Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui sistem de documentare a capturilor de ton roșu (Thunnus thynnus) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 640/2010 (COM(2020)0670 – C9-0336/2020 – 2020/0302(COD))(1)

P9_TA(2022)0027 A9-0172/2021

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 6 (6)  Anumite dispoziții ale Recomandărilor ICCAT sunt modificate în mod frecvent de PCC din cadrul ICCAT și sunt susceptibile de a fi modificate în continuare în viitor. Prin urmare, pentru a încorpora rapid în dreptul Uniunii viitoarele modificări ale recomandărilor ICCAT, trebuie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește următoarele aspecte: utilizarea obligatorie a eBCD și a BCD, normele privind BCD grupat, validările aferente BCD și eBCD, termenul de derogare pentru informațiile privind marcajul în raport cu dimensiunea minimă din Regulamentul (UE) 20 ../...1; înregistrarea și validarea capturilor și a tranzacțiilor ulterioare în sistemul eBCD, informații privind validarea și punctele de contact, informații privind documentele BCD sau documentele eBCD tipărite, datele de raportare furnizate, precum și trimiteri la anexele recomandărilor ICCAT. (6)  Anumite dispoziții ale Recomandărilor ICCAT sunt modificate în mod frecvent de PCC din cadrul ICCAT și sunt susceptibile de a fi modificate în continuare în viitor. Prin urmare, pentru a încorpora rapid în dreptul Uniunii viitoarele modificări ale recomandărilor ICCAT, trebuie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru modificarea prezentului regulament în ceea ce privește utilizarea obligatorie a eBCD și a BCD, normele privind BCD grupat, validările aferente BCD și eBCD, termenul de derogare pentru informațiile privind marcajul în raport cu dimensiunea minimă din Regulamentul (UE) 20 ../...1; înregistrarea și validarea capturilor și a tranzacțiilor ulterioare în sistemul eBCD, informații privind validarea și punctele de contact, informații privind documentele BCD sau documentele eBCD tipărite, datele de raportare furnizate, precum și completarea prezentului regulament cu anexele recomandărilor ICCAT enumerate în anexa la prezentul regulament și cu modificările ulterioare ale respectivelor anexe. ___________ ______________ 1 Regulamentul (UE) 20…/…. al Parlamentului European și al Consiliului din …..20.. de instituire a unui plan multianual de gestionare pentru tonul roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (UE) 2017/2107 și (UE) 2019/833 și de abrogare a Regulamentului (UE) 2016/1627. 1 Regulamentul (UE) 20…/…. al Parlamentului European și al Consiliului din …..20.. de instituire a unui plan multianual de gestionare pentru tonul roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (UE) 2017/2107 și (UE) 2019/833 și de abrogare a Regulamentului (UE) 2016/1627. Amendamentul 2 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 1.  „BCD” înseamnă documentul privind capturile de ton roșu, astfel cum se prevede în formatul anexei 2 la recomandarea ICCAT [18-13]; 1.  „BCD” înseamnă documentul privind capturile de ton roșu, astfel cum se prevede în formatul menționat la punctul 1 din anexa la prezentul regulament; Amendamentul 3 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 6 6.  Un BCD validat include, după caz, informațiile prevăzute în anexa 1 la recomandarea ICCAT [18-13]. Instrucțiunile privind emiterea, numerotarea, completarea și validarea documentului de captură sunt prevăzute în anexa 3 la recomandarea ICCAT [18-13]. 6.  Un BCD validat include, după caz, informațiile menționate la punctul 2 din anexa la prezentul regulament. Instrucțiunile privind emiterea, numerotarea, completarea și validarea documentului de captură sunt menționate la punctul 3 din anexa la prezentul regulament. Amendamentul 4 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 3 3.  BFTRC validat include informațiile prevăzute în anexele 4 și 5 la recomandarea ICCAT [18-13]. 3.  BFTRC validat include informațiile menționate la punctele 4 și 5 din anexa la prezentul regulament. Amendamentul 5 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1 – litera c (c)  ca rezervă, în cazul limitat în care apar dificultăți tehnice cu sistemul care împiedică un stat membru să utilizeze sistemul eBCD, urmând procedurile prevăzute în anexa 3 la recomandarea ICCAT [18-12]. Întârzierile statelor membre în luarea măsurilor necesare, cum ar fi furnizarea datelor necesare pentru a asigura înregistrarea utilizatorilor în sistemul eBCD sau alte situații evitabile, nu constituie o dificultate tehnică acceptabilă; (c)  ca rezervă, în cazul limitat în care apar dificultăți tehnice cu sistemul care împiedică un stat membru să utilizeze sistemul eBCD, urmând procedurile menționate la punctul 6 din anexa la prezentul regulament. Întârzierile statelor membre în luarea măsurilor necesare, cum ar fi furnizarea datelor necesare pentru a asigura înregistrarea utilizatorilor în sistemul eBCD sau alte situații evitabile, nu constituie o dificultate tehnică acceptabilă; Amendamentul 6 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 1 1.  În fiecare an până la 15 august, statele membre transmit Comisiei un raport care conține informațiile prevăzute în anexa 6 la recomandarea ICCAT [18-13], care acoperă perioada de la 1 ianuarie până la 31 decembrie a anului precedent. 1.  În fiecare an până la 15 august, statele membre transmit Comisiei un raport care conține informațiile menționate la punctul 7 din anexa la prezentul regulament, care acoperă perioada de la 1 ianuarie până la 31 decembrie a anului precedent. Amendamentul 7 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 2 2.  Rapoartele generate din sistemul eBCD vor fi utilizate pentru a îndeplini cerințele anuale de raportare. Statele membre furnizează în raportul lor anual elementele descrise în anexa 6 la recomandarea ICCAT [18-13] care nu pot fi furnizate din sistemul eBCD. 2.  Rapoartele generate din sistemul eBCD vor fi utilizate pentru a îndeplini cerințele anuale de raportare. Statele membre furnizează în raportul lor anual elementele menționate la punctul 7 din anexa la prezentul regulament care nu pot fi furnizate din sistemul eBCD. Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul -1 (nou) -1.  Până la ... [6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 15, care completează prezentul regulament cu dispozițiile din anexele la recomandările ICCAT la care se face trimitere în anexa la prezentul regulament. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 pentru a modifica ulterior respectivul act delegat. Amendamentul 9 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 1 – litera i (i)  trimiterile la anexele recomandărilor ICCAT prevăzute la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 4 alineatul (6); articolul 8 alineatul (3); articolul 11 alineatul (1) litera (c) și articolul 13 alineatele (1) și (2). eliminat Amendamentul 10 Propunere de regulament Anexa (nouă) Anexă (1)  Formatul BCD prevăzut în anexa 2 la recomandarea ICCAT 18-13, astfel cum se menționează la articolul 2 punctul 1; (2)  informațiile prevăzute în anexa 1 la recomandarea ICCAT 18-13, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (6) prima teză; (3)  instrucțiunile prevăzute în anexa 3 la recomandarea ICCAT 18-13, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (6) a doua teză; (4)  informațiile prevăzute în anexa 4 la recomandarea ICCAT 18-13, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (3); (5)  informațiile prevăzute în anexa 5 la recomandarea ICCAT 18-13, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (3); (6)  procedurile prevăzute în anexa 3 la recomandarea ICCAT 18-12, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (1) litera (c); (7)  informațiile prevăzute în anexa 6 la recomandarea ICCAT 18-13, astfel cum se menționează la articolul 13 alineatele (1) și (2).

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în temeiul articolului 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A9-0172/2021).

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Franței – EGF/2021/005 FR/Airbus (COM(2021)0698 – C9-0011/2022 – 2021/0363(BUD))

P9_TA(2022)0028 A9-0013/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0698 – C9‑0011/2022),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2021/691 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 privind Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1309/2013(1) („Regulamentul privind FEG”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(2), în special articolul 8,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii(3) („AII din 16 decembrie 2020”), în special punctul 9,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0013/2022),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele globalizării și ale schimbărilor tehnologice și de mediu, cum ar fi schimbările în structura comerțului mondial, litigiile comerciale, schimbările semnificative în relațiile comerciale ale Uniunii sau în componența pieței interne și crizele financiare sau economice, precum și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, sau de consecințele digitalizării sau ale automatizării;

B.  întrucât Uniunea a extins domeniul de aplicare al Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG) pentru a asigura sprijin financiar în cazul oricărui eveniment major de restructurare, protejând astfel împotriva efectelor economice ale crizei provocate de coronavirus;

C.  întrucât se preconizează că decarbonizarea în curs a sectorului transporturilor va avea diverse efecte asupra sectorului aviației, iar Uniunea joacă un rol important în asigurarea solidarității necesare prin contribuții financiare din partea FEG, care vizează reintegrarea rapidă a beneficiarilor în locuri de muncă decente și sustenabile în cadrul sau în afara sectorului lor de activitate inițial, fiind, în același timp, compatibilă cu o economie europeană mai ecologică și mai digitală, în conformitate cu Pactul verde european;

D.  întrucât Franța a depus cererea EGF/2021/005 FR/Airbus pentru o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a celor 508 disponibilizări care au avut loc în sectorul economic încadrat la nomenclatorul statistic al activităților economice din Uniunea Europeană („NACE”), a doua revizuire, diviziunea 30 („Fabricarea echipamentelor de transport”), în regiunile de nivel NUTS 2 Midi-Pyrénées (FRJ2) și Pays de la Loire (FRG0) din Franța, cu o perioadă de referință pentru aplicare între 1 noiembrie 2020 și 1 martie 2021;

E.  întrucât cererea se referă la 508 lucrători disponibilizați a căror activitate a încetat în cadrul Unității Economice și Sociale (UES)(4) a Airbus Commercial din cadrul Airbus (Airbus SE).

F.  întrucât cererea se bazează pe criteriile de intervenție stabilite la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG, care prevăd drept condiție încetarea activității a cel puțin 200 de lucrători disponibilizați într-o perioadă de referință de patru luni într-o întreprindere dintr-un stat membru;

G.  întrucât, în contextul pandemiei de COVID-19, restricțiile generale de călătorie au condus la o prăbușire generală a aviației comerciale, în special în sectorul zborurilor de pasageri, și întrucât, potrivit Airbus, redresarea completă a sectorului nu se preconizează că va avea loc înainte de 2025(5);

H.  întrucât Airbus, a cărei divizie de aviație comercială reprezintă 77 % din cifra de afaceri totală(6), a trebuit să își reducă cu o treime nivelurile de producție începând din aprilie 2020(7) și, astfel, să pună în aplicare un plan de restructurare care să ducă la suprimarea a 4 248 de posturi în Franța(8);

I.  întrucât sprijinul autorităților publice franceze pentru activitatea pe termen lung cu fracțiune de normă, negociat în mod corespunzător cu lucrătorii în cauză, și promovarea unui program de către consiliul pentru cercetarea aeronautică civilă („Conseil pour la recherche aéronautique civile”), au permis reducerea semnificativă a numărului de concedieri (cu 2 002 de posturi); întrucât, în ceea ce privește celelalte 2 246 de locuri de muncă în cauză, aproape toți lucrătorii au făcut obiectul unor măsuri de mobilitate internă sau au fost de acord cu pachete de reziliere voluntară a contractului;

J.  întrucât Comisia a declarat că criza sanitară a dus la o criză economică, a stabilit un plan de redresare a economiei în urma rezoluțiilor Parlamentului European și a impulsului dat de Inițiativa franco-germană pentru redresarea europeană în urma crizei provocate de coronavirus din 18 mai 2020(9) și a subliniat rolul FEG ca instrument de urgență(10);

K.  întrucât FEG nu trebuie să depășească un cuantum anual maxim de 186 de milioane EUR (la prețurile din 2018), astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(11),

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că Franța are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 3 745 264 EUR, care reprezintă 85 % din costurile totale de 4 406 194 EUR și acoperă doar cheltuielile pentru servicii personalizate;

2.  observă că autoritățile franceze au depus cererea la 26 iulie 2021, iar Comisia și-a finalizat evaluarea la 19 noiembrie 2021 și a notificat-o Parlamentului la 5 ianuarie 2022;

3.  salută măsurile luate de autoritățile publice naționale și locale franceze, cum ar fi dispozițiile noii legislații de urgență(12), planul de sprijin pentru industria aeronautică, programul de activitate cu fracțiune de normă pe termen lung(13), precum și suplimentarea din planul Ader 4, care au redus în mod semnificativ numărul de concedieri;

4.  ia act de faptul că cererea se referă în total la 508 lucrători disponibilizați a căror activitate a încetat; constată, în plus, că Franța preconizează că 297 de persoane din totalul beneficiarilor eligibili vor participa la măsuri (beneficiari vizați);

5.  reamintește că se preconizează că impactul social al disponibilizărilor va fi semnificativ pentru ambele regiuni și că, în primul trimestru al anului 2021, procentul șomerilor era deja de 9,4 % în Occitania și de 6,9 % în Pays de la Loire(14);

6.  subliniază că, în Occitania, se preconizează că concedierile vor avea un impact semnificativ asupra pieței forței de muncă, deoarece regiunea depinde în mare măsură de aeronautică, aceasta fiind cel mai important sector, iar Airbus este cel mai mare angajator privat din regiune;

7.  observă că Occitania s-a impus ca un ecosistem important pentru întreprinderile nou-înființate, existând, prin urmare, oportunități potențiale pentru beneficiarii care doresc să își înceapă propria afacere; subliniază că o mare parte a persoanelor din regiune au un nivel ridicat de instruire;

8.  subliniază că, în timp ce în Pays de la Loire se preconizează că impactul crizei din sectorul aviației asupra economiei locale și a pieței forței de muncă va fi mai puțin sever grație gradului înalt de diversificare a economiei regionale, se așteaptă să apară oportunități în sectorul maritim și în domeniul energiilor regenerabile, acest lucru necesitând, la rândul său, o recalificare adecvată;

9.  subliniază că 13,5 % dintre beneficiarii vizați au peste 54 de ani, iar 74,7 % au între 30 și 54 de ani;

10.  constată că Airbus a început să ofere servicii personalizate beneficiarilor vizați la 1 noiembrie 2020 și că perioada de admisibilitate pentru o contribuție financiară din FEG va începe, așadar, la 1 noiembrie 2020 și va dura 24 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;

11.  reamintește că serviciile personalizate care vor fi oferite lucrătorilor și lucrătorilor independenți constau în: subvenții pentru demararea unei noi afaceri, formare pentru demararea unei noi afaceri, indemnizații pentru cheltuielile legate de formarea pentru demararea unei noi afaceri, precum și sporuri salariale;

12.  consideră că aceste servicii personalizate ar trebui să dureze o perioadă de timp relevantă, în funcție de natura proiectului;

13.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost rezultatul unui bun acord de negociere colectivă între Airbus și reprezentanții lucrătorilor, în consultare cu reprezentanții personalului și ai sindicatelor; salută faptul că asistența financiară este furnizată rapid beneficiarilor, chiar dacă, în unele cazuri, sunt necesare investiții suplimentare pentru demararea unei noi afaceri;

14.  subliniază că 98,7 % din sprijinul financiar este legat de crearea de noi întreprinderi și demararea unei noi afaceri, ceea ce va încuraja reintegrarea și recalificarea profesională, va îmbunătăți competitivitatea regiunilor în cauză și va contribui la redresarea economică;

15.  subliniază că autoritățile franceze au confirmat că acțiunile admisibile nu beneficiază de asistență din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii;

16.  reamintește că asistența financiară din partea FEG nu trebuie să înlocuiască nici acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor, în temeiul dreptului național sau al acordurilor colective, nici orice alte indemnizații sau drepturi pe care beneficiarii le pot primi, pentru a se asigura adiționalitatea deplină a alocării; solicită ca beneficiarii serviciilor personalizate care urmează să fie asigurate din FEG să fie informați public și personal cu privire la cofinanțarea din partea Uniunii;

17.  observă că au fost îndeplinite toate cerințele procedurale; subliniază că este nevoie de transparență în fiecare etapă a procedurii și solicită implicarea partenerilor sociali în punerea în aplicare și evaluarea pachetului de servicii;

18.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

19.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

20.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa sa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Franței (EGF/2021/005 FR/Airbus)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2022/359.)

(1) JO L 153, 3.5.2021, p. 48. (2) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11. (3) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28. (4) Unitatea economică și socială (unite économique et sociale – UES) este un concept juridic în temeiul dreptului francez, care permite gruparea unor întreprinderi care au aceeași conducere, își desfășoară activitatea în același sector și ai căror angajați împărtășesc aceleași interese, dar sunt întreprinderi distincte din punct de vedere juridic, cu scopul de a promova crearea unei reprezentări comune a angajaților. Disponibilizările au avut loc în UES Airbus Commercial, care grupează cele două filiale franceze Airbus SAS și Airbus Operations SAS ale Airbus SE. (5) Document nepublicat: Airbus „Livre 2”, o analiză internă a crizei provocate de pandemia de COVID-19 și a impactului acesteia asupra sectorului de activitate al Airbus în Franța. (6) https://lentreprise.lexpress.fr/actualites/1/actualites/le-geant-europeen-airbus-en-chiffres_2129633.html (7) https://www.airbus.com/newsroom/press-releases/en/2020/04/airbus-reports-first-quarter-q1-2020-results.html. (8) Conform planului de restructurare a Airbus: „Accord collectif relatif au plan d’adaptation des sociétés composant l’UES Airbus Commercial dans le contexte de la crise économique COVID-19 et ses conséquences sur l’emploi” (9) https://www.elysee.fr/en/emmanuel-macron/2020/05/18/french-german-initiative-for-the-european-recovery-from-the-coronavirus-crisis (10) COM(2020)0442. (11) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11. (12) Loi d’urgence n°2020-734 din 17 iunie 2020 (13) Activité Partielle de Longue Durée (APLD) : https://www.service-public.fr/professionnels-entreprises/vosdroits/F35381 (14) Date colectate de Institutul Național de Statistică și Studii Economice din Franța

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2021 (2021/2063(INI))

P9_TA(2022)0029 A9-0351/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Băncii Centrale Europene (BCE) pentru 2020,

–  având în vedere documentul BCE intitulat „Feedback privind contribuția furnizată de Parlamentul European în cadrul rezoluției sale referitoare la Raportul anual 2019 al BCE”,

–  având în vedere evaluarea strategiei BCE lansată la 23 ianuarie 2020 și încheiată la 8 iulie 2021,

–  având în vedere noua strategie de politică monetară a BCE, publicată la 8 iulie 2021,

–  având în vedere planul de acțiune al BCE și foaia sa de parcurs pentru integrarea în continuare a considerentelor legate de schimbările climatice în cadrul său de politici, publicat la 8 iulie 2021,

–  având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al BCE, în special articolele 2 și 15,

–  având în vedere articolul 123, articolul 125, articolul 127 alineatele (1) și (2), articolul 130 și articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 3 și 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere dialogurile monetare cu președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, din 18 martie, 21 iunie, 27 septembrie și 15 noiembrie 2021,

–  având în vedere proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților BCE, publicate la 9 septembrie 2021,

–  având în vedere Studiile ocazionale ale BCE nr. 263-280 din septembrie 2021 privind revizuirea strategiei de politică monetară,

–  având în vedere „Studiul referitor la accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro în perioada octombrie 2020 - martie 2021” al BCE, publicat la 1 iunie 2021,

–  având în vedere raportul BCE privind o monedă euro digitală, publicat în octombrie 2020, raportul BCE referitor la consultarea publică privind o monedă euro digitală, publicat în aprilie 2021, și proiectul BCE privind moneda euro digitală lansat la 14 iulie 2021,

–  având în vedere Studiul ocazional al BCE nr. 201 din noiembrie 2017 intitulat „Utilizarea numerarului de către gospodăriile din zona euro”,

–  având în vedere testul de rezistență climatică la nivelul întregii economii efectuat de BCE în septembrie 2021,

–  având în vedere previziunile economice ale Comisiei din toamna anului 2021, publicate la 11 noiembrie 2021,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre”(2),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitoare la încălzirea globală cu 1,5 °C, la schimbările climatice și teritoriu și la oceane și criosferă într-un climat în schimbare,

–  având în vedere raportul Rețelei pentru ecologizarea sistemului financiar (NGFS) intitulat „Adapting central bank operations to a hotter world: Reviewing some options” (Adaptarea operațiunilor băncilor centrale la încălzirea globală: analiza unor opțiuni), publicat la 24 martie 2021,

–  având în vedere articolul 142 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0351/2021),

A.  întrucât, potrivit previziunilor economice ale Comisiei din toamna anului 2021, PIB-ul a scăzut în 2020 cu 5,9 % în UE și cu 6,4 % în zona euro; întrucât se preconizează că PIB-ul va crește cu 5 % în 2021 și cu 4,3 % în 2022 atât în UE, cât și în zona euro și că vor persista diferențe semnificative în materie de creștere între statele membre; întrucât incertitudinea și riscurile legate de perspectivele de creștere sunt ridicate și depind de evoluția pandemiei de COVID-19 și de ritmul în care oferta se va adapta la redresarea rapidă a cererii în urma redeschiderii economiei; întrucât economia UE în ansamblu a ajuns iar la nivelul producției anterior pandemiei în al treilea trimestru al anului 2021, deși ritmul redresării este inegal de la o țară la alta; întrucât nivelurile constant ridicate ale inflației rămân unul dintre cele mai mari riscuri de evoluție negativă pentru redresarea economică;

B.  întrucât, în conformitate cu proiecțiile macroeconomice ale experților BCE din septembrie 2021, PIB-ul real mondial (cu excepția zonei euro) se preconizează că va crește cu 6,3 % în 2021, înainte de a scădea la 4,5 % în 2022 și la 3,7 % în 2023; întrucât activitatea la nivel mondial depășise deja nivelul de dinainte de pandemie spre sfârșitul anului 2020;

C.  întrucât, potrivit Eurostat, rata șomajului în septembrie 2021 a fost de 6,7 % în UE și de 7,4 % în zona euro, distribuția fiind inegală la nivelul Uniunii și în interiorul statelor membre, iar ratele șomajului în rândul tinerilor și al femeilor au rămas net superioare (15,9 % în UE și 16 % în zona euro și, respectiv, 7 % în UE și 7,7 % în zona euro); întrucât o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor rămâne o problemă gravă care trebuie soluționată în UE;

D.  întrucât, în conformitate cu proiecțiile macroeconomice ale experților BCE din septembrie 2021, inflația anuală în zona euro măsurată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) se va situa la 2,2 % în 2021 și se preconizează că va scădea la 1,7 % în 2022 și la 1,5 % în 2023, în medie; întrucât previziunile privind inflația prezintă diferențe semnificative în zona euro; întrucât inflația în zona euro a ajuns la 4,1 % în octombrie 2021, cel mai ridicat nivel într-un deceniu; întrucât există îngrijorări legate de caracterul temporar și tranzitoriu al ratelor mai ridicate ale inflației;

E.  întrucât, la sfârșitul anului 2020, bilanțul Eurosistemului atinsese nivelul istoric de 6 979 324 de milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 50 % (2 306 233 de milioane EUR) față de sfârșitul anului 2019, ca o consecință a celei de a treia serii de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO III), precum și a achiziției de titluri de valoare în cadrul programului de achiziții de urgență pandemică (PEPP) și al programului de achiziționare de active (APP);

F.  întrucât profitul net al BCE în anul 2020 a ajuns la 1 643 de milioane EUR, comparativ cu 2 366 de milioane EUR în 2019; întrucât această scădere este cauzată în principal de scăderea venitului net din dobânzi la activele din rezervele valutare și la titlurile de valoare deținute în scopul politicii monetare, îndeosebi de scăderea semnificativă cu 50 % a venitului din dobânzi generat în cadrul portofoliului asociat dolarului SUA, precum și de decizia Consiliului guvernatorilor de a transfera 48 de milioane EUR în provizionul BCE pentru riscuri financiare;

G.  întrucât, fără a aduce atingere obiectivului principal de stabilitate a prețurilor, BCE susține și politicile economice generale din Uniune pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii definite la articolul 3 din TUE;

H.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM) constituie coloana vertebrală a economiei UE și întăresc coeziunea socială și economică, pentru că reprezintă 99 % din numărul total al companiilor din UE, au aproape 100 de milioane de angajați, generează peste jumătate din PIB-ul UE și joacă un rol-cheie în a adăuga valoare în fiecare sector al economiei; întrucât IMM-urile au fost grav afectate de criza economică cauzată de pandemia de COVID-19; întrucât evoluțiile perspectivei economice generale au afectat negativ accesul acestora la finanțare; întrucât, în consecință, IMM-urile au nevoie de sprijin suplimentar;

I.  întrucât BCE, în limitele mandatului său, s-a angajat să contribuie la obiectivele Acordului de la Paris; întrucât schimbările climatice, pierderea biodiversității și efectele acestora pot împiedica eficiența politicii monetare, pot afecta creșterea și genera prețuri mai mari și instabilitate macroeconomică; întrucât, fără măsuri ferme, impactul negativ asupra PIB-ului UE ar putea fi grav;

J.  întrucât cheltuielile cu locuința reprezintă aproape un sfert din consumul privat din UE-27; întrucât mai mult de două treimi din populația UE deține propria locuință; întrucât prețurile locuințelor au înregistrat o creștere abruptă cu peste 30 % în ultimul deceniu, iar chiriile au crescut cu aproape 15 % în UE;

K.  întrucât, sondajul Eurobarometru din iarna 2020-2021, publicat la 23 aprilie 2021, a arătat că sprijinul public pentru uniunea economică și monetară europeană a cărei monedă unică este euro a fost de 79 % în zona euro;

L.  întrucât doar doi dintre membrii Comitetului executiv al BCE și ai Consiliului guvernatorilor BCE sunt femei; întrucât femeile sunt în continuare subreprezentate în ierarhia BCE,

Prezentare generală

1.  salută rolul BCE în asigurarea stabilității monedei euro; subliniază că independența statutară a BCE prevăzută în tratate este o condiție prealabilă pentru îndeplinirea mandatului său; subliniază deopotrivă că această independență nu ar trebui încălcată și că ar trebui completată întotdeauna de un nivel corespunzător de responsabilitate;

2.  salută revizuirea strategiei de politică monetară a BCE, adoptată în unanimitate și anunțată la 8 iulie 2021, care stabilește modul în care se poate atinge obiectivul principal de a menține stabilitatea prețurilor și de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, care includ creșterea economică echilibrată și durabilă, o economie socială de piață extrem de competitivă care vizează ocuparea deplină a forței de muncă, progresul social și convergența, precum și un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului, fără a aduce atingere obiectivului primar de stabilitate a prețurilor; observă că aceasta este prima revizuire a strategiei în 18 ani; salută decizia BCE, exprimată și de președinta Lagarde în cadrul dialogului monetar care a avut loc la 27 septembrie 2021, de a evalua periodic caracterul adecvat al strategiei de politică monetară, următoarea evaluare fiind așteptată în 2025, sporind astfel și gradul de conștientizare și de implicare a publicului în politica monetară;

3.  este preocupat de criza sanitară, socială și economică fără precedent cauzată de pandemia de COVID-19 și de măsurile ulterioare de izolare, care au dus la o contracție bruscă a economiei zonei euro, în special în țări care erau deja vulnerabile, la o creștere bruscă a inegalităților economice și sociale și la deteriorarea rapidă a condițiilor de pe piața muncii; este preocupat îndeosebi de efectul pandemiei de COVID-19 asupra IMM-urilor; salută măsurile ample de sprijin public adoptate drept răspuns de UE; ia act de faptul că activitatea economică în zona euro se relansează mai devreme decât se preconizase, deși viteza, amploarea și caracterul omogen al acestei relansări rămân incerte;

4.  subliniază că creșterea durabilă, reziliența și stabilitatea prețurilor pot fi realizate printr-un răspuns cuprinzător, inclusiv printr-o combinație calibrată între politica monetară, politici fiscale favorabile și discreționare și reforme și investiții echilibrate din punct de vedere social și care să stimuleze productivitatea; sprijină solicitarea președintei Lagarde de a alinia complet politicile bugetare și monetare în reacția la criza provocată de pandemia de COVID-19, punând totodată accentul pe independența BCE;

5.  ia act de declarația președintei BCE din 10 iunie 2021 potrivit căreia „o orientare bugetară ambițioasă și coordonată rămâne esențială, întrucât o retragere prematură a sprijinului bugetar ar risca să slăbească redresarea și să amplifice efectele nefaste pe termen mai lung”; recunoaște importanța politicilor fiscale europene și naționale în sprijinirea gospodăriilor și a companiilor cel mai grav afectate de pandemie; ia act de nivelurile diferite de redresare în rândul țărilor din zona euro, care pot duce la o Europă cu mai multe viteze după încheierea pandemiei; reamintește că sprijinul fiscal și politica monetară nu ar trebui să descurajeze reformele și investițiile care vizează relansarea economiei UE, stimularea creșterii sustenabile și incluzive, catalizarea tranziției verzi și consolidarea autonomiei și competitivității Europei;

6.  ia act de declarația președintei Lagarde potrivit căreia „o capacitate bugetară centrală ar putea contribui la definirea politicii fiscale agregate a zonei euro și la asigurarea unei combinații mai adecvate de politici macroeconomice” și că „reformele structurale în țările din zona euro sunt importante pentru a îmbunătăți productivitatea și potențialul de creștere al zonei euro, pentru a reduce șomajul și a crește reziliența”; subliniază că este important să se furnizeze o funcție de stabilizare anticiclică și să se faciliteze un sprijin prompt și adecvat în cazul unor șocuri economice, precum și finanțarea tranziției verzi; subliniază importanța Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) pentru soluționarea șocului economic și social cauzat de criza provocată de pandemia de COVID-19;

7.  salută faptul că dezbaterea privind viitorul cadrului de guvernanță economică al UE a început deja;

Politica monetară

8.  salută răspunsul rapid și substanțial al BCE în materie de politică monetară la criza provocată de pandemia de COVID-19, într-o situație de urgență; recunoaște impactul pozitiv al acestui răspuns asupra situației economice a zonei euro, care include introducerea PEPP, relaxarea criteriilor de eligibilitate și de garantare, oferirea unor operațiuni recalibrate de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO III), precum și operațiuni de refinanțare pe termen mai lung în regim de urgență în caz de pandemie (PELTRO); reamintește intenția BCE de a-și menține sprijinul atât timp cât consideră necesar pentru a-și îndeplini mandatul; salută, de asemenea, decizia BCE de a menține instrumente, cum ar fi orientările prospective, achizițiile de active și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung, ca parte integrantă a setului său de instrumente; invită BCE să asigure și să monitorizeze în continuare necesitatea, adecvarea și proporționalitatea măsurilor sale de politică monetară;

9.  ia act de decizia BCE de a majora pachetul financiar al PEPP de la valoarea inițială de 750 de miliarde EUR la 1 850 de miliarde EUR; constată că BCE va continua să efectueze achiziții de active nete în cadrul PEPP, până când se încheie criza provocată de pandemia de COVID-19 și, în orice caz, cel puțin până la sfârșitul lunii martie 2022; constată că BCE a încetinit recent ritmul achizițiilor nete de active în cadrul PEPP, pe baza poziției Consiliului guvernatorilor potrivit căreia condițiile de finanțare favorabile pot fi menținute într-un ritm moderat inferior; evidențiază declarația președintei Lagarde din 10 iunie 2021 potrivit căreia „orice discuție despre ieșirea din PEPP [...] ar fi prematură, acum este prea devreme și ea va veni la momentul potrivit”; invită BCE să continue achizițiile în cadrul PEPP atât timp cât consideră necesar pentru îndeplinirea mandatului său; ia act de intenția BCE de a examina calibrarea ulterioară a achizițiilor de active; ia act, de asemenea, de declarația președintei Lagarde potrivit căreia, chiar și după încetarea preconizată a situației de urgență provocate de pandemie, va fi important ca politica monetară, inclusiv calibrarea adecvată a achizițiilor de active, să sprijine redresarea în întreaga zonă euro și revenirea durabilă a inflației la ținta de 2 %;

10.  ia act de decizia BCE de a face achiziții flexibile în cadrul PEPP cu scopul de a preveni o înăsprire a condițiilor de finanțare care nu este compatibilă cu eforturile de a combate impactul în sensul scăderii al pandemiei, sprijinind în același timp buna transmisie a politicii monetare;

11.  constată că achizițiile nete de active în cadrul APP continuă la o rată lunară de 20 de miliarde EUR; constată totodată că achizițiile în cadrul APP va continua atât timp cât este necesar pentru a consolida impactul acomodativ al ratelor sale de politică monetară, încheindu-se înainte de a începe să crească ratele-cheie ale dobânzii; reamintește că APP, programul de dinainte de pandemie, va rămâne operațional într-un ritm constant;

12.  salută includerea obligațiunilor emise de guvernul elen în PEPP; observă totuși că acestea tot nu sunt eligibile în cadrul programului de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (PSPP), în ciuda progreselor semnificative făcute; invită BCE să reevalueze eligibilitatea obligațiunilor emise de guvernul elen pentru PSPP și să formuleze recomandări specifice cu mult înainte de încheierea PEPP pentru includerea lor în PSPP;

13.  ia act de decizia BCE de a continua să reinvestească plățile principalului din titlurile de valoare care ajung la scadență, achiziționate în cadrul PEPP cel puțin până la sfârșitul anului 2024 și de a continua să reinvestească integral plățile principalului din titlurile de valoare care ajung la scadență, achiziționate în cadrul APP, pentru o perioadă extinsă după data la care încep să crească ratele-cheie ale dobânzii ale BCE și, în orice caz, atât timp cât este necesar pentru a menține condiții de lichiditate favorabile și un grad mare de politică monetară acomodativă;

14.  constată că volumul operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului a crescut la 1 850 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2020, în principal TLTRO III; observă, în plus, că scadența medie ponderată a operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului aflate în derulare a crescut la aproape 2,4 ani la sfârșitul anului 2020;

15.  salută decizia BCE de a continua să asigure lichidități prin operațiunile sale de refinanțare; recunoaște că finanțarea obținută prin TLTRO III joacă un rol esențial în sprijinirea creditării bancare pentru companii și gospodării; subliniază totuși că, în unele cazuri, doar o parte foarte mică a acestor injectări de lichidități a majorat creditarea bancară pentru economia reală, în special pentru IMM-uri; invită BCE să se asigure că aceste măsuri facilitează cu adevărat finanțarea economiei reale;

16.  ia act de decizia BCE privind un nou obiectiv de inflație simetrică de 2 % pe termen mediu și de angajamentul său de a menține o orientare acomodativă persistentă a politicii monetare pentru a-și atinge obiectivul privind inflația; consideră că lipsa unei referințe aritmetice complică interpretarea abaterilor de la obiectiv; constată că orientarea pe termen mediu a strategiei de politică monetară permite abateri inevitabile pe termen scurt ale inflației de la obiectiv; invită BCE să analizeze, dacă este necesar, felul în care creșterea inflației iar putea afecta orientarea politicii monetare;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rata inflației din zona euro, care în ianuarie 2022 a atins un nivel record în ultimii 10 ani de 5,1 %, variind de la 3,3 % la 12,2 % în diferitele state membre, determinată de o diversitate de factori precum efectul de bază al prețurilor la energie, blocajele din lanțul de aprovizionare și redresarea după o recesiune dramatică; subliniază că creșterile inflației dincolo de valoarea definită pot fi deosebit de dăunătoare pentru segmentele cele mai sărace ale populației și pot duce la creșterea inegalităților economice și sociale; reamintește că inflația a rămas cu mult sub obiectivul de 2 % în ultimii zece ani; invită BCE să monitorizeze îndeaproape această tendință ascendentă și consecințele sale și, dacă este necesar, să adopte măsuri prin care să protejeze stabilitatea prețurilor; împărtășește apelul președintei Lagarde ca politica monetară să rămână axată pe scoaterea în siguranță a economiei din starea de urgență pandemică; constată că, potrivit Sondajului în rândul specialiștilor în prognoză (Survey of Professional Forecasters) efectuat de BCE, așteptările pe termen mediu privind inflația se mențin ferm în zona obiectivului, în timp ce anumite instrumente de piață implică o creștere a așteptărilor privind inflația pe termen mediu;

18.  consideră că BCE ar putea examina instrumente alternative de politică monetară care pot încuraja investițiile publice și private;

19.  ia act de așteptarea BCE ca ratele-cheie ale dobânzii să rămână la nivelul actual sau la nivele inferioare până când inflația atinge nivelul de 2% cu mult înainte de sfârșitul perioadei sale de proiecție și se va menține la acest nivel pentru restul perioadei de proiecție; subliniază că ratele scăzute ale dobânzii pot oferi oportunități pentru consumatori, companii, inclusiv IMM-uri, lucrători și debitori, care pot beneficia de un avânt economic mai puternic, de reducerea șomajului și de costuri mai mici ale creditelor; este preocupat, cu toate acestea, de impactul potențial al ratelor scăzute ale dobânzii asupra numărului de companii neviabile și foarte îndatorate, asupra stimulării creșterii economice și a reformelor și investițiilor de întărire a sustenabilității, precum și asupra sistemelor de pensii și de asigurări;

20.  salută decizia BCE de a recomanda elaborarea unei foi de parcurs pentru a include costurile legate de locuințele ocupate de proprietari în indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) pentru a reprezenta mai bine rata inflației care este comparabilă și relevantă pentru gospodării, deoarece cheltuielile cu locuința au înregistrat o creștere continuă, și pentru a concepe operațiuni de politică monetară mai bine documentate; consideră totuși că IAPC, în definiția lui actuală, reflectă evoluția cheltuielilor actuale făcute de gospodării pentru bunuri sau servicii; consideră că metodologiile menite să izoleze componenta de investiții de cea de consum ar trebui să garanteze că este luat în considerare în mod adecvat impactul real al creșterii semnificative a prețului locuințelor asupra cheltuielilor consumatorilor; recunoaște că includerea acestor costuri este un proiect multianual; subliniază că un astfel de pas ar putea duce la creșterea indicilor prețurilor și, cel puțin temporar, la creșterea inflației peste obiectivul pe termen mediu, reducând astfel marja de manevră a BCE; invită BCE să se pregătească pentru astfel de riscuri și să le soluționeze în mod eficient;

21.  recunoaște că sunt necesare o mai mare armonizare a metodelor de ajustare a calității în IAPC și o mai mare transparență în ceea ce privește ajustarea calității în statele membre;

Acțiuni de combatere a schimbărilor climatice

22.  reamintește că, în calitate de instituție a UE, BCE are obligația să respecte Acordul de la Paris, conform angajamentelor UE; subliniază că soluționarea urgenței climatice și a biodiversității impune BCE să adopte o abordare integrată care ar trebui să se reflecte în toate politicile, deciziile și operațiunile sale, precum și să își respecte mandatul de a sprijini politicile economice generale ale Uniunii, în special, în acest caz, realizarea unei economii neutre din punct de vedere climatic până cel târziu în 2050, conform prevederilor din Legea europeană a climei; consideră că BCE trebuie să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a combate și a atenua riscurile legate de climă;

23.  consideră că menținerea stabilității prețurilor ar putea contribui la crearea condițiilor propice pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris;

24.  ia act de primul test de rezistență climatică efectuat de BCE la nivelul întregii economii; constată că, potrivit rezultatelor testului, fără măsuri ferme, impactul negativ asupra PIB-ului UE ar putea fi grav; salută, prin urmare, angajamentul BCE de a efectua teste periodice de rezistență climatică, atât la nivelul întregii economii, cât și la nivelul băncilor individuale;

25.  ia act de faptul că BCE va elabora indicatori pentru expunerea instituțiilor financiare la riscurile fizice legate de climă prin portofoliile lor, inclusiv indicatori privind amprenta de carbon, precum și modele macroeconomice și analize ale scenariilor pentru a integra riscurile climatice în modelele BCE și pentru a evalua impactul lor asupra creșterii potențiale; salută faptul că BCE va efectua analize ale scenariilor privind politicile de tranziție;

26.  salută noul plan de acțiune al BCE și foaia sa de parcurs detaliată privind acțiunile legate de schimbările climatice pentru a integra în continuare considerentele legate de schimbările climatice în cadrul și în modelele sale de politici; observă totuși accentul pus pe riscurile legate de climă și constată principiul dublei perspective asupra pragului de semnificație, care se află în centrul cadrului UE de finanțare durabilă;

27.  constată că noțiunea de neutralitate a pieței este legată de principiul „unei economii de piață deschise în care concurența este liberă”; invită BCE, respectându-i independența, să remedieze disfuncționalitățile pieței și să asigure alocarea eficientă a resurselor pe termen lung, rămânând totodată cât se poate de apolitică și respectând principiul neutralității pieței; ia act de faptul că BCE s-a îndepărtat deja, în mai multe rânduri, de la neutralitatea pieței;

28.  salută faptul că achiziția de obligațiuni verzi și cota lor în portofoliul BCE continuă să crească; consideră totuși că acest procent este foarte mic, dacă se iau în considerare nevoile tranziției verzi; invită BCE să își intensifice activitatea pentru majorarea cotei de obligațiuni verzi în portofoliul său; salută crearea unui standard al UE privind obligațiunile verzi și sprijinul BCE în această privință; ia act, în această privință, de decizia BCE de a utiliza o parte din portofoliul său de fonduri proprii pentru a investi în fondul de investiții în obligațiuni verzi exprimate în euro pentru băncile centrale (EUR BISIP G2); invită BCE ca, între timp, să analizeze posibilele efecte ale obligațiunilor verzi asupra stabilității prețurilor;

29.  constată că obligațiunile cu structuri de cupoane corelate anumitor obiective de performanță în materie de durabilitate referitoare la unul sau mai multe obiective de mediu prevăzute în Regulamentul privind taxonomia UE(3) și/sau la unul sau mai multe ODD ale ONU conexe cu schimbările climatice sau degradarea mediului au devenit eligibile de la 1 ianuarie 2021 ca garanție pentru operațiunile de creditare ale Eurosistemului și pentru cumpărările ferme ale Eurosistemului în scopul politicii monetare, cu condiția să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate;

30.  constată că BCE ia măsuri pentru a integra riscurile legate de climă în cadrul său de garanții, dar avertizează cu privire la întârzierile punerii în aplicare; salută angajamentul BCE de a căuta metodologiile și informațiile prezentate de agențiile de rating de credit și de a evalua modul în care acestea includ riscul legat de schimbările climatice în ratingurile lor de credit; este preocupat însă de faptul că BCE se bazează în continuare excesiv și exclusiv pe agențiile externe private de rating de credit (ARC) pentru a evalua riscurile; invită BCE să își extindă capacitatea internă de evaluare a riscurilor legate de climă și biodiversitate;

31.  constată cu îngrijorare că unele programe de refinanțare și de achiziționare de active ale BCE au sprijinit în mod indirect activități cu emisii ridicate de dioxid de carbon;

32.  salută faptul că BCE se pregătește să își alinieze programele de achiziționare de active corporative la Acordul de la Paris, cu scopul de a reduce intensitatea carbonului protofoliului propriu, dar avertizează cu privire la întârzieri;

33.  invită BCE, în calitate de membră a NGFS, să se bazeze pe cele nouă opțiuni evaluate de NGFS pentru ca băncile centrale să includă riscurile legate de climă în cadrul lor operațional pentru operațiunile de creditare, garanții și achizițiile de active; invită BCE să își intensifice cooperarea în materie de schimbări climatice și cu alte rețele internaționale decât NGFS, precum și să îmbunătățească dialogul cu societatea civilă, cu scopul de a consolida rolul UE ca lider mondial în domeniul finanțării sustenabile și a acțiunilor climatice;

34.  salută eforturile BCE de a monitoriza și de a reduce amprenta sa de mediu; salută crearea unui centru privind schimbările climatice pentru a reuni activitățile pe probleme climatice realizate de diferite servicii ale BCE; se așteaptă ca BCE să își intensifice activitatea de a include în mod eficient considerentele climatice în operațiunile sale obișnuite;

Alte aspecte

35.  subliniază rolul esențial al microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM-uri), în calitate de coloană vertebrală a economiei UE, convergența economică și socială și ocuparea forței de muncă; subliniază că MIMM-urile au fost grav afectate de criza economică provocată de pandemia de COVID-19, care a dus la o scădere semnificativă a cifrei de afaceri și a competitivității, în eforturile lor de a realiza tranziția verde, și a limitat accesul lor la finanțare; subliniază nevoia de a încuraja investițiile publice și private în UE și invită BCE să își continue eforturile de a facilita accesul MIMM-urilor la finanțare;

36.  salută sprijinul de lungă durată al BCE pentru finalizarea rapidă a uniunii bancare și subliniază riscurile produse de întârzieri serioase; ia act de sprijinul BCE în instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS) de sine stătător; recunoaște că partajarea riscurilor și reducerea riscurilor sunt interconectate și că sistemele instituționale de protecție joacă un rol esențial în protejarea și stabilizarea instituțiilor membre;

37.  observă progresele înregistrate până în prezent în reducerea creditelor neperformante; solicită introducerea la nivelul UE a protecției juridice adecvate a debitorilor ipotecari împotriva executării silite imobiliare;

38.  invită BCE să exploreze modalitățile de consolidare a rolului internațional al monedei euro; ia act de faptul că creșterea atractivității monedei euro ca monedă de rezervă va spori și mai mult utilizarea sa la nivel internațional și va întări capacitatea UE de a-și defini poziția politică în mod independent, un element-cheie pentru protejarea suveranității economice europene; subliniază că crearea unui activ sigur european bine conceput ar putea facilita integrarea financiară și ar putea contribui la atenuarea circuitelor de feedback negativ dintre entitățile suverane și sectoarele bancare naționale; subliniază că întărirea rolului monedei euro necesită aprofundarea și finalizarea uniunii economice și monetare europene;

39.  salută faptul că, în 2020, numărul de bancnote euro false a scăzut, atingând cel mai scăzut nivel din 2003 (17 milionimi); invită BCE să intensifice lupta împotriva falsificării și cooperarea sa cu Europol, Interpol și Comisia Europeană pentru realizarea acestui obiectiv; invită BCE ca, fără a aduce atingere prerogativelor statelor membre, să creeze un sistem pentru o monitorizare mai bună a tranzacțiilor mari, cu scopul de a combate spălarea banilor, evaziunea fiscală și finanțarea terorismului și a criminalității organizate;

40.  salută decizia BCE de a lansa o fază de investigare de 24 luni a unui proiect privind moneda euro digitală; invită BCE să răspundă în mod eficace așteptărilor și preocupărilor exprimate în timpul consultării publice cu privire la o monedă euro digitală, cum ar fi preocupări legate de viața privată, securitate, accesibilitate, capacitatea de a plăti în întreaga zonă euro, prevenirea costurilor suplimentare și posibilitatea de utilizare offline; observă că această fază de investigare nu va aduce atingere niciunei decizii privind posibila emisiune a unei monede euro digitale; reafirmă că o monedă euro digitală nu constituie un criptoactiv; subliniază că o monedă euro digitală ar trebui să promoveze incluziunea financiară și trebuie să ofere protecție a datelor și securitate juridică suplimentare consumatorilor și companiilor; este de acord cu BCE că o monedă euro digitală ar trebui să îndeplinească o serie de cerințe minime, inclusiv legate de robustețe, siguranță, eficiență și protecția vieții private; invită BCE să își alinieze strâns activitățile la cele ale Parlamentului și să aibă un schimb regulat de informații cu acesta privind progresul realizat în faza de investigare;

41.  își reiterează profunda îngrijorare cu privire la riscurile pe care le prezintă criptomonedele stabile private pentru stabilitatea financiară, politica monetară și protecția consumatorilor;

42.  reamintește că plățile în numerar reprezintă un mijloc foarte important de plată pentru cetățenii UE și nu ar trebui să fie puse în pericol de o monedă euro digitală; observă că numărul și valoarea bancnotelor euro aflate în circulație au crescut cu aproape 10 % în 2020; ia act de Strategia pentru numerar 2030 a Eurosistemului menită să garanteze că toți cetățenii și toate companiile din zona euro vor continua să aibă acces corespunzător la serviciile de numerar și că numerarul va rămâne un mijloc de plată general acceptat, tratând totodată aspectele ce țin de reducere a amprentei ecologice a bancnotelor euro și dezvoltând bancnote inovatoare și securizate; este preocupat de reducerea dimensiunii rețelei bancare în unele state membre; consideră că aceste practici pot conduce la restricții semnificative privind accesul egal la serviciile și produsele financiare esențiale;

43.  subliniază că sectorul financiar este supus unei transformări considerabile determinate de inovare și digitalizare; subliniază că această transformare prezintă un risc crescut de perturbări externe, cum ar fi atacurile cibernetice asupra sectorului financiar și bancar; salută eforturile continue ale BCE de a-și consolida capacitățile de reacție și de redresare în cazul unor atacuri cibernetice în conformitate cu nouă politică europeană de apărare cibernetică; își reafirmă îngrijorarea față de întreruperea serviciilor care a afectat grav sistemul TARGET2 și TARGET2 Securities în 2020; salută revizuirea independentă a acestor incidente și observă că o serie de constatări au fost clasificate ca fiind de gravitate „ridicată”; salută acceptarea concluziilor generale de către Eurosistem și angajamentul său de a pune în aplicare recomandările formulate în cadrul revizuirii; invită BCE să asigure stabilitatea de durată a infrastructurii sensibile, cum ar fi sistemul TARGET2, să își intensifice și mai mult eforturile în domeniul securității cibernetice și să promoveze în continuare reziliența cibernetică a infrastructurii pieței financiare;

44.  ia act de divergența soldurilor TARGET2 în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale; observă că interpretarea acestor divergențe este contestată;

45.  solicită BCE să asigure un echilibru corespunzător între reglementările care permit utilizarea de inovații financiare în domeniul tehnologiei financiare și asigurarea stabilității financiare; invită BCE să intensifice monitorizarea evoluției criptoactivelor pentru a preveni efectele negative și riscurile conexe în ceea ce privește stabilitatea financiară, politica monetară și funcționarea și siguranța infrastructurii pieței și a plăților; subliniază că evoluția criptoactivelor poate stârni preocupări suplimentare privind securitatea cibernetică, spălarea banilor, finanțarea terorismului și alte activități infracționale legate de anonimatul pe care îl asigură criptoactivele; ia act de faptul că aceste riscuri pot fi atenuate printr-o legislație adecvată, cum ar fi viitorul regulament privind piețele criptoactivelor (MiCA); ia act de intenția BCE de a elabora și de a pune în aplicare un răspuns politic pentru atenuarea impactului potențial negativ al criptomonedelor stabile asupra plăților și peisajului financiar din UE;

46.  reamintește sprijinul BCE pentru punerea în aplicare a Basel III, deoarece acest lucru ar reduce riscul unei crize bancare și astfel ar consolida stabilitatea financiară în interiorul UE;

47.  este preocupat de clauzele abuzive și practicile neloiale utilizate de sectorul bancar în contractele încheiate cu consumatorii în anumite state membre și subliniază că este necesară punerea în aplicare efectivă și rapidă de către toate statele membre a Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii(4); invită BCE să contribuie în mod activ în acest sens, utilizând toate mijloacele de care dispune, pentru a asigura concurența loială;

48.  observă că Bulgaria și Croația au aderat la mecanismul unic de supraveghere (MUS) în 2020, devenind astfel primele țări din afara zonei euro care participă la supravegherea bancară europeană; ia act de reprezentarea egală a băncilor lor naționale în Consiliul de supraveghere al BCE; ia act totodată de includerea levei bulgărești și a kunei croate în mecanismul cursului de schimb (MCS II) ca una dintre condițiile prealabile pentru adoptarea monedei euro;

49.  apreciază eforturile BCE de a asigura stabilitatea piețelor financiare în toate situațiile neprevăzute și în fața posibilelor consecințe negative legate de retragerea Regatului Unit din UE, în special pentru regiunile și țările afectate în mod direct;

Transparență, responsabilitate și egalitate de gen

50.  apreciază răspunsurile substanțiale și detaliate furnizate de BCE la rezoluția Parlamentului referitoare la raportul anual al BCE pe 2019; invită BCE să dea dovadă și în continuare de același grad de responsabilitate și să continue să publice în fiecare an răspunsuri scrise la rezoluțiile Parlamentului referitoare la Raportul anual al BCE;

51.  subliniază că trebuie întărite și mai mult mecanismele de responsabilitate și transparență ale BCE; insistă asupra solicitării sale ca BCE să ia măsuri rapide prin lansarea cât mai curând posibil a negocierilor privind un acord interinstituțional oficial, asigurându-se astfel că independența este indisolubil legată de responsabilitatea sa; invită BCE să îmbunătățească cooperarea și schimbul de informații și să crească transparența față de Parlament și societatea civilă, publicând rapoarte în toate limbile oficiale ale UE și prin inițiativa „BCE ascultă”;

52.  ia act de Statutul personalului BCE existent în ce privește potențialele conflicte de interese ale personalului și încurajează aplicarea extinsă a acestuia; recunoaște măsurile luate de BCE, cum ar fi adoptarea Codului unic de conduită pentru funcționarii de rang înalt ai BCE și a deciziei de a publica avizele comitetului de etică adresate membrilor actuali ai Comitetului executiv, ai Consiliului guvernatorilor și ai Consiliului de supraveghere, care au fost emise de la intrarea în vigoare a Codului unic de conduită;

53.  salută publicarea de către BCE a deținerilor agregate la costul amortizat în cadrul programelor de achiziționare de titluri garantate cu active (ABSPP) și obligațiuni garantate (CBPP3) și defalcarea deținerilor achiziționate pe piețele primare și secundare, precum și statisticile agregate privind deținerile pentru aceste programe;

54.  salută publicarea de către BCE a tuturor profiturilor realizate de Eurosistem prin programul privind piețele titlurilor de valoare (SMP) și a deținerilor totale de SMP ale Eurosistemului pe țări emitente (Irlanda, Grecia, Spania, Italia și Portugalia); invită statele membre să urmeze acest exemplu în ceea ce privește acordurile privind activele financiare nete (ANFA);

55.  își reiterează apelul adresat BCE de a asigura independența membrilor comitetului său de audit și a comitetului său de etică; îndeamnă BCE să revizuiască funcționarea comitetului de etică pentru a preveni conflictele de interese; invită BCE să își revizuiască perioada stării de incompatibilitate pentru membrii al căror mandat se încheie;

56.  constată că peste 90 % din membrii grupurilor consultative ale BCE provin din sectorul privat, ceea ce ar putea antrena lipsa imparțialității, conflicte de interese și deturnarea dispozițiilor legale în procesul decizional;

57.  salută îmbunătățirea cadrului intern al BCE privind denunțarea neregulilor; invită BCE să asigure integritatea și eficiența noului instrument intern cu scopul de a facilita raportarea cu adevărat simplă și securizată a potențialelor încălcări ale sarcinilor profesionale, a comportamentului inadecvat sau a altor nereguli, precum și garantarea protecției efective pentru avertizorii de integritate și martori, conform prevederilor din Directiva UE privind avertizorii(5);

58.  recunoaște eforturile depuse în prezent de BCE pentru a îmbunătăți comunicarea cu Parlamentul; este de acord cu președinta Lagarde că BCE trebuie să își modernizeze comunicarea cu cetățenii pe tema politicilor sale și a impactului acestora; observă că un sondaj Eurobarometru relevant arată că doar 40 % din respondenții din zona euro tind să aibă încredere în BCE; invită BCE să poarte în continuare un dialog constructiv cu cetățenii pentru a-și explica deciziile și a asculta preocupările cetățenilor; salută, în această privință, decizia anunțată de președinta Lagarde în cadrul dialogului monetar care a avut loc la 27 septembrie 2021 de a transforma evenimentele de comunicare într-o caracteristică structurală a interacțiunii BCE cu publicul;

59.  ia act de decizia Ombudsmanului European privind implicarea președintei BCE și a membrilor organelor sale de decizie în „Grupul celor 30” (cazul 1697/2016/ANA), cu scopul de a asigura transparența completă și încrederea publicului în independența BCE;

60.  regretă și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că doar doi dintre membrii Comitetului executiv al BCE și doar doi dintre cei 25 membri ai Consiliului guvernatorilor BCE sunt femei; reiterează faptul că desemnările membrilor Comitetului executiv ar trebui să fie pregătite cu atenție și să adopte o abordare echilibrată din punctul de vedere al genului, pe deplin transparentă și în colaborare cu Parlamentul, în conformitate cu tratatele; reamintește că în acord cu punctul 4 din rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE, Parlamentul se angajează să nu ia în considerare listele de preselecție care nu respectă principiul echilibrului de gen; încurajează BCE să își continue progresele în această privință; invită statele membre care fac parte din zona euro să integreze pe deplin principiul egalității de gen în procesele lor de numire și să asigure egalitatea de șanse pentru toate genurile în funcția de guvernator al băncilor lor centrale naționale;

61.  regretă că dezechilibrul de gen persistă și în structura organizatorică a BCE, în special în ponderea femeilor în funcții de conducere de nivel superior; observă că, la sfârșitul anului 2019, ponderea femeilor în toate funcțiile de conducere ale BCE a crescut la 30,3 %, iar ponderea femeilor în funcțiile de conducere de nivel superior a crescut la 30,8 %; invită BCE să ia măsuri suplimentare; salută, în această privință, noua strategie a BCE de a îmbunătăți și mai mult echilibrul de gen în rândul personalului său la toate nivelurile, inclusiv obiectivul ca cel puțin jumătate dintre noile posturi și dintre posturile deschise să fie ocupate de femei la toate nivelurile, precum și ținta de a crește ponderea femeilor la diferitele niveluri, astfel încât să se situeze între 40 % și 51 % până în 2026; invită BCE să încurajeze și mai mult participarea femeilor și să promoveze în mod activ o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului în toate funcțiile din ierarhia organizațională;

o
o   o

62.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 23, 21.1.2021, p. 105. (2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0277. (3) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13). (4) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29). (5) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul de punere în aplicare privind calitatea vieții animalelor în exploatații (2020/2085(INI))

P9_TA(2022)0030 A9-0296/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care afirmă că „Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele cu putere de lege și normele administrative, precum și obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase, a tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale”,

–  având în vedere studiul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Direcției Generale Politici Interne din noiembrie 2020, intitulat „End the Cage Age: Looking for Alternatives” (Să punem capăt erei cuștii: în căutarea unor alternative), rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la inițiativa cetățenească europeană „End the Cage Age”(1) și Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 privind inițiativa cetățenească europeană „End the Cage Age” (C(2021)4747),

–  având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă(2) (Directiva generală),

–  având în vedere Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare(3),

–  având în vedere Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a standardelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne(4),

–  având în vedere Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a standardelor minime pentru protecția vițeilor(5),

–  având în vedere Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a standardelor minime pentru protecția porcilor(6),

–  având în vedere documentul de cercetare al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din iunie 2021 intitulat „Punerea în aplicare a legislației UE privind calitatea vieții animalelor în ferme: potențiala valoare adăugată la nivelul UE care rezultă din introducerea cerințelor de etichetare privind calitatea vieții animalelor la nivelul UE”,

–  având în vedere studiul Comisiei din octombrie 2020 în sprijinul evaluării Strategiei Uniunii Europene pentru protecția și bunul tratament al animalelor 2012-2015,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la standardele minime pentru protecția iepurilor de crescătorie(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la bunăstarea animalelor, utilizarea antimicrobienelor și impactul creșterii industriale a puilor de carne asupra mediului(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: readucerea naturii în viețile noastre”(9),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 16 decembrie 2019 privind calitatea vieții animalelor – o parte integrantă a producției animaliere durabile,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 7 decembrie 2020 privind o etichetă privind calitatea vieții animalelor la nivelul întregii UE,

–  având în vedere Raportul special nr. 31/2018 al Curții de Conturi Europene din 14 noiembrie 2018 privind bunăstarea animalelor în UE: reducerea decalajului dintre obiective ambițioase și punerea în practică,

–  având în vedere bilanțul calității („fitness check”) al legislației UE privind calitatea vieții animalelor efectuat în prezent de către Comisie,

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 5 decembrie 2018 privind reforma politicii agricole comune(10),

–  având în vedere sondajul special Eurobarometru 505 intitulat „Pregătirea mâncării noastre pentru viitor – așteptările cetățenilor”,

–  având în vedere cele cinci libertăți definite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor și anume libertatea de a nu suferi de foame, de malnutriție și de sete, libertatea de a nu suferi de frică sau de stres, libertatea de a trăi ferite de stres termic sau de disconfort fizic, libertatea de a nu suferi din cauza durerilor, a leziunilor și a bolilor și libertatea de a manifesta modele de comportament normal,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Orientări strategice pentru o acvacultură mai durabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” (COM(2021)0236),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0296/2021),

A.  întrucât calitatea vieții animalelor, un element esențial pentru crescătorii noștri, este o chestiune etică, din ce în ce mai importantă pentru consumatori și pentru societatea noastră în general; întrucât interesul consumatorilor pentru calitatea produselor alimentare achiziționate și pentru calitatea vieții animalelor este mai mare ca niciodată, iar cetățenii UE doresc să poată face alegeri în cunoștință de cauză în calitate de consumatori; întrucât calitatea alimentelor joacă un rol important în atingerea obiectivelor Strategiei „De la fermă la consumator” în ceea ce privește calitatea vieții și sănătatea animalelor;

B.  întrucât articolul 13 din TFUE recunoaște că animalele sunt ființe sensibile și prevede că Uniunea și statele sale membre țin seama pe deplin de cerințele lor legate de calitatea vieții atunci când elaborează și pun în aplicare politicile Uniunii în domeniul agriculturii și pescuitului, respectând, în același timp, obiceiurile legate de ritualurile religioase, tradițiile culturale și patrimoniul regional din statele membre;

C.  întrucât, deși standardele europene de producție a alimente sunt printre cele mai înalte din lume, inclusiv criteriile privind calitatea vieții animalelor, acestea trebuie în continuare îmbunătățite; întrucât mai multe țări și regiuni au luat măsuri suplimentare în această direcție, cum ar fi interzicerea anumitor forme de creștere în cuști;

D.  întrucât asigurarea unei formulări și aplicări uniforme a legislației privind calitatea vieții animalelor și actualizarea acesteia în conformitate cu cele mai recente cunoștințe științifice reprezintă o condiție prealabilă pentru ridicarea standardelor privind calitatea vieții animalelor și asigurarea respectării depline a acestora;

E.  întrucât unii crescători de animale europeni au făcut anumite progrese în ultimele decenii, prin revizuirea practicilor și îmbunătățirea și adaptarea activității lor; întrucât în perfecționarea lor, ei beneficiază de sprijinul organismelor consultative și de cercetare și al anumitor organizații neguvernamentale (ONG); întrucât implementarea unor tehnologii agricole inteligente pentru monitorizarea sănătății și calității vieții animalelor poate îmbunătăți prevenirea eficientă a bolilor și punerea în aplicare a standardelor pentru calitatea vieții animalelor; întrucât crescătorii europeni de animale sunt dispuși să continue să evolueze, dar se confruntă cu blocaje tehnice, precum și cu obstacole de ordin legislativ și economic; întrucât îmbunătățirea calității vieții animalelor trebuie să fie realizată ținând seama de aspectele sanitare specifice fiecărei specii și de faptul că nu doar producătorii trebuie să suporte costurile necesare în acest sens;

F.  întrucât creșterii industriale a animalelor îi revine un rol proeminent în agricultura din anumite regiuni ale UE, întrucât, doar într-un deceniu, din cauza extinderii la scară largă și a intensificării sistemului agricol, au dispărut câteva milioane de ferme, adică peste o treime din toate fermele din Europa, iar marea majoritate dintre acestea erau mici afaceri de familie;

G.  întrucât volatilitatea economică îi obligă pe crescătorii de animale să ia în considerare perioadele îndelungate necesare amortizării investițiilor, de exemplu în cazul spațiilor de adăpostire a animalelor concepute astfel încât să îmbunătățească calitatea vieții animalelor;

H.  întrucât fermierii europeni adoptă în prezent măsuri suplimentare privind evoluția ameliorării animalelor și evoluția adăposturilor de animale, cu scopul de a consolida convergența cu cele „cinci libertăți” ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor;

I.  întrucât calitatea vieții animalelor merge mână în mână cu bunăstarea crescătorilor și fermierilor și ambele ar trebui să beneficieze de resurse adecvate și de un mai mare sprijin practic la nivel european;

J.  întrucât pandemia de COVID-19 a evidențiat legătura directă dintre sănătatea și calitatea vieții animalelor și sănătatea și bunăstarea oamenilor; întrucât calitatea vieții animalelor are legătură și cu mediul, fiind explorată cel mai bine prin cadrul „One Welfare”;

K.  întrucât în exploatațiile zootehnice europene sunt implicate aproximativ 4 milioane de persoane (salariate și nesalariate), dintre care 80 % locuiesc în statele membre mai noi ale UE(11);

L.  întrucât comerțul intra-UE cu pește joacă un rol esențial în întregul comerț cu pește al UE și întrucât, în 2014, a reprezentat 86 % din comerțul total din interiorul și din afara UE, volumele vândute în UE atingând 5,74 milioane de tone, cu o valoare de 20,6 miliarde EUR, cea mai ridicată valoare înregistrată din 2006(12);

M.  întrucât sănătatea și calitatea vieții animalelor sunt esențiale pentru a asigura un cadru propice pentru siguranța și securitatea alimentară și sănătatea publică și pentru a contribui la standarde înalte de calitate în UE;

N.  întrucât animalele de fermă sănătoase sunt o componentă-cheie a creșterii sustenabile a animalelor, cu emisii mai reduse de carbon;

O.  întrucât progresele științifice și tehnice conduc la o mai bună înțelegere a sensibilității și a comportamentului animalelor, precum și a calității vieții lor;

P.  întrucât există dificultăți semnificative în colectarea datelor privind punerea în aplicare a legislației referitoare la calitatea vieții animalelor de fermă în ceea ce privește disponibilitatea și calitatea datelor, din cauza lipsei cerințelor de monitorizare și de colectare a datelor pentru statele membre;

Q.  întrucât legislația actuală este parțial depășită și neactualizată la cunoștințele despre nevoile specifice ale animalelor în funcție de specie, vârstă, dimensiune și stare fizică și la progresul științific și tehnic în practicile de creștere a animalelor;

R.  întrucât corpusul legislativ al UE, care coexistă cu legislațiile naționale, prevede o combinație de derogări, excepții și cerințe imprecise și nu prevede garanții sau niveluri de protecție specifice, dând naștere la o serie de practici nedorite, creându-se fragmentare normativă și insecuritate juridică pe piața internă, toate acestea fiind considerate că au dus la denaturarea concurenței;

S.  întrucât legislația UE privind calitatea vieții animalelor stabilește standarde minime de specifice fiecărei specii doar pentru porci, găini ouătoare, pui de carne și viței, în timp ce nu există o legislație specifică pentru nicio altă specie crescută pentru producția de alimente, și anume bovinele de lapte și de carne de peste șase luni, ovine și caprine, părinții puilor de carne și ai găinilor ouătoare, puicuțe, curcani, rațe și gâște, prepelițe, pești și iepuri; întrucât, în prezent, legislația UE privind calitatea vieții animalelor nu conține dispoziții specifice speciilor și pe grupe de vârstă care să acopere toate etapele ciclului de producție; întrucât un număr mare de animale de fermă terestre și de pești de crescătorie aparținând unor specii diferite sunt protejate în prezent doar prin dispozițiile Directivei generale;

T.  întrucât alte măsuri decât legislația UE și controalele oficiale au contribuit la îmbunătățirea practicilor de creștere a animalelor; întrucât multe state membre au pus în aplicare standarde proprii pentru calitatea vieții animalelor, care sunt mai stricte decât standardele UE;

U.  întrucât statele membre dispun de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește stabilirea cerințelor și evaluarea respectării lor; întrucât statele membre au abordări diferite în ceea ce privește alocarea resurselor și prioritizarea controalelor oficiale;

V.  întrucât punerea în aplicare a legislației este extrem de inconsecventă în statele membre; întrucât acest lucru a determinat niveluri diferite de conformitate și riscuri ce îi dezavantajează pe fermierii care respectă cerințele;

W.  întrucât directivele privind găinile ouătoare, porcinele (pentru scroafele gestante) și vițeii au permis introducerea de schimbări structurale de dorit în ceea ce privește modul de creștere a animalelor; întrucât, în sectorul ouălor, al cărnii de vițel și al cărnii de porc, directivele au condus la schimbări semnificative în ceea ce privește clădirile și echipamentele și au contribuit la anumite evoluții în ceea ce privește numărul și dimensiunea exploatațiilor;

X.  întrucât s-a constatat, în general, că Directiva generală a avut un impact mai redus decât directivele specifice speciei și un efect modest în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții animalelor deoarece stabilește cerințe vagi, marje largi de interpretare și nu prevede protecția specifică speciei pentru vacile de lapte, puii de reproducție pentru puii de carne și pentru găini, iepuri, oi și curcani;

Y.  întrucât, din cauza presiunii legate de producție, principalele probleme pe care legislația a fost concepută să le abordeze rămân larg răspândite, inclusiv mutilarea și condițiile de supraaglomerare și stresante; întrucât obiectivele privind adăposturile pentru scroafe nu au fost atinse, iar punerea în aplicare a legislației a fost, în general, inconsecventă, aceste adăposturi prezentând în continuare condiții de supraaglomerare și stres și fiind insuficient amenajate;

Z.  întrucât Directiva 1999/74/CE a fost un succes pentru furnizarea unor definiții adecvate pentru diferitele sisteme de producție; întrucât acest succes este totuși limitat, având în vedere că statele membre au adoptat abordări diferite în punerea sa în aplicare și că directiva nu conține dispoziții clare, obligatorii și cuprinzătoare, ceea ce a făcut posibilă menținerea concurenței denaturate pe piața unică, și întrucât această directivă nu a permis progrese suficiente, nu a satisfăcut nevoile reale ale găinilor ouătoare, situație care a creat treptat presiune în favoarea schimbării, motiv pentru care alternativele la un sistem de adăpostire(13) în cuști au început să fie utilizate mai mult în anumite statele membre;

AA.  întrucât este atât în interesul fermierilor, cât și al consumatorilor să se asigure condiții egale pe piața internă și condiții egale pentru importurile de produse din țările terțe;

AB.  întrucât, deși condițiile de muncă s-au îmbunătățit pentru crescătorii de găini ouătoare și crescătorii de viței, acest lucru nu este neapărat valabil pentru crescătorii de porci;

AC.  întrucât Comisia a decis să finalizeze în 2022 evaluarea impactului interzicerii creșterii animalelor în cuști, elaborată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), și revizuirea legislației privind calitatea vieții animalelor, inclusiv a Directivei generale, până în 2023;

AD.  întrucât este esențial să se facă distincția între, pe de o parte, neconformitățile anecdotice, care primesc o atenție excesivă, și, pe de altă parte, marea majoritate a celor care respectă normele;

AE.  întrucât există diferențe în ceea ce privește metodele de creștere a animalelor și sistemele de producție între statele membre;

AF.  întrucât demografia agricolă din Europa se confruntă cu un declin alarmant; întrucât reînnoirea insuficientă a generațiilor ar avea un efect nedorit asupra punerii în aplicare a normelor privind calitatea vieții animalelor;

AG.  întrucât strategiile agricole, de mediu și de comerț internațional din UE și măsurile menite să asigure condiții de concurență echitabile pe piața unică ar trebui să fie coerente, complementare și adecvate;

AH.  întrucât politica agricolă comună (PAC) este unul dintre instrumentele de reglementare și de finanțare care poate fi folosit ca stimulent pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor de fermă, în special prin programe ecologice, dar și prin investiții de sprijin, însă sunt necesare și alte surse de finanțare, pe lângă PAC, pentru a realiza progrese în această direcție; întrucât, astfel cum s-a constatat în evaluarea celei mai recente strategii privind calitatea vieții animalelor efectuată de Comisie, statele membre au neglijat să profite pe deplin de fondurile destinate calității vieții animalelor, iar în prezent, milioane de euro din fondurile europene pentru dezvoltare rurală disponibile pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor nu sunt utilizate sau sunt utilizate insuficient; întrucât creșterea animalelor este principalul beneficiar al ajutorului din al doilea pilon pentru fermele din zone cu constrângeri naturale, care constituie 50 % din suprafața agricolă utilizată europeană, și al măsurilor de agromediu, care compensează costurile suplimentare legate de amplasarea nefavorabilă sau obligația de a respecta legislația specifică(14);

AI.  întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită pentru a asigura o calitate mai bună a vieții animalelor pe durata întregului ciclu de producție și promovarea unor standarde mai ridicate pentru calitatea vieții animalelor, atât la nivel internațional, cât și pe piața națională, precum și că deciziile noastre politice nu conduc la o slăbire sau reducere a producției europene de animale, ceea ce ar avea ca rezultat relocarea producției în alte părți ale lumii, unde condițiile și standardele de creștere a animalelor nu corespund celor europene, precum și alte probleme conexe care ar afecta atât standardele pentru calitatea vieții animalelor, cât și obiectivele europene de mediu;

AJ.  întrucât etichetarea poate fi eficientă numai dacă este bazată pe date științifice, ușor de înțeles de către consumatori, care pot face o alegere în cunoștință de cauză, concepută pentru o piață unică integrată, aplicată tuturor produselor de origine animală și susținută de o politică comercială coerentă a UE pentru a preveni intrarea pe piață a produselor fabricate cu standarde mai scăzute și numai dacă nu are implicații economice suplimentare pentru operatorii din sectorul alimentar, în special pentru agricultori, și este cu adevărat fezabilă pentru producătorii noștri, fără costuri sau constrângeri de punere în aplicare prea mari; întrucât o astfel de etichetare trebuie să contribuie și la crearea unor deschideri ale pieței pentru producători; întrucât rezultatele cercetărilor și ale consultărilor publice arată că anumite părți interesate, în special întreprinderi, nu sunt cu totul în favoarea propunerii de etichetare obligatorie; întrucât o etichetare voluntară va fi recompensată pe piață, unde nu există diferențiere pe baza caracteristicilor de producție; întrucât există puține date legate de impactul sistemelor de etichetare studiate asupra întreprinderilor din sectorul alimentar, precum și de încrederea consumatorilor și nivelul lor de înțelegere a practicilor în domeniul calității vieții animalelor;

AK.  întrucât utilizarea tehnologiilor de trasabilitate prin ADN pentru a urmări fiecare animal bolnav sau fiecare produs alimentar infectat poate să garanteze siguranța alimentară și să prevină frauda alimentară oferind asigurări consumatorilor;

AL.  întrucât instrumentele de informare a consumatorilor ar trebui concepute astfel încât să mențină condiții de concurență echitabile și o abordare armonizată, ceea ce multiplicarea inițiativelor private, care utilizează condiții și afirmații neprotejate privind calitatea vieții animalelor pentru standarde variate, face imposibil; întrucât în UE există o piață în creștere pentru produsele de la animale provenite din sisteme ecologice, fără cuști și crescute în aer liber, precum și pentru alternative bazate pe plante;

AM.  întrucât armonizarea și îmbunătățirea punerii în aplicare a reglementărilor și a standardelor ar trebui să ghideze acțiunea legislativă;

AN.  întrucât majoritatea sistemelor de etichetare a calității vieții animalelor sunt inițiate de sectorul privat, iar restul sunt rezultatul parteneriatelor public-privat sau, într-o măsură mai mică, al inițiativelor actorilor naționali competenți din unele state membre;

AO.  întrucât sistemele privind calitatea vieții animalelor în UE sunt voluntare; întrucât majoritatea acestora includ alte aspecte decât calitatea vieții animalelor, cum ar fi trasabilitatea, sustenabilitatea și sănătatea; întrucât acestea sunt foarte diferite în ceea ce privește funcționarea și proiectarea;

AP.  întrucât nu există un consens asupra perspectivei unor norme de etichetare obligatorie a calității vieții animalelor, în principal din cauza implicațiilor economice care rezultă din punerea lor în aplicare, în special pentru crescătorii de animale; întrucât, chiar dacă normele obligatorii ar elimina anumite nereguli de pe piața europeană, ele ar avea un efect de atenuare asupra inițiativelor private menite să creeze o diferențiere a produselor și să utilizeze calitatea vieții animalelor ca pârghie comercială;

Concluzii și recomandări

Punerea în aplicare a legislației

1.  salută evaluarea și revizuirea de către Comisie, până în 2023, a legislației privind calitatea vieții animalelor, inclusiv transportul și sacrificarea animalelor, cu scopul de a o alinia la cele mai recente dovezi științifice, de a-i extinde domeniul de aplicare, de a facilita asigurarea respectării acesteia și de a asigura un nivel mai ridicat de calitate a vieții animalelor, astfel cum se prevede în Strategia „De la fermă la consumator”;

2.  recunoaște progresele făcute de mulți fermieri din domeniul producției animaliere în exploatațiile lor, în special pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor, precum și dinamica și angajamentul unora dintre ei în ceea ce privește dezvoltarea și gândirea orientată spre viitor;

3.  recomandă să se acorde tuturor crescătorilor, prin intermediul unui cadru la nivel comunitar, mijloacele de punere în aplicare a unui proces de progres bazat pe indicatori obiectivi referitori la cele cinci libertăți fundamentale definite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

4.  solicită ca orice acțiune legislativă viitoare (fie de introducere de legislație nouă, fie de revizuire a textelor existente) care implică modificarea sau schimbarea sistemului de producție (inclusiv a adăposturilor) și a criteriilor referitoare la calitatea vieții animalelor să se bazeze pe dovezi sau pe studii științifice solide și recente provenite din cercetarea axată pe o abordare sistemică și să ia în considerare toate aspectele pentru a asigura sustenabilitatea și calitatea vieții animalelor; solicită să se asigure un echilibru, să se respecte indicațiile științifice cu privire la modul în care să fie introduse schimbările care vor afecta animalele, mediul și agricultorii și să se consulte organismele competente ale statelor membre, cât mai curând posibil, în cadrul procesului legislativ;

5.  subliniază că, înainte de luarea oricărei decizii, este necesar să se efectueze studii de impact și să se elaboreze o abordare pentru fiecare specie, pentru a defini nevoile specifice ale fiecărui tip de exploatație zootehnică;

6.  solicită o mai bună gestionare a prevenirii în sectorul veterinar și promovarea unor standarde înalte privind sănătatea și calitatea vieții animalelor, în special privind vaccinarea și prevenirea utilizării inutile a antimicrobienelor, pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice;

7.  are cunoștință de faptul că EFSA a elaborat mai multe avize privind utilizarea măsurilor bazate pe animale pentru speciile care nu intră sub incidența legislației specifice (vacile de lapte și bovinele crescute pentru carne) ca răspuns la solicitările Comisiei; regretă că aceste măsuri bazate pe animale propuse de EFSA nu au fost puse în aplicare până acum; invită, așadar, Comisia Europeană să se asigure că aceste măsuri bazate pe animale sunt actualizate cu cele mai recente cunoștințe științifice și sunt integrate în legislația specifică existentă;

8.  recunoaște că, potrivit organismelor științifice, măsurile bazate pe animale, deși sunt de dorit, nu sunt întotdeauna aplicabile și verificabile în mod obiectiv; invită, așadar, Comisia, în contextul revizuirii sale a legislației UE privind calitatea vieții animalelor, să formuleze cerințe verificabile extrem de specifice, ținând seama de cele mai recente avize științifice și de diversele sisteme de producție din statele membre;

9.  invită Comisia să se asigure că legislația existentă privind calitatea vieții animalelor este respectată și să actualizeze normele, acolo unde este necesar, pentru a le adapta mai bine la cerințele societății, în lumina progreselor științifice și a rezultatelor cercetării în acest domeniu, extinzând, în același timp, domeniul de aplicare și flexibilitatea acestor norme pentru a se adapta la cele mai recente evoluții științifice și tehnologice și la obiectivele Pactului verde;

10.  reamintește că trebuie efectuate schimbări cuantificabile, orientate spre rezultate, după o evaluare științifică adecvată și în consultare cu organismele competente și cu părțile interesate din statele membre, pentru a face față provocărilor cu care se confruntă crescătorii de animale, pe de o parte, și nevoilor și așteptărilor cetățenilor și sănătății și calității vieții animalelor, pe de altă parte, ținând seama în mod corespunzător de cele mai bune opțiuni ale consumatorilor și de puterea lor de cumpărare; reamintește că sistemul alimentar european trebuie să asigure accesul la alimente de calitate și la prețuri accesibile; consideră că producătorilor ar trebui să li se garanteze o cotă echitabilă din prețul produselor alimentare care respectă legislația UE privind calitatea vieții animalelor;

11.  solicită lanțuri de aprovizionare mai scurte în alimentație, bazate pe produse alimentare realizate la nivel local sau regional, pentru a le oferi consumatorilor un acces direct mai bun la produse alimentare locale și pentru a-i sprijini pe micii fermieri;

12.  invită legiuitorii să țină seama în mod corespunzător de consecințele acestor evoluții și să le cunoască bine; solicită ca evaluarea schimbărilor să se facă într-un cadru global, care să integreze componentele de mediu, economice, sociale și de calitate a vieții animalelor, ale sustenabilității, precum și aspectele ergonomice pentru agricultori și a celor legate de sănătate, ținând seama în special de abordarea de tip „O singură sănătate”; reamintește că calitatea vieții animalelor trebuie să fie combinată cu o abordare economică sustenabilă;

13.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți bunul tratament al animalelor și sănătatea animalelor în sectorul creșterii animalelor, ca parte a abordării de tip „O singură sănătate”; subliniază că, pentru a atinge acest obiectiv, este esențială îmbunătățirea practicilor zootehnice, deoarece îmbunătățirea practicilor privind bunul tratament al animalelor duce la o mai bună sănătate a lor, reducând astfel nevoia de medicamente și scăzând răspândirea zoonozelor; invită Comisia să dezvolte și abordarea de tip „O singură bunăstare” în cadrul revizuirii legislației privind bunul tratament al animalelor;

14.  invită Comisia și statele membre să își intensifice controalele pentru a monitoriza prezența antibioticelor și a altor reziduuri chimice interzise în importurile din țările terțe, în cadrul strategiei Comisiei de a combate în mod efectiv utilizarea nereglementată a antibioticelor și a pesticidelor în producția animalieră, producția de pește și fructe de mare și în acvacultură;

15.  solicită introducerea unor măsuri care să garanteze siguranța și integritatea agricultorilor în cazul adoptării unor anumite acțiuni care vizează animalele;

16.  subliniază că pentru orice schimbare trebuie să se țină seama de timpul, de sprijinul și de finanțarea de care au nevoie crescătorii de animale pentru a o pune în aplicare, de implicațiile economice și administrative pe care aceasta o presupune, precum și de inerția pe care o implică; subliniază că este necesar să se țină seama în special de costurile investițiilor, având în vedere riscul ca marjele de profit scăzute să ducă la perioade lungi de rambursare a împrumuturilor; observă că schimbările necesare pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor de fermă necesită o perioadă de tranziție corespunzătoare; recunoaște că crescătorii de animale sunt atrași într-un ciclu de investiții continue ca urmare a inițiativelor recente privind calitatea vieții animalelor și a perioadelor lungi de amortizare;

17.  salută inițiativa cetățenească intitulată „Să punem capăt erei cuștilor”; atrage atenția asupra faptului că orice schimbare adusă creșterii animalelor în cuști va trebui să includă definiții precise și lipsite de ambiguitate a ceea ce constituie o cușcă și a caracteristicilor acesteia pentru diferite specii, cu scopul de a asigura tranziția efectivă la sisteme de adăposturi alternative, care sunt deja viabile din punct de vedere comercial și sunt deja utilizate, cum ar fi sistemele de hale, în aer liber și ecologice pentru găini, sistemele de parcuri, țarcurile, sistemele în aer liber și ecologice pentru iepuri, sistemele de fătare liberă și de adăposturi comune pentru scroafe, sistemele de hale și sistemele aviare de creștere pentru prepelițe sau sistemele de adăposturi în pereche sau în comun pentru viței;

18.  îndeamnă Comisia ca, în cadrul punerii în aplicare a noii legislații, să definească în mod exact și clar condițiile și instalațiile pentru creșterea anumitor specii de animale, care trebuie să se bazeze pe exemple de bune practici privind sistemele de adăposturi alternative; recomandă Comisiei să își concentreze activitățile pe îmbunătățirea securității alimentare și pe consolidarea pieței agricole a UE; solicită să fie revizuită Directiva 1999/74/CE a Consiliului privind protecția găinilor ouătoare, cu scopul de a elimina rapid și de a interzice bateriile și de a introduce sisteme fără cuști pentru toate găinile ouătoare, de a crea condiții de concurență echitabile și de a îmbunătăți calitatea vieții animalelor crescute în UE;

19.  subliniază că investițiile în îmbunătățirea calității vieții animalelor duc la creșterea costurilor de producție, indiferent de tipul de creștere a animalelor vizat; constată că este necesar să se aibă în vedere ajutoare publice suplimentare sau un profit economic clar realizat pe piață, având în vedere că creșterea costurilor de producție îi va împiedica pe crescători să investească în calitatea vieții animalelor sau le va îngreuna acest demers, situație pe care nu ne-o dorim; solicită, prin urmare, ca orice creștere a standardelor privind calitatea vieții animalelor să aibă loc treptat și într-o manieră responsabilă, pe baza unui sistem de stimulente financiare, inclusiv prin utilizarea de fonduri din afara bugetului PAC;

20.  îndeamnă Comisia să stabilească un sprijin financiar adecvat pentru crescătorii de animale, pentru a-i încuraja să investească în îmbunătățirea calității vieții animalelor; îndeamnă Comisia să trateze de urgență aceste probleme, stimulând și punând în aplicare îmbunătățiri durabile în ceea ce privește remunerarea eforturilor agricultorilor; solicită un sprijin financiar special suplimentar pentru crescătorii de animale, aferent tranziției la un sistem de adăposturi alternativ pentru animale în legătură cu punerea în aplicare a noii legislații care interzice creșterea animalelor în cuști, pe care Comisia s-a angajat să o realizeze până în 2027 pe baza apelului Parlamentului din rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la inițiativa cetățenească intitulată „Să punem capăt erei cuștilor”; recunoaște că acest lucru depinde de adoptarea unor măsuri prin care să se asigure resursele suplimentare necesare, precum și prețuri de piață juste; observă că creșterea continuă a standardelor privind calitatea vieții animalelor și din alte domenii de reglementare, deși sunt întotdeauna bine-venite, constituie o povară suplimentară pentru fermierii care respectă cerințele; subliniază că întotdeauna ar trebui să se acorde atenție în primul rând asigurării conformității și a consecvenței cu standardele existente, ca primă etapă pentru a garanta că fermierii care respectă cel mai puțin cerințele sunt aliniați la standardele existente și le respectă, înainte de a-i supune pe fermierii care respectă standardele unor poveri suplimentare; subliniază că, în contextul măsurilor de îmbunătățire a legislației UE privind calitatea vieții animalelor, trebuie luate în considerare, prin asigurarea reciprocității, veniturile agricultorilor și competitivitatea crescătorilor de animale europeni pe piața agricolă mondială;

21.  este conștient de faptul că legislația europeană privind calitatea vieții animalelor nu este, la nivel general, foarte consecventă cu PAC 2014-2020, precum și de integrarea insuficientă a legislației specifice în planurile naționale pentru dezvoltare rurală și de finanțarea insuficientă a obiectivului privind calitatea vieții animalelor, cu diferențe mari de la un stat membru la altul; încurajează statele membre să elaboreze programe ecologice privind calitatea vieții animalelor în cadrul planurilor lor strategice naționale și invită Comisia să se asigure că planurile strategice naționale oferă sprijin și orientare fermierilor în procesul de îmbunătățire a standardelor privind calitatea vieții animalelor; solicită ca, atunci când vor realiza o tranziție în exploatațiile lor, inclusiv prin îmbunătățirea adăposturilor astfel încât acestea să corespundă nevoilor fizice și comportamentale ale animalelor, fermierii din domeniul producției animaliere să primească de urgență sprijin financiar, fie prin intermediul politicilor publice (combinarea coerentă a diferitelor instrumente, inclusiv a PAC și a Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură), fie prin intermediul măsurilor de piață, iar consumatorii să fie informați clar și în mod transparent cu ajutorul unei etichetări clare și exacte a produselor de origine animală, care să vizeze aspectele legate de calitatea vieții animalelor din întregul ciclu de producție, inclusiv metoda de producție; solicită, de asemenea, să fie realizată o strategie de comunicare transparentă, pozitivă și fără stigmatizare pentru toate produsele de origine animală, ținând seama de particularitățile anumitor produse regionale tradiționale, pentru a sensibiliza publicul cu privire la competențele profesionale, importanța și calitatea activității fermierilor și a crescătorilor de animale, precum și cu privire la beneficiile noii legislații privind calitatea vieții animalelor;

22.  invită Comisia să comunice mai efectiv cu privire la bunele practici, să contribuie la o mai bună vizibilitate a acestora și să susțină sectorul creșterii animalelor în realizarea de progrese privind acțiunile pozitive, prin sprijinirea mijloacelor de punere în aplicare, respectând astfel eforturile tuturor actorilor în demararea inițiativelor lor și adoptând un rol de încurajare, care să stimuleze integrarea de noi practici;

23.  îndeamnă statele membre să excludă din sprijinul cuplat facultativ acordat în cadrul PAC plățile pentru bovinele a căror destinație finală este vânzarea pentru activitățile legate de coride, excluzând în mod proporțional de la plăți numărul corespunzător de capete de bovine;

24.  invită Comisia să investească în situația fermierilor care se ocupă de animale și în atractivitatea acestei ocupații, cu scopul de a crește motivația și productivitatea în rândul fermierilor existenți și al viitorilor fermieri, crescând astfel în mod direct calitatea vieții animalelor;

25.  propune dezvoltarea formării accesibile ca preț a fermierilor și a operatorilor care se ocupă de animale în acest sector, adăugând un modul specific pentru formarea inițială și formarea continuă în scopul îmbunătățirii competențelor; solicită Comisiei să verifice periodic eforturile depuse de statele membre și de fermieri în vederea îmbunătățirii calității programelor de învățământ și formare și să recompenseze în mod corespunzător angajamentul deosebit al acestora; sprijină eforturile constante de a colecta exemple de bune practici în domeniul învățământului și formării, care să fie puse la dispoziția statelor membre prin intermediul unor rapoarte anuale; constată că multe dintre pericolele identificate pentru calitatea vieții animalelor provin din acțiunile și practicile persoanelor care lucrează cu animale și ale proprietarilor de animale; încurajează Comisia să verifice dacă formarea fermierilor și a persoanelor care se ocupă de animale este inclusă în planurile strategice naționale;

26.  reamintește că practicile care au ca scop îmbunătățirea calității vieții animalelor pot să genereze costuri de producție mai ridicate și să sporească volumul de muncă al fermierilor și că aceste tendințe trebuie compensate printr-o remunerație corespunzătoare; subliniază, cu titlu de exemplu, că introducerea treptată a adăposturilor libere în unitățile de fătare ar necesita construcția unor noi clădiri și o perioadă de tranziție lungă, pentru a garanta că costurile suplimentare suportate sunt recuperate pe piață; solicită cooperarea autorităților responsabile în ceea ce privește eliberarea autorizațiilor de construcție și reducerea sarcinilor administrative;

27.  subliniază că anumite măsuri despre care se crede că sunt benefice pentru calitatea vieții animalelor pot, de fapt, dacă nu sunt concepute în mod holistic, să fie contraproductive și să intre în conflict cu alte aspecte ale sustenabilității, și anume aspectele ce țin de calitatea vieții, sănătatea și siguranța animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene, precum și în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; menționează, de exemplu, că creșterea iepurilor în aer liber crește stresul și mortalitatea animalelor, iar cuștile colective din crescătoriile de iepuri au ca rezultat un comportament agresiv în rândul femelelor, ceea ce duce la o stare de stres, la vătămări și la deteriorarea rezultatelor(15); subliniază că creșterea animalelor în aer liber poate reduce controlul asupra dejecțiilor și emisiilor și poate necesita o cantitate mai mare de hrană pentru animale, ceea ce poate să ducă la creșterea emisiilor de carbon; constată că există o relație liniară între majorarea dimensiunilor țarcurilor și emisiile de amoniac(16), fermierii confruntându-se astfel cu norme legislative contradictorii privind calitatea vieții animalelor și problemele de mediu; observă că sistemele de adăposturi pentru fătare complet libere sau eliminarea bruscă a cuștilor în procesul de creștere a animalelor ar putea crea surse suplimentare de infecție în rândul animalelor de fermă și ar putea spori stresul cauzat de dominația teritorială și rivalitate; subliniază că adăpostirea vițeilor și a purceilor în țarcuri corespunzătoare în anumite etape ale vieții acestora ar putea limita răspândirea bolilor și a infecțiilor patogene în rândul animalelor și ar putea preveni pierderea capacităților funcționale și mortalitatea din cauze evitabile(17); reamintește, în acest sens, că fiecare specie trebuie să beneficieze de un tratament specific; invită Comisia să evalueze temeinic eventualele efecte dăunătoare ale fiecărei propuneri privind sănătatea și calitatea vieții animalelor;

28.  atrage atenția asupra complexității multifactoriale a unei probleme grave legate de calitatea vieții în producția de porcine, și anume mușcatul cozii; constată că au fost întâmpinate dificultăți tehnice în întreaga Uniune în timpul cercetării aprofundate și a examinării factorilor de risc ce declanșează acest comportament; constată că acest lucru înseamnă că, până în prezent, nu au fost găsite soluții fiabile, ceea ce a condus, prin urmare, la o practică larg răspândită de tăiere a cozii, în ciuda eforturilor considerabile ale Comisiei și Parlamentului de a difuza informații și bune practici pentru păstrarea cozilor la porci; regretă faptul că, până în prezent, doar două state membre au interzis practica tăierii cozii; subliniază că asigurarea unui mediu mai bogat și adecvat, în special a unor materiale care pot fi manipulate și a unui spațiu potrivit, precum și aplicarea unor practici corespunzătoare legate de hrană și asigurarea unei pardoseli solide pot să reducă semnificativ problema mușcatului cozii; sugerează să se finanțeze și să se efectueze mai multe cercetări științifice cu scopul de a trasa o cale sustenabilă din punct de vedere economic, care va garanta că porcinele pot fi crescute în scopuri comerciale în interior, cu cozile intacte; consideră că sunt necesare soluții în legislația actuală pentru a proteja calitatea vieții porcinelor și pentru a reduce utilizarea antimicrobienelor pentru tratarea porcilor răniți; îndeamnă Comisia să se asigure că toate statele membre respectă interdicția tăierii sistematice a cozii la porcine; consideră, de asemenea, că se impune un grad mai mare de claritate privind sancțiunile pentru tăierea cozii în cazul în care porcii sunt crescuți într-un stat membru și exportați în alt stat membru pentru îngrășare(18);

29.  reamintește că punerea în aplicare deplină a legislației actuale în fiecare stat membru este esențială pentru a îmbunătăți calitatea vieții animalelor de fermă și pentru a asigura condiții de concurență juste și echitabile pe piața internă;

30.  recunoaște eforturile depuse de sectorul european de creștere a porcinelor în direcția găsirii unor alternative la castrarea purceilor și subliniază că trebuie modificate reglementările veterinare privind creșterea porcilor, pentru a se putea ține seama de progresele realizate în ceea ce privește alternativele la castrarea purceilor;

31.  invită Comisia să pună la dispoziție în diferitele state membre o listă armonizată la nivel european a produselor și protocoalelor disponibile pentru utilizarea analgeziei și anesteziei în castrarea purceilor; invită Comisia să permită păstrarea pe termen scurt a medicamentelor de uz veterinar la fermă și să permită medicilor veterinari să le lase acolo în conformitate cu dispozițiile stricte ale cadrului de reglementare;

32.  observă că producția de foie gras se bazează pe proceduri de creștere a animalelor care respectă criteriile de calitate a vieții animalelor, întrucât aceasta este o producție extensivă, care are loc în general în ferme familiale, unde păsările își petrec 90 % din viață în aer liber și unde faza de îngrășare, care durează în medie între 10 și 12 zile, cu două mese pe zi, respectă parametrii biologici ai animalelor;

33.  felicită Comisia pentru publicarea, la 12 mai 2021, a orientărilor strategice privind îmbunătățirea sustenabilității și competitivității acvaculturii în UE; subliniază importanța dezvoltării sectorului acvaculturii din UE în direcția unor metode mai sustenabile, care să acorde o atenție deosebită calității vieții peștilor, pentru a soluționa actuala dependență excesivă de importuri; salută faptul că Comisia pentru pescuit a Parlamentului pregătește un raport din proprie inițiativă cu privire la aceste orientări; invită Comisia să prezinte dispoziții specifice, întemeiate pe date științifice, pentru calitatea vieții peștilor de crescătorie;

34.  invită Comisia să îmbunătățească piața internă prin includerea modificărilor care rezultă din actualizarea legislației UE privind calitatea vieții animalelor, prin elaborarea unei strategii armonizate, cuprinzătoare și comune privind calitatea vieții animalelor în țările europene, cu punerea în aplicare armonizată a legislației pertinente, și prin asigurarea faptului că nu sunt reduse ambiția și standardele de îmbunătățire a calității vieții animalelor, monitorizând, în același timp, punerea în aplicare corespunzătoare și respectarea legislației existente în toate statele membre;

35.  îndeamnă Comisia să informeze și să sensibilizeze consumatorii cu privire la realitatea din domeniul creșterii animalelor și la efectul său real asupra mediului, biodiversității și a climei, precum și cu privire la originea și diversitatea metodelor de producție, arătând, fără dogmatism și stigmatizare, grija și atenția pe care crescătorii o acordă animalelor lor; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească în mod semnificativ nivelul de sensibilizare și înțelegere al publicului privind realitatea creșterii animalelor și calitatea vieții animalelor, inclusiv prin procesul de educație din școli;

36.  invită Comisia să își reformuleze cadrul de reglementare în sensul îmbunătățirii calității vieții animalelor în UE, făcându-l mai clar, mai cuprinzător, mai previzibil și mai accesibil, astfel încât obiectivele și indicatorii să fie mai ușor de înțeles, reducând deci marja de interpretare, și să permită și să faciliteze transpunerea uniformă la nivel național de către statele membre, înainte de a înăspri normele sau de a adăuga altele noi; sugerează ca directiva generală să fie actualizată în conformitate cu cele mai recente date științifice, pentru a include obiectivele Comisiei și așteptările cetățenilor în ceea ce privește calitatea vieții animalelor de fermă și rezultatele cercetărilor sistemice, în paralel cu modificarea directivelor ce vizează anumite specii, ținând seama de natura creșterii animalelor, de diferitele etape ale vieții animalelor, de practicile de fermă care nu țin nemijlocit de creșterea animalelor, de tradiții și de condițiile regionale, precum și de diversitatea condițiilor pedologice și climatice;

37.  observă că legislația actuală a UE privind calitatea vieții animalelor nu are un caracter cuprinzător și invită Comisia să evalueze necesitatea și impactul unei legislații specifice privind calitatea vieții animalelor, ținând seama de cele mai recente cunoștințe științifice privind speciile care sunt crescute pentru obținerea produselor alimentare și care nu fac în prezent obiectul unei legislații specifice pentru speciile în cauză; constată că nu există indicatori de calitate a vieții animalelor legați direct de animalele vizate în cazul Directivei generale și al directivelor 2008/120/CE, 2007/43/CE și 1999/74/CE ale Consiliului; recunoaște, de asemenea, că nu există cerințe cuantificabile pentru punerea în aplicare și monitorizarea condițiilor de mediu, cum ar fi calitatea aerului (azot, CO2, praf), iluminatul (durata, luminozitatea) și zgomotul minim, ceea ce afectează nu numai calitatea vieții animalelor, ci denaturează și concurența din cauza marjei de interpretare; solicită Comisiei să stabilească astfel de indicatori, a căror aplicare să fie obligatorie și care să fie cuantificabili, specifici pentru anumite specii și actuali din punct de vedere științific;

38.  îndeamnă Comisia să își clarifice cadrul de monitorizare a statelor membre și să asigure combaterea practicilor dăunătoare, iar în caz de nerespectare, să inițieze acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; evidențiază importanța tehnologiilor de precizie în creșterea animalelor, inclusiv potențialul instrumentelor de monitorizare a sănătății și calității vieții animalelor de fermă, care contribuie la prevenirea și controlul mai eficace al focarelor de boli în ferme; subliniază că există numeroși factori care stau la baza nerespectării legislației privind calitatea vieții animalelor, inclusiv indicatori ce nu pot fi aplicați și nici cuantificați, legați direct de animalele în cauză; observă că frecvența inspecțiilor în statele membre variază de la minimum 1 % până la maximum 30 %; este preocupat că această variație mare a frecvenței inspecțiilor conduce fie la nerespectarea Regulamentului privind controlul(19), fie la o presiune mare pentru fermieri; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să armonizeze punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul, pentru a armoniza frecvența inspecțiilor în toate statele membre și în diferitele sectoare de creștere a animalelor; invită Comisia să raporteze anual Parlamentului cu privire la acțiunile sale și la acțiunile statelor membre menite să îmbunătățească calitatea vieții animalelor de fermă în UE;

39.  solicită Comisiei să însoțească toate deciziile cu o evaluare științifică și de impact (inclusiv impactul asupra mediului, economic și social), care ar trebui să țină seama de diversitatea metodelor agricole din fiecare sector din UE și să analizeze situația atât din punctul de vedere al animalelor (în funcție de specie și în diferite stadii de producție), cât și al fermierului, pentru a lua în considerare așteptările cetățenilor și a crea un sistem efectiv de creștere prin care să se asigure faptul că animalele trăiesc în condiții favorabile, că le este asigurată o bună calitate a vieții și că munca fermierilor este economic profitabilă;

40.  subliniază că statele membre ar trebui să prevadă regimuri adecvate de punere în aplicare, care ar putea fi armonizate între statele membre, și că statele membre trebuie să asigure în permanență aplicarea strictă a legislației UE; invită Comisia să prezinte Parlamentului rapoarte periodice privind punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației Uniunii privind bunul tratament al animalelor, care ar trebui să identifice lacunele și să includă o defalcare a încălcărilor legislației pe statele membre, pe specii și pe tipurile de încălcări;

41.  invită Comisia să dezvolte o mai bună cooperare între toate părțile interesate vizate și să faciliteze dialogul între diferitele părți interesate din statele membre, pentru a le permite să discute împreună cu privire la evoluția sistemelor de creștere a animalelor; încurajează schimbul de bune practici între sectoarele creșterii animalelor și între țări; solicită crearea unor instrumente care să încurajeze crescătorii inovatori să participe la proiectele de dezvoltare; solicită implicarea crescătorilor de animale și a cercetătorilor științifici din domeniul calității vieții animalelor în toate etapele studiilor efectuate în diferite regiuni ale Europei; speră ca documentele pentru studiul și diseminarea bunelor practici să fie traduse în toate limbile Uniunii Europene; recunoaște potențialul programului pentru cercetare și inovare Orizont Europa și solicită să se asigure un echilibru corespunzător între statele membre în ceea ce privește proiectele; încurajează Comisia să promoveze o abordare axată pe realizări, ca un mediu propice în care să fie reuniți reprezentanți ai statelor membre, organisme științifice, părți interesate, fermieri și ONG-uri, pentru a face schimb de opinii și de bune practici în vederea asigurării unei puneri în aplicare mai uniforme în statele membre a viitoarei legislații privind calitatea vieții animalelor, în conformitate cu obiectivele Pactului verde;

42.  salută crearea centrelor de referință ale UE dedicate bunului tratament al diferitelor specii și categorii de animale (EURCAW), în cadrul Strategiei UE pentru protecția și bunul tratament al animalelor 2012-2015; încurajează Comisia să dezvolte într-o mai mare măsură rețeaua de EURCAW, în special pentru speciile care nu fac obiectul legislației specifice, ca o platformă eficientă pentru diseminarea consecventă și uniformă în statele membre a informațiilor tehnice privind modul în care ar trebui pusă în aplicare legislația UE;

43.  evidențiază că, în multe cazuri, gestiunea individuală și specifică influențează considerabil calitatea vieții animalelor; invită Comisia să introducă o abordare bazată pe rezultate pentru proiectele viitoare, care trebuie să fie întemeiate pe dovezi științifice și cunoștințe de specialitate, precum și pe schimburi de bune practici între fermieri ca parteneri egali;

44.  subliniază importanța unor schimburi periodice cu reprezentanți ai autorităților naționale și regionale, cu asociații ale agricultorilor și organizații ale părților interesate, cu ONG-uri, cu cetățenii și cu experți cu privire la bunele practici și la îmbunătățirile necesare în domeniul bunului tratament al animalelor; subliniază că transferul de cunoștințe în acest domeniu este foarte eficient, deși costurile aferente sunt reduse, și, prin urmare, trebuie aplicat în practică mai frecvent; salută, în acest sens, reînnoirea de către Comisie a mandatului Platformei privind bunul tratament al animalelor; consideră că schimburile de bune practici și transferul de cunoștințe ar trebui consolidate și facilitate în continuare pentru a ajuta părțile implicate să își accelereze și să își simplifice schimburile periodice, precum și să stocheze și să își securizeze fluxurile de informații; subliniază importanța acestui gen de schimburi periodice și cu reprezentanți ai țărilor din afara UE care importă animale din Uniune;

45.  îndeamnă Comisia să își coreleze diferitele strategii prin aplicarea unor norme care să fie consecvente cu Pactul verde european, cu Strategia „De la fermă la consumator”, cu Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și cu politicile agricole ce vizează comerțul, practicile comerciale și promovarea; subliniază că coerența dintre aceste strategii este o condiție necesară pentru viabilitatea sectorului agricol; solicită ca legislația revizuită privind calitatea vieții animalelor să fie aliniată pe deplin la prioritățile Pactului verde european și ale Strategiei „De la fermă la consumator”, extinzându-i domeniul de aplicare și sporindu-i flexibilitatea, astfel încât să poată fi adaptată la cele mai recente evoluții științifice și tehnologice; invită Comisia să alinieze politica comercială la standardele UE privind protecția și bunul tratament al animalelor, reevaluând acordurile comerciale cu țările terțe și incluzând dispoziții de reciprocitate în noile acorduri comerciale bilaterale și multilaterale, pentru a crea condiții de concurență echitabile și pentru a evita prejudicierea profitabilității economice a propriilor producători și a asigura respectarea de către aceste țări a standardelor UE în ceea ce privește bunul tratament al animalelor și calitatea produselor;

46.  invită Comisia să își coordoneze diferitele texte juridice referitoare la bunul tratament al animalelor, fie la fermă, fie în timpul transportului, fie în timpul sacrificării;

Etichetarea cu privire la bunul tratament al animalelor

47.  regretă că rentabilitatea economică este redusă pentru producătorii care participă la măsuri voluntare de recunoaștere a bunului tratament al animalelor; constată, de asemenea, că etichetarea cu succes privind calitatea vieții animalelor va fi posibilă numai dacă se asigură o rentabilitate economică mai mare pe baza unor prețuri mai mari și dacă beneficiile și costurile sunt repartizate echitabil pe întregul lanț agroalimentar, asigurându-le fermierilor o cotă justă din prețul mai mare plătit de consumator pentru produsele alimentare care respectă cerințele de etichetare ale UE privind calitatea vieții animalelor;

48.  invită Comisia să negocieze la nivel multilateral și în cadrul acordurilor bilaterale clauze de reciprocitate cu privire la respectarea normelor referitoare la calitatea vieții animalelor în cazul produselor importate, inclusiv pentru a le oferi consumatorilor informații corecte;

49.  subliniază că introducerea oricărui sistem de etichetare privind calitatea vieții animalelor impune adoptarea din timp a unor norme armonizate, elaborate în colaborare cu toate părțile interesate, bazate pe indicatori științifici clari și însoțite de campanii de promovare de anvergură și de activități de informare adresate consumatorilor europeni;

50.  invită, de asemenea, Comisia să garanteze o bună calitate a vieții animalelor în aval față de producători și să includă acest aspect în dispozițiile armonizate privind etichetarea voluntară;

51.  invită Comisia să înceapă elaborarea unui sistem cuprinzător al UE pentru etichetarea animalelor, în vederea creării unui cadru obligatoriu la nivelul UE pentru etichetarea voluntară, care ar trebui să vizeze toate fermele de animale, dar să includă și să recunoască caracteristicile specifice ale fiecărei specii, astfel încât să fie limitate riscurile de denaturare a concurenței pe piața internă, lăsând în același timp suficient spațiu pentru inițiativele private care investesc în diversificarea produselor și respectă standarde mai ridicate privind calitatea vieții animalelor ca un avantaj comercial;

52.  solicită Comisiei să propună un cadru armonizat și obligatoriu la nivelul UE, cu cerințe comune pentru etichetarea voluntară privind calitatea vieții animalelor, care să se bazeze pe normele UE și care să invite statele membre să înregistreze diferitele abordări utilizate; solicită ca specificațiile acestui cadru să fie elaborate pe baza unei abordări realiste din punct de vedere tehnic și întemeiate pe date științifice, care să reflecte metodele utilizate în tot ciclul de producție, iar cadrul propriu-zis să asigure o restituire a valorii către crescătorii de animale, pentru a favoriza realizarea unor progrese în domeniul calității vieții animalelor pe baza mecanismelor pieței; insistă că sistemul de etichetare trebuie să se bazeze pe un set clar de referințe tehnice, fiind definiți foarte clar termenii și afirmațiile ce pot fi folosite în operațiunile de marketing, pentru a preveni informarea greșită a consumatorilor și dezinformarea privind calitatea vieții animalelor;

53.  reamintește că, din motive de coerență, ar trebui etichetate, de asemenea, produsele transformate și ingredientele de origine animală; recomandă ca sistemul propus de etichetare cu privire la calitatea vieții animalelor să ia în considerare faptul că consumatorii doresc să afle tot mai multe informații, precum și obiectivele similare ale Strategiei „De la fermă la consumator” în ceea ce privește sustenabilitatea, aspectele ce țin de sănătate și alimentație, alături de calitatea vieții animalelor;

54.  invită Comisia să examineze amănunțit posibilul impact, îndeosebi asupra crescătorilor de animale, al introducerii unui cadru obligatoriu al UE cu cerințe comune de etichetare, evaluând în detaliu impactul asupra tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare cu alimente, de la crescătorii de animale până la consumatori, bazându-se în special pe experiența acumulată de unele state membre care au introdus în ultimii ani sisteme publice de etichetare; invită Comisia să evite conflictele dintre eventualele sisteme viitoare și cadrele de etichetare existente, în special în ceea ce privește cerințele obligatorii din anumite directive referitoare la calitatea vieții animalelor; este preocupat de rezultatele unei evaluări anterioare a impactului, efectuată de Comisie în 2012, care arată că etichetarea poate crește costurile suportate de sector fără a crește neapărat și beneficiile;

55.  invită Comisia să realizeze o politică de apărare a sectorului european al creșterii animalelor, prin interzicerea importurilor în Europa de animale sau de carne care nu respectă standardele europene privind calitatea vieții animalelor;

o
o   o

56.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0295. (2) JO L 221, 8.8.1998, p. 23. (3) JO L 203, 3.8.1999, p. 53. (4) JO L 182, 12.7.2007, p. 19. (5) JO L 10, 15.1.2009, p. 7. (6) JO L 47, 18.2.2009, p. 5. (7) JO C 263, 25.7.2018, p. 90. (8) JO C 345, 16.10.2020, p. 28. (9) Texte adoptate, P9_TA(2021)0277. (10) JO C 86, 7.3.2019, p. 173. (11) Studiu realizat pentru Comisie, intitulat „Future of EU livestock: How to contribute to a sustainable agricultural sector? (Viitorul șeptelului din UE: cum să contribuim la un sector agricol durabil?), iunie 2020. (12) Observatorul Pieței Uniunii Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură, Piața de pește a UE: ediția 2015. (13) Studiul Parlamentului European intitulat „End the cage age: Looking for alternatives” (Să punem capăt erei cuștii: căutarea de alternative), noiembrie 2020. (14) Studiu realizat pentru Comisie, intitulat „Future of EU livestock: How to contribute to a sustainable agricultural sector? (Viitorul șeptelului din UE: cum să contribuim la un sector agricol durabil?), iunie 2020. (15) Fortun-Lamothe, L., Savietto, D., Gidenne, T., Combes, S., Le Cren, D., Davoust C., Warin, L., Démarche participative pour la conception d’un système d’élevage cunicole socialement accepté, „Colloque Bien-être animal: des valeurs à partager” [O inițiativă participativă pentru conceperea unui sistem de creștere a iepurilor acceptat în societate, „Colocviu privind calitatea vieții animalelor: valori comune”], Strasbourg, 1 și 2 iulie 2019. (16) Guingand, N, „Réduire la densité animale en engraissement: quelles conséquences sur l’émission d’odeurs et d’ammoniac?”, Journées Recherche Porcine [Reducerea densității animalelor în faza de îngrășare: consecințele pentru mirosuri și emisiile de amoniu, Zilele cercetării în domeniul creșterii porcinelor în Franța], 39, p. 43-48, 2007. (17) Kollenda, E., Baldock, D., Hiller, N., Lorant, A., Assessment of environmental and socio-economic impacts of increased animal welfare standards: transitioning towards cage-free farming in the EU [Evaluarea efectelor asupra mediului și a celor socioeconomice ale înăspririi standardelor privind calitatea vieții animalelor: tranziția către creșterea animalelor fără cuști în UE], raport de politică al Institutului pentru politica europeană de mediu, Bruxelles și Londra, octombrie 2020. (18) A se vedea concluziile Consiliului din 5 octombrie 2021 privind criza din sectorul cărnii de porc și proiectul de raport al Comisiei privind un audit efectuat în Danemarca în perioada 9-13 octombrie 2017 pentru a evalua activitățile statelor membre de prevenire a mușcatului cozii și de evitare a codotomiei sistematice a porcilor. (19) Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2020 (2021/2167(INI))

P9_TA(2022)0031 A9-0342/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European din 2020,

–  având în vedere articolul 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 15, articolul 24 alineatul (3), articolul 228 și articolul 298 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 11, 41, 42 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2021/1163 al Parlamentului European din 24 iunie 2021 de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom(1),

–  având în vedere Codul European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum a fost adoptat de Parlament la 6 septembrie 2001,

–  având în vedere Acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlament și Ombudsmanul European la 15 martie 2006, intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 54 și articolul 142 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A9-0342/2021),

A.  întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2020 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului la 6 septembrie 2021 și întrucât Ombudsmanul, Emily O’Reilly, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 14 iulie 2021 la Bruxelles;

B.  întrucât articolele 20, 24 și 228 din TFUE și articolul din Cartă 43 împuternicesc Ombudsmanul European să primească plângeri privind cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea atribuțiilor sale jurisdicționale;

C.  întrucât articolul 10 alineatul (3) din TUE stabilește că „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” și că „deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”;

D.  întrucât articolul 15 din TFUE prevede că, „în scopul promovării unei bune guvernări și asigurării participării societății civile, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței” și că „orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, care are reședința sau sediul statutar într-un stat membru, are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”; întrucât, pentru a ocroti drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor UE, este esențial să se li se asigure servicii de calitate, iar administrația UE trebuie să fie receptivă la nevoile și preocupările lor;

E.  întrucât articolul 41 din Cartă, care este axat pe dreptul la o bună administrare, prevede, printre altele, că „[o]rice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;

F.  întrucât articolul 43 din Cartă prevede că „[o]rice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția CJUE în exercitarea funcției sale jurisdicționale”;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 298 alineatul (1) din TFUE, „[î]n îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă”;

H.  întrucât, în 2020, Ombudsmanul a deschis 370 de anchete, dintre care 365 s-au bazat pe plângeri, iar 5 au fost anchete din proprie inițiativă, și a închis 394 de anchete (dintre care 392 bazate pe plângeri și 2 din proprie inițiativă); întrucât majoritatea anchetelor au vizat Comisia (210 anchete sau 56,8 %), urmată de agențiile UE (34 de anchete sau 9,2 %), Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) (30 de anchete sau 8,1 %), Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (14 anchete sau 3,8 %), Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (12 anchete sau 3,2 %), Parlamentul (11 anchete sau 3 %), Banca Centrală Europeană (9 anchete sau 2,4 %), Banca Europeană de Investiții (9 anchete sau 2,4 %) și alte instituții (41 de anchete sau 11,1 %);

I.  întrucât cele mai importante trei aspecte de interes examinate în anchetele finalizate de Ombudsman în 2020 au fost transparența și răspunderea (accesul la informații și la documente) (25 %), cultura serviciului (24 %) și utilizarea adecvată a puterii discreționare, inclusiv în procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (17 %); întrucât anchetele au abordat și chestiuni precum aspectele etice în administrația UE, respectarea drepturilor fundamentale, buna gestiune financiară, denunțarea neregulilor, respectarea drepturilor procedurale, recrutarea și buna gestionare a aspectelor legate de personalul UE;

J.  întrucât Ombudsmanul joacă un rol cheie în asigurarea transparenței depline, a responsabilității democratice și a integrității proceselor decizionale ale UE;

K.  întrucât principala prioritate a Ombudsmanului European este de a se asigura că drepturile cetățenilor sunt pe deplin respectate și că dreptul la o bună administrare din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor UE reflectă cele mai înalte standarde;

L.  întrucât Ombudsmanul a depus eforturi considerabile, în urma izbucnirii pandemiei de COVID-19, pentru a se asigura că toate instituțiile UE respectă cele mai înalte standarde de bună administrare în vederea protejării drepturilor cetățenilor și a consolidării încrederii publice;

M.  întrucât Ombudsmanul a examinat activitatea desfășurată de Comisie în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 și a solicitat informații, printre altele, cu privire la transparența interacțiunii Comisiei cu reprezentanții grupurilor de interese, la procesul său decizional legat de achizițiile publice de urgență și la transparența și independența consultanței științifice furnizate în legătură cu aspectele legate de pandemie;

N.  întrucât, în urma unei anchete despre performanțele de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) în timpul pandemiei de COVID-19, Ombudsmanul a constatat inconsecvențe în practicile de transparență ale ECDC, inclusiv în datele pe care își bazează studiile de risc și interacțiunile cu partenerii internaționali, și a făcut propuneri menite să îmbunătățească controlul public asupra activităților ECDC legate de vaccinurile anti-COVID-19;

O.  întrucât publicitatea și transparența sunt principiile fundamentale care stau la baza procesului legislativ al UE, așa cum a confirmat de jurisprudența CJUE, care a oferit orientări juridice clare privind modul de a asigura respectarea deplină și consecventă a acestor principii; întrucât CJUE a declarat că absența transparenței și a informațiilor slăbește încrederea cetățenilor în legitimitatea procesului legislativ al UE în ansamblu; întrucât, contrar acestor principii, Comisia nu a dovedit transparență în negocierea, achiziționarea și distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19;

P.  întrucât dreptul cetățenilor UE de a fi informați și obligația de transparență totală a instituțiilor UE, mai ales când este vorba de contractele de cumpărare a vaccinurilor anti COVID-19 dintre instituțiile UE și companiile farmaceutice, prevalează asupra oricărui presupus drept al companiilor farmaceutice sau al instituțiilor UE de a ascunde sau de a nu divulga integral niciuna sau unele dintre informațiile despre aceste contracte sau vaccinuri împotriva COVID-19;

Q.  întrucât UE a planificat o serie de cheltuieli și de investiții fără precedent pe durata punerii în aplicare a instrumentului NextGeneration EU, demers prin care se vor crea, de asemenea, legături semnificative cu sectorul privat, astfel încât va fi și mai important ca instituțiile UE să dispună de un proces decizional bazat pe transparență deplină și pe cele mai stricte norme etice, pentru a preveni conflictele de interese și cazurile de corupție;

R.  întrucât Consiliul nu a dat curs recomandărilor finale ale Ombudsmanului, refuzând să asigure accesul public și în timp util la documentele legislative referitoare la adoptarea regulamentelor anuale de stabilire a cotelor de pescuit, care conțineau informații fundamentale privind mediul, în sensul Regulamentului Aarhus, subminând astfel transparența procesului său decizional; întrucât Ombudsmanul a constatat că decizia Consiliului reprezintă un caz de administrare defectuoasă, subliniind că această instituție nu înțelege încă pe deplin legătura critică dintre democrație și transparența procesului decizional;

S.  întrucât Ombudsmanul a lansat o anchetă cu privire la refuzul Consiliului de a aborda chestiunea sponsorizărilor președinției Consiliului UE din partea corporațiilor; întrucât Ombudsmanul a calificat drept administrare defectuoasă neadoptarea de către Consiliu a măsurilor necesare în vederea eliminării riscurilor la adresa reputației pe care astfel de sponsorizări comerciale le implică pentru imparțialitatea președinției sale și pentru imaginea UE în ansamblu;

T.  întrucât Ombudsmanul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la practicile actuale ale Comisiei în ceea ce privește aprobarea „substanțelor active” utilizate în pesticide și cu privire la faptul că, în conformitate cu sistemul de verificare a conflictelor de interese utilizat de Comisie, experții științifici externi care o consiliază nu trebuie să își declare interesele financiare dacă acestea se situează sub un prag de 10 000 EUR;

U.  întrucât Ombudsmanul a constatat că Comisia ar fi trebuit să efectueze un control mai strict al tuturor riscurilor de conflicte de interese înainte de a atribui un contract pentru elaborarea unui studiu privind integrarea obiectivelor de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) în normele UE din domeniul bancar societății BlackRock Investment Management, care gestionează investiții în sectorul combustibililor fosili și în sectorul bancar, domenii care intră sub incidența noilor norme privind MSG; întrucât Ombudsmanul a pus în evidență faptul că normele UE privind achizițiile publice nu sunt suficient de solide și de clare pentru a preveni conflictele de interese;

V.  întrucât fostul vicepreședinte al Băncii Europene de Investiții (BEI) a părăsit Comitetul executiv al BEI în noiembrie 2020 și, după mai puțin de trei luni, a intrat în consiliul de administrație al companiei multinaționale spaniole de utilități Iberdrola; întrucât fostul vicepreședinte al BEI a fost însărcinat cu supravegherea operațiunilor de creditare ale BEI în Spania, inclusiv pentru Iberdrola; întrucât din 2019 încoace Iberdrola a beneficiat de împrumuturi masive în valoare totală de 1,39 miliarde EUR, fiind unul dintre principalii clienți ai BEI în ultimii ani; întrucât acest caz ilustrează practica controversată a BEI de a permite vicepreședinților săi, desemnați de statele membre, să fie însărcinați cu supravegherea împrumuturilor acordate de BEI țărilor lor de origine, riscând astfel să dea naștere la conflicte de interese;

W.  întrucât, potrivit Ombudsmanului, faptul că Comisia nu a finalizat o „evaluare a impactului asupra dezvoltării durabile” (SIA) înainte de încheierea negocierilor privind un acord comercial între UE și Mercosur a constituit un caz de administrare defectuoasă; întrucât constatările Ombudsmanului au subliniat faptul că Comisia a încălcat propriile sale orientări privind utilizarea SIA înaintea încheierii negocierilor comerciale;

X.  întrucât Ombudsmanul a constatat existența unui caz de administrare defectuoasă în decizia Autorității Bancare Europene (ABE) de a aproba transferul directorului său executiv, pentru a-i permite să devină director general al Asociației pentru piețe financiare în Europa (AFME), o organizație de lobby pentru sectorul financiar, în condițiile în care nu au fost atenuate riscurile de conflicte de interese, iar directorului executiv i s-a acordat în continuare accesul la informații confidențiale; întrucât ABE a început să pună în aplicare recomandările Ombudsmanului, permițându-i să închidă ancheta;

Y.  întrucât strategia Comisiei în ceea ce privește tratarea petițiilor se bazează pe comunicarea sa din 2016 intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, ale cărei dispoziții nu stabilesc nicio procedură sau practică administrativă în ceea ce privește petițiile; întrucât abordarea Comisiei, care s-a tradus printr-un refuz sistematic de a lua măsuri în legătură cu petițiile individuale și cu petițiile referitoare la domenii vizate de articolul 6 din TFUE, intră în conflict cu dispozițiile articolului 227 din TFUE și creează frustrare și dezamăgire în rândul cetățenilor, subminând totodată posibilitatea de a identifica neajunsuri sistematice în legătură cu legislația UE în statele membre;

Z.  întrucât multe petiții primite de Comisia pentru petiții sunt legate de lipsa de transparență a Comisiei și cer să se publice informații complete despre contractele de cumpărare a vaccinurilor anti COVID-19 semnate între Comisie, statele membre și industria farmaceutică, precum și date despre studiile clinice la nivel de pacient;

AA.  întrucât instituția Ombudsmanului oferă o posibilitate de a exercita o cale de atac pentru cetățenii care se confruntă cu probleme în ceea ce privește accesul la documentele deținute de instituțiile UE; întrucât un număr semnificativ de anchete ale Ombudsmanului din 2020 au condus la acordarea accesului la documente de interes public mai larg, în ciuda faptului că legislația aplicabilă a UE este inadecvată din punct de vedere structural, deoarece este depășită și nu mai reflectă practicile adoptate de instituțiile UE în prezent;

AB.  întrucât Ombudsmanul a pus în practică o serie de acțiuni menite să promoveze un proces mai eficient și mai coerent de punere în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) la nivelul ansamblului administrației generale a UE și a lansat o inițiativă strategică privind modul în care Comisia a răspuns nevoilor speciale ale membrilor personalului cu dizabilități în contextul situației de urgență provocate de pandemia de COVID-19,

AC.  întrucât Ombudsmanul a lansat o anchetă asupra modului în care Comisia veghează ca Ungaria și Portugalia să mobilizeze fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) pentru structuri de îngrijire a persoanelor cu dizabilități în conformitate cu obligațiile legale care decurg din Cartă, Regulamentul privind fondurile ESI și CRPD,

1.  aprobă raportul anual pe 2020 prezentat de Ombudsmanul European și apreciază modul excelent în care sunt prezentate mai importante fapte și cifre referitoare la activitatea Ombudsmanului în 2020;

2.  transmite felicitări dnei Emily O’Reilly pentru munca sa remarcabilă prin care determină instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE să dea dovadă de mai mare deschidere, responsabilitate și integritate, protejând astfel drepturile fundamentale ale cetățenilor, în special într-un an tragic marcat de consecințele devastatoare ale pandemiei de COVID-19; reamintește că transparența este o valoare consacrată a statului de drept și reprezintă un principiu-cheie al democrației participative;

3.  reamintește că Ombudsmanul poate formula recomandări, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire pentru a rezolva o problemă legată de diferitele cazuri de administrare defectuoasă; observă că, atunci când o plângere nu intră în sfera de competență a Ombudsmanului, Ombudsmanul poate recomanda reclamantului să o adreseze unei alte autorități sau Comisiei pentru petiții; subliniază că în 2020 Ombudsmanul a primit peste 1 400 de plângeri care nu se înscriau în aria de acțiune a competențelor sale, în principal pentru că nu priveau activitățile legate de administrația UE;

4.  felicită Ombudsmanul pentru modul în care a monitorizat activitatea instituțiilor din prima linie ale UE în timpul pandemiei și pentru că a subliniat că acestea sunt obligate să dea dovadă de transparență; felicită Ombudsmanul pentru întrebarea adresată Comisiei despre transparența consultanței științifice pe care o primește, despre reuniunile sale cu reprezentanții grupurilor de interese și despre deciziile sale referitoare la achizițiile publice de urgență;

5.  își exprimă aprecierea față de cooperarea constructivă pe care a menținut-o Ombudsmanul cu Parlamentul, în special cu Comisia pentru petiții, precum și cu alte instituții ale UE; felicită Ombudsmanul pentru capacitatea sa de a îmbunătăți calitatea și accesibilitatea serviciilor oferite cetățenilor și pentru faptul că, în pofida contextului pandemiei, nu a existat niciun regres în activitatea sa principală și nicio întrerupere în procesul de tratare a plângerilor;

6.  constată că au fost introduse schimbări pozitive în instituțiile și organele UE ca urmare a activității Ombudsmanului;

7.  subliniază că în activitatea instituțiilor UE transparența și buna administrare au un rol esențial; regretă faptul că Comisia nu a oferit explicații satisfăcătoare la solicitările Ombudsmanului cu privire la elemente-cheie ale activității sale desfășurate pe durata crizei provocate de pandemia de COVID-19; invită Comisia să își clarifice procesul decizional privind achizițiile publice de urgență, inclusiv procedurile de numire a membrilor diverselor comitete, pentru a asigura transparența deplină a procesului;

8.  ia act de faptul că Comisia a recunoscut caracterul competitiv al pieței vaccinurilor; consideră că este în interesul cetățenilor europeni să existe claritate și transparență în ceea ce privește acordurile prealabile de achiziție și acordurile de achiziție referitoare la vaccinurile împotriva COVID-19 și că acest lucru trebuie să prevaleze asupra solicitării producătorilor de a introduce clauze de nedivulgare; subliniază că relația de încredere între cetățeni și instituții este de o importanță capitală, în special în contextul crizei provocate de COVID-19; încurajează Ombudsmanul să își continue anchetele și să solicite Comisiei să publice versiuni necenzurate ale acestor acorduri prealabile de achiziție și acorduri de achiziție; îndeamnă Comisia să asigure transparența deplină a tuturor detaliilor privind activitatea de cercetare și dezvoltare premergătoare creării vaccinurilor împotriva COVID-19 precum și privind achiziționarea și distribuirea acestora, publicând versiunile integrale ale acordurilor prealabile de achiziție și ale acordurilor de achiziție și introducând obligația de a publica toate detaliile contractelor viitoare privind vaccinurile și tehnologiile împotriva COVID-19 ca condiție pentru viitoare negocieri cu companii farmaceutice; subliniază că orice lipsă de transparență în contextul pandemiei de COVID-19 contravine dreptului cetățenilor de a fi informați și creează condiții propice pentru dezinformare, alimentând neîncrederea;

9.  subliniază că este extrem de important să se garanteze punerea în aplicare deplină și consecventă a propunerilor Ombudsmanului formulate în urma anchetei sale strategice privind îmbunătățirea practicilor în materie de transparență și a activității generale a ECDC, care joacă un rol esențial în colectarea și publicarea de informații esențiale privind vaccinurile împotriva COVID-19 și în consolidarea încrederii publicului în strategia UE de vaccinare împotriva COVID-19;

10.  sprijină munca depusă de Ombudsman pentru ca cetățenii să își poată exercita pe deplin drepturile democratice, de exemplu prin participarea directă la procesul decizional din instituțiile UE urmărind în detaliu derularea sa, și accesul la toate informațiile relevante, după cum se prevede de altfel și în jurisprudența CJUE;

11.  felicită Ombudsmanul pentru solicitările adresate Comisiei de a asigura accesul public la documentele legate de planurile de redresare și reziliență ale statelor membre, care sunt de mare interes public și care au legătură cu suma fără precedent care va fi alocată în temeiul Next GenerationEU; își manifestă satisfacția că Comisia a pus deja la dispoziție materiale ample despre Mecanismul de redresare și reziliență; subliniază, în acest sens, că este nevoie de mai multă transparență și de o supraveghere mai strictă din partea autorităților de resort, inclusiv de o supraveghere mai strictă din partea Ombudsmanului a procedurilor administrative privind fondurile UE; invită Ombudsmanul să se exploreze, împreună cu Rețeaua europeană a ombudsmanilor, alte posibile acțiuni în limitele competențelor lor prin care să supravegheze alocarea și utilizarea fondurilor UE, pentru a proteja drepturile cetățenilor Uniunii de posibile conflicte de interese și cazuri de corupție, precum și de încălcări ale statului de drept, contribuind la asigurarea integrității, a transparenței depline și a responsabilității democratice în instituțiile UE;

12.  subliniază că transparența procesului legislativ reprezintă un element central al oricărei democrații reprezentative; regretă profund că în procesul său decizional practicile actuale ale Consiliului sunt încă marcate de opacitate; regretă că Consiliul continuă să limiteze accesul direct și în timp util al cetățenilor la documentele sale legislative pe durata desfășurării procesului legislativ, încălcându-se astfel dreptul cetățenilor de a participa efectiv la procesul decizional;

13.  felicită Ombudsmanul pentru hotărârea sa de a asigura transparența deplină a procesului decizional al UE; reamintește că în rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului UE(2) Parlamentul a sprijinit propunerile Ombudsmanului vizând transparența legislativă; subliniază necesitatea de a monitoriza punerea în practică a recomandărilor Ombudsmanului privind transparența în cadrul trilogurilor; invită Consiliul să își intensifice eforturile de asigura transparența, în special prin înregistrarea și publicarea pozițiilor statelor membre și prin publicarea mai multor documente din cadrul trilogurilor pentru a susține drepturile democratice ale cetățenilor;

14.  salută faptul că, în contextul activității strategice mai ample privind răspunsul administrației UE în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, Ombudsmanul a inițiat o anchetă din proprie inițiativă asupra procedurilor extraordinare de luare a deciziilor create de Consiliu; încurajează Consiliul să urmeze sugestiile de îmbunătățire a propriei activități propuse de Ombudsman;

15.  îndeamnă Comisia să se abțină de la aprobarea „substanțelor active” utilizate în pesticide dacă există îndoieli serioase sau dacă aceste substanțe nu pot fi utilizate în condiții de siguranță sau în cazul în care sunt necesare date suplimentare care să confirme siguranța lor, dat fiind faptul că utilizarea pesticidelor a produs deja consecințe grave asupra sănătății umane și mediului;

16.  invită Comisia să facă în așa fel încât procesul de aprobare a „substanțelor active” din pesticide să fie transparent și neafectat de conflicte de interese; constată că inițiativa cetățenească europeană „Salvați albinele și fermierii” a adunat peste un milion de semnături în întreaga UE și că această inițiativă solicită să se elimine treptat pesticidele sintetice în UE, să se ia măsuri de refacere a biodiversității, iar fermierii să fie sprijiniți să facă tranziția către o agricultură durabilă; solicită Ombudsmanului să continue investigarea sistemelor existente la nivelul UE pentru a se asigura că actualele politici și garanții procedurale din acest domeniu garantează cele mai înalte niveluri de protecție a sănătății umane și a mediului și că colectarea și examinarea dovezilor științifice sunt complet transparente și corecte și nu sunt afectate de conflicte de interese;

17.  reamintește că în martie 2020 Ombudsmanul a închis o anchetă privind modul în care Comisia se asigură că experții științifici care o consiliază nu sunt în situația de conflict de interese; invită Comisia să își îmbunătățească procesele de evaluare a independenței experților științifici care o consiliază, inclusiv prin punerea în aplicare integrală a sugestiilor Ombudsmanului, formulate în urma anchetei sale cu privire la această chestiune, asigurându-se că experții în cauză nu se află în situații de conflict de interese;

18.  încurajează Ombudsmanul să lanseze o anchetă privind abordarea strategică a Comisiei în tratarea petițiilor, deoarece acțiunile sale, care se limitează doar la chestiunile pe care le consideră de importanță strategică sau care reflectă probleme structurale și care exclud așadar cazurile individuale, ar putea afecta dreptul cetățenilor de a depune petiții și dreptul la bună guvernare;

19.  critică Comisia pentru faptul că nu a finalizat evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile (SIA) înainte de încheierea negocierilor comerciale UE-Mercosur; reamintește poziția Parlamentului potrivit căreia efectele sociale și de mediu ale acordurilor de liber schimb trebuie evaluate în amănunt înainte de încheierea negocierilor comerciale;

20.  critică decizia statelor membre care au deținut președinția Consiliului de a recurge la sponsorizarea din partea corporațiilor, deoarece atrage după sine prejudicii grave la adresa imaginii UE și subliniind totodată că este important ca pe viitor să se renunțe la orice fel de sponsorizare; consideră că este extrem de important să se adopte norme cât mai stricte care să împiedice astfel de practici pentru a apăra reputația și integritatea Consiliului și a UE în ansamblul său; invită statele membre să își onoreze obligația de a colabora în deplină transparență cu Ombudsmanul;

21.  apreciază activitatea Ombudsmanului având scopul de a proteja dreptul de acces la documentele instituțiilor UE al cetățenilor Uniunii și de a pune la dispoziția cetățenilor documente în toate limbile oficiale ale UE; salută inițiativa Ombudsmanului privind procedura accelerată în legătură cu accesul la documente, cu scopul de a obține o decizie în cazul documentelor solicitate în termen de 40 de zile lucrătoare; subliniază că în 2020 durata medie de soluționare a plângerilor privind accesul public este de o treime din durata de dinainte de 2018, când a fost introdusă această procedură; consideră de o imensă însemnătate să se garanteze transparența și accesul public depline la documentele deținute de instituțiile UE pentru a asigura cele mai înalte niveluri de protecție a drepturilor democratice ale cetățenilor și încrederea lor în instituțiile UE; consideră că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001(3) trebuie să aibă loc cu prioritate; regretă că legislația UE privind accesul la documente este foarte învechită, ceea ce îngreunează și activitățile Ombudsmanului pe această temă;

22.  aprobă angajamentul asumat în mod repetat de Ombudsman de a combate cazurile de tip „ușă turnantă”, printre care și cazul ABE, atitudine care a determinat agenția menționată să dea curs recomandărilor Ombudsmanului prin adoptarea unei noi politici de evaluare a restricțiilor și interdicțiilor aplicabile personalului după încetarea relațiilor de muncă, precum și prin introducerea unor noi proceduri de suspendare imediată a accesului la informații confidențiale pentru personalul care urmează să ocupe un alt loc de muncă;

23.  invită Ombudsmanul să își continue eforturile menite să asigure publicarea promptă a numelor tuturor funcționarilor UE implicați în cazuri de tip „uși turnante” și să garanteze transparența totală față de toate informațiile aferente;

24.  felicită Ombudsmanul pentru ancheta lansată asupra modului în care BEI a gestionat cererea fostului său vicepreședinte de a ocupa o poziție de conducere la societatea spaniolă Iberdrola, care a primit împrumuturi masive din partea BEI; critică BEI pentru că nu a dat curs solicitării Parlamentului de a include în Codul de conduită al Comitetului director al BEI dispoziții care să îi împiedice pe membrii săi să supravegheze acordarea de împrumuturi sau implementarea proiectelor în țările lor de origine; solicită BEI să onoreze fără rezerve și consecvent cererea Parlamentului și să introducă norme de integritate mai stricte și să asigure respectarea lor riguroasă pentru a preveni conflictele de interese și a nu-și păta reputația;

25.  salută anchetele Ombudsmanului privind protecția drepturilor fundamentale ale refugiaților, inclusiv ancheta sa asupra modului în care Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) gestionează încălcările drepturilor fundamentale și extinderea mandatului său, transparența și eficacitatea mecanismului de tratare a plângerilor, precum și rolul și independența ofițerului pentru drepturile fundamentale; invită Ombudsmanul să urmărească această situație, monitorizând viitoarele acțiuni ale Comisiei și investigând cât de bine reușește mecanismul său de monitorizare să controleze derularea în bune condiții a operațiunilor de gestionare a frontierelor finanțate de UE; subliniază importanța anchetei Ombudsmanului asupra modului în care Comisia se asigură că autoritățile statelor membre respectă drepturile fundamentale în operațiunile de gestionare a frontierelor;

26.  solicită Comisiei să respecte pe deplin și în timp util recomandările formulate de Ombudsman în urma anchetei sale cu privire la cazul BlackRock, adoptând norme consolidate și mai clare, inclusiv în contextul elaborării orientărilor sale interne, cu scopul de a preveni orice conflict de interese în toate procedurile legate de achizițiile publice, pentru a proteja, printre altele, integritatea proceselor decizionale referitoare la adoptarea de noi norme privind aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) la nivelul UE;

27.  sprijină activitățile Ombudsmanului menite să garanteze punerea în aplicare deplină și consecventă a CRPD de către administrația UE, inclusiv lista celor mai bune practici stabilite pentru a promova o abordare coerentă în întreaga administrație a UE în ceea ce privește satisfacerea nevoilor speciale ale personalului cu dizabilități în contextul situației de urgență provocate de pandemia de COVID-19; apreciază anchetele Ombudsmanului lansate în urma reclamațiilor depuse de persoane cu dizabilități și îl încurajează să își continue munca de participant activ în cadrul creat de UE în temeiul CRPD a ONU; reamintește, în acest sens, că Ombudsmanul a prezidat Cadrul UE pentru CRPD în 2020;

28.  salută permanentizarea Premiului pentru bună administrare care are scopul de a recompensa inițiativele și proiectele administrației Uniunii cu efect pozitiv asupra vieții cetățenilor europeni; consideră că o mai mare acoperire mediatică a acestui premiu ar permite să se arate cetățenilor europeni că instituțiile europene acționează pentru a oferi soluții concrete;

29.  îndeamnă Comisia să investigheze cum au fost utilizate fondurile ESI alocate pentru construirea de centre de îngrijire pentru persoanele cu dizabilități în Ungaria și Portugalia;

30.  subliniază că au fost alocate fonduri ESI pentru a promova drepturile persoanelor cu dizabilități de a trăi independent și de a fi incluse în comunitate; subliniază că este esențial să se monitorizeze fondurile UE alocate, care ar trebui utilizate pentru a sprijini dezinstituționalizarea în statele membre;

31.  constată o ușoară creștere a numărului de plângeri adresate Ombudsmanului în ultimii ani, ceea ce arată că, în prezent, tot mai mulți cetățeni sunt conștienți de existența instituției și de munca foarte utilă pe care aceasta o desfășoară pentru a apăra interesul public;

32.  subliniază că statele membre trebuie să își onoreze obligațiile privind principiul nediscriminării, inclusiv obligația de a trata cu multă seriozitate chestiunea accesibilității pentru persoanele cu dizabilități pe tot parcursul pregătirii și punerii în aplicare a proiectelor;

33.  consideră îmbucurător că în 2020 durata medie a anchetelor în cazurile închise de Ombudsman a fost de cinci luni, o schimbare în bine față de anul precedent, când a fost de șapte luni;

34.  constată cu satisfacție că în 2020 57 % din cazuri au fost închise în mai puțin de trei luni, iar cazurile a căror rezolvare durează până la 18 luni au reprezentat doar 1 %, față de 10% în anul precedent și 27 % în 2013; apreciază, ca urmare, eforturile depuse pentru a rezolva problemele ridicate de cetățeni și invită toate instituțiile implicate să răspundă solicitărilor Biroului Ombudsmanului European în timp util;

35.  constată că numărul plângerilor care nu intră în mandatul Ombudsmanului European a rămas relativ stabil de-a lungul anilor (1 420 în 2020, 1 330 în 2019 și 1 300 în 2018); constată din raportul pe 2020 că majoritatea acestor plângeri nu se referă la administrația UE; apreciază eforturile Biroului de a-i informa mai bine pe cetățeni despre mandatul Ombudsmanului; subliniază, în același timp, că trebuie îmbunătățite acțiunile de comunicare și conștientizare în legătură cu diferitele forme de plângeri pe care cetățenii le pot depune la nivel național și european; subliniază rolul pe care ar trebui să îl joace și în această privință Parlamentul și deputații săi;

36.  constată că rata de acceptare a propunerilor Ombudsmanului de către instituțiile UE a fost de 79 % în 2020, ceea ce reprezintă o ușoară îmbunătățire față de anul precedent; este ferm convins că instituțiile, agențiile și organele Uniunii trebuie să respecte pe deplin și în mod consecvent soluțiile, recomandările și sugestiile Ombudsmanului;

37.  subliniază importanța Rețelei europene a ombudsmanilor (ENO) și a reuniunilor anuale găzduite cu ombudsmanii naționali și regionali prin intermediul Rețelei europene a ombudsmanilor pentru a crește gradul de conștientizare față de ce poate face Biroul Ombudsmanului pentru cetățenii europeni; apreciază acțiunile Ombudsmanului din timpul pandemiei de a menține contacte regulate cu colegii săi de la nivel național și de a organiza și găzdui seminare online pe tot parcursul anului 2020 pe teme cum ar fi implicațiile pandemiei, promovarea și schimbul de bune practici în răspunsul la criză, precum și cu privire la impactul inteligenței artificiale; recunoaște contribuția importantă a Rețelei europene a ombudsmanilor naționali la furnizarea de informații privind misiunea și competențele membrilor, precum și la punerea în aplicare corespunzătoare a legislației europene; invită această rețea să reflecteze asupra rolului pe care trebuie să îl joace ombudsmanii naționali și regionali pentru a implica într-o mai mare măsură cetățenii europeni în procesul decizional al Uniunii; încurajează membrii Rețelei europene a ombudsmanilor să coopereze și pe mai departe, inclusiv în domeniul promovării viitoarelor anchete paralele;

38.  felicită Ombudsmanul pentru activitățile sale pe platformele digitale, sensibilizând cetățenii UE în legătură cu activitatea sa; constată că în 2020 canalul cu cea mai rapidă creștere a fost Instagram, unde audiența a crescut cu 71 % în cursul anului (1 068 de noi urmăritori); pe LinkedIn numărul de urmăritori a crescut cu 34 % (cu 1 237), iar pe Twitter, unde Ombudsmanul are cel mai mare public, numărul de urmăritori a ajuns la 29 200 în decembrie 2020, ceea ce reprezintă o creștere de 11 % (cu 2 870);

39.  felicită Ombudsmanul pentru cea de a 25-a aniversare a înființării acestei funcții, subliniind că, începând din 1995, biroul Ombudsmanului a tratat peste 57 000 de plângeri și a efectuat peste 7 300 de anchete, ceea ce a contribuit în mare măsură la îmbunătățirea standardelor etice și în materie de responsabilitate ale instituțiilor UE într-o gamă largă de domenii; sprijină strategia Ombudsmanului, intitulată „Către 2024”, care este menită să sporească impactul, vizibilitatea și relevanța biroului Ombudsmanului, stabilind obiectivele și prioritățile acestei instituții pentru mandatul actual, printre care se numără sensibilizarea cetățenilor în legătură cu activitatea Ombudsmanului;

40.  salută adoptarea noului statut al Ombudsmanului, ale cărui dispoziții clarifică rolul Ombudsmanului și îi conferă competențe suplimentare în domenii legate de denunțarea neregulilor, hărțuire și conflictele de interese în instituțiile, organele și agențiile UE; consideră că este extrem de important să se aloce un buget majorat Ombudsmanului, cu scopul de a-i pune la dispoziție resursele necesare pentru a gestiona în mod eficace volumul său global de muncă;

41.  apreciază recomandările practice ale Ombudsmanului pentru administrația UE privind utilizarea a 24 de limbi oficiale în comunicarea cu publicul; subliniază că aceste recomandări sunt esențiale pentru protejarea bogatei diversități lingvistice a Europei; reamintește că instituțiile UE ar trebui să asigure mai bine egalitatea limbilor; observă că site-urile web instituțiilor UE ar trebui să demonstreze mai bine egalitatea tuturor celor 24 de limbi oficiale ale UE și regretă că multe părți ale site-urilor instituțiilor UE sunt încă disponibile doar în unele limbi;

42.  salută angajamentul Ombudsmanului de a crește participarea cetățenilor la procesul decizional al UE;

43.  salută transformarea site-ului Ombudsmanului într-o platformă de conținut mai dinamică, ceea ce face ca acesta să devină un instrument mai accesibil cetățenilor europeni; încurajează Ombudsmanul să traducă mai multe din publicațiile sale în toate limbile oficiale ale UE;

44.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.

(1) JO L 253, 16.7.2021, p. 1. (2) JO C 411, 27.11.2020, p. 149. (3) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la o strategie europeană privind energia din surse regenerabile exploatate în largul mării (2021/2012(INI))

P9_TA(2022)0032 A9-0339/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

–  având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile(3) (Directiva privind energia din surse regenerabile),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009(4) (Regulamentul TEN-E),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010(5), care este în prezent în curs de revizuire,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 februarie 2018 referitoare la accelerarea inovării în domeniul energiei curate(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice – o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, în conformitate cu Acordul de la Paris(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la o nouă strategie industrială pentru Europa(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la o strategie europeană pentru hidrogen(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la o strategie europeană de integrare a sistemelor energetice(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 referitoare la impactul pe care îl au asupra pescuitului parcurile eoliene și alte sisteme de energie din surse regenerabile instalate în largul mării(14),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția conexă din 9 iunie 2021, cu același titlu(15),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic” (COM(2020)0301),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic” (COM(2020)0299),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor” (COM(2020)0562),

–  având în vedere raportul Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulat „Raportul din 2020 privind starea uniunii energetice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice” (COM(2020)0950),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2020 intitulată „O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic” (COM(2020)0741),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 15 decembrie 2020 referitoare la un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (COM(2020)0824),

–  având în vedere Raportul nr. 3/2015 al Agenției Europene de Mediu din 1 octombrie 2015 intitulat „Zonele marine protejate din mările Europei – o imagine de ansamblu și perspective pentru viitor” și nota sa de informare din 6 octombrie 2020 intitulată „Eficiența gestionării în cadrul rețelei Natura 2000 a UE de zone protejate”,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP21), organizată la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism și cel al Comisiei pentru pescuit,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0339/2021),

A.  întrucât UE a ratificat Acordul de la Paris, precum și Pactul verde european și Legea europeană a climei, adoptată recent, care stabilesc un obiectiv european de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 55 % până în 2030 și de realizare a neutralității climatice până cel târziu în 2050, precum și obiective complementare, cu scopul de a combate efectele mondiale ale schimbărilor climatice;

B.  întrucât tranziția către o economie cu zero emisii nete de GES, extrem de eficientă din punct de vedere energetic și bazată preponderent pe surse de energie regenerabile impune o tranziție energetică rapidă și ecologică, care să asigure sustenabilitatea, securitatea aprovizionării și accesibilitatea financiară a energiei, precum și infrastructura energetică necesară;

C.  întrucât scăderea considerabilă a prețurilor energiei din sursele regenerabile exploatate în largul mării a făcut din aceasta una dintre cele mai ieftine surse de energie, costul mediu ponderat egalizat global al energiei eoliene generate în larg scăzând cu 48 % între 2010 și 2020, de la 0,14 EUR la 0,071 EUR per kWh, aceasta fiind, prin urmare, un element esențial al tranziției verzi, deschizând calea pentru o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă și devenind, de asemenea, unul dintre cei mai importanți piloni ai realizării obiectivelor UE de combatere a schimbărilor climatice; întrucât energia din surse regenerabile exploatate în larg (EREL) are capacitatea de a utiliza surse de energie abundentă pentru a proteja gospodăriile de sărăcia energetică;

D.  întrucât strategia europeană privind energia din surse regenerabile exploatate în larg ar trebui să țină seama de diferitele caracteristici geografice ale bazinelor maritime din UE, ceea ce îngreunează dezvoltarea unei abordări universale;

E.  întrucât sectorul european de producție a EREL este unul dintre liderii tehnologici, având un potențial semnificativ de a stimula economia UE prin sprijinirea unei producții tot mai mari de energie ecologică în Europa și în întreaga lume;

F.  întrucât, în ultimii 10 ani, suma totală disponibilă pentru programele UE de cercetare și dezvoltare (C&D) în domeniul energiei eoliene generate în largul mării a fost de 496 de milioane EUR; întrucât investițiile publice pentru C&D care vizează lanțul valoric al energiei eoliene au jucat deja un rol esențial, permițând acestui sector să se dezvolte; întrucât investițiile necesare pentru a continua implementarea masivă a EREL până în 2050 sunt estimate la aproape 800 de miliarde EUR, aproximativ două treimi pentru finanțarea infrastructurii conexe a rețelei electrice și aproximativ o treime pentru generarea energiei electrice în largul mării; întrucât planul de redresare NextGenerationEU oferă o oportunitate unică de a mobiliza sume importante de capital public, în plus față de investițiile private;

G.  întrucât competențele și calificările forței de muncă reprezintă un factor esențial pentru succesul strategiei privind energia din surse regenerabile exploatate în larg;

H.  întrucât porturilor din UE le revine un rol esențial în asigurarea rentabilității energiei eoliene generate în larg, acestea reprezentând factori catalizatori pentru dezvoltarea comunităților costiere locale;

I.  întrucât Marea Nordului este în prezent regiunea cea mai importantă la nivel mondial în ceea ce privește capacitatea instalată pentru generarea energiei eoliene în largul mării; întrucât alte bazine maritime europene precum Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică și Marea Neagră sunt promițătoare pentru extinderea instalațiilor și creșterea producției de energie eoliană în UE; întrucât statele membre din vestul UE, care se află pe coasta Oceanului Atlantic, au un potențial natural ridicat atât pentru instalațiile eoliene fixate pe fundul mării, cât și pentru cele plutitoare; întrucât statele membre din sudul UE cu ieșire la Marea Mediterană au un potențial ridicat în principal pentru instalațiile eoliene plutitoare; întrucât statele membre riverane Mării Baltice au un potențial natural ridicat pentru instalațiile eoliene fixate pe fundul mării; întrucât statele membre cu ieșire la Marea Neagră au un potențial considerabil atât pentru instalațiile eoliene fixate pe fundul mării, cât și pentru cele plutitoare;

J.  întrucât sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la impactul pe care îl au diferitele tehnologii și infrastructuri pentru generarea energiei din surse regenerabile în largul mării asupra ecosistemelor marine, a biodiversității marine și a zonelor marine protejate;

K.  întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic ar trebui să fie însoțită de refacerea naturii, fără a fi afectate obiectivele existente privind natura ale Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și fără a lăsa pe nimeni în urmă, astfel cum se prevede în Pactul verde european; întrucât tranziția energetică ar trebui să fie justă și incluzivă;

L.  întrucât proiectele EREL și evaluarea impactului acestor proiecte asupra mediului trebuie să respecte ierarhia măsurilor de atenuare; întrucât, atunci când este imposibil sau foarte dificil să se evite impactul asupra mediului, trebuie adoptate și puse în aplicare efectiv măsuri de reducere a impactului în toate etapele, de la selectarea sitului până la exploatarea și dezafectarea instalației; întrucât printre aceste măsuri de atenuare se află și cele ce vizează reducerea zgomotului subacvatic, aceste măsuri fiind prevăzute în evaluările impactului asupra mediului;

M.  întrucât Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea creării unui proiect important de interes european comun privind un parc eolian plutitor de mari dimensiuni și conectarea la acesta a unui electrolizor;

N.  întrucât există posibilitatea de a beneficia de compatibilitatea dintre diferitele cerințe privind spațiul maritim, pentru a asigura conformitatea EREL cu Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030; întrucât parcurile eoliene din largul mării pot aduce beneficii biodiversității marine dacă sunt proiectate și construite în mod sustenabil; întrucât extinderea puternică a producției de energie eoliană în larg necesită o abordare inteligentă, pentru a asigura coexistența acesteia cu activitățile care au loc deja în zonele afectate, precum și pentru a reduce cât mai mult prejudiciile aduse mediului; întrucât poluarea fonică cauzată de construcția și exploatarea parcurilor eoliene, dar în special de transportul maritim, are un impact negativ asupra ecosistemului marin și ar trebui tratată în legislația de mediu; întrucât implicarea încă de la începutul procesului a agenților care dezvoltă sursele regenerabile de energie va contribui cert la alocarea optimă a spațiului marin; întrucât alocarea spațiului ar trebui să fie rezultatul unei planificări comune a spațiului maritim și al unui management integrat al zonelor costiere, care depășește frontierele naționale; întrucât randamentul turbinelor eoliene exploatate în largul mării îl depășește pe cel al turbinelor terestre și este probabil ca turbinele din mare să fie acceptate mai ușor de persoanele care locuiesc în apropiere;

O.  întrucât orice activitate umană, inclusiv producția de energie din surse regenerabile, nu ar trebui să fie permisă în zonele strict protejate ale UE, desemnate ca atare în cadrul Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030;

P.  întrucât această strategie are ca scop asigurarea unui cadru pe un termen îndelungat, care să promoveze o coexistență armonioasă între instalațiile din largul mării și alte utilizări ale spațiului marin, să contribuie la protecția mediului și să le permită comunităților piscicole să prospere;

Q.  întrucât ar trebui promovată tranziția justă a lucrătorilor din sectorul petrolului și gazelor dobândite în largul mării către sectorul EREL prin îmbunătățirea recunoașterii competențelor și calificărilor acestora; întrucât este important să se respecte cele mai înalte standarde sociale și de mediu;

R.  întrucât adoptarea EREL depinde de efortul sectorului public și al celui privat; întrucât întreprinderile publice pot juca un rol alături de întreprinderile private din sectorul EREL; întrucât revizuirea normelor privind ajutoarele de stat și achizițiile publice ar trebui să asigure o mai mare flexibilitate în realizarea tranziției verzi, inclusiv a proiectelor EREL,

1.  consideră că combaterea schimbărilor climatice prin adoptarea EREL este esențială pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și pentru îndeplinirea angajamentului UE de a reduce la zero emisiile nete de GES până cel târziu în 2050, în conformitate cu cele mai recente date științifice, astfel cum se confirmă în Pactul verde european și în planul de redresare NextGenerationEU; subliniază că, pentru a se putea realiza o economie cu emisii nete egale cu zero, se impune dobândirea energiei din surse regenerabile la o scară fără precedent; evidențiază faptul că multe state membre au rămas în urmă în ceea ce privește realizarea surselor regenerabile de energie și a infrastructurii necesare; subliniază, de asemenea, că toate statele membre ar trebui să depună eforturi considerabile pentru a-și atinge întregul potențial de generare a energiei din surse regenerabile; atrage atenția asupra faptului că UE nu va fi în măsură să își îndeplinească angajamentele climatice dacă nu se iau măsuri suplimentare pentru a accelera implementarea EREL;

2.  invită Comisia să includă EREL, împreună cu alte tehnologii energetice corespunzătoare, printre componentele esențiale ale sistemului energetic european până în 2050;

3.  subliniază că reducerea consumului de energie, eficiența energetică și generarea energiei din surse regenerabile se numără printre factorii principali pentru realizarea unei economii cu emisii nete egale cu zero; reamintește angajamentul Uniunii de a respecta principiul „eficiența energetică înainte de toate” și subliniază importanța includerii acestui principiu în toate actele și inițiativele legislative corespunzătoare;

4.  subliniază că obiectivul de producere a energiei EREL în toate bazinele maritime din UE, stabilit în comunicarea Comisiei COM(2020)0741, este de cel puțin 60 GW până în 2030 și de 340 GW până în 2050; reamintește că, în conformitate cu evaluarea impactului realizată de Comisie, care însoțește comunicarea COM(2020)0562(16), capacitatea instalată a energiei eoliene generate în largul mării ar trebui să fie de 70-79 GW pentru a se putea asigura o traiectorie cu costuri competitive care să garanteze o reducere cu 55 % până în 2030; invită statele membre și sectoarele public și privat să depășească obiectivul de reducere cu 55 % până în 2030; îndeamnă Comisia să revizuiască normele privind achizițiile publice și ajutoarele de stat, pentru a asigura o tranziție cu costuri competitive, susținută de o piață funcțională care să stimuleze adoptarea energiei eoliene generate în larg; constată că există zone care au un potențial de energie EREL în mare măsură neexploatat, cum ar fi Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică sau Marea Neagră; subliniază că decizia de a găsi spațiul necesar pentru această capacitate suplimentară de producție a EREL până în 2030 este extrem de importantă și ar trebui considerată prioritară și identificată în UE înainte de 2023/2024, pentru a se putea realiza construcția aferentă până în 2030; evidențiază faptul că energia eoliană generată în larg și cea a oceanelor vor deveni surse de energie tot mai competitive, iar prețurile pentru acestea vor scădea tot mai mult pe măsură ce aceste surse de energie vor fi dezvoltate și exploatate; subliniază că EREL este o sursă de energie viabilă și că un sistem energetic sustenabil și fiabil trebuie să combine EREL cu alte tehnologii energetice, cu posibilități de stocare și cu un consum de energie flexibil;

5.  consideră că EREL trebuie să fie sustenabilă de-a lungul întregului lanț valoric și să aibă un impact negativ cât mai mic asupra mediului și asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale; reamintește promisiunea din Pactul verde european de a nu lăsa pe nimeni în urmă; subliniază că bunăstarea oamenilor ar trebui să se afle în centrul tranziției verzi;

6.  evidențiază avantajul competitiv pe care îl au întreprinderile și tehnologiile din UE în sectorul EREL; invită Comisia să garanteze că UE își menține poziția de lider în domeniul tehnologic, își păstrează talentele și furnizează energie la prețuri accesibile, care să fie lipsită de pericole și sustenabilă, ținând seama totodată de efectele potențiale asupra mediului marin, inclusiv de cele legate de schimbările climatice; evidențiază importanța menținerii acestui avantaj competitiv; atrage atenția asupra potențialului acestui sector de a crește în mod considerabil și evidențiază contribuția acestuia la economia UE, inclusiv în ceea ce privește exporturile de tehnologii și de sisteme; subliniază că este important să se sprijine investițiile în C&D și să se profite de sistemul de tehnologie industrială inovatoare pentru EREL prin colaborări și parteneriate transfrontaliere în cadrul programului Orizont Europa, pentru a facilita și a sprijini dezvoltarea unor lanțuri valorice europene solide, care sunt esențiale pentru dubla tranziție, asigurând totodată adoptarea rapidă a inovațiilor din acest domeniu; evidențiază importanța locurilor de muncă industriale de înaltă calitate pentru facilitarea unei tranziții juste;

7.  subliniază necesitatea de a menține în Uniunea Europeană un lanț de aprovizionare ecologic, competitiv și sustenabil pentru EREL; subliniază, prin urmare, că este important ca furnizorii să aplice cele mai înalte standarde de calitate, de sănătate, de siguranță și de mediu, în conformitate cu certificarea europeană și cu standardele stabilite în cadrul unui proces de dialog cu toate părțile interesate vizate; subliniază, de asemenea, necesitatea de a reduce la minimum costurile de transport în cadrul lanțului de aprovizionare; consideră că licitațiile publice ar trebui să ia în considerare aceste elemente;

8.  subliniază că utilizarea EREL reprezintă o oportunitate ideală pentru regiunile ultraperiferice și cele insulare de a-și decarboniza mixul energetic și de a-și reduce în mod dramatic dependența de importurile de combustibili fosili; solicită accelerarea inițiativei „Energie curată pentru insulele din UE”, cu un accent puternic pe EREL; reamintește că insulele sunt afectate în mod deosebit de creșterea nivelului mării;

9.  invită Comisia să realizeze cât mai curând o evaluare a impactului care să clarifice impactul economic și socioeconomic al EREL, axându-se îndeosebi pe locurile de muncă existente și pe crearea de locuri de muncă prin instalarea unei capacități de 300-450 GW până în 2050;

10.  solicită autorităților locale competente să evalueze inițiativele prin care se urmărește activarea economiilor locale, promovarea locurilor de muncă durabile la nivel local și stimularea activităților economice prin adoptarea EREL; solicită identificarea unor sinergii între sectoare, care să sprijine în mod optim dubla tranziție verde și digitală și care să contribuie la asigurarea unei redresări economice pregătite pentru viitor, împreună cu dezvoltarea de sinergii cu acțiunile care vizează o economie albastră sustenabilă;

Infrastructura și rețelele de transport

Investițiile în infrastructură

11.  subliniază că este stringent necesar să se îmbunătățească și să se extindă infrastructura existentă, fără a aduce atingere Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030 și legislației UE privind protecția naturii, pentru a permite o utilizare sporită a energiei electrice bazate pe surse regenerabile; regretă faptul că o serie de state membre nu și-au atins încă obiectivul de interconectare a rețelelor electrice în proporție de 10 %, stabilit pentru 2020, și invită Comisia și statele membre să asigure o infrastructură adecvată, cum ar fi liniile de transport, pentru a integra și a transporta energia EREL; reamintește obiectivul UE în materie de interconectare a rețelelor electrice în proporție de 15 % până în 2030, stabilit la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice; solicită Comisiei să prezinte o propunere care să poată asigura realizarea mai rapidă a obiectivului privind interconectarea; consideră că Uniunea și statele sale membre ar trebui să încheie acorduri cu regiunile geografice învecinate privind infrastructura energetică din largul mării;

12.  invită Comisia și statele membre să garanteze existența unei infrastructuri adecvate în UE, care să asigure realizarea rentabilă a EREL;

13.  subliniază importanța asigurării unei dezvoltări sustenabile și responsabile a sectorului EREL, ținând seama de rolul important al transportului maritim și al porturilor maritime; evidențiază faptul că dezvoltarea EREL ar trebui să ia în considerare necesitatea unor culoare și coridoare sigure pentru accesul maritim și a unor zone de ancorare pentru transportul maritim, precum și de dezvoltare viitoare a căilor maritime de acces la porturi; subliniază importanța existenței unor porturi maritime moderne, sustenabile și inovatoare pentru asamblarea, fabricarea și întreținerea echipamentelor EREL, precum și a investițiilor considerabile necesare pentru modernizarea infrastructurii portuare, inclusiv a terminalelor de transport, și a navelor în vederea furnizării acestor servicii; evidențiază rolul porturilor maritime ca puncte de debarcare terestre pentru energia generată în larg din surse regenerabile și logistica aferentă, precum și ca noduri de energie din surse regenerabile pentru conectarea la rețeaua electrică a centralelor din larg și pentru interconexiunile transfrontaliere;

14.  subliniază că accesul la energia din surse regenerabile instalate în largul mării va contribui, de asemenea, la ecologizarea porturilor, inclusiv în ceea ce privește alimentarea cu energie electrică pe uscat a navelor atunci când acestea se află la dană și dezvoltarea acestor porturi ca clustere ale industriei circulare; subliniază că planurile de amenajare a spațiului maritim ale statelor membre ar trebui să fie compatibile cu tendințele viitoare, inclusiv cu noile fluxuri de trafic, cu noile rute de transport maritim și cu navele de dimensiuni mai mari și ar trebui să asigure coexistența infrastructurii energetice din larg cu rutele de transport maritim, industria pescuitului, sistemele de separare a traficului, zonele de ancorare, cu măsurile de asigurare a accesului navelor și cu activitățile acestora, precum și cu dezvoltarea porturilor; este ferm convins că trebuie asigurate cele mai înalte standarde de siguranță pentru navele care tranzitează în apropierea instalațiilor EREL, inclusiv o acoperire suficientă de către serviciile de transport naval și asigurarea existenței în zona respectivă a navelor de asistență pentru situații de urgență;

15.  salută propunerea Comisiei de revizuire a Regulamentului privind TEN-E, cu scopul de a realiza obiectivul Pactului verde european și de a adapta legislația la ținta de1,5 °C, și salută de asemenea atenția pe care aceasta o acordă necesităților și priorităților sectorului EREL; subliniază că dezvoltarea unor instalații eoliene hibride și radiale sustenabile și eficiente, aflate în largul mării pentru generarea, interconectarea și transportul de energie, necesită o planificare și investiții publice și private orientate spre viitor; este ferm convins că cadrele normative ar trebui să faciliteze investițiile care anticipează evoluțiile viitoare; subliniază necesitatea de a asigura coordonarea și alinierea între planurile de dezvoltare a rețelei terestre și a celei din larg, inclusiv prin identificarea punctelor de debarcare pentru conexiunile din larg și transmiterea energiei către rețeaua terestră; încurajează statele membre să accelereze dezvoltarea infrastructurii de rețea necesare pentru a facilita tranziția verde, în cadrul căreia electrificarea este un element esențial; recunoaște că investițiile uriașe, adesea realizate simultan, vor necesita o planificare atentă și precisă;

16.  subliniază că este important să se întreprindă un efort comun cu scopul de a defini și a coopera cu privire la capacitatea de generare în larg a energiei din surse regenerabile ce urmează să fie instalată în fiecare bazin maritim de către statele membre în 2030, 2040 și 2050, fiind necesar să se garanteze securitatea investițiilor și realizarea obiectivelor climatice și a celor energetice;

17.  recunoaște potențialul EREL în toate bazinele maritime ale Europei și invită Comisia și statele membre să continue dezvoltarea tehnologiilor principale care vor permite valorificarea acestei energii;

18.  salută angajamentul Comisiei în ceea ce privește strategia de facilitare a dialogului cu privire la sustenabilitatea ecologică, economică și socială a EREL și de promovare a unei „comunități a practicilor”, astfel încât toate părțile interesate, inclusiv industria, ONG-urile, pescarii și oamenii de știință, să poată face schimb de opinii și de experiențe și să poată realiza proiecte comune într-o fază timpurie;

19.  atrage atenția asupra potențialelor avantaje care pot rezulta din combinarea, în procesele de achiziții, a instalațiilor de producție în larg și a infrastructurii de transport; invită Comisia și statele membre să examineze potențialul acestei metode cuprinzătoare de organizare a achizițiilor, precum și posibilele dificultăți, și să-i evalueze aplicabilitatea pentru diferite configurații; subliniază că această analiză trebuie să țină seama de posibilele dificultăți legate de asigurarea stimulentelor și de planificarea optimă a rețelelor de transport din larg și a celor terestre;

20.  reamintește că producția de energie electrică EREL creează, de asemenea, o oportunitate pentru producția de hidrogen din surse regenerabile, astfel cum se subliniază în comunicările Comisiei COM(2020)0741, COM(2020)0299 și COM(2020)0301;

21.  ia act de caracterul inerent complementar al diferitelor tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile, în ceea ce privește infrastructura comună, sinergiile din lanțul de aprovizionare și producția agregată mai fiabilă de energie;

22.  subliniază necesitatea unor investiții în infrastructură pentru a sprijini extinderea sectorului EREL, în special a investițiilor în porturi pentru a găzdui turbine și componente mai mari, a asigura operațiunile de funcționare și de întreținere (inclusiv infrastructura dedicată formării) și a construi centre de dezafectare și de producție pentru instalațiile eoliene din larg fixate pe fundul mării și pentru cele plutitoare; subliniază că EREL va avea o importanță capitală pentru securitatea aprovizionării cu energie și că trebuie luate măsurile necesare cu scopul de a proteja infrastructura împotriva atacurilor cibernetice;

Colaborarea între statele membre

23.  subliniază că, pentru a se putea utiliza la maximum resursele energetice din larg, este esențial ca statele membre să coopereze, funcție de particularitățile fiecărei zone; subliniază importanța Cooperării în domeniul energiei în mările septentrionale și necesitatea de a include din nou Regatul Unit în acest proces; observă că actualul cadru juridic ar trebui îmbunătățit pentru a ușura suficient această colaborare; se declară ferm convins că, dacă nu este intensificată colaborarea dintre statele membre și țările terțe interconectate, dezvoltarea generării de energie în larg va fi inhibată; îndeamnă Comisia și statele membre să ia fără alte întârzieri măsurile necesare; încurajează statele membre să se coordoneze și să prezinte de urgență planuri privind producția de energie în larg;

24.  subliniază că cooperarea regională la nivel de bazin maritim, între statele membre și țările învecinate, ar trebui încurajată printr-o planificare comună, prin eliminarea barierelor de reglementare, precum și prin crearea de hărți regionale de utilizare a spațiului maritim, care să fie accesibile tuturor celor interesați și care să fie revizuite periodic printr-un cadru comun de monitorizare;

25.  salută intenția Comisiei de a-și coordona acțiunile cu cele ale statelor membre pentru a sprijini instalarea unei infrastructuri de valorificare a energiei valurilor și a mareelor cu o capacitate de cel puțin 100 MW până în 2025 și de cel puțin 1 GW până în 2030;

26.  salută propunerea Comisiei de regulament privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 și sprijină crearea unui punct unic de contact pentru fiecare coridor prioritar al rețelei din largul mării, care să faciliteze coordonarea dintre statele membre și procesul de autorizare a proiectelor de interes comun în domeniul EREL;

Încălzirea și răcirea centralizată

27.  observă că energia electrică, precum și încălzirea și răcirea directă având la bază surse obținute din EREL pot contribui la ecologizarea oricăror utilizări finale de electricitate, cum ar fi pompele de căldură, conducând astfel la reducerea și, în cele din urmă, la eliminarea emisiilor de GES din acest sector; atrage atenția asupra posibilității de a integra EREL în sistemele de încălzire centralizată prin utilizarea energiei electrice și a pompelor de căldură ecologice;

28.  invită Comisia să analizeze bunele practici de pe piețele mature ale serviciilor de încălzire și răcire centralizată în beneficiul piețelor emergente; subliniază că statele membre dispun de posibilitatea de a consolida capacitatea de stocare a încălzirii și răcirii și, prin urmare, de a încuraja consumul extrem de fluctuant de energie obținută din EREL; subliniază că deficitul de date și necorelarea strategiilor municipale de renovare a clădirilor frânează integrarea surselor de energie regenerabile pe piețele de încălzire și răcire centralizată;

29.  subliniază rolul ce revine autorităților naționale și locale în planificarea strategică pentru facilitățile de încălzire și răcire și în sprijinirea operatorilor de rețele energetice centralizate, prin atenuarea riscurilor investițiilor și prin facilitarea accesului la finanțare directă din partea sectorului public;

Cercetarea și dezvoltarea

30.  se declară ferm convins că UE și statele membre ar trebui să sprijine activitățile de cercetare în materie de interconectori universali și dezvoltarea acestora; subliniază că trebuie creat un cadru pe termen lung pentru interconectorii universali, care să integreze eficient piețele energiei generate în larg și la țărm; invită Comisia să sprijine fabricanții de echipamente în procesul de elaborare a unui standard comun care să asigure compatibilitatea și interoperabilitatea interconectorilor; subliniază că, în cazul noilor tehnologii, cum ar fi cea privind interconectorii universali, trebuie să fie parcurse etapele de concepție, testare, demonstrare și atenuare a riscurilor pentru a accelera intrarea pe piață; solicită crearea unor condiții-cadru adecvate pentru a asigura o dezvoltare rapidă a acestor tehnologii;

31.  solicită insistent Comisiei, statelor membre și sectorului privat să majoreze investițiile în cercetare și dezvoltare în proiectarea circulară și incluzivă a EREL, precum și în tehnologia de reciclare și dezmembrare a stațiilor EREL;

32.  subliniază că sectorul EREL al Uniunii se bazează pe materii prime și pe componente pentru producție importate și că lanțul de aprovizionare cu astfel de materiale ar trebui protejat; reafirmă că este important ca furnizorii să aplice cele mai înalte standarde de calitate, de sănătate, de siguranță și de mediu, în conformitate cu certificarea europeană și cu standardele europene;

33.  este ferm convins că UE și statele membre ar trebui să sprijine activitățile de cercetare și dezvoltare a platformelor flotante în larg care captează energia eoliană, a mareelor, a valurilor și a curenților, care să fie adaptate la diferitele situații pe care le prezintă fundul mării în Europa; în acest sens, subliniază și necesitatea de a sprijini activitățile de cercetare, dezvoltare, extindere și comercializare a decarbonizării întregului lanț valoric EREL și a tehnologiilor care utilizează surse regenerabile de energie, cum ar fi energia eoliană din larg, cu scopul de a decarboniza și alte sectoare și de a realiza interconectarea sectoarelor;

34.  subliniază necesitatea de a exploata EREL la mari adâncimi; subliniază că tehnologia utilizată pentru instalațiile plutitoare permite accesul la viteze ale vântului mai mari și mai constante, ceea ce poate reduce la minimum, totodată, impactul asupra mediului al turbinei, precum și presiunea asociată cu planificarea zonelor de coastă; invită Comisia și statele membre să promoveze eforturile de cercetare, dezvoltare, monitorizare și inovare în domeniul tehnologiilor ca platformele plutitoare; subliniază că este o ocazie extraordinară pentru ca UE să devină lider mondial în domeniul tehnologiilor EREL, care vor avea un rol cheie în efortul de decarbonizare;

35.  consideră că este esențial să existe segmente-cheie ale lanțurilor valorice ale energiei din surse regenerabile în Europa pentru a atinge obiectivele UE în materie de climă și pentru a aduce beneficii economice importante locuitorilor; solicită măsuri adecvate de sprijinire a rolului conținutului local european în lanțul valoric și în legislația strategiei privind energia din surse regenerabile;

36.  salută faptul că Comisia și Banca Europeană de Investiții s-au angajat să colaboreze cu alte instituții financiare pentru a sprijini investițiile strategice și cu risc mai ridicat în energia maritimă prin InvestEU, asigurând astfel că UE rămâne un lider în domeniul tehnologic;

37.  invită Comisia și statele membre, în contextul Pactului verde european, să recurgă într-o mai mare măsură la fondurile Uniunii pentru a sprijini dezvoltarea EREL în teritoriile ultraperiferice și în insule, cu scopul de a limita în mod eficient dependența acestora de combustibilii fosili;

38.  subliniază că dezvoltarea EREL va necesita o forță de muncă foarte specializată și calificată și invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a preveni penuria de lucrători calificați prin asigurarea unor condiții de muncă atractive, cu respectarea normelor de sănătate și siguranță; susține obiectivul ambițios Comisiei de a sprijini autoritățile naționale și regionale competente în crearea și desfășurarea unor programe de educație și de formare specifice sectorului EREL și consideră că este necesar să se dezvolte o rezervă de competențe în sectorul EREL; invită Comisia să includă domeniul EREL în următoarea sa „agendă pentru competențe în Europa”, cu scopul de a ajuta persoanele fizice, societățile multinaționale și IMM-urile să dezvolte competențele necesare pentru sectorul EREL; subliniază importanța ocupării forței de muncă în rândul femeilor în mediul foarte tehnic al acestui sector;

39.  consideră că, pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor, este esențial să se conceapă, să se dezvolte și să se implementeze mijloace de utilizare a EREL într-un mod circular și sustenabil; subliniază, în special, că trebuie asigurat că aprovizionarea cu volumul considerabil de metale și minerale necesare pentru a sprijini dezvoltarea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile se face în mod responsabil și circular;

40.  evidențiază oportunitatea importantă de a dezvolta tehnologia bazată pe hidrogenul din surse regenerabile din larg, care poate contribui la dezvoltarea pe scară mai largă a pieței hidrogenului din surse regenerabile; invită Comisia să evalueze modul în care sursele de EREL ar putea deschide calea pentru dezvoltarea producției de hidrogen din surse regenerabile;

41.  subliniază importanța investițiilor publice și private în sectorul EREL pentru implementarea pe scară largă a tehnologiilor EREL; reiterează apelul adresat Comisiei de a adapta programul Orizont Europa la cerințele pe care le implică dezvoltarea, extinderea și comercializarea tehnologiilor și inovațiilor revoluționare în Uniune, astfel încât să se reducă decalajul dintre inovare și introducerea pe piață, prin furnizarea de finanțare de risc pentru proiectele tehnologice și demonstrative aflate într-o fază incipientă și prin dezvoltarea unor lanțuri valorice încă din etapele timpurii, cu scopul de a sprijini dezvoltarea infrastructurii de cercetare și de a reduce decalajele existente între statele membre;

42.  subliniază că îmbunătățirea competențelor și a cunoștințelor specifice sectorului EREL reprezintă atuuri care pot fi exportate către țări terțe și, prin urmare, pot sprijini UE în a exporta servicii și a contribui astfel la efortul de atenuare a schimbărilor climatice la nivel mondial;

Autorizațiile și planurile de amenajare a spațiului maritim

Optimizarea procesului de acordare a autorizațiilor

43.  subliniază că îndeplinirea obiectivelor pentru 2030 și 2050 necesită accelerarea implementării EREL; subliniază necesitatea unei gestionări mai sustenabile a spațiului maritim și a coastelor pentru a debloca potențialul EREL; crede ferm că un proces temeinic de amenajare a spațiului maritim (MSP) trebuie însoțit de o strategie solidă de implicare a populației, astfel încât să fie luate în considerare punctele de vedere ale tuturor părților interesate și comunităților costiere; observă că interesul enorm față de EREL va atrage după sine un număr tot mai mare de cereri de autorizare; invită statele membre să simplifice de urgență procedurile aplicabile și să-și coordoneze eforturile; încurajează statele membre să adopte propunerea privind punctele unice de contact;

44.  ia act de durata considerabilă a procedurii actuale de inițiere a proiectelor EREL și constată că aceasta trebuie scurtată pentru a se putea îndeplini obiectivele stabilite pentru 2030 și 2050; observă că optimizarea procedurilor și a standardelor tehnice din statele membre va înlesni implementarea mai rapidă; invită statele membre să instituie un proces transparent de acordare a autorizațiilor, pe durată limitată, inclusiv evaluările și studiile de mediu necesare, precum și consultările cu părțile interesate, și să introducă termene pentru autorizare în cazul în care au fost furnizate dosare complete, cu termene clare pentru luarea deciziei; subliniază importanța scurtării procedurilor acolo unde este necesar și a luării de măsuri pentru a asigura respectarea termenelor;

45.  subliniază importanța și potențialul autorizării prealabile pentru dezvoltarea platformelor din larg, precum și pentru amplasarea liniilor de conectare și de transport pentru a elimina incertitudinea ce afectează proiectele și a reduce termenele de livrare;

46.  consideră că este extrem de important să se ajungă la un larg consens public cu privire la proiectele EREL prin implicarea actorilor locali pentru a crește gradul de acceptare publică a energiei eoliene din larg și a marilor infrastructuri necesare; solicită o implicare transparentă și semnificativă în proiecte a comunităților costiere, inclusiv a celor situate în regiunile și insulele cele mai periferice, precum și a altor părți interesate; subliniază importanța creșterii încrederii cetățenilor în capacitatea energiei din surse regenerabile de a oferi independența energetică și securitatea aprovizionării cu energie; încurajează Comisia și statele membre să dezvolte ghișee unice cu informații simplificate privind posibilitățile de finanțare pentru proiectele demonstrative din domeniul tehnologiilor EREL inovatoare;

Alinierea planurilor de amenajare a spațiului maritim și a planurilor naționale privind energia și clima

47.  observă că se preconizează un spațiu necesar de 2,8 % pentru a asigura o capacitate eoliană în largul mărilor nordice care să corespundă obiectivelor pentru 2050; se declară ferm convins că implicarea încă de la începutul procesului a agenților care dezvoltă proiecte EREL va contribui la alocarea cu succes a spațiului marin; subliniază că alocarea spațiului ar trebui să fie rezultatul unei planificări comune a spațiului maritim și al unui management integrat al zonelor costiere, dincolo de frontierele naționale; solicită un proces transparent și accesibilitatea la planurile regionale de amenajare a spațiului maritim pentru a permite implicarea timpurie și generalizată a tuturor părților interesate;

48.  atrage atenția asupra recomandărilor făcute în urma proiectului finanțat de Orizont 2020 privind pluralitatea de activități în mările europene, care explorează posibilitățile de conviețuire a mai multor activități în mările europene în cinci bazine maritime ale UE; reamintește orientările sale potrivit cărora dezvoltarea sustenabilă a oceanelor nu se mai poate asigura la nivel unisectorial, ci presupune o abordare mai largă și integrată, și că exploatarea în paralel nu se limitează la a împărți un „același” spațiu maritim, ci ar trebui să includă utilizarea în comun a infrastructurii și a altor active și activități comune;

49.  subliniază necesitatea urgentă de a asigura suficient spațiu pentru dezvoltarea EREL și consideră că nevoile aferente utilizărilor multiple ar trebui facilitate și stimulate proactiv de către organismele publice de reglementare și prin programe de sprijin aferente, care să meargă mult mai departe decât niște simple soluții de planificare spațială; ia act de faptul că, la elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim, statelor membre li s-a solicitat să caute nu numai cele mai bune date disponibile și o largă participare a publicului, ci și oportunități de exploatare în paralel a activităților maritime;

50.  observă că, potrivit Regulamentului (UE) 2018/1999, statele membre au avut obligația să prezinte planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC) până la 31 decembrie 2019, având și obligația să prezinte rapoarte intermediare o dată la doi ani; observă că, potrivit Directivei 2014/89/UE, statele membre au avut obligația să elaboreze planuri de amenajare a spațiului maritim (PASM) până la 31 martie 2021; regretă faptul că nu toate statele membre și-au prezentat încă planurile de amenajare a spațiului maritim și îndeamnă Comisia să ia măsuri; atrage atenția asupra riscului de incompatibilitate între PNEC și PASM în atribuirea spațiului; subliniază necesitatea stringentă de a armoniza Directiva privind PASM și Regulamentul privind PNEC, precum și alte acte legislative aplicabile ale UE; îndeamnă statele membre să se coordoneze și să prezinte fără întârziere planuri privind dezvoltarea unei capacități în larg până în 2030 și după 2030;

51.  salută, în această privință, obiectivul inclus în strategie de a asigura un cadru pe termen lung care să promoveze coexistența armonioasă între infrastructurile din largul mării și alte utilizări ale spațiului marin, care să contribuie la protecția mediului;

52.  invită Comisia și statele membre să adopte o abordare completă și detaliată a ciclului de viață atunci când planifică și introduce în exploatare capacități de 300-450 GW de EREL până în 2050;

53.  invită Comisia să efectueze o analiză a impactului dezafectării infrastructurii din larg și să adopte, dacă este necesar, o strategie a UE privind dezafectarea sustenabilă a acestora pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului, asupra siguranței, precum și impactul economic; subliniază că o astfel de strategie va include dezafectarea infrastructurii existente și viitoarele activități de dezafectare; subliniază că un viitor cadru juridic la nivelul UE este necesar numai dacă analiza indică deficiențe semnificative ale cadrului juridic și ale instrumentelor actuale în statele membre ale UE; îndeamnă Comisia să instituie un cadru simplu de monitorizare care să poată asigura o raportare transparentă și eficientă a progreselor înregistrate în implementarea EREL în ceea ce privește îndeplinirea de către statele membre a obiectivelor de GW pentru 2030 și 2050; consideră că Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului, în conformitate cu cerințele de raportare prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile, dacă implementarea EREL este pe drumul cel bun;

54.  solicită interzicerea până în 2025 a depozitelor de deșeuri la nivelul UE pentru paletele de turbine eoliene dezafectate, pentru a asigura circularitatea, a reduce la minimum impactul negativ asupra solului și a oceanelor și a crește nivelul de protecție a solului în UE;

Organizarea pieței

55.  subliniază că asimilarea EREL depinde de punerea în aplicare adecvată a unor norme bine concepute privind piața și a unui cadru de reglementare stabil, având în vedere durata îndelungată a unor astfel de investiții; subliniază că costul energiei eoliene obținute în larg a scăzut dramatic în ultimele două decenii și, prin urmare, invită Comisia și statele membre să asigure cele mai bune condiții-cadru posibile pentru o dezvoltare dictată piață a acestui sector; subliniază că, fără eliminarea cât mai curând a combustibililor fosili și a subvențiilor pentru combustibilii fosili și fără o creștere masivă a producției de energie eoliană maritimă, realizarea obiectivelor privind energia din surse regenerabile și limitarea încălzirii globale la mai puțin de 1,5 °C până la sfârșitul secolului vor fi imposibile;

56.  solicită ca evaluarea repartizării costurilor și a beneficiilor între fazele de generare și transport ale EREL să fie sustenabilă și viabilă din punct de vedere socioeconomic, asigurând existența unor măsuri adecvate de stimulare și a unui cadru normativ stabil pentru dezvoltatori; subliniază că incertitudinea în repartizarea costurilor și a beneficiilor descurajează societățile de la inițierea de proiecte EREL; invită Comisia să accelereze publicarea orientărilor UE privind repartizarea costurilor și a beneficiilor în cadrul proiectelor hibride privind instalațiile din larg;

57.  subliniază că instrumentele de finanțare existente ale UE, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), pot sprijini mobilizarea fondurilor necesare pentru promovarea soluțiilor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile și a proiectelor comune în UE; ia act de faptul că MIE poate fi utilizat pentru a identifica potențiale situri de obținere a energiei în larg, pentru a finanța studiile necesare și lucrările de construcție, pentru proiecte între două sau mai multe state membre ale UE;

58.  invită Comisia să încurajeze statele membre, acolo unde este cazul, să includă proiecte EREL în planurile lor naționale de redresare și reziliență și în alte programe naționale finanțate din fonduri UE;

59.  solicită să fie revizuit cadrul normativ în vigoare pentru piețele energiei electrice din UE, pentru a facilita asimilarea EREL și a elimina barierele comerciale artificiale, prețurile fixe, subvențiile și alte mecanisme care denaturează piața și împiedică continuarea integrării cu succes a proiectelor EREL; invită Comisia și statele membre să analizeze cu atenție opțiunea creării de zone maritime dedicate de ofertare, pe lângă cele existente, dar și caracterul lor adecvat pentru integrarea capacității tot mai mari a proiectelor EREL; invită Comisia să identifice mecanismele normative în vigoare care promovează cu succes integrarea surselor EREL într-o piață a energiei care funcționează optim, în cadrul unui model pregătit pentru viitor, inclusiv facilitarea proiectelor hibride și a unor noi forme de colaborare; invită Comisia să examineze condiții de dezvoltare mai bune pentru proiectele EREL hibride pentru o mai bună executare a acestora și condiții mai flexibile de stimulare a inovării, inclusiv noi categorii de active, în special pentru parcurile eoliene maritime conectate la rețele pentru două sau mai multe piețe; admite că tarifele ar trebui să integreze riscurile asociate cu pionieratul industrial în aceste noi tehnologii;

60.  subliniază necesitatea unei organizări a pieței care să fie pe deplin compatibilă cu EREL, de exemplu de a asigura o configurare optimă a zonelor de ofertare EREL; consideră că infrastructura EREL la nivelul transportului ar trebui să fie reglementată prin norme de separare clară a rolurilor și răspunderii în responsabilitatea sistemelor, accesul terților, tarife și condiții transparente, contribuind astfel la întregirea pieței unice și a uniunii energetice;

61.  admite că trecerea la energie curată impune ca sustenabilitatea și amprenta de carbon de-a lungul întregului lanț valoric să fie integrate atunci când se exploatează EREL și alte tehnologii energetice; subliniază că procedurile de licitație pentru platformele maritime ar trebui să includă criterii de sustenabilitate;

62.  recunoaște că hidrogenul obținut din surse regenerabile va avea un rol-cheie în drumul UE către neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050; subliniază că EREL, având în vedere amploarea proiectelor și capacitatea ridicată, va avea un rol esențial în accelerarea producției de hidrogen obținut din surse regenerabile; consideră că trebuie acordat sprijin pentru cercetare și dezvoltare pentru a stimula sectorul industrial să accelereze consumul de hidrogenul obținut din surse regenerabile pe piață prin proiecte comerciale mari, creând astfel o cerere sustenabilă reală în sectoare în care reducerea emisiilor este dificilă;

o
o   o

63.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 275, 25.10.2003, p. 32. (2) JO L 257, 28.8.2014, p. 135. (3) JO L 328, 21.12.2018, p. 82. (4) JO L 115, 25.4.2013, p. 39. (5) JO L 348, 20.12.2013, p. 129. (6) JO L 328, 21.12.2018, p. 1. (7) JO C 463, 21.12.2018, p. 10. (8) JO C 23, 21.1.2021, p. 116. (9) JO C 270, 7.7.2021, p. 2. (10) JO C 371, 15.9.2021, p. 58. (11) JO C 425, 20.10.2021, p. 43. (12) JO C 15, 12.1.2022, p. 56. (13) JO C 15, 12.1.2022, p. 45. (14) Texte adoptate, P9_TA(2021)0338. (15) Texte adoptate, P9_TA(2021)0277. (16) SWD(2020)0176.

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la evaluarea implementării articolului 50 din TUE (2020/2136(INI))

P9_TA(2022)0033 A9-0357/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 50 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 218,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere notificarea din 29 martie 2017 transmisă Consiliului European de Regatul Unit referitoare la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în temeiul articolului 50 alineatul (2) din TUE și al articolului 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 29 aprilie 2017 formulate în urma prezentării de către Regatul Unit a notificării în temeiul articolului 50 din TUE, din 15 decembrie 2017 pentru cea de a doua fază a negocierilor privind Brexitul și din 23 martie 2018 cu privire la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit,

–  având în vedere Decizia Consiliului din 22 mai 2017 care stabilește directivele de negociere în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană și având în vedere Decizia Consiliului din 29 ianuarie 2018 de completare a Deciziei Consiliului din 22 mai 2017 de autorizare a deschiderii negocierilor în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană, prin care au fost stabilite directive suplimentare pentru negocieri,

–  având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/266 a Consiliului din 25 februarie 2020 de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru un nou acord de parteneriat(1) și directivele prevăzute în addendumul la aceasta pentru negocierea unui nou parteneriat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care au fost făcute publice,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană(2), din 3 octombrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit(3), din 13 decembrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit(4), din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit(5), din 18 septembrie 2019 referitoare la situația retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană(6), din 15 ianuarie 2020 referitoare la punerea în aplicare și monitorizarea dispozițiilor privind drepturile cetățenilor prevăzute în Acordul de retragere(7) și din 12 februarie 2020 referitoare la mandatul propus de negociere pentru negocierile în vederea unui nou parteneriat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord(8),

–  având în vedere recomandările sale din 18 iunie 2020 referitoare la negocierile pentru un nou parteneriat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord(9),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 29 ianuarie 2020 privind proiectul de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice(10),

–  având în vedere declarația Comisiei pentru ședința plenară a Parlamentului European din 16 aprilie 2019,

–  având în vedere Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice(11) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) și Declarația politică de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit(12), care însoțește Acordul de retragere (denumită în continuare „Declarația politică”),

–  având în vedere Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European din 28 iunie 2018 de stabilire a componenței Parlamentului European(13),

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 10 decembrie 2018, Andy Wightman și alții/Secretary of State for Exiting the European Union, cauza C-621/18, ECLI:EU:C:2018:999,

–  având în vedere analiza aprofundată din noiembrie 2020 a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „Articolul 50 din TUE în practică: cum a aplicat UE «clauza de retragere»”,

–  având în vedere studiul din martie 2021 comandat de Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Parlamentului European intitulat „Interpretarea și implementarea articolului 50 din TUE – Evaluare juridică și instituțională”,

–  având în vedere Acordul de la Belfast încheiat la 10 aprilie 1998 între Guvernul Regatului Unit, Guvernul Irlandei și ceilalți participanți la negocierile multipartite („Acordul din Vinerea Mare”),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri externe,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru comerț internațional,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0357/2021),

A.  întrucât obiectivul prezentului raport este de a analiza modurile în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile articolului 50 din TUE, precum și modul în care a fost organizată și derulată procedura de retragere a Regatului Unit din UE în temeiul articolului respectiv, inclusiv lecțiile învățate în ceea ce privește dreptul UE și funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât reflecția asupra punerii în aplicare a articolului 50 contribuie la o mai bună înțelegere a componentelor esențiale ale identității constituționale a UE, a principiilor care stau la baza integrării europene, a importanței autonomiei procesului decizional și a dreptului de a reglementa, care vor fi luate în considerare în cadrul unei modificări viitoare a tratatului;

C.  întrucât articolul 50 din TUE abordează incertitudinea și ambiguitatea existente anterior în ceea ce privește dreptul de retragere din UE, acordând în mod explicit statelor membre dreptul unilateral de a se retrage necondiționat, cu excepția respectării propriilor norme constituționale;

D.  întrucât articolul 50 din TUE, prevăzând în mod explicit retragerea în temeiul dreptului UE, stabilește singura procedură în temeiul căreia un stat membru se poate retrage în mod legal din UE;

E.  întrucât articolul 50 din TUE nu prevede nimic sau nu este suficient de clar în privința mai multor aspecte ale procedurii care au apărut în cursul retragerii Regatului Unit din Uniune;

F.  întrucât articolul 50 din TUE nu impune nicio cerință formală privind notificarea intenției de a părăsi Uniunea sau termenul-limită sau revocarea notificării respective; întrucât articolul 50 din TUE nu prevede în mod explicit posibilitatea unor dispoziții tranzitorii;

G.  întrucât articolul 50 din TUE nu definește cerințe specifice privind posibila prelungire a termenului de doi ani prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE, ceea ce permite, prin urmare, flexibilitate în procesul de negociere;

H.  întrucât articolul 50 din TUE confirmă faptul că apartenența la UE este voluntară, ceea ce înseamnă că un stat membru nu poate fi obligat să rămână sau să plece; întrucât decizia de a se retrage din Uniune este o decizie suverană a unui stat membru, luată în conformitate cu ordinea constituțională internă a statului care se retrage;

I.  întrucât principiul cooperării loiale impune transmiterea notificării de îndată ce se ia decizia de retragere;

J.  întrucât, în hotărârea sa din 10 decembrie 2018, în cauza Andy Wightman și alții/Secretary of State for Exiting the European Union, CJUE a clarificat faptul că statul membru care se retrage este liber să revoce unilateral notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune, atât timp cât tratatele încă se aplică în statul membru respectiv;

K.  întrucât articolul 50 din TUE nu este clar în ceea ce privește aplicarea anumitor părți ale articolului 218 din TFUE, altele decât alineatul (3) din acesta;

L.  întrucât voința de a părăsi UE, astfel cum a fost exprimată de poporul britanic, în ciuda unei majorități a cetățenilor din Scoția și Irlanda de Nord care au votat în favoarea rămânerii, a fost respectată în conformitate cu valorile libertății și democrației, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din TUE;

M.  întrucât referendumul din Regatul Unit nu a fost însoțit de un număr suficient de campanii de sensibilizare, deoarece cetățenilor nu li s-a oferit niciodată o imagine clară a relației pe care țara lor o va avea cu UE odată ce o va părăsi și au fost adesea induși în eroare cu privire la implicațiile retragerii, în special în ceea ce privește Irlanda de Nord, dezvăluind astfel riscurile și provocările pe care le prezintă dezinformarea;

N.  întrucât articolul 50 din TUE conferă instituțiilor Uniunii competența transversală excepțională de a negocia un acord care să acopere toate aspectele necesare pentru a organiza retragerea unui stat membru;

O.  întrucât, în procedura de retragere, toate instituțiile UE au avut un rol determinant în interpretarea și implementarea dispozițiilor articolului 50 din TUE, reducerea la minimum a tulburărilor instituționale, asigurarea unității statelor membre și garantarea unei retrageri ordonate;

P.  întrucât abordarea în două etape adoptată de Michel Barnier, negociatorul-șef în numele Comisiei, s-a dovedit a fi cea corectă;

Q.  întrucât, potrivit TUE, cetățenii sunt reprezentați în mod direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European; întrucât Parlamentul face parte din procedura decizională în temeiul articolului 50 din TUE și exercită controlul politic general, astfel cum se prevede la articolul 14 din TUE, și ar trebui, prin urmare, să fie implicat îndeaproape în negocierile de retragere pentru a putea aproba acordul în temeiul articolului 50 din TUE;

R.  întrucât, în procedura prevăzută la articolul 50 din TUE și, la fel ca în cazul tuturor acordurilor internaționale negociate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 alineatul (3) din TFUE, Parlamentul joacă un rol marginal, limitat la aprobarea unui posibil acord de retragere; întrucât, în pofida acestor limitări, Parlamentul s-a implicat activ și hotărât în procesul de retragere încă de la început și s-a angajat să protejeze interesele cetățenilor UE și integritatea Uniunii Europene pe parcursul întregului proces;

S.  întrucât Parlamentul a jucat un rol esențial în reprezentarea tuturor cetățenilor UE, atât din UE-27, cât și din Regatul Unit, pe parcursul procesului;

T.  întrucât retragerea Regatului Unit a avut un impact asupra componenței Parlamentului European, astfel cum prevede articolul 3 alineatul (2) din Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European;

U.  întrucât procesul de retragere a generat o situație de incertitudine și a constituit o provocare nu numai pentru UE și statul membru care s-a retras, ci și, într-o măsură mai mare, pentru cetățenii și entitățile afectate în modul cel mai direct; întrucât costurile economice și sociale legate de această incertitudine s-au dovedit a fi foarte mari și au pus presiune inclusiv pe relațiile politice dintre UE și statul membru care s-a retras; întrucât s-ar putea obține o mai mare certitudine în timpul procesului de separare, printre altele, cerând ca notificarea privind decizia de retragere să fie însoțită de un plan al viitoarei relații pe care statul membru care s-a retras îl are în vedere;

V.  întrucât instituțiile Uniunii au depus toate eforturile pentru a nu politiza procesul de retragere, dar, cu toate acestea, retragerea în temeiul articolului 50 din TUE este inerent politică, deoarece decurge din opțiunile fundamentale privind aderarea la UE și/sau relația cu UE și este influențată de acestea;

W.  întrucât retragerea unui stat membru din Uniunea Europeană constituie un mare șoc politic, economic și social, ale cărui consecințe negative pot fi atenuate numai parțial printr-un acord de retragere ordonată bine pregătit și negociat minuțios;

X.  întrucât Declarația politică de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit stabilește parametrii unui parteneriat ambițios, amplu, aprofundat și flexibil, care cuprinde domeniul politicii externe, al securității și al apărării și domenii mai largi de cooperare;

Y.  întrucât, după intrarea în vigoare a acordului de retragere, singura cale legală pentru o nouă aderare la UE se bazează pe articolul 49 din TUE;

Z.  întrucât articolul 8 din TUE subliniază relația specială dintre UE și țările sale vecine;

AA.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului, Comisia pentru afaceri constituționale este responsabilă de consecințele instituționale ale retragerii din Uniune,

Un proces fără precedent

1.  subliniază că retragerea unuia dintre statele sale membre a fost un proces fără precedent și extrem de critic pentru Uniunea Europeană;

2.  ia act de retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, însă consideră acest lucru regretabil;

3.  subliniază că importanța istorică a retragerii Regatului Unit pentru membrii UE nu a deviat și nu deviază Uniunea de la procesul său de integrare, deoarece articolul 50 din TUE oferă garanții pentru ordinea juridică a UE și protejează obiectivele fundamentale ale integrării europene;

4.  subliniază că dispozițiile articolului 50 din TUE și modul în care au fost interpretate și puse în aplicare reflectă și susțin valorile comune și obiectivele care stau la baza Uniunii, în special libertatea, democrația și statul de drept;

5.  consideră că articolul 50 din TUE și-a îndeplinit obiectivul de a proteja dreptul suveran al unui stat membru de a se retrage din Uniunea Europeană, confirmând astfel în mod explicit natura voluntară a aderării la UE, și obiectivul de asigurare a unei retrageri ordonate a Regatului Unit din Uniune, permițând totodată să fie concepută o relație consistentă între UE și Regatul Unit ca țară terță;

Prioritățile UE

6.  consideră că au fost în general îndeplinite obiectivele articolul 50 din TUE și ale negocierilor de retragere purtate cu Regatul Unit, și anume de a asigura disocierea de Uniune, de a asigura stabilitatea juridică și a reduce la minimum perturbările, precum și de a oferi o viziune clară asupra viitorului cetățenilor și entităților juridice, prin garantarea unei retrageri ordonate, protejând în același timp integritatea și interesele Uniunii Europene, ale cetățenilor săi și ale statelor sale membre;

7.  consideră că identificarea rapidă și fermă a priorităților în contextul retragerii Regatului Unit din Uniune, în special protecția drepturilor a milioane de cetățeni ai UE aflați în Regatul Unit și de resortisanți ai Regatului Unit aflați în UE care au fost afectați de retragere, circumstanțele speciale cu care se confruntă insula Irlanda și o regularizare financiară unică, au fost esențiale pentru structurarea procesului și stabilizarea impactului acestuia în Uniune; consideră, cu toate acestea, că ar fi fost necesar să se asigure, în cursul negocierilor, o mai mare claritate în ceea ce privește definirea oricăror litigii care ar putea apărea în urma aplicării acordului de retragere, în special în ceea ce privește rolul CJUE;

8.  consideră că repartizarea clară a sarcinilor între instituții și abordarea incluzivă și transparentă fără precedent a Comisiei și a negociatorului-șef al acesteia, inclusiv față de Parlament, au fost esențiale pentru menținerea coerenței și unității în cadrul UE și între statele sale membre, promovarea priorităților și intereselor UE în negocieri și protejarea integrității ordinii juridice a Uniunii;

9.  felicită principalii actori instituționali pentru faptul că au protejat unitatea celor 27 de state membre, precum și în cadrul instituțiilor Uniunii și între acestea, ceea ce a respectat caracterul retragerii ca proces al Uniunii;

10.  consideră că interesele Uniunii au fost protejate datorită organizării strategice și a condiționalității dintre diferitele etape ale procedurii; reamintește, în special, cronologia negocierilor, care au început cu un acord privind modalitățile de retragere, apoi s-a trecut la discutarea dispozițiilor legate de perioada de tranziție și apoi s-au încheiat cu un acord referitor la o înțelegere generală privind un parteneriat nou și strâns între UE și Regatul Unit, pe baza unor progrese substanțiale în negocierile despre drepturile cetățenilor, chestiunea Irlandei și a Irlandei de Nord, regularizarea financiară și aplicarea justificată și semnificativă a prelungirii perioadei menționate la articolul 50 alineatul (3) din TUE;

11.  apreciază faptul că negocierile cu Regatul Unit au acordat prioritate aspectului drepturilor cetățenilor, care este și va rămâne o preocupare majoră, și că acest capitol al modalităților de retragere a fost convenit destul de devreme în cadrul negocierilor, întrucât versiunea inițială a proiectului de acord de retragere din 19 martie 2018 conținea o parte a doua, convenită integral, referitoare la drepturile cetățenilor, inclusiv la efectul direct al dispozițiilor sale, și la jurisdicția CJUE cu privire la dispozițiile relevante legate de drepturile cetățenilor;

12.  subliniază că Uniunea a precizat în mod clar, încă de la începutul procesului, că circumstanțele specifice ale insulei Irlanda și necesitatea de a proteja Acordul din Vinerea Mare și de a atenua efectele retragerii Regatului Unit asupra Irlandei au fost chestiuni care priveau UE în ansamblu;

13.  consideră că perioada de tranziție limitată în timp, cu aplicarea continuă în urma retragerii a instrumentelor și structurilor bugetare, judiciare, de reglementare, de supraveghere și de asigurare a respectării legislației existente la nivelul UE a fost în interesul ambelor părți și a facilitat negocierea viitoarei relații și crearea unei punți către aceasta;

14.  reamintește că, în Declarația politică care însoțește Acordul de retragere, care include dispoziții clare stabilite de ambele părți cu privire la cooperarea în domeniul politicii externe, al securității și al apărării, este stabilit cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit;

15.  regretă faptul că, datorită caracterului neobligatoriu din punct de vedere juridic al Declarației politice, Regatul Unit a avut motive juridice să nu se implice în părți esențiale ale conținutului său, în special în ceea ce privește politica externă și de securitate, care, prin urmare, nu au făcut parte din negocieri;

Statul membru care se retrage

16.  consideră, cu toate acestea, că procesul de retragere a fost caracterizat, din partea Regatului Unit, de o incertitudine prelungită de la început, până la sfârșitul negocierilor, care s-a reflectat, printre altele, în perioada de timp scursă de la referendum până la notificarea retragerii în temeiul articolului 50 din TUE; consideră că această incertitudine a afectat cetățenii și operatorii economici, în special pe cei de pe insula Irlanda; consideră că invocarea posibilității unei retrageri fără acord a periclitat perspectivele unei retrageri ordonate;

17.  consideră, în această privință, că urmările politice și economice ale deciziei de a părăsi Uniunea sunt semnificative; este de părere că acestea nu au fost evaluate în mod real și integral de Regatul Unit înainte de a lua decizia de retragere, ceea ce a determinat o lipsă de pregătire pentru procedura de retragere; consideră că cetățenii britanici aveau puține cunoștințe despre Uniunea Europeană și nu au fost informați în mod adecvat cu privire la consecințele profunde ale deciziei de a părăsi Uniunea;

18.  consideră că dispozițiile articolului 50 din TUE privind notificarea și prelungirea perioadei în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE au fost tratate într-un mod suficient de flexibil pentru a răspunde ezitărilor politice și neconcordanțelor guvernelor succesive ale Regatului Unit, menținând în același timp integritatea procesului de retragere și respectând ordinea juridică a Uniunii;

19.  reamintește că decizia de retragere este dreptul suveran al unui stat membru și că Uniunea are obligația să recunoască intenția statului respectiv; subliniază că articolul 50 din TUE nu specifică forma notificării intenției de retragere și, prin urmare, nu impune constrângeri cu privire la aceasta; consideră, în acest context, că, atunci când un stat membru nu respectă dreptul UE și/sau își exprimă intenția de a refuza să aplice tratatele sau să recunoască jurisdicția CJUE și să respecte hotărârile sale, acest lucru reprezintă o respingere clară a obligațiilor legate de apartenența la UE;

20.  subliniază că retragerea din Uniunea Europeană este, prin natura sa, un proces complex și că alegerile politice ale statului membru care se retrage în ceea ce privește viitoarele sale relații cu Uniunea pot mări această complexitate;

Importanța unei retrageri ordonate

21.  consideră că, deși retragerea nu este condiționată de existența unui acord între statul membru care se retrage și Uniune, procesul de retragere a Regatului Unit demonstrează importanța încheierii unui acord privind modalitățile de retragere, în special în vederea protejării drepturilor și așteptărilor legitime ale cetățenilor afectați;

22.  consideră că instituțiile UE au făcut tot posibilul și și-au îndeplinit obligația de a asigura încheierea unui acord; salută eforturile depuse pentru a evita scenariul fără acord; constată, în acest sens, că, în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din TUE, în cazul în care nu se ajunge la un acord, retragerea intră în vigoare la doi ani de la notificarea Consiliului; subliniază că nu există dispoziții în tratat care să abordeze un scenariu fără acord și o retragere dezordonată;

23.  subliniază că, având în vedere caracterul puternic integrat al pieței unice a UE, retragerea unui stat membru afectează toate domeniile de activitate economică și sunt necesare ajustări juridice și administrative la toate nivelurile UE, ale statelor membre și la nivel local; reiterează importanța activității întreprinse de Comisie și de statele membre la toate nivelurile administrației publice și de sensibilizare și de pregătire a cetățenilor și a sectorului privat prin publicarea a numeroase avize specifice privind pregătirea părților interesate și adoptarea în timp util a unor măsuri de contingență unilaterale și temporare pentru a aborda posibilitatea unui scenariu fără acord și a unei retrageri dezordonate;

24.  constată că TUE nu specifică nicio cerință de fond cu privire la cadrul viitoarei relații dintre statul membru care se retrage și Uniune și la legătura acestuia cu modalitățile de retragere; reamintește totuși că, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, acordul de retragere trebuie să țină seama de cadrul viitoarelor relații cu Uniunea ale statului care se retrage;

25.  ia act de faptul că, în cazul retragerii Regatului Unit, termenul de doi ani prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE pentru momentul în care tratatele încetează să se mai aplice statului membru care se retrage din momentul notificării retragerii s-a dovedit a fi prea scurt pentru o retragere ordonată, deoarece au fost considerate necesare trei prelungiri ale acestei perioade, precum și o perioadă de tranziție ulterioară; reamintește că acest termen poate fi mărit printr-o prelungire în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din TUE; consideră că o astfel de prelungire permite continuarea negocierilor pentru a evita o ruptură brutală; reamintește, cu toate acestea, că, pe parcursul perioadei de doi ani și al prelungirilor sale suplimentare, cetățenii, operatorii economici, statele membre și partenerii comerciali din țări terțe s-au confruntat cu un nivel de incertitudine juridică prelungit și fără precedent;

26.  observă că retragerea unui stat membru a produs urmări juridice fără precedent pentru angajamentele UE pe plan internațional, mai ales în ceea ce privește necesitatea renegocierii contingentelor tarifare convenite la nivelul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), pentru a se ține seama de cota care îi revine statului membru ce se retrage, care a permis astfel țărilor terțe să ceară un acces suplimentar la piață; consideră că, odată cu retragerea Regatului Unit, repartizarea contingentelor tarifare ale UE a fost, în principiu, bine dirijată, fiind adoptat inițial un act legislativ intern prin care se stabileau noile cote pe baza contingentelor alocate UE [în special Regulamentul (UE) 2019/216(14)], iar apoi fiind desfășurate negocieri cu țările terțe la nivelul OMC, deși la nivelul OMC nu există dispoziții juridice care să trateze cazurile de dezintegrare a unei uniuni vamale;

Flexibilitatea în temeiul articolului 50 din TUE

27.  consideră că articolul 50 din TUE stabilește un echilibru între asigurarea unui proces de retragere solid din punct de vedere juridic și garantarea flexibilității politice necesare pentru adaptarea la circumstanțele specifice ale procesului; constată, cu toate acestea, lipsa de detalii a dispozițiilor articolului 50 din TUE cu privire la următoarele aspecte:

28.  regretă că retragerea Regatului Unit din Uniune a presupus plecarea unei întregi comunități de cetățeni ai UE; reamintește că Parlamentul European a fost deosebit de activ în promovarea și angajarea într-un dialog activ cu cetățenii și organizațiile care îi reprezintă prin consultări, audieri și reuniuni organizate de comisiile parlamentare și de Grupul de coordonare pentru Brexit (BSG), care s-au străduit să dea glas preocupărilor și așteptărilor cetățenilor în timpul procesului de retragere; consideră, cu toate acestea, că instituțiile UE ar fi putut face mai mult pentru a furniza informații cetățenilor în diferitele etape ale retragerii;

29.  consideră că, având în vedere caracterul imprevizibil al procesului de retragere, dispozițiile privind retragerea din TUE ar trebui să asigure securitatea juridică pentru un număr foarte mare de cetățeni ai UE și de cetățeni ai statului membru care se retrage și care sunt afectați de retragere, protejând drepturile lor obținute în baza legislației UE și asigurând un sistem eficace de asigurare a respectării legii, fără a exclude crearea unor mecanisme de monitorizare și a unor campanii de informare; subliniază necesitatea de a informa cetățenii afectați, în special pe cei vulnerabili, în timp util și în mod adecvat, cu privire la drepturile și obligațiile lor legate de retragere;

30.  consideră că, având în vedere natura deciziei de a părăsi Uniunea și impactul fundamental al acesteia asupra cetățenilor statelor care se retrag, organizarea unui referendum pentru confirmarea deciziei finale de retragere poate fi o garanție democratică importantă; consideră că confirmarea acestei alegeri finale a cetățenilor este, de asemenea, esențială în cazul în care negocierile privind un acord de retragere nu ar fi finalizate, determinând un scenariu fără acord; consideră că ar trebui luate toate măsurile posibile pe parcursul acestui proces pentru a evita dezinformarea, interferențele străine și neregulile în materie de finanțare;

Rolul instituțiilor în cadrul procesului de retragere

31.  consideră că instituțiile UE și statele membre au răspuns în mod colectiv și au urmat o abordare coerentă și unitară, stabilind prompt, în mod clar și bine structurat aspectele procesului de retragere, inclusiv pe cele care nu sunt prevăzute în mod explicit la articolul 50 din TUE, în special obiectivele și principiile generale ale negocierilor, competențele UE în ceea ce privește chestiunile legate de retragere, etapele succesive ale negocierilor, domeniul de aplicare al Acordului de retragere, dispozițiile tranzitorii și cadrul viitoarelor relații;

32.  subliniază că Parlamentul a jucat un rol esențial în întregul proces de retragere și a contribuit în mod activ la identificarea strategiilor și la protejarea intereselor și priorităților UE și ale cetățenilor săi prin rezoluții justificate în mod corespunzător, din perioada premergătoare referendumului din Regatul Unit privind apartenența la UE; reamintește, în acest sens, că contribuția Parlamentului a fost structurată, în principal, prin intermediul Grupului de coordonare pentru Brexit, creat la 6 aprilie 2017 de Conferința președinților, cu sprijinul și implicarea îndeaproape a comisiilor Parlamentului și a Conferinței președinților;

33.  subliniază că Parlamentul a fost mobilizat în întregime și la unison pentru monitorizarea procesului de retragere, atât prin intermediul organelor sale politice, cât și prin intermediul comisiilor sale, care, încă de la început, au fost invitate să identifice impactul retragerii Regatului Unit asupra domeniilor de politică și a legislației din domeniile lor respective de competență; reiterează importanța implicării continue a comisiilor competente pentru politicile sectoriale pe parcursul negocierilor; salută activitatea pregătitoare îndelungată și cuprinzătoare întreprinsă de comisii în ceea ce privește adunarea de informații, solicitarea de recomandări și avize prin audieri, ateliere și studii cu privire la toate aspectele legate de retragere sau de relația viitoare dintre UE și Regatul Unit;

34.  este de părere că Consiliul European a jucat un rol unificator și stabilizator în cadrul procesului, inclusiv prin intermediul orientărilor sale emise în temeiul articolului 50 alineatul (2) din TUE, prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor articolului 50 din TUE, inclusiv în ceea ce privește elementele despre care dispozițiile nu prevăd nimic, și prin stabilirea unei direcții politice clare, în conformitate cu interesele Uniunii, în formularea condițiilor de negociere și în desemnarea Comisiei în calitate de negociator al Uniunii;

35.  subliniază că, în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) din TUE, membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European și al Consiliului statul membru care se retrage nu poate participa la dezbaterile Consiliului European sau ale Consiliului sau la deciziile privind procesul de retragere, în timp ce deputații în Parlamentul European aleși în statul membru care se retrage continuă să fie deputați cu toate drepturile și obligațiile intacte până când retragerea devine efectivă;

36.  recunoaște caracterul fără precedent al cooperării interinstituționale și al transparenței în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 50 din TUE, inclusiv metodele de lucru și structurile implicate în negocieri, canalele de informare, publicarea documentelor de negociere și participarea la reuniuni, mai ales, la reuniunile „sherpa” și la reuniunile Consiliului Afaceri Generale;

37.  recunoaște relevanța principiilor de bază propuse de Parlamentul European și introduse de Consiliul European în orientările sale succesive pentru negocieri, care au fost ulterior puse în aplicare în cadrul negocierilor și constau din:

38.  continuă să sprijine pe deplin aceste principii;

39.  consideră că aceste principii depășesc contextul articolului 50 din TUE, întrucât stau la baza integrării europene și au devenit elemente esențiale ale identității constituționale și ordinii juridice a UE, chiar dacă nu fac parte din TUE;

40.  ia act de faptul că, în acest sens, procedura de ieșire prevăzută la articolul 50 din TUE a determinat atât UE, cât și statele sale membre să reafirme identitatea constituțională a Uniunii;

Drepturile și obligațiile UE și ale statului membru care se retrage

41.  reiterează faptul că, până la intrarea în vigoare a unui acord de retragere sau, în lipsa acestuia, până la expirarea perioadei de doi ani sau a perioadei prelungite menționate la articolul 50 alineatul (3) din TUE, statul care se retrage rămâne un stat membru, beneficiază de toate drepturile care decurg din tratate și se supune tuturor obligațiilor care decurg din tratate, fără excepție, inclusiv principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din TUE și obligației de a organiza alegeri pentru Parlamentul European, de a-și numi reprezentanții în instituțiile și organele Uniunii, de a asigura protecția deplină a drepturilor cetățenilor și de a-și respecta obligațiile financiare;

Controlul Parlamentului

42.  subliniază că rolul Parlamentului European de exercitare a unui control politic este indispensabil într-un sistem democratic parlamentar și garantează transparența și responsabilitatea politică; insistă, în acest sens, asupra faptului că competențele parlamentare legate de faza de control ar trebui să fie garantate și exercitate cu suficient timp înainte în ceea ce privește încheierea oricăror acorduri internaționale, inclusiv în cazul aplicării cu titlu provizoriu, în special în cazul în care acestea sunt încheiate în contextul unei retrageri din Uniunea Europeană; ia act, în acest sens, de importanța aplicării depline a articolului 218 alineatul (10) din TFUE în ceea ce privește prerogativele Parlamentului privind retragerea, care prevede că Parlamentul European trebuie informat în toate etapele procedurii de negociere între Uniune și țările terțe; subliniază că Comisia trebuie să informeze Parlamentul în mod egal cu Consiliul;

43.  consideră că atât Grupul de coordonare pentru Brexit, cât și structurile Grupului de coordonare pentru Regatul Unit create de Parlamentul European în fiecare etapă a negocierilor cu Regatul Unit au fost extrem de importante pentru a garanta monitorizarea și implicarea Parlamentului și pentru a asigura transparența în negocieri; consideră că punerea în aplicare a articolului 50 din TUE a oferit un bun exemplu de coordonare colectivă între instituții în sprijinul intereselor Uniunii, care ar trebui aplicată tuturor negocierilor acordurilor internaționale;

44.  consideră, în acest context, că rolul Parlamentului este esențial pentru protecția dimensiunii parlamentare și democratice a unei proceduri care are un impact constituțional și instituțional atât de puternic asupra Uniunii și asupra drepturilor cetățenilor UE; este de părere că rolul său de control politic ar trebui protejat și consolidat pentru a include procedura de aprobare necesară în toate aspectele relevante ale procesului;

45.  subliniază, în acest sens, că, deși procedura prevăzută la articolul 50 s-a încheiat, iar retragerea din UE a intrat în vigoare, retragerea efectivă a statutului de membru al UE și punerea în aplicare a acordului de retragere reprezintă un proces îndelungat; reafirmă, în acest context, că Parlamentul își va juca rolul deplin în monitorizarea punerii în aplicare a acordului de retragere;

Puncte de reflecție

46.  consideră că articolul 50 din TUE abordează și permite să fie soluționat aspectul procedural al retragerii unui stat membru, dar nu soluționează consecințele politice, sociale și economice semnificative și efectele perturbatoare ale retragerii unui stat membru din UE, în cadrul statelor membre ale UE și între acestea și la nivel internațional;

47.  își reiterează apelul privind efectuarea unei analize aprofundate a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană și a impactului acesteia asupra viitorului UE; consideră că această analiză ar trebui să asigure un dialog deschis și extins cu privire la reformele de care are nevoie Uniunea pentru a-și consolida democrația și capacitatea de a răspunde nevoilor și așteptărilor cetățenilor; reamintește, în acest scop, că Uniunea s-a angajat într-un proces de reflecție fără precedent asupra viitorului său în cadrul Conferinței privind viitorul Europei; subliniază că această reflecție ar trebui să implice societatea civilă și reprezentanții organizațiilor pentru drepturile cetățenilor;

48.  este de părere că este responsabilitatea și rolul Uniunii și al statelor sale membre să depună mai multe eforturi pentru a menține procesul de integrare europeană, a proteja valorile și principiile europene, inclusiv principiul cooperării loiale, și pentru a preveni repetarea unei retrageri din UE; regretă, în acest context, reținerea și implicarea limitată a Parlamentului European și a comisiilor sale în perioada premergătoare referendumului din Regatul Unit, care i-a lăsat pe cetățenii Regatului Unit, care erau cetățeni ai UE la momentul respectiv, fără acces deplin la informații privind funcționarea UE și implicațiile retragerii; subliniază că ar trebui stabilite garanții pentru a se asigura că dezbaterea publică care precedă declanșarea articolului 50 din TUE de către un stat membru permite cetățenilor vizați să ia o decizie în cunoștință de cauză; solicită statelor membre și UE să furnizeze în mod consecvent informații ample cetățenilor UE cu privire la funcționarea Uniunii Europene, domeniile sale de acțiune, procesele sale decizionale, drepturile cetățenilor UE și consecințele ieșirii din UE; consideră că, în acest scop, Conferința privind viitorul Europei reprezintă o oportunitate pentru intensificarea dialogului cu cetățenii și societatea civilă cu privire la Uniunea Europeană și la modul în care aceasta ar trebui să evolueze; încurajează Comisia să prezinte o propunere care să permită partidelor politice europene să finanțeze campanii pentru referendumuri legate de punerea în aplicare a TUE sau a TFUE;

o
o   o

49.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 58, 27.2.2020, p. 53. (2) JO C 298, 23.8.2018, p. 24. (3) JO C 346, 27.9.2018, p. 2. (4) JO C 369, 11.10.2018, p. 32. (5) JO C 162, 10.5.2019, p. 40. (6) JO C 171, 6.5.2021, p. 2. (7) JO C 270, 7.7.2021, p. 21. (8) JO C 294, 23.7.2021, p. 18. (9) JO C 362, 8.9.2021, p. 90. (10) JO C 331, 17.8.2021, p. 38. (11) JO L 29, 31.1.2020, p. 7. (12) JO C 34, 31.1.2020, p. 1. (13) JO L 165 I, 2.7.2018, p. 1. (14) JO L 38, 8.2.2019, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a celei de a șasea Directive privind TVA: ce lipsește pentru a reduce deficitul de încasare a TVA în UE? (2020/2263(INI))

P9_TA(2022)0034 A9-0355/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 4 și 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere cea de a șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 intitulată „Armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare”(1) (cea de a șasea Directivă privind TVA),

–  având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(2) (Directiva privind TVA),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță(3),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/1910 a Consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1995 a Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește dispozițiile referitoare la vânzările de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri(5),

–  având în vedere Directiva (UE) 2020/285 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici și a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 în ceea ce privește cooperarea administrativă și schimbul de informații în scopul monitorizării aplicării corecte a regimului special pentru întreprinderile mici(6),

–  având în vedere Directiva (UE) 2020/284 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată(7),

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2454 al Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată(9),

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2459 al Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(10),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1541 al Consiliului din 2 octombrie 2018 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 904/2010 și (UE) 2017/2454 în ceea ce privește măsurile de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată(11),

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2026 al Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce privește livrările de bunuri sau prestările de servicii facilitate de interfețe electronice și regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile, efectuează vânzări de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri(12),

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194 al Comisiei din 12 februarie 2020 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce privește regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile și care efectuează vânzări de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri(13), aflat în legătură cu pachetul privind TVA pentru comerțul electronic,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a programului Fiscalis pentru cooperare în domeniul fiscal și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2013(14),

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată (COM(2018)0020),

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici (COM(2018)0021),

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea măsurilor tehnice detaliate privind funcționarea sistemului definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre (COM(2018)0329)(15),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2011 privind viitorul taxei pe valoarea adăugată: Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient adaptat la piața unică (COM(2011)0851),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2017 intitulată „În continuarea Planului de acțiune privind TVA - Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul acțiunii” (COM(2017)0566),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA - Către un spațiu unic pentru TVA în UE - Momentul deciziei (COM(2016)0148),

–  având în vedere poziția sa din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea măsurilor tehnice detaliate privind funcționarea sistemului definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre(16),

–  având în vedere poziția sa din 10 martie 2021 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal(17),

–  având în vedere poziția sa din 19 mai 2021 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2013 (06116/1/2021 – C9-0179/2021 – 2018/0233(COD))(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 intitulată „Către un sistem definitiv de TVA și combaterea fraudei în domeniul TVA”(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la conturarea viitorului digital al Europei: înlăturarea barierelor din calea funcționării pieței unice digitale și îmbunătățirea utilizării IA pentru consumatorii europeni(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la punerea în aplicare a cerințelor UE privind schimbul de informații fiscale: progrese, lecții învățate și obstacole care trebuie depășite(23),

–  având în vedere studiul din 30 august 2021 intitulat „Deficitul de încasare a TVA, cotele reduse de TVA și impactul acestora asupra costurilor de asigurare a conformității suportate de întreprinderi și consumatori”, elaborat de DIW Econ și publicat de către Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară a Parlamentului,

–  având în vedere Avizul nr. 11/2020 al Curții de Conturi Europene [prezentat în temeiul articolului 287 alineatul (4) și al articolului 322 alineatul (2) din TFUE] din 11 decembrie 2020 privind propunerea de regulament (UE, Euratom) al Consiliului de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată,

–  având în vedere Raportul special nr. 12/2019 al Curții de Conturi Europene din 16 iulie 2019 intitulat „Comerțul electronic: multe dintre provocările pe care le prezintă colectarea TVA-ului și a taxelor vamale nu au fost încă soluționate”,

–  având în vedere consultarea publică desfășurată în perioada 8 februarie 2021 - 3 mai 2021 și intitulată „Normele privind TVA-ul pentru serviciile financiare și de asigurări – revizuire”,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a elaborării rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0355/2021),

A.  întrucât, în 1977, Consiliul a adoptat cea de a șasea Directivă privind TVA, cu scopul de a realiza o bază unitară de evaluare la care ar trebui să se aplice cote armonizate; întrucât, la acea vreme, toate statele membre adoptaseră deja un sistem de taxă pe valoarea adăugată în conformitate cu prima(24) și a doua(25) Directivă a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri; întrucât statele membre au decis să prevadă o perioadă de tranziție, care de atunci a fost prelungită;

B.  întrucât, din motive de claritate, Directiva privind TVA a reformat și a abrogat cea de a șasea Directivă privind TVA; întrucât aceasta prevede înlocuirea normelor tranzitorii cu un sistem definitiv de impozitare în statul membru de origine; întrucât sistemul de tranziție este complex, imperfect și vulnerabil, din punct de vedere structural, la fraude;

C.  întrucât colectarea TVA-ului este, în principal, responsabilitatea fiecărui stat membru;

D.  întrucât, în 2013, a fost lansată o revizuire substanțială în vederea realizării unui sistem definitiv bazat pe principiul destinației, ceea ce ar face ca sistemul să fie mai puțin vulnerabil la fraudă(26); întrucât principiul destinației implică faptul că TVA-ul este trimis în statul membru de consum final;

E.  întrucât la 25 mai 2018 a fost adoptată o propunere de directivă care introduce măsuri detaliate pentru sistemul definitiv de TVA pentru comerțul cu bunuri între întreprinderi în interiorul Uniunii și pune capăt regimului „tranzitoriu”(27); întrucât Parlamentul și-a adoptat poziția în această chestiune la 12 februarie 2019; întrucât Consiliul nu a adoptat încă o poziție în acest sens; întrucât această blocadă decizională întârzie luarea unor decizii importante privind adaptarea TVA-ului la provocările cu care ne vom confrunta în timpul redresării economiei UE și întrucât lipsa de acțiune înseamnă că lacunele care ar putea permite creșterea deficitului de încasare a TVA nu au fost eliminate;

F.  întrucât deficitul de încasare a TVA în UE a scăzut de la 20 % în 2009 la 10 % în 2019, estimările preliminare indicând faptul că deficitul ar putea scădea sub 130 de miliarde EUR; întrucât această tendință s-a inversat în 2020 din cauza pandemiei și a efectelor sale socioeconomice; întrucât pierderile sunt estimate la 164 de miliarde EUR, din care o treime a căzut în mâinile autorilor fraudelor și rețelelor de criminalitate organizată; întrucât aceste pierderi ar putea reprezenta un deficit de încasare a TVA de 13,7 %; întrucât acest scenariu necesită opțiuni strategice de politică;

G.  întrucât, conform raportului final pe 2020 din 10 septembrie 2020 intitulat „Studiu și rapoarte privind deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre ale UE-28”, elaborat pentru Comisie, deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre variază foarte mult, de la mai puțin de 1 %, la peste 33 %;

H.  întrucât această pierdere este în detrimentul bugetului UE (TVA reprezintă a doua resursă proprie a UE), al bugetelor naționale, al mediului de afaceri și al cetățenilor care trăiesc în UE;

I.  întrucât programul Fiscalis pentru perioada 2021-2027, cu un buget de 269 de milioane EUR, vizează să combată nedreptatea fiscală ajutând autoritățile fiscale naționale să coopereze mai bine în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive; întrucât programul anterior a adus UE venituri în valoare de 591 de milioane EUR;

J.  întrucât, pentru a fi eficientă, platforma Eurofisc de experți antifraudă din statele membre, înființată în 2010, trebuie să fie consolidată și dotată cu resurse suficiente pentru a efectua analize comune ale riscurilor, a coordona investigațiile și a coopera cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), Europol și Parchetul European, în special pentru a ancheta frauda în domeniul TVA; întrucât sistemul de cote ale TVA diferențiate și costurile de conformare ridicate pot conduce la creșterea fraudei;

K.  întrucât Avizul nr. 11/2020 al Curții de Conturi se concentrează pe noua metodă propusă pentru calculul resursei proprii bazate pe TVA; întrucât în acest aviz se menționează că propunerea „simplifică în mod semnificativ, în comparație cu sistemul actual, calculul resursei proprii bazate pe TVA provenite de la fiecare stat membru”, dar „cota medie ponderată multianuală definitivă riscă să nu fie reprezentativă pentru toate statele membre”;

L.  întrucât criza socioeconomică provocată de pandemia de COVID-19 a necesitat eforturi fiscale și bugetare substanțiale din partea guvernelor statelor membre, inclusiv sub formă de ajutor pentru întreprinderi;

M.  întrucât resursa proprie bazată pe TVA a reprezentat 11 % din bugetul UE în 2019, în valoare totală de 17,8 miliarde EUR;

N.  întrucât planul de acțiune al Comisiei pentru impozitarea echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare face parte din noua strategie a UE privind simplificarea impozitării, adaptarea acesteia la digitalizarea economiei și la tranziția către o economie verde, precum și combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale; întrucât acest plan de acțiune identifică aspectele legate de TVA ca priorități, axându-se pe combaterea fraudei în domeniul TVA și pe modernizarea TVA-ului în ceea ce privește serviciile financiare, ținând seama de digitalizarea economiei;

O.  întrucât, de la adoptarea Directivei privind TVA, serviciile financiare sunt scutite de la plata TVA, cu unele excepții, pe motiv că sunt supuse unor alte impozite (de exemplu impozitului pe primele de asigurare),

P.  întrucât TVA-ul, ca impozit indirect colectat de toate cele 27 de state membre, este colectat în baza a diferite regimuri naționale diferite și întrucât din toate acestea regimuri este posibil să se extragă bune practici, care să fie aplicate în cadrul unei reforme la nivelul UE; întrucât exemplele naționale ar trebui considerate modele de care să se țină seama și întrucât Comisia trebuie să acționeze ca platformă pentru schimbul acestor bune practici; întrucât un astfel de bun exemplu sunt modificările legislative naționale efectuate de un stat membru, care au creat stimulente pentru consumatori să solicite facturi în sectoare dificil de impozitat;

Q.  întrucât obiectivul general de digitalizare a impozitării este crucial pentru a asigura transparența, simplitatea, răspunderea și raportarea automată și este esențial pentru un regim de TVA definitiv, simplificat și adaptat exigențelor viitorului; întrucât pandemia de COVID-19 a acționat ca un catalizator pentru dezvoltarea digitalizării pentru toate tranzacțiile; întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) se află în centrul acestui proces de digitalizare și ar trebui susținute în acest sens în achiziționarea celor mai recente tehnologii și cunoștințe;

R.  întrucât, în linii mari, TVA-ul este armonizat la nivelul UE și reprezintă o resursă proprie pentru bugetul UE, prin urmare, necesitând o cooperare extinsă la nivelul UE;

S.  întrucât Parlamentul respectă pe deplin principiul suveranității fiscale naționale,

Cotele de TVA, bazele de impozitare și deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre

1.  salută faptul că tendința generală este una pozitivă, deoarece deficitul de încasare a TVA a scăzut la 10 % în 2019 de la 20 % în 2009 în statele membre, ceea ce sugerează că frauda în materie de TVA în UE este în scădere, iar veniturile din TVA ca proporție în PIB sunt în creștere;

2.  solicită Comisiei și statelor membre să analizeze bunele practici din statele membre care au reușit să evite un deficit mare de încasare a TVA, precum și să facă schimb de astfel de bune practici; sprijină obiectivul de a găsi soluții fiscale inovatoare, în concordanță cu noile realități economice, sociale și de mediu;

3.  observă că, potrivit unor estimări, o reformă fiscală cu impact neutru asupra veniturilor ar putea reduce cota de TVA standard în medie cu 7 puncte procentuale în UE-27, pe lângă diminuarea costurilor de asigurare a conformității; subliniază că, potrivit acestor estimări, dimensiunea reducerii variază în rândul statelor membre ale UE, de la 2 puncte procentuale în Estonia, la 13 puncte procentuale în Grecia; constată că acesta nu este singurul răspuns la necesitatea de a aborda complexitatea sistemului fiscal; constată că o cotă standard a TVA mai scăzută ar putea aduce beneficii consumatorilor, în special gospodăriilor cu venituri scăzute; ia act de faptul că statele membre au posibilitatea de a explora beneficiile pe care o astfel de cotă standard redusă unică le-ar avea pentru concurența loială pe piața națională;

4.  consideră că aplicarea unei multitudini de cote reduse are un scop legitim în societate, în special de a reduce caracterul regresiv al sistemului de TVA și de a contribui la atingerea anumitor obiective de politică națională, cum ar fi accesul la bunuri și sectoare esențiale precum sănătatea și produsele alimentare, dar totodată accentuează complexitatea și opacitatea sistemului fiscal, crește costurile de asigurare a conformității și poate facilita frauda; înțelege că aplicarea cotelor reduse poate conduce la o scădere a prețului pentru consumatori, dar depinde și de alți factori; constată, prin urmare, că trebuie efectuate o analiză detaliată și o evaluare a impactului;

5.  ia act de diferențele semnificative legate de cotele standard aplicate în statele membre și de complexitatea creată de acest lucru pentru sistem, chiar dacă aceste diferențe sunt justificate de diferitele sisteme economice naționale; subliniază că această complexitate este accentuată de modalitățile diferite în care sunt aplicate cotele reduse, care sunt legitime în scopul atingerii unor obiective sociale și de mediu; reamintește că posibilitatea de a aplica cote foarte reduse (în cinci state membre) sau „cote parking” (în cinci state membre) constituie un obstacol suplimentar în calea unui sistem comun coerent și pe deplin interoperabil;

6.  înțelege că sistemul devine din ce în ce mai complicat din cauza cotelor diferite, dar și din cauza scutirilor și derogărilor, care trebuie să fie excepții; reamintește situația specifică a tratamentului inegal care a fost aplicat statelor membre care au aderat înainte, respectiv după anul 1992, cărora li se aplică norme diferite; solicită Comisiei să abordeze acest aspect în următoarele propuneri legislative;

7.  constată că, în ultimele două decenii, Comisia a deschis aproape 200 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în materie de TVA; solicită Comisiei să prezinte o sinteză a principalelor constatări ale acestor proceduri ca bază a viitoarelor propuneri legislative, mai exact cu privire la cotele reduse, scutiri și absența transpunerii;

8.  constată că pandemia de COVID-19 a justificat normele privind excepțiile legate de TVA, ceea ce dovedește nevoia unui grad de flexibilitate pentru a face față circumstanțelor urgente sau neprevăzute; îndeamnă Comisia să țină seama de acest aspect în cadrul viitoarelor propuneri legislative în materie de TVA;

9.  constată că deficitul de încasare a TVA fluctuează odată cu ciclul economic și că nivelul scăzut de respectare a obligațiilor fiscale este uneori asociat cu cote standard ridicate de TVA și cu o eficiență judiciară și juridică mai scăzută, cu instituții juridice mai deficitare, cu percepția unor niveluri mai ridicate de corupție și cu o cotă generală mai ridicată a economiei subterane în ansamblul economiei;

10.  constată cu preocupare că unele state membre nu aplică, în general, scutiri de TVA pentru donațiile în natură, ceea ce conduce la situații în care companiile distrug bunuri de consum, în special stocuri nevândute, chiar dacă o astfel de scutire este posibilă în temeiul Directivei privind TVA în vigoare; solicită Comisiei să emită orientări pentru statele membre, clarificând faptul că scutirile de TVA pentru donații în natură sunt compatibile cu legislația existentă a UE în materie de TVA până la adoptarea de către statele membre a propunerii Consiliului (COM(2018)0020) [articolul 98 alineatul (2)];

11.  regretă că nu există date disponibile privind diferențele regionale, ceea ce ar putea reprezenta o limitare majoră pentru măsurarea deficitului de încasare a TVA; solicită Comisiei să verifice dacă elaborarea și publicarea de măsurători privind deficitul de încasare a TVA la nivel regional ar putea constitui un instrument valoros care să îmbunătățească transparența și să reducă deficitul de încasare a TVA;

Efectul diversității de cote reduse de TVA asupra întreprinderilor

12.  consideră că actuala diversitate de cote reduse creează sarcini administrative suplimentare pentru întreprinderi; constată că costul total al respectării legislației în materie de TVA variază între 1 % și 4 % din cifra de afaceri a întreprinderilor din statele membre; constată că digitalizarea poate contribui în mare măsură la reducerea costurilor de asigurare a conformității pentru întreprinderi;

13.  constată că IMM-urile plătesc costuri de asigurare a conformității proporțional mai ridicate, deoarece aceste costuri sunt fixe și nu depind de dimensiunea întreprinderii; observă că costurile ridicate de asigurare a conformității constituie o barieră la intrarea pe piața internă a UE; consideră, prin urmare, că existența în UE a unor regimuri de TVA diferențiate poate descuraja comerțul intracomunitar pentru toate întreprinderile, în special pentru IMM-uri; constată, cu toate acestea, că dovezile empirice nu sunt concludente în ceea ce privește efectele sistemelor diferențiate de TVA asupra comerțului internațional și dacă acestea ar putea crea condiții de concurență inegale în cadrul acestui comerț, în special din cauza costurilor ridicate de asigurare a conformității, a scutirilor și a sistemelor de rambursare deficiente;

14.  ia act de potențialul digitalizării de a reduce costurile de asigurare a conformității, deși aceste beneficii se materializează adesea doar pe termen lung; susține că inovațiile digitale(28) pot reduce costurile de asigurare a conformității, pot contribui la transparența tranzacțiilor comerciale și pot reduce birocrația; subliniază necesitatea de a asigura securitatea datelor, respectarea dreptului la viață privată pentru persoanele fizice și confidențialitatea pentru întreprinderi; insistă asupra faptului că întreprinderile trebuie să fie sprijinite în subsidiar(29) prin programe ale UE și că în special IMM-urile și alți actori economici vulnerabili trebuie să fie sprijiniți prin formare organizată de UE cu privire la tranziția digitală, pentru a beneficia și a contribui la aceasta; subliniază că o astfel de abordare generală privind accelerarea digitalizării cunoștințelor și a operațiunilor pe teren ale IMM-urilor ar aduce, în cele din urmă, beneficii pentru colectarea TVA; subliniază potențialul tehnologiei registrelor distribuite de a preveni frauda în materie de TVA – de exemplu frauda intracomunitară cu firme fantomă – și așteaptă cu interes propunerea legislativă de modernizare a obligațiilor de raportare în materie de TVA; invită, de asemenea, Comisia să prezinte o inițiativă axată pe facilitarea aplicării tehnologiei registrelor distribuite de către comercianți și pe reducerea birocrației;

15.  consideră că, pentru a facilita comerțul și a spori securitatea juridică pe piața unică, Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui să amelioreze baza de date „Impozite în Europa”, un portal web pentru informarea agenților economici cu privire la TVA; subliniază că portalul ar trebui să ofere acces rapid, actualizat și exact la informațiile relevante cu privire la implementarea sistemului de TVA în diferite state membre și, în special, cu privire la cotele de TVA corecte aplicabile pentru diferite bunuri și servicii în diferite state membre, precum și condițiile pentru cota de TVA zero; constată că acest portal ar putea contribui, de asemenea, la remedierea deficitului actual de încasare a TVA; propune introducerea ghișeului unic al UE pe portalul web al UE de informații privind TVA;

16.  subliniază că ghișeul unic al UE este un exemplu de inovare digitală ce permite întreprinderilor din UE să își simplifice facturile în materie de TVA și astfel costurile de conformitate în domeniul vânzărilor efectuate în comerțul electronic în interiorul UE; constată că o astfel de reducere a costurilor de conformitate este deosebit de benefică, în special pentru IMM-uri; ia act de disponibilitatea Comisiei de a propune, pentru 2022/2023, o modificare a Directivei privind TVA în vederea extinderii activității ghișeului unic pentru TVA; solicită Comisiei să exploreze modalități de extindere a activității ghișeului unic;

17.  solicită statelor membre să sporească și să îmbunătățească cooperarea între ele și să aplice cu rigurozitate setul de norme privind schimbul de date privind plata TVA pentru a facilita depistarea fraudei fiscale în cadrul tranzacțiilor transfrontaliere efectuate în contextul comerțului electronic, adoptat în februarie 2020;

18.  constată că statele membre folosesc deja tehnologii noi pentru a îmbunătăți eficiența controalelor achizițiilor interne în scopuri fiscale; înțelege că aceste măsuri naționale trebuie luate în considerare în cadrul oricărei reforme a sistemului de TVA, ca bune practici ce trebuie avute în vedere; susține o coordonare sporită între statele membre în această privință, pentru a facilita tranzacțiile transfrontaliere, fără costuri excesive pentru operatori și consumatori; solicită Comisiei să prezinte propuneri concrete pentru a promova un sistem mai rapid de schimb de informații privind tranzacțiile cu TVA în interiorul UE și a asigura interoperabilitatea acestuia cu mecanismele naționale; susține extinderea facturării electronice și solicită introducerea unui standard al UE privind facturarea electronică care să armonizeze în special informațiile conținute în factura electronică, pentru a facilita interoperabilitatea transfrontalieră, a asigura conformitatea juridică, a crește transparența tranzacțiilor comerciale și a limita astfel frauda și erorile;

19.  subliniază că este urgent să se ia măsuri de combatere a fraudei transfrontaliere cu TVA și a fraudei de tip carusel, prin implementarea adecvată a unor mecanisme eficiente de schimb de informații și cu mijloace adecvate (atât umane, cât și financiare, tehnice și tehnologice) pentru autoritățile naționale și alte autorități precum OLAF; subliniază contribuția valoroasă a organismelor precum Eurofisc; reamintește rolul furnizorilor de servicii de plată și necesitatea de a garanta standarde înalte de raportare cu privire la TVA; consideră că este necesar să primească din partea Comisiei un studiu de impact pentru a evalua introducerea unui mecanism generalizat de taxare inversă în mai multe state membre în urma punerii în aplicare a Directivei Consiliului privind aplicarea temporară a unui mecanism generalizat de taxare inversă în legătură cu livrările de bunuri și prestările de servicii care depășesc un anumit prag(30), pentru a combate frauda intracomunitară cu firme fantomă și pentru a evalua, în special, impactul acestui mecanism asupra combaterii tuturor tipurilor de fraudă în domeniul TVA și consecințele asupra costurilor de asigurare a conformității suportate de întreprinderi;

20.  constată că diversitatea importantă a cotelor poate cauza denaturarea prețurilor pe piața internă, creând stimulente pentru achizițiile transfrontaliere; constată că, în special, diversificarea cotelor de TVA creează un stimulent pentru exploatarea diferențelor de preț între țări prin transferul consumului în state membre cu cote de TVA mai scăzute și denaturarea colectării veniturilor de către administrațiile guvernamentale;

21.  reamintește că întreprinderile au nevoie de acces simplificat și centralizat la informații privind cotele, cotele corecte de TVA pentru diferite bunuri și servicii din diferitele state membre și condițiile pentru TVA cu cotă zero, precum și de norme clare și lipsite de ambiguitate în materie de TVA pentru a încuraja întreprinderile transfrontaliere și a reduce sarcinile administrative pe care acestea trebuie să le suporte; salută, în acest sens, metoda simplificată și digitalizată de înregistrare, prin intermediul unui portal online, a sistemului de TVA pentru întreprinderile mici care desfășoară activități transfrontaliere, ceea ce reduce costurile și sarcinile administrative; constată că 26 din 27 de state membre folosesc cote reduse ca parte inerentă a politicilor lor fiscale și sociale; reamintește că un portal web comun de informații privind implementarea sistemelor de TVA în diferite state membre ar încuraja activitățile transfrontaliere și ar reduce sarcina administrativă a întreprinderilor;

22.  salută tendința pozitivă de reducere a costurilor de asigurare a conformității ca urmare a digitalizării continue a întreprinderilor și a administrației publice; constată că, în țările OCDE, timpul necesar pentru conformitatea fiscală a scăzut, în perioada 2006-2020, de la 230 de ore la 162 de ore, în principal ca urmare a adoptării sistemelor electronice de depunere și de plată(31);

23.  subliniază că un sistem de TVA conceput în mod adecvat este neutru și nu ar trebui să afecteze comerțul, dar că în practică acest principiu este dificil de verificat la nivel global, date fiind scutirile de TVA, caracterul ineficient al sistemelor de rambursare și multitudinea cotelor, ceea ce generează costuri mai mari de asigurare a conformității; reamintește că un sistem eficient de TVA contribuie la combaterea evaziunii fiscale și a optimizării fiscale; subliniază că un număr tot mai mare de IMM-uri doresc să se implice în schimburi comerciale în cadrul UE, în special prin tranzacții online, precum și că sistemul de TVA al UE ar trebui să vizeze facilitarea creșterii acestor schimburi transfrontaliere;

24.  constată că dovezile empirice arată că sistemul actual de cote de TVA multiple este regresiv în statele membre atunci când este măsurat ca procent din venitul disponibil, dar tinde să fie proporțional sau ușor progresiv în majoritatea statelor membre atunci când este măsurat ca procent din cheltuieli; constată în plus că atunci când sunt măsurate la nivel de cheltuieli, cotele de TVA reduse și zero existente contribuie la sporirea caracterului progresiv al TVA, comparativ cu sistemele de TVA cu cotă unică; ia act totodată de faptul că dovezile arată că numai cotele de TVA care sunt reduse cu scopul de a sprijini gospodăriilor cu venituri reduse (precum cotele reduse la alimente) asigură caracterul progresiv al TVA; invită statele membre ca, atunci când aplică cote reduse de TVA, să facă acest lucru cu scopul specific de a sprijini gospodăriile cu venituri mai mici;

25.  subliniază că statelor membre ar trebui să li se permită să aplice cote zero de TVA pentru bunurile esențiale;

Efectul cotelor reduse de TVA asupra consumatorilor și asupra obiectivelor sociale și de mediu

26.  observă că aplicarea unor cote reduse nu conduce în mod sistematic la reduceri permanente de prețuri pentru consumatori și că eficacitatea unei cote reduse depinde de o serie de factori, cum ar fi măsura în care întreprinderile fac ca această cotă să se repercuteze asupra consumatorilor, durata ei în timp, amploarea reducerii și complexitatea sistemului de cote; subliniază, prin urmare, că o repercutare totală a reducerilor de cote este un proces complex și nu ar trebui să fie întreprinsă fără o evaluare solidă a impactului; constată că, deși cotele de TVA reduse și zero existente au beneficii proporțional mai mari pentru gospodăriile cu venituri reduse din UE (măsurate ca procent din cheltuieli), acestea aduc, de regulă, beneficii mai mari gospodăriilor cu venituri ridicate în termeni absoluți (ca bani); constată, prin urmare, că trebuie efectuate analize detaliate și evaluări de impact pentru a se asigura că reducerile se aplică numai în cazul în care acestea pot aduce beneficii gospodăriilor cu venituri reduse;

27.  subliniază că cotele reduse vizează în mod normal scopul legitim de a garanta că bunurile esențiale sunt accesibile tuturor; subliniază că cotele reduse de TVA pentru produsele de primă necesitate (de exemplu, produsele alimentare) tind să facă TVA-ul mai progresiv; subliniază că cotele reduse pot fi mai eficiente în societățile cu disparități mari în materie de venit și cu un nivel ridicat al inegalităților sociale și economice; constată că dovezile empirice privind eficacitatea cotelor reduse de TVA în promovarea bunurilor de interes social sau de mediu sunt rare și ambigue;

28.  este profund preocupat de natura regresivă a impozitelor pe consum; subliniază că TVA-ul ar trebui să fie menținut la cote scăzute întrucât împovărează gospodăriile cu venituri reduse în mod disproporționat, exacerbând inegalitatea la nivelul distribuției bogăției;

29.  constată că eficacitatea cotelor reduse de TVA pentru promovarea unor bunuri ecologice este încă dificil de evaluat din cauza lipsei de dovezi empirice, deși, în anumite studii de caz și potrivit anumitor modele, pot fi măsurate impacturi pozitive; subliniază totuși că, pentru a promova un consum ecologic, este de o importanță primordială ca statele membre să elimine treptat toate cotele zero și cotele reduse de TVA aplicate în cazul bunurilor și serviciilor dăunătoare pentru mediu; invită statele membre ca, până în 2030, să elimine treptat cotele reduse pentru bunurile și serviciile cu grad ridicat de poluare, pentru a îndeplini obiectivele UE în materie de climă consacrate în Pactul verde european; invită statele membre să analizeze implementarea mecanismelor de compensare pentru a ajuta gospodăriile cu venituri mici să facă față scăderii venitului disponibil ca urmare a creșterii cotelor de TVA pentru bunurile și serviciile poluante;

30.  subliniază, în această privință, că cotele reduse ar trebui să țină seama de sustenabilitatea finanțelor publice; ia act de faptul că raționalizarea menită să asigure un sistem uniform de TVA ar trebui să țină seama de aplicarea istorică și temporară a cotelor reduse, cu condiția îndeplinirii altor condiții;

31.  subliniază că dovezile sugerează că cotele reduse de TVA sunt adesea un instrument mai degrabă ineficient în atingerea obiectivelor sociale sau de mediu, deoarece conduc la costuri considerabile pentru guverne, date fiind mărimea deficitului de încasare a taxelor, reducerea veniturilor fiscale, creșterea costurilor administrative, costurile ridicate pentru controale și inspecții, presiunea exercitată de grupurile de interese sociale și economice, costurile de asigurare a conformității, denaturările economice sau chiar evaziunea fiscală, precum și dificultatea de a ajunge la grupurile-țintă;

32.  constată că, pentru a evalua pe deplin eficiența și eficacitatea cotelor de TVA nestandardizate, este necesar ca ele să fie comparate cu instrumente de politică alternative; consideră că aceste măsuri pot fi instrumente mai eficace, mai flexibile, mai vizibile și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru realizarea acestor obiective sociale și de mediu, dacă sunt utilizate de guverne în mod eficient; constată, cu toate acestea, că aceste instrumente se află în centrul suveranității fiscale naționale și sunt incluse în competențele naționale, deoarece nu există o legislație a UE care să le armonizeze; subliniază că acestea trebuie totuși să respecte politica UE în domeniul concurenței;

33.  subliniază că un sistem uniform de TVA, combinat cu instrumente de politică alternative și cu o serie de reforme sociale și de instrumente fiscale de mediu, reprezintă opțiuni care merită analizate atunci când se concepe un sistem fiscal global eficient din punct de vedere economic, social și ecologic, atât timp cât acestea nu creează o povară excesivă asupra gospodăriilor cu venituri mici; constată că Noua Zeelandă are un sistem uniform de TVA cu o cotă unică și aplică un credit fiscal pentru gospodăriile cu venituri mici; subliniază că eforturile de simplificare sau de armonizare a sistemului de TVA din UE nu ar trebui să conducă la cote standard de TVA mai ridicate; reamintește că, pentru promovarea bunurilor de interes social, s-ar putea recurge la subvenții forfetare și la campanii de informare;

Concluzii

34.  reamintește că veniturile din TVA reprezintă una dintre cele mai importante surse de venituri publice, constituind, în medie, aproximativ 21 % din totalul veniturilor fiscale în UE; ia act de faptul că deficitul de încasare a TVA se ridică, în medie, la 10 % și că TVA-ul constituie, de asemenea, o resursă proprie pentru bugetul UE; subliniază că orice scădere a bazei de TVA poate avea ca rezultat reducerea veniturilor pentru finanțele publice; invită autoritățile fiscale naționale să ia inițiative pentru a reduce deficitul de încasare a TVA, cu scopul de a îmbunătăți finanțele publice, în special având în vedere încetinirea creșterii economice cauzată de pandemia de COVID-19, și pentru a crește resursele proprii ale UE;

35.  salută, în acest sens, faptul că în ultimul deceniu s-au înregistrat progrese semnificative în cooperarea dintre autoritățile fiscale ale statelor membre; îndeamnă statele membre să continue discuțiile pentru intensificarea cooperării administrative;

36.  aprobă concluziile studiului realizat de DIW Econ care subliniază că, în 2019, în medie, cota standard a fost aplicată în statele membre la un procent de 71 % din baza fiscală totală; evidențiază faptul că costurile de asigurare a conformității aferente sistemelor de TVA diversificate pot fi reduse în mod semnificativ prin continuarea digitalizării întreprinderilor și a administrațiilor publice; subliniază că costurile aferente sistemelor de TVA diversificate pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, denaturările pe care acestea le pot provoca pe piața internă și asupra comerțului, precum și impactul acestora asupra guvernelor prin prisma pierderii de venituri trebuie evaluate cu atenție pentru a se ajunge la un sistem de TVA coerent, echitabil și eficient în UE; constată că ratele reduse aplicate bunurilor de primă necesitate (de exemplu, produsele alimentare) tind să facă TVA-ul mai progresiv și că gospodăriile cu venituri mici beneficiază de cote reduse de TVA, chiar dacă acestea sunt mijloace mai puțin eficiente de a realiza distribuirea veniturilor sau obiectivele de mediu;

37.  constată că dificultățile întâmpinate în reducerea decalajului de încasare a TVA dintre statele membre sunt cauzate de o combinație de factori, cum ar fi necesitatea de a menține o serie de scutiri de la TVA pentru anumite bunuri și servicii și disponibilitatea statelor membre de a menține cote reduse de cel puțin 5 %; recunoaște că statele membre trebuie să păstreze flexibilitatea de a-și stabili propriile cote de TVA, având în vedere importanța acestui instrument ca instrument bugetar;

38.  solicită introducerea unui sistem simplificat și modernizat de TVA, cu limite pentru scutiri și cote non-standard, cu scopul de a promova competitivitatea echitabilă și eficientă a întreprinderilor pe piața internă, de a reduce costurile de asigurare a conformității și de a îmbunătăți conformitatea voluntară; constată că un ghișeu unic ar aduce beneficii pentru un astfel de sistem de TVA simplificat, pentru reducerea costurilor de conformitate pentru întreprinderile din UE și pentru stimularea schimburilor comerciale în interiorul UE; ia act de propunerea fostei Președinții portugheze a Consiliului și a actualei Președinții slovene a Consiliului de a elimina treptat toate cotele de TVA zero și cotele reduse pentru bunurile și serviciile dăunătoare mediului la nivelul statelor membre, cum ar fi combustibilii fosili, pesticidele chimice și îngrășămintele chimice; solicită să se analizeze posibilitatea implementării unor măsuri sociale pentru gospodăriile cu venituri mici, pentru a compensa scăderea venitului disponibil ca urmare a creșterii cotelor de TVA pentru bunurile și serviciile poluante; îndeamnă statele membre să adopte rapid propunerea de revizuire a directivei privind cotele de TVA(32);

39.  subliniază că deficitul de încasare a TVA se datorează în principal unei combinații de factori în fiecare stat membru, cum ar fi lacunele legislative, lipsa resurselor și a eficienței digitale în administrațiile fiscale, ineficiența măsurilor de aplicare și de control al respectării normelor, în special a celor privind evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și planificarea fiscală agresivă; solicită, în această privință, statelor membre să îmbunătățească cooperarea administrativă și să optimizeze performanța autorităților fiscale naționale; salută instrumentul Transaction Network Analysis și sprijină stabilirea unei cooperări sporite între membrii Eurofisc în vederea detectării rapide a fraudei de tip carusel; solicită Conferinței privind viitorul Europei să abordeze acest aspect în contextul protejării intereselor financiare ale UE;

40.  consideră că este necesar să se analizeze posibilitatea unei introduceri mai armonizate a facturării electronice în toate statele membre, pe lângă utilizarea obligatorie actuală a acesteia în domeniul achizițiilor publice în întreaga UE, având în vedere că aceasta s-a dovedit a fi un instrument eficient de combatere a fraudei și evaziunii în țările în care a fost introdusă și pentru alte tipuri de tranzacții și unde a condus, de asemenea, la o mai mare simplificare și la reducerea costurilor de asigurare a conformității;

41.  reamintește importanța independenței și a caracterului nepărtinitor al Observatorului fiscal al UE, care a fost creat la inițiativa Parlamentului; subliniază că programul Fiscalis 2021-2027 este un instrument esențial pentru a contribui la o cooperare rapidă și constructivă între autoritățile fiscale;

42.  reamintește că eficacitatea cotelor reduse ca instrument de politică trebuie evaluată întotdeauna în contextul specific al altor instrumente de politică existente; adaugă că ratele reduse sunt adesea complementare instrumentelor existente de politică socială și de mediu și că stimulentele fiscale directe sunt instrumente care vizează în mod mai eficient gospodăriile cu venituri mici – de exemplu, un prag fără taxe și cote progresive de impozitare – și sunt, în general, mai puțin costisitoare, cu condiția îndeplinirii altor condiții;

43.  insistă că trebuie adoptat un sistem de TVA definitiv bazat pe principiul impozitării în țara de destinație; îndeamnă Consiliul să adopte cât mai curând posibil propunerea de directivă din 25 mai 2018 (COM(2018)0329), dată fiind amploarea pierderii de resurse bugetare naționale și europene în cadrul regimului actual; subliniază, în această privință, principiile esențiale ale sistemului de TVA definitiv prospectiv pentru impozitarea la destinație a livrărilor transfrontaliere de bunuri în interiorul UE și taxarea și colectarea TVA în statul membru de destinație al furnizorului;

44.  solicită Comisiei să prezinte în urma prezentului raport propuneri legislative concrete, care să abordeze temele specifice menționate mai sus; solicită Consiliului să valorizeze dialogul și cooperarea cu Parlamentul vizând o reformă adecvată a sistemului de TVA, având în vedere aceste propuneri și nevoia fundamentală de a garanta caracterul democratic al modificărilor aduse politicii fiscale a UE;

45.  sprijină propunerea Curții de Conturi(33) de a avea în vedere instituirea unui mecanism de revizuire a cotei medii ponderate multianuale în perioada acoperită de cadrul financiar multianual, pentru a evita denaturările privind nivelul contribuțiilor bazate pe TVA în această perioadă, în cazul în care un stat membru decide să își modifice politica în materie de TVA;

46.  constată că Directiva privind TVA trebuie aprobată în unanimitate în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 113 din TFUE;

47.  reamintește meritele numărului de identificare fiscală ca instrument util pentru garantarea conformității și respectării obligațiilor fiscale; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze toate posibilitățile legate de numărul de identificare fiscală ca mecanism de protejare a standardelor ridicate de eficiență în raportare;

48.  sprijină ideea extinderii domeniului de activitate al ghișeului unic pentru TVA, care este funcțional începând cu 2015 pentru declararea și plata TVA; subliniază necesitatea de a viza în mod specific adaptarea ghișeului unic pe piața în expansiune a comerțului electronic;

49.  solicită Comisiei să evalueze cadrul actual și să prezinte propuneri legislative concrete privind verificarea tranzacțiilor transfrontaliere, care necesită consolidare pentru a garanta colectarea TVA-ului; subliniază, în această privință, nevoia de a aborda în mod specific oportunitățile asociate utilizării noilor tehnologii digitale, cu standarde înalte privind protecția datelor și viața privată, ca un corolar al drepturilor contribuabililor;

50.  reamintește că este important să se garanteze transpunerea deplină și punerea adecvată în aplicare a pachetului privind TVA pentru comerțul electronic; solicită Comisiei să evalueze situația în această privință și să prezinte propuneri concrete pentru adaptarea normelor, acolo unde este cazul, având în vedere creșterea ii exponențială a comerțului electronic; constată că există un deficit considerabil de încasare a TVA în sectorul comerțului electronic; invită Comisia să analizeze concluziile din raportul special al Curții de Conturi Europene privind acest aspect pentru a elimina deficitul de colectare;

51.  reamintește importanța unui dialog mai strâns cu partenerii internaționali, în principal cu partenerii comerciali cei mai relevanți, în ceea ce privește TVA; consideră că această cooperare ar trebui să înceapă și să se bazeze pe principiul cooperării administrative, pentru a garanta logica efectivă a schimbului de informații care poate consolida lupta împotriva schemelor care conduc la fraudă sau evaziune;

52.  ia act de intenția Comisiei de a modifica natura comitetului pentru TVA și de obiectivele sale privind un viitor comitet de comitologie; subliniază că este necesar ca poziția Parlamentului în această chestiune să fie luată în considerare; reamintește nevoia de a garanta respectarea deplină a cadrului instituțional al UE privind impozitarea și distribuirea competențelor referitoare la impozitarea indirectă;

o
o   o

53.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 145, 13.6.1977, p. 1. (2) JO L 347, 11.12.2006, p. 1. (3) JO L 348, 29.12.2017, p. 7. (4) JO L 311, 7.12.2018, p. 3. (5) JO L 310, 2.12.2019, p. 1. (6) JO L 62, 2.3.2020, p. 13. (7) JO L 62, 2.3.2020, p. 7. (8) JO L 77, 23.3.2011, p. 1. (9) JO L 348, 29.12.2017, p. 1. (10) JO L 348, 29.12.2017, p. 32. (11) JO L 259, 16.10.2018, p. 1. (12) JO L 313, 4.12.2019, p. 14. (13) JO L 40, 13.2.2020, p. 114. (14) JO L 188, 28.5.2021, p. 1. (15) Intrarea în vigoare a fost amânată până la 1 iulie 2022. (16) JO C 449, 23.12.2020, p. 295. (17) JO C 474, 24.11.2021, p. 182. (18) JO C 15, 12.1.2022, p. 270. (19) JO C 94 E, 3.4.2013, p. 5. (20) JO C 224, 27.6.2018, p. 107. (21) JO C 108, 26.3.2021, p. 8. (22) JO C 15, 12.1.2022, p. 204. (23) Texte adoptate, P9_TA(2021)0392. (24) JO 71, 14.4.1967, p. 1301. (25) JO 71, 14.4.1967, p. 1303. (26) Astfel cum se prezintă în planul de acțiune al UE privind spațiul unic de TVA în UE. (27) COM(2018)0329. (28) Cum ar fi inteligența artificială, volumele mari de date și tehnologiile blockchain. (29) Aceasta înseamnă că sprijinul provine mai întâi de la statele membre și apoi de la UE. (30) Directiva (UE) 2018/2057 a Consiliului din 20 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește aplicarea temporară a unui mecanism generalizat de taxare inversă în legătură cu livrarea de bunuri și prestarea de servicii care depășesc un anumit prag (JO L 329, 27.12.2018, p. 3). (31) Studiul PwC și al Grupului Băncii Mondiale din 26 noiembrie 2019 intitulat „Paying Taxes 2020: The changing landscape of tax policy and administration across 190 economies” (Plata taxelor în 2020: Mediul în schimbare al politicii și administrației fiscale în 190 de economii), p. 27. (32) COM(2018)0020. (33) Avizul nr. 11/2020.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2020/1429 în ceea ce privește durata perioadei de referință pentru aplicarea măsurilor temporare privind perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare (COM(2021)0832 – C9-0001/2022 – 2021/0437(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0832),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0001/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 ianuarie 2022(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 26 ianuarie 2022, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 163 din Regulamentul său de procedură,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2022 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2022/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2020/1429 în ceea ce privește durata perioadei de referință pentru aplicarea măsurilor temporare privind perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2022/312.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei (COM(2022)0037 – C9-0028/2022 – 2022/0026(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0037),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0028/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 februarie 2022, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 163 din Regulamentul său de procedură,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2022 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2022/... a Parlamentului European și a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2022/313.)

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor (Directiva privind siguranța jucăriilor) (2021/2040(INI))

P9_TA(2022)0037 A9-0349/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor(1) (Directiva privind siguranța jucăriilor),

–  având în vedere evaluarea de către Comisie la 19 noiembrie 2020 a Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor (SWD(2020)0287),

–   având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor(2) (DSGP),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93(3),

–  având în vedere Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică)(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/690 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a unui program privind piața internă, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, domeniul plantelor, animalelor, produselor alimentare și hranei pentru animale și statisticile europene (Programul privind piața unică) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 99/2013, (UE) nr. 1287/2013, (UE) nr. 254/2014 și (UE) nr. 652/2014(8),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei(9),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice(10),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul CLP)(11),

–  având în vedere Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE(12),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(13),

–  având în vedere Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect(14) („Directiva privind răspunderea pentru produse”),

–  având în vedere Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice(15) (Directiva RoHS),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice(16) („Regulamentul privind produsele cosmetice”),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE(17) (Regulamentul privind materialele care vin în contact cu alimentele),

–  având în vedere Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE(18) (Directiva privind bateriile),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006(19) („Regulamentul CLP”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți(20) (Regulamentul privind POP),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la siguranța produselor pe piața unică(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 intitulată „Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori”(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2020 referitoare la procesele decizionale automatizate: asigurarea protecției consumatorilor și libera circulație a bunurilor și a serviciilor(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la pachetul privind piața unică(24),

–  având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la standardele europene pentru secolul 21(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(26),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la Strategia privind piața unică(27),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2020 conținând recomandări către Comisie referitoare la un Act legislativ privind serviciile digitale: îmbunătățirea funcționării pieței unice(28),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la un cadru al aspectelor etice ale inteligenței artificiale, roboticii și tehnologiilor conexe(29),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 aprilie 2019 referitoare la un cadru european cuprinzător privind perturbatorii endocrini(30),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice(31),

–  având în vedere prezentarea Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) din aprilie 2021 intitulată „Directiva UE privind siguranța jucăriilor”,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piața unică a serviciilor digitale (actul legislativ privind serviciile digitale) și de modificare a Directivei 2000/31/CE (COM(2020)0825),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii (COM(2021)0206),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică (COM(2020)0094),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice. Către un mediu fără substanțe toxice” (COM(2020)0667),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 aprilie 2021 intitulată „Promovarea unei abordări europene în domeniul inteligenței artificiale” (COM(2021)0205),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2020 intitulată „Noua agendă privind consumatorii – Consolidarea rezilienței consumatorilor pentru o redresare durabilă” (COM(2020)0696),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 privind Strategia UE privind drepturile copilului (COM(2021)0142),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 15 martie 2021 intitulate „Strategia Uniunii privind substanțele chimice sustenabile: vremea rezultatelor”,

–   având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0349/2021),

A.  întrucât Directiva privind siguranța jucăriilor a fost adoptată în 2009 pentru a asigura un nivel ridicat de sănătate și siguranță a copiilor și a face piața internă a jucăriilor să funcționeze mai bine prin înlăturarea barierelor din calea comerțului cu jucării dintre statele membre;

B.  întrucât cadrul strict al UE privind siguranța jucăriilor este conceput astfel încât copiii să se poată juca în cele mai sigure condiții cu putință și este considerat, în general, un etalon la nivel mondial;

C.  întrucât Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, la care toate statele membre ale UE sunt parte, recunoaște că joaca este un drept al fiecărui copil; întrucât joaca contribuie la dezvoltarea copiilor, la sănătatea și calitatea vieții lor și este un element esențial al creșterii; întrucât studiile arată că jucăriile pot face joaca mai variată și determină copiii să se joace mai mult timp;

D.  întrucât Directiva privind siguranța jucăriilor este o directivă ce prevede armonizarea maximă, ceea ce înseamnă că statele membre nu pot introduce nicio cerință diferită de cele prevăzute de directivă; întrucât în multe cazuri normele și cerințele aplicabile jucăriilor sunt mai stricte decât cele aplicabile altor produse, din cauza vulnerabilității consumatorilor pentru care sunt concepute jucăriile;

E.  întrucât eficacitatea Directivei UE privind siguranța jucăriilor este prea des subminată de acțiunile comercianților necinstiți și de vânzarea online de produse neconforme;

F.  întrucât, deși nu există date complete referitoare la întregul său impact, Directiva privind siguranța jucăriilor garantează încă efectiv în mare măsură libera circulație a jucăriilor pe piața unică; întrucât numărul companiilor de pe piață a crescut cu 10% între 2013 și 2017, din momentul aplicării depline a Directivei privind siguranța jucăriilor, iar cifra de afaceri a industriei jucăriilor din UE a crescut constant de la intrarea în vigoare a directivei; întrucât 99 % din companiile din acest sector sunt IMM-uri, iar majoritatea lor sunt microîntreprinderi;

G.  întrucât Directiva privind siguranța jucăriilor prevede că jucăriile puse la dispoziție pe piața UE trebuie să fie sigure și că trebuie să protejeze în mare măsură copiii de pericolele create de substanțele chimice din jucării; întrucât s-ar putea să fie nevoie să se adapteze rapid cerințele și standardele punctuale, dacă evoluțiile științifice și tehnologice demonstrează că au apărut riscuri și probleme legate de jucării care nu erau cunoscute anterior;

H.  întrucât în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice Comisia reliefează că trebuie introduse sau consolidate dispoziții, astfel încât să țină seama de efectele combinate ale substanțelor chimice, inclusiv în cazul jucăriilor, și că trebuie extinsă abordarea generală a gestionării riscurilor, astfel încât să garanteze că produsele de consum, printre care și jucăriile, nu conțin substanțe chimice care provoacă cancer sau mutații genetice, care afectează sistemul de reproducere ori sistemul endocrin sau sunt persistente și bioacumulative; întrucât Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice obligă, de asemenea, Comisia să evalueze, în ceea ce privește produsele de consum, modalitățile și calendarul pentru extinderea aceleiași abordări generale la alte substanțe chimice periculoase, inclusiv la cele care afectează sistemul imunitar, cel neurologic sau cel respirator și la substanțele chimice care sunt toxice pentru un anumit organ;

I.  întrucât este important să fie îmbunătățită sustenabilitatea, dar siguranța jucăriilor ar trebui să aibă întotdeauna prioritate; întrucât cerințele de îmbunătățire a sustenabilității nu ar trebui să compromită siguranța,

1.  felicită Comisia pentru elaborarea raportului de evaluare a Directivei privind siguranța jucăriilor, prin care urmărește să evalueze funcționarea directivei de când a intrat în vigoare;

2.  recunoaște valoarea adăugată pe care o are Directiva privind siguranța jucăriilor față de directiva anterioară în ceea ce privește creșterea siguranței copiilor și asigurarea unui nivel de protecție la fel de ridicat pe întreaga piață unică; recunoaște și rolul directivei în asigurarea securității juridice și a unor condiții de concurență echitabile pentru companii; regretă că unii producători din țări terțe, care își vând produsele pe piața unică, în special pe piețe online, nu respectă legislația Uniunii, iar multe jucării vândute în UE prezintă în continuare pericole considerabile pentru copii;

3.  recunoaște că standardele au un rol esențial în facilitarea aplicării eficiente și flexibile a directivei de către producători, precum și rolul organismelor notificate în asigurarea conformității atunci când nu există standarde sau ele nu se aplică; subliniază că în unele regiuni este necesar să existe mai multe organisme notificate; evidențiază că statele membre ar trebui să aibă standarde deschise, incluzive, sustenabile, transparente și de bună calitate; accentuează că standardele ar trebui să fie și neutre din punct de vedere tehnologic și bazate pe performanță, asigurând condiții egale de concurență între operatorii economici, în special între IMM-uri;

4.  subliniază că trebuie elaborate standarde ambițioase pentru jucăriile adaptabile, care să le permită copiilor cu dizabilități să se bucure de jucării de care nu s-ar putea bucura în mod normal și să interacționeze cu acestea;

5.  constată că unele autorități de supraveghere a pieței au probleme în a pune în aplicare dispozițiile articolului 11 din Directiva privind siguranța jucăriilor, care obligă producătorii ca avertismentele de pe jucării să fie clar vizibile, ușor lizibile, inteligibile și precise; evidențiază că aceste probleme sunt create de lipsa unor cerințe clar exprimate și a unor standarde conexe; invită, așadar, Comisia să introducă cerințe concrete privind vizibilitatea și lizibilitatea avertismentelor de pe jucării, pentru a permite statelor membre să aplice uniform aceste cerințe;

6.  recunoaște că punerea în aplicare și pregătirea pentru aplicarea corespunzătoare a Directivei privind siguranța jucăriilor a fost un proces laborios, care a durat mai mulți ani și care a necesitat mari investiții financiare din partea producătorilor europeni de jucării; subliniază importanța stabilității juridice pentru dezvoltarea stabilă a companiilor naționale, în special a întreprinderilor familiale mici și mijlocii;

7.  totuși, observă că persistă incoerențele care fac necesară revizuirea Directivei privind siguranța jucăriilor; cere deci Comisiei să își continue procesul de evaluare și să facă o evaluare exhaustivă a impactului, pentru a analiza dacă și cum pot fi corectate aceste incoerențe; subliniază că este nevoie de mai multe eforturi, mai ales din partea autorităților de aplicare a legii, pentru ca toți operatorii economici care introduc jucării pe piața UE să aplice cerințe de siguranță stricte; subliniază că trebuie luate în considerare problemele, riscurile specifice și impactul negativ asupra întreprinderilor care produc jucării conforme generate de vânzarea de jucării neconforme, jucării care prezintă pericole și jucării contrafăcute, ce provin în cea mai mare parte din țări din afara UE, și că trebuie combătute riscurile generate de utilizarea noilor tehnologii;

Substanțele chimice

8.  recunoaște că Directiva privind siguranța jucăriilor este flexibilă și face față relativ bine provocărilor viitorului, având în vedere că în perioada 2012-2019 a fost modificată de 14 ori pentru a fi adaptată în funcție de noile dovezi științifice care dezvăluiau riscuri pentru copii necunoscute anterior, riscuri legate îndeosebi de substanțele chimice; este totuși îngrijorat fiindcă există încă probleme care pot pune în pericol siguranța copiilor și care pot fi rezolvate doar parțial prin acte de punere în aplicare;

9.  evidențiază că, indiferent unde au fost produse, jucăriile introduse pe piața UE trebuie să respecte Directiva privind siguranța jucăriilor, precum și legislația aplicabilă a UE privind substanțele chimice, îndeosebi Regulamentul REACH și Directiva RoHS, precum și Regulamentul privind produsele cosmetice, Regulamentul privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare, Directiva privind bateriile, Regulamentul CLP și Regulamentul POP;

10.  accentuează că „împrăștierea” cerințelor în mai multe acte legislative și prevederea unor valori-limită diferite pot face ca procedurile de testare să fie împovărătoare, mai cu seamă pentru IMM-uri, și, în unele cazuri, pot face necesară repetarea măsurării substanțelor, așa cum se întâmplă în cazul valorilor-limită de migrare și a celor pentru conținut; invită, așadar, Comisia să ia în considerare posibilitatea de a alinia toate limitele aplicabile jucăriilor la niște valori uniforme, justificate de evaluări suplimentare, într-un singur act legislativ, pentru a eficientiza evaluarea conformității și pentru a face cerințele mai ușor de respectat și mai puțin împovărătoare; invită, de asemenea, Comisia să aibă în vedere simplificarea accesului la informații, inclusiv cu ajutorul unui portal online, pentru a clarifica ce se cere în anumite circumstanțe și pentru a le înlesni autorităților de supraveghere a pieței, operatorilor economici și consumatorilor orientarea printre aceste acte legislative diferite;

11.  este îngrijorat deoarece derogarea de la interzicerea substanțelor chimice cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (substanțele CMR) prevăzută de Directiva privind siguranța jucăriilor permite, în anumite cazuri, prezența substanțelor chimice respective în concentrații prea mari, se pare, pentru a garanta protecția copiilor; invită Comisia să facă o evaluare a impactului pentru a analiza dacă ar trebui reduse limitele generice ale substanțelor CMR care fac obiectul derogării prevăzute de Directiva privind siguranța jucăriilor, ca urmare a recomandărilor făcute de comitetul științific competent, și să analizeze dacă, în conformitate cu Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, ar trebui eliminată posibilitatea de a face derogare de la normele privind prezența în jucării a substanțelor CMR la care copiii nu au acces și dacă ar trebui să se prevadă dispoziții corespunzătoare pentru ca copiii să nu fie expuși la substanțe periculoase, toxice, dăunătoare, corozive și iritante; invită Comisia să țină seama de expunerea combinată a copiilor la substanțe chimice, precum și de posibilele efecte ale dozelor mici;

12.  subliniază că stabilirea la nivel național a unor valori-limită mai mici pentru substanțele chimice precum nitrozaminele și substanțele nitrozabile din jucăriile pentru copii mai mici de 36 de luni sau din jucăriile prevăzute a fi introduse în gură în raport cu cele stabilite de Directiva privind siguranța jucăriilor creează inconsecvențe, chiar și atunci când acest lucru este justificat de Comisie; observă însă că toți copiii din Uniune ar trebui să beneficieze de același nivel ridicat de protecție; recunoaște că această valoare-limită nu poate fi modificată printr-un act de punere în aplicare, ci ar fi nevoie de o procedură legislativă în acest sens; invită deci Comisia să aprecieze dacă este necesar să se alinieze valoarea-limită la valoarea cea mai strictă în vigoare la nivel național, în urma unei evaluări exhaustive a impactului, și să prevadă un mecanism flexibil care să permită alinierea rapidă a valorilor-limită ale substanțelor chimice periculoase și evitarea situațiilor în care se stabilesc valori diferite la nivel național, asigurând astfel condiții de concurență echitabile pe piața internă, în avantajul consumatorilor și al operatorilor economici; subliniază că Parlamentul trebuie să exercite mai departe un control în profunzime asupra actelor de punere în aplicare ce urmează să fie adoptate în acest scop;

13.  apreciază faptul că Comisia s-a angajat să extindă abordarea generală bazată pe riscuri a CMR la perturbatorii endocrini, pe baza definiției date de Organizația Mondială a Sănătății, și să analizeze în evaluarea impactului dacă această abordare ar trebui aplicată cu ocazia viitoarei revizuiri a Directivei privind siguranța jucăriilor, pentru a se asigura că perturbatorii endocrini sunt interziși în jucării imediat ce sunt descoperiți, precum și să ia în considerare introducerea unui act legislativ orizontal în acest scop, așa cum au cerut de mai multe ori Parlamentul și Consiliul, respectând principiul „o substanță, o evaluare” din Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice; consideră bine-venit, în acest sens, angajamentul de a evalua extinderea acestei abordări la substanțele chimice care afectează sistemele imunitar, neurologic sau respirator și la substanțele chimice toxice pentru un anumit organ, pentru a garanta un nivel ridicat de protecție împotriva acestor substanțe chimice, precum și pentru a asigura un răspuns normativ referitor la folosirea lor în jucării care să fie adaptat cerințelor viitorului, în concordanță cu intenția Comisiei de a limita în mod prioritar utilizarea acestor substanțe conform Regulamentului REACH;

14.  este preocupat deoarece dispozițiile mai stricte privind substanțele chimice din jucăriile destinate copiilor sub 36 de luni nu țin seama de faptul că copiii mai mari rămân vulnerabili la substanțe periculoase; constată că această distincție îi poate determina pe producători să eludeze dispozițiile, afirmând că jucăria este destinată copiilor de peste 36 de luni, chiar și atunci când este clar că acest lucru nu este adevărat; subliniază că mai multe părți interesate, Comisia și statele membre au precizat că este evident nepotrivit să se facă această distincție, fiindcă ea poate crea portițe legislative și poate reduce eficacitatea Directivei privind siguranța jucăriilor, și a cerut să se renunțe la ea; invită deci Comisia să analizeze acest aspect în evaluarea impactului făcută în scopul revizuirii directivei și, în deplină conformitate cu cele mai recente dovezi științifice, să decidă dacă trebuie să se renunțe la această distincție și să stabilească valori-limită punctuale pentru substanțele chimice din jucării; consideră că, atunci când apar dovezi științifice ale faptului că un produs chimic este periculos pentru copii, ar trebui să se reducă utilizarea produsului respectiv în jucării, precum și în toate produsele destinate copiilor;

Supravegherea pieței și noile tehnologii

15.  constată că Directiva privind siguranța jucăriilor obligă autoritățile competente ale statelor membre să supravegheze piața ținând seama de principiul precauției, să testeze jucăriile de pe piață și să verifice documentele producătorilor pentru a retrage jucăriile care prezintă pericole și a lua măsuri împotriva persoanelor responsabile de introducerea lor pe piață; este îngrijorat de faptul că supravegherea pieței în temeiul Directivei privind siguranța jucăriilor nu este suficient de eficace, deși rămâne de bază pentru protejarea sănătății și siguranței copiilor expuși riscurilor, și că subminează condițiile de concurență echitabile pentru operatorii economici care respectă legea în avantajul comercianților necinstiți, care nu aplică normele UE; constată că sunt raportate încă dificultăți în a obține informații și documente de la anumiți operatori economici;

16.  apreciază adoptarea Regulamentului (UE) 2019/1020, care urmărește să obțină o mai bună supraveghere a pieței prin înăsprirea și armonizarea controalelor efectuate de autoritățile naționale, pentru a se asigura că produsele care intră pe piața unică, inclusiv jucăriile, sunt sigure și respectă normele; invită statele membre să pună în aplicare rapid regulamentul și să doteze autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței cu resurse umane, financiare și tehnice potrivite, pentru a face controale mai multe și mai eficace, astfel încât să se poată garanta că se asigură efectiv respectarea Directivei privind siguranța jucăriilor și că se împiedică proliferarea jucăriilor care prezintă pericole și sunt neconforme;

17.  invită Comisia să evalueze modul în care statele membre au pus în aplicare și au aplicat Regulamentul (UE) 2019/1020 și să ajute activ statele membre să impună respectarea strategiilor naționale de supraveghere a pieței; cere insistent Comisiei să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească criteriile de referință și tehnicile aplicate la controale, pe baza unei analize comune a riscurilor la nivelul UE, pentru a asigura aplicarea consecventă a dreptului UE, a înăspri controalele produselor care intră pe piața Uniunii, a preveni divergențele și a garanta că aceste controale se fac la un nivel eficace și uniform; invită Comisia să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze procedurile de desemnare a instalațiilor de testare ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

18.  invită Comisia să analizeze în permanență posibilitățile de folosire a noilor tehnologii, cum ar fi etichetarea electronică, tehnologia blockchain și inteligența artificială, pentru a depista produsele care prezintă pericole, a reduce riscurile și a le face mai conforme cu Directiva privind siguranța jucăriilor, precum și pentru a le face munca mai ușoară autorităților de supraveghere a pieței, oferindu-le informații ușor accesibile, actualizate, ordonate și, dacă este posibil, în format digital despre produse și trasabilitatea acestora în lanțul de aprovizionare;

19.  afirmă din nou că resursele financiare și umane sunt limitate, lucru ce a redus în ultimii ani eficacitatea și marja de acțiune a multor autorități de supraveghere a pieței; consideră oportune, în acest context, adoptarea Programului privind piața unică și introducerea unui obiectiv concret, cu o linie bugetară dedicată, și a unor resurse special concepute pentru supravegherea pieței, lucruri ce vor contribui la susținerea măsurilor adoptate de statele membre, pentru a garanta că pe piața UE intră numai jucării sigure și conforme;

20.  subliniază că supravegherea eficace a pieței este esențială pentru a depista jucăriile care prezintă pericole și a asigura aplicarea corespunzătoare a Directivei privind siguranța jucăriilor; invită deci statele membre să își coordoneze mai bine activitățile de supraveghere a pieței, printre altele, prin schimburi de bune practici și prin digitalizarea sistemelor lor, și să dezvolte colaborarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și alte autorități, cum ar fi autoritățile vamale, de telecomunicații și de protecție a datelor; cere, așadar, autorităților de supraveghere a pieței și autorităților vamale să facă activ schimb de experiență și să intensifice coordonarea și cooperarea între ele, inclusiv la nivel transfrontalier, astfel încât să se poată face transferuri rapide de informații despre jucăriile care prezintă pericole și să poată fi oprite efectiv importurile acestor jucării; subliniază că pentru a asigura conformitatea jucăriilor cu cerințele UE este esențial ca peste tot în UE să se facă în continuare controale permanente și eficace ale jucăriilor care intră pe piața internă; invită Comisia să organizeze și să finanțeze acțiuni comune de supraveghere a pieței, inclusiv activități de formare, pentru a accelera asigurarea respectării legislației Uniunii privind jucăriile, și să coopereze cu autoritățile competente din țările terțe pentru a face schimb de informații privind jucăriile care prezintă pericole; invită, de asemenea, statele membre ca, pentru a asigura mai bine respectarea legislației, să stabilească valori minime de eșantionare sau controale minime;

21.  subliniază că pentru a depista mai eficient jucăriile care prezintă pericole autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să facă regulat cumpărături anonime, cel puțin o dată pe an, inclusiv pe piețe online, mai ales pentru că jucăriile sunt produsele care sunt menționate cel mai frecvent în sistemul de alertă rapidă pentru produse nealimentare periculoase „Safety Gate” al UE;

22.  este îngrijorat de noile vulnerabilități și riscuri pe care le prezintă jucăriile conectate în ceea ce privește siguranța, securitatea, intimitatea și sănătatea mintală a copiilor; subliniază că este important ca atunci când copiii se joacă cu jucării conectate să le fie protejată intimitatea; este preocupat de faptul că unele dintre aceste jucării introduse deja pe piața UE au demonstrat că au un grad de securitate necorespunzător și protejează limitat sau nu protejează deloc de amenințările cibernetice; încurajează producătorii de jucării conectate să integreze în jucăriile lor mecanisme de siguranță și securitate încă din faza de concepere; invită Comisia să analizeze diferite opțiuni de acțiune referitoare la nivelul de risc și la principiul proporționalității, cum ar fi extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind siguranța jucăriilor astfel încât să includă dispoziții privind protecția intimității și securitatea informațiilor, adoptarea unor acte legislative orizontale privind cerințele de securitate cibernetică pentru produsele conectate și serviciile conexe, precum legea europeană privind reziliența în materie de securitate cibernetică, sau consolidarea actelor legislative orizontale pertinente, cum ar fi Directiva privind echipamentele radio și RGPD, implicând Parlamentul în analiza opțiunilor sale;

23.  este preocupat de faptul că consumatorii reacționează prea puțin la rechemarea anumitor produse și că copiii continuă să se joace cu jucăriile care prezintă pericole, deși sunt rechemate; solicită deci Comisiei să publice orientări privind procedurile de rechemare, inclusiv o listă de verificare cu cerințe concrete, și solicită piețelor online să stabilească mecanisme eficace prin care să poată contacta cu certitudine utilizatorii, cumpărătorii și vânzătorii pentru a-i informa cât mai curând posibil atunci când sunt necesare rechemări și pentru a crește numărul consumatorilor informați despre rechemări;

Comerțul electronic

24.  recunoaște rolul pozitiv al comerțului electronic, inclusiv rolul piețelor online, care au favorizat dezvoltarea producătorilor de jucării din UE; evidențiază, în acest context, intensificarea activității acestor companii atât în Uniunea Europeană, cât și în afara ei; evidențiază că dezvoltarea comerțului electronic aduce beneficii consumatorilor, dar le creează totodată autorităților de supraveghere a pieței dificultăți legate de asigurarea conformității produselor vândute online; observă că multe produse cumpărate online nu respectă cerințele de siguranță ale UE și este îngrijorat de multitudinea de jucării periculoase vândute online de comercianți necinstiți; consideră că trebuie să se pună capăt vânzării online a jucăriilor neconforme și periculoase;

25.  consideră bine-venite orientările Comisiei privind articolul 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020, care clarifică sarcinile operatorilor economici, în special în ceea ce privește produsele vândute online și care intră pe piața UE din țări terțe; subliniază că trebuie să se găsească soluții la problema produselor neconforme vândute din țări terțe direct consumatorilor pe piețe online; reamintește că operatorii economici pot introduce numai produse sigure pe piața UE; accentuează că respectarea normelor UE de către toți operatorii economici este esențială pentru a garanta siguranța copiilor și a oferi condiții de concurență echitabile pentru companii; invită autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale să își intensifice cooperarea, inclusiv schimburile de informații privind cazurile de neconformitate constatate, și să aplice măsuri stricte de asigurare a respectării normelor, pentru a nu le da comercianților necinstiți posibilitatea de a profita de piața UE;

26.  pune în evidență valoarea adăugată a principiului „cunoaște-ți clientul” pentru mărirea conformității și a trasabilității jucăriilor vândute online; reliefează caracterul voluntar al angajamentului privind siguranța produselor și faptul că numai puțini operatori de pe piață și-l asumă; regretă că angajamentul privind siguranța produselor a avut până acum efecte reduse;

27.  reliefează că piețele online pot avea un rol foarte important în limitarea circulației jucăriilor care prezintă pericole; consideră deci că piețele online ar trebui obligate să își asume mai multe responsabilități în ceea ce privește asigurarea siguranței și conformității jucăriilor vândute pe platformele lor, îndeosebi identificarea și retragerea jucăriilor neconforme, inclusiv consultând sistemul „Safety Gate” și cooperând efectiv cu autoritățile de supraveghere a pieței pentru retragerea jucăriilor neconforme și prevenirea reapariției jucăriilor care prezintă pericole; insistă cu fermitate, în acest context, asupra ideii că este esențial să se asigure efectiv și în mod previzibil că se respectă legea, precum și să se asigure coerența deplină între Directiva privind siguranța jucăriilor și diferitele instrumente, cum ar fi Actul legislativ privind serviciile digitale, Actul legislativ privind inteligența artificială, Regulamentul privind siguranța generală a produselor și viitorul act legislativ de revizuire a Directivei privind răspunderea pentru produse, pentru a garanta că se aplică cele mai înalte standarde privind siguranța și drepturile fundamentale; cere să se găsească soluții care să permită organizațiilor de consumatori și notificatorilor de încredere să semnaleze jucăriile neconforme;

28.  accentuează că trebuie să se coopereze mai mult cu țările terțe pentru a împiedica jucăriile care prezintă pericole și sunt neconforme să intre pe piața UE, asigurând totodată condiții de concurență echitabile pentru companii; invită Comisia să publice informații despre activitățile sale de monitorizare;

Instrumentul juridic și calea de urmat

29.  invită Comisia, deoarece Directiva privind siguranța jucăriilor se comportă ca un regulament de facto, să analizeze dacă revizuirea acesteia ar putea fi un prilej de a o transforma în regulament, pentru a o face mai eficace și mai eficientă, pentru a nu fi pusă în aplicare inconsecvent în diferitele state membre și pentru a nu se produce fragmentarea pieței;

30.  invită Comisia să aprecieze dacă va fi nevoie să se facă modificări mai consistente la viitoarea revizuire a directivei, justificate de o evaluare amănunțită a impactului, pentru a analiza dacă și în ce mod ar putea fi introduse în viitoarea revizuire a Directivei privind siguranța jucăriilor cerințe mecanice și fizice, substanțe CMR, valori-limită pentru nitrozamine și substanțe nitrozabile și dispoziții privind indicarea pe etichetă a substanțelor parfumante alergene și a substanțelor chimice periculoase astfel încât modificările să poată fi făcute cu ușurință și în mod flexibil;

31.  este îngrijorat de faptul că unii producători nu respectă Directiva privind siguranța jucăriilor, susținând că produsele lor nu sunt jucării, deși sunt folosite evident ca atare; evidențiază că documentele de orientare ale Comisiei sunt utile pentru a clarifica dacă un produs este sau nu jucărie și pentru a asigura punerea în aplicare armonizată a Directivei privind siguranța jucăriilor, atât în avantajul autorităților de supraveghere a pieței, cât și al operatorilor economici; subliniază că mai există însă produse în „zona gri” și invită deci Comisia să rezolve această problemă în definiția jucăriilor din viitoarea revizuire a Directivei privind siguranța jucăriilor; reliefează că în acest scop este nevoie de un dialog deschis și constructiv cu părțile interesate relevante;

32.  pune în evidență rolul important pe care îl au jucăriile în dezvoltarea și formarea competențelor copiilor, precum și sprijinul pedagogic pe care îl oferă pentru îndeplinirea noilor sarcini și îmbunătățirea și învățarea competențelor de la o vârstă foarte fragedă; invită Comisia să revizuiască Directiva privind jucăriile pentru a face jucăriile mai sigure, reducând totodată sarcina și costurile administrative și juridice ale producătorilor, pentru a deschide o cale clară către fabricarea unor jucării sigure și accesibile ca preț pentru toți copiii din Uniunea Europeană;

33.  consideră că consumatorii și actorii din lanțurile valorice au nevoie de informații pentru a adopta un comportament mai sustenabil; invită, așadar, Comisia să analizeze în evaluarea impactului dacă durabilitatea jucăriilor și posibilitatea de a le repara le pot influența siguranța și, dacă se dovedește că poate exista o astfel de influență, să analizeze dacă ar putea fi adăugate la dispozițiile privind etichetarea, în mod proporțional și nerestrictiv, informații mai exacte privind durabilitatea jucăriilor și posibilitatea de a le repara; consideră, în acest sens, că pentru a pune aceste informații la dispoziția consumatorilor s-ar putea recurge la soluții inovatoare și digitale, asigurându-se că informațiile privind siguranța pot fi clar identificate, evitând totodată atribuirea unor sarcini excesive întreprinderilor și reducând la minimum materialele de ambalare;

34.  consideră că avertismentele și informațiile privind siguranța sunt importante pentru consumatori; observă că cerințele suplimentare de etichetare ar trebui menținute la un nivel minim, pentru a nu distrage atenția de la acestea; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a indica pe cale electronică informațiile privind conformitatea care nu sunt destinate consumatorului final;

Datele

35.  subliniază că lipsa unor statistici coerente la nivelul UE privind accidentele provocate de jucării a făcut dificilă evaluarea cantitativă a nivelului de protecție asigurat de Directiva privind jucăriile și alimentarea cu informații pertinente a activităților de standardizare a jucăriilor; consideră că finanțarea și coordonarea insuficiente de la nivelul UE constituie o cauză de bază a inexistenței unor date coerente și invită Comisia să rezolve această problemă la viitoarea revizuire a directivei; invită Comisia să analizeze dacă se poate crea o bază de date paneuropeană privind accidentele și rănirile, care să aibă o secțiune specială dedicată jucăriilor, să fie publică, ușor de utilizat, să poată fi consultată de autoritățile publice, consumatori și producători și să permită introducerea și colectarea de informații despre accidentele și rănirile provocate de jucării periculoase, inclusiv de cele vândute online; consideră, de asemenea, că eficiența Directivei privind siguranța jucăriilor se poate evalua și prin folosirea unor indicatori și date precum cele obținute de la sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței, de la „Safety Gate” și din acțiunile comune și invită Comisia să aprecieze dacă se pot găsi soluții digitale care ar putea îmbunătăți trasabilitatea de-a lungul lanțului de aprovizionare și ar putea contribui la creșterea gradului de siguranță al jucăriilor;

36.  invită statele membre să își intensifice colectarea datelor referitoare la Directiva privind siguranța jucăriilor, care se face în prezent neuniform, nereprezentativ și incomplet, și să facă schimb de date despre riscurile și vulnerabilitățile legate de siguranța jucăriilor; invită companiile să își intensifice cooperarea cu statele membre, transmițându-și reciproc mai multe informații despre accidentele legate de jucării, pentru a mări siguranța copiilor și încrederea în jucăriile introduse pe piața internă;

37.  invită Comisia să profite de prilejul oferit de revizuirea Directivei privind siguranța jucăriilor pentru a concepe indicatori cu ajutorul cărora să monitorizeze dacă statele membre o pun în aplicare corect și dacă este eficace; invită Comisia să îmbunătățească colectarea datelor pe care statele membre, autoritățile de supraveghere a pieței și organismele notificate urmează să le transmită regulat; recomandă Comisiei să elaboreze un raport general la nivelul UE pe baza rapoartelor naționale și să facă aceste rapoarte publice și ușor accesibile tuturor părților interesate;

o
o   o

38.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 170, 30.6.2009, p. 1. (2) JO L 11, 15.1.2002, p. 4. (3) JO L 218, 13.8.2008, p. 30. (4) JO L 218, 13.8.2008, p. 82. (5) JO L 316, 14.11.2012, p. 12. (6) JO L 169, 25.6.2019, p. 1. (7) JO L 151, 7.6.2019, p. 15. (8) JO L 153, 3.5.2021, p. 1. (9) JO L 396, 30.12.2006, p. 1. (10) JO L 342, 22.12.2009, p. 59. (11) JO L 353, 31.12.2008, p. 1. (12) JO L 153, 22.5.2014, p. 62. (13) JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (14) JO L 210, 7.8.1985, p. 29. (15) JO L 174, 1.7.2011, p. 88. (16) JO L 342, 22.12.2009, p. 59. (17) JO L 338, 13.11.2004, p. 4. (18) JO L 266, 26.9.2006, p. 1. (19) JO L 353, 31.12.2008, p. 1. (20) JO L 169, 25.6.2019, p. 45. (21) JO C 425, 20.10.2021, p. 19. (22) JO C 425, 20.10.2021, p. 10. (23) JO C 294, 23.7.2021, p. 14. (24) JO C 388, 13.11.2020, p. 39. (25) JO C 334, 19.9.2018, p. 2. (26) JO C 334, 19.9.2018, p. 60. (27) JO C 76, 28.2.2018, p. 112. (28) JO C 404, 6.10.2021, p. 2. (29) JO C 404, 6.10.2021, p. 63. (30) JO C 158, 30.4.2021, p. 18. (31) JO C 371, 15.9.2021, p. 75.

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la consolidarea Europei în lupta împotriva cancerului - către o strategie cuprinzătoare și coordonată (2020/2267(INI))

P9_TA(2022)0038 A9-0001/2022

Parlamentul European,

—  având în vedere decizia sa din 18 iunie 2020 privind constituirea și stabilirea responsabilităților, a componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului(1),

—  având în vedere documentul de lucru al Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului din 27 octombrie 2020 intitulat „Contribuția Comisiei speciale pentru combaterea cancerului (BECA) la influențarea viitorului Plan european de luptă împotriva cancerului”(2),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2021 privind Planul european de combatere a cancerului (COM(2021)0044),

—  având în vedere Programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare 2021-2027 (Orizont Europa)(3) și misiunea specifică privind cancerul din programul Orizont Europa(4),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—  având în vedere concluziile Consiliului din 15 iunie 2021 privind accesul la medicamente și dispozitive medicale pentru o UE mai puternică și mai rezilientă(5),

—  având în vedere ghidurile elaborate în cadrul acțiunilor comune privind cancerul (EPAAC, CANCON, iPAAC) și Agenda 2030 privind formele rare de cancer, stabilită în cadrul Acțiunii comune privind formele rare de cancer (JARC),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 referitoare la un nou SEC pentru cercetare și inovare (COM(2020)0628),

—  având în vedere Recomandarea 2003/878/CE a Consiliului din 2 decembrie 2003 privind screeningul pentru cancer(6),

—  având în vedere raportul Agenției Internaționale pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) din mai 2017 referitor la punerea în aplicare a Recomandării Consiliului privind screeningul pentru cancer(7),

—  având în vedere orientările europene pentru asigurarea calității screeningului și diagnosticării cancerului de sân, cervical și colorectal,

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 iunie 2021 privind cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027 (COM(2021)0323),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2020 referitoare la o strategie farmaceutică pentru Europa (COM(2020)0761),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice. Către un mediu fără substanțe toxice” (COM(2020)0667),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți - Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” (COM(2021)0400),

—  având în vedere Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (Directiva privind agenții cancerigeni și mutageni – DCM)(8), inclusiv cele trei directive de modificare a acesteia și propunerea Comisiei de a patra directivă de modificare (COM(2020)0571),

—  având în vedere Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și a securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă(9),

—  având în vedere raportul de sinteză al consultării publice al Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului din 19 aprilie 2021 intitulat „Efectele pandemiei de COVID-19 asupra prevenirii cancerului, serviciilor de sănătate, pacienților cu cancer și cercetării: lecții de învățat în urma unei crize de sănătate publică”,

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2020 intitulată „Construirea unei Uniuni Europene a sănătății: consolidarea rezilienței UE în caz de amenințări transfrontaliere la adresa sănătății” (COM(2020)0724), precum și propunerile conexe ale Comisiei și acordurile provizorii de regulamente ale Parlamentului European și ale Consiliului din 11 noiembrie 2020 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate (COM(2020)0727), privind consolidarea rolului Agenției Europene pentru Medicamente în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză în domeniul medicamentelor și al dispozitivelor medicale și gestionarea acestora (COM(2020)0725) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 851/2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor (COM(2020)0726),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/522 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății (programul „UE pentru sănătate”) pentru perioada 2021-2027(10),

—  având în vedere propunerea Comisiei și acordul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind evaluarea tehnologiilor medicale și de modificare a Directivei 2011/24/UE (COM(2018)0051),

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE(11) (Regulamentul privind studiile clinice) și Sistemul de informații privind studiile clinice, instituit în conformitate cu regulamentul respectiv,

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului Europa digitală(12),

—  având în vedere Raportul nr. 21/2019 al Agenției Europene de Mediu (AEM) intitulat „Un mediu sănătos, o viață sănătoasă: influența mediului asupra sănătății și bunăstării în Europa”(13),

—  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 9 iunie 2021 privind planul european de luptă împotriva cancerului(14),

—  având în vedere concluziile și recomandările studiului pregătit pentru Comitetul său pentru viitorul științei și tehnologiei (STOA), în iulie 2021, privind „Impactul tehnologiei 5G asupra sănătății”(15),

—  având în vedere obiectivele ONU în materie de dezvoltare durabilă (ODD), în special obiectivul ODD 3 privind starea bună de sănătate și starea de bine,

—  având în vedere cea de-a patra ediție a Codului european împotriva cancerului(16),

—  având în vedere Codul european de practici împotriva cancerului(17),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (COM(2021)0142),

—  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 iulie 2018 privind combaterea HIV/SIDA, a hepatitei virale și a tuberculozei în Uniunea Europeană și în țările învecinate – situația actuală, instrumente de politică și bune practici (SWD(2018)0387),

—  având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2020 intitulat „Alcoolul și cancerul în regiunea europeană a OMS: Apel la o mai bună prevenție”(18),

—  având în vedere activitatea și concluziile grupului de interese multipartit „MEPs Against Cancer” (Deputații europeni împotriva cancerului),

—  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(19),

—  având în vedere rezoluția sa din 2 martie 2017 privind opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente(20),

—  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice(21),

—  având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră(22),

—  având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune(23),

—  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19(24) în domeniul sănătății publice,

—  având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la penuria de medicamente – moduri de abordare a unei probleme emergente(25),

—  având în vedere rezoluția sa din 15 decembrie 2016 referitoare la regulamentul privind medicamentele de uz pediatric(26) și evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie referitoare la revizuirea legislației UE privind medicamentele pentru copii și bolile rare,

—  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului (A9-0001/2022),

A.  întrucât Planul european de combatere a cancerului („Planul”) ar trebui să răspundă în mod eficient solicitării de progrese din partea familiilor și cadrelor medicale ale celor 1,3 milioane de persoane care mor anual din cauza cancerului în Europa, între care 6 000 de copii și tineri, precum și nevoilor cruciale ale pacienților care au nevoie în prezent de diagnostice efectuate la timp și de tratamente și metode de îngrijire eficace, inovatoare, accesibile și la prețuri abordabile pentru cancer și complicațiile și comorbiditățile legate de cancer, așteptărilor legitime ale celor peste 12 milioane de supraviețuitori ai cancerului și ale familiilor acestora, care se confruntă cu dificultăți în a reveni la o „viață normală”, voinței clare a generațiilor viitoare de a fi protejate împotriva amenințărilor pentru sănătate și factorilor de risc și preocupării guvernelor care se confruntă cu o povară economică și socială din ce în ce mai mare din cauza cancerului și a tratamentelor aferente; întrucât scopul tuturor acțiunilor Uniunii în lupta împotriva cancerului ar trebui să fie creșterea ratei de supraviețuire de cinci ani a pacienților bolnavi de cancer;

B.  întrucât Europa reprezintă mai puțin de 10 % din populația lumii, dar înregistrează un sfert din totalul cazurilor de cancer, iar cancerul este a doua cauză de deces în Europa după bolile cardiovasculare și prima cauză de deces din cauză de boală în rândul copiilor cu vârsta de peste un an; întrucât nevoile specifice ale copiilor și adolescenților care suferă de cancer necesită o atenție și un sprijin continue la nivel global, iar oncologia pediatrică ar trebui să fie diferențiată de gestionarea cancerului la adulți; întrucât, deși s-a înregistrat o ușoară scădere a ratelor mortalității datorită campaniilor de screening, diagnosticării mai bune și inovării terapeutice, numărul de cazuri diagnosticate este totuși în creștere, în special dată fiind speranța de viață mai mare, ceea ce duce la îmbătrânirea populației; întrucât aproape trei sferturi din toate diagnosticele de cancer din UE apar la persoane cu vârsta de peste 60 de ani;

C.  întrucât cancerul ilustrează nedreptatea socială și inegalitatea în domeniul sănătății, deoarece diferențele dintre ratele de supraviețuire ale bolnavilor de cancer în statele membre ale UE depășesc 25 %; întrucât cetățenii UE se confruntă cu inegalități în ceea ce privește prevenirea, sunt protejați în mod inegal împotriva factorilor de risc, sunt educați în mod inegal în ceea ce privește comportamentele sănătoase și sunt dotați în mod inegal împotriva dezinformării; întrucât cetățenii UE sunt inegali în ceea ce privește accesul în timp util la tratamente și îngrijiri abordabile și de calitate dintr-un stat membru în altul și de la o regiune la alta dintr-o anumită țară; întrucât accesul la echipe medicale complet multidisciplinare și multiprofesionale variază foarte mult în Europa; întrucât, după vindecare sau când se află în remisie, cetățenii UE sunt inegali în ceea ce privește capacitatea lor de a se întoarce la locul de muncă, de a fi independenți din punct de vedere financiar și de a reveni la o viață familială, socială și emoțională armonioasă; întrucât clasa socială și genul sunt criterii și cauze importante ale inegalităților și inechităților în toate stadiile bolii;

D.  întrucât în majoritatea statelor membre au fost instituite politici naționale sau regionale specifice în materie de cancer, ale căror misiuni, capacități și bugete sunt eterogene; întrucât unele regiuni au devenit centre de luptă împotriva cancerului, cu o expertiză care ar trebui împărtășită în întreaga Uniune;

E.  întrucât obiectivul Planului nu ar trebui să fie doar acela de a combate o problemă esențială de sănătate publică și de a ajuta pacienții să trăiască mai mult și mai bine, ci ar trebui, de asemenea, să inițieze reducerea inegalităților și disparităților în materie de sănătate și să reducă sarcina socială și economică a bolii; întrucât Comisia ar trebui să promoveze o abordare centrată pe pacient și bazată pe drepturile cetățenilor prin integrarea aspectelor legate de justiție, sustenabilitate, echitate, solidaritate, inovare și colaborare în centrul Planului, inclusiv în cadrul Inițiativei sale „Încurajarea copiilor în lupta împotriva cancerului”;

F.  întrucât pandemia de COVID-19 a cauzat perturbări grave în programele de screening pentru cancer, în tratamentul, cercetarea și serviciile destinate supraviețuitorilor și de urmărire a acestora, cu impactul aferent asupra pacienților bolnavi de cancer, a familiilor și a cadrelor medicale; întrucât pandemia a creat o nevoie urgentă de a consolida serviciile de combatere a cancerului în toate țările europene și de a remedia întârzierile extrem de îngrijorătoare în ceea ce privește acțiunile de prevenire, precum și depistarea și diagnosticarea timpurie; întrucât se estimează că, în Europa în timpul pandemiei, 100 milioane de teste de depistare nu au fost efectuate și un milion de cazuri de cancer nu au fost diagnosticate; întrucât unul din cinci pacienți care suferă de cancer nu a primit la timp tratamentul chirurgical sau chimioterapia de care avea nevoie(27); întrucât cadrele medicale au dus povara unei pandemii și trebuie să facă față unui mediu de lucru foarte stresant;

G.  întrucât alfabetizarea în domeniul sănătății include dobândirea de cunoștințe și competențe, sensibilizarea cu privire la drepturi și încrederea de a lua măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea personală și a comunității; întrucât acțiunile de promovare a alfabetizării în domeniul sănătății în cadrul Planului ar trebui să se concentreze pe responsabilizarea pacienților și a cetățenilor prin intermediul unor instrumente de comunicare de ultimă generație, inclusiv solicitând participarea și colaborarea organizațiilor de pacienți și a altor ONG-uri foarte competente în domeniu, care se axează de ani de zile pe difuzarea și cultivarea cunoștințelor de sănătate; întrucât responsabilizarea pacienților implică asistență pentru ca aceștia să își înțeleagă drepturile; întrucât toate eforturile de îmbunătățire a alfabetizării în domeniul sănătății, inclusiv a alfabetizării digitale, ar trebui să țină seama de persoanele care se confruntă cu excluziunea și de nevoile persoanelor cu dizabilități de învățare; întrucât ar trebui luate în considerare inegalitățile în ceea ce privește cunoașterea tehnologiilor informatice, accesul și utilizarea acestora, precum și diferențele regionale, naționale, sociale și economice; întrucât informațiile necesare ar trebui să fie disponibile în limbi comune din afara UE pentru a ajunge la migranți, la persoanele nou-venite și la alte grupuri vulnerabile și comunități minoritare; întrucât, în eforturile de îmbunătățire a cunoștințelor în materie de sănătate, responsabilitatea ar trebui să fie, de asemenea, de a ajuta cetățenii să identifice actele de dezinformare, având în vedere efectele nocive pe care le poate avea dezinformarea în toate domeniile legate de îngrijirea oncologică, inclusiv în ceea ce privește prevenția, vaccinarea și tratamentul;

H.  întrucât aproximativ 40 % din cazurile de cancer din UE pot fi prevenite; întrucât prevenirea este mai eficientă decât orice tratament și cea mai rentabilă strategie pe termen lung de control al cancerului; întrucât Planul ar trebui să abordeze toți factorii-cheie de risc și factorii sociali determinanți ai cancerului; întrucât nivelul UE este esențial în prevenirea cancerului, deoarece deține competențe semnificative care au impact asupra celor mai mulți factori de risc pentru cancer;

I.  întrucât, potrivit Raportului nr. 21/2019 al AEM, cancerul este principala boală netransmisibilă care poate fi atribuită mediului, peste 250 000 de decese cauzate de cancer fiind atribuite mediului în 2016 în 32 de țări europene cu venituri ridicate; întrucât AEM a identificat poluarea aerului înconjurător, substanțele chimice, arderea combustibililor în interior și radiațiile ca factori de risc pentru cancer legați de mediu;

J.  întrucât poluarea aerului cu poluanți proveniți dintr-o gamă largă de surse, inclusiv energia, transporturile, agricultura și industria, reprezintă un factor determinant principal al mortalității, cauzând 400 000 de decese premature pe an, inclusiv din cauza cancerului pulmonar, a bolilor cardiace și a accidentelor vasculare cerebrale;

K.  întrucât în Comunicarea Comisiei privind cooperarea consolidată împotriva bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare (COM(2018)0245) se recomandă elaborarea de orientări la nivelul UE pentru instituirea unor sisteme electronice cuprinzătoare de informații privind imunizarea la nivel național, astfel încât să se asigure monitorizarea efectivă a programelor de imunizare; întrucât acest lucru ar trebui realizat în deplină conformitate cu normele de protecție a datelor; întrucât virusul papiloma uman (HPV) este o infecție cu transmitere sexuală asociată cu aproape 5 % din toate tipurile de cancer la femei și la bărbați din întreaga lume, printre care cancerul de col uterin și cel orofaringian, dar de asemenea cancerul anal, penian, vaginal și vulvar; întrucât, pentru a atinge obiectivele OMS pentru 2030 privind eliminarea cancerului de col uterin ca problemă de sănătate publică, sunt necesare atât atingerea obiectivelor de vaccinare împotriva HPV pentru fete, cât și instituirea unui screening organizat de înaltă calitate pentru depistarea cancerului de col uterin; întrucât ratele de vaccinare împotriva HPV sunt îngrijorător de scăzute în statele membre; întrucât există, din nefericire, discrepanțe majore în ceea ce privește acoperirea vaccinală între statele membre, care variază de la mai puțin de 30 % la peste 70 % (nivelul necesar de imunitate a populației fiind de 70 %); întrucât Helicobacter pylori este principala cauză infecțioasă a cancerului la nivel mondial, în principal a adenocarcinomului gastric non-cardia;

L.  întrucât anumite tipuri de cancer endocrin (precum cancerul tiroidian, cancerul de sân și cancerul testicular) sunt în creștere; întrucât tratamentele endocrine pentru cancerul dependent de hormoni pot avea efecte secundare asupra sistemului endocrin; întrucât tratamentele împotriva cancerului pot avea efecte pe termen lung, cum ar fi comorbidități endocrine la supraviețuitorii cancerului; întrucât obezitatea este un factor de risc cunoscut pentru multe tipuri de cancer, inclusiv pentru tipurile de cancer endocrin; întrucât se știe că expunerea la perturbatorii endocrini are efect asupra dezvoltării obezității și a cancerului; întrucât perturbatorii endocrini costă anual statele membre între 157 și 270 de miliarde EUR (până la 2 % din PIB-ul UE)(28) în cheltuieli de sănătate și pierdere a potențialului de câștig, în mare parte din cauza tulburărilor de neurodezvoltare și metabolice și a cancerului;

M.  întrucât expunerea la substanțe periculoase la locul de muncă este responsabilă de aproximativ 120 000 de cazuri de cancer profesional în fiecare an, ceea ce cauzează aproximativ 80 000 de decese în fiecare an, ceea ce reprezintă 8 % din totalul deceselor cauzate de cancer (12 % din decesele cauzate de cancer în rândul bărbaților și 7 % din decesele cauzate de cancer în rândul femeilor); întrucât, cu toate acestea, poate fi dificil să se stabilească relații cauzale, din cauza perioadelor lungi de latență; întrucât IARC al OMS a identificat 50 de agenți cancerigeni prioritari și a demonstrat că lucrătorii sunt expuși pe scară largă la acești agenți în Europa; întrucât marea majoritate a cancerelor cauzate de agenți cancerigeni la locul de muncă par să poată fi prevenite dacă agenții cancerigeni sunt reglementați în consecință, dar, în temeiul Directivei 2004/37/CE, există până în prezent valori limită obligatorii de expunere profesională (OEL) pentru doar 27 dintre aceștia; întrucât sunt necesare acțiuni suplimentare pentru a preveni, detecta și recunoaște mai bine formele de cancer profesional legate de munca în schimburi de noapte și radiațiile UV (pentru lucrătorii care lucrează în aer liber);

N.  întrucât o piață a muncii în schimbare, caracterizată de evoluții demografice, de noi tehnologii și de noi tipuri de locuri de muncă, are un impact potențial asupra sănătății și siguranței la locul de muncă; întrucât tot mai mulți lucrători se mută în locuri de muncă pe platforme online și muncă netradițională sau locuri de muncă atipice; întrucât factori precum radiațiile, stresul, organizarea muncii și condițiile de muncă sunt toți legați de cancerul profesional(29); întrucât, în prezent, nu există date fiabile și comparabile la nivelul UE privind expunerea la factorii de risc de cancer la locul de muncă(30);

O.  întrucât, spre deosebire de accidentele la locul de muncă, în care vătămările pot fi evaluate mai ușor și pot fi acordate despăgubiri, poate dura ani sau decenii înainte de diagnosticarea cancerului profesional și de identificarea corespunzătoare a cauzei; întrucât Recomandarea Comisiei privind bolile profesionale(31) recomandă statelor membre să introducă, cât mai curând posibil, în legislația, reglementările și dispozițiile lor administrative naționale privind bolile profesionale pentru care se pot acorda despăgubiri lista europeană stabilită în anexa I la recomandarea menționată anterior; întrucât disparitățile existente între statele membre în ceea ce privește rata de recunoaștere a bolilor profesionale înseamnă că mulți lucrători nu au beneficiat niciodată de recunoașterea bolii lor profesionale;

P.  subliniază că radonul este un gaz radioactiv incolor și inodor și, pentru că se descompune în aer, eliberează radiații care pot deteriora ADN-ul celulelor din organism; întrucât nivelurile de radon variază foarte mult în diferite regiuni sau chiar în zone rezidențiale și pot fi prezente atât în aerul exterior, cât și în aerul interior;

Q.  subliniază că, în 2011, IARC a clasificat câmpurile electromagnetice de radiofrecvență ca fiind posibil cancerigene pentru oameni, pe baza unui risc crescut de gliom asociat utilizării telefoanelor mobile; întrucât există studii, publicate în 2015 și 2018, care arată o creștere semnificativă (de peste două ori) a tumorilor de glioblastom pe o perioadă de douăzeci de ani (1995-2015) la toate grupele de vârstă, iar altele care arată riscul crescut de glioblastom asociat cu utilizarea telefonului mobil și fără fir la persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani; întrucât sunt necesare mai multe studii pentru a stabili aceste riscuri asociate;

R.  întrucât 24 % din toate diagnosticele oncologice nou stabilite în Europa în fiecare an, inclusiv toate formele de cancer pediatric, sunt forme rare de cancer și reprezintă în ele însele o provocare pentru sistemele publice de sănătate; întrucât pacienții cu forme rare de cancer se confruntă cu provocări legate de diagnosticarea tardivă sau incorectă, lipsa accesului la terapii și competențe adecvate, neînțelegerea datelor științifice subiacente, lipsa fezabilității comerciale în dezvoltarea de noi terapii, puține bănci de țesuturi disponibile, dificultăți în efectuarea unor studii clinice bine alimentate, precum și sentimente de izolare;

S.  întrucât planul ar trebui pus în aplicare în strânsă legătură cu recomandările și acțiunile IARC, cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU pentru sănătatea globală, inclusiv cu obiectivul de a realiza o acoperire universală cu servicii de sănătate, cu recomandările și orientările OMS, cu acordurile internaționale în domeniul sănătății, inclusiv cu Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului și cu Inițiativa globală a OMS privind cancerul la copii, cu acțiunile comune ale UE privind cancerul, precum și cu recomandările și orientările experților și ale asociațiilor de pacienți; întrucât Planul ar trebui să recunoască drept prioritate solidaritatea și parteneriatul UE cu țările cu venituri mici și medii, inclusiv cu cele din regiunea extinsă a OMS din Europa;

T.  întrucât Actul privind condițiile de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei acordă Suediei o derogare de la interdicția la nivelul UE privind vânzarea anumitor tipuri de tutun pentru uz oral;

U.  întrucât alimentația mediteraneeană este cunoscută ca fiind sănătoasă și echilibrată și că joacă un rol de protecție în prevenirea primară și secundară a principalelor boli cronice degenerative;

V.  întrucât, deși Planul acordă o atenție remarcabilă unei serii de necesități de politici privind screeningul pentru cancer, există mai puține inițiative pentru depistarea timpurie a formelor de cancer care nu sunt incluse în programele de screening; întrucât, prin urmare, sunt necesare acțiuni specifice pentru a promova o mai bună informare privind semnele de avertizare legate de cancer în rândul cetățenilor și al cadrelor medicale;

W.  întrucât creșterea prețurilor la medicamentele împotriva cancerului a depășit creșterea cheltuielilor totale legate de cancer, iar noile medicamente împotriva cancerului care ajung pe piață la un preț ridicat au fost identificate ca fiind un factor important al creșterii cheltuielilor legate de cancer; întrucât Raportul tehnic al OMS din 2018 privind stabilirea prețurilor la medicamentele împotriva cancerului și impactul său(32) a recunoscut că prețurile medicamentelor împotriva cancerului au fost mai mari decât pentru alte indicații, iar costurile acestora au crescut într-un ritm mai rapid, ceea ce a cauzat lipsa accesului la tratament pentru mulți pacienți din întreaga lume și a afectat capacitatea guvernelor de a oferi acces la prețuri accesibile pentru toți;

X.  întrucât abordarea cancerului într-o strategie cuprinzătoare, cum ar fi Planul de luptă împotriva cancerului prezentat de Comisie, ar putea fi utilizată ca model pentru alte boli netransmisibile și întrucât pacienții cu alte boli cronice ar trebui, prin urmare, să beneficieze, de asemenea, de realizările și principiile Planului și ar trebui elaborate planuri similare și pentru alte patologii cu rate ridicate de mortalitate;

Y.  întrucât coordonarea dintre statele europene, o politică comună susținută la nivel european și schimburile transfrontaliere de cunoștințe sunt absolut esențiale pentru obținerea de progrese în combaterea cancerului; întrucât responsabilitatea principală pentru protecția sănătății și sistemele de sănătate revine statelor membre;

Z.  întrucât este necesară o abordare cuprinzătoare, multidisciplinară și coordonată în abordarea factorilor legați de comportament, biologici, de mediu, legați de locul de muncă, socioeconomici și comerciali determinanți pentru sănătate, la nivel regional, național și european, pentru a sprijini acțiunile care vizează toate aspectele legate de cancer (prevenire, depistare, tratament, îngrijire paliativă, îngrijiri ulterioare pentru supraviețuitori și reintegrare), printr-o mobilizare eficientă a principalelor instrumente, cum ar fi resurse și fonduri adecvate, legislație, cercetare și schimbul de cunoștințe; întrucât s-a demonstrat că abordările terapeutice axate pe pacient îmbunătățesc calitatea vieții și rata generală de supraviețuire a pacienților; întrucât noile tehnologii și inteligența artificială au un potențial ridicat de a aduce îmbunătățiri în domeniul cercetării cancerului, în procesele legate de tratamente și în îngrijire;

AA.  întrucât cercetarea și inovarea sunt singura noastră speranță de a învinge definitiv cancerul într-o zi; întrucât este necesară o finanțare susținută și efectivă pentru a sprijini proiecte ambițioase și condiții de muncă bune și stabile pentru cercetătorii care lucrează în domeniul cancerului; întrucât întreprinderile farmaceutice, inclusiv IMM-urile, actori esențiali pentru inovarea în domeniul oncologic;

AB.  întrucât abordările „Sănătate în toate politicile” și „O singură sănătate” ar trebui promovate în continuare, iar eforturile de combatere a cancerului ar trebui integrate în toate politicile UE;

AC.  întrucât UE și statele membre ar trebui să-și mobilizeze forțele și să ofere stimulente adecvate și bugete sustenabile pentru a atinge obiectivul ambițios de a reduce incidența cancerului și a mortalității cauzate de cancer în Europa;

AD.  întrucât Planul ar putea reprezenta, prin urmare, un prim pas important către o veritabilă Uniune Europeană a Sănătății și o demonstrație publică destinată cetățenilor, care să le arate succesul ce poate fi obținut printr-o cooperare paneuropeană în domeniul sănătății,

1.  salută Planul și invită Comisia să caute noi sinergii între Plan și programul EU4Health, Strategia farmaceutică pentru Europa, Strategia privind substanțele chimice și strategia industrială europeană actualizată; consideră că un astfel de cadru cuprinzător privind cancerul ar contribui la prevenirea, depistarea timpurie și vindecarea cancerului; invită Comisia să depună eforturi în vederea elaborării unei politici comune privind cancerul, care să includă, acolo unde este necesar, propuneri de proiecte legislative;

A.Domenii de acțiune

I.Prevenirea cancerului în toate politicile europene

2.  este ferm convins că, în toate politicile și programele de finanțare europene, ar trebui să fie puse în aplicare acțiuni preventive împotriva cancerului, prin măsuri de sprijinire a eliminării sau reducerii efectelor nocive legate de factori de risc ce pot fi modificați; invită Comisia și statele membre să integreze în toate politicile relevante campanii de sensibilizare publică cu privire la prevenirea cancerului; invită Comisia să introducă obiectivele Planului în toate politicile sectoriale relevante; este ferm convins că acțiunile preventive ar trebui să se bazeze pe dovezi; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să majoreze finanțarea pentru cercetarea științifică privind cauzele cancerului și pentru eficiența și implementarea măsurilor preventive;

3.  invită Comisia și statele membre să conceapă și să pună în aplicare măsuri de prevenire eficace la nivel național și la nivelul UE, care să se bazeze pe expertiză științifică independentă, pe cele mai bune practici, pe lecțiile învățate, precum și pe orientări clinice; solicită, în acest sens, punerea în aplicare în special a Codului european de luptă împotriva cancerului (ECAC), pentru a reduce riscurile de cancer pe baza celor mai recente dovezi științifice, și actualizarea periodică a ECAC printr-un ciclu bazat pe monitorizare și evaluare continue;

4.  recunoaște că peste 40 % din toate tipurile de cancer pot fi prevenite prin acțiuni coordonate care vizează factorii determinanți pentru sănătate legați de comportament, biologici, de mediu, legați de locul de muncă, socioeconomici și comerciali; solicită să se acorde mai multă atenție menținerii unui stil de viață sănătos, pentru a preveni cancerul și a reduce recidiva anumitor tipuri de cancer;

5.  sprijină obiectivul misiunii de combatere a cancerului din cadrul programului Orizont Europa de a preveni peste trei milioane de decese premature suplimentare în perioada 2021-2030, prin accelerarea progreselor în ceea ce privește programele de prevenire și control al cancerului, care vizează egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul la aceste programe; invită Comisia să aloce o finanțare adecvată misiunii de combatere a cancerului din cadrul programului Orizont Europa și altor programe relevante (cum ar fi „Știința și politica pentru un viitor sănătos” – HBM4EU) pentru a atinge acest obiectiv;

6.  regretă inegalitățile și inechitățile semnificative din domeniul sănătății din UE în ceea ce privește prevenirea cancerului; insistă asupra necesității de a identifica și de a acorda o atenție deosebită grupurilor de populație vulnerabile, marginalizate, excluse social și persoanelor care locuiesc în zone îndepărtate (cum ar fi regiunile rurale, izolate sau foarte îndepărtate de centrele medicale), pentru a asigura accesul acestora la servicii de prevenire a cancerului; consideră, în acest sens, că prevenirea cancerului trebuie să fie încadrată și în contextul justiției sociale, ceea ce implică necesitatea unor schimbări sistemice prin politici publice la nivelul întregii populații, dincolo de schimbările de comportament individual;

7.  recunoaște că consumul de tutun este de departe cea mai mare cauză de cancer care poate fi prevenită în UE, fiind responsabilă de 15-20 % din cazurile de cancer din Europa și fiind principalul factor de risc pentru decesele cauzate de cancer în Europa (27 % dintre decesele cauzate de cancer, ceea ce echivalează cu 700 000 de decese cauzate anual de cancer în UE); reamintește că există diferențe majore în UE, deoarece procentul de fumători variază de peste cinci ori de la o țară la alta;

8.  susține cu tărie obiectivul stabilit în Plan al unei „generații fără tutun”, în care mai puțin de 5 % din populație să consume tutun până în 2040, față de aproximativ 25 % în prezent; îndeamnă Comisia să stabilească obiective intermediare care să fie monitorizate și promovate în mod constant, inclusiv la nivel național, și care să fie raportate în Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului, pentru a se direcționa eforturile în mod optim în vederea atingerii obiectivului global; invită Comisia să finanțeze programe de sprijinire a renunțării la fumat; invită Comisia să sprijine cooperarea între statele membre în schimbul celor mai bune și mai eficiente practici de reducere a fumatului;

9.  salută intenția Comisiei de a revizui Directiva privind produsele din tutun(33), Directiva privind impozitarea produselor din tutun(34) și cadrul juridic privind achizițiile transfrontaliere de tutun de către persoane fizice și îndeamnă Comisia să ia măsuri adecvate și să prezinte propuneri legislative, pentru a introduce următoarele:

10.  cere evaluarea și revizuirea metodelor de măsurare utilizate în prezent pentru gudron, nicotină și monoxid de carbon din produsele din tutun și în produsele conexe, pe baza cercetărilor științifice independente și recente;

11.  solicită punerea deplină în aplicare de către statele membre a obligațiilor prevăzute în Directiva (UE) 2019/904 privind materialele plastice de unică folosință(35) în ceea ce privește filtrele din produsele din tutun care conțin plastic, pentru a aborda preocupările legate de mediu și de sănătate care sunt generate de aceste filtre;

12.  invită Comisia să țină seama de evaluările științifice ale riscurilor pentru sănătate legate de țigaretele electronice, produsele din tutun încălzit și noile produse din tutun, inclusiv de evaluarea riscurilor utilizării acestor produse în comparație cu consumul altor produse din tutun, precum și să realizeze la nivel european o listă de substanțe conținute și emise de aceste produse; consideră că țigaretele electronice i-ar putea ajuta pe unii fumători să renunțe treptat la fumat; consideră, în același timp, că țigaretele electronice nu ar trebui să fie atractive pentru minori și nefumători; invită, prin urmare, Comisia să evalueze, în cadrul Directivei privind produsele din tutun, ce arome din țigaretele electronice sunt în special atractive pentru minori și nefumători și să propună interzicerea acestora și, în plus, să propună interzicerea tuturor aromelor caracteristice din produsele din tutun încălzit și din noile produse din tutun;

13.  solicită punerea rapidă și integrală în aplicare a Convenției-cadru a OMS pentru controlul tutunului (FCTC)(36) și a Protocolului OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun(37), acordând o atenție deosebită articolului 5.3 din FCTC și orientărilor sale privind protecția politicilor de sănătate publică împotriva intereselor particulare ale industriei tutunului; îndeamnă Comisia să pună în aplicare norme de conduită specifice pentru toți funcționarii și ceilalți agenți atunci când interacționează cu industria tutunului, în conformitate cu decizia Ombudsmanului European în cazul 852/2014/LP(38);

14.  sprijină propunerea Comisiei de a actualiza recomandarea Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind mediile fără fum de tutun(39) pentru a extinde domeniul de aplicare a acesteia la produsele nou-apărute, cum ar fi țigaretele electronice și produsele din tutun încălzit, și pentru a extinde mediile fără fum de tutun și la spațiile în aer liber;

15.  reamintește că etanolul și acetaldehida din metabolizarea etanolului din băuturile alcoolice sunt clasificate de IARC ca fiind cancerigene pentru oameni și că aproximativ 10 % din toate cazurile de cancer la bărbați și 3 % din toate cazurile de cancer la femei din Europa pot fi atribuite consumului de alcool;(40) subliniază că, cu cât cantitatea de alcool consumată este mai mică, cu atât riscul de apariție a cancerului este mai mic; subliniază că consumul nociv de alcool este un factor de risc pentru multe tipuri diferite de cancer, cum ar fi cancerul oral, de faringe, de laringe, de esofag, de ficat, cancerul colorectal și cancerul de sân la femei; reamintește studiul menționat de OMS(41), care recunoaște că nivelul cel mai sigur de consum de alcool este consumul zero atunci când este vorba de prevenirea cancerului și subliniază necesitatea de a ține seama de acest aspect la elaborarea și punerea în aplicare a politicii de prevenire a cancerului(42);

16.  salută obiectivul Comisiei de a obține o reducere cu cel puțin 10 % a consumului nociv de alcool până în 2025; încurajează Comisia și statele membre să promoveze acțiuni de reducere și prevenire a efectelor nocive ale consumului de alcool în cadrul unei strategii revizuite a UE privind alcoolul(43), inclusiv o strategie europeană de consum de alcool zero pentru minori, însoțită, după caz, de propuneri legislative, respectând în același timp principiul subsidiarității și legislațiile naționale în vigoare privind limitele de vârstă pentru consumul de alcool; sprijină furnizarea de informații mai bune consumatorilor prin îmbunătățirea etichetării băuturilor alcoolice pentru a include informații privind consumul moderat și responsabil de alcool și prin introducerea unei indicații obligatorii privind lista ingredientelor și informațiile nutriționale, introducând, de asemenea, etichetarea digitală; solicită Comisiei să ia măsuri specifice care să vizeze consumul ridicat și riscant de alcool(44); consideră că este important să se protejeze minorii de comunicarea comercială privind consumul de alcool, precum și de plasarea de produse și de sponsorizarea din partea mărcilor de alcool, inclusiv în mediul digital, deoarece publicitatea nu trebuie să se adreseze în mod specific minorilor și nu trebuie să încurajeze consumul de alcool; solicită interzicerea publicității la alcool și a sponsorizării evenimentelor sportive care sunt frecventate în principal de minori de către producătorii de băuturi alcoolice; solicită o monitorizare strictă a punerii în aplicare a Directivei revizuite privind serviciile mass-media audiovizuale(45); solicită ca propunerea de Act legislativ privind serviciile digitale să consolideze capacitatea statelor membre de a susține și de a pune în aplicare legislația care vizează protejarea minorilor și a altor persoane vulnerabile împotriva comunicării comerciale pentru băuturi alcoolice; încurajează alocarea de fonduri publice pentru campaniile naționale și europene de sensibilizare; sprijină revizuirea prevăzută a legislației UE privind impozitarea alcoolului și achizițiile transfrontaliere de alcool de către persoane fizice, precum și o revizuire a politicilor de stabilire a prețurilor la alcool, inclusiv având în vedere creșterea taxelor pe băuturile alcoolice;

17.  subliniază că alimentația are o influență semnificativă asupra sănătății oamenilor și că dovezile științifice arată că consumul de porții alimentare cu o dimensiune necorespunzătoare are un impact negativ asupra sănătății și poate crește riscul de apariție a cancerului; solicită dezvoltarea unor campanii cuprinzătoare de nutriție, aliniate la Strategia Uniunii Europene „De la fermă la consumator”;

18.  încurajează statele membre să ia în considerare oferirea de consiliere nutrițională în cadrul asistenței medicale primare;

19.  subliniază rolul unei alimentații sănătoase în prevenirea și limitarea incidenței și reapariției cancerului și subliniază că riscurile individuale de cancer pot fi reduse prin creșterea consumului de plante și alimente pe bază de plante produse în mod sustenabil, cum ar fi fructele și legumele proaspete, cerealele integrale și leguminoasele; subliniază, de asemenea, necesitatea de a aborda problema legată de consumul excesiv de carne și de produse ultra-procesate și de produse cu un conținut ridicat de zahăr, sare și grăsimi; salută, prin urmare, viitoarea revizuire a programului UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli și a politicii UE de promovare a produselor agricole; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze și să ajute consumatorii să facă alegeri informate, sănătoase și sustenabile cu privire la produsele alimentare, prin adoptarea la nivelul UE a unei etichete nutriționale obligatorii și armonizate pe partea din față a ambalajului, care să fie elaborată pe bază de dovezi științifice solide și independente; salută accentul pus pe alimentația sănătoasă în Garanția UE pentru copii(46) și solicită un nou plan de acțiune al UE privind obezitatea infantilă; promovează măsuri fiscale pentru a face ca alimentele proaspete (precum fructele și legumele, leguminoasele, păstăile și cerealele integrale) să devină mai ieftine și mai accesibile la nivel național, în special pentru persoanele cu venituri mici; încurajează statele membre să utilizeze politici de stabilire a prețurilor, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată diferențiată, și măsuri de control al pieței pentru a influența cererea de alimente și băuturi cu un conținut scăzut de grăsimi saturate, grăsimi trans, sare și zahăr, precum și accesul la ele la prețuri rezonabile; sprijină statele membre în revizuirea dispozițiilor relevante pentru a restricționa publicitatea pentru băuturile îndulcite și produsele alimentare prelucrate cu un conținut ridicat de grăsimi, sare și zahăr, inclusiv publicitatea pe platformele de comunicare socială, și invită Comisia să prezinte o propunere de regulament cuprinzător la nivelul UE pentru a interzice publicitatea la astfel de produse pentru minori;

20.  recunoaște că obezitatea este considerată un factor de risc pentru multe tipuri de cancer, cum ar fi cancerul colorectal, cancerele renale sau cancerul de sân, printre altele; invită statele membre să lupte activ împotriva obezității, oferind acces la opțiuni alimentare sănătoase și la practicarea sportului, nu doar prin educarea și încurajarea cetățenilor să facă alegerile corecte, ci și prin includerea unor programe integrale în asistența medicală primară, care să ajute pacienții care suferă de obezitate să slăbească sănătos; invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea și inovarea legate de obezitate cu scopul de a descrie influența factorilor genetici, a microbiomului uman și a stării psihologice, printre altele, asupra greutății corporale și pentru a explora cele mai eficiente intervenții;

21.  salută intenția Comisiei de a se combate prezența contaminanților cancerigeni în alimente; reamintește Comisiei Rezoluția Parlamentului din 8 octombrie 2020(47), în care se solicită stabilirea unor limite legale stricte pentru acrilamida prezentă în alimente, pentru a proteja în mod adecvat consumatorii, în special pe cei mai vulnerabili, cum ar fi sugarii și copiii; invită insistent Comisia să prezinte rapid propuneri de reglementare;

22.  invită Comisia să țină seama de diversele apeluri ale Parlamentului din rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 privind îmbunătățirea procedurii Uniunii de autorizare a pesticidelor;

23.  invită statele membre, guvernele regionale și locale, reprezentanții societății civile și angajatorii să promoveze și să faciliteze practicarea activităților fizice și sportive pe întreg parcursul vieții, deoarece se știe că acestea limitează incidența și recurența cancerului, reduc problemele de sănătate mintală și favorizează incluziunea socială; subliniază că este important ca practicarea activității fizice și a sportului să devină accesibilă și incluzivă încă de la o vârstă fragedă, în special pentru grupurile vulnerabile, prin finanțarea infrastructurilor, echipamentelor și programelor publice; invită statele membre să faciliteze accesul pacienților spitalizați la activitatea fizică, dacă acest lucru este recomandat clinic;

24.  salută lansarea campaniei UE „HealthLifestyle4all”, care include promovarea sportului, a activității fizice și a alimentației sănătoase, pe lângă alte sectoare cheie; recomandă ca școlile să includă educația în domeniul sănătății în programele lor de învățământ, pentru a se asigura că minorii și adolescenții învață cum să aibă un stil de viață sănătos și că sunt informați cu privire la Codul european de luptă împotriva cancerului și solicită ca educația în domeniul sănătății să facă parte integrantă din politicile educaționale de asistență socială;

25.  subliniază faptul că radiațiile solare conțin radiații ultraviolete (UV) invizibile, care pot duce la apariția cancerului de piele; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască Directiva 2006/25/CE privind expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale)(48) și să includă radiațiile solare în domeniul de aplicare al acestei directive; sprijină acțiunile care vizează creșterea protecției împotriva expunerii la radiațiile UV la nivelul UE, în special prin intermediul legislației privind sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru lucrătorii în aer liber; salută angajamentul Comisiei de a analiza măsuri privind expunerea la radiații ultraviolete, inclusiv cele emise de dispozitivele de bronzare artificială (solarii)(49); subliniază importanța campaniilor de informare pentru a sensibiliza cetățenii cu privire la riscurile asociate expunerii excesive la soare și pentru a-i învăța cum să recunoască posibilele semnale de alarmă; solicită măsuri specifice pentru reducerea expunerii minorilor și adolescenților la radiații ultraviolete; solicită o legislație mai strictă privind utilizarea solariilor în scopuri cosmetice și interzicerea utilizării acestora de către minori; invită statele membre să includă raportarea cu privire la cancerul de piele melanom în registrele naționale oncologice;

26.  recunoaște că aproximativ 2 % din cazurile de cancer la nivel european pot fi atribuite radiațiilor ionizante și că expunerea în interior la radon și la produsele sale de descompunere este a doua cauză principală a cancerului pulmonar în Europa; așteaptă cu interes rezultatele programului de cercetare și formare Euratom(50), care va îmbunătăți cunoștințele privind expunerea la radon și măsurile propuse pentru a reduce acumularea acestuia în locuințe; reamintește că radiațiile ionizante ar putea fi prezente și în gospodăriile private; încurajează, prin urmare, Comisia și statele membre să cartografieze zonele critice actuale și potențiale pentru a reacționa în mod eficace la această amenințare; invită Comisia să aloce fonduri pentru crearea unei astfel de hărți previzionale și să promoveze campanii de informare a publicului în vederea sensibilizării cu privire la această chestiune; încurajează statele membre să își actualizeze periodic planurile naționale de reducere a expunerii la radon, astfel cum se solicită în Directiva privind expunerea la surse radioactive(51) și să consolideze orientările privind reducerea cantității de radon în noile construcții; invită Comisia să evalueze implementarea și eficacitatea măsurilor existente de protecție a lucrătorilor expuși la radiații ionizante, cum ar fi echipajele companiilor aeriene, lucrătorii din centralele nucleare, lucrătorii din structurile industriale relevante, cercetătorii, cadrele medicale și veterinarii care lucrează în sectorul radiologiei, radioterapiei sau medicinei nucleare și să revizuiască aceste măsuri acolo unde este necesar și proporțional;

27.  invită Comisia să promoveze cercetarea științifică multidisciplinară privind existența legăturilor dintre câmpurile electromagnetice, inclusiv 5G, și cancer, pentru a colecta dovezi științifice privind efectele pe termen lung ale câmpurilor electromagnetice și pentru a informa publicul în timp util cu privire la rezultatele acestor studii; solicită promovarea cercetării în domeniul dezvoltării de tehnologii care să reducă expunerea la frecvențe radio;

28.  consideră că Pactul verde european este un factor care contribuie în mod semnificativ la prevenirea cancerului în Europa, prin reducerea poluării aerului, alimentelor, apei și solului și a expunerii la substanțe chimice; solicită integrarea unei evaluări a impactului politicilor asupra incidenței cancerului în Strategia „De la fermă la consumator”, în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, în Strategia privind reducerea la zero a poluării și în strategiile privind un mediu netoxic; salută viitoarea revizuire a standardelor UE privind calitatea aerului și invită Comisia să le alinieze la orientările OMS, astfel cum se menționează în Rezoluția Parlamentului din 25 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător(52); invită Comisia să se asigure că politica agricolă comună îi ajută pe agricultori să reducă utilizarea pesticidelor; încurajează cercetarea, utilizarea și dezvoltarea de medicamente mai sigure pentru mediu și încurajează implementarea unor mecanisme eficiente de eliminare a deșeurilor, care să evite poluarea mediului, în conformitate cu obiectivele Strategiei farmaceutice pentru Europa;

29.  subliniază că sunt necesare punerea deplină în aplicare a Directivei revizuite privind apa potabilă(53) și punerea în aplicare și respectarea Directivei-cadru privind apa(54), care va reduce concentrațiile în apele de suprafață și subterane ale anumitor poluanți care ar putea contribui la incidența cancerului;

30.  solicită, în special, consolidarea cerințelor de informare privind carcinogenicitatea, în temeiul Regulamentului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)(55), pentru a permite identificarea tuturor substanțelor cancerigene produse sau importate, indiferent de volumul lor, în conformitate cu Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, și solicită, de asemenea, ca înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice, inclusiv a perturbatorilor endocrini, în temeiul Regulamentului REACH, să fie efectuate în asociere cu IARC și în acord cu evaluările OMS; salută angajamentul din cadrul Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice de a extinde abordarea generică față de gestionarea riscurilor astfel încât să se garanteze că produsele de consum nu conțin substanțe chimice care provoacă cancer sau mutații genetice, care afectează sistemul de reproducere sau sistemul endocrin sau care sunt persistente și bioacumulative și toxice; invită Comisia să pună rapid în aplicare măsurile planificate în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice pentru a reduce expunerea cetățenilor la substanțe cancerigene și la perturbatori endocrini prin toate căile de expunere; invită Comisia să acorde o atenție deosebită segmentelor de populație care sunt deosebit de vulnerabile la substanțele chimice periculoase și să țină seama într-o mai mare măsură de aceste grupuri de populație vulnerabile în evaluările riscurilor prezentate de substanțele chimice; subliniază că informarea consumatorilor cu privire la căile de expunere în viața lor de zi cu zi este esențială pentru o mai bună prevenție și salută, în acest sens, crearea bazei de date privind substanțele potențial periculoase din produse; invită Agenția Europeană de Mediu să elaboreze, împreună cu Agenția Europeană pentru Produse Chimice, un raport privind produsele chimice care se află în mediul înconjurător în Europa; solicită ca raportul să evalueze natura sistemică a substanțelor chimice cancerigene și care perturbă sistemul endocrin în cadrul sistemelor europene de producție și consum, utilizarea acestora în produse, prezența lor în mediul înconjurător în Europa și efectele nocive asupra sănătății umane, în special în ceea ce privește cancerul;

31.  consideră că următoarea revizuire a Codului european de luptă împotriva cancerului va trebui să țină seama de cele mai recente cunoștințe privind agenții cancerigeni din mediul înconjurător; invită Comisia să propună fără întârziere o revizuire a articolului 68 alineatul (2) din REACH, a Regulamentului privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare(56), a Regulamentului privind produsele cosmetice(57), a Directivei privind siguranța jucăriilor(58) și a altor acte legislative relevante privind produsele de consum pentru a se garanta că produsele de consum nu conțin substanțe chimice care cauzează cancer, în conformitate cu Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice; solicită, de asemenea, ca revizuirea periodică a acestei legislații să țină seama de dezvoltarea de noi materiale, tendințe și produse; subliniază că perturbatorii endocrini sunt prezenți în alimente, în materialele care intră în contact cu alimentele, în produsele cosmetice, în bunurile de consum, în jucării, precum și în apa potabilă și că expunerea, chiar și în doze mici, poate avea efecte adverse pe termen scurt și lung, inclusiv cancer(59); subliniază că, având în vedere expunerea pe scară largă a populației UE la numeroși perturbatori endocrini presupuși și cunoscuți și faptul că expunerea combinată la mai mulți perturbatori endocrini care acționează pe căi similare sau diferite poate avea efecte cumulative, este necesar să se reducă la minimum expunerea la perturbatorii endocrini și să se asigure o mai mare coerență a reglementărilor UE în cadrul tuturor sectoarelor; încurajează continuarea cercetărilor pentru a determina capacitatea substanțelor chimice de a acționa ca perturbatori endocrini;

32.  sprijină pe deplin angajamentul asumat de Comisie în cadrul Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice de a modifica Regulamentul privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor chimice [Regulamentul (CE) nr. 1272/2008(60)] pentru a introduce noi clase de pericol privind, printre altele, perturbatorii endocrini, inclusiv perturbatorii endocrini suspectați, și de a actualiza cerințele de informare din toate actele legislative relevante pentru a permite identificarea acestora;

33.  invită Comisia să integreze principiul „benign prin concepție” în cerințele de reglementare referitoare la producția de substanțe chimice și farmaceutice, pentru a adopta o abordare cu adevărat precaută în ceea ce privește atenuarea riscurilor pentru sănătatea noastră, societate și mediul înconjurător;

34.  salută publicarea noului cadru strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă pentru perioada 2021-2027, în special abordarea „viziunea zero” în ceea ce privește decesele profesionale, precum și reuniunea la nivel înalt privind evaluarea sănătății și securității în muncă, planificată pentru 2023, pentru a evalua progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivului „viziunea zero”; subliniază necesitatea implicării strânse și regulate a partenerilor sociali și a părților interesate în această strategie; regretă, cu toate acestea, numărul limitat de substanțe incluse în strategie; încurajează analizele și cercetările constante privind substanțele noi suspectate de a fi cancerigene, mutagene și/sau toxice pentru reproducere, stabilirea de valori-limită de expunere profesională pentru agenții chimici pentru care nu există încă astfel de valori și revizuirile periodice ori de câte ori acest lucru devine necesar în lumina unor date științifice și progrese tehnice mai recente; salută sondajul realizat de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) cu privire la expunerea lucrătorilor la factorii de risc de cancer; subliniază că programele mai sistematice de biomonitorizare umană, în deplină conformitate cu măsurile de protecție a datelor, atât în mediul profesional, cât și în alte medii decât cel profesional, pot constitui una dintre cele câteva surse relevante de informații privind efectele generale ale expunerii la substanțe chimice și impactul asupra sănătății; invită, prin urmare, Comisia să își sporească de urgență nivelul de ambiție prin actualizări ambițioase și periodice ale Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă; invită, în acest sens, Comisia ca, după consultarea Comitetului consultativ pentru sănătate și securitate, să prezinte un plan de acțiune pentru a stabili valori-limită de expunere profesională pentru cel puțin 25 de substanțe suplimentare, grupuri de substanțe sau substanțe generate de procese până în 2024; subliniază, în acest sens, necesitatea ca Comisia să mărească capacitatea de revizuire a limitelor de expunere profesională și de adăugare de noi substanțe, inclusiv prin creșterea numărului de angajați din unitățile și autoritățile relevante; reamintește, în acest context, că negocierile în curs privind cea de a patra revizuire a Directivei 2004/37/CE reprezintă o oportunitate de a include, de asemenea, în anexa 1, activități care implică expunerea la medicamente periculoase care îndeplinesc criteriile de clasificare ca fiind cancerigene, mutagene și/sau toxice pentru reproducere de categoria 1A sau 1B, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, pentru a asigura cele mai bune măsuri de protecție generală și individuală pentru lucrătorii care manipulează aceste produse; își reiterează solicitarea de a se stabili un nou sistem coerent, transparent și bazat pe riscuri pentru stabilirea limitelor de expunere și de a lua în considerare în mai mare măsură expunerea lucrătorilor la o combinație de substanțe; salută angajamentul Comisiei de a adăuga perturbatorii endocrini ca o categorie de substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) și de a-i clasifica în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008; subliniază că lucrătorii ar trebui, de asemenea, să fie protejați împotriva expunerii la perturbatori endocrini; salută angajamentul Comisiei de a prezenta în 2022 o propunere legislativă menită să reducă și mai mult expunerea lucrătorilor la azbest, un agent cancerigen dovedit (grupa 1), conform IARC, care rămâne responsabil pentru aproximativ jumătate din toate formele de cancer profesional din Europa; reiterează, în acest sens, solicitările Parlamentului din rezoluția sa din 20 octombrie 2021 referitoare la protecția lucrătorilor împotriva azbestului(61), în special solicitarea sa privind o strategie europeană pentru eliminarea azbestului și propunerile sale pentru o mai bună evaluare a riscurilor legate de expunerea neprofesională la azbest; solicită statelor membre să faciliteze recunoașterea și compensarea cancerelor dovedite ca fiind legate de muncă și să îmbunătățească monitorizarea expunerilor profesionale de către inspectoratele de muncă;

35.  încurajează Comisia și statele membre să realizeze ODD ale ONU care vizează bolile transmisibile pentru a promova prevenirea cancerelor legate de bolile infecțioase; salută programele de vaccinare în lupta împotriva transmiterii HPV; insistă ca în statele membre să se pună în aplicare un program de vaccinare împotriva HPV neutru din punctul de vedere al genului și finanțat din fonduri publice, pentru a asigura eliminarea tuturor cancerelor legate de HPV și solicită ca 90 % dintre fete să fie vaccinate integral și să crească semnificativ rata de vaccinare a băieților până la vârsta de 15 ani cu vaccinul împotriva HPV până în 2030; îndeamnă ca progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor Planului european de combatere a cancerului privind vaccinarea împotriva HPV să fie raportate în Registrul privind inegalitățile cancerului; invită statele membre să pună în aplicare Recomandarea Consiliului din 7 decembrie 2018 privind consolidarea cooperării în combaterea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare(62) pentru a reduce inegalitățile în materie de imunizare în rândul grupurilor vulnerabile și pentru a îmbunătăți imunizarea copiilor; salută intenția Comisiei de a propune o recomandare a Consiliului privind tipurile de cancer care pot fi prevenite prin vaccinare; subliniază, în acest context, necesitatea unor acțiuni coordonate care să vizeze virusurile cancerigene, cum ar fi HPV și virusul hepatitei B (HBV), pentru a preveni transmiterea acestora; solicită o mai mare armonizare a vaccinării împotriva HPV și HBV în cadrul programelor naționale ale statelor membre, asigurând în același timp furnizarea de informații privind vaccinarea și promovând accesul egal pentru grupurile de adulți vulnerabile și expuse riscului; încurajează monitorizarea periodică a vaccinării actuale împotriva HPV și HBV la nivelul UE, utilizând un sistem de monitorizare similar cu sistemul de monitorizare a vaccinurilor împotriva COVID-19 elaborat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), care va încuraja și statele membre să adopte cele mai bune practici și să mențină dinamica; invită statele membre să armonizeze datele, să asigure interoperabilitatea și să dezvolte suplimentar sistemele naționale de date privind imunizarea; subliniază că ECDC ar trebui să joace un rol esențial în monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre; sprijină continuarea cercetărilor pentru dezvoltarea de vaccinuri împotriva altor virusuri, cum ar fi virusul hepatitei C și virusul imunodeficienței umane (HIV); consideră că, între timp, ar trebui folosite masiv soluții terapeutice pentru a atinge obiectivul OMS de eradicare a hepatitei C până în 2030 și invită Comisia să folosească resursele financiare din cadrul Fondului de redresare și reziliență pentru a atinge aceste obiective prin finanțarea eforturilor de examinare; solicită cooperarea cu statele membre și cu organizațiile internaționale pentru a combate impactul dezinformării asupra vaccinării și pentru a aborda reticența față de vaccinare; îndeamnă la folosirea EU4Health și a altor surse de finanțare ale UE în acest scop, inclusiv pentru sprijinirea eforturilor de sensibilizare a cetățenilor, a furnizorilor de educație și a cadrelor medicale, precum și pentru sprijinirea cercetării comportamentale în cadrul programului Orizont Europa; recomandă o aplicare consolidată a codului de bune practici al UE privind dezinformarea, în special în ceea ce privește dezinformarea cu privire la vaccinuri;

36.  subliniază că datele recente confirmă faptul că persoanele care suferă de inflamații cronice, inclusiv de boli reumatice și musculoscheletale, sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta cancer și alte afecțiuni maligne; invită Comisia și statele membre să stimuleze cercetarea privind relația dintre inflamația cronică, cancer și bolile reumatice și musculoscheletale;

37.  invită Comisia și statele membre să investească în continuare în cercetarea cauzelor cancerului la adulți, precum și la copii și adolescenți;

38.  subliniază că este important să se aloce finanțare corespunzătoare pentru cercetarea științifică și în domeniul științelor umaniste pentru a evalua inegalitățile în ceea ce privește accesul la standarde de îngrijire și la inovare în domeniul cancerului pediatric în întreaga Europă, care sunt responsabile pentru diferențele de până la 20 % în ceea ce privește ratele de supraviețuire a pacienților cu cancer pediatric la nivelul statelor membre, și să se formuleze măsuri de atenuare pentru a garanta egalitatea în drepturi și acces la tratament pentru toți copiii și tinerii bolnavi de cancer din Europa; regretă, în această privință, disparitățile în ceea ce privește accesul la servicii de asistență medicală de înaltă calitate în rândul statelor membre, precum și între diferite regiuni din cadrul acestora, și solicită Comisiei să abordeze disparitățile respective cu măsuri legislative adecvate pentru a asigura drepturi egale în UE;

39.  recomandă încurajarea alăptării pentru a limita riscul de cancer de sân la femei printr-o mai bună informare și educare a mamelor privind beneficiile alăptării;

40.  subliniază că a fost demonstrată predispoziția genetică la cancer legată de mutații ale unor gene specifice; accentuează că există metode de detectare a acestor mutații, fie la naștere pentru depistarea timpurie a anumitor forme de cancer pediatric, fie de-a lungul vieții, în special pentru cancerul de sân, ovarian și cancerul colorectal, și că detectarea acestor mutații poate contribui la prevenirea sau detectarea cancerului în stadiu incipient, precum și la orientarea opțiunilor terapeutice; recomandă, prin urmare, ca statele membre să sprijine accesul sporit al pacienților din toate grupele de vârstă la testarea genetică, însoțită de consilierea medicală și diagnosticarea secvențială avansată, prin alocarea de fonduri și crearea unor căi clare de rambursare rapidă și eficientă, precum și să îi informeze pe cetățeni cu privire la măsura în care pot avea acces la astfel de servicii în Uniune; recomandă stimularea investițiilor în infrastructură și competențe legate de platformele de secvențiere genetică, precum și formarea de consilieri genetici specializați în unități specifice, astfel cum există deja în unele centre; invită Comisia să sprijine cercetarea în domeniul geneticii pentru a identifica genotipurile cu o probabilitate mai mare de a dezvolta anumite tipuri de cancer, inclusiv de cancer pediatric, ca boli cu expunere scurtă la agenți externi;

41.  evidențiază că tehnici precum epidemiologia moleculară pot oferi noi perspective asupra interacțiunilor dintre gene și mediu în cazul cancerului în comparație cu epidemiologia obișnuită; subliniază că aceste informații, împreună cu alte studii în domeniul epigeneticii, pot fi utilizate pentru a îmbunătăți înțelegerea factorilor de risc care contribuie la cauzele cancerului și a mări depistarea timpurie;

42.  sprijină ferm revizuirea planificată a CEAC pentru a dezvolta, a împărtăși și a pune în aplicare cele mai bune practici în programele de prevenire a cancerului, cu un accent deosebit pe grupurile defavorizate, precum și lansarea unei aplicații mobile a UE ușor de utilizat, care să sprijine persoanele și să acopere aspecte ce merg de la prevenirea cancerului și educație la îngrijire, astfel cum s-a anunțat în Plan; accentuează că, pe lângă disponibilitatea pe aplicațiile mobile, toate informațiile actualizate ar trebui, de asemenea, să fie puse la dispoziție în formate nedigitale, pentru a asigura incluziunea; subliniază că CEAC ar trebui să fie evaluat în mod sistematic de IARC și că activitatea de evaluare ar trebui coordonată în continuare de Comisie;

43.  încurajează Comisia și statele membre să promoveze mai mult educația în domeniul sănătății în ceea ce privește riscurile și factorii determinanți ai cancerului, precum și alfabetizarea digitală aferentă, să dezvolte instrumente educaționale pentru prevenire și să sprijine crearea de platforme și aplicații de e-learning; solicită să se acorde o atenție deosebită persoanelor defavorizate, vulnerabile, excluse social și marginalizate și subliniază că sunt esențiale campanii de sensibilizare specifice pentru grupurile cu nevoi speciale de educație în domeniul sănătății; observă că este importantă îmbunătățirea educației în domeniul sănătății în ceea ce privește substanțele cancerigene la locul de muncă și invită Comisia și statele membre să garanteze că angajatorii asigură formarea adecvată; evidențiază că furnizorii de asistență medicală primară au un rol important în promovarea sănătății în rândul a diverse categorii de populație, deoarece își pot adapta acțiunile de promovare a sănătății la nevoile pacienților în funcție de competențele digitale ale pacienților, chiar dacă aceștia nu au niciun fel de competențe digitale; consideră că prevenirea cancerului este un prim pas către o politică europeană de educație în domeniul sănătății publice;

44.  solicită consolidarea în continuare a Centrului de cunoștințe privind cancerul, căruia ar trebui să i se încredințeze stabilirea unei foi de parcurs europene pentru conceperea și coordonarea unor campanii de prevenire la scară largă, în sinergie cu programele naționale, și a unor campanii de comunicare eficiente privind promovarea sănătății în cadrul programelor educaționale (comportamente inofensive, alimentație sănătoasă, activitate fizică, căi de transmitere a virusurilor cancerigene și oportunități de vaccinare și tratament pentru aceste infecții etc.), cu un accent deosebit pe tineri și pe grupurile defavorizate; observă că este importantă cooperarea cu organizațiile locale și naționale ale societății civile la elaborarea mesajelor acestor campanii;

45.  subliniază că consumul de tutun și consumul nociv de alcool, alimentația necorespunzătoare, un indice de masă corporală ridicat, un stil de viață sedentar și poluarea mediului sunt, de asemenea, factori de risc comuni cu alte boli cronice; consideră, prin urmare, că prevenirea cancerului și măsurile de reducere a riscurilor trebuie să fie puse în aplicare în contextul unui program integrat de prevenire a bolilor cronice, în strânsă cooperare cu Grupul director pentru promovarea sănătății, prevenirea bolilor și gestionarea bolilor netransmisibile; solicită organizarea unui summit de prevenire și evaluare, axat pe factorii determinanți comerciali ai cancerului și ai altor boli cronice, care să reunească instituțiile UE, statele membre, asociațiile de pacienți și organizațiile societății civile active în domeniul sănătății;

46.  solicită ca punerea în aplicare a programelor de prevenire să fie incluzivă, prin implicarea regiunilor și a localităților, a cetățenilor, a partenerilor sociali, a societății civile și a asociațiilor de pacienți în toate etapele procesului decizional, în special prin intermediul Conferinței privind viitorul Europei;

II.Screeningul și depistarea cancerului incluzive

47.  regretă întârzierile frecvente și deficiențele în diagnosticarea rapidă a cancerelor simptomatice legate de lipsa de informare sau de nerespectarea procedurilor de screening și de detectare a cancerului; recunoaște necesitatea de a acorda o atenție deosebită continuității programelor de screening și de depistare timpurie, precum și serviciilor de îngrijire a bolnavilor de cancer în contextul unei crize sanitare (cum ar fi criza COVID-19) sau în situațiile în care capacitatea sistemelor de sănătate scade; încurajează Comisia și statele membre să organizeze, în parteneriat cu părțile interesate din domeniul oncologic, campanii de sănătate publică pentru a soluționa eventualele întârzieri ale screeningului, ale depistării timpurii și ale îngrijirii, pe care le-ar putea cauza o criză sanitară; subliniază importanța datelor rapide și actualizate despre programele de screening pentru cancer pentru a permite reacția rapidă și măsuri ulterioare în cazul perturbării capabilităților de screening periodic, cu scopul de a reduce la un minim absolut numărul testelor de screening amânate;

48.  regretă inegalitățile dintre statele membre în ce privește accesul la screeningul pentru cancer, care duc la scăderea șanselor de supraviețuire din cauza diagnosticării tardive a cancerului, ceea ce reprezintă o discriminare inacceptabilă pentru cetățenii Uniunii în funcție de țara lor de rezidență; subliniază că, în cazul screeningului pentru cancerul de sân, diferențele de acoperire sunt cel puțin de zece ori pe teritoriul UE, conform Eurostat; evidențiază că publicația „Sănătatea pe scurt: Europa 2018” a remarcat că, în ceea ce privește screeningul pentru cancerul de col uterin, diferența dintre statele membre în acoperirea categoriilor de populație-țintă variază între 25 % și 80 %; constată că, de exemplu, doar 18 state membre au raportat că au programe naționale sau regionale de screening la nivelul populației pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal, potrivit celui mai recent raport al IARC referitor la realizarea recomandărilor din 2003 ale Consiliului privind screeningul; invită Comisia să sprijine, de exemplu prin programul EU4Health, prin Misiunea de cercetare privind cancerul din cadrul programului Orizont Europa sau prin alte programe relevante, proiectele de explorare a barierelor care limitează depistarea timpurie și diagnosticarea timpurie a cancerului în Europa;

49.  invită statele membre să colaboreze, în special în regiunile transfrontaliere și în zonele izolate (inclusiv în zonele montane și urbane îndepărtate de centrele de screening), pentru a reduce inegalitățile sociale și geografice în ceea ce privește screeningul pentru cancer și serviciile de diagnosticare timpurie;

50.  sprijină lansarea unui nou program de screening pentru cancer sprijinit de UE, așa cum a fost anunțat în Plan, pentru a ajuta statele membre să se asigure că, până în 2025, 90 % din populația UE eligibilă pentru screening în cazul cancerului de sân, de col uterin și colorectal beneficiază de screening; invită Comisia să includă și alte tipuri de cancer în program, pe baza celor mai recente dovezi științifice, cu obiective clare pentru fiecare tip de cancer; sprijină cercetarea privind alte tipuri de cancer, care pot fi depistate în mod eficient prin screening; invită Comisia să evalueze, o dată la doi ani, rezultatele programului de screening pentru cancer în ceea ce privește accesul egal al populației vizate, să urmărească inegalitățile dintre statele membre și regiuni, să propună măsuri noi adecvate, precum și să coreleze programele de screening cu cele mai recente rezultate ale cercetării privind screeningul pentru cancer, și, dacă este necesar, să prezinte măsuri de creștere a acoperii serviciilor de screening și de prevenire în statele membre; îndeamnă statele membre și Comisia să raporteze și să monitorizeze îndeplinirea obiectivelor de screening în Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului;

51.  încurajează statele membre să promoveze depistarea cancerului de sân, de col uterin și colorectal în cadrul unor programe naționale și regionale organizate la nivelul populației, inclusiv în regiunile îndepărtate și ultraperiferice, și să asigure resurse adecvate în acest sens; reiterează, în același timp, că în cadrul Planului ar trebui să se accentueze mai puternic inițiativele de depistare, diagnosticare și tratament pentru acele tipuri de cancer care nu pot fi prevenite; încurajează Comisia și statele membre să promoveze screeningul specific pentru grupurile cu risc ridicat; recomandă ferm statelor membre să dezvolte o politică de screening cuprinzătoare, care să permită screeningul timpuriu când sunt depistate forme de cancer cu caracteristici ereditare; recomandă statelor membre să instituie programe de cercetare și dezvoltare a unor metode de diagnosticare timpurie eficiente, exacte, neinvazive și inovatoare, cum ar fi biomarkerii, pentru diferite tipuri de cancer;

52.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare integral orientările europene pentru a asigura calitatea screeningului pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal și a serviciilor de depistare timpurie, pentru a reduce la minimum durata diagnosticării acestor tipuri de cancer; recomandă ca inegalitățile din statele membre în ceea ce privește depistarea cancerului să fie abordate, eventual prin înăsprirea criteriilor de screening pentru cancer, a cadrelor juridice și a guvernanței, precum și a structurilor de asigurare a calității și prin fundamentarea lor pe date științifice; consideră că, pentru a aborda disparitățile în legătură cu screeningul pentru cancer, sunt necesare protocoale standardizate comune de screening la nivelul UE, care să depășească orientările privind cele mai bune practici, de exemplu în ceea ce privește algoritmii pentru organizarea programelor de screening și indicatorii pentru evaluarea calității programelor de screening;

53.  încurajează îmbunătățirea și armonizarea colectării de date privind screeningul pentru cancer pentru a permite elaborarea unui raport european anual; încurajează, de asemenea, monitorizarea periodică a programelor actuale de screening la nivelul UE; subliniază necesitatea de a corela seturile de date din programele de screening privind incidența cancerului cu categoriile profesionale, ceea ce poate contribui la identificarea unor măsuri preventive adecvate; consideră că extinderea serviciilor de sănătate publică (inclusiv finanțarea, infrastructura și aspectele care le implică pe cadrele medicale) este esențială pentru a îmbunătăți procesul de prevenire, de screening și de diagnosticare a cancerului; subliniază importanța screeningului și a colectării datelor privind comorbiditățile frecvente ale cancerului, pentru a le putea anticipa cât mai bine; accentuează că progresele științifice în ceea ce privește predicția riscului de cancer ar trebui să permită dezvoltarea unor programe de screening adaptate la risc;

54.  subliniază că este necesară monitorizarea atentă a pacienților actuali și a foștilor pacienți cu hepatită B și C pentru a preveni dezvoltarea cancerului;

55.  încurajează Comisia ca, în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră(63), să ia în considerare posibilitatea de a facilita un sistem prin care să se obțină „a doua opinie” pentru cazurile de cancer dificile sau atipice și recomandă statelor membre să introducă dreptul pacienților de a solicita ca specialiștii dintr-un stat membru să consulte specialiști din alt stat membru într-un sistem coerent unic;

56.  salută procesul inițiat de Grupul consilierilor științifici principali al Comisiei și de Mecanismul de consiliere științifică privind viitoarea actualizare a recomandării Consiliului din 2003 privind screeningul pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal, care va lua în considerare noile teste de screening și cele mai recente date privind cele mai bune protocoale de screening (imagistica prin rezonanță magnetică, testarea HPV, abordările stratificate în funcție de riscuri și calculatoarele de riscuri); subliniază că informațiile despre aceste programe de screening ar trebui transmise Centrului de cunoștințe privind cancerul din cadrul Centrului Comun de Cercetare (vârsta de începere a depistării și ritmul ulterior, impactul asupra supraviețuirii, raportul cost-eficacitate etc.) și că acestea ar trebui să fie evaluate periodic de către autoritățile naționale competente; invită Comisia să elaboreze orientări ale UE pentru încurajarea eforturilor de cercetare pentru a evalua includerea unor noi programe de screening pentru cancer bazate pe date științifice (inclusiv cancerul pulmonar, de prostată, de stomac și ovarian) și rolul inteligenței artificiale ca parte a actualizării recomandării Consiliului din 2022, în strânsă cooperare cu IARC, OMS, cadrele medicale și organizațiile pacienților; solicită recunoașterea dovezilor care arată efectul pozitiv asupra mortalității al screeningului specific pentru cancerul pulmonar; încurajează Consiliul, ca, pe baza rezultatului evaluării menționate mai sus, să ia în considerare includerea screeningului pentru cancerul pulmonar și de prostată în actualizarea recomandării Consiliului din 2022; solicită, în urma avizului Grupului consilierilor științifici principali ai Comisiei și a actualizării din 2022 a recomandării Consiliului privind screeningul pentru cancer, stabilirea unor obiective clare și concrete pentru orice formă nouă de cancer care trebuie abordată;

57.  susține lansarea de către Comisie și statele membre a unei platforme UE pentru centrele naționale de screening, exploatând experiența platformelor similare pentru schimb și cooperare, cum ar fi Rețeaua europeană de evaluare a tehnologiilor medicale, și a directorilor agențiilor pentru medicamente; recomandă ca această platformă să fie însărcinată cu schimbul de experiență și cu punerea în aplicare a celor mai bune practici, cu discutarea provocărilor comune, cu încurajarea colaborării, a formării și a consolidării capacităților cu scopul de a îmbunătăți calitatea programelor de screening, acționând ca platformă centrală pentru proiectele și inițiativele privind cancerul sprijinite de UE și menținând pe termen lung rețeaua de furnizori de date pentru raportul de punere în aplicare al IARC privind screeningul pentru cancer;

58.  subliniază că sunt importante sensibilizarea privind screeningul pentru cancer și intensificarea utilizării acestuia și a depistării timpurii a cancerului în rândul locuitorilor din UE printr-o campanie de sensibilizare la nivelul Uniunii, prin intermediul zilelor europene de sensibilizare, al sondajelor privind motivația și al unei mai bune implementări a campaniilor de comunicare existente; invită Comisia și statele membre să sprijine, să finanțeze și să pună în aplicare acțiuni suplimentare menite să sensibilizeze publicul cu privire la screeningul pentru cancer și să promoveze participarea la screening atât în rândul populației generale, cât și al rezidenților eligibili prin notificări directe; încurajează statele membre să depună eforturi în mod activ pentru elaborarea unor strategii educaționale în centrele de asistență medicală primară; încurajează cercetarea factorilor comportamentali de aderare și a obstacolelor care împiedică depistarea și diagnosticarea timpurie a cancerului pentru a stimula participarea la programe de screening, sprijinite prin finanțare din partea UE, cum ar fi cea furnizată prin programul de cercetare Orizont Europa;

59.  solicită o cooperare consolidată cu țările din afara UE și, în special, cu regiunea europeană extinsă pentru a încuraja organizarea de campanii de depistare și de programe de diagnosticare timpurie, în special a cazurilor de cancer în rândul femeilor și, în special, în țările cu venituri mici și medii și pentru comunitățile minoritare, ținând seama, în același timp, de caracteristicile specifice ale cancerului în rândul femeilor din țările respective; atrage atenția că acest lucru poate marca o contribuție importantă a UE la realizarea obiectivelor internaționale în domeniul cancerului, cum ar fi obiectivul OMS de eliminare a cancerului de col uterin ca problemă de sănătate publică;

60.  recunoaște importanța mediatorilor sanitari, a navigatorilor pentru pacienți și a organizațiilor neguvernamentale și solicită includerea lor în procesele decizionale și în strategiile de alocare a resurselor; recunoaște rolul vital pe care îl joacă aceștia în special în campaniile de prevenire și vaccinare, contribuind la eliminarea barierelor dintre autorități și societate, inclusiv grupurile vulnerabile;

61.  invită UE și statele membre să consolideze cooperarea cu OMS și să depună eforturi pentru punerea în aplicare a recomandărilor de politică și a orientărilor OMS;

IIIa. Accesul egal la îngrijire în cazurile de cancer: către o îngrijire de cea mai bună calitate

62.  regretă că pacienții din UE se confruntă în continuare cu dificultăți în ceea ce privește accesul la serviciile de asistență medicală și participarea la studiile clinice în alte state membre și că doar o minoritate dintre ei, și nu tot personalul medico-sanitar, știu că pacienții au dreptul de a solicita asistență medicală transfrontalieră în temeiul celor două cadre existente; Directiva privind asistența medicală transfrontalieră și Regulamentul privind securitatea socială(64); solicită o reformă a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră, în special pentru a permite mobilitatea și accesul la echipamente și îngrijiri foarte specializate prin consolidarea punctelor de contact naționale, oferindu-le mai multe resurse bugetare, și pentru a permite elaborarea unor orientări ale Comisiei care să stabilească calendare de revizuire și aprobare acceptabile și armonizate pentru a accelera timpul până la tratament în UE în temeiul Regulamentului privind securitatea socială; solicită o creștere a numărului de campanii de informare privind drepturile pacienților la asistență medicală transfrontalieră, inclusiv a celor destinate cadrelor medicale, precum și crearea unui ghișeu unic pentru informații despre căile de acces transfrontaliere ale UE; subliniază necesitatea de a reduce barierele logistice și lingvistice cu care se confruntă pacienții când accesează asistența medicală într-un alt stat membru al UE; reliefează nevoia de a oferi pacienților informații clare despre cerințele de acord prealabil care se aplică în anumite state membre; subliniază necesitatea de a oferi un sprijin financiar special părinților cu venituri mici care își însoțesc copilul în străinătate pentru tratament; subliniază necesitatea de a facilita procesul, printr-o revizuire globală a cadrelor de asistență medicală transfrontalieră, acordând o atenție egală Directivei privind asistența medicală transfrontalieră și Regulamentului privind securitatea socială, pentru pacienții care, având în vedere nevoile nesatisfăcute și beneficiile potențiale, călătoresc în străinătate pentru studii clinice și pot să se confrunte cu probleme precum lipsa de claritate în ceea ce privește protocoalele de urmărire după întoarcerea în țară și acoperirea costurilor legate de participarea lor la studii clinice de către agențiile naționale de asigurări; accentuează nevoia de clarificare în ceea ce privește accesul la studii clinice transfrontaliere, deoarece acesta nu este definit în mod clar în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră; subliniază că toate cheltuielile legate de tratament ar trebui finanțate înainte de începerea sa, pentru a evita excluderea pacienților cu venituri mici; invită Comisia să ia în considerare, în contextul următoarei revizuiri a cadrelor existente, instituirea unui set unic de norme de autorizare și rambursare pentru accesul la asistență medicală transfrontalieră, inclusiv dreptul la un al doilea aviz; invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a efectua evaluări periodice ale Strategiei Comisiei privind e-sănătatea din 2018, pentru a asigura dosare electronice de sănătate interconectate, o mai bună interoperabilitate, precum și îmbunătățirea calității datelor, a confidențialității și a securității pentru pacienții cu cancer la nivel regional, național și la nivelul UE, garantând totodată respectarea strictă a normelor de protecție și securitate a datelor privind sănătatea ale pacienților; observă potențialul Registrului privind inegalitățile în domeniul cancerului ca mijloc de îmbunătățire a raportării și a măsurării în aceste privințe;

63.  observă importanța tratamentului administrat rapid și a rezultatelor la timp ale examinărilor medicale pentru pacienții bolnavi de cancer, deoarece cu cât trece mai mult timp, cu atât boala progresează mai mult, amenințând supraviețuirea pacienților; regretă că, în anumite state membre, resursele publice sunt inadecvate pentru a garanta depistarea și tratamentul la timp, ceea ce face ca pacienții care depind de asigurările sociale publice să aibă șanse mai mici de supraviețuire, singura lor opțiune fiind astfel sectorul privat;

64.  solicită recunoașterea reciprocă a calificărilor medicale în domeniul îngrijirii bolnavilor de cancer în întreaga UE și luarea în considerare a unui sistem comun de recunoaștere pentru țările din afara UE, astfel cum se prevede în Directiva 2005/36/CE(65), garantând că aceasta este folositoare pentru specialitățile legate de oncologie; solicită derularea de programe de perfecționare profesională în vederea reorientării persoanelor doritoare către domeniul oncologic pe parcursul carierei;

65.  solicită recunoașterea deplină a oncologiei medicale și a celei pediatrice ca discipline de specialitate, stabilirea unor standarde de calitate paneuropene pentru administrarea și supravegherea tratamentelor medicale pentru cancer, atât pentru adulți, cât și pentru copii, și facilitarea accesului pacienților la specialiști în oncologie, astfel încât să poată beneficia de inovații și de acces la studii clinice timpurii privind noile medicamente promițătoare, tehnologii sanitare și centre de referință pentru tratamente complexe, precum terapia celulară și genică; subliniază că este necesar să se asigure că accesul la inovație în studiile clinice timpurii pentru malignități recidivante sau dificil de tratat este acoperit prin dispoziții relevante;

66.  solicită consolidarea competențelor chirurgicale în UE prin recunoașterea oncologiei chirurgicale ca disciplină de specialitate, prin stabilirea unor standarde de calitate paneuropene pentru chirurgia oncologică, prin facilitarea accesului pacienților la centrele de „mare volum” de chirurgie oncologică și prin facilitarea accesului la proceduri chirurgicale inovatoare; face apel la recunoașterea chirurgiei de înaltă calitate și reliefează importanța acesteia pentru vindecarea cancerelor depistate în stadii incipiente; accentuează că este necesar să se promoveze dezvoltarea unei programe de învățământ principale în oncologia chirurgicală și a unei formări individuale de specialitate în oncologia chirurgicală și solicită programe de armonizare a educației în oncologia chirurgicală în UE; sprijină dezvoltarea de studii clinice în oncologia chirurgicală ca parte a tratamentului locoregional și promovează creșterea investițiilor din fondurile UE și naționale pentru cercetare și inovare în cercetarea în domeniul chirurgiei oncologice; subliniază importanța tratamentelor oncologice chirurgicale standardizate pentru a îmbunătăți, pe termen lung, calitatea vieții supraviețuitorilor cancerului;

67.  sprijină îmbunătățirea radioterapiei de înaltă calitate și un acces ameliorat și egal la aceasta în UE prin recunoașterea fizicii medicale și a radioterapiei ca discipline specifice, promovarea unor standarde comune de educație și formare, creșterea finanțării UE pentru ca statele membre să își extindă infrastructura de radioterapie și mai multe investiții ale fondurilor UE și naționale pentru cercetare și inovare în cercetarea în domeniul radioterapiei;

68.  solicită promovarea oncogeriatriei ca ramură care merită atenție specială și care este necesar să fie completată prin cercetare științifică pentru a se stabili cele mai bune metode de tratament și de diagnosticare pentru pacienții în vârstă; reamintește că, în UE, peste 60 % dintre cazurile de cancer noi și peste 70 % dintre decesele cauzate de cancer sunt în rândul persoanelor cu vârsta de cel puțin 65 de ani; observă că se preconizează că această proporție va crește pe măsură ce populația din UE îmbătrânește, reprezentând astfel o provocare crucială pentru sistemele de sănătate; invită Comisia și statele membre să abordeze de urgență această situație prin acțiuni concrete; solicită, în special, Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a facilita studiile clinice la persoanele în vârstă, punerea în aplicare a unor modele de îngrijire oncogeriatrică multidisciplinare și cuprinzătoare în parcursuri clinice de rutină, precum și crearea de centre de excelență în oncologia geriatrică; invită Comisia și statele membre să încurajeze oportunități pentru instruirea și perfecționarea forței de muncă din sectorul oncologic în principiile geriatriei;

69.  invită Comisia și statele membre să planifice acțiuni de promovare, în contextul îngrijirii și al tratamentului, a acordării unei atenții mai mari pentru protecția fertilității pacienților, în special în cazul cancerelor pediatrice și juvenile;

70.  salută noul plan de acțiune din cadrul Agendei strategice privind aplicațiile medicale cu radiații ionizante(66), care va sprijini securitatea capacităților de producție și a aprovizionării cu radioizotopi prin înlocuirea flotei actuale învechite de reactoare și punerea în aplicare a tehnologiilor existente, în special reactoare și acceleratoare de particule, în cadrul instrumentelor financiare existente, va evita penuria de radioizotopi prin facilitarea trecerii frontierelor și a derogărilor pentru transport și va îmbunătăți calitatea și siguranța tehnologiei radiologice în medicină, care în prezent nu este disponibilă în mod egal în toate statele membre ale UE, prin evaluarea radioizotopilor prin intermediul evaluărilor tehnologiilor medicale, armonizarea accesului pe piață, afirmarea medicinei nucleare ca specialitate medicală complet independentă, promovarea standardelor de formare și investițiile în cercetarea în domeniul nuclear;

71.  invită Comisia să promoveze, iar statele membre să consolideze rolul medicilor generaliști, al medicilor pediatri, al asistenților medicali, al profesioniștilor din domeniul asistenței medicale primare și al medicilor specialiști, având în vedere rolul lor important în trimiterea pacienților la teste de diagnosticare și la specialiști în oncologie, precum și rolul nutriționiștilor sau al dieteticienilor specializați, al psihologilor și al specialiștilor în reabilitare în timpul tratamentului cancerului și al îngrijirilor ulterioare, cu scopul de a asigura accesul la tratamentul și îngrijirea adecvate la momentul adecvat printr-un parcurs terapeutic optim; solicită dezvoltarea unor echipe multidisciplinare pentru a gestiona pacienții bolnavi de cancer pe toată durata tratamentului lor și a unui proces decizional multidisciplinar în cadrul unor reuniuni de concertare interdisciplinare specifice (consilium) care să reunească diverși specialiști în domeniul cancerului și profesioniști din domeniul asistenței medicale primare; subliniază că este importantă formarea constantă a membrilor personalului medico-sanitar pentru ca aceștia să fie informați permanent asupra noilor opțiuni de tratament pentru cancer; solicită să se extindă rolul pe care îl are coordonatorul tratamentului, pentru a se asigura coordonarea adecvată a tratamentului pacienților și pentru a le oferi pacienților acces ușor la informații actualizate referitoare la diagnosticarea cancerului și sfaturi cu privire la modul în care pot utiliza serviciile din cadrul sistemului de sănătate;

72.  consideră că domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE ar trebui revizuit pentru a permite recunoașterea reciprocă a educației în domeniul îngrijirii bolnavilor de cancer și a educației altor cadre medicale care sprijină procesul de tratament;

73.  invită statele membre să dezvolte, în programele lor naționale de control al cancerului, strategii care să cuprindă și să pună în aplicare măsuri preventive împotriva riscului de epuizare în rândul profesioniștilor din domeniul îngrijirii oncologice; îndeamnă Comisia și EU-OSHA să acorde atenție preocupării respective și subliniază că acestea ar trebui considerate parteneri importanți pentru punerea în aplicare a Planului în acest sens;

74.  încurajează ca, atunci când este fezabil și sigur, să se recurgă la tratamente ambulatorii pentru cancer, astfel încât să se mențină calitatea vieții pacienților și a familiilor lor; accentuează, în special, că ar trebui promovate tratamentele ambulatorii pentru copii, cu condiția ca spațiile/mediile relevante și dispozitivele medicale disponibile să fie proiectate astfel încât să răspundă nevoilor pacienților pediatrici; subliniază rolul farmaciștilor, oncologilor și asistenților medicali în monitorizarea multidisciplinară a pacienților care iau medicamente împotriva cancerului pe cale orală; invită statele membre să implementeze sau să îmbunătățească tehnologiile de e-sănătate și serviciile de telemedicină și teleîngrijire pentru a asigura continuitatea îngrijirii spitalicești și ambulatorii a bolnavilor de cancer, precum și a îngrijirii în comunitate; îndeamnă Comisia să implementeze fondurile pentru cercetare din cadrul Orizont Europa pentru a sprijini utilizarea telemedicinei și instituirea unor orientări bazate pe date științifice; solicită acțiuni pentru a asigura accesul egal la serviciile de telemedicină în toate statele membre și sprijin financiar din programele EU4Health și Europa digitală pentru a crește alfabetizarea digitală pentru pacienți și personalul medico-sanitar;

75.  invită statele membre să ofere servicii de îngrijire paliativă integrală și multidisciplinară pentru pacienții bolnavi de cancer, pentru a le calma durerile și starea de disconfort, promovând reconfortarea și asigurând prezența asistenților medicali sau a îngrijitorilor, păstrându-le totodată demnitatea și ținând seama de planificarea în avans a îngrijirii și de autonomia pacientului; invită Comisia să sprijine și să coordoneze la nivelul UE schimbul periodic de informații și aplicarea celor mai bune practici în ceea ce privește îngrijirile paliative în centre și la domiciliu; solicită să se dezvolte îngrijirile paliative specifice copiilor, în special în statele membre în care astfel de îngrijiri nu sunt încă asigurate pe scară largă; încurajează statele membre să abordeze îngrijirea paliativă în programele lor naționale de control al cancerului, să maximizeze numărul unităților paliative din fiecare regiune pentru a adapta în mod corespunzător numărul acestora la nevoile pacienților, să reducă la minimum timpii de așteptare și să asigure o finanțare sustenabilă și suficient personal cu calificări corespunzătoare; consideră că cadrul de reglementare al UE pentru recunoașterea calificărilor profesionale ar trebui să fie extins pentru a permite standardizarea educației în domeniul îngrijirii paliative și a celor mai bune practici ale cadrelor medicale; subliniază necesitatea unor rețele de referință pentru îngrijirea paliativă și a integrării lor în parcursurile terapeutice pentru cancer la toate nivelurile, și anume spitale specializate, centre de asistență medicală primară, îngrijiri paliative în centre sau la domiciliu, precum și necesitatea integrării teritoriu-spital; subliniază că accesul pacienților la asistență de sprijin și îngrijire paliativă (inclusiv la servicii psihooncologice) la nivelul UE ar trebui să fie măsurat și raportat prin Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului; sprijină cooperarea mai strânsă între sistemele de sănătate și sistemele de asistență socială în toate statele membre;

76.  încurajează Comisia și statele membre să adopte criterii și sisteme specifice de asigurare a calității (inclusiv standarde comune de îngrijire, organizare, infrastructură și competențe adecvate, practică multidisciplinară, învățarea continuă pentru profesioniști, educarea pacienților și participarea la cercetări clinice), precum și orientări clinice comune pentru a se asigura că standardele de acreditare sunt aplicate spitalelor publice și private care oferă tratamente pacienților de cancer, astfel încât să se garanteze o gestionare eficientă, sigură și egală a tuturor formelor de cancer în întreaga UE; insistă că aceste criterii trebuie să respecte cele mai înalte standarde disponibile de știință bazată pe dovezi care au fost publicate în reviste științifice cu referenți de specialitate; insistă că atât instituțiile publice, cât și cele private care îndeplinesc criteriile de asigurare a calității ar trebui să fie incluse în planurile naționale de control al cancerului ca parte a Planului, cu scopul de a oferi cel mai înalt nivel de calitate a tratamentului oncologic tuturor pacienților din UE; invită statele membre să creeze hărți ale nevoilor sanitare în oncologie, corelându-le cu cartografieri realiste și inventare ale infrastructurii oncologice existente; consideră că acest exercițiu de cartografiere va permite statelor membre să planifice mai bine accesul la infrastructura medicală existentă, să stabilească domenii clare de acțiune și să acorde prioritate alocării resurselor, precum și să planifice cooperarea transfrontalieră între centrele de referință oncologice;

77.  salută faptul că, astfel cum s-a anunțat în Plan, se are în vedere instituirea unei rețele a UE care să conecteze centrele oncologice integrate naționale recunoscute (centre de referință) din fiecare stat membru pentru a facilita adoptarea diagnosticării și a tratamentelor cu nivel garantat de calitate, inclusiv prin formarea, cercetarea și promovarea studiilor clinice în întreaga UE; invită statele membre și Comisia să sprijine înființarea unor astfel de centre pentru formele rare de cancer și formele de cancer care necesită tratamente complexe; invită Comisia să identifice astfel de centre existente în UE, să promoveze înființarea a cel puțin unui centru oncologic integrat național în fiecare stat membru și să sprijine coordonarea rețelei acestor centre; evidențiază că obiectivele rețelei ar trebui să includă reducerea inegalităților și consolidarea cercetării translaționale, clinice și a rezultatelor; subliniază că promovarea și dezvoltarea unei cercetări translaționale ar trebui să fie considerate un obiectiv principal important al Rețelei UE de centre oncologice integrate naționale; constată că, la crearea acestei rețele a UE, Comisia ar trebui să ia în considerare necesitatea de a investi în echipamente de vârf și în medici bine pregătiți, precum și în alți specialiști din domeniul asistenței medicale cu diferite specializări, și recomandă ca în activitatea viitoarei Rețele a UE de centre oncologice integrate naționale să fie implicate încă de la început diverse specializări oncologice și discipline medicale dezvoltate pentru a consolida colaborarea multidisciplinară, îmbunătățind astfel rezultatele pentru pacienți; invită Comisia și statele membre să sprijine sustenabilitatea colaborărilor transfrontaliere preexistente, cum ar fi rețelele europene de referință și cele în domeniul cancerului pediatric; invită Comisia să sprijine statele membre, alocând o parte din buget fondurilor regionale și de coeziune, pentru a sprijini înființarea acestor centre cu scopul de a asigura o acoperire completă a populației;

78.  solicită identificarea, consolidarea sau crearea în fiecare stat membru a unui program național de control al cancerului, în concordanță cu orientarea OMS privind programele naționale de control al cancerului, care să dispună de o structură unică, eventual un institut oncologic național, care să se ocupe de implementarea și monitorizarea respectivelor programe naționale și să aibă obiective și resurse adecvate; solicită ca conținutul programelor naționale să fie aliniat cât mai mult cu Planul, pentru a facilita punerea în aplicare cu succes a acestuia din urmă; recomandă ca programele naționale de control al cancerului să fie stabilite în concordanță cu Ghidul european pentru programele calitative naționale de control al cancerului inițiate de Parteneriatul european privind lupta împotriva cancerului (EPAAC) și solicită includerea unei componente specifice privind cancerul pediatric și formele rare de cancer în toate programele naționale de control al cancerului pentru a se asigura că sunt alocate resurse și instituite programe de punere în aplicare adecvate în vederea satisfacerii nevoilor specifice ale acestor pacienți; salută crearea unei rețele a acestor organizații; subliniază că un program național de control al cancerului ar trebui să includă dispoziții privind capacitățile adecvate de personal, astfel încât, în fiecare stat membru, să se garanteze un număr suficient de cadre medicale în domeniul oncologiei, proporțional cu numărul total al populației;

IIIb. Accesul egal la îngrijire și medicamente în cazurile de cancer în UE

79.  invită Comisia să consolideze piața medicamentelor din UE pentru a îmbunătăți accesul egal la tratamente, inclusiv inovații și medicină personalizată, a reduce penuria de medicamente, a depăși problema prețurilor ridicate ale tehnologiilor și tratamentelor inovatoare, a încuraja utilizarea medicamentelor generice și biosimilare și a îmbunătăți tratamentele oncologice pentru adulți și copii; invită Comisia și autoritățile naționale de concurență să evalueze piața medicamentelor din UE acordând atenție achiziționării IMM-urilor de către marile companii farmaceutice care subminează concurența loială; încurajează un dialog cu mai multe părți interesate cu privire la accesul la medicamente și la inovare pe baza unor modele precum ACCELERATE(67) în domeniul cancerului pediatric, care să implice toți actorii relevanți, inclusiv mediul academic, industria, cadrele medicale și reprezentanții pacienților;

80.  invită statele membre să își extindă capacitățile naționale de cercetare și de producție a medicamentelor și a altor produse de îngrijire a sănătății, inclusiv prin înființarea unor laboratoare farmaceutice la nivel național, în scopul de a asigura un acces egal la tratament, de a reduce penuria de medicamente și dependența de industria farmaceutică, de a securiza accesul gratuit la tratamente inovatoare și de a îmbunătăți tratamentele împotriva cancerului în rândul adulților și al copiilor; invită, în plus, statele membre să ofere acces gratuit la tratamentele și la medicamentele utilizate de pacienții bolnavi de cancer prin intermediul serviciilor lor de sănătate publică și să ia în considerare adoptarea unor politici în domeniul farmaceutic prin care să li se ofere utilizatorilor cu vârsta de peste 65 de ani, bolnavilor cronici și familiilor aflate în nevoie din punct de vedere economic acces gratuit la medicamente;

81.  invită Comisia să revizuiască Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman(68) și Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente(EMA)(69) pentru a consolida cadrul autorizațiilor de introducere pe piață, a îmbunătăți disponibilitatea medicamentelor și a spori concurența în cazul medicamentelor generice și biosimilare;

82.  constată că pacienții bolnavi de cancer sunt deseori afectați de penuria de medicamente și că întreruperile grave în aprovizionarea cu tratamente oncologice sunt extrem de dăunătoare pentru aceștia, îngrijitorii și familiile lor; invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a preveni și a gestiona penuriile de medicamente și produse medicale de orice fel, în special penuriile de medicamente împotriva cancerului, inclusiv penuriile de medicamente esențiale necostisitoare împotriva cancerului; sprijină dezvoltarea unui coș comun de medicamente împotriva cancerului care ar putea fi deficitare, astfel încât să se asigure că pacienții au în permanență acces la un tratament adecvat, pe baza nevoilor pacienților definite în mod transparent și corespunzător;

83.  solicită consolidarea și diversificarea lanțului de aprovizionare, în special a celui aferent medicamentelor împotriva cancerului, în interiorul UE, monitorizarea atentă a tensiunilor din cadrul aprovizionării și a penuriilor și crearea unei rezerve strategice de astfel de medicamente esențiale, substanțe active sau materii prime, în special acolo unde numărul de furnizori este limitat; solicită ca legislația UE în domeniul farmaceutic să introducă o obligație legală pentru companiile farmaceutice de a raporta EMA informații cu privire la stocurile de siguranță adecvate de medicamente esențiale împotriva cancerului; subliniază importanța rolului practicilor sustenabile de achiziții publice în prevenirea penuriei de medicamente; îndeamnă Comisia, în contextul Directivei privind achizițiile publice(70), să elaboreze orientări pentru a sprijini practicile de achiziții publice în sectorul farmaceutic pentru medicamentele împotriva cancerului, în special pentru aplicarea criteriilor ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, cu scopul de a asigura sustenabilitatea pe termen lung, concurența și securitatea aprovizionării și de a stimula investițiile în producție;

84.  subliniază că medicamentele generice și biosimilare permit acordarea de îngrijiri eficiente și sigure bolnavilor de cancer, intensificarea concurenței, inovarea și realizarea de economii pentru sistemele de sănătate, contribuind astfel la îmbunătățirea accesului la medicamente; solicită introducerea unui obiectiv strategic în Plan, precum și în strategiile naționale împotriva cancerului pentru a promova activ utilizarea medicamentelor care nu mai sunt protejate prin brevet, acolo unde este cazul și unde acest lucru este în beneficiul pacienților; subliniază că pătrunderea lor pe piață nu ar trebui să fie îngreunată sau întârziată, iar procesul lor de dezvoltare ar trebui să fie promovat și finanțat; solicită Comisiei să asigure, de urgență, o concurență sănătoasă la expirarea drepturilor de proprietate intelectuală, garantând accesul neîntârziat la medicamente biosimilare și eliminând toate obstacolele din calea accesului la concurență, create spre exemplu prin corelarea brevetelor („patent linkage”), precum și interzicând practicile de reînnoire („evergreening”) a drepturilor de proprietate intelectuală care întârzie în mod nejustificat accesul la medicamente și creând condițiile necesare pentru un proces de dezvoltare globală unică;

85.  consideră că statele membre ar trebui să ajungă la un consens în ceea ce privește evaluarea tehnologiilor medicale; salută, prin urmare, acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul la 22 iunie 2021 asupra Regulamentului privind evaluarea tehnologiilor medicale cu scopul de a sprijini evaluarea armonizată a diagnosticelor și tratamentelor inovatoare în caz de cancer și accesul mai rapid la acestea și consideră că un proces decizional mai eficient ar putea, printre alte măsuri, să joace un rol în facilitarea sa; salută faptul că medicamentele împotriva cancerului reprezintă una dintre primele grupe de medicamente care urmează să fie evaluate în comun în temeiul Regulamentului privind evaluarea tehnologiilor medicale; invită Comisia și statele membre să ia măsuri suplimentare menite să încurajeze adoptarea și utilizarea evaluărilor clinice comune care urmează să fie efectuate în temeiul regulamentului; subliniază existența unor instrumente utilizate de OMS pentru a include medicamentele împotriva cancerului pe lista de bază a OMS a medicamentelor esențiale;

86.  reamintește că toți pacienții au dreptul la un tratament optim, indiferent de mijloacele financiare, sexul, vârsta sau naționalitatea acestora; constată cu îngrijorare că există disparități considerabile în ceea ce privește disponibilitatea și accesul la diferite terapii împotriva cancerului, prețul inaccesibil fiind unul dintre principalele motive; insistă, așadar, asupra necesității de a asigura accesul egal la medicamente sigure, eficace și la prețuri rezonabile, în special la medicamente împotriva cancerului, în interiorul UE; invită statele membre să analizeze posibilitatea unei negocieri comune a prețurilor cu companiile farmaceutice, după exemplul Inițiativei Beneluxa privind politica farmaceutică și al Declarației de la Valletta; invită Comisia să se asigure că stabilirea unor prețuri echitabile și accesibile pentru noile tratamente constituie un element de bază al Planului și al Strategiei farmaceutice pentru Europa, în special prin impunerea de condiționalități în ceea ce privește finanțarea publică din partea UE (de exemplu, în cadrul programului Orizont Europa și al Inițiativei privind medicamentele inovatoare) și să garanteze că investițiile publice în cercetare și dezvoltare sunt contabilizate și că medicamentele rezultate din cercetări care au beneficiat de finanțare publică sunt disponibile la un preț echitabil și rezonabil; subliniază că acest lucru ar trebui să fie valabil și în cazul medicamentelor care beneficiază de protecție specifică de reglementare sau pe piață, cum ar fi medicamentele dezvoltate pentru tratarea formelor rare de cancer sau a cancerului pediatric; solicită o mai mare transparență în întregul sistem farmaceutic, în special în ceea ce privește componentele de stabilire a prețurilor, criteriile de rambursare și prețurile reale (nete) ale medicamentelor în diferite state membre, pentru a asigura prețuri mai echitabile și pentru a aduce răspunderea publică în sectorul farmaceutic;

87.  pledează insistent pentru extinderea procedurilor comune de achiziții, în special pentru medicamentele și tratamentele (ultra)rare, pediatrice și noi împotriva cancerului, procedurile de diagnosticare, testele de diagnosticare însoțitoare și vaccinurile de prevenire a cancerului, cum ar fi vaccinurile împotriva HPV și a hepatitei B, pentru a contracara penuriile și a îmbunătăți prețurile și accesul la tratamentele împotriva cancerului la nivelul UE; constată că procedurile de achiziții comune ar trebui să îmbunătățească timpul de răspuns și să fie transparente; evidențiază că achizițiile publice comune nu ar trebui să împiedice accesul pacienților și inovarea medicală;

88.  invită Comisia să sprijine un cadru de reglementare care consolidează stimulentele pentru tratamentul formelor rare de cancer în UE pentru a remedia în mod eficace deficiențele existente; pune în lumină ideea că peste tot în lume sistemele de brevetare sunt concepute în așa fel încât doar inventatorului i se permite să își exploateze comercial brevetul numai o anumită perioadă, și anume pe durata valabilității brevetului, iar, după aceea, invenția poate fi produsă de oricine fără îngrădiri; invită Comisia să dezvolte stimulente direcționate noi pentru a asigura accesul echitabil la medicamente împotriva cancerului și în zonele în care dezvoltarea de produse nu ar fi altfel sustenabilă;

89.  invită Comisia să prezinte o propunere de revizuire a Directivei 89/105/CEE a Consiliului privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor(71), cu scopul de a asigura controale eficace și transparența deplină a procedurilor folosite pentru a determina prețul și nivelul de rambursare a costurilor medicamentelor, în special a medicamentelor împotriva cancerului, în statele membre; încurajează autoritățile competente să ceară companiilor farmaceutice să ofere informații despre costurile cercetării și dezvoltării, inclusiv despre finanțarea din resurse publice, înainte de emiterea unei autorizații de introducere pe piață, precum și despre beneficiile fiscale și subvențiile primite; solicită ca la calcularea costurilor medicamentelor să se țină seama de utilizarea fondurilor publice; invită EMA să crească numărul auditurilor, cu scopul de a evalua respectarea de către companiile farmaceutice a cerințelor privind transparența;

90.  ia act de faptul că progrese enorme în domeniul biologiei au evidențiat că termenul „cancer” este un termen generic care include peste 200 de boli și că se poate aplica medicina de precizie sau personalizată vizând cu medicamentul diverse mutații; consideră că medicina de precizie sau personalizată, care presupune alegerea tratamentului în funcție de biomarkeri individuali ai tumorilor care reflectă genotipuri sau fenotipuri, reprezintă o modalitate promițătoare de îmbunătățire a tratamentului împotriva cancerului; încurajează statele membre, prin urmare, să dezvolte medicamente personalizate pe întreg teritoriul UE prin cooperarea dintre ele și să promoveze implementarea unor platforme genetice moleculare regionale și să faciliteze accesul egal și rapid al pacienților la diagnostice avansate și tratamente personalizate, cu respectarea confidențialității datelor și asigurând că pacienții sunt informați și își dau acordul cu privire la utilizarea datelor lor privind sănătatea în scopuri legate de cercetare; constată că fragmentarea și clasificarea tipurilor de cancer, pe baza genotipurilor specifice, nu ar trebui să conducă la definirea lor ca „boli rare artificiale” pentru a crește compensațiile financiare;

91.  reamintește că, în contextul medicinei personalizate, medicina și terapiile bazate pe gen sunt considerate strategii de tratament eficace pentru vindecarea cancerului, ținând seama de diferențele dintre bărbați și femei la nivel biologic, genetic și musculoscheletal; invită Comisia și statele membre să faciliteze dezvoltarea de tratamente oncologice bazate pe gen, în conformitate cu indicațiile primite de la medici și practicieni;

92.  salută proiectul „Genomica în serviciul sănătății publice” și instituirea unei foi de parcurs pentru prevenirea personalizată în Plan, pentru a identifica lacunele în cercetare și inovare, precum și pentru a sprijini o abordare bazată pe cartografierea tuturor anomaliilor biologice cunoscute care conduc la susceptibilitatea de cancer, luând în considerare inclusiv formele de cancer ereditare, care reprezintă 5-10 % dintre cazurile de cancer;

93.  solicită punerea în aplicare rapidă și integrală a Regulamentului (UE) nr. 536/2014 din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman(72); consideră că aplicarea regulamentului ar facilita lansarea unor studii clinice de anvergură pe întreg teritoriul Europei, efectuate în mod armonizat, eficient și coordonat la nivel european pentru a facilita cercetările legate de medicamentele împotriva cancerului și a îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor de cancer și a familiilor acestora; consideră, de asemenea, că regulamentul ar trebui să se aplice în mod consecvent în toate statele membre ale UE, cu scopul de a simplifica procedurile de efectuare a cercetării clinice; reliefează importanța efectuării unei noi revizuiri a oportunităților de reducere a sarcinii administrative asociate studiilor clinice; solicită să se tragă învățăminte pe termen lung din pandemia de COVID-19 cu privire la viitoarele forme de cooperare internațională în materie de studii clinice și de schimb de informații;

94.  subliniază că schema PRIME lansată de EMA poate fi un instrument foarte eficient pentru a intensifica sprijinul acordat pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare în oncologie, astfel încât acestea să poată ajunge mai devreme la pacient;

95.  solicită un mediu mai sustenabil, inclusiv în ceea ce privește sprijinul financiar, pentru realizarea de cercetări și analizarea cercetărilor existente legate de reorientarea utilizării medicamentelor pentru tratarea cancerului, în special efectuate de țări terțe fără intenții comerciale, și pentru crearea unui proiect suplimentar care să folosească calculul de înaltă performanță în vederea testării rapide a moleculelor existente și a noilor combinații de medicamente, începând de la nevoile mari nesatisfăcute, cum ar fi tratamentele pentru formele de cancer rare, cancerele cu metastaze sau cu un prognostic nefavorabil;

96.  subliniază că este important să se abordeze problema utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice, inclusiv a medicamentelor necostisitoare, și a medicamentelor utilizate pentru formele rare de cancer; invită Comisia să analizeze situația existentă referitoare la utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice;

97.  recunoaște că multe tehnologii viitoare vor necesita reglementări complexe (de exemplu, terapii celulare și genice); consideră că Uniunea ar trebui să finanțeze, să stimuleze și să asigure un proces de reglementare care să încurajeze activ cercetarea și inovarea, anticipând nevoile cercetătorilor din mediul academic, industrie și mediul clinic, informându-i și îndrumându-i în mod activ cu privire la procesele de reglementare, pregătind terenul pentru viitoarele tehnologii și evaluându-le pas cu pas, încurajând intrarea pe piață a unor tratamente noi sigure și eficace;

98.  reiterează că este important să se genereze și să se raporteze dovezi solide cu privire la profilurile de eficacitate și siguranță ale medicamentelor, atât în studiile clinice, cât și în studiile de monitorizare ulterioare introducerii pe piață; sprijină dezvoltarea de studii clinice privind utilizarea de medicamente noi și la prețuri accesibile împotriva cancerului la adulți și copii; sprijină dezvoltarea de studii clinice multicentrice în întreaga Europă pentru descoperirea unor forme îmbunătățite de tratament și îngrijire pentru pacienți, inclusiv pentru copii și pacienții în vârstă; subliniază că autoritățile trebuie să asigure transparența, conformitatea cu cerințele privind desfășurarea de studii și comunicarea timpurie a datelor relevante către EMA și publicul larg;

99.  ia act de propunerea legislativă a Comisiei de înființare a unei Autorități pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA); observă că, până în 2023 și ulterior o dată la doi ani, Comisia ar trebui să efectueze o examinare aprofundată a implementării operațiunilor HERA, inclusiv a structurii, guvernanței, finanțării și resurselor umane ale acesteia; ia act de faptul că aceste examinări trebuie să abordeze, în special, orice necesitate de a modifica structura HERA, inclusiv, dar fără a se limita la posibilitatea de a o transforma într-o agenție de sine stătătoare, revizuind mandatul acesteia și înțelegând implicațiile financiare ale unei astfel de modificări; observă că Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la constatările evaluărilor și că aceste constatări ar trebui făcute publice; constată că aceste examinări ar trebui să fie însoțite, după caz, de o propunere legislativă care să abordeze aspectele evidențiate, respectând pe deplin rolul Parlamentului European în calitate de colegiuitor; consideră că dacă HERA este transformată într-o agenție de sine stătătoare, ar putea atunci anticipa, stimula, codezvolta și facilita accesul rapid, egal și sustenabil al pacienților bolnavi de cancer la inovațiile legate de cancer, inclusiv la procedurile de diagnosticare, precum și la testele de diagnosticare însoțitoare; consideră că HERA ar putea, pe termen lung, să colaboreze îndeaproape cu entitățile publice și private pentru a planifica, a coordona și a construi un ecosistem de capacități private și publice care să poată furniza cadre adecvate în caz de urgență pentru ca UE să aibă acces la materii prime esențiale în cazul unor șocuri în ceea ce privește aprovizionarea globală;

100.  subliniază că este necesar să se promoveze inovarea tratamentelor oncologice salvatoare de vieți; solicită, prin urmare, Comisiei să creeze un cadru legislativ farmaceutic pentru medicamentele și terapiile oncologice care să promoveze inovațiile revoluționare reale, nu medicamentele similare, care sunt doar o altă substanță cu același uz fără beneficii majore, sau medicamentele foarte costisitoare care oferă doar îmbunătățiri minore pentru pacienți; solicită crearea unui consorțiu mare alcătuit din autorități publice, companii private și ONG-uri, inclusiv asociații ale pacienților și supraviețuitorilor și mediul academic, care să colaboreze pentru a garanta că opțiunile de tratament împotriva cancerului care necesită tehnologii complexe, de exemplu, tratamente complexe precum terapia celulară (celule CAR-T), terapia genică, imunoterapia adoptivă prin utilizarea extractelor genomice tumorale (ARN mesager) și nanotehnologii, sunt accesibile și au prețuri rezonabile; subliniază că, pentru a facilita o utilizare mai extinsă a terapiilor inovatoare, UE și statele membre trebuie nu numai să facă tot posibilul pentru a finanța terapiile disponibile în prezent, ci și să sprijine dezvoltarea unor metode mai eficiente din punctul de vedere al costurilor; consideră că reducerea costurilor aferente celor mai inovatoare și eficace terapii va spori disponibilitatea lor pe scară mai largă în beneficiul pacienților din UE și nu numai; solicită asigurarea accesului egal la terapii inovatoare atât în regiunile urbane dens populate, cât și în zonele de dimensiuni mai mici, în zonele rurale sau în zonele îndepărtate;

IIIc. Accesul egal la îngrijire multidisciplinară și de calitate în cazurile de cancer: spre un răspuns mai bun la impactul crizelor sanitare asupra pacienților bolnavi de cancer

101.  accentuează că criza COVID-19 a avut și încă mai are un impact semnificativ asupra șanselor de supraviețuire și a calității vieții bolnavilor de cancer în toate etapele bolii, din cauza întârzierilor în activitățile de prevenire cum ar fi vaccinarea, a amânării programelor de prevenire, studiilor clinice, screeningurilor, trimiterilor, diagnosticărilor, procedurilor și tratamentelor chirurgicale, a deficitelor în aprovizionarea cu medicamente și cu alte materiale medicale, a lipsei de personal specializat, a comunicării reduse cu personalul medical și a temerii pacienților de infecții; indică dovezile care sugerează că, pe întreg teritoriul Europei, clinicienii au consultat cu 1,5 milioane mai puțini pacienți bolnavi de cancer în primul an al pandemiei și că, potrivit estimărilor, au efectuat cu 100 de milioane mai puține teste de screening pentru cancer și, în consecință, este posibil ca un milion de cetățeni ai UE să nu fie în prezent diagnosticați cu cancer, ca urmare a pandemiei de COVID-19;(73)

102.  consideră că pandemia de COVID-19 a fost un veritabil test de rezistență pentru sistemele de sănătate din UE; subliniază că principala lecție care ar trebui desprinsă o constituie necesitatea de a investi în sectorul sănătății publice și de a elabora o strategie de urgență care să le permită statelor membre să reacționeze în mod coordonat în cazul unor eventuale crize sanitare în viitor; subliniază că grupurile vulnerabile, inclusiv pacienții bolnavi de cancer, sunt expuși în mod deosebit în timpul unei crize sanitare; evidențiază că această strategie de urgență ar trebui să includă măsuri specifice care să vizeze protejarea grupurilor vulnerabile, inclusiv a pacienților bolnavi de cancer, care nu pot aștepta până la sfârșitul crizei; subliniază că aceste măsuri specifice ar trebui să sprijine dezvoltarea, producția și stocarea de produse pentru a proteja aceste grupuri vulnerabile;

103.  invită Comisia și statele membre să colecteze cu rigurozitate date prin intermediul registrelor adecvate pentru a monitoriza efectele vaccinurilor împotriva COVID-19 asupra populației vulnerabile, inclusiv asupra bolnavilor de cancer, și răspunsurile lor imunitare ulterioare;

104.  constată cu îngrijorare că pandemia de COVID-19 a exacerbat lipsa de personal medical care exista deja și înainte; recunoaște că este urgent nevoie să se asigure un număr suficient de specialiști în domeniul îngrijirii oncologice; reiterează că strategia de urgență ar trebui să includă măsuri specifice menite să abordeze lipsa de personal prin recrutarea de cadre medicale, atât în asistența medicală primară, cât și în cea de specialitate, și reorientarea profesională a acestora în cazul în care au altă specialitate; sugerează că Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului poate fi un instrument de măsurare și raportare a lipsei de personal care exista deja și înainte; subliniază că sunt necesare noi abordări pentru asistența medicală centrată pe om, pentru a asigura accesul la diagnosticare, mijloace terapeutice și servicii de sănătate publică de calitate pentru toți; subliniază că este necesar să se depună eforturi în direcția realizării unui mix de competențe pentru a optimiza răspunsul la nevoile de personal din sectorul sănătății; sprijină schimbul de bune practici între statele membre în acest sens; invită Comisia și statele membre să creeze platforme de formare online pentru cadre medicale cum ar fi îngrijitorii, precum și programe de îngrijire terapeutică care acordă calificări și le recunosc competențele;

105.  regretă că pacienții se confruntă în continuare cu multe dificultăți în materie de accesare a serviciilor de asistență medicală publică de calitate, deoarece multe secții de oncologie din spitalele publice suferă din cauza deficitului de personal și a lipsei de capacitate; solicită, prin urmare, crearea de secții de radioterapie de înaltă calitate și de centre moderne de oncologie în spitalele publice, pe baza orientărilor europene și în conformitate cu cele mai recente dovezi științifice;

106.  invită statele membre și autoritățile relevante să recunoască rolul esențial al îngrijitorilor informali, să-i integreze în echipa lucrătorilor în domeniul sănătății și îngrijirii și să le ofere posibilitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la măsurile de sprijin disponibile cu ajutorul cadrelor medicale; recunoaște că pandemia a exacerbat rolul esențial al îngrijitorilor informali, care asigură cea mai mare parte a îngrijirii zilnice pentru bolnavii de cancer și care se confruntă cu o lipsă clară de sprijin practic și la nivel de politici, inclusiv în ceea ce privește drepturile sociale, formarea, ajutorul psihologic, informațiile și recunoașterea; subliniază procentul ridicat de îngrijitori informali din rândul populației din UE și disparitățile în ceea ce privește modul în care sunt sprijiniți și le sunt recunoscute drepturile de la un stat membru la altul; invită Comisia să ia în considerare formalizarea îngrijirii informale, ceea ce ar asigura recunoașterea unui anumit standard minim de drepturi, în special pentru cei care furnizează servicii de îngrijire pe termen lung;

107.  pledează pentru dezvoltarea unui canal digital de comunicare privind sănătatea pentru monitorizarea simptomelor de la distanță și asigurarea tratamentului oncologic continuu în cadrul îngrijirii furnizate în afara spitalului; solicită să se garanteze un acces permanent la consultații medicale și servicii psihologice, precum și contactul dintre pacient și cadre medicale și între cadrul medical curant și familia pacientului, utilizând telemedicina și teleîngrijirea, precum și integrarea lor în sisteme de sănătate, în medii care nu constituie o amenințare în cadrul spitalelor sau, dacă este posibil și sigur, în farmacii; solicită stimularea dezvoltării unor mijloace terapeutice care pot sprijini tranziția către îngrijirea la domiciliu;

108.  solicită o îmbunătățire a comunicării între cadrele medicale, pacienți, supraviețuitori, îngrijitori, părinți și autoritățile publice în ceea ce privește eficacitatea și siguranța intervențiilor medicale, în special depistarea, diagnosticarea și tratamentul cancerului, precum și mai multe campanii de sensibilizare în vederea prevenirii în perioade de criză;

109.  invită Comisia și statele membre să adopte planuri europene de prevenire și gestionare ca parte a unei strategii coerente și cuprinzătoare privind situațiile neprevăzute care să prevină și să abordeze penuria de medicamente, de dispozitive, de produse și de personal în perioade de criză sanitară; subliniază responsabilitățile titularilor autorizațiilor de introducere pe piață și ale distribuitorilor angro cu privire la legislația UE relevantă;

IV.Un sprijin puternic pentru bolnavii de cancer, supraviețuitori și îngrijitori

110.  subliniază că pacienții care suferă de cancer nu ar trebui să sufere o „dublă pedeapsă” în viața de zi cu zi; solicită adoptarea unei directive privind combaterea discriminării, precum și punerea în aplicare echitabilă și egală a directivelor privind serviciile financiare, cum ar fi Directiva privind creditele de consum(74), fără nicio discriminare a bolnavilor de cancer și a supraviețuitorilor;

111.  observă că există nevoia de a acorda o atenție deosebită calității vieții unui număr tot mai mare de pacienți care suferă de cancer cronic, a căror boală nu poate fi vindecată, dar poate fi stabilizată pentru mai mulți ani; subliniază importanța recomandărilor specifice ale UE pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților și a supraviețuitorilor, inclusiv prin îngrijiri complete integrate în tratamentul cancerului de la stabilirea diagnosticului și continuate pe tot parcursul bolii (inclusiv calmarea durerii, servicii psihologice, activități fizice adaptate, terapii complementare bazate pe dovezi științifice, acces la educație, sprijin nutrițional, asistență socială care cuprinde toate sarcinile de zi cu zi, cum ar fi ajutor în gospodărie sau îngrijirea copiilor, acces la sănătate reproductivă și restabilirea integrității estetice) și acces la centre de suport specializate; solicită statelor membre să recunoască sechelele (dizabilitățile fizice sau mentale), precum și discriminarea socială, inclusiv la locul de muncă; solicită Comisiei să propună orientări pentru statele membre, menite să abordeze importanța stabilirii unor sisteme de acoperire cuprinzătoare care să garanteze că aceste nevoi sunt satisfăcute; recunoaște că cancerul este o boală împovărătoare din punct de vedere financiar, chiar dacă nu se ține seama de costul tratamentelor oncologice; invită Comisia să creeze o platformă pentru schimbul de bune practici pentru îngrijirile paliative și să sprijine cercetarea în acest domeniu;

112.  invită Comisia să ia în considerare o strategie a UE privind serviciile de îngrijire, pentru a asigura servicii de îngrijire adecvate, accesibile și de înaltă calitate pe termen lung;

113.  subliniază că medicina integrativă recunoscută științific și care aprobată de autoritățile de sănătate publică poate aduce beneficii pacienților în ceea ce privește efectele paralele ale mai multor boli, cum ar fi cancerul, și tratamentul acestora; subliniază importanța dezvoltării unei abordări globale, integrative și centrate pe pacient, precum și a încurajării, dacă este cazul, a utilizării complementare a acestor terapii, sub supravegherea personalului din domeniul sănătății;

114.  subliniază că rezultatele tratamentului împotriva cancerului pot fi afectate de malnutriție, prin urmare, îngrijirea nutrițională optimă este o parte esențială a îngrijirii oncologice; invită statele membre să elaboreze recomandări pentru includerea nutriției clinice în toate aspectele îngrijirii bolnavilor de cancer, inclusiv tratamentul, sprijinul și cercetarea; consideră că, ori de câte ori este indicat, pacienții bolnavi de cancer trebuie să beneficieze de sprijin nutrițional clinic din partea unui specialist dietetician care să fie inclus în echipa multidisciplinară; salută, prin urmare, pregătirea interspecializată planificată pentru asistența nutrițională și invită Comisia și statele membre să elaboreze standarde minime de formare continuă în domeniul îngrijirii nutriționale pentru personalul multidisciplinar; recomandă ca managementul nutriției să fie o parte integrală și etică a tuturor activităților de cercetare clinică care implică bolnavi de cancer; recomandă, de asemenea, ca asistența nutrițională adecvată să fie inclusă în carta drepturilor pacienților cu cancer;

115.  îndeamnă ferm statele membre să se asigure că toți pacienții bolnavi de cancer sunt pe deplin informați cu privire la posibilitatea de a li se aplica proceduri de conservare a fertilității înainte de începerea tratamentului activ; solicită să se elaboreze orientări la nivelul UE pentru profesioniștii din domeniul sănătății, care să definească vârsta la care pacienții bolnavi de cancer ar trebui să fie informați cu privire la disponibilitatea procedurilor legate de sănătatea reproductivă; încurajează, în plus, statele membre să prevadă dispoziții care să asigure că toți bolnavii de cancer care beneficiază de o asigurare națională obligatorie de sănătate să fie rambursați pentru astfel de servicii de către sistemele naționale de asigurări de sănătate;

116.  încurajează statele membre să țină seama de epuizarea frecventă a familiilor și rudelor bolnavilor de cancer și să le acorde asistență psihologică și socioeconomică, în special celor mai vulnerabili, și perioade de odihnă de la locul de muncă, pe durata întregii perioade de boală, precum și sprijin în perioada de doliu; încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor scheme de sprijin integrate, adecvate și accesibile pentru bolnavii de cancer și familiile acestora, care să ia în considerare serviciile de sănătate, comunitare și sociale;

117.  reamintește că responsabilizarea pacienților și cunoștințele în materie de sănătate sunt esențiale pentru strategia europeană privind cancerul și că axarea pe pacient și procesul decizional participativ trebuie să se afle în centrul proceselor de tratament și al celor de dezvoltare a îngrijirilor de sănătate; încurajează promovarea pacienților bine informați care sunt implicați activ în propriul tratament și solicită educarea terapeutică a îngrijitorilor și a pacienților și responsabilizarea acestora în programele de îngrijire; consideră că ar trebui utilizată o metodologie special adaptată pentru procesul de formare și responsabilizare a pacienților pediatrici, având în vedere caracteristicile și nevoile lor specifice; solicită stabilirea unor procese decizionale participative cu informații personalizate și ușor de înțeles, bazate pe dovezi, care să fie furnizate pacienților, ca parte integrantă a programelor naționale de control al cancerului, sprijinite de plan; solicită sprijinirea unor astfel de inițiative și acțiuni de responsabilizare a pacienților bolnavi de cancer prin finanțare din partea UE, în special Programul EU4Health;

118.  recunoaște rolul central al asociațiilor independente ale pacienților și îngrijitorilor în reprezentarea și însoțirea pacienților, serviciile oferite pacienților cu cancer și îngrijitorilor, diseminarea de cunoștințe în materie de sănătate și sensibilizarea și acordarea de sprijin continuu atât la nivelul UE, cât și la nivel național; invită Comisia și statele membre să țină seama de participarea formală a acestor asociații, precum și de solicitările și recomandările acestora atunci când formulează politici și acte legislative în domeniul cancerului și să le ofere sprijin public, atât sub formă de granturi de funcționare, cât și sub formă de granturi pentru proiecte pentru a le asigura independența față de finanțarea privată; invită Comisia să stabilească criterii clare potrivit cărora să se poată acorda sprijin financiar public; consideră că pacienții pediatrici ar trebui să joace un rol atât individual, cât și colectiv în îmbunătățirea procedurilor în domeniul asistenței medicale și al cercetării pentru toți pacienții, contribuind cu experiențele lor specifice; consideră, prin urmare, că ar trebui dezvoltate și finanțate corespunzător instrumente educaționale și de învățare adecvate pentru a planifica și a asigura implicarea copiilor;

119.  subliniază importanța asigurării unor opțiuni adecvate de despăgubire pentru lucrătorii care suferă de cancer asociat muncii; solicită statelor membre să pună pe deplin în aplicare Recomandarea Comisiei din 19 septembrie 2003 privind bolile profesionale și să se asigure că există opțiuni adecvate de despăgubire pentru lucrătorii care suferă de cancer asociat muncii, garantând fiecărui lucrător posibilitatea de a fi despăgubit în mod corespunzător în cazul în care a fost expus la substanțe nocive sau a fost afectat de cancerul profesional; invită Comisia să creeze o listă minimă de boli profesionale cu criterii de recunoaștere comparabile în întreaga UE;

120.  invită statele membre să îmbunătățească reintegrarea supraviețuitorilor de cancer în activitățile sociale și pe piața muncii, ajutându-i să facă tranziția către noi roluri profesionale în cazul în care sechelele îi împiedică să continue în același loc de muncă și să faciliteze întoarcerea supraviețuitorilor de cancer pediatric la școală sau în învățământul superior; remarcă subestimarea generală a asistenței post-tratament comparativ cu prevenirea cancerului, care este la fel de importantă; reamintește recomandările și instrumentele elaborate de Acțiunea comună CHRODIS + pentru a încuraja păstrarea pacienților la locul de muncă, capacitatea de a reveni la locul de muncă și reintegrarea lor pe piața muncii și încurajează Comisia să sprijine punerea în aplicare a acestor recomandări și instrumente în toate statele membre; pledează pentru recomandări specifice ale UE privind măsuri destinate supraviețuitorilor cancerului care să prevină recidiva cancerului primar și dezvoltarea de noi forme de cancer precum și măsuri pentru reabilitarea acestora, inclusiv dispoziții specifice privind îngrijirea și urmărirea pe termen lung furnizate supraviețuitorilor de cancer în copilărie, pe măsură ce aceștia trec la vârsta adultă; ; subliniază necesitatea îngrijirii medicale și psihologice post-tratament pentru supraviețuitorii cancerului;

121.  consideră că Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă ar trebui să joace un rol mai important în promovarea bunelor practici în statele membre în ceea ce privește integrarea pacienților bolnavi de cancer și a supraviețuitorilor de cancer la locul de muncă și protejarea acestora împotriva discriminării; așteaptă cu interes noul studiu, anunțat în planul european de luptă împotriva cancerului, referitor la revenirea la muncă a supraviețuitorilor cancerului, în care vor fi cartografiate politicile naționale privind ocuparea forței de muncă și protecția socială și se vor identifica obstacolele și provocările rămase;

122.  subliniază rolul esențial al inspectoratelor de muncă pentru a asigura conformitatea cu legislația privind securitatea și sănătatea, precum și prevenirea cancerului asociat muncii; invită statele membre să consolideze inspectoratele de muncă și să se asigure că acestea sunt finanțate în mod corespunzător; subliniază că monitorizarea și controlul au o importanță deosebită pentru lucrătorii mobili; solicită ca punerea în aplicare și funcționarea Autorității Europene a Muncii (ELA) să se realizeze cât mai repede posibil și solicită ca ELA să asigure competențe reale de inspecție a muncii în cazuri transfrontaliere și să monitorizeze respectarea legislației în materie de sănătate și siguranță; invită Comisia și statele membre să implice ELA în situațiile transfrontaliere pentru a asigura respectarea corespunzătoare a legislației în materie de sănătate și siguranță;

123.  îndeamnă Comisia să acorde atenție schimbărilor de pe piața muncii din UE, asigurând finanțare suficientă pentru colectarea adecvată a datelor; consideră că o informare și o colectare extinsă și completă a datelor este de o importanță absolută și reprezintă o prioritate continuă pentru Comisie pentru a răspunde cu inițiativele legislative și nelegislative necesare în ceea ce privește prevenirea cancerului asociat muncii; subliniază că este necesar să se creeze registre naționale cuprinzătoare pentru toate statele membre, care să permită colectarea de date privind expunerea la agenți cancerigeni la nivelul Europei, și că aceste registre ar trebui să acopere toți agenții cancerigeni relevanți; solicită o cooperare strânsă între instituțiile UE, statele membre, EU-OSHA și părțile interesate relevante, implicând în același timp în mod sistematic partenerii sociali; solicită utilizarea datelor colectate pentru a da curs măsurilor legislative și nelegislative necesare pentru combaterea cancerelor asociate muncii;

124.  sprijină viitoarea lansare a unui card inteligent pentru supraviețuitorii de cancer, astfel cum s-a anunțat în plan, care va fi emis tuturor supraviețuitorilor cancerului din Europa, în special celor care au supraviețuit cancerului în copilărie și adolescență, pentru care modelul pașaportului de supraviețuire există ca bază, care va rezuma istoricul lor clinic, inclusiv experiențele personale ale pacienților, și va facilita și monitoriza îngrijirea ulterioară; subliniază caracterul sensibil al datelor medicale cu caracter personal și, prin urmare, necesitatea ca acest card inteligent să fie pe deplin protejat în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD) al UE(75);

125.  consideră că societățile de asigurare și băncile nu ar trebui să țină seama de istoricul medical al persoanelor care au fost afectate de cancer; solicită să se garanteze că în legislația națională supraviețuitorii cancerului nu sunt discriminați în raport cu alți consumatori; ia act de intenția Comisiei de a colabora cu întreprinderile pentru a elabora un cod de conduită prin care să se asigure că evoluția tratamentelor împotriva cancerului și eficacitatea sporită a acestora se reflectă în practicile comerciale ale furnizorilor de servicii financiare; sprijină, în paralel, promovarea progreselor realizate în Franța, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos, unde supraviețuitorii cancerului beneficiază de „dreptul de a fi uitat”; solicită ca, cel târziu până în 2025, toate statele membre să garanteze tuturor pacienților europeni dreptul de a fi uitat după 10 ani de la încheierea tratamentului și după cel mult cinci ani de la încheierea tratamentului pentru pacienții al cărui diagnostic a fost pus înainte de vârsta de 18 ani; solicită introducerea unor standarde comune pentru dreptul de a fi uitat în temeiul dispozițiilor relevante ale politicii de protecție a consumatorilor din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a remedia practicile naționale fragmentate în domeniul evaluării solvabilității și pentru a asigura accesul egal al supraviețuitorilor de cancer la credite; solicită integrarea dreptului de a fi uitat pentru supraviețuitorii de cancer în legislația UE relevantă pentru a preveni discriminarea și pentru a îmbunătăți accesul supraviețuitorilor de cancer la servicii financiare;

126.  invită Comisia să promoveze Codul european de practică oncologică lansat de Organizația Europeană de Luptă împotriva Cancerului, care constituie un instrument de abilitare și de informare prin care se asigură că cetățenii și pacienții europeni beneficiază de cele mai bune îngrijiri posibile;

127.  consideră că este nevoie urgent de o cartă europeană a drepturilor bolnavilor de cancer; solicită ca această cartă să țină seama de fiecare etapă a procesului de îngrijire, cum ar fi accesul la prevenire, diagnosticul inițial și pe tot parcursul tratamentului, precum și ca aceasta să se aplice în mod egal tuturor cetățenilor europeni, indiferent de țara sau regiunea în care trăiesc;

V.Provocările legate de cancerul de care suferă copiii, adolescenții și tinerii

128.  salută inițiativele anunțate de Comisie de a atrage atenția asupra cancerului pediatric; solicită cerințe clare pentru politicile privind nevoile de cercetare în domeniul cancerului pediatric; invită statele membre și Comisia să remedieze alocarea inegală a investițiilor pentru cancerul pediatric; consideră că ar trebui să se prevadă un flux de finanțare clar și specific din partea UE pentru cercetarea în domeniul cancerului pediatric și pentru tratamentul acestuia și să se rezerve alocări bugetare în toate programele relevante ale UE; subliniază importanța sprijinirii platformelor internaționale de cercetare academică în domeniul cancerului pediatric, care să fie bazate pe cercetarea desfășurată de alți actori relevanți;

129.  observă că volumul de lucru birocratic actual pentru activarea studiilor clinice în Europa este prea mare pentru multe boli rare, inclusiv pentru cancerul pediatric, deoarece studiile clinice conduse de cercetători suferă de pe urma unei lipse de sponsorizare comercială și multe organizații necomerciale nu sunt încă dispuse să își asume rolul de sponsor la nivel paneuropean pentru studii clinice multinaționale pe copii; invită Comisia să revizuiască legislația existentă în această privință și să faciliteze studiile clinice multinaționale pe copii;

130.  solicită promovarea donării de măduvă osoasă în statele membre, pentru ca viețile a mii de persoane diagnosticate cu leucemie să poată fi salvate, un număr care crește constant și care include mulți copii, leucemia fiind cea mai frecventă formă de cancer pediatric; subliniază că transplantul de măduvă osoasă este singura speranță pentru multe persoane afectate de leucemie și de alte boli hematologice, trei din patru pacienți neavând un membru al familiei compatibil, astfel încât vor avea nevoie de un donator;

131.  invită Comisia și statele membre să se concentreze asupra asigurării unui acces egal și echilibrat din punct de vedere geografic la cele mai bune diagnostice de specialitate și tratamente multidisciplinare pentru copiii care suferă de cancer și să îmbunătățească rezultatele tratamentului împotriva cancerului în toate statele membre; consideră că specializarea academică și profilul profesional al oncologului pediatric ar trebui să fie recunoscute în toate statele membre; consideră că fiecare pacient care a fost bolnav de cancer în copilărie sau în adolescență ar trebui să primească asistență medicală permanentă și să fie monitorizat continuu chiar și după ce atinge vârsta adultă și solicită, prin urmare, măsuri care să facă mai flexibilă cooperarea între pediatrii și profesioniștii din domeniul sănătății adulților; încurajează schimbul de cunoștințe despre evoluția cancerelor în rândul copiilor și al adolescenților;

132.  subliniază necesitatea unor registre cuprinzătoare privind oncologia pediatrică, bazate pe populație și pe sisteme de clasificare a cancerului pediatric convenite la nivel internațional, pentru a asigura date comparabile de înaltă calitate la nivelul Europei; subliniază că este necesar să se publice, cel puțin o dată pe an, numărul cazurilor de cancer la copii și la adolescenți în Uniune și în fiecare stat membru;

133.  solicită ca adolescenții și tinerii care suferă de cancer să fie recunoscuți la nivelul UE ca un grup special cu nevoi medicale și psihosociale specifice și să se creeze programe școlare dedicate lor;

134.  subliniază că este necesar să se abordeze în mod eficient problemele de sănătate mintală la copiii, adolescenții și tinerii bolnavi de cancer, precum și la supraviețuitori; invită Comisia și statele membre să asigure accesul egal la măsurile de sprijin psihosocial corespunzătoare, precum și disponibilitatea lor pentru acest grup de pacienți;

135.  subliniază că este necesar să se consolideze dreptul la asistență medicală transfrontalieră pentru copiii, adolescenții și tinerii bolnavi de cancer, atunci când cel mai bun tratament nu este disponibil în țara lor de reședință, și să se asigure că accesul la inovare prin intermediul studiilor clinice pentru malignități recidivante sau greu de tratat este reglementat de legislația relevantă, prin consolidarea sustenabilității colaborărilor transfrontaliere existente, inclusiv a rețelelor europene de referință (RER), în special a RER privind cancerul pediatric; subliniază nevoia de clarificare în ceea ce privește accesul la studii clinice transfrontaliere, care nu este specificat în mod clar în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră;

136.  constată că regulamentele privind atât medicamentele pediatrice(76) cât și cele orfane(77) au favorizat dezvoltarea și disponibilitatea medicamentelor pentru pacienții cu boli rare și pentru copii și au redirecționat investițiile private și publice către domenii anterior neglijate; solicită o revizuire ambițioasă a regulamentelor privind medicamentele pediatrice și orfane cu scopul de a asigura dezvoltarea de medicamente inovatoare împotriva cancerului și accesul la acestea la prețuri accesibile, de a identifica cele mai importante medicamente care să răspundă nevoilor copiilor cu cancere cu prognostic nefavorabil, de a sprijini cercetarea academică și implicarea IMM-urilor, de a reduce întârzierile, astfel încât copiii să aibă acces mai rapid la medicamente pediatrice și la terapii genice și celulare, de a stimula concurența prin adaptarea cadrului de reglementare și pentru a încuraja investițiile în medicamente orfane și pediatrice care nu sunt brevetate, precum și de a aborda problema accesului limitat la anumite medicamente esențiale din cauza penuriei de medicamente și a prețului ridicat al medicamentelor inovatoare recomandă creșterea cu 20 %, până în 2027, a noilor medicamente pediatrice disponibile împotriva cancerului, precum și creșterea accesibilității medicinei personalizate; consideră, prin urmare, că o obligație clară de a include cercetarea pediatrică ar trebui considerată o condiție pentru depunerea unei cereri de finanțare; invită Comisia, dacă este cazul, în dialog cu statele membre, să lucreze la un sistem care să favorizeze accesul pacienților cu cancer pediatric la inovații revoluționare reale; invită Comisia să faciliteze schimbarea uzului medicamentelor care nu au dat rezultate la adulți, atunci când există argumente științifice și preclinice și să ofere stimulente mai eficiente și mai adaptate pentru a încuraja dezvoltarea de medicamente împotriva cancerului la copii și dezvoltarea de noi medicamente pediatrice contra cancerului testate mai întâi pe copii; invită Comisia să încurajeze dezvoltarea în timp util a medicamentelor pediatrice și să reducă întârzierile, de exemplu prin intermediul unor recompense proporționale timpurii alocate treptat și nu exclusiv la expirarea certificatului suplimentar de protecție; invită Comisia să elimine articolul 11 litera (b) din Regulamentul pediatric în cadrul următoarei revizuiri, pentru a permite ca dezvoltarea de medicamente împotriva cancerului pediatric să fie determinată de știință și de mecanismul de acțiune al medicamentului;

137.  solicită înființarea unui grup consultativ, la nivelul UE, al părților interesate dedicat formelor de cancer de care suferă copiii, adolescenții și tinerii, care să sprijine punerea în aplicare coerentă și orientată spre obiective a acțiunilor relevante ale planului european de combatere a cancerului, programului Orizont Europa, strategiei farmaceutice pentru Europa și programului EU4Health;

138.  subliniază că este important să se pună în aplicare și să se monitorizeze Pilonul european al drepturilor sociale și invită statele membre să transpună integral Directiva (UE) 2019/1158 din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor(78), care introduce concediul pentru îngrijitori și posibilitatea de a solicita un orar de muncă flexibil, în așa fel încât lucrătorii să aibă dreptul la un concediu de îngrijitor de cinci zile lucrătoare pe an pentru a acorda îngrijire personală sau sprijin unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie cu lucrătorul și care are nevoie de îngrijire sau sprijin important din motive medicale grave, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru;

139.  salută înființarea unei rețele UE a tinerilor care au supraviețuit cancerului, anunțată de Comisie;

140.  sprijină recomandarea Acțiunii comune privind formele rare de cancer privind introducerea unui identificator unic european al pacienților, pașaportul supraviețuitorilor și orientările cu privire la supravegherea pe termen lung și la tranziția de la îngrijirea pediatrică la îngrijirea ca adult, cu scopul de a monitoriza rezultatele pe termen lung în cazul copiilor care au supraviețuit cancerului, într-un cadru transfrontalier; subliniază că este necesar ca, pentru această populație, „dreptul de a fi uitat” să fie adecvat scopului;

VI.Provocări legate de formele rare de cancer la adulți

141.  recunoaște că formele rare de cancer la adulți reprezintă o provocare pentru sănătatea publică; reamintește că pacienții afectați de forme rare de cancer la adulți se confruntă cu dificultăți legate de raritatea și natura neobișnuită a bolii lor, inclusiv întârzieri prelungite în diagnosticare și, uneori, diagnosticarea greșită, precum și cu dificultatea de a avea acces la îngrijiri și tratamente adecvate și în timp util; observă că pacienții se simt adesea singuri și izolați și se confruntă cu o calitate a vieții foarte redusă, în timp ce îngrijitorii lor sunt afectați, de asemenea, în mod considerabil; solicită ca registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului să integreze informații referitoare la formele rare de cancer, care reprezintă aproximativ 24 % din cazurile de cancer noi care apar la toate grupele de vârstă;

142.  sprijină introducerea în cadrul planului a unei inițiative emblematice dedicate formelor rare de cancer la adulți, pentru a aborda provocările specifice cu care se confruntă această comunitate de pacienți și pentru a valorifica cât mai bine recomandările stabilite în Agenda 2030 privind formele rare de cancer, pentru a încuraja cercetarea și a îmbunătăți îngrijirea în fiecare etapă a parcursului pacientului bolnav de o formă rară de cancer; subliniază importanța de a se asigura că cancerele rare la adulți sunt incluse în toate inițiativele din cadrul celor patru piloni ai planului;

143.  solicită finanțare dedicată proiectelor de cercetare în domeniul formelor rare de cancer la adulți, în cadrul programului Orizont Europa, inclusiv în cadrul misiunii privind cancerul [de exemplu, Inițiativa europeană pentru înțelegerea cancerului (UNCAN.eu)], pentru a dezvolta terapii țintite și a sprijini dezvoltarea de baze de date, de registre și de bănci biologice relevante pentru formele rare de cancer la adulți;

144.  subliniază dificultatea diagnosticării mai prompte a formelor rare de cancer la adulți; recomandă, prin urmare, un acces mai ușor și mai rapid la testarea moleculară, care poate ajuta pacienții să primească un diagnostic exact și terapie țintită, chiar și acces la studii clinice relevante, după caz; subliniază, în plus, că cercetarea cu privire la biomarkeri este esențială în domeniul respectiv;

145.  solicită creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește cancerele rare la adulți în rândul personalului medico-sanitar primar și secundar și trimiteri adecvate către centre specializate de expertiză multidisciplinară atât la nivel național, cât și la nivel european;

146.  încurajează statele membre să înființeze rețele naționale pentru formele rare de cancer la adulți pentru a optimiza trimiterea în timp util a pacienților la centre specializate și pentru a facilita interacțiunea cu rețelele europene de referință (RER), cu scopul de a maximiza schimburile de cunoștințe multidisciplinare și îngrijire de înaltă calitate, precum și de a încuraja cercetarea clinică;

147.  solicită îmbunătățirea accesului la studii clinice și la programe de tip compasional pentru pacienții adulți cu forme rare de cancer; regretă că este în continuare foarte dificil ca pacienții adulți cu forme rare de cancer din multe țări să aibă acces la programe de tip compasional și la studii clinice în străinătate; solicită o mai bună punere în aplicare a schemelor UE de acces la asistență medicală în străinătate pentru pacienții adulți cu cancere rare și consideră că sistemele naționale de sănătate ar trebui să faciliteze accesul la studii clinice și la programe de tip compasional pentru pacienții adulți cu forme rare de cancer care au puține opțiuni de tratament;

148.  încurajează noi abordări de reglementare pentru a permite pacienților adulți cu forme rare de cancer să aibă acces la terapii noi/inovatoare în condițiile unei monitorizări sigure, facilitând totodată colectarea de date reale, în plus față de datele colectate în cadrul studiilor clinice;

149.  subliniază că este necesar să se includă formele rare de cancer la adulți în „programul de formare interdisciplinară în domeniul cancerului”, care include, de asemenea, o formare specializată în domeniul asistenței medicale, împreună cu RER pentru formele rare de cancer la adulți; subliniază necesitatea de a sprijini programele educaționale destinate pacienților adulți cu cancere rare, celor care îi îngrijesc și reprezentanților pacienților, împreună cu RER, pentru a crește nivelul de cunoștințe în materie de sănătate și, în ultimă instanță, pentru a-i ajuta pe pacienți și pe familiile lor să facă alegeri în cunoștință de cauză în ceea ce privește opțiunile de tratament și îngrijirea ulterioară;

150.  recunoaște specificitatea formelor rare de cancer la adulți în programele dedicate îmbunătățirii calității vieții pacienților bolnavi de cancer, supraviețuitorilor și a celor care îi îngrijesc; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare o formare specifică pentru profesioniști, alții decât furnizorii de asistență medicală (de exemplu, lucrători sociali, manageri de caz), care au grijă de pacienți adulți cu forme rare de cancer; subliniază că este necesar ca pacienții adulți cu forme rare de cancer să beneficieze de sprijin psihologic adecvat, de reabilitare și de monitorizare adecvată pe termen lung a efectelor secundare ale tratamentelor, de către profesioniști care înțeleg boala lor rară și particularitățile ei; recomandă ca tuturor pacienților adulți cu forme rare de cancer să li se furnizeze și un plan de îngrijire pentru supraviețuire; consideră că și îngrijitorii pacienților adulți cu forme rare de cancer (adesea membri ai familiei) au nevoie de acces la sprijin psihosocial specific pentru a face față severității și complexității bolii, precum și poverii considerabile a îngrijirii pe care și-o asumă;

151.  invită statele membre să includă în programul lor național de control al cancerului o secțiune specifică privind gestionarea formelor rare de cancer (împreună cu o secțiune distinctă privind cancerul pediatric), astfel cum se recomandă în Agenda 2030 privind formele rare de cancer; consideră că specificitatea ar trebui recunoscută în secțiuni distincte specifice în toate programele naționale de control al cancerului, împreună cu sinergii relevante cu planurile naționale privind bolile rare, pentru a încuraja cercetarea și a îmbunătăți gestionarea îngrijirii și parcursurile de îngrijire pentru acești pacienți, de la îngrijirea primară până la centrele înalt specializate de asistență medicală multidisciplinară, în special cele care aparțin unor RER relevante sau se află în strâns contact cu ele; constată că, până în prezent, multe dintre NCCP ale statelor membre nu includ suficient cancerele rare la adulți și cancerele pediatrice;

152.  îndeamnă autoritățile naționale relevante să implice organizațiile pacienților adulți cu forme rare de cancer ca parteneri în programele naționale de control al cancerului pentru ca nevoile și așteptările pacienților adulți cu forme rare de cancer să fie auzite, precum și pentru ca acestea să participe în mod activ la punerea în aplicare a unor măsuri dedicate formelor rare de cancer la adulți;

B.Instrumente de acțiune

I.Cercetarea holistică și implicațiile acesteia

153.  subliniază că planul ar trebui pus în aplicare în strânsă cooperare cu misiunea privind cancerul din cadrul programului Orizont Europa și cu obiectivele sale de promovare a investițiilor UE în cercetarea și producția publică și inovarea în domeniul cancerului; salută faptul că programul Orizont Europa va finanța infrastructurile de cercetare, cloud computing-ul și acțiunile Consiliului European pentru Inovare; invită Comisia să considere cancerul pediatric drept un subiect pentru un parteneriat european în cadrul următorului program strategic al programului Orizont Europa; recomandă ca, pentru a elimina disparitatea existentă în ceea ce privește medicamentele de uz pediatric, să se aloce finanțare adecvată proiectelor din cadrul programului Orizont Europa dedicate noilor medicamente împotriva cancerului pediatric;

154.  reamintește că cercetarea multidisciplinară în domeniul cancerului și transpunerea sa în practica clinică de zi cu zi sunt esențiale pentru asigura îmbunătățiri continue ale prevenirii, diagnosticării și tratamentului cancerului și ale îngrijirii ulterioare a supraviețuitorilor; salută, prin urmare, lansarea parteneriatelor Orizont Europa vizând transpunerea cunoștințelor științifice în inovații care ajung la pacienți; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape activitatea parteneriatelor din cadrul Orizont Europa și concretizarea cercetării în valoare adăugată reală pentru practica medicală actuală;

155.  salută comunicarea Comisiei privind un nou Spațiu european de cercetare și inovare, care stabilește obiectivele strategice și acțiunile care urmează să fie puse în aplicare în strânsă cooperare cu statele membre; sprijină obiectivul de a investi 3 % din PIB-ul UE în cercetare și dezvoltare, ceea ce va contribui la promovarea unei cercetări de excelență la nivelul UE și va permite ca rezultatele cercetării să ajungă la comunitatea științifică, la societate și la economia reală; regretă inegalitățile considerabile în ceea ce privește finanțarea cercetării la nivelul UE; invită statele membre să adopte un pact pentru cercetare și inovare în Europa, care să includă angajamentul de a crește de a crește cheltuielile publice pentru cercetare și inovare la 1,25 % din PIB până în 2030, într-un mod coordonat la nivelul UE;

156.  invită statele membre să promoveze și să asigure cariere științifice atractive pentru cercetători în Europa, acordând atenție specială femeilor; invită statele membre să creeze o forță de muncă și o infrastructură științifică bine structurată și să asigure finanțare continuă pentru centrele lor de cercetare; salută faptul că propunerea de Inițiativă pentru inovare în domeniul sănătății va contribui la crearea unui ecosistem de cercetare și inovare la nivelul UE, promovând cooperarea între industria sănătății, mediul academic și alte părți interesate, pentru a transpune cunoștințele științifice în inovații care să abordeze prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și gestionarea bolilor, inclusiv a cancerului;

157.  reiterează apelul său ca cercetarea europeană competitivă în domeniul cancerului să beneficieze de o finanțare durabilă și adecvată; subliniază că o astfel de cercetare ar trebui să aibă ca scop abordarea de domenii cu importante necesități neacoperite și să fie desfășurată în toate etapele procesului de tratare a cancerului, inclusiv pentru toate modalitățile de tratament; invită statele membre să crească cu cel puțin 20 % mobilizarea cercetării publice privind inovațiile terapeutice, de diagnosticare și de depistare a cancerului, care să acopere toate populațiile de pacienți în cauză; solicită, de asemenea, ca programul Orizont Europa și programele naționale de cercetare să sprijine cercetarea în domeniul medicamentelor pediatrice și orfane, prin fonduri pentru premii de inovare; consideră că ar trebui revizuite condițiile de acces la finanțarea publică, asigurând transparența contractelor încheiate între entitățile publice și private, precum și condiționalitățile privind accesibilitatea și prețul abordabil al noilor inovații în cazul în care proiectele sunt încununate de succes;

158.  sprijină recomandarea Comitetului de misiune privind cancerul de a institui un program de cercetare însărcinat să identifice strategii și metode eficace de prevenire a cancerului în ceea ce privește factorii comerciali determinanți ai sănătății și a expunerii la agenți cancerigeni la locul de muncă(79); sprijină recomandarea pentru crearea unui mecanism de sprijin al politicilor pentru a intensifica schimbul de cunoștințe și a sprijini punerea în aplicare a politicilor de prevenire legate de cancer la nivel local, la nivel național și la nivelul UE;

159.  invită statele membre și Comisia să stabilească programe pentru a furniza sprijinul necesar comunității medicale europene recent consolidate de medicină de intercepție bazată pe celule, care va crea și va integra tehnologii revoluționare celulare și bazate pe inteligența artificială, pentru a înțelege evenimentele timpurii în dezvoltarea cancerului și răspunsul la terapie și a utiliza aceste cunoștințe în vederea îmbunătățirii rezultatelor pentru pacienți; sprijină crearea unei platforme pentru medicina celulară de intercepție, cu scopul de a coordona și a stabili sinergiile între activitățile de cercetare, de inovare și multisectoriale; subliniază că este necesar să se investească în abordări de cercetare și inovare pentru a crea strategii inovatoare de depistare precoce a cancerului și de tratament oncologic personalizat în cadrul medicinii celulare;

160.  subliniază necesitatea cercetării independente și multidisciplinare în domeniul cancerului „din laborator la patul bolnavului”, adică de la laborator la studii aplicate pe pacienți dar și pentru a reevalua periodic eficiența medicamentelor existente pe piață; subliniază că este necesar ca rezultatele acestei cercetări să fie publicate într-un mod transparent și simplu; solicită să se stabilească măsuri pentru a limita riscurile pentru sănătate ca urmare a dezinformării și informării greșite, în special pe platformele de socializare, acordând o atenție specială măsurilor de protecție a copiilor și a tinerilor; solicită sprijinirea inițiativelor de diseminare științifică;

161.  subliniază importanța investițiilor în dezvoltarea de metodologii de cercetare noi fără testare pe animale, precum in silico și organoide, pentru a scurta perioadele de observare preclinică, a crește eficiența cercetării și a reduce experimentele inutile și adesea mai puțin fiabile pe animale; subliniază că metodele care nu se bazează pe animale, pentru testarea carcinogenicității substanțelor chimice din mediu, precum strategiile de testare axate pe mecanismele biologice de bază care conduc la apariția cancerului, ar trebui să furnizeze informații mai relevante decât metodele bazate pe animale, care sunt utilizate în prezent pentru evaluarea siguranței substanțelor chimice, permițându-le astfel autorităților să ia măsuri mai rapide pentru a limita expunerea la substanțe chimice nocive care ar putea să provoace cancerul;

162.  invită statele membre să își asume un angajament ferm de a încuraja cooperarea de tip public-privat, determinată de nevoile de sănătate publică, și să elimine barierele din calea competitivității în întreaga UE;

163.  are în vedere potențialul impact semnificativ al utilizării inteligenței artificiale, al analizei algoritmice de tip „big data” și a altor tehnologii moderne în cadrul diagnosticării și al proceselor decizionale legate de cancer în următorii ani; subliniază că combinația între datele reale, modelarea matematică, inteligența artificială și instrumentele digitale va ajuta în mod considerabil la dezvoltarea de tratamente inovatoare într-un mod mai rentabil și va putea reduce numărul de pacienți necesari pentru studiile clinice și utilizarea animalelor în cercetare; încurajează Comisia și statele membre să promoveze cunoașterea biologiei cancerului prin implementarea de infrastructuri genomice și informatice; îndeamnă ca toți partenerii implicați în implementare să țină seama în permanență de principiile de confidențialitate și securitate a datelor, de încredere, de transparență, de centrarea pe pacient și de implicarea acestuia;

164.  subliniază importanța esențială a cercetării clinice și invită statele membre să faciliteze concilierea îngrijirii pacienților cu inițiativele de cercetare și de inovare, în special în centrele mai mici, reducând volumul de lucru și numărul de pacienți alocat fiecărui membru al personalului medical;

165.  solicită cercetări cu privire la impactul pozitiv potențial al inteligenței artificiale și al tehnologiilor moderne asupra diagnosticării, a monitorizării, a proceselor decizionale și a îngrijirii legate de cancer; salută lansarea proiectului Genomica pentru sănătate publică, ce va furniza acces securizat la cantități mari de date genomice care să fie folosite în medicina P4 (preventivă, predictivă, personalizată și participativă);

166.  sprijină crearea de noi resurse și platforme digitale, ca de exemplu inițiativa europeană de imagistică în domeniul cancerului, și consolidarea sistemului european de informații privind cancerul, ceea ce va permite autorităților competente să utilizeze în mod corespunzător inteligența artificială aplicată volumelor mari de date în anii următori; subliniază că este necesar un acces egal și transparent la informațiile incluse pe aceste platforme;

167.  salută lansarea inițiativei emblematice „Diagnostic și tratament al cancerului pentru toți” în cadrul planului, al cărei scop este să îmbunătățească accesul la diagnosticarea și tratamentul inovator al cancerului și să promoveze utilizarea tehnologiei „secvențierii de ultimă generație” pentru realizarea rapidă și eficientă a unor profiluri genetice ale celulelor tumorale, permițându-le cercetătorilor și clinicienilor să partajeze profilurile canceroase și să aplice abordări diagnostice și terapeutice identice sau similare în cazul pacienților care prezintă profiluri comparabile de cancer; subliniază că este necesar să se ia în considerare tratamentele personalizate bazate pe studii clinice bine concepute, cu o valoare adăugată terapeutică dovedită pentru pacienți;

168.  salută parteneriatul planificat pentru medicina personalizată, anunțat în plan și care urmează să fie finanțat în cadrul programului Orizont Europa, care va identifica prioritățile în materie de cercetare și educație în domeniul medicinei personalizate, va sprijini proiectele de cercetare privind prevenirea, diagnosticarea și tratarea cancerului și va face recomandări pentru introducerea abordărilor medicinei personalizate în practica medicală zilnică; subliniază că este necesar să se stabilească o terminologie consecventă la nivel global și bine definită, pentru „medicamentele personalizate”, care ar eficientiza investițiile în cercetare și ar fi în beneficiul alfabetizării pacienților în domeniul sănătății; sprijină instituirea unei foi de parcurs pentru prevenirea personalizată care să permită identificarea lacunelor în cercetare și inovare și cartografierea tuturor anomaliilor biologice cunoscute care conduc la predispoziție la cancer, inclusiv factorii ereditari și de mediu și problemele pediatrice; solicită ca aceste soluții să devină accesibile prin intermediul sistemelor publice de sănătate;

169.  solicită intensificarea consolidării capacităților, a infrastructurii, a colaborării și a finanțării pentru cercetarea legată de studiile clinice nonprofit pentru îmbunătățirea strategiilor de tratament, punând accentul pe persoanele în vârstă și pe populațiile de pacienți vulnerabili și subreprezentați, inclusiv femei și copii; solicită sprijinul UE pentru agenda privind optimizarea sistemului de sănătate și a tratamentului;

170.  invită Comisia și statele membre să promoveze studiile dedicate științelor umane și sociale, în special celor care abordează inegalitățile în domeniul sănătății în diferitele stadii ale bolilor de cancer, precum și studiile privind optimizarea organizării tratamentului cancerului, finanțarea serviciilor și a furnizorilor de asistență medicală, organizarea furnizării serviciilor de asistență medicală și funcționarea instituțiilor de gestionare; solicită să se acorde atenție inegalităților în ceea ce privește îngrijirea oncologică, legate de factori precum genul, vârsta și statutul socioeconomic, acordând o atenție specială grupurilor marginalizate și vulnerabile din societate;

171.  invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea studiilor clinice europene multicentrice, în special în cazul cancerelor cu incidență scăzută și/sau al cancerelor cu opțiuni de tratament reduse, și să consolideze cooperarea multinațională și desfășurarea de studii clinice transfrontaliere, valorificând structurile existente, după caz, precum Consiliul european pentru cercetare clinică, în sectorul cancerului pediatric, precum și să încurajeze angajamentul țărilor mai mici; subliniază, de asemenea, nevoia ca toate inițiativele UE pentru o politică în domeniul cancerului să fie coordonate către obiective definite și comune;

172.  sprijină cercetarea clinică pentru a evalua fezabilitatea, eficacitatea și rentabilitatea intervențiilor care nu au legătură cu tratamentul, cum ar fi studiile privind factorii determinanți (inclusiv factorii de mediu) și calitatea vieții;

173.  crede cu tărie că pacienții și asociațiile independente de pacienți, precum și părinții și îngrijitorii, ar trebui să fie implicați în definirea priorităților și a obiectivelor finale ale cercetării pentru studiile clinice, astfel încât să se asigure că studiile clinice răspund nevoilor nesatisfăcute ale pacienților europeni, inclusiv calitatea vieții ca principal obiectiv; consideră că rezultatele finale ale studiilor ar trebui să fie comunicate pacienților participanți și publicului; solicită ca pacienții pediatrici să fie implicați în definirea nevoilor nesatisfăcute, pentru a contribui la elaborarea protocolului studiilor clinice, pentru a îmbunătăți comunicarea cu populația țintă și metodele de diseminare a constatărilor; subliniază că măsura în care sunt respectate dispozițiile privind transparența din cadrul Regulamentului privind studiile clinice ar trebui să fie monitorizată și raportată periodic;

174.  pledează pentru un control mai riguros al studiilor clinice și pentru mai multă transparență în procesul de cercetare și dezvoltare a tratamentelor împotriva cancerului, inclusiv crearea unui portal care să le permită pacienților să acceseze informații despre studiile clinice disponibile în Europa; solicită transparență în ceea ce privește datele studiilor clinice la nivelul UE, inclusiv ale celor care au fost abandonate; subliniază că această transparență ar trebui să includă și informații adaptate la copii și tineri;

175.  recomandă ca cercetarea să fie un parametru al registrului european privind inegalitățile în domeniul cancerului, pentru a măsura și a monitoriza inegalitățile în ceea ce privește accesul la studiile clinice, precum și pentru a înțelege mai bine disparitățile regionale și naționale din activitatea legată de studiile clinice și a răspunde mai bine la acestea, precum și pentru a monitoriza îmbunătățirile rezultate din inițiativele puse în aplicare prin intermediul planului, precum Rețeaua UE de centre oncologice integrate naționale;

176.  subliniază că diferențele asociate cu genul în cercetarea în domeniul cancerului ar trebui să fie luate în considerare, atât în etapa preclinică, cât și în cea clinică, pentru a descrie diferențele în ceea ce privește fiziopatologia bolii și comorbiditățile asociate, precum și în ceea ce privește, printre altele, farmacocinetica/farmacodinamica medicamentelor;

177.  salută Declarația de la Porto din 2021 privind cercetarea în domeniul cancerului, care subliniază oportunități pentru o abordare cuprinzătoare a cercetării translaționale în domeniul cancerului, având potențialul de a atinge o rată de supraviețuire specifică cancerului de 10 ani, pentru 75 % dintre pacienții diagnosticați în 2030 în statele membre, cu un sistem de sănătate bine dezvoltat; îndeamnă Comisia să se implice activ și să își asume un rol de lider în procesul de realizare a acestui obiectiv;

178.  salută faptul că acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor continua să educe și să formeze cercetători în materie de prevenire, predicție, depistare, diagnostic și tratament al cancerului;

II.Cunoștințele partajate

179.  consideră că este nevoie de schimburi de expertiză, date, programe de formare și instrumente de comunicare pentru a îmbunătăți cunoștințele despre cancer atât în rândul cadrelor medicale, cât și al cercetătorilor și al pacienților; subliniază faptul că colaborarea intersectorială și transfrontalieră și schimbul de cunoștințe sunt esențiale pentru a îmbunătăți în continuare calitatea îngrijirii oncologice în UE; ia act de faptul că schimbul de date este esențial pentru aplicarea inteligenței artificiale și a instrumentelor de învățare automată în cercetare, cu condiția să existe supraveghere umană, precum și pentru a permite transformarea digitală a asistenței medicale, pentru a aborda disparitățile în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratamentul cancerului în Europa și pentru a optimiza utilizarea resurselor sistemelor de sănătate prin creșterea eficienței, permițând astfel o mai mare disponibilitate a datelor privind îngrijirile oncologice, inclusiv în zonele mai puțin urbanizate și mai izolate; subliniază caracterul sensibil al datelor legate de sănătate; solicită respectarea deplină a Regulamentului (UE) 2016/679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor)(80), pentru a evita restricții inutile pentru asistența medicală transfrontalieră; subliniază necesitatea unei interpretări și a unei aplicări armonizate a Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), în special de către autoritățile pentru protecția datelor, inclusiv a considerentelor 33 și 157, precum și a interacțiunii acestuia cu Regulamentul privind studiile clinice intervenționale, odată devenit aplicabil, inclusiv considerentul 29 și articolul 28 alineatul (2) din regulamentul respectiv, la nivelul UE, pentru a facilita cercetarea științifică; solicită Comitetului european pentru protecția datelor să se asigure că orientările sale privind cercetarea în domeniul sănătății sunt actualizate, cu scopul de a încuraja cercetarea și invită Comisia să facă propuneri concrete până la sfârșitul anului 2022;

180.  solicită Comisiei să evalueze funcționarea rețelelor europene de referință (RER), în special rolul lor în colectarea și schimbul de expertiză și de bune practici, raționalizând astfel sistemul de trimitere a pacienților în cadrul gestionării formelor rare de cancer care, potrivit estimărilor, afectează 5,1 milioane de pacienți din întreaga Europă și necesită o cooperare pe scară largă; subliniază importanța pe care o au RER în ceea ce privește eliminarea inegalităților în materie de sănătate și asigurarea unui tratament mai sigur și de înaltă calitate în întreaga UE;

181.  invită Comisia și statele membre să asigure o finanțare corespunzătoare și susținută pe termen lung a RER și să le integreze în sistemele naționale de sănătate; solicită ca finanțarea să acopere, printre altele, compensarea consultațiilor virtuale, sprijinirea programelor de înfrățire și de educație și rambursarea efectivă a cheltuielilor de deplasare ale pacientului, în conformitate cu Directiva privind asistența medicală transfrontalieră, atunci când acest lucru este necesar, pentru a promova standarde îmbunătățite de îngrijire și un acces egal la cele mai bune intervenții posibile pentru toți pacienții care au nevoie de acestea în întreaga Europă; solicită, de asemenea, sprijin pentru implementarea, modernizarea și buna funcționare a infrastructurii digitale care simplifică și facilitează accesul la RER, precum și pentru crearea unei strategii a UE privind datele medicale pentru a îmbunătăți registrele actuale privind bolile rare într-un spațiu de date comun și uniform; subliniază nevoia de a garanta finanțare pentru funcționarea continuă a RER, prin programul EU4Health, prin programul semestrului european, prin fondurile structurale și prin articolul 195 din Regulamentul financiar; sprijină extinderea celor patru RER existente (PaedCan privind cancerul pediatric, EURACAN privind cancerul rar solid la adulți, EuroBloodNet privind bolile hematologice rare, inclusiv tumorile hematologice maligne rare și GENTURIS privind sindroamele genetice de risc tumoral) pentru a include cancerele rare, complexe, greu vindecabile și cancerele pediatrice, deoarece acest lucru ar putea facilita accesul egal al pacienților, inclusiv al copiilor, adolescenților și tinerilor, la cele mai bune îngrijiri medicale disponibile în întreaga Europă și ar îmbunătăți funcționalitatea RER și a rezultatelor în materie de sănătate, la populațiile de pacienți care suferă de boli rare;

182.  consideră că dezvoltarea și optimizarea în continuare a RER va necesita participarea tuturor statelor membre la RER existente, fiecare stat membru având cel puțin un membru „cu drepturi depline” sau „afiliat” în fiecare RER și în fiecare domeniu subclinic/rețea tematică a RER, facilitarea parcursului individual al pacientului prin colaborarea eficace a punctelor naționale de contact cu RER, evaluarea funcționării RER prin schimbul de date privind performanța lor și colaborarea în domeniul formelor rare de cancer, introducerea unor instrumente eficiente de telemedicină care permit partajarea dosarelor de caz și a rezultatelor imagistice într-un mod securizat, pentru a discuta cazuri care implică forme rare și complexe de cancer, precum și alocarea de finanțare adecvată și pe termen lung, atât la nivelul Uniunii (EU4Health), cât și la nivel național;

183.  invită statele membre să acorde atenția cuvenită importanței organizațiilor neguvernamentale locale, regionale și naționale care reunesc bolnavii de cancer, supraviețuitoriii și familiile lor, în ceea ce privește participarea lor la schimbul de cunoștințe, la lupta împotriva cancerului și sprijinul legislativ, precum și acordarea unei finanțări separate pentru aceste organizații, în special pentru cele implicate în programe de combatere a cancerului;

184.  încurajează statele membre să sprijine o abordare specifică și adaptată în ceea ce privește formele rare de cancer la adulți și la copii, ținând cont de inițiativele UE, și să integreze pe deplin RER în sistemele lor naționale de sănătate; solicită crearea unor protocoale comune și coerente care să guverneze colectarea de date, precum și crearea unui set unic de definiții care explică datele colectate; solicită ca organizațiile rare ale pacienților care suferă de cancer să fie asociate cu RER și cu Centrul european de referință;

185.  reamintește că Centrul Comun de Cercetare și-a asumat un rol activ în sprijinirea activităților și valorificarea datelor din registrele oncologice; consideră că mandatul, finanțarea și sprijinul politic pentru ca Centrul Comun de Cercetare să își continue și să își accelereze activitatea de coordonare a registrelor oncologice ar trebui consolidate, în special în ceea ce privește colectarea rezultatelor pacienților, dovezile reale și identificarea clusterelor de cancer și integrarea lor în registrele privind cancerul existente;

186.  salută dezvoltarea unei infrastructuri europene de cercetare care să fie dedicată integral cercetării pediatrice, inclusiv oncologia, ceea ce va facilita cercetarea pediatrică de bază, preclinică și translațională ce stă la baza disponibilității studiilor clinice și a medicamentelor pentru copii;

187.  salută lansarea Centrului de cunoștințe privind cancerul în 2021, cu scopul de contribui la schimburile și coordonarea inițiativelor științifice și tehnice legate de cancer la nivelul UE; consideră că Centrul de cunoștințe ar trebui să implice toate părțile interesate (reprezentanți ai fiecărui program național de control al cancerului, asociații ale pacienților și ale îngrijitorilor, societăți științifice, organisme și agenții relevante ale UE, reprezentanți ai operatorilor economici etc.) este de opinie că acest centru de cunoștințe ar trebui să se bazeze pe analiza datelor, rapoartele RER și registrele oncologice; consideră că misiunea sa ar trebui să fie clar definită și să includă:

188.  reamintește că cercetătorii trebuie să colaboreze pentru a găsi cel mai bun tratament posibil, în special pentru pacienții care suferă de forme rare de cancer, dar că ei se confruntă cu obstacole serioase; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze în mod sistematic, prin intermediul mecanismului său de consiliere științifică sau prin numirea unui trimis special pentru cercetarea transfrontalieră în domeniul cancerului, toate obstacolele din calea cercetării și cooperării transfrontaliere în domeniul cancerului, inclusiv reglementările, pentru a promova cercetarea transfrontalieră în domeniul cancerului;

189.  recomandă să se creeze cel puțin un registru oncologic în fiecare regiune a UE, inclusiv în regiunile îndepărtate și ultraperiferice; consideră că este esențial să se asigure buna funcționare a registrelor privind cancerul; sprijină consolidarea capacității registrelor naționale privind cancerul de a colecta rezultate standardizate raportate de pacienți, de a cartografia mai bine stilurile de viață ale cetățenilor UE, inclusiv condițiile socioeconomice, informațiile profesionale, factorii de mediu și alte date, precum și de a identifica cauzele inegalităților în ceea ce privește incidența, prevalența și supraviețuirea cancerului; subliniază că este imperativ să se colecteze date, în colaborare, la nivelul tuturor statelor membre; solicită comparabilitatea surselor de date și interoperabilitatea registrelor regionale și naționale privind cancerul prin armonizarea domeniului de aplicare și a calității colectării de date, precum și accesul sigur la astfel de date; solicită ca registrele naționale privind cancerul să fie mandatate să analizeze disparitățile în ceea ce privește morbiditatea și să facă recomandări consiliilor naționale de combatere a cancerului și Centrului Comun de Cercetare cu privire la necesitatea unor intervenții; solicită utilizarea metodelor moderne de epidemiologie și de genetică moleculară pentru a analiza prevalența cancerului și a-i determina cauzele; solicită punerea în aplicare a registrelor specifice privind cancerul pentru malignități pediatrice, în conformitate cu Clasificarea internațională a cancerului pediatric; solicită îmbunătățirea accesului la studii clinice și la utilizarea programelor de tip compasional pentru pacienții adulți cu cancer rar;

190.  sprijină ferm crearea unui registru european privind inegalitățile în domeniul cancerului, anunțat în plan, cu scopul de a identifica tendințele, disparitățile, inegalitățile și inechitățile între statele membre și în interiorul acestora; consideră că acest registru va ajuta la identificarea provocărilor și domeniilor de acțiune specifice, astfel încât să direcționeze investițiile și intervențiile și să faciliteze cercetarea în materie de inegalități la nivelul UE, la nivel național și la nivel regional; solicită ca registrul să fie pus la dispoziția publicului; subliniază că este necesar ca registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului să acopere și inegalitățile sociale, precum cele asociate cu statutul socioeconomic, ocupația și genul;

191.  invită Comisia să promoveze publicarea rezultatelor științifice cu acces deschis, pentru ca personalul medico-sanitar și cercetătorii să le poată consulta cu ușurință;

192.  sprijină intenția Comisiei de a le permite pacienților bolnavi de cancer să acceseze și să partajeze în siguranță la nivel transfrontalier dosarele medicale electronice; consideră că Comisia ar putea pune bazele unui spațiu european al datelor privind sănătatea, în asociere cu Digital Health Europe, prin colectarea, analizarea și schimbul de date medicale anonimizate (provenind din registre oncologice, spitale, trialuri clinice academice și cohorte) și de date biologice (din probe de sânge și de tumori) într-un cloud oncologic european; subliniază că o interpretare armonizată a Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD) în toate statele membre este fundamentul pentru inițiativele noi de partajare a datelor, cum ar fi spațiul european al datelor privind sănătatea; încurajează utilizarea datelor privind sănătatea în scopuri de cercetare („cedarea altruistă de date”); salută faptul că se are în vedere crearea unui centru digital european pentru pacienții bolnavi de cancer în cadrul misiunii în domeniul cancerului din programul Orizont Europa, cu scopul de a sprijini o abordare standardizată a participării pacienților care doresc acest lucru la stocarea și partajarea datelor lor medicale standardizate și definite în mod uniform; recomandă includerea pacienților în orice acțiune legată de stocarea și utilizarea datelor medicale în scopul elaborării de politici și al cercetării; salută extinderea planificată a sistemului european de informații privind cancerul înainte de 2022;

193.  solicită îmbunătățirea standardelor în domeniul educației și formării cadrelor medicale; încurajează programele de formare comune și multidisciplinare pentru cadrele medicale, în strânsă colaborare cu societățile științifice europene; salută lansarea unui program de formare interspecializată în domeniul cancerului în fiecare etapă a parcursului de tratament și îngrijire, inclusiv diagnosticarea, tratamentul, complicațiile și comorbiditățile, supraviețuirea și îngrijirea la sfârșitul vieții;

III.Finanțarea planului european de luptă împotriva cancerului

194.  evidențiază că planul nu ar trebui privit doar ca un angajament politic care să stimuleze schimbarea, ci ca un set de inițiative concrete și ambițioase care vor sprijini, coordona și completa eforturile statelor membre de a reduce suferința fizică și psihică cauzată de cancer; încurajează Comisia să optimizeze punerea coerentă în aplicare a inițiativelor prezentate în plan, cu orientări clare pentru statele membre în ceea ce privește acțiunile concrete împotriva accesului inegal la diagnosticarea cancerului și la tratamentul oncologic, precum și în ceea ce privește finanțarea adecvată, în special pentru a combate inegalitatea de acces; subliniază, însă, capacitățile diferite ale statelor membre de a absorbi fondurile dedicate programelor din domeniul sănătății până în prezent; invită Comisia să furnizeze statelor membre o prezentare generală clară a resurselor dedicate ale UE, a parcursurilor special definite care fac legătura între acțiunile prezentate în plan și mecanismele de finanțare ale UE identificate în acesta, precum și a sinergiilor și a complementarităților posibile între programul EU4Health și alte programe, precum Europa digitală, Orizont Europa, NextGenerationEU/Mecanismul de redresare și reziliență, fondurile structurale și de coeziune, pentru a îmbunătăți accesul echitabil la diagnosticare și îngrijire de calitate, la investiții adecvate în prevenirea cancerului și în inovarea în domeniul cancerului, precum și pentru o reziliență crescută a sistemelor de sănătate; subliniază importanța fondurilor de coeziune pentru a realiza egalitatea accesului la asistență medicală, în special în zonele mai puțin dezvoltate ale UE, inclusiv în regiuni rurale, prin investiții în infrastructura de sănătate și în forța de muncă;

195.  invită statele membre să asigure că sunt alocate fonduri suficiente pentru punerea în aplicare adecvată a planului și a programelor lor naționale aferente de control al cancerului; consideră că nu ar trebui să fie alocat mai mult de 30 % din plan punerii în aplicare a programelor naționale de control al cancerului;

196.  salută planul de finanțare în cuantum de 4 miliarde EUR și remarcă complementaritatea surselor de finanțare, astfel cum se prevede în plan; observă că bugetul propus ar trebui considerat un prim pas spre realizarea tuturor acțiunilor din cadrul planului; reamintește că planul va beneficia de diferite surse de finanțare, cum ar fi programele EU4Health, Orizont Europa și Europa digitală, fondurile politicii de coeziune și mecanismul de redresare și reziliență; subliniază că este necesar să se includă lupta împotriva cancerului în toate sursele de finanțare, într-un mod coerent și transparent; subliniază, în special, importanța consolidării cercetării și a inovării în domeniul cancerului și a prevenirii cancerului, precum și necesitatea de a aloca mai multe fonduri acestora; subliniază că este necesară revizuirea periodică a alocării propuse a bugetului pentru plan, în vederea unei potențiale creșteri a acestuia atunci când este posibil; subliniază că este necesar ca mobilizarea acestor fonduri de către statele membre să fie ajustată la nevoile identificate de fiecare țară și să fie orientată în beneficiul interesului public și al serviciilor de sănătate publică;

o
o   o

197.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului European al Regiunilor, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) JO C 362, 8.9.2021, p. 182. (2) Documentul de lucru din 27 octombrie 2020. (3) Regulamentul (UE) 2021/695 din 28 aprilie 2021 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare (JO L 170, 12.5.2021, p. 1). (4) Raportul intermediar al Comitetului de misiune privind cancerul intitulat „Combaterea cancerului: Misiune posibilă”. (5) JO C 269 I, 7.7.2021, p. 3. (6) JO L 327, 16.12.2003, p. 34. (7) https://ec.europa.eu/health/sites/default/files/major_chronic_diseases/docs/2017_cancerscreening_2ndreportimplementation_en.pdf (8) JO L 158, 30.4.2004, p. 50. (9) JO L 131, 5.5.1998, p. 11. (10) JO L 107, 26.3.2021, p. 1. (11) JO L 158, 27.5.2014, p. 1. (12) JO L 166, 11.5.2021, p. 1. (13) https://www.eea.europa.eu/publications/healthy-environment-healthy-lives (14) JO C 341, 24.8.2021, p. 76. (15) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2021/690012/EPRS_STU(2021)690012_EN.pdf (16) https://cancer-code-europe.iarc.fr/index.php/en/ (17) https://www.europeancancer.org/2-standard/66-european-code-of-cancer-practice (18) https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/336595/WHO-EURO-2020-1435-41185-56004-eng.pdf?sequence=1&isAllowed=y (19) JO C 270, 7.7.2021, p. 2. (20) JO C 263, 25.7.2018, p. 4. (21) JO C 371, 15.9.2021, p. 75. (22) JO C 449, 23.12.2020, p. 71. (23) JO C 411, 27.11.2020, p. 48. (24) JO C 371, 15.9.2021, p. 102. (25) JO C 385, 22.9.2021, p. 83. (26) JO C 238, 6.7.2018, p. 128. (27) https://www.europeancancer.org/resources/201:time-to-act.html https://www.europeancancer.org/timetoact/impact/data-intelligence (28) https://www.endocrine.org/news-and-advocacy/news-room/2015/estimated-costs-of-endocrine-disrupting-chemical-exposure-exceed-150-billion-annually-in-eu (29) EU-OSHA: https://osha.europa.eu/en/themes/work-related-diseases/work-related-cancer (30) EU-OSHA: https://osha.europa.eu/en/publications/worker-survey-exposure-cancer-risk-factors/view (31) Recomandarea Comisiei din 19 septembrie 2003 privind lista europeană a bolilor profesionale (JO L 238, 25.9.2003, p. 28). (32) https://www.who.int/publications/m/item/technical-report-on-pricing-of-cancer-medicines-and-its-impacts (33) Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe ( JO L 127, 29.4.2014, p. 1). (34) Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24). (35) Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1). (36) https://fctc.who.int/who-fctc/overview (37) https://fctc.who.int/protocol/overview (38) https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/73774 (39) JO C 296, 5.12.2009, p. 4. (40) Scoccianti C., Cecchini M., Anderson A.S. et al., „Codul European Împotriva Cancerului”, a patra ediție: Consumul de alcool și cancerul”, Cancer Epidemiol. 2016 Dec; 45: p. 181-188. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27816465/ (41) https://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/alcohol-use/news/news/2018/09/there-is-no-safe-level-of-alcohol,-new-study-confirms (42) https://www.thelancet.com/action/showPdf?pii=S0140-6736%2818%2931310-2 (43) Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2006 privind o strategie a UE de sprijinire a statelor membre în vederea reducerii efectelor nefaste ale alcoolului (COM(2006)0625). (44) https://www.thelancet.com/journals/lanonc/article/PIIS1470-2045(21)00279-5/fulltext (45) Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței, JO L 303, 28.11.2018, p. 69. (46) Propunerea Comisiei din 24 martie 2021 de recomandare a Consiliului de instituire a unei garanții europene pentru copii (COM(2021)0137). (47) JO C 395, 29.9.2021, p. 32. (48) JO L 114, 27.4.2006, p. 38. (49) Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357). (50) Regulamentul (Euratom) 2021/765 al Consiliului din 10 mai 2021 de instituire a Programului pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru perioada 2021-2025 de completare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de abrogare a Regulamentului (Euratom) 2018/1563 (JO L 167 I, 12.5.2021, p. 81). (51) Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom (JO L 13, 17.1.2014, p. 1). (52) JO C 494, 8.12.2021, p. 64. (53) Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1). (54) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). (55) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (JO L 396, 30.12.2006, p. 1). (56) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 338, 13.11.2004, p. 4). (57) Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59).. (58) Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (JO L 170, 30.6.2009, p. 1). (59) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2019/608866/IPOL_STU(2019)608866_EN.pdf (60) JO L 353, 31.12.2008, p. 1. (61) Texte adoptate, P9_TA(2021)0427. (62) JO C 466, 28.12.2018, p. 1. (63) Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, JO L 88, 4.4.2011, p. 45. (64) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1). (65) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22). (66) Document de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Agenda strategică privind aplicațiile medicale cu radiații ionizante (SAMIRA)” (SWD(2021)0014). (67) https://www.accelerate-platform.org/ (68) JO L 311, 28.11.2001, p. 67. (69) JO L 136, 30.4.2004, p. 1. (70) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (71) Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor produselor farmaceutice de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate (JO L 40, 11.2.1989, p. 8). (72) JO L 158, 27.5.2014, p. 1. (73) Organizația Europeană de Luptă împotriva Cancerului, „Cancer Will Not Wait for the Covid-19 Pandemic to End. It is Time to Act.” (Cancerul nu așteaptă sfârșitul pandemiei de Covid-19: este momentul să acționăm), 11 mai 2021, accesat la 21 decembrie 2021. (74) JO L 133, 22.5.2008, p. 66. (75) JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (76) JO L 378, 27.12.2006, p. 1. (77) JO L 18, 22.1.2000, p. 1. (78) JO L 188, 12.7.2019, p. 79. (79) Comitetul de misiune pentru cancer, Conquering Cancer – Mission Possible, Comisia Europeană, 2020. (80) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.