Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune - raportul anual pe 2021 (2021/2182(INI))

P9_TA(2022)0039 A9-0354/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21 și 36,

–  având în vedere Carta ONU, Convenția ONU privind dreptul mării, Actul final de la Helsinki din 1 august 1975 și documentele sale ulterioare, precum și Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 19-21 noiembrie 1990,

–  având în vedere declarația din 16 iunie 2021 a Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) intitulată „Raportul PESC – prioritățile noastre în 2021” (HR(2021)0094),

–  având în vedere Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere recomandarea sa din 16 septembrie 2021(1) referitoare la direcția relațiilor politice dintre UE și Rusia și rezoluția sa din 16 decembrie 2021(2) referitoare la situația de la frontiera ucraineană și din teritoriile ocupate de Rusia ale Ucrainei,

–  având în vedere declarațiile comune privind cooperarea UE-NATO, din 10 iulie 2016 și din 8 iulie 2018,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Hong Kong, inclusiv cea din 8 iulie 2021 referitoare la Hong Kong, în special cazul ziarului Apple Daily(3) și cea din 19 iunie 2020 referitoare la legea Republicii Populare Chineze privind securitatea națională în Hong Kong și la necesitatea ca UE să apere gradul ridicat de autonomie a Hong Kong-ului(4),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0354/2021),

A.  întrucât Parlamentul are datoria și responsabilitatea de a-și exercita controlul și supravegherea democratică asupra politicii externe și de securitate comune (PESC) și a politicii de securitate și apărare comune și ar trebui să obțină informațiile necesare într-un mod transparent și în timp util, precum și să aibă mijloacele eficace pentru a-și îndeplini pe deplin și efectiv acest rol;

B.  întrucât recentele evoluții internaționale și probleme multidimensionale și un mediu geopolitic în schimbare rapidă au accelerat tendințele existente care afectează aspecte-cheie ale PESC a UE, au pus în relief vulnerabilitatea UE la evenimente și presiuni externe, au pus în evidență necesitatea unei acțiuni mai puternice, mai ambițioase, credibile, strategice și unificate a UE pe scena mondială și au accentuat necesitatea ca UE să își poată stabili autonom propriile obiective strategice și să își dezvolte capacitățile de a le urmări;

C.  întrucât aceste evoluții și probleme includ evenimentul fără precedent al pandemiei de COVID-19, care s-a declanșat în China, în orașul Wuhan, și consecințele acesteia; rolul în continuă evoluție al SUA pe scena mondială, eforturile Rusiei de a anihila arhitectura europeană de securitate și atacurile sale continue asupra Ucrainei și ocuparea de teritorii în Georgia și Ucraina, atacurile hibride împotriva statelor membre ale UE, cum ar fi instrumentalizarea migranților, menite să șubrezească fundamentele democrațiilor noastre; încălcarea susținută a dreptului internațional de către Belarus; acțiunile tot mai îndrăznețe ale Partidului Comunist Chinez și ale altor regimuri autoritare și totalitare; recenta prăbușire rapidă a structurilor statului afgan și preluarea ulterioară a puterii de către talibani; tensiunile din zona indo-pacifică, în special din Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est, precum și din Strâmtoarea Taiwan; proliferarea armelor de distrugere în masă; punerea sub semnul întrebării a acordurilor privind controlul armelor; schimbările climatice; infracțiunile financiare; agravarea conflictelor regionale care au generat strămutări de populație; competiția pentru resurse naturale; penuria de energie și de apă; statele eșuate; terorismul; criminalitatea transnațională organizată; atacurile cibernetice; și campaniile de dezinformare;

D.  întrucât aceste tendințe existente sunt rezultatul reașezării echilibrului de putere la nivel global în direcția unei lumi multipolare caracterizate printr-o concurență geopolitică sporită, care face mai dificilă guvernanța globală și furnizarea de bunuri publice internaționale într-un moment în care acestea sunt tot mai necesare;

E.  întrucât lumea a intrat într-o nouă eră de absență a păcii, o perioadă de incertitudine geopolitică tot mai pronunțată, în care se înmulțesc conflictele regionale și crește competiția între marile puteri, ceea ce are implicații serioase pentru securitatea UE;

F.  întrucât acumularea actuală de forțe militare ruse de-a lungul frontierei Ucrainei și în teritoriile sale ocupate ilegal, precum și în Belarus și în districtul Kaliningrad, constituie o amenințare credibilă și gravă la adresa securității Ucrainei și a Europei; întrucât orice alte acțiuni militare și atacuri hibride ale Federației Ruse ar trebui să conducă la adoptarea unor sancțiuni economice și financiare severe, în strânsă coordonare cu Statele Unite, NATO și alți parteneri;

G.  întrucât impactul negativ al schimbărilor climatice asupra securității UE devine tot mai clar;

H.  întrucât se preconizează că mai mult de jumătate din creșterea populației lumii până în 2050 se va produce în Africa unde, conform estimărilor, se va ridica la 1,3 miliarde din cele 2,4 miliarde de persoane cu care va crește populația planetei; întrucât concentrarea acestei creșteri în unele dintre țările cele mai sărace, alături de efectele schimbărilor climatice, va duce la o serie de noi provocări care, dacă nu sunt tratate încă de pe acum, vor avea efecte extrem de problematice atât pentru țările în cauză, cât și pentru UE; întrucât raportul din 2019 al Conferinței ONU pentru Comerț și Dezvoltare privind comerțul și dezvoltarea(5) consideră că va fi nevoie de încă 2,5 mii de miliarde USD anual pentru a îndeplini angajamentele Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă;

I.  întrucât UE trebuie să acționeze pe scena mondială cu o coerență ancorată într-o cultură strategică comună pentru a-și afirma rolul de lider și a revitaliza și reforma multilateralismul, ghidată de valorile sale precum democrația, statul de drept, justiția socială, drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea de gen și sprijinul pentru libertate la nivel global, și de viziunea sa asupra unui viitor sustenabil și incluziv;

J.  întrucât o mare majoritate a cetățenilor UE și a comentariilor primite până acum pe platforma digitală a Conferinței pentru viitorul Europei sprijină asumarea unui mai mare rol și o abordare europeană comună în domeniul politicii externe și de securitate și doresc o politică externă și de securitate a UE mai coerentă și mai eficace,

1.  subliniază că pentru a atinge obiectivul strategic de afirmare a rolului său de lider mondial, UE ar trebui să își formuleze PESC pe baza următoarelor șase acțiuni:

Asumarea rolului conducător în întărirea parteneriatelor multilaterale privind prioritățile globale, în special a parteneriatului său cu ONU, și în protejarea și promovarea drepturilor omului la nivel mondial

2.  salută ambiția tot mai mare a UE și inițiativele sale de a-și asuma un rol conducător în promovarea de parteneriate globale privind priorități-cheie și în întărirea ordinii multilaterale guvernate de norme și întemeiate pe valori printr-o reformă a instituțiilor și a organizațiilor-cheie pentru a le crește eficiența și robustețea și printr-o mai bună utilizare a mecanismelor și instituțiilor existente pentru o guvernanță globală; observă că aceste inițiative permit comunității internaționale, guvernată de dreptul internațional, să facă față efectiv problemelor globale cum ar fi schimbările climatice, pandemiile, criza energetică și amenințările teroriste, precum și să lupte împotriva influenței actorilor autoritari ostili; reamintește că politica externă și de securitate a UE trebuie să asigure atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU până în 2030;

3.  subliniază necesitatea de a dezvolta un parteneriat cu adevărat strategic între UE și ONU în privința acțiunilor climatice și drepturilor omului și în contextul gestionării crizelor; invită statele membre și guvernele din întreaga lume să atribuie mai multe competențe și resurse și o mai mare capacitate de intervenție organismelor ONU; regretă că China și Rusia împiedică Consiliul de Securitate al ONU să condamne regimurile opresive pentru acțiunile lor, stânjenesc formularea unui răspuns internațional unitar la diverse crize și împiedică punerea în aplicare a deciziilor G7 la nivelul ONU; își reiterează sprijinul ferm pentru Curtea Penală Internațională (CPI) și solicită UE și statelor membre să ofere un sprijin financiar adecvat pentru a permite CPI să își îndeplinească sarcinile;

4.  scoate în evidență necesitatea ca UE să apere și să promoveze democrația la nivel mondial prin propriul exemplu, inclusiv prin garantarea respectării stricte a principiilor democrației, drepturilor omului și statului de drept în toate statele membre; invită UE să promoveze o alianță mondială a democrațiilor; insistă asupra necesității de a pune în comun resurse, de a face schimb de bune practici, de a coordona acțiuni comune și de a dezvolta strategii comune de contracarare a ingerințelor ostile din partea statelor autoritare și a intermediarilor acestora, din partea actorilor și organizațiilor nestatale ostile și a actorilor antidemocratici din interiorul societăților democratice; consideră că pentru ca aceste acțiuni să reușească, UE și statele sale membre ar trebui să promoveze, printr-o cooperare strânsă, printre alții, cu NATO, o abordare la nivelul întregii administrații și la nivelul întregii societăți pentru contracararea amenințărilor hibride, combinată cu o agendă ambițioasă de sprijinire a democrației, care să se axeze pe păstrarea și promovarea libertății de exprimare și a independenței mass-mediei; își exprimă, în această privință, sprijinul deplin pentru Summiturile pentru democrație găzduite de SUA, care se concentrează asupra acțiunilor concrete pentru apărarea drepturilor omului, împiedicarea regresului democrației și combaterea corupției;

5.  invită UE să-și dezvolte setul de instrumente pentru combaterea ingerințelor, propagandei și operațiunilor de influențare externe, inclusiv noi instrumente care să permită impunerea de costuri autorilor, precum și consolidarea structurilor de resort, mai ales a grupurilor operative de comunicare strategică ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE); salută revizuirea în curs a Codului de bune practici al Comisiei privind dezinformarea; subliniază necesitatea ca UE să își facă acțiunile mai vizibile printr-o comunicare mai bună și mai bine orientată strategic în legătură cu acțiunile sale externe către propriii cetățeni și nu numai;

6.  este profund îngrijorat de regresul democratic continuu și de regresul în domeniul drepturilor omului, inclusiv de atacurile împotriva drepturilor politice și integrității alegerilor în tot mai multe țări din afara UE; reafirmă că este important ca UE să continue să acorde sprijin proceselor electorale din întreaga lume prin intermediul misiunilor de observare a alegerilor, printre altele, și reamintește rolul fundamental al Parlamentului în această privință; subliniază că este important să se asigure cel mai înalt nivel de protecție pentru observatorii electorali interni; invită UE să continue să își întărească cooperarea în materie de observare a alegerilor cu toți partenerii relevanți, cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și organizațiile semnatare ale Declarației privind principiile pentru observarea internațională a alegerilor și ale Codului de conduită pentru observatorii electorali internaționali;

7.  încurajează UE să continue să își dezvolte rolul conducător în apărarea și promovarea libertății, a democrației și a drepturilor omului în cadrul forurilor multilaterale, în special la ONU; consideră că UE ar trebui să garanteze o utilizare transparentă și eficace a regimului global de sancțiuni în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE), inclusiv prin includerea infracțiunilor legate de corupție în domeniul de aplicare al acestui regim; reiterează faptul că UE ar trebui să aplice mai bine dispozițiile privind drepturile omului din acordurile internaționale pe care le-a încheiat; reamintește natura politică a regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, care face parte dintr-o abordare de politică integrată și cuprinzătoare a UE;

8.  insistă asupra punerii depline în aplicare și integrării sistematice a perspectivei de gen și a Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen III (GAP III) în toate acțiunile externe ale UE, la toate nivelurile de angajament și în toate activitățile și conceptele relevante, și dincolo de durata de existență a GAP III; invită UE și statele membre să își asume un rol conducător în aplicarea Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; îndeamnă SEAE să își consolideze echilibrul geografic, pentru a avea o reprezentare națională adecvată, care să reflecte diversitatea tuturor statelor membre, după cum se indică la articolul 27 din Statutul funcționarilor(6);

9.  invită la punerea efectivă în aplicare a conceptului de mediere a păcii al UE din 2020 pentru a întări poziția de actor global influent a UE care investește în prevenirea și medierea conflictelor și de actor principal în promovarea și instaurarea păcii la nivel internațional; reamintește avantajul comparativ al UE în domeniul prevenirii și soluționării conflictelor în raport cu statele membre luate individual; subliniază rolul esențial jucat de Parlament în acest domeniu prin diplomația parlamentară; recunoaște rolul organizațiilor de tineret în construirea de societăți pașnice și în promovarea unei culturi a păcii, a toleranței și a dialogului intercultural și interreligios;

10.  își reia apelul la sprijinirea mai puternică a strategiei UE în materie de securitate maritimă, având în vedere că menținerea libertății de navigație reprezintă o problemă tot mai mare atât la nivel mondial, cât și pentru țările din vecinătate; subliniază că libertatea de navigație ar trebui respectată permanent; invită UE să pună un mai mare accent pe asigurarea libertății de navigație și pe măsuri axate pe dezamorsarea și prevenirea conflictelor armate și a incidentelor militare pe mare;

11.  invită la adoptarea, în cooperare cu partenerii-cheie, a unui plan ambițios al UE de sprijinire a libertății religioase și de convingere în afara UE și de abordare a problemei persecuției pe motive de religie sau convingeri; observă că sprijinirea libertății religioase și de convingere contribuie la promovarea unei păci durabile și, prin aceasta, la soluționarea multora dintre problemele cu care se confruntă UE și țările partenere; îndeamnă Comisia Europeană să numească cât mai curând posibil un nou trimis special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingeri;

12.  salută acțiunea de pionierat la nivel mondial a UE în lupta împotriva schimbărilor climatice și îndeamnă Comisia și SEAE să propună noi inițiative cum ar fi internaționalizarea Pactului verde european, precum și inițiative care să răspundă riscurilor de securitate legate de climă și să contracareze impactul schimburilor climatice la nivel local, în special asupra populațiilor vulnerabile și comunităților serios afectate; consideră că UE ar trebui să sprijine obiective ambițioase de reducere a emisiilor de CO2 în țările din afara UE și subliniază că este nevoie ca diplomația climatică să joace un rol esențial; speră ca punerea în aplicare a Pactului verde european să aibă și consecințe geopolitice semnificative și să influențeze relațiile UE cu unii dintre partenerii săi, printre altele, prin abordarea problemei dependenței UE de aprovizionarea cu combustibili fosili din Rusia;

13.  salută abordarea UE și rolul de frunte al acesteia în furnizarea de vaccinuri împotriva COVID-19 și combaterea consecințelor sociale și economice ale pandemiei prin mecanismul COVAX și prin pachetul global de redresare Team Europe; invită UE să prezinte o strategie globală solidă în materie de sănătate care să includă eforturi la nivel mondial și la nivelul UE de a asigura o pregătire globală mai bună și un răspuns eficace la crizele viitoare și de a asigura un acces liber, corect, ieftin și echitabil la vaccinuri în întreaga lume; reiterează necesitatea ca UE să devină mai autonomă în domeniul sănătății și să își diversifice lanțurile de aprovizionare pentru a elimina dependența de regimuri autoritare și totalitare; salută parteneriatul dintre UE și SUA în campania globală de vaccinare împotriva COVID-19;

14.  recunoaște că tehnologia, conectivitatea și fluxurile de date reprezintă dimensiuni importante ale relațiilor externe și ale acordurilor de parteneriat ale UE și au implicații geopolitice semnificative; îndeamnă UE să dezvolte parteneriate la nivel mondial pentru crearea de norme și standarde echitabile, deschise și întemeiate pe valori privind utilizarea etică și guvernată de norme a tehnologiilor, în special în ceea ce privește inteligența artificială și administrarea internetului, prin plasarea diplomației cibernetice în centrul acțiunilor sale externe; subliniază că este nevoie ca UE să asigure cooperarea și coordonarea între democrații în acest sens și respectarea dreptului internațional și umanitar în soluționarea conflictelor; subliniază amenințarea specială pe care noile tehnologii digitale o pot reprezenta pentru apărătorii drepturilor omului și nu numai prin controlul, limitarea și subminarea activităților acestora, așa cum au arătat recent dezvăluirile din cazul „Pegasus”; invită UE să preia inițiativa în promovarea unui moratoriu global asupra vânzării, transferului și utilizării tehnologiei spyware în scopuri represive și în adoptarea unui cadru internațional solid de reglementare în acest domeniu; invită UE și statele membre să asigure diligența în materie de drepturi ale omului și o verificare adecvată a exporturilor de tehnologie europeană de supraveghere și de asistență tehnică, în conformitate cu Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare(7); invită UE și statele sale membre să colaboreze cu guvernele din afara UE pentru a pune capăt practicilor și legislației represive în domeniul securității cibernetice și al combaterii terorismului; subliniază necesitatea ca UE să protejeze drepturile individului; subliniază, prin urmare, că sistemele de evaluare socială nu sunt în conformitate cu valorile fundamentale ale UE; subliniază că astfel de politici și instrumente de supraveghere nu ar trebui în niciun caz introduse și utilizate în UE; subliniază, prin urmare, că UE trebuie să depună eforturi pentru a limita și a contracara amploarea transnațională a represiunii digitale; observă că exportul de tehnologii de apărare și de armament este de competența statelor membre;

15.  reiterează faptul că UE ar trebui să elaboreze și să implementeze o strategie globală privind conectivitatea, ca o prelungire a actualei Strategii de conectivitate UE-Asia și ca reacție strategică pentru întărirea influenței sale în multe regiuni ale lumii, cum ar fi America Latină, Africa și Asia; salută, ca urmare, inițiativa ambițioasă și multidimensională „Global Gateway” prezentată de Comisie la 1 decembrie 2021, care urmărește să investească, printre altele, în rețele digitale și în infrastructuri de calitate împreună cu parteneri din întreaga lume într-un mod corect și sustenabil și promite parteneriate mai puternice, fără a crea dependențe; subliniază că Comisia ar trebui să condiționeze desfășurarea de proiecte de conectivitate împreună cu țările din afara UE de respectarea strictă a drepturilor sociale și în domeniul muncii, de transparență, de drepturile omului, de diligență, de interoperabilitate, de buna guvernare și standarde democratice și de utilizarea etică a tehnologiei, atât pe plan intern, cât și pe plan extern; observă, în acest sens, că Comisia ar trebui să elaboreze o strategie pentru îmbunătățirea accesului partenerilor săi la tehnologii fiabile și sigure; subliniază că investițiile în conectivitate trebuie să sprijine reziliența economică și o decarbonizare a economiei compatibilă cu Acordul de la Paris; solicită depunerea de mai mari eforturi pentru punerea în practică a parteneriatelor pentru conectivitate ale UE și încurajează Comisia să dezvolte aceste proiecte de conectivitate împreună și în cooperare cu parteneri care îi împărtășesc ideile; ar saluta crearea unui parteneriat pentru conectivitate cu Uniunea Africană (UA) cu ocazia următorului summit UA-UE;

16.  salută inițiativa globală a G7 intitulată „Build Back Better World” și îndeamnă UE să joace un rol activ în continuarea dezvoltării acesteia, inclusiv prin identificarea de conexiuni cu Global Gateway și într-un mod care să asigure consolidarea reciprocă a acestor inițiative;

Creșterea vizibilității UE și ameliorarea procesului său decizional și utilizarea deplină și mai eficace a instrumentelor sale de putere coercitivă și necoercitivă, inclusiv prin introducerea votului cu majoritate calificată în procesul decizional privind politica externă a UE;

17.  reamintește că UE are nevoie în primul rând de unitate și de o voință politică mai puternică și autentică din partea statelor sale membre de a conveni și a promova obiectivele comune de politică externă ale UE și cooperarea UE în materie de securitate și apărare îndreptată spre aplicarea obiectivelor, valorilor, principiilor și normelor prevăzute la articolul 21 din TUE; subliniază că este nevoie să se creeze o uniune a apărării și securității, care ar servi ca punct de plecare pentru punerea în practică a unei politici europene comune de apărare, în conformitate cu prevederea de la articolul 42 alineatul (2) din TUE;

18.  subliniază că politica externă a UE trebuie să dispună de instrumente proprii în domeniul afacerilor externe, al drepturilor omului, al securității și al apărării; reamintește că cooperarea structurată permanentă (PESCO) a fost consacrată în Tratatul de la Lisabona, dar a fost instituită abia în 2017; invită, ca urmare, statele membre și Consiliul să aibă curajul de a utiliza cât mai eficient toate instrumentele de politică externă pe care tratatele le pun la dispoziție;

19.  subliniază că este necesar ca UE, în cooperare cu statele membre, să își consolideze capacitatea de a acționa eficient, la timp, activ și independent și de a defini răspunsul UE la provocări actuale și viitoare; subliniază că este urgentă nevoie ca UE să creeze un mecanism de schimb automat de informații și de date între statele membre și UE cu privire la probleme de afaceri externe și securitate care apar în afara Uniunii, inclusiv cu privire la terorism, care continuă să reprezinte o amenințare la adresa valorilor și securității europene și cere o abordare multidimensională; își manifestă satisfacția în legătură cu actualul proces al Busolei strategice ca punct de plecare pentru realizarea de progrese în crearea unei uniuni europene a apărării și securității și pentru suveranitatea strategică a UE în privința propriei securități și apărări, precum și pentru dezvoltarea unei culturi strategice și de apărare europene comune călăuzite de valorile și obiectivele noastre comune, de o înțelegere comună a amenințărilor și de respectarea politicilor de securitate și apărare ale statelor membre; așteaptă ca Busola strategică să contribuie la conturarea unei viziuni comune pentru securitatea și apărarea UE în sensul realizării autonomiei strategice; subliniază că rezultatul ar trebui să se reflecte într-o versiune reformată a Strategiei globale a UE din 2016, care să ia în considerare principalele amenințări, probleme și perspective și să ofere UE posibilități de a juca un rol mai activ la nivel mondial; subliniază, de asemenea, că aceste concluzii ar trebui să reprezinte baza pentru o revizuire a altor documente cum ar fi Planul de dezvoltare a capabilităților pentru 2018;

20.  subliniază importanța drepturilor omului ca parte integrantă a setului de instrumente de afaceri externe al UE și subliniază caracterul său complementar; încurajează UE acționeze în coordonare cu țările partenere în apărarea drepturilor omului și aplicarea de sancțiuni pentru a crește impactul acestora; reamintește că aplicarea coerentă și uniformă a măsurilor restrictive în toate statele membre constituie o condiție prealabilă pentru ca politica externă a UE să fie credibilă și eficace; îndeamnă Comisia, în calitatea sa de garant al tratatelor, și Consiliul și pe VP/ÎR, în calitate de responsabili de asigurarea unității, a coerenței și a eficacității politicii externe a UE, să vegheze că răspunsurile statelor membre la încălcarea măsurilor restrictive adoptate de UE să fie efective, proporționale și disuasive; invită UE, în acest sens, să asigure eficacitatea și respectarea deplină a măsurilor restrictive impuse de UE ca răspuns la agresiunea Rusiei față de Ucraina și la anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia; îndeamnă UE să mențină o coordonare și o cooperare strânse cu SUA în ceea ce privește utilizarea sancțiunilor în urmărirea obiectivelor comune de politică externă și de securitate, evitând în același timp posibilele consecințe nedorite pentru interesele ambelor părți;

21.  subliniază, de asemenea, că, după adoptarea de către Consiliu, Busola strategică ar trebui să aducă PESC și politicii de securitate și apărare comune (PSAC) a UE o valoare adăugată semnificativă și ar trebui să consolideze și mai mult solidaritatea între statele membre; salută faptul că Busola strategică se bazează pe o analiză comună a amenințărilor și problemelor cu care se confruntă UE și statele sale membre, identifică lacunele actuale și viitoare în materie de mijloace - atât instituționale, cât și în ceea ce privește resursele - și oferă o foaie de parcurs clară pentru eliminarea acestor lacune; reiterează intenția Parlamentului de a fi implicat în proces, în special prin exercitarea dreptului său de control și prin instituirea unei proceduri periodice de revizuire; așteaptă ca între proiectul final al Busolei strategice și conceptul strategic al NATO să existe o coerență, pentru a asigura o mai bună colaborare și împărțire a sarcinilor și pentru a identifica modalități de întărire a cooperării UE-NATO; reiterează principiul ansamblului unic de forțe; invită insistent statele membre ca, după finalizarea Busolei strategice, să ajungă la o cultură strategică comună, precum și la o interpretare comună ambițioasă a articolului 42 alineatul (7) din TUE și a articolului 222 din TFUE și a relației acestora cu articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord; se așteaptă ca Busola strategică să poată oferi mai multe oportunități țărilor partenere, inclusiv Parteneriatului estic, în ce privește creșterea rezilienței la amenințările și provocările moderne în materie de securitate; consideră că actuala politică externă și de securitate agresivă a Rusiei ar trebui identificată în acest document ca o amenințare gravă la adresa securității continentului european;

22.  reamintește că tratatele prevăd posibilitatea de a îmbunătăți procedurile decizionale pentru PESC; reamintește dispozițiile articolului 31 alineatul (2) din TUE, care permite Consiliului să ia anumite decizii legate de PESC prin vot cu majoritate calificată (VMC), precum și „clauza-pasarelă”, prevăzută la articolul 31 alineatul (3) din TUE, care prevede posibilitatea trecerii treptate la VMC în cazul deciziilor din domeniul PESC care nu au implicații militare sau din domeniul apărării, dar amplifică solidaritatea și asistența reciprocă a UE în caz de criză; subliniază că unanimitatea împiedică capacitatea UE de a acționa și, prin urmare, îndeamnă statele membre să utilizeze VMC în procesul decizional al PESC; își reiterează mai ales în favoarea introducerii VMC pentru adoptarea declarațiilor privind problemele internaționale legate de drepturile omului și a deciziilor referitoare la drepturile omului, introducerea și aplicarea sancțiunilor în baza regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului și pentru toate deciziile privind misiunile civile ale politicii de securitate și apărare comune (PSAC); subliniază că utilizarea articolelor 31 și 44 din TUE ar putea crește flexibilitatea și capacitatea UE de a acționa într-o gamă largă de probleme de politică externă;

23.  solicită consultări mai strânse între UE și NATO la nivelul Comitetului politic și de securitate și al Consiliului Nord-Atlantic;

24.  își reiterează apelul în favoarea creării unor noi formule de cooperare, cum ar fi Consiliul European de Securitate pentru a defini o abordare integrată a conflictelor și a crizelor; subliniază că componența și posibila sferă a acestei cooperări ar trebui să fie analizate; reamintește că actuala Conferință privind viitorul Europei oferă un cadru adecvat pentru elaborarea de propuneri inovatoare în acest sens; invită Conferința să fie mai ambițioasă în ceea ce privește dimensiunea externă a politicilor UE, inclusiv securitatea și apărarea, de exemplu prin înființarea unor unități militare multinaționale permanente ale UE și introducerea votului cu majoritate calificată în procesul decizional în materie de politică externă a UE; constată totuși că noile cadre instituționale nu vor rezolva singure provocările structurale și politice cu care se confruntă PSAC; își reia apelul pentru înființarea unui Consiliu al miniștrilor apărării;

25.  subliniază că printre instrumentele proprii ale UE ar trebui să se numere crearea unei Academii diplomatice europene în care diplomații UE să fie pregătiți ca atare încă de la început și ajungă la o interpretare comună a valorilor și intereselor comune ale UE, evoluând înspre crearea unui esprit de corps determinat de o cultură diplomatică comună din perspectivă europeană; solicită punerea deplină în practică a proiectului-pilot „Către crearea unei Academii diplomatice europene”, care poate deschide calea înființării acestei academii și care ar trebui să includă inițierea unui proces de selecție pentru admiterea în SEAE și în delegațiile UE; subliniază că este important să se consolideze reprezentarea diplomatică a UE în țările din afara UE și eforturile pentru o reprezentare diplomatică cu drepturi depline în cadrul organizațiilor multilaterale, în general, și la ONU în special; subliniază că o reprezentare mai solidă a UE în țările din afara UE și în organizațiile multilaterale ar promova semnificativ unitatea atât de necesară între instituțiile UE și statele membre atunci când trebuie să facă față provocărilor globale în domeniul PESC;

26.  subliniază că o abordare globală a PESC are nevoie de sinergia dintre toate mijloacele în domeniul acțiunii externe pe care UE le are la dispoziție; în acest sens, subliniază rolul-cheie al Parlamentului European și avantajul comparativ al acestuia în diplomația UE, în special prin relațiile interparlamentare și prin angajarea extinsă a Parlamentului prin programe de sprijinire a democrației desfășurate împreună cu părți terțe; invită Comisia, SEAE și statele membre să recunoască Parlamentul ca parte integrantă a „Echipei Europa” și să se asigure că acest lucru se reflectă în structurile operaționale; subliniază că cultura a devenit un instrument diplomatic util și o parte fundamentală a puterii necoercitive a UE; subliniază că cultura are un potențial major de promovare a valorilor UE;

27.  invită SEAE și Consiliul să ia măsuri pentru revizuirea atribuțiilor și mandatelor reprezentanților speciali și trimișilor speciali ai UE și pentru a asigura o mai mare vizibilitate a activității acestora, așa cum a solicitat Parlamentul în recomandarea sa din 13 martie 2019(8); îndeamnă SEAE și Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma recomandării Parlamentului în cel mai scurt timp posibil;

28.  salută eforturile Comisiei de a crește capacitățile de analiză prospectivă ale UE, inclusiv în ceea ce privește PESC, după cum menționează cel de-al doilea raport anual de analiză prospectivă strategică intitulat „Capacitatea și libertatea de acțiune ale UE”; propune ca activitățile de analiză prospectivă interinstituțională să se desfășoare la nivel politic pentru a integra previziunile în procesul de elaborare a politicilor și pentru a îmbunătăți pregătirea UE pentru provocări viitoare precum crizele și conflictele generate de schimbările climatice și pentru a-i consolida capacitatea de a influența evoluții regionale și globale;

29.  subliniază că dimensiunea externă a bugetului UE trebuie să fie finanțată adecvat și pregătită să răspundă fără întârziere la provocările actuale, emergente și viitoare; insistă ca bugetul pentru acțiunea externă să se concentreze asupra domeniilor prioritare, atât din punct de vedere geografic, cât și tematic, și asupra domeniilor în care acțiunea UE poate aduce cea mai mare valoare adăugată;

Dobândirea suveranității europene prin conectarea coerentă a acțiunilor externe și interne ale UE, combinând capacitatea de acțiune autonomă, dacă este necesar, cu disponibilitatea de a urmări solidaritatea strategică împreună cu partenerii care îi împărtășesc ideile

30.  solicită ca UE să își mărească suveranitatea strategică în anumite domenii fundamentale pentru păstrarea poziției importante a Uniunii pe scena internațională, cum ar fi promovarea valorilor UE, drepturile fundamentale, comerțul echitabil, economia, securitatea și tehnologia, justiția socială, tranziția verde și digitală, energia și rolul său în contracararea acțiunilor îndrăznețe ale regimurilor autoritare și totalitare; accentuează nevoia de conectare a acțiunilor externe cu politicile interne ale UE își reiterează apelul pentru crearea unei uniuni europene a securității și apărării, care ar servi ca punct de plecare pentru crearea unei apărări europene comune, în conformitate cu dispoziția de la articolul 42 alineatul (2) din TUE, și care ar permite UE să acționeze autonom pentru a-și proteja interesele de securitate atunci când este necesar și ar contribui la transformarea UE într-un partener strategic mai capabil și mai credibil pentru aliații săi, inclusiv NATO și SUA; solicită intensificarea și simplificarea cooperării în domeniul apărării, de exemplu în ceea ce privește chestiunile legate de echipamentele de apărare;

31.  subliniază că autonomia UE în domeniul securității și apărării înseamnă dezvoltarea, coordonarea și implementarea rapidă a unor capabilități strategice fiabile și interoperabile necesare pentru gestionarea efectivă a crizelor; protejarea UE și a cetățenilor săi; formarea principalilor parteneri; cooperarea eficientă, luarea deciziilor și diviziunea muncii, capacitățile de dezvoltare și de producție în statele membre, în deplină solidaritate și la nivelul UE, și în cadrul altor organizații internaționale, cum ar fi ONU și NATO; și capacitatea de a decide și de a acționa autonom și independent dacă este necesar și în conformitate cu propriile sale interese, principii și valori, așa cum sunt prevăzute la articolul 21 din TUE, în special prin asumarea rolului de actor global care acționează efectiv și cu respectarea deplină a dreptului internațional; subliniază că ar trebui să se acorde prioritate consolidării unor alianțe, parteneriate și acorduri multilaterale puternice și fiabile și creării unei solidarități strategice cu țări care au aceeași viziune; subliniază că această abordare ar trebui să întărească și mai mult cooperarea cu partenerii, în special în cadrul NATO; constată că aceste capacități și structuri strategice europene consolidate ar trebui să fie compatibile și complementare cu NATO; salută, în acest sens, anunțul președintei Comisiei referitor la organizarea unui summit privind apărarea europeană sub auspiciile președinției franceze a Consiliului; subliniază că UE și NATO vor prezenta o declarație comună privind cooperarea până la sfârșitul anului 2021; solicită crearea unei „capacități de desfășurare rapidă”, așa cum a fost prezentată de VP/ÎR, ca un prim pas în direcția înființării de unități militare multinaționale permanente ale UE; subliniază că o astfel de forță ar trebui să ofere valoare adăugată în raport cu grupările tactice ale UE, care nu au fost niciodată mobilizate; invită așadar Consiliul și Comisia să evalueze și să elaboreze opțiuni de creare a unor unități militare multinaționale permanente finanțate atât prin Instrumentul european pentru pace, cât și din bugetul UE, utilizând pe deplin posibilitățile actuale oferite de tratatele UE;

32.  recunoaște că NATO continuă să fie fundamentul securității și apărării colective europene și îi încurajează pe aliații de ambele părți ale Atlanticului să își reafirme angajamentul față de NATO ca instituție principală pentru apărarea zonei euro-atlantice; își reiterează apelul adresat aliaților de a menține și de a îndeplini cerințele convenite de repartizare a sarcinilor, inclusiv cheltuielile pentru apărare, cu un obiectiv de 2 % din PIB, așa cum s-a convenit în cadrul summitului NATO de la Newport din 2014;

33.  invită statele membre să își alinieze politica exportului de armament pe baza dispozițiilor Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar(9) și să aplice strict toate criteriile; își reiterează apelul adresat VP/ÎR de a acorda prioritate domeniului neproliferării, dezarmării și controlului armamentelor, având în vedere că anumite regimuri de control al armamentelor sunt contestate de actori statali ostili, iar altele sunt în mare măsură ignorate, fiind dezvoltate și implementate noi tehnologii care au potențialul de a fi calificate nu numai disruptive, ci și revoluționare în domeniul militar;

34.  subliniază că este nevoie ca Uniunea să continue să își și consolideze suveranitatea și competența tehnologică, operațională și digitală prin consolidarea unei industrii și a unei piețe europene puternice în domeniul apărării, prin dezvoltarea bazei industriale și tehnologice europene de apărare, prin intensificarea cercetării și dezvoltării militare comune, prin achiziții publice, instruire, întreținere, o abordare comună a securității aprovizionării și printr-o cooperare mai ambițioasă cu aliați democratici; subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită tehnologiilor disruptive emergente, măsurilor de securitate cibernetică și apărării cibernetice, protecției și rezilienței infrastructurilor critice, precum și securității aprovizionării cu componente tehnologice esențiale, cum ar fi microconductorii; reamintește posibilitățile oferite de instrumentele și mecanismele existente, cum ar fi PESCO, Fondul european de apărare și procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea; invită statele membre să utilizeze astfel de instrumente și mecanisme la întreaga lor capacitate; salută primele cereri de propuneri ale Fondului european de apărare, care este un instrument esențial pentru întărirea securității și apărării europene, precum și a suveranității strategice a UE;

35.  este îngrijorat de dependența tehnologică a UE de furnizorii din afara UE, în special de statele nedemocratice; își manifestă îngrijorarea că Europa este dependentă de instrumente străine pentru a-și garanta securitatea cibernetică; invită instituțiile UE să creeze un consens la nivelul întregii UE în legătură cu necesitatea de a menține independența europeană în diferite domenii tehnologice esențiale și să propună o abordare pragmatică și autonomă pentru a evita dependențele și constrângerea geopolitică în sectoarele tehnologice critice; subliniază în special importanța strategică a infrastructurii 5G și de cabluri submarine;

36.  subliniază că o politică comună de apărare cibernetică și capabilitățile substanțiale de apărare cibernetică sunt elemente centrale ale dezvoltării unei uniuni europene a securității și apărării aprofundate și consolidate; subliniază necesitatea urgentă de a dezvolta și a consolida atât capabilitățile militare de apărare cibernetică comune, cât și pe cele ale statelor membre; subliniază necesitatea ca toate instituțiile UE și statele membre să coopereze la toate nivelurile pentru a elabora o strategie de securitate cibernetică; invită SEAE să asigure niveluri adecvate de securitate cibernetică pentru activele, sediile și activitățile sale, inclusiv pentru sediul său central și pentru delegațiile UE;

37.  subliniază că sectorul spațial european este un factor esențial pentru obținerea autonomiei UE la nivel global, precum și pentru prosperitatea și securitatea societăților noastre; își exprimă profunda îngrijorare că spațiul cosmic devine rapid un spațiu politic care reflectă competiția geopolitică de pe Pământ și o nouă frontieră tehnologică și se poate transforma repede într-o arenă militară dacă nu sunt aplicate instrumentele juridice internaționale adecvate; sprijină inițiativele care vizează stimularea politicii spațiale a UE, inclusiv noul program spațial ambițios al UE, care trebuie să urmărească protejarea mijloacelor spațiale europene actuale și viitoare; insistă asupra faptului că UE ar trebui să își alinieze angajamentele politice și financiare la obiectivele pe care le are în domeniul spațial; solicită ca UE să se angajeze mai mult în elaborarea unor reglementări internaționale cuprinzătoare privind spațiul pentru a împiedica militarizarea acestuia; sprijină ajutorul pe care Centrul Satelitar al Uniunii Europene îl dă factorilor de decizie, alertându-i din timp asupra posibilelor crize și permițându-le să cunoască mai bine situația globală;

Continuarea dezvoltării strategiilor regionale, inclusiv angajamentul diplomatic și economic și cooperarea în materie de securitate

38.  salută concluziile summitului privind Balcanii de Vest desfășurat la Brdo pri Kranju sub auspiciile președinției slovene a Consiliului; își reiterează sprijinul pentru perspectiva europeană a țărilor din Balcanii de Vest și, în consecință, solicitarea de a accelera procesul de extindere și de a oferi o perspectivă clară țărilor care doresc să adere la UE; îndeamnă statele membre să își respecte în sfârșit promisiunile și subliniază că trebuie să se organizeze imediat primele conferințe interguvernamentale cu Albania și Macedonia de Nord și să se liberalizeze regimul vizelor pentru Kosovo; subliniază că procesul de extindere rămâne ferm întemeiat pe respectarea tuturor criteriilor relevante de către țările candidate, așa cum au fost definite de către Consiliu, cu un accent puternic pe întărirea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului și ale minorităților, precum și pe promovarea reconcilierii și a progresului economic în Balcanii de Vest, ca premise pentru o pace, o stabilitate și o prosperitate durabile; subliniază necesitatea unei cooperări consolidate pentru a face față provocărilor comune; subliniază că este nevoie să se desprindă învățăminte din politica de extindere, precum și să se mărească vizibilitatea și investițiile în regiune pentru a ridica gradul de informare a publicului și, astfel, credibilitatea și implicarea UE; solicită ca UE să coopereze cu țările din Balcanii de Vest pentru a găsi soluții la problemele care împiedică reforme suplimentare, inclusiv implementarea celor 14 priorități-cheie în Bosnia și Herțegovina și asigurarea aplicării Acordului de pace de la Dayton; subliniază importanța integrării europene a acestor state partenere pentru stabilitatea și securitatea întregului continent; invită UE să sprijine societatea civilă din Balcanii de Vest în promovarea și diseminarea valorilor europene; apreciază activitatea operațiunii EUFOR Althea, care contribuie la pace, stabilizare și integrarea europeană a Bosniei și Herțegovinei; reamintește că această operațiune continuă să joace un rol central în securitatea și stabilitatea Bosniei și Herțegovinei și a întregii regiuni; subliniază, în perspectiva unei posibile viitoare extinderi, nevoia ca procesul decizional la nivelul UE să devină mai eficient; condamnă cu fermitate acțiunile secesioniste neconstituționale ale autorităților Republicii Srpska menite să creeze instituții paralele în medicină și în domeniul dispozitivelor medicale, în justiție, apărare, securitate și impozitare, subminând astfel structurile statale ale Bosniei și Herțegovinei și reprezentând o amenințare existențială la adresa unității și integrității sale teritoriale; denunță rolul negativ jucat de actorii regionali și de ingerințele externe rusești; invită Consiliul să impună sancțiuni specifice lui Milorad Dodik și aliaților săi pentru activitățile sale corupte, destabilizarea continuă a țării și subminarea suveranității și integrității teritoriale a Bosniei și Herțegovinei;

39.  subliniază că Instrumentul de asistență pentru preaderare 2021-2027 (IPA III), adoptat recent, ar trebui să sprijine investirea pe termen lung în viitorul european al regiunii și că condiționalitatea ameliorată a instrumentului ar trebui utilizată efectiv pentru a obține rezultate concrete; salută introducerea unei mai stricte condiționalități vizând democrația, drepturile omului și statul de drept în cadrul IPA III modernizat; salută planul economic și de investiții pentru Balcanii de Vest și solicită aplicarea sa imediată pentru a facilita redresarea pe termen lung și creșterea economică a zonei și conectivitatea sa durabilă, aducând Balcanii de Vest mai aproape de piața unică a UE;

40.  își reafirmă sprijinul ferm pentru țările Parteneriatului estic (PaE), în special în ceea ce privește independența, suveranitatea și integritatea teritorială a acestora în cadrul frontierelor lor recunoscute la nivel internațional, precum și respectul pentru voința poporului de a-și decide viitorul și politica externă, fără nicio interferență din exterior; solicită punerea integrală în aplicare a acordurilor de asociere cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina și a Acordului de parteneriat cuprinzător și consolidat cu Armenia; subliniază necesitatea de a continua negocierile privind Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre UE și Azerbaidjan, în conformitate cu condițiile stabilite de Parlamentul European în recomandarea sa din 4 iulie 2018 privind negocierile referitoare la Acordul cuprinzător UE-Azerbaidjan(10); îndeamnă țările Parteneriatului estic, în special cele care au ales să urmeze calea democrației și a integrării europene, să vegheze ca libertățile fundamentale, drepturile omului și statul de drept să fie respectate, iar reformele sociale, economice și politice necesare să continue; salută Comunicarea comună din 18 martie 2020 a Comisiei intitulată „Politica privind Parteneriatul estic după 2020 – Consolidarea rezilienței – un Parteneriat estic care produce rezultate pentru toți” (JOIN(2020)0007); reamintește că sprijinul UE pentru continuarea integrării este condiționat de progrese concrete în ce privește aceste reforme; sprijină principiul UE al condiționalității și diferențierii, inclusiv utilizarea de stimulente; accentuează că succesul țărilor Parteneriatului estic poate fi demonstrat și consolidat numai prin procesul de integrare în UE și poate arăta și cetățenilor ruși ce beneficii socioeconomice pot aduce reformele de tip european; invită Comisia și Consiliul să utilizeze viitorul summit al Parteneriatului estic pentru a transmite un mesaj puternic de sprijin partenerilor noștri; solicită liderilor UE să vegheze ca cele cinci obiective pe termen lung și cele zece noi ținte pentru 2025, susținute financiar prin Planul economic și de investiții propus în iunie 2021, să contribuie concret la redresarea socioeconomică după pandemia de COVID-19, la consolidarea relațiilor economice și la creare de rute comerciale între UE și țările partenere;

41.  condamnă implicarea directă și indirectă a Rusiei și a altor actori externi în conflictele armate, precum și în atacurile hibride, în ocupații și în concentrările de trupe din interiorul regiunii sau la frontierele Rusiei cu regiunea; subliniază că amenințarea continuă din proximitatea noastră necesită prezența fizică atât a UE, cât și a NATO în regiune; sprijină consolidarea cooperării dintre UE și țările Parteneriatului estic (PaE) în domeniul securității și al apărării, în special în ce privește promovarea soluționării pașnice a conflictelor regionale, prin abordarea amenințărilor hibride, a atacurilor cibernetice, a campaniilor de dezinformare și propagandă, prin stoparea ingerinței terților în procesele democratice și creșterea rezilienței societății; recunoaște convergența celor trei parteneri asociați cu PESC și sprijină cooperarea consolidată în domeniul PSAC, inclusiv participarea la PESCO, dacă sunt îndeplinite condițiile;

42.  este profund îngrijorat de situația din Belarus; condamnă cât se poate de categoric actele de violență împotriva protestatarilor pașnici și solicită eliberarea imediată și necondiționată și renunțarea la toate acuzațiile împotriva tuturor prizonierilor politici, înainte și după așa-numitele alegeri prezidențiale din 9 august 2020; reiterează că nu îl recunoaște pe Aleksandr Lukașenko în calitate de președinte al Belarusului; invită Consiliul să pună în aplicare fără întârziere și în strânsă coordonare cu partenerii internaționali sancțiunile cele mai stricte și cât mai ample posibil împotriva tuturor persoanelor din Belarus care au comis fraudă electorală, violență și represiune în Belarus și împotriva persoanelor și entităților care organizează sau contribuie la activități care facilitează traversarea ilegală a frontierelor externe ale UE; invită Consiliul să continue coordonarea internațională în vederea unei izolări sporite a dictatorului și a regimului său; condamnă ferm atacurile hibride ale regimului Lukașenko împotriva UE, inclusiv utilizarea migranților aflați în situație ilegală la frontierele externe ale UE de către acest regim și instrumentalizarea ființelor umane în scopuri politice, cu încălcarea normelor internaționale; îndeamnă UE și statele sale membre să reacționeze rapid la amenințările emergente în conformitate cu dreptul UE și cu obligațiile internaționale și să își adapteze politicile PESC și politicile în materie de migrație și azil la noile provocări; își exprimă solidaritatea cu statele membre care se confruntă cu astfel de amenințări; își exprimă îngrijorarea în legătură cu desfășurarea masivă a trupelor ruse în Belarus, consideră că aceasta reprezintă o amenințare la adresa securității europene și a suveranității Belarusului și cere retragerea imediată și respectarea suveranității respective; subliniază sprijinul său de neclintit pentru un Belarus democratic și evidențiază importanța unei relații mai strânse cu reprezentanții societății civile și ai opoziției democratice din această țară; subliniază importanța Platformei Parlamentului European privind combaterea impunității în Belarus și încurajează utilizarea tuturor mijloacelor legale disponibile pentru a-i aduce în fața justiției pe Lukașenko și pe membrii regimului său;

43.  subliniază necesitatea unei implicări mai mari a UE și a statelor membre în Caucazul de Sud pentru stabilitatea și prosperitatea regiunii, precum și pentru a contracara influența și ingerințele puterilor regionale; salută angajamentul președintelui Consiliului European în ceea ce privește atenuarea crizei politice din Georgia; consideră că acesta este un act de asumare a rolului de lider al UE și solicită o abordare similară a situațiilor de criză și de conflict din regiunea PaE estic și dincolo de aceasta; sprijină integritatea teritorială a Georgiei și condamnă ocuparea de către Rusia a teritoriilor georgiene, inclusiv Abhazia și Țkinvali/Osetia de Sud; reamintește Rusiei obligațiile internaționale care îi revin în temeiul acordului de încetare a focului din 2008, mediat de UE în timpul Președinției franceze; invită Rusia să acționeze în mod constructiv și să permită realizarea unor progrese în cadrul Discuțiilor la nivel internațional de la Geneva; invită Rusia să înceteze să încalce drepturile omului în teritoriile ocupate ale Georgiei și reamintește Federației Ruse obligația sa legală ca putere care exercită „controlul efectiv”, astfel cum se menționează în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Georgia/Rusia (II)(11); condamnă provocările comise de forțele de ocupație, inclusiv răpirea unor cetățeni georgieni, ucideri, detenții ilegale, precum și „frontierizarea” persistentă; invită UE, statele sale membre și VP/ÎR să se angajeze activ în găsirea unei soluții durabile între Armenia și Azerbaidjan cu privire la Nagorno-Karabah și să împiedice o nouă escaladare a tensiunilor în regiune, în special prin exercitarea de presiuni asupra Azerbaidjanului și a Armeniei pentru a soluționa problemele postbelice, inclusiv demarcarea frontierelor și eliberarea tuturor prizonierilor de război care mai rămân; reamintește că Grupul de la Minsk al OSCE rămâne singurul format recunoscut la nivel internațional pentru soluționarea acestui conflict, pe baza principiilor integrității teritoriale, neutilizării forței, autodeterminării și egalității în drepturi, precum și pentru soluționarea pașnică a conflictelor; solicită revenirea rapidă la rolul său de mediator;

44.  condamnă din nou cu fermitate politicile agresive ale Rusiei față de Ucraina, în special concentrarea de forțe militare la frontierele Ucrainei, în regiunea ocupată Donbas și în Crimeea ilegal anexată, precum și în Belarus, sprijinul financiar și militar continuu pentru formațiunile armate din Donbas, ocuparea ilegală a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol, blocada Mării Azov și atacurile cibernetice și alte atacuri hibride comise repetat asupra Ucrainei; subliniază că concentrarea de forțe militare ruse reprezintă o amenințare la adresa păcii, stabilității și securității în Europa; invită guvernul rus să își retragă forțele de la frontierele ucrainene și să înceteze să își amenințe vecinii; subliniază că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei va avea ca rezultat sancțiuni politice, economice, financiare și personale severe împotriva Federației Ruse, economiei sale și factorilor săi de decizie; salută instituirea Platformei internaționale pentru Crimeea și solicită instituțiilor UE, statelor membre și tuturor partenerilor care împărtășesc aceeași viziune să se implice în mod activ în această inițiativă care vizează restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei; își reiterează sprijinul față de Mejlis-ul poporului tătar din Crimeea, ca fiind singurul organism reprezentativ recunoscut la nivel internațional al tătarilor din Crimeea, și salută poziția de neclintit a cetățenilor ucraineni din Crimeea ocupată, în special a tătarilor din Crimeea; solicită reluarea Procesului de la Minsk, pentru a pune capăt conflictului militar din estul Ucrainei; sprijină apelurile repetate pentru acordarea unei mai mari și mai credibile asistențe militare și de securitate Ucrainei în sectorul său de securitate și pentru reformele militare, inclusiv luarea în considerare a posibilității de a oferi instruire militară ofițerilor forțelor armate ucrainene; recunoaște prima întâlnire în cadrul dialogului pe teme cibernetice între UE și Ucraina și solicită sporirea asistenței UE în materie de securitate cibernetică pentru Ucraina; salută discuția privind o misiune militară de consiliere și formare a UE în Ucraina și își exprimă sprijinul în acest sens;

45.  condamnă cu fermitate actele de violență generalizate care au izbucnit în urma protestelor pașnice din Kazahstan din ianuarie 2022; invită autoritățile kazahe să inițieze o anchetă internațională completă și independentă cu privire la încălcările drepturilor omului și ale libertăților fundamentale care au avut loc în timpul tulburărilor;

46.  subliniază caracterul urgent al dialogului în curs privind securitatea în Europa dintre Statele Unite, aliații lor europeni și Rusia; insistă că UE trebuie să fie parte integrantă a acestor discuții pentru a menține independența, suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor europene, a promova măsuri de consolidare a încrederii și a dezamorsa tensiunile de pe continentul european; evidențiază, în același timp, că, în cazul în care Federația Rusă invadează Ucraina, UE trebuie să fie pregătită, împreună cu Statele Unite și cu alți aliați și parteneri apropiați, să impună sancțiuni extinse împotriva Rusiei;

47.  reiterază că Georgia și Ucraina au o perspectivă europeană, în temeiul articolului 49 din TUE, și pot candida pentru a deveni membre ale Uniunii Europene, cu condiția să respecte toate criteriile de la Copenhaga și principiile democrației, să respecte libertățile fundamentale și drepturile omului și ale minorităților și să susțină statul de drept; solicită, prin urmare, UE și statelor sale membre să recunoască perspectiva europeană a Georgiei și Ucrainei, care este considerată de o importanță vitală pentru securitatea și stabilitatea acestor țări, precum și un factor ce le impulsionează să continue aplicarea reformelor interne;

48.  salută comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR din 9 februarie 2021 privind parteneriatul reînnoit cu țările din vecinătatea sudică(12) și sprijină pacea, stabilitatea, prosperitatea și principiile democratice în regiune; invită Comisia să pună în aplicare pe deplin inițiativele prezentate în această comunicare comună; regretă că, la 25 de ani de la lansarea așa-numitului Proces de la Barcelona, nu a fost încă finalizată edificarea zonei de prosperitate comună, stabilitate și libertate cu țările mediteraneene din vecinătatea sudică; își reiterează, totuși, apelul la o reexaminare îndrăzneață a întregii politici europene de vecinătate (PEV) în ce privește finanțarea și ajutoarele puse la dispoziția țărilor terțe vecine cu UE pentru a se asigura că partenerii din vecinătate avansează pe calea reformelor și se angajează să întrețină un dialog și o cooperare strânse cu UE, garantând în același timp politici adaptate;

49.  reamintește angajamentul UE în ce privește procesul de pace din Orientul Mijlociu și încheierea unui acord între părți, inclusiv în privința chestiunilor legate de acordul privind statutul final, ținând seama mai ales de necesitatea de a păstra la fața locului condiții pentru o soluție pașnică bazată pe coexistența a două state, pe baza frontierelor din 1967, cu Ierusalim drept capitală a ambelor state, un stat Israel a cărei securitate ar fi asigurată și un stat palestinian independent, democratic, contiguu și viabil, în coexistență pașnică și în condiții de securitate, pe baza dreptului la autodeterminare și cu respectarea deplină a dreptului internațional; solicită, în acest sens, reluarea eforturilor veritabile de pace care vizează obținerea unor rezultate concrete între ambele părți, cu sprijinul comunității internaționale; solicită UE să își întărească angajamentul de a reactiva procesul de pace dintre israelieni și palestinieni, inclusiv prin măsuri de întărire a încrederii, prin dialog regional și printr-o cooperare transatlantică sporită în regiune, precum și prin utilizarea mai bună a influenței sale față de ambele părți; subliniază necesitatea permanentă de a sprijini furnizarea de servicii vitale pentru milioanele de refugiați palestinieni din Orientul Mijlociu; solicită, prin urmare, ca Agenția ONU de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) să beneficieze în continuare de sprijin, atât politic, cât și financiar, din partea UE și a comunității internaționale;

50.  solicită încetarea acțiunilor care ar putea submina viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state, cum ar fi construirea unor așezări israeliene și demolarea caselor și infrastructurii palestiniene în Cisiordania ocupată, inclusiv în Ierusalimul de Est; solicită o soluție politică pentru a pune capăt blocadei și a reduce criza umanitară din Fâșia Gaza, împreună cu garanțiile de securitate necesare pentru a preveni violența împotriva Israelului; condamnă cu fermitate terorismul; subliniază importanța alegerilor palestiniene pentru restabilirea legitimității democratice a sprijinului popular pentru instituțiile politice din Palestina;

51.  scoate în evidență aniversarea de un an a Acordurilor avraamice și subliniază importanța acestora pentru pacea, stabilitatea și cooperarea în regiune; invită Comisia și Consiliul să sprijine normalizarea relațiilor dintre Israel și statele arabe prin punerea în aplicare și extinderea Acordurilor avraamice, deoarece acestea constituie o contribuție importantă la realizarea unei păci durabile în Orientul Mijlociu; recunoaște rolul important jucat de SUA;

52.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația din Liban și îndeamnă ferm guvernul libanez să acționeze în concordanță cu misiunea sa, într-un mod credibil și responsabil, liber de orice ingerințe străine; subliniază responsabilitatea deosebită a grupării Hezbollah și a altor facțiuni în reprimarea mișcării populare libaneze din 2019 și în criza politică și economică prin care trece Libanul; invită Iranul să nu intervină în afacerile interne ale Libanului și solicită să fie respectate suveranitatea și independența politică ale Libanului; condamnă ferm lansarea de rachete de către Hezbollah din sudul Libanului către zonele civile din Israel; respinge orice rol pe care președintele Bashar al-Assad l-ar putea juca în perioada ulterioară conflictului din Siria, cu referire la Rezoluția 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU; salută și sprijină anchetele penale care îi vizează pe Al-Assad și pe apropiații săi pentru utilizarea armelor chimice și pentru a-i trage la răspundere pentru numeroase crime de război; recomandă statelor membre să extindă lista celor care fac obiectul sancțiunilor specifice, inclusiv funcționari civili și militari din cadrul regimului Assad care sunt implicați în mod credibil în crime de război, crime împotriva umanității și alte încălcări grave; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta un plan de acțiune al UE privind impunitatea, cu un capitol specific privind Siria; subliniază că acest plan de acțiune ar trebui să urmărească o mai bună coordonare și armonizare a resurselor și eforturilor statelor membre pentru urmărirea penală a criminalilor de război din UE;

53.  rămâne adânc preocupat de politica externă din ce în ce mai ofensivă a guvernului turc, care aduce în mod repetat țara în contradicție cu UE, cu statele membre și cu țările din vecinătatea sa; ia act de faptul că, potrivit raportului Comisiei din 2021 privind Turcia, publicat la 19 octombrie 2021(13), această țară a menținut o rată de aliniere la PESC foarte scăzută, de aproximativ 14 % în august 2021; reamintește deteriorarea de lungă durată a situației drepturilor omului și a democrației în Turcia; ia act de faptul că finanțarea din partea UE acordată Turciei va fi supusă normelor privind condiționalitatea, inclusiv pentru respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite, a dreptului internațional și a valorilor și principiilor europene; solicită reluarea dialogului diplomatic pentru a găsi soluții sustenabile la disputele din estul Mediteranei; reamintește, totuși, că Turcia va continua să fie o țară de interes strategic esențial pentru UE și că relațiile trebuie intensificate în domeniile de interes comun, cu un accent special pe anumite domenii de politici, cum ar fi schimbările climatice, combaterea terorismului, migrația, securitatea și economia; salută, în această privință, recentul dialog, primul desfășurat vreodată la nivel înalt privind migrația și securitatea și își reiterează aprecierea față de Turcia pentru găzduirea a milioane de migranți și refugiați sirieni; concluzionează că, momentan, perspectiva aderării Turciei la UE este nerealistă; insistă, prin urmare, cu fermitate că, dacă tendința negativă actuală nu este urgent și consecvent inversată, Comisia ar trebui să recomande, în concordanță cu Cadrul de negociere din octombrie 2005, suspendarea oficială a negocierilor de aderare cu Turcia, pentru ca ambele părți să reanalizeze, în mod realist și printr-un dialog structurat și la nivel înalt, pertinența actualului cadru și funcționalitatea lui și să analizeze posibile noi modele alternative și cuprinzătoare pentru relațiile viitoare; reamintește că UE este pregătită să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv sancțiunile, pentru a-și apăra interesele proprii și pe cele ale statelor sale membre, precum și pentru a susține stabilitatea regională;

54.  subliniază importanța punerii în aplicare depline a Acordului de retragere dintre UE și Regatul Unit, inclusiv a Protocolului privind Irlanda și Irlanda de Nord și a Acordului comercial și de cooperare; subliniază importanța protocolului pentru menținerea păcii și a stabilității, precum și pentru integritatea și buna funcționare a pieței unice europene; salută măsurile în direcția înființării unei Adunări parlamentare de parteneriat pentru deputații în Parlamentul European și deputații în Parlamentul Regatului Unit, astfel cum se prevede în acord; își menține deschiderea față de dezvoltarea și consolidarea în continuare a cadrului de cooperare dintre UE și Regatul Unit, care ar putea conduce la un acord privind politica externă de securitate și apărare și chestiuni de interes comun; subliniază, în acest sens, importanța unei cooperări strânse între UE și Regatul Unit în cadrul forurilor internaționale, în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite, ținând seama îndeosebi de numeroasele noastre valori și interese comune și de proximitatea noastră geografică;

55.  subliniază necesitatea de a întări cooperarea transatlantică UE-SUA pe baza unui parteneriat între egali, întemeiat pe valori și obiective comune și pe principiul parteneriatului în leadership și responsabilitate, respectând în același timp autonomia, interesele și aspirațiile celeilalte părți; salută, în acest context, declarația „Către un parteneriat transatlantic reînnoit” din cadrul summitului UE-SUA 2021, care oferă o bază solidă pentru o agendă transatlantică ambițioasă; sprijină pe deplin și se angajează să urmărească sinergiile și obiectivele externe și de securitate comune prin aprofundarea în continuare a cooperării în cadrul dialogului transatlantic UE-SUA pentru a aborda multe din încercările cruciale la nivel mondial, cum ar fi schimbările climatice și amenințarea pe care o constituie regimurile autoritate și totalitare; salută lansarea Consiliului transatlantic pentru comerț și tehnologie; recomandă ca reuniunile la nivel înalt între UE și SUA să fie organizate în mod periodic pentru a oferi un impuls continuu la cel mai înalt nivel cooperării transatlantice absolut necesare; își reiterează sprijinul pentru înființarea unui Consiliu politic transatlantic, care să fie condus de responsabilii de politica externă ai ambelor părți; subliniază că o relație transatlantică puternică impune, în plus, ca UE să continue să își dezvolte capacitățile de acțiune; subliniază necesitatea ca UE să se adapteze rapid la rolul în schimbare al SUA pe scena mondială, pentru a-și proteja interesele vitale și pentru a-și urmări obiectivele de politică externă; subliniază că UE și SUA trebuie să-și coordoneze eforturile vizând combaterea terorismului și a radicalizării și să se asigure că eforturile depuse sunt sprijinite de resursele necesare; solicită UE și SUA să colaboreze în luarea de măsuri în legătură cu amenințările palpabile și în creștere la adresa protejării și conservării patrimoniului cultural, în special în zonele de conflict;

56.  subliniază că relațiile UE cu Africa sunt extrem de importante pentru a răspunde nevoilor și a dezvolta potențialul extraordinar al țărilor partenere, precum și pentru a urmări interese comune; subliniază că această relație cu continentul vecin al UE ar trebui să reflecte un destin comun și ar trebui să se concentreze pe crearea unei perspective credibile, în special pentru generațiile cele mai tinere; salută comunicarea comună din 9 martie 2020 a Comisiei și a VP/ÎR intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa”(14) și își reiterează solicitarea de a depăși granițele relației donator-beneficiar și de a favoriza un parteneriat autentic, având în centru dezvoltarea umană și protecția resurselor naturale; insistă asupra necesității, în acest sens, de a invitat Comisia și VP/ÎR să aprofundeze discuțiile cu partenerii africani ai UE - atât țări, cât și organizații regionale, cum ar fi mecanismele economice regionale și comunitățile economice regionale care compun Uniunea Africană (UA); subliniază că este important să fie sprijinită Uniunea Africană și componentele sale regionale în eforturile de a crea o arhitectură de securitate eficientă pentru prevenirea și gestionarea conflictelor, inclusiv, printre altele, printr-un sprijin cuprinzător pentru operaționalizarea Forței africane de intervenție rapidă și a componentelor sale regionale; solicită punerea în aplicare cu strictețe a ODD în toate domeniile relațiilor dintre UE și Africa; salută încheierea Acordului post-Cotonou, în aprilie 2021, și întărirea legăturilor UE cu țările care fac parte din Organizația statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific , precum și cooperarea din ce în ce mai amplă în forumurile multilaterale privind agenda pentru dezvoltare durabilă și politicile climatice; își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea în ceea ce privește semnarea Acordului post-Cotonou; ia act de acordurile de readmisie cu țările africane;

57.  este extrem de preocupat cu privire la creșterea insecurității în regiunea Sahel care afectează securitatea și condițiile de trai a unui mare număr de persoane civile și de numărul tot mai mare de atacuri ale militanților islamiști, care au un impact grav asupra regiunii, în special în Mali și Burkina Faso; invită UE și G5 Sahel să intervină pentru a evita colapsul securității în regiunea mai extinsă; salută, în acest sens, parteneriatul reînnoit dintre NATO și Mauritania, care este principalul aliat regional al UE și ale cărei forțe sunt în prima linie, combătând terorismul în regiune; condamnă prezența în Africa a unor companii militare și de securitate private, în special a Grupului rusesc Wagner sprijinit de Kremlin, care a comis încălcări pe scară largă ale drepturilor omului, acționând în sprijinul intereselor statelor nedemocratice, în detrimentul unor civili inocenți și al securității, stabilității și prosperității țărilor africane măcinate de război; insistă asupra necesității de a actualiza strategia UE-Africa printr-o abordare integrată care să poată asigura securitatea și dezvoltarea pentru a obține stabilitate în situația îngrijorătoare din Sahel, luând în considerare evoluțiile observate în 2021 și având în vedere instabilitatea din ce în ce mai mare din regiune și impactul major pe care evenimentele din regiune îl au nu numai pentru Africa, ci și pentru UE și statele sale membre; subliniază, în acest sens, necesitatea de a colabora la o strategie în domeniile apărării, dezvoltării și edificării păcii pentru a contracara ascensiunea jihadistă în Sahel și în alte părți ale Africii;

58.  este profund îngrijorat de evoluțiile din Rusia și reiterează interesul UE de a menține libertatea, stabilitatea și pacea pe continentul european și dincolo de acesta; consideră că UE ar trebui să coopereze și să se coordoneze îndeaproape cu NATO și cu alți parteneri pentru a descuraja Rusia să desfășoare acțiuni destabilizatoare și subversive în Europa, îndeosebi în statele baltice și în Europa de Est, inclusiv prin ingerințe electorale, campanii de dezinformare și sprijin pentru partidele de extremă dreaptă; subliniază necesitatea de a crește costul pe care trebuie să îl plătească autoritățile ruse pentru reprimarea propriilor cetățeni; regretă că forțele militare ruse continuă să ocupe părți din Ucraina și Georgia, încălcând dreptul internațional, că sunt încă prezente în Republica Moldova și că Rusia continuă să destabilizeze pacea și securitatea în regiune și să folosească în mod activ măsuri hibride împotriva democrațiilor din Europa; este alarmat de ingerințele Rusiei în regiunea Balcanilor de Vest, care sunt realizate prin tactici hibride care includ campanii de dezinformare menite să submineze rolul și angajamentul UE față de viitorul european al fiecărei țări; subliniază necesitatea unei poziții comune în ceea ce privește politica UE în acest context, inclusiv privind aplicarea sancțiunilor; invită prin urmare Comisia să își coordoneze mai îndeaproape strategia privind Rusia cu statele membre, astfel încât UE să prezinte un front unit în fața amenințărilor ruse; subliniază că Parlamentul a recomandat UE să reexamineze, împreună cu statele membre, politica UE față de Rusia, și să elaboreze o strategie cuprinzătoare a UE față de această țară; îndeamnă UE să elaboreze o strategie privind viitoarele relații ale UE cu o Rusie democratică, care ar demonstra în mod clar poporului rus avantajele pe care le-ar putea aduce astfel de relații; subliniază că relațiile cu Rusia nu se pot modifica în mod substanțial atâta timp cât aceasta urmărește politici agresive față de UE și vecinii săi; reiterează că UE trebuie să transmită clar că, dacă Rusia își continuă politica actuală la adresa Belarusului, UE va fi nevoită să introducă măsuri suplimentare de izolare și descurajare împotriva Rusiei; își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările repetate de către Rusia ale acordurilor și standardelor privind controlul armelor, care au dus la eșuarea Tratatului privind Forțele Nucleare Intermediare (INF), precum și cu privire la încălcările de către această țară ale Convenției privind armele chimice, prin utilizarea agenților neurotoxici de tip militar atât la nivel național, cât și pe teritoriul UE; subliniază că trebuie exercitate presiuni asupra Federației Ruse pentru ca aceasta să respecte dreptul internațional și tratatele; regretă utilizarea de către Rusia a resurselor energetice ca instrument geopolitic de presiune, în special aprovizionarea cu gaze a statelor membre prin Ucraina, și solicită reducerea la minimum a dependenței energetice de Rusia prin încurajarea diversificării surselor și rutelor de aprovizionare cu energie, inclusiv prin oprirea proiectului Nord Stream 2; îndeamnă Comisia și statele membre să întărească securitatea energetică europeană, îndeosebi în contextul actualei creșteri bruște a prețului gazelor și al energiei electrice; îndeamnă UE să colaboreze mai strâns cu poporul rus, inclusiv prin dezvoltarea unui obiectiv legat de „relații” clar definit, care ar trebui să se concentreze nu numai asupra angajamentului tradițional selectiv cu Kremlinul, ci și asupra relațiilor „strategice” și mai dinamice cu opoziția și societatea civilă ruse;

59.  subliniază că regiunea arctică deține o importanță strategică și geopolitică pentru UE, și subliniază angajamentul UE de a fi un actor responsabil care urmărește dezvoltarea sustenabilă și pașnică, pe termen lung, a regiunii; subliniază complexitatea unică a provocărilor cu care se confruntă regiunea arctică, care necesită un angajament mai intens și mai multe soluții din partea UE, ținând seama totodată de cunoștințele și voința locuitorilor din regiunea arctică, inclusiv ale popoarelor indigene; salută, în acest sens, comunicarea comună din 13 octombrie 2021 a Comisiei și a VP/ÎR privind o implicare mai puternică a UE pentru o regiune arctică pașnică, durabilă și prosperă(15); invită toate părțile interesate să reacționeze la efectele și consecințele foarte alarmante ale schimbărilor climatice din Arctica; subliniază că perspectiva militarizării regiunii arctice implică riscuri de securitate substanțiale în regiune și dincolo de aceasta și își exprimă îngrijorarea cu privire la potențiala propagare a problemelor de securitate globală în această regiune și la acumularea progresivă și substanțială de forțe militare ruse în regiunea arctică, precum și la impactul inițiativelor și ambițiilor de mare anvergură ale Chinei în materie de dezvoltare și infrastructură; ia act de faptul că regiunea arctică joacă un rol esențial în securitatea întregii Europe; subliniază că UE trebuie să aibă o viziune clară asupra rolului său în chestiunile de securitate din regiunea arctică, precum și o bună cooperare cu NATO; subliniază importanța pe care o are respectarea legilor și a acordurilor internaționale pentru menținerea zonei arctice drept zonă cu tensiuni scăzute; solicită să se acorde mai multă atenție primului cablu cu fibră optică din regiunea arctică, parte a sistemului nervos al internetului, care a făcut tot mai mult obiectul unor operațiuni internaționale de culegere de informații; încurajează membrii Consiliului Arctic să abordeze problema militarizării crescânde și să caute platforme care să abordeze acest aspect în mod adecvat, atât cu membrii, cât și cu țările care nu sunt membri ai Consiliului Arctic; pledează pentru intensificarea eforturilor UE de a obține statutul de observator la Consiliul Arctic pentru a beneficia de o influență geopolitică mai puternică;

60.  subliniază că China este un partener de cooperare și de negociere pentru UE, dar și un concurent în tot mai multe domenii, precum și un rival sistemic; reiterează, astfel cum a subliniat în rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la o nouă strategie UE-China(16), apelul său ca UE să elaboreze o strategie UE-China mai ofensivă, mai cuprinzătoare și mai coerentă, care să unească toate statele membre și să structureze în interesul UE în ansamblu relațiile cu o Chină din ce în ce mai ofensivă și mai intervenționistă; subliniază că această strategie ar trebui să promoveze o ordine multilaterală bazată pe norme, să aibă în centrul său apărarea valorilor și intereselor UE și să se bazeze pe cele trei principii de cooperare acolo unde este posibil, de concurență acolo unde este necesar și de confruntare acolo unde trebuie; solicită o cooperare mai strânsă între țările democratice pentru a aborda încrederea și caracterul represiv crescânde de care dă dovadă Partidul Comunist Chinez (PCC);

61.  susține cu fermitate participarea semnificativă a Taiwanului în calitate de observator la reuniunile, mecanismele și activitățile organizațiilor internaționale și o cooperare mai strânsă UE-Taiwan, inclusiv un acord bilateral de investiții (BIA); invită VP/ÎR și Comisia să înceapă de urgență o evaluare a impactului, o consultare publică și un exercițiu de analiză privind un acord bilateral de investiții (ABI) cu autoritățile din Taiwan, în pregătirea negocierilor pentru aprofundarea legăturilor economice bilaterale; ia act cu profundă îngrijorare de manifestările recente de forță și de escaladarea tensiunilor în hotspoturi regionale precum Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est și strâmtoarea Taiwan; este extrem de îngrijorat de manevrele militare continue ale Chinei în strâmtoarea Taiwan, inclusiv de cele care vizează Taiwanul sau care au loc în zona de identificare a apărării aeriene a Taiwanului; îndeamnă Republica Populară Chineză (RPC) să pună capăt acestor tentative de intimidare militare care constituie amenințări serioase la adresa păcii și a stabilității în strâmtoarea Taiwan și în regiunea indo-pacifică; reiterează faptul că relația dintre China și Taiwan ar trebui dezvoltată în mod constructiv prin dialog; subliniază opoziția sa față de orice acțiune unilaterală care ar putea submina status quo-ul din strâmtoarea Taiwanului; subliniază că orice modificare a relațiilor dintre China și Taiwan nu trebuie să fie făcută împotriva voinței cetățenilor taiwanezi; îndeamnă UE și statele membre să își asume un rol activ în colaborarea cu parteneri internaționali care au aceeași viziune pentru a urmări pacea și stabilitatea în strâmtoarea Taiwanului și a crea parteneriate cu guvernul democratic al Taiwanului;

62.  condamnă cu fermitate încălcările drepturilor omului în China, îndeosebi cele împotriva minorităților etnice și religioase, care vizează în principal uigurii musulmani, creștinii și tibetanii, dar condamnă, de asemenea, reprimarea democrației și a libertăților în Macao și Hong Kong, inclusiv prin impunerea legii draconice privind securitatea națională în 2020; condamnă comportamentul agresiv al Chinei în Marea Chinei de Sud și în Marea Chinei de Est, care afectează libertatea de navigație, precum și atitudinea revizionistă a Chinei în Asia de Est, care a dus la o serie de conflicte de frontieră cu vecinii săi;

63.  își reiterează condamnarea fermă a sancțiunilor fără temei și arbitrare impuse de autoritățile chineze mai multor persoane și entități europene, inclusiv împotriva a cinci deputați în Parlamentul European; își reiterează apelul adresat guvernului chinez de a anula aceste măsuri restrictive complet nejustificate;

64.  condamnă acțiunile din Hong Kong ale Republicii Populare Chineze și subliniază că subminarea continuă a autonomiei Hong Kong-ului nu este numai contrară obligațiilor Chinei prevăzute în tratatele bilaterale și dreptului internațional, dar pune și sub semnul întrebării rolul Beijingului în calitate de partener credibil; își reafirmă angajamentul față de sancțiunile specifice în temeiul regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului împotriva funcționarilor chinezi implicați în încălcări ale drepturilor omului în Hong Kong și Xinjiang și îndeamnă, de asemenea, Consiliul să adopte sancțiuni specifice, inclusiv punerea în aplicare a interdicțiilor de călătorie și a înghețării activelor, împotriva persoanelor și entităților din Hong Kong și din RPC pentru încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului internațional în Hong Kong; invită statele membre care au încă tratate de extrădare cu China și Hong Kong să suspende extrădările individuale ori de câte ori extrădarea unei persoane o expune riscului de tortură sau de tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, în cazul în care persoana respectivă s-ar putea confrunta cu acuzații din motive politice, în alte situații în care minoritățile etnice, reprezentanții opoziției pro-democrație din Hong Kong și dizidenții în general ar fi vizați și atunci când acest lucru ar încălca obligațiile UE în temeiul Convenției europene a drepturilor omului;

65.  subliniază că este important ca UE să se alăture partenerilor săi transatlantici în desfășurarea unei anchete externe independente cu privire la originile virusului COVID-19 care a apărut în Wuhan, China, pentru a căuta răspunsuri și perspective atât de necesare legate de posibila prevenire a viitoarelor dezastre globale care au un impact direct asupra politicii externe și a politicii de securitate;

66.  denunță coerciția cu care se confruntă Lituania și alte state membre și parteneri ai UE din partea PCC și solicită creșterea solidarității cu țările constrânse de PCC, inclusiv prin colaborarea cu aliații noștri democratici în deschiderea piețelor pentru economiile care suferă din cauza măsurilor de coerciție economică din partea PCC; salută decizia Comisiei de a iniția o acțiune împotriva Chinei la Organizația Mondială a Comerțului în apărarea Lituaniei;

67.  salută anunțul președintei Comisiei privind planurile de a prezenta o nouă comunicare comună privind un parteneriat cu regiunea Golfului; solicită UE să prezinte o strategie coerentă pentru un angajament echilibrat al UE în regiune, promovarea securității și cooperării regionale fiind un obiectiv strategic esențial; constată că un astfel de angajament ar trebui să urmărească construirea unor sinergii cu actori regionali, cum ar fi prin intermediul Conferinței pentru cooperare și parteneriat de la Bagdad, precum și printr-un sprijin mai mare al UE pentru inițiativele de dialog din cadrul Track II care implică cadre universitare, societatea civilă, lideri religioși și alți actori; este încurajat de detensionarea situației dintre Iran și Arabia Saudită și solicită ambelor țări să încheie rapid procesul de restabilire a relațiilor diplomatice depline; reiterează faptul că prioritatea UE este de a relansa Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) ca o chestiune de securitate pentru Europa și regiune; reamintește că JCPOA rămâne singura modalitate de a opri activitățile nucleare îngrijorătoare ale Iranului; salută rolul HR/ÎR și al SEAE în medierea între SUA și Iran în eforturile de relansare a JCPOA; invită SUA și Iranul să desfășoare negocieri semnificative în vederea revenirii la conformitatea cu JCPOA; insistă asupra faptului că drumul către revigorarea JCPOA combină revenirea deplină a Iranului la obligațiile care îi revin în temeiul JCPOA cu ridicarea tuturor sancțiunilor SUA legate de JCPOA; constată necesitatea de a aborda și a contracara activitățile nocive și destabilizatoare mai ample ale Iranului în Orientul Mijlociu și nu numai, inclusiv pe teritoriul statelor membre ale UE; subliniază că orice acord cu Iranul trebuie să includă suficiente garanții că această țară nu va putea achiziționa arme nucleare; își exprimă îngrijorarea profundă legată de faptul că Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) n-ar fi avut acces la echipamentele sale de control și supraveghere din unitățile și siturile nucleare din Iran, ceea ce împiedică în mod considerabil capacitatea acesteia de a verifica și a supraveghea activitățile nucleare ale Iranului, precum și legată de faptul că chestiunile de salvgardare au rămas nerezolvate în ultimii doi ani; condamnă încălcările drepturilor omului comise de Iran împotriva propriului popor, programul de rachete balistice ale acestuia și activitățile teroriste din regiune;

68.  subliniază că situația din Afganistan reprezintă un semnal de alarmă pentru ca UE să reevalueze abordarea internațională a construcției naționale în străinătate și să redefinească în mod strategic o abordare integrată a politicilor sale externe, să își crească partea de responsabilitate în materie de securitate globală și să urmărească o mai mare suveranitate în politica sa externă și de securitate; este preocupat de situația umanitară, politică, economică și de securitate dramatică din Afganistan, mai ales că unul din trei afgani se confruntă cu foametea severă; îndeamnă Comisia și SEAE să intensifice ajutorul umanitar și să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a se asigura că afganii aflați în pericol au acces la protecție; subliniază necesitatea ca regimul talibanilor să poarte responsabilitatea pentru protecția vieții umane și a proprietății, precum și pentru restabilirea securității, a ordinii civile și a serviciilor publice; reiterează faptul că femeile și fetele afgane, persoanele din profesiile legate de societatea civilă afgană, apărătorii drepturilor omului, activiștii politici, ziariștii, cadrele universitare, artiștii, minoritățile religioase și etnice și alte grupuri expuse riscului, la fel ca întreg poporul afgan, merită să trăiască în condiții de siguranță, securitate și demnitate și să aibă acces deplin la educație și la viața publică, și salută amplul sprijin internațional pentru drepturile și libertățile lor; solicită continuarea evacuării afganilor aflați în pericol, în special a judecătoarelor, a apărătorilor drepturilor omului, a ziariștilor, a personalului local și a altor persoane expuse riscului din cauza activităților lor de promovare a democrației și a libertăților fundamentale; solicită UE să păstreze realizările din ultimii 20 de ani și să se asigure că Afganistanul nu se transformă încă o dată în adăpost pentru grupările teroriste; solicită UE să efectueze o examinare aprofundată și să tragă învățăminte din angajamentul de 20 ani din Afganistan și să elaboreze imediat o strategie cuprinzătoare a UE bazată pe aceste învățăminte pentru Afganistan și țările învecinate; subliniază importanța cooperării cu țările învecinate și cu cele din regiune pentru a asigura securitatea globală și stabilitatea regională, ținând seama, în același timp, de faptul că nu toți vecinii Afganistanului și puterile regionale împărtășesc aceleași obiective ca coaliția condusă de SUA; subliniază, în acest sens, rolul important jucat de unele țări, printre care Qatar și Pakistan, în ceea ce privește returnarea cetățenilor europeni și evacuarea cetățenilor afgani aflați în dificultate gravă, lucru care a fost posibil, în special, datorită presiunii diplomatice semnificative exercitate de aceste țări în confruntarea cu forțele talibane;

69.  salută angajamentul reînnoit al UE față de regiunea indo-pacifică și recunoașterea importanței crescânde a acesteia pentru interesele UE, după cum s-a menționat în comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 16 septembrie 2021 privind strategia UE de cooperare în regiunea indo-pacifică(17), precum și în concluziile Consiliului din 19 aprilie 2021 pe aceeași temă; pledează pentru o cooperare mai solidă cu țările din regiune, în special cu Japonia, cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), cu Australia, Noua Zeelandă și Coreea; recunoaște concurența geopolitică intensă și disputele teritoriale din regiune, impulsionate în mare măsură de atitudinea ofensivă crescândă a Chinei față de vecinii săi; invită toate părțile să adere la principiile dreptului internațional, în special la Convenția ONU asupra dreptului mării; subliniază necesitatea unui angajament strategic pe termen lung în regiunea indo-pacifică și a instituirii unor mecanisme cuprinzătoare și strategice de dialog bilateral și multilateral cu țările din regiunea indo-pacifică și cu societățile acestora, îndeosebi cu țări care împărtășesc aceeași viziune, cum ar fi - printre altele - Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă; subliniază importanța securității și a stabilității în regiunea indo-pacifică pentru prosperitate și securitate în UE; ia act de noile parteneriate emergente din regiune, cum ar fi crearea alianței militare trilaterale dintre Australia, Regatul Unit și SUA (AUKUS) și își exprimă regretul cu privire la faptul că acest parteneriat a fost creat cu un nivel scăzut de coordonare;

70.  evidențiază influența regională și geopolitică din ce în ce mai mare a Indiei; subliniază că este necesar un angajament politic mai amplu pentru a întări parteneriatul UE-India și a libera întregul potențial al relațiilor bilaterale; reiterează necesitatea unui parteneriat mai profund, care ar trebui să fie bazat pe valori comune și pe respectarea deplină a drepturilor omului; recunoaște că India este un partener-cheie pentru UE, având în vedere poziția sa și rolul său de lider în domenii fundamentale; atrage atenția că țările din vecinătatea Indiei și regiunea indo-pacifică au devenit din ce în ce mai mult un spațiu în care China, în virtutea politicii sale expansioniste și a ambițiilor sale, generează provocări tot mai mari de natură strategică, geopolitică, economică și comercială;

71.  solicită să se accelereze și să se întărească cooperarea cu partenerii noștri din America Latină; consideră că o relație întărită cu America Latină și zona Caraibilor (ALC) este extrem de importantă pentru strategia geopolitică a UE pe plan mondial; subliniază necesitatea ca Uniunea să întărească legăturile care unesc UE cu țările ALC, în special în apărarea ordinii multilaterale bazate pe norme; solicită UE să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a-și aprofunda cooperarea cu partenerii ALC; îndeamnă UE să își recâștige poziția de partener preferat al țărilor din America Latină, având în vedere că alți actori geopolitici ocupă un spațiu din ce în ce mai mare în regiune, îndeosebi ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a diplomației vaccinurilor; solicită UE și statelor membre să pună în aplicare politici mai ofensive față de regimurile autoritare care au beneficiat de pe urma relațiile lor cu UE și au înlăturat, au încălcat sau au suprimat în mod direct drepturile și libertățile cetățenilor lor;

Întărirea supravegherii, a controlului și a răspunderii democratice, precum și a dimensiunii parlamentare a PESC a UE

72.  scoate în evidență contribuția specifică a Parlamentului European la politica externă și de securitate a UE prin intermediul resurselor sale de diplomație parlamentară, de exemplu prin rapoartele și rezoluțiile sale, prin rețeaua sa densă de organisme interparlamentare permanente, prin dialogul său politic cu deținătorii de funcții din întreaga lume și prin activitățile sale de sprijinire a democrației, de mediere și de observare a alegerilor; dă ca exemplu de capacitate de reacție a diplomației sale parlamentare misiunea sa de informare în Ucraina din ianuarie și februarie 2022; afirmă că Parlamentul ar trebui să își utilizeze pe deplin competențele de supraveghere și bugetare în deciziile Uniunii pe scena internațională; evidențiază importanța programelor Parlamentului de sprijinire a democrației, care au un puternic potențial de întărire a rolului UE în întreaga lume prin implicarea principalelor părți interesate politice și prin facilitarea unei guvernări democratice sustenabile în țările care nu sunt membre ale UE;

73.  subliniază că dialogul politic și tehnic dintre parlamente este esențial și trebuie să fie bine coordonat cu acțiunile executivului; în consecință, subliniază importanța unui schimb armonios al tuturor informațiilor pertinente între instituții în domeniul PESC, inclusiv a schimbului de informații confidențiale relevante, în interesul eficacității acțiunii externe a UE în ansamblu și al unei PESC mai responsabile;

74.  invită Comisia și statele membre să permită și să întărească controlul parlamentar asupra acțiunii externe a UE, inclusiv prin continuarea consultărilor periodice cu VP/ÎR și cu Comisia; subliniază că un astfel de control joacă un rol important în a asigura buna funcționare a democrației europene și încrederea publicului larg; subliniază că un astfel de control poate constitui punctul de pornire către un rol instituțional mai puternic al Parlamentului European în cadrul PESC; solicită încheierea rapidă a negocierilor pentru înlocuirea Acordului interinstituțional din 2002 privind accesul Parlamentului la informațiile sensibile ale Consiliului în domeniul politicii de securitate și apărare(18); solicită coordonarea serviciilor de securitate și de informații ale statelor membre;

75.  subliniază importanța adunărilor parlamentare ca spații de cooperare și dialog instituțional și contribuția lor valoroasă la acțiunea externă europeană în materie de securitate, precum și necesitatea de a promova activitatea acestora și a garanta funcționarea și dezvoltarea lor corectă; solicită întărirea controlului exercitat de Parlamentul European asupra activității delegațiilor UE în ceea ce privește reprezentarea valorilor și a principiilor UE în străinătate și urmărirea îndeplinirii intereselor UE fără a ignora abordarea bazată pe drepturile omului; subliniază că delegațiile UE trebuie să dispună de toate resursele și capacitățile necesare și adecvate pentru a acționa eficient în aceste sarcini;

76.  solicită utilizarea deplină a întăririi participării Parlamentului European la programarea instrumentului Europa globală și a IPA III; salută introducerea unui dialog geopolitic bianual la nivel înalt pentru instrumentele de finanțare externă, ca instrument esențial nu numai pentru a controla, ci și pentru a modela în mod activ prioritățile UE în materie de politică externă; subliniază că aceste dialoguri geopolitice urmăresc să permită Parlamentului să ofere orientări, direcții strategice și îndrumări pentru programarea și implementarea priorităților tematice și geografice ale instrumentului Europa globală și ale IPA III; insistă, cu toate acestea, că Parlamentul ar trebui să primească documentele pregătitoare relevante cu suficient timp înainte și cu un nivel adecvat de detalii pentru a realiza un control semnificativ; cere o mai mare transparență în punerea în aplicare a instrumentelor financiare prin crearea unei baze de date publice unice și transparente comune a proiectelor și a acțiunilor;

77.  reamintește Consiliului dreptul Parlamentului de a fi informat cu privire la toate etapele procedurilor legate de negocierea și încheierea acordurilor internaționale și prerogativa acestuia de a acorda sau de a refuza aprobarea unor astfel de acorduri; este hotărât să folosească aceste competențe, astfel cum sunt definite în tratate, pentru a asigura transparența și supravegherea democratică asupra acordurilor internaționale negociate în numele UE, precum și punerea în aplicare a Instrumentului european pentru pace, astfel cum se subliniază în recomandarea sa din 28 martie 2019(19), inclusiv în ceea ce privește complementaritatea sa cu alte instrumente ale UE în domeniul acțiunii externe;

78.  își reiterează opinia potrivit căreia este timpul să se revizuiască declarația de răspundere politică din 2010 pentru a îmbunătăți această bază pentru relațiile dintre Parlament și VP/ÎR;

o
o   o

79.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0383. (2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0515. (3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0356. (4) JO C 362, 8.9.2021, p. 71. (5) Conferința ONU privind comerțul și dezvoltarea, Trade and Development Report 2019 – Financing a Global Green Deal (Raport privind comerțul și dezvoltarea 2019 – Finanțarea unui Pact verde mondial), 2019. (6) JO L 56, 4.3.1968, p. 1. (7) Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare, JO L 206, 11.6.2021, p. 1. (8) Recomandarea Parlamentului European din 13 martie 2019 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind domeniul de acțiune și mandatul reprezentanților speciali ai UE, JO C 23, 21.1.2021, p. 146. (9) JO L 335, 13.12.2008, p. 99. (10) JO C 118, 8.4.2020, p. 158. (11) Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 ianuarie 2021, Georgia/Rusia (II). (12) JOIN(2021)0002. (13) SWD(2021)0290. (14) JOIN(2020)0004. (15) JOIN(2021)0027. (16) Texte adoptate, P9_TA(2021)0382. (17) JOIN(2021)0024. (18) JO C 298, 30.11.2002, p. 1. (19) Recomandarea Parlamentului European din 28 martie 2019 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, cu sprijinul Comisiei, către Consiliu de decizie a Consiliului de instituire a Instrumentului european pentru pace (JO C 108, 26.3.2021, p. 141).

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Politicii de securitate și apărare comune - raportul anual pe 2021 (2021/2183(INI))

P9_TA(2022)0040 A9-0358/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 referitoare la mobilitatea militară(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome,

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 26 noiembrie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și a Directivei 2008/118/CE privind regimul general al accizelor, în ceea ce privește acțiunile de apărare din cadrul Uniunii(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune – raport anual(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune - raport anual(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 privind exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/81/CE privind achizițiile publice în domeniul apărării și securității și a Directivei 2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul apărării(8),

–  având în vedere poziția sa din 28 aprilie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, și a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate și protecția acestora(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 referitoare la cooperarea UE-NATO în contextul relațiilor transatlantice(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2021 referitoare la situația capabilităților de apărare cibernetică ale UE(11),

–  având în vedere regulamentul (UE) 2021/697 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a Fondului european de apărare și de abrogare a Regulamentului (UE) 2018/1092(12),

–  având în vedere regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului(13),

–  având în vedere documentul intitulat „Planul de punere în aplicare privind securitatea și apărarea”, prezentat Consiliului de către și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 14 noiembrie 2016 și concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016 privind punerea în aplicare a Strategiei globale a UE în domeniul securității și apărării, care stabilesc un nou nivel de ambiție pentru UE în materie de securitate și apărare,

–  având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului la 19 noiembrie 2018, privind instituirea unui pact privind o politică de securitate și apărare comună (PSAC) civilă,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2018 privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind tineretul, pacea și securitatea din 7 iunie 2018 și concluziile Consiliului privind tineretul în acțiunea externă, din 5 iunie 2020,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 noiembrie 2020 privind revizuirea strategică din 2020 a cooperării structurate permanente (PESCO),

–  având în vedere declarațiile membrilor Consiliului European din 26 februarie 2021 privind securitatea și apărarea,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 16 aprilie 2021 privind un parteneriat reînnoit cu vecinătatea sudică – O nouă agendă pentru Mediterana,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 16 aprilie 2021 privind o strategie integrată a UE în Sahel,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18 mai 2015, 27 iunie 2016, 14 noiembrie 2016, 18 mai 2017, 17 iulie 2017, 25 iunie 2018, 17 iunie 2019, 10 decembrie 2019, 17 iunie 2020, 12 octombrie 2020, 20 noiembrie 2020, 7 decembrie 2020 și 10 mai 2021 privind PSAC,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 octombrie 2021 referitoare la operația EUFOR Althea,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 octombrie 2021 referitoare la atacurile hibride care instrumentalizează migranții lansate de regimul din Belarus,

–  având în vedere noua agendă strategică 2019-2024 adoptată de Consiliul European la 20 iunie 2019,

–  având în vedere Declarația comună a membrilor Consiliului European și a statelor membre ale Grupului celor cinci țări din Sahel (G5 Sahel) din 28 aprilie 2020,

–  având în vedere Conceptul Consiliului cu privire la abordarea integrată a schimbărilor climatice și a securității, adoptat la 5 octombrie 2021,

–  având în vedere Foaia de parcurs a Consiliului privind schimbările climatice și apărarea din 9 noiembrie 2020,

–  având în vedere raportul privind reexaminarea anuală a apărării a Agenției Europene de Apărare, prezentat Consiliului în cadrul reuniunii sale din 20 noiembrie 2020,

–  având în vedere decizia (PESC) 2019/797 a Consiliului din 17 mai 2019 privind măsuri restrictive împotriva atacurilor cibernetice care reprezintă o amenințare la adresa Uniunii sau a statelor sale membre(14),

–  având în vedere decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de stabilire a cooperării structurate permanente (PESCO) și de adoptare a listei statelor membre participante(15),

–  având în vedere decizia (PESC) 2021/509 a Consiliului din 22 martie 2021 de instituire a Instrumentului european pentru pace și de abrogare a Deciziei (PESC) 2015/528(16),

–  având în vedere deciziile (PESC) 2021/748, 2021/749, 2021/750 ale Consiliului din 6 mai 2021 privind participarea Canadei, a Regatului Norvegiei și a Statelor Unite ale Americii la proiectul PESCO „Mobilitatea militară”,

–  având în vedere Decizia (PESC) 2021/1143 a Consiliului din 12 iulie 2021 privind o misiune de instruire militară a Uniunii Europene în Mozambic (EUTM Mozambic),

–  având în vedere strategia globală intitulată „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de VP/ÎR la 28 iunie 2016,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 martie 2014, intitulată „Pentru un domeniu maritim mondial deschis și sigur: elemente pentru o strategie a Uniunii Europene în materie de securitate maritimă” (JOIN(2014)0009),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017 intitulată „O abordare strategică a rezilienței în acțiunile externe ale UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 16 decembrie 2020 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital” (JOIN(2020)0018),

–  având în vedere discursurile președintei von der Leyen privind starea Uniunii din 2020 și 2021 și scrisorile de intenție care le însoțesc,

–  având în vedere programul anual de lucru al Fondului european de apărare pentru 2021, adoptat de Comisie la 30 iunie 2021,

–  având în vedere documentul de analiză al Curții de Conturi Europene nr. 09/2019 din 12 septembrie 2019 referitor la apărarea europeană,

–  având în vedere Tratatul Atlanticului de Nord,

–  având în vedere Declarațiile comune privind cooperarea UE-NATO semnate la 8 iulie 2014 și la 10 iulie 2018,

–  având în vedere cel de-al șaselea raport din 17 mai 2021 privind progresele înregistrate referitor la punerea în aplicare a setului comun de propuneri aprobat de Consiliul UE și de Consiliul NATO la 6 decembrie 2016 și la 5 decembrie 2017,

–  având în vedere setul comun de 74 de propuneri de implementare ale declarației comune de la Varșovia aprobat de Consiliul Uniunii Europene și de Consiliul NATO la 6 decembrie 2016 și la 5 decembrie 2017,

–  având în vedere declarația de la summitul UE-SUA din 15 iunie 2021 intitulată „Către un parteneriat transatlantic reînnoit”,

–  având în vedere invadarea ilegală a Crimeii și anexarea acesteia de către Rusia,

–  având în vedere încălcarea de către Rusia a spațiului aerian și a frontierelor maritime ale statelor membre,

–  având în vedere creșterea prezenței economice și militare a Chinei în țările mediteraneene și africane,

–  având în vedere amenințarea pe care o reprezintă terorismul intern și cel extern, în primul rând din partea unor grupuri precum ISIS,

–  având în vedere noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială, capacitățile spațiale și informatica cuantică, ce prezintă noi oportunități pentru umanitate, dar creează, de asemenea, noi provocări în materie de apărare și de politică externă, care necesită o strategie clară și un consens între aliați,

–  având în vedere Carta ONU și Actul final de la Helsinki al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa din 1975,

–  având în vedere Convențiile ONU asupra dreptului mării,

–  având în vedere comunicatul final al reuniunii extraordinare a Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO) din 8 septembrie 2021,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivul 16 de promovare a unor societăți pașnice și favorabile includerii pentru o dezvoltare durabilă,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere raportul Consiliului pentru afaceri externe (A9-0358/2021),

A.  întrucât, în 2020, pandemia de COVID-19 a evidențiat amplificarea pericolelor planetare și vulnerabilitatea Uniunii în fața dependențelor sale externe; întrucât pandemia a extins noțiunea de securitate și de autonomie strategică la preocupări sanitare, tehnologice și economice;

B.  întrucât Europa se confruntă cu o degradare rapidă și de durată a mediului său strategic; întrucât terorismul rămâne o amenințare majoră; întrucât statele își manifestă ambițiile de putere și urmăresc strategi expansioniste care implică recurgerea la forța armată; întrucât aceste strategii au drept consecință riscul militarizării mării, a spațiului, a regiunii arctice și a spațiului cibernetic, precum și o relansare a cursei înarmării;

C.  întrucât multiplicarea atacurilor cibernetice împotriva infrastructurilor strategice în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 sau, mai recent, proiectul Pegasus reprezintă tot atâtea exemple care justifică elaborarea rapidă de măsuri de protecție împotriva tuturor formelor recente de amenințări cibernetice și a celor mai avansate tehnici de spionaj; întrucât UE s-a angajat să investească 1,6 miliarde de euro în capacitatea de reacție și utilizarea instrumentelor de securitate cibernetică pentru administrații publice, întreprinderi și persoane fizice, precum și să dezvolte cooperarea între sectorul public și cel privat în acest domeniu;

D.  întrucât Parlamentul European, în calitate de forum de exprimare a democrației europene, constituie o țintă; întrucât digitalizarea activităților datorate telemuncii din timpul pandemiei de COVID-19, nu a făcut decât să crească expunerea noastră la amenințările existente;

E.  întrucât UE dispune, la nivelul capacităților militare ale statelor sale membre, de un buget cumulat de 395 de miliarde de euro, care o plasează pe locul al doilea pe plan mondial; întrucât capacitățile Europei sunt fragmentate și suferă din cauza suprapunerilor, a lacunelor și a lipsei interoperabilității;

F.  întrucât complexitatea tot mai mare a amenințărilor este legată de dezvoltarea tehnologică, de digitalizarea societăților și de integrarea economiilor internaționale; întrucât, prin urmare, se multiplică amenințările hibride care combină mijloacele militare și/sau nemilitare, precum dezinformarea, utilizarea migranților în scopul șantajării, atacurile cibernetice sau presiunile economice care contravin intereselor și valorilor europene și constituie o amenințare tot mai mare pentru securitatea UE, a întreprinderilor sale, a serviciilor sale publice și a cetățenilor săi;

G.  întrucât, pentru a face față riscurilor de criză care se multiplică la frontierele Uniunii sau în zonele în care aceasta are interese, statele membre s-au angajat să furnizeze capacități de reacție rapidă în concordanță cu obiectivele globale (headline goals) ale UE, îndeosebi grupurile tactice de luptă; întrucât acestea sunt afectate de diferite limitări politice, organizatorice și financiare; întrucât, drept urmare, acestea nu au fost niciodată utilizate;

H.  întrucât o acumulare fără precedent de forțe rusești în Ucraina și în jurul acesteia, corelată cu cererile formulate de Kremlin, ar putea – dacă nu este combătută – să ducă la revenirea sferelor de influență în Europa și să reducă ambițiile partenerilor estici ai UE, cum ar fi Ucraina și Georgia, de a adera la NATO;

I.  întrucât comunitatea internațională și, în special, UE, are un angajament față de Sahel și îndeosebi față de Mali; întrucât junta din Mali a salutat și utilizează deja instructori militari ruși și mercenari conectați la așa-numita grupare Wagner pentru a participa la activități militare în Mali; întrucât gruparea respectivă a comis atrocități în toate locurile în care a intervenit;

J.  întrucât retragerea din Afganistan și revenirea la putere a talibanilor a antrenat o creștere a riscului terorist pentru regiune, dar și dincolo de aceasta; întrucât UE a mobilizat o misiune din cadrul PSAC, Misiunea de poliție a Uniunii Europene în Afganistan (EUPOL Afganistan) (2007-2016), și a acordat Afganistanului 17 miliarde de euro; întrucât statele membre au depins, în timpul retragerii, de Statele Unite care au mobilizat 6 000 de soldați pentru a asigura securitatea aeroportului din Kabul într-un termen foarte scurt, ceea ce a permis evacuarea cetățenilor europeni, precum și a resortisanților afgani aflați în pericol; întrucât, în această situație, UE nu a fost în măsură să realizeze o punte aeriană și nici să își coordoneze evacuările; întrucât, dacă UE ar trebui să desfășoare o operațiune similară evacuării din Kabul, nu ar fi, în stadiul actual, în măsură să ia decizii rapid, să mobilizeze trupe, să ducă la bun sfârșit evacuările și să realizeze punți aeriene cu eficacitate și reactivitate; întrucât, prin urmare, Uniunea și statele sale membre trebuie de urgență să desprindă învățăminte din criza afgană pentru a consolida capacitatea Uniunii de a acționa în mod autonom într-o situație similară; întrucât busola strategică trebuie să permită să se stabilească nivelul de ambiție a Uniunii, în special în ceea ce privește învățămintele trase în urma eșecului din Afganistan;

Înzestrarea UE cu o politică de securitate și de apărare grație busolei strategice ca vector de autonomie strategică

1.  subliniază că UE se confruntă cu:

consideră că instabilitatea și imprevizibilitatea de la frontierele Uniunii și în vecinătatea sa imediată (Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Caucaz, Balcani, Mediterana de Est, etc.), precum și în vecinătatea sa extinsă (Sahel, Cornul Africii etc.), împreună cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și a Georgiei, constituie o amenințare directă și indirectă la adresa securității continentului; subliniază legătura indisolubilă dintre securitatea internă și cea externă; recunoaște că implicarea activă în vecinătate este în interesul Uniunii Europene; subliniază importanța stabilității în Balcanii de Vest; constată cu îngrijorare intensificarea activităților de militarizare a Peninsulei Crimeea și a încercărilor Federației Ruse de a destabiliza regiunea Mării Negre;

2.  condamnă cu fermitate acumularea de forțe militare rusești în Ucraina și în jurul acesteia, precum și solicitarea Kremlinului de a opri extinderea în continuare a NATO și de a remodela arhitectura europeană de securitate pe baza unei idei învechite de „sfere de influență”; subliniază că fiecare țară democratică este liberă să își aleagă alianțele și, în acest sens, sprijină ferm aspirațiile pro-occidentale ale Ucrainei și Georgiei, inclusiv aderarea acestora la NATO și viitoarea lor aderare la UE;

3.  ia act de faptul că anul 2020 a fost dominat de pandemia de COVID-19 și de numeroase provocări la adresa politicii externe, de securitate și de apărare a Uniunii, ceea ce a scos la iveală coordonarea noastră insuficientă și dependența noastră de restul lumii; subliniază că UE trebuie să tragă învățăminte din aceasta, în special în vederea consolidării suveranității digitale și tehnologice și a autonomiei strategice globale ca actor internațional, precum și a capacității și dorinței sale de a decide și a acționa în mod autonom, dacă este necesar, în domeniul afacerilor externe, al securității și al apărării și de a-și reevalua dependența de actori care nu împărtășesc aceleași valori; reiterează necesitatea ca Uniunea să își consolideze, de asemenea, autonomia în domeniul asistenței medicale;

4.  salută începerea lucrărilor privind Busola strategică, un exercițiu de reflecție strategică fără precedent, care urmează să fie finalizate în martie 2022; subliniază că dezvoltarea Busolei strategice este un punct de plecare pentru punerea în aplicare a unei apărări europene comune în concordanță cu dispozițiile articolului 42 alineatul (2) din TUE și pentru definirea PSAC și că aceasta ar trebui să constituie un pas important către o veritabilă uniune europeană a apărării, care să țină seama de situația constituțională specifică a unor state membre; consideră că Busola strategică ar trebui să întărească coeziunea în domeniul securității și apărării; subliniază că, într-o lume extrem de multipolară, cu o concurență sporită între superputeri, ponderea combinată a Uniunii poate contribui la asigurarea securității statelor membre ale UE și că este nevoie de o politică de apărare solidă a UE pentru ca aceasta să dispună de mijloacele necesare pentru a acționa în mod eficace în direcția păcii, a securității umane, a democrației și dezvoltării sustenabile; subliniază că o Uniune Europeană a Apărării ar fi un element al obiectivului declarat al UE de a obține autonomia strategică; constată că, în acest context, răspunsul la provocările în materie de securitate externă al Uniunii și al statelor sale membre constă, în primul rând, în afirmarea și punerea în aplicare concretă a capacităților care permit o mai bună evaluare a situațiilor de criză, luarea mai rapidă a deciziilor și măsuri mai robuste atunci când circumstanțele o impun, în mod autonom, dacă este cazul, pentru a-și apăra interesele și valorile, respectând totodată alianțele și parteneriatele; ia act de faptul că aceasta ar întări coerența Uniunii în materie de securitate și apărare; consideră că există o nevoie urgentă de a dezvolta o veritabilă Uniune Europeană a Securității și Apărării, care să înglobeze toate aspectele, instrumentele, bugetele și capabilitățile militare și civile de securitate, precum și întregul ciclu al conflictului, de la prevenire până la stabilizarea post-conflict, și care să se bazeze pe un concept al securității umane modern, progresist și puternic, care abordează cerințele de securitate ale cetățenilor UE, ale populațiilor locale și securitatea și stabilitatea instituțiilor statului; îndeamnă UE să își întărească capacitățile instituționale de prevenire a conflictelor, de mediere, de dialog și dezamorsare;

5.  subliniază importanța completării acesteia cu analiza amenințărilor la 360°; subliniază că Busola strategică trebuie să fie răspunsul ambițios al UE la această analiză, ale cărei concluzii trebuie reevaluate periodic și în mod realist cu scopul de a elabora un mecanism de evaluare continuă a amenințărilor și de consultare parlamentară;

6.  subliniază că Busola strategică trebuie să permită întărirea capacității UE de a acționa ca partener strategic din ce în ce mai credibil și ca militant global pentru pace care consolidează și apără un sistem internațional bazat pe norme și pe cooperarea multilaterală, precum și a capacității UE de a acționa în mod autonom atunci când este necesar; subliniază că acest exercițiu trebuie actualizat periodic și că trebuie stabilit un parcurs ambițios, cu scopul de a fi realist și operațional și de a include un calendar pentru punerea în aplicare a deciziilor și a mecanismelor de monitorizare; subliniază că exercițiul trebuie să permită Uniunii să realizeze progrese consecvente și eficace către o politică de apărare coerentă, o cultură strategică comună, o înțelegere comună a provocărilor strategice ale UE și capacitatea de a anticipa amenințările și a oferi o reacție rapidă și coordonată, scenarii de intervenție pentru viitor și o capacitate de reziliență autonomă, astfel încât UE să fie în măsură să mobilizeze resurse pe baza solidarității, în concordanță cu tratatele, atunci când un stat membru este amenințat și atunci când pacea, securitatea și stabilitatea internaționale sunt puse sub semnul întrebării în afara UE și, în cele din urmă, să asigure protecția cetățenilor europeni și a intereselor și valorilor europene; reamintește că nivelul actual de ambiție al UE în materie de securitate și apărare, astfel cum este prevăzut în concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016, include reacția la conflictele și la crizele externe, întărirea capacităților partenerilor, precum și „protejarea Uniunii și a cetățenilor săi”; subliniază importanța abordării integrate ca bază a răspunsului UE la conflicte și crize;

7.  subliniază importanța Parlamentului, în special a Subcomisiei pentru securitate și apărare, care va primi periodic actualizări și rapoarte privind punerea în aplicare a busolei strategice de la Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) după ce busola strategică va fi aprobată în martie 2022;

Misiunile și operațiunile PSAC în 2020 - evaluare și recomandări

8.  reamintește că Uniunea desfășoară în prezent 11 misiuni civile și șapte misiuni și operațiuni militare; reamintește că, dintre acestea, doar trei sunt operațiuni care au un mandat executiv: Operațiunea ATALANTA în Somalia a Forței navale a Uniunii Europene (EUNAVFOR), operațiunea IRINI a EUNAVFOR în Mediterana (EUNAVFOR MED IRINI) și forța militară a UE în Bosnia și Herțegovina (EUFOR ALTHEA); reamintește angajamentul global al UE în Sahel și în Cornul Africii prin șase misiuni civile - misiunea UE de consolidare a capacităților în Mali (EUCAP Sahel Mali), EUCAP Sahel Niger, EUCAP Somalia și șase misiuni militare - misiunea de instruire a Uniunii Europene în Mali (EUTM Mali), EUTM Somalia, EUNAVFOR ATALANTA, EUNAVFOR MED IRINI; remarcă faptul că aceste misiuni și operațiuni nu și-au atins încă potențialul maxim și suferă de pe urma impactului pandemiei de COVID-19, care le-a afectat activitatea și le-a limitat eficacitatea; sugerează ca bugetul, planificarea și echiparea misiunilor și operațiunilor PSAC ale UE să fie evaluate în lumina învățămintelor trase de pe urma pandemiei de COVID-19 și, prin urmare, are în vedere o reanalizare a rezultatelor și, eventual, o adaptare a mandatului acestora ca parte a reexaminării strategice standard a unei misiuni;

9.  subliniază importanța pentru Uniune a stabilității sustenabile, a securității și a prosperității umane în vecinătatea sa; constată că misiunile militare ale PSAC sunt de acum aproape exclusiv axate pe instruirea forțelor armate (EUTM), fără o dimensiune executivă și cu sprijin limitat; consideră că, fără a afecta dimensiunea neexecutivă a acestor misiuni, mandatul lor ar trebui întărit, insistându-se asupra noțiunii de însoțire, pentru a permite consilierilor europeni să verifice, cât mai exact cu putință, pe teren, dacă programele de instruire au fost puse în aplicare în mod corect și dacă sunt în concordanță cu nevoile operaționale ale forțelor armate locale;

10.  subliniază că livrarea de arme sub egida Instrumentului european pentru pace ar trebui să respecte pe deplin Poziția comună a UE privind exporturile de arme, dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul umanitar și să includă dispoziții eficace privind transparența;

11.  deplânge acțiunea puciștilor din Mali; este profund îngrijorat de prezența insuficientă a serviciilor esențiale ale statului pe teritoriul malian și în Sahel în general; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la degradarea securității din regiune; este profund îngrijorat de rapoartele Secretarului General al ONU care enumeră încălcările grave, trecute și în curs, ale drepturilor omului și încălcările grave ale dreptului internațional umanitar, inclusiv presupusele crime de război comise de grupuri armate, inclusiv grupări teroriste, de forțele armate maliene și de alte forțe armate ale G5 Sahel; regretă profund impunitatea în această situație și subliniază că astfel de infracțiuni persistente subminează, de asemenea, eforturile europene și internaționale de a crea un mediu securizat și sigur și de a combate grupurile armate și teroriștii; subliniază implicarea tot mai mare a actorilor ostili într-o regiune care este vitală pentru securitatea noastră, ceea ce ar putea pune în pericol obiectivul comun al UE și al Mali de securitate umană, pace, stabilitate și dezvoltare sustenabilă în țară, unde alți actori care nu împărtășesc neapărat aceleași principii etice ca UE și statele sale membre sunt dispuși să elimine lacunele în materie de capabilități, indiferent de respectarea standardelor internaționale privind statul de drept sau a legii războiului; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la influența tot mai mare a societăților militare private străine și la posibilele planuri ale guvernului malian de a începe să coopereze cu o societate militară privată rusească, Wagner Group, apropiat de Kremlin, pentru instruirea forțelor sale armate; subliniază că o astfel de cooperare este incompatibilă cu cooperarea în materie de securitate și apărare cu UE, îndeosebi cu EUTM Mali, și, prin urmare, ar impune UE să își reevalueze cooperarea cu Mali; îndeamnă actualele autorități maliene să se abțină de la a semna un contract cu Grupul Wagner și de la a permite personalului acestuia să pătrundă pe teritoriul malian; subliniază, în general, necesitatea de a monitoriza îndeaproape acțiunile companiilor militare și de securitate private care își amplifică amprenta globală în zonele vulnerabile, inclusiv în Africa, America Latină și Europa de Est, și reamintește că este important ca Parlamentul să fie ținut la curent cu privire la această chestiune;

12.  ia act de anunțarea reorganizării a acțiunii militare franceze în Sahel, împreună cu partenerii noștri internaționali și africani și în consultare cu aceștia; subliniază că aceste evoluții ar trebui să aibă loc în strânsă consultare cu toți partenerii internaționali, îndeosebi cu cei europeni, prezenți în Sahel; salută implicarea continuă a UE și a statelor membre în stabilizarea țărilor din G5 Sahel, îndeosebi prin sprijinirea Forței comune a G5 Sahel, prin întărirea misiunilor PSAC ale UE și prin implicarea crescândă a statelor membre ale UE în Grupul operativ Takuba;

13.  salută adaptarea noului mandat extins al EUTM Mali; solicită întărirea cooperării structurale și a sprijinului neexecutiv pentru forțele armate și accelerarea procesului de regionalizare, care permite misiunii să ofere asistență militară forțelor armate ale țărilor G5 și, în special, Burkinei Faso și Nigerului, ceea ce va avea implicații pentru partenerii internaționali, europeni și africani; subliniază posibilitățile create de Instrumentul european pentru pace în ceea ce privește livrarea de materiale destinate instruirii forțelor armate din Mali, care vor fi esențiale pentru întărirea acțiunii și a eficacității acțiunii europene; este convins că UE trebuie să își mărească rapid și în mod eficient capacitățile de a furniza echipamente, astfel încât misiunile EUCAP și EUTM să nu își piardă credibilitatea față de autoritățile locale, cu condiția ca forțele de securitate respective să respecte dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului și să se afle sub control democratic;

14.  invită statele membre să contribuie în mod semnificativ la activitatea de consiliere a EUTM Mali și să trimită personal care să poată să contribuie la aceasta; reamintește că, în Sahel, procesul de regionalizare al PSAC trebuie să continue a întări cooperarea și coordonarea cu actorii internaționali, precum și cu statele membre ale UE implicate în regiune, prin intermediul unor inițiative în curs, cum ar fi Parteneriatul pentru securitate și stabilitate în Sahel (P3S); subliniază că UE asigură, de asemenea, un sprijin solid pentru operaționalizarea Forței comune a G5 Sahel și a componentei sale polițienești aferente; salută noua strategie integrată a Uniunii Europene pentru Sahel, care include o abordare mai amplă axată pe întărirea guvernării și care pune un accent deosebit pe necesitatea consolidării prezenței statului și a serviciilor publice în țările din regiune; subliniază eforturile depuse de EUCAP Sahel Mali destinate sprijinirii mobilizării forțelor de securitate maliene în partea de centru a țării; subliniază eforturile EUCAP Sahel Niger de a acorda ajutor Nigerului în ceea ce privește elaborarea unei politici naționale de apărare și de securitate; reamintește că regionalizarea acțiunilor PSAC sprijină abordarea integrată a UE pentru Sahel și că, în acest sens, acțiunile celulei regionale de consiliere și coordonare (RACC) trebuie să continue; consideră că o abordare regionalizată a PSAC în Sahel este relevantă, dar necesită o organizare și o coordonare mai clare între misiunile civile și militare actuale ale PSAC, actorii locali și alte organizații internaționale, cum ar fi misiunea ONU de menținere a păcii - Misiunea multidimensională integrată a ONU de stabilizare în Mali (MINUSMA) - și operațiunile conduse de forțele militare franceze; insistă asupra faptului că este necesar un efort substanțial pentru a ajuta Burkina Faso, având în vedere intensitatea amenințărilor cu care se confruntă această țară cu capacități limitate; reamintește că, pentru a fi eficace în mod durabil, răspunsurile militare și de securitate trebuie să fie însoțite de măsuri concrete și vizibile pentru a asigura servicii esențiale pentru populație; subliniază că este important să se poată susține mai activ statele riverane Golfului Guineei, astfel încât acestea să poată contracara amenințarea teroristă crescândă cu care se confruntă; subliniază că este necesar să se acorde o atenție deosebită instabilității crescânde din Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii, precum și implicațiilor importante ale evoluțiilor din aceste regiuni nu numai pentru continentul african, ci și pentru Uniunea Europeană;

15.  salută discuțiile în curs privind participarea Mozambicului și Indiei la misiunile și operațiunile PSAC din Africa; salută participarea activă a Georgiei la acțiunile PSAC și, în special, participarea sa la misiunile de instruire din Republica Centrafricană (RCA) și Mali;

16.  reamintește că situația securității din Somalia este foarte îngrijorătoare și că aceasta este o sursă de destabilizare pe teritoriul întregului Corn al Africii și chiar dincolo de acesta; insistă asupra faptului că Al-Shabab rămâne una dintre cele mai puternice organizații teroriste legate de Al-Qaeda și că acest lucru ar trebui să încurajeze statele membre să ia în considerare o participare mai importantă la misiunile și operațiunile europene în această regiune strategică și furnizarea echipamentelor necesare pentru acestea; subliniază că o întărire a cadrului EUTM Somalia cu o capacitate de consiliere în structurile de comandă permite exercitarea unei influențe semnificative asupra desfășurării operațiunilor în cadrul dispozitivului multilateral de asistență militară; subliniază că EUNAVFOR ATALANTA, EUCAP și EUTM Somalia formează un pachet coerent de sprijinire a cadrului strategic al Uniunii pentru Cornul Africii; salută rolul esențial al operației ATALANTA în lupta împotriva pirateriei și a traficului în Cornul Africii, protejând astfel cu succes navele din cadrul Programului Alimentar Mondial, precum și rolul EUCAP Somalia în consilierea autorităților federale și regionale din Puntland și Somaliland privind dezvoltarea activităților de gardă de coastă și de poliție maritimă; subliniază că implicarea UE în regiunea Cornului Africii rămâne pertinentă pentru întărirea capacităților forțelor de securitate somaleze și constată, de asemenea, necesitatea de a ameliora eficacitatea acestora; salută și încurajează în continuare participarea partenerilor care împărtășesc aceeași viziune pentru a garanta siguranța căilor navigabile în Golful Aden și în Oceanul Indian; solicită o abordare integrată pentru soluționarea problemelor legate de dezvoltare și guvernare care duc la piraterie;

17.  ia act cu îngrijorare de deteriorarea situației politice și în materie de securitate din Republica Centrafricană (RCA); solicită restabilirea unui dialog favorabil includerii între guvern, opoziția democratică și societatea civilă, precum și revitalizarea acordului de pace; regretă faptul că, din 2018, președintele Republicii Centrafricane a recurs la Wagner Group, o societate militară privată apropiată de Rusia, care se face vinovată de crime de război și de încălcări grave ale drepturilor omului în Republica Centrafricană; este preocupat de impactul acestei decizii asupra viabilității și eficacității misiunii de instruire a trupelor centrafricane; denunță creșterea amenințărilor și a incidentelor ostile din partea anumitor forțe armate locale și străine, inclusiv societăți de securitate străine, care vizează misiunea multidimensională integrată a Organizației Națiunilor Unite de stabilizare în Republica Centrafricană (MINUSCA), precum și campaniile de dezinformare care vizează acțiunea Uniunii; salută și sprijină pe deplin crearea misiunii UE de consiliere în RCA (EUAM RCA); salută acțiunea misiunii EUTM, în special instruirea ofițerilor și a subofițerilor Forțelor armate centrafricane (FACA), precum și contribuția acesteia la procesul global de reformă a sectorului securității (RSS) coordonat de MINUSCA, și îi acordă sprijinul său deplin; insistă asupra necesității de a comunica cu populația cu privire la obiectivele și progresul misiunii; subliniază importanța evaluării capacității reale a UE de a răspunde la nevoile FACA în ceea ce privește echipamentele, în cadrul reexaminării strategice care va avea loc în primul semestru al anului 2022; insistă că sprijinul acordat în cadrul Instrumentului european pentru pace unităților constituite de EUTM trebuie să fie condiționat de promovarea de către autoritățile centrafricane a unor evoluții pozitive în ceea ce privește situația politică, internă și regională;

18.  reamintește importanța strategică a canalului Mozambic; salută angajamentul statelor membre și al ÎR/VP de a răspunde amenințării teroriste crescânde în Cabo Delgado și este preocupat de riscul de extindere a acestei amenințări în zonă; salută decizia Consiliului de a lansa misiunea UE de instruire militară în Mozambic (EUTM Mozambic); salută utilizarea Instrumentului european pentru pace pentru a acoperi costurile comune ale EUTM Mozambic și a furniza echipamente militare; solicită Consiliului și SEAE să utilizeze în mod optim Instrumentul european pentru pace și să valorifice această experiență pentru a îmbunătăți și a extinde în viitor Instrumentul european pentru pace; ia act de faptul că EUTM îndeplinește un obiectiv specific, și anume instruirea unor unități de forțe speciale pentru a combate insurgența islamistă din regiunea Cabo Delgado, inclusiv mișcarea jihadistă Ansar al-Sunna; solicită trimiterea acesteia cât mai curând posibil, având în vedere situația actuală; îndeamnă statele membre să contribuie la crearea de forțe pentru misiune într-un mod mai echitabil; subliniază necesitatea unei strategii coerente și cuprinzătoare pe termen lung pentru Mozambic, care trebuie să combată, de asemenea, insurgența islamistă, pentru a rectifica deficiențele în materie de guvernare și nevoile legate de dezvoltare, pentru a ajunge la o soluționare sustenabilă a conflictului; subliniază necesitatea de a se asigura că forțele guvernamentale respectă dreptul internațional umanitar și că autorii execuțiilor extrajudiciare, ai actelor de tortură, ai jafurilor și ai altor abuzuri sunt aduși în fața justiției;

19.  salută angajamentul fără echivoc al Consiliului în favoarea operațiunii EUFOR Althea, exprimat în concluziile sale din 18 octombrie 2021, cu reînnoirea operațiunii Althea în 2020 și reorientarea mandatului acesteia pe sprijinirea autorităților din Bosnia-Herțegovina (BiH) pentru a menține o situație sigură și securizată, angajament confirmat inclusiv prin intermediul celei de a treia reexaminări strategice a operațiunii prezentate în iunie 2021; reamintește că această misiune a deschis calea către pace, stabilizare și integrarea europeană a Bosniei și Herțegovinei și că această misiune continuă să joace un rol esențial pentru securitatea și stabilitatea Bosniei și Herțegovinei și a regiunii; reamintește că experiențele și învățămintele trase din această misiune au o valoare substanțială pentru toate misiunile și operațiunile militare și civile actuale și viitoare ale PSAC; este alarmat de posibilele acțiuni neconstituționale și secesioniste ale membrului sârb al Președinției Bosniei și Herțegovinei, Milorad Dodik, care subminează Acordul de pace de la Dayton și, prin urmare, securitatea și pacea în întreaga regiune; subliniază că este necesară încă menținerea unei capacități adecvate de forțe de rezervă „dincolo de orizont”, cu scopul de a permite o reacție rapidă în cazul deteriorării situației securității; constată că această misiune ar putea fi îmbunătățită prin canale de informare și comunicare securizate cu capitalele statelor membre și prin îmbunătățirea capacităților de colectare și analizare a informațiilor cu sursă deschisă; insistă asupra importanței de a continua activitatea secundară de deminare și instruirea colectivă a forțelor armate ale Bosniei și Herțegovinei; îndeamnă statele membre să își îndeplinească angajamentele în ceea ce privește mobilizarea de forțe pentru Althea; așteaptă cu interes participarea Ucrainei la misiunea Althea; recunoaște cooperarea importantă dintre UE și NATO în Balcanii de Vest, în special prin intermediul misiunii EUFOR Althea, al cărui sediu operațional este găzduit la Comandamentul Suprem al Puterilor Aliate din Europa (SHAPE), grație acordului „Berlin plus”;

20.  ia act cu satisfacție de rezultatele misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (EUMM Georgia); aprobă prelungirea acestuia pentru o perioadă de doi ani; subliniază că este necesar să se reflecteze în continuare asupra angajamentelor PSAC în această regiune; condamnă cu fermitate ocupația ilegală și militarizarea de către Rusia a regiunilor georgiene Abhazia și Țkinvali/Osetia de Sud, cu încălcarea dreptului internațional, ceea ce constituie o amenințare gravă la adresa regiunii Parteneriatului Estic (PaE) și a întregii Europe; este preocupat de deteriorarea situației în materie de securitate din teritoriile ocupate din Georgia și de activitățile Federației Ruse, care destabilizează pacea și securitatea în regiunea Parteneriatului Estic; îndeamnă UE să solicite în continuare Rusiei să se implice constructiv în discuțiile internaționale de la Geneva și să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul Acordului de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, în special să își retragă toate forțele militare din teritoriile ocupate ale Georgiei și să permită misiunii de monitorizare a UE accesul neîngrădit la întregul teritoriu al Georgiei; denunță detențiile și răpirile ilegale ale cetățenilor georgieni și intensificarea activităților de „frontierizare” de-a lungul liniei de demarcație administrativă; este preocupat de campaniile de dezinformare care vizează misiunea EUMM Georgia și solicită întărirea capacităților acesteia de monitorizare, analiză și comunicare strategică; își reafirmă sprijinul de neclintit pentru țările Parteneriatului estic, în special pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a acestora în cadrul frontierelor lor recunoscute la nivel internațional; încurajează UE să își întărească angajamentul privind soluționarea pașnică a conflictelor în întreaga regiune a Parteneriatului Estic; își reiterează apelul ca UE să se asigure că dimensiunea de securitate a țărilor PaE este reflectată în mod corespunzător în cadrul Busolei strategice și să aibă în vedere lansarea unei serii de pacte de securitate – cadre pentru creșterea investițiilor și a asistenței în cooperarea în domeniile securității, armatei, serviciilor de informații și cibernetice – cu Georgia, Moldova și Ucraina ca țări asociate, în vederea întăririi rezilienței și securității acestora;

21.  ia act de întărirea misiunii de consiliere a UE în Irak (EUAM) prin includerea de sprijin pentru punerea în aplicare a reformei sectorului securității interne, punerea în aplicare a strategiilor naționale de combatere și de prevenire a terorismului (inclusiv combaterea extremismului violent) și a criminalității organizate, cu referire în special la gestionarea frontierelor, criminalitatea financiară, în special corupția, spălarea de bani și traficul de bunuri de patrimoniu cultural;

22.  solicită UE să ia măsuri în legătură cu amenințările constante și în creștere la adresa protejării și conservării patrimoniului cultural și să combată contrabanda cu artefacte culturale, în special în zonele de conflict; constată că, în Irak, privarea anumitor comunități de patrimoniul lor cultural și de rădăcinile lor istorice le-a făcut și mai vulnerabile la radicalizare; reamintește că EUAM Irak este singura misiune sau operațiune PSAC care are o componentă de protecție a patrimoniului cultural inclusă în mandatul său, pentru a oferi asistență și educație partenerilor locali în abordarea provocărilor în materie de securitate legate de conservarea și protejarea patrimoniului cultural; solicită Consiliului și SEAE să includă o componentă similară și în alte misiuni și operațiuni;

23.  încurajează trimiterea unor membri ai Misiunii europene de asistență pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libya) la Tripoli, de unde aceasta își va desfășura activitățile; propune ca această misiune, care este angajată în a sprijini autoritățile libiene să destructureze rețelele de criminalitate organizată implicate în introducerea ilegală de migranți, traficul de persoane și terorism în domeniile gestionării frontierelor, ar trebui să continue să analizeze în cadrul unei strategii regionale posibilitățile de sprijin pentru dezvoltarea sub egida UE a capacităților frontaliere ale statelor din Sahel, în legătură cu misiunile PSAC în Sahel (în special EUCAP Sahel Niger); își exprimă îngrijorarea cu privire la soarta migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților din Libia; solicită închiderea centrelor de detenție pentru migranți de către autoritățile și milițiile libiene;

24.  salută lansarea operațiunii PSAC în Marea Mediterană EUNAVFOR MED IRINI și prelungirea acesteia până la 31 martie 2023; subliniază rolul său esențial în punerea în aplicare a embargoului privind armele impus Libiei în concordanță cu rezoluția 2526 (2020) a Consiliului de Securitate al ONU; subliniază că consolidarea capacităților perturbă traficul de ființe umane și de arme; subliniază că, în 2020, EUNAVFOR MED IRINI s-a confruntat cu numeroase refuzuri de inspecții, chiar și ale navelor turcești; solicită o comunicare transparentă din partea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la această chestiune; observă că, până în prezent, EUNAVFOR MED dispune de foarte puține active, ceea ce îi limitează în mod considerabil capabilitățile; este preocupat de faptul că NATO, care este activă în zonă prin intermediul operațiunii Sea Guardian, nu colaborează în mod eficient prin intermediul unei mai mari coeziuni a cooperării sau prin schimburi de informații și resurse; insistă asupra importanței strategice a unei comunicări publice privind misiunea și urcările la bordul navelor pe care le efectuează aceasta, abordările amicale și inspecțiile, inclusiv refuzurile; subliniază obligațiile internaționale privind căutarea și salvarea persoanelor aflate în pericol pe mare, cu respectarea deplină a dreptului maritim; solicită ca UE să joace un rol semnificativ în Marea Mediterană, pentru că a devenit un actor capabil să garanteze stabilitatea regiunii; salută rezultatele Celulei de planificare și de legătură a UE (EULPC) în ceea ce privește furnizarea de cunoștințe specializate în materie de securitate, informații și planificare actorilor UE de la Bruxelles și de pe uscat sau de pe mare (delegațiile UE, EUBAM, EUNAVFOR MED) și misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL);

25.  regretă rolul general destabilizator al Turciei în multe domenii de preocupare din UE și din vecinătatea sa, care amenință pacea, securitatea și stabilitatea regională; este extrem de îngrijorat și condamnă cu fermitate activitățile ilegale și amenințările cu acțiuni militare împotriva statelor membre ale UE, în special a Greciei și a Ciprului, din partea Turciei în estul Mediteranei și activitățile ilegale nou-anunțate în zonele maritime ale Ciprului și ale Greciei; ia act de eforturile de dezamorsare a tensiunilor, dar regretă acțiunile provocatoare, amenințările de agresiune împotriva operațiunii MED IRINI de către navele militare turce, cu încălcarea dreptului internațional și a drepturilor suverane ale statelor membre ale UE; reiterează disponibilitatea Uniunii de a utiliza toate instrumentele și opțiunile aflate la dispoziția sa, inclusiv cele în temeiul articolului 29 din TUE și articolului 215 din TFUE, pentru a-și apăra interesele, precum și pe cele ale statelor sale membre, precum și pentru a proteja stabilitatea regională;

26.  salută activitatea misiunii Uniunii Europene de consiliere în sprijinul reformei sectorului de securitate din Ucraina (EUAM Ucraina); ia act de raportul SEAE privind evaluarea nevoilor privind sectorul instruirii militare profesionale (PME) din Ucraina și salută eforturile în curs de extindere a unui posibil angajament al UE în Ucraina pe baza acestui raport, care să completeze eforturile Ucrainei și ale partenerilor internaționali de reformare a sectorului PME din Ucraina;

27.  solicită revitalizarea PSAC civile prin punerea în aplicare a celor 22 de angajamente din Pactul PSAC civile; subliniază că Busola strategică trebuie să stabilească ambiția de a reînnoi PSAC civilă și că Pactul 2.0 ar trebui adoptat în timp util; sprijină ideea că Busola ar trebui să evidențieze aspectele fundamentale ale PSAC civile, inclusiv dezvoltarea capacităților civile după 2023; sprijină ideea potrivit căreia prioritățile strategice pentru PSAC civilă ar trebui să fie corelate cu procesul anual de reexaminare a pactului; subliniază necesitatea unei legături mai strânse între PSAC, Justiție și Afaceri Interne și acțiunile conduse de Comisie, atunci când este cazul și cu respectarea diferitelor sarcini și proceduri ale ambelor politici prevăzute în tratat, și a celorlalți actori relevanți în gestionarea crizelor, pentru a consolida contribuția PSAC la răspunsul Uniunii la provocările în materie de securitate; invită UE să reflecteze și să acționeze în legătură cu procedurile actuale de trimitere a misiunii, pentru a face procesul decizional mai prompt și mai eficient; consideră că Uniunea ar trebui să își continue evaluarea cuprinzătoare a misiunilor civile EUCAP Sahel Mali, EUCAP Sahel Niger, EUCAP Somalia și EUAM RCA, și să reanalizeze mandatul, bugetul și resursele umane ale acestora, asigurându-se că acestea răspund nevoilor reale, pentru a ameliora capacitatea operațională și eficacitatea ale misiunilor;

28.  recunoaște contribuția misiunilor și operațiunilor PSAC la pace, securitate și stabilitate, dar atrage atenția asupra slăbiciunii structurale persistente și a proceselor decizionale îndelungate pentru misiunile și operațiunile PSAC civile și militare; subliniază că este important să se acorde mandate mai flexibile și mai solide misiunilor militare, care să fie adaptate la situația de pe teren; solicită schimbări ale structurilor și procedurilor PSAC, astfel încât misiunile să poată fi trimise într-un mod mai rapid, mai flexibil și mai coerent; subliniază necesitatea urgentă a unor legături mai strânse între operațiunile europene ad-hoc existente și misiunile sau operațiunile militare PSAC, în special atunci când este vorba de a face față unei crize urgente sau a garanta accesul la spații strategice disputate; subliniază că orice mandat viitor trebuie să aibă o strategie de ieșire clară și cuprinzătoare, însoțită de o listă a resurselor necesare acestei strategii; subliniază necesitatea ca toate misiunile și, în special, misiunile militare să coopereze cu localnicii pentru a consolida capacitatea într-un termen rezonabil, cu scopul de a permite o retragere sustenabilă;

29.  subliniază necesitatea unei evaluări periodice, sistematice și transparente a tuturor misiunilor și operațiunilor PSAC pe baza unor criterii relevante strategice și operaționale; solicită VP/ÎR să lanseze un proces de tragere de învățăminte din misiunile, operațiunile și acțiunile încheiate, cât și din cele în curs, și să se concentreze asupra condițiilor politice, instituționale și socioeconomice care trebuie îndeplinite pentru ca acțiunile de securitate și apărare să sprijine în mod eficient consolidarea durabilă a păcii și întărirea structurilor de guvernare sustenabile și democratice; consideră că este necesar să se delege mai multe responsabilități operaționale pentru conducerea și gestionarea misiunilor și operațiunilor comandamentului militar al acestora; solicită, într-un mod mai general, ca structurile militare ale UE să fie implicate în mod sistematic în toate politicile și instrumentele care au impact asupra implicării operaționale a forțelor armate europene și, în special, în activitățile comitetului de program al FEA;

30.  este profund îngrijorat de efectivul scăzut de forțe participante la operațiuni și misiuni și îndeamnă în mod ferm statele membre să remedieze acest lucru cât mai curând posibil; îndeamnă UE și statele sale membre să asigure misiunilor și operațiunilor PSAC personalul, instruirea și capacitățile necesare pentru a-și îndeplini mandatele și a deveni mai prompte și mai reziliente în condiții mai puțin favorabile; subliniază, în acest sens, proiectul PESCO „Centrul de operații pentru răspuns în caz de criză”, aflat în prezent în discuție, care vizează îmbunătățirea procesului de generare a forțelor; regretă totodată că până în prezent doar șase state membre participă la acest proiect PESCO; solicită Consiliului și Comisiei să utilizeze pe deplin Instrumentul european pentru pace și posibilitățile de finanțare din bugetul Uniunii prevăzute de tratate pentru a facilita constituirea de forțe, precum și desfășurarea de forțe militare; sprijină participarea statelor terțe la operațiunile și misiunile din cadrul PSAC în concordanță cu interesele și valorile europene; consideră că această participare ar trebui extinsă atunci când este momentul și cazul;

31.  își exprimă îngrijorarea cu privire la manipularea crescândă a informațiilor, la dezinformare și la amenințările hibride care provin în special din Rusia și China, dar și din partea altor actori, afectând în mod direct mai multe teatre, misiuni și operațiuni ale PSAC, destabilizând regiuni întregi și delegitimând misiunile UE în străinătate; solicită structurarea de urgență a răspunsului misiunilor și operațiunilor PSAC la aceste amenințări; subliniază, în acest sens, necesitatea unor eforturi comune din partea UE, a statelor membre și a țărilor partenere, inclusiv în ceea ce privește anticiparea amenințărilor hibride, a atacurilor cibernetice și a riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN); salută crearea unei rezerve de capacități de reacție în situații de criză pentru incidentele CBRN; îndeamnă SEAE să ofere un sprijin concret misiunilor și operațiunilor PSAC prin intermediul comunicării strategice;

32.  solicită întărirea structurilor de comandă ale Uniunii, în special a Statului-Major (EUMS) și a Capacității militare de planificare și conducere (MPCC), care trebuie să fie înzestrate cu personalul, echipamentele și resursele necesare cât mai curând posibil și să fie în măsură să facă schimb de informații clasificate în mod securizat, inclusiv cu statele membre și cu misiunile sau operațiunile; regretă, în acest sens, amânarea trecerii la etapa 2 a MPCC și invită statele membre să își onoreze pe deplin angajamentele de a o permite; subliniază importanța transformării MPCC cât mai curând posibil într-o structură veritabilă de comandă și conducere (cartier general) pe deplin funcțională, care să poată asigura o funcție prospectivă și de anticipare strategică, să conducă operațiunile și misiunile europene cu reactivitatea și flexibilitatea necesare în contextul strategic și să întărească autonomia strategică operațională a europenilor;

33.  subliniază că participarea femeilor la misiunile PSAC contribuie la eficacitatea misiunii și este un factor determinant al credibilității UE ca promotoare a drepturilor egale între femei și bărbați în întreaga lume; solicită o punere în aplicare mai sistematică a rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea (FPS) și a rezoluției 2250 a Consiliului de Securitate al ONU privind tineretul, pacea și securitatea (TPS) și întărirea programului FPS și TPS al UE; solicită ca chestiunile legate de egalitatea între femei și bărbați să fie cu adevărat integrate în formularea PSAC, în special printr-un echilibru mai bun între femei și bărbați în rândul personalului și conducerii misiunilor și operațiunilor PSAC și printr-o instruire specifică a personalului trimis; solicită luarea de măsuri pentru a asigura un mediu de lucru lipsit de hărțuire sexuală și sexistă; își reiterează solicitarea ca analiza de gen să fie inclusă în noile instrumente ale PSAC, inclusiv în Fondul european de apărare (FEA) și în Instrumentul european pentru pace; salută faptul că toate misiunile PSAC civile au numit un consilier pe probleme de egalitate între femei și bărbați și invită misiunile PSAC militare să procedeze la fel; încurajează statele membre ale UE să aleagă femei care să candideze pentru posturile vacante existente; regretă faptul că numărul de femei care lucrează în misiunile PSAC și mai ales în operațiunile militare rămâne foarte scăzut; îndeamnă SEAE să promoveze necesitatea unui obiectiv concret pentru creșterea numărului de femei care participă la misiunile și operațiunile UE de gestionare a crizelor; îndeamnă statele membre să analizeze modalități de consolidare a politicilor de recrutare și de menținere și să promoveze participarea femeilor la misiunile de consolidare a păcii și de menținere a păcii; subliniază că trebuie inclusă o nouă linie în bugetul UE din care să se finanțeze posturile de consilieri pentru problematica de gen din cadrul misiunilor militare ale PSAC;

34.  așteaptă comunicarea comună privind o abordare strategică a sprijinirii dezarmării, demobilizării și reintegrării foștilor combatanți, anunțată în scrisoarea de intenție privind Starea Uniunii (SOTEU) 2020, pe care o consideră o revizuire în timp util a conceptului UE din 2006 de sprijinire a dezarmării, demobilizării și reintegrării foștilor combatanți (DDR); subliniază importanța reformei sectorului securității (RSS) ca o prioritate, în special pentru misiunile noastre din cadrul PSAC; solicită prin urmare Comisiei și SEAE să extindă viitoarea comunicare comună privind DDR la RSS și la consolidarea capacităților ca sprijin pentru securitate și dezvoltare (CBSD), pentru a ajunge la o abordare consecventă, coerentă și profund reînnoită a Uniunii în ceea ce privește asistența pentru securitate acordată țărilor terțe; solicită coerență între instrumentele PSAC și ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE;

Anticiparea și gestionarea crizelor

35.  salută capacitatea armatelor europene de a coopera în serviciul cetățenilor în lupta împotriva pandemiei în 2020; consideră că contribuția valoroasă a forțelor armate în timpul pandemiei de COVID-19 a demonstrat importanța utilizării activelor și a capacităților militare ale statelor membre în sprijinul mecanismului de protecție civilă al Uniunii; invită UE și statele membre să ia în considerare în mod serios și să utilizeze pe deplin modalitățile detaliate de punere în aplicare a articolului 44 din TUE pentru a permite Uniunii să reacționeze rapid, eficient și cu flexibilitatea necesară la crizele de securitate cu o puternică dimensiune colectivă a UE, inclusiv permițând unei operațiuni ad-hoc care este deja în desfășurare de către un grup de state membre pentru a primi ulterior un mandat ex-post; salută rolul pozitiv de punere în comun și coordonare jucat de forțele aeriene în timpul pandemiei de COVID-19, în special transferurile pentru tratamente medicale și livrările de echipamente între statele membre, precum și sinergiile create cu infrastructurile și resursele aliaților NATO pentru transporturile aeriene și transportul de echipamente esențiale; salută în special rolul Comandamentului european de transport aerian (CETA) în evacuarea și transferul pacienților și în livrarea de materiale medicale în timpul pandemiei; încurajează în general utilizarea mobilității aeriene militare, inclusiv transportul, alimentarea în zbor și evacuarea aeromedicală în Europa, care sunt garanții ale eficacității și eficienței eforturilor de transport aerian militar în Europa; invită, în acest sens, statele membre să ia în considerare dezvoltarea în comun a acestui echipament strategic de apărare și încurajează crearea unei unități militare de urgență a UE cu scopul de a facilita utilizarea transfrontalieră a capabilităților logistice militare pentru a face față situațiilor de urgență, pentru a permite o mai bună coordonare, sinergie și solidaritate în furnizarea de asistență pentru operațiunile de sprijin civil;

36.  sprijină ambiția de a crea o „forță de intervenție rapidă” promovată de VP/ÎR care ar trebui să includă o brigadă multinațională de uscat formată din aproximativ 5 000 de militari, precum și componente de forțe aeriene, maritime și speciale care pot fi mobilizate într-o situație de urgență în materie de securitate; reamintește că în prezent UE nu dispune de know-how și de capacitățile terestre, maritime și aeriene necesare pentru a desfășura operațiuni în mod autonom pentru a restabili securitatea în cadrul unui teatru; consideră că este realist și necesar ca, într-o primă etapă, statele membre să se pună de acord, în cadrul Busolei strategice, cu privire la circumstanțele care ar face necesară mobilizarea unei astfel de forțe, și la unul sau mai multe scenarii operaționale, inclusiv în termene extrem de scurte; reamintește, cu toate acestea, că, în peste 15 de ani de existență, grupurile tactice de luptă ale UE nu au fost niciodată utilizate, în special din cauza lipsei unui consens politic între statele membre și a complexității punerii în aplicare și a finanțării, în ciuda posibilității de a le desfășura în mai multe rânduri; reamintește necesitatea de a le face operaționale prin efectuarea periodică de exerciții pe teren; regretă slabul angajament al statelor membre față de acestea din urmă atât din punct de vedere politic, cât și practic; regretă faptul că doar un grup tactic de luptă, condus de Italia, era operațional în 2021; este îngrijorat de deficiențele planificării strategice pentru 2022 și 2023 și solicită revizuirea acesteia; solicită statelor membre să își mărească angajamentul față de capacitățile militare ale UE; afirmă că conceptul de capacitate de desfășurare rapidă trebuie să ofere valoare adăugată comparativ cu grupurile tactice de luptă ale UE; invită, prin urmare, Consiliul și Comisia să evalueze temeinic, să analizeze și să elaboreze opțiuni pentru crearea unei forțe permanente care să fie staționată permanent și să se antreneze împreună; consideră că noua „forță de intervenție rapidă” ar trebui să fie ori rezultatul unei reforme ambițioase a grupurilor tactice de luptă, ori să le înlocuiască complet pentru a evita o suprapunere și mai mare a capacităților în cadrul PSAC a UE; este de acord cu nivelul de ambiție stabilit de VP/ÎR în materie de robustețe a instrumentelor militare ale UE, îndeosebi cele ad-hoc; invită Consiliul și SEAE să studieze modul în care se poate organiza cel mai eficient desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE sau a unei noi „forțe de intervenție rapidă”, punerea în aplicare a articolului 44 din TUE și a componentei operaționale încă neexploatate a PESCO; se așteaptă ca implementarea acestor elemente să permită UE și statelor sale membre să reacționeze rapid și eficient la crizele din vecinătatea sa, prin mijloace militare, și să îndeplinească misiunile prevăzute la articolul 43 alineatul (1) din TUE, cunoscute și sub denumirea de misiunile de tip Petersberg;

37.  insistă asupra importanței unor informații exacte și în timp util pentru a sprijini luarea de decizii, a securiza misiunile și operațiunile și a combate mai bine campaniile de influențare și dezinformare care le vizează; invită SEAE să instituie o capacitate de informații în teatrele de operațiuni, prin crearea de unități de informații în toate misiunile și operațiunile PSAC, care ar alimenta în timp real cu informații Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (EU IntCen), EUMS și Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC) pentru a sprijini luarea de decizii; subliniază, la un nivel mai general, că activitatea desfășurată de EU IntCen și de Direcția EUMS Intelligence (EUMS INT) depinde de voința statelor membre de a face schimb de informații și solicită creșterea resurselor financiare și tehnice ale EU IntCen; este de acord cu analiza efectuată de președinta Comisiei în discursul său SOTEU din 2021, potrivit căreia UE are nevoie de o mai bună cooperare în domeniul informațiilor; subliniază importanța conștientizării situației și a coordonării dintre serviciile naționale de informații și salută apelul președintei Comisiei de creare a unui centru comun de cunoaștere a situației la nivelul UE, un instrument esențial pentru îmbunătățirea previziunilor strategice și a autonomiei strategice a UE;

38.  salută instituirea Instrumentului european pentru pace (IEP) în 2020; reamintește că IEP va putea oferi Uniunii capacitatea de a răspunde mai rapid și mai eficient provocărilor existente în materie de securitate și solicită, prin urmare, punerea sa rapidă în aplicare operațională; subliniază că echipamentele necesare, inclusiv echipamentele letale, acolo unde este pertinent și necesar, precum și instruirea, trebuie să fie asigurate în teatrele de operații relevante, ținând seama de caracterul echilibrat din punct de vedere geografic al infrastructurii, cu respectarea deplină a celor opt criterii din Poziția comună 944, a dreptului drepturilor omului și a dreptului umanitar, sub rezerva unei evaluări ex ante cuprinzătoare a riscurilor și a unei monitorizări permanente de către UE a nivelului furnizării de tehnologie militară actorilor din țările terțe și a unor dispoziții eficace privind transparența; subliniază că SEAE trebuie să monitorizeze îndeaproape și să asigure trasabilitatea și utilizarea corespunzătoare a materialelor furnizate partenerilor noștri în cadrul IEP, ținând seama de abordarea IEP în 360 de grade; subliniază că IEP nu se referă numai la furnizarea de echipamente partenerilor, ci funcționează și ca o opțiune de finanțare pentru costurile comune ale operațiunii militare din cadrul PSAC, care ar trebui utilizată atât cât este necesar; se angajează să asigure coerența și complementaritatea între misiunile și operațiunile PSAC, instrumentul financiar ale Uniunii (IVCDCI) și IEP; își reiterează apelul pentru crearea unei noi divizii administrative în cadrul SEAE pentru a gestiona acest nou instrument; subliniază necesitatea de a utiliza Busola strategică pentru a dezvolta o viziune clară asupra modului în care statele membre doresc să utilizeze IEP pe termen scurt, mediu și lung;

39.  salută Foaia de parcurs a SEAE din noiembrie 2020 privind schimbările climatice și apărarea, care stabilește acțiuni concrete care abordează legătura din ce în ce mai relevantă dintre climă și securitate; subliniază dezastrele naturale, pandemiile globale sau dezastrele provocate de om din ce în ce mai frecvente care, la fel ca amenințările cibernetice și hibride, reprezintă elemente complementare provocărilor existente în materie de securitate și, prin urmare, necesită resurse suplimentare; încurajează Uniunea și statele sale membre să își dezvolte capacitățile pentru a aborda aceste noi provocări; subliniază că abordarea acestor noi provocări în materie de securitate nu ar trebui să devieze resursele de la capacitățile tradiționale, de apărare și securitate convenționale;

40.  consideră că instrumentalizarea fluxurilor de migranți la frontiera externă de est a UE, însoțită de o campanie de dezinformare, constituie o formă de război hibrid combinat care vizează să intimideze și să destabilizeze UE; invită Uniunea să elaboreze acte legislative pertinente care să ofere garanțiile necesare pentru a reacționa în mod eficace și a răspunde la instrumentalizarea migrației în scopuri politice de către țările terțe, pentru a asigura o protecție eficace a frontierelor externe ale UE și protejarea drepturilor omului și a demnității umane, și pentru a adopta măsuri care să împiedice trecerea ilegală; își reiterează solidaritatea cu Letonia, Lituania și Polonia față de instrumentalizarea de către regimul Lukașenko a migrației pentru a destabiliza UE;

O Uniune mai rezilientă: asigurarea accesului la spațiile strategice disputate, întărirea asistenței reciproce și a securității între statele membre

Apărarea libertății de circulație pe mare

41.  reamintește că, în contextul tensiunilor geopolitice actuale în domeniul maritim, Uniunea trebuie să apere valorile și principiile universale, Carta Organizației Națiunilor Unite, dreptul internațional, cum ar fi Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), multilateralismul, cooperarea internațională și să-și protejeze interesele prin garantarea libertății de navigație, a siguranței liniilor de comunicații maritime și a infrastructurilor offshore; reamintește că interesele maritime ale Uniunii sunt strâns legate de bunăstarea, prosperitatea și securitatea cetățenilor săi și că aproximativ 90 % din comerțul extern al Uniunii și 40 % din comerțul său intern sunt transportate pe mare; subliniază competențele și prerogativele, în special de reglementare, ale Uniunii Europene în domeniul rezilienței;

42.  reiterează că este necesar să se consolideze rolul Uniunii de furnizor de securitate maritimă internațională; invită UE să valorifice și să dezvolte operațiunile sale navale din cadrul PSAC pentru a dispune de o platformă solidă pentru dezvoltarea în continuare a unui angajament operațional cu caracter mai permanent la nivel internațional; solicită să se ia în considerare posibilitatea organizării de exerciții navale periodice care ar trebui să combine, ori de câte ori este posibil, participarea activelor cu echipaj și a celor fără echipaj pentru a crește interoperabilitatea; consideră că este foarte important ca Uniunea să mențină un mediu stabil și sigur în mările care o înconjoară; constată cu îngrijorare că procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD) a recunoscut că capacitățile de comandă și control, de informații, de supraveghere și de recunoaștere maritime au „lacune semnificative”; salută cele șase proiecte PESCO axate pe dezvoltarea capabilităților maritime, precum și programele comune de dezvoltare a capabilităților navale; subliniază că UE și NATO trebuie să coopereze strâns pentru a adopta o abordare comună eficace în fața amenințărilor la adresa securității maritime, precum criminalitatea transfrontalieră și cea organizată, inclusiv rețelele de criminalitate organizată implicate în traficul de persoane, de arme și de droguri, contrabandă și pescuitul ilegal;

43.  salută, în acest context, lansarea conceptului de prezențe maritime coordonate (PMC) și a unui proiect-pilot în Golful Guineei; solicită ca acest concept, bazat pe o analiză a nevoilor, care să includă posibilitatea de a contribui la dezamorsarea tensiunilor regionale, să fie extins la alte domenii de interes, în special la regiunea indo-pacifică, pentru a asigura și a proteja poziția și valorile internaționale ale Europei; solicită ca acest concept și misiunile relevante în curs de desfășurare să facă obiectul unei evaluări și al unei dezbateri în Parlament; invită, de asemenea, Comisia să acorde o atenție specială aspectelor legate de securitate și de apărare în următoarea actualizare a comunicării sale privind administrarea internațională a oceanelor, prevăzută pentru 2022; solicită statelor membre maritime să își întărească capacitățile navale militare pentru a aborda atât amenințările asimetrice, cât și pe cele convenționale la adresa securității maritime, a libertății de navigație și a economiei albastre a UE; invită UE să își actualizeze strategia de securitate maritimă până în 2022; salută lansarea la începutul anului 2020 a misiunii europene de cunoaștere a situației maritime în strâmtoarea Ormuz (EMASOH) și sprijină dublul obiectiv al acesteia: „garantarea unui mediu de navigație sigur și atenuarea tensiunilor regionale actuale”; salută revizuirea strategică „cuprinzătoare și coordonată” a EUNAVFOR ATALANTA, a EUTM Somalia și a EUCAP Somalia și prelungirea acestora, pentru a include toate aspectele legate de securitate;

Contracararea amenințărilor hibride

44.  condamnă actele răuvoitoare comise împotriva statelor membre, cum ar fi atacurile hibride care instrumentalizează migrația; invită Uniunea și statele membre să își îmbunătățească capacitățile de identificare a amenințărilor hibride; insistă ca Uniunea și statele membre să reacționeze în mod ferm și coordonat la orice nouă activitate cibernetică răuvoitoare, ilegală sau destabilizatoare, utilizând pe deplin instrumentele de care dispune UE și în coordonare cu partenerii săi; invită statele membre să îmbunătățească capacitățile naționale de apărare cibernetică; invită Uniunea să depună eforturi în vederea creării unui instrument juridic care să răspundă amenințărilor hibride și să se înzestreze cu o capacitate cibernetică cuprinzătoare, care să includă rețele, comunicații și schimburi de informații, instruire și exerciții securizate, inclusiv prin proiectele PESCO, printr-o bună utilizare a setului de instrumente al UE pentru diplomația cibernetică; solicită o revizuire urgentă a cadrului politicii de apărare cibernetică pentru a întări capacitatea de prevenire, atribuire, descurajare și reacție a UE și a statelor sale membre, prin întărirea poziției, a cunoașterii situației, a instrumentelor și procedurilor acestora; subliniază că este necesar ca toate instituțiile UE și statele membre ale UE să coopereze la toate nivelurile pentru a elabora o strategie de securitate cibernetică, al cărei obiectiv principal ar trebui să fie întărirea în continuare a rezilienței și dezvoltarea unor capabilități cibernetice naționale comune, robuste și mai bune, civile și militare, precum și a cooperării aferente, pentru a răspunde provocărilor persistente în materie de securitate; salută, prin urmare, anunțul făcut în cadrul SOTEU 2021 privind instituirea unei politici europene de apărare cibernetică; salută cooperarea sporită dintre statele membre în domeniul apărării cibernetice în cadrul PESCO, care include echipele de răspuns rapid în domeniul cibernetic; reamintește că punerea în aplicare cu succes a misiunilor și operațiunilor UE depinde din ce în ce mai mult de accesul neîntrerupt la un spațiu cibernetic securizat și, prin urmare, necesită capacități operaționale cibernetice robuste și reziliente, precum și răspunsuri adecvate la atacurile împotriva instalațiilor, misiunilor și operațiunilor militare; recunoaște că, într-o anumită măsură, apărarea cibernetică este mai eficace dacă include și unele mijloace și măsuri ofensive, cu condiția ca utilizarea lor să respecte dreptul internațional; își exprimă îngrijorarea cu privire la dependența UE și a statelor sale membre de instrumente străine pentru garantarea securității lor cibernetice; subliniază că este necesar să se promoveze o cultură a securității cibernetice în cadrul entităților publice și private europene, inclusiv prin introducerea de cursuri și programe de studii specifice; ia act de activitatea de instruire importantă desfășurată de Colegiul European de Securitate și Apărare (CESA) în domeniul apărării cibernetice și salută, în acest sens, crearea platformei de educație, formare, evaluare și exerciții în domeniul cibernetic (platforma Cyber EFEE); subliniază că CESA ar trebui să beneficieze de finanțare structurală din partea Uniunii pentru a-și putea spori contribuția la promovarea competențelor UE în materie de apărare cibernetică, în special ținând cont de nevoia tot mai mare de experți bine calificați în domeniul cibernetic; recunoaște importanța tot mai mare a capacităților de culegere de informații cibernetice și automatizate; subliniază că acestea constituie amenințări pentru statele membre și instituțiile UE; îndeamnă toate instituțiile UE și toate statele membre să continue să își îmbunătățească tehnologiile cibernetice și automatizate și încurajează continuarea cooperării în domeniul acestor progrese tehnologice; recomandă să se analizeze opțiunile de promovare a întăririi capacității cibernetice a partenerilor noștri, cum ar fi prelungirea mandatului misiunilor de formare ale UE pentru a include și aspecte legate de apărarea cibernetică sau pentru a lansa misiuni cibernetice civile; salută impunerea de sancțiuni împotriva autorilor ruși, chinezi și nord-coreeni ai unor atacuri cibernetice, printre care și WannaCry, NotPetya și Operation Cloud Hopper;

45.  invită SEAE să creeze un set de instrumente al UE, în concordanță cu planul de acțiune pentru democrația europeană, menit nu numai să se concentreze pe consolidarea rezilienței la dezinformare a statelor membre și a părților interesate, ci și să stabilească cerințe obligatorii pentru rețelele de socializare și să le permită cetățenilor să ia decizii în cunoștință de cauză, precum și să îmbunătățească capacitatea UE de a întări lupta împotriva dezinformării și a comportamentelor răuvoitoare deliberate, pentru a le atribui, descuraja, contracara și sancționa;

46.  insistă, având în vedere evoluția amenințărilor și adaptarea necesară a instituțiilor noastre, să se pună în aplicare măsuri în instituțiile europene, inclusiv în Parlamentul European, pentru a întări capacitățile interne ale acestora; subliniază importanța coordonării interinstituționale instituite de Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituțiile, organismele și agențiile UE (CERT-UE); îndeamnă instituțiile europene, în special Comisia Europeană, să pună la dispoziție resursele umane necesare pentru întărirea CERT-UE; îndeamnă, în acest sens, VP/ÎR și/sau statele membre să crească resursele financiare și de personal pentru a întări capacitatea UE de a se apăra împotriva atacurilor cibernetice;

47.  încurajează întărirea asistenței operaționale reciproce între statele membre; subliniază importanța efectuării unor exerciții suplimentare bazate pe scenarii de gestionare a crizelor; îndeamnă statele membre să ajungă, la finalizarea Busolei strategice, la o înțelegere comună ambițioasă cu privire la articolul 42 alineatul (7) din TUE și la articolul 222 din TFUE, inclusiv cu privire la activarea articolului 222 din TFUE și a articolului 42 alineatul (7) din TUE într-un scenariu ipotetic de atac cibernetic; subliniază, în acest sens, că condițiile de activare a articolului 42 alineatul (7) din TUE și modalitățile de acordare a asistenței necesare nu au fost niciodată clar definite și solicită o punere în aplicare mai operațională a acestui instrument;

Menținerea suveranității Uniunii în spațiu și în aer

48.  invită Uniunea să elaboreze o strategie de apărare spațială pentru a menține accesul autonom și neîntrerupt al UE și al statelor sale membre la activele spațiale în orice moment; insistă asupra necesității de a promova apariția unei culturi strategice europene comune a securității și apărării în spațiu, de a reduce dependențele strategice și a îmbunătăți administrarea operațională a programelor spațiale europene, vizând în cele din urmă autonomia strategică în toate celelalte domenii; sprijină inițiativele menite să stimuleze politica spațială a UE, inclusiv noul program spațial ambițios al UE, care trebuie să aibă în vedere protejarea activelor spațiale europene actuale și a celor mai vechi; încurajează Uniunea să își îmbunătățească conștientizarea situației și sprijinul în materie de geoinformații, întărindu-și capacitățile de cunoștințe specializate prin intermediul Centrului Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN), precum și pe cele ale statelor membre pentru a asigura legătura dintre PSAC și programul spațial al UE prin intermediul programului Galileo, îndeosebi PRS și Copernicus, pentru a profita de posibilitățile de investiții (în special din programul Orizont Europa și din FEA) și să analizeze alte sinergii posibile între spațiu și apărare (inclusiv capacități); subliniază că este important ca UE să dispună de un acces autonom la spațiu și de propriile lansatoare; insistă asupra faptului că UE ar trebui să deschidă calea către întărirea dreptului spațial internațional, un domeniu care este din ce în ce mai contestat; invită UE și statele sale membre să promoveze în mod activ inițiativele internaționale privind dezarmarea în spațiu;

49.  avertizează că spațiul cosmic poate deveni rapid o arenă militară dacă nu se pun în aplicare instrumentele juridice internaționale adecvate; insistă asupra faptului că UE ar trebui să deschidă calea în direcția întăririi dreptului spațial internațional, un domeniu în care se înregistrează din ce în ce mai multe litigii, să depună eforturi pentru a împiedica utilizarea spațiului ca o armă prin elaborarea unui instrument juridic internațional cuprinzător și să încurajeze alianțele, cooperarea internațională și soluțiile multilaterale în acest sens;

50.  salută propunerea de un nou proiect european pentru o nouă conectivitate securizată, care să includă sateliți cuantici; solicită completarea rapidă a acestui proiect, pentru a crește nivelul de securitate a telecomunicațiilor în Uniune; subliniază riscul tot mai mare de atacuri cibernetice și fizice asupra sateliților europeni și ai statelor membre; insistă asupra necesității de a se împiedica astfel de atacuri și de a se institui mecanisme defensive împotriva acestora;

51.  își manifestă îngrijorarea cu privire la creșterea continuă a cantității de deșeuri spațiale, îndeosebi pe orbita joasă, lucru care pune în pericol capacitățile noastre satelitare, precum și cu privire la creșterea numărului de microsateliți; subliniază că noile mega-constelații de sateliți cresc și mai mult riscul de coliziune; salută lucrările în curs privind elaborarea unei politici europene de gestionare a traficului spațial și solicită intensificarea negocierilor pentru a se ajunge la răspunsuri internaționale în acest sens; consideră că una dintre realizările concrete ale acestei politici ar trebui să conducă la o îmbunătățire a capacității de monitorizare a deșeurilor spațiale; sugerează ca SATCEN să fie însărcinat să analizeze și să elaboreze un raport privind siguranța și/sau vulnerabilitățile sateliților UE și ai statelor membre față de deșeurile spațiale, atacurile cibernetice și atacurile directe cu rachete;

52.  ia act de activitatea importantă desfășurată de Satcen; regretă că finanțarea misiunilor Satcen nu beneficiază de pe urma programării pe termen lung a bugetului UE și subliniază că Satcen ar trebui să beneficieze de finanțare structurală din partea Uniunii pentru a-și menține contribuțiile la acțiunile Uniunii, în special pentru a furniza imagini prin satelit de înaltă rezoluție în sprijinul misiunilor și operațiilor PSAC; consideră că nevoile de dezvoltare tehnologică ale Satcen ar trebui să fie luate în considerare în programul de lucru al FEA; propune să se creeze o comunitate de analiză a datelor geospațiale în cadrul PESCO; consideră că Satcen trebuie să joace un rol major în acest context; propune semnarea de către Parlament și Satcen a unui acord care să permită Parlamentului să aibă acces la imaginile și serviciile de analiză ale centrului pe care le consideră utile pentru informare și pentru a-și dezvolta pozițiile și procesul decizional, cu respectarea deplină a procedurilor de confidențialitate și securitate ale Satcen;

53.  insistă asupra respectării libertății traficului aerian; invită Uniunea să se protejeze împotriva oricărei amenințări la adresa aviației civile și împotriva oricărei încălcări a spațiului aerian și să întărească securitatea aviației internaționale, în cooperare cu misiunea de poliție aeriană a NATO și cu partenerii UE; îl invită pe VP/ÎR să înceapă să evalueze oportunitatea extinderii conceptului de prezență maritimă coordonată la mediul aerian;

Protejarea infrastructurilor strategice

54.  evidențiază noile amenințări cu care se confruntă Europa, inclusiv constrângerile economice, campaniile de dezinformare, ingerințele în alegeri și furtul de proprietate intelectuală; constată că, până în acest moment aceste amenințări nu declanșează articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord sau articolul 42 alineatul (7) din TUE, dar că ar trebui să li se dea un răspuns colectiv; solicită o coordonare sporită la nivel european pentru a evalua, a analiza și a preveni alte atacuri hibride din partea unor actori internaționali; solicită ca instrumentele existente ale UE să devină operaționale, astfel încât să contribuie mai mult la prevenirea și contracararea amenințărilor hibride și la protejarea infrastructurii critice, precum și la funcționarea instituțiilor noastre democratice și la securizarea lanțurilor noastre de aprovizionare, luând în calcul structurile existente și având în vedere posibilitatea de a lua contramăsuri colective în cadrul unui ansamblu de instrumente hibride mai larg; subliniază nevoia urgentă ca instituțiile, agențiile și alte organisme europene să își dezvolte capacitățile de comunicare strategică, să se doteze cu sisteme de comunicații sigure și cu o capacitate de reacție rapidă la atacuri și să își sporească masiv robustețea;

55.  invită Uniunea să pună în aplicare învățămintele trase în urma exercițiilor bazate pe scenariile prevăzute la articolul 42 alineatul (7) din TUE și să efectueze o analiză flexibilă și neobligatorie pentru activarea sa, pentru a consolida asistența reciprocă și solidaritatea dintre statele membre;

56.  subliniază că cablurile de fibre optice reprezintă coloana vertebrală a economiilor noastre digitale din lumea internetului, prin care trece 97 % din totalul traficului de internet; subliniază că, deși aceste cabluri constituie un element central și indispensabil al infrastructurii critice a UE și, ca urmare, au o importanță geopolitică semnificativă, ele au fost recent ținta unor operațiuni de sabotaj sau spionaj străine; consideră că UE ar trebui să acorde prioritate siguranței și protecției acestor cabluri; invită UE să elaboreze un program de securitate a cablurilor de fibre optice ale UE care să includă cercetare, coordonare, elaborarea de politici, semnalarea, investigarea și monitorizarea incidentelor și instruirea pazei de coastă; subliniază că economiile noastre moderne în general, dar și industriile de apărare și de securitate, în special, depind puternic de semiconductori; salută, în această privință, anunțul președintei Comisiei Europene conform căruia deficitul de semiconductori trebuie eliminat consolidând activitatea de cercetare, proiectarea și producerea acestora în UE prin adoptarea unui act legislativ european privind cipurile; subliniază insistent, în acest context, rolul pe care industria europeană de apărare și securitate îl joacă în UE, întrucât aceasta oferă mijloacele necesare pentru a garanta siguranța cetățenilor europeni și dezvoltarea economică durabilă a Uniunii; salută eforturile UE de a atinge aceste obiective și crearea Alianței europene pentru materiile prime (ERMA);

Dezvoltarea capacităților civile și militare, îmbunătățirea proceselor și a dezvoltării și asigurarea coerenței acestora

57.  ia act de faptul că pandemia ne-a pus în lumină vulnerabilitățile, punctele slabe și problemele; constată că UE nu dispunea de toate capacitățile și capabilitățile pentru a asigura o evacuare coordonată și în condiții de siguranță a cetățenilor săi din Afganistan în cursul evacuării militare haotice a aeroportului internațional din Kabul; cere, ca urmare, efectuarea unei evaluări aprofundate; face apel la voința politică de a acționa în situații de urgență și de criză într-un mod rapid, eficient și clar și de a reduce dependențele strategice ale Europei, inclusiv atunci când acestea afectează capacitatea de acțiune militară a Europei; reamintește obiectivul de întărire a autonomiei strategice a Uniunii Europene, astfel încât aceasta să poată fi un partener strategic credibil, exigent și capabil să își apere interesele și valorile; salută, în acest sens, activitatea și inițiativele Comisiei Europene și activitățile SEAE;

58.  salută progresele care permit dezvoltarea de noi capabilități militare europene în legătură cu Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP) și cu Acțiunea pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării (PADR) în direcția întăririi bazei industriale și tehnologice de apărare europene (EDTIB), care constituie un element crucial pentru realizarea autonomiei strategice; subliniază importanța unei baze industriale și tehnologice de apărare europene puternice, competitive și inovatoare, combinată cu formarea unei piețe a echipamentelor de apărare a UE care să respecte pe deplin normele pieței interne și poziția comună a UE privind exportul de arme; invită Comisia să desprindă învățăminte utile din aceste instrumente pentru Fondul european de apărare (FEA) pentru a obține rezultate operaționale; salută adoptarea Regulamentului privind FEA și a normelor sale clare; reamintește caracterul extrem de sensibil și strategic al cercetării în domeniul apărării, atât pentru competitivitatea industrială, cât și pentru autonomia strategică a UE; consideră că, pentru a menține competitivitatea bazei industriale și tehnologice de apărare europene este indispensabil să se susțină accesul întreprinderilor sale la finanțare bancară și nebancară; subliniază că producția în domeniul apărării are, în mare măsură, o dublă utilizare și servește domeniului civil; invită Comisia să se asigure că, încurajând simultan industria să fie mai ecologică, eticheta ecologică europeană păstrează competitivitatea industriei europene de apărare, mai ales în condițiile în care joacă un rol important pentru autonomia strategică a UE;

59.  încurajează instituirea unei guvernanțe eficiente între Comisie și statele membre pentru gestionarea proiectelor atât la nivel de stat, cât și la nivel industrial; recomandă Comisiei să analizeze care sunt opțiunile de reducere a sarcinii birocratice pentru a facilita participarea întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii la proiectele FEA; încurajează inițiative precum EDIDP, PESCO și FEA să faciliteze implicarea IMM-urilor prin intensificarea eforturilor care sprijină incubarea și investițiile de capital; recomandă crearea unui mecanism comun de testare practică a capabilităților dezvoltate în cadrul EDTIB și FEA pentru a facilita integrarea acestor capabilități în armatele naționale; salută dispozițiile Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării (Directiva 2009/81/CE) care urmăresc să promoveze achiziții publice într-un regim de cooperare și face apel la statele membre să valorifice pe deplin eforturile de dezvoltare întreprinse în cadrul FEA, precum și să asigure atingerea unui nivel adecvat al economiilor de scară;

60.  îndeamnă Comisia să își continue eforturile pentru a combate fragmentarea pieței interne din UE a produselor din domeniul apărării, care conduce încă la suprapuneri inutile și la multiplicarea ineficiențelor în efectuarea cheltuielilor de apărare la nivelul statelor membre;

61.  regretă reducerea sumelor alocate FEA și mobilității militare în cadrul CFM, ceea ce face și mai necesară coerența dintre inițiativele Uniunii în domeniul apărării [PESCO, CARD, FEA și Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE)]; subliniază, în acest sens, rolul Agenției Europene de Apărare (AEA); reamintește concluziile primului CARD și mai ales importanța creșterii coerenței dintre inițiativele europene de stabilire a priorităților în materie de capabilități și procesele naționale de planificare, în special pe termen lung, pentru a răspunde realmente nevoilor forțelor armate; invită Consiliul și Comisia să continue să integreze recomandările CARD în viitoarele programe de lucru ale FEA și în proiectele PESCO pentru a crește coerența între aceste instrumente; reamintește, în acest sens, că statele membre au responsabilitatea finală de a îndeplini obiectivul de asigurare a coerenței capacităților europene, în special în domeniile identificate de raportul CARD; reamintește și importanța angajamentului statelor membre, asumat în diferite cadre, de a menține un ritm susținut al investițiilor în domeniul apărării și de a utiliza posibilitățile oferite de FEA pentru a stimula noi investiții; subliniază că un nivel adecvat al resurselor financiare, al personalului și al mijloacelor este esențial pentru a se garanta că Uniunea are forța și capacitatea de a promova pacea și securitatea în interiorul frontierelor sale și în lume; solicită majorarea bugetului FEA după 2027;

62.  ia act de lansarea Fondului NATO pentru inovare în domeniul tehnologiilor emergente și disruptive, care a fost semnat de 16 state membre ale UE și de Regatul Unit; subliniază că acest fond abordează subiecte pe care le vizează și FEA și, prin urmare, invită toate statele membre ale UE participante să asigure complementaritatea cu FEA pentru a evita suprapunerile inutile; subliniază, în acest context, că este nevoie de o cooperare strânsă între UE și Regatul Unit în materie de securitate și apărare;

63.  invită statele membre ale UE care sunt membre NATO să se asigure că bugetele naționale pentru apărare se ridică la cel puțin 2 % din PIB;

64.  subliniază că PESCO și FEA sunt, în primul rând, instrumente în serviciul Uniunii și al statelor sale membre; subliniază că PESCO și FEA trebuie să facă posibilă întărirea cooperării în domeniul apărării între statele membre care să aducă o ridicată valoare adăugată europeană: reamintește, ca urmare, obiectivele de consolidare a autonomiei strategice a Uniunii, de creștere a caracterului operațional al forțelor europene și a interoperabilității sistemelor de apărare, de reducere a fragmentării peisajului capabilităților și a pieței europene a apărării pentru aceste inițiative, de sprijinire a competitivității EDTIB, de consolidare a autonomiei strategice, a suveranității tehnologice, de îmbunătățire a capacității operaționale și de reducere a fragmentării pieței europene a apărării;

65.  regretă acumularea de întârzieri în revizuirea deciziei privind guvernanța PESCO; reamintește că este necesar să se dezvolte stimulente financiare; reamintește că participarea țărilor terțe la proiecte individuale PESCO trebuie decisă de la caz la caz, atunci când o astfel de participare este în interesul strategic al Uniunii, în special pentru furnizarea de competență tehnică sau de capacități suplimentare, și trebuie să se desfășoare într-un mod strict condiționat și pe baza unei reciprocități stabilite și efective; solicită să fie deplin implicat în decizia de a deschide participarea țărilor terțe la orice proiect PESCO; salută primele etape ale proiectului de mobilitate militară și cere aplicarea rapidă a următoarelor etape; salută participarea Statelor Unite, a Norvegiei și a Canadei la proiectul de mobilitate militară; salută parteneriatele bilaterale care vizează dialogul pe teme de securitate și de apărare, în special cu Canada și Norvegia, doi contribuitori importanți la misiunile și operațiunile PSAC;

66.  subliniază că FEA trebuie să promoveze construirea și întărirea sectoarelor industriale europene și a companiilor europene-fanion și să stimuleze competitivitatea IMM-urilor printr-o logică de programare multianuală care încorporează dezvoltarea de foi de parcurs tehnologice și în materie de capabilități pentru a asigura predictibilitatea necesară, care este indispensabilă pentru proiectele complexe pe termen lung, și să profite de sinergiile dintre sectorul civil și cel militar; insistă, ca urmare, asupra necesității de a crea sinergii cu diferite politici ale Uniunii, în special cu Orizont Europa și cu programul spațial european pentru a permite o concentrare efectivă a resurselor FEA asupra chestiunilor militare în sens restrâns; salută Planul de acțiune al Comisiei Europene privind sinergiile dintre industria civilă, industria de apărare și industria spațială, care promovează inovarea în domeniul produselor cu dublă utilizare; invită Uniunea și Comisia să ia în considerare sistematic contribuția EDTIB la autonomia strategică a Uniunii în toate politicile sale; invită Comisia să prezinte și o strategie industrială specială pentru EDTIB;

67.  salută faptul că revizuirea strategică a PESCO a dus la o reducere a numărului de proiecte, care sunt mai concentrate, și la o creștere a monitorizării sale politice; reamintește statelor membre că este important să își respecte angajamentele în acest cadru pentru a crește eficiența proiectelor și a ajunge la o capacitate operațională deplină în termenele prevăzute și mai ales înainte de 2025; așteaptă, în consecință, ca următoarea revizuire strategică să includă și o evaluare amănunțită care trebuie să ducă la obținerea de rezultate în proiectul PESCO;

68.  sprijină propunerea Comisiei de a scuti de la cota TVA echipamentele de apărare concepute și dezvoltate în UE, aceasta constituind o măsură pozitivă menită să uniformizeze practicile de la nivel mondial și să promoveze autonomia strategică europeană;

69.  consideră că pachetul de capacități al Busolei strategice ar trebui să aibă următoarele obiective:

70.  subliniază că digitalizarea este un domeniu de posibilități care conține însă și amenințări semnificative ale unor acțiuni ostile întreprinse de către actori statali sau nestatali care șterg diferențele definite în dreptul conflictelor armate și că acest domeniu nu cunoaște frontiere; consideră că este necesar să se meargă mai departe pentru a garanta accesul cetățenilor europeni la acest sector disputat în prezent și pentru a dezvolta o cultură a securității și a solidarității între europeni, precum și instrumente efective de îndeplinire a acestui obiectiv; solicită să se acorde o atenție deosebită impactului tehnologiilor emergente pentru a se asigura că acestea sunt aplicate și utilizate în întreaga Uniune, pentru a facilita cercetarea și inovarea și pentru a spori reziliența UE, acordând atenție necesității de a controla utilizarea acestora și mai ales următoarelor aspecte;

71.  invită, în consecință, ca UE să preia inițiativa în cadrul eforturilor globale de stabilire a unui cadru de reglementare cuprinzător pentru dezvoltarea și utilizarea armelor bazate pe IA; cere VP/ÎR, statelor membre și Consiliului European să adopte o poziție comună față de sistemele de arme autonome care să asigure un control uman eficace asupra funcțiilor critice ale sistemelor de arme; insistă că este nevoie să se lanseze negocieri internaționale cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică armele complet autonome; sprijină activitatea în domeniul sistemelor de arme autonome letale în limitele Convenției privind interzicerea anumitor tipuri de arme convenționale (CCW), care este în prezent singurul for internațional în care sunt discutate aceste aspecte;

72.  salută reînnoirea angajamentului statelor membre față de Poziția comună, așa cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2019/1560 a Consiliului, și subliniază că este important să se efectueze o evaluare aprofundată a cererilor de licențe de export pentru tehnologie și echipament militar în conformitate cu criteriile stipulate în aceasta; observă că Decizia (PESC) 2019/1560 a Consiliului și concluziile relevante din 16 septembrie 2019 reflectă faptul că statele membre sunt tot mai conștiente că transparența și convergența la nivel național și la nivelul UE în domeniul exporturilor de arme trebuie să crească; salută eforturile depuse pentru a crește transparența și controlul public și parlamentar asupra exporturilor de arme; face apel la eforturi comune pentru a îmbunătăți evaluările riscurilor, controalele utilizatorilor finali și verificările post-transfer;

73.  este ferm convins că, întrucât UE este din ce în ce mai ambițioasă în domeniul apărării, este nevoie de o mai mare convergență și consecvență în politicile statelor membre privind exportul de arme; invită statele membre să respecte întrutotul Poziția comună 2008/944/PESC privind normele comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipamente militare, așa cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2019/1560 a Consiliului și să aplice strict criteriul 4 privind stabilitatea regională; solicită crearea unui mecanism de consultare la nivelul statelor membre pentru evaluarea respectării poziției comune;

74.  ia act de eforturile comune depuse de unele state membre în vederea dezvoltării unor viitoare capabilități esențiale în afara cadrului UE, în special viitorul sistem de luptă aeriană (FCAS) și sistemul principal de luptă terestră (MGCS); subliniază că aceste proiecte sunt importante pentru consolidarea capabilităților militare europene în general; subliniază rezultatele primului proces CARD, care au arătat că modernizarea și achiziționarea de sisteme de tancuri constituie domenii de interes pentru cooperare; recomandă statelor membre respective să analizeze posibilitățile de cooperare și finanțare suplimentare la nivel european, în special în cadrul FEA, pentru a valorifica pe deplin potențialul inovator al industriilor europene de apărare și pentru a obține economii de scară mai mari; consideră, în acest context, că proiectul TEMPEST condus de Regatul Unit, la care participă și statele membre ale UE, se suprapune inutil cu FCAS și, ca urmare, încurajează statele care participă la ambele proiecte să le combine pentru a realiza economii de scară, precum și pentru a asigura interoperabilitatea între UE și Regatul Unit; subliniază, în acest context, că este nevoie de o cooperare strânsă între UE și Regatul Unit în materie de securitate și apărare, care să creeze parteneriate defensive mai puternice și să sprijine autonomia țărilor partenere;

Construirea de parteneriate mai puternice în domeniul apărării și sprijinirea suveranității țărilor partenere

Apărarea multilateralismului în materie de control al armamentelor, de dezarmare și de neproliferare

75.  solicită acordarea de sprijin consolidării și menținerii arhitecturii de control al armelor convenționale în Europa, în contextul unei erodări treptate marcate de retragerea Statelor Unite și a Rusiei din Tratatul „Cer Deschis”; solicită sprijinirea și consolidarea activă a regimurilor și a forurilor de dezarmare sub toate aspectele: universalizare, sprijin pentru punerea în aplicare, sprijin politic și instituțional și sprijin financiar; invită Uniunea să acorde o atenție deosebită riscurilor nucleare, radiologice, biologice și chimice (NRBC), în contextul Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, insistând îndeosebi asupra regimului de interzicere și a obligațiilor convenționale prevăzute în Convenția privind armele chimice (CWC) și asupra combaterii impunității;

76.  salută prelungirea noului tratat privind reducerea armelor strategice (noul tratat START) și regretă sfârșitul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune (INF); ia act de proliferarea rachetelor hipersonice; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să contribuie la prevenirea unei curse internaționale a înarmărilor cu rachete hipersonice; își reafirmă sprijinul deplin pentru angajamentul UE și al statelor sale membre față de Tratatul cu privire al neproliferarea armelor nucleare (TNP) ca piatră unghiulară a regimului de neproliferare și de dezarmare nucleară; își reiterează solicitarea privind adoptarea unor măsuri concrete și eficace cu ocazia celei de a zecea Conferințe de revizuire a TNP; insistă asupra necesității de a se garanta că UE joacă un rol puternic și constructiv în dezvoltarea și consolidarea eforturilor globale de neproliferare bazate pe norme și a arhitecturii de control al armelor și de dezarmare;

77.  își reiterează sprijinul constant pentru Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), ca fiind cel mai bun mijloc posibil de a obține garanții de neproliferare în Iran; salută reluarea discuțiilor și invită toate părțile să revină la conformarea deplină cu acesta; invită Uniunea să se asigure că obligațiile care decurg din CWC sunt îndeplinite de către toate părțile la aceasta și să combată impunitatea; solicită UE și statelor sale membre să depună eforturi pentru încheierea unui protocol la Convenția cu privire la armele biologice prin care să se instituie mecanisme de verificare;

Consolidarea dialogului, a parteneriatelor și a cooperării în materie de securitate și apărare

78.  insistă ca Uniunea să adopte o abordare strategică a parteneriatelor sale reciproc avantajoase bazată, printre altele, pe valori și principii comune, pe apărarea intereselor sale și a obiectivului său de a obține autonomia strategică; subliniază că este în interesul Uniunii să acționeze împreună cu partenerii săi, cu respectarea deplină a alianțelor, autonomia strategică făcând parte din cadrul multilateral;

79.  solicită întărirea în continuare a cooperării cu organizațiile internaționale și, în special, cu ONU, în special între misiunile PSAC și operațiunile de menținere a păcii, mai ales în teatrele comune; subliniază importanța cooperării cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în domeniul securității;

80.  subliniază că este necesar să se consolideze cooperarea transatlantică UE-SUA pe baza unui parteneriat egal, bazat pe valori și obiective comune, care să respecte în același timp autonomia, interesele și aspirațiile celeilalte părți; salută instituirea unui dialog strategic UE-SUA privind securitatea și apărarea pentru a contribui la o relație transatlantică reciproc avantajoasă și echilibrată; salută în special dialogurile dintre UE și SUA, în curs sau viitoare, privind China, Rusia și regiunea indo-pacifică; subliniază dimensiunea operațională a parteneriatului prin asigurarea menținerii autonomiei strategice a Uniunii, în special în ceea ce privește reglementările americane privind traficul internațional cu arme (ITAR); salută caracterul adecvat al formatului care vizează contracararea amenințărilor hibride; salută, în acest sens, implicarea statelor terțe în AEA prin acorduri administrative, cu condiția ca aceasta să fie însoțită de măsuri echivalente și de garanții obligatorii din punct de vedere juridic menite să protejeze interesele de apărare și securitate ale Uniunii și ale statelor sale membre; regretă că aliații UE nu au asigurat consultări și informări suficiente cu privire la retragerea din Afganistan și la acordul trilateral de securitate AUKUS; subliniază că acest fapt ar trebui să reamintească UE că este necesar să își atingă neîntârziat obiectivele în materie de apărare pentru a-și asigura capacitatea de a acționa ca actor global în favoarea păcii;

81.  subliniază că cooperarea necesară cu NATO, consacrată la articolul 42 alineatul (2) din Tratatul Atlanticului de Nord, trebuie să se dezvolte ținând seama în mod adecvat de caracteristicile și rolurile specifice ale NATO și ale UE, cu respectarea deplină a autonomiei decizionale a ambelor organizații; invită la întărirea NATO, care să se bazeze pe o Uniune Europeană mai solidă (pilonul european al NATO), și dorește ca parteneriatul UE-NATO să se dezvolte într-un mod foarte concret, în special având în vedere caracterul tot mai hibrid al amenințării, și să includă parametri care nu sunt în mod direct militari în competiția strategică pe timp de pace; recunoaște că în cazul unor noi amenințări pe teritoriul european, cum ar fi dezinformarea, furtul de proprietate intelectuală, constrângerile economice sau sabotajul cibernetic, Uniunea Europeană își întărește capacitatea pentru a deveni furnizor de securitate; subliniază că situația strategică actuală necesită sprijinul clar al NATO pentru inițiativele europene în domeniul apărării, inclusiv în ceea ce privește mijloacele, cu respectarea prerogativelor fiecărei instituții; reamintește că este important să se aplice deplin acordul „Berlin Plus” și să se permită transmiterea documentelor clasificate între cele două organizații; consideră că lucrările desfășurate în paralel atât în legătură cu busola strategică a UE, cât și cu modernizarea preconizată a conceptului strategic al NATO reprezintă o ocazie unică de a stabili priorități clare și coerență, precum și de a identifica și alte sinergii pentru întărirea legăturii transatlantice și continuarea cooperării UE-NATO; solicită, în acest context, ca noul concept strategic al NATO să țină seama pe deplin de Busola strategică a Uniunii și să fie coerent cu aceasta; recunoaște rolul NATO ca piatră unghiulară a securității colective pentru acele state membre care sunt și membre ale NATO; constată totuși, cu îngrijorare, că divergențe profunde și persistente cu unul dintre statele membre ale NATO, care nu este membru al UE, împiedică cooperarea dintre cele două organizații și subminează solidaritatea dintre statele membre, în special în zona strategică din estul Mării Mediterane; așteaptă cu interes noua Declarație comună UE-NATO;

82.  constată riscul de creștere exponențială a amenințărilor din partea extremiștilor ca urmare a retragerii NATO din Afganistan și a preluării ulterioare a puterii de către talibani; invită la un proces serios de reflecție asupra învățămintelor desprinse în Afganistan și la desfășurarea unei strategii active în regiune pentru a atenua efectul faptului că Afganistanul a devenit un nou teren propice pentru extremism și terorism; reafirmă că trebuie depuse toate eforturile necesare pentru a proteja securitatea și drepturile omului ale cetățenilor afgani și a-i proteja pe aceștia în fața violenței, persecuțiilor și crimelor; subliniază că este necesar să se continue evacuările, în special cele ale persoanelor care au lucrat pentru UE; observă că retragerea din Afganistan a subliniat necesitatea ca UE să își asume o mai mare responsabilitate pentru securitatea globală și să contribuie semnificativ la întărirea capabilităților și capacităților sale;

83.  invită la strângerea relațiilor cu statele democratice din regiunea indo-pacifică și din sectoare tematice specifice (securitate cibernetică, sectorul hibrid, cel maritim etc.), precum și cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN); subliniază amenințările de securitate din regiunea indo-pacifică, aceasta prezentând un interes semnificativ pentru UE; constată cu îngrijorare crescândă creșterea arsenalului și a staturii militare a Chinei, în special testul cu rachetă hipersonică pe care se bănuiește că l-a efectuat și încălcările tot mai frecvente ale zonei de identificare a apărării antiaeriene a Taiwanului; cere tuturor părților în cauză să își soluționeze divergențele prin mijloace pașnice pentru a elimina tensiunile și să nu acționeze unilateral pentru a modifica situația existentă; invită toate părțile să adere la principiile dreptului internațional, în special la Convenția ONU asupra dreptului mării; subliniază că dezinformarea provenită din regiunea indo-pacifică, care amenință să submineze activitățile UE în regiune, dobândește o relevanță din ce în ce mai mare și, în consecință, invită Consiliul și Comisia să trateze această problemă la fel cum o face în cazul dezinformării provenite de pe flancul de est al UE; ia act cu profundă îngrijorare de recenta desfășurare de forțe și de escaladarea tensiunilor în puncte fierbinți regionale cum ar fi Marea Chinei de Sud și de Est și Strâmtoarea Taiwan; subliniază că pacea și stabilitatea în regiunea indo-pacifică sunt foarte importante pentru UE și statele sale membre; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu manevrele militare continue ale Chinei în Strâmtoarea Taiwan, inclusiv cele care vizează Taiwanul sau care au loc în zona de identificare a apărării antiaeriene a Taiwanului; invită Republica Populară Chineză să înceteze să-și expună ostentativ puterea militară, care reprezintă o amenințare serioasă la adresa păcii și a stabilității în Strâmtoarea Taiwan și în regiunea indo-pacifică; reiterează necesitatea unui dialog lipsit de tactici coercitive sau destabilizatoare din partea părților; subliniază că se opune oricărei acțiuni unilaterale care ar putea submina statu quo-ul Strâmtorii Taiwan și că orice modificare a relațiilor bilaterale nu trebuie să se efectueze împotriva voinței cetățenilor Taiwanului; subliniază că atitudinea tot mai belicoasă al Chinei față de anumite state și teritorii constituie un motiv de îngrijorare; subliniază că UE ar trebui să efectueze o evaluare a posibilelor consecințe ale unui conflict regional asupra securității UE, care ar trebui să analizeze și modul în care UE ar trebui să reacționeze la deteriorarea situației de securitate din regiunea indo-pacifică și dincolo de aceasta; salută discuțiile în curs privind participarea Japoniei la EUTM Mali și Mozambic și participarea Indiei la operațiile și misiunile PSAC africane;

84.  salută semnarea Acordului strategic de cooperare militară și în domeniul apărării dintre Grecia și Franța ca un pas pozitiv către o autonomie strategică europeană și crearea unei Uniuni Europene a Apărării veritabile și funcționale; cere întărirea cooperării cu țările partenere din zona mediteraneeană pentru combaterea extremismului, terorismului, a comerțului ilicit cu arme și a traficului de persoane;

85.  subliniază că este important din punct de vedere geopolitic pentru Uniune să își asume responsabilitatea principală în asigurarea stabilității, a securității și a prosperității sale regionale și în prevenirea proceselor de destabilizare în vecinătatea estică și sudică a UE, precum și în regiunea arctică; recunoaște valoarea politică, economică, de mediu, de securitate și strategică din ce în ce mai mare a Cercului Polar de nord; îndeamnă statele membre să continue să coopereze cu Consiliul Arcticii în toate chestiunile de interes pentru UE și să elaboreze o strategie amplă pentru această regiune; ia act de noile provocări în materie de securitate din Arctica generate de mediul în schimbare și de interesul geopolitic din ce în ce mai ridicat pentru regiune; subliniază necesitatea de a include politica arctică a UE în PSAC; subliniază că UE trebuie să aibă o viziune clară asupra rolului său în securitatea în regiunea arctică și o bună cooperare cu NATO; subliniază că regiunea arctică trebuie să rămână o zonă de cooperare pașnică și avertizează în legătură cu intensificarea militarizării în regiune;

86.  recunoaște importanța implicării PSAC în vecinătatea estică; sprijină aprofundarea cooperării militare și în materie de securitate cu țările din Parteneriatul estic pentru menținerea stabilității la frontierele Uniunii; își reiterează apelul la asumarea unui rol mai activ al UE în soluționarea pașnică a conflictelor în curs și în prevenirea oricăror viitoare conflicte în regiune; invită la acordarea de ajutor țărilor din Parteneriatul estic și la implicarea țărilor interesate din cadrul Parteneriatului estic în activitățile Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride; solicită să se creeze o platformă de cooperare între Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE și Parteneriatul Estic pentru a aborda probleme legate de combaterea dezinformării în vederea consolidării rezilienței țărilor din cadrul Parteneriatului estic;

87.  recunoaște contribuția Georgiei, a Republicii Moldova și a Ucrainei la misiunile și operațiunile PSAC; sprijină o cooperare mai strânsă în domeniul apărării și securității cu acești parteneri valoroși;

88.  condamnă viguros din nou comportamentul agresiv al Rusiei față de Ucraina, în special concentrarea substanțială de forțe militare la frontierele Ucrainei, în Donbas, în peninsula Crimeea aflată sub ocupație și în Belarus, sprijinul financiar și militar continuu pentru formațiunile armate din Donbas, ocuparea ilegală a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol, blocada Mării Azov și atacurile cibernetice și alte atacuri hibride comise repetat asupra Ucrainei; subliniază că concentrarea de forțe militare ruse și încălcarea repetată a acordului de încetare a focului reprezintă o amenințare la adresa păcii, stabilității și securității în Europa; solicită guvernului rus să își retragă forțele de la frontierele ucrainene și să înceteze să își amenințe vecinii; reamintește că Formatul Normandia și acordurile de la Minsk I și II sunt singurele inițiative diplomatice care urmăresc să pună capăt ostilităților dintre Ucraina și separatiștii susținuți de Rusia din Donețk și Lugansk și solicită sprijin pentru eforturile de relansare a negocierilor în formatul Normandia și de obținere a unor rezultate tangibile; salută eforturile considerabile de susținere a unei cooperări intense între UE, statele sale membre și Statele Unite, precum și între statele membre în ceea ce privește situația în cauză; solicită o asistență militară și de securitate sporită și credibilă pentru Ucraina, în funcție de nevoile sale, inclusiv prin mobilizarea Instrumentului european pentru pace; încurajează statele membre să își sporească asistența militară și de securitate bilaterală acordată Ucrainei; ia act de prima reuniune în cadrul dialogului pe teme cibernetice între UE și Ucraina și este pregătit să sprijine, dacă este nevoie, sporirea asistenței UE în materie de securitate cibernetică pentru Ucraina; salută lansarea dialogului UE-Ucraina privind securitatea cibernetică și încurajează colaborarea similară cu alte țări interesate din cadrul Parteneriatului estic;

89.  regretă absența unui parteneriat între Regatul Unit și Uniunea Europeană în ceea ce privește cooperarea în materie de securitate și apărare din cauza lipsei de interes a guvernului britanic, în pofida asigurărilor date în declarația politică de stabilire a cadrului pentru viitoarea relație dintre UE și Regatul Unit; subliniază că este necesar un acord între UE și Regatul Unit privind cooperarea în materie de politică externă și de securitate pentru a putea face față mai bine amenințărilor comune de securitate de la nivel mondial; face apel la guvernul Regatului Unit să deschidă negocierile în vederea inițierii unei cooperări intense în domeniul politicii externe, al securității, al apărării și al dezvoltării capabilităților; invită la o cooperare mai strânsă și la stabilirea unui parteneriat mai solid cu organizațiile africane relevante cum ar fi Uniunea Africană, ECOWAS, Comisia pentru Dezvoltare a Africii Australe (SADC), G5 Sahel, Parlamentul Panafrican, promovând un rol parlamentar mai important în Africa; solicită, de asemenea, UE să își respecte angajamentele asumate în cadrul celui de-al patrulea Summit UE-Africa de a sprijini stabilitatea economică și politică și de a sprijini în continuare capacitățile Forței africane de intervenție rapidă; dată fiind natura ciclică a conflictelor din regiune, subliniază nevoia unei angajări politice mai intense în relații cu guvernele sprijinite de UE pentru a asigura o transparență mai mare, a combate corupția, a cultiva caracterul incluziv și a implica cetățenii în efortul de reducere a riscului de conflicte armate și etnice;

90.  invită la cooperare în materie de instruire și de întărire a capacităților militare cu țările partenere slăbite de conflicte sau amenințări regionale sau care sunt ținta ingerințelor ostile externe;

91.  recunoaște rolul pe care îl are creșterea fluxului finanțelor ilicite către paradisurile fiscale și riscul reprezentat de acestea în intensificarea militarizării și finanțarea activităților teroriste și în agravarea instabilității mondiale; solicită întreprinderea de mai multe acțiuni de combatere a spălării banilor și conferirea de capacitate de acțiune partenerilor, în special în Africa și America Latină, prin mecanisme menite să limiteze tranzacțiile financiare obscure, inclusiv prin implicarea autorităților în paradisurile fiscale;

Îmbunătățirea guvernanței europene a PSAC

92.  consideră îmbucurător faptul că Direcția Generală Industria Apărării și Spațiu (DG DEFIS) și-a început activitatea; salută anunțul privind organizarea unui summit european pe tema apărării la începutul anului 2022, precum și faptul că președintele Consiliului European a declarat 2022 anul apărării europene; așteaptă ca ambele inițiative să dea un nou impuls dezvoltării Uniunii Europene a Apărării; invită cetățenii, mediul universitar, organizațiile societății civile și sectorul privat să își exprime așteptările cu privire la arhitectura PSAC, la pace, apărare și securitate, la Busola strategică și la rolul UE în lume în cadrul Conferinței privind viitorul Europei; invită instituțiile UE să transpună aceste așteptări în propuneri și acțiuni concrete; subliniază importanța îmbunătățirii instrumentelor aflate la dispoziția societății civile pentru a asigura implicarea semnificativă a acesteia în formularea și controlul politicii în materie de apărare; solicită crearea unei Comisii pentru securitate și apărare de sine stătătoare în Parlamentul European și oficializarea unui Consiliu UE al miniștrilor apărării;

93.  reamintește rolul important al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate; invită statele membre să evalueze reforma procesului decizional, și anume cea prevăzută la articolul 31 din TUE, care extinde votul cu majoritate calificată (VMC) la politica externă și de securitate a UE în domenii legate de PSAC, și să exploreze utilizarea deplină a „clauzelor-pasarelă” și domeniul de aplicare al articolelor care consolidează solidaritatea și asistența reciprocă a UE în perioade de criză;

94.  reamintește că Parlamentul ar trebui să fie consultat în prealabil și informat în mod adecvat în legătură cu planificarea, modificarea și posibilitatea încheierii misiunilor PSAC; subliniază că este necesar ca Parlamentul European fie implicat activ în evaluarea misiunilor și operațiunilor PSAC, în vederea consolidării transparenței acestora și a sprijinului lor politic și public; consideră ar trebui să se țină seama în mod adecvat de recomandările sale; este hotărât să își îndeplinească pe deplin rolul de control al instrumentului „Europa globală”, în special a dimensiunii sale de pace și securitate, precum și în ceea ce privește punerea în aplicare a FEA;

95.  subliniază că este necesar să se dezvolte o cooperare tot mai strânsă în materie de PSAC cu parlamentele naționale pentru a consolida responsabilitatea, controlul și diplomația în domeniul apărării;

96.  insistă asupra faptului că Parlamentul ar trebui să fie informat și consultat periodic cu privire la punerea în aplicare a PESCO, având în vedere legătura sa esențială cu diferitele instrumente financiare ale PSAC, în special cu FEA, asupra căruia Parlamentul European își exercită controlul;

97.  insistă că este important să existe legături efective între diferitele structuri de guvernanță ale UE (Comisia, SEAE, AEA etc.) și că este necesar să se promoveze relații bune cu Parlamentul European în calitate de unic organism care reprezintă cetățenii Uniunii, în conformitate cu dispozițiile relevante din tratate;

98.  va veghea cu atenție ca natura specială a chestiunilor militare să fie luată în considerare în dreptul Uniunii Europene într-un mod mai adecvat; reamintește, în acest scop, că Parlamentului European se pronunță în favoarea menținerii statutului militar, care răspunde exigențelor speciale ale acestei profesii și constituie garanția eficacității forțelor armate în fiecare dintre statele membre; solicită păstrarea mijloacelor de acțiune ale serviciilor de informații, care nu își pot îndeplini misiunea de a proteja securitatea națională fără acces complet la datele de conectare, ca măsură preventivă, pe o perioadă suficientă de timp și sub controlul instanțelor naționale și al Convenției Europene a Drepturilor Omului; ia act de adoptarea de către Consiliu a abordării sale generale în legătură cu pachetul privind cerul unic european; reamintește că este necesar să se păstreze suveranitatea statelor membre și libertatea de acțiune a forțelor armate europene; reamintește, în ceea ce privește furnizarea de servicii, imperativele de securitate națională legate de accesul, fiabilitatea și integritatea datelor și insistă asupra faptului că introducerea clauzelor de salvgardare militară în regulamentele UE trebuie să permită să se răspundă acestei duble provocări;

o
o   o

99.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintei Comisiei Europene și comisarilor de resort precum comisarul pentru piața internă, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, agențiilor UE care își desfășoară activitatea în domeniile spațiului, securității și apărării, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 285, 29.8.2017, p. 110. (2) JO C 388, 13.11.2020, p. 22. (3) JO C 232, 16.6.2021, p. 71. (4) JO C 270, 7.7.2021, p. 54. (5) JO C 270, 7.7.2021, p. 41. (6) JO C 385, 22.9.2021, p. 47. (7) JO C 404, 6.10.2021, p. 202. (8) JO C 494, 8.12.2021, p. 54. (9) JO C 506, 15.12.2021, p. 159. (10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0346. (11) Texte adoptate, P9_TA(2021)0412. (12) JO L 170, 12.5.2021, p. 149. (13) JO L 209, 14.6.2021, p. 1. (14) JO L 129 I, 17.5.2019, p. 13. (15) JO L 331, 14.12.2017, p. 57. (16) JO L 102, 24.3.2021, p. 14.

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință – raport anual pe 2021 (2021/2181(INI))

P9_TA(2022)0041 A9-0353/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 17 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid și Rezoluția 43/29 adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 22 iunie 2020 privind prevenirea genocidului,

—   având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Declarația privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazată pe religie și credință, proclamată prin Rezoluția 36/55 a Adunării Generale a ONU din 25 noiembrie 1981,

–  având în vedere Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice din 18 decembrie 1992,

–   având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată prin consens la 10 decembrie 1998,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și cele două protocoale opționale la aceasta, adoptate la 25 mai 2000,

–  având în vedere Tratatul ONU privind comerțul cu arme referitor la exporturi și evaluarea exporturilor și Codul de conduită al UE privind exporturile de arme,

–  având în vedere Declarația de la Beijing din septembrie 1995,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei pentru protecția drepturilor omului și a demnității umane față de aplicațiile biologiei și medicinei (CETS nr. 164), adoptată la 4 aprilie 1997, și protocoalele la aceasta, privind lupta împotriva traficului de ființe umane (CETS nr. 197), adoptată la 16 mai 2005, și privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (CETS nr. 201), adoptată la 25 octombrie 2007,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „Convenția de la Istanbul”), din 11 mai 2011, pe care nu au ratificat-o toate statele membre,

–  având în vedere Protocolul nr. 6 al Consiliului Europei la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - Europa globală(3),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, adoptat de Consiliu la 18 noiembrie 2020,

–  având în vedere Apelul la acțiune pentru drepturile omului lansat de Secretarul General al ONU,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2015 privind sprijinul UE pentru justiția de tranziție,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 februarie 2020 privind prioritățile UE pentru 2020 în cadrul forurilor ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului și din 22 februarie 2021 privind prioritățile UE pentru 2021 în cadrul forurilor ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 iulie 2020 privind prioritățile UE în cadrul ONU și pentru cea de a 75-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite, septembrie 2020-septembrie 2021, precum și concluziile Consiliului din 12 iulie 2021 privind prioritățile UE în cadrul ONU în cadrul celei de a 76-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, septembrie 2021-septembrie 2022,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată la 25 septembrie 2015, în special obiectivele 1, 4, 5, 8 și 10,

–  având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889, 1960, 2106, 2122 și 2242 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere rezoluția din 28 mai 2019 a Adunării Generale a ONU de înființare a Zilei Internaționale pentru Comemorarea Victimelor Actelor de Violență Bazate pe Religie sau Convingere și rezoluția din 19 decembrie 2017 privind instituirea Zilei internaționale pentru Comemorarea și Omagierea Victimelor Terorismului,

–  având în vedere raportul din 17 mai 2019 al raportorului special al ONU privind dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică referitor la exercitarea drepturilor respective în era digitală,

–  având în vedere nota de informare a Raportoarei speciale a ONU referitoare la drepturile la libertatea de întrunire și asociere pașnică privind acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice și drepturile la libertatea de întrunire și asociere,

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare din 28 mai 2019 privind efectul negativ al industriei de supraveghere asupra libertății de exprimare,

–  având în vedere noul Plan de acțiune al UE pentru egalitatea de gen și capacitarea femeilor în relațiile externe pentru perioada 2021-2025 (PAEG III),

–  având în vedere Strategia UE privind drepturile copilului (2021-2024),

–  având în vedere observația privind drepturile omului a comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 27 octombrie 2020 intitulată „Este momentul să se ia măsuri împotriva SLAPP”,

–  având în vedere orientările revizuite ale Consiliului din 16 septembrie 2019 privind politica UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere orientările UE din 24 iunie 2013 privind promovarea și protecția libertății de religie sau de credință,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul (COM(2020)0609),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 17 februarie 2021 privind consolidarea contribuției UE la multilateralismul bazat pe norme (JOIN(2021)0003),

–  având în vedere Raportul anual pe 2020 al UE privind drepturile omului și democrația în lume,

–  având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la Orientările UE și mandatul trimisului special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingere în afara UE(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință – raport anual pe 2019(7) și rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale precedente,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la efectele schimbărilor climatice asupra drepturilor omului și rolul activiștilor de mediu în această chestiune(9),

—  având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind identificarea violenței bazate de gen ca un nou domeniu al criminalității enumerat la articolul 83 alineatul (1) din TFUE(10),

–  având în vedere toate rezoluțiile sale adoptate în 2020 și 2021 privind încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (cunoscute sub numele de rezoluții de urgență) în conformitate cu articolul 144 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, decernat de Parlament, care a fost acordat, în 2020, opoziției democratice din Belarus, iar în 2021 lui Alexei Navalnîi,

–  având în vedere definiția unei organizații a societății civile din glosarul sintezelor legislației UE,

–  având în vedere cadrul de politică al UE privind sprijinul UE pentru justiția de tranziție,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0353/2021),

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, astfel cum se prevede la articolul 2 din TUE; întrucât nicio persoană nu poate să fie persecutată sau hărțuită în vreun fel pentru implicarea sa în activități de protejare și de promovare a drepturilor omului sau a democrației; întrucât reducerea la tăcere a vocilor care fac notă discordantă și restricționarea mobilizării publice și a accesului la informații au un impact direct asupra drepturilor omului și a democrației;

B.  întrucât amenințările grave la adresa multilateralismului și a dreptului internațional observate în prezent impun ca UE să aibă un rol și mai angajat în promovarea și protejarea drepturilor omului în întreaga lume; întrucât politicile și acțiunile UE în domeniul drepturilor omului ar trebui să conducă la acțiuni mai asertive, decisive și eficace, cu ajutorul tuturor instrumentelor aflate la dispoziția sa; întrucât UE ar trebui să exploreze în mod constant cele mai bune modalități de a acționa eficient, utilizând cele mai adecvate instrumente pentru a aborda încălcările și abuzurile la adresa drepturilor omului la nivel mondial, și ar trebui să efectueze o evaluare periodică a setului său de instrumente privind drepturile omului în acest scop;

C.  întrucât Parlamentul European are o poziție crucială ca instituție UE activă în apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ca susținător fervent al apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume;

D.  întrucât Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024 este o foaie de parcurs a priorităților UE privind drepturile omului, care ar trebui să se afle în centrul tuturor politicilor externe ale UE; întrucât, pentru a promova în mod eficient drepturile omului în lume, UE trebuie să asigure coerența între diferitele sale politici interne și externe,

Provocări generale și instrumente de politică

1.  este extrem de preocupat de provocările la adresa drepturilor omului și a democrației, care au ca rezultat slăbirea protecției guvernanței democratice, a instituțiilor și a drepturilor universale ale omului, precum și reducerea spațiului societății civile, observată în întreaga lume; subliniază legătura dintre încălcările statului de drept, ale democrației și ale drepturilor omului; invită UE și statele sale membre să depună eforturi mai concertate pentru a aborda provocările legate de drepturile omului din întreaga lume, atât individual, cât și în cooperare cu parteneri internaționali care împărtășesc aceeași viziune, inclusiv în cadrul ONU; invită UE și statele sale membre să conducă prin puterea exemplului și să acționeze ca un adevărat lider mondial în promovarea și protecția drepturilor omului, a egalității de gen și a statului de drept și să se împotrivească ferm atacurilor la adresa principiilor universalității, inalienabilității, indivizibilității, interdependenței și interconectării drepturilor omului;

2.  subliniază importanța pentru acest obiectiv atât a noului Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – Europa globală, cât și a Planului de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024; reamintește că utilizarea votului cu majoritate calificată în Consiliu cu privire la chestiuni legate de drepturile omului ar avea ca rezultat o politică externă și de securitate a UE mai efectivă și mai proactivă și ar întări cooperarea cu privire la chestiuni de interes strategic major pentru UE, reflectând în același timp valorile sale fundamentale; subliniază necesitatea de a se ajunge la poziții comune și la un consens între statele membre; subliniază că este important ca statele membre să își asume planul de acțiune al UE și să prezinte în mod public rapoarte cu privire la acțiunile lor în cadrul acestui document strategic; încurajează parlamentele naționale și regionale, instituțiile naționale pentru drepturile omului și organizațiile locale ale societății civile să colaboreze cu autoritățile lor la nivelul statelor membre în ceea ce privește contribuția acestora la realizarea politicii externe a UE în domeniul drepturilor omului;

3.  este profund îngrijorat de numărul tot mai mare de democrații și regimuri autocratice neliberale, care sunt majoritare la nivel mondial pentru prima dată în ultimii 20 de ani și care încearcă să își reprime propriii cetățeni și să slăbească libertatea, guvernanța democratică și normele internaționale; invită UE și statele membre să utilizeze pe deplin instrumentele de care dispun, inclusiv pârghiile lor economice în cadrul relațiilor comerciale reciproce pentru a dezvolta un sprijin mai ambițios pentru libertate, buna guvernare, statul de drept și instituțiile democratice, precum și pentru a contribui la asigurarea spațiului pentru societatea civilă din întreaga lume;

4.  solicită UE să continue să își intensifice cooperarea cu Statele Unite și cu alți parteneri democratici care împărtășesc aceeași viziune pentru a sprijini libertatea și democrația la nivel mondial și pentru a riposta împotriva regimurilor autoritare și totalitare; solicită adoptarea unor noi instrumente internaționale pentru apărarea democrației; invită Comisia să revizuiască, să actualizeze și să dezvolte în continuare programele UE de construcție statală, pentru a mări eficiența acestora și pentru a îmbunătăți sustenabilitatea rezultatelor obținute;

5.  subliniază că angajamentul ambițios și retorica politicii externe a UE privind drepturile omului impun ca aceasta să fie consecventă și să conducă prin puterea exemplului pentru a nu-și submina credibilitatea atunci când se opune declinului democratic la nivel mondial; solicită UE, în acest scop, să acorde o atenție deosebită evaluării și prevenirii oricăror încălcări legate de propriile sale politici, proiecte și finanțări în țările terțe și să asigure transparența acestora pentru a evita abordări inconsecvente ale unor situații comparabile din domeniul drepturilor omului la nivel mondial, precum și să instituie un mecanism de tratare a plângerilor pentru persoanele ale căror drepturi ar fi putut fi încălcate de activitățile UE;

6.  subliniază importanța sprijinului UE pentru mediere și procesele electorale prin asistența acordată observatorilor interni și prin misiunile de observare a alegerilor, în care Parlamentul joacă un rol activ; subliniază că este important să se asigure cel mai înalt nivel de protecție pentru observatorii electorali locali și solicită sprijin suplimentar în acest sens; subliniază necesitatea unei monitorizări eficiente a rapoartelor și recomandărilor acestor misiuni, pentru a întări standardele democratice și a înlesni viitoarele tranziții democratice pașnice și dezvoltarea în țările în cauză; reamintește instrumentele de mediere politică ale Parlamentului, care ar putea fi dezvoltate în continuare pentru a contribui la această abordare generală; subliniază importanța Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) pentru a continua să transmită Parlamentului European, în timp util și astfel cum s-a convenit, rapoartele elaborate de misiunile de explorare;

7.  solicită UE să colaboreze îndeaproape cu organizațiile interne și internaționale, cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și organizațiile care au aprobat Declarația de principii privind observarea internațională a alegerilor, pentru a identifica în mod eficient obstacolele din calea campaniei electorale a oricărui candidat, frauda electorală, neregulile electorale și persecutarea mass-mediei libere pentru relatarea cu privire la procesele electorale;

8.  subliniază că Parlamentul European ar trebui să depună eforturi pentru o comunicare mai eficientă cu privire la protecția drepturilor omului, inclusiv prin traducerea rezoluțiilor sale de urgență referitoare la încălcările drepturilor omului în limbile locale ale țărilor în cauză și prin publicarea și distribuirea acestora în consecință;

Programul tematic „Drepturile omului și democrația”

9.  reamintește că respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept este un obiectiv transversal al întregului Instrument IVCDCI – Europa globală, astfel cum se prevede la articolul 3 (obiective) din regulament; subliniază importanța programului tematic privind drepturile omului și democrația adoptat în cadrul Instrumentului IVCDCI – Europa globală pentru protecția drepturilor omului și promovarea libertății și democrației în întreaga lume;

10.  reiterează că diversificarea și maximizarea mecanismelor de finanțare pentru actorii societății civile în cadrul IVCDCI sunt elemente esențiale și ar trebui încurajate prin luarea în considerare a particularităților acestor actori și prin asigurarea faptului că nici domeniul lor de acțiune, nici numărul potențialilor interlocutori nu sunt restricționate, în plus față de continuarea eforturilor în direcția unei mai mari autonomii a spațiului civic, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; solicită ca nivelul și flexibilitatea finanțării acordate societății civile și apărătorilor drepturilor omului în cadrul programului tematic privind drepturile omului și democrația al IVCDCI, inclusiv proiectului ProtectDefenders.eu și Fondului European pentru Democrație, să reflecte gravitatea regresului neliberal actual și micșorarea spațiului de acțiune al societății civile la nivel mondial;

11.  solicită o transparență mai mare a dispozițiilor legate de drepturile omului în acordurile de finanțare în cadrul IVCDCI și o clarificare a mecanismului și a criteriilor de suspendare a acestor acorduri în cazul unei încălcări a drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept, sau în cazuri grave de corupție; solicită Comisiei să se abțină cu strictețe de la a acorda sprijin bugetar guvernelor țărilor terțe ca modalitate operațională pentru acordarea de ajutoare în țări în care se înregistrează pe scară largă încălcări ale drepturilor omului și are loc reprimarea apărătorilor drepturilor omului;

12.  salută dialogul strategic dintre Comisie și Parlament cu privire la toate componentele IVCDCI și invită Comisia să țină seama pe deplin de contribuția Parlamentului cu privire la prioritățile în materie de drepturi ale omului, atât în programul tematic, cât și în toate programele geografice; subliniază că impactul deplin al instrumentului poate fi obținut numai dacă agenda privind drepturile omului este integrată în toate politicile și programele externe ale UE, dacă este coerentă cu politicile sale interne și dacă UE este percepută ca un actor internațional credibil, angajat să apere și să promoveze drepturile omului;

13.  salută activitatea Fondului European pentru Democrație în sprijinirea societății civile și a mass-mediei libere din vecinătatea sudică și estică a UE, precum și din Balcanii de Vest; invită Comisia să mărească numărul mecanismelor de reatribuire a granturilor în cadrul programelor UE de sprijinire a democrației, pentru a consolida abordările ascendente ale sprijinirii democrației și a asigura că și inițiativele la o scară mai mică la nivel regional sau local pot beneficia de sprijin din partea UE;

14.  își reiterează sprijinul pentru activitatea fundațiilor politice europene în sprijinirea și capacitarea generației viitoare de lideri politici din vecinătatea UE și dincolo de aceasta;

Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului

15.  salută contribuția Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului (RSUE) la apărarea și promovarea drepturilor omului în lume; subliniază rolul important al RSUE în creșterea eficacității politicilor UE în domeniul drepturilor omului prin colaborarea cu țările terțe, cooperarea cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune pentru a promova agenda privind drepturile omului și creșterea coerenței interne și externe a politicilor UE în domeniu; reiterează faptul că numirea RSUE ar trebui să facă obiectul unei audieri prealabile în fața Parlamentului;

16.  ia act de faptul că mandatul și vizibilitatea rolului RSUE ar trebui amplificate pentru a avea un impact semnificativ asupra drepturilor omului; subliniază că RSUE are un mandat flexibil, care ar putea fi adaptat la evoluția circumstanțelor; consideră că poziția RSUE ar putea deveni mai eficientă prin intensificarea activităților de comunicare și prin dezvoltarea unui profil public mai pronunțat, printre altele, prin publicarea de declarații publice în sprijinul apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, inclusiv al laureaților și finaliștilor Premiului Saharov, precum și al apărătorilor drepturilor omului încarcerați pe perioade lungi, contribuind astfel la protejarea integrității lor fizice și a activității esențiale pe care o desfășoară; subliniază că este important ca RSUE să coopereze îndeaproape cu reprezentanții speciali ai UE în diferite țări și regiuni cu scopul de a integra drepturile omului în politicile regionale ale UE;

17.  recomandă ca RSUE să acorde o atenție deosebită țărilor și subiectelor abordate în rezoluțiile de urgență lunare ale Parlamentului referitoare la încălcările drepturilor omului, precum și oricăror încălcări ale drepturilor omului, în special celor comise în cadrul regimurilor autoritare;

18.  invită Comisia, VP/ÎR și statele membre să asigure sprijin politic și resurse umane și financiare adecvate pentru RSUE și pentru echipa sa;

19.  încurajează RSUE să continue eforturile diplomatice pentru a mări sprijinul UE pentru dreptul internațional umanitar și justiția internațională; își reiterează apelul pentru un reprezentant special al UE pe această temă;

Dialogurile UE privind drepturile omului

20.  recunoaște că dialogurile UE privind drepturile omului au potențialul de a promova drepturile omului și democrația în relațiile bilaterale cu țările terțe, dar subliniază că, pentru a fi eficace, acestea trebuie să fie urmărite într-un mod orientat spre rezultate și bazat pe criterii de referință clare pentru evaluarea rezultatelor acestora; regretă că orientările revizuite ale UE privind dialogurile pe tema drepturilor omului cu țările partenere/terțe, deși stabilesc obiective specifice, nu identifică indicatori care ar permite efectuarea unei evaluări adecvate; solicită SEAE să efectueze astfel de evaluări pentru fiecare dialog, în conformitate cu orientările UE, incluzând monitorizarea cazurilor individuale menționate atât în contextul dialogurilor privind drepturile omului, cât și de către Parlament; este de părere că incapacitatea de a obține rezultate concrete în ceea ce privește dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe ar necesita o evaluare suplimentară a modului de desfășurare a relațiilor bilaterale;

21.  reiterează angajamentul asumat în orientările UE privind apărătorii drepturilor omului de a semnala cazuri individuale ale apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol în cadrul dialogurilor privind drepturile omului purtate de UE cu țările partenere/țările terțe și subliniază necesitatea de a fi consecvent în asigurarea faptului că astfel de cazuri sunt aduse în discuție cu aceste ocazii; se așteaptă ca SEAE să acorde o atenție deosebită cazurilor individuale semnalate de Parlament, în special în rezoluțiile sale de urgență, precum și laureaților și finaliștilor Premiului Saharov aflați în pericol, și să prezinte un raport referitor la acțiunile întreprinse;

22.  subliniază că dialogurile ar trebui să fie unul dintre instrumentele angajamentului cuprinzător al UE în domeniul drepturilor omului și că acestea nu ar trebui să fie considerate un înlocuitor al discuțiilor legate de drepturile omului din cadrul forumurilor la nivel înalt cu toți actorii relevanți și, în special, cu partenerii strategici ai UE; invită SEAE să facă schimb de informații cu privire la dialogurile avute în vedere – atât bilaterale, cât și în cadrul forumurilor internaționale – cu suficient timp înainte, cu Comisia pentru afaceri externe și cu Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului, precum și cu organizațiile societății civile;

23.  subliniază că toți actorii societății civile, inclusiv organizațiile independente ale societății civile, organizațiile cu profil religios, sindicatele, organizațiile conduse de comunitate și apărătorii drepturilor omului au un rol vital în cadrul dialogurilor, în ceea ce privește contribuția atât la dialoguri în sine, cât și la evaluarea rezultatelor acestora; subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să asigure consultarea și participarea reală, accesibilă și incluzivă a unor astfel de organizații în cadrul dialogurilor oficiale și informale, acolo unde este posibil și corespunzător, precum și în cadrul discuțiilor preliminare; invită SEAE și Comisia să îmbunătățească comunicarea și transparența în ceea ce privește societatea civilă; invită, în acest sens, SEAE și Comisia să consolideze și să sporească vizibilitatea punctelor focale pentru drepturile omului din cadrul diviziunilor geografice ale sediilor lor centrale și să întărească sprijinul acordat societății civile, inclusiv sprijinul tehnic, în special în țările în care regimurile opresive încearcă să împiedice activitatea societății civile;

24.  subliniază că dialogurile privind drepturile omului sunt menite să constituie o parte centrală a setului de instrumente de politică externă ale UE și, prin urmare, nu pot fi un scop în sine; reiterează că, în conformitate cu articolul 21 din TUE, valorile pe care se întemeiază Uniunea trebuie să ghideze toate aspectele politicilor sale externe; invită, prin urmare, SEAE și Consiliul să găsească un echilibru mai bun între diplomație, interese și valori, care să fie mai coerent cu obiectivele privind drepturile omului care susțin acțiunea externă a UE, cu un accent mai puternic pe o perspectivă pe termen lung; reiterează, prin urmare, că respectarea drepturilor omului trebuie să fie o condiție esențială a sprijinului acordat de UE țărilor terțe;

Multilateralismul și justiția internațională

25.  ia act de faptul că 2020 a marcat cea de a 75-a aniversare a Organizației Națiunilor Unite, un forum universal esențial pentru consolidarea consensului internațional privind pacea și securitatea, dezvoltarea durabilă și respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional; solicită UE și statelor sale membre să își mențină sprijinul vital pentru ONU și să își continue eforturile de a se exprima la unison în cadrul ONU și al altor foruri multilaterale; atrage atenția asupra încercărilor cu care se confruntă exercitarea universală a drepturilor omului și evidențiază necesitatea unui multilateralism și a unei cooperări internaționale mai incluzive și mai eficace; subliniază rolul esențial al organismelor ONU ca forum pentru promovarea păcii, soluționarea conflictelor și protecția drepturilor omului și solicită mai multe acțiuni și resurse în această privință; salută apelul la acțiune pentru drepturile omului lansat de Secretarul General al ONU;

26.  regretă practica continuă a standardelor duble de către anumite țări în tratarea situațiilor legate de drepturile omului la nivel mondial; condamnă creșterea numărului de încercări de subminare a funcționării organismelor ONU, în special a Consiliului pentru Drepturile Omului, prin punerea la îndoială a caracterului universal al drepturilor omului, și de obstrucționare a ordinii internaționale bazate pe norme; regretă că țările în care există regimuri autocratice și încălcări repetate ale drepturilor omului au devenit parte a Consiliului pentru Drepturile Omului și deplânge nerespectarea flagrantă a obligațiilor lor în materie de drepturi ale omului și rezultatele deplorabile în cooperarea cu mecanismele ONU instituite prin intermediul Consiliului pentru Drepturile Omului; solicită, în acest sens, o reformă fundamentală a Consiliului pentru Drepturile Omului, inclusiv stabilirea unor criterii clare pentru membrii săi; invită SEAE, în special, să inițieze și să coordoneze eforturile către o poziție coordonată a UE și a statelor membre cu privire la apartenența la Consiliul pentru Drepturile Omului, care ar promova o mai mare transparență în procesul electoral, îndeosebi prin publicarea voturilor statelor membre, și ar furniza argumentele care le justifică voturile; subliniază, de asemenea, necesitatea unui proces cu adevărat competitiv, prin garantarea faptului că cele trei blocuri regionale în care sunt prezente statele membre oferă mai mulți candidați decât locuri și prin îmbunătățirea responsabilității candidaților prin examinarea angajamentelor voluntare ale acestora și a rezultatelor obținute în cooperarea cu Consiliul pentru Drepturile Omului și cu organismele ONU instituite prin tratate și procedurile speciale;

27.  condamnă cu fermitate toate atacurile împotriva deținătorilor de mandate pentru procedurile speciale ale ONU, precum și independența și imparțialitatea mandatelor acestora; subliniază că suveranitatea statului nu poate fi utilizată ca pretext pentru a evita monitorizarea drepturilor omului de către comunitatea internațională, deoarece, în conformitate cu Carta ONU și cu Rezoluția 60/251 a Adunării Generale a ONU, toate statele, indiferent de sistemele lor politice, economice și culturale, au datoria și responsabilitatea de a promova și a proteja toate drepturile omului și libertățile fundamentale pentru toți, iar Consiliul pentru Drepturile Omului ar trebui să abordeze situațiile de încălcare a drepturilor omului;

28.  invită statele membre și partenerii democratici ai UE să contracareze cu hotărâre aceste încercări și să își întărească răspunsul la încălcările grave ale drepturilor internaționale ale omului; invită Consiliul și statele membre să depună eforturi în vederea reformării instituțiilor multilaterale pentru a le face mai reziliente și mai capabile să ia decizii mai coerente și mai adaptabile;

29.  subliniază necesitatea unei finanțări adecvate pentru toate organismele ONU din domeniul drepturilor omului, în special pentru organismele instituite prin tratate și pentru procedurile speciale; invită Secretarul General al ONU, în acest scop, să pună la dispoziție resurse adecvate din bugetul ONU și îndeamnă statele membre ale UE să își majoreze contribuțiile voluntare;

30.  subliniază necesitatea de a efectua o analiză imparțială, echitabilă și transparentă a cererilor de acordare a statutului consultativ în cadrul Consiliului Economic și Social al ONU de către organizațiile neguvernamentale (ONG-uri); sprijină apelul adresat de UE pentru aprobarea mult amânată a cererilor depuse de anumite ONG-uri respectabile;

31.  denunță represaliile și actele de intimidare îndreptate în ultimul an împotriva unui număr de aproximativ 240 de membri individuali ai societății civile, apărători ai drepturilor omului și jurnaliști din 45 de țări pentru că au cooperat cu ONU, astfel cum au fost raportate de Secretarul General al ONU; solicită UE și statelor membre să ia măsuri ferme împotriva acestor represalii, inclusiv printr-un demers la nivel mondial față de țările în cauză, și să ia toate măsurile posibile pentru a contribui la asigurarea unor spații deschise și sigure pentru interacțiunea persoanelor și a organizațiilor societății civile cu ONU, cu reprezentanții și mecanismele sale;

32.  își reiterează sprijinul ferm pentru Curtea Penală Internațională (CPI), singura instituție internațională capabilă să urmărească penal unele dintre cele mai odioase crime din lume și să facă dreptate victimelor acestora; subliniază independența și imparțialitatea CPI; invită UE și statele membre să ofere un sprijin financiar adecvat pentru a permite CPI să își îndeplinească sarcinile; sprijină universalitatea Statutului de la Roma și solicită UE să includă o clauză specifică privind ratificarea și accesul acestuia în acordurile care urmează să fie încheiate cu țări terțe; solicită UE să își intensifice colaborarea cu țările care nu au aderat încă la Statutul de la Roma; condamnă cu fermitate orice atac asupra personalului sau asupra independenței CPI; este de părere că încercările de a submina credibilitatea și rolul esențial al CPI constituie atacuri la adresa multilateralismului și ar trebui combătute ca atare de către UE și statele sale membre, inclusiv atunci când sunt generate de țările partenere apropiate; subliniază că CPI are nevoie de acces deplin în țările pe care le investighează pentru a-și putea îndeplini sarcinile; subliniază potențialul altor instrumente inovatoare de a trage la răspundere autorii crimelor internaționale, inclusiv jurisdicția universală în cadrul instanțelor judiciare naționale; subliniază, în acest context, discuțiile actuale din cadrul Comisiei de drept internațional a ONU cu privire la imunitatea funcționarilor de stat și solicită să li se dea curs; solicită UE să continue întărirea capacităților la nivel național în țările terțe, sprijinind în același timp tribunalele și mecanismele penale internaționale, precum și platformele și organizațiile dedicate combaterii impunității, cum ar fi Coaliția pentru CPI;

33.  își reiterează apelul la acțiuni de combatere a impunității și de promovare a responsabilității în regiunile și țările afectate de conflicte; ia act de adoptarea de către Parlament și Consiliu a proiectului-pilot privind Observatorul european pentru combaterea impunității; invită, în acest sens, Comisia și SEAE să pună în aplicare instrumente similare pentru a capacita și a sprijini victimele prin accesul la căi de atac și despăgubiri, inclusiv cele legate de corupție;

Provocări specifice legate de drepturile omului

COVID-19

34.  subliniază că pandemia de COVID-19 a întărit în mod semnificativ tendințele recente de democrații neliberale și regimuri autocratice care slăbesc democrația; regretă utilizarea abuzivă a crizei epidemiologice de către aceste regimuri pentru a restrânge și mai mult libertatea de exprimare, de întrunire, de religie și de convingere prin restricționarea funcționării instituțiilor democratice și reprimarea disidenței, inclusiv prin limitarea libertății mass-mediei atât online, cât și offline și prin vizarea criticilor și a denunțătorilor prin campanii de defăimare; regretă, de asemenea, faptul că aceste regimuri au urmărit, de asemenea, discriminarea împotriva populațiilor marginalizate, în special a populațiilor indigene și a altor minorități, utilizarea în masă a instrumentelor de supraveghere, campaniile de dezinformare, restricțiile privind accesul la informații, în special din mass-media pluralistă și independentă prin blocarea generalizată a internetului, reducerea lățimii benzii și blocarea conținutului, punerea în aplicare a unor măsuri de urgență fără criterii clare pentru revocarea acestora, restricții privind exercitarea democratică a alegerilor și utilizarea accesului selectiv la asistență medicală ca mijloc de discriminare împotriva anumitor segmente ale populației;

35.  recunoaște rolul important pe care îl joacă apărătorii drepturilor omului în răspunsul la pandemia de COVID-19 prin asumarea mai multor roluri noi pe lângă activitatea lor zilnică în domeniul drepturilor omului, în pofida riscurilor semnificative și disproporționate cu care se confruntă; constată cu îngrijorare că, la nivel mondial, guvernele au folosit pandemia ca ocazie de a viza în mod specific apărătorii drepturilor omului, refuzând să-i elibereze din închisoare, prelungind perioada detenției fără posibilitatea de a comunica, restricționând vizitele în închisoare și condamnându-i în baza unor acuzații false în cadrul unor audieri cu ușile închise;

36.  subliniază că pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ asupra drepturilor economice și sociale în majoritatea țărilor din lume, în timp ce criza sanitară și criza economică ulterioară au generat creșterea inegalității în interiorul țărilor și între acestea; denunță încercările continue ale autorităților de a nu divulga informații vitale din partea anchetatorilor internaționali cu privire la originea și răspândirea COVID-19; subliniază că efectele extrem de negative ale pandemiei de COVID-19 au afectat în mod disproporționat grupurile aflate în situații vulnerabile, inclusiv femeile, persoanele LGBTIQ, persoanele sărace, copiii, persoanele cu dizabilități, migranții, refugiații, solicitanții de azil, minoritățile religioase, cu convingeri minoritare și alte minorități, lucrătorii informali, precum și persoanele aflate în închisoare sau detenție, printre altele; subliniază că grupurile aflate în situații vulnerabile sunt, de asemenea, mai afectate de consecințele economice și sociale negative ale pandemiei, precum și de restricțiile privind accesul la asistență medicală și instruire; ia act cu îngrijorare de creșterea intoleranței, discriminării și a discursurilor de incitare la ură împotriva anumitor grupuri aflate în situații vulnerabile, în special a grupurilor minoritare, precum și a restricțiilor privind libertățile fundamentale;

37.  subliniază că UE ar trebui să își intensifice sprijinul pentru a face față consecințelor negative ale COVID-19, în special pentru grupurile în situații vulnerabile; solicită, în acest scop, UE să își intensifice urgent eforturile pentru a pune capăt dezechilibrului alarmant în distribuția vaccinurilor la nivel mondial, îndeplinindu-și astfel angajamentul anterior de a sprijini vaccinul împotriva COVID-19 ca bun public mondial, printre altele prin transferul tehnologic și creșterea producției locale, inclusiv prin intermediul Grupului de acces la tehnologiile de combatere a COVID-19 (C-TAP), pentru a se asigura că vaccinurile sunt disponibile, accesibile și la prețuri rezonabile pentru un număr maxim de persoane; subliniază cât de importantă este sprijinirea întăririi sistemelor de instruire și de sănătate pentru a le face reziliente la amenințările viitoare; solicită UE și statelor sale membre să majoreze finanțarea pentru prestarea serviciilor de sănătate publică de bază; subliniază, în acest context, importanța protecției sociale; solicită un sprijin sporit pentru tehnologiile inovatoare în acest scop și salută răspunsul Echipei Europa; recunoaște dreptul la sănătate fizică și mintală, care, în multe țări, este încă stigmatizat și discriminat și subliniază modul în care pandemia de COVID-19 a scos la iveală o neglijență enormă în ceea ce privește acordarea de servicii de îngrijire a sănătății mintale;

Apărătorii drepturilor omului

38.  salută activitatea importantă desfășurată de toți apărătorii drepturilor omului din întreaga lume, uneori la cele mai ridicate costuri, și profită de această ocazie pentru a recunoaște contribuția tuturor apărătorilor drepturilor omului la mișcarea pentru drepturile omului; reiterează că apărătorii drepturilor omului sunt adesea singurii interlocutori capabili să desfășoare activități de monitorizare la fața locului și să asigure protecția drepturilor omului în teritorii precum cele ocupate sau anexate, în special în anumite zone de conflicte înghețate, unde atât comunitatea internațională, cât și UE au capacități de implicare limitate;

39.  este profund îngrijorat de situația precară a apărătorilor drepturilor omului și deplânge faptul că aceștia sunt victime ale unei violențe din ce în ce mai mari, inclusiv ale asasinatelor cu țintă precisă; subliniază că unele țări au un palmares deosebit de îngrijorător în ceea ce privește persecuția, hărțuirea, intimidarea, răpirea și uciderea extrajudiciară a apărătorilor drepturilor omului; subliniază situația deosebit de gravă a apărătorilor drepturilor femeilor și a activiștilor în domeniul muncii, al mediului și al popoarelor indigene, care a fost agravată și mai mult de COVID-19; regretă utilizarea sporită a unor tehnici precum hărțuirea, incriminarea și campaniile de defăimare, arestările arbitrare și detenția nelimitată în condiții inumane, pentru a-i reduce la tăcere pe apărătorii drepturilor omului, adesea pe baza unor acuzații de terorism nedefinite în mod adecvat; își reiterează apelul adresat delegațiilor UE și ambasadelor statelor membre din țările terțe de a studia evoluțiile și provocările privind dreptul de a promova și proteja drepturile omului și de a căuta, a primi și a răspunde la informații privind situația apărătorilor drepturilor omului, de a-i vizita periodic în închisoare, de a monitoriza procesele acestora și de a susține accesul acestora la justiție și protecție; invită, de asemenea, UE și statele sale membre să dezvolte o strategie pentru acțiuni ambițioase ale UE care să abordeze numărul tot mai mare de atacuri împotriva apărătorilor drepturilor omului;

40.  solicită urgent înființarea unui sistem de emitere de vize de scurtă ședere la nivelul UE pentru relocarea temporară a apărătorilor drepturilor omului, în special prin includerea instrucțiunilor în Manualul UE privind vizele și modificarea instrumentelor legale privind vizele, în special a Codului de vize; regretă lipsa de progrese în această privință în ultimul an și îndeamnă statele membre să revizuiască în mod semnificativ o politică mai coordonată a UE privind eliberarea de vize de urgență pentru apărătorii drepturilor omului;

41.  solicită ca Parlamentul European să aibă un rol mai mare în supravegherea acțiunilor delegațiilor UE în ceea ce privește încălcările drepturilor omului și abuzurile împotriva drepturilor omului în țările terțe și să ia măsuri concrete și ferme în cazul în care acestea nu își pot îndeplini responsabilitățile în acest sens; subliniază că este necesar să se garanteze că delegațiile UE dispun de toate resursele și capacitățile necesare și adecvate pentru a acționa eficace în caz de probleme legate de drepturile omului în țările terțe;

42.  condamnă cu fermitate uciderea apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume și cere dreptate și asumarea răspunderii la cel mai înalt nivel decizional pentru atacurile respective; subliniază că majoritatea acestor apărători ai drepturilor omului au fost implicați în protejarea terenurilor și a mediului lor, precum și în apărarea drepturilor popoarelor indigene; își reiterează apelul de a se asigura că principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză este pe deplin respectat, în conformitate cu Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) referitoare la populațiile indigene și tribale; subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul la justiție în întreaga lume, cu scopul de a combate impunitatea larg răspândită pentru astfel de asasinate; constată, cu toate acestea, că sunt necesare eforturi mai mari nu numai în ceea ce privește despăgubirile și compensațiile, ci și în ceea ce privește prevenirea, prin consolidarea planurilor naționale de protecție a apărătorilor drepturilor omului în țările terțe, printre alte măsuri;

Libertatea de expresie, de întrunire și de asociere pașnică

43.  subliniază că dezvăluirile recente, cum ar fi scandalul privind programul spion Pegasus al NSO, confirmă că spionarea apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor, printre alții, este o chestiune extrem de alarmantă și pare să confirme pericolele legate de utilizarea abuzivă a tehnologiei de supraveghere pentru a submina drepturile omului; solicită promovarea unui spațiu sigur și deschis și a unei capacități mai mari pentru organizațiile societății civile, apărătorii drepturilor omului, jurnaliști și alte persoane vizate, pentru a-i proteja de supravegherea și interferențele cibernetice; subliniază necesitatea unei reglementări naționale și internaționale mai solide în acest domeniu;

44.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la restricțiile speciale privind libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere pașnică și subliniază necesitatea de a le garanta și respecta; reiterează provocările specifice la adresa libertății de opinie și de exprimare și legătura lor cu libertatea de informare, inclusiv cu accesul la informații independente și fiabile atât online, cât și offline;

45.  constată că jurnalismul independent și existența unor canale media fiabile nu au fost niciodată mai importante pentru menținerea unor societăți sigure, sănătoase și care funcționează bine, ca în prezent și subliniază că este nevoie de un sprijin public mai mare pentru jurnalismul independent din întreaga lume; condamnă creșterea hărțuirii legale și a legislației restrictive ca mijloc de reducere la tăcere a vocilor critice, cum ar fi prin procese strategice împotriva participării publice și incriminarea defăimării online și offline, care este utilizată pentru a-i intimida pe jurnaliști, avertizori și apărători ai drepturilor omului, astfel încât să își înceteze investigațiile privind corupția și expunerea acesteia și alte chestiuni de interes public în multe țări; reamintește că este nevoie să se asigure transparența informațiilor privind proprietatea asupra mass-mediei, inclusiv privind acționarii, având în vedere rolul lor de a garanta pluralismul mass-mediei;

46.  reiterează provocările specifice la adresa libertății de asociere produse de legislația restrictivă, cum ar fi legislația de combatere a terorismului, a extremismului și a corupției împotriva organizațiilor societății civile, precum și riscurile ce decurg din cerințele împovărătoare în materie de înregistrare, finanțare și raportare ca forme de control din partea statului, precum și alte măsuri precum reprimarea demonstrațiilor prin utilizarea forței, hărțuire și detenție arbitrară; condamnă o astfel de utilizare abuzivă a măsurilor legislative, a competențelor polițienești sau a măsurilor de securitate pentru a restricționa dreptul de a protesta; subliniază că zeci de demonstrații au fost reprimate în 2020 și 2021 și că s-a recurs la asasinarea protestatarilor și detenția arbitrară a sute de protestatari pașnici, mulți dintre aceștia fiind supuși torturii și maltratării și forțați să plătească amenzi mari în procese fără a li se garanta standarde procedurale minime; denunță încălcarea dreptului la negociere colectivă, consultare și participarea lucrătorilor și a sindicatelor;

47.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la restricționarea libertății universitare și la creșterea cenzurii și a încarcerării cadrelor didactice din întreaga lume, ceea ce are consecințe semnificative asupra dreptului la educație; îndeamnă UE și statele membre să își intensifice eforturile diplomatice prin angajamente bilaterale și multilaterale în cazul amenințărilor sau al atacurilor asupra libertății academice exercitate de actori statali și nestatali; solicită SEAE și Comisiei să revizuiască mecanismele existente de sprijin și protecție pentru apărătorii drepturilor omului, astfel încât să dezvolte capacitatea de a identifica și a oferi asistență, inclusiv protecție și sprijin în situații de urgență, în cazuri care implică atacuri la adresa libertății academice; solicită Comisiei să garanteze sprijinul continuu la nivel înalt acordat Centrului european interuniversitar pentru drepturile omului și democratizare și Campusului global pentru drepturile omului, ca semn distinctiv al sprijinului acordat de UE educației privind drepturile omului la nivel mondial;

48.  condamnă practica tot mai frecventă a statelor autoritare de a găzdui evenimente sportive sau culturale de mare amploare cu scopul de a-și spori legitimitatea internațională, restricționând însă în continuare opoziția pe plan intern; invită UE și statele membre să colaboreze cu federațiile sportive naționale, cu actorii corporativi și cu organizațiile societății civile cu privire la modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente, printre care Jocurile Olimpice de la Beijing din 2022; solicită elaborarea unui cadru al politicii UE privind sporturile și drepturile omului;

Dreptul la un mediu sigur și sănătos

49.  recunoaște că schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa drepturilor omului pentru generația noastră și generațiile viitoare, reprezentând un risc deosebit de grav pentru drepturile fundamentale la viață, sănătate, hrană, locuință și la un nivel de trai adecvat al persoanelor și al comunităților; subliniază că guvernele au obligații în ceea ce privește drepturile omului și dezvoltarea sustenabilă; este conștient de legătura strânsă dintre drepturile omului, un mediu sănătos, biodiversitate și combaterea schimbărilor climatice și salută apelul lansat de ONU de a recunoaște la nivel mondial dreptul la un mediu sigur, curat, sănătos și sustenabil; subliniază rolul vital jucat de apărătorii drepturilor omului din domeniul mediului și de populațiile locale și indigene în conservarea unui astfel de mediu, în ciuda amenințărilor cu violența cu care se confruntă adesea din partea celor responsabili de practicile dăunătoare mediului și care profită de pe urma acestora; încurajează UE și statele membre să promoveze recunoașterea ecocidului ca infracțiune internațională în temeiul Statutului de la Roma al CPI și solicită Comisiei să analizeze pertinența ecocidului pentru dreptul UE și diplomația UE; invită UE și statele membre să adopte inițiative ambițioase pentru a combate impunitatea infracțiunilor împotriva mediului la nivel mondial;

50.  subliniază obligațiile și responsabilitățile statelor și ale altor responsabili, inclusiv ale întreprinderilor, de a atenua efectele schimbărilor climatice, de a preveni impactul negativ al acestora asupra drepturilor omului, degradarea și pierderea biodiversității și de a promova politici adecvate care să fie suficient de ambițioase și nediscriminatorii și care să prevadă participarea cetățenilor și accesul la căi de atac eficiente și proporționale cu obligațiile în materie de drepturi ale omului; îndeamnă UE să încerce să combată efectele crizei climatice la nivel mondial, printre altele, prin adoptarea unor măsuri de politică eficiente și sustenabile și să se conformeze obiectivelor stabilite de Acordul de la Paris; își reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a întări legătura dintre drepturile omului și mediu în cadrul acțiunii lor externe și de a oferi protecție efectivă apărătorilor drepturilor omului și ale mediului;

51.  atrage atenția în mod deosebit asupra legăturii dintre exploatarea resurselor și finanțarea conflictelor, războaielor și violenței și recunoaște că consecințele schimbărilor climatice asupra mediului pot exacerba migrația și strămutarea forțată;

52.  subliniază că popoarele indigene au fost adesea primele victime ale defrișărilor, ceea ce pune în pericol drepturile acestora la terenuri, printre alte drepturi, și accesul la resurse vitale; evidențiază, în acest context, dreptul acestor populații de a-și determina și stabili prioritățile și strategiile de autodezvoltare și de utilizare a terenurilor, teritoriilor și altor resurse care le aparțin; reamintește că impunitatea în cazul încălcării drepturilor popoarelor indigene încurajează defrișările și, prin urmare, consideră esențial ca cei care sunt responsabili de aceste încălcări să fie trași la răspundere;

Drepturile femeilor, capacitarea femeilor și egalitatea între femei și bărbați

53.  subliniază importanța crucială a promovării drepturilor femeilor și primește favorabil Planul de acțiune privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul acțiunilor externe 2021-2025 (PAEG III) ca semn al angajamentului UE în acest domeniu; salută rolul important jucat de femeile aflate în poziție de lider în politică și de activistele civice în mișcările politice, sociale și de mediu și deplânge faptul că femeile devin adesea ținte ale violenței, atât din cauza genului, cât și a activităților lor, uneori chiar cu prețul vieții;

54.  reamintește că Convenția de la Istanbul, în calitate de prim tratat care impune obligații la nivel universal pentru a combate violența împotriva femeilor și fetelor și violența domestică, reprezintă referința pentru standardele internaționale care trebuie să fie ratificate și puse în aplicare;

55.  recunoaște impactul disproporționat pe care l-a avut pandemia asupra femeilor, în special creșterea violenței de gen ca urmare a măsurilor de izolare; deplânge faptul că, și în UE, femeile continuă să reprezinte majoritatea victimelor violenței de gen, cum ar fi violența domestică și violența și abuzurile sexuale, inclusiv mutilarea genitală a femeilor, și că se confruntă cu discriminare în viața politică și profesională, precum și în ceea ce privește accesul la educație și asistență medicală; subliniază că furnizarea de îngrijiri, protecție și acces la justiție pentru victimele violenței de gen și ale traficului de persoane au scăzut în mod semnificativ ca urmare a pandemiei; solicită UE să promoveze elaborarea unor planuri și protocoale de asistență de urgență atât la nivelul ONU, cât și în țările partenere, cu scopul de a adapta programele de asistență la circumstanțele pandemiei, la consecințele acesteia și la crizele viitoare; salută eforturile și investițiile făcute de UE, împreună cu ONU, în lansarea inițiativei Spotlight care-și propune să elimine toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor;

56.  regretă faptul că progresele globale în ceea ce privește drepturile femeilor se situează cu mult sub angajamentele țărilor ONU incluse în Convenția de la Beijing din 1995 și își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința de regres în ceea ce privește progresele înregistrate; este extrem de preocupat de deteriorarea dreptului fiecărei persoane de a avea un control deplin asupra chestiunilor legate de sexualitatea sa, precum și asupra sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente (SRHR), fără constrângere și discriminare, în special cu privire la accesul sigur și liber la avortul legal; condamnă toate tentativele de a anula beneficiile și protecțiile existente în materie de SRHR, precum și actele legislative, politicile și practicile care continuă să refuze acordarea acestor drepturi sau să le restrângă în multe țări de pe glob; subliniază că accesul la SRHR și dreptul la educație, informare, planificare familială, metode contraceptive moderne, avort legal și în condiții de siguranță și asistență medicală pentru mame, prenatală și postnatală trebuie să fie garantate pentru toate persoanele; invită UE și statele membre să reafirme drepturile inalienabile ale femeilor la integritate corporală, la demnitate și la luarea de decizii în mod autonom, să apere caracterul universal și indivizibil al tuturor drepturilor omului în toate contextele și să promoveze SRHR ca parte a angajamentelor lor internaționale și în acord cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

57.  își exprimă profunda îngrijorare față de utilizarea violenței sexuale și de gen ca armă de război; reamintește că Statutul de la Roma consideră crimele sexuale și violența de gen drept crime de război, crime împotriva umanității sau elemente constitutive ale genocidului sau torturii; solicită acțiuni concertate pentru a pune capăt utilizării violenței sexuale ca armă de război; face apel ca UE să combată impunitatea pentru încălcarea drepturilor sexuale și reproductive în mediile conflictuale și sprijină drepturile femeilor și ale fetelor la adevăr, la căi de atac eficiente și la compensații pentru încălcarea acestor drepturi;

58.  subliniază că estimările publicate de Organizația Mondială a Sănătății indică faptul că, la nivel mondial, aproximativ una din trei femei (30 %) a fost supusă de-a lungul vieții fie unor acte de violență fizică și/sau sexuală din partea partenerului intim, fie unor violențe sexuale în afara cuplului; subliniază că cea mai prezentă este violența în cuplu; subliniază faptul că 137 de femei sunt ucise zilnic de un membru al familiei; solicită UE și actorilor globali să condamne cu fermitate violența din partea partenerului intim și să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a preveni violența în cuplu, a proteja victimele și a urmări penal autorii; condamnă crimele comise împotriva fetelor și femeilor în familie, în legătură cu comportamente percepute ca fiind inadecvate, pentru a restabili presupusa reputație a familiei;

59.  ia act de faptul că în 2020 s-a înregistrat o deteriorare considerabilă a situației victimelor traficului de persoane, majoritatea fiind femei, deoarece ele au ajuns într-o poziție și mai vulnerabilă din cauza pandemiei de COVID-19; salută lansarea Strategiei UE de combatere a traficului de persoane (2021-2025); subliniază nevoia accentuată de a extinde lupta împotriva traficului de ființe umane și a grupurilor infracționale organizate implicate în acesta; subliniază că identificarea victimelor traficului de persoane a devenit și mai complicată în timpul pandemiei de COVID-19; solicită UE și statelor sale membre să își intensifice eforturile în domeniul cooperării judiciare și polițienești internaționale pentru a preveni traficul și a identifica victimele, evitând incriminarea acestora și pentru a le oferi sprijinul psihologic și medical necesar, în strânsă cooperare cu Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate, cu ONG-urile și cu organizațiile societății civile dedicate protecției victimelor;

60.  condamnă practica comercială a mamelor-surogat, un fenomen global, care expune femeile din întreaga lume la exploatare și trafic de ființe umane, fiind vizate mai ales femeile vulnerabile din punct de vedere financiar și social; subliniază impactul puternic al acestei practici asupra femeilor, asupra drepturilor femeilor, asupra sănătății femeilor și egalității de gen și subliniază implicațiile sale transfrontaliere; cere un cadru juridic european care să se ocupe de efectele negative ale practicii comerciale a mamelor-surogat;

Drepturile copilului

61.  reamintește că drepturile copilului nu cunosc frontiere și solicită o abordare sistematică și coerentă pentru promovarea și apărarea drepturilor copiilor în interiorul și în afara Europei, în conformitate cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și cu Agenda 2030;

62.  reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a-și intensifica eforturile pentru a elimina toate formele de abuz împotriva copiilor; salută Strategia Consiliului Europei pentru drepturile copilului (2021-2024) recent adoptată; subliniază însă că copiii continuă să fie victime ale violenței, ale căsătoriilor timpurii și forțate, ale convertirii forțate, ale prostituției, pornografiei infantile și pedofiliei, ale abuzului sexual, inclusiv ale mutilării genitale, ale traficului de persoane, ale separării forțate de părinți, ale muncii copiilor și ale recrutării ca copii-soldați; ei continuă să sufere din cauza lipsei accesului la educație și la asistență medicală, precum și a malnutriției și sărăciei, în particular în crizele umanitare și în conflictele armate; subliniază că 2021 este Anul internațional pentru eliminarea muncii copiilor; solicită integrarea drepturilor copilului și a Agendei ONU privind copiii și conflictele armate în toate politicile externe ale UE; îndeamnă UE să se asigure că politicile sale comerciale și de dezvoltare sunt pe deplin coerente pentru a eradica munca copiilor; subliniază, în acest sens, proiectul pilot de dialog multilateral privind cacaua sustenabilă; invită statele membre să își respecte responsabilitățile în ceea ce privește protecția copiilor luptătorilor străini care sunt cetățeni ai UE;

63.  invită UE să integreze drepturile copiilor și protecția copiilor în toate politicile externe ale UE, inclusiv în contextul dialogurilor privind drepturile omului, al acordurilor internaționale și comerciale, al Instrumentului de asistență pentru preaderare și al IVCDCI – Europa globală; subliniază necesitatea de a urmări toate intervențiile UE relevante pentru copii și de a se asigura că este pusă în aplicare integral o abordare a drepturilor copiilor bazată pe principiul „a nu face rău”;

Traficul de persoane și munca forțată

64.  condamnă orice formă de trafic de persoane, de muncă forțată și de sclavie modernă manifestată în cadrul unor categorii foarte diverse, printre care se numără femeile, copiii, imigranții și lucrătorii calificați; reamintește statelor membre că este necesar ca aceste activități să fie urmărite penal și condamnate atât în țările de origine, cât și în cazul în care acestea afectează categorii de persoane cu mobilitate internațională; insistă asupra faptului că este nevoie de un control exhaustiv și de un audit al respectării drepturilor omului și în materie de muncă în cazul contribuțiilor pentru acoperirea serviciilor necesare în țările terțe care au nevoie de ele, astfel încât acestea să nu fie furnizate în condiții precare, încălcându-se drepturile omului; îndeamnă UE și statele sale membre ca în cadrul forurilor multinaționale să propună inițiative de eradicare a tuturor formelor de trafic de persoane, de muncă forțată și de sclavie modernă; acestea sunt nu doar infracțiuni abominabile, ci și cauza fluxurilor migratorii în condiții precare, care duc la situații de vulnerabilitate ridicată și suferință; solicită, având în vedere gravitatea acestor încălcări, ca UE să includă, atât în acordurile aflate în vigoare, cât și în cele încheiate cu țări terțe, o clauză specifică prin care să condamne și să exprime caracterul ireconciliabil al oricărei forme de trafic de persoane, de muncă forțată și de sclavie modernă afectând categorii foarte diverse, printre care se numără femeile, copiii, imigranții și lucrătorii calificați;

Intoleranța și discriminarea

65.  își reiterează condamnarea fermă a discriminării, xenofobiei, intoleranței, persecuției și crimelor legate de rasă, etnie, naționalitate, clasă socială, dizabilitate, castă, religie, convingeri, vârstă, orientare sexuală și identitate de gen, care continuă să fie o problemă majoră în multe țări; subliniază impactul profund disproporționat al pandemiei de COVID-19 asupra discriminării rasiale și etnice, a xenofobiei și a intoleranței asociate lor; salută lansarea Planului de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025, care recunoaște nu numai dimensiunea individuală și socială, ci și natura structurală a acestui fenomen; subliniază că, în pofida celor 20 de ani de activitate de la adoptarea Declarației și a Programului de acțiune de la Durban în 2001, rasismul, discriminarea, xenofobia și intoleranța asociată acestora continuă să fie un flagel în multe țări din lume și cere să se aplice toleranță zero față de aceste fenomene; invită guvernele, organizațiile regionale, societatea civilă și alte părți interesate să își intensifice eforturile de a pune în aplicare în mod eficient declarația și să elaboreze și să implementeze planuri de acțiune pentru combaterea rasismului, a discriminării rasiale, a xenofobiei și a intoleranței asociate acestora; solicită UE să organizeze un summit global împotriva rasismului privind combaterea rasismului și a discriminării la nivel mondial, în colaborare cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune și cu organizații internaționale precum OSCE, ONU, Uniunea Africană, Organizația Statelor Americane și Consiliul Europei;

66.  regretă faptul că popoarele indigene se confruntă în continuare cu discriminări și persecuții pe scară largă și sistematice la nivel mondial, inclusiv cu strămutări forțate, arestări arbitrare și uciderea apărătorilor drepturilor omului și ai terenurilor; invită din nou UE, statele membre și partenerii lor din cadrul comunității internaționale să adopte toate măsurile necesare în vederea recunoașterii, protecției și promovării drepturilor populațiilor indigene, inclusiv a limbii, terenurilor, teritoriilor și resurselor lor, și a creării unui mecanism de tratare a plângerilor legate de încălcări ale drepturilor și abuzuri; salută activitatea desfășurată în acest sens de societatea civilă și de ONG-uri; face referire la numirea unui raportor permanent pentru popoarele indigene în cadrul Parlamentului, cu obiectivul de a monitoriza situația drepturilor omului în rândul populațiilor indigene; încurajează statele să ratifice dispozițiile Convenției nr. 169 a OIM privind populațiile indigene și tribale; recomandă ca UE și statele sale membre să includă referiri la popoarele indigene și la drepturile cuprinse în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene în cadrele relevante și emergente pentru diligența necesară;

67.  ia act cu mare îngrijorare de dimensiunea și consecințele ierarhiilor bazate pe caste, ale discriminării pe criterii de castă și de perpetuarea încălcărilor drepturilor omului pe criterii de castă, printre care se numără refuzarea accesului la justiție sau la un loc de muncă, segregarea continuă, sărăcia și stigmatizarea, inclusiv obstacolele impuse de sistemul castelor în calea exercitării drepturilor fundamentale ale omului și a facilitării dezvoltării umane; își reiterează solicitarea ca UE și statele sale membre să își intensifice eforturile și să sprijine inițiativele la nivelul ONU și în țările terțe relevante pentru eliminarea discriminării pe criterii de castă;

Drepturile persoanelor LGBTIQ

68.  condamnă cu fermitate încălcările drepturilor omului, discriminarea, persecuția și amenințările la adresa vieții și uciderea persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen, non-binare, intersexuale și queer (LGBTIQ) din întreaga lume, care au fost amplificate de folosirea pandemiei de COVID-19 drept pretext pentru a reprima apărătorii LGBTIQ și pentru a propaga defăimarea homofobă și transfobă; invită UE să joace un rol important în apărarea drepturilor persoanelor LGBTIQ în forurile internaționale, inclusiv să depună eforturi pentru dezincriminarea orientării sexuale, a identității de gen, a exprimării de gen și a caracteristicilor sexuale și pentru eliminarea mutilării genitale a persoanelor intersexuale, a așa-numitei „terapii de conversie” și a sterilizării forțate a persoanelor transgen; salută faptul că Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ pentru perioada 2020-2025 include angajamentul UE de a include chestiunile legate de persoanele LGBTIQ în politica sa externă, inclusiv sprijin prin instrumentul IVCDCI – Europa globală și Instrumentul pentru fondurile de preaderare; invită UE și statele membre să aplice integral și consecvent orientările UE privind promovarea și protejarea drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTIQ în cadrul politicii sale externe;

Dreptul la libertatea de gândire, de conștiință, de religie sau de convingere

69.  sprijină pe deplin dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, la libertatea de a crede sau de a nu crede, precum și dreptul de a-și manifesta și de a-și schimba sau de a-și părăsi religia sau convingerile fără teama de violență, persecuție sau discriminare; subliniază importanța abordării persecuțiilor pe motive de religie sau convingeri și condamnă persecuțiile suferite de minorități din aceste motive în multe locuri din întreaga lume; invită statele membre și SEAE să ia act, în special, de aceste cazuri și să răspundă în consecință; condamnă utilizarea abuzivă a legilor privind blasfemia pentru a perpetua discriminarea și regretă utilizarea religiei și a instituțiilor religioase în detrimentul drepturilor omului prin persecutarea, inclusiv prin mijloace juridice, a minorităților și comunităților constituite pe criterii de convingere sau a celor religioase, a femeilor, a persoanelor LGBTIQ și a altora aflate în situații vulnerabile; reiterează condamnarea oricărei încercări din partea autorităților sau a guvernelor de a refuza sau de a interveni în alegerea liderilor religioși sau de convingere; subliniază că statele au responsabilitatea de a promova și proteja drepturile omului în cazul persoanelor care aparțin unor minorități constituite pe criterii de convingere sau religioase; subliniază importanța inițiativelor societății civile în acest sens;

70.  invită Comisia și Consiliul să pună în aplicare programe ambițioase de apărare a libertății de religie sau de convingere în întreaga lume, încurajând și sprijinind eforturile internaționale de a strânge dovezi despre atrocități, acționând în justiție autorii faptelor, punând efectiv în aplicare sentințele penale și despăgubind victimele; invită Consiliul, Comisia, SEAE și statele membre să colaboreze cu țările terțe pentru a adopta măsuri de prevenire și combatere a infracțiunilor motivate de ură;

71.  ia act de faptul că postul de trimis special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingere în afara UE a rămas vacant timp de peste un an, în total; își reiterează apelul adresat Consiliului și Comisiei de a efectua, cât mai curând posibil, o evaluare transparentă și cuprinzătoare a eficacității și valorii adăugate a poziției trimisului special, de a pune la dispoziția acestuia resurse adecvate și de a sprijini în mod corespunzător mandatul, capacitatea și atribuțiile sale instituționale;

Minoritățile naționale, etnice și lingvistice

72.  reamintește obligațiile statelor de a proteja drepturile minorităților naționale, etnice, culturale, religioase și lingvistice de pe teritoriile lor; invită Comisia să sprijine protejarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților din întreaga lume, inclusiv în cadrul programului său tematic privind drepturile omului și democrația;

73.  solicită guvernelor țărilor partenere ale UE să respecte drepturile fundamentale ale omului în ceea ce privește minoritățile naționale, etnice și lingvistice, inclusiv cultura, limba, religia, tradițiile și istoria lor, pentru a le conserva culturile și diversitatea; reiterează nevoia ca guvernele respective să îndeplinească obligațiile și angajamentele pe care și le-au asumat în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale; deplânge orice încercare de a ignora drepturile fundamentale și drepturile omului ale minorităților etnice și lingvistice prin asimilarea forțată a acestora;

Dreptul de a participa la alegeri libere și corecte

74.  subliniază faptul că dreptul de a participa la gestionarea afacerilor publice, în special prin intermediul alegerilor, pe lângă faptul că este un drept al omului în sine, este legat în mod intrinsec de o serie de alte drepturi ale omului, a căror exercitare este esențială pentru un proces electoral semnificativ și stă la baza guvernelor democratice;

75.  condamnă cu fermitate erodarea valorilor democratice într-o serie de țări terțe și provocările la adresa integrității electorale, violența electorală, folosirea nejudicioasă a resurselor administrative de către partidele aflate la guvernare, reprimarea oponenților politici, cenzura și amenințările la adresa mass-mediei independente, precum și amplificarea dezinformării; îndeamnă UE să vizeze și să contracareze această situație extrem de îngrijorătoare și să vină cu propuneri concrete și eficace, reafirmându-și disponibilitatea de a-și asuma un rol de lider în promovarea valorilor democratice și a alegerilor libere și corecte în țările terțe;

76.  deplânge faptul că regimurile autoritare și neliberale se îndepărtează de calea democrațiilor mature, de drepturile universale ale omului și de standardele democratice, creând o falsă impresie de legitimitate prin intermediul unor procese electorale false, care nu sunt nici libere, nici corecte, nici transparente; solicită UE și statelor membre să consolideze promovarea de către Uniune a „rezilienței democratice” în țările terțe utilizând toate instrumentele de care dispun;

77.  solicită ca protecția proceselor democratice și electorale să fie definită preocupare de prim ordin la nivel global, precum și să se elaboreze un cadru eficient de răspuns la tot felul de intervenții în procesele electorale, în strânsă colaborare cu organizații internaționale precum OSCE;

Corupția și drepturile omului

78.  consideră că corupția facilitează, perpetuează și instituționalizează încălcările drepturilor omului și afectează în mod disproporționat persoanele și grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate din societate; insistă că UE și statele sale membre trebuie să combată corupția ca atare în acțiunea lor externă prin aplicarea celor mai înalte standarde de transparență în finanțarea acordată țărilor terțe, precum și prin sprijinirea organizațiilor societății civile, a ziariștilor și a avertizorilor de integritate anticorupție, promovând înființarea unor instituții anticorupție eficiente și adoptarea unor cadre de reglementare solide și tratând problema jurisdicțiilor secrete și a paradisurilor fiscale;

79.  invită UE să adopte instrumente împotriva liderilor autoritari și a finanțatorilor lor, inclusiv a celor implicați în fraude electorale, să dezvăluie și să înghețe activele ilicite și să promoveze aplicarea jurisdicției universale în cazurile de încălcări grave ale drepturilor omului;

80.  este conștient de faptul că UE nu poate fi un bun exemplu în lupta împotriva corupției și a încălcării drepturilor omului atât timp cât unele dintre statele sale membre și unii actori cu sediul în UE prezintă antecedente negative în acest domeniu; se așteaptă ca statele membre și Comisia să intensifice acțiunile concrete împotriva practicilor incorecte ale statelor membre în aceste domenii; recomandă Parlamentului, Comisiei și statelor membre să ofere un sprijin semnificativ organizațiilor societății civile, jurnaliștilor și avertizorilor de integritate anticorupție;

81.  subliniază nevoia de a elabora principii și de a depune eforturi pentru adoptarea unei definiții juridice a marii corupții care să fie recunoscută la nivel internațional, inclusiv a naturii sistemice a acesteia, ca infracțiune în dreptul național și internațional;

82.  solicită ca cazurile actuale de impunitate pentru marea corupție să fie combătute printr-o aplicare mai strictă a legilor anticorupție, pentru a se garanta tragerea la răspundere a autorilor mecanismelor de mare corupție; cere să se exploreze abordări cuprinzătoare care să includă reforme ale instituțiilor judiciare internaționale, precum extinderea jurisdicției CPI;

Regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (GHRSR al UE – „Legea Magnițki a UE”)

83.  salută adoptarea Regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (GHRSR al UE –„Legea Magnițki a UE”) ca o completare esențială a setului de instrumente al UE privind drepturile omului și politica externă, care întărește rolul UE de actor mondial în domeniul drepturilor omului, permițându-i să ia măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice și juridice implicate în încălcări grave ale drepturilor omului în lume; felicită Consiliul pentru adoptarea primelor sancțiuni specifice sub acest regim și invită Consiliul să adopte măsuri suplimentare, dacă este necesar; consideră că aplicarea GHRSR al UE nu împiedică sau exclude adoptarea altor instrumente ale UE pentru protecția drepturilor omului, care pot fi combinate și complementare; condamnă orice măsură restrictivă arbitrară și nejustificată împotriva UE sau altor entități în semn de retorsiune față de deciziile UE în temeiul GHRSR al UE; regretă faptul că Consiliul a decis să aplice unanimitatea în cadrul votului și își reiterează solicitarea de a introduce votul cu majoritate calificată atunci când adoptă sancțiuni privind chestiuni legate de drepturile omului;

84.  își reiterează solicitarea de a extinde domeniul de aplicare al GHRSR al UE astfel încât să includă actele de corupție, pentru a garanta că factorii economici și financiari care favorizează încălcarea drepturilor omului sunt vizați în mod eficient; subliniază posibilitatea alternativă ca Comisia să prezinte o propunere legislativă de adoptare a unui nou regim tematic de sancțiuni împotriva actelor grave de corupție definite pe baza Convenției ONU împotriva corupției; subliniază necesitatea unei strategii efective de punere în aplicare a GHRSR al UE, în concordanță atât cu celelalte politici externe ale UE, în special cu politicile sale privind drepturile omului, cât și cu cadrele privind sancțiunile internaționale existente; subliniază că GHRSR al UE trebuie să respecte principiul de a nu afecta negativ populația generală a țării vizate, în conformitate cu dreptul penal internațional și cu dreptul internațional umanitar; reamintește că aplicarea consecventă și uniformă a măsurilor restrictive în toate statele membre constituie o condiție prealabilă pentru ca acțiunea externă a UE să fie credibilă și eficientă; salută anunțul Comisiei potrivit căruia până la sfârșitul lui 2021 va reexamina practicile care subminează sancțiunile și obligațiile de informare existente pentru statele membre cu privire la punerea în aplicare și asigurarea respectării acestora; îndeamnă Comisia, în calitatea sa de garant al tratatelor, și pe VP/ÎR, în calitate de persoană responsabilă de unitatea, coerența și eficacitatea politicii externe a UE, să vegheze ca răspunsurile date de statele membre la nerespectarea măsurilor restrictive adoptate de UE să fie efective, proporționale și disuasive;

Migrație și azil

85.  reafirmă drepturile inalienabile ale migranților, refugiaților și persoanelor strămutate și solicită UE și statelor sale membre să le susțină pe deplin și să le includă în cooperarea lor cu țările terțe, atât în ceea ce privește stabilirea unor standarde juridice ridicate, cât și, la fel de important, operaționalizarea acestora, pentru a asigura protecția efectivă a acestor drepturi în practică; reamintește că în acțiunile, acordurile și cooperarea lor externe și extrateritoriale în domeniul migrației, al frontierelor și al azilului, UE și statele sale membre trebuie să respecte și să protejeze drepturile omului, în special cele consacrate în Carta drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la viață, la libertate și la azil, în special în ceea ce privește evaluarea individuală a cererilor de azil;

86.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a analiza impactul asupra drepturilor omului al cooperării cu țările terțe în materie de migrație, care să includă atât o evaluare preliminară, cât și o evaluare a mecanismelor de monitorizare, și de a realiza evaluări ex ante transparente ale riscurilor cu privire la impactul oricărei cooperări formale, informale sau financiare a UE cu țările terțe asupra drepturilor migranților, refugiaților și persoanelor strămutate forțat; solicită, de asemenea, o mai mare transparență și un nivel adecvat de control parlamentar și de supraveghere democratică a activității sale în acest domeniu; subliniază riscurile legate de acordurile informale privind returnarea și readmisia, care nu fac obiectul controlului judiciar și, prin urmare, nu permit căi de atac eficiente în cazul încălcărilor drepturilor omului suferite de migranți și de solicitanții de azil; își reiterează, astfel, invitația adresată UE să se asigure că toate acordurile de cooperare în materie de migrație și de readmisie încheiate cu statele din afara UE respectă cu strictețe dreptul internațional al drepturilor omului, legislația privind refugiații și dreptul maritim internațional, în special Convenția privind statutul refugiaților; insistă asupra integrării și monitorizării drepturilor omului în toate activitățile desfășurate de Frontex și Biroul European de Sprijin pentru Azil;

87.  invită UE și statele sale membre să abordeze cauzele profunde ale migrației și să sprijine și să promoveze dezvoltarea, să investească în educație și să ofere asistență directă pentru îmbunătățirea oportunităților de viață, ceea ce ar putea contribui la crearea unor societăți mai stabile și mai sustenabile; invită Comisia să studieze cele mai bune metode de colaborare cu țările terțe, în acest sens; cere UE și statelor membre să sprijine dreptul refugiaților și al solicitanților de azil de a se întoarce în țara lor de origine, odată ce situația de persecuție sau de violență care a cauzat strămutarea lor s-a încheiat, respectând, în același timp, principiul nereturnării;

88.  invită Comisia să pregătească propuneri legislative pentru a oferi statelor membre garanțiile necesare pentru a răspunde eficient la instrumentalizarea migrației de către țările terțe; solicită țărilor partenere și organizațiilor internaționale să asigure implementarea cadrelor juridice și să își dubleze eforturile de cooperare în chestiunea introducerii ilegale de migranți, asigurând protecția acestora și prevenind exploatarea lor;

89.  denunță numărul morților ce se produc pe rutele migratorii și își reiterează apelul pentru stabilirea unei abordări europene coordonate în vederea sprijinirii și asigurării unor procese rapide și eficiente de identificare a persoanelor care au murit în drumul lor spre UE; regretă faptul că unii potențiali solicitanți de azil au fost returnați la frontieră sau au fost expulzați către locuri în care viața lor era în pericol, încălcându-se dreptul internațional și în special dreptul de azil; denunță atacurile asupra ONG-urilor care îi ajută pe migranți; invită Uniunea și statele sale membre să fie pe deplin transparente în alocarea de fonduri țărilor terțe pentru cooperarea în domeniul migrației și să se asigure că de această cooperare nu pot beneficia – direct sau indirect – entitățile implicate în cazurile de încălcare a drepturilor omului; subliniază că este necesar să se definească și să se aplice mai bine cadrele pentru protecția migranților, în special prin deschiderea unor canale sigure și legale pentru migranți și prin ameliorarea accesului la vize umanitare și a procedurilor de cerere a vizelor; solicită Parlamentului European să monitorizeze acordurile privind migrația;

Drept internațional umanitar

90.  subliniază că respectarea universală a dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului este extrem de importantă și solicită părților implicate în conflictele armate din întreaga lume să asigure accesul deplin, prompt și neîngrădit al agențiilor de ajutor umanitar la populațiile și zonele vulnerabile și să protejeze aceste populații civile, în special femeile și copiii, precum și personalul umanitar și medical astfel cum garantează Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale la acestea; subliniază că este important să se contribuie la crearea de coridoare umanitare pentru situații de urgență, inclusiv cele care implică un risc sau un risc iminent de a se transforma în încălcări grave și pe scară largă ale drepturilor omului;

91.  reiterează faptul că UE și statele sale membre ar trebui să sprijine în mod activ apelul Secretarului General al ONU și al Consiliului de Securitate al ONU pentru încetarea focului în întreaga lume, inclusiv prin măsuri eficace împotriva comerțului ilicit cu arme și prin sporirea transparenței și a răspunderii în ceea ce privește exporturile de arme ale statelor membre; regretă faptul că pandemia de COVID-19 și efectele sale au amplificat violența politică, au intensificat concurența între grupurile armate și au exacerbat tensiunile pe termen lung, lăsând victimele mai puțin protejate; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea violenței sexuale legate de conflicte în acest context, în pofida faptului că 2020 a marcat cea de a 20-a aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

92.  reamintește rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate(11) și își exprimă preocuparea continuă privind utilizarea lor în afara cadrului juridic internațional; își reiterează apelul ca UE să dezvolte urgent un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru utilizarea dronelor înarmate astfel încât să garanteze că statele membre, în conformitate cu obligațiile legale care le revin, nu comit asasinate cu țintă precisă ilegale și nu facilitează comiterea unor astfel de asasinate de către state terțe; invită, prin urmare, Comisia să informeze Parlamentul în mod adecvat cu privire la utilizarea fondurilor UE pentru toate proiectele de cercetare și dezvoltare asociate cu construcția de drone; solicită efectuarea unor evaluări ale impactului asupra drepturilor omului în ce privește viitoarele proiecte de dezvoltare a dronelor; reamintește rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome(12) și îndeamnă VP/ÎR și statele membre să interzică dezvoltarea, producția și utilizarea armelor complet autonome care nu dispun de un control uman semnificativ asupra funcțiilor critice de selectare și de atac al țintelor; insistă să se lanseze negocieri internaționale cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică armele autonome letale aflate în afara unui control uman semnificativ; îndeamnă VP/ÎR și statele membre să adopte o poziție comună pentru negocierile internaționale în această privință;

Existența războaielor și a conflictelor în întreaga lume și impactul acestora asupra drepturilor omului

93.  subliniază amenințarea multidimensională la adresa exercitării drepturilor omului reprezentată de conflictele armate moderne, la care, pe lângă state, participă adesea agenți nestatali și organizații teroriste și care au consecințe umanitare dezastruoase; subliniază încălcările drepturilor omului și abuzurile comise de societățile militare și de securitate private; evidențiază că victimele încălcărilor drepturilor omului au un acces foarte limitat la justiție în teritorii precum cele aflate sub ocupație sau anexare, inclusiv în zonele de conflict înghețate, unde structurile juridice și instituționalizate pentru a proteja drepturile omului fie lipsesc, fie sunt inadecvate; își reiterează apelul adresat UE de a-și întări răspunsul la conflicte, pentru care ar trebui să dezvolte pe deplin și să fie capabilă să își pună în aplicare propriile instrumente în mod autonom, și în colaborare cu țările partenere și cu organizațiile regionale, punând un accent puternic pe ajutorul umanitar, prevenirea conflictelor, justiție de tranziție, mediere și bune oficii, precum și reconciliere, abordând cauzele profunde ale conflictelor și furnizând sprijinul necesar misiunilor internaționale de consolidare a păcii și de menținere a păcii, precum și misiunilor UE din cadrul politicii de securitate și apărare comune și operațiunilor de reconstrucție post-conflict care sprijină și aplică o integrare robustă și controlul drepturilor omului și o perspectivă de gen solidă;

94.  salută noul concept al UE de mediere în favoarea păcii, care extinde setul de instrumente ale UE de gestionare a crizelor la obiectivul mai larg de transformare a conflictelor și încurajează dezvoltarea unor noi instrumente și capacități de dialog în acest domeniu; își reiterează apelul adresat statelor membre de a contribui la limitarea conflictelor armate și a încălcărilor grave ale drepturilor omului sau ale dreptului umanitar internațional prin respectarea strictă a dispozițiilor articolului 7 din Tratatul ONU privind comerțul cu arme referitor la exporturi și evaluarea exporturilor și a dispozițiilor Codului de conduită al UE privind exporturile de arme, inclusiv când este vorba despre orice transfer de arme și de echipamente de supraveghere și informații care ar crea riscul ca statul sau actorii nestatali importatori să comită sau să faciliteze încălcări ale drepturilor omului sau ale dreptului internațional umanitar; își reiterează apelul de a se efectua controale mai stricte la nivelul UE asupra exporturilor de arme din UE, un control mai bun al utilizării finale a armelor exportate și o mai bună coordonare a deciziilor naționale privind exporturile de arme;

95.  invită VP/ÎR și Consiliul să acorde o atenție deosebită situației drepturilor omului în teritoriile ocupate sau anexate și să ia măsuri eficiente de prevenire a încălcărilor grave ale drepturilor omului pe teren; insistă că este important să se garanteze coerența politicii UE cât privește ocuparea sau anexarea teritoriului; reamintește că dreptul umanitar internațional ar trebui să ghideze politica UE în toate situațiile de acest gen, inclusiv în cazurile de ocupare prelungită; subliniază responsabilitatea corporațiilor cu sediul în UE de a aplica cele mai stricte politici de diligență necesară față de orice activitate economică sau financiară în sau cu aceste teritorii și de a asigura respectarea strictă a dreptului internațional și a politicilor de sancțiuni ale UE, atunci când se aplică în aceste situații;

Justiția de tranziție

96.  solicită promovarea unor mecanisme dale justiției de tranziție care să capaciteze societatea civilă, victimele, populațiile marginalizate și vulnerabile, femeile, copiii, tinerii și locuitorii din mediul rural și urban; încurajează crearea de legături între structurile permanente, cum ar fi sistemele naționale de justiție și instituțiile și rețelele naționale de prevenire a atrocităților și inițiativele justiției de tranziție; subliniază necesitatea de a oferi victimelor și comunităților afectate instrumente, spațiu și acces la informații;

Diligența necesară și responsabilitatea întreprinderilor

97.  subliniază că UE are o oportunitate unică de a exercita o influență asupra întreprinderilor pentru a susține drepturile omului la nivel mondial prin viitoarea legislație obligatorie a UE privind diligența necesară și răspunderea întreprinderilor, obligând întreprinderile să identifice, să prevină, să comunice, să justifice și să remedieze eficient consecințele negative potențiale și/sau reale asupra drepturilor omului, mediului și bunei guvernări în lanțurile lor valorice, să ofere regimuri de răspundere civilă și să asigure accesul la justiție pentru victime și să garanteze asumarea răspunderii; solicită ca legislația să se aplice tuturor întreprinderilor mari reglementate de legislația unui stat membru, stabilite pe teritoriul Uniunii sau care își desfășoară activitatea pe piața internă, precum și întreprinderilor mici și mijlocii cotate la bursă (IMM-uri) și IMM-urile din sectoarele cu risc ridicat, acordând în același timp atenție principiului proporționalității; subliniază necesitatea de a stabili și de a aplica controale administrative și sancțiuni pentru a asigura eficacitatea legislației și condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi; consideră că este necesar ca strategiile de diligență necesară ale întreprinderilor să fie definite și implementate prin consultări semnificative și periodice cu părțile interesate și să fie puse la dispoziția publicului; salută intrarea deplină în vigoare a Regulamentului (UE) privind taxonomia(13) în 2020 și a Regulamentului (UE) privind minereurile din zone de conflict(14) în 2021 ca măsuri constructive în acest domeniu;

98.  reiterează că aproximativ două treimi dintre apărătorii drepturilor omului uciși în întreaga lume anul trecut au fost implicați în protejarea terenurilor și a mediului lor, precum și în apărarea drepturilor popoarelor indigene, adesea în contextul relațiilor de afaceri; subliniază necesitatea din ce în ce mai stringentă, exprimată de apărătorii drepturilor omului, ca UE să pună în aplicare legislația obligatorie privind diligența necesară în materie de drepturi ale omului pentru întreprinderi;

99.  își reiterează apelurile de a combate și eradica munca forțată și alte forme de încălcare a drepturilor omului în lanțurile de aprovizionare, inclusiv abuzurile împotriva drepturilor în materie de mediu, ale popoarelor indigene și ale lucrătorilor, precum și amenințările și atacurile împotriva apărătorilor drepturilor omului; invită instituțiile UE să conducă prin puterea exemplului și să efectueze evaluări aprofundate ale diligenței necesare a vânzătorilor, inclusiv a subcontractanților din afara UE; invită Comisia și Consiliul să interzică în mod egal toate importurile de produse realizate ca urmare a unor încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv munca forțată; invită întreprinderile europene să își îndeplinească responsabilitatea socială prin efectuarea unei revizuiri aprofundate a lanțurilor lor de aprovizionare pentru a se asigura că nu sunt implicate în încălcări ale drepturilor omului;

100.  ia act de faptul că 2021 marchează cea de a 10-a aniversare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, un cadru autentic ale cărui orientări, în special cele din al treilea pilon, axate pe accesul la căi de atac și pe respectarea apărătorilor drepturilor omului, oferă o structură esențială pentru cooperarea cu țările terțe domeniul prevenirii, precum și al accesului victimelor la căi de atac și reclamații judiciare și extrajudiciare; subliniază că este important ca toate țările să pună în aplicare pe deplin Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și invită statele membre ale UE care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune privind drepturile de afaceri să facă acest lucru cât mai curând posibil; subliniază necesitatea de a institui un instrument internațional cu caracter obligatoriu pentru a reglementa activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi conform dreptului internațional al drepturilor omului; încurajează UE și statele sale membre să participe în mod constructiv la activitatea Grupului de lucru interguvernamental al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi comerciale în raport cu respectarea drepturilor omului; consideră că acest lucru reprezintă un pas înainte necesar în promovarea și protecția drepturilor omului;

Importanța unor clauze solide privind drepturile omului în acordurile internaționale

101.  își reiterează apelul privind includerea sistematică a unor clauze executorii privind drepturile omului în toate acordurile internaționale încheiate între UE și țările terțe, inclusiv în acordurile de liber schimb, în acordurile de asociere și în acordurile de protecție a investițiilor autonome; solicită îmbunătățirea acestor clauze, inclusiv prin instituirea unor mecanisme specifice de monitorizare și de soluționare a problemelor; solicită ca aceste clauze să fie puse în aplicare prin intermediul unor criterii de referință clare și să fie monitorizate, cu implicarea Parlamentului, a societății civile și a organizațiilor internaționale pertinente; subliniază că stabilirea unor criterii de referință specifice ar putea determina UE să analizeze posibilitatea introducerii proporționalității în sancțiuni pentru neconformitate; subliniază că încălcările acordurilor ar trebui să aibă consecințe clare, inclusiv, în ultimă instanță, suspendarea sau retragerea UE din acord pentru cele mai grave sau persistente cazuri de încălcare a drepturilor omului; recomandă includerea unor mecanisme de monitorizare a drepturilor omului în toate acordurile comerciale și de investiții străine, precum și a unor mecanisme de depunere a plângerilor, pentru a asigura căi de atac efective pentru cetățenii afectați și părțile interesate de la nivel local;

Comerțul și sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP)

102.  subliniază legătura puternică dintre comerț și drepturile omului și rolul de stimulare jucat de accesul la comerț în ceea ce privește respectarea condiționalității drepturilor omului pentru țările terțe; ia act de propunerea recentă a Comisiei de reexaminare a Regulamentului SGP(15), care oferă oportunitatea de a întări și mai mult această legătură; subliniază contribuția necesară a SGP la realizarea obiectivelor Pactului verde european, printre alte politici, și sugerează să se analizeze posibilitatea de a acorda un tratament preferențial produselor sustenabile; subliniază că accesul la SGP+ depinde de respectarea convențiilor internaționale și progresele înregistrate în domeniul drepturilor omului și solicită aplicarea strictă a condiționalității în cazul țărilor partenere, inclusiv, dacă se justifică, retragerea statutului SGP+; invită Comisia să utilizeze criterii de referință clare și transparente în evaluarea respectării obligațiilor din SGP+;

103.  subliniază că este necesar angajamentul și dialogul continuu între UE și toate părțile interesate din țările beneficiare - în special organizațiile societății civile și sindicatele -, precum și să se îmbunătățească și mai mult transparența și monitorizarea, pentru a garanta că sistemul SGP își îndeplinește obiectivul de dezvoltare sustenabilă și de bună guvernanță;

Tehnologiile digitale

104.  subliniază rolul important jucat de tehnologiile digitale, în special în timpul pandemiei de COVID-19; subliniază că aceste tehnologii vor continua să fie puse în aplicare în întreaga lume în perioada post-pandemie și că ar trebui să fie reglementate în mod corespunzător pentru a se profita de punctele lor forte, evitând, în același timp, orice consecințe negative asupra drepturilor omului; subliniază, în mod deosebit, importanța unor garanții eficace pentru dreptul la viață privată și la protecția datelor în sistemele de supraveghere în masă legate de sănătate, precum și a utilizării proporționale a acestora, care ar trebui, de asemenea, să fie limitată în timp; subliniază riscurile evidente ale utilizării necorespunzătoare a tehnicilor de supraveghere împotriva apărătorilor drepturilor omului, a membrilor opoziției, a jurnaliștilor, a societății civile și a altor persoane în special, în primul rând deoarece reprezintă un obstacol serios în calea apărării drepturilor omului, un risc pentru viața privată și libertatea de exprimare, precum și o amenințare gravă la adresa instituțiilor democratice; invită UE să elaboreze de urgență un cadru de reglementare riguros în acest domeniu pentru a garanta că utilizarea acestor tehnologii este conformă cu standardele internaționale privind drepturile omului; invită UE și statele membre să asigure respectarea deplină a diligenței necesare în ceea ce privește drepturile omului și verificarea corespunzătoare a exporturilor de tehnologie de supraveghere europeană și de asistență tehnică; invită UE și statele membre să colaboreze cu guvernele țărilor terțe pentru a pune capăt practicilor legislative represive privind securitatea cibernetică și combaterea terorismului; invită UE să preia inițiativa pentru a promova un moratoriu global și imediat asupra vânzării, transferului și utilizării tehnologiei spyware (programe spion);

105.  ia act de beneficiile aduse de utilizarea sporită a inteligenței artificiale, dar subliniază că tehnologiile trebuie dezvoltate, implementate și utilizate sub o supraveghere umană semnificativă, în deplină transparență și asigurând responsabilitatea și nediscriminarea, în special pentru a evita atât prejudecățile în deciziile automatizate, cât și încălcările protecției datelor;

106.  subliniază rolul esențial al rețelelor de socializare în promovarea libertății de exprimare și de organizare, dar evidențiază necesitatea unor garanții adecvate pentru a împiedica manipularea sau limitarea nejustificată, ori moderarea conținutului utilizatorilor, inclusiv cenzura automatizată, pe de o parte, și răspândirea discursurilor de incitare la ură, a știrilor false, a dezinformării și a conținutului dăunător intenționat, pe de altă parte; solicită UE să propună modalități de a facilita activitatea online a apărătorilor drepturilor omului și de a stimula recunoașterea faptului că dezbaterile privind drepturile omului ar trebui promovate și protejate în orice circumstanțe; salută adoptarea noilor reglementări ale UE referitoare la controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare;

107.  subliniază că democrația se confruntă cu amenințări din ce în ce mai mari din cauza finanțării externe ascunse, a dezinformării și a altor interferențe online; evidențiază că, în statele autoritare, internetul și spațiul cibernetic sunt adesea singura zonă liberă de controlul statului și cenzură a apărătorilor drepturilor omului, a mass-mediei libere și a opoziției prodemocratice; invită Comisia și Consiliul să consolideze răspunsul UE la dezinformare și să se implice pentru a crea garanții internaționale împotriva atacurilor cibernetice și a altor amenințări hibride provenite de la actori străini rău intenționați care încearcă să submineze reziliența societății și procesele democratice din UE, din vecinătatea noastră și din afara ei; subliniază că este nevoie de un sprijin public mai mare pentru analizarea unor mijloace noi de combatere a răspândirii știrilor false;

Pedeapsa cu moartea, tortura și alte tipuri de rele tratamente

108.  își reiterează opoziția fermă față de pedeapsa cu moartea, având în vedere caracterul său crud și ireversibil și solicită UE să își intensifice eforturile de promovare a abolirii universale a acesteia; subliniază că în 2020 a apărut o evoluție pozitivă către un moratoriu asupra execuțiilor în vederea abolirii complete a pedepsei cu moartea, 123 de state votând în favoarea rezoluției Adunării Generale a ONU pe această temă; este extrem de preocupat, cu toate acestea, de creșterea dramatică a numărului execuțiilor în anumite țări; îndeamnă UE și statele sale membre să apere abolirea în toate forurile internaționale și să pledeze pentru un sprijin cât mai larg pentru această poziție;

109.  regretă faptul că tortura și tratamentele inumane sau degradante continuă să fie larg răspândite în multe țări și solicită UE să își intensifice eforturile vizând eradicarea acestor practici, sprijinind, în același timp, victimele și promovând mecanisme vizând tragerea la răspundere a făptașilor; solicită țărilor care încă nu au ratificat Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și la protocolul opțional la Convenție să facă acest lucru; recunoaște importanța organizațiilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului în lupta împotriva torturii și a altor forme de rele tratamente; denunță în termenii cei mai duri încălcările drepturilor omului care au fost raportate în locurile de detenție și solicită o anchetă sistematică a tuturor acuzațiilor de încălcări;

o
o   o

110.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de a 76-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

(1) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1. (2) JO L 206, 11.6.2021, p. 1. (3) JO L 209, 14.6.2021, p. 1. (4) JO C 118, 8.4.2020, p. 15. (5) JO C 411, 27.11.2020, p. 30. (6) JO C 404, 6.10.2021, p. 202. (7) JO C 456, 10.11.2021, p. 94. (8) JO C 474, 24.11.2021, p. 11. (9) JO C 15, 12.1.2022, p. 111. (10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0388. (11) JO C 285, 29.8.2017, p. 110. (12) JO C 433, 23.12.2019, p. 86. (13) JO L 198, 22.6.2020, p. 13. (14) JO L 130, 19.5.2017, p. 1. (15) Propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (COM(2021)0579).

Recomandarea Parlamentului European din 17 februarie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind corupția și drepturile omului (2021/2066(INI))

P9_TA(2022)0042 A9-0012/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), care a intrat în vigoare la 14 decembrie 2005,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, recomandarea Consiliului OCDE din 2009 privind măsuri fiscale suplimentare de combatere a mituirii, precum și recomandarea din 1996 privind deducerea fiscală a sumelor provenite din mituirea funcționarilor publici străini și alte instrumente aferente,

–  având în vedere raportul OCDE din 2010 intitulat „Angajarea în sectorul privat după ocuparea unui post în sectorul public: bune practici în vederea prevenirii conflictelor de interese”,

–  având în vedere Convenția din 1997 privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, adoptat de Consiliul Uniunii Europene la 18 noiembrie 2020,

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, adoptate la a 2914-a reuniune a Consiliului Afaceri Generale din 8 decembrie 2008,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în Rezoluția ONU din 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, inclusiv ODD 16, care acoperă eforturile de combatere a corupției,

–  având în vedere raportul Băncii Europene de Investiții (BEI) din 8 noiembrie 2013 intitulat „Politica de prevenire și descurajare a conduitei interzise în activitățile Băncii Europene de Investiții” („Politica BEI de combatere a fraudei”),

–  având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului de referință „protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere ediția din 2011 a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale și standardele elaborate de această organizație în lupta împotriva corupției,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2021 referitoare la regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE)(3),

–  având în vedere Regulamente globale din 2021 privind sancțiunile împotriva corupției și Principiile generale de compensare a victimelor din străinătate (inclusiv a statelor afectate) în cazurile de dare sau luare de mită, corupție și criminalitate economică, adoptate de Regatul Unit,

–  având în vedere adoptarea de către Parlamentul francez a unor noi dispoziții obligatorii privind restituirea bunurilor confiscate sau furate persoanelor din țările de origine,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 incluzând recomandări adresate Comisiei cu privire la obligația de diligență și responsabilitatea întreprinderilor(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la guvernanța corporativă sustenabilă(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la efectele schimbărilor climatice asupra drepturilor omului și rolul activiștilor de mediu în această chestiune(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la consecințele epidemiei de COVID-19 în materie de politică externă(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(11),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului(12) și pachetul de propuneri legislative al Comisiei Europene de consolidare a normelor UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CTF) din 20 iulie 2021,

–  având în vedere articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la domeniile criminalității cu o dimensiune transfrontalieră, printre care și corupția, în care UE poate stabili norme comune prin intermediul directivelor,

–  având în vedere Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană(13),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului(14),

–  având în vedere convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția și alte instrumente juridice și recomandări politice în acest domeniu adoptate de organismele Consiliului Europei, inclusiv cu privire la normele comune împotriva corupției la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, precum și rezoluțiile (98) 7 și (99) 5 adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998, respectiv la 1 mai 1999, prin care se constituie Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

–  având în vedere rezoluția (97) 24 din 6 noiembrie 1997 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind cele douăzeci de principii directoare pentru combaterea corupției,

–  având în vedere declarația GRECO din 15 aprilie 2020 privind riscurile de corupție și referințele juridice utile în contextul COVID-19,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene(15),

–  având în vedere declarația politică intitulată „Angajamentul nostru comun de a aborda în mod eficace provocările și de a pune în aplicare măsuri de prevenire și combatere a corupției și de consolidare a cooperării internaționale”, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 2 iunie 2021 în cadrul sesiunii sale speciale împotriva corupției, precum și contribuția UE la documentul final al sesiunii speciale a Adunării Generale a ONU privind corupția din 17 decembrie 2019,

–  având în vedere raportul din 17 iunie 2020 al Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului, a corporațiilor transnaționale și a altor întreprinderi, intitulat „Conectarea întreprinderilor cu drepturile omului și cu agendele anticorupție”,

–  având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 17 decembrie 2015, precum și rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 29 septembrie 2016,

–  având în vedere raportul din 21 aprilie 2020 al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) privind provocările cu care se confruntă statele și cele mai bune practici aplicate de acestea în ceea ce privește integrarea drepturilor omului în strategiile și politicile lor naționale de combatere a corupției, inclusiv cele care se adresează actorilor nestatali, cum ar fi sectorul privat,

–  având în vedere raportul din 15 aprilie 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind cele mai bune practici de contracarare a impactului negativ al corupției asupra exercitării tuturor drepturilor omului, precum și raportul final din 5 ianuarie 2015 al Comitetului consultativ al Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite privind impactul negativ al corupției asupra exercitării drepturilor omului,

–  având în vedere Proiectul de orientări ale Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) privind un cadru al drepturilor omului pentru recuperarea activelor,

–  având în vedere inițiativa „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite de a fundamenta strategii și măsuri privind principiile universale ale drepturilor omului, ocuparea forței de muncă, mediul și combaterea corupției,

–  având în vedere recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională,

–  având în vedere indicele anual de percepție a corupției stabilit de organizația Transparency International,

–  având în vedere articolul 118 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0012/2022),

A.  întrucât corupția este un fenomen care conduce la facilitarea, perpetuarea și instituționalizarea încălcărilor drepturilor omului și care împiedică respectarea și punerea în aplicare a drepturilor omului; întrucât corupția este o infracțiune enumerată la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, care necesită o definiție și o abordare comune, ca urmare a naturii sale deosebit de grave și a dimensiunii sale transfrontaliere;

B.  întrucât corupția afectează în mod disproporționat persoanele și grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate din societate, încălcând dreptul la nediscriminare și interzicându-le acestora, în special femeilor, accesul egal la participare politică, servicii publice și de bază, justiție, resurse naturale, locuri de muncă, educație, sănătate și locuințe; întrucât corupția exacerbează sărăcia și inegalitatea prin deturnarea bogăției și a bunurilor publice, afectând în același timp conservarea mediului natural și sustenabilitatea în ceea ce privește mediul;

C.  întrucât corupția este un fenomen complex și global care există în toate țările lumii, indiferent de sistemele lor economice și politice; întrucât combaterea corupției face necesară cooperarea internațională și este o parte integrantă a angajamentelor internaționale de a respecta drepturile omului, de a proteja planeta și de a garanta faptul că toți oamenii se bucură de pace și prosperitate până în 2030, în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, în special al ODD 16, care se concentrează pe promovarea unor societăți juste, pașnice și favorabile incluziunii și care, printre altele, obligă comunitatea internațională să intensifice recuperarea și returnarea activelor furate;

D.  întrucât corupția implică, de obicei, abuzul de putere, lipsa răspunderii, obstrucționarea justiției, utilizarea unei influențe necorespunzătoare, instituționalizarea discriminării, clientelismul, acapararea statului, nepotismul, perpetuarea cleptocrațiilor și denaturarea mecanismelor de piață, printre altele, fiind adesea asociată cu criminalitatea organizată și fiind facilitată de transparența inadecvată și de accesul insuficient la informații; întrucât autoritarismul în creștere și emergența regimurilor nedemocratice oferă un teren fertil pentru corupție, iar combaterea acesteia din urmă necesită o cooperare internațională cu democrațiile care împărtășesc aceeași viziune; întrucât corupția face ca țările să devină vulnerabile în fața influențelor externe negative și, în plus, afectează instituțiile democratice;

E.  întrucât țările, comunitățile, întreprinderile sau persoanele fizice pot deveni victime ale corupției, în special în situațiile în care sunt implicate în eforturile de anchetare, urmărire penală și judecare a cazurilor de corupție și de raportare cu privire la acestea, fiind expuse unui risc sporit și având nevoie de o protecție eficace; întrucât informarea publicului cu privire la corupție reprezintă cauza principală a asasinării jurnaliștilor și, potrivit Comisiei pentru protecția jurnaliștilor, până în octombrie 2021 au fost uciși cinci jurnaliști care au investigat cazuri de corupție; întrucât protecția avertizorilor de integritate împotriva represaliilor și asigurarea unei protecții juridice eficace și a unor proceduri sigure de raportare pentru aceștia în sectorul public și în cel privat fac parte integrantă din efortul de combatere a corupției; întrucât toate măsurile de combatere a corupției trebuie să respecte standardele privind drepturile omului;

F.  întrucât corupția subminează guvernanța și calitatea serviciilor publice, diminuează eficiența și eficacitatea instituțiilor democratice, are un impact negativ asupra guvernanței corporațiilor, echilibrului între puteri și principiilor democratice, creează riscuri la adresa statului de drept, subminează încrederea publică și împiedică dezvoltarea durabilă, conducând la impunitatea făptașilor, la îmbogățirea ilicită a persoanelor aflate la putere și la manevre de acaparare a puterii pentru a evita urmărirea penală; întrucât absența unui sistem judiciar independent subminează respectarea statului de drept; întrucât corupția este un catalizator major și unul dintre principalii factori determinanți ai conflictelor, în special în țările în curs de dezvoltare, și destabilizează eforturile de consolidare a păcii, cauzând încălcări masive ale drepturilor omului și, în unele cazuri, pierderi de vieți omenești; întrucât fluxurile financiare ilicite din țările în curs de dezvoltare sunt facilitate și încurajate de jurisdicții opace și de paradisuri fiscale, precum și de actori financiari și juridici, mulți dintre ei provenind din Europa; întrucât cercetarea și urmărirea penală a unor astfel de infracțiuni sunt, în continuare, limitate;

G.  întrucât practicile corupte din politică, cum ar fi frauda electorală, finanțarea ilicită a campaniilor și a partidelor politice și nepotismul subminează drepturile civile și politice ale cetățenilor de a participa la afacerile publice, de a vota și de a fi aleși în funcții publice și, totodată, duc la erodarea încrederii în partidele politice, în reprezentanții aleși, în procesele democratice și în guverne, subminând astfel legitimitatea democratică și încrederea publicului în politică; întrucât, în absența unei reglementări eficiente, finanțarea campaniilor politice și a partidelor sunt deosebit de expuse riscurilor de corupție și sunt utilizate în întreaga lume, în special de către actori privați și state terțe, pentru a exercita influență și a interveni în alegeri, în campaniile pentru referendumuri și în dezbaterile sociale; întrucât unele state terțe și unii actori nestatali utilizează corupția ca instrument de politică externă pentru a împiedica progresul către democrații funcționale și pun în aplicare din ce în ce mai mult strategii de acaparare a elitelor și de cooptare a funcționarilor publici atât în UE, cât și la nivel mondial, în vederea promovării intereselor lor în procesele legislative și politice;

H.  întrucât, în unele țări, actuala criză provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat încălcările drepturilor omului legate de corupție, deoarece țările cu niveluri mai ridicate de corupție se confruntă cu un număr mai mare de decese cauzate de pandemia de COVID-19, iar comunitățile cele mai vulnerabile sunt afectate în mod disproporționat; întrucât corupția limitează capacitatea de exercitare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dreptul de a beneficia de un nivel de trai decent, deoarece afectează capacitatea statelor de a furniza și de a distribui în mod echitabil servicii de sănătate publică sau vaccinuri; întrucât produsele farmaceutice și dispozitivele medicale sunt deosebit de vulnerabile la riscurile legate de corupție; întrucât numeroase guverne au utilizat în mod abuziv competențele asociate cu pandemia de COVID-19 dobândite în regim de urgență pentru a-și concentra puterea și a intensifica represiunea împotriva ziariștilor, a avertizorilor de integritate și a organizațiilor societății civile (OSC) care depun eforturi pentru demascarea corupției;

I.  întrucât credibilitatea externă a UE depinde și de acțiunile eficace de combatere a corupției în statele sale membre și la nivelul UE; întrucât mai multe state membre ale UE ocupă o poziție de frunte în clasificarea întocmită în temeiul Indicelui privind secretul financiar elaborat de Rețeaua pentru Justiție Fiscală, care clasifică jurisdicțiile în funcție de nivelul lor de confidențialitate și de amploarea activităților offshore; întrucât o serie de deficiențe au fost documentate în diferite state membre în evaluările realizate de Forumul mondial al OCDE privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale și de Grupul de Acțiune Financiară Internațională; întrucât statele membre ale UE ar trebui să sporească transparența în ceea ce privește proprietatea asupra organizațiilor din sectorul mass-mediei;

J.  întrucât, în unele state membre, sistemele de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori sunt utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor sau al ascunderii fondurilor obținute din activități de corupție; întrucât numeroase state membre dispun de norme pentru a preveni încercările de a exercita o influență nejustificată din partea legiuitorilor și a funcționarilor publici, inclusiv a foștilor funcționari publici, precum și actele de corupție comise de aceștia, iar aceste norme joacă un rol fundamental în prevenirea, depistarea și monitorizarea activităților de corupție, dar ele sunt puse în aplicare doar parțial, în timp ce normele armonizate la nivelul UE sunt insuficiente și trebuie consolidate;

K.  întrucât Adunarea Generală a ONU, în declarația sa politică din 2 iunie 2021, și-a recunoscut responsabilitatea și necesitatea de a lua măsuri urgente împotriva corupției și s-a angajat să intensifice eforturile de prevenire și să urmărească o abordare multilaterală împotriva corupției, în special având în vedere pandemia de COVID-19;

L.  întrucât UE sprijină țările terțe în lupta lor împotriva corupției nu numai prin asistență tehnică, acțiune diplomatică, sprijin financiar și prin activitatea forumurilor multilaterale, ci și prin legislația UE și prin stabilirea de standarde, de orientări și de cadre privind acțiunea externă;

M.  întrucât Consiliul și-a luat angajamentul de a combate corupția în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului pentru perioada 2020-2024, prin intermediul unei asistențe cuprinzătoare pentru sprijinirea reformei administrației publice, a unor strategii anticorupție și a unor cadre juridice eficace, inclusiv a avertizorilor de integritate și a protecției martorilor, a organelor specializate, a parlamentelor, a mass-mediei independente și a OSC-urilor, precum și prin sprijinirea ratificării și a punerii în aplicare a UNCAC; întrucât credibilitatea externă a UE depinde, de asemenea, de acțiuni eficace de combatere a corupției în statele sale membre;

N.  întrucât sectorul privat și întreprinderile, în special companiile multinaționale și entitățile bancare pot juca un rol esențial în combaterea corupției la nivel mondial și în reducerea efectelor acesteia asupra drepturilor omului; întrucât entitățile bancare pot contribui în mod semnificativ la detectarea spălării banilor, a finanțării terorismului și a altor activități ilicite legate de corupție, fapt care pune în evidență importanța stabilirii unor relații de cooperare fructuoase între instituțiile statului și sectorul privat;

O.  întrucât normele legislative obligatorii privind diligența necesară a întreprinderilor sunt mijloace indispensabile pentru a preveni, a aborda și a remedia în mod eficace încălcările drepturilor omului și ale legislației de mediu la nivel mondial de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și nu ar trebui să afecteze în mod negativ întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile); întrucât dispozițiile UNCAC ar trebui să facă parte din obligațiile de diligență prevăzute în viitoarea propunere a Comisiei în această privință;

P.  întrucât regimurile de sancțiuni ale UE adaptate fiecărei țări în parte permit deja adoptarea unor măsuri specifice împotriva persoanelor și a entităților responsabile de subminarea democrației și a statului de drept, inclusiv de nereguli financiare grave care afectează fondurile publice, în măsura în care actele respective intră sub incidența UNCAC; întrucât adoptarea regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE) este o completare esențială a setului de instrumente al UE; întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat extinderea domeniului de aplicare a acestui regim pentru a include în mod explicit actele de corupție, în vederea combaterii eficiente a tuturor încălcărilor drepturilor omului, indiferent de natura infracțiunii, precum și crearea unui regim complementar în cazul în care actele de corupție nu sunt incluse în revizuirea regimului actual; întrucât Statele Unite, Canada și Regatul Unit au adoptat, de asemenea, regimuri similare de sancțiuni împotriva corupției,

1.  recomandă Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

2.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) JO C 195, 25.6.1997, p. 2. (2) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1. (3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0349. (4) JO C 474, 24.11.2021, p. 11. (5) JO C 445, 29.10.2021, p. 94. (6) JO C 15, 12.1.2022, p. 111. (7) JO C 425, 20.10.2021, p. 63. (8) JO C 337, 20.9.2018, p. 82. (9) JO C 215, 19.6.2018, p. 125. (10) JO C 265, 11.8.2017, p. 59. (11) JO C 181, 19.5.2016, p. 2. (12) JO L 156, 19.6.2018, p. 43. (13) JO L 127, 29.4.2014, p. 39. (14) JO L 186, 11.7.2019, p. 122. (15) JO L 317, 4.11.2014, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la eliminarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața unică (2021/2043(INI))

P9_TA(2022)0043 A9-0336/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „Identificarea și înlăturarea barierelor din cadrul pieței unice” (COM(2020)0093),

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „Plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică” (COM(2020)0094),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2020 intitulată „Noua agendă privind consumatorii – Consolidarea rezilienței consumatorilor pentru o redresare durabilă” (COM(2020)0696),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” (COM(2021)0350),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 martie 2021 intitulată „O cale comună către o redeschidere sigură și durabilă” (COM(2021)0129),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la întărirea pieței unice: viitorul liberei circulații a serviciilor(1), precum și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale pe această temă,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1724 din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012(2) [Regulamentul privind portalul digital unic (gateway)],

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor – Raportul privind obstacolele de pe piața unică și Planul de acțiune pentru asigurarea respectării normelor privind piața unică (COR 2020/02355),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică” (COM(2020)0094) și (b) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Identificarea și înlăturarea barierelor din cadrul pieței unice” (COM(2020)0093) (EESC 2020/01412),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 martie 2020 intitulat „Un parcurs comercial pe piața unică: obstacole și bariere de ordin practic” (SWD(2020)0054),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 8 septembrie 2020 intitulat „Evaluarea Regulamentului de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale” (SWD(2020)0172),

–  având în vedere studiul din iulie 2020 al Direcției Generale Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri a Comisiei Europene intitulat „Limitele teritoriale legate de aprovizionare în sectorul comerțului cu amănuntul din UE”,

–  având în vedere studiul din februarie 2018 al Uniunii Benelux intitulat „Limitele teritoriale legate de aprovizionare în sectoarele comerțului cu amănuntul din Belgia, Țările de Jos și Luxemburg”,

–  având în vedere studiul publicat în noiembrie 2020 de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Parlamentului, intitulat „Obstacolele juridice din statele membre în calea normelor privind piața unică”,

–  având în vedere studiul din octombrie 2020 al Unității de asistență pentru guvernanța economică din cadrul Parlamentului European, intitulat „Background Reader on The European Semester Autumn edition 2020 – The European Semester from a Parliamentary perspective” (Contextul general privind semestrul european, ediția din toamna anului 2020 – Semestrul european din perspectiva Parlamentului),

–  având în vedere studiul publicat în februarie 2021 de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Parlamentului, intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra pieței interne”,

–  având în vedere studiul publicat în februarie 2019 de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Parlamentului, intitulat „Contribuția la creșterea economică: Piața unică a serviciilor – Asigurarea unor beneficii economice pentru cetățeni și agenții economici”,

–  având în vedere Raportul special nr. 05/2016 al Curții de Conturi Europene din 14 martie 2016 intitulat „A asigurat Comisia o punere în aplicare eficace a Directivei privind serviciile?”,

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din aprilie 2019, intitulat „Identificarea costurilor non-Europei”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la pachetul privind piața unică(3),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0336/2021),

A.  întrucât piața unică reprezintă 56 de milioane de locuri de muncă la scara UE și generează 25 % din PIB-ul UE; întrucât sectorul agroalimentar este sectorul de producție al UE care asigură cele mai multe locuri de muncă și generează cea mai mare valoare adăugată;

B.  întrucât dezvoltarea sustenabilă și existența unor standarde sociale și de mediu ridicate sunt condiții necesare pentru o productivitate compatibilă cu obiectivele dezvoltării durabile din Agenda ONU 2030 și cu obiectivul privind realizarea neutralității climatice până în 2050;

C.  întrucât protecția și promovarea drepturilor sociale, ale drepturilor lucrătorilor și ale drepturilor sindicale, inclusiv negocierea colectivă, salariile echitabile și condițiile bune de muncă, fac parte integrantă din crearea unei piețe unice funcționale, echitabile, incluzive și sustenabile, care asigură bunuri și servicii de calitate; întrucât libertatea economică de a furniza bunuri și servicii nu trebuie să prevaleze asupra drepturilor fundamentale, inclusiv a drepturilor sociale, a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sindicale, și nici să le submineze;

D.  întrucât ar fi necesară o evaluare cuprinzătoare a barierelor netarifare ce există pe piața unică, în special în sectorul agroalimentar, care să constituie baza pentru eliminarea acestor bariere;

E.  întrucât orice evaluare a barierelor de pe piața unică ar trebui să se bazeze, printre altele, pe experiențele și percepțiile întreprinderilor, ale lucrătorilor și ale consumatorilor, deoarece aceștia participă de zi cu zi pe piața unică într-o anumită măsură, precum și pe scopul urmărit de normele privind piața unică; întrucât barierele existente pe piața unică afectează, sau chiar penalizează, în mod disproporționat IMM-urile și microîntreprinderile și le împiedică să desfășoare activități transfrontaliere;

F.  întrucât funcționarea pieței unice, punerea în aplicare efectivă a legislației UE aflate în vigoare și eliminarea barierelor depind atât de Comisie, cât și de statele membre;

G.  întrucât multe dintre obstacolele care afectează piața unică decurg din aplicarea incorectă sau incompletă a legislației UE, din cauza transpunerii necorespunzătoare a legislației UE în cadrele juridice naționale, din lipsa unor măsuri legislative adecvate la nivelul UE care să vizeze eliminarea barierelor existente, din cauza lipsei unui acces liber la informațiile necesare sau din cauza măsurilor de politică adoptate unilateral de statele membre; întrucât intervenția normativă inutilă la nivelul UE ar putea avea, de asemenea, un impact negativ asupra pieței unice, creând bariere precum costurile ridicate de asigurare a conformității sau insecuritatea juridică pentru anumiți consumatori;

H.  întrucât fragmentarea, reglementările naționale restrictive, punerea în aplicare necorespunzătoare sau incorectă, birocrația și suprareglementarea, precum și lipsa măsurilor de asigurare a respectării sau a unor măsuri juridice adecvate la nivelul UE care să elimine obstacolele pot avea consecințe negative atât la nivelul UE, cât și la nivel național, privând cetățenii de locuri de muncă, consumatorii de posibilitatea de a alege și antreprenorii de oportunități;

I.  întrucât barierele netarifare reprezintă o acțiune de reglementare disproporțională sau discriminatorie, care are drept urmare impunerea unor sarcini sau costuri pentru întreprinderile care doresc să pătrundă pe piață, însă nu și pentru întreprinderile care există deja pe piață, sau impunerea unor costuri întreprinderilor străine, însă nu și întreprinderilor din țara respectivă (nu este contestat însă dreptul statelor membre de a adopta reglementări și de a urmări obiective legitime de politică publică, cum ar fi protecția mediului și a drepturilor consumatorilor sau a drepturilor lucrătorilor); întrucât Parlamentul a tratat problema barierelor netarifare în rezoluția sa din 26 mai 2016(4);

J.  întrucât „suprareglementarea” înseamnă „practici care au ca rezultat introducerea de către statele membre a unor cerințe administrative suplimentare nejustificate, care nu au legătură cu obiectivele legislației și care pot submina buna funcționare a pieței interne”; întrucât, cu toate acestea, suprareglementarea ar trebui să fie separată de stabilirea unor standarde mai stricte care depășesc standardele minime stabilite la nivelul UE pentru protecția mediului și a consumatorilor, pentru asistența medicală și siguranța alimentară;

K.  întrucât actuala Comisie nu a prezentat încă un pachet legislativ cuprinzător care să trateze deficiențele în ceea ce privește exercitarea libertăților de bază ale pieței unice, dincolo de asigurarea aplicării normelor, excepție făcând inițiativele digitale; întrucât Comisia a acordat prioritate unei mai bune aplicări a legislației existente privind piața unică, alături de o serie de inițiative digitale și ecologice care pregătesc terenul pentru dubla tranziție;

L.  întrucât elaborarea și punerea în aplicare a legislației privind piața internă trebuie să se desfășoare întotdeauna cu implicarea corespunzătoare a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile;

M.  întrucât Parlamentul și Consiliul au respins unele dintre propunerile incluse în pachetul legislativ din 2016 privind serviciile;

N.  întrucât o majoritate covârșitoare a întreprinderilor consideră că piața unică nu este integrată în măsură suficientă; întrucât fragmentarea normelor privind comerțul transfrontalier afectează profund întreprinderile și consumatorii din ansamblul pieței interne;

O.  întrucât, în pofida eforturilor depuse în trecut în cadrul mai multor programe și aplicații, comercianții încă întâmpină dificultăți atunci când caută informații despre normele și procedurile privind prestarea serviciilor și vânzarea bunurilor la nivel transfrontalier;

P.  întrucât 71 % din IMM-urile care au încercat sistemul actual de recunoaștere reciprocă a mărfurilor nearmonizate au obținut o decizie prin care li s-a refuzat accesul pe piață și întrucât recenta revizuire a regulamentului care reglementează acest sistem urmărește să faciliteze aplicarea sa pentru întreprinderi, asigurând un cadru mai bun pentru procesele decizionale de la nivel național;

Q.  întrucât Directiva privind calificările profesionale(5) este un instrument esențial pentru asigurarea bunei funcționări a pieței unice, însă lipsa unor instrumente de recunoaștere automată a calificărilor și competențelor de către statele membre împiedică mobilitatea specialiștilor, creând astfel obstacole nejustificate;

R.  întrucât piața unică a UE este un proiect care va evolua permanent, iar ritmul cu care se dezvoltă societatea și tehnologiile poate crea noi obstacole în calea evoluției pieței unice, împiedicând realizarea deplină a acesteia;

S.  întrucât digitalizarea și utilizarea IA și a noilor tehnologii pot contribui în mod semnificativ la valoarea pieței unice, participând la reducerea obstacolelor și a sarcinilor existente, la crearea de noi oportunități de afaceri și la funcționarea deplină a pieței unice digitale în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor; întrucât, pentru depășirea unor obstacole de pe piața unică digitală, poate fi util să se recurgă la noile tehnologii și la IA;

T.  întrucât lipsa armonizării și nivelul insuficient al standardizării minime generează costuri suplimentare și reduc siguranța produselor de pe piața unică, reducând în același timp competitivitatea europeană pe piețele internaționale;

U.  întrucât, în cadrul pieței unice, este esențial să se echilibreze corect libertățile economice, drepturile sociale, interesele consumatorilor, ale lucrătorilor și ale întreprinderilor, precum și interesul general;

V.  întrucât au fost prezentate recent Comisiei pentru petiții a Parlamentului (PETI) mai multe petiții legate de barierele netarifare, de exemplu petițiile nr. 0179/2021 și nr. 0940/2020;

W.  întrucât criza provocată de COVID-19 a reprezentat un șoc atât pentru producători, cât și pentru consumatori și a modificat activitățile interne și cele transfrontaliere, ceea ce a afectat consumatorii, întreprinderile, lucrătorii și prestarea serviciilor; întrucât unele dintre aceste efecte pot fi temporare, însă altele vor avea consecințe de durată asupra formei și nevoilor pieței unice; întrucât răspunsul la pandemie a accelerat trecerea la serviciile digitale; întrucât criza a demonstrat importanța integrării europene și a existenței unor instituții puternice și a unor reglementări eficace; întrucât practicile arbitrare utilizate în domeniul achizițiilor publice în timpul pandemiei de COVID-19 au afectat puternic piața internă și au periclitat considerabil transparența; întrucât, în situația dificilă actuală, ar trebui să ne gândim nu numai la eliminarea restricțiilor legate de pandemia de COVID-19, ci și la eliminarea barierelor nejustificate care există pe piața internă de ani de zile, dacă dorim să îmbunătățim și să aprofundăm piața unică, aceasta fiind una dintre modalitățile de ieșire din criză;

Situația actuală a pieței unice și obiectivele de politică urmărite de aceasta

1.  salută pachetul de acte din martie 2020 privind guvernanța pieței unice, care au ca scop îmbunătățirea punerii în practică a legislației UE și a măsurilor de aplicare a acesteia, prezentând inițial o imagine de ansamblu a inițiativelor existente și viitoare; consideră, de asemenea, că există încă deficiențe legislative și în materie de aplicare a legii care împiedică buna funcționare a pieței unice; consideră, în special, că lipsesc inițiativele de îmbunătățire a pieței unice a serviciilor;

2.  sprijină Comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună punere în aplicare și asigurare a respectării normelor privind piața unică și, în special, propunerile privind consolidarea SOLVIT ca instrument de soluționare a litigiilor în contextul pieței unice, conferirea unui rol mai important Comisiei în sprijinirea statelor membre în procesul de transpunere corectă, deplină și la timp a legislației UE, astfel încât să se asigure o interpretare armonizată și să se evite suprareglementarea, crearea unui instrument în cadrul portalului digital unic pentru tratarea obstacolelor de pe piața unică și autorizarea cetățenilor și a întreprinderilor să informeze în mod anonim cu privire la obstacolele normative cu care se confruntă aceștia în exercitarea drepturilor lor pe piața internă;

3.  subliniază că atât întreprinderile, cât și consumatorii suferă din cauza punerii în aplicare necorespunzătoare și încurajează Comisia să acorde prioritate unor măsuri adecvate de asigurare a respectării legii;

4.  evidențiază eforturile depuse pentru a se garanta că buna funcționare a pieței unice este însoțită de eforturi de realizare a obiectivelor fundamentale ale UE în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și economia socială de piață, precum și un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului;

5.  subliniază că piața unică rămâne una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene; îndeamnă, așadar, Comisia să axeze resursele pe combaterea problemelor care afectează piața unică, în special a barierelor netarifare nejustificate, care împiedică realizarea deplină a potențialului pieței unice în folosul consumatorilor, al lucrătorilor și al întreprinderilor, în special al IMM-urilor, creând obstacole inutile și injuste în fața liberei circulații a bunurilor și serviciilor;

6.  recunoaște că este probabil să fie necesare o monitorizare mai strictă din partea statelor membre, prudență normativă, simplificarea modului în care este aplicat cadrul normativ în vigoare al UE și accentuarea mai insistentă la nivel politic a pieței unice, pentru a se elimina efectiv aceste bariere și pentru a se aprofunda și mai mult integrarea pieței unice;

7.  recunoaște importanța capitală a politicii de protecție a consumatorilor ca factor de consolidare a pieței unice, care contribuie de asemenea la integrarea acesteia;

8.  invită Comisia să utilizeze resursele programului privind piața unică pentru a consolida guvernanța pieței unice și pentru a îmbunătăți funcționarea acesteia, în special în ceea ce privește barierele netarifare;

9.  invită statele membre să respecte integritatea pieței unice printr-un schimb mai bun de informații cu privire la legislația UE și printr-o mai bună coordonare a punerii în aplicare a acesteia, facilitată de Comisie, să se abțină, în măsura posibilului, de la introducerea unor norme naționale divergente și să caute soluții la nivel european, să aplice orientările privind o mai bună legiferare pentru introducerea normelor naționale, să furnizeze evaluări de impact corespunzătoare, să sprijine părțile interesate astfel încât acestea să poată contribui în mod corespunzător la procesul decizional și să aplice toate normele în mod justificat, proporțional și nediscriminatoriu;

10.  subliniază că realizarea integrală a obiectivelor Pactului verde și ale agendelor digitale europene depinde în principal de buna funcționare a pieței unice și de adoptarea unor politici publice corespunzătoare, care reprezintă un factor esențial pentru eficiența pieței și pentru inovare și unul dintr-o serie de instrumente pentru modernizarea economiilor europene; consideră, prin urmare, că deficiențele pieței unice merită același grad de atenție ca Pactul verde și Agenda digitală europeană; subliniază că alte politici europene ar trebui să țină seama de normele pieței unice și trebuie să respecte principiile acesteia; își reafirmă angajamentul față de dezvoltarea și menținerea unei piețe interne solide, sustenabile și favorabile pentru consumatori, lucrători și întreprinderi;

11.  regretă faptul că o serie de bariere netarifare ar putea să prejudicieze obiectivele strategiei industriale a UE, îndeosebi readucerea producției în UE și întărirea rezilienței economiei europene; subliniază că existența unei piețe unice integrate și solide, în care nu mai există bariere netarifare, este o condiție necesară pentru atingerea obiectivelor strategiei industriale a UE;

12.  îndeamnă statele membre să acționeze în mod proporțional și strict în conformitate cu obiectivele legitime ale politicilor publice, cum ar fi sănătatea publică, mediul, serviciile publice și interesul general; regretă însă faptul că unele state membre încă invocă interesul public pentru a-și izola piețele interne; subliniază, de asemenea, că unele cerințe precum restricțiile teritoriale nefondate, cerințele lingvistice inutile și verificarea necesității economice creează obstacole nejustificate în cadrul pieței unice și invită Comisia să îmbunătățească monitorizarea statelor membre în acest sens, inclusiv în ceea ce privește obligațiile legale de notificare;

13.  regretă că, potrivit unui studiu al Parlamentului, numărul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre în domeniul pieței unice a crescut între 2017 și 2019, ajungând la 800 în 2019, cel mai ridicat nivel înregistrat după 2014;

Obstacolele din calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor

14.  subliniază că Comisia și părțile interesate au identificat o serie de obstacole majore nejustificate în calea activităților transfrontaliere, printre care:

15.  ia act de faptul că întreprinderile din UE care își desfășoară activitatea pe piața internă au raportat deja exemple concrete privind obstacolele menționate mai sus, inclusiv, de exemplu, cerințe impuse prestatorilor de servicii străini de a înregistra o societate în registrul comerțului și al societăților din statul membru gazdă, chiar dacă aceștia trimit lucrători doar temporar pe teritoriul statului membru gazdă și nu dispun acolo de nicio infrastructură pentru desfășurarea activității în mod obișnuit, stabil și continuu;

16.  subliniază că cea mai eficace modalitate de a reduce fragmentarea pieței unice este asigurarea armonizării în toate situațiile posibile; subliniază, însă, că armonizarea nu ar trebui să sporească sarcina normativă suportată de întreprinderi;

17.  subliniază că respectarea statului de drept întărește integritatea pieței unice și reamintește statelor membre obligațiile lor legale de notificare;

18.  subliniază că barierele netarifare, printre alte obstacole, afectează puternic sectorul serviciilor și, prin urmare, alte domenii economice care depind de sectorul serviciilor; subliniază, de asemenea, că Comisia a identificat încă 24 de restricții concrete în 13 sectoare, care încalcă normele stabilite de Directiva privind serviciile(6), unele dintre aceste restricții fiind discriminatorii sau reprezentând cerințe de stabilire sau de cetățenie; constată că obiectivul exercițiului a fost de a documenta existența sau lipsa restricțiilor, iar evaluarea proporționalității restricțiilor nu a fost inclusă în sfera de interes a exercițiului și, prin urmare, nu a fost evaluat faptul dacă restricțiile respective erau justificate sau proporționale;

19.  ia act de faptul că raportul indică o scădere ușoară a nivelului barierelor în aproape toate sectoarele supuse evaluării, ceea ce impune o evaluare mai aprofundată de către Comisie; subliniază însă că, potrivit acțiunilor de repertorizare ale Comisiei, după punerea în aplicare a Directivei privind serviciile reducerea barierelor în diferite sectoare de servicii s-a desfășurat lent în perioada 2006-2017, iar în cazul sectorului comerțului cu amănuntul, obstacolele repertoriate au crescut chiar între 2011 și 2017, anulând astfel progresele realizate;

20.  regretă faptul că unele dintre restricțiile identificate în temeiul Directivei privind serviciile sunt rezultatul insecurității juridice pe care a creat-o aceasta de la intrarea sa în vigoare în ceea ce privește domeniul său de aplicare, în special pentru IMM-urile din sectorul turismului;

21.  reamintește că serviciile publice beneficiază de o protecție specială în ceea ce privește normele pieței interne, având în vedere rolul lor de asigurare a interesului general, ceea ce înseamnă că normele stabilite de autoritățile publice pentru buna lor funcționare nu reprezintă bariere netarifare; reamintește în acest sens că serviciile sociale și de sănătate nu intră sub incidența Directivei privind serviciile;

22.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de eliminare a barierelor din calea comerțului cu amănuntul și să acționeze rapid atunci când sunt identificate noi bariere; invită Comisia să pregătească orientări privind proporționalitatea procedurilor de autorizare a comerțului cu amănuntul, pentru a îmbunătăți securitatea juridică și previzibilitatea în cazul comerțului cu amănuntul, și să prezinte până la jumătatea anului 2022 un nou plan de acțiune pentru sectorul comerțului cu amănuntul din UE;

23.  reamintește că un număr considerabil de probleme ce afectează prestarea serviciilor la nivel transfrontalier decurg din practicile administrative, și nu din incompatibilitatea cu legislația UE;

24.  invită Comisia să elaboreze în continuare orientări pentru a soluționa problema dispozițiilor legislative ineficiente; evidențiază faptul că lipsa unei interpretări comune a legislației UE care facilitează libera circulație a lucrătorilor ar putea duce la o lipsă de claritate juridică și la sarcini birocratice pentru întreprinderile și lucrătorii care prestează servicii în diferite state membre; invită Comisia să sprijine statele membre în procesul de transpunere, pentru a garanta o abordare mai armonizată;

25.  regretă faptul că nu sunt utilizate în măsură suficientă procedura de notificare prevăzută de Directiva privind serviciile și sistemul de notificare TRIS(7); subliniază că acest lucru reduce capacitatea Comisiei de a asigura respectarea dispozițiilor din Directiva privind serviciile de către noile acte legislative privind serviciile; invită statele membre să își îndeplinească obligațiile de notificare prevăzute de Directiva privind serviciile; invită Comisia să prezinte, până la jumătatea anului 2022, un plan de acțiune privind îmbunătățirea cadrului actual; ia act, în acest sens, de intenția Comisiei de a actualiza manualul referitor la aplicarea Directivei privind serviciile, pentru a încorpora elementele care decurg din cea mai recentă jurisprudență și pentru a îmbunătăți respectarea directivei;

26.  subliniază că obstacolele pot decurge, de asemenea, din capacitatea limitată a administrațiilor naționale de a asigura servicii în alte limbi, precum și din insuficiența măsurilor de formare și a infrastructurii; invită statele membre să se asigure că informațiile și documentele referitoare la accesul pe piață sunt disponibile nu numai în limba oficială a statului membru, ci și în engleză sau în alte limbi care sunt utilizate pe larg în economia locală;

27.  invită Comisia și statele membre să adopte instrumente practice, concise și gata de utilizat, pentru ca autoritățile naționale să remedieze practicile incorecte și încălcările și să asigure respectarea normelor privind piața internă;

28.  reamintește că politicile publice, sănătatea publică sau siguranța publică pot fi invocate de un stat membru numai în cazul în care acesta poate dovedi existența unei amenințări reale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății; consideră, prin urmare, inacceptabilă orice formă de discriminare susținută de stat, de exemplu împotriva persoanelor cu handicap sau pe criterii de situație economică, naționalitate, vârstă, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, profesie, sex sau orientare sexuală (inclusiv LGBTIQ-fobia); consideră că o astfel de discriminare poate limita libertățile pieței interne și, prin urmare, poate crea o barieră netarifară care afectează libera circulație a bunurilor și serviciilor, deoarece împiedică producătorii de bunuri și prestatorii de servicii să livreze aceleași bunuri și servicii în mod egal în întreaga UE, iar consumatorii să beneficieze de realizările pieței unice;

29.  salută îmbunătățirile semnificative aduse în ultimii ani liberei circulații a bunurilor datorită unor regulamente precum Regulamentul (UE) 2018/302(8) (Regulamentul privind geoblocarea), Regulamentul (UE) 2019/1020(9) (Regulamentul privind supravegherea pieței și conformitatea produselor) și, cel mai important, datorită Regulamentului (UE) 2019/515(10) (Regulamentul privind recunoașterea reciprocă a bunurilor); reamintește că principiul recunoașterii reciproce se aplică numai bunurilor nearmonizate și subliniază importanța unei armonizări descendente pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță a produselor și de protecție a consumatorilor; consideră că aplicarea riguroasă a principiului recunoașterii reciproce și instrumentele introduse recent prin Regulamentul (UE) 2019/515 ar putea contribui în mod eficient la realizarea agendei privind piața unică, în special în domeniile în care există încă dificultăți;

30.  consideră că adoptarea și aplicarea Regulamentului privind geoblocarea au fost benefice pentru consumatori, deoarece au înlesnit cumpărăturile transfrontaliere; reamintește, totuși, că persistă anumite obstacole, în special în ceea ce privește furnizarea de servicii și conținut audiovizuale, și că acest lucru duce la scăderea încrederii consumatorilor față de cumpărăturile transfrontaliere online; invită Comisia, în contextul raportului de evaluare programat pentru 2022, să propună modalități de eliminare a geoblocajelor nejustificate și ineficace și să vizeze o piață unică digitală armonizată;

31.  atrage atenția asupra unor practici discriminatorii și anticoncurențiale, cum ar fi constrângerile teritoriale în materie de aprovizionare, care împiedică dezvoltarea pieței unice și subminează potențialele beneficii ale acesteia pentru consumatori; invită Comisia să prezinte măsuri adecvate pentru a elimina constrângerile teritoriale legate de aprovizionare și, prin urmare, pentru a reduce barierele din calea comerțului transfrontalier, în vederea realizării unei piețe unice pe deplin funcționale;

32.  salută faptul că armonizarea calificărilor prin recunoaștere reciprocă a contribuit deja la dezvoltarea pieței unice în ceea ce privește mai multe profesii; regretă însă că evoluția în continuare este foarte anevoioasă, deoarece statele membre impun bariere administrative; subliniază că recunoașterea reciprocă între statele membre a diplomelor, calificărilor, aptitudinilor și competențelor ar îmbunătăți libera circulație a lucrătorilor și a serviciilor și îndeamnă statele membre să extindă recunoașterea reciprocă la toate nivelurile de educație și formare cu putință și să îmbunătățească sau să introducă procedurile necesare în acest sens cât mai curând posibil;

33.  reamintește statutul specific pe care îl au profesiile reglementate în cadrul pieței unice și rolul lor în protejarea interesului public, dar subliniază, de asemenea, că acest statut specific nu ar trebui utilizat pentru a menține bariere nejustificate care duc la fragmentarea pieței unice;

34.  încurajează statele membre să elimine restricțiile nejustificate privind calificările profesionale și invită Comisia să rămână vigilentă în aplicarea politicilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care statele membre nu respectă legislația UE privind recunoașterea calificărilor;

35.  reamintește că Directiva privind calificările profesionale se bazează pe principiul egalității de tratament și pe interzicerea discriminării pe motiv de cetățenie;

36.  invită Comisia și statele membre să crească în permanență gradul de informare în rândul întreprinderilor și al lucrătorilor, care ar putea să nu fie la curent cu recunoașterea reciprocă și cu alte norme aplicabile ce facilitează operațiunile transfrontaliere;

37.  solicită să fie promovat Cadrul european de calificări și să fie facilitată aplicarea acestuia în întreaga Uniune Europeană, pentru ca acest cadru să devină un instrument de recunoaștere general acceptat;

38.  regretă accesul insuficient la informațiile privind mobilitatea forței de muncă în sectorul serviciilor și este preocupat de procedurile împovărătoare din anumite state membre pentru obținerea documentelor esențiale și de problemele actuale legate de punerea la dispoziția cetățenilor, în timp util, a unui formular A1; subliniază că accesul la informații, de exemplu la informațiile privind acordurile colective interne, în cazul în care acestea sunt aplicabile și relevante, este obligatoriu în temeiul Directivei 2014/67/UE(11) și ar trebui îmbunătățit pentru a înlesni respectarea normelor de către întreprinderi și informarea lucrătorilor; insistă asupra faptului că aceste informații ar trebui să fie disponibile prin intermediul portalului digital unic; invită Comisia și Autoritatea Europeană a Muncii să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți accesul la informații;

39.  îndeamnă Comisia să introducă, conform planificării, în primul trimestru al anului 2022, un formular digital pentru declararea detașării lucrătorilor, astfel cum este indicat în actualizarea sa din 2020 a noii strategii industriale, prin care se introduce un formular digital simplu, ușor de utilizat și interoperabil, care să răspundă nevoilor întreprinderilor europene, în special ale IMM-urilor;

40.  reamintește că accesul la informații este esențial și ar trebui facilitat cât mai mult posibil pentru utilizatori; consideră că măsurile luate în cadrul pachetului privind produsele, pentru a îmbunătăți accesul la informațiile despre normele aplicabile și obligațiile întreprinderilor, sunt binevenite, deoarece facilitează comerțul transfrontalier și asigură în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor; solicită alocarea unor resurse suficiente pentru înființarea ghișeelor unice;

41.  ia act de numărul tot mai mare de reglementări privind accesul vehiculelor în orașe, care se aplică atât vehiculelor private, cât și celor comerciale; solicită Comisiei să determine dacă este necesară o coordonare la nivelul UE;

42.  subliniază că buna funcționare a pieței unice este determinantă pentru asigurarea unei aprovizionări în măsură suficientă peste tot în UE cu produse de bună calitate și la preț accesibil, inclusiv cu produse agroalimentare;

43.  evidențiază importanța îmbunătățirii dinamismului și a rezilienței sistemelor de aprovizionare ale UE, inclusiv a celor de la nivel local și regional, precum și importanța întăririi lanțurilor de aprovizionare scurte, inteligente și integrate, pentru a asigura aprovizionarea continuă cu alimente a întregului teritoriu al UE;

44.  subliniază necesitatea de a se asigura o armonizare maximă a pieței unice printr-o abordare uniformă a etichetării la nivelul întregii UE, care poate atât să elimine obstacolele din calea funcționării pieței unice, cât și să asigure consumatorii cu informații clare, transparente, trasabile și ușor de înțeles;

45.  salută adoptarea Directivei revizuite privind practicile comerciale neloiale(12) și măsurile de stimulare adoptate de Comisie în acest sens și sprijină activitatea și constatările Centrului Comun de Cercetare, toate acestea urmărind să soluționeze problema diferențelor de calitate a produselor;

Digitalizarea și utilizarea IA pentru eliminarea barierelor de pe piața unică

46.  subliniază importanța unei piețe unice digitale pe deplin funcționale, care să aducă beneficii consumatorilor și întreprinderilor, și solicită ca IMM-urile să fie sprijinite pentru a face față obstacolelor și dificultăților în procesul transformării lor digitale;

47.  consideră că digitalizarea și tehnologiile emergente, cum ar fi IA, pot contribui la realizarea obiectivelor UE și pot aprofunda piața internă; subliniază că, dacă sunt utilizate corect, aceste tehnologii pot fi utile și transformatoare și pot soluționa numeroase provocări în procesul eliminării obstacolelor de pe piața unică;

48.  invită Comisia să studieze în continuare posibilitatea de a utiliza și de a încuraja utilizarea soluțiilor digitale care pot contribui la furnizarea informațiilor obligatorii despre produs sau ambalaj fără a fi necesară creșterea dimensiunii ambalajului sau reambalarea;

49.  salută propunerile Comisiei referitoare la un act legislativ privind serviciile digitale (COM(2020)0825) și la un act legislativ privind piețele digitale (COM(2020)0842) și solicită Comisiei și statelor membre să asigure coerența cadrelor pe care le adoptă cu celelalte politici ale pieței interne și ale UE; consideră că este extrem de important ca întreprinderile, în special IMM-urile, și consumatorii să dispună de un set de norme clare, armonizate și solide;

50.  salută planul Comisiei de a crea un punct unic de informare la nivel european, destinat autorităților de control, privind produsele nealimentare;

51.  invită autoritățile europene și naționale competente să ia măsurile necesare pentru a elabora un model unic pentru site-urile naționale oficiale și să le facă compatibile cu portalul digital unic, pentru a îmbunătăți accesul reciproc al statelor membre la informații pertinente;

52.  recunoaște că numeroase obstacole provin din capacitatea limitată a administrației de a asigura servicii de înaltă calitate în contexte transfrontaliere; consideră că digitalizarea serviciilor publice și dezvoltarea pe deplin a capacităților de guvernare electronică sunt măsuri esențiale pentru eradicarea unora dintre barierele netarifare oneroase; invită Comisia să promoveze utilizarea instrumentelor digitale și îndeamnă statele membre să se angajeze pe deplin în sensul digitalizării serviciilor publice; insistă asupra dezvoltării și utilizării unor instrumente interoperabile și cu sursă deschisă în guvernarea electronică, pentru a promova dezvoltarea unor proceduri administrative online compatibile între state; reamintește, în acest sens, că dispozițiile principale privind portalul unic digital trebuiau să fie în vigoare în toate statele membre ale UE înainte de 12 decembrie 2020; evidențiază importanța principiilor „digital în mod implicit” și „o singură dată”, care le va permite cetățenilor și întreprinderilor să economisească timp și bani, mai ales dacă aplicarea acestora va fi extinsă; salută propunerea de a include în portalul digital unic un instrument privind obstacolele de pe piața unică;

53.  regretă că implementarea portalului digital unic se efectuează lent; invită statele membre să aloce resurse suficiente pentru a implementa rapid portalul digital unic într-un mod avantajos pentru IMM-uri, furnizând informații centrate pe utilizator privind normele și procedurile administrative aferente pieței unice, pentru ca acesta să devină, pe cât posibil, un ghișeu unic virtual; invită statele membre și Comisia să extindă sfera de acțiune a portalului digital unic la toate procedurile administrative ce vizează întreprinderile;

54.  subliniază că este foarte probabil ca SOLVIT să poată deveni principalul instrument informal de soluționare a problemelor pentru întreprinderi și consumatori în cazurile de aplicare necorespunzătoare a legislației UE; salută propunerea Comisiei de a transforma SOLVIT în instrumentul standard de soluționare a litigiilor privind piața unică; consideră că acest lucru necesită o mai bună promovare a existenței instrumentelor respective de soluționare a litigiilor;

55.  constată că, în ciuda activităților de sensibilizare desfășurate de Comisie și de statele membre, mulți cetățeni și întreprinderi nu cunosc încă SOLVIT; subliniază că Comisia și statele membre ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a crește vizibilitatea SOLVIT;

56.  ia act de faptul că SOLVIT se bazează mai mult pe recomandări decât pe legi și nu poate lua decizii executorii; subliniază că se pot aduce îmbunătățiri substanțiale funcționării SOLVIT;

57.  ia act de faptul că multe centre SOLVIT nu dispun încă de personal suficient, de resursele necesare și nici de activități de formare pertinente pentru personal și, prin urmare, nu dispun de cunoștințele necesare; invită Comisia și statele membre să asigure centrele SOLVIT cu resurse adecvate pentru funcționarea acestora, astfel cum a solicitat Comisia în Comunicarea COM(2017)0255;

58.  atrage atenția asupra faptului că practicile de control nejustificate, disproporționale și discriminatorii aplicate de statele membre, inclusiv amenzile excesive sau accesul la datele ce determină competitivitatea întreprinderilor, reprezintă tot o formă de bariere pe piața internă; constată că întreprinderile europene raportează în mod regulat exemple de astfel de practici, fie prin intermediul SOLVIT, fie prin intermediul petițiilor adresate Comisiei PETI sau al plângerilor adresate Comisiei Europene;

59.  subliniază necesitatea unui punct de contact disponibil și accesibil pentru cetățenii europeni, întreprinderi și reprezentanții acestora, la care să se denunțe măsurile luate de statele membre ce afectează negativ piața unică europeană; subliniază necesitatea de a da curs în mod corespunzător acestor plângeri pentru a ataca cât mai curând posibil barierele nejustificate de pe piața unică;

60.  reamintește că sectorul transportului rutier internațional de mărfuri face obiectul unei serii de bariere netarifare care limitează accesul la piețele naționale, reducând astfel competitivitatea acestui sector;

61.  subliniază importanța armonizării standardelor pentru piața internă și importanța implicării mai profunde a părților interesate și a întreprinderilor în procesul de armonizare, pentru a evita barierele inutile care împiedică accesul la piața unică a UE;

Asigurarea aplicării și monitorizarea conformității

62.  salută, în principiu, Grupul operativ pentru asigurarea respectării normelor privind piața unică (SMET), care urmărește să evalueze conformitatea legislației naționale cu normele pieței unice și să trateze în mod prioritar obstacolele cele mai urgente, să atace suprareglementarea și să discute chestiuni transversale legate de aplicare; subliniază că SMET nu ar trebui doar să identifice problemele, ci și să propună posibile soluții; invită Comisia și statele membre să asigure includerea mai profundă a părților interesate în activitatea SMET;

63.  reamintește că, până în prezent, planul Comisiei de a intensifica punerea în aplicare a legislației UE prin intermediul SMET, a cărui primă reuniune a avut loc în aprilie 2020, a dat doar rezultate limitate; regretă faptul că metodele de lucru ale SMET sunt lipsite de transparență; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească transparența SMET și să includă părțile interesate în reuniunile sale, precum și să se asigure că SMET publică pe site-ul Comisiei listele participanților, ordinile de zi și procesele-verbale ale reuniunilor sale; invită Comisia să prezinte rezultatele concrete ale activității SMET până la sfârșitul anului 2022 și să le transmită Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor a Parlamentului și Consiliului Competitivitate, în conformitate cu Comunicarea sa din 10 martie 2020 privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună punere în aplicare și asigurare a respectării normelor privind piața unică (COM(2020)0094);

64.  invită Comisia să prezinte periodic, cel puțin o dată la trei ani, un raport anual privind barierele netarifare, să extindă tabloul de bord existent al pieței unice într-un mod transparent și să enumere procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și reglementările naționale suspectate de încălcarea legislației UE;

65.  invită Comisia și statele membre să analizeze în mod consecvent, rapid și riguros dacă normele naționale afectează negativ piața unică, iar în caz de răspuns afirmativ, să analizeze dacă acestea sunt necesare, nediscriminatorii, proporționale și justificate, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2015/1535 privind furnizarea informațiilor referitoare la reglementările tehnice și în Directiva (UE) 2018/958(13) privind accesul la profesiile reglementate; constată că lipsesc evaluările de impact corespunzătoare și justificările bine explicate, în special în ceea ce privește normele naționale privind produsele și serviciile; invită Comisia să ia rapid decizii cu privire la plângeri, pentru a asigura examinarea promptă și soluționarea eficientă a aspectelor respective prezentate din perspectiva utilizatorului final;

66.  reamintește că, pe toată durata ciclului de reglementare, statele membre și Comisia trebuie să poarte împreună responsabilitatea pentru asigurarea respectării normelor pieței interne, ținând seama și de Acordul de la Paris și de Pilonul european al drepturilor sociale, precum și pentru asigurarea respectării drepturilor cetățenilor, inclusiv a drepturilor lucrătorilor și ale consumatorilor; insistă că este necesară armonizarea la nivelul UE a normelor referitoare la frecvența și calitatea controalelor și ale altor activități de supraveghere a pieței, în special în domeniul siguranței produselor, precum și promovarea instrumentelor pentru schimbul de informații între autoritățile naționale în vederea îmbunătățirii cooperării în acest domeniu;

67.  invită fiecare stat membru să doteze toate autoritățile competente din jurisdicția sa cu toate competențele minime și cu bugetul și personalul necesare pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a acquis-ului privind piața internă;

68.  evidențiază că este important ca autoritățile competente să supravegheze, să inspecteze și să sancționeze în mod proporțional operatorii economici care nu respectă legislația, indiferent de statul membru în care aceștia își au sediul; subliniază că este esențial nu numai să se utilizeze instrumentele de cooperare între autoritățile naționale și Comisia Europeană în domeniul supravegherii pieței, ci și să se elaboreze altele noi pentru a se anunța din timp problemele de neconformitate care pun în pericol siguranța consumatorilor, în special printr-o supraveghere sporită la nivel european;

69.  subliniază importanța unui nivel sporit de armonizare care să includă o cooperare eficace și eficientă între autoritățile competente în materie de aplicare a legii, pentru a detecta, a investiga și a dispune încetarea sau interzicerea încălcărilor;

70.  subliniază importanța monitorizării și, prin urmare, salută Tabloul de bord al pieței unice ca instrument de monitorizare a performanței; subliniază necesitatea unei dezbateri periodice la cele mai înalte niveluri politice privind rezultatele tabloului de bord, asigurându-se angajamentul politic necesar pentru eliminarea obstacolelor identificate, nu numai din perspectiva întreprinderilor, ci și în ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă lucrătorii, consumatorii și cetățenii, ținând seama în mod corespunzător de considerentele politicii sociale și ale celei de mediu;

71.  salută consolidarea capacităților administrațiilor publice naționale, ale profesioniștilor din domeniul achizițiilor publice, ale judecătorilor și ale altor practicieni din domeniul dreptului, pentru care este posibilă finanțarea în cadrul Programului de sprijin pentru reforme;

Obstacolele de pe piața unică generate de măsurile de combatere a pandemiei de COVID-19

72.  reamintește că reacția inițială a statelor membre și a Comisiei la pandemie nu a ținut seama de cerințele pieței unice și reamintește efectul puternic astfel produs asupra liberei circulații transfrontaliere a bunurilor, persoanelor și serviciilor; consideră că va fi necesară o evaluare mai aprofundată a impactului pandemiei asupra pieței unice, pentru a putea fi trase concluziile ce se impun în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19;

73.  invită statele membre ca, în cazul agravării situației cauzate de pandemie, să aplice pe deplin Orientările Comisiei privind exercitarea liberei circulații a lucrătorilor în timpul pandemiei de COVID-19 și Comunicarea Comisiei intitulată „Către o abordare etapizată și coordonată pentru restabilirea liberei circulații și ridicarea controalelor la frontierele interne” (C(2020)3250), pentru a le permite lucrătorilor, în special lucrătorilor din sectorul transporturilor, lucrătorilor frontalieri, lucrătorilor detașați și sezonieri, precum și prestatorilor de servicii să treacă frontierele și să aibă acces neîngrădit la locul lor de muncă;

74.  salută pachetul de redresare NextGenerationEU, orientările UE pentru gestionarea frontierelor, culoarele verzi pentru transporturi, certificat digital al UE privind COVID, care facilitează libera circulație, și măsurile suplimentare care au ca scop asigurarea unei funcționări normale a pieței unice;

75.  regretă faptul că unele state membre au introdus restricții de călătorie suplimentare, cum ar fi carantina pentru unii deținători ai certificatului digital al UE privind COVID; constată că aceste restricții sunt deosebit de împovărătoare pentru lucrătorii transfrontalieri, lucrătorii detașați și șoferii de camioane;

76.  reamintește că este important să se asigure faptul că măsurile luate în contextul pandemiei de COVID-19 nu afectează fluxul de produse în interiorul UE, în special fluxul de produse alimentare, inclusiv în cazul teritoriilor care nu au o legătură directă cu Europa continentală;

77.  observă că pandemia de COVID-19 a determinat aplicarea unor restricții la frontierele dintre statele membre și în interiorul acestora, pe lângă efectele negative pe care le-a avut asupra sectorului hotelier, al restaurantelor și al alimentației, cu un impact devastator asupra producției de alimente;

78.  consideră că dezvoltarea durabilă, tranziția echitabilă, incluziunea socială și crearea de locuri de muncă de calitate trebuie să deschidă calea către redresare;

79.  salută propunerea Comisiei de a prezenta un instrument de urgență pentru piața unică; invită Comisia să îl dezvolte ca pe un instrument structural obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru a asigura libera circulație a persoanelor, a bunurilor și a serviciilor în cazul unor crize viitoare;

80.  invită Comisia și statele membre să utilizeze activ lecțiile învățate și să elaboreze un plan de răspuns pentru situații de urgență, al cărui scop ar trebui să fie asigurarea unui răspuns comun și garantarea, pe cât posibil, a liberei circulații a serviciilor, bunurilor și persoanelor, în special a lucrătorilor transfrontalieri; reamintește că statele membre trebuie să anunțe prompt măsurile naționale care limitează libera circulație a bunurilor și serviciilor;

81.  salută propunerea de regulament a Comisiei privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei 1082/2013/UE (COM(2020)0727), în special propunerea sa de a fi creat un mecanism de control al restricțiilor la exporturile de echipamente medicale pe piața internă;

82.  subliniază necesitatea urgentă de a se extinde accesul la serviciile și tehnologiile digitale care sunt esențiale în situații de urgență pentru buna funcționare a pieței unice și pentru accesul cetățenilor și al întreprinderilor la serviciile publice prin soluții de e-guvernare; recunoaște că excluziunea digitală și lipsa accesului la internet sunt unele dintre cele mai importante bariere netarifare din calea transformării digitale a pieței unice europene;

o
o   o

83.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 456, 10.11.2021, p. 14. (2) JO L 295, 21.11.2018, p. 1. (3) JO C 388, 13.11.2020, p. 39. (4) JO C 76, 28.2.2018, p. 105. (5) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22). (6) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36). (7) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1). (8) Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1). (9) Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor (JO L 169, 25.6.2019, p. 1). (10) Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru (JO L 91, 29.3.2019, p. 1). (11) Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 159, 28.5.2014, p. 11). (12) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (JO L 149, 11.6.2005, p. 22). (13) Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii (JO L 173, 9.7.2018, p. 25).

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene (2020/2026(INL))

P9_TA(2022)0044 A9-0007/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 114 și 352 din TFUE,

–  având în vedere articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 12,

–  având în vedere articolul 11 din Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere avizul său(1) referitor la propunerea Comisiei de regulament privind statutul unei asociații europene(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 1987 privind asociațiile non-profit din Comunitățile Europene(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(4),

–  având în vedere declarația Parlamentului European din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații(5),

–  având în vedere Avizul CESE intitulat „Filantropia europeană: un potențial neexploatat” (aviz exploratoriu, elaborat la solicitarea Președinției române),

–  având în vedere Orientările comune privind libertatea de asociere (CDL-AD(2014)046) adoptate de Comisia europeană pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția) și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR),

–  având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0007/2022),

A.  întrucât articolul 63 din TFUE, precum și articolele 7, 8 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) garantează libertatea de asociere la toate nivelurile și protejează organizațiile non-profit împotriva restricțiilor discriminatorii, inutile și nejustificate în ceea ce privește finanțarea activităților lor;

B.  întrucât, în sensul prezentei rezoluții, termenul „organizație non-profit” ar trebui înțeles ca reflectând multitudinea de forme de organizații non-profit din Uniune, atât cele bazate pe afiliere de membri, cât și cele care nu sunt bazate pe afiliere de membri, de exemplu asociații, organizații filantropice, organizații ale căror active sunt dedicate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile și alte organizații similare;

C.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că statul are o obligație pozitivă de a asigura exercitarea dreptului la libertatea de asociere și a constatat în hotărârea sa din 21 octombrie 2005, Ouranio Toxo și alții/Grecia(6), că „respectarea reală și efectivă a libertății de asociere nu poate fi redusă la o simplă obligație a statului de a nu interveni”; întrucât în hotărârea sa din cauza C‐78/18(7), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat că libertatea de asociere nu include numai capacitatea de a crea sau de a dizolva o asociație, ci acoperă și posibilitatea ca asociația respectivă să acționeze între timp;

D.  întrucât organizațiile non-profit sunt fundamentale pentru reprezentarea intereselor cetățenilor și ale societății civile, inclusiv prin furnizarea de servicii în domenii adesea neprofitabile ale sectorului social, prin încurajarea participării la viața socială și prin apărarea drepturilor minorităților; întrucât, în plus, acestea joacă un rol esențial în anticiparea și soluționarea problemelor socioeconomice, precum și în eliminarea lacunelor în ceea ce privește serviciile și activitățile economice, alături de administrațiile naționale, regionale și locale;

E.  întrucât organizațiile non-profit utilizează și promovează adesea libertatea de exprimare, în special în ceea ce privește promovarea interesului public, sprijină participarea activă la viața democratică și funcționează ca niște școli ale democrației;

F.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat rolul vital pe care organizațiile non-profit îl au în a ajuta persoanele să facă față numeroaselor dificultăți, garantând astfel coeziunea socială; întrucât, cu toate acestea, statutul lor a fost zdruncinat de criza provocată de pandemia de COVID-19, în special din cauza întreruperii activităților lor și a creării de noi nevoi și misiuni;

G.  întrucât democrația europeană depinde de capacitatea societății civile și a organizațiilor reprezentative de a funcționa liber și transfrontalier; întrucât rolul esențial al societății civile și al organizațiilor reprezentative în ceea ce privește contribuția la democrație este considerat o valoare fundamentală a Uniunii, astfel cum este recunoscut în special la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), și necesită existența unui dialog deschis, transparent și structurat;

H.  întrucât organizațiile non-profit fac parte integrantă din societatea civilă a Uniunii și includ organizații filantropice, cum ar fi fundațiile care contribuie la activitatea persoanelor fizice și a organizațiilor non-profit și le ușurează activitatea în interesul public;

I.  întrucât informațiile statistice fiabile privind organizațiile non-profit sunt rare sau nu sunt disponibile cu ușurință;

J.  întrucât statutele europene ale întreprinderilor europene, ale societăților cooperative europene sau ale partidelor europene nu sunt adecvate pentru a permite organizațiilor non-profit să coopereze la nivel transfrontalier;

K.  întrucât companiile, întreprinderile comerciale și grupurile de interese economice au posibilitatea de a forma un Grup european de interes economic;

L.  întrucât organismele publice pot crea grupări europene de cooperare teritorială;

M.  întrucât un statut european pentru asociații ar trebui să fie deschis organizațiilor și persoanelor care doresc să se implice în schimburi și învățare reciprocă la nivel transfrontalier,

N.  întrucât solicitarea Parlamentului de creare a unor registre statistice naționale pentru actorii din economia socială nu cuprinde organizațiile din afara economiei sociale;

O.  întrucât multe organizații non-profit joacă un rol deplin în economie și în dezvoltarea pieței interne, angajându-se în mod regulat într-o anumită activitate economică; întrucât volumul fluxurilor financiare transfrontaliere între asociații sau organizații non-profit a crescut considerabil în ultimul deceniu;

P.  întrucât, în prezent, a crescut gradul de conștientizare în rândul responsabililor de elaborarea politicilor și al societății civile cu privire la potențialul organizațiilor non-profit în ceea ce privește furnizarea de servicii, implicarea cetățenilor și inovarea socială; întrucât potențialul acestora este probabil neexploatat într-o gamă largă de domenii, cum ar fi educația, cultura, asistența medicală, serviciile sociale, cercetarea, ajutorul pentru dezvoltare, asistența umanitară și pregătirea pentru dezastre;

Q.  întrucât potențialul socioeconomic al organizațiilor non-profit în Uniunea Europeană crește în mod constant, creându-se locuri de muncă în multe sectoare;

R.  întrucât organizațiile non-profit joacă un rol esențial în a sprijini persoanele să participe activ la viața democratică;

S.  întrucât marea majoritate a activităților organizațiilor non-profit se desfășoară la nivel național, deși un număr tot mai mare de organizații non-profit își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, consolidând astfel coeziunea socială dintre statele membre la nivel societal, în special în regiunile de frontieră care reprezintă aproape 40 % din teritoriul Uniunii;

T.  întrucât organizațiile non-profit transfrontaliere contribuie în mare măsură la realizarea obiectivelor Uniunii și desfășoară activități numeroase și diverse de interes general cu relevanță transnațională, care sunt în interesul general în diferite domenii; întrucât acestea includ, printre altele, protecția și promovarea drepturilor și valorilor fundamentale, protecția mediului, educația, cultura, asistența socială și ajutorul pentru dezvoltare;

U.  întrucât organizațiile non-profit transfrontaliere, deși din ce în ce mai numeroase la nivelul Uniunii Europene, nu beneficiază de un cadru legislativ armonizat la nivel european, care să le permită funcționarea și organizarea în mod corespunzător la nivel transfrontalier;

V.  întrucât, în prezent, în lipsa unei reglementări la nivelul Uniunii a organizațiilor non-profit, activitățile transfrontaliere ale acestora sunt caracterizate de disparități culturale, judiciare și politice care decurg din legislația națională;

W.  întrucât Parlamentul a subliniat încă din 1987 necesitatea instituirii unei reglementări europene corespunzătoare pentru organizațiile non-profit europene, în rezoluția sa din 13 martie 1987 privind asociațiile non-profit din Comunitățile Europene;

X.  întrucât orice organizație care beneficiază de un statut european sau de standarde minime comune europene ar trebui să depună eforturi în vederea promovării și punerii în aplicare a valorilor și obiectivelor comune ale Uniunii consacrate în tratate și în Cartă;

Situația actuală

1.  constată că organizațiile non-profit nu dispun de o formă juridică la nivelul Uniunii pentru a pune reprezentarea intereselor societății civile pe picior de egalitate cu cea a întreprinderilor comerciale și a grupurilor de interese economice pentru care s-a stabilit de mult timp o formă juridică la nivelul Uniunii;

2.  observă că, din cauza diferențelor juridice, culturale, politice și economice dintre statele membre, activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit continuă să fie foarte complexe și că actualul regim administrativ și fiscal aplicabil activităților transfrontaliere ale acestor organizații generează costuri ale tranzacțiilor mai mari decât la nivel național;

3.  subliniază că actualul cadru juridic la nivelul Uniunii și la nivel național este insuficient pentru a crea și a sprijini o societate civilă paneuropeană puternică, a cărei existență este necesară pentru democrație; identifică, prin urmare, necesitatea de a introduce o nouă formă juridică, și anume cea de asociație europeană, inclusiv normele privind înființarea, transparența, răspunderea și administrarea unei asociații europene;

4.  subliniază că este important să se asigure coordonarea la nivelul Uniunii, să se evite fragmentarea și să se sprijine o abordare armonizată în întreaga Uniune în ceea ce privește asociația europeană, prin intermediul unui consiliu desemnat al asociațiilor europene; în acest scop, invită Comisia să examineze diferitele opțiuni și să prezinte o propunere privind forma și statutul cele mai adecvate pentru un astfel de consiliu al asociațiilor europene, în care sunt reprezentate toate statele membre și care are competențe decizionale bine definite;

5.  consideră că pentru finalizarea pieței interne este, de asemenea, necesară o legislație a Uniunii care să sprijine organizațiile non-profit;

6.  subliniază că, deși libertatea de circulație și de stabilire este consacrată în tratate, dreptul fundamental de asociere nu este încă pe deplin sprijinit și promovat în diferite jurisdicții ale statelor membre din cauza lipsei unor forme organizatorice adecvate și a lipsei unui tratament egal al formelor existente în întreaga Uniune, ceea ce, pe de o parte, împiedică activitățile și proiectele transnaționale, misiunile transfrontaliere și mobilitatea societății civile și, pe de altă parte, provoacă insecuritate juridică;

7.  regretă lipsa unui instrument care să faciliteze și mai mult libera circulație a organizațiilor non-profit, indiferent de statul membru în care au fost stabilite sau în care își au reședința membrii acestora, în special prin eliminarea obstacolelor juridice și administrative;

8.  subliniază că, din cauza lipsei de armonizare a practicilor, organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în întreaga Uniune se confruntă adesea cu restricții nejustificate, cum ar fi taxele, formalitățile și obstacole administrative și de altă natură, care le pun în pericol activitățile de zi cu zi și descurajează asemenea organizații să își extindă misiunile la nivel transfrontalier; subliniază că asemenea obstacole duc, de asemenea, la o creștere a volumului de muncă din cauză că trebuie să se urmeze multe proceduri administrative diferite în mai mult de un stat membru;

9.  regretă faptul că, într-o serie de state membre, organizațiile non-profit au fost excluse din schemele de asistență în contextul pandemiei;

10.  subliniază că lipsa armonizării practicilor conduce, de asemenea, la condiții de concurență inechitabile din cauza situațiilor diferite de piață și a altor obstacole cu care se confruntă organizațiile non-profit în diferite state membre, de exemplu atunci când deschid conturi bancare, când colectează și contabilizează fonduri străine, când accesează măsuri și scheme de interes public, când beneficiază de anumite tipuri de tratament financiar sau fiscal sau angajează personal, în special atunci când angajează personal la nivel transfrontalier, ceea ce ar trebui facilitat în conformitate cu libera circulație a lucrătorilor;

11.  invită Comisia să analizeze diferitele forme de funcționare a organizațiilor non-profit în statele membre și să elaboreze o analiză comparativă;

12.  subliniază că organizațiile non-profit contribuie la inovare, cercetare, dezvoltare economică și crearea de locuri de muncă, în special în sectorul social, antreprenorial, tehnologic și cultural;

13.  recunoaște contribuțiile organizațiilor non-profit la obiectivele strategice ale Uniunii, cum ar fi combaterea crizei climatice, abordarea transformării digitale și redresarea în urma pandemiei de COVID-19; subliniază că realizarea respectivelor obiective va fi imposibilă fără contribuția societății civile care să promoveze respectivele aspecte în întreaga Europă, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor necesare la nivel local, regional, național și la nivelul Uniunii, respectând în același timp interesele și drepturile persoanelor afectate;

14.  regretă că datele sunt puține sau depășite; solicită statelor membre să furnizeze în mod regulat date defalcate, iar Comisiei să creeze resurse statistice fiabile și actualizate frecvent, pe baza unei metodologii consacrate care să asigure transparența și comparabilitatea, și să facă posibilă includerea unor astfel de date în statisticile Eurostat privind activitățile și contribuțiile transfrontaliere; subliniază că, potrivit studiului din 2017 comandat de CESE, „Evoluții recente ale economiei sociale în Uniunea Europeană”, dintr-un total de 13,6 milioane de posturi remunerate în cooperative, societăți mutuale, asociații, fundații și entități similare din Uniunea Europeană, 9 milioane provin din locuri de muncă în asociații și fundații, acestea fiind principala sursă de locuri de muncă în respectivul sector; subliniază că acest lucru demonstrează, de asemenea, importanța disponibilității mai multor date care privesc un domeniu mai larg decât economia socială;

15.  regretă faptul că statele membre și Comisia nu au prezentat acte legislative pentru a asigura un mediu favorabil în care organizațiile non-profit să poată contribui la funcționarea pieței interne și pentru a asigura libera circulație a capitalurilor la nivel transfrontalier; regretă, de asemenea, că nu a fost stabilit un statut pentru o asociație europeană, în ciuda mai multor încercări și a numeroaselor apeluri ale societății civile și ale Parlamentului;

16.  salută viitorul Plan de acțiune pentru economia socială și consideră că, întrucât doar anumite organizații non-profit își desfășoară activitatea în economia socială, planul de acțiune trebuie să includă recomandări cu privire la modul de depășire a barierelor transfrontaliere și trebuie să fie completat de inițiative legislative separate menite să sprijine organizațiile non-profit;

17.  consideră că, datorită caracterului lor special, instrumentele juridice propuse nu trebuie să aibă vreun impact asupra reglementării partidelor politice; reamintește, de asemenea, că Uniunea respectă statutul bisericilor, al organizațiilor sau comunităților religioase, precum și al organizațiilor filosofice sau neconfesionale în temeiul legislației naționale; subliniază că acest lucru nu împiedică organizațiile ale căror valori și obiective sunt inspirate de o convingere religioasă, filosofică sau neconfesională, cum ar fi organizațiile caritabile non-profit bazate pe credință, să beneficieze de domeniul de aplicare al respectivelor instrumente propuse; subliniază că sindicatele din mai multe state membre beneficiază de un statut deosebit de benefic și că, prin urmare, sindicatele ar trebui excluse din instrumentele propuse; subliniază că persoanele care doresc să înființeze o asociație sunt libere să utilizeze dispozițiile regulamentului propus și să adopte forma unei asociații europene; ia act de faptul că propunerea de directivă privind standardele minime se aplică tuturor organizațiilor non-profit din Uniune;

Protejarea societății civile și a libertății de asociere

18.  își exprimă îngrijorarea cu privire la obstacolele cu care se confruntă organizațiile non-profit din întreaga Uniune, precum și cu privire la disparitățile care decurg din legile, reglementările, practicile sau politicile administrative naționale; subliniază că acest lucru poate afecta negativ societatea civilă, poate restricționa în mod nejustificat drepturile fundamentale, în special libertatea de asociere, de exprimare și de informare și poate descuraja organizațiile non-profit să își extindă activitățile la nivel transfrontalier;

19.  ține seama în mod adecvat de posibilitățile pe care le oferă digitalizarea și internetul pentru a înlesni exercitarea dreptului la libertatea de asociere, de exemplu, prin facilitarea înregistrării și a constituirii online de organizații non-profit;

20.  subliniază că organizațiile non-profit sunt esențiale pentru democrație și pentru elaborarea politicilor la toate nivelurile; acestea promovează și lucrează pentru binele public, fac parte din sistemul de control și echilibru necesar pentru statul de drept și sunt vectori pentru angajamentul civic; salută implicarea societății civile în promovarea interesului public, în activism și în viața socială activă;

21.  reiterează faptul că organizațiile non-profit au libertatea de a participa la dezbateri politice sau publice prin obiectivele sau activitățile lor; condamnă încercările de a restricționa spațiul civic din motive politice și refuzarea sau contestarea statutului lor de organizații de interes public din cauza activității politice percepute sau reale, în cazul în care activitățile lor nu sunt menite să aducă beneficii unui anumit partid sau să substituie politica de partid; consideră că astfel de cazuri sunt periculoase pentru democrația europeană;

22.  subliniază importanța independenței organizațiilor non-profit și necesitatea de a asigura un mediu civic favorabil pentru organizațiile non-profit, respectându-le pluralitatea și înțelegând că organizațiile de interes public contribuie atât la furnizarea de servicii pe teren, cât și la promovarea binelui public și la monitorizarea politicilor publice;

23.  reamintește importanța jurnalismului independent, imparțial, profesionist și responsabil pentru informarea despre activitățile organizațiilor non-profit, atât în mass-media privată, cât și în cea publică, precum și importanța accesului la informații pluraliste ca piloni esențiali ai democrației; este preocupat de campaniile de denigrare și de procedurile abuzive în justiție utilizate împotriva actorilor implicați în participarea publică, inclusiv a organizațiilor non-profit, în mai multe state membre, de către oficiali aleși, organisme publice sau entități controlate de stat, precum și de către persoane și entități private; subliniază faptul că Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la SLAPP la 11 noiembrie 2021(8);

24.  susține că un regulament de stabilire a cadrului juridic va aduce beneficii societății civile europene numai dacă organizațiile non-profit pot utiliza o finanțare adecvată și ușor accesibilă, atât la nivel național, cât și la nivel european; subliniază că finanțarea publică și cea privată a organizațiilor non-profit este importantă, deoarece acestea au un acces mai redus la venituri obținute din activități lucrative; subliniază, în acest context, existența programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”, care vizează, printre altele, organizațiile non-profit; subliniază că, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului(9), granturile Uniunii trebuie să implice cofinanțare care poate fi furnizată sub formă de fonduri proprii, venituri generate din programul de acțiune sau de lucru sau contribuții financiare sau în natură din partea unor terți; consideră că, în special în cazul organizațiilor non-profit cu resurse financiare foarte limitate, ar trebui evaluată o limită pentru cerința de fonduri proprii, iar contribuțiile nemonetare ar trebui considerate ca atare, cu condiția ca un astfel de tratament să nu perturbe concurența în ceea ce privește accesul la finanțare; ia act de faptul că, adesea, fondurile Uniunii disponibile pentru organizațiile non-profit necesită cofinanțare, ceea ce, la rândul său, înseamnă că beneficiarul trebuie să strângă o parte din fondurile necesare din alte surse; subliniază faptul că solicitarea unei cote prea mari de resurse proprii ar fi în detrimentul organizațiilor non-profit, care ar putea să nu fie în măsură să strângă aceste fonduri, ceea ce ar duce la excluderea unor organizații; consideră, prin urmare, că ar trebui să fie evaluată o limită a procentului de cofinanțare și că diferite mijloace care ar putea fi cuantificate financiar trebuie luate în considerare, cum ar fi valoarea timpului de voluntariat sau contribuțiile în natură;

25.  subliniază că este important ca organizațiile non-profit să furnizeze informații relevante publicului; de asemenea, atrage atenția asupra faptului că transparența finanțării trebuie considerată un interes public în cazul în care organizațiile non-profit au o influență semnificativă asupra vieții publice și a dezbaterii publice;

26.  consideră că introducerea unui statut al asociațiilor europene va oferi organizațiilor naționale și locale posibilitatea de a se implica mai îndeaproape în probleme europene și de a se implica în învățare reciprocă și în schimburi transfrontaliere și le va sprijini în accesarea de fonduri la nivelul Uniunii; invită Comisia și statele membre să pună la dispoziție fonduri adecvate pentru actorii societății civile, să sporească accesibilitatea fondurilor și să simplifice mai mult procedurile pentru a înlesni accesul la fonduri al actorilor societății civile, inclusiv al organizațiilor mici și locale;

27.  consideră, de asemenea, că legislația propusă trebuie să fie completată de măsuri de sprijinire a unui dialog regulat, semnificativ și structurat cu societatea civilă și organizațiile reprezentative, în conformitate cu articolul 11 din TUE; invită, în acest sens, Comisia să evalueze posibilitatea de a dezvolta un statut participativ pentru organizațiile de interes public la nivelul Uniunii;

28.  subliniază că discriminarea arbitrară și motivată politic, bazată pe obiectivele și activitățile organizațiilor non-profit, precum și pe sursele de finanțare, împiedică libertatea de asociere și, prin urmare, reprezintă o amenințare la adresa libertății de exprimare;

Recunoașterea asociațiilor, a organizațiilor non-profit și a beneficiilor publice din întreaga Uniune

29.  recunoaște că există abordări diferite în legislația națională și tradițiile juridice ale statelor membre în ceea ce privește definirea sau recunoașterea diverselor organizații non-profit care au membri și care nu au membri, precum și în ceea ce privește definirea, recunoașterea și acordarea unui statut de interes public; subliniază că, în ciuda acestor diferențe, există o înțelegere comună a nevoii de standarde minime europene și de a oferi organizațiilor non-profit posibilitatea de a dobândi personalitate juridică;

30.  invită Comisia să recunoască și să promoveze activitățile de interes public ale organizațiilor non-profit prin armonizarea statutului de interes public în cadrul Uniunii; subliniază că legile și practicile administrative naționale care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, tratamentul financiar și fiscal sau măsurile de scutire fiscală, precum și activitățile transfrontaliere, nu ar trebui să discrimineze în funcție de locul de stabilire al organizației sau față de orice grup sau persoană din orice motiv;

31.  invită Comisia să ia în considerare adoptarea unei propuneri pentru a facilita recunoașterea reciprocă a organizațiilor de interes public scutite de impozite, inclusiv a organizațiilor filantropice, în fiecare stat membru, dacă acestea sunt recunoscute ca fiind organizații de interes public scutite de impozit într-unul dintre statele membre în scopuri fiscale;

32.  evidențiază faptul că reglementarea la nivel Uniunii a statutului organizațiilor non-profit și a standardelor minime pentru acestea pot contribui la crearea condițiilor de concurență echitabile, facilitând astfel finalizarea pieței interne;

33.  îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie specifică și cuprinzătoare de consolidare a societății civile în Uniune, inclusiv prin introducerea unor măsuri de facilitare a activității organizațiilor non-profit la toate nivelurile;

34.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 352 din TFUE, o propunere de regulament de instituire a statutului unei asociații europene, în urma recomandărilor din prezenta rezoluție și din partea I a anexei la aceasta;

35.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 114 din TFUE, o propunere de directivă privind standarde minime comune pentru organizațiile non-profit din Uniune, în scopul de a crea condiții de concurență echitabile pentru organizațiile non-profit prin stabilirea unor standarde minime, permițând societății civile să beneficieze de libertăți și drepturi fundamentale, precum și să contribuie la consolidarea democrației europene, pe baza recomandărilor formulate în prezenta rezoluție și în partea II din anexa la aceasta;

36.  solicită Comisiei să utilizeze în mod corespunzător rezultatele analizei comparative efectuate în conformitate cu alineatul (11) pentru a însoți propunerea de regulament cuprinsă în partea I din anexa la aceasta și propunerea de directivă cuprinsă în partea II din anexa la aceasta cu o listă a formelor naționale ale organizațiilor care ar trebui considerate acoperite în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din propunerea cuprinsă în partea I din anexă și cu articolul 1 din propunerea cuprinsă în partea II din anexă;

o
o   o

37.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

PARTEA I

Propunere de

REGULAMENT AL CONSILIULUI

privind statutul unei asociații europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 352,

întrucât:

(1)  Proiectele transfrontaliere și alte forme de cooperare care implică în special societatea civilă contribuie în mod decisiv la realizarea obiectivelor Uniunii, inclusiv la promovarea valorilor acesteia, și la dezvoltarea a numeroase activități diferite cu relevanță transnațională care aduc beneficii interesului general în numeroase domenii.

(2)  Cooperarea europeană transfrontalieră între cetățeni și asociațiile reprezentative este esențială pentru crearea unei societăți civile europene globale, care constituie un element important al democrației europene și al integrării europene, în concordanță cu articolele 11 și 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(3)  În urmărirea obiectivelor lor, numeroase asociații joacă un rol semnificativ în economie și în dezvoltarea pieței interne, angajându-se în mod regulat în activități economice.

(4)  Directiva .../... a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva privind standardele minime”) vizează apropierea legislațiilor statelor membre în vederea asigurării unor standarde minime și a unui mediu propice, care să faciliteze activitatea organizațiilor non-profit.

(5)  Asociațiile sunt liantul care unește societatea noastră. Ele joacă un rol esențial în sprijinirea, încurajarea și capacitarea cetățenilor pentru a participa activ la viața democratică și socială a Uniunii, în special a celor care se confruntă cu excluderea și discriminarea, și pot juca un rol esențial în procesul de elaborare a politicilor Uniunii.

(6)  Uniunea ar trebui să ofere asociațiilor, care sunt o formă de organizație recunoscută în general în toate statele membre, un instrument juridic adecvat, capabil să promoveze activitățile lor transnaționale și transfrontaliere, precum și să contribuie la dialogul civil la nivelul Uniunii.

(7)  Introducerea unei forme de organizare la nivelul Uniunii ar înlesni, pentru toate asociațiile, urmărirea obiectivelor și activităților lor transfrontaliere pe piața internă.

(8)  Articolul 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 7, 8 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) protejează organizațiile non-profit împotriva restricțiilor discriminatorii sau nejustificate în ceea ce privește accesul la resurse și libera circulație a capitalurilor în cadrul Uniunii. Acest lucru se referă, de asemenea, la capacitatea de a căuta, de a asigura și de a utiliza resurse atât de origine națională, cât și de proveniență străină, ceea ce este esențial pentru existența și funcționarea oricărei entități juridice. În conformitate cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 iunie 2020 în cauza C-78/18, Comisia/Ungaria(10), restricțiile ar trebui impuse numai în scopuri legitime, cum ar fi în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al ordinii publice, și ar trebui să fie proporționale cu obiectivul protejării unor astfel de interese și cu mijloacele cel mai puțin intruzive de atingere a obiectivului urmărit. Aceasta se referă, printre altele, la restricțiile care decurg din normele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care sunt aplicate în conformitate cu principiile necesității și proporționalității, având în vedere, în special, obligațiile de evaluare a riscurilor în temeiul dreptului internațional și al dreptului Uniunii. Prin urmare, statele membre nu pot aplica măsuri nerezonabile, excesiv de invazive sau perturbatoare, inclusiv cerințe de informare care creează o sarcină excesivă sau costisitoare pentru organizații.

(9)  Persoanele fizice și juridice pot crea societăți europene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001(11) al Consiliului, societăți cooperative europene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003(12) al Consiliului, și partide europene în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014(13) al Parlamentului European și al Consiliului. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste instrumente nu prevede posibilitatea asociațiilor de a coopera la nivel transfrontalier.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(14) prevede crearea unor grupări europene de cooperare teritorială (GECT). Astfel de grupări sunt formate în principal din autorități de stat sau locale sau alte entități de drept public. Astfel, actorii neguvernamentali ai societății civile și cetățenii nu sunt incluși.

(11)  Grupul European de Interes Economic (GEIE), astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2137/85(15), permite desfășurarea anumitor activități în comun, păstrând cu toate acestea independența membrilor săi. Totuși, GEIE nu răspunde nevoilor specifice ale asociațiilor societății civile.

(12)  Prin urmare, este necesar să se instituie la nivelul Uniunii un cadru și norme de reglementare armonizate și adecvate care să permită crearea de asociații europene cu personalitate juridică proprie și care să reglementeze constituirea și funcționarea transfrontalieră a unor astfel de asociații.

(13)  Partidele politice și sindicatele, precum și bisericile și alte comunități religioase și organizații filosofice sau neconfesionale ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament ca urmare a lipsei de competențe ale Uniunii de a reglementa statutul acestora și a faptului că ele au un statut special în cadrul legislației naționale. Din aceste motive, ele ar trebui să fie tratate diferit față de alte asociații care nu au un astfel de statut, cum ar fi organizațiile caritabile non-profit bazate pe credință sau organizațiile de combatere a discriminării, inclusiv pe piața forței de muncă.

(14)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere drepturilor lucrătorilor și sindicatelor, inclusiv drepturilor și protecției existente în contextul procedurilor de insolvență și restructurare, fuziunilor, transferurilor de întreprinderi și în ceea ce privește informațiile și salariile. Angajatorii ar trebui să își îndeplinească obligațiile indiferent de forma în care își desfășoară activitatea.

(15)  Este important să se asigure coordonarea la nivelul Uniunii, pentru a se evita fragmentarea și a sprijini o abordare armonizată în întreaga Uniune pentru aplicarea prezentului regulament. În acest sens, prezentul regulament ar trebui să prevadă desemnarea unui consiliu al asociațiilor europene, în cadrul Comisiei și/sau al instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor relevante ale Uniunii sau legat de acestea.

(16)  Consiliul asociațiilor europene ar trebui să invite un reprezentant al Agenției pentru Drepturi Fundamentale la reuniunile sale atunci când acestea se referă la libertatea de asociere sau la libertatea de exprimare, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului(16).

(17)  Prezentul regulament ar trebui să introducă termene specifice pentru procedurile administrative, inclusiv în ceea ce privește înregistrarea și procesul de acordare a statutului de interes public. Atunci când evaluează implementarea și punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să analizeze în special modul în care astfel de termene sunt aplicate în practică.

(18)  În scopul verificării cerințelor prevăzute la articolul 6, organismele naționale ale asociațiilor ar putea solicita numele și adresele membrilor fondatori. Identitatea fondatorilor și a membrilor organizațiilor non-profit care sunt persoane fizice poate reprezenta informații sensibile; prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nicio cerință care conduce la prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(17) (Regulamentul general privind protecția datelor), în special articolului 9;

(19)  O asociație europeană ar putea dori să facă distincția între diferite categorii de membri, pentru a acorda drepturi de vot numai membrilor cu drepturi depline, recunoscând în același timp membrii asociați care susțin cauza, fără drept de vot, și/sau membrii onorifici scutiți de obligația de a plăti cotizația de membru, dar cu drept de vot. Clasificarea membrilor nu ar trebui să ducă la discriminări nejustificate, în special pe motive de cetățenie.

(20)  Întrucât domeniul de aplicare al prezentului regulament este limitat la asociațiile non-profit, TFUE nu oferă niciun alt temei juridic decât cel prevăzut la articolul 352.

(21)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unei asociații europene, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, pentru motivele susmenționate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect și dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

(1)  Prezentul regulament stabilește condițiile și procedurile care reglementează constituirea, administrarea, înregistrarea și reglementarea entităților juridice sub forma unei asociații europene.

(2)  O asociație europeană este o entitate transfrontalieră independentă și autonomă, stabilită permanent pe teritoriul Uniunii printr-un acord voluntar între persoane fizice sau juridice, pentru un scop comun non-profit.

(3)  O asociație europeană este liberă să își stabilească obiectivele, precum și activitățile necesare pentru a le îndeplini.

(4)  Obiectivele unei asociații europene sunt de așa natură încât să sprijine promovarea obiectivelor și valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum se prevede la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(5)  O asociație europeană are la bază statutul de membru și este liberă să stabilească componența sa. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective și sub rezerva principiului nediscriminării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)  „non-profit” înseamnă că nu are ca scop principal generarea de profit, chiar dacă ar putea fi desfășurate activități economice. În cazul în care o organizație non-profit generează un profit, acesta este investit în organizație pentru îndeplinirea obiectivelor sale și nu este distribuit membrilor, fondatorilor sau oricăror alte părți private. Acordarea statutului de interes public în temeiul articolului 21 nu este o condiție necesară pentru a stabili caracterul non-profit al unei organizații. Cu toate acestea, în cazul în care se acordă statutul de interes public, scopul organizației este considerat a fi non-profit;

(b)  „independent” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, liber de orice intervenție nejustificată din partea statului și care nu face parte dintr-un guvern sau dintr-o structură administrativă. În acest sens, nici faptul de a primi finanțare guvernamentală, nici participarea la un organism consultativ al guvernului nu împiedică o asociație să fie considerată independentă, atât timp cât autonomia funcționării asociației și a procesului decizional nu este afectată de această finanțare sau participare;

(c)  „autonomă” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, dispunerea de o structură instituțională care le permite să își exercite toate funcțiile organizaționale interne și externe și care le permite să ia decizii esențiale în mod independent;

(d)  „interes public” înseamnă o îmbunătățire a stării de bine a societății sau a unei părți a acesteia, aducând astfel beneficii interesului general al societății;

(e)  „transfrontalier” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, urmărirea obiectivului cooperării transnaționale sau al cooperării transfrontaliere în cadrul Uniunii sau faptul că membrii fondatori ai unei asociații provin din cel puțin două state membre, ceea ce înseamnă că sunt cetățeni sau rezidenți ai unui stat membru, dacă sunt persoane fizice sau își au sediul social într-un stat membru, dacă sunt persoane juridice;

(f)  „membru” înseamnă o persoană fizică sau juridică care a solicitat în mod voluntar și intenționat să se alăture unei asociații pentru a susține obiectivele și activitățile acesteia și care a fost admisă în asociație în temeiul statutului asociației respective. În cazul în care o asociație este constituită ca urmare a transformării sau a fuziunii, voința de a deveni membru poate fi asumată în mod concludent.

Articolul 3

Norme aplicabile asociațiilor europene

(1)  Asociațiile europene sunt reglementate de prezentul regulament și de statutul lor. În ce privește chestiunile care nu sunt tratate în prezentul regulament, o asociație europeană este reglementată în temeiul dreptului statului membru în care aceasta își are sediul social.

(2)  Statele membre identifică entitatea juridică sau categoria de entități juridice cu care se consideră că o asociație europeană este comparabilă în scopul identificării legislației aplicabile în temeiul alineatului (1), într-un mod compatibil cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament.

Articolul 4

Organismul național al asociațiilor

(1)  Statele membre desemnează o autoritate publică independentă (denumit în continuare „organismul național al asociațiilor”) și informează Consiliul asociațiilor europene menționat la articolul 5 și Comisia cu privire la aceasta. Organismul național al asociațiilor este responsabil de înregistrarea asociațiilor europene, în conformitate cu articolul 10, și de monitorizarea aplicării prezentului regulament, cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale asociațiilor europene, astfel cum sunt prevăzute în tratate și în cartă.

(2)  Fiecare organism național al asociațiilor contribuie la aplicarea coerentă a prezentului regulament în întreaga Uniune. În acest scop, organismele naționale ale asociațiilor cooperează între ele, inclusiv în cadrul Consiliului asociațiilor europene, în conformitate cu articolele 5 și 22 din prezentul regulament.

Articolul 5

Consiliul asociațiilor europene

(1)  Consiliul asociațiilor europene este desemnat prin prezenta decizie.

(2)  Consiliul asociațiilor europene este sprijinit de un secretariat.

(3)  Consiliul asociațiilor europene este compus dintr-un reprezentant al fiecărui organism național al asociațiilor și din trei reprezentanți ai Comisiei.

(4)  Consiliul asociațiilor europene acționează independent atunci când își îndeplinește sarcinile și își exercită competențele.

(5)  Pentru a se asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent, Consiliul asociațiilor europene:

(a)  elaborează, în cooperare cu Comisia și cu organismele naționale ale asociațiilor, formulare comune sau alte instrumente pentru a sprijini înregistrarea electronică a asociațiilor europene în conformitate cu articolul 10;

(b)  creează și gestionează baza de date digitală a asociațiilor europene la nivelul Uniunii ca instrument în scopuri informative și statistice, precum și pentru sprijinirea dialogului civil structurat despre aspecte legate de Uniune;

(c)  prelucrează notificările de înregistrare, dizolvare și alte decizii relevante privind asociațiile europene în scopul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, așa cum se prevede în prezentul regulament;

(d)  evaluează caracterul adecvat al identificării de către statele membre a entităților juridice considerate comparabile în temeiul articolului 3 alineatul (2);

(e)  primește, examinează și dă curs plângerilor referitoare la aplicarea prezentului regulament, fără a aduce atingere sarcinilor organismelor naționale ale asociațiilor;

(f)  decide cu privire la apeluri, dacă este cazul, prin comitetului său de apel, în conformitate cu articolele 10 și 11;

(g)  examinează orice chestiune referitoare la aplicarea prezentului regulament și se consultă cu părțile implicate, cu părțile interesate pertinente și experții relevanți, din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi sau a Comisiei;

(h)  emite orientări și recomandări și identifică bune practici pentru organismele naționale ale asociațiilor și asociațiile europene pentru a se asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent;

(i)  furnizează avize și recomandări Comisiei, din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi sau a Comisiei și după consultarea părților, a părților interesate și a experților, despre orice aspect legat de asociațiile europene sau despre măsurile care decurg din Directiva privind standardele minime;

(j)  furnizează Comisiei avize și recomandări cu privire la fondurile structurale și operaționale destinate finanțării societății civile, organizării dialogului civil, precum și protejării și promovării drepturilor și valorilor Uniunii, astfel cum sunt consacrate în TUE și TFUE și în Cartă, în vederea susținerii și promovării dezvoltării unor societăți deschise, bazate pe drepturi, democratice, egale și favorabile incluziunii, bazate pe statul de drept;

(k)  promovează cooperarea și schimbul bilateral și multilateral eficient de informații și bune practici cu organismele naționale ale asociațiilor și între acestea;

(l)  promovează programe comune de formare și facilitează schimburile de personal între organismele naționale ale asociațiilor.

(6)  Consiliul asociațiilor europene răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului și raportează anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la activitățile sale.

(7)  Dezbaterile Consiliului asociațiilor europene și între membrii acestuia sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(18).

(8)  Consiliul asociațiilor europene își adoptă propriul regulament de procedură și își organizează propriile mecanisme de funcționare.

(9)  Consiliul asociațiilor europene poate invita la reuniunile sale reprezentanți ai agențiilor europene relevante și experți independenți, în special din mediul academic și societatea civilă, și se consultă cu aceștia în mod regulat.

Capitolul II

Constituire și înregistrare

Articolul 6

Constituire

(1)  O asociație europeană poate fi constituită:

(a)  cu acordul a cel puțin trei membri fondatori; membrii fondatori provin din cel puțin două state membre, ceea ce înseamnă că sunt cetățeni sau rezidenți ai unui stat membru, dacă sunt persoane fizice sau își au sediul social într-un stat membru, dacă sunt persoane juridice; sau

(b)  ca urmare a transformării într-o asociație europeană a unei entități existente constituite în temeiul legislației unui stat membru, care întrunește condițiile stabilite la litera (a) și care își are sediul social în Uniune; sau

(c)  ca urmare a unei fuziuni între cel puțin două asociații europene existente; sau

(d)  ca urmare a unei fuziuni între cel puțin o asociație europeană existentă și cel puțin o entitate care aparține categoriilor identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2); sau

(e)  ca urmare a unei fuziuni între cel puțin două entități identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2), constituite în temeiul dreptului statelor membre și care își au sediul social în Uniune, cu condiția ca aceste entități să aibă împreună cel puțin trei membri și ca membrii respectivi să provină din cel puțin două state membre diferite.

(2)  Un stat membru poate stabili că o entitate, dintre cele identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și al cărei sediu social nu se află în Uniune, poate participa la constituirea unei asociații europene, cu condiția ca entitatea respectivă să fie constituită în conformitate cu legislația unui stat membru, să aibă un sediu social în statul membru respectiv și să aibă o legătură economică, socială sau culturală demonstrabilă și continuă cu statul membru în cauză.

(3)  Constituirea unei asociații europene se realizează printr-un acord scris între toți membrii fondatori sau printr-un proces-verbal scris care atestă ședința constitutivă, semnat de toți membrii fondatori și verificat în mod corespunzător, în cazul în care legislația națională prevede această verificare pentru constituirea de asociații.

(4)  Plecarea unui membru fondator al unei asociații europene nu duce automat la desființarea sau dizolvarea asociației europene, cu condiția ca aceasta să continue să își desfășoare activitățile pe baza acordului a cel puțin numărului de persoane menționat la alineatul (1) litera (a).

(5)  Constituirea unei asociații europene sau procesele de restructurare nu sunt folosite pentru subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. În conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu legislația națională și a Uniunii, obligațiile privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite, iar angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

Articolul 7

Afiliere

Asociațiile europene sunt libere să facă distincția între membrii titulari și alte categorii de membri. Statutul asociației europene stabilește drepturile și obligațiile fiecărei categorii de membri, în special în ceea ce privește dreptul lor de vot.

Articolul 8

Statutul

(1)  Membrii fondatori întocmesc și semnează statutul asociației europene în momentul constituirii sale sau al ședinței sale constitutive.

(2)  Statutul conține cel puțin următoarele informații despre asociația europeană:

(a)  denumirea sa, precedată sau urmată de abrevierea „AE”;

(b)  o declarare precisă a obiectivelor sale, a naturii sale non-profit și, după caz, o descriere a scopurilor de interes public;

(c)  adresa sediului său social;

(d)  activele deținute la momentul constituirii;

(e)  denumirea și adresa sediului social al membrilor săi fondatori, în cazul în care aceștia sunt persoane juridice;

(f)  condițiile și procedurile pentru primirea, excluderea și retragerea membrilor săi;

(g)  drepturile și obligațiile membrilor săi și, după caz, categoriile diferite de membri, precum și drepturile și obligațiile membrilor din fiecare categorie;

(h)  dispozițiile care reglementează numărul de membri ai Consiliului său de administrație, componența, numirea și demiterea Consiliului de administrație, condițiile de inițiere în numele asociației a procedurii împotriva membrilor Consiliului de administrație, precum și dispozițiile care reglementează funcționarea Consiliului de administrație, atribuțiile și responsabilitățile acestuia, inclusiv puterea de reprezentare în relațiile cu părțile terțe;

(i)  dispoziții care reglementează funcționarea, competențele și responsabilitățile adunării generale, așa cum se menționează la articolul 16, inclusiv cerințele privind majoritatea și cvorumul;

(j)  dispozițiile privind drepturile și obligațiile membrilor, inclusiv drepturile de vot și drepturile de a depune moțiuni;

(k)  motivele și procedurile pentru dizolvarea voluntară a asociației;

(l)  angajamentul său explicit de a respecta valorile Uniunii, așa cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE;

(m)  dacă dispune sau nu de capitalul social fondator și, în caz afirmativ, care este valoarea acestuia;

(n)  frecvența cu care se convoacă adunarea sa generală și

(o)  data adoptării statutului și procedura de modificare a acestuia.

Articolul 9

Sediul social

(1)  Sediul social al unei asociații europene este situat pe teritoriul Uniunii, la locul prevăzut în statutul acesteia. Sediul social este situat în locul în care asociația europeană își are administrația centrală sau în locul principal de desfășurare a activității în Uniune.

(2)  În cazul constituirii unei asociații europene prin transformare în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b), membrii săi decid dacă sediul social al asociației europene trebuie să rămână în statul membru în care a fost înregistrată entitatea inițială sau trebuie să fie mutat într-un alt stat membru.

(3)  În cazul constituirii unei asociații europene prin fuziune, în temeiul articolului 6 alineatul (1) literele (c), (d) sau (e), membrii săi decid în care dintre statele membre în care sunt înregistrate entitățile care fuzionează urmează să fie situat sediul social al asociației europene.

Articolul 10

Înregistrarea

(1)  În termen de 30 de zile de la data constituirii asociației europene, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), membrii fondatori ai unei asociații europene depun o cerere de înregistrare la organismul național de asociere.

(2)  După verificarea respectării de către solicitanți a cerințelor prevăzute în prezentul regulament, organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la înregistrarea asociației europene, în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(3)  Statele membre nu impun cerințe suplimentare pentru înregistrare în afara celor prevăzute în prezentul regulament.

(4)  În cazul în care cererea este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează asociația europeană în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include asociația europeană în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)  Dacă, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de înregistrare, cererea a fost respinsă sau nu s-a decis asupra acesteia, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere sau de la expirarea perioadei de 30 de zile pentru luarea unei decizii, solicitantul se poate adresa comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie cu privire la cererea de înregistrare în termen de 30 de zile de la introducerea apelului.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de înregistrare sau nu emite o decizie în termen de 30 de zile, organismul național al asociațiilor procedează la înregistrare în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la omisiunea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(6)  După înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (4), înregistrarea unei asociații europene intră în vigoare pe întreg teritoriul Uniunii.

(7)  Înregistrarea are loc prin intermediul formularelor comune de înregistrare sau al altor instrumente menționate la articolul 5. Procedura de înregistrare are loc pe cale electronică și este accesibilă și permite solicitanților să utilizeze limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se află sediul social al asociației europene. Taxele de înregistrare nu sunt mai mari decât cele aplicabile entităților menționate la articolul 3 alineatul (2) și nu depășesc costurile administrative sau nu constituie o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității. Organismele asociațiilor naționale fac posibilă înregistrarea prin alte mijloace decât cele electronice.

(8)  La primirea unei cereri de acordare a statutului de interes public de către o asociație europeană, organismul național al asociațiilor evaluează cererea în raport cu cerințele stabilite în prezentul regulament. Organismul național al asociațiilor nu impune alte cerințe decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(9)  În termen de 15 zile de la primirea cererii de acordare a statutului de interes public, organismul național al asociațiilor adoptă o decizie obligatorie cu privire la cerere. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare aprofundată sau se solicită avizul Consiliului European al Asociațiilor. Organismul național al asociațiilor informează imediat asociația europeană cu privire la durata și motivele oricărei prelungiri a perioadei inițiale de 15 de zile.

(10)  În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează decizia respectivă în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 de zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include statutul de interes public al asociației europene în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(11)  La înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (10), decizia adoptată cu privire la statutul de interes public intră în vigoare în întreaga Uniune.

(12)  În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public a fost respinsă sau nu a fost soluționată în termenul menționat la alineatul (9), solicitantul poate, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel sau, la expirarea termenului pentru luarea unei decizii, să înainteze cererea comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile de la introducerea apelului sau de la înaintarea cererii sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de acordare a statutului de interes public sau nu emite o decizie în termenul prevăzut la primul paragraf, organismul național al asociațiilor acordă statutul de interes public în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(13)  Membrii fondatori ai unei asociații europene pot decide să depună simultan o cerere de înregistrare și statutul de interes public, caz în care decizia privind ambele asociații este tratată ca una singură și se aplică termenele mai lungi.

Articolul 11

Comitetul de apel

(1)  Până la ... [... luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Consiliul European al Asociațiilor înființează un comitet de apel, compus dintr-un reprezentant pentru fiecare stat membru și un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei este președintele.

(2)  Comisia asigură secretariatul Consiliului European al Asociațiilor.

(3)  Comitetul de apel este convocat de către președinte, iar deciziile sale se adoptă cu majoritatea absolută a membrilor săi.

Articolul 12

Transferul sediului social

(1)  Sediul social al unei asociații europene poate fi transferat în alt stat membru în conformitate cu prezentul articol. Statele membre se asigură că nu există niciun obstacol în calea transferului activelor și documentelor aparținând asociației europene care își transferă sediul social. Un astfel de transfer nu atrage după sine nicio modificare a statutului asociației europene, în afara celor prevăzute în prezentul articol, nicio dizolvare a asociației europene ori creare a unei persoane juridice noi, și nici nu afectează drepturile și obligațiile existente înainte de transfer, cu excepția celor legate în mod inerent de acesta.

(2)  Propunerea de transfer este întocmită de consiliul de administrație al asociației europene și se publică în conformitate cu normele naționale ale statului membru în care se află sediul social.

(3)  O propunere de transfer elaborată în temeiul alineatului (2) include detalii privind:

(a)  sediul social avut în vedere și denumirea propusă în statul membru de destinație;

(b)  numele și adresa în statul membru de origine;

(c)  statutul modificat propus, inclusiv noua denumire a asociației europene, după caz;

(d)  calendarul propus al transferului; precum și

(e)  consecințele juridice și economice preconizate ale transferului.

(4)  Decizia de transfer este adoptată numai după două luni de la publicarea propunerii. Deciziile de transfer sunt reglementate de condițiile stabilite pentru modificarea statutului asociației europene.

(5)  Creditorii și titularii altor drepturi în relația cu asociația europeană care existau înainte de publicarea propunerii de transfer au dreptul de a solicita asociației europene să le furnizeze garanții adecvate. Furnizarea unor astfel de garanții este reglementată de legislația națională a statului membru în care se află sediul social al asociației europene înainte de transfer. Statele membre pot extinde aplicarea acestei dispoziții pentru a include datoriile contractate de asociația europeană cu entități publice înainte de data transferului.

(6)  Autoritatea competentă din statul membru în care se află sediul social al asociației europene eliberează un certificat care să ateste că actele și formalitățile necesare înainte de transfer au fost finalizate în mod corespunzător.

(7)  Noua înregistrare nu se efectuează înainte de prezentarea certificatului prevăzut la alineatul (8). Transferul sediului social al asociației europene și modificarea statutului său care decurge din acest transfer intră în vigoare la data înregistrării transferului în conformitate cu articolul 10.

(8)  În ceea ce privește asociațiile europene care au sediul social pe teritoriul său, un stat membru poate refuza transferul sediului social, în cazul unei obiecții oficiale formulate de o autoritate competentă desemnată în termenul de două luni menționat la alineatul (6). O astfel de obiecție poate fi formulată dacă este întemeiată numai pe motive de siguranță publică și este comunicată organismului național al asociațiilor din statul membru de destinație și Consiliul European al Asociațiilor.

(9)  În cazul în care transferul sediului social este refuzat în temeiul alineatului (8), asociația europeană poate, în termen de 15 de zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11. Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare suplimentară.

(10)  În cazul în care comitetul de apel aprobă transferul sau nu face acest lucru în termenul prevăzut la alineatul (11), organismul național al asociațiilor din statele membre competente aprobă transferul în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de refuzare a unui transfer este comunicată solicitanților și este însoțită de motive justificate în mod corespunzător.

(11)  În cazul în care transferul sediului social a devenit definitiv, organismul național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer comunică respectivele informații în termen de 15 de zile organismului național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană intenționează să își transfere sediul social și Consiliul European al Asociațiilor. În termen de cel mult 15 de zile de la primirea acestor informații, organismul național al asociațiilor din statul membru de destinație include asociația europeană în registrul național corespunzător. Consiliul European al Asociațiilor se asigură că detaliile transferului sunt publicate în baza de date digitală a asociațiilor europene, precum și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de cel mult 15 zile de la primirea comunicării din partea statului membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer. Transferul sediului social al asociației europene intră în vigoare și poate fi opozabil terților de la data la care asociația europeană este înscrisă în registrul național al statului membru în care își are noul sediu social.

(12)  O asociație europeană care face obiectul dizolvării, lichidării, insolvenței, suspendării plăților sau al altor proceduri de acest tip nu își poate transfera sediul social.

Articolul 13

Personalitate juridică

(1)  O asociație europeană dobândește personalitate juridică în toate statele membre de la data la care este înscrisă în registrul național corespunzător ca asociație europeană.

(2)  După notificarea de înregistrare, dar înainte de înscrierea în registrul național corespunzător, asociația europeană își poate exercita drepturile de persoană juridică dacă utilizează termenii „asociație europeană în curs de constituire” ca parte a denumirii sale și în conformitate cu normele naționale privind supravegherea preventivă aplicabile asociațiilor naționale din statul membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii. Dacă, înainte de dobândirea personalității juridice, au fost întreprinse acțiuni în numele asociației europene, iar asociația europeană nu își asumă obligațiile care decurg din aceste acțiuni, persoanele fizice sau juridice care întreprind aceste acțiuni răspund în solidar pentru ele, cu excepția cazului în care se prevede altfel în normele naționale aplicabile ale statului membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii.

(3)  De la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], numai asociațiile europene constituite și înregistrate în conformitate cu prezentul regulament pot include sintagma „asociație europeană” în denumirea lor, în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care sunt stabilite. Acestora li se permite să facă acest lucru la înscrierea în registrul național corespunzător, în conformitate cu articolul 10 alineatul.

(4)  În calitate de persoane juridice, asociațiile europene au capacitatea de a-și exercita, în nume propriu, competențele, drepturile și obligațiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor, în aceleași condiții ca entitățile juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și constituite în conformitate cu legislația statului membru în care se află sediul social al asociației europene.

(5)  Ca o consecință a dobândirii personalității juridice, o asociație europeană dobândește dreptul și capacitatea de:

(a)  a încheia contracte și alte acte juridice, inclusiv a achiziționa bunuri mobile și imobile;

(b)  a strânge fonduri pentru a sprijini activitățile sale non-profit;

(c)  a primi donații și moșteniri;

(d)  a angaja personal;

(e)  a se constitui parte în cadrul unor proceduri judiciare; precum și

(f)  a accesa servicii financiare.

Articolul 14

Administrare și organe

(1)  Asociația europeană are libertatea de a-și stabili structurile interne de conducere și administrare în statutele sale, sub rezerva celorlalte dispoziții ale prezentului regulament. Aceste structuri și administrare respectă, în orice caz, principiile democratice și valorile fundamentale ale Uniunii.

(2)  Asociația europeană este condusă de cel puțin două organisme, consiliul de administrație și adunarea generală.

(3)  Consiliul de administrație sau adunarea generală pot înființa alte organisme de administrare, în condițiile procedurilor prevăzute în prezentul regulament și în statutul asociației europene și în conformitate cu acestea.

Articolul 15

Consiliul de administrație

(1)  Consiliul de administrație gestionează asociația europeană în interesul acesteia și în urmărirea obiectivelor sale, așa cum se prevede în statutul asociației europene.

(2)  Consiliul de administrație este numit de adunarea generală, în conformitate cu statutul său. Informațiile privind componența consiliului de administrație sunt puse la dispoziția organismului național al asociațiilor în termen de șase luni de la data alegerii acestuia. Organismul național al asociațiilor informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens. Orice ulterioare ale componenței se pun la dispoziție în același mod. Aceste informații sunt puse și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(3)  O persoană nu este eligibilă să devină membru al consiliului de administrație sau nu i se pot conferi competențe sau atribui responsabilități de conducere sau de reprezentare în temeiul alineatului (6) de mai jos, dacă nu are dreptul să facă parte dintr-un consiliu de administrație sau dintr-un alt organ de conducere sau de supraveghere similar al unei entități juridice din următoarele motive:

(a)  legislația Uniunii sau legislația națională aplicabilă persoanei respective;

(b)  legislația Uniunii sau legislația națională aplicabilă entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană își are sediul social; sau

(c)  o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă pronunțată sau recunoscută într-un stat membru.

(4)  În limitele funcțiilor care le sunt atribuite prin prezentul regulament și prin statutul asociației europene, toți membrii consiliului de administrație au aceleași drepturi și obligații.

(5)  Consiliul de administrație poate delega competențe sau responsabilități de gestiune comitetului compus din unul sau mai mulți membri ai asociației europene. Statutul sau adunarea generală adoptă condițiile de funcționare a acestei delegări.

(6)  Consiliul de administrație poate avea reuniuni ordinare și extraordinare. În cadrul reuniunilor sale ordinare, consiliul de administrație se reunește la intervale prevăzute în statutul asociației europene, dar cel puțin de două ori pe an, pentru a discuta despre conturile, activitățile și perspectivele previzibile ale proiectelor asociației europene.

(7)  Consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, un raport privind conturile și activitățile asociației europene, pe care îl transmite organismului național al asociațiilor și Consiliului European al Asociațiilor. Acest raport anual este pus și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(8)  Fără a aduce atingere articolului 22 alineatul (2) și în măsura în care se aplică entităților menționate la articolul 3 alineatul (2), consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, o situație financiară privind conturile asociației europene, indicând veniturile generate de activitățile economice, precum și fonduri cum ar fi credite și împrumuturi bancare, donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri în cursul anului calendaristic precedent, precum și o estimare bugetară pentru exercițiul financiar următor. În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot solicita consiliului de administrație să prezinte situația financiară autorității competente și membrilor asociației. În acest caz, membrii pot solicita consiliului de administrație să furnizeze informații suplimentare, inclusiv cu privire la sursele de finanțare. Membrii pot face acest lucru numai în cazul în care, în urma examinării situației financiare anuale, acest lucru este necesar din motive de transparență și responsabilitate și cu condiția ca acesta să fie proporțional. În acest scop, asociația europeană este obligată să țină o evidență completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1).

(9)  Membrii consiliului de administrație au competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe și în procedurile judiciare, în limitele și condițiile stabilite în statutul său. În cazul în care competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe este conferită unui număr de doi sau mai mulți membri, aceste persoane exercită competența în mod colectiv.

(10)  Orice acte realizate de membrii consiliului de administrație în numele asociației europene sunt obligatorii pentru asociația europeană în relația cu terții, cu condiția ca aceștia să nu depășească competențele conferite consiliului de administrație prin legislația aplicabilă sau, în mod legal, prin statutul asociaței europene.

Articolul 16

Adunarea generală

(1)  Adunarea generală a asociației europene, care reunește toți membrii, este denumită adunare generală.

(2)  Consiliul de administrație convoacă adunarea generală în concordanță cu statutul asociației europene.

(3)  Membrii sunt informați cu privire la o adunare generală cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită pentru reuniunea adunării generale.

(4)  Consiliul de administrație poate convoca o adunare generală în orice moment, fie din proprie inițiativă, fie la cererea a cel puțin un sfert dintre membri. Statutul poate stabili un prag inferior.

(5)  Reuniunile adunării generale se pot desfășura în prezența fizică a membrilor, în prezența online sau printr-o combinație a celor două, fără ca acest lucru să afecteze validitatea reuniunii adunării generale sau a deciziilor adoptate. Consiliul de administrație decide care dintre cele trei modalități se utilizează pentru fiecare reuniune a adunării generale, cu excepția cazului în care majoritatea membrilor asociației propune o altă modalitate.

(6)  Cererea de organizare a unei reuniuni a adunării generale precizează motivele convocării și punctele care trebuie incluse pe ordinea de zi.

(7)  Fiecare membru are dreptul de a primi informații și de a obține acces la documente, în conformitate cu normele stabilite în statut, înaintea fiecărei reuniuni a adunării generale.

(8)  Fiecare membru are dreptul de a participa la adunarea generală, de a lua cuvântul și de a prezenta propuneri.

(9)  Dreptul de vot și de a depune moțiuni al membrilor în cadrul adunării generale se exercită conform statutului asociației europene, în concordanță cu articolul 8 alineatul (2) litera (j).

(10)  Membrii pot numi un alt membru care să îi reprezinte în cadrul unei adunări generale înainte de reuniune, în conformitate cu o procedură care urmează să fie stabilită în statutul asociației europene. Un membru nu poate reprezenta mai mult de doi alți membri.

(11)  Deciziile adunării generale cu privire la chestiunile obișnuite se adoptă, cu excepția cazului în care se prevede altfel, cu majoritatea voturilor membrilor prezenți sau reprezentați. Voturile se repartizează în conformitate cu normele stabilite în statutul asociației europene.

Articolul 17

Filialele asociației și membrii principali

(1)  O asociație europeană poate avea filiale regionale. Filialele nu sunt considerate ca având personalitate juridică distinctă, dar pot organiza și gestiona activități în numele asociației, sub rezerva cerințelor din statut.

(2)  Consiliul de administrație al asociației europene poate numi unele filiale sau unii membri care sunt persoane juridice drept actori principali în executarea și punerea în aplicare a proiectelor asociației europene. Statele membre le permit filialelor sau membrilor să pună în aplicare proiecte aflate sub responsabilitatea lor în calitate de actori principali ai asociației europene.

Articolul 18

Modificarea statutului

(1)  Orice modificare a statutului asociației europene este discutată în cadrul unei adunări generale convocate în acest scop.

(2)  Membrii sunt informați cu privire la adunările generale în care se discută și se decide cu privire la propunerile de modificare a statutului asociației europene cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru adunare. Informarea include propunerile în cauză.

(3)  Adunarea generală poate aduce modificări statutului dacă cel puțin jumătate din membrii asociației europene plus unu sunt prezenți sau reprezentați.

(4)  Modificările privind statutul asociației europene se adoptă dacă cel puțin două treimi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(5)  Modificările privind scopul declarat al asociației europene se adoptă dacă cel puțin trei sferturi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(6)  În termen de șase luni de la data adoptării, textul statutului adoptat este pus la dispoziția organismului național al asociațiilor, care informează Consiliul European al Asociațiilor cu privire la aceasta. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului de către asociația europeană și comunicate Consiliului European al Asociațiilor pentru a fi incluse în baza de date europeană menționată la articolul 5 alineatul (5) litera (b).

Capitolul III

Dispoziții privind tratamentul aplicat asociațiilor europene în statele membre

Articolul 19

Principiul nediscriminării

(1)  Este interzis orice tratament discriminatoriu al asociațiilor europene.

(2)  Asociațiile europene beneficiază de același tratament ca entitățile naționale echivalente identificate în concordanță cu articolul 3 alineatul (2).

Articolul 20

Statutul de utilitate publică

(1)  Unei asociații europene i se poate acorda statutul de interes public dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(a)  scopul și activitățile organizației urmăresc un obiectiv de interes public care servește bunăstării societății sau a unei părți a acesteia și, prin urmare, aduce beneficii binelui public, cu excepția cazului în care acest scop și aceste activități vizează în mod sistematic și direct să aducă beneficii structurilor unui anumit partid politic. Următoarele scopuri sunt considerate, printre altele, ca fiind orientate către un obiectiv de interes public:

(i)  conservarea artei, culturii și istoriei;

(ii)  protecția mediului și schimbările climatice;

(iii)  promovarea și protejarea drepturilor fundamentale și a valorilor Uniunii, inclusiv democrația, statul de drept și eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă, etnie, religie, handicap, orientare sexuală sau pe orice alt motiv;

(iv)  justiția socială, includerea socială și prevenirea sau reducerea sărăciei;

(v)  asistența umanitară și ajutorul umanitar, inclusiv ajutorul în caz de dezastre;

(vi)  ajutorul pentru dezvoltare și cooperarea pentru dezvoltare;

(vii)  protecția, asistența și sprijinul acordate categoriilor vulnerabile ale populației, inclusiv copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap, persoanelor care solicită sau care beneficiază de protecție internațională și persoanelor fără adăpost;

(viii)  protecția animalelor;

(ix)  știința, cercetarea și inovarea;

(x)  educația, formarea și implicarea tinerilor;

(xi)  promovarea și protecția sănătății și a bunăstării, inclusiv furnizarea de asistență medicală;

(xii)  protecția consumatorilor; precum și

(xiii)  sporturile pentru amatori și promovarea acestora.

(b)  orice surplus din orice activitate economică sau altă activitate generatoare de venituri generat de organizație este utilizat exclusiv pentru promovarea obiectivelor de interes public ale organizației;

(c)  în cazul dizolvării organizației non-profit, garanțiile statutare garantează că toate activele vor continua să servească obiectivelor de interes public; și

(d)  membrii structurilor de conducere ale organizației care nu sunt angajați ca personal al acesteia nu sunt admisibili pentru o remunerație care depășește indemnizațiile de cheltuieli adecvate;

(2)  Asociațiile europene pot solicita organismului național al asociațiilor din statul membru în care își au sediul social să fie recunoscute ca asociații de interes public, în concordanță cu cerințele prevăzute la alineatul (1).

(3)  Organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la cererea de acordare a statutului de interes public în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatele (8) și (9).

(4)  Statele membre tratează o asociație europeană căreia i se acordă statutul de interes public în același mod ca și entitățile juridice cărora li s-a acordat un statut corespunzător în jurisdicția lor.

Articolul 21

Principiul tratamentului național

O asociație europeană face obiectul dispozițiilor dreptului intern aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care își are sediul social.

Articolul 22

Principiul tratamentului nearbitrar

O asociație europeană nu trebuie să facă obiectul unui tratament diferențiat din partea statelor membre doar pe baza aprecierii politice a scopului său, a domeniului său de activitate sau a surselor sale de finanțare.

Capitolul IV

Finanțare și informare

Articolul 23

Strângerea de fonduri și utilizarea gratuită a activelor

(1)  Asociațiile europene sunt în măsură să solicite, să primească, să transfere sau să doneze orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, și să solicite și să primească resurse umane, de la sau către orice sursă, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private, în orice stat membru și în țări terțe.

(2)  Asociațiile europene fac obiectul dispozițiilor legislației Uniunii și ale dreptului intern aplicabil privind impozitarea, vămile, schimbul valutar, spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și al normelor care reglementează finanțarea alegerilor și a partidelor politice, astfel cum sunt aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care își au sediul social.

(3)  Asociațiile europene sunt supuse obligațiilor de informare și de divulgare publică în concordanță cu legislația națională, inclusiv în ceea ce privește componența consiliului de administrație, dispozițiile statutului, finanțarea și situațiile financiare, în măsura în care asemenea obligații îndeplinesc obiectivul de interes general de a garanta că asociațiile europene funcționează în mod transparent, că sunt responsabile și cu condiția ca asemenea obligații să fie necesare și proporționale.

Respectarea obligațiilor menționate la primul paragraf nu duce la supunerea asociațiilor europene unor norme mai stricte decât cele aplicabile entităților naționale echivalente identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și entităților cu scop lucrativ. Aceste obligații de informare și de divulgare publică nu trebuie să ducă la nicio diferență de tratament sau limitare a drepturilor și obligațiilor asociației europene, indiferent de oportunitatea scopului sau de sursele de finanțare.

Articolul 24

Contabilitate și audit

(1)  Asociațiile europene țin evidența completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare.

(2)  Asociațiile europene întocmesc cel puțin o dată pe an:

(a)  situația anuală a conturilor lor;

(b)  situația conturilor consolidate, dacă este cazul;

(c)  un buget estimativ pentru exercițiul financiar următor; precum și

(d)  un raport anual de activitate;

Consiliul de administrație transmite raportul anual de activitate și raportul financiar organismului național al asociațiilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) și alineatul (8).

(3)  Raportul anual de activitate conține cel puțin:

(a)  informații privind activitățile asociației europene în anul de referință;

(b)  informații privind perspectivele previzibile, dacă sunt disponibile; și

(c)  o descriere a modului în care a fost promovat obiectivul de interes public în cursul anului precedent, în cazul în care statutul corespunzător a fost acordat asociației europene.

(4)  Situația anuală a conturilor asociației europene și, atunci când este cazul, situația conturilor consolidate ale acesteia sunt auditate în conformitate cu dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană în cauză își are sediul social. Auditul se efectuează cel puțin o dată la patru ani și cel mult o dată la doi ani.

(5)  Raportul rezultat în urma auditului menționat la alineatul (4) este prezentat în modul prevăzut de legislația statului membru în care asociația europeană își are sediul social.

(6)  Autoritățile statelor membre nu solicită asociațiilor europene să ofere acces la informații privindu-i pe membrii lor care sunt persoane fizice, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă maximă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

(7)  Organismul național al asociațiilor transmise Consiliului European al Asociațiilor o prezentare generală bianuală cu informații relevante cu privire la toate auditurile menționate la alineatul (4), iar acesta asigură publicarea raportului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum și pe site-ul său internet.

(8)  Normele privind contabilitatea și auditul aplicabile asociațiilor europene nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile întreprinderilor în temeiul Directivei 2006/43/CE(19) sau al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(20).

(9)  Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern corespunzătoare mai favorabile din statul membru în care se află sediul social.

Capitolul V

Cooperarea cu statele membre și răspunderea

Articolul 25

Cooperarea cu statele membre

(1)  Organismul național al asociațiilor din statul membru de înregistrare consultă în timp util organismele asociațiilor naționale din alte state membre cu privire la orice aspecte importante legate de legalitatea și răspunderea unei anumite asociații europene și informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens.

(2)  Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, organismele asociațiilor naționale comunică anual o prezentare generală a oricăror informații relevante privind deciziile referitoare la asociațiile europene de pe teritoriul statului lor membru. Aceasta include o listă a cazurilor în care au fost inițiate anchete penale împotriva asociațiilor europene, inclusiv în cazul în care s-a solicitat divulgarea de informații privindu-i pe membri în conformitate cu articolul 24 alineatul (6).

(3)  În cazul în care Consiliul European al Asociațiilor consideră că un organism național al asociațiilor nu a respectat prezentul regulament, acesta transmite Comisiei toate informațiile relevante. Comisia evaluează aceste informații și ia măsurile necesare.

(4)  Asociațiile europene trebuie să aibă la dispoziție căi de atac eficiente pentru a contesta deciziile care le privesc luate de organismul național al asociațiilor, inclusiv posibilitatea de a obține un control judiciar al oricăror astfel de decizii.

Articolul 26

Răspunderea asociațiilor europene și a membrilor consiliilor de administrație ale acestora

(1)  Răspunderea asociațiilor europene este reglementată de dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2)  Membrii consiliului de administrație a unei asociații europene răspund solidar pentru prejudiciile suferite de asociația europeană ca urmare a încălcării obligațiilor care decurg din funcțiile lor. Totuși, răspunderea nu este solidară pentru prejudiciile sau daunele suferite de asociația europeană atunci când se dovedește că încălcarea se referă la obligații specifice aferente doar funcției unui anumit membru.

(3)  Statutul stabilește condițiile de inițiere a procedurilor în numele asociației europene împotriva membrilor consiliului de administrație.

Capitolul VI

Dizolvare, insolvență, lichidare

Articolul 27

Dizolvare voluntară

(1)  O asociație europeană poate fi dizolvată în mod voluntar:

(a)  printr-o decizie a consiliului de administrație, în conformitate cu dispozițiile statutului asociației europene, cu acordul adunării generale; sau

(b)  prin decizia adunării generale; o astfel de decizie poate fi retrasă de adunarea generală înainte ca dizolvarea sau lichidarea asociației europene să producă efecte în mod oficial.

(2)  Asociația europeană informează organismul național al asociațiilor cu privire la orice decizie de dizolvare voluntară adoptată în conformitate cu alineatul (1) în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la luarea deciziei.

(3)  Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea asociației europene în temeiul alineatului (1), în termen de cel mult 15 zile de la data la care a luat cunoștință de dizolvare. Imediat după această notificare, Autoritatea asociațiilor europene publică un aviz de dizolvare a Consiliului European al Asociațiilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și elimină asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)  Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

Articolul 28

Dizolvare involuntară

(1)  O asociație europeană poate fi dizolvată printr-o decizie finală a unei instanțe competente din statul membru în care asociația europeană își are sediul social sau a avut ultima oară sediul social, dacă:

(a)  sediul social al asociației europene urmează să fie, sau a fost transferat în afara teritoriului Uniunii;

(b)  condițiile pentru constituirea asociației europene, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, nu mai sunt îndeplinite; sau

(c)  activitățile asociației europene încetează a mai fi compatibile cu obiectivele și valorile Uniunii sau constituie o amenințare gravă la adresa siguranței publice.

(2)  Atunci când se ia o decizie privind dizolvarea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), Autoritatea Europeană a Asociațiilor acordă asociației europene un termen rezonabil pentru a-și regulariza poziția înainte ca decizia să intre în vigoare.

(3)  Solicitanții au acces la căi de atac eficiente pentru a contesta o decizie de dizolvare în fața instanțelor de apel competente.

(4)  Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea involuntară a asociației europene în termen de cel mult 15 zile de la data la care decizia a devenit definitivă. Imediat după această notificare, Consiliul European al Asociațiilor radiază asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)  Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

Articolul 29

Lichidare și insolvență

(1)  Dizolvarea unei asociații europene determină lichidarea acesteia. Lichidarea este reglementată de legislația aplicabilă entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) din prezentul regulament în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2)  O asociație europeană își păstrează capacitatea, în sensul articolului 13, până la finalizarea lichidării sale.

Articolul 30

Revizuire și evaluare

Până la ... [În termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului European un raport privind aplicarea prezentului regulament și propuneri de modificare, după caz.

Capitolul VII

Articolul 31

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în a [...] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

PARTEA II

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind standardele minime comune pentru organizațiile non-profit din Uniune (Directiva privind standardele minime)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Libertatea de asociere este un drept fundamental, recunoscut de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) și de constituțiile statelor membre și este crucială pentru funcționarea democrației, deoarece constituie o condiție esențială pentru exercitarea altor drepturi fundamentale de către persoane, inclusiv a dreptului la libertatea de exprimare.

(2)  Organizațiile non-profit beneficiază de protecția anumitor drepturi, inclusiv a drepturilor fundamentale, în nume propriu, pe baza jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

(3)  Organizațiile non-profit au o contribuție esențială la realizarea obiectivelor de interes public și la atingerea obiectivelor Uniunii, inclusiv prin promovarea participării active la viața economică, democratică și socială a societăților noastre.

(4)  În prezent, în urmărirea obiectivelor lor, organizațiile non-profit, joacă un rol deplin în economiile noastre și în dezvoltarea pieței interne, inclusiv prin faptul că se implică în diverse activități cu relevanță atât la nivel național, cât și transnațional și că se angajează în mod regulat în activități economice.

(5)  Organizațiile non-profit sunt, în special, factori-cheie ai dezvoltării sectorului terțiar, care se estimează că reprezintă aproximativ 13 % din forța de muncă din întreaga Europă, după cum reiese din proiectul 2014-2017 privind „Contribuția sectorului terțiar la dezvoltarea socioeconomică a Europei”, coordonat de Institutul de Cercetare Socială (FSI) din Oslo(21).

(6)  Organizațiile non-profit sunt un actor major în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii de sprijinire a pieței interne, după cum o demonstrează implicarea lor într-o gamă largă de grupuri de experți, cum ar fi Forumul la nivel înalt pentru o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare alimentar.

(7)  Rapoartele, inclusiv cele ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE, indică numeroase obstacole care decurg din legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit și care afectează capacitatea persoanelor fizice sau juridice sau a grupurilor de astfel de persoane, indiferent de naționalitate, de a înființa, înregistra sau desfășura activități în organizații non-profit în întreaga Uniune.

(8)  Comitetul Economic Social și European îndeamnă statele membre să creeze un mediu favorabil filantropiei, în conformitate cu libertățile și drepturile fundamentale ale Uniunii, prin care să încurajeze activitățile filantropice și acțiunea cetățenească, donațiile private în favoarea unor cauze de interes public și înființarea de organizații filantropice(22). Consolidarea complementarității dintre activitatea instituțiilor publice și a organizațiilor filantropice și asigurarea faptului că legislația națională și politica Uniunii facilitează donarea de resurse private pentru binele comun prin libera circulație a capitalurilor, împreună cu principiul nediscriminării și al tratamentului fiscal egal al organizațiilor filantropice europene, sunt, prin urmare, importante în ceea ce privește exploatarea potențialului donațiilor și investițiilor transfrontaliere pentru binele comun.

(9)  În ciuda numărului din ce în ce mai mare de asociații și organizații non-profit transfrontaliere din Uniune, nu există în prezent un cadru legislativ paneuropean armonizat care să le permită acestora să funcționeze și să se organizeze în mod corespunzător la nivel transfrontalier.

(10)  Având în vedere importanța organizațiilor non-profit, este esențial ca înființarea și funcționarea acestora să fie facilitate și protejate în mod eficace prin legislația statelor membre.

(11)  Prin recomandarea CM/Rec (2007)14 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind statutul juridic al organizațiilor neguvernamentale din Europa, statele membre au recunoscut deja rolul organizațiilor non-profit, în special al organizațiilor neguvernamentale, ca element esențial al contribuției societății civile la transparența și responsabilitatea guvernării democratice și au definit standardele minime care trebuie respectate în ceea ce privește înființarea, managementul și activitățile generale ale acestor organizații.

(12)  Orientările comune privind libertatea de asociere (CDL-AD(2014)046) adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) oferă legiuitorilor orientări pentru a transpune standardele internaționale privind drepturile omului în materie de libertate de asociere în legislația națională.

(13)  Este necesar ca, la nivelul Uniunii, să se utilizeze standardele existente în concordanță cu libertatea de asociere și cu libera circulație a capitalurilor, pentru organizațiile non-profit, cu scopul de a garanta un nivel uniform de protecție și condiții de concurență echitabile pentru toate organizațiile non-profit stabilite în Uniune, pentru a asigura un mediu favorabil în care aceste organizații să poată contribui fără impedimente la funcționarea pieței interne.

(14)  Prezenta directivă ar trebui să apropie legislațiile statelor membre în ceea ce privește anumite aspecte legate de constituirea, înregistrarea, activitățile, finanțarea, raportarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit.

(15)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor statelor membre privind impozitarea organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor. La transpunerea dispozițiilor directivei, statele membre ar trebui să aibă grijă să nu introducă sau să aplice dispoziții în domeniul legislației fiscale care să afecteze înregistrarea, operațiunile, finanțarea și circulația transfrontalieră a organizațiilor non-profit într-un mod care eludează litera sau spiritul normelor prevăzute în prezenta directivă.

(16)  Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze dreptul penal al statelor membre. La transpunerea dispozițiilor directivei, statele membre ar trebui să aibă grijă să nu introducă sau să aplice dispoziții de drept penal care reglementează sau afectează în mod specific înregistrarea, operațiunile, finanțarea și circulația transfrontalieră a organizațiilor non-profit într-un mod care eludează litera sau spiritul normelor prevăzute în prezenta directivă.

(17)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice organizațiilor non-profit stabilite în Uniune care sunt concepute ca asociații voluntare de persoane fizice sau juridice, precum și organizațiilor care nu sunt bazate pe calitatea de membru și ale căror active sunt alocate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile, înființate pentru o perioadă nedeterminată, care urmăresc un scop principal, altul decât cel de a genera profit, și care sunt independente și autonome. Faptul că unei organizații nu i se acordă personalitate juridică nu ar trebui să o excludă de la protecția acordată prin prezenta directivă.

(18)  Atunci când se stabilește dacă o organizație are un caracter non-profit în conformitate cu prezenta directivă, beneficiarii direcți ai organizațiilor care au ca scop furnizarea de servicii de îngrijire pentru persoanele cu nevoi sociale specifice sau cu probleme de sănătate nu ar trebui să fie considerați ca fiind părți private.

(19)  Partidele politice ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, în măsura în care activitățile lor nu se referă numai la urmărirea unor interese, activități sau scopuri comune, ci vizează obținerea și utilizarea colectivă a puterii politice.

(20)  Sindicatele și asociațiile sindicale ar trebui excluse de la domeniul de aplicare al prezentei directive. Această excludere nu ar trebui să fie utilizată de statele membre pentru a justifica limitarea prerogativelor și drepturilor sindicale recunoscute în legislația națională, a Uniunii, sau în dreptul internațional, ori în instrumentele privind drepturile omului, în special Carta Socială Europeană a Consiliului Europei și convențiile și recomandările relevante ale Organizației Internaționale a Muncii, precum și jurisprudența aferentă.

(21)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre în ceea ce privește statutul organizațiilor religioase, filosofice și neconfesionale, astfel cum se menționează la articolul 17 din TFUE. În acest sens, organizațiile care au în principal un scop religios, filosofic și neconfesional, cum ar fi bisericile, comunitățile religioase sau nereligioase, ar trebui să fie excluse de la aplicarea prezentei directive. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să se folosească de acest lucru pentru a exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive alte organizații ale căror valori și obiective sunt inspirate de o credință religioasă, filozofică sau neconfesională, cum ar fi organizațiile caritabile nonprofit bazate pe credință.

(22)  Ar trebui să existe prezumția existenței unui interes legitim de a avea acces la un mecanism de tratare a plângerilor și la o cale de atac administrativă și judiciară pentru persoanele care sunt sau au fost direct implicate într-o organizație non-profit, cum ar fi fondatorii, directorii, membrii personalului, dar și pentru toate persoanele care au calitate legitimă în legătură cu procedurile referitoare la activitățile organizației non-profit. Prezumția respectivă ar trebui să existe, de asemenea, pentru beneficiarii activităților organizației non-profit în cazul în care acești beneficiari ar putea să nu fie membri, dar în cazul în care aceștia primesc sau au beneficiat de servicii, sunt sau au făcut obiectul unor decizii ale organizației care le-a afectat viața de zi cu zi, cum ar fi pacienții sau rezidenții unităților sau adăposturilor gestionate de organizații non-profit, sau beneficiarii de donații caritabile, cum ar fi alimentele sau îmbrăcămintea.

(23)  Instituțiile naționale pentru drepturile omului sunt instituții independente înființate prin lege și în conformitate cu Principiile de la Paris adoptate în 1993 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și sunt mandatate să protejeze și să promoveze drepturile omului la nivel național, în concordanță cu normele și standardele internaționale în domeniul drepturilor omului.

(24)  Libertatea organizațiilor non-profit de a stabili obiective și activități decurge din standardele internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului. Aceasta implică, de asemenea, libertatea acestor organizații de a-și stabili sfera de cuprindere a operațiunilor lor, fie ele locale, regionale, naționale sau internaționale, și de a deveni membre ale altor organizații, federații și confederații de organizații.

(25)  Informațiile privind identitatea fondatorilor și a membrilor organizațiilor non-profit care sunt persoane fizice pot constitui informații sensibile. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nicio cerință care conduce la prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(23) (Regulamentul general privind protecția datelor), în special articolului 9;

(26)  Fiecare persoană ar trebui să aibă libertatea de a decide dacă sau nu să se alăture sau să rămână membru al unei organizații non-profit, iar organizațiile ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili normele de aderare, exclusiv sub rezerva principiului nediscriminării. Aderarea la o organizație non-profit nu ar trebui să constituie un temei pentru aplicarea de sancțiuni sau măsuri restrictive, cu excepția cazului în care aceasta este o consecință a aplicării legilor penale.

(27)  Normele aplicabile organizațiilor non-profit ar trebui să fie în conformitate cu principiul nediscriminării. Aceasta include obligația statelor membre de a garanta că orice persoană sau grup de persoane care doresc să constituie o asociație nu sunt avantajate sau dezavantajate în mod nejustificat în raport cu o altă persoană sau grup de persoane.

(28)  Punerea în aplicare a normelor referitoare la organizațiile non-profit ar trebui să fie realizată de autorități de reglementare care acționează în mod imparțial, independent și în timp util, în conformitate cu dreptul la bună administrare. Deciziile și actele care afectează exercitarea de către organizațiile non-profit a drepturilor și obligațiilor lor ar trebui să poată face obiectul unei revizuiri independente, inclusiv de către o instanță judecătorească.

(29)  Simplificarea și reducerea birocrației și a cerințelor de reglementare, respectarea naturii autonome a organizațiilor non-profit, garantarea faptului că aceste cerințe nu sunt nejustificat de împovărătoare, simplificarea normelor privind constituirea, înregistrarea și radierea organizațiilor, precum și modernizarea procedurilor și a sistemelor aferente sunt necesare pentru a asigura un mediu favorabil pentru activitățile organizațiilor non-profit din întreaga Uniune și pentru a spori transparența și încrederea în acest sector. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să stabilească obligații generale legate de simplificarea normelor administrative, precum și obligații specifice în ceea ce privește anumite aspecte ale cadrului de reglementare.

(30)  Organizațiile non-profit care contribuie la beneficiul public joacă un rol deosebit de important și, prin urmare, ar trebui să li se acorde un tratament favorabil în toate statele membre, în condiții uniforme.

(31)  În conformitate cu principiul necesității și proporționalității restricțiilor privind dreptul la asociere, interzicerea și dizolvarea organizațiilor non-profit ar trebui să fie întotdeauna măsuri de ultimă instanță și nu ar trebui să fie niciodată consecința infracțiunilor minore care pot fi rectificate sau remediate.

(32)  Ar trebui să se stabilească un set de norme privind egalitatea de tratament și conversiile și fuziunile transfrontaliere privind organizațiile non-profit, cu scopul de a facilita mobilitatea acestora în întreaga Uniune.

(33)  Libertatea de asociere este un drept fundamental și, deși este posibil ca legislațiile statelor membre să nu recunoască asociațiile care nu sunt înființate în mod oficial, acest lucru nu ar trebui să afecteze dreptul unor astfel de asociații de a exista și de a funcționa pe teritoriul lor.

(34)  Organizațiile non-profit se bucură de dreptul de a exista și de a fi active în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului și cu Carta, chiar și atunci când înregistrarea lor a fost refuzată în mod arbitrar de către autoritățile din statul membru în care își au sediul.

(35)  Organizațiile non-profit ar trebui să aibă libertatea de a-și procura, de a primi și de a utiliza resurse financiare, materiale și umane, naționale, străine sau internaționale, pentru a-și desfășura activitățile. Organizațiile non-profit din întreaga Uniune au informat că accesul la resurse, inclusiv la finanțare publică, este din ce în ce mai dificil și există preocupări într-un număr tot mai mare de state membre în ceea ce privește proporționalitatea adoptării unor norme stricte privind accesul organizațiilor non-profit la finanțare străină. În plus, organizațiile filantropice au relatat dificultăți în acordarea de donații sau subvenții în unele cazuri. Prin urmare, este necesar să se stabilească principii și standarde în ce privește finanțarea organizațiilor non-profit, inclusiv în ceea ce privește accesul la resurse private și la finanțare publică și utilizarea acestora, desfășurarea de activități economice și obligația de a nu restricționa în mod nejustificat finanțarea transfrontalieră, în concordanță cu normele privind libera circulație a capitalurilor stabilite în tratate.

(36)  Articolul 63 din TFUE și articolele 7, 8 și 12 din Cartă protejează organizațiile filantropice împotriva restricțiilor discriminatorii, inutile și nejustificate în ceea ce privește accesul la resurse și libera circulație a capitalurilor în cadrul Uniunii. Acest lucru se referă, de asemenea, la capacitatea de a căuta, de a asigura și de a utiliza resurse atât de origine națională, cât și de proveniență străină, ceea ce este esențial pentru existența și funcționarea oricărei entități juridice. În conformitate cu hotărârea CJUE din 18 iunie 2020 în cauza C-78/18, Comisia Europeană/Ungaria(24), restricțiile pot fi impuse numai în interesul ordinii publice sau al siguranței publice și ar trebui să fie proporționale cu obiectivul de protejare a unor astfel de interese și cu mijloacele cel mai puțin intruzive de atingere a obiectivului urmărit. Aceasta se referă, printre altele, la restricțiile care decurg din normele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care sunt aplicate în conformitate cu principiile necesității și proporționalității, având în vedere, în special, obligațiile de evaluare a riscurilor în temeiul dreptului internațional și al dreptului Uniunii. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să aplice măsuri nerezonabile, excesiv de invazive sau perturbatoare și nici cerințe de raportare care creează o sarcină excesivă sau costisitoare pentru organizații. Pentru a răspunde interesului public de a asigura transparența, în special în ceea ce privește organizațiile care au o influență asupra vieții publice și a dezbaterii publice, organizațiile fără scop lucrativ ar trebui să facă obiectul unor obligații de informare și de divulgare publică în ceea ce îi privește pe reprezentanții lor și pe membrii organelor lor de conducere, dispozițiile statutelor lor și finanțarea lor. Aceste obligații de informare și de publicare nu ar trebui să ducă la nicio limitare a drepturilor și obligațiilor organizațiilor.

(37)  În jurisprudența sa, CJUE recunoaște aplicarea principiului liberei circulații a capitalurilor la obiective de interes public și a interpretat libertățile fundamentale consacrate în TUE și TFUE ca impunând aplicarea principiului nediscriminării în cazul donatorilor și al organizațiilor de interes public din Uniune, inclusiv în ceea ce privește tratamentul fiscal al entităților de interes public și al donatorilor acestora(25). Prin urmare, în cazul în care legislația națională continuă să discrimineze sau să aplice proceduri costisitoare și împovărătoare organizațiilor non-naționale, aceasta contravine dreptului Uniunii.

(38)  Organizațiile non-profit și membrii lor ar trebui să se bucure pe deplin de dreptul la viață privată și la confidențialitate. Deși protecția oferită de normele Uniunii și de cele naționale privind prelucrarea datelor cu caracter personal se aplică deja organizațiilor non-profit, ar trebui stabilite garanții minime, în special în ceea ce privește confidențialitatea apartenenței la organizații non-profit și divulgarea publică a informațiilor confidențiale și sensibile. Statele membre ar trebui să interzică orice formă de supraveghere a organizațiilor non-profit în afara cadrului de drept penal.

(39)  Organizațiile non-profit ar trebui consultate în timp util, în mod transparent și semnificativ cu privire la introducerea, examinarea și punerea în aplicare a oricărei legi, politici și practici care le afectează operațiunile, inclusiv în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive. În acest sens, ar trebui să se stabilească un dialog civil regulat și transparent la toate nivelurile guvernamentale.

(40)  Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor, inclusiv drepturilor existente în contextul insolvenței și în ceea ce privește salariile. Angajatorii trebuie să își îndeplinească obligațiile indiferent de forma în care își desfășoară activitatea.

(41)  Prezenta directivă stabilește standarde minime și ar trebui să fie posibil ca statele membre să introducă sau să mențină dispoziții mai favorabile organizațiilor non-profit, cu condiția ca astfel de dispoziții să nu interfereze cu obligațiile care decurg din prezenta directivă. Transpunerea prezentei directive nu ar trebui, în niciun caz, să constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja acordat organizațiilor non-profit în temeiul dreptului intern, în domeniile în care se aplică prezenta directivă.

(42)  În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piața internă trebuie să cuprindă un spațiu fără frontiere interne, în care să fie asigurată libera circulație a bunurilor și a serviciilor. Organizațiile non-profit contribuie din ce în ce mai mult la dezvoltarea pieței interne, inclusiv prin implicarea în activități transfrontaliere și transnaționale. Prin urmare, articolul 114 din TFUE este temeiul juridic adecvat pentru adoptarea măsurilor necesare pentru instituirea și funcționarea pieței interne.

(43)  Prezenta directivă respectă, promovează și protejează drepturile și principiile fundamentale care obligă Uniunea și statele sale membre în temeiul articolului 6 din TUE, astfel cum sunt recunoscute în special de Cartă. Prezenta directivă este menită să pună în aplicare în mod specific articolul 12 din Cartă privind dreptul la libertatea de asociere și articolul 11 din Cartă privind dreptul la libertatea de exprimare și de informare, care trebuie interpretate în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale Convenției europene a drepturilor omului. În consecință, este esențial ca dispozițiile prezentei directive să fie implementate și puse în aplicare în conformitate cu obligația de a nu restricționa în mod nejustificat și de a facilita exercitarea drepturilor la libertatea de asociere, de exprimare și de informare, precum și de a asigura respectarea deplină a altor drepturi și principii fundamentale, inclusiv, printre altele, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la nediscriminare, dreptul la bună administrare, dreptul la o cale de atac eficientă și dreptul la apărare.

(44)  Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unor standarde minime pentru organizațiile non-profit înființate în Uniune, nu poate fi suficient îndeplinit de statele membre ci, datorită dimensiunilor și efectelor prezentei directive, mai curând poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Scop

Prezenta directivă urmărește să ofere un set comun de măsuri pentru organizațiile non-profit stabilite în Uniune, cu scopul de a crea un mediu favorabil în care astfel de organizații să poată contribui la funcționarea pieței interne. Directiva urmărește să apropie actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre în ceea ce privește anumite aspecte legate de obiectivele și activitățile, înregistrarea, funcționarea, finanțarea, raportarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit stabilite în Uniune.

(2)  În cadrul prezentei directive, termenul „organizație non-profit” se referă la asociațiile voluntare și permanente de persoane fizice sau juridice care au un interes, o activitate sau un scop comun, precum și la organizațiile care nu se bazează pe calitatea de membru și ale căror active sunt alocate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile, și care, indiferent de forma în care sunt înființate asociațiile sau organizațiile:

(a)  urmăresc un scop principal, altul decât cel de a genera profit, ceea ce înseamnă că, în cazul în care se obțin profituri din activitățile organizației, acestea nu pot fi distribuite ca atare între membrii săi, între fondatori sau orice alte părți private, ci trebuie investite în vederea realizării obiectivelor organizației;

(b)  sunt independente, în sensul că organizațiile nu fac parte din structuri publice sau administrative și nu sunt afectate de nicio interferență nejustificată din partea statului sau a intereselor comerciale. Finanțarea publică nu împiedică o organizație să fie considerată independentă, atât timp cât autonomia funcționării organizației și a procesului decizional al acesteia nu este afectată.

(c)  sunt autonome, în sensul că organizația are o structură instituțională care îi permite să își exercite pe deplin funcțiile organizaționale interne și externe și să ia decizii esențiale în mod autonom și fără interferențe nejustificate din partea statului sau a altor actori externi.

(3)  Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (2), indiferent dacă sunt sau nu constituite pe bază de afiliere de membri și indiferent dacă sunt înregistrate sau li s-a acordat sau nu personalitate juridică în temeiul legislației statului membru în care își au sediul.

(4)  Partidele politice se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(5)  Sindicatele și asociațiile sindicale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(6)  Organizațiile care au în principal un scop religios, filosofic și neconfesional se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive. Totuși, această excludere nu se aplică altor organizații care nu au un astfel de scop specific, ale căror valori și scopuri sunt inspirate de convingeri religioase, filosofice sau neconfesionale.

Articolul 3

Relația cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii

(1)  Statele membre aplică dispozițiile prezentei directive în conformitate cu normele din tratate privind libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor și cu actele relevante ale Uniunii care reglementează exercitarea acestor drepturi, inclusiv Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului(26) privind serviciile în cadrul pieței interne.

(2)  Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentului (UE) 2016/679 și dispozițiilor corespunzătoare din dreptul intern.

Capitolul II

Obligații generale

Articolul 4

Standarde minime

(1)  Statele membre garantează că organizațiile non-profit stabilite în Uniune beneficiază de garanțiile minime prevăzute în prezenta directivă.

(2)  Limitările garanțiilor minime prevăzute în prezenta directivă pot fi impuse numai dacă sunt necesare și proporționale pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general recunoscute de dreptul Uniunii sau dacă sunt necesare pentru protejarea drepturilor și libertăților celorlalți.

(3)  Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a introduce sau menține dispoziții mai favorabile organizațiilor non-profit, cu condiția ca astfel de dispoziții să nu interfereze cu obligațiile care decurg din prezenta directivă.

Articolul 5

Nediscriminare

(1)  Statele membre se asigură că legile și practicile lor administrative care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, tratamentul financiar și fiscal sau măsurile de scutire fiscală și activitățile transfrontaliere, nu discriminează în funcție de locul de stabilire al organizației non-profit.

(2)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv cu privire la constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere ale acestora, nu discriminează niciun grup sau persoană din niciun motiv, cum ar fi vârstă, origine, culoare, gen, orientare sexuală, identitate de gen, stare de sănătate, statut în materie de imigrație sau rezidență, limbă, origine națională, etnică sau socială, opinii politice sau de altă natură, dizabilități fizice sau psihice, proprietate, rasă, religie, convingeri sau alt statut.

Articolul 6

Simplificarea normelor administrative

(1)  Statele membre simplifică, în măsura posibilului, legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit, pentru a asigura protecția libertății de asociere la toate nivelurile și pentru a elimina toate obstacolele și discriminările nejustificate care afectează capacitatea persoanelor fizice sau juridice sau a grupurilor de astfel de persoane, indiferent de naționalitatea lor, de a înființa, înregistra sau opera pe teritoriul statului membru o organizație non-profit, inclusiv, de exemplu, prin facilitarea accesului la servicii bancare și financiare, precum și prin garantarea unor canale sigure și securizate pentru donațiile și alocările de active transfrontaliere, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.

(2)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la sisteme de identificare electronică în scopul realizării procedurilor administrative, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(27) (Regulamentul e-IDAS).

Articolul 7

Dreptul la bună administrare

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aplicarea legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor este efectuată de o autoritate de reglementare desemnată ale cărei competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește dreptul de a beneficia de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit despre care s-a constatat că încalcă legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit li se trimite o notificare adecvată cu privire la presupusa încălcare și li se oferă posibilități ample de a remedia încălcările de natură administrativă.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că reglementările și practicile privind controlul și supravegherea organizațiilor non-profit sunt prevăzute de lege și sunt proporționale cu obiectivele legitime pe care le urmăresc. Aceasta include asigurarea faptului că astfel de reglementări și practici nu sunt, ca regulă, mai stricte decât cele aplicabile întreprinderilor private și că punerea lor în aplicare nu interferează cu managementul intern al organizațiilor non-profit și nu generează o sarcină administrativă sau financiară nejustificată pentru organizațiile în cauză.

(4)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că controlul și înregistrarea organizațiilor non-profit sunt efectuate de autorități de supraveghere desemnate ale căror competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate cu independență în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește motivele pentru posibile inspecții și audituri, procedurile, durata și domeniul de aplicare a inspecțiilor și auditurilor și competențele agenților de inspecție și audit.

(5)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt puse la dispoziția publicului informații complete, accesibile și ușor de înțeles referitoare la legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, precum și la competențele, procedurile și funcționarea autorităților de reglementare și de supraveghere competente.

Articolul 8

Dreptul la o cale de atac eficientă

(1)  Statele membre se asigură că toate persoanele care au un interes legitim în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru au acces la mecanisme eficace de tratare a plângerilor în fața unei autorități independente competente, cum ar fi avocatul poporului sau instituția națională pentru drepturile omului, pentru a solicita asistență în exercitarea drepturilor lor, și au acces la o cale de atac administrativă și judiciară eficace pentru a solicita revizuirea actelor sau deciziilor care le afectează exercitarea drepturilor și obligațiilor. Printre aceste persoane se numără organizațiile non-profit, fondatorii, directorii lor, membrii personalului și beneficiarii activităților organizațiilor non-profit.

(2)  Statele membre se asigură că orice recurs sau contestare a unei decizii de interzicere sau de dizolvare a unei organizații non-profit, de suspendare a activităților sau de înghețare a activelor are, de regulă, un efect suspensiv asupra unei astfel de decizii, cu excepția cazului în care un astfel de efect suspensiv are ca rezultat împiedicarea aplicării dispozițiilor legislației penale.

(3)  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit cu personalitate juridică li se acordă calitate procesuală în fața instanțelor naționale, inclusiv, dacă este cazul, pentru depunerea de mărturii voluntare în cadrul procedurilor judiciare.

(4)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care nu au personalitate juridică pot fi reprezentate de persoane desemnate în fața autorităților și instanțelor naționale competente în scopul accesării căilor de atac menționate la prezentul articol.

Capitolul III

Cadrul de reglementare

Articolul 9

Obiective și activități

(1)  Statele membre se asigură că libertatea organizațiilor non-profit care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a-și stabili obiectivele și de a desfășura activitățile necesare pentru urmărirea acestor obiective poate fi limitată numai din motive excepționale de siguranță publică. Statele membre elimină toate obstacolele sau restricțiile care afectează capacitatea organizațiilor non-profit de a urmări astfel de obiective și de a desfășura astfel de activități.

(2)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să stabilească domeniul de aplicare al operațiunilor lor, fie ele locale, regionale, naționale sau internaționale.

(3)  Statele membre se asigură că formalitățile care reglementează constituirea și funcționarea unei organizații non-profit pe teritoriul lor, astfel cum se prevede în legislația, reglementările sau practicile administrative naționale, nu constituie o sarcină financiară și administrativă nejustificată. Aceasta include, în cazul organizațiilor care nu se bazează pe un regim de afiliere, posibilitatea de a înființa în mod legal astfel de organizații sub formă de cadouri sau moșteniri.

(4)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor pot deveni membre ale unei alte organizații non-profit, ale unei federații sau confederații înființate sau înregistrate pe teritoriul lor sau pe teritoriul unui alt stat membru și se asigură că această apartenență nu creează niciun dezavantaj pentru organizația în cauză.

Articolul 10

Afiliere

(1)  Statele membre se asigură că orice persoană fizică sau juridică poate solicita afilierea, dacă este posibil în funcție de forma sa juridică, la o organizație non-profit înființată, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, în conformitate cu statutul și actul constitutiv al organizației respective, și își poate exercita liber drepturile de membru, sub rezerva condițiilor statutare și a limitărilor de reglementare ale organizației.

(2)  Statele membre se asigură că nu se aplică penalizări sau măsuri restrictive ca urmare a apartenenței la o organizație non-profit stabilită, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale, cu excepția cazului în care astfel de consecințe sunt rezultatul aplicării dispozițiilor de drept penal.

(3)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să decidă cu privire la membrii lor. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective.

Articolul 11

Statutul

(1)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să își adopte propriile statute, acte constitutive și norme, inclusiv norme de stabilire a structurii lor interne de conducere și de numire a consiliilor lor de administrație și a reprezentanților lor.

(2)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale privind statutul organizațiilor non-profit nu impun organizațiilor non-profit să furnizeze în statutul lor nicio altă informație în afară de:

(a)  denumirea și adresa (sediul social) organizației;

(b)  obiectivele și activitățile organizației;

(c)  normele de guvernanță ale organizației, competențele organelor sale de conducere și, după caz, desemnarea persoanelor care au dreptul să acționeze în numele său;

(d)  drepturile și obligațiile membrilor organizației;

(e)  data adoptării statutului, precum și numele și adresa sediului social al membrilor fondatori, în cazul în care aceștia sunt persoane juridice;

(f)  procedura aplicabilă pentru modificarea statutului; și

(g)  procedurile aplicabile pentru dizolvarea sau fuzionarea organizației cu o altă organizație non-profit.

(3)  Organizațiile non-profit pot fi obligate să divulge și să facă publice, în statutele lor sau prin intermediul rapoartelor anuale, informații suplimentare cu privire la operațiunile și la funcționarea lor, la membrii organelor lor de conducere, la reprezentanții și la finanțarea lor, în măsura în care acest lucru răspunde obiectivului de interes general, în ceea ce privește obiectivele și activitățile organizației.

Articolul 12

Personalitate juridică

(1)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să decidă dacă să dobândească personalitate juridică, fără a aduce atingere faptului că statele membre pot stipula ce forme de organizare au personalitate juridică.

(2)  În cazul în care o organizație non-profit a dobândit personalitate juridică, statele membre se asigură că personalitatea juridică a organizației poate fi diferențiată în mod clar de cea a membrilor, fondatorilor sau altor persoane juridice care au legătură cu organizația respectivă.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că înregistrarea, atunci când este necesară, sau finalizarea actului de constituire este suficientă pentru ca organizațiile non-profit să dobândească personalitate juridică.

(4)  Statele membre se asigură că autorizarea prealabilă nu este niciodată o condiție preliminară pentru dobândirea personalității juridice de către o organizație non-profit și pentru exercitarea capacității juridice aferente.

(5)  Statele membre se asigură că grupurile de persoane fizice sau juridice care cooperează și care nu au cerut să dobândească personalitate juridică nu sunt considerate a fi organizații non-profit cu personalitate juridică, cu unicul scop de a le supune legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale și de a le reglementa sau afecta astfel operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere, cu excepția cazului în care există motive pentru a susține că organizația non-profit este o organizație criminală în temeiul dreptului național.

Articolul 13

Înregistrarea

(1)  Statele membre se asigură că înregistrarea oficială nu este o condiție preliminară sau un obstacol pentru constituirea sau operațiunile organizațiilor non-profit stabilite sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor.

(2)  Statele membre se asigură că procedurile de înregistrare a organizațiilor non-profit pe teritoriul lor sunt accesibile, ușor de utilizat și transparente.

(3)  Statele membre se asigură că formalitățile aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit stabilite pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale nu constituie o sarcină administrativă nejustificată. Aceasta include prevederea unui mecanism de aprobare tacit aplicabil în termen de 30 de zile de la cererea de înregistrare și neintroducerea de cerințe de reînregistrare și reînnoire.

(4)  Statele membre se asigură că taxele aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit nu depășesc costurile administrative aferente și nu constituie în niciun caz o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității.

(5)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiile non-profit stabilite pe teritoriul lor pot fi înregistrate prin mijloace electronice, asigurând, în același timp, posibilitatea înregistrării prin mijloace neelectronice.

(6)  Statele membre se asigură că înfățișarea în persoană în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit este impusă numai atunci când este necesară pentru a stabili identitatea solicitantului.

(7)  Statele membre se asigură că solicitanții care își au reședința sau sediul social într-un alt stat membru și care trebuie să se prezinte în fața unei instanțe sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit pot face acest lucru în fața instanței competente sau a altei autorități competente din statul membru în care își au reședința și că această înfățișare va fi considerată suficientă în scopul înregistrării în statul membru de înregistrare.

(8)  Statele membre mențin o bază de date a organizațiilor non-profit înregistrate care este accesibilă publicului, inclusiv informații statistice privind numărul de cereri acceptate și respinse, ținând seama în mod corespunzător de principiile de protecție a datelor și de dreptul la viață privată.

Articolul 14

Statutul de utilitate publică

(1)  Statele membre se asigură că o organizație non-profit stabilită sau înregistrată într-un stat membru al Uniunii poate solicita recunoașterea contribuției la interesul public și că i se poate acorda un statut corespunzător, astfel cum se prevede în legile, reglementările sau practicile administrative naționale, exclusiv pe baza scopului, structurii și activităților sale declarate sau concrete legate de teritoriul statului membru care acordă statutul.

(2)  Statele membre adoptă legile, reglementările sau practicile administrative naționale necesare pentru a permite organizațiilor non-profit să fie recunoscute ca contribuind la interesul public și că primesc un statut corespunzător, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)  scopul și activitățile efective ale organizației urmăresc un obiectiv de utilitate publică care servește bunăstării societății sau a unei părți a acesteia și, prin urmare, aduce beneficii binelui public, cu excepția cazului în care un astfel de obiectiv vizează în mod sistematic și direct să aducă beneficii structurilor unui anumit partid politic. Următoarele scopuri, printre altele, sunt considerate ca fiind orientate către un obiectiv de interes public:

(i)  conservarea artei, culturii și istoriei;

(ii)  protecția mediului și schimbările climatice;

(iii)  promovarea și protejarea drepturilor fundamentale și a valorilor Uniunii, inclusiv democrația, statul de drept, eliminarea oricărei discriminări bazate pe gen, rasă, etnie, religie, dizabilități, orientare sexuală sau pe orice alt motiv;

(iv)  justiția socială, incluziunea socială și sărăcia, inclusiv prevenirea sau reducerea sărăciei;

(v)  asistența umanitară și ajutorul umanitar, inclusiv ajutorul în caz de dezastre;

(vi)  ajutorul pentru dezvoltare și cooperarea pentru dezvoltare;

(vii)  protecția, asistența și sprijinul acordate categoriilor vulnerabile ale populației, inclusiv copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități, persoanelor care solicită sau care beneficiază de protecție internațională și persoanelor fără adăpost;

(viii)  protecția animalelor;

(ix)  știința, cercetarea și inovarea;

(x)  educația, formarea și implicarea tinerilor;

(xi)  promovarea și protecția sănătății și a bunăstării, inclusiv furnizarea de asistență medicală;

(xii)  protecția consumatorilor;

(xiii)  sporturile pentru amatori și promovarea acestora.

(b)  surplusul din orice activitate economică sau altă activitate generatoare de venituri obținut de organizația non-profit este utilizat exclusiv pentru promovarea obiectivelor de utilitate publică ale organizației;

(c)  în cazul dizolvării organizației non-profit, garanțiile statutare asigură că toate activele organizației vor continua să servească obiectivelor de interes public;

(d)  membrii structurilor de conducere ale organizației care nu sunt angajați ca personal al acesteia nu sunt eligibili pentru o remunerație care depășește indemnizațiile de cheltuieli adecvate.

(3)  Statele membre se asigură că statutul unei organizații non-profit recunoscute ca aducând o contribuție interesului public și căreia i s-a acordat un statut corespunzător în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale poate fi revocat numai în cazul în care autoritatea de reglementare competentă a furnizat suficiente dovezi că organizația non-profit nu mai îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

Articolul 15

Desființarea, interzicerea și dizolvarea

(1)  Statele membre se asigură că existența unei organizații non-profit poate fi încheiată numai printr-o decizie a membrilor săi sau printr-o hotărâre a unei instanțe.

(2)  Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința unor încălcări ale dreptului național care nu pot fi rectificate sau remediate.

(3)  Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința falimentului, a inactivității prelungite sau a abaterilor grave care contravin siguranței publice, astfel cum se recunoaște în dreptul Uniunii.

(4)  Statele membre se asigură că abaterile individuale ale fondatorilor, directorilor, membrilor personalului sau membrilor unei organizații non-profit, atunci când nu acționează în numele organizației, nu conduc, de regulă, la desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a organizației.

(5)  Protecția prevăzută la prezentul articol se aplică, de asemenea, în cazul suspendării activităților unei organizații non-profit, în cazul în care o astfel de suspendare poate conduce la o înghețare a operațiunilor organizației echivalentă cu dizolvarea.

Capitolul IV

Egalitatea de tratament și mobilitatea

Articolul 16

Egalitatea de tratament

(1)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor și care au fost înființate sau înregistrate într-un alt stat membru sunt tratate în mod egal cu organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate în jurisdicția lor, inclusiv în ceea ce privește accesul la servicii, cum ar fi serviciile bancare, acordarea de autorizații și, după caz, tratamentul financiar și fiscal sub rezerva legilor, reglementărilor sau a practicilor administrative naționale aplicabile, precum și accesul la finanțare pentru activitățile care se desfășoară în jurisdicția statului membru sau în interesul binelui public al statului membru.

(2)  În sensul alineatului (1), statele membre nu solicită organizațiilor non-profit stabilite sau înregistrate în alt stat membru, dar care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor să prezinte altă dovadă decât dovada de stabilire sau înregistrare ca organizație non-profit în alt stat membru.

Articolul 17

Principiul tratamentului nearbitrar

Statele membre se asigură că normele naționale care reglementează organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor nu conduc la o discriminare nejustificată bazată exclusiv pe caracterul politic dezirabil al scopului organizației, pe domeniul de activitate sau pe sursele sale de finanțare.

Articolul 18

Mobilitatea și continuitatea transfrontalieră

(1)  Statele membre elimină orice obstacol care afectează exercitarea de către organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate într-un alt stat membru a dreptului lor la libertatea de stabilire, la libera circulație a serviciilor și la libera circulație a capitalurilor pe teritoriul lor. Acest lucru nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a solicita, pentru ca unei organizații non-profit să i se acorde un statut oficial, ca organizația să fi dobândit personalitate juridică sau să fie inclusă într-un registru național, în conformitate cu legislația statului membru în care a fost înființată și/sau unde intenționează să își desfășoare activitatea.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o organizație non-profit înregistrată într-un alt stat membru are dreptul de:

(a)  a-și muta sediul social pe teritoriul său fără a fi necesară constituirea sau înregistrarea ca persoană juridică nouă;

(b)  a avea acces la o procedură de înregistrare simplificată, care va recunoaște informațiile și documentația deja furnizate de organizația non-profit statului membru în care a fost înregistrată anterior.

Articolul 19

Transformările și fuziunile transfrontaliere

(1)  Statele membre se asigură că o organizație non-profit înființată sau înregistrată în jurisdicția lor se poate transforma sau fuziona cu o altă organizație non-profit înființată sau înregistrată în alt stat membru, fără ca o astfel de fuziune sau transformare să ducă la desființarea, interzicerea sau dizolvarea sau suspendarea involuntară a activităților organizației.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul unei transformări sau al unei fuziuni, astfel cum se menționează la alineatul (1), organizația non-profit care face obiectul transformării sau fuzionării este liberă să înființeze birouri sau operațiuni în statul membru de destinație.

(3)  Statele membre stabilesc forma juridică a organizației transformate sau fuzionate, pe baza principiului echivalenței.

(4)  Statele membre se asigură că, în cazul în care organizația non-profit care rezultă în urma unei transformări sau fuziuni menționate la alineatul (1) nu respectă condițiile și cerințele prevăzute în legile, reglementările sau practicile administrative naționale din statul membru gazdă, organizației non-profit i se acordă un termen rezonabil pentru a lua măsurile necesare pentru a-și regulariza poziția.

(5)  Statele membre se asigură că nici transformările și nici fuziunile transfrontaliere nu au ca efect subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. Acestea se asigură că, în conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, obligațiile angajatorilor privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite și că angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

Capitolul V

Finanțarea

Articolul 20

Strângerea de fonduri și utilizarea gratuită a activelor

(1)  Statele membre elimină orice obstacol care afectează capacitatea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a solicita, primi, transfera sau dona orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, sau de a solicita și a primi resurse umane de la sau către orice sursă, inclusiv entități naționale, străine sau internaționale, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private.

(2)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu conduc la o diferență de tratament între organizațiile non-profit în funcție de sursele lor de finanțare sau de destinația acestora.

(3)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit au dreptul de a deține în proprietate și de a dispune liber de bunuri și active care fac obiectul legislației naționale aplicabile entităților similare aflate sub jurisdicția lor.

(4)  Statele membre reduc la minimum sarcina administrativă în ceea ce privește alocarea transfrontalieră a activelor și permit organizațiilor non-profit să genereze profituri pentru reinvestiții în proiecte caritabile.

Articolul 21

Finanțarea publică

(1)  Statele membre se asigură că finanțarea publică este pusă la dispoziție și alocată organizațiilor non-profit prin proceduri clare, transparente și nediscriminatorii.

(2)  Alineatul (1) se aplică, de asemenea, finanțării din partea Uniunii plătite de statele membre în cadrul gestiunii partajate, sub rezerva dispozițiilor Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului(28).

Articolul 22

Finanțarea transfrontalieră

(1)  În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor nu suferă niciun dezavantaj ca urmare a solicitării sau a primirii de finanțare de la persoane fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Uniune sau în SEE, dar în afara teritoriului lor.

(2)  În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice nu suferă niciun dezavantaj ca o consecință a acordării de finanțare organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea în afara teritoriului lor.

Articolul 23

Activitățile economice

Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să desfășoare orice activități economice sau comerciale legale, cu condiția ca aceste activități să sprijine, direct sau indirect, obiectivele lor non-profit, sub rezerva cerințelor de autorizare sau de reglementare general aplicabile activităților în cauză în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale.

Articolul 24

Raportarea și transparența privind finanțarea

(1)  Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul actelor cu putere de lege și al practicilor administrative naționale nu sunt împovărătoare în mod inutil și sunt proporționale cu dimensiunea organizației și cu sfera activităților sale, luând în considerare valoarea activelor și a veniturilor sale.

(2)  În sensul alineatului (1), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv cele care pun în aplicare obligațiile Uniunii și internaționale, se bazează pe o evaluare specifică și actualizată bazată pe riscuri a sectorului și a organizațiilor în cauză și nu conduc la cerințe disproporționate sau la limitarea nejustificată a accesului organizațiilor non-profit la servicii financiare.

(3)  În temeiul articolului 11 alineatul (3), organizațiile non-profit raportează anual cu privire la conturile organizațiilor non-profit și fac publice aceste rapoarte. Rapoartele respective includ informații privind finanțarea primită în cursul anului calendaristic precedent, informații privind originea și valoarea finanțării, credite, împrumuturi bancare și donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri.

(4)  Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor și practicilor administrative naționale nu conduc la diferențe de tratament între aceste organizații sau la limitări ale drepturilor sau obligațiilor acestora, pe baza surselor de finanțare, a obiectivelor sau activităților lor.

Capitolul VI

Confidențialitatea

Articolul 25

Confidențialitatea privind apartenența

(1)  În cazul în care o organizație non-profit are caracter asociativ, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile referitoare la membri pot rămâne confidențiale.

(2)  Statele membre se asigură că informațiile privind apartenența la o organizație non-profit în ceea ce privește membrii care sunt persoane fizice pot fi accesate de către o autoritate competentă numai în cazul în care acest acces este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

Articolul 26

Informațiile confidențiale și sensibile

(1)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu au ca efect obligarea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor să își facă publice informații confidențiale și sensibile, cum ar fi date cu caracter personal referitoare la personalul organizației, voluntari, membri, fondatori sau donatori.

(2)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la căi de atac efective pentru a preveni sau a obține reparații în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a informațiilor lor confidențiale sau sensibile.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că protecția împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de informații confidențiale sau sensibile ale organizațiilor non-profit în temeiul prezentului articol se aplică în ceea ce privește inspecțiile, auditurile și orice alte activități de supraveghere efectuate de autoritățile competente.

Articolul 27

Supravegherea

Statele membre se asigură că organizațiile non-profit nu sunt supuse unei supravegheri nejustificate și disproporționate, în special în ceea ce privește operațiunile sau comunicările lor, ale fondatorilor organizației, ale membrilor structurilor sale de conducere, ale altor membri, ale personalului, ale voluntarilor, ale donatorilor sau ale altor părți private legate de aceasta, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de motive de siguranță publică.

Capitolul VII

Dispoziții finale

Articolul 28

Un tratament mai favorabil și clauza de menținere a nivelului de protecție

(1)  Statele membre pot introduce sau menține dispoziții care să asigure un tratament mai favorabil pentru organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor decât cel prevăzut în prezenta directivă.

(2)  Punerea în aplicare a prezentei directive nu constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja asigurat în temeiul dreptului național, european sau internațional, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale, în domeniile acoperite de prezenta directivă.

Articolul 29

Transpunerea

(1)  Până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)  Statele membre consultă organizațiile non-profit deja înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în timp util, în mod transparent și semnificativ cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 30

Raportarea, evaluarea și reexaminarea

(1)  Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei directive. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și aplicarea prezentei directive în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia.

(2)  Ținând seama de raportul său prezentat în temeiul alineatului (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind impactul legislației naționale de transpunere a prezentei directive, în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia. Raportul evaluează funcționarea prezentei directive și are în vedere necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, a unor modificări în vederea armonizării ulterioare a legislației naționale aplicabile organizațiilor non-profit.

(3)  Comisia pune la dispoziția publicului rapoartele menționate la alineatele (1) și (2) de mai sus și le face ușor accesibile.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1) Rezoluție legislativă care încorporează avizul Parlamentului European referitor la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului (CEE) privind statutul asociației europene (JO C 42, 15.2.1993, p. 89). (2) Propunerea Comisiei de regulament al Consiliului (CEE) privind statutul asociației europene (COM(1991)0273 - SYN 386). (3) JO C 99, 13.4.1987, p. 205. (4) JO C 395, 29.9.2021, p. 2. (5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 187. (6) Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 octombrie 2005, Ouranio Toxo și alții/Grecia, nr. 74989/01, ECLI:CE:ECHR:2005:1020JUD007498901. (7) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria, C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476, punctul 113. (8) Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2021 referitoare la consolidarea democrației și a libertății și pluralismului mass-mediei în UE: recurgerea nejustificată la acțiuni de drept civil și penal pentru a reduce la tăcere jurnaliștii, ONG-urile și societatea civilă (2021/2036(INI)). (9) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1). (10) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia Europeană/Ungaria C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476. (11) Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE) (JO L 294, 10.11.2001, p. 1). (12) Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (JO L 207, 18.8.2003, p. 1). (13) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1). (14) Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) (JO L 210, 31.7.2006, p. 19). (15) Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) (JO L 199, 31.7.1985, p. 1). (16) Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (JO L 53, 22.2.2007, p. 1). (17) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (18) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). (19) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87). (20) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului Text cu relevanță pentru SEE (JO L 182, 29.6.2013, p. 19). (21) https://cordis.europa.eu/project/id/613034/reporting. (22) Avizul Comitetului Economic și Social European, Filantropia europeană: un potențial neexploatat, SOC/611. (23) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (24) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia Europeană/Ungaria C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476. (25) Stauffer: C-386/04 Centro di Musicologia Walter Stauffer/Finanzamt München für Körperschaften [2006] ECR I-8203; Hein-Persche: C-318/07 Hein Persche/FinanzamtLüdenscheid [2009] ECR I-359 și Missionswerk: C-25/10 Missionswerk Werner Heukelbach eV/Belgien [2011] 2 C.M.L.R. 35. (26) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piața internă (JO L 376, 27.12.2006, p. 36). (27) Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73). (28) Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la capacitarea tineretului european: ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie (2021/2952(RSP))

P9_TA(2022)0045 B9-0091/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 și articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 14, 15, 32 și 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 1, 3 și 4 ale acestuia,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și intrarea sa în vigoare la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, semnată și ratificată de UE și de toate statele sale membre(1), în special articolul 27 privind munca și ocuparea forței de muncă,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la Garanția pentru tineret(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la impactul COVID-19 asupra tineretului și asupra sportului(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la dreptul Parlamentului de a fi informat în legătură cu evaluarea în curs a planurilor naționale de redresare și reziliență(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la opiniile Parlamentului cu privire la evaluarea în curs de către Comisie și Consiliu a planurilor naționale de redresare și reziliență(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 29 aprilie 2021 referitoare la Garanția europeană pentru copii(8),

–  având în vedere poziția sa din 8 iunie 2021 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului social european Plus (FSE+)(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență(10),

–  având în vedere raportul Organizației Internaționale a Muncii din 21 octombrie 2021 intitulat „Youth Employment in Times of COVID-19” (Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în perioada COVID-19),

–  având în vedere raportul referitor la Evenimentul tineretului european 2021, intitulat „Youth Ideas Report for the Conference on the Future of Europe” (Raport despre ideile tinerilor destinat Conferinței privind viitorul Europei),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Anului european al tineretului 2022,

–  având în vedere raportul Eurofound din 9 noiembrie 2021 intitulat „Impact of COVID-19 on young people in the EU” (Impactul COVID-19 asupra tinerilor din UE),

–  având în vedere raportul Forumului European de Tineret din 17 iunie 2021, intitulat „Beyond Lockdown: the ‘pandemic scar’ on young people” (Dincolo de lockdown: tinerii și „cicatricea pandemiei”)(11),

–  având în vedere rezoluția Consiliului Uniunii Europene și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind un cadru pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului: Strategia Uniunii Europene pentru tineret 2019-2027(12), în special partea referitoare la obiectivele europene pentru tineret,

–  având în vedere raportul Comisiei din 12 octombrie 2021 privind ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale din Europa, intitulat „Către o Europă socială puternică în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19: reducerea disparităților și tratarea efectelor distributive”,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 30 octombrie 2020 intitulată „O punte către locuri de muncă – consolidarea Garanției pentru tineret”(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2021 privind situația artiștilor și redresarea culturală în UE(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 februarie 2021 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la condiții de muncă echitabile, drepturi și protecție socială pentru lucrătorii pe platforme online - noi forme de angajare legate de dezvoltarea digitală(16),

–  având în vedere raportul despre ideile tinerilor destinat Conferinței privind viitorul Europei, elaborat în cadrul Evenimentul tineretului european 2021,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privind capacitarea tineretului european: ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie (O-000075 – B9‑0002/2022 and O-000077 – B9‑0003/2022),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

A.  întrucât pandemia de COVID-19 a avut un efect devastator asupra ocupării forței de muncă și a situației sociale a tinerilor din Europa, deoarece oportunitățile de dezvoltare personală s-au redus sau au dispărut temporar, ratele de ocupare a forței de muncă au scăzut în timp ce numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) a crescut; întrucât venitul personal al tinerilor a scăzut semnificativ, iar riscul de sărăcie și de excluziune socială a crescut; întrucât șansele lor de implicare viitoare pe piața muncii sunt în pericol; întrucât sunt necesare acțiuni imediate pentru a asigura și îmbunătăți viitorul și bunăstarea tinerilor; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este de 15,9 %, de 2,5 ori mai mare decât rata generală a șomajului;

B.  întrucât se preconizează că rata sărăciei va crește ca urmare a pandemiei de COVID-19; întrucât țările care au fost afectate deosebit de puternic în timpul crizei financiare din 2007-2008 au înregistrat din nou o creștere peste medie a șomajului în rândul tinerilor; întrucât femeile, tinerii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și familiile numeroase sunt mai afectate de această situație; întrucât previziunile economice ale Comisiei pentru toamna anului 2022 arată cifre promițătoare, preconizându-se o scădere a șomajului și a piețelor muncii care se preconizează că vor reveni la nivelurile de dinainte de pandemie în 2022; întrucât criza continuă să afecteze în special tinerii; întrucât numărul lucrătorilor tineri a scăzut în comparație cu primul trimestru din 2021 și întrucât se preconizează că în 2022 și 2023 se vor crea 3,4 milioane de locuri de muncă(17) și întrucât va fi esențial să se asigure participarea tinerilor la aceste noi oportunități de angajare; întrucât un număr tot mai mare de tineri se bazează în prezent pe faptul că locuiesc în casa părinților pentru a se proteja de sărăcie; întrucât 29 % din gospodăriile din trei generații sunt expuse riscului de sărăcie, iar 13 % sunt grav defavorizate;

C.  întrucât procentul de NEET continuă să fie ridicat în țările în care acesta înregistra un nivel înalt înainte de pandemia de COVID-19;

D.  întrucât, în 2020, procentul de femei care aparțineau categoriei NEET a fost în medie de 1,3 ori mai mari decât cel al bărbaților din aceeași categorie; întrucât diferența între procentul de femei, respectiv de bărbați din categoria NEET este deosebit de mare în țările din estul Europei, din cauza responsabilităților familiale; întrucât probabilitatea de a deveni NEET scade pe măsură ce nivelul de educație crește; întrucât în țările sudice și mediteraneene ponderea șomerilor de lungă durată și a lucrătorilor descurajați este mai mare în rândul categoriei NEET;

E.  întrucât tinerii sunt baza prosperității economice și sociale durabile pentru Europa și reprezintă o prioritate-cheie pentru UE, astfel cum se afirmă în Strategia europeană pentru tineret și în Garanția pentru tineret consolidată, și, prin urmare, sunt necesare măsuri prioritare pentru sprijinirea, protecția, orientarea și incluziunea lor și întrucât tinerii merită să li se ofere perspective;

F.  întrucât pierderile de locuri de muncă ca urmare a pandemiei de Covid-19 au fost mai mari în grupul de vârstă 15-24 de ani decât în grupul de vârstă 25-29 de ani, îndeosebi în rândul femeilor; întrucât tinerii au fost în mod deosebit afectați de faptul că pe ansamblu timpul de lucru a scăzut mai mult decât nivelurile de ocupare a forței de muncă; întrucât ratele șomajului reflectă doar o mică parte din locurile de muncă pierdute în contextul crizei COVID-19, deoarece mulți tineri și-au pierdut locul de muncă fără a fi eligibili pentru prestații de șomaj sau alt sprijin pentru venit;

G.  întrucât îmbunătățirea participării civice a tinerilor este un obiectiv al Strategiei UE pentru tineret (2019-2027);

H.  întrucât prevalența muncii atipice este foarte ridicată în rândul tinerilor, 43,8 % dintre aceștia fiind angajați temporar în UE;

I.  întrucât, în septembrie 2021, Președinta von der Leyen a anunțat o propunere de desemnare a anului 2022 drept Anul european al tineretului, ocazie cu care să reflectăm asupra perspectivelor tinerilor din Europa și să ne concentrăm asupra politicilor și a propunerilor legislative de la nivel local, regional, național și european care creează oportunități pentru tinerii din întreaga UE; întrucât această propunere ar trebui să ofere un impuls real și eficace pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale tinerilor din Uniunea Europeană;

J.  întrucât sănătatea mintală a tinerilor s-a înrăutățit semnificativ în timpul pandemiei, problemele legate de sănătatea mintală dublându-se în mai multe state membre comparativ cu nivelurile înregistrate înainte de criză; întrucât, în primăvara anului 2021, 64 % dintre tinerii din grupa de vârstă 18-34 de ani erau expuși riscului de depresie, parțial ca urmare a șomajului și a lipsei de perspective financiare și educaționale pe termen lung, precum și ca urmare a singurătății și a izolării sociale; întrucât nouă milioane de adolescenți din Europa (cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani) suferă de tulburări mintale, anxietatea și depresia reprezentând mai mult de jumătate din cazuri; întrucât înrăutățirea sănătății mintale poate fi atribuită și întreruperii accesului la serviciile de sănătate mintală, numărului crescut volumul de lucru și crizei de pe piața muncii care i-a afectat în mod disproporționat pe tineri; întrucât, în Europa, 19 % dintre băieții cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani și peste 16 % dintre fetele de aceeași vârstă suferă de tulburări de sănătate mintală; întrucât sinuciderea este a doua cauză de deces în Europa în rândul tinerilor;

K.  întrucât copiii care cresc într-o penurie de resurse și în situații familiale precare sunt mai susceptibili să se confrunte cu sărăcia și cu excluziunea socială, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării lor viitoare și asupra vieții lor la vârsta maturității, nu au acces la competențe adecvate și se confruntă cu opțiuni limitate pentru găsirea unui loc de muncă, ceea ce propagă un ciclu vicios al sărăciei intergeneraționale; întrucât Uniunea poate juca un rol-cheie în lupta globală împotriva sărăciei în rândul copiilor și a excluziunii sociale a copiilor; întrucât Garanția europeană pentru copii își propune să prevină și să combată sărăcia și excluziunea socială prin garantarea accesului gratuit și efectiv pentru copiii cu nevoi la servicii esențiale, cum ar fi educația și îngrijirea timpurie, activități educaționale și școlare, asistență medicală, alimentație sănătoasă și cel puțin o masă sănătoasă pe zi de școală, precum și o locuință adecvată;

L.  întrucât un sondaj mondial publicat în septembrie 2021, coordonat de Universitatea din Bath și realizat în 10 țări, arată că aproape 60 % dintre tineri au declarat că se simt foarte îngrijorați sau extrem de îngrijorați de urgența climatică, iar peste 45 % dintre cei chestionați au spus că sentimentele lor legate de climă le afectează viața de zi cu zi și trei sferturi dintre ei afirmând că viitorul li se pare înfricoșător; întrucât 83 % au fost de acord că nu am reușit să avem grijă de planetă, în timp ce 65 % cred că guvernele înșală așteptările tinerilor;

M.  întrucât participarea civică oferă beneficii dovedite pentru bunăstarea unei persoane prin extinderea rețelei sale sociale, oferind mai multe oportunități de a fi activ din punct de vedere economic, social și fizic și reducând riscul de a dezvolta tulburări psihice;

N.  întrucât, având în vedere consecințele pandemiei, o întreagă generație de tineri artiști și lucrători din sectorul cultural se va lupta pentru a-și găsi locul în societățile noastre; întrucât artiștii și lucrătorii din domeniul cultural și creativ tind să aibă modele de muncă atipice și adesea nu beneficiază de o protecție adecvată de securitate socială, în special în contexte transfrontaliere, motiv pentru care adesea nu beneficiază de pensii, asistență medicală și indemnizații de șomaj; întrucât lipsa negocierilor colective pentru artiștii și lucrătorii independenți din domeniul cultural și creativ contribuie și ea la subminarea poziției lor pe piața muncii și conduce la lipsa unei protecții sociale adecvate;

O.  întrucât artiștii și profesioniștii din domeniul cultural care provin din grupuri minoritare, inclusiv femeile, tinerii, reprezentanții minorităților rasiale, etnice și geografice, persoanele care provin dintr-un mediu socioeconomic vulnerabil, persoanele cu dizabilități, persoanele LGBTIQ+, au un acces mai redus la cariere în domeniul artistic și cultural și sunt afectați cel mai puternic de consecințele pandemiei;

P.  întrucât Fondul Social European Plus (FSE+) este principalul fond european care urmărește îmbunătățirea accesului tinerilor la locuri de muncă, promovarea accesului egal la o educație și o formare de calitate și incluzive și la finalizarea acestora, prin educație și formare generală și profesională până la învățământul terțiar, inclusiv promovarea învățării pe tot parcursul vieții și facilitarea mobilității în scopul învățării, precum și promovarea integrării sociale a tinerilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, inclusiv a tinerilor care sunt cei mai defavorizați;

Q.  întrucât elementul central al NextGenerationEU, Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), constituie un instrument istoric prin care UE ajută statele membre să atenueze impactul economic și social al COVID-19 prin reforme și investiții în șase piloni, unul dintre aceștia fiind dedicat reformelor și investițiilor în copii și tineri;

R.  întrucât incluziunea socială și pe piața muncii a tinerilor se referă la accesul egal al acestora la locuri de muncă de calitate, stabile și bine plătite, la locuințe decente și accesibile și nutriție adecvată, la servicii de sănătate și de prevenire de calitate, inclusiv protecția sănătății mintale și standarde minime de infrastructură digitală; întrucât inițiativele privind educația și dezvoltarea competențelor, voluntariatul, stagiile de calitate și programele de învățare pe tot parcursul vieții sunt esențiale pentru a asigura egalitatea de șanse și accesul la piețele forței de muncă, permițându-le totodată tinerilor să își înceapă cu încredere viața adultă;

S.  întrucât criza financiară anterioară a arătat că, dacă tinerii nu beneficiază de stagii și locuri de muncă de calitate – bazate pe acorduri scrise și condiții decente de muncă, inclusiv un salariu de subzistență, consiliere și orientare în carieră și formare continuă – va exista din nou un risc ridicat ca aceștia să fie nevoiți să accepte locuri de muncă precare, să își părăsească țara pentru a găsi un loc de muncă sau să se înscrie în mod repetat la cursuri de instruire sau de formare, chiar dacă sunt în căutarea unui loc de muncă permanent cu normă întreagă;

T.  întrucât se știe că investițiile în tineri, în special investițiile cu impact social, au efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă și a participării tinerilor în societate și produc beneficii sociale și financiare măsurabile din fondurile investite, stimulând dezvoltarea economică și obținând totodată rezultate sociale; întrucât instrumentele și mecanismele existente trebuie puse în aplicare și, în același timp, trebuie avute în vedere noi instrumente;

U.  întrucât politicile compartimentate privind munca tinerilor și incluziunea socială pot duce la dublarea cheltuielilor, dacă coordonarea dintre statele membre și părțile interesate relevante este slab dezvoltată și nu există structuri permanente capabile să coordoneze diverșii actori, să maximizeze efectele, să elimine lacunele în ceea ce privește gradul de acoperire și să stimuleze inovarea;

V.  întrucât inițiativele și politicile existente, cum ar fi Garanția pentru tineret consolidată, dialogul european cu tinerii, Erasmus+ și Corpul european de solidaritate, precum și noile propuneri, cum ar fi ALMA (Aim, Learn, Master, Achieve - Țintește, Învață, Stăpânește, Realizează), trebuie să ajungă la tineri și să abordeze provocările în materie de tineret în 2022, cum ar fi șomajul în rândul tinerilor; întrucât aceste inițiative și politici ar trebui să cuprindă politici active și pasive privind piața forței de muncă, accesul efectiv la măsuri de incluziune socială și servicii sociale, de sănătate și de locuințe pentru tineri; întrucât Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale a concluzionat că nu toate uceniciile și oportunitățile de formare sunt de înaltă calitate și că nu toți ucenicii au dreptul la angajare sau la protecție socială; întrucât, în rezoluția sa din 8 octombrie 2020, Parlamentul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la calitatea ofertelor disponibile în cadrul Garanției pentru tineret consolidate și a subliniat că stagiile și oportunitățile de angajare oferite în cadrul programelor și inițiativelor noi și existente trebuie plătite și limitate ca lungime și număr, astfel încât tinerii să nu fie blocați într-o succesiune interminabilă de stagii repetate și exploatați ca forță de muncă ieftină sau chiar gratuită, fără protecție socială și drepturi de pensie; întrucât studiile arată că tinerii din generația actuală își găsesc primul loc de muncă adevărat în jurul vârstei de 30 de ani;

W.  întrucât dezvoltarea constantă a unor noi competențe orizontale de către tineri, cum ar fi competențele digitale, precum și dezvoltarea de competențe cu potențial economic, cum ar fi competențele ecologice sau antreprenoriale, sunt esențiale pentru o piață europeană a muncii sănătoasă, favorabilă incluziunii și orientată spre viitor și ar trebui să asigure accesul tuturor tinerilor europeni la locuri de muncă de calitate; întrucât același lucru este valabil în cazul învățământului profesional, al competențelor profesionale și al abilităților de viață; întrucât 40 % dintre angajatori nu găsesc persoane cu competențele necesare pentru ocuparea posturilor lor vacante; întrucât UE trebuie să depășească toate formele de necorelare a competențelor pentru a utiliza eficient capitalul său uman; întrucât șomajul în rândul tinerilor a devenit o problemă economică și societală gravă în multe țări europene(18); întrucât accesul la o infrastructură digitală adecvată și formarea în domeniul competențelor digitale ar trebui să fie disponibile tuturor pentru a remedia decalajul dintre tineri în ceea ce privește alfabetizarea digitală și pentru a asigura șanse egale pentru toți în sistemul de educație și pe piața muncii; întrucât competențele non-tehnice precum gândirea critică, munca în echipă și comunicarea interculturală sunt și ele importante pentru o viață sănătoasă și pentru echilibrul dintre viața profesională și cea profesională a tinerilor;

X.  întrucât implicarea tinerilor în activități pentru tineret, mișcări sociale, organizații de tineret și în antreprenoriatul social este esențială pentru crearea de noi soluții; întrucât implicarea actorilor privați, a companiilor și a sectorului de afaceri este necesară pentru îmbunătățirea tranziției de la educație la piața muncii și pentru a oferi tinerilor accesul la formare pentru perfecționare și reconversie profesională și la învățarea pe tot parcursul vieții;

Y.  întrucât discriminarea tinerilor în general este, în continuare, o problemă în UE, tinerele femei și tinerii aparținând unor grupuri vulnerabile fiind adesea discriminați pe baza genului, a originii etnice, (de exemplu romii), a orientării și identității sexuale, a dizabilității sau a mediului lor socioeconomic dezavantajat, fiind expuși unui risc mult mai ridicat de șomaj, sărăcie a persoanelor încadrate în muncă și excluziune socială;

Z.  întrucât tinerii din Europa și reprezentanții și organizațiile acestora, inclusiv sindicatele sunt activi în organizarea unei participări semnificative a tinerilor și în elaborarea de recomandări de politici cu soluții pentru îmbunătățirea ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale, inclusiv prin implicarea lor în cadrul Conferinței privind viitorul Europei; întrucât aceștia trebuie să fie considerați parteneri esențiali în co-crearea, în punerea în practică și în evaluarea Anului european al tineretului și a acțiunilor ulterioare;

AA.  întrucât oportunitățile de angajare pentru multe dintre grupurile menționate mai sus, în special pentru tinerii cu dizabilități și tinerii aparținând comunităților de romi sau itinerante, sunt puternic limitate de dificultățile legate de accesul la o educație de înaltă calitate, de care au nevoie pentru a fi pregătiți în mod adecvat pentru piața modernă a muncii;

AB.  întrucât tineretul reprezintă un atu vital pentru redresarea și dezvoltarea tuturor regiunilor UE, în special a regiunilor ultraperiferice; întrucât, în Mayotte, jumătate din populație are sub 18 ani, în timp ce în Guyana Franceză un locuitor din doi are sub 25 de ani;

AC.  întrucât, în 2016, o treime dintre administratorii de ferme din UE aveau 65 de ani sau mai mult și doar 11 % dintre administratorii de ferme din UE erau tineri fermieri cu vârsta sub 40 de ani;

AD.  întrucât sectorul agricol și exploatațiile agricole din UE reprezintă coloana vertebrală a economiei noastre; întrucât, pentru a asigura securitatea alimentară și a contribui la tranziția ecologică, este esențial să atragem tinerii în agricultură;

AE.  întrucât depopularea zonelor rurale și exodul tinerilor către zonele urbane ne arată că trebuie să identificăm soluții și să gândim strategii pe termen scurt, mediu și lung pentru a menține tinerii în zonele rurale;

AF.  întrucât prea multor tineri cu dizabilități li se oferă doar o încadrare în muncă protejată, în timp ce în unele state membre nu li se oferă aceleași drepturi salariale sau de muncă ca și persoanelor de pe piața deschisă a muncii;

AG.  întrucât raportul despre ideile tinerilor destinat Conferinței privind viitorul Europei elaborat în cadrul Evenimentul tineretului european 2021 a concluzionat că:

1.  salută faptul că Președinta von der Leyen a desemnat anul 2022 drept Anul european al tineretului; consideră că anul 2022 ar trebui să ofere un impuls suplimentar pentru a pune în aplicare în mod corespunzător și deplin Strategia UE pentru tineret prin acțiuni ambițioase, care să permită găsirea unor soluții la provocările cu care se confruntă tinerii, în special efectele negative ale actualei pandemii de COVID-19, precum și prin punerea în aplicare concretă a altor instrumente existente, cum ar fi Garanția pentru tineret consolidată, cu scopul de a combate efectele sociale și legate de ocuparea forței de muncă ale pandemiei de COVID-19; invită Comisia și Consiliul să se asigure că toate politicile care vizează tinerii sunt intersecționale și țin seama de diversitatea tinerilor din Europa și de provocările cu care se confruntă aceștia; consideră că Anul european al tineretului ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a principiilor 1 și 3 din Pilonul european al drepturilor sociale;

2.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a lăsat deja multe persoane fără un loc de muncă, în special pe tinerii care au adeseori locuri de muncă precare, care sunt mai predispuși să lucreze cu contracte de angajare pe perioadă determinată sau cu fracțiune de normă și care nu au economii; salută, în acest context, planurile Comisiei de a consolida Garanția pentru tineret și invită Comisia și statele membre să facă din lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor o prioritate;

3.  constată cu profundă îngrijorare nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor într-o serie de state membre și fragilitatea contractelor de muncă ale lucrătorilor tineri, în special în sectoarele afectate grav de pandemia de COVID-19; solicită să se consolideze instrumentul Garanției pentru tineret cu obiectivul de a reduce șomajul de lungă durată și șomajul în rândul tinerilor cu cel puțin 50 % până în 2030, incluzând și criterii pentru a crea de locuri de muncă de calitate, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 8 din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU; consideră că a sosit momentul ca Garanția pentru tineret consolidată să devină obligatorie și incluzivă pentru toate statele membre, prevăzând măsuri active de informare destinate tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare o perioadă îndelungată și tinerilor care provin dintr-un mediu socioeconomic defavorizat, precum tinerii cu dizabilități, tinerii LGBTIQ+ și tinerii romi;

4.  salută includerea sănătății mintale printre prioritățile stabilite în cadrul Anului european al tineretului și invită Comisia să acorde prioritate acestei chestiuni și în viitoarea strategie a UE în materie de îngrijire; subliniază că legătura dintre factorii socioeconomici, cum ar fi șomajul, insecuritatea locativă, sănătatea mintală și bunăstarea trebuie abordate pentru a asigura o abordare holistică a sănătății mintale care trebuie adoptată la nivelul UE; subliniază că incertitudinea cu privire la viitor, inclusiv impactul schimbărilor climatice, are efecte negative asupra sănătății mintale a tinerilor; invită, prin urmare, statele membre să facă din sănătatea mintală o parte integrantă a redresării UE în urma pandemiei și o prioritate în materie de sănătate la locul de muncă, în special în mediile educaționale și la locul de muncă; solicită ca serviciile de îngrijire în materie de sănătate mintală să fie accesibile și abordabile ca preț pentru toate grupele de vârstă, în special pentru tineri și copii, și ca inegalitățile în materie de sănătate să fie abordate prin acordarea unui sprijin adecvat grupurilor vulnerabile de tineri; invită Comisia să efectueze un studiu amănunțit asupra diferitelor cauze ale suferinței psihologice a tinerilor din Europa;

5.  subliniază rolul esențial pe care tinerii trebuie să îl joace în conturarea politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă în Europa; salută dialogul UE cu tinerii, activitățile pentru tineret și organizațiile de tineret, care aduc Uniunea mai aproape de tineri, cu condiția ca procesele care vizează participarea tinerilor să fie urmate de inițiative concrete din partea factorilor de decizie; încurajează să se promoveze principiul de cogestiune în elaborarea politicilor pentru tineret, în care este inclusă participarea tinerilor a și a reprezentanților lor în procesul de elaborare; invită Comisia să recunoască impactul pozitiv al sectorului terțiar, inclusiv al organizațiilor de tineret, precum și oportunitățile de învățare nonformală și informală pe care acestea le oferă prin voluntariat și participarea tinerilor, recunoscând în același timp în mod oficial cunoștințele și competențele dobândite de tineri prin experiența în sectorul terțiar, pentru a-i ajuta să își consolideze perspectivele pe piața muncii; încurajează recunoașterea angajamentului civic ca experiență profesională meritorie în timpul procesului de angajare; invită Comisia să aibă în vedere sprijinirea proiectului „Capitalele europene ale tineretului” ca o continuare a Anului european al tineretului; invită Comisia și statele membre să ia în considerare o clauză privind tineretul care să evalueze impactul asupra tineretului a unei inițiative atunci când propun noi inițiative în toate domeniile de politică;

6.  subliniază că este necesar ca statele membre să continue să investească resurse suficiente din FSE + în măsuri de sprijinire a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază că este necesar, prin urmare, ca statele membre să aloce cel puțin 15 % din resursele lor în cadrul FSE+ prin gestiune partajată unor acțiuni specifice și reforme structurale pentru a sprijini ocuparea forței de muncă de calitate în rândul tinerilor; reamintește necesitatea unei garanții pentru tineret cu caracter obligatoriu, mai eficace și mai incluzive, într-un cadru clar de criterii de calitate, care să ofere stagii și ucenicii remunerate tuturor tinerilor NEET;

Investirea în tânăra generație

7.  invită Comisia și Consiliul să utilizeze pe deplin și în mod optim fondurile disponibile în cadrul financiar multianual 2021-2027, fără a aduce atingere programelor deja instituite în cadrul FSE+, ca urmare a problemelor structurale referitoare la șomajul în rândul tinerilor și la sărăcie; reamintește că regiunile ultraperiferice sunt afectate în mod deosebit de aceste probleme și au nevoie, prin urmare, de sprijin specific; salută, în acest sens, disponibilitatea fondurilor în cadrul MRR pentru măsuri destinate copiilor și tinerilor și se așteaptă ca acest lucru să conducă la crearea unor oportunități semnificative pentru tineretul european; solicită implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor de tineret în monitorizarea și evaluarea planurilor naționale de redresare și reziliență; invită statele membre să se asigure că Fondul pentru o tranziție justă și FSE+ sprijină planurile integrate la nivel local pentru a contribui la perfecționarea și recalificarea profesională, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile afectate de tranziție;

8.  invită statele membre să asigure complementaritatea dintre măsurile din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, alte programe ale UE, cum ar fi Garanția pentru tineret consolidată și Garanția europeană pentru copii, și investițiile naționale și măsurile de promovare a competențelor, a educației, a formării și a integrării pe piața muncii, în conformitate cu propriile nevoi și cu condițiile naționale specifice; invită Comisia să monitorizeze în continuare investițiile și cheltuielile alocate priorităților pentru tineret în cadrul NextGenerationEU, MRR și FSE+ și să implice îndeaproape Parlamentul; reamintește oportunitatea oferită de componenta InvestEU pentru investiții sociale și competențe de a genera investiții cu impact social; ia act de atenția tot mai mare acordată conceptelor de „obligațiuni cu impact social” și de „contracte cu rezultate sociale” destinate tinerilor, implicând totodată și sectorul privat în conceperea și implementarea lor;

9.  salută creșterea sprijinului acordat tinerilor fermieri în cadrul următoarei politici agricole comune;

10.  salută domeniul de aplicare extins al Garanției pentru tineret consolidate, care acoperă grupa de vârstă 15-29 de ani; reamintește că Garanția pentru tineret consolidată ar trebui să asigure mai degrabă oportunități reale de angajare, decât stagii de proastă calitate sau activități de formare interminabile;

Integrarea tinerilor pe piața muncii

11.  constată cu îngrijorare că Garanția pentru tineret nu și-a îndeplinit până acum pe deplin obiectivele și solicită măsuri consolidate, inclusiv exploatând pe deplin de oportunitățile oferite de FSE+, pentru a promova ocuparea forței de muncă prin intervenții active pentru integrarea pe piața muncii și crearea de posturi sustenabile pentru persoanele care intră în câmpul muncii, care garantează că tinerii au acces la securitate socială și la o remunerare echitabilă; invită Comisia să solicite statelor membre să prezinte programe actualizate ale Garanției pentru tineret și să introducă un cadru cu standarde de calitate clare și obligatorii pentru ofertele prevăzute în cadrul inițiativelor, pentru a promova rezultate pozitive și durabile pentru tineri și a le asigura o tranziție cu succes pe piața muncii; invită Comisia și statele membre să încurajeze întreprinderile să joace un rol activ în cadrul Garanției pentru tineret consolidate; reamintește că unul dintre obiectivele FSE+ este să promoveze o participare de gen echilibrată la piața muncii prin măsuri menite să asigure, printre altele, condiții de muncă egale, un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și un acces mai bun la serviciile de îngrijire a copiilor, inclusiv la educație și îngrijire timpurie; reamintește, de asemenea, că FSE+ ar trebui, de asemenea, să vizeze asigurarea unui mediu de lucru sănătos și bine adaptat, pentru a răspunde riscurilor la adresa sănătății legate de evoluția formelor de muncă și de necesitățile forței de muncă în curs de îmbătrânire;

12.  reamintește că parteneriatele cu părțile interesate reprezintă un element-cheie al Garanției pentru tineret consolidate, dar că nu există în prezent niciun organism sau mecanism oficial la nivelul UE pentru participarea acestora la monitorizarea și punerea în aplicare a Garanției pentru tineret; invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a Garanției pentru tineret consolidate prin intermediul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) și să raporteze în mod regulat către EMCO cu privire la implementarea și rezultatele Garanției pentru tineret, informând în același timp Parlamentul; invită Comisia să înființeze un grup de lucru pentru punerea în aplicare a Garanției pentru tineret consolidate, care să reunească părțile interesate relevante, inclusiv partenerii civici, organizațiile de tineret și lucrătorii sociali în activitatea EMCO pentru a facilita coordonarea și schimbul de bune practici între autoritățile UE și cele naționale, împreună cu partenerii civici și organizațiile de tineret, precum și să evalueze regulat impactul său și să propună recomandări de îmbunătățire;

13.  invită statele membre să se asigure că serviciile publice de ocupare a forței de muncă colaborează cu autoritățile locale, sectorul educației, organizațiile de tineret și sectorul privat prin intermediul rețelei europene a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, pentru a promova locurile de muncă de calitate, stabile și bine plătite și pentru a stimula sprijinul personalizat acordat tinerilor în ceea ce privește formarea, căutarea unui loc de muncă și consilierea și încurajează statele membre să doteze în mod adecvat serviciile publice de ocupare a forței de muncă pentru a asigura resursele și formarea necesare menținerii sănătății mintale în ciuda situației economice nesigure și în contextul provocărilor legate de căutarea unui loc de muncă;

14.  recomandă consolidarea concentrării pe ocuparea forței de muncă a sistemelor de sănătate mintală, în special prin sublinierea contribuției pozitive pe care munca de calitate o poate aduce la recuperarea sănătății mintale;

15.  invită statele membre să faciliteze accesul tinerilor la stagii și ucenicii remunerate, de calitate și incluzive; solicită consolidarea sistemelor de monitorizare, garantându-se că tinerii beneficiază de o primă experiență profesională adecvată și de calitate, de oportunități de actualizare a competențelor și de noi calificări sau acreditări; condamnă practica stagiilor neremunerate ca formă de exploatare a tinerilor și o încălcare a drepturilor lor și invită Comisia și statele membre, în colaborare cu Parlamentul și respectând principiul subsidiarității, să propună un cadru juridic comun care să asigure o remunerație echitabilă pentru stagii și ucenicii pentru a evita practicile de exploatare; condamnă practica contractelor de muncă de zero ore și invită statele membre să ofere sprijin angajatorilor care oferă stagii și ucenicii tinerilor cu dizabilități;

16.  invită Comisia să revizuiască instrumentele europene existente, cum ar fi cadrul de calitate pentru stagii și cadrul european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace, și să includă criterii de calitate pentru ofertele adresate tinerilor, inclusiv principiul remunerației echitabile pentru stagiari, accesul la protecție socială, ocuparea durabilă a forței de muncă și drepturi sociale;

Mobilitatea forței de muncă și competențele pentru viitor

17.  invită Comisia să se asigure că noua inițiativă ALMA sprijină tinerii, în special tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), să aibă experiențe profesionale temporare de calitate într-un alt stat membru; insistă asupra faptului că programul ALMA trebuie să respecte standardele de calitate care susțin drepturile de muncă ale tinerilor, cum ar fi remunerarea decentă, condițiile bune de muncă și accesul la protecție socială;

18.  subliniază că competențele digitale sunt esențiale pentru tineri și toate industriile în secolul 21 și invită Comisia și statele membre să aibă în vedere dezvoltarea unui acces permanent, certificat și gratuit pentru tineri la cursuri online și offline de alfabetizare digitală și dobândirea de competențe digitale în toate limbile UE, în parteneriat cu entități publice și întreprinderi private; solicită crearea unor spații de schimb privind învățarea și predarea online; insistă ca UE și statele membre să dezvolte mai multe programe, cum ar fi eTwinning și Platforma electronică pentru educația adulților în Europa; constată că în multe state membre trebuie depășite anumite limitări severe în ceea ce privește accesul la hardware, dotările, formatorii adecvați și infrastructura digitală corespunzătoare; reamintește, prin urmare, că trebuie corelat accesul la cursurile online cu inițiativele consolidate pentru a remedia accesul deficitar la internet și la instrumentele digitale, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă, și insistă asupra faptului că aceste cursuri ar trebui concepute într-un mod accesibil, pentru a evita excluderea tinerilor cu dizabilități;

19.  subliniază că este important să se dezvolte competențe verzi și să existe oportunități de angajare de calitate într-o economie neutră din punct de vedere climatic, eficientă din punct de vedere energetic și circulară, în special în regiunile cele mai afectate de tranziția verde, cum sunt cele care depind în mare măsură de sectorul agricol și cele implicate în combaterea schimbărilor climatice, producerea de energie din surse regenerabile, reducerea emisiilor de carbon, creșterea eficienței energetice, gestionarea deșeurilor și a apei, îmbunătățirea calității aerului și refacerea și conservarea biodiversității; solicită angajatorilor să asigure perfecționarea și/sau recalificarea forței lor de muncă și să îmbunătățească furnizarea de programe de ucenicie mai eficace în conformitate cu Cadrul european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace;

20.  invită Comisia să propună în 2022 noi instrumente și inițiative menite să dezvolte antreprenoriatul în rândul tinerilor și investițiile sociale ale tinerilor în planul de acțiune pentru economia socială;

21.  regretă corelația insuficientă dintre reformele și investițiile în educație și formare profesională și măsurile care asigură incluziunea pe piața muncii a tinerilor, în special a tinerilor NEET; încurajează parcursuri de învățare flexibile, incluzive, accesibile și deschise prin intermediul conturilor individuale de învățare și al micro-certificatelor pentru tineri, animatori socioeducativi, formatori și profesioniști, inclusiv prin aptitudinile și competențele dobândite prin intermediul educației nonformale și al învățării informale; subliniază că consolidarea orientării profesionale de la o vârstă fragedă și sprijinirea accesului egal la informații și consiliere pentru studenți și cursanții adulți pot ajuta tinerii să aleagă parcursuri educaționale și profesionale adecvate care să le aducă oportunități de angajare care le corespund;

22.  își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a încuraja în continuare dezvoltarea educației și formării profesionale (EFP) și de a promova mai bine competențele comerciale, depunând eforturi pentru a evita percepțiile negative asupra educației nonformale care prevalează în mai multe state membre, sporind în același timp atractivitatea EFP prin campanii de comunicare și de informare, programe de învățământ, centre sau poluri de competențe comerciale pentru tineri, ecosisteme speciale pentru EFP în comunitățile locale, sisteme de învățământ dual și mobilitate pe termen lung pentru ucenici; salută, în acest sens, inițiativa de a înființa Centre europene de excelență profesională, dezvoltată cu scopul de a oferi competențe profesionale de înaltă calitate și de a sprijini activitățile antreprenoriale; invită Comisia și statele membre să creeze un spațiu EFP de sine stătător și un statut european al ucenicului; reiterează faptul că stagiile ar trebui să facă parte din dezvoltarea educațională și profesională și, prin urmare, să includă o dimensiune pedagogică; subliniază că este important să se îmbunătățească mecanismele de recunoaștere transfrontalieră a competențelor și calificărilor și insistă asupra promovării și sprijinirii unor practici precum solidaritatea intergenerațională și mentoratul, pentru a reduce inegalitățile și a acorda sprijin tinerilor;

23.  încurajează adăugarea de activități legate de participarea civică printre activitățile considerate în mediul profesional benefice pentru dezvoltarea personală și profesională a angajaților, în special a tinerilor angajați;

24.  subliniază că protecția salariului minim s-a dovedit a fi un mijloc eficient de combatere a sărăciei persoanelor încadrate în muncă; subliniază că, în unele state membre, tinerii lucrători primesc în practică o remunerație sub salariul minim garantat din cauza variațiilor actuale, perpetuând astfel o situație de discriminare structurală pe criterii de vârstă; invită statele membre să asigure un tratament egal pentru tineri pe piața muncii, inclusiv în ceea ce privește salariul minim garantat prevăzut în propunerea de directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană (COM(2020)0682);

25.  subliniază faptul că, în multe state membre, tinerii nu pot avea acces deplin la sistemele de venit minim sau sunt excluși complet din acestea din cauza criteriilor de eligibilitate pe baza vârstei; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a facilita accesul tinerilor la aceste sisteme în viitoarea recomandare a Consiliului privind venitul minim;

Combaterea excluziunii tinerilor și evitarea unei generații pierdute

26.  invită Comisia să elaboreze o recomandare pentru a se asigura că stagiile, uceniciile și plasamentele profesionale sunt considerate experiență profesională și, prin urmare, dau acces la prestații sociale; solicită o reducere a perioadei minime de contribuții necesare pentru a avea acces la prestațiile sociale; salută inițiativa Comisiei privind crearea unui grup de experți la nivel înalt pentru a studia viitorul statului bunăstării și principalele provocări cu care se confruntă tinerii pentru a beneficia de protecție socială;

27.  invită Comisia să analizeze fezabilitatea fuzionării Portalului european pentru tineret, Europass și EURES, care există deja, într-un spațiu digital unic, cu scopul de a oferi informații și oportunități tuturor tinerilor europeni în ceea ce privește formarea, locurile de muncă, stagiile, ofertele de educație și formare profesională, ajutorul financiar, programele de mobilitate, consilierea privind înființarea unei firme, programele de mentorat, programele de voluntariat, drepturile legate de cetățenia europeană, accesul la cultură etc.; sugerează că platforma unică ar putea centraliza candidaturile pentru diferite oferte și programe și ar putea oferi informații despre toate oportunitățile pe care UE le oferă tinerilor europeni în funcție de situația lor personală; salută crearea de ghișee unice într-o serie de state membre și sprijină o astfel de agregare a serviciilor offline, care este esențială pentru a ajunge la beneficiari și pentru a le oferi îndrumare și asistență și sprijină crearea acestora în toate statele membre, în diferite orașe pentru a ajunge la grupurile cele mai vulnerabile de tineri;

28.  invită Comisia să se asigure că noua inițiativă ALMA ajută tinerii, în special tinerii NEET, să aibă acces la incluziunea socială și pe piața muncii în țările lor de origine, prin găsirea unor locuri de muncă temporare de calitate și dobândirea de calificări profesionale care îndeplinesc standardele de calitate care protejează drepturile de muncă ale tinerilor într-un alt stat membru, cum ar fi remunerarea echitabilă și accesul la protecție socială; subliniază că este esențial să se asigure tinerilor sprijin și orientări înainte, în timpul și după participarea la program; subliniază că ALMA trebuie să promoveze mobilitatea reală și programele de dezvoltare a competențelor de calitate, formarea profesională sau ocuparea forței de muncă pentru toți participanții, inclusiv pentru tinerii cu dizabilități sau tinerii care provin din medii defavorizate, și trebuie să includă o strategie de incluziune concepută cu participarea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali pentru a garanta accesul egal, a preveni discriminarea și a elimina barierele care ar putea apărea și că ALMA nu devine un instrument care să creeze condiții de muncă precare pentru tineri; observă că ar trebui să se acorde sprijin serviciilor publice naționale de ocupare a forței de muncă pentru implementarea inițiativei prin linia bugetară FSE+, în coordonare cu partenerii publici și privați, creând în același timp sinergii cu spațiul european al educației; îndeamnă Comisia să garanteze valoarea adăugată a ALMA pe lângă oportunitățile existente pe care le oferă Erasmus+ și Corpul european de solidaritate și să se asigure că învățarea și cooperarea virtuale sunt combinate în continuare cu mobilitatea fizică în cadrul FSE+; invită Comisia să evalueze dacă ALMA ar putea fi inclusă ca una dintre componentele de mobilitate ale Garanției pentru tineret consolidate;

29.  consideră că bunăstarea tinerilor este o responsabilitate comună a actorilor publici și privați; invită Comisia și statele membre să colaboreze cu angajatorii europeni și naționali pentru a pune în aplicare recomandările privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) pentru a sprijini tinerii vulnerabili și pentru a include dispoziții cu privire la tineret în viitoarele inițiative legate de RSI;

30.  reamintește că femeile tinere sunt expuse unui risc crescut de discriminare la locul de muncă(19), accentuat de inegalități intersectoriale și șomaj, de faptul că sunt mame singure și prestează servicii informale de îngrijire pe termen lung, ceea ce le exclude adesea de pe piața muncii sau le poate ține sub pragul sărăciei; invită Consiliul și Comisia să aibă în vedere, în inițiativele privind tineretul și ocuparea forței de muncă începând cu 2022, obiective minime, orientative de asistență și scheme de ajutor adaptate pentru femeile tinere expuse acestor riscuri; invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a integra în planurile naționale de acțiune privind Garanția pentru copii măsuri de integrare pe piața muncii la nivel național, regional și local, cu scopul de a sprijini tinerii părinți singuri;

31.  reiterează importanța accesului la locuințe decente și la un preț accesibil și la servicii sociale adaptate pentru tineri, în special pentru tinerii care aparțin grupurilor vulnerabile, cum ar fi tinerii cu dizabilități și tinerii care provin din familii numeroase; solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre în ceea ce privește mai întâi locuințele pentru programele pentru tineret, completate de servicii de ocupare a forței de muncă, sociale și de asistență medicală; subliniază importanța investițiilor private și publice în infrastructura socială pentru tineri; salută Platforma europeană pentru combaterea fenomenului lipsei de adăpost, lansată de Comisie și obiectivul său final de a pune capăt lipsei de adăpost până în 2030, și potențialul pe care îl reprezintă aceasta pentru tineri; invită statele membre și Comisia să ia măsuri și să implementeze programe pentru tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și care sunt expuși riscului de a rămâne fără adăpost, în special grupurile vulnerabile, cum ar fi persoanele LGBTIQ+ fără adăpost; invită Comisia și statele membre să se asigure că Garanția pentru tineret consolidată contribuie la combaterea lipsei de adăpost în rândul tinerilor, fenomen care este în creștere în multe țări ale UE;

32.  încurajează Comisia să elimine principalele bariere care împiedică tinerii să facă pasul spre agricultură, cum ar fi accesul la terenuri, la finanțare, la cunoștințe și la inovare;

33.  ia act cu îngrijorare de înrăutățirea condițiilor pentru mulți tineri, în general, și în special pentru tinerii vulnerabili care se confruntă cu șomajul de lungă durată și excluziunea socială, cum ar fi tinerii romi, tinerii cu dizabilități, tinerii membri ai comunității LGBTIQ+ și tinerii migranți, și solicită o abordare coordonată pentru a le crea și a le oferi oportunități de incluziune socială în cadrul Garanției consolidate pentru tineret, al FSE+ și al Mecanismului de redresare și reziliență;

34.  invită instituțiile europene și statele membre să asigure un cadru nediscriminatoriu al tuturor politicilor care vizează tinerii, ținând seama de diversitatea tinerilor din Europa și de provocările cu care se confruntă aceștia;

o
o   o

35.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 23, 27.1.2010, p. 35. (2) JO C 316, 6.8.2021, p. 2. (3) JO C 395, 29.9.2021, p. 101. (4) JO C 465, 17.11.2021, p. 82. (5) JO C 15, 12.1.2022, p. 184. (6) JO C 202, 28.5.2021, p. 31. (7) JO C 67, 8.2.2022, p. 90. (8) JO C 506, 15.12.2021, p. 94. (9) JO C 67, 8.2.2022, p. 186. (10) JO L 57, 18.2.2021, p. 17. (11) Moxon, D., Bacalso, C, și Șerban, A. M., „Beyond the pandemic: The impact of COVID-19 on young people in Europe”, (Dincolo de pandemie: impactul pandemiei de COVID-19 asupra tinerilor în Europa), Forumul European de Tineret, Bruxelles, 2021. (12) JO C 456, 18.12.2018, p. 1. (13) JO C 372, 4.11.2020, p. 1. (14) Texte adoptate, P9_TA(2021)0430. (15) JO C 465, 17.11.2021, p. 110. (16) Texte adoptate, P9_TA(2021)0385. (17) Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare, Previziuni economice europene – toamna anului 2021, Comisia Europeană, 2021. (18) Eichhorst, W., Hinte H. and Rinne, U., ‘IZA Policy Paper No. 65: Youth Unemployment in Europe: What to Do about It?’ Intereconomics, 2013, 48 (4), p. 230-235. (19) Baptista, I., Marlier, E., et al., Social protection and inclusion policy responses to the COVID-19 crisis – An analysis of policies in 35 countries Răspunsurile politice în materie de protecție socială și incluziune la criza COVID-19 - O analiză a politicilor din 35 de țări), European Social Policy Network, Brussels, 2021.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (COM(2020)0571 – C9-0301/2020 – 2020/0262(COD))

P9_TA(2022)0046 A9-0114/2021

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0571),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), în special articolul 153 alineatul (2) litera (b) coroborat cu articolul 153 alineatul (1) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0301/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 februarie 2021(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 22 decembrie 2021, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0114/2021),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție, care va fi publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene împreună cu actul legislativ final;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 februarie 2022 în vederea adoptării Directivei (UE) 2022/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2022/431.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind domeniul de aplicare al Directivei 2004/37/CE

[a se publica în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene imediat după actul legislativ]

Parlamentul European și Consiliul sunt de acord că medicamentele periculoase ce conțin substanțe care îndeplinesc criteriile de clasificare drept cancerigene (categoria 1A sau 1B), mutagene (categoria 1A sau 1B) sau toxice pentru reproducere (categoria 1A sau 1B) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/37/CE. Toate cerințele din Directiva 2004/37/CE se aplică, în consecință, medicamentelor periculoase.

Declarație a Comisiei referitoare la un plan de acțiune și propuneri legislative

Obligațiile impuse Comisiei prin articolul 18a al treilea paragraf în ceea ce privește prezentarea unui plan de acțiune și prezentarea unei propuneri legislative nu pot contraveni prerogativelor instituționale ale Comisiei și dreptului de inițiativă al acesteia, care decurg direct din Tratate.

Articolul 18a al treilea paragraf face referire la articolul 16 din Directiva 2004/37/CE, care prevede o obligație de stabilire a valorilor limită referitoare la toate substanțele pentru care este posibil, pe baza informațiilor disponibile, inclusiv a datelor științifice și tehnice. În cadrul punerii în aplicare a acestei dispoziții, Comisia este invitată, de asemenea, să prezinte planul de acțiune menționat la articolul 18a al treilea paragraf. Din motive de transparență, acest plan de acțiune va consta într-o enumerare a următoarelor 25 de substanțe noi sau revizuite care trebuie evaluate din punct de vedere științific. Evaluările substanțelor enumerate vor face parte din procedura consacrată pentru pregătirea în timp util a eventualelor propuneri legislative necesare, procedură care include consultarea partenerilor sociali, avizul Comitetului consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă și evaluarea impactului.

(1) JO C 56, 16.2.2021, p. 63.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 1999/62/CE, 1999/37/CE și (UE) 2019/520, în ceea ce privește taxarea vehiculelor pentru utilizarea anumitor infrastructuri (10542/1/2021 – C9-0423/2021 – 2017/0114(COD))

P9_TA(2022)0047 A9-0006/2022

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (10542/1/2021 – C9-0423/2021),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 1 februarie 2018(2),

–  având în vedere avizul Comisiei (COM(2021)0693),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0275),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A9‑0006/2022),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintei sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 81, 2.3.2018, p. 188. (2) JO C 176, 23.5.2018, p. 66. (3) Texte adoptate la 25.10.2018, P8_TA(2018)0423.

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 66-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor (2022/2536(RSP))

P9_TA(2022)0048 B9-0099/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere cea de a 66-a sesiune a Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor și tema sa prioritară „realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor în contextul politicilor și programelor privind schimbările climatice, mediul și reducerea riscului de dezastre”, precum și proiectul său de concluzii,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing din 15 septembrie 1995, precum și rezultatele conferințelor de revizuire ale acesteia,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, principiul de „a nu lăsa pe nimeni în urmă” și, în special, obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 1 care vizează eradicarea sărăciei, ODD nr. 3 care vizează asigurarea unei vieți sănătoase, ODD nr. 5 care vizează realizarea egalității de gen și îmbunătățirea condițiilor de viață ale femeilor, ODD nr. 8 care vizează obținerea unei creșteri economice și durabile și ODD nr. 13 care vizează întreprinderea unor acțiuni urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (CCONUSC) de la Paris, din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la cea de-a 25-a aniversare a Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD25) (Reuniunea la nivel înalt de la Nairobi)(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la femei, egalitatea de gen și justiția climatică(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE(3),

–  având în vedere noul Plan de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor pentru perioada 2021-2025 (GAP III),

–  având în vedere strategia europeană privind egalitatea de gen 2020-2025, din 5 martie 2020,

–  având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la situația sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în UE, în contextul sănătății femeilor(4),

–  având în vedere concluziile privind genul și schimbările climatice adoptate în cadrul celei de a 26-a Conferințe a părților (COP26) la CCONUSC, care a avut loc la Glasgow în perioada 31 octombrie – 6 noiembrie 2021,

–  având în vedere articolul 157 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea între bărbați și femei este un principiu fundamental al UE, consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale; întrucât integrarea perspectivei de gen este, prin urmare, un instrument important pentru integrarea acestui principiu în toate politicile, măsurile și acțiunile UE, inclusiv în acțiunea externă;

B.  întrucât, în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile de la Beijing din 1995, 189 de guverne din întreaga lume, inclusiv Uniunea Europeană și statele sale membre, s-au angajat să acționeze în favoarea egalității de gen și a emancipării tuturor femeilor și fetelor;

C.  întrucât Platforma de acțiune de la Beijing din anul 1995 a definit clar legătura dintre gen, mediu și dezvoltare durabilă și a afirmat că femeile au un rol strategic în dezvoltarea unor modele de producție și de consum sustenabile și ecologice, și că ele trebuie să participe pe picior de egalitate la procesele de luare a deciziilor, la toate nivelurile, în domeniul mediului;

D.  întrucât ODD recunosc legătura dintre realizarea egalității de gen și toate ODD, inclusiv ODD 13 privind schimbările climatice, oferind posibilitatea de a aborda cauzele profunde ale inegalităților de gen și consolidând astfel reziliența femeilor la schimbările climatice;

E.  întrucât inegalitatea de gen, combinată cu crizele și dezastrele climatice și de mediu, este una dintre cele mai mari provocări ale epocii noastre, cu o dimensiune transfrontalieră care afectează întreaga planetă și are un impact disproporționat asupra femeilor în toată diversitatea lor, în special asupra celor care se confruntă cu discriminarea intersecțională, în situații marginalizate și în contexte de conflict;

F.  întrucât femeile, în toată diversitatea lor, se află într-o situație mai vulnerabilă și se confruntă cu riscuri și sarcini mai mari din cauza efectelor schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale și de mediu, din diverse motive, de la accesul lor inegal la resurse, educație, oportunități de angajare și drepturi funciare, la normele sociale și culturale predominante și la diversele lor experiențe de discriminare intersecțională;

G.  întrucât criza fără precedent cauzată de pandemia de COVID-19 și efectele sale multiple asupra societății, inclusiv adâncirea inegalităților sociale și de gen preexistente, pot avea un impact negativ asupra punerii în aplicare a unor acțiuni climatice eficace care să țină seama de dimensiunea de gen;

H.  întrucât schimbările climatice au loc la nivel global, dar au un impact mult mai distrugător asupra țărilor și comunităților cel mai puțin responsabile pentru încălzirea globală; întrucât cei care dispun de resurse financiare mai reduse, necesare pentru a se adapta, vor resimți cel mai acut impactul schimbărilor climatice;

I.  întrucât schimbările climatice determină o creștere a numărului de persoane strămutate deoarece oamenii sunt forțați să își părăsească temporar sau permanent locuințele, în circumstanțe nefavorabile de mediu; întrucât, în medie, începând din 2010, 21,5 milioane de persoane au fost strămutate în fiecare an din cauza dezastrelor legate de climă; întrucât, potrivit cifrelor ONU, femeile și fetele reprezintă 80 % din persoanele strămutate din cauza schimbărilor climatice și sunt cel mai afectate de temperaturi extreme și de dezastre naturale;

J.  întrucât efectele negative ale schimbărilor climatice și repercusiunile negative ale acestora asupra situației socioeconomice pot duce la încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor, în special pentru persoanele strămutate în interiorul țării, migranți și solicitanții de azil, cum ar fi creșterea riscurilor de violență sexuală și bazată pe gen, exploatare și trafic de persoane, căsătorii forțate, recoltare de organe și efecte care decurg din accesul limitat la asistență medicală, inclusiv la servicii de sănătate reproductivă și mintală;

K.  întrucât egalitatea de gen și drepturile femeilor constituie drepturi ale omului și o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă, pentru gestionarea eficientă a provocărilor climatice, pentru pacea și stabilitatea ecologică și pentru realizarea unei tranziții echitabile și juste, care nu lasă pe nimeni în urmă; întrucât toate acțiunile de combatere a schimbărilor climatice trebuie să includă perspective de gen și intersecționale și să asigure participarea egală a femeilor, în întreaga lor diversitate, în organismele decizionale de la toate nivelurile;

L.  întrucât participarea inegală a femeilor la procesele decizionale și la piețele muncii agravează inegalitățile și împiedică adesea femeile să contribuie pe deplin și să participe la elaborarea, planificarea și punerea în aplicare a politicilor legate de schimbările climatice și de riscurile de mediu și de dezastre;

M.  întrucât o tranziție justă care integrează dimensiunea de gen are potențialul de a crea locuri de muncă decente pentru femei; întrucât femeile se confruntă în continuare cu bariere structurale și culturale în calea participării la toate aspectele legate de realizarea tranziției energetice și climatice; întrucât, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, sectorul energetic rămâne unul dintre sectoarele cele mai dezechilibrate din punctul de vedere al genului ale economiei la nivel mondial;

N.  întrucât femeile, în special mamele singure, cele care se confruntă cu discriminarea intersecțională și cele care depășesc vârsta de pensionare, sunt afectate în mod disproporționat atât de schimbările climatice, cât și de sărăcie; întrucât femeile, în toată diversitatea lor, sunt, de asemenea, mai susceptibile să se confrunte cu sărăcia energetică la un moment dat în viața lor; întrucât tranziția ecologică ar trebui să țină seama și de dimensiunea socială și de dimensiunea de gen;

O.  întrucât multe exploatații agricole mici sunt deținute de femei, care vor fi afectate în mod disproporționat de schimbările climatice și de fenomenele meteorologice extreme, ceea ce va duce la o penurie de alimente și apă și le va face mai predispuse la malnutriție;

P.  întrucât Acordul de la Paris stabilește că părțile ar trebui să țină seama de obligațiile care le revin în ceea ce privește, printre altele, drepturile omului și egalitatea de gen, în acțiunile lor de combatere a schimbărilor climatice în cadrul punerii în aplicare a acordului;

Q.  întrucât femeile trebuie să joace un rol mai important în domeniul schimbărilor climatice ca lideri, reprezentanți aleși, profesioniști și agenți tehnici ai schimbării; întrucât femeile sunt în continuare subreprezentate în organismele decizionale privind schimbările climatice la nivel național în statele membre ale UE și la nivelul UE, inclusiv în Parlamentul European, și reprezintă doar 32 % din forța de muncă din domeniul energiei din surse regenerabile la nivel mondial(5);

R.  întrucât dimensiunea de gen a schimbărilor climatice este recunoscută în strategia UE privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2025; întrucât GAP III include pentru prima dată un domeniu prioritar privind schimbările climatice și mediul; întrucât politica UE în domeniul climei poate avea o influență considerabilă asupra protecției drepturilor omului și promovării politicilor privind schimbările climatice care integrează dimensiunea de gen la nivel mondial,

Realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor în contextul politicilor și programelor privind schimbările climatice, mediul și reducerea riscurilor de dezastre

1.  adresează Consiliului recomandările următoare:

o
o   o

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și reprezentantului special al UE pentru drepturile omului.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0315. (2) JO C 458, 19.12.2018, p. 34. (3) JO C 404, 6.10.2021, p. 202. (4) Texte adoptate, P9_TA(2021)0314. (5) Notă de informare a EPRS, „Beijing Platform for Action, 25 year review and future priorities” („Platforma de acțiune de la Beijing, evaluarea la 25 de ani și prioritățile viitoare”), 27 februarie 2020, disponibilă la: https://www.europarl.europa.eu/thinktank/ro/document/EPRS_BRI(2020)646194

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la evoluțiile recente ale situației drepturilor omului din Filipine (2022/2540(RSP))

P9_TA(2022)0049 RC-B9-0097/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Filipine, în special cele din 15 septembrie 2016(1), 16 martie 2017(2), 19 aprilie 2018(3) și 17 septembrie 2020(4),

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene privind drepturile omului,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Programul comun al ONU pentru drepturile omului în Filipine, semnat de guvernul filipinez și ONU la 22 iulie 2021,

–  având în vedere comunicatul de presă comun UE-Filipine din 5 februarie 2021 în urma primei reuniuni a Subcomisiei pentru buna guvernanță, statul de drept și drepturile omului,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI),

–  având în vedere Legea nr. 11479 din 3 iulie 2020 a Republicii Filipine, cunoscută și sub denumirea de Legea privind combaterea terorismului,

–  având în vedere declarația referitoare la Filipine a lui Michelle Bachelet, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, în cadrul celei de-a 48-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului din 7 octombrie 2021,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Filipine și UE întrețin de mult timp relații diplomatice, economice, culturale și politice; întrucât, prin ratificarea Acordului de parteneriat și cooperare, Uniunea Europeană și Filipine și-au reafirmat angajamentul comun față de principiile bunei guvernanțe, democrației, statului de drept, drepturilor omului, promovarea dezvoltării sociale și economice, precum și față de pacea și securitatea în regiune;

B.  întrucât de la alegerea președintelui Rodrigo Duterte în mai 2016 și de la începutul „războiului împotriva drogurilor” s-a înregistrat un număr revoltător de mare de execuții extrajudiciare și de încălcări ale drepturilor omului în Filipine;

C.  întrucât, în iunie 2020, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a raportat că asasinatele legate de campania antidrog a guvernului au fost „larg răspândite și sistematice”; întrucât, potrivit organizațiilor societății civile, între 12 000 și 30 000 de persoane au fost ucise în timpul raidurilor antidroguri, în timp ce autoritățile atribuie 6 200 de decese acțiunilor poliției în timpul acestor raiduri; întrucât președintele Duterte a încurajat în mod explicit forțele de poliție să comită execuții extrajudiciare și le-a promis imunitate, iar agenții de poliție implicați în astfel de practici au fost promovați; întrucât președintele Duterte a promis să își continue campania antidrog până la încheierea mandatului prezidențial actual, în 2022;

D.  întrucât cel puțin 146 de apărători ai drepturilor omului și cel puțin 22 de jurnaliști au fost uciși din iunie 2016 și, până în prezent, nu există condamnări în niciunul dintre aceste cazuri;

E.  întrucât atacurile asupra exercitării dreptului la libertatea de asociere au fost sistematice; întrucât, între iunie 2019 și august 2021, 16 sindicaliști au fost arestați și reținuți, iar 12 au fost forțați să părăsească sindicatul; întrucât 50 de execuții extrajudiciare ale sindicaliștilor au fost comise sub administrația președintelui Duterte; întrucât mediul de teamă creat a subminat grav capacitatea lucrătorilor de a-și exercita drepturile protejate de Convenția nr. 87 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM); întrucât guvernul a folosit pandemia pentru a justifica lipsa de acțiune și a amânat o misiune tripartită la nivel înalt a OIM în această țară;

F.  întrucât legătura făcută de autorități între organizații și persoane fizice și grupuri comuniste, cunoscută sub numele de „eticheta roșie”, continuă să conducă la asasinate, amenințări, arestări nejustificate, hărțuire la care sunt supuși apărătorii drepturilor omului, opozanții, activiștii sindicali, apărătorii mediului și jurnaliștii care încearcă să expună acuzațiile de execuții extrajudiciare și alte încălcări ale drepturilor omului; întrucât Legea privind combaterea terorismului, adoptată în 2020, a instituționalizat „eticheta roșie”;

G.  întrucât, la 9 decembrie 2021, Curtea Supremă a confirmat legalitatea celei mai mari părți a Legii privind combaterea terorismului, adoptată de administrația președintelui Duterte, care conferă forțelor de securitate puterea de a aresta și de a reține suspecții pentru o perioadă de până la 24 de zile, fără mandat și fără a preciza care sunt acuzațiile;

H.  întrucât pandemia de COVID-19 a accelerat și mai mult deteriorarea situației drepturilor omului în Filipine, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare, integritatea mass-mediei și punerea în aplicare previzibilă, și a avut repercusiuni grave asupra capacității mass-mediei și a societății civile de a documenta astfel de încălcări; întrucât cele mai vulnerabile comunități din zonele urbane au fost grav afectate de utilizarea violenței de către poliție și forțele militare pentru a impune carantina;

I.  întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, în cel mai recent raport al său privind situația din Filipine din 7 octombrie 2021, a subliniat că au loc încălcări și abuzuri continue și grave ale drepturilor omului în întreaga țară și că standardele de bază privind drepturile omului sunt ignorate;

J.  întrucât, în octombrie 2020, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a subliniat că este important ca guvernul filipinez să asigure tragerea la răspundere pentru abuzurile și încălcările drepturilor omului și să desfășoare anchete independente, complete și transparente cu privire la acestea și să îi urmărească penal pe toți cei care au comis infracțiuni grave;

K.  întrucât, la 15 septembrie 2021, camera preliminară a CPI a anunțat că a autorizat Parchetul să deschidă o anchetă cu privire la crimele împotriva umanității, inclusiv asasinatele comise în contextul „războiului împotriva drogurilor” purtat sub conducerea președintelui Duterte, precum și cu privire la asasinatele despre care se presupune că au fost comise în orașul Davao de așa-numitul escadron al morții de la Davao în perioada 2011-2016;

L.  întrucât, în martie 2018, la inițiativa președintelui Duterte, Filipine s-a retras din cadrul Curții Penale Internaționale (CPI), după ce CPI și-a început examinarea preliminară a plângerii depuse împotriva dlui Duterte în legătură cu numărul mare de crime comise în cadrul campaniei antidrog;

M.  întrucât, având în vedere viitoarele alegeri din mai 2022, există relatări privind intensificarea campaniilor de denigrare, de incitare la ură și de dezinformare și creșterea numărului de „armate de troli” în spațiul cibernetic din Filipine; întrucât platformele de comunicare socială reprezintă principala sursă de informații în Filipine; întrucât astfel de atacuri vizează în special femeile și grupurile minoritare; întrucât peste 300 de conturi de pe platformele de comunicare socială au fost șterse recent pentru încălcarea normelor legate de mesajele nesolicitate (spamming) și de manipulare; întrucât Parlamentul filipinez, în încercarea de a combate abuzurile online, a adoptat o lege care impune utilizatorilor platformelor de comunicare socială să își înregistreze identitatea juridică atunci când creează noi conturi; întrucât există preocupări justificate cu privire la faptul că această lege ar putea fi utilizată în mod abuziv de guvern pentru a ataca jurnaliștii și societatea civilă; întrucât autoritățile filipineze nu au invitat UE să desfășoare o misiune de observare a alegerilor;

N.  ™întrucât, la 2 martie 2021, Camera Reprezentanților din Filipine a adoptat în a treia lectură proiectul de lege nr. 7814 al Camerei Reprezentanților care, potrivit Comisarului pentru drepturile omului din Filipine, prevede „prezumții de vinovăție pentru persoanele acuzate de a face trafic, a finanța, proteja, de a fi complice sau implicate în activități legate de drogurile ilegale” și „încearcă, de asemenea, să reintroducă pedeapsa cu moartea”;

O.  întrucât Senatul încă nu a adoptat proiectul de lege privind protecția apărătorilor drepturilor omului, adoptat de Camera Reprezentanților;

P.  întrucât, în profilul de țară privind egalitatea de gen din 2021 elaborat de Delegația UE în Filipine, normele patriarhale în politică, cultură și societate sunt, de asemenea, codificate și consolidate în legislația și politicile filipineze, facilitate de legiuitori și organisme de elaborare a politicilor dominate în mod continuu de bărbați; întrucât legile actuale, cum ar fi Codul penal revizuit și Codul familiei, includ în continuare dispoziții care discriminează femeile;

Q.  întrucât laureata Premiului Nobel pentru Pace, Maria Ressa, jurnalistă și cofondatoare a site-ului de știri Rappler, a fost arestată în 2019 pentru calomnie online și condamnată la 15 iunie 2020; întrucât, în 2021, jurnaliștii Orlando Dinoy și Reynante Cortes au fost uciși de persoane înarmate neidentificate;

R.  întrucât senatoarea Leila De Lima se află în continuare în închisoare după cinci ani, fără proces și sub acuzații fabricate; întrucât senatoarea De Lima a fost reținută din motive discriminatorii, fiind vizată din cauza opiniilor sale politice și a statutului său de apărătoare a drepturilor omului și de femeie, iar în acești ani de arest preventiv a fost privată de drepturile sale electorale și de posibilitatea de a urmări de la distanță orice reuniune a Senatului; întrucât senatoarea De Lima, care și-a anunțat intenția de a candida din nou la Senat, nu va avea aceleași drepturi și oportunități de a-și desfășura campania electorală ca și alți candidați;

S.  întrucât Filipine este o țară beneficiară a sistemului generalizat de preferințe plus (SGP +); întrucât aceasta înseamnă că Filipine trebuie să pună efectiv în aplicare 27 de convenții internaționale privind drepturile omului, drepturile lucrătorilor, protecția mediului și buna guvernanță; întrucât, în 2020, 26 % din totalul exporturilor filipineze către UE (aproape 1,6 miliarde EUR) au beneficiat de tratament preferențial în cadrul acestui sistem;

1.  condamnă în termeni duri miile de execuții extrajudiciare și alte încălcări grave ale drepturilor omului legate de așa-numitul „război împotriva drogurilor”; solicită un răspuns ferm din partea UE;

2.  își reiterează apelul adresat guvernului filipinez de a pune capăt imediat tuturor violențelor și încălcărilor drepturilor omului care îi vizează pe cei suspectați de infracțiuni legate de droguri, inclusiv asasinatele ilegale, arestările arbitrare, actele de tortură și alte abuzuri, precum și de a desființa grupurile paramilitare private sau susținute de stat implicate în „războiul împotriva drogurilor”;

3.  condamnă toate amenințările, hărțuirea, intimidările și violența împotriva celor care încearcă să expună acuzațiile de execuții extrajudiciare și alte încălcări ale drepturilor omului în țară; denunță practica funcționarilor guvernamentali de a pune „eticheta roșie” activiștilor, jurnaliștilor și criticilor, expunându-i la potențiale prejudicii și solicită, în acest sens, desființarea Grupului operativ național pentru a pune capăt conflictelor armate comuniste locale (NTF-ELCAC), responsabil de această practică;

4.  invită autoritățile să înceteze să pună eticheta roșie organizațiilor și persoanelor fizice, inclusiv apărătorii drepturilor omului și ai mediului, jurnaliști, activiști sindicali și lucrători umanitari și ai bisericii; solicită guvernului să-i elibereze pe toți apărătorii drepturilor omului, dizidenții politici și jurnaliștii care au fost deținuți pe nedrept și să renunțe imediat la toate acuzațiile motivate politic pe care le aduce împotriva acestora;

5.  invită autoritățile să respecte dreptul la libertatea de exprimare și să se asigure că jurnaliștii își pot desfășura activitatea fără teamă; solicită să se pună capăt persecuției Mariei Ressa, a lui Franchie Mae Cumpio și a tuturor celorlalți jurnaliști independenți;

6.  își reiterează apelul adresat autorităților din Filipine de a pune capăt hărțuirii politice a senatoarei Leila De Lima, de a dispune eliberarea sa imediată și necondiționată și de a urmări în justiție, în cadrul unor procese echitabile, persoanele considerate responsabile de detenția sa arbitrară și de alte încălcări ale drepturilor omului comise împotriva ei, cum ar fi atacurile pe criterii de gen și încălcarea dreptului său la un proces echitabil; îndeamnă UE să monitorizeze în continuare îndeaproape cazul senatoarei De Lima;

7.  condamnă cu fermitate declarațiile degradante, sexiste și misoginiste ale președintelui Duterte cu privire la femeile și persoanele care se identifică ca aparținând comunității LGBTIQ + și îl îndeamnă să nu incite la violență împotriva acestora;

8.  invită autoritățile din Filipine să efectueze imediat anchete imparțiale, transparente, independente și valide cu privire la toate execuțiile extrajudiciare, inclusiv cazurile lui Jory Porquia, Randall „Randy” Echanis și Zara Alvarez, precum și cu privire la dispariția forțată și decesul Elenei Tijamo și la presupusele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar, în vederea urmăririi penale a făptașilor; invită autoritățile din Filipine să asigure anchetarea și urmărirea penală a tuturor înalților funcționari de poliție și a politicienilor, în cazul în care există suspiciuni întemeiate că aceștia au o responsabilitate directă și/sau responsabilitatea de a le fi ordonat sau o responsabilitate superioară pentru infracțiuni în temeiul dreptului internațional și pentru alte încălcări și abuzuri grave ale drepturilor omului;

9.  solicită autorităților filipineze să consulte imediat sindicatele cu privire la o foaie de parcurs cu termene precise pentru a pune în aplicare concluziile raportului OIM privind schimbul virtual legat de Filipine și să accepte fără întârziere o misiune tripartită la nivel înalt a OIM în Filipine, înainte de Conferința OIM din 2022, pentru a monitoriza punerea în aplicare a concluziilor OIM din 2019;

10.  subliniază că persoanele responsabile de încălcări ale dreptului intern și ale dreptului internațional al drepturilor omului trebuie să fie trase la răspundere, indiferent de rang sau funcție, în cadrul unor procese echitabile în fața instanțelor civile;

11.  își reafirmă opoziția față de pedeapsa cu moartea și reamintește că legislația penală trebuie să se bazeze întotdeauna pe prezumția de nevinovăție;

12.  invită Filipine să modifice sau să abroge legislația care continuă să discrimineze femeile și să promoveze și să protejeze drepturile femeilor;

13.  subliniază că camera preliminară I a CPI a dat curs solicitării procurorului de a începe o anchetă cu privire la infracțiunile care se presupune că au fost comise între 1 noiembrie 2011 și 16 martie 2019 pe teritoriul Republicii Filipine în timpul „războiului împotriva drogurilor”;

14.  regretă profund decizia guvernului Republicii Filipine de a se retrage din Statutul de la Roma; invită guvernul să revină asupra acestei decizii; încurajează CPI să investigheze acuzațiile de crime împotriva umanității în contextul asasinatelor comise în timpul „războiului împotriva drogurilor”; invită guvernul filipinez să coopereze pe deplin cu Biroul Procurorului CPI în ancheta sa privind situația din Filipine și să îmbunătățească de urgență instrumentele interne care asigură siguranța martorilor și a mediatorilor și să le finanțeze mai bine;

15.  invită guvernul să modifice Legea privind combaterea terorismului și normele și reglementările de punere în aplicare a acesteia pentru a le alinia la standardele internaționale privind combaterea terorismului;

16.  este de părere că, fără dezvăluirea publică și transparentă a tuturor constatărilor și fără implicarea activă a organizațiilor independente din domeniul drepturilor omului și al societății civile, capacitatea Programului comun al ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului în Filipine de a monitoriza situația drepturilor omului în această țară este subminată și găsirea soluțiilor necesare poate deveni imposibilă;

17.  îndeamnă autoritățile filipineze să pună în aplicare pe deplin Legea privind drepturile popoarelor indigene și să își respecte obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional de a proteja drepturile omului în cazul populațiilor indigene, inclusiv în timpul conflictelor armate; este revoltat de practica traficării, recrutării și implicării militare a copiilor în conflictele din țară și îndeamnă guvernul filipinez să pună capăt acestor practici;

18.  își exprimă temerea că, în următoarea perioadă electorală și de campanie, drepturile politice în lumea online și offline vor fi în continuare încălcate și restricționate; invită toți candidații să se abțină de la utilizarea campaniilor de dezinformare și a armatelor de troli și să se angajeze în campanii corecte și bazate pe fapte, prevenind astfel noi diviziuni în societatea și politica filipineze; invită autoritățile filipineze să coopereze îndeaproape cu companiile care operează platformele de comunicare socială pentru a preveni manipularea, mesajele nesolicitate (spamming) și toate celelalte încercări de a degrada discursul public;

19.  invită autoritățile filipineze să își intensifice eforturile pentru a asigura alegeri corecte și libere și un mediu netoxic pentru campaniile online și offline; regretă, în acest context, că autoritățile filipineze nu au invitat UE să desfășoare o misiune de observare a alegerilor; invită guvernul filipinez să asigure o campanie electorală sigură, liberă și echitabilă și să ia măsuri pentru a asigura accesul tuturor la resursele electorale; invită delegația UE și reprezentanțele statelor membre ale UE să sprijine trimiterea unei misiuni electorale internaționale și să acorde sprijin deplin observatorilor electorali locali independenți, să-i întâlnească periodic și să monitorizeze îndeaproape orice incident raportat în timpul campaniei electorale, inclusiv prin abordarea acestor preocupări direct cu autoritățile filipineze;

20.  deplânge deteriorarea situației drepturilor omului în Filipine sub conducerea președintelui Duterte și speră că vor avea loc alegeri libere și corecte care să conducă la un nou guvern democratic care să susțină drepturile omului, să investigheze și să urmărească în justiție încălcările anterioare ale drepturilor omului și să adere din nou la Statutul de la Roma;

21.  invită Comisia să stabilească criterii de referință clare, publice și încadrate în timp pentru ca Filipine să își respecte obligațiile în materie de drepturi ale omului în cadrul sistemului SGP + și își reiterează cu fermitate apelul adresat Comisiei de a iniția imediat procedura care ar putea duce la retragerea temporară a preferințelor SGP + în cazul în care nu există nicio îmbunătățire substanțială și disponibilitatea de a coopera din partea autorităților filipineze;

22.  invită din nou Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să monitorizeze îndeaproape situația din Filipine și să raporteze periodic Parlamentului European;

23.  invită statele membre să se abțină de la orice export de arme, tehnologie de supraveghere și alte echipamente care pot fi utilizate în scopul represiunii interne de către autoritățile filipineze;

24.  invită delegația UE și reprezentanțele statelor membre din țară să acorde prioritate sprijinului acordat societății civile și să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a-și spori sprijinul pentru activitatea apărătorilor drepturilor omului și ai mediului;

25.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor statelor membre, președintelui, Guvernului și Congresului Statelor Filipine, guvernelor statelor membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est.

(1) JO C 204, 13.6.2018, p. 123. (2) JO C 263, 25.7.2018, p. 113. (3) JO C 390, 18.11.2019, p. 104. (4) JO C 385, 22.9.2021, p. 133.

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la pedeapsa cu moartea în Iran (2022/2541(RSP))

P9_TA(2022)0050 RC-B9-0105/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea,

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE),

–  având în vedere declarația din 30 ianuarie 2022 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind condamnarea lui Narges Mohammadi,

–  având în vedere Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare al ONU din 1988,

–  având în vedere declarațiile din 18 martie 2021 ale Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, prin care se solicită eliberarea imediată a lui Ahmadreza Djalali, și din 25 noiembrie 2020, prin care se solicită Iranului să oprească execuția acestuia,

–  având în vedere avizul Grupului de lucru privind detenția arbitrară al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, adoptat în cadrul sesiunii sale din 20-24 noiembrie 2017, referitor la Ahmadreza Djalali (Republica Islamică Iran),

–  având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât abolirea pedepsei capitale în întreaga lume este unul dintre principalele obiective ale politicii UE în domeniul drepturilor omului;

B.  întrucât, potrivit ONU, între 1 ianuarie și 1 decembrie 2021, în Iran au fost executate cel puțin 275 de persoane, dintre care cel puțin doi delincvenți minori și 10 femei; întrucât în Iran numărul de execuții în raport cu numărul locuitorilor este cel mai ridicat din lume; întrucât autoritățile iraniene au pronunțat sentințe de condamnare la moarte pentru acuzații legate de proteste și i-au executat pe cei care au fost acuzați că au avut legătură cu protestele masive, dar nu au efectuat nicio anchetă transparentă cu privire la acuzațiile grave de utilizare a forței excesive și letale de către forțele de securitate împotriva protestatarilor; întrucât prizonierii din Iran sunt adesea supuși torturii, ceea ce duce la îngrijorări cu privire la faptul că pedepsele cu moartea sunt pronunțate pe baza unor mărturii false pentru infracțiuni pe care nu le-au comis;

C.  întrucât Iranul impune și aplică pedeapsa cu moartea minorilor, încălcând obligațiile care îi revin în temeiul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului; întrucât între 2009 și septembrie 2020 au fost raportate cel puțin 67 de execuții ale unor delincvenți minori; întrucât, în ianuarie 2022, 85 de delincvenți minori erau în așteptarea executării pedepsei cu moartea în Iran;

D.  întrucât pedeapsa cu moartea este aplicată în mod disproporționat minorităților etnice și religioase, în special belucilor, kurzilor, arabilor și membrilor comunității Baha’i; întrucât Codul penal incriminează homosexualitatea, iar pedeapsa cu moartea este utilizată pentru a viza persoanele LGBTIQ; întrucât femeile sunt supuse pedepsei capitale ca urmare a caracterului discriminatoriu al mai multor legi care le privesc în mod direct;

E.  întrucât, potrivit organizației Reporteri fără Frontiere, după execuția lui Rouhollah Zam la 12 decembrie 2020, Iranul a executat mai mulți jurnaliști decât orice altă țară; întrucât Iranul este în continuare una dintre cele mai represive țări din lume pentru jurnaliști, iar hărțuirea jurnaliștilor și a organelor de presă este constantă;

F.  întrucât cetățeanul suedezo-iranian, dr. Ahmadreza Djalali, cercetător la Vrije Universiteit Brussel și la Universitatea din Piemontul de Est, a fost condamnat la moarte în octombrie 2017, sub acuzații false de spionaj, în urma unui proces vădit inechitabil, bazat pe o mărturie obținută sub tortură; întrucât acesta se află periodic în încarcerare solitară în închisoarea Evin;

G.  întrucât în Iran au fost semnalate numeroase cazuri de tratamente inumane și degradante, mai ales în închisoarea Evin, și lipsa unui acces adecvat la asistență medicală în timpul detenției, încălcându-se regulile minime ale ONU privind tratamentul deținuților;

H.  întrucât alți cetățeni ai UE sunt deținuți în mod arbitrar în Iran; întrucât Iranul nu recunoaște dubla cetățenie, limitând astfel accesul ambasadelor străine la persoanele cu dublă cetățenie aflate în arest în această țară;

I.  întrucât Mohammad Javad, campion la box, a fost condamnat la moarte în ianuarie 2022, după ce a fost acuzat de „răspândirea corupției pe Pământ”; întrucât Navid Afkari, un luptător care a declarat că a fost torturat pentru a face o mărturie falsă, a fost executat în septembrie 2020; întrucât sentințele lor au legătură directă cu exercitarea pașnică a drepturilor lor la libertatea de exprimare și de întrunire;

J.  întrucât condamnările lui Mohammad Javad și Navid Afkari fac parte dintr-o reprimare intensificată a sportivilor din Iran;

K.  întrucât Narges Mohammadi, laureat al premiului Per Anger, care s-a aflat în fruntea campaniei împotriva pedepsei cu moartea în Iran, a fost condamnat recent la încă opt ani de închisoare și la 70 de lovituri de bici;

L.  întrucât Nasrin Sotoudeh, un renumit avocat în domeniul drepturilor omului care, printre alte inițiative, a militat pentru încetarea treptată a pedepsei cu moartea și a lucrat mult timp cu tineri deținuți condamnați la moarte pentru infracțiuni comise atunci când aveau sub 18 ani, a fost condamnat la 33 ani și șase luni de închisoare în martie 2019; întrucât Nasrin Sotoudeh a primit Premiul Saharov pentru libertatea de gândire în 2012 din partea Parlamentului European, ca recunoaștere a activității sale remarcabile în apărarea drepturilor omului;

M.  întrucât numeroasele dispariții forțate și execuțiile sumare ale dizidenților politici care au avut loc în 1988 nu au făcut până în prezent obiectul niciunei anchete și nimeni nu a fost tras la răspundere pentru acestea;

N.  întrucât UE a adoptat, din 2011, măsuri restrictive împotriva Iranului ca răspuns la încălcările drepturilor omului, inclusiv înghețarea activelor și interdicția de acordare a vizelor în cazul unor persoane și entități răspunzătoare de încălcări grave ale drepturilor omului, precum și interzicerea exporturilor în Iran de echipamente care ar putea fi folosite în scopul represiunii interne și pentru monitorizarea telecomunicațiilor; întrucât aceste măsuri sunt actualizate periodic și au fost prelungite până la 13 aprilie 2022;

O.  întrucât, de la preluarea funcției de președinte de către Ebrahim Raisi în august 2021, s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de execuții, inclusiv a femeilor,

P.  întrucât, potrivit relatărilor, în fiecare an, 400-500 de femei sunt ucise cu brutalitate în Iran în așa-numitele „crime de onoare”; întrucât, în conformitate cu Codul penal iranian, „crimele de onoare” sunt permise în anumite circumstanțe fără sancțiuni; întrucât, adesea, femeilor și bărbaților nu li se face dreptate în crimele comise împotriva lor în numele „onoarei”; întrucât, la 5 februarie 2022, Mona Heydari a fost decapitată de soțul său, care i-a plimbat apoi capul decapitat pe străzile orașului Ahvaz din sud-vestul țării; întrucât, în mai 2020, Romina Ashrafi, în vârstă de 13 ani, a fost decapitată de tatăl ei cu o seceră în timp ce dormea;

Q.  întrucât Departamentul de Stat al SUA a subliniat că Iranul rămâne cel mai mare sponsor statal al terorismului din lume în ultimii ani, oferind sprijin politic, financiar, operațional și logistic multor grupuri incluse atât pe lista UE a organizațiilor teroriste, cât și pe lista SUA a organizațiilor teroriste străine;

1.  își reafirmă dezacordul ferm față de pedeapsa capitală în toate circumstanțele; invită guvernul Iranului să introducă imediat un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea ca un pas către abolirea și comutarea tuturor sentințelor de condamnare la moarte;

2.  invită autoritățile Republicii Islamice Iran să modifice de urgență articolul 91 din Codul Penal Islamic din Iran pentru a interzice în mod explicit aplicarea pedepsei cu moartea pentru infracțiunile comise de persoane cu vârsta sub 18 ani, în toate circumstanțele și fără nicio putere discreționară a judecătorilor de a impune pedeapsa cu moartea sau pedeapsa cu închisoarea pe viață fără posibilitatea eliberării;

3.  transmite sincere condoleanțe familiilor, prietenilor și colegilor tuturor victimelor nevinovate;

4.  subliniază necesitatea de a se asigura un mediu sigur și propice, în care să fie posibilă apărarea și promovarea drepturilor omului fără teama de represalii, pedepse sau intimidări; sprijină aspirațiile poporului iranian care dorește să trăiască într-o țară liberă, stabilă, incluzivă și democratică, ce își respectă angajamentele naționale și internaționale referitoare la drepturile omului și libertățile fundamentale;

5.  îndeamnă autoritățile iraniene să renunțe imediat la toate acuzațiile împotriva lui Ahmadreza Djalali, să îl elibereze, să îl despăgubească și să înceteze să îi mai amenințe familia din Iran și Suedia;

6.  își reiterează apelul adresat Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre ale UE de a întreprinde toate demersurile posibile pentru a împiedica execuția lui Ahmadreza Djalali;

7.  îndeamnă autoritățile iraniene să coopereze fără întârziere cu ambasadele statelor membre de la Teheran în vederea stabilirii unei liste cuprinzătoare a persoanelor cu dublă cetățenie UE și iraniană deținute în prezent în închisorile iraniene;

8.  invită toate statele membre ale UE să facă declarații publice în comun și să ia inițiative diplomatice pentru a monitoriza procesele inechitabile și a vizita închisorile în care sunt deținuți apărători ai drepturilor omului și alți prizonieri de conștiință, inclusiv resortisanți ai UE în Iran, în conformitate cu Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului; solicită renunțarea rapidă la toate acuzațiile împotriva tuturor cetățenilor UE deținuți în mod arbitrar;

9.  invită autoritățile iraniene să îi elibereze pe toți prizonierii politici, inclusiv pe apărătorii drepturilor omului, în special proeminentul apărător al drepturilor omului, Narges Mohammadi, jurnalistul politic Mehdi Mahmoudian, care a fost recent condamnat la alte șapte luni de închisoare în legătură cu activitatea sa împotriva pedepsei cu moartea, precum și laureatul Premiului Saharov, Nasrin Sotoudeh;

10.  deplânge folosirea sistematică a torturii în închisorile iraniene și solicită încetarea imediată a tuturor formelor de tortură și de maltratare a tuturor deținuților; condamnă practica de a interzice deținuților convorbirile telefonice și vizitele membrilor familiei; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la imposibilitatea deținuților de a avea acces la reprezentare juridică în timpul interogatoriilor;

11.  condamnă cu fermitate deteriorarea constantă a situației drepturilor omului din Iran, mai ales în cazul persoanelor care aparțin minorităților etnice și religioase, bazată pe discriminarea politică, economică, socială și culturală cu caracter sistematic; regretă escaladarea alarmantă a aplicării pedepsei cu moartea împotriva protestatarilor, disidenților, apărătorilor drepturilor omului și a membrilor grupurilor minoritare;

12.  invită autoritățile iraniene să abordeze toate formele de discriminare împotriva persoanelor care aparțin minorităților etnice și religioase, inclusiv a belucilor, kurzilor, arabilor, creștinilor și a membrilor comunității Baha’i, precum și a persoanelor LGBTIQ, și să elibereze imediat și necondiționat toate persoanele aflate în detenție deoarece și-au exercitat dreptul la libertatea de religie, de credință sau privind orientarea sexuală;

13.  condamnă în termenii cei mai fermi aplicarea pedepsei cu moartea în cazul relațiilor între persoane de același sex, care sunt încă ilegale în Iran;

14.  invită autoritățile iraniene să abroge imediat legea privind populația tânără și protecția familiei și să asigure accesul la servicii publice de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la servicii de avort sigure, legale, gratuite și de înaltă calitate în toate circumstanțele; reamintește că refuzarea dreptului femeilor de a avorta constituie o formă de violență de gen și poate fi considerată tortură sau tratament crud, inuman și degradant; condamnă ferm amenințările autorităților iraniene de a impune pedeapsa cu moartea pentru avort și solicită autorităților iraniene, în special, să abroge fără întârziere această dispoziție; invită UE și statele membre să coopereze cu ONU pentru a monitoriza îndeaproape noua lege privind populația tânără și protecția familiei, impactul acesteia asupra deceselor mamelor și evoluțiile legate de aplicarea pedepsei cu moartea în cazul avortului;

15.  subliniază că cetățenii iranieni, prin inițiative conduse de cetățeni, solicită în mod constant abolirea pedepsei cu moartea și încetarea utilizării acesteia împotriva apărătorilor drepturilor omului și utilizarea disproporționată a acesteia împotriva minorităților; sprijină societatea civilă iraniană și eforturile sale pașnice de a urmări respectarea drepturilor omului;

16.  invită Iranul să coopereze pe deplin cu toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, inclusiv cu Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran și să permită vizitele acestor organisme pe teritoriul său;

17.  îndeamnă UE să abordeze încălcările drepturilor omului în relațiile sale bilaterale cu Iranul; îl invită pe Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să se asigure că Serviciul European de Acțiune Externă continuă să ridice chestiunile legate de drepturile omului în contextul dialogului la nivel înalt UE-Iran; reafirmă faptul că respectarea drepturilor omului este o componentă esențială a dezvoltării relațiilor UE-Iran;

18.  salută adoptarea de către Consiliu a regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE) ca instrument important prin care UE poate sancționa persoanele care încalcă drepturile omului; solicită să se ia măsuri țintite, utilizând fie regimul actual al UE de sancțiuni în materie de drepturi ale omului împotriva Iranului, fie regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE), împotriva funcționarilor iranieni care au comis încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv execuții și detenții arbitrare ale resortisanților cu dublă cetățenie și ale străinilor în Iran, inclusiv împotriva judecătorilor care au condamnat la moarte jurnaliști, apărători ai drepturilor omului, dizidenți politici și activiști;

19.  consideră că vor fi necesare sancțiuni specifice suplimentare în cazul în care autoritățile iraniene nu îl eliberează pe dr. Ahmadreza Djalali, așa cum solicită UE și statele sale membre;

20.  subliniază rolul destabilizator al regimului iranian în întreaga regiune și denunță faptul că regimul iranian este responsabil de moartea a numeroși civili în Siria, Yemen și Irak;

21.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, conducătorului suprem al Republicii Islamice Iran, președintelui Republicii Islamice Iran și membrilor Majles-ului iranian.

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la criza politică din Burkina Faso (2022/2542(RSP))

P9_TA(2022)0051 RC-B9-0104/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 19 decembrie 2019 referitoare la încălcarea drepturilor omului, inclusiv a libertății religioase în Burkina Faso(1) și cea din 16 septembrie 2020 referitoare la cooperarea UE-Africa în domeniul securității în Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii(2),

–  având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, pronunțată în numele UE la 26 ianuarie 2022, cu privire la cele mai recente evoluții din Burkina Faso,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite (ONU) din 24 ianuarie 2022 referitoare la Burkina Faso,

–  având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 9 februarie 2022 privind situația din Burkina Faso,

–  având în vedere comunicatul final din 28 ianuarie 2022, rezultat în urma summitului extraordinar al autorității șefilor de stat și de guvern ai Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), referitor la situația politică din Burkina Faso,

–  având în vedere protocolul ECOWAS privind democrația și buna guvernanță,

–  având în vedere comunicatul final adoptat de Consiliul pentru pace și securitate (COPS) al Uniunii Africane (UA) în cadrul celei de a 1 062-a reuniuni a sale din 31 ianuarie 2022, privind situația din Burkina Faso,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 9 martie 2020 intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” (JOIN(2020)0004),

–  având în vedere rezoluția din 11 martie 2021 a Adunării Parlamentare Paritare a Grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și a UE referitoare la democrație și la respectarea constituțiilor în țările UE și în țările ACP,

–  având în vedere declarația comună a membrilor Consiliului European și a statelor membre ale Grupului celor cinci țări din Sahel (G5 Sahel) din 28 aprilie 2020,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special ODD 16 de promovare a unor societăți juste, pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Constituția Republicii Burkina Faso,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

–  având în vedere Convenția Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate în interiorul țării în Africa,

–  având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 1979,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 24 ianuarie 2022, armata din Burkina Faso, condusă de locotenent-colonelul Paul-Henri Sandaogo Damiba, și autoproclamata „Mișcare Patriotică pentru salvgardare și restaurare” (MPSR) au înlăturat de la putere guvernul ales condus de președintele Roch Marc Christian Kaboré; întrucât Curtea Constituțională din Burkina Faso l-a declarat pe locotenent-colonelul Damiba noul șef de stat de facto;

B.  întrucât, cu puțin timp înaintea loviturii de stat, președintele Kaboré câștigase un al doilea mandat la alegerile democratice organizate în 2020; întrucât acesta a fost obligat să își anunțe plecarea din funcția de președinte și să demisioneze; întrucât, în urma loviturii de stat, Kaboré a fost reținut de forțele armate, fiindu-i permis un contact limitat cu persoanele din exterior; întrucât Mișcarea Populară pentru Progres (MPP), partidul președintelui Kaboré, a dat asigurări, la 26 ianuarie 2022, că Kaboré se afla într-o vilă prezidențială, fiind plasat în arest la domiciliu, și că beneficia de prezența unui medic;

C.  întrucât, la preluarea puterii, junta militară a anunțat suspendarea Constituției și dizolvarea guvernului și a Adunării Naționale; întrucât Constituția a fost reinstituită la 31 ianuarie 2022; întrucât locotenent-colonelul Damiba a anunțat într-o declarație televizată că Burkina Faso își va respecta angajamentele internaționale;

D.  întrucât preluarea puterii de către armată a fost întâmpinată cu multă circumspecție și relativă indulgență de societatea civilă din Burkina Faso;

E.  întrucât UA, ECOWAS și Consiliul permanent al Francofoniei au suspendat Burkina Faso în urma loviturii de stat militare; întrucât ECOWAS și ONU au trimis o delegație interministerială, solicitând o tranziție scurtă și eliberarea președintelui Kaboré; întrucât, la 3 februarie 2022, ECOWAS a decis să nu impună noi sancțiuni împotriva Burkina Faso, solicitând, în schimb, noilor autorități ale țării să prezinte „un calendar rezonabil pentru reinstituirea ordinii constituționale”;

F.  întrucât, la 8 februarie 2022, a fost înființat un comitet tehnic cu actori nemilitari, pentru a defini parametrii tranziției; întrucât comitetul are la dispoziție două săptămâni pentru a propune un proiect de cartă pentru tranziție; întrucât activitatea comitetului tehnic trebuie să se concentreze pe restabilirea integrității teritoriale, consolidarea păcii prin întoarcerea treptată a persoanelor strămutate în interiorul țării, buna guvernanță și revenirea la ordinea constituțională;

G.  întrucât MPSR a susținut că lovitura de stat a fost un răspuns la deteriorarea situației de securitate din țară; întrucât guvernul din Burkina Faso a inițiat în 2017 un proces de reformă a sectorului de securitate, prin crearea unui consiliu național pentru apărare și securitate, cu scopul de a moderniza sectorul securității și de a combate corupția care îl afectează; întrucât nemulțumirea și criticile din partea civililor, a opoziției și a armatei au crescut din cauza inabilității președintelui Kaboré de a combate corupția și de a aplica în mod eficace soluții la provocările enorme în materie de securitate, sociale și economice din țară cauzate de înmulțirea atacurilor violente ale grupărilor teroriste;

H.  întrucât situația de securitate din Sahel este o consecință directă a destabilizării regiunii și a proliferării armelor în urma intervenției din Libia din 2011;

I.  întrucât, între 2016 și 2021, bugetul național pentru apărare și securitate a crescut de la 240 de milioane EUR la 650 de milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere de peste 170 %; întrucât aceste cheltuieli nu au reușit să îmbunătățească condițiile de viață sau capacitatea operațională a soldaților, parțial din cauza unei gestionări financiare tot mai defectuoase;

J.  întrucât, în ultimii șase ani, mii de persoane și-au pierdut viața în atacuri comise de jihadiști și insurgenți; întrucât, în doi ani, peste 1 000 de școli au fost închise și numeroase persoane și-au părăsit locuințele pentru a fugi de violențe; întrucât, în iunie 2021, 174 de persoane au murit în satele Solhan și Tadaryat în cel mai mortal atac comis din 2015 și până în prezent; întrucât, la 4 noiembrie 2021, un atac jihadist asupra garnizoanei de jandarmerie din Inata, în nordul țării, a ucis 53 din cei 120 soldați care așteptau să primească materiale logistice și sprijin, inclusiv rații alimentare; întrucât Human Rights Watch a raportat execuții sumare în cazul a sute de suspecți, comise de forțele de securitate și milițiile proguvernamentale, și întrucât, în realitate, niciunul dintre aceste atacuri nu a fost anchetat și niciun autor nu a fost urmărit penal;

K.  întrucât insecuritatea tot mai mare a condus la proteste masive în stradă în noiembrie 2021; întrucât guvernul a închis internetul, sporind nemulțumirea populației și generând critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului și a mișcărilor civice din țară;

L.  întrucât, la 22 ianuarie 2022, în timpul protestelor cetățenilor împotriva deteriorării situației de securitate din țară, au izbucnit demonstrații violente în Ouagadougou și Bobo-Dioulasso, principalele două orașe din Burkina Faso; întrucât preluarea puterii de către armată a survenit la două zile după ce forțele speciale anti-revolte s-au înfruntat cu protestatarii antiguvernamentali în capitala Ouagadougou;

M.  întrucât, în urma escaladării violențelor, în Burkina Faso se înregistrează unele dintre crizele legate de strămutarea și protecția populației care se intensifică cel mai rapid în lume, cel puțin 1,6 milioane de persoane fiind strămutate până în prezent; întrucât peste 19 000 de locuitori din Burkina Faso au fugit în Côte d’Ivoire, Mali, Niger și Benin; întrucât numărul persoanelor strămutate în interiorul țării a crescut la peste 1,5 milioane anul trecut, ceea ce reprezintă o creștere de 50 %; întrucât regiunea Sahel se confruntă cu un exod rural fără precedent, deoarece persoanele strămutate forțat se mută în zone urbane unde sunt puși în fața unor noi riscuri; întrucât în rândul persoanelor strămutate în interiorul țării, amenințările la adresa femeilor și a tinerilor sunt deosebit de grave, inclusiv exploatarea sexuală și prin muncă, violența de gen, recrutarea forțată și traficul de persoane; întrucât femeile din Burkina Faso, care beneficiază de jumătate din numărul oportunităților de acces la educație rezervate bărbaților, sunt cele mai afectate de sărăcia extremă din țară;

N.  întrucât urgența climatică are un efect vizibil și profund dăunător asupra regiunii Sahel, generând secetă, recolte slabe, strămutări, conflicte funciare și legate de resurse, insecuritate alimentară și sărăcie; întrucât lipsa accesului la educație, a oportunităților de angajare și a veniturilor determină recrutarea de către organizațiile extremiste și mișcările jihadiste, alimentând astfel instabilitatea din regiune;

O.  întrucât recenta lovitură de stat și deteriorarea situației din Mali, în special, au avut un impact asupra situației din Burkina Faso; întrucât recenta lovitură de stat este totodată cea de a patra lovitură de stat din Africa de Vest în mai puțin de doi ani; întrucât numărul tot mai mare de lovituri de stat reflectă o criză majoră în sistemele politice din Africa de Vest;

P.  întrucât G5 Sahel, o acțiune de apărare colaborativă desfășurată de Burkina Faso, Ciad, Mali, Mauritania și Niger, sprijinită în special de UE și UA, coordonează acțiunile de dezvoltare și securitate regională pentru a combate terorismul și a instaura stabilitatea în regiune, dar nu a fost în măsură să convingă populațiile locale de eficacitatea sa;

Q.  întrucât un grup de contractanți militari ruși s-a adresat în scris liderilor loviturii de stat din Burkina Faso, oferindu-se să instruiască armata acestei țări în lupta împotriva jihadiștilor,

1.  condamnă și își exprimă preocuparea față de lovitura de stat comisă de forțele armate împotriva guvernului ales în mod democratic din Burkina Faso; subliniază că o revenire urgentă la ordinea constituțională este imperativă, inclusiv o revenire imediată la guvernul civil;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a președintelui Kaboré și a tuturor celorlalți funcționari guvernamentali;

3.  salută anunțul înființării unui comitet tehnic care să prezinte următoarele etape ale procesului de tranziție; ia act de declarațiile publice ale locotenent-colonelului Damiba, în care acesta s-a angajat să revină la o viață constituțională normală cât mai curând posibil și a afirmat că țara va continua să respecte angajamentele internaționale; invită conducerea militară să respecte angajamentele internaționale asumate de Burkina Faso, inclusiv respectarea deplină a drepturilor omului și combaterea organizațiilor teroriste, în parteneriat strâns cu comunitatea internațională;

4.  își reiterează sprijinul pentru ECOWAS și UA în eforturile lor de a media această criză; invită comunitatea internațională, inclusiv Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia, să mențină în continuare un dialog cu autoritățile din Burkina Faso, pentru a asigura o tranziție rapidă și democratică către o conducere civilă; invită autoritățile din Burkina Faso și comitetul tehnic să identifice calendare și procese clare pentru a organiza alegeri incluzive și transparente cât mai curând posibil;

5.  subliniază că este necesar un dialog veritabil și onest la nivel național, care să implice toate sectoarele societății civile, pentru a contura o viziune clară pentru viitorul democrației din Burkina Faso;

6.  îndeamnă toate părțile din Burkina Faso să susțină libertatea presei, pentru a se asigura că organizațiile mass-media naționale și internaționale își pot desfășura în mod liber activitatea, inclusiv relatând despre situația persoanelor strămutate în interiorul țării și operațiunile forțelor de securitate;

7.  încurajează Coordonarea națională pentru o tranziție de succes (CNRT) să monitorizeze autoritățile și să le solicite să asigure protecția apărătorilor drepturilor omului și a organizațiilor societății civile în exercitarea mandatului lor, inclusiv denunțarea încălcărilor drepturilor omului, a violențelor poliției și a utilizării excesive a forței; invită UE și statele sale membre să își sporească protecția și sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului din Burkina Faso și, dacă este cazul, să faciliteze eliberarea de vize de urgență și să ofere adăpost temporar în statele membre ale UE;

8.  reamintește că neabordarea impunității pentru atrocitățile comise în trecut de serviciile de securitate și de miliții împiedică eforturile de pace din Burkina Faso; invită autoritățile din Burkina Faso să protejeze drepturile suspecților arestați în cadrul operațiunilor de combatere a terorismului și să se asigure că autorii încălcărilor drepturilor omului sunt trași la răspundere; constată că un guvern autonumit fără un mandat democratic subminează eforturile de consolidare a statului de drept și a responsabilității;

9.  reiterează că protecția și siguranța civililor reprezintă una dintre sarcinile esențiale ale oricărui guvern și subliniază că ar trebui luate măsuri suplimentare în Burkina Faso pentru a îmbunătăți protecția civililor;

10.  îndeamnă Comisia, SEAE și statele membre să acorde în continuare prioritate sprijinului pentru reforma sectorului judiciar și de securitate din Burkina Faso, în scopul de a se asigura că sunt furnizate suficiente resurse și asistență tehnică pentru o reformă radicală a sectorului securității, o cooperare transparentă și constructivă între un guvern civil și armată și eforturi reînnoite de combatere a corupției;

11.  solicită UE și statelor sale membre să intensifice sprijinul financiar și ajutorul umanitar pentru a răspunde nevoilor urgente ale populației din Burkina Faso, în special ale persoanelor strămutate și ale refugiaților din țările învecinate;

12.  invită autoritățile din Burkina Faso să revizuiască clauza de imunitate din statutul forțelor speciale, o nouă unitate militară creată în mai 2021, care prevede că membrii forțelor speciale nu pot fi aduși în fața instanțelor pentru nicio acțiune întreprinsă în timpul operațiunilor lor, încălcând astfel drepturile victimelor la justiție și despăgubiri;

13.  invită statele membre ale UE să își respecte obligațiile internaționale de a aplica un sistem riguros de verificare și urmărire a exporturilor lor de arme către țări terțe, astfel cum se prevede în Tratatul privind comerțul cu arme, pentru a evita utilizarea lor abuzivă și sprijinirea încălcărilor drepturilor omului;

14.  își exprimă preocuparea cu privire la starea generală a democrației din regiune și invită toți actorii, atât interni, cât și internaționali, să reflecteze asupra lecțiilor învățate din diferitele lovituri de stat și asupra modalităților de a sprijini și încuraja mai bine procesele democratice din regiune;

15.  își menține convingerea fermă că implicarea Grupului Wagner în Africa de Vest contravine obiectivului de a instaura pacea, securitatea și stabilitatea în Burkina Faso și de a asigura protecția poporului său; solicită ca activitățile Grupului Wagner și ale altor companii militare private din Africa să fie discutate în detaliu în cadrul viitorului summit UE-Africa;

16.  subliniază că terorismul și instabilitatea din regiunea Sahel reprezintă o provocare și subminează consolidarea democrației și statul de drept; reamintește că abordarea cauzelor care stau la baza extremismului și eforturile militare de restabilire a controlului guvernamental în întreaga regiune sunt esențiale pentru consolidarea legitimității populare a guvernelor alese în mod democratic;

17.  își exprimă preocuparea deosebită legată de impactul amenințărilor la adresa securității asupra eficacității asistenței umanitare și a cooperării pentru dezvoltare; îndeamnă statele membre și comunitatea internațională să majoreze asistența umanitară acordată în Burkina Faso, în special prin furnizarea de alimente, apă și servicii medicale; invită autoritățile să sprijine și să faciliteze activitatea organizațiilor umanitare din Burkina Faso, pentru a garanta accesul umanitar neîngrădit și a le permite să răspundă nevoilor persoanelor strămutate;

18.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, autorităților Republicii Burkina Faso, Secretariatului G5 Sahel, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican, Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest, precum și Uniunii Africane și instituțiilor acesteia.

(1) JO C 255, 29.6.2021, p. 45. (2) JO C 385, 22.9.2021, p. 24.