Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și articolul 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunosc dreptul la hrană ca parte a dreptului la un nivel de trai adecvat,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă că Uniunea trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere articolul 214 din TFUE, care stabilește principiile și obiectivele pentru operațiunile de ajutor umanitar ale UE,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar(2),

–  având în vedere comunicările Comisiei din 31 martie 2010 privind asistența alimentară umanitară (COM(2010)0126) și un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară (COM(2010)0127),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 intitulată „Consolidarea nutriției mamei și a copilului în cadrul asistenței externe: un cadru de politică al UE” (COM(2013)0141),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2021 intitulată „Acțiunea umanitară a UE: noi provocări, aceleași principii” (COM(2021)0110), care prevede, printre altele, acțiuni-cheie pentru consolidarea legăturii dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace pentru a corela mai bine ajutorul urgent cu soluțiile pe termen mai lung și Rezoluția Parlamentului European din 15 decembrie 2021 referitoare la noile orientări pentru acțiunea umanitară a UE(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 martie 2022 intitulată „Garantarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare” (COM(2022)0133),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe 2021-2025 (GAP III) și rezoluția Parlamentului European referitoare la acesta(4),

–  având în vedere planul de acțiune al Comisiei privind nutriția din 3 iulie 2014 vizând reducerea cu 7 milioane, până în 2025, a numărului copiilor în vârstă de până la cinci ani care suferă de retard de creștere (SWD(2014)0234) și al șaselea raport privind progresele realizate în acest sens, din 12 august 2021 (SWD(2021)0229),

–  având în vedere rezoluțiile sale privind securitatea alimentară și nutriția, în special cele din 27 noiembrie 2014 referitoare la malnutriția și subnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare(5), din 7 iunie 2016 referitoare la Noua alianță pentru securitate alimentară și nutriție(6) și din 5 octombrie 2016 referitoare la următoarele etape în vederea îndeplinirii obiectivelor globale și a angajamentelor UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2022 referitoare la necesitatea unui plan de acțiune urgent al UE pentru a garanta securitatea alimentară în interiorul și în afara UE în contextul invadării Ucrainei de către Rusia(8),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 28 mai 2013 privind securitatea alimentară și nutrițională în cadrul asistenței externe,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2018 privind consolidarea securității alimentare și nutriționale la nivel mondial, din 25 noiembrie 2019 referitoare la cel de-al patrulea raport intermediar referitor la Planul de acțiune privind nutriția, din 20 mai 2021 referitoare la prioritățile UE pentru Summitul ONU din 2021 privind sistemele alimentare, din 14 iunie 2021 referitoare la consolidarea angajamentului Echipei Europa față de dezvoltarea umană și din 19 noiembrie 2021 privind apa în acțiunea externă,

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, Parlamentului și Comisiei privind Consensul european privind ajutorul umanitar din 2008(9) și având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din 2017,

–  având în vedere cele șase obiective globale stabilite de Adunarea Mondială a Sănătății în 2012 pentru alimentația mamelor, sugarilor și copiilor mici până în 2025, și anume (i) o reducere cu 40 % a numărului de copii sub vârsta de cinci ani care sunt în retard de creștere, (ii) o reducere cu 50 % a anemiei în rândul femeilor la vârsta reproductivă, (iii) o reducere cu 30 % a greutății scăzute la naștere, (iv) stoparea creșterii supraponderalității infantile, (v) o creștere a ratei de alăptare exclusivă în primele șase luni la cel puțin 50 % și (vi) o reducere la sub 5 % a cazurilor de cașexie la copii,

–  având în vedere Rapoartele privind situația securității alimentare și a nutriției în lume, Raportul global privind crizele alimentare și Raportul privind nutriția la nivel mondial, inclusiv edițiile din 2021 ale acestora, Orientările privind dreptul la hrană ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Orientările voluntare privind sistemele alimentare și nutriția ale Comitetului FAO pentru securitatea alimentară mondială, cele 10 elemente ale agroecologiei, care orientează tranziția către un sistem alimentar și agricol durabil (FAO), precum și Cadrul de acțiune din 2014 pentru securitate alimentară și nutriție în cazul crizelor prelungite,

–  având în vedere situația pescuitului și acvaculturii la nivel mondial în 2020 prezentată de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO)(10),

–  având în vedere acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre UE și țările terțe,

–  având în vedere Rețeaua mondială împotriva crizelor alimentare, o alianță de actori din domeniul umanitar și al dezvoltării care colaborează prin analize și cunoștințe partajate pentru mai multă coordonare în legătură cu aspectele umanitare, de dezvoltare și de pace,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) din 13 septembrie 2007 și Declarația ONU din 28 septembrie 2018 privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale,

–  având în vedere rezoluția din 25 septembrie 2015 a Adunării Generale a ONU intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere rezoluția din 1 aprilie 2016 a Adunării Generale a ONU intitulată „Deceniul de acțiune al Națiunilor Unite privind alimentația (2016-2025)”, care urmărește să intensifice acțiunile menite să pună capăt foametei și să eradicheze malnutriția la nivel mondial, precum și să asigure accesul universal la o alimentație mai sănătoasă și mai sustenabilă pentru toți oamenii, oricine ar fi ei și oriunde ar locui,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU și natura strâns conectată și integrată a acestora, în special ODD 1 pentru eradicarea sărăciei sub toate formele sale, pretutindeni, ODD 2 pentru eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare și îmbunătățirea nutriției și promovarea agriculturii durabile, ODD 3 pentru asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la toate vârstele, ODD 5 pentru realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor, ODD 6 pentru a asigura accesul la apă și salubritate pentru toți, ODD 10 pentru reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între țări, ODD 12 pentru a asigura modele de consum și de producție durabile, ODD 13 pentru a lua măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și a impactului acestora și ODD 17 pentru a consolida mijloacele de punere în aplicare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă,

–  având în vedere Rezoluția 2417 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 2018, care condamnă înfometarea civililor ca metodă de război, precum și refuzul ilegal al accesului umanitar la populațiile civile,

–  având în vedere raportul din iunie 2020 al Platformei interguvernamentale privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) și al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC)(11), care subliniază legătura dintre combaterea schimbărilor climatice și conservarea biodiversității,

–  având în vedere Orientările voluntare ale CSA privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale (2012) și Principiile CSA pentru investiții responsabile în agricultură și sisteme alimentare (2015),

–  având în vedere mișcarea „Îmbunătățirea nutriției” și activitatea desfășurată de aceasta pentru a pune capăt malnutriției sub toate formele sale prin sprijinirea inițiativelor și priorităților guvernelor naționale ale țărilor implicate, în colaborare cu societatea civilă, ONU, donatori, întreprinderi și cercetători,

–  având în vedere angajamentul pe care și l-a asumat Comisia în cadrul Summitului privind nutriția pentru creștere de la Tokio, din decembrie 2021, să aloce 2,5 miliarde de euro pentru a combate malnutriția în perioada 2021-2024, precum și angajamentul permanent al UE de a reduce retardul de creștere în rândul a cel puțin 7 milioane de copii până în 2025,

–  având în vedere Pactul G7 privind prevenirea foametei și a crizelor umanitare, aprobat la Summitul G7 de la Cornwall din 13 iunie 2021, prin care membrii G7 s-au angajat să lupte împotriva foametei și să o prevină prin acțiuni comune,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0195/2022),

A.  întrucât insecuritatea alimentară moderată sau gravă crește încet din 2014, în 2020 aproape una din trei persoane (2,37 miliarde) neavând acces la alimente suficiente(12);

B.  întrucât gravitatea și amploarea crizelor alimentare au crescut începând din 2020 ca urmare a conflictelor, a șocurilor economice și a fenomenelor meteorologice extreme severe sau a unei combinații a acestor factori, în 2021 aproape 193 de milioane de oameni confruntându-se cu o insecuritate alimentară acută și având nevoie de asistență alimentară urgentă; întrucât, în cei șase ani de existență a Raportului mondial privind crizele alimentare, raportul din 2021 înregistrează este cel mai mare număr de persoane care suferă de insecuritate alimentară acută în întreaga lume; întrucât între 720 și 811 milioane de persoane se confruntă cu foametea și cinci țări au fost considerate a fi expuse riscului de foamete, și anume Sudanul de Sud, Etiopia, Madagascar, Nigeria (16 state și teritoriul capitalei federale) și Yemen(13);

C.  întrucât dreptul la hrană se referă la disponibilitate, accesibilitate, adecvare (cantitate suficientă și stabilitatea accesului);

D.  întrucât, potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), securitatea alimentară există atunci când toți oamenii, în orice moment, au acces fizic și economic la alimente suficiente, sigure și hrănitoare pentru a-și satisface nevoile alimentare și preferințele alimentare pentru o viață activă și sănătoasă(14);

E.  întrucât războiul de agresiune ilegal, neprovocat și nejustificat al Rusiei în Ucraina a destabilizat și mai mult piețele agricole deja fragile și a exacerbat situația deja gravă cauzată de COVID-19 și a exercitat o presiune suplimentară asupra crizelor alimentare în curs și asupra securității alimentare la nivel mondial, cauzând creșterea prețurilor la alimente și furaje la nivel internațional cu mult peste nivelurile care erau deja ridicate; întrucât acest lucru ar putea duce la creșterea insecurității alimentare, a sărăciei, a tulburărilor sociale și a instabilității în multe țări în curs de dezvoltare care depind în mare măsură de importurile de grâu din Ucraina și Rusia, întrucât 40 % din exporturile de grâu și porumb din Ucraina merg în Orientul Mijlociu și în Africa;

F.  întrucât, potrivit FAO, aproape 50 de țări depind de Rusia și Ucraina pentru cel puțin 30 % din nevoile lor de import de grâu, iar dintre acestea 26 de țări se aprovizionează cu peste 50 % din importurile lor de grâu din ambele țări; întrucât Programul Alimentar Mondial achiziționa aproape jumătate din rezervele sale mondiale de grâu din Ucraina și a subliniat că actualele crize alimentare din țări precum Afganistan, Etiopia, Siria și Yemen vor fi cele mai afectate;

G.  întrucât atât Ucraina, cât și Rusia sunt exportatori neți de produse agricole și ambele joacă un rol principal în aprovizionarea cu produse alimentare și îngrășăminte la nivel mondial, unde produsele exportabile sunt adesea concentrate în doar câteva țări; întrucât această concentrare ar putea expune aceste piețe la creșterea vulnerabilității și a volatilității; întrucât Rusia este unul dintre principalii exportatori de îngrășăminte azotoase sintetice și de componente ale acestora, iar Belarus este un exportator important de îngrășăminte pe bază de potasă; întrucât prețurile îngrășămintelor azotoase depind în mare măsură de prețurile gazelor naturale, produs pentru care Rusia deține poziții foarte importante pe piață; întrucât multe dintre țările în curs de dezvoltare se confruntau deja de înainte de conflict cu efectele negative ale prețurilor ridicate la alimente și îngrășăminte la nivel internațional;

H.  întrucât indicele prețurilor la alimente al FAO, care urmărește prețurile internaționale ale produselor alimentare și ale hranei pentru animale, a crescut până la un nou nivel record și este probabil să se producă și alte creșteri ale prețurilor și inflație la prețurile la alimente, cu mult peste nivelurile lor deja ridicate;

I.  întrucât, potrivit FAO, indicele prețurilor la alimente a atins un record în februarie 2022; întrucât acest indice afirmă că factorii care stau la baza inflației prețurilor la alimente nu se limitează la condițiile culturilor și la disponibilitățile la export, ci un factor mult mai puternic pentru inflația prețurilor la alimente provine din afara sectorului producției de alimente, în special din sectoarele energiei, îngrășămintelor și hranei pentru animale;

J.  întrucât Africa are cea mai mare prevalență a insecurității alimentare, 60 % din populația Africii (799 de milioane de persoane) fiind afectată de insecuritate alimentară moderată sau gravă în 2020(15);

K.  întrucât Uniunea Europeană ar trebui să acorde o atenție deosebită țărilor care se confruntă cu foamete, agravată de dezastre naturale, precum Madagascar, care a fost lovit recent de cicloane violente și în care doi din cinci locuitori sunt afectați de insecuritate alimentară acută, în special în regiunea de sud, unde peste 300 000 de copii suferă de malnutriție severă;

L.  întrucât mulți agricultori cu exploatații de mici dimensiuni din țările în curs de dezvoltare nu pot avea acces la regimuri alimentare sănătoase, hrănitoare și sustenabile, având în vedere locațiile îndepărtate, veniturile reduse și lipsa accesului la surse de alimente diverse; întrucât dovezile arată că investițiile în sectorul micilor exploatații agricole și în structurile regionale generează cele mai mari beneficii în ceea ce privește reducerea sărăciei și creșterea economică, subliniind, prin urmare, necesitatea de a concentra eforturile asupra creșterii veniturilor micilor agricultori, în special ale exploatațiilor mici conduse de femei, și de a consolida reziliența comunităților vulnerabile;

M.  întrucât aproximativ 3 miliarde de persoane din lume nu și-au permis o alimentație sănătoasă în 2020 și întrucât obezitatea crește vertiginos în toate regiunile(16);

N.  întrucât malnutriția este o afecțiune fiziologică anormală cauzată de subnutriție, precum și de excesul de greutate și obezitate; întrucât sănătatea femeilor și a fetelor este strâns legată de sănătatea fizică și mintală, precum și de starea nutrițională a viitorilor lor copii; întrucât subnutriția în rândul femeilor însărcinate și al mamelor crește riscul de complicații în timpul sarcinii, de mortalitate maternă și subnutriție și mortalitate infantilă; întrucât un număr inacceptabil de mare de copii sunt încă afectați de malnutriție: dintre toți copiii cu vârsta sub cinci ani, 22 % au retard de creștere din cauza malnutriției cronice, 6,7 % sunt afectați de cașexie– o formă de malnutriție acută – și 5,7 % sunt supraponderali(17), iar cifrele reale privind retardul de creștere și slăbirea cu emaciere musculară sunt preconizate a fi mai mari din cauza efectelor pandemiei;

O.  întrucât asigurarea unui acces sigur și securizat la apă este strâns legată de îmbunătățirea securității alimentare și a nutriției; întrucât deficitul de apă afectează peste 40 % din populația mondială, la nivel mondial peste 2 miliarde de persoane neavând acces direct și sigur la apă potabilă sigură, conform celui mai recent raport mondial al Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea resurselor de apă (2021);

P.  întrucât supraviețuirea a peste 10 % din populația mondială depinde de pescuit și acvacultură(18) și întrucât, potrivit ONU, peste 3 miliarde de persoane depind de oceane pentru principalele lor surse de proteine, în principal din pește și fructe de mare; întrucât peste 90 % din pescarii și lucrătorii din sectorul pescuitului din lume practică pescuitul la scară mică;

Q.  întrucât sistemele de sănătate care nu sunt foarte reziliente și solide sunt puse în dificultate de apariția regulată a epidemiilor, în special în ceea ce privește capacitatea lor de a asigura continuitatea îngrijirii de bază; întrucât, în ultimii doi ani, resursele sistemelor se sănătate au fost deturnate de la o serie de funcții importante din perspectiva nutriției și de la servicii de sănătate esențiale legate de subnutriție – inclusiv îngrijirea prenatală, suplimentarea cu micronutrienți și prevenirea și tratarea diareii infantile, a infecțiilor și a malnutriției acute în rândul copiilor – către combaterea COVID-19 și întrucât serviciile de tratament și prevenire a subnutriției rămân insuficient integrate în pachetele de îngrijire esențiale ale sistemelor naționale de sănătate, iar accesul echitabil la servicii de îngrijire rămâne insuficient;

R.  întrucât sărăcia cronică, nivelurile ridicate și persistente ale inegalității și sistemele alimentare nesustenabile, precum și dezastrele naturale mai frecvente, legate în special de schimbările climatice, sunt cauzele care stau la baza insecurității alimentare și a malnutriției;

S.  întrucât, potrivit celui de-al șaselea raport IPCC din 2022, schimbările climatice, inclusiv creșterea frecvenței și intensității fenomenelor extreme, reduc securitatea alimentară și a apei, scade randamentul culturilor, modifică pășunile și rutele de transhumanță și scade valoarea nutritivă a alimentelor, împiedicând astfel eforturile de îndeplinire a Agendei 2030 și a obiectivelor sale de dezvoltare durabilă;

T.  întrucât schimbările climatice expun și mai mult femeile la riscuri și vulnerabilități; întrucât schimbările climatice exacerbează provocările existente, cum ar fi pierderea bruscă a producției alimentare și a accesului la alimente, precum și vulnerabilitățile subiacente, inclusiv agravarea sărăciei și a insecurității alimentare, forțând comunitățile să se confrunte cu crize și mai grave; întrucât alimentația nediversificată a dus la creșterea malnutriției în multe comunități, în special în cazul populațiilor indigene, al micilor fermieri și al gospodăriilor cu venituri mici, copiii, persoanele în vârstă și femeile fiind însărcinate afectate în mod deosebit;

U.  întrucât, potrivit estimărilor FAO, la nivel mondial s-a pierdut aproximativ 75 % din diversitatea genetică a plantelor; întrucât eroziunea genetică pe scară largă ne crește vulnerabilitatea față de schimbările climatice și față de apariția unor noi dăunători și boli;

V.  întrucât biodiversitatea și serviciile asociate – polenizarea, prădătorii dăunătorilor, rezistența sporită a agroecosistemelor la eroziune, secete și inundații, formarea solului și absorbirea carbonului – sunt esențiale pentru a asigura o producție alimentară sustenabilă;

W.  întrucât consolidarea rezilienței biodiversității și sprijinirea integrității ecosistemelor pot aduce în continuare beneficii pentru oameni, inclusiv pentru mijloacele de subzistență, sănătatea și bunăstarea umană și furnizarea de alimente;

X.  întrucât numărul persoanelor care au nevoie urgent de asistență alimentară, nutrițională și de subzistență este în creștere(19); întrucât principalii factori ai insecurității alimentare și nutriționale și ai malnutriției, care se deteriorează, sunt conflictele, schimbările climatice și fenomenele meteorologice extreme, degradarea mediului, creșterea prețurilor la energie, accesul limitat la apă, șocurile economice, sărăcia cronică și nivelurile ridicate și persistente ale inegalității, inclusiv inegalitatea de gen, lipsa accesului la servicii sociale și de sănătate de bază, creșterea populației la nivel mondial și guvernanța eșuată, ceea ce poate duce, prin urmare, la necesitatea de a emigra;

Y.  întrucât conflictele subminează accesul la alimente și la servicii sociale de bază, care afectează stabilitatea serviciilor de sănătate, inclusiv legate de nutriție, apă, salubritate și igienă și dăunează resurselor naturale, infrastructurii, mijloacelor de producție și efectivelor de animale; întrucât insecuritatea alimentară poate fi o sursă de conflict între comunitățile afectate, exacerbând astfel provocările și tensiunile existente legate de insuficiența resurselor;

Z.  întrucât pandemia de COVID-19 a perturbat lanțurile valorice, de la producție și transport, până la depozitarea și vânzarea de alimente, iar restricțiile privind circulația au redus accesul la piețe pentru fermieri și consumatori, împiedicând și mai mult accesul echitabil la alimente și nutriție adecvate pentru toți și expunând lipsa de reziliență a sistemelor alimentare bazate pe importuri și importanța sistemelor agroalimentare sustenabile;

AA.  întrucât pandemia de COVID-19 a condus la o creștere a sărăciei în absența unor niveluri minime universale de protecție socială; întrucât restricțiile au afectat activitățile economice zilnice de care depind multe gospodării, ceea ce a dus la dificultăți în ce privește accesul la alimente sănătoase și hrănitoare sau acoperirea nevoilor în materie de sănătate; întrucât accesul la asistență medicală de calitate este extrem de limitat în multe țări în curs de dezvoltare, în special pentru persoanele cele mai vulnerabile și marginalizate;

AB.  întrucât sistemele alimentare favorabile incluziunii, eficiente, reziliente și sustenabile sunt esențiale pentru realizarea Agendei 2030 și a obiectivelor sale de dezvoltare durabilă; întrucât pandemia de COVID-19 a expus deficiențele sistemelor alimentare globale, exacerbând inegalitățile și amenințând viețile și mijloacele de subzistență ale persoanelor celor mai vulnerabile; întrucât Deceniul de acțiune al ONU solicită accelerarea soluțiilor revoluționare pentru a aborda provocările globale cu care se confruntă oamenii și planeta, de la sărăcie și chestiuni legate de gen, la schimbările climatice, inegalitate și eliminarea deficitului de finanțare;

AC.  întrucât nutriția este un aspect important care stă la baza realizării a cel puțin 12 dintre cele 17 ODD-uri și este indisolubil legată de alte aspecte esențiale ale dezvoltării durabile, fie pentru că depinde de acestea (de exemplu, apă, salubritate, igienă și agricultură), fie pentru că contribuie la ele (de exemplu, sănătatea și ocuparea forței de muncă) sau pentru că are rol în ambele (de exemplu, egalitatea de gen și educația);

AD.  întrucât Acordul de la Marrakesh din 1994 și, în special, Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind agricultura au contribuit la specializarea regiunilor agricole; întrucât această specializare a dus la regiuni cu un nivel ridicat al exporturilor și la regiuni care depind aproape integral de importuri; întrucât această situație nu este rezilientă în fața crizelor, cum ar fi războaiele, și constituie unul dintre factorii care contribuie la actuala instabilitate alimentară mondială;

AE.  întrucât o dependență ridicată de importurile de alimente expune în mare măsură populațiile la volatilitățile pieței mondiale, în special persoanele care cheltuiesc o parte importantă din venitul lor pentru nevoile zilnice de hrană;

AF.  întrucât instabilitatea piețelor internaționale duce la insecuritate alimentară în țările care nu dispun de politici agricole solide, deoarece perioadele de prețuri scăzute au un impact negativ asupra capacităților de producție și conduc la o creștere a importurilor, ceea ce face ca populațiile urbane să fie vulnerabile atunci când prețurile la nivel mondial cresc;

AG.  întrucât politicile agricole sunt principalele politici macroeconomice și, din cauza lipsei de protecție împotriva volatilității extreme a prețurilor la nivel mondial, daunele cauzate de inflație sunt devastatoare pentru economiile emergente;

AH.  întrucât suveranitatea alimentară este dreptul oamenilor și al țărilor de a-și defini propriile politici agricole și alimentare; întrucât acest concept urmărește să permită fiecărei țări să își hrănească propria populație și să fie auto-suficientă și autonomă; întrucât intenția Strategiei „De la fermă la consumator” de a reduce dependența fermierilor de rezultatele externe se aliniază la această definiție;

AI.  întrucât Pactul verde european și Strategia „De la fermă la consumator” prevede măsuri cuprinzătoare privind agricultura, nu numai pentru a preveni criza climatică și a biodiversității în Europa, ci și pentru a asigura securitatea alimentară și a îmbunătăți nutriția și sănătatea publică; întrucât acesta servește drept model pentru investițiile în domeniul finanțării dezvoltării, cu scopul de a valorifica reziliența și autonomia alimentară a țărilor în curs de dezvoltare;

AJ.  întrucât Strategia „De la fermă la consumator” urmărește să reducă utilizarea factorilor de producție agricolă și, mai ales, să reducă utilizarea, în general, a pesticidelor chimice cu 50 %, a celor mai periculoase pesticide cu 50 % și a îngrășămintelor cu cel puțin 20 % până în 2030;

AK.  întrucât nutriția este o investiție importantă, deoarece o nutriție bună în primele o mie de zile din viața unui copil este esențială pentru ca el să poată atinge întregul potențial fizic, intelectual și uman; întrucât foametea și malnutriția afectează negativ capacitatea copiilor de a învăța și îi influențează să abandoneze școala, reprezintă o povară pe tot parcursul vieții pentru indivizi și societăți și au un impact negativ asupra dezvoltării economice umane și naționale; întrucât, prin urmare, o nutriție bună este piatra de temelie a prosperității societăților;

AL.  întrucât, în perioada de vârf a pandemiei de COVID-19, închiderea școlilor a lăsat 370 de milioane de copii fără acces la o masă sigură la școală, care adesea era singura lor masă caldă pe zi; întrucât programele de mese școlare reprezintă un element important în combaterea foametei în rândul copiilor și a formelor multiple de malnutriție; întrucât, pe de altă parte, insecuritatea alimentară perturbă funcționarea societății, inclusiv capacitatea familiilor de a-și trimite copiii la școală și, pentru că crește nivelul de stres asupra familiilor, poate fi un factor determinant al violenței domestice și pe criterii de gen; întrucât, pentru fiecare dolar investit în intervenții legate de nutriție, se pot genera în schimb venituri de 16 dolari;

AM.  întrucât, la fel ca în alte domenii ale ajutorului umanitar și pentru dezvoltare, nevoile tot mai mari nu sunt însoțite de resurse adecvate, ceea ce duce la creșterea rapidă a deficitului de finanțare, ceea ce necesită abordări mai inteligente și mai sistemice, o transformare sistemică în direcția unor sisteme alimentare echitabile din punct de vedere social, deoarece sistemele noastre alimentare actuale exacerbează inegalitățile socioeconomice și de gen care împiedică accesul la o alimentație sănătoasă, echitabilă și sustenabilă;

AN.  întrucât femeile joacă un rol-cheie în a hrăni lumea, în calitate de agricultoare, îngrijitoare și producătoare (acestea produc 60-80 % din alimente în țările în curs de dezvoltare), dar au un acces inegal la alimente și la resursele, serviciile și activele care le sporesc randamentul și veniturile; întrucât femeile preiau 75 % din activitățile de îngrijire și casnice neremunerate, iar femeile din comunitățile rurale și din țările cu venituri mici petrec până la 14 ore pe zi în activități de îngrijire;

AO.  întrucât inegalitatea de gen influențează distribuția forței de muncă și conduce la o sarcină de îngrijire disproporționată și neremunerată pentru femei și fete;

AP.  întrucât este necesar să se garanteze protecția drepturilor femeilor și fetelor la toate nivelurile și să li se ofere spațiu în procesele decizionale; întrucât femeile și fetele sunt cele mai afectate de schimbările climatice și de dezastre, ceea ce cauzează o mai mare vulnerabilitate din cauza agravării riscurilor;

AQ.  întrucât inegalitățile de gen au impact direct asupra nutriției, modelând dinamica alimentară din gospodărie și din comunitate în moduri care afectează producția, accesul și capacitatea femeilor și fetelor de a-și permite și de a furniza alimente, îngrijire și servicii de sănătate și salubrizare pentru ele însele; și le poate expune unui risc mai mare de violență de gen și violență în cuplu;

AR.  întrucât eliminarea disparității de gen între femeile și bărbații agricultori ar putea crește producția agricolă cu 2,5 % până la 4 % în regiunile cele mai sărace și ar putea reduce foametea la nivel mondial cu 17 %;

AS.  întrucât femeile reprezintă 43 % din forța de muncă agricolă din țările partenere, acest procent crescând la 50 % sau mai mult în unele țări din Asia și Africa Subsahariană, însă femeile reprezintă doar mai puțin de 20 % din deținătorii de terenuri agricole;

AT.  întrucât în întreaga lume există 608 milioane de exploatații agricole familiale, care ocupă între 70 % și 80 % din terenurile agricole ale lumii, reprezentând peste 90 % din totalul fermelor la nivel mondial și producând aproximativ 80 % din hrana mondială în termeni valorici;

AU.  întrucât o treime din hrana produsă la nivel mondial fie se pierde, fie este risipită; întrucât eforturile sporite de reducere a pierderilor și a risipei de alimente prin aplicarea economiei circulare în sistemele de producție agricolă, pentru a spori sustenabilitatea și eficiența în utilizarea resurselor producției agricole, sunt esențiale pentru abordarea insecurității alimentare și a malnutriției și pentru protejarea biodiversității la nivel mondial;

AV.  întrucât abordarea securității alimentare și nutriționale presupune nu doar mai multă finanțare, ci și o atenție și eforturi politice decisive,

AW.  întrucât unele țări terțe au creat o serie de proiecte inovatoare, cum ar fi inițiativa „Great Green Wall” din Africa, care promovează proiecte agroecologice;

AX.  întrucât Comitetul pentru securitatea alimentară mondială este cea mai importantă platformă internațională și interguvernamentală inclusivă în care toate părțile interesate pot să coopereze în vederea atingerii obiectivului comun de asigurare a securității alimentare și a nutriției pentru toți;

AY.  întrucât, la 20 decembrie 2017, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat un proiect prin care a declarat perioada 2019-2028 drept Deceniul agriculturii familiale în cadrul Organizației Națiunilor Unite;

AZ.  întrucât drepturile agricultorilor au fost stabilite în temeiul Tratatului internațional al FAO privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură din 2004, dar întrucât normele privind proprietatea intelectuală au fost adesea în conflict cu aceste drepturi, punând în pericol sistemele de semințe locale, tradiționale și indigene;

BA.  întrucât este esențial ca UE să joace un rol activ în combaterea insecurității alimentare, dat fiind că UE furnizează aproape jumătate din asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) la nivel mondial,

Securitatea alimentară și nutriția în centrul redresării după pandemia de COVID-19

1.  este alarmat de faptul că nu suntem pe drumul cel bun și că este foarte puțin probabil ca obiectivele în materie de nutriție să fie atinse până în 2025 sau ca foametea să fie eradicată până în 2030, ceea ce reprezintă ambiția ODD 2 „zero foamete”; reamintește că foametea și insecuritatea alimentară sunt din nou în creștere în întreaga lume; constată cu îngrijorare că aproximativ 660 de milioane de persoane ar putea continua să se confrunte cu foametea până în 2030, inclusiv din cauza consecințelor pandemiei de COVID-19; reamintește că sunt necesare acțiuni îndrăznețe, în special în ceea ce privește inegalitățile în accesul la hrană, pentru a accelera progresele către obiectivul „zero foamete”; reamintește că eradicarea malnutriției în toate formele sale și ODD 2 ar trebui să fie considerate priorități în toate politicile, acordând o atenție deosebită persoanelor aflate în situațiile cele mai vulnerabile;

2.  subliniază că sistemele alimentare joacă un rol esențial în eradicarea sărăciei și în realizarea ODD 1, abordând totodată malnutriția și coexistența supraalimentației și a subnutriției, care vor fi esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de sănătate din cadrul ODD 3; subliniază că va fi imposibil să se gestioneze în mod durabil resursele de apă pentru a realiza ODD 6 fără ca agricultura să joace un rol central și că gestionarea sustenabilă a pescuitului este fundamentală pentru conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor și mărilor și pentru realizarea ODD 14; reamintește, prin urmare, că sistemele alimentare în sens mai larg trebuie să reflecte, de asemenea, angajamentele noastre privind consumul și producția sustenabile în cadrul ODD 12, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora în cadrul ODD 13, precum și protecția, refacerea și gestionarea durabilă a ecosistemelor terestre în cadrul ODD 15; 

3.  reamintește rolul esențial al pescuitului la scară mică pentru securitatea alimentară și nutriție; subliniază că acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil trebuie să fie în acord cu cele mai bune date științifice disponibile și nu trebuie nici să submineze securitatea alimentară pe plan local, nici să fie o amenințare pentru întreprinderile de pescuit la scară mică în țări din afara UE, punându-le în concurență directă cu navele UE; solicită ca acordurile să fie aliniate la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, la obligațiile UE în materie de mediu și la obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului, prin creșterea sprijinului sectorial și consolidarea dispozițiilor privind sustenabilitatea în ceea ce privește surplusurile, capturile aruncate înapoi în mare și abordarea precaută;

4.  subliniază că pandemia de COVID-19, care a generat criză economică și închiderea frontierelor, precum și conflictul actual din Ucraina, au scos la iveală vulnerabilitățile sistemului alimentar mondial; subliniază și reamintește Comisiei Europene și statelor membre că este important să se creeze legături mai puternice între politicile pe termen scurt, mediu și lung pentru a asigura caracterul incluziv al planurilor de redresare în urma pandemiei de COVID-19, acordându-se totodată o atenție deosebită grupurilor celor mai vulnerabile, cum ar fi copiii, tinerii, femeile, persoanele în vârstă și populațiile indigene;

5.  îndeamnă UE să protejeze dreptul la hrană al țărilor în curs de dezvoltare și auto-suficiența, ca mijloc de realizare a securității nutriționale, a reducerii sărăciei și a unor lanțuri de aprovizionare globale incluzive, sustenabile și echitabile și a unor sisteme alimentare mai sustenabile; îndeamnă, de asemenea, UE să sprijine piețele locale și regionale, acordând o atenție deosebită femeilor și agriculturii familiale, cu scopul de a asigura aprovizionarea cu alimente accesibile și la prețuri rezonabile și dispozitive de siguranță socială mai puternice pentru a garanta că persoanele cele mai vulnerabile continuă să aibă acces la alimente chiar și în situații de urgență sau de criză;

6.  reamintește că Ucraina și Rusia sunt actori importanți pe piața mondială a exporturilor de alimente; prin urmare, pentru o serie de țări cu niveluri ridicate ale foametei, Ucraina și Rusia au un impact extrem de mare, deoarece importă o parte semnificativă din grâul pe care îl consumă din Ucraina sau Rusia;

7.  subliniază că guvernele ar trebui să evite, în acest context, interdicțiile la export și să identifice măsuri de sprijinire a restructurării și reglementării piețelor agricole prin creșterea transparenței acestora și prin stabilirea de noi norme pentru a preveni ca speculațiile financiare excesive să alimenteze volatilitatea prețurilor la produsele alimentare, care, în special în contextul războiului, pot crește în mod artificial prețurile cu ridicata și pot duce la volatilitatea pieței și pot afecta în special țările în curs de dezvoltare și populațiile cele mai vulnerabile;

8.  regretă profund speculațiile financiare cu produse agricole și alimentare și invită Comisia să prezinte urgent propuneri pentru a pune capăt acestor speculații, în special în contextul războiului, pentru a asigura stabilitatea pieței și a producției agricole; reamintește, în acest sens, că instabilitatea structurală a piețelor agricole internaționale reprezintă o amenințare la adresa securității alimentare mondiale și a stabilității politice în multe țări în curs de dezvoltare; invită Comisia și statele membre să sprijine normele internaționale care vizează stoparea speculațiilor financiare cu produse agricole și alimentare și a practicilor speculative;

9.  reamintește că dreptul la hrană este un drept al omului; solicită acțiuni cuprinzătoare și puternice ale UE care să însoțească realizarea deplină și progresivă a acestui drept, ca mijloc de atingere a securității alimentare pentru toți; este foarte preocupat de creșterea bruscă a insecurității alimentare în ultimii ani;

10.  subliniază că criza energetică și fenomenele meteorologice nefavorabile de dinaintea războiului din Ucraina au condus la o creștere bruscă a prețurilor produselor agricole de bază pe piața mondială și solicită, în acest context, o asistență alimentară sporită și mai eficientă, în efortul de a corela mai bine ajutorul urgent cu soluțiile pe termen lung; în special, invită Comisia Europeană și statele membre ale UE să își sporească contribuțiile la Programul Alimentar Mondial și la acțiunile care vizează transformarea sistemelor noastre alimentare, prin sprijinirea diversității și calității producției și prelucrării agricole în țările partenere și prin măsuri de combatere a sărăciei structurale și a inegalităților care persistă drept cauze subiacente ale insecurității alimentare;

11.  ia act cu îngrijorare de faptul că invadarea Ucrainei de către Rusia va avea un impact masiv, în sens mai larg, care va exacerba și mai mult insecuritatea alimentară existentă și impactul pandemiei de COVID-19; constată cu și mai multă îngrijorare că Ucraina este un producător important de produse alimentare de bază, cum ar fi grâul, porumbul și uleiurile vegetale; invită Comisia să elaboreze măsuri ambițioase pentru securitatea alimentară și să le pună în aplicare pe termen scurt, mediu și lung; reamintește că UE trebuie să se asigure că dreptul la hrană pentru toți nu este o marfă de piață; reamintește că foametea se află printre cele câteva consecințele potențiale care trebuie luate în considerare în mod serios ca rezultat al războiului, dacă liderii mondiali nu iau măsuri de contracarare;

12.  subliniază că războiul din Ucraina arată cât de mult depind țările cu venituri mici de piața mondială pentru aprovizionarea cu alimente de bază, bazându-și securitatea alimentară pe câteva țări exportatoare de cereale, ceea ce face ca aceste țări să fie și mai vulnerabile la perturbările pieței și la creșterea prețurilor; reamintește că, pentru a-și hrăni populația, 14 țări cu venituri mici sau medii inferioare importă peste 50 % din grâul lor din Rusia și Ucraina, unele dintre acestea confruntându-se deja cu condiții de foamete;

13.  subliniază că, pentru a absorbi șocurile provocate de conflicte și pentru a rămâne reziliente, țările care depind de importurile de alimente din Ucraina și Federația Rusă ar trebui să își diversifice sursele de aprovizionare cu alimente bazându-se pe alte țări exportatoare, pe stocurile de alimente existente sau prin sporirea diversității bazelor lor de producție interne;

14.  invită UE și statele sale membre să acopere imediat deficitul de finanțare din apelurile umanitare ale ONU din 2022 pentru Africa de Est și Orientul Mijlociu, deoarece sprijinul pentru aceste două regiuni este în prezent subfinanțat cu 99 %; reamintește că PAM a trebuit deja să reducă rațiile pentru refugiați și alte populații vulnerabile din Africa de Est și Orientul Mijlociu din cauza lipsei de finanțare, a creșterii prețurilor și a ofertei reduse de mărfuri pe piețe, inclusiv din cauza războiului din Ucraina;

15.  subliniază că programele alimentare și nutriționale finanțate ambițios ar trebui să se afle în centrul planurilor de redresare după pandemie;

16.  îndeamnă UE să acorde prioritate alimentelor și agriculturii durabile în cadrul programării sale internaționale pentru dezvoltare și să asigure accesul la finanțare pentru comunitățile și organizațiile locale; invită UE să investească în măsuri și intervenții în parteneriate cu țările în curs de dezvoltare, care să ofere acces la alimente diverse, accesibile ca preț, sigure, sustenabile și suficient de nutritive, deoarece investițiile în alimente și nutriție reprezintă un element-cheie pentru construirea capitalului uman, precum și pentru competitivitate și realizarea ODD;

17.  evidențiază că politicile trebuie să fie specifice țării, bazate pe nevoi și adecvate contextului, deoarece sistemele alimentare sunt foarte variate; reamintește că ar trebui să se acorde prioritate producției alimentare locale prin finanțarea micilor agricultori, protecția drepturilor omului, consolidarea sistemelor agricole familiale, a cooperativelor și a lanțurilor de aprovizionare regionale;

18.  subliniază că micii agricultori sunt principalii producători de alimente din țările în curs de dezvoltare, jucând un rol-cheie în securitatea alimentară și în nutriția acestor țări; invită UE ca, în cadrul asistenței sale pentru dezvoltare, să sprijine în mod specific și să capaciteze agricultura la scară mică, agricultura familială și cooperativele, concentrându-se și pe munca decentă; subliniază că creșterea producției în agricultura la scară mică se traduce prin creșterea cantității de alimente pe piața mondială, ceea ce duce la scăderea prețurilor la alimente și la o alimentație mai bună;

19.  reamintește că tradițiile agricole locale, completate de tehnologia modernă, pot îmbunătăți producția de alimente sănătoase și nutritive; consideră că țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie în măsură să își protejeze politicile agricole publice;

20.  subliniază că producția locală de alimente și consumul local care sprijină agricultura la scară mică și garantează prețuri echitabile pentru producători și consumatori reduc dependența țărilor de importuri și vulnerabilitatea acestora la fluctuațiile internaționale ale prețurilor;

21.  subliniază că investițiile strategice în practicile agricole sustenabile pot juca un rol esențial în asigurarea unor sisteme agroalimentare mai reziliente și mai sustenabile; insistă ca investițiile UE să fie în conformitate cu Agenda 2030, cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice și cu Convenția privind diversitatea biologică; salută și încurajează investițiile UE în parteneriat cu țările în curs de dezvoltare în domeniul agroecologiei, agrosilviculturii și diversificării culturilor și reiterează faptul că investițiile sprijinite de UE în agricultură, silvicultură sau pescuit sau în întreprinderi care au un impact asupra solului, pajiștilor, pădurilor, apei sau mării trebuie să fie în conformitate, printre altele, cu Orientările voluntare ale FAO/CSA privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale (VGGT) și cu Principiile FAO/CFS pentru investiții responsabile în agricultură și sisteme alimentare; sprijină finanțarea din fonduri europene a producătorilor și a întreprinderilor agroalimentare, astfel încât să poată face investițiile necesare pentru a se alina la cerințele Sistemului de analiză a riscurilor și punctele critice de control, prin implementarea de măsuri menite să elimine orice potențial risc asociat cu securitatea alimentară;

22.  subliniază că lanțurile scurte de aprovizionare au un potențial major de a aborda deficiențele actuale ale sistemului alimentar și reamintește că agricultura favorabilă climei implică, printre altele, reducerea dependenței de energia din combustibili fosili, inclusiv de utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor chimice;

23.  salută toate inițiativele de punere în aplicare sau de consolidare a politicilor agricole la nivel național sau regional, care vizează asigurarea unei mai mari autosuficiențe alimentare și încurajează tranziția țărilor în curs de dezvoltare către o mai mare autosuficiență, conferind fermierilor responsabilitate, proprietate și independență în crearea unor sisteme agroalimentare durabile și a unor sisteme de producție mai autonome; solicită ca, în cadrul eforturilor din domeniul agriculturii, să se pună accentul pe protejarea dreptului țărilor în curs de dezvoltare la securitate alimentară, în completarea dreptului la suveranitate alimentară(20), precum și pe consolidarea capacității acestora de a răspunde nevoilor nutriționale ale populațiilor lor;

24.  subliniază importanța protejării și promovării dreptului comunităților locale de a accesa și controla resursele naturale, cum ar fi terenurile și apa; deplânge faptul că, în multe țări în curs de dezvoltare, acapararea terenurilor este foarte răspândită; subliniază că aceasta este o practică brutală, care subminează securitatea alimentară și suveranitatea alimentară și pune în pericol comunitățile rurale;

25.  constată că, de exemplu, drepturile de pășunat și pășunile comune reprezintă drepturi tradiționale de folosință asupra terenurilor bazate pe dreptul comun și nu pe drepturi de proprietate securitizate; subliniază, cu toate acestea, importanța fundamentală a protejării acestor drepturi comune pentru populația rurală;

26.  solicită să se abordeze tensiunile sociale dintre populațiile agricole sedentare și comunitățile pastorale nomade, în special în regiunile cu conflicte etnice și religioase care se suprapun;

27.  este profund îngrijorat de dependența ridicată a țărilor în curs de dezvoltare de importurile de alimente, în special din Uniunea Europeană, mai ales când aceste importuri sunt reprezentate de produse subvenționate, al căror preț scăzut implică o concurență dăunătoare pentru agricultura la scară mică;

28.  subliniază necesitatea de a proteja drepturile agricultorilor de a menține resursele genetice în scopul securității alimentare și al adaptării la schimbările climatice; invită Comisia ca, în cadrul politicii sale privind ajutorul pentru dezvoltare, comerțul și investițiile, să sprijine sistemele agricole care sunt în conformitate cu dispozițiile Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGRFA), care protejează drepturile agricultorilor de a-și menține, controla, proteja și dezvolta propriile semințe și cunoștințe tradiționale;

29.  subliniază necesitatea de a colabora în mod consecvent cu țările, organizațiile internaționale și regionale din sectorul privat, fermierii și micii agricultori, precum și cu societatea civilă locală și comunitățile locale pentru a sprijini elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea unor obiective naționale în materie de nutriție specifice contextului, fezabile și solide; recunoaște rolul-cheie al societății civile, în special în ceea ce privește implicarea micilor agricultori prin corelarea acestora cu formarea, resursele, piețele și lanțurile valorice;

30.  consideră că este esențial să se acorde prioritate nevoilor nutriționale ale mamelor și sugarilor pentru a garanta o securitate alimentară solidă și rezilientă și invită Comisia și statele membre să sprijine autoritățile naționale din țările în curs de dezvoltare în integrarea serviciilor de nutriție în sistemele de sănătate, pentru a aborda malnutriția sub toate formele sale și a asigura continuitatea serviciilor de nutriție, în special detectarea timpurie și gestionarea la nivel comunitar a malnutriției acute și a hrănirii sugarilor și a copiilor de vârstă mică, precum și programele conexe de nutriție maternă; salută, în acest sens, realizările și activitatea mișcării SUN;

31.  îndeamnă UE să protejeze accesul și controlul micilor producători asupra terenurilor și altor resurse, printre care semințele fermierilor, accesul la apă și accesul la infrastructura care leagă comunitățile rurale de piețele teritoriale, inclusiv din zonele urbane;

32.  invită UE să asigure finanțarea adecvată și crearea în comun de cunoștințe și inovații tehnice prin intermediul cercetării conduse de fermieri, inclusiv prin sprijinirea organizațiilor de mici producători și a asociațiilor de femei, precum și a activităților lor colective de prelucrare și comercializare;

33.  invită Comisia să stabilească legături strânse cu țările partenere în vederea schimbului de cunoștințe în agricultură; subliniază expertiza sectorului agricol european și subliniază necesitatea de a acorda prioritate parteneriatelor în domeniul cercetării și inovării în agricultură, inclusiv prin intermediul programului Orizont Europa, și de a stimula inovațiile responsabile și etice pentru a promova practicile agricole sustenabile în scopul creșterii randamentelor și a producției agricole; solicită, în acest sens, să se folosească într-o mai mare măsură contribuțiile cunoștințelor tradiționale locale la tranziția justă, în special în ceea ce privește practicile agricole, pescuitul și protecția pădurilor, capacitând astfel populația și comunitățile locale;

34.  ia act de rezultatele pozitive ale sprijinului bugetar demonstrate de cel de-al 6-lea raport intermediar referitor la Planul de acțiune privind nutriția ca mecanism de investiții sustenabile, cu impact și relevante pentru fiecare țară în domeniul nutriției;

35.  solicită UE să integreze obiectivele nutriționale globale și naționale în programele de dezvoltare și strategiile de țară relevante; solicită UE și statelor sale membre să mobilizeze investiții financiare pe termen lung în securitatea alimentară și nutrițională și în agricultura, pescuitul și acvacultura sustenabile și să încurajeze țările partenere să investească mai mult în aceste sectoare prin intermediul bugetelor lor naționale;

36.  îndeamnă UE să acorde prioritate securității alimentare, protecției biodiversității și agriculturii durabile în cadrul programării sale internaționale pentru dezvoltare cu țările partenere, ținând seama de nevoile locale specifice ale acestora, asigurând în același timp accesul la finanțare pentru comunitățile locale și organizațiile care le sprijină; invită UE și statele sale membre să își evalueze și să își monitorizeze investițiile, cu participarea societății civile, pentru a se asigura că acestea combat în mod concret sărăcia și insecuritatea alimentară;

37.  subliniază rolul UE de facilitator în transformarea sistemelor alimentare mondiale, astfel încât acestea să poată deveni mai reziliente, mai sustenabile și mai echitabile; subliniază că strategia „De la fermă la consumator” este un cadru de politică ambițios al UE care promovează un sistem agroalimentar mai sustenabil și rezilient și sprijină o tranziție justă și globală către sisteme agroalimentare sustenabile care sunt în beneficiul oamenilor, al naturii și al creșterii economice și care conservă resursele naturale conform obiectivelor Strategiei privind biodiversitatea; reamintește intenția strategiei „De la fermă la consumator” de a reduce dependența fermierilor de producția externă;

38.  îndeamnă UE și statele sale membre să își respecte angajamentul lor internațional privind clima și biodiversitatea, Pactul verde și Strategia „De la fermă la consumator” și să aplice în consecință recomandările IPCC de adaptare la schimbările climatice, în special în contextul în care criza provocată de pandemie și războiul din Ucraina demonstrează vulnerabilitatea pieței alimentare mondiale la perturbări;

39.  îndeamnă Comisia să își accelereze eforturile de a sprijini țările partenere să reducă cu 7 milioane, până în 2025, numărul copiilor cu vârste de până la cinci ani care au un retard de creștere, așa cum se prevede în planul de acțiune al UE privind nutriția;

40.  invită Uniunea Europeană să sprijine în continuare țările partenere să reintroducă alimente diverse și nutritive pentru copiii de vârstă școlară prin programe de mese școlare, preferând alimentele produse la nivel local și de manieră sustenabilă și acordând o atenție deosebită copiilor celor mai vulnerabili; evidențiază și utilitatea programelor de achiziții publice în promovarea sprijinului public pentru achizițiile de la micii fermieri și producătorii locali la aprovizionarea cu alimente nutritive în scopul distribuției;

41.  salută sprijinul acordat de Comisia Europeană și de mai multe state membre Coaliției privind alimentația în școli în urma summitului privind sistemele alimentare; consideră important ca intervențiile în domeniul nutriției și sănătății în țările în curs de dezvoltare să fie dublate de abordări specializate în domeniu;

42.  reamintește că circa 811 milioane de persoane din lume suferă de foame și că aproximativ 2 miliarde de persoane suferă de malnutriție cronică, în special în Africa Subsahariană și Asia, ducând lipsă de vitamine și minerale esențiale; reamintește că aceste efecte sunt deosebit de devastatoare pentru copii în prii trei ani de viață, deoarece, dacă nu dispun de oligoelemente esențiale, cum ar fi vitamina A, fierul sau zincul, vor suferi toată viața de retard în dezvoltare și deficiențe psihice, cu efecte nu doar asupra lor, ci și asupra unor economii întregi; subliniază că foametea și malnutriția se numără, prin urmare, printre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării;

43.  salută angajamentul pe care și l-a asumat UE în cadrul Summitului privind nutriția pentru creștere să investească 2,5 miliarde EUR în perioada 2021-2024 în lupta împotriva malnutriției; îndeamnă UE să își asume rolul de lider în vederea atingerii acestui obiectiv;

44.  ia act de faptul că pandemia de COVID-19 a demonstrat interconexiunile dintre sănătatea umană, a plantelor și a animalelor, sănătatea mediului și securitatea alimentară; subliniază că bolile care afectează animalele și plantele continuă și ele să perturbe securitatea alimentară prin întreruperea aprovizionării cu alimente la nivel mondial; invită Comisia Europeană și statele membre să își unească eforturile cu comunitatea internațională în jurul principiului „Sănătatea tuturor” pentru a reproiecta sistemele alimentare, a îmbunătăți rezistența acestora și a asigura o mai bună sănătate și securitate alimentară pentru toți;

45.  reamintește că cercetările sugerează că transformarea sistemelor alimentare ar putea elibera cele 12000 de miliarde de dolari americani cheltuiți pe costul ascuns al alimentelor și că redirecționarea unora dintre aceste fonduri ar putea preveni noi daune pentru mediu și pentru sănătatea oamenilor și ar putea contribui, în schimb, la mobilizarea mai multor angajamente de finanțare a tranziției, după cum au solicitat statele membre și liderii lor la COP 26 de la Glasgow;

46.  reamintește că schimbările climatice vor exercita o presiune din ce în ce mai mare asupra producției de alimente și a accesului la acestea, în special în regiunile vulnerabile, subminând securitatea alimentară și nutriția; subliniază concluziile raportului IPCC din 2022, potrivit cărora încălzirea globală va slăbi treptat sănătatea solului și serviciile ecosistemice, de exemplu polenizarea, accentuarea prezenței dăunătorilor și a bolilor, reducerea biomasei animale marine și subminând productivitatea alimentară în multe regiuni, pe uscat și în oceane; salută recomandările sale de adaptare la schimbările climatice prin promovarea principiilor și practicilor agroecologice, a agrosilviculturii, a adaptării bazate pe comunitate, a gestionării bazate pe ecosisteme în sectorul pescuitului și al acvaculturii, precum și prin alte abordări care respectă procesele naturale pentru a sprijini securitatea alimentară, nutriția, sănătatea și bunăstarea;

Consolidarea rezilienței la viitoare șocuri

47.  reamintește că consolidarea rezilienței trebuie să integreze creșterea frecvenței și a intensității conflictelor și a dezastrelor naturale, în special a secetei, cicloanelor și inundațiilor, precum și a crizelor sanitare, a pierderii biodiversității, a inegalităților structurale și a șocurilor economice, care adesea au efecte multiple asupra celor mai vulnerabili; subliniază că investițiile strategice în practicile agricole sustenabile pot juca un rol esențial în asigurarea unor sisteme agroalimentare mai reziliente și mai sustenabile;

48.  îndeamnă UE să promoveze o finanțare previzibilă, specifică și direcționată pentru acțiuni anticipative și timpurii, cu scopul de a preveni insecuritatea alimentară, de a reduce impactul acesteia și de a spori atenția și finanțarea adaptării și rezilienței coordonate la nivel local; solicită UE să consolideze programele de subzistență pentru a sprijini securitatea alimentară și a asigura capacitatea oamenilor de a-și genera și menține mijloacele de trai, de a-și îmbunătăți nivelul de trai și pe cel al generațiilor viitoare; îndeamnă UE să protejeze accesul micilor producători la terenuri și la alte resurse și la controlul acestora, de exemplu la semințe, la infrastructura de conectare a comunităților rurale cu piețele regionale și zonele urbane;

49.  subliniază că securitatea alimentară are un impact pozitiv asupra rezilienței populației în general și ajută oamenii să facă față mai bine șocurilor, evenimentelor extreme și crizelor prelungite;

50.  invită Comisia să revizuiască planurile actuale de gestionare a crizelor, în special în ceea ce privește producția de alimente;

51.  subliniază că strategiile de adaptare la schimbările climatice ar trebui să vizeze reducerea pierderilor și a risipei de alimente; reamintește că țările cel mai puțin dezvoltate și țările cu venituri mici prezintă un potențial ridicat de reducere a risipei de alimente prin investiții mai mari în infrastructura de depozitare, ambalare și transport; subliniază importanța punerii în aplicare a economiei circulare în cadrul sistemelor de producție agricolă pentru a le spori sustenabilitatea și eficiența utilizării resurselor, precum și pentru a reduce pierderile și risipa de alimente în cea mai mare măsură posibilă; invită Comisia Europeană și toate statele membre să instituie și să pună în aplicare programe de prevenire a risipei de alimente care să includă promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente, care reduc riscul de a genera deșeuri alimentare; evidențiază importanța dezvoltării și actualizării unei baze de date la nivel global, accesibilă autorităților competente, astfel încât să existe o evidență a stocurilor de materii prime, în special a stocurilor de cereale, pentru a crea toate premisele pentru un sistem care să asigure în permanență un nivel confortabil de securitate alimentară și să reducă la minimum riscul de risipă alimentară;

52.  subliniază că securitatea alimentară depinde de atingerea obiectivelor climatice, de combaterea pierderii biodiversității și de asigurarea unor ecosisteme terestre, costiere și marine sănătoase; subliniază că, prin urmare, este esențial să se combată poluarea cu materiale plastice și poluarea difuză;

53.  subliniază că producția de biocombustibili are un impact asupra securității alimentare, deoarece deviază produsele agricole de bază, cum ar fi cerealele, boabele de soia, uleiul de rapiță, porumbul și trestia de zahăr, de la producția de alimente; consideră că asigurarea unor politici mai flexibile și mai bine coordonate la nivel internațional privind biocombustibilii este esențială pentru optimizarea utilizărilor produselor alimentare, beneficiind în același timp de potențialul stabilizator al acestei oportunități alternative; invită UE să acorde prioritate producției de alimente în detrimentul producției de biocombustibili agricoli, respectând și ierarhia deșeurilor și ținând seama de principiul utilizării în cascadă, pentru a asigura aprovizionarea suplimentară cu alimente și pentru a stabiliza piețele mondiale de produse alimentare de bază;

54.  remarcă importanța legăturilor strategice dintre Africa și Europa, bazate pe progresele realizate în ceea ce privește agenda de acțiune pentru transformare rurală UA (Uniunea Africană) - UE; reamintește Rezoluția Parlamentului European din 16 septembrie 2020 referitoare la cooperarea UE-Africa în domeniul securității în Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii, care a reamintit că insecuritatea alimentară este adesea o cauză fundamentală a terorismului și a conflictelor armate; solicită așadar integrarea deplină a abordării bazate pe legătura dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării și pace în strategiile de securitate din țările terțe, ceea ce necesită sprijinirea furnizării de servicii de bază, inclusiv a securității alimentare, cu implicarea comunităților locale;

55.  reamintește că, până în 2030, inițiativa „Marele zid verde” din regiunea Sahel vizează refacerea a 100 milioane de hectare de terenuri degradate în prezent, sechestrarea a 250 de milioane de tone de carbon și crearea a 10 milioane de locuri de muncă în zonele rurale, care împreună ar trebui să sprijine 15 din cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, să reducă sărăcia și foametea, să consolideze reziliența locală la schimbările climatice, să îmbunătățească sănătatea și bunăstarea, să creeze locuri de muncă și să stimuleze creșterea economică;

56.  invită UE să extindă sprijinul pentru sistemele naționale de protecție socială, inclusiv pentru asistența socială pe bază de numerar, receptivă la șocuri, cu scopul de a aborda inegalitatea veniturilor într-un mod care să țină seama de conflicte și în conformitate cu principiul de a nu face rău și să protejeze accesul la alimente pentru categoriile vulnerabile prin îmbunătățirea puterii lor de cumpărare;

57.  sprijină instituirea unui instrument financiar care să ajute țările africane să reducă deficitul de finanțare existent pentru a dezvolta urgent planuri de protecție socială, fie prin intermediul viitorului Accelerator global pentru locuri de muncă și protecție socială, fie prin crearea unui Fond global pentru protecție socială;

58.  subliniază că este important să se sprijine și să se promoveze activități de partajare a cunoștințelor și de învățare inter pares, de exemplu de la fermier la fermier și de la întreprindere la întreprindere, în domeniul producției, prelucrării și al comercializării; atrage atenția asupra importanței centrale a sectorului agricol și alimentar în economie și pentru a asigura oportunități de muncă decentă și sustenabilă în zonele rurale; subliniază că acest lucru privește, în majoritatea cazurilor, micile exploatații agricole și fermele familiale; ia act de importanța de a promova și consolida măsurile și instrumentele care sprijină creșterea calității produselor, diversificarea produselor, modernizarea sustenabilă a practicilor agricole, condițiile de muncă sigure și măsurile de consolidare a rezilienței fermierilor;

59.  constată că inegalitățile de gen limitează productivitatea și eficiența agricolă și, prin urmare, subminează dezvoltarea; reamintește că emanciparea femeilor și a fetelor este esențială pentru nutriție, sănătate, securitatea alimentară și consolidarea rezilienței; subliniază că consolidarea rolului femeilor și fetelor rămâne o provocare pentru agricultură și pentru securitatea alimentară și nutrițională; invită Comisia Europeană și statele membre să sprijine antreprenoriatul, ocuparea forței de muncă și reprezentarea politică în rândul femeilor, să asigure includerea perspectivei de gen în gestionarea securității alimentare și să asigure participarea femeilor la procesul decizional legat de acest domeniu, inclusiv a femeilor care aparțin minorităților discriminate;

60.  îndeamnă UE și statele sale membre să depună eforturi, în special prin intermediul ajutorului pentru dezvoltare, pentru a contribui la abordarea discriminării cu care se confruntă femeile, în special în ceea ce privește accesul femeilor fermieri la terenuri, resurse productive și servicii financiare; reamintește că în Africa, de exemplu, aproape jumătate din muncile agricole sunt efectuate de femei, în condițiile în care majoritatea femeilor fermieri aparțin categoriei micilor fermieri sau celei a fermierilor de subzistență și nu au accesul necesar la informații, credite, terenuri, resurse sau tehnologie; încurajează promovarea drepturilor la moștenire ale femeilor și fetelor și invită UE să sprijine țările partenere, în special în ceea ce privește recunoașterea de către aceste țări a drepturilor funciare ale femeilor; îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să promoveze abordări transformatoare din perspectiva genului în agricultură, pescuit și sisteme alimentare prin emanciparea femeilor din mediul rural, prin reforme politice specifice pentru a avea legi mai echitabile în materie de proprietate funciară, precum și inițiative specifice axate pe capacitarea economică și accesul la finanțare, astfel cum se menționează în Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III;

61.  constată că femeile din mediul rural produc mai mult de jumătate din alimentele lumii, în ciuda dezavantajelor structurale; subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți accesul femeilor din mediul rural și controlul lor asupra terenurilor, a resurselor productive, a activelor și piețelor, ca o condiție necesară pentru îmbunătățirea securității alimentare la nivel mondial; îndeamnă Uniunea Europeană să acorde o atenție deosebită femeilor din mediul rural și emancipării lor economice, sociale și politice; reamintește Orientările voluntare în contextul securității alimentare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare ca instrument adecvat pentru eliminarea barierelor din sistemele tradiționale și cutumiare de moștenire și pentru familiarizarea femeilor cu drepturile lor statutare(21);

62.  reamintește importanța strategică a investițiilor în biodiversitatea agricolă la nivel de fermă pentru a asigura o alimentație sănătoasă, calitatea și diversificarea alimentației, precum și aportul adecvat de nutrienți; subliniază, în special, că femeile și fetele au o probabilitate mai mare de a obține o alimentație minim diversificată și adecvată cu oligoelemente prin diversificarea agricolă și producția de subzistență a unor culturi alimentare diverse(22);

63.  subliniază importanța transformării rurale și a consolidării unor lanțuri valorice locale, regionale și transparente pentru a crea locuri de muncă durabile, a evita încălcarea drepturilor omului și a atenua schimbările climatice; subliniază necesitatea de a sprijini tinerii și femeile, în special prin formare, acces la credite și acces la piețe; solicită implicarea acestora în elaborarea politicilor agricole, precum și sprijinirea acțiunilor colective prin intermediul organizațiilor mici de producători;

64.  reamintește că, pentru combaterea malnutriției, educația și sensibilizarea reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru un stil de viață sustenabil și pentru o societate de succes;

65.  salută lucrările în curs ale Comitetului pentru securitatea alimentară mondială privind orientările sale voluntare pentru egalitatea de gen și capacitarea femeilor și a fetelor în contextul securității alimentare și al nutriției;

66.  reamintește că schimbările climatice și pierderea biodiversității, printre alți factori, ne amenință capacitatea de a asigura securitatea alimentară la nivel mondial și exercită o presiune suplimentară asupra sistemelor alimentare deja fragile; solicită o producție alimentară ecologică, cum ar fi agroecologia și adaptarea rezilientă la schimbările climatice, precum și conservarea și refacerea ecosistemelor naturale pentru a reduce riscurile climatice, a face față crizei climatice, a opri pierderea biodiversității, consolidând astfel reziliența sistemelor agroalimentare sustenabile; în acest sens, solicită Comisiei și statelor membre să sprijine țările partenere în adoptarea unor practici agricole durabile și a unor soluții inovatoare, inclusiv utilizarea veniturilor obținute prin licitațiile ETS și certificatele CBAM pentru a-și spori reziliența la schimbările climatice, capacitatea de adaptare și de atenuare, cu scopul de a avea sisteme alimentare mai durabile;

67.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că finanțarea în cadrul noului instrument IVCDCI include o abordare bazată pe drepturile omului, care plasează comunitățile locale și populațiile indigene în centrul eforturilor în domeniul climei, al mediului și al dezvoltării; consideră trebuie să se acorde o atenție deosebită micilor agricultori care, în general, au o capacitate mai redusă de a se adapta la efectele schimbărilor climatice; salută, în acest sens, viitorul plan de acțiune al ONU pentru acoperirea universală a serviciilor de avertizare timpurie împotriva fenomenelor meteorologice extreme și a schimbărilor climatice în următorii cinci ani, care va fi prezentat de Organizația Meteorologică Mondială în cadrul Conferinței ONU privind schimbările climatice (COP 27) din Egipt; reamintește că trimisul special pentru Summitul ONU privind sistemele alimentare a subliniat că intersecția dintre aspecte precum clima și alimentele este profundă;

68.  invită Comisia să ofere sprijin țărilor în curs de dezvoltare pentru a-și dezvolta și proteja industriile sensibile și incipiente, a promova securitatea alimentară, a sprijini atenuarea schimbărilor climatice în agricultură și pentru a îndeplini standardele de sustenabilitate ale UE și internaționale pentru exportul produselor lor agricole;

69.  consideră că este important ca țările în curs de dezvoltare să fie ajutate să adopte politici publice agricole și alimentare care să poată satisface nevoile populației lor în creștere rapidă; subliniază că o politică privind securitatea alimentară trebuie să aibă ca obiectiv principal furnizarea de alimente suficiente, hrănitoare, sigure și la prețuri accesibile pe tot parcursul anului pentru cetățenii săi într-un mod sustenabil, garantând, în același timp, un venit echitabil și un nivel de trai echitabil pentru agricultori; constată că, de-a lungul istoriei politicii agricole comune, eliminarea subvențiilor la export și decuplarea plăților directe au redus semnificativ riscul practicilor de dumping în țările terțe; invită Comisia și statele membre să acorde mai mult sprijin dezvoltării agricole, capabile să asigure securitatea alimentară în țările în curs de dezvoltare și să își sporească în mod decisiv investițiile în dezvoltarea rurală teritorială;

70.  subliniază că sistemele alimentare sunt factori importanți ai emisiilor de gaze cu efect de seră; ia act de faptul că consolidarea rezilienței la schimbările climatice a sistemelor alimentare va necesita integrarea adaptării la schimbările climatice și a reducerii și gestionării riscurilor de dezastre în politicile pe termen scurt, mediu și lung; invită Comisia și statele membre să însoțească țările în curs de dezvoltare în acest proces;

71.  invită UE să protejeze accesul micilor fermieri la terenuri și la alte resurse, inclusiv semințe, infrastructură și apă, precum și controlul acestora;

72.  invită UE să asigure achiziții publice care să favorizeze producția agroecologică locală, norme de siguranță alimentară adecvate pentru producția la scară mică, protecția piețelor interne împotriva importurilor la prețuri scăzute, precum și educarea consumatorilor și protecția socială pentru a crește consumul de alimente nutritive locale;

73.  solicită UE să își adapteze programarea în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală pentru a sprijini în mod activ o transformare globală către sisteme alimentare sustenabile, care să poată oferi regimuri alimentare sănătoase și nutritive la prețuri accesibile, care să fie echitabile, reziliente, bazate pe drepturi și sustenabile din punctul de vedere al mediului, să acorde o atenție deosebită nevoilor femeilor și să reducă presiunea producției de alimente asupra utilizării terenurilor și a apei;

74.  subliniază că efectele schimbărilor climatice au un impact negativ critic asupra securității alimentare în țările în curs de dezvoltare și că adaptarea la schimbările climatice este esențială pentru a asigura sisteme alimentare durabile reziliente; regretă încălcarea angajamentului asumat de țările dezvoltate prin Acordul de la Copenhaga din 2009 de a asigura o finanțare previzibilă și adecvată pentru acțiunile de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare, în special pentru nevoile de adaptare, care ar fi trebuit să ajungă la 100 miliarde de dolari în 2020; invită UE să intensifice finanțarea pentru combaterea schimbărilor climatice dincolo de cadrul instrumentului IVCDCI-Europa în lume, inclusiv printr-o utilizare ambițioasă a veniturilor obținute prin licitațiile ETS și certificatele CBAM;

75.  îndeamnă Comisia să sprijine tranziția agroecologică în țările partenere pentru a asigura alimente nutritive, sigure, diverse și la prețuri accesibile pentru toți pe tot parcursul anului, conservând biodiversitatea, sporind reziliența la schimbările climatice și consolidând coeziunea socială prin reducerea inegalităților sociale; invită Comisia să sprijine dezvoltarea rețelelor alimentare locale pentru a garanta producția și consumul local, care promovează locurile de muncă la nivel local, garantează prețuri echitabile pentru producători și consumatori, reduc dependența țărilor de importuri și vulnerabilitatea acestora la fluctuațiile internaționale ale prețurilor;

76.  subliniază că investițiile și intervențiile UE ar trebui să se bazeze pe evaluări prealabile riguroase, pe transparență deplină și pe includerea părților interesate afectate de investiții și intervenții, inclusiv a organizațiilor societății civile, pentru a concepe acțiuni echitabile și a consolida capacitățile la nivel național și local, inclusiv actorii nestatali; insistă asupra recunoașterii necesității unor măsuri specifice contextului pentru a realiza o agricultură și sisteme alimentare mai durabile în țările partenere;

77.  solicită revizuirea planului de acțiune al UE privind nutriția pentru a aborda toate formele de malnutriție în contexte umanitare și de dezvoltare și a include noi angajamente financiare și politice cu caracter ambițios;

78.  constată că 45 de milioane de copii cu vârsta sub cinci ani suferă de slăbire cu emaciere musculară, definită ca greutate redusă în raport cu înălțimea, cauzată de malnutriție acută în primii ani de viață; reamintește că excesul de greutate și obezitatea în rândul adulților, adolescenților și copiilor cresc până la niveluri record, afectând 2 miliarde de persoane la nivel mondial, dintre care 70 % trăiesc în țări cu venituri mici și medii; reamintește că excesul de greutate și obezitatea sunt asociate cu riscul de boli legate de alimentație, inclusiv boli netransmisibile, deoarece malnutriția este o problemă pentru toate națiunile, indiferent de stadiul lor de dezvoltare; prin urmare, multe țări se confruntă în prezent cu o „dublă problemă” de cel puțin două tipuri de malnutriție, în care subnutriția și excesul de greutate și obezitatea coexistă; invită Comisia Europeană să revizuiască cadrul de politică pentru 2010 privind securitatea alimentară și cadrul de politică pentru 2013 privind nutriția, astfel cum au solicitat statele membre ale UE în concluziile Consiliului din 2018 privind consolidarea securității alimentare și nutriționale la nivel mondial;

79.  invită Comisia să se asigure că se ține seama pe deplin de alimentație ori de câte ori UE investește în agricultură, dezvoltare economică, protecția climei și adaptarea la schimbările climatice, protecția sănătății, sănătate și alte sectoare; sprijină revizuirea Strategiei globale în domeniul sănătății din 2010 și solicită includerea luptei împotriva malnutriției în documentul revizuit; solicită un sprijin financiar mai mare pentru a construi sisteme de sănătate puternice și reziliente pentru a rupe cercul vicios intergenerațional al malnutriției și subnutriției;

Un răspuns complementar al UE în materie de politică umanitară și de dezvoltare

80.  insistă asupra faptului că asistența umanitară ar trebui intensificată pentru țările care se confruntă cu crize alimentare sau sunt afectate de conflicte; constată că comunitatea internațională, inclusiv Uniunea Europeană, trebuie să vizeze reducerea decalajului tot mai mare dintre nevoile umanitare și resursele disponibile la nivel mondial; condamnă orice acțiune în care accesul la alimente este utilizat ca instrument de opresiune sau ca armă de război și reamintește cele patru principii umanitare: umanitate, neutralitate, imparțialitate și independență;

81.  subliniază că ajutorul umanitar poate fi mobilizat pentru a aborda situațiile imediate care pun viața în pericol atunci când capacitățile existente sunt depășite, în timp ce soluțiile finanțate de alte tipuri de ajutor pentru a preveni și a aborda cauzele insecurității alimentare și ale malnutriției trebuie urmărite simultan;

82.  salută sărbătorirea primului Forum umanitar european pentru a spori și mai mult impactul răspunsului umanitar și pentru a asigura eficacitatea și eficiența furnizării ajutorului și salută decizia de a face din acesta un eveniment anual în calendarul umanitar; subliniază importanța colaborării statelor membre în „Echipa Europa” pentru a aborda criza umanitară mondială în materie de securitate alimentară;

83.  invită guvernele statelor membre ale UE să prevină conflictele pe calea diplomației, să elimine toate formele de malnutriție și să investească mai mult în prevenirea conflictelor, acordând o atenție deosebită femeilor și fetelor, aplicând în același timp cu strictețe Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU; reamintește că ajutorul umanitar este scutit de sancțiuni internaționale; subliniază necesitatea de a găsi soluții sustenabile pe termen mediu și lung în cooperarea pentru dezvoltare pentru a aborda cauzele profunde ale insecurității alimentare;

84.  reamintește că Ucraina și Rusia reprezintă împreună aproximativ 30 % din comerțul mondial cu grâu, 32 % cu orz, 17 % cu porumb și peste 50 % cu ulei din semințe de floarea-soarelui și 20 % cu semințe de floarea-soarelui; subliniază că reducerea sau pierderea exporturilor ucrainene va afecta țările care depind în mare măsură de producția lor, inclusiv țările care se confruntă deja cu insecuritate alimentară și care sunt vulnerabile la șocurile de aprovizionare și la creșterea prețurilor, ca în cazul Africii; invită Comisia și statele membre să evalueze urgent, în coordonare cu partenerii lor internaționali și cu instituțiile internaționale relevante, toate mijloacele disponibile pentru a evita orice neplată în balanța de plăți a țărilor importatoare, inclusiv finanțarea directă și restructurarea datoriilor acestora; subliniază că este important să se acorde prioritate finanțării bazate pe granturi ca opțiune automată, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

85.  sprijină realizarea în curs a legăturii dintre ajutorul umanitar, dezvoltare și consolidarea păcii; subliniază că acest principiu ar trebui să fie inclus în continuare în asistența umanitară, precum și în programarea pentru securitatea alimentară și nutriție, susținută de orientări clare, bazate pe cele mai bune practici bazate pe dovezi;

86.  salută activitatea UE și a agențiilor ONU cu sediul la Roma, și anume FAO, PAM și IFAD, în a continua acțiunile anticipative de prevenire a crizelor înainte ca acestea să lovească și pentru a proteja grupurile cele mai vulnerabile de dezastre climatice și antropice; solicită întărirea mecanismelor de coordonare cu actorii locali de pe teren și identificarea unor legături mai strânse între acțiunile anticipative pe termen scurt și programele guvernamentale pe termen mai lung; reamintește că acțiunile anticipative favorabile incluziunii ar trebui să fie specifice contextului și conduse la nivel local și să garanteze că persoanele cele mai vulnerabile sunt auzite la nivel decizional pentru a răspunde nevoilor lor specifice;

87.  sprijină rolul activ al UE în cadrul Rețelei mondiale împotriva crizelor alimentare și solicită ca rețeaua să fie operaționalizată în continuare, în special în contexte regionale și naționale; invită statele membre să consolideze Rețeaua mondială împotriva crizelor alimentare în activitatea sa de combatere a crizelor alimentare prin intervenții multidimensionale și multisectoriale, consolidând reziliența și cunoștințele și punând în aplicare legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace; în acest cadru, invită Comisia Europeană și statele membre să colaboreze cu țările în curs de dezvoltare la elaborarea și punerea în aplicare a unor politici și strategii inovatoare la nivel național pentru a aborda insecuritatea alimentară, a stimula incluziunea economică și a realiza sisteme alimentare mai durabile;

88.  solicită îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie, a protocoalelor de acțiune timpurie și a mecanismelor de supraveghere pentru a se asigura că reacțiile în timp util sunt declanșate suficient de devreme pentru a atenua impactul pericolelor asupra securității alimentare și pentru a trece de la intervenții reactive la intervenții proactive pentru salvarea de vieți omenești prin acțiuni umanitare anticipative; sprijină Comisia pentru securitate alimentară ca cea mai importantă platformă politică internațională și interguvernamentală privind securitatea alimentară și nutriția;

89.  invită Comisia să asigure o abordare multisectorială a nutriției și să acorde prioritate integrării aspectelor de securitate alimentară și nutriție în intervențiile sale în domeniul sănătății, educației, apei, salubrității și igienei, pentru a asigura că cel puțin 20 % din asistența oficială pentru dezvoltare prin Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” este dedicată incluziunii sociale și dezvoltării umane;

90.  solicită integrarea nutriției în acoperirea universală de servicii de sănătate, deoarece aceasta este vitală pentru a pune capăt malnutriției, și nu va putea fi realizată decât dacă acțiunile esențiale în materie de nutriție sunt integrate în mod eficient ca servicii de sănătate esențiale și prioritare în sistemele de sănătate; reamintește că acoperirea universală cu servicii de sănătate este esențială pentru persoanele de-a lungul vieții, cu accent pe persoanele cele mai defavorizate și marginalizate, și ar trebui adaptată la nevoile de sănătate ale populației; reamintește că aceasta poate fi sprijinită prin asigurarea unei alimentații optime și sigure a sugarilor și a copiilor de vârstă mică, inclusiv prin alăptare, prin încercarea de a asigura o alimentație echilibrată și sănătoasă și prin intermediul meselor școlare, prin asigurarea unei educații alimentare calificate și a consilierii pentru schimbările comportamentale aferente, prin introducerea nutriției în bugetul sectorului sănătății, prin construirea unor sisteme de informare în domeniul sănătății pentru a lua măsuri în timp util și prin promovarea accesului la produse legate de nutriție eficace și la prețuri accesibile, reducând în același timp comercializarea alimentelor nesănătoase;

91.  recunoaște că nutriția ar trebui să se afle în centrul strategiilor, planurilor și bugetelor sistemelor de sănătate pentru a realiza acoperirea universală cu servicii de sănătate; solicită un sprijin financiar mai mare pentru sănătate, pentru a construi sisteme de sănătate puternice și reziliente pentru a rupe cercul vicios intergenerațional al subnutriției și pentru a preveni crizele sanitare și a răspunde la acestea; sprijină integrarea tratamentului subnutrițional și a serviciilor preventive, precum și a intervențiilor în domeniul sănătății, cum ar fi planificarea familială, sănătatea mintală și îngrijirea prenatală și postnatală în pachetele de asistență medicală esențiale ale sistemelor naționale de sănătate pentru a obține acoperirea universală;

92.  constată că securitatea alimentară este strâns legată de accesul la apă; invită așadar Comisia Europeană să integreze dreptul la apă și dezvoltarea infrastructurilor de apă și de tratare a apei în măsurile sale de securitate alimentară în țările în curs de dezvoltare;

93.  ia act de faptul că biodiversitatea alimentară și agricolă sporește reziliența la șocuri și facilitează adaptarea, menține stabilitatea și sprijină redresarea; reamintește că capacitatea agroecologiei de a reconcilia dimensiunea economică, cea de mediu și cea socială a durabilității a fost larg recunoscută în rapoarte istorice, îndeosebi cele ale IPCC și IPBES și ale Băncii Mondiale și în evaluarea agricolă globală de la nivelul FAO (IAASTD). subliniază importanța de a promova agroecologia, agrosilvicultura, producția locală și sistemele alimentare durabile care se concentrează pe dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare, atât în politicile naționale, cât și în forumurile internaționale, pentru a asigura securitatea alimentară și nutrițională pentru toți și pentru a crește productivitatea durabilă a sectorului agricol și rezistența acestuia la schimbările climatice;

94.  îndeamnă Comisia să sprijine țările partenere în dezvoltarea unor practici agricole durabile, inclusiv agroecologie, cu scopul de a spori fertilitatea solului, de a maximiza biodiversitatea și de a îmbunătăți eficiența utilizării apei ca elemente-cheie pentru o mai bună securitate alimentară; ia act de problemele generate de schimbările climatice și de declinul biodiversității și de efectele negative ale acestora asupra securității alimentare și nutriționale, precum și de necesitatea de a furniza resursele necesare pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

95.  remarcă faptul că există multe abordări agronomice și agroecologice care pot aduce beneficii altor tipuri de climă și altor situații, precum combinarea culturilor, „policulturile”, agrosilvicultura, inclusiv utilizarea arborilor leguminoși care sunt deosebit de adecvați pentru a face umbră și a proteja alte culturi și animalele și pentru atragerea și/sau extinderea circuitului apei și/sau a retenției apei;

96.  evidențiază că distrugerea pădurilor tropicale este o pierdere ireversibilă din punctul de vedere al biodiversității și al capacității de sechestrare a carbonului, precum și din cel al habitatului și modurilor de viață ale comunităților indigene care trăiesc în păduri; reamintește că pădurile contribuie masiv la atingerea obiectivelor climatice, la protejarea biodiversității și la prevenirea deșertificării și a eroziunii extreme a solului; consideră că eforturile de conservare axate, de exemplu, pe păduri, fauna sălbatică și ecosistemele marine și costiere trebuie intensificate prin utilizarea cadrelor de reglementare, a unor resurse suficiente și a datelor științifice și trebuie însoțite de acțiuni de refacere și gestionare a ecosistemelor;

97.  solicită să se țină seama de legătura dintre sănătatea publică și biodiversitate, în conformitate cu principiul „Sănătatea tuturor”; îndeamnă UE și țările partenere să recunoască și să protejeze drepturile popoarelor indigene de proprietate cutumiară și control asupra terenurilor și resurselor lor naturale, astfel cum se prevede în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii, precum și să respecte principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză;

98.  reamintește că practicile nesustenabile de intensificare a agriculturii sunt cauze majore ale degradării biodiversității la nivel mondial, inclusiv eroziunea genetică a soiurilor de culturi și de creștere a animalelor; reamintește că strategia „De la fermă la consumator” urmărește să reducă treptat, până în 2030, utilizarea și riscul general al pesticidelor chimice și periculoase din agricultură și să promoveze practici alternative; subliniază că țările sărace sunt destinatarii unei părți importante a substanțelor periculoase; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a prezenta o propunere pentru încetarea acestei practici în cadrul Strategiei UE pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice; îndeamnă însă Comisia să promoveze alternative sustenabile și ieftine la utilizarea acestor pesticide pentru a evita perturbările grave la nivelul securității alimentare în țările în curs de dezvoltare, care ar agrava foametea în rândul celor mai vulnerabile populații; solicită sprijin specific pentru educarea și formarea privind abordările sustenabile de protecție a plantelor și alternative la pesticide, precum și reducerea la minimum a expunerii la substanțe periculoase;

99.  condamnă standardele duble ale UE în ceea ce privește pesticidele, care permit exportul din UE al substanțelor periculoase interzise în UE; subliniază că utilizarea unor pesticide în agricultura intensivă în țările în curs de dezvoltare, pe lângă că aduce prejudicii mediului, afectează sănătatea lucrătorilor; solicită educarea și formarea în ceea ce privește practicile de protecție sustenabilă a plantelor, practicile agroecologice și practicile agriculturii ecologice;

100.  reamintește că rapoartele recente au constatat că sistemele alimentare contribuie cu până la o treime din emisiile de gaze cu efect de seră, până la 80 % din pierderea biodiversității și utilizează până la 70 % din apa dulce; subliniază totodată că sistemele sustenabile de producție alimentară ar trebui să fie recunoscute ca o soluție esențială la aceste provocări existente și că este posibil să se hrănească o populație mondială în creștere, protejându-ne în același timp planeta;

101.  solicită ca UE să își îndeplinească în mod activ angajamentele asumate în cadrul Anului de acțiune pentru nutriție 2021, în special cele rezultate în urma Summitului ONU privind sistemele alimentare și a Summitului privind nutriția pentru creștere și să joace un rol central în cooperarea cu comunitățile indigene în cadrul acestor eforturi, în concordanță cu propria sa strategie „De la fermă la consumator”; salută decizia Comisiei Europene de a deveni partener major în opt coaliții ale Summitului ONU privind sistemele alimentare;

102.  solicită Comisiei și statelor membre să colaboreze cu Uniunea Africană pentru a asigura un angajament și investiții mai mari pentru a aborda provocările actuale în materie de alimentație din regiune și pentru a sprijini Anul nutriției Uniunii Africane: „Consolidarea rezilienței în materie de nutriție și securitate alimentară pe continentul african: consolidarea sistemelor agroalimentare, a sistemelor de sănătate și de protecție socială pentru accelerarea dezvoltării capitalului uman, social și economic”;

103.  subliniază că tehnologiile digitale și agricultura inteligentă și de precizie oferă oportunități semnificative pentru dezvoltarea de sisteme agroalimentare sustenabile și pentru realizarea unei creșteri economice echitabile și incluzive în zonele rurale din țările în curs de dezvoltare;

104.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți securitatea alimentară și nutriția în țările în curs de dezvoltare printr-o abordare holistică și sustenabilă a sistemului alimentar; solicită Comisiei să adopte o strategie multilaterală și incluzivă, bazată pe drepturi; invită Comisia Europeană să se asigure că investițiile UE în agricultură, dezvoltare economică, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, apă, salubrizare și igienă, sănătate și alte sectoare țin seama pe deplin de nutriție, încorporând rezultate măsurabile în materie de nutriție în etapa de planificare;

105.  subliniază necesitatea ca UE să promoveze drepturile omului și dreptul la o alimentație adecvată ca principiu central și prioritate a sistemelor alimentare, pentru a asigura drepturile persoanelor celor mai marginalizate de a avea acces la alimente nutritive și recunoaște importanța Declarației ONU privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale;

106.  sprijină dezvoltarea oportunităților comerciale între UE și țările în curs de dezvoltare, care au potențialul de a stimula agricultura locală; reamintește că fermele de familie și micii agricultori și-au demonstrat capacitatea de a furniza produse diversificate și de a crește producția alimentară în mod durabil;

107.  subliniază necesitatea de a recunoaște rolul de lider al agricultorilor, al organizațiilor de producători și al reprezentanților acestora în orice strategie de consolidare a securității alimentare și subliniază că înființarea de cooperative și grupuri de producători în țările în curs de dezvoltare trebuie sprijinită pentru a consolida capacitatea colectivă a acestora de a se organiza mai eficient, de a beneficia de o poziție mai bună în cadrul lanțurilor alimentare, precum și de împărțirea valorii adăugate a produselor exportate;

108.  subliniază că liberalizarea comerțului poate afecta defrișările, schimbările climatice și declinul biodiversității, precum și producția de alimente și accesul la acestea; consideră că politica comercială și de investiții a UE față de țările în curs de dezvoltare ar trebui să se bazeze pe o politică comercială care să favorizeze apărarea pădurilor și a biodiversității, dezvoltarea agriculturii locale și a producătorilor și agricultorilor locali, să promoveze o suveranitate alimentară deplină și să reducă fenomenul acaparării terenurilor și al despăduririlor în sensul exporturilor agricole;

109.  consideră că Uniunea și statele membre ar trebui să încurajeze diferitele inițiative privind „comerțul echitabil” și să integreze obiectivele sociale și de mediu într-o manieră cuprinzătoare și holistică în dispozițiile tuturor acordurilor comerciale;

110.  reamintește că diversitatea semințelor este esențială pentru ca agricultura să devină rezilientă la schimbările climatice; reamintește că semințele obținute pe propria exploatație agricolă reprezintă, conform estimărilor, peste 80 % din necesarul total de semințe al fermierilor în unele țări africane; în consecință, solicită UE să sprijine regimurile de drepturi de proprietate intelectuală în acordurile comerciale care favorizează dezvoltarea de soiuri de semințe adaptate la nivel local și de semințe păstrate de fermieri, dar să se abțină de la a influența reforma legislației privind semințele, în special în Africa, prin adoptarea dispozițiilor UPOV din 1991, în măsura în care aceasta este incompatibilă cu dispozițiile Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGRFA);

111.  subliniază că produsele pescărești și de acvacultură sunt unele dintre cele mai sănătoase alimente și au un impact minim asupra mediului natural; subliniază că acestea pot contribui la realizarea mai multor ODD, în special a obiectivului nr. 2, „eradicarea foametei”; invită așadar Comisia să integreze produsele pescărești și de acvacultură atunci când adoptă strategii de securitate alimentară, inclusiv pentru țările în curs de dezvoltare;

112.  încurajează UE să depună în continuare eforturi în vederea încheierii negocierilor multilaterale privind subvențiile pentru pescuit în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului – punerea în aplicare a obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 14.6 – pentru a interzice anumite forme de subvenții în domeniul pescuitului care contribuie la supracapacitate și la pescuitul excesiv, pentru a elimina subvențiile care contribuie la pescuitul INN și pentru a împiedica introducerea de noi astfel de subvenții, în deplină concordanță cu obiectivele stabilite în Pactul verde european, în cel de-al 8-lea program de acțiune pentru mediu și în Acordul de la Paris;

113.  solicită ca dimensiunea globală a strategiei privind biodiversitatea să sprijine dreptul la o alimentație adecvată, să pună în aplicare Declarația ONU privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale pentru a aborda măsuri de îmbunătățire la nivel global a condițiilor de muncă ale lucrătorilor în ferme și a veniturilor micilor fermieri, care fac parte din lanțurile internaționale de aprovizionare cu alimente, și să asigure includerea principiului precauției pentru toate cerințele privind siguranța alimentelor; solicită totodată UE să își alinieze politica comercială cu obiectivele strategiei „De la fermă la consumator” și ale Strategiei privind biodiversitatea, precum și cu obiectivul neutralității emisiilor de carbon din Pactul verde european;

114.  subliniază că, pentru ca obiectivele privind sustenabilitatea să fie urmărite cu succes, contribuția țărilor terțe active pe scena internațională reprezintă o condiție prealabilă obligatorie;

115.  subliniază valoarea alimentelor, care trebuie înțeleasă ca fiind mai mult decât o simplă marfă, respectiv ca un drept pentru oameni și care trebuie asigurat, iar impactul economic, social și de mediu și externalitățile trebuie să fie mai bine evaluate și atenuate sau valorificate, după caz;

116.  solicită acțiuni consolidate la nivel internațional pentru a se asigura că procesul decizional politic are în centrul său securitatea alimentară, pentru a evita penuria și a asigura securitatea nutrițională în țările cele mai vulnerabile;

117.  solicită continuarea eforturilor pentru a asigura coerența politicilor UE în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării sustenabile; solicită ferm să se asigure că exporturile europene nu afectează dezvoltarea producției locale și a piețelor locale; subliniază că acordurile de liber schimb încheiate de UE nu ar trebui să perturbe agricultura locală, să prejudicieze micii producători sau să exacerbeze dependența de importurile de alimente; îndeamnă la sprijinirea producției și consumului local, care pot asigura crearea de locuri de muncă la nivel local și prețuri echitabile, pot garanta protejarea sănătății și securității lucrătorilor și pot reduce dependența țărilor de importuri și vulnerabilitatea lor în fața fluctuațiilor prețurilor internaționale;

118.  evidențiază necesitatea unor orientări clare privind modul în care să se obțină o coerență a politicilor în favoarea dezvoltării la nivelul UE, abordând totodată obiectivele de politică potențial contradictorii; îndeamnă UE să garanteze coerența politicilor agricole și comerciale europene pentru a sprijini securitatea alimentară și suveranitatea alimentară și pentru a proteja piețele locale și regionale;

o
o   o

119.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 209, 14.6.2021, p. 1. (2) JO L 163, 2.7.1996, p. 1. (3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0505. (4) https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2022-0073_RO.html (5) JO C 289, 9.8.2016, p. 71. (6) JO C 86, 6.3.2018, p. 10. (7) JO C 215, 19.6.2018, p. 10. (8) Texte adoptate, P9_TA(2022)0099. (9) JO C 25, 30.1.2008, p. 1. (10) FAO, Situația pescuitului și acvaculturii la nivel mondial în 2020, https://www.fao.org/3/ca9231en/CA9231EN.pdf (11) Atelier sponsorizat în comun de IPBES și IPCC, Biodiversitate și Schimbări Climatice, Raportul atelierului. (12) State of Food Security and Nutrition in the World Report (Raportul privind situația securității alimentare și a nutriției în lume), 2021. (13) Global Report on Food Crises 2021 (Raportul global pe 2021 privind crizele alimentare), actualizarea din septembrie. (14) „Voluntary Guidelines to Support the Progressive Realization of the Right to Adequate Food in the Context of National Food Security” (Liniile directoare pe bază voluntară pentru sprijinirea realizării treptate a dreptului la o alimentație adecvată în contextul securității alimentare naționale). (15) State of Food Security and Nutrition in the World Report (Raportul privind situația securității alimentare și a nutriției în lume), 2021: https://www.fao.org/3/cb4474en/cb4474en.pdf (16) State of Food Security and Nutrition in the World Report (Raportul privind situația securității alimentare și a nutriției în lume), 2021. (17) Estimările comune privind malnutriția în rândul copiilor realizate de UNICEF, Organizația Mondială a Sănătății și Banca Mondială, „Levels and trends in child malnutrition” (Niveluri și tendințe ale malnutriției în rândul copiilor), 2021. (18) FAO, Situația pescuitului și acvaculturii la nivel mondial în 2020, https://www.fao.org/3/ca9231en/CA9231EN.pdf (19) Global Report on Food Crises 2021 (Raportul global pe 2021 privind crizele alimentare). (20) Suveranitatea alimentară definită de Via Campesina drept „dreptul popoarelor la alimente sănătoase și adecvate din punct de vedere cultural, produse prin metode ecologice și durabile, precum și dreptul acestora de a-și defini propriile sisteme alimentare și agricole.” Securitatea alimentară definită de Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru securitatea alimentară mondială există „atunci când toți oamenii, în orice moment, au acces fizic și economic la alimente suficiente, sigure și hrănitoare pentru a-și satisface nevoile alimentare și preferințele alimentare, pentru o viață activă și sănătoasă”. (21) https://www.oxfam.org/en/empowering-women-farmers-end-hunger-and-poverty (22) Jones, Andrew D; Creed-Kanashiro, Hilary; Zimmerer, Karl S.; De Haan, Stef; Carrasco, Miluska; Meza, Krysty; Cruz-Garcia, Gisella S.; Tello, Milka; Amaya, Franklin Plasencia; Marin, R Margot; și Ganoza, Lizette. 2018 Biodiversitatea agricolă la nivel de fermă în Anzii peruvieni este asociată cu un grad mai mare de egalitate între femei și bărbați în ceea ce privește obținerea unei alimentații minim diversificate și adecvate în oligoelemente. Jurnalul nutriției 148 (10): 1625-1637.