Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), îndeosebi articolul 2 din acesta, potrivit căruia Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), în special articolele 2 alineatul (1), 20 și 21,

–  având în vedere recomandarea (UE) 2021/1534 a Comisiei din 16 septembrie 2021 referitoare la garantarea protecției, a siguranței și a capacitării jurnaliștilor și a celorlalți profesioniști din domeniul mass-mediei în Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2021 privind o Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare: includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE” (COM(2021)0777),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152).

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iunie 2020 intitulată „Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025)” (COM(2020)0258),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698).

–  având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2021 referitoare la declararea UE ca zonă de libertate a persoanelor LGBTIQ(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la situația sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în UE, în contextul sănătății femeilor(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2021 referitoare la încălcările legislației UE și ale drepturilor cetățenilor LGBTIQ în Ungaria, ca urmare a modificărilor legislative adoptate de Parlamentul Ungariei(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2021 referitoare la drepturile persoanelor LGBTIQ în UE(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv zonele libere de LGBTI(7),

–  având în vedere recomandările grupului de lucru pentru controlul Frontex din cadrul Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, astfel cum sunt prezentate în raportul comisiei din 14 iulie 2021 referitor la ancheta de informare privind Frontex referitoare la presupusele încălcări ale drepturilor fundamentale,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 octombrie 2021 intitulat „Uniunea pentru egalitate: strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020‑2025’(8),

–  având în vedere dezbaterea din cadrul Comisiei pentru afaceri curente a Congresului autorităților locale și regionale al Consiliului Europei, precum și rapoartele sale ulterioare din 17 mai 2021, intitulat „Rolul autorităților locale în ceea ce privește situația și drepturile persoanelor LGBTIQ din Polonia” și din 17 iunie 2021 intitulat „Protejarea persoanelor LGBTIQ în contextul discursurilor tot mai frecvente de incitare la ură și al intensificării discriminării persoanelor LGBTIQ: rolul autorităților locale și regionale”;

–  având în vedere rapoartele Agenției UE pentru Drepturi Fundamentale, în special rapoartele sale privind drepturile fundamentale pentru anii 2020 și 2021,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2020 privind o strategie pentru consolidarea aplicării Cartei drepturilor fundamentale în UE (COM(2020)0711),

–  având în vedere raportul Comisiei din 10 decembrie 2021 intitulat „Protejarea drepturilor fundamentale în era digitală – Raportul anual pe 2021 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE” (COM(2021)0819),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0224/2022),

A.  întrucât, în temeiul articolului 2 din TUE, Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât valorile consacrate la articolul 2 din TUE trebuie să fie respectate de instituțiile UE și de fiecare stat membru în parte în toate politicile lor; întrucât Comisia, împreună cu Parlamentul și Consiliul, este responsabilă, în temeiul tratatelor, de garantarea respectării statului de drept ca valoare fundamentală a Uniunii și de garantarea respectării legislației, valorilor și principiilor Uniunii Europene și a aderării la acestea;

B.  întrucât articolul 151 din TFUE se referă la drepturi sociale fundamentale, precum cele prevăzute de Carta socială europeană; întrucât Uniunea nu a aderat încă la Convenția europeană a drepturilor omului, deși este obligată să facă acest lucru în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE;

C.  întrucât în 2020 și 2021 măsurile restrictive de combatere a pandemiei de COVID-19 au adus atingere unei serii întregi de drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de circulație și întrunire, dreptul la viața privată și de familie, inclusiv protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la educație, muncă și securitate socială; întrucât pandemia a agravat dificultățile și inegalitățile existente în toate aspectele vieții, afectând îndeosebi grupurile vulnerabile, și a determinat creșterea numărului de incidente rasiste;

D.  întrucât dreptul la tratament egal și nediscriminare este un drept fundamental consacrat la articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din TUE, la articolele 8, 10, 19 și 157 din TFUE și la articolele 21 și 23 din Cartă;

E.  întrucât termenul de „populații cu origini rome” [sau „romi” în sensul extins] înglobează persoane cu origini rome, kalè, manouche, lovara, rissende, băieșe, domare, caldaras, romanichel sau sinti; întrucât noua definiție este mai bună pentru că îi include și pe cei care sunt stigmatizați ca țigani deși nu sunt de această origine, cum ar fi egiptenii balcanici, așkalii sau nomazii; întrucât comunitățile de romi rămân unul dintre cele mai vulnerabile și oprimate grupuri din UE;

F.  întrucât criza din domeniul sănătății a fost adesea folosită ca pretext pentru a ataca minoritățile, inclusiv migranții, persoanele provenite din familii de migranți și romii, care făceau deja obiectul discriminării rasiale și etnice, discursurilor de incitare la ură și infracțiunilor motivate de ură; întrucât femeile și copiii romi, care sunt adesea supuși unor forme multiple sau intersectoriale de discriminare, se numără printre grupurile și persoanele cele mai amenințate din statele membre și din țările în curs de aderare și candidate, deoarece se confruntă cu obstacole și mai mari decât bărbații romi din populația generală și trăiesc adesea în așezări sărace, rurale sau urbane - adesea informale - cu acces limitat la educație, muncă și servicii de sănătate, fără acces la canalizare sau apă curată și cu o speranță de viață mai mică - o situație care a fost exacerbată de pandemia COVID-19;

G.  întrucât, la 20 mai 2022, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat o recomandare privind combaterea discursurilor de incitare la ură, care oferă orientări fără caracter obligatoriu cu privire la modul de abordare a fenomenului; întrucât Comitetul de experți pentru combaterea infracțiunilor motivate de ură, recent înființat, a fost însărcinat să pregătească un proiect de recomandare privind infracțiunile motivate de ură pentru Comitetul de Miniștri până la sfârșitul anului 2023;

H.  întrucât vizarea deliberată a drepturilor anumitor grupuri minoritare în unele state membre a creat și a dat un impuls în altă direcție, după cum o demonstrează regresul drepturilor femeilor și ale persoanelor LGBTIQ; întrucât acestea sunt strategii deliberate menite să slăbească protecția drepturilor fundamentale ale UE consacrate la articolul 2 din TUE; întrucât Congresul autorităților ocale și regionale al Consiliului Europei a adoptat o rezoluție care reamintește responsabilitatea autorităților locale în ceea ce privește protejarea drepturilor persoanelor LGBTIQ și le-a invitat să numească un „expert local pe probleme de egalitate și diversitate”; întrucât Comitetul Regiunilor a prezentat multe sugestii privind rolul activ al autorităților locale și regionale în prevenirea discriminării persoanelor LGBTIQ și în protejarea de această discriminare;

I.  întrucât pe durata aplicării măsurilor de izolare impuse în contextul pandemiei de COVID-19, persoanele LGBTIQ, mai cu seamă tinerii, au fost expuse unor rate peste medie ale violenței domestice și ale violenței de gen provocate de discriminarea lor în calitate de persoane LGBTIQ; întrucât persoanele LGBTIQ sunt mai vulnerabile la lipsa de adăpost, situație exacerbată de măsurile de izolare impuse de pandemia de COVID-19;

J.  întrucât libertatea mass-mediei este unul dintre pilonii și una dintre garanțiile unei democrații funcționale și a statului de drept; întrucât libertatea mass-mediei, pluralismul, independența și siguranța ziariștilor sunt elemente esențiale ale dreptului la libertatea de exprimare și de informare și sunt vitale pentru funcționarea democratică a UE și a statelor sale membre; întrucât autoritățile publice ar trebui să adopte un cadru juridic și de reglementare prielnic dezvoltării unor mijloace de comunicare libere, independente și pluraliste; întrucât hărțuirea online, amenințările și acțiunile în justiție împotriva ziariștilor, îndeosebi împotriva ziariștilor de investigație, de către politicieni importanți și personalități publice, inclusiv de membri ai guvernului, sunt în continuă creștere în unele state membre; întrucât au fost relatate cazuri de ingerință politică în mass-media în toate statele membre; întrucât ziariștii se confruntă în continuare cu obstacole în obținerea accesului la informații și documente publice;

K.  întrucât incriminarea ziariștilor pentru activitatea lor este o problemă deosebit de gravă; întrucât ziariștii nu ar trebui încarcerați sau amenințați cu o pedeapsă cu închisoarea pentru defăimare; întrucât statele membre nu ar trebui să impună sancțiuni penale pentru infracțiuni în domeniul mass-mediei, cu excepția cazurilor în care s-a împiedicat serios exercitarea altor drepturi fundamentale, iar acestea ar trebui să asigure că aceste sancțiuni nu sunt aplicate împotriva ziariștilor în mod discriminatoriu sau arbitrar;

L.  întrucât dezvăluirile potrivit cărora mai multe țări, inclusiv state membre ale UE, au folosit programul-spion de supraveghere Pegasus împotriva ziariștilor, politicienilor și altor actori sunt extrem de alarmante și par să confirme pericolele utilizării abuzive a tehnologiei de supraveghere pentru a submina drepturile omului și democrația,

M.  întrucât avertizarea în interes public este un aspect fundamental al libertății de exprimare și joacă un rol esențial în detectarea și semnalarea neregulilor, precum și în consolidarea responsabilității democratice și a transparenței; întrucât avertizarea de integritate reprezintă o sursă esențială de informații în lupta împotriva criminalității organizate și în anchetarea, identificarea și prezentarea publică a cazurilor de corupție din sectorul public și cel privat; întrucât protecția adecvată a avertizorilor la nivelul UE, la nivel național și la nivel internațional, precum și recunoașterea rolului important jucat de avertizori în societate reprezintă condiții prealabile pentru eficacitatea acestui rol;

N.  întrucât unele state membre nu au pus încă în aplicare toate cerințele Directivei serviciilor mass-media audiovizuale(9), îndeosebi pe cele referitoare la independența autorității naționale de reglementare a pieței mass-media;

O.  întrucât, la 24 iunie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție cuprinzătoare privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, în care și-a prezentat viziunea asupra acestei chestiuni în statele membre; întrucât rezoluția admite neajunsurile, salută progresele înregistrate și face o întreagă serie de propuneri pentru a se asigura accesul tuturor la produse folosite în timpul menstruației, o educație sexuală amănunțită, o contracepție modernă ca strategie în slujba egalității între femei și bărbați, îngrijire reproductivă sigură și legală, acces la tratamente de fertilitate și îngrijire a maternității, a sarcinii și a nașterii pentru toată lumea;

P.  întrucât potrivit anchetei Agenției UE pentru Drepturi Fundamentale privind violența împotriva femeilor, victimele violenței în cuplu informează poliția despre cele mai grave incidente cu care s-au confruntat în doar 14 % din cazuri, iar două treimi din femeile care sunt victime nu informează autoritățile în mod sistematic despre actele de violență, fie din teamă, fie din cauză că nu sunt informate despre drepturile victimelor, fie din cauza convingerii generale că violența în cuplu este o chestiune privată, care nu ar trebui făcută publică;

Q.  întrucât violența de gen este o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului și constituie un obstacol major pentru atingerea egalității între femei și bărbați în societate; întrucât femeile și fetele sunt în continuare afectate în mod disproporționat de violența de gen, inclusiv de violența sexuală, hărțuirea și mutilarea genitală a femeilor, printre alte forme, precum și de violența domestică și violența în cuplu; întrucât aceste acte de violență pot fi comise atât în public, cât și în viața privată;

R.  întrucât fenomenul violenței cibernetice pe criterii de gen este în creștere, una din cinci femei cu vârsta între 18 și 29 de ani relatând că a suferit de hărțuire sexuală pe internet în UE; întrucât sfera publică digitală trebuie să ofere un mediu sigur pentru toți, inclusiv pentru femei și fete; întrucât în mediul online nu trebuie să existe impunitate; întrucât Parlamentul European a invitat Comisia, în două rapoarte legislative din proprie inițiativă, să prezinte propuneri de combatere a violenței de gen și a violenței cibernetice și de adăugare a violenței de gen printre noile domenii ale criminalității enumerate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

S.  întrucât în multe state membre măsurile de izolare și de distanțare socială adoptate în timpul pandemiei de COVID-19 au fost asociate cu creșterea exponențială a numărului și intensității cazurilor de violență în cuplu, de violență psihologică, de control coercitiv și de violență cibernetică, precum și cu creșterea cu 60 % a numărului apelurilor de urgență comunicate de victimele violenței domestice; întrucât cerința de a rămâne acasă și creșterea alarmantă a pandemiei „din umbră” de violență de gen au îngreunat accesul femeilor și copiilor la protecție efectivă, la servicii de asistență și la justiție și au scos la iveală că resursele și structurile de sprijin erau insuficiente și că victimele au acces limitat la servicii de asistență, multe dintre ele fiind lăsate fără o protecție adecvată și în timp util; întrucât statele membre ar trebui să facă schimb de bune practici privind măsurile specifice pentru a acorda victimelor asistență în timp util și accesibilă, inclusiv prin înființarea unor sisteme de SMS de urgență sau prin crearea unor puncte de contact pentru a solicita ajutor în farmacii și supermarketuri; întrucât, din diverse motive, în pofida prevalenței fenomenului, violența în cuplu împotriva femeilor a fost insuficient relatată în UE de către victime și familiile, prietenii, cunoștințele și vecinii acestora, în special în timpul pandemiei de COVID-19; întrucât există o lipsă semnificativă de date cuprinzătoare, comparabile și defalcate în funcție de sex, ceea ce face dificilă evaluarea completă a impactului crizei;

T.  întrucât drepturile copilului sunt încă încălcate în multe părți ale lumii, inclusiv în statele membre ale UE, ca urmare a violenței, abuzului, exploatării, sărăciei, excluderii sociale și discriminării pe motive de religie, handicap, gen, identitate sexuală, vârstă, etnie, migrație sau statut de rezidență; întrucât în UE aproape 25 de milioane de copii sub 18 ani sunt expuși riscului de sărăcie și excludere socială; întrucât sărăcia privează copiii de oportunități educaționale, de servicii de îngrijire, de acces la îngrijiri medicale, de alimente și locuințe adecvate, de sprijin familial și chiar de apărare împotriva violenței și poate avea efecte de foarte lungă durată; întrucât Agenția UE pentru Drepturi Fundamentale a subliniat că lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor este, de asemenea, o chestiune de drepturi fundamentale și de obligații legale; întrucât promovarea drepturilor copilului reprezintă un obiectiv explicit al politicilor UE și al Cartei, care prevede ca interesul superior al copilului să fie considerat primordial în toate acțiunile UE;

U.  întrucât pandemia de COVID-19 a pus o presiune fără precedent asupra copiilor și familiilor din întreaga UE, în special asupra celor care erau deja dezavantajați din punct de vedere economic sau social; întrucât copiii proveniți din medii socio-economice defavorizate adesea nu dispun de echipamente informatice adecvate, de acces la internet și de spațiu și condiții de lucru adecvate, lucru care a adâncit inegalitățile în materie de învățare existente în timpul pandemiei; întrucât pandemia de COVID-19 și măsurile luate ca răspuns la aceasta au sporit riscul ca copiii să fie expuși la violență, inclusiv la exploatarea și abuzuri sexuale ale copiilor facilitate de tehnologie; întrucât, deși au fost depuse mai puține cereri de azil pentru copii, condițiile de primire a copiilor au rămas neadecvate în mai multe state membre;

V.  întrucât, potrivit articolului 47 din Cartă, dreptul fundamental la o cale de atac eficientă necesită accesul la o instanță judecătorească independentă; întrucât influența politică asupra sistemului judiciar sau controlul politic al acestuia și obstacolele similare în calea independenței judecătorilor individuali au făcut ca în mod repetat sistemul judiciar să nu-și poată îndeplini rolul de control independent al utilizării arbitrare a puterii de către ramura executivă și cea legislativă a statului; întrucât un sistem judiciar eficace, independent și imparțial este esențial pentru a garanta statul de drept și protejarea drepturilor fundamentale și a libertăților civile ale cetățenilor în UE;

W.  întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat incapacitatea de a se soluționa situația persoanelor aflate în arest preventiv; întrucât, în timp ce practicile legate de utilizarea arestului preventiv în timpul pandemiei COVID-19 au variat de la un stat membru la altul, în mai multe state membre, întârzierile în cadrul audierilor judiciare și al anchetelor au dus la perioade mai lungi de arest preventiv; întrucât persoanele private de libertate au fost mai vulnerabile la epidemia de COVID-19 decât populația obișnuită, din cauza condițiilor de izolare în care trăiesc perioade îndelungate; întrucât închiderea instanțelor și/sau întârzierile audierilor și ale anchetelor au creat confuzie și incertitudine în rândul suspecților, mai ales al celor aflați în detenție, care nu aveau nicio idee sau aproape nicio idee despre momentul în care urma să aibă loc procesul și despre cât timp vor fi ținuți în detenție;

X.  întrucât dreptul internațional confirmă că o persoană nu poate fi ținută în detenție pentru simplul motiv că este solicitant de azil; întrucât la detenție trebuie să se recurgă deci numai în ultimă instanță și numai într-un scop justificat; întrucât pentru apatrizii de jure, precum și pentru apatrizii de facto, faptul că nu au statut juridic și nu au documente înseamnă că riscă să fie deținuți pe termen nedeterminat, lucru ilegal în temeiul dreptului internațional;

Y.  întrucât strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025) trebuie să ofere un cadru de acțiune pentru prevenirea impunității juridice și sociale, mărind securitatea și protecția drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor UE;

Z.  întrucât protejarea biodiversității și a ecosistemelor este fundamentală pentru o dezvoltare rezilientă la schimbările climatice, 2021-2030 fiind desemnat Deceniul ONU pentru refacerea ecosistemelor; întrucât Comisia a anunțat că adoptarea unor inițiative legislative esențiale privind protecția mediului, inclusiv a unei legi emblematice privind refacerea naturii, a trebuit amânată cu câteva luni; întrucât Pactul verde european urmărește să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al UE și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor săi împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente; întrucât o serie de inițiative legislative propuse vor avea un impact pozitiv asupra nivelului de protecție a mediului, astfel cum este consacrat la articolul 37 din Cartă;

Statul de drept și drepturile fundamentale

1.  evidențiază faptul că statul de drept este una dintre pietrele de temelie ale democrației, care garantează separarea puterilor, asigură responsabilizarea, contribuie la încrederea în instituțiile publice și garantează principiile legalității, securității juridice, interzicerii naturii arbitrare a puterii executive, independenței sistemului judecătoresc, imparțialității și egalității în fața legii; subliniază că statul de drept și, îndeosebi, independența sistemului judiciar sunt esențiale pentru ca cetățenii să-și poată exercita drepturile și libertățile lor fundamentale;

2.  reiterează faptul că statul de drept, libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă și combaterea eficientă a corupției stau la baza societăților noastre și sunt valori fundamentale ale UE care influențează toate drepturile fundamentale; constată totuși cu regret că unele state membre ale UE încalcă în mod continuu aceste principii, aceasta amenințând grav distribuirea echitabilă, legală și imparțială a fondurilor UE;

3.  consideră că statul de drept este strâns legat de respectarea democrației și a drepturilor fundamentale și subliniază că deteriorarea oricăreia dintre aceste valori constituie un atac asupra pilonilor Uniunii, astfel cum se prevede în TUE; își reiterează numeroasele solicitări de extindere a domeniului de aplicare a rapoartelor anuale ale Comisiei privind statul de drept pentru a include toate valorile prevăzute la articolul 2 din TUE, pentru a oferi o imagine atotcuprinzătoare a situației din toate statele membre; invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv procedura prevăzută în cadrul mecanismului de condiționalitate privind statul de drept, pentru a trata aceste încălcări ale principiilor statului de drept, democrației și drepturilor fundamentale;

4.  condamnă cu fermitate încălcările grave ale principiilor statului de drept din unele state membre, care reprezintă un pericol grav în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale; consideră că, în unele cazuri, aceste încălcări sunt de natură sistemică; subliniază legătura dintre deteriorarea standardelor statului de drept și încălcările drepturilor fundamentale, cum ar fi cele comise în domeniul judiciar, atacurile împotriva ziariștilor și a presei libere, inclusiv utilizarea excesivă a forței de către forțele de ordine în timpul protestelor și la frontierele UE, lipsa garanțiilor și a unui proces echitabil pentru deținuți, incitarea la ură de către actorii politici, creșterea puterii autorităților de a supraveghea în masă și colectarea pe scară largă a datelor interceptate, precum și restricțiile impuse organizațiilor societății civile care beneficiază de finanțare străină sau pe baza apartenenței lor religioase; condamnă ferm eforturile guvernelor din unele state membre de a slăbi separarea puterilor și independența sistemului judiciar; se arată extrem de preocupat mai ales de deciziile care pun în discuție supremația dreptului UE și invită insistent Comisia să recurgă la toate mijloacele disponibile pentru a lua măsuri contra acestui atac împotriva valorilor europene fundamentale;

5.  subliniază că, în concordanță cu articolul 2 din TUE, UE este o uniune bazată pe statul de drept și că aplicarea legislației UE este esențială pentru a asigura că cetățenii se pot prevala în mod corespunzător de drepturile lor fundamentale; regretă, în această privință, faptul că Comisia a utilizat mai puțin instrumentele sale de aplicare a legii, în special prin reducerea numărului de proceduri de constatare ale neîndeplinirii obligațiilor pe care le inițiază; constată, prin urmare, că cetățenii UE trebuie să apeleze din ce în ce mai mult la instanțe pentru a ajunge să beneficieze de drepturile lor fundamentale; invită Comisia să susțină aceste litigii prin crearea unui fond dedicat ajutorului financiar pentru litigii strategice privind drepturile prevăzute de cartă;

6.  subliniază că, în pofida numeroaselor sale rezoluții și rapoarte și în pofida mai multor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și hotărâri ale Curții de Justiție a UE (CJUE) și ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 2020 și 2021, situația statului de drept în Uniunea Europeană continuă să se deterioreze; regretă incapacitatea Comisiei de a răspunde în mod corespunzător numeroaselor preocupări ale Parlamentului cu privire la democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în mai multe state membre; subliniază necesitatea de a monitoriza în mod cuprinzător și de a asigura respectarea tuturor valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE; invită Comisia să includă o monitorizare cuprinzătoare într-un raport anual privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, ca parte a mecanismului UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale;

7.  subliniază că este esențial ca sentințele judecătorești să fie executate, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, și condamnă nerespectarea hotărârilor CJUE și ale instanțelor naționale de către autoritățile publice în cauză; subliniază că hotărârile CJUE trebuie puse în aplicare în timp util și cât mai curând posibil, în conformitate cu tratatele, în special hotărârile judecătorești care urmăresc să împiedice discriminarea pe motive de sex, rasă, culoare, etnie sau origine socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate națională, proprietate, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

8.  reiterează faptul că corupția este o amenințare gravă la adresa democrației, a statului de drept și a tratamentului echitabil pentru toți cetățenii; subliniază legătura dintre corupție și încălcările drepturilor fundamentale într-o serie de domenii, cum ar fi independența sistemului judiciar, libertatea mediei și libertatea de exprimare a ziariștilor și a avertizorilor de integritate, centrele de detenție, accesul la drepturile sociale sau traficul de ființe umane; invită instituțiile UE și statele membre să combată cu hotărâre corupția și să conceapă instrumente eficace de prevenire, combatere și sancționare a corupției și de luptă împotriva fraudei, precum și să monitorizeze cu regularitate utilizarea fondurilor publice; invită Comisia să își reia imediat monitorizarea și informarea anuală privind combaterea corupției, cu referire la instituțiile UE și la statele membre;

9.  subliniază că inacțiunea și o abordare laxă față de structurile oligarhice și de încălcarea sistemică a statului de drept slăbesc întreaga Uniune Europeană și subminează încrederea cetățenilor săi; subliniază că este necesar să ne asigurăm că banii contribuabililor nu ajung niciodată în buzunarele celor care subminează valorile comune ale UE;

10.  subliniază faptul că măsurile de urgență care au dus la concentrarea puterilor și la derogări de la drepturile fundamentale au crescut riscul de corupție; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a se asigura că legislația și cadrele instituționale adecvate pentru combaterea corupției sunt aplicate în mod eficace în practică și că guvernele acționează cu transparență și responsabilitate; invită statele membre, în această privință, să urmeze îndeaproape orientările publicate în 2020 de Grupul de state împotriva corupției (GRECO) al Consiliului Europei pentru a preveni riscurile de corupție în contextul pandemiei;

11.  regretă faptul că problemele structurale din unele state membre în ceea ce privește independența sistemului judiciar și autonomia serviciilor de urmărire penală subminează accesul cetățenilor la justiție și au un impact negativ asupra drepturilor și libertăților lor; reamintește că deficiențele în ceea ce privește statul de drept dintr-un stat membru au un impact asupra Uniunii în ansamblu și afectează drepturile tuturor persoanelor din UE; invită statele membre și instituțiile UE să protejeze judecătorii și procurorii de atacurile politice și de orice încercări de a exercita presiuni asupra lor și de a le submina astfel activitatea;

12.  accentuează faptul că, potrivit articolului 47 din Cartă, dreptul fundamental la o cale de atac efectivă impune accesul la o instanță judecătorească independentă; ia act de provocările din ce în ce mai mari pe care le reprezintă curțile constituționale naționale și unii politicieni; insistă asupra faptului că statele membre trebuie să respecte pe deplin legislația UE și internațională, precum și hotărârile CJUE și ale CEDO, inclusiv cele referitoare la independența sistemului judiciar; condamnă nerespectarea de către o serie de state membre, inclusiv Polonia și Ungaria, a numeroase legi ale UE și hotărâri ale instanțelor europene; invită statele membre să respecte rolul esențial al CJUE și al CEDO și să respecte hotărârile acestora;

13.  condamnă din nou practica urmăririi penale și a hărțuirii judecătorilor care critică guvernul polonez; invită guvernul polonez să reformeze în profunzime sistemul disciplinar pentru judecători, în conformitate cu hotărârile CJUE, și să repună în drepturi pe toți judecătorii care au fost revocați din funcțiile lor de către Camera disciplinară ilegală a Curții Supreme, inclusiv pe acei judecători care continuă să fie împiedicați să se pronunțe în pofida faptului că au contestat cu succes suspendarea lor de către Cameră în fața unei instanțe judecătorești; invită autoritățile poloneze să respecte diferitele hotărâri ale CJUE și ale CEDO privind componența și organizarea „Curții Constituționale” ilegitime și a Camerei Disciplinare a Curții Supreme pentru a respecta standardele de independență judiciară la care s-a angajat Polonia;

14.  salută procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansate de Comisie împotriva Ungariei și Poloniei ca parte a pachetului de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor din iulie 2021 privind respectarea drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTIQ și încălcările legislației UE; este prima dată când Comisia a inițiat în mod specific proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a proteja drepturile acestor persoane; ia act de avizul motivat al Comisiei adresat guvernului ungar referitor la legea „anti‑LGBTIQ” și la răspunsul acestuia și invită Comisia să continue procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, aducând cazul în fața CJUE; ia act de hotărârea Înaltei Curți de la Budapesta de anulare a obligației de a imprima o declarație de declinare a responsabilității în cărțile pentru copii din Ungaria și invită Comisia să monitorizeze evoluția cazului pentru a evalua următoarele etape necesare în procesul de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; este preocupat de lipsa de monitorizare a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind zonele poloneze „fără LGBT” și de absența unei cooperări sincere din partea autorităților poloneze și invită Comisia să trimită un aviz motivat guvernului;

15.  constată că, în octombrie 2021, în concordanță cu articolul 265 din TFUE, Parlamentul a inițiat o acțiune în justiție împotriva Comisiei în fața CJUE pentru că aceasta nu a acționat și nu a aplicat Regulamentul privind condiționalitatea statului de drept(10), pe care îl solicitase în două rezoluții în 2021 și care a venit după ce Comisia a oferit răspunsuri nesatisfăcătoare și a încercat să câștige timp; regretă faptul că, până la sfârșitul anului 2021, Comisia nu răspunsese încă solicitării Parlamentului de a declanșa articolul 6 alineatul (1) din regulament și a trimis doar solicitări de informații Ungariei și Poloniei;

16.  își reiterează poziția cu privire la Regulamentul privind condiționalitatea statului de drept, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și este direct aplicabil în întregime în Uniunea Europeană și în toate statele sale membre pentru toate fondurile din cadrul bugetului UE, inclusiv resursele alocate de atunci prin intermediul mecanismului temporar de redresare și reziliență NextGenerationEU în valoare de 800 de miliarde EUR; reamintește că Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept oferă o definiție clară a statului de drept, care trebuie înțeleasă în raport cu celelalte valori ale Uniunii, inclusiv drepturile fundamentale și nediscriminarea; este de părere că discriminarea sponsorizată de stat împotriva minorităților are un impact direct asupra proiectelor pentru care statele membre decid să investească sau nu fonduri din partea UE și, prin urmare, afectează în mod direct protecția intereselor financiare ale Uniunii; invită Comisia să declanșeze imediat procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept;

17.  reamintește că nu s-a dat încă un răspuns adecvat inițiativei Parlamentului privind crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să fie reglementat printr-un acord interinstituțional între Parlament, Comisie și Consiliu; invită Comisia și Consiliul să demareze fără întârziere negocierile cu Parlamentul în vederea încheierii unui acord interinstituțional în conformitate cu articolul 295 din TFUE;

18.  recunoaște rolul esențial pe care îl joacă organizațiile societății civile în promovarea și protejarea valorilor UE consacrate la articolul 2 din TUE și în Cartă; subliniază contribuția lor esențială la susținerea principiilor statului de drept în statele membre, permițând persoanelor vulnerabile și marginalizate să își facă auzită vocea și asigurând accesul la servicii sociale esențiale; recunoaște că un spațiu civic sănătos este o condiție prealabilă pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale; subliniază că, prin urmare, Uniunea ar trebui să se angajeze să păstreze și să încurajeze spațiul civic la nivel local, regional, național și european, inclusiv prin adoptarea unei strategii consacrate acestui scop;

19.  salută înființarea rapidă a unui Parchet European eficient, independent și pe deplin operațional, pentru a întări lupta împotriva fraudei în Uniunea Europeană; subliniază că este important să se sprijine și să se întărească cooperarea dintre instituțiile UE, statele membre, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Parchetul European;

20.  reamintește că pandemia de COVID-19, mai ales la început, a dus la cazuri grave de încălcare a libertății de a circula și de a munci și de deteriorare a condițiilor de muncă și de trai, inclusiv pentru lucrători sezonieri și transfrontalieri din întreaga Uniune; invită statele membre să se asigure că restricțiile asupra drepturilor fundamentale care rezultă din pandemie sunt ridicate de îndată ce situația sănătății publice o permite și că toate drepturile și libertățile sunt restabilite pe deplin;

21.  evidențiază regresul statului de drept în multe state membre în diferite perioade și la diferite niveluri de autoritate, de la nivelul executivului, prin proceduri cum ar fi adoptarea rapidă a legilor în situații de urgență, și până la nivelul local, cum ar fi abuzurile omniprezente ale autorităților de poliție; reamintește că utilizarea puterii discreționare ar trebui să fie controlată prin reexaminări judiciare sau alte reexaminări independente și că căile de atac disponibile ar trebui să fie clare și ușor accesibile, în special în cazul unor abuzuri, inclusiv accesul la un mediator sau la o altă formă de jurisdicție necontencioasă; invită statele membre să instituie mecanisme de prevenire, corectare și sancționare a abuzului de putere discreționară și să ofere motive adecvate pentru deciziile lor, în special atunci când acestea afectează drepturile persoanelor;

22.  este îngrijorat cu privire la faptul că pandemia COVID-19 și reacțiile care au urmat au avut un impact fără precedent asupra funcționării instanțelor și asupra capacității de exercitare a dreptului la apărare, limitând grav capacitatea avocaților de a se consulta cu clienții lor; subliniază faptul că accesul la secțiile de poliție și la instanțe a fost sever restricționat, iar multe audieri au fost amânate sau mutate online; subliniază că aceste măsuri au avut implicații grave asupra posibilității persoanelor arestate, urmărite penal sau deținute de a-și exercita dreptul la un proces echitabil;

23.  subliniază că pandemia de COVID-19 nu degrevează autoritățile de asigurare a respectării legii de obligația de a cumpăni cu atenție interesele aflate în joc și de a-și folosi prerogativele în conformitate cu obligațiile care le revin în materie de drepturi ale omului; reamintește că, atunci când au loc încălcări ale drepturilor omului legate de acțiunile poliției și de recurgerea la forță, statele membre trebuie să facă anchete prompte, amănunțite, serioase și independente și să vegheze ca toți cei vinovați să fie trași la răspundere în procese echitabile;

24.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra persoanelor aflate în detenție; subliniază că unele state membre au adoptat măsuri de reducere a numărului de deținuți din închisori, dar adesea doar temporar; subliniază faptul că UE se confruntă cu o criză de lungă durată în ceea ce privește supraaglomerarea închisorilor, care este determinată în principal de utilizarea excesivă a arestului preventiv(11); își exprimă îngrijorarea cu privire la problemele tot mai mari de sănătate mintală în rândul persoanelor aflate în arest preventiv; reamintește că reținerea persoanelor nevinovate din punct de vedere juridic în arest preventiv este acceptabilă doar ca măsură excepțională de ultimă instanță și invită statele membre să limiteze recurgerea la arestul preventiv și să studieze alternative la aceasta; subliniază necesitatea unor standarde UE privind detenția preventivă, care ar trebui să stabilească pedeapsa minimă necesară înainte de a impune detenția preventivă, astfel încât să excepteze infractorii minori; este de părere că persoanele fizice nu ar trebui să fie deținute în închisoare în așteptarea procesului dincolo de limita legală și că cazurile trebuie aduse în fața instanței într-un termen rezonabil; invită Comisia să propună standarde minime privind condițiile din închisori și condițiile de detenție din UE;

Dreptul la egalitatea de tratament

25.  subliniază cu îngrijorare că aceste practici discriminatorii continuă să apară, pe motive cum ar fi cele legate de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alt gen de opinii, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă, orientare sexuală și identitate de gen; invită Comisia să promoveze politici publice menite să elimine această discriminare și să se asigure că Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea rasismului și a xenofobiei(12) este pusă în aplicare în mod corespunzător și integral; consideră că Comisia ar trebui să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu fac acest lucru;

26.  subliniază că, potrivit rapoartelor anuale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE privind drepturile fundamentale, multe state membre urmăresc practici instituționale, politici și legi discriminatorii; invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare și respectarea deplină a legislației de combatere a discriminării, să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu transpun sau nu pun integral în aplicare legislația UE de combatere a discriminării și să intensifice măsurile de prevenire a discriminării instituționale, în special din partea autorităților de aplicare a legii și a sistemului judiciar, care ar putea avea un impact mai grav asupra persoanelor din grupuri aflate în situații vulnerabile; reamintește că este necesar să se extindă de urgență protecția împotriva discriminării dincolo de ocuparea forței de muncă printr-o abordare orizontală și intersecțională; îndeamnă Comisia și Consiliul să deblocheze Directiva privind egalitatea de tratament fără alte întârzieri și fără a reduce standardele;

27.  subliniază că, în concordanță cu raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE privind drepturile fundamentale pe 2021, statele membre ar trebui să îmbunătățească în mod semnificativ eficacitatea măsurilor și a acordurilor instituționale pentru a aplica în mod corect și integral Directiva privind egalitatea rasială(13), în special prin consolidarea independenței organelor de promovare a egalității, asigurându-se că acestea dispun de mandatul adecvat și de resursele de care au nevoie pentru a îndeplini în mod eficient sarcinile care le sunt atribuite în legislația UE în materie de nediscriminare;

28.  îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile de combatere a rasismului, inclusiv prin propunerea unei legislații ambițioase; invită, de asemenea, Comisia să asigure o monitorizare adecvată a Planului de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025(14) și să instituie mecanisme eficiente de monitorizare și evaluare pentru a măsura progresele;

29.  salută faptul că Comisia a numit un coordonator pentru drepturile victimelor, a adoptat prima sa strategie privind drepturile victimelor și a creat o platformă pentru drepturile victimelor; subliniază, cu toate acestea, că în mai multe state membre persistă provocări în ceea ce privește accesul la justiție, în special pentru victimele aflate în situații vulnerabile, precum și independența justiției;

30.  solicită un mecanism de integrare pentru cooperarea și coordonarea politicilor UE și naționale în materie de egalitate, asigurându-se că toate tipurile de discriminare, în special formele intersecționale ale acesteia, sunt luate în considerare la examinarea și adoptarea politicilor, inclusiv prin evaluări ale impactului asupra egalității, în mod regulat și transparent, în concordanță cu obiective și termene clare, pe baza dovezilor și prin utilizarea indicatorilor de performanță; solicită stabilirea unei cooperări strânse cu părțile interesate pertinente, organizațiile de sprijin, comunitățile și persoanele care se confruntă cu discriminarea, asigurând, în același timp, resurse adecvate pentru a întreprinde acțiuni și monitorizând măsurile;

31.  condamnă intensificarea atacurilor împotriva persoanelor LGBTIQ + și îndeamnă statele membre și Comisia să ia măsuri pentru a pune capăt acestor atacuri și a garanta egalitatea efectivă a persoanelor LGBTIQ + în toate domeniile;

32.  condamnă abordarea adoptată de unele guverne ale UE de a adopta legislație prin proceduri accelerate, fără consultări publice sau chiar, în cazuri excepționale, prin modificări constituționale, ca mijloc de legitimare a unor politici discriminatorii care altfel nu ar putea fi legiferate, cum ar fi dispozițiile care vizează în mod specific persoanele LGBTIQ; constată că modificările aprobate la constituția Ungariei și proiectul de lege „anti‑LGBTIQ” adoptat de Parlamentul ungar în iunie 2021 sunt exemple notabile de încălcare a dreptului la tratament egal și a principiului nediscriminării; salută faptul că 18 state membre au publicat o declarație comună în care condamnă modificările anti-LGBT din Legea ungară privind protecția copilului; salută faptul că 16 state membre și-au reiterat sprijinul pentru combaterea discriminării persoanelor LGBTIQ; subliniază că promovarea proiectului european include, fără îndoială, promovarea toleranței, a acceptării, a nediscriminării și a tratamentului egal;

33.  este îngrijorat de relatările privind forța excesivă, brutalitatea poliției și comportamentul necorespunzător împotriva persoanelor de etnie romă din întreaga UE, în concordanță cu constatările Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE publicate în 2020, care au arătat, de asemenea, că persoanele de etnie romă au de îndurat o sărăcie generalizată, condiții de trai neadecvate, o stare de sănătate precară, excluderea de pe piața muncii și hărțuirea; condamnă excluderea socială persistentă și atitudinile negative față de romi care duc la incriminarea disproporționată a acestora și invită Comisia să prezinte acte legislative mai bune și măsuri de politică specifice pentru a preveni astfel de incidente și a asigura justiția pentru victime, plasând în centrul politicilor UE lupta împotriva atitudinilor negative față de romi;

34.  regretă faptul că un număr semnificativ de romi din UE trăiesc în continuare în așezări marginalizate în condiții extrem de precare și în condiții socioeconomice foarte precare, care adesea nu au acces la apă potabilă curată, la electricitate, la locuințe sigure și adecvate, la educație, la locuri de muncă, la asistență medicală, la instalații de canalizare și la colectarea deșeurilor; reamintește că situația din așezările romilor încalcă în mod clar drepturile omului și drepturile fundamentale și are consecințe grave, în special pentru copiii romi; îndeamnă statele membre să urmeze recomandarea Consiliului privind egalitatea, includerea și participarea romilor(15), precum și Cadrul strategic al UE privind egalitatea, includerea și participarea romilor pentru perioada 2020-2030(16) și să utilizeze pe deplin fondurile UE și naționale în acest scop; invită Comisia să intensifice monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre și să ia măsuri suplimentare în consecință;

35.  regretă că practica segregării copiilor din grupurile minoritare în școli rămâne o problemă serioasă în Europa; subliniază că astfel de practici rezultă adesea din diagnosticarea greșită a copiilor cu handicapuri intelectuale pe baza circumstanțelor lor sociale sau personale; invită statele membre să își consolideze politicile de includere pentru a preveni aceste practici discriminatorii, fie că sunt intenționate sau nu, și să instituie mecanisme de supraveghere pentru a reexamina și anula deciziile de diagnosticare, dacă este necesar;

36.  invită statele membre să asigure implicarea corespunzătoare a organismelor de protecție social-juridică în ocrotirea copiilor și tutela socială în comunitățile rome marginalizate, pentru ca acești copii să poată beneficia de ocrotirea și îngrijirea necesare pentru binele și dezvoltarea lor, respectând totodată interesele lor primordiale, și să pună la punct proceduri adaptate la diferitele nevoi ale comunităților rome marginalizate, pentru a-și îndeplini sarcinile la fel ca și pentru copiii din populația majoritară;

37.  subliniază că noul Cadru strategic al UE pentru egalitatea, includerea și participarea romilor stabilește obiective ambițioase în șapte domenii-cheie: nediscriminarea, includerea, participarea, educația, ocuparea forței de muncă, sănătatea și locuințele, și servește drept un cadru de monitorizare mai solid, cu o serie de obiective cuantificabile și măsurabile pentru urmărirea progreselor; îndeamnă Comisia să asigure o monitorizare corespunzătoare a strategiei și a progreselor înregistrate; îndeamnă, de asemenea, Comisia și statele membre să impună interzicerea creării de profiluri pe criterii rasiale sau etnice în cadrul aplicării legii, al măsurilor de combatere a terorismului și al controlului imigrației, precum și interzicerea violenței poliției și să asigure tragerea la răspundere;

38.  este îngrijorat că politicile în materie de terorism și de combatere a terorismului au putut duce la discriminare și ostilitate împotriva anumitor grupuri, cum ar fi comunitățile de culoare, comunitățile musulmane, mișcările, activiștii și organizațiile de combatere a rasismului; regretă că, în unele cazuri, aceste politici includ delegitimizarea, incriminarea sau încercarea de a incrimina discursurile politice, religioase și de altă natură, ceea ce ar putea duce la practici discriminatorii de aplicare a legii, cum ar fi crearea de profiluri rasiale și religioase, și la efecte sociale mai ample, cum ar fi autocenzura și restrângerea spațiului de acțiune al societății civile;

39.  salută decizia Comisiei de a organiza o consultare publică privind actualizarea Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității(17), ca parte a strategiei UE privind drepturile victimelor (2020‑2025), cu scopul de a îmbunătăți în mod eficient asistența și protecția acordate victimelor, inclusiv victimelor terorismului, și recunoscând importanța păstrării demnității acestora; invită instituțiile vizate să ofere garanții pentru a împiedica victimizarea ulterioară prin umilire și atacuri asupra imaginii victimelor din partea sectoarelor sociale din care provine agresorul;

40.  își reiterează apelul adresat tuturor instituțiilor UE și statelor membre de a aborda în mod eficient provocări precum exploatarea sexuală a copiilor, pornografia infantilă, protecția copiilor migranți neînsoțiți, situația copiilor cu handicap instituționalizați, protecția copiilor care au suferit abuzuri domestice și exploatare la locul de muncă, precum și a copiilor dispăruți;

41.  salută faptul că Comisia a ținut cont de recomandările Parlamentului și a adoptat o strategie ambițioasă pentru drepturile persoanelor cu handicap pentru perioada 2021-2030(18); reafirmă importanța fundamentală a punerii în aplicare a măsurilor propuse și a dezvoltării în continuare a măsurilor naționale pentru a se asigura că persoanele cu handicap nu sunt dezavantajate sau discriminate în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educația și includerea socială și că drepturile lor, astfel cum sunt prevăzute în Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, sunt pe deplin garantate;

42.  este profund îngrijorat de creșterea sărăciei și a excluderii sociale, în special ca o consecință a pandemiei de COVID-19, precum și de discursurile de incitare la ură și de infracțiunile motivate de ură; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la presiunea deosebită și fără precedent pe care pandemia a exercitat-o asupra persoanelor aflate în situații vulnerabile, inclusiv femeile, persoanele aparținând grupurilor rasializate, migranții și persoanele cu handicap; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 a fost utilizată din ce în ce mai mult ca pretext pentru a ataca grupuri aflate în situații vulnerabile, inclusiv migranți, persoane care provin din familii de imigranți și romi, care fac deja obiectul discriminării rasiale și etnice, discursurilor de incitare la ură și infracțiunilor motivate de ură;

43.  subliniază că pandemia de COVID-19 a demonstrat că există lacune grave în ceea ce privește capacitatea și nivelul de pregătire al sistemelor de sănătate, învățământ, ocuparea forței de muncă și protecție socială ale statelor membre; crede în mod ferm că statele membre trebuie să își îmbunătățească considerabil sistemele de sănătate, de protecție socială și de asistență socială pentru a se asigura că acestea oferă sprijin deplin tuturor, în special persoanelor mai vulnerabile, chiar și în timpul unei crize, protejând astfel în mod adecvat sănătatea și drepturile economice și sociale ale tuturor;

44.  regretă faptul că pandemia de COVID-19 a afectat în mod disproporționat comunitățile rome marginalizate din cauza condițiilor precare de locuit, a accesului limitat la apă, electricitate și salubritate, precum și a lipsei accesului la internet și la echipamente informatice adecvate, ceea ce a făcut ca romii mai tineri să rămână și mai mult în urma educației școlare; este deosebit de îngrijorat de faptul că impactul pandemiei COVID-19 asupra romilor a amplificat inegalitățile și a alimentat prejudecățile, inclusiv cazurile de violență polițienească; constată cu regret că populația romă a fost țapul ispășitor în mai multe rânduri în timpul pandemiei; reține că ei au fost ținta stigmatizării, discriminării și discursurilor de incitare la ură care au făcut o legătură între virus și etnia lor; deplânge faptul că unele mijloace de comunicare și rețele sociale au prezentat adesea romii ca fiind un pericol pentru sănătatea publică responsabil de răspândirea virusului; invită Comisia și statele membre să își intensifice politicile de combatere a sărăciei și a excluderii sociale pe care trebuie să le suporte comunitățile de romi, acordând o atenție deosebită drepturilor femeilor și copiilor romi;

45.  subliniază că locuința este o necesitate fundamentală și că accesul la locuință, în special la ajutorul pentru locuință, este un drept fundamental, deoarece cetățenii care nu au o locuință nu pot participa pe deplin în societate și nu pot beneficia de toate drepturile lor fundamentale; invită statele membre să accepte, fără întârziere, că ar trebui să fie obligate să respecte articolul 31 din Carta socială europeană revizuită privind dreptul la locuință; își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la faptul că tinerii sunt privați de locuințe din cauza creșterii uriașe a prețurilor locuințelor, în special în anumite zone urbane;

46.  recunoaște că sărăcia este o altă formă de discriminare care duce la încălcarea drepturilor fundamentale, în special a acelor grupuri ale căror drepturi sunt deja cele mai afectate, cum ar fi femeile, migranții, persoanele de culoare și minoritățile etnice, comunitatea LGBTIQ și copiii; subliniază vulnerabilitatea deosebită a copiilor și impactul pe care sărăcia îl are asupra lor și asupra dezvoltării lor fizice și psihologice; invită Comisia, Consiliul și statele membre să conceapă politici de reducere a sărăciei, acordând o atenție deosebită copiilor; îndeamnă statele membre să garanteze accesul la asistență medicală, educație de calitate și locuințe în condiții de egalitate de șanse pentru toți și să pună capăt reducerii serviciilor publice, care a agravat sărăcia și, mai ales, inegalitățile; reamintește că drepturile economice și sociale sunt drepturi fundamentale; lansează încă un apel Consiliului și Comisiei să țină cont de drepturile fundamentale atunci când fac propuneri de politică economică;

47.  subliniază că statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta dreptul la un loc de muncă de calitate, care să poată fi conciliat cu viața personală și de familie și cu dezvoltarea, deoarece acesta este cel mai bun mod de a pune capăt sărăciei; recunoaște că acest drept este încălcat în mod clar în cazul exploatării și abuzului prin muncă; invită statele membre să înăsprească inspecțiile la locul de muncă și să ia măsuri pentru a pune capăt abuzurilor în câmpul muncii; invită Comisia să analizeze ce măsuri sunt necesare pentru ca UE să adere la Carta socială europeană și să propună un calendar în acest sens;

48.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de progrese în ceea ce privește condițiile de muncă precare din serviciile de îngrijire, care are consecințe dramatice pentru persoanele în vârstă, care au nevoie de aceste servicii pentru a trăi o viață demnă și a rămâne integrate în societate; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a combate toate formele de discriminare împotriva persoanelor în vârstă și a garanta nevoile și drepturile acestora; subliniază importanța sprijinirii inițiativelor legate de îmbătrânirea activă;

49.  subliniază că disponibilitatea serviciilor online pe întreg teritoriul UE este una dintre condițiile prealabile fundamentale pentru o includere socială deplină în Europa; observă că unele părți ale UE nu dispun încă de servicii online de bună calitate, cel mai adesea în zonele rurale, ceea ce ar putea contribui la adâncirea și mai mult a decalajelor de inegalitate între europeni; încurajează Comisia și statele membre să accelereze transformarea digitală a UE, care ar trebui să se concentreze pe bunăstarea tuturor generațiilor în mod egal și să abordeze problema siguranței online;

50.  reamintește importanța colectării sistematice a datelor obligatorii și dezagregate privind egalitatea și a elaborării de indicatori pentru a măsura și a comunica raporta progresele înregistrate de strategiile UE împotriva rasismului și a discriminării; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în acest sens; invită Comisia și statele membre să colecteze date privind egalitatea defalcate în funcție de originea rasială și etnică, precum și de alte caracteristici protejate, pentru a documenta rasismul și a elabora politici publice care să răspundă nevoilor persoanelor afectate într-un mod real și eficace, respectând totodată pe deplin dreptul fundamental la viață privată, protecția datelor cu caracter personal și legislația UE și națională pertinentă;

Rasismul structural

51.  recunoaște și condamnă existența rasismului structural în UE din cauza stereotipurilor perpetuate de discursuri care discriminează minoritățile etnice în toate domeniile vieții lor; este profund îngrijorat de formele individuale, structurale și instituționale de rasism și xenofobie în UE și de discriminarea crescândă față de arabi, europeni de culoare, persoane de origine asiatică, evrei, musulmani și romi; îndeamnă statele membre să pună capăt practicilor instituționale, politicilor și legilor discriminatorii;

52.  subliniază faptul că mișcarea „Black Lives Matter” a mobilizat societățile din întreaga lume pentru ca autoritățile de aplicare a legii să combată rasismul și discriminarea; reamintește rezoluția Parlamentului European din 19 iunie 2020 referitoare la protestele antirasiste izbucnite după moartea lui George Floyd(19), care a reafirmat că „viețile negrilor contează”; își reiterează sprijinul pentru protestele la scară largă împotriva rasismului și discriminării care au avut loc în capitalele și orașele europene din întreaga lume în urma decesului lui George Floyd în 2020; sprijină apelul protestatarilor de a se lua măsuri împotriva oprimării și a rasismului structural din Europa; salută numirea, în mai 2021, a coordonatorului UE pentru combaterea rasismului, organizarea summitului UE împotriva rasismului, înființarea unui forum permanent de consultare cu societatea civilă în materie de combatere a rasismului și concluziile Consiliului din 4 martie 2022 privind combaterea rasismului și antisemitismului; salută, în plus, recunoașterea, pentru prima dată, de către Comisie a existenței rasismului structural în planul său de acțiune al UE împotriva rasismului pentru perioada 2020-2025 și stabilirea de măsuri concrete pentru combaterea rasismului și a discriminării etnice în UE;

53.  îndeamnă instituțiile UE și statele membre să trateze cauzele profunde ale rasismului structural; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri pentru a combate inegalitățile structurale persistente în domenii-cheie precum sistemul de justiție penală, educația, locuințele, ocuparea forței de muncă, asistența medicală, bunurile și serviciile; subliniază rolul important pe care îl joacă educația și mass-media în combaterea discursurilor rasiste și în deconstruirea prejudecăților și stereotipurilor; invită Comisia și statele membre să promoveze cursuri de formare în domeniul combaterii rasismului;

54.  face un apel la statele membre să adopte planuri naționale de acțiune împotriva rasismului până la finele anului 2022 și să dea prioritate acțiunilor care combat lipsa accesului la justiție și inegalitățile socioeconomice persistente în domenii precum locuințele, asistența medicală, ocuparea forței de muncă și educația, care trebuie recunoscute ca obstacole majore ce împiedică exercitarea deplină a drepturilor fundamentale și piedici importante în calea includerii și a egalității; solicită Comisiei să monitorizeze și să asigure urmărirea adecvată a acestor planuri naționale de acțiune și a planului de acțiune al UE; solicită, de asemenea, Comisiei să monitorizeze și să ia măsuri împotriva rasismului și a discriminării din statele membre, inclusiv prin inițierea de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a promova aplicarea efectivă a legislației;

55.  evidențiază creșterea sentimentelor rasiste și xenofobe îmbrățișate de unii lideri de opinie, politicieni și mass-media, care au contribuit la crearea unui mediu ostil pentru susținătorii și organizațiile care lucrează împotriva rasismului; invită statele membre să transpună și să aplice pe deplin Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal; încurajează statele membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că motivația rasistă și xenofobă este considerată o circumstanță agravantă sau, dacă este cazul, pentru a se asigura că instanțele judecătorești pot ține seama de această motivație în stabilirea pedepselor.

56.  este extrem de preocupat de existența și răspândirea continuă în UE a mișcărilor de extremă dreaptă, în special a grupurilor neofasciste și neonaziste; invită statele membre să ia măsuri de urgență pentru a interzice efectiv aceste grupuri; solicită, în același timp, să se realizeze mai multe cercetări privind fundațiile, baza de membri și, în special, finanțarea unor astfel de grupuri, cu scopul de a identifica posibilele ingerințe străine; subliniază că este necesar ca în programa de istorie să se acorde mai mult spațiu învățării obiective și factuale despre diferitele ideologii rasiale sau etnice, cum ar fi sclavia, colonialismul sau fascismul și formele și originile acestora, printre care utilizarea greșită a științei pentru a le justifica, precum și consecințelor și posibilelor relicve în prezent, pentru a combate reapariția acestor ideologii;

57.  reamintește necesitatea de a acorda o atenție deosebită digitalizării și potențialelor prejudecăți sociale care pot fi introduse în noile tehnologii; subliniază necesitatea de a aborda riscurile potențiale ale IA nu ca o problemă tehnologică, ci ca una societală, în special pentru persoanele din grupuri rasializate; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri pentru a preveni riscurile pe care prezintă noile tehnologii, inclusiv IA, în exacerbarea discriminării, a inegalităților existente și a sărăciei; invită Comisia și statele membre să se asigure că sistemele de IA sunt ghidate de principiile transparenței, explicabilității, echității și responsabilității și că se desfășoară audituri independente pentru a împiedica aceste sisteme să agraveze discriminarea; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să combată problema decalajelor de gen și a diversității din domeniul TIC și din științe, tehnologie, inginerie și matematică (STEM), în special în dezvoltarea de noi tehnologii, inclusiv IA, și în posturile de decizie;

58.  îndeamnă statele membre să asigure punerea deplină în aplicare a Directivei privind egalitatea rasială și a Directivei privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă(20) pentru a combate rasismul persistent împotriva persoanelor de diferite origini, etnii sau culori; condamnă faptul că minoritățile rasiale, etnice, lingvistice și religioase continuă să se confrunte cu un rasism structural și instituțional adânc înrădăcinat, cu discriminare, infracțiuni motivate de ură și discursuri de incitare la ură, cu absența accesului la justiție și cu inegalități socioeconomice persistente, care reprezintă obstacole majore ce împiedică exercitarea deplină a drepturilor fundamentale, integrarea și egalitatea în calitate de cetățeni ai UE, în toate sferele vieții, inclusiv în ceea ce privește locuințele, educația, asistența medicală și ocuparea forței de muncă;

Violența de gen, drepturile femeilor și drepturile persoanelor LGBTIQ+

59.  denunță faptul că violența de gen este una dintre cele mai răspândite forme de violență în UE, sondajele efectuate de UE arătând că în Uniune una din trei femei, și anume 62 de milioane de femei în total, a suferit la un moment dat violențe fizice sau sexuale, de la vârsta de 15 ani și că mai mult de una din două femei (55 %) au făcut obiectul hărțuirii sexuale; subliniază că violența de gen este o formă de discriminare și o încălcare a drepturilor fundamentale, precum și rezultatul stereotipurilor de gen, al structurilor heteropatriarhale, al asimetriilor de putere și al inegalităților structurale și instituționale; subliniază că este important să se aplice o abordare intersecțională și centrată pe victimă tuturor politicilor și măsurilor de combatere a violenței de gen; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în acest sens;

60.  subliniază importanța combaterii violenței bazate pe gen în toate formele sale și a promovării egalității între femei și bărbați și a drepturilor femeilor; salută propunerea Comisiei din 8 martie 2022 de directivă privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(21), care propune măsuri privind incriminarea anumitor forme de violență, inclusiv incriminarea violului bazat pe lipsa consimțământului și a anumitor forme de violență cibernetică, precum și măsuri de protecție a victimelor și de îmbunătățire a accesului la justiție, a sprijinului acordat victimelor și a prevenirii, și include dispoziții privind intersecționalitatea; subliniază dimensiunea transfrontalieră a violenței de gen și insistă asupra faptului că violența de gen trebuie combătută la nivel european; invită Comisia să adauge violența de gen pe lista infracțiunilor deosebit de grave consacrată la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

61.  îndeamnă Consiliul să încheie ratificarea de către Uniune a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul); regretă faptul că Bulgaria, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia nu au ratificat încă convenția și își reiterează apelul adresat acestor țări de a face acest lucru; subliniază că Convenția de la Istanbul ar trebui înțeleasă ca un standard minim pentru eradicarea violenței de gen; condamnă în mod ferm încercările unor state membre, în special Polonia, de a revoca măsurile deja luate pentru implementarea Convenției de la Istanbul și combaterea violenței împotriva femeilor și de a se retrage din convenție.

62.  condamnă acțiunile mișcărilor antigen și antifeministe care atacă în mod sistematic drepturile femeilor și ale persoanelor LGBTIQ; îndeamnă Comisia să se asigure că organizațiile societății civile care sunt sprijinite și finanțate de Uniune nu promovează discriminarea de gen; salută prima strategie a UE privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ și condamnă, de asemenea, numărul tot mai mare de cazuri de discriminare, de infracțiuni motivate de ură și de violență împotriva persoanelor LGBTIQ +; solicită Comisiei să asigure monitorizarea corespunzătoare a strategiei;

63.  condamnă reacțiile de respingere consecvente și persistente în ce privește drepturile femeilor din unele state membre, în special Polonia, Slovacia, Croația sau Lituania, inclusiv în chestiuni ce țin de sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente; reamintește că coerciția reproductivă și refuzarea serviciilor de avort sigure și legale sunt tot o formă de violență de gen; subliniază faptul că CEDO a statuat în mai multe rânduri că legile restrictive privind avortul și nepunerea în aplicare încalcă drepturile omului și autonomia corporală a femeilor și fetelor; denunță absența accesului femeilor la avort în multe țări și condamnă moartea a cel puțin patru femei în Polonia din cauza aplicării reglementărilor care interzic avortul în aproape orice situație; îndeamnă statele membre să ia măsuri temeinice pentru a remedia încălcările existente ale drepturilor omului și ale drepturilor femeilor și să pună la punct mecanismele necesare pentru a împiedica reapariția lor în viitor; invită Comisia să considere avortul a fi un drept fundamental, să elimine toate obstacolele din calea accesului la acesta, să se asigure că acesta este efectuat în sistemele publice de sănătate și să pună un accent mai mare pe sănătatea sexuală și reproductivă și pe drepturile aferente în rapoartele sale anuale privind statul de drept;

64.  condamnă în termeni duri discriminarea și segregarea femeilor rome în unitățile de asistență medicală maternală; salută faptul că Cehia a adoptat o lege de despăgubire pentru victimele sterilizării forțate și ilegale și ia act de faptul că guvernul Slovaciei a făcut un pas înainte în 2021 și și-a cerut scuze, dar deocamdată nu a fost propusă nicio lege referitoare la despăgubiri; consideră că drepturile de acces la servicii de îngrijirea sănătății, în special la sănătatea sexuală și reproductivă, sunt drepturi fundamentale ale femeilor, care ar trebui întărite și în niciun caz nu ar trebui reduse sau eliminate;

65.  invită toate statele membre să respecte autonomia corporală a tuturor persoanelor, în special prin interzicerea mutilării genitale intersexuale, a așa-numitelor practici de „terapie de transformare” și a sterilizării forțate a persoanelor transsexuale, ca o condiție prealabilă pentru a li se acorda recunoașterea legală a genului; reiterează faptul că legile privind recunoașterea genului ar trebui adoptate în concordanță cu standardele internaționale privind drepturile omului, făcând astfel ca recunoașterea genului să fie accesibilă, abordabilă din punct de vedere financiar, administrativă, rapidă și bazate pe autodeterminare;

66.  subliniază necesitatea de a se recunoaște toate parteneriatele în scopul liberei circulații, inclusiv pentru partenerii din afara UE ai cetățenilor UE; este îngrijorat de neexecutarea în continuare a hotărârii CJUE din 2018 în cauza C-673/16, Coman și Hamilton, care a recunoscut că termenul „soț” include soții de același sex în temeiul legislației UE privind libertatea de circulație; semnalează depunerea unei plângeri la Comisie în legătură cu un caz identic (A.B. și K.V./România - cererea nr. 17816/21) subliniază faptul că inacțiunea Comisiei a avut ca rezultat faptul că reclamanții Coman și Hamilton au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în încercarea de a obține o reparație juridică (Coman și alții/România - cererea nr. 2663/21); își reiterează apelul adresat Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru nepunerea în aplicare a hotărârii din cauza Coman și Hamilton;

67.  salută angajamentul Comisiei de a publica o propunere de regulament în 2022 privind recunoașterea reciprocă a calității de părinte între statele membre, care va urmări să creeze securitate juridică pentru „familiile curcubeu” din întreaga UE;

68.  subliniază creșterea îngrijorătoare a violenței de gen și a violenței domestice în timpul pandemiei de COVID-19; salută reacția rapidă a unor guverne naționale, regionale și locale de a institui măsuri pentru a ajuta victimele violenței domestice, cum ar fi creșterea numărului de linii telefonice de asistență și de schimb de informații, precum și introducerea unor sisteme de cuvinte de cod în farmacii, instituirea unor centre de consiliere „pop-up” în băcănii sau a unor aplicații ascunse pentru a înlesni informarea despre violența domestică și abuzuri; subliniază, cu toate acestea, că în general nu prea există adăposturi sau alte opțiuni sigure de cazare pentru supraviețuitori; de aceea, îndeamnă statele membre să aloce fonduri corespunzătoare adăposturilor existente, pentru a le ajuta să își mărească capacitățile, și să înlesnească construirea de adăposturi și centre de cazare suplimentare sigure pentru supraviețuitori, inclusiv pentru minorii însoțitori; invită statele membre, de asemenea, să vegheze ca serviciile pentru supraviețuitori să fie văzute ca fiind esențiale și să rămână deschise, iar pe lângă aceasta să asigure instruire adecvată și specializată pentru forțele de poliție și măsuri de răspuns speciale în justiție, pentru a fi mai bine pregătite în viitor;

69.  regretă reacția de respingere accentuată a drepturilor femeilor și fetelor, unele state membre încercând să reducă sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, folosind pandemia COVID-19 ca pretext pentru a limita accesul la avort, contracepție și servicii ginecologice; subliniază faptul că, în unele state membre, în pofida pandemiei, au existat încercări de a restricționa protecția juridică existentă pentru accesul femeilor la servicii de avort, inclusiv introducerea unor condiții regresive care trebuie îndeplinite înainte ca avorturile să poată fi administrate, cum ar fi consilierea obligatorie și părtinitoare sau perioadele de așteptare; condamnă în special cele peste 20 de încercări parlamentare din Slovacia de a limita accesul la avorturi în această perioadă; subliniază în mod ferm că serviciile legate de sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente trebuie recunoscute ca fiind esențiale și trebuie să fie disponibile chiar și în perioade de urgențe sanitare globale, pentru că elementul timp este crucial pentru aceste servicii;

70.  subliniază că este important să se asigure că răspunsul la criza de COVID-19 include o perspectivă de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget, precum și evaluări ex post ale impactului de gen, astfel cum se propune în strategia Comisiei privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2025; îndeamnă instituțiile UE să asigure integrarea perspectivei de gen în toate politicile și acțiunile UE;

Libertățile

71.  reamintește că este important să se mențină libertatea, pluralismul și independența mass-mediei, să se asigure transparența proprietății asupra mass-mediei și reglementarea concentrării pieței, precum și protecția ziariștilor; consideră că sunt extrem de necesare norme obligatorii ale UE, care să ofere o protecție solidă și consecventă mass-mediei și ziariștilor independenți împotriva proceselor abuzive, intentate în UE pentru a-i reduce la tăcere sau a-i intimida, în vederea stopării acestei practici abuzive; invită Comisia să își intensifice eforturile în această privință, inclusiv prin propunerea de măsuri obligatorii și prin protejarea și promovarea finanțării ziaristicii de investigație;

72.  condamnă recurgerea la acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP), care sunt utilizate pentru a reduce la tăcere și a îi intimida pe apărătorii drepturilor omului, inclusiv apărătorii drepturilor persoanelor LGBTI care critică încălcările drepturilor omului; subliniază că SLAPP reprezintă doar una dintre amenințările la adresa unei mass-media libere și pluraliste, printre altele numărându-se presiunea și imperativele comerciale, presiunea politică, autocenzura ziaristică cu privire la aspecte deosebit de controversate, precaritatea carierelor ziariștilor și volumul mare de muncă cu care se confruntă, presiunea pe care aceștia o simt pentru a menține accesul la sursele de elită prin relatări necritice, precum și perspectiva ca promovările lor profesionale să fie anulate în cazul în care încalcă prezumțiile neexprimate și internalizate cu privire la „linia” adecvată care trebuie adoptată cu privire la chestiuni deosebit de controversate, în special în ceea ce privește politica externă; invită statele membre să protejeze și să dezvolte o media independentă, pluralistă și liberă; condamnă, în acest sens, orice măsură care vizează reducerea la tăcere a mass-mediei critice și subminarea libertății și pluralismului mass-mediei; subliniază necesitatea urgentă de a combate toate SLAPP; salută inițiativa recentă a Comisiei de a emite o recomandare privind asigurarea protecției, siguranței și capacitării ziariștilor în Uniunea Europeană; invită Comisia Europeană să elaboreze rapid Legea privind libertatea mass-mediei;

73.  este preocupat de unele informații potrivit cărora autoritățile din unele state membre au utilizat programul spyware Pegasus în scopuri politice sau în alte scopuri nejustificate pentru a spiona ziariști, politicieni, avocați, actori ai societății civile și alte persoane, încălcând dreptul UE și valorile consacrate la articolul 2 din TUE și în Carta drepturilor fundamentale; este preocupat de utilizarea Pegasus împotriva ziariștilor, a activiștilor pentru drepturile omului, a personalităților din opoziție și a avocaților din interiorul și din afara UE; reamintește că Pegasus este doar unul dintre numeroasele exemple de programe utilizate abuziv de entitățile de stat pentru a efectua o supraveghere ilicită în masă a cetățenilor nevinovați; salută înființarea unei comisii de anchetă a Parlamentului European privind Pegasus, care va investiga presupusa utilizare abuzivă a instrumentelor de supraveghere și domeniul de aplicare al presupuselor încălcări ale drepturilor și libertăților consacrate la articolul 2 din TUE și în Cartă și va oferi garanții și recomandări;

74.  subliniază că campaniile de denigrare împotriva persoanelor LGBTIQ și a societății civile în sens mai larg sunt mai răspândite în statele membre în care libertatea mass-mediei este atacată; condamnă cu fermitate campaniile continue de denigrare din mass-media publică împotriva judecătorilor, ziariștilor și politicienilor care critică guvernele actuale, inclusiv procesele SLAPP inițiate de agenții guvernamentale, funcționari guvernamentali, întreprinderi de stat sau persoane cu legături strânse cu coalițiile guvernamentale din întreaga Europă; îndeamnă Comisia să utilizeze toate instrumentele legislative și executive de care dispune pentru a împiedica aceste acțiuni de intimidare care pun în pericol libertatea de exprimare; invită Comisia ca, în cooperare cu organizațiile ziariștilor, să monitorizeze și să informeze cu privire la atacurile împotriva ziariștilor, precum și cu privire la acțiunile în justiție menite să reducă la tăcere sau să intimideze mass-media independentă și să garanteze accesul la căi de atac adecvate;

75.  regretă faptul că siguranța ziariștilor nu este universal garantată; subliniază importanța pluralismului mass-mediei și necesitatea de a îi proteja pe ziariști împotriva amenințărilor și atacurilor, pentru a împiedica autocenzura și a asigura libertatea de exprimare și dreptul la informare și pentru a proteja profesia de ziarist; invită Comisia să îmbunătățească instrumentele pentru evaluarea măsurilor adoptate de guverne care pot submina libertatea de informare și pluralismul;

76.  condamnă atacurile, detențiile și violența împotriva ziariștilor în timpul protestelor, care au fost împiedicați să relateze și, deci, doar să își îndeplinească sarcinile de serviciu; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la cazurile de brutalitate a poliției în timpul protestelor, în special împotriva ziariștilor, și solicită ca cei răspunzători să fie trași la răspundere; invită Comisia și statele membre să asigure siguranța și protecția ziariștilor, în special în timpul protestelor;

77.  subliniază că, în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului, anumite restricții pot fi impuse legal dreptului la libertatea de întrunire pașnică pentru a proteja sănătatea publică sau alte interese legitime, numai că trebuie să fie prevăzute de lege și să fie necesare și proporționale cu un obiectiv anume; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la unele interdicții generale privind protestele, precum și cu privire la anumite interdicții și restricții privind protestele impuse în timpul pandemiei de COVID-19, în timp ce alte adunări publice de dimensiuni similare au continuat să nu fie afectate, precum și cu privire la utilizarea forței împotriva protestatarilor pașnici; este îngrijorat de faptul că statele membre aplică praguri diferite pentru situațiile în care autoritățile de aplicare a legii sunt autorizate să recurgă la forță și să utilizeze arme pentru a păstra ordinea publică; invită statele membre să protejeze drepturile fundamentale atunci când adoptă măsuri și legi restrictive cu privire la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere și să faciliteze un mediu în care critica face parte dintr-o dezbatere sănătoasă cu privire la orice chestiune de interes public;

78.  este profund îngrijorat de atacurile, hărțuirea, violența și amenințările împotriva ziariștilor, a apărătorilor drepturilor omului și a altor persoane care dezvăluie ingerințele străine și campaniile de dezinformare; îndeamnă statele membre, în contextul creșterii rapide a dezinformării, a farselor și a propagandei politice, să includă în programele lor școlare activități specifice adaptate vârstei, axate pe dezvoltarea gândirii critice, a alfabetizării mediatice și a competențelor digitale; solicită să se pună un accent mai puternic pe educația civică, axându-se pe drepturile fundamentale, democrație și participarea la viața publică;

79.  constată că mai multe state membre au coborât în clasamentele internaționale ale libertății presei; subliniază rolul indispensabil al mass-mediei publice și faptul că este esențial să se asigure și să se mențină independența sa față de interferențele politice; condamnă cu fermitate amenințările la adresa libertății mass-mediei, inclusiv hărțuirea și atacurile îndreptate împotriva ziariștilor și a avertizorilor de integritate, nerespectarea protecției juridice a acestora, precum și acapararea mass-mediei sau acțiunile motivate politic din sectorul mediatic;

80.  este profund îngrijorat de deteriorarea în continuare a libertății mass-mediei în Ungaria, Polonia și Slovenia și de diferitele reforme puse în aplicare de coalițiile aflate la guvernare vizând reducerea diversității și aducerea la tăcere a vocilor critice din mass-media; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la lipsa unui ansamblu transparent și clar de principii pentru distribuirea publicității către mass-media de către autoritățile naționale, regionale și locale din unele state membre; regretă profund deteriorarea situației economice a mass-mediei din timpul pandemiei de COVID-19 și consideră că ar trebui luate măsuri specifice pentru a atenua impactul pandemiei asupra canalelor mass-media;

81.  își exprimă îngrijorarea cu privire la crearea unor organisme aflate sub controlul guvernului care gestionează părți importante ale peisajului mediatic, precum și cu privire la deturnarea serviciilor publice de mass-media pentru a servi interese partizane; reamintește că, în situația în care proprietatea asupra mass-mediei rămâne foarte concentrată, fie că e în proprietatea guvernului, fie că e în proprietate privată, aceasta reprezintă un risc major pentru diversitatea informațiilor și a punctelor de vedere exprimate în presă; reamintește că libertatea de exprimare și de informare, inclusiv libertatea de exprimare artistică, precum și libertatea media sunt fundamentale pentru democrație și statul de drept și solicită insistent statelor membre să garanteze independența autorităților lor din domeniul media; reamintește că dreptul de a căuta, a primi și a transmite informații și idei, oral, în scris sau în format tipărit, sub formă de artă și orice fel de media, este o componentă a libertății de exprimare artistică;

82.  invită Comisia să asigure punerea corespunzătoare în aplicare a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale, acordând o atenție deosebită independenței autorităților de reglementare din domeniul mass-mediei, transparenței proprietății asupra mass-mediei și alfabetizării mediatice; invită Comisia să utilizeze în mod eficient procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în situațiile în care statele membre pun în aplicare aceste dispoziții în mod incorect sau incomplet;

83.  observă că unele măsuri luate de statele membre ca răspuns la COVID-19 au avut un impact grav dreptul la viață privată și la protecția datelor, că autoritățile de protecție a datelor nu au fost pe deplin consultate, că necesitatea și proporționalitatea nu au fost întotdeauna clare, și că în multe cazuri nu a existat un temei juridic solid și că nu a avut loc nicio evaluare adecvată; invită Comisia, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor să evalueze situația fără întârziere;

84.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la aplicarea deficitară și inegală a Regulamentului general privind protecția datelor(22), lucru care riscă să îl transforme într-un tigru de hârtie și să nu ofere o protecție reală cetățenilor UE; regretă că Comisia nu a luat în considerare solicitarea Parlamentului de a lansa proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Irlandei pentru că nu a pus în aplicare în mod corespunzător regulamentul;

85.  este îngrijorat cu privire la orientările interne ale Comisiei Europene privind gestionarea evidențelor și arhivele, care se bazează pe o interpretare eronată a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul la documente(23), precum și pe excluderea mesajelor text din domeniul de aplicare al normelor privind accesul la documente, lucru care a fost calificat drept „administrare defectuoasă” de către Ombudsmanul European; regretă faptul că unele state membre au împiedicat exercitarea efectivă a dreptului de acces al cetățenilor la documente, amânând în mod inutil sau chiar eliminând termenele pentru cererile de acces la documente; subliniază că acest lucru a condus nu numai la o lipsă de încredere în autorități din partea cetățenilor, dar a dus și la subminarea pluralismului mass-mediei în UE;

Situația și încălcările drepturilor fundamentale la frontierele externe ale UE

86.  subliniază că salvarea de vieți este o obligație legală în temeiul dreptului internațional și al UE; condamnă cu fermitate acțiunile penale intentate în unele state membre împotriva unor organizații ale societății civile și a unor persoane fizice pentru că au acordat asistență umanitară migranților; invită statele membre să asigure că persoanele și organizațiile societății civile care acordă asistență migranților din motive umanitare nu sunt urmărite penal;

87.  condamnă faptul că unele state membre au adoptat legi, politici și practici care subminează protecția eficace a drepturilor omului în cazul refugiaților, al solicitanților de azil și al migranților, pe uscat și pe mare; invită Comisia și statele membre să pună în centrul politicilor lor de migrație și azil drepturile omului ale imigranților, solicitanților de azil și refugiaților și principiul împărțirii echitabile a responsabilității;

88.  condamnă cu fermitate cazurile de respingere, încălcările drepturilor fundamentale și violența de la frontierele externe ale UE față de migranți, refugiați și solicitanți de azil, așa cum au denunțat instituții precum Organizația Internațională pentru Migrație(24), precum și criminalizarea lucrătorilor umanitari și a activiștilor și utilizarea fondurilor UE, care au servit în mod disproporționat la construirea de facilități închise și la întărirea frontierelor externe; invită Comisia și statele membre să instituie un sistem complet de monitorizare a drepturilor fundamentale pentru a investiga toate acuzațiile de respingere și de încălcare a drepturilor fundamentale și pentru a mări transparența măsurilor luate la frontierele externe, astfel cum a solicitat Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE(25); invită Comisia să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care există indicii privind respingeri și violență;

89.  este foarte preocupat de informațiile publicate despre Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), care atestă că respingerea migranților s-a făcut cu știința și cu implicarea sa; invită Frontex să aplice articolul 46 din regulamentul său(26) și să suspende toate operațiunile din statele membre în care au loc astfel de situații și să asigure o transparență și o responsabilitate deplină în ceea ce privește activitățile operaționale ale organizației; invită Comisia să ancheteze și să ia măsurile necesare pentru a pune capăt acestor practici din cadrul Frontex;

90.  solicită statelor membre să instituie procedurile adecvate care să asigure că persoanele sunt audiate înainte de a fi returnate într-un stat membru vecin și să le notifice în mod oficial cu privire la decizia luată; denunță faptul că migranții și solicitanții de azil reținuți după trecerea unei frontiere interne sau externe a UE nu sunt audiați în mod sistematic înainte de a fi returnați într-un stat membru vecin și nici nu sunt înștiințați în mod sistematic despre aceasta; reamintește obligația statelor membre de a garanta tuturor persoanelor dreptul la un proces echitabil și dreptul la egalitate în fața legii;

91.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că minorii neînsoțiți trec frontierele externe ale UE, în special frontierele sale estice și sudice, și invită statele membre să acorde o atenție deosebită situației minorilor neînsoțiți la aceste puncte de trecere;

92.  este îngrijorat de faptul că la frontiere se folosesc tot mai mult tehnologii, dintre care unele pot fi extrem de invazive; îndeamnă Comisia și statele membre să creeze mecanisme independente de monitorizare la frontiere, care ar trebui să se ocupe și cu monitorizarea activităților de supraveghere a frontierelor și să asigure respectarea drepturilor fundamentale;

Infracțiunile motivate de ură și discursurile care incită la ură

93.  este preocupat de creșterea numărului de discursuri de incitare la ură și de campanii de denigrare în toate statele membre, care sunt adesea realizate de înalți funcționari publici sau de politicieni de rang înalt și vizează în mod specific mass-media, ONG-urile și anumite grupuri sociale sau minorități, cum ar fi persoanele LGBTIQ; subliniază că impactul lor asupra spațiului civil este incontestabil, creând un mediu nesigur pentru societatea civilă și pentru apărătorii drepturilor omului; este alarmat de numeroasele exemple de atacuri asupra birourilor și personalului LGBTIQ în mai multe state membre, numai în 2021;

94.  condamnă toate tipurile de infracțiuni motivate de ură, discursurile de incitare la ură și acuzațiile lipsite de fundament sau formulate cu rea-credință, în mediul offline sau online, care au la bază discriminarea din orice motive, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, nașterea, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală; își exprimă îngrijorarea cu privire la infracțiunile motivate de ură și la cazurile de incitare la discriminare sau la violență, care au fost semnalate în timpul pandemiei de COVID-19, conducând la stigmatizarea unor persoane deosebit de vulnerabile; reamintește că rasismul și xenofobia sunt infracțiuni, nu opinii;

95.  salută propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de extindere a listei infracțiunilor din UE pentru a include „discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură” și invită Consiliul să depună eforturi susținute în vederea adoptării în unanimitate a acesteia; reamintește necesitatea ca Comisia și statele membre să colaboreze cu companiile de internet pentru a oferi garanții adecvate și a pune în aplicare pe deplin Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online;

Protecția mediului

96.  subliniază articolul 37 din Cartă, care afirmă că măsurile care vizează atingerea unui nivel ridicat de protecție a mediului și de îmbunătățire a calității acestuia trebuie să fie integrate în politicile Uniunii;

97.  invită Comisia să adopte fără întârziere inițiativele legislative pertinente și să adopte și alte acte legislative planificate în concordanță cu calendarul inițial; subliniază nevoia urgentă de a lua în considerare preocupările pertiente legate de mediu în procesul decizional pentru toate politicile și inițiativele; consideră că sustenabilitatea trebuie să fie principiul director al tuturor politicilor macroeconomice pentru a asigura o tranziție echitabilă către o economie sustenabilă din punctul de vedere al mediului, protejând și creând, în același timp, locuri de muncă sustenabile, pentru a face față uneia dintre cele mai importante amenințări cu care umanitatea s-a confruntat vreodată;

98.  cere să se aplice la nivelul UE Convenția de la Aarhus, care corelează drepturile de mediu cu drepturile omului; evidențiază faptul că degradarea mediului și incapacitatea unor autorități publice de a prezenta informații cu privire la riscurile grave de mediu la care sunt expuse persoanele fizice pot avea consecințe grave și dăunătoare pentru acestea; cere să se asigure protecție pentru ziariști, activiști, ONG-uri, apărătorii drepturilor, avertizorii de integritate și observatorii publici care lucrează în aceste domenii.

o
o   o

99.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 331, 20.9.2021, p. 8. (2) JO C 474, 24.11.2021, p. 140. (3) JO C 81, 18.2.2022, p. 43. (4) JO C 99, 1.3.2022, p. 218. (5) JO C 117, 11.3.2022, p. 2. (6) JO C 395, 29.9.2021, p. 2. (7) JO C 255, 29.6.2021, p. 7. (8) JO C 61, 4.2.2022, p. 36. (9) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (JO L 95, 15.4.2010, p. 1). (10) Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1). (11) Procese echitabile, „Europa: Creșterea ratelor de detenție preventivă erodează statul de drept”, 28 aprilie 2021. (12) Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 55). (13) Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22). (14) Comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025 (COM(2020)0565). (15) Recomandarea Consiliului din 12 martie 2021 privind egalitatea, incluziunea și participarea romilor (JO C 93, 19.3.2021, p. 1). (16) Comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620). (17) Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (JO L 315, 14.11.2012, p. 57). (18) Comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101). (19) JO C 362, 8.9.2021, p. 63. (20) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16). (21) COM(2022)0105. (22) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (23) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). (24) Organizația Internațională pentru Migrație, „OIM solicită încetarea returnărilor și a violenței împotriva migranților la frontierele externe ale UE”, 9 februarie 2021. (25) Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE, Raport privind drepturile fundamentale 2021, aprilie 2021. (26) Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).