Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(1),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 referitoare la Pactul ecologic european (COM(2019)0640) și rezoluția Parlamentului din 15 ianuarie 2020 referitoare la acesta(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”)(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția Parlamentului European din 9 iunie 2021 referitoare la aceasta,(4)

–  având în vedere Strategia „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic (COM(2020)0381) și rezoluția sa din 20 octombrie 2021 referitoare la această strategie(5),

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), în special Acordul de la Paris din 2015, care a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016,

–  având în vedere raportul special din 2021 privind seceta din cadrul raportului de evaluare globală privind reducerea riscurilor de dezastre (GAR), elaborat de Biroul ONU pentru reducerea riscurilor de dezastre,

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, convenite în 2015, în special obiectivul 15,

–  având în vedere Convenția ONU pentru combaterea deșertificării (CONUCD),

–  având în vedere ediția specială din 2021 a Global Wetland Outlook (Perspectivele mondiale asupra zonelor umede), publicată de Secretariatul Convenției asupra zonelor umede,

–  având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei intitulat „Drought in Europe – August 2022” („Seceta în Europa – august 2022”),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030” (COM(2021)0572),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

–  având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice din mai 2019 al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la Strategia UE de adaptare la schimbările climatice(6),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 noiembrie 2021 intitulată „Strategia UE privind solul pentru 2030: Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă” (COM(2021)0699) și rezoluția Parlamentului din 28 aprilie 2021 referitoare la protecția solului(7),

–  având în vedere Carta europeană a resurselor de apă,

–  având în vedere raportul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „Schimbările climatice 2022: consecințe, adaptare și vulnerabilitate”,

–  având în vedere rezoluția 64/292 din 28 iulie 2010 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, care recunoaște dreptul omului la apă și la salubritate,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water)(8),

–  având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu (AEM) nr. 17/2020 intitulat „Water and agriculture: towards sustainable solutions” (Apa și agricultura: către soluții sustenabile),

–  având în vedere raportul Institutului Mondial al Resurselor din 21 ianuarie 2020 intitulat „Achieving Abundance: Understanding the Cost of a Sustainable Water Future” (Să ajungem la abundență: înțelegerea costului unui viitor sustenabil al apei),

–  având în vedere raportul AEM din 14 octombrie 2021 intitulat „Water resources across Europe – confronting water stress: an updated assessment” (Resursele de apă din Europa – combaterea stresului hidric: o evaluare actualizată),

–  având în vedere verificarea adecvării realizată de Comisie în 2019 în legătură cu Directiva-cadru privind apa, Directiva privind apele subterane, Directiva privind standardele de calitate a mediului și Directiva privind inundațiile (SWD(2019)0439),

–  având în vedere rapoartele de evaluare și rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2021)0082),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize(9) (Regulamentul privind dispozițiile comune),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune(10),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(11) (FSUE),

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit Observatorului european al secetei, în luna august 2022, 64 % din continent a avut avertizare de secetă (17 %, alertă de secetă); întrucât din datele preliminare reiese că seceta actuală este cea mai gravă din ultimii cel puțin 500 de ani; întrucât în 2022 temperatura medie în Europa a fost cea mai ridicată din istorie, atât pentru luna august, cât și pentru perioada iunie-august(12); întrucât se preconizează că în lunile următoare în multe părți ale Europei se vor menține condiții mai secetoase decât este normal și întrucât valurile de căldură și seceta se agravează reciproc;

B.  întrucât, potrivit IPCC, este clar că din cauza crizei climatice fenomenele meteorologice extreme cum ar fi inundațiile, furtunile și canicula devin mai frecvente și mai intense, ceea ce înseamnă că precipitațiile și furtunile devin din ce în ce mai violente, valurile de căldură devin mai fierbinți, iar secetele, din ce în ce mai lungi și mai severe;

C.  întrucât criza climatică are deja efecte dramatice asupra ecosistemelor, populațiilor umane și mijloacelor de subzistență ale oamenilor; întrucât, potrivit IPCC, continentul european se încălzește mai rapid decât alte părți ale lumii, cu o creștere a temperaturii de 2 °C în 2019 comparativ cu era preindustrială, în timp ce creșterea medie a temperaturii la nivel mondial este de 1,1 °C; întrucât seceta record din acest an este cea mai recentă dintr-o serie de fenomene climatice extreme care devin noua normalitate, ale căror cantitate și amploare sunt în creștere; întrucât, deoarece circuitul apei în natură se intensifică pe măsură ce clima se schimbă, se vor produce secete, furtuni și inundații mai frecvente și mai intense;

D.  întrucât sunt necesare acțiuni urgente de atenuare a schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în acord cu cele mai bune cunoștințe științifice disponibile și în combinație cu intensificarea semnificativă a acțiunilor de adaptare și reziliență în toate sectoarele, pentru a reduce și a controla impactul pe termen scurt, mediu și lung asupra economiei, mediului, bunăstării și sănătății;

E.  întrucât Institutul Mondial al Resurselor a constatat că șase țări din UE (Cipru, Belgia, Grecia, Spania, Portugalia și Italia) se confruntă cu niveluri ridicate de stres hidric și estimează că până în 2030 va exista la nivel mondial un decalaj de 56 % între cererea și oferta de apă din surse care se regenerează(13); întrucât AEM estimează că stresul hidric afectează deja 20 % din teritoriul european și 30 % din populația Europei, iar costul secetelor în Europa se situează între 2 și 9 miliarde EUR pe an(14);

F.  întrucât schimbările climatice au modificat caracteristicile vânturilor și ale vremii din Europa, astfel încât persistă zone de înaltă presiune, determinând apariția unor perioade îndelungate cu precipitații reduse sau inexistente, ceea ce face ca sezoanele de creștere a culturilor să devină mai uscate; întrucât umiditatea solului contribuie la realimentarea pânzei freatice, la structura, biocenoza și temperaturile solului, iar deficitul de apă provoacă, printre altele, eroziunea solului și diminuarea recoltelor; întrucât anomaliile de umiditate a solului rămân evident negative în majoritatea țărilor europene comparativ cu iunie 2022, din cauza lipsei precipitațiilor și a valurilor de căldură care au survenit în ultimele luni;

G.  întrucât potrivit previziunilor UE, producțiile de porumb boabe, soia și floarea-soarelui sunt cele mai afectate, scăderile (față de media din ultimii cinci ani) fiind estimate la -16 %, -15 % și, respectiv, -12 %; întrucât este probabil ca și alte culturi să fie puternic afectate, în special culturile furajere; întrucât efectele secetelor și valurilor de căldură asupra producției agricole au devenit de trei ori mai grave în ultimii 50 de ani(15); întrucât aceste niveluri de producție mai scăzute sunt deosebit de îngrijorătoare, având în vedere mai ales consecințele pe care conflictul în curs din Ucraina le are asupra pieței produselor alimentare și a furajelor;

H.  întrucât practicile agricole nesustenabile, defrișările și urbanizarea intensivă agravează riscul producerii unor dezastre naturale, precum și gravitatea acestora;

I.  întrucât, potrivit celui mai recent Atlas mondial al deșertificării, peste 75 % din suprafața de uscat a Pământului este deja degradată și peste 90 % s-ar putea degrada până în 2050; întrucât la nivelul UE deșertificarea afectează 8 % din teritoriu, în principal în sudul, estul și centrul Europei, acoperind 14 milioane de hectare; întrucât 13 state membre s-au declarat afectate de deșertificare, conform CONUCD; întrucât deșertificarea este provocată, printre altele, de eroziunea solului, de pășunatul excesiv și de dispariția stratului de vegetație, în special a arborilor, de salinizare, de pierderea materiei organice și a biocenozei solului și de degradarea biodiversității; întrucât în 2015 UE și statele membre s-au angajat ca până în 2030 să atingă neutralitatea în materie de degradare a terenurilor din UE;

J.  întrucât în Directiva-cadru privind apa (DCA)(16) la articolul 4 alineatul (1) se prevede că „statele membre protejează, îmbunătățesc și refac toate corpurile de apă subterană, asigură un echilibru între captările și realimentarea pânzei freatice cu scopul de a obține o stare bună a corpurilor de apă subterane, [...], în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive”; întrucât, 22 de ani mai târziu, doar 40 % din lacurile, estuarele, râurile și apele de coastă monitorizate sunt într-o stare ecologică „bună” sau „foarte bună”, așa cum o cere Directiva-cadru privind apa; întrucât verificarea adecvării efectuată conform DCA a arătat că aproape 50 % din corpurile de apă fac obiectul unei derogări, situație nesatisfăcătoare; întrucât în trecut au fost aplicate practici și măsuri de gestionare necorespunzătoare, care au avut un impact devastator asupra retenției apei din sol, cum ar fi: îndreptarea cursului râurilor și/sau betonarea albiilor râurilor, intensificarea utilizării terenurilor și secarea iazurilor și a zonelor umede;

K.  întrucât apa este o componentă esențială a ciclului alimentar; întrucât este necesar ca apele subterane și de suprafață să fie de bună calitate și disponibile în cantități suficiente pentru a se ajunge la un sistem alimentar echitabil, sănătos, prietenos cu mediul și sustenabil, așa cum este descris în Strategia „De la fermă la consumator”; întrucât apa curată și suficientă este un element esențial pentru stabilirea și realizarea unei economii circulare reale în UE; întrucât Regulamentul privind planurile strategice PAC(17) stabilește obiectivul de „a promova dezvoltarea durabilă și gestionarea eficientă a resurselor naturale precum apa, solul și aerul, inclusiv prin reducerea dependenței de substanțe chimice”;

L.  întrucât agricultura depinde de disponibilitatea apei; întrucât irigațiile îi ajută pe agricultori să se protejeze de condițiile meteo variabile și să crească producția, dar pune și o mare presiune asupra resurselor de apă; întrucât în 2016 doar 6 %(18) din terenurile agricole din UE erau irigate, dar aceste irigații erau responsabile pentru 24 % din totalul captărilor de apă din UE; întrucât, potrivit raportului special al Curții de Conturi Europene (CCE) privind utilizarea sustenabilă a apei în agricultură, punerea în aplicare a PAC nu a fost aliniată consecvent la politica UE în domeniul apei, iar dacă acest aspect nu se rectifică, presiunea asupra resurselor de apă ar putea crește;

M.  întrucât noua PAC, ce va intra în vigoare în 2023, limitează investițiile pentru extinderea suprafețelor irigate în zonele în care starea corpurilor de apă este „mai puțin decât bună”;

N.  întrucât captarea apei potabile, pentru industrie și pentru agricultură din ape de suprafață și din ape subterane, împreună cu temperaturile extrem de ridicate și lipsa precipitațiilor înseamnă că concentrațiile de poluanți și de nutrienți cresc și, așadar, algele toxice și agenții patogeni proliferează, așa cum s-a întâmplat în rețelele hidrografice, estuarele și corpurile de apă din Europa, lucru ce provoacă pierderi masive de apă dulce și moartea peștilor, declinul pescuitului și dispariția mijloacelor de subzistență; întrucât temperaturile mari ale apei reduc și conținutul de oxigen, lucru ce afectează foarte mult peștii; întrucât debitul scăzut al râurilor, asociat cu dragarea, eliberează toxinele concentrate care s-au acumulat în sedimente, având efecte majore asupra vieții acvatice și a pescuitului din aval;

O.  întrucât 60 % din bazinele hidrografice se află în regiuni transnaționale, ceea ce face esențială o cooperare transfrontalieră eficientă; întrucât peste 10% din resursele de apă a 20 de țări europene depind de alte țări, cinci țări bazându-se în proporție de peste 75 % pe resurse care vin de peste hotare prin râuri(19); întrucât nerespectarea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale(20) în regiunile de frontieră duce la deteriorarea corpurilor de apă transfrontaliere, ceea ce face imposibilă atingerea obiectivelor Directivei-cadru privind apa în statul membru receptor; întrucât, deși DCA menționează „ecoregiunile relevante”, cooperarea în domeniul apei este slabă în practică; întrucât, din cauza insuficienței resurselor, se preconizează că va crește complexitatea hidropolitică a bazinelor comune;

P.  întrucât resursele de apă regenerabile pe cap de locuitor au scăzut cu 17 % în Uniunea Europeană în ultimii 60 de ani; întrucât mai multe țări din UE au fost nevoite să raționalizeze apa potabilă din cauza secetei în ultimele luni, comunitățile bazându-se, de exemplu, pe apa potabilă transportată cu cisternele; întrucât scurgerile de apă reprezintă 24 % din cantitatea totală de apă consumată în Uniune;

Q.  întrucât 20-40 % din apa disponibilă în Europa este irosită, printre alți factori, din cauza scurgerilor din sistemul de distribuție a apei, a instalațiilor insuficiente de tehnologii de economisire a apei, a activităților de irigare excesive și inutile și a scurgerilor din robinete;

R.  întrucât debitele anuale ale râurilor sunt în scădere în sudul și sud-estul Europei și în creștere în nordul și nord-estul Europei; întrucât producția de energie hidroelectrică și sistemele de răcire a centralelor electrice sunt grav afectate; întrucât proiectul AMBER (Adaptive Management of Barriers in European Rivers – Gestionarea adaptativă a barierelor în râurile europene) a demonstrat că râurile din Europa sunt blocate de peste 1 milion de bariere, peste 85 % din acestea fiind structuri mici în stare precară sau inactive; întrucât toate barierele afectează sănătatea râurilor și circuitul apei, modificând debitul natural al unui râu și blocând rutele de migrație a peștilor;

S.  întrucât nivelurile și volumele reduse de apă au avut un impact grav în sectoarele energiei fosile, nucleare și hidroenergetice și asupra sistemelor de răcire; întrucât secetele din această vară au intensificat dificultățile mari cu care se confruntă Europa pe piața energiei; întrucât impacturile ulterioare pot afecta și mai mult ecosistemele acvatice care se luptă deja cu valuri de caniculă;

T.  întrucât multe activități turistice depind de râuri; întrucât deficitul de apă afectează în prezent 17 % din teritoriul UE, iar situația este și mai îngrijorătoare în vecinătatea Mării Mediterane, unde circa 50 % din populație trăiește în condiții de stres hidric constant în timpul verii, iar multe structuri turistice au trebuit să își întrerupă funcționarea din cauza secetei;

U.  întrucât lipsa precipitațiilor și captările masive de apă pentru irigații au influențat transportul fluvial, generând dificultăți de aprovizionare cu materiale grele, în special în valea Rinului, lucru ce afectează multe sectoare de activitate; întrucât principalele căi navigabile din Europa, în special Rinul, Dunărea și Padul, au înregistrat o scădere extrem de mare a nivelurilor apei, ceea ce a afectat agricultura, apa potabilă, ecosistemele și comerțul;

V.  întrucât pădurile sunt din ce în ce mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, în special la răspândirea tot mai mare a incendiilor forestiere; întrucât anii de secetă și degradare au creat condiții ideale pentru răspândirea incendiilor de vegetație; întrucât Europa se confruntă cu incendii forestiere de proporții considerabile;

W.  întrucât în deceniul 2011-2021 au ars peste 5 milioane de hectare de pădure, în principal din cauza secetelor; întrucât numai între 4 iunie și 3 septembrie 2022 au avut loc incendii de vegetație în urma cărora au rezultat suprafețe incendiate cumulate de 500 000 de hectare în total(21), iar capacitatea UE de a combate incendiile forestiere și-a atins limitele; întrucât incendiile forestiere au distrus situri valoroase, cum ar fi parcuri naturale și geoparcuri UNESCO, cauzând pierderi pentru biodiversitate, culturi și pășuni pe întreg teritoriul Uniunii;

X.  întrucât secetele și valurile de caniculă legate de schimbările climatice au îngreunat combaterea incendiilor, deoarece aceste condiții facilitează răspândirea rapidă a incendiilor și le sporesc gravitatea; întrucât schimbările climatice vor crește frecvența incendiilor forestiere și potențialul lor distructiv și este probabil ca sezonul incendiilor forestiere în Europa să înceapă mai devreme și să se încheie mai târziu în cursul anului; întrucât aceste schimbări fără precedent ar trebui luate în considerare în practicile de gestionare a incendiilor ale statelor membre;

Y.  întrucât pădurile stabile, mixte, de vârste diferite, cu mai multe specii și cu acoperire continuă oferă numeroase beneficii conexe, îndeosebi atenuarea secetei și a caniculei; întrucât și sistemele agroforestiere și arborii integrați în agroecosisteme aduc numeroase beneficii, printre care și productivitatea și reziliența;

Z.  întrucât valurile de caniculă și secetele afectează în mod negativ veniturile fermierilor, ceea ce poate conduce la abandonarea exploatațiilor agricole; întrucât, în plus, abandonarea exploatațiilor poate crea condiții favorabile izbucnirii incendiilor forestiere;

AA.  întrucât ONU estimează că din 1970 până acum au dispărut 35 % din zonele umede din întreaga lume, deși acestea aduc multe beneficii, într-un ritm de trei ori mai rapid decât pădurile; întrucât zonele umede costiere, cum ar fi mangrovele, sechestrează carbon de până la 55 de ori mai rapid decât pădurile tropicale; întrucât turbăriile, care acoperă doar 3 % din suprafața de uscat a Pământului, pot stoca 30 % din întreaga cantitate de carbon de pe uscat numai atunci când sunt umede și pot absorbi excesul de apă pentru a preveni inundațiile și seceta; întrucât, potrivit Comisiei, în UE au dispărut aproximativ două treimi din zonele umede care existau aici acum un secol;

AB.  întrucât la 28 iulie 2010 Adunarea Generală a ONU a recunoscut că dreptul la apă și salubritate este un drept al omului; întrucât apa potabilă curată este esențială pentru toate drepturile omului; întrucât 1 884 790 de cetățeni au semnat inițiativa cetățenească europeană intitulată „Right2Water” (Dreptul la apă) în 2013 privind dreptul la apă și la salubritate; întrucât în prezent un milion de cetățeni ai UE nu au acces la apă și 8 milioane nu dispun de instalații de salubritate;

AC.  întrucât seceta înrăutățește condițiile de trai ale oamenilor, din cauza căldurii și a lipsei apei; întrucât cei mai săraci sunt afectați disproporționat; întrucât în țările europene cele mai afectate de secetă există un exces de mortalitate; întrucât seceta dăunează clădirilor celor mai fragile, înrăutățind calitatea vieții locuitorilor;

AD.  întrucât seceta și alte efecte ale schimbărilor climatice au impact asupra sănătății mintale și accentuează anxietatea, în special în rândul tinerilor;

AE.  întrucât bugetul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) este insuficient pentru a putea genera un răspuns adecvat la catastrofele naturale majore și pentru a exprima solidaritatea europeană cu regiunile afectate de catastrofe;

AF.  întrucât seceta poate avea efecte în cascadă, pierderile cauzate de secetă în UE ridicându-se la aproximativ 9 miliarde EUR pe an; întrucât o analiză a Centrului Comun de Cercetare arată că impactul secetei asupra economiei europene ar putea ajunge la peste 65 de miliarde EUR pe an până în 2100(22); întrucât, dacă temperaturile globale depășesc obiectivele de temperatură stabilite în Acordul de la Paris, se preconizează că secetele vor avea loc de două ori mai des, iar pierderile anuale absolute cauzate de secete în Europa vor crește până la 40 de miliarde EUR pe an(23); întrucât, dacă nu sunt întreprinse acțiuni, pierderile vor depăși cu mult costurile investițiilor care trebuie efectuate în prezent în acțiuni ambițioase în domeniul climei(24);

AG.  întrucât criza climatică exacerbează inegalitățile existente; întrucât gospodăriile cu venituri mici și persoanele vulnerabile sunt afectate în mod deosebit de criza climatică și necesită un sprijin deosebit pentru a se adapta la schimbările climatice; întrucât este necesar ca lucrătorii să fie protejați de efectele negative ale crizei climatice la locul de muncă;

1.  își exprimă profunda compasiune și solidaritate cu familiile celor care au fost victime ale recentelor fenomene meteorologice extreme și cu locuitorii zonelor devastate și salută devotamentul pompierilor profesioniști și voluntari, al salvatorilor, precum și al autorităților naționale, regionale și locale implicate în eforturile de ajutorare și al cetățenilor obișnuiți care au încercat să își salveze semenii și să prevină răspândirea incendiilor, adesea cu riscul propriei vieți;

2.  subliniază importanța gestionării durabile a apei pentru garantarea securității alimentare și invită Comisia să se abțină de la a propune noi acte legislative ale UE care pun în pericol sau riscă să ne pună în pericol securitatea alimentară;

3.  consideră că aceste condiții meteorologice extreme sunt un semn că este nevoie de acțiuni mai ambițioase pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; consideră că UE ar trebui să joace un rol de lider în acest proces și să își consolideze eforturile în toate sectoarele; reamintește că, în conformitate cu Legea europeană a climei, cu Acordul de la Paris și cu cele mai bune dovezi științifice disponibile, UE ar trebui să își intensifice acțiunile de combatere a schimbărilor climatice atât în ceea ce privește atenuarea, pentru a limita încălzirea globală la 1,5 °C în raport cu nivelurile preindustriale, cât și în ceea ce privește adaptarea, pentru a încuraja reziliența; solicită UE să își actualizeze contribuția stabilită la nivel național în temeiul Acordului de la Paris și să își mărească obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până la cea de a 27-a sesiune a Conferinței părților la CCONUSC (COP27), în conformitate cu cele mai bune cunoștințe științifice disponibile; solicită cel mai înalt nivel de ambiție în ceea ce privește pachetul „Pregătiți pentru 55”;

4.  își exprimă îngrijorarea cu privire la constatările raportului din 2021 al Programului ONU pentru mediu privind decalajul în materie de emisii, în special cu privire la faptul că, în pofida angajamentelor mai ambițioase în materie de climă asumate în ultimul an, previziunile legate de emisii estimează o tendință de creștere a temperaturii cu 2,7 °C, dacă aceste angajamente naționale vor fi puse în aplicare pe deplin, ceea ce ar avea un impact grav în întreaga lume; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să își mențină angajamentul ferm față de Pactul verde european și să intensifice acțiunile UE de atenuare a schimbărilor climatice, de adaptare la acestea și de reziliență, acordând o atenție deosebită fenomenelor meteorologice extreme;

5.  se așteaptă ca propunerea Comisiei referitoare la o lege a UE privind refacerea naturii(25) să reprezinte o ocazie de a îmbunătăți sinergiile dintre atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la acestea, prevenirea dezastrelor și refacerea naturii; se așteaptă ca aceasta să ofere un cadru pentru refacerea ecosistemelor rezistente la secetă, care să prevadă refacerea pădurilor cu mai multe vârste, cu mai multe specii și biodiverse cu acoperire continuă, a zonelor umede, a stratului natural de vegetație, a dinamicii zonelor inundabile și a infiltrării naturale la nivelul întregului peisaj, precum și să îmbunătățească reziliența bazinelor hidrografice;

6.  sprijină intenția Comisiei de a contribui la un efect global de răcire prin crearea unei platforme a UE pentru ecologizarea urbană; invită Comisia să stabilească obiective obligatorii concrete și ambițioase privind biodiversitatea urbană, soluțiile bazate pe natură, abordările ecosistemice și infrastructura ecologică, care să fie atât pentru binele oamenilor, cât și al faunei sălbatice, și să contribuie la obiectivele globale privind biodiversitatea; subliniază că trebuie introduse măsuri precum o cotă minimă de acoperișuri verzi pe clădirile noi, sprijinirea agriculturii urbane, inclusiv a culturilor de arbori productivi, unde se poate, interzicerea utilizării de pesticide chimice și reducerea cantității de îngrășăminte utilizate în zonele verzi urbane ale UE și creșterea numărului de spații verzi în funcție de numărul de locuitori;

7.  invită statele membre să acorde prioritate și să identifice măsurile de refacere pe termen scurt, mediu și lung a ecosistemelor degradate, ca urmare a fenomenelor meteorologice extreme; solicită, de asemenea, ca orientările UE privind planurile de refacere post-urgență să identifice domeniile prioritare pentru fazele de redresare, reabilitare și reconstrucție în urma dezastrelor cauzate de inundații, incendii forestiere, valuri de căldură sau secete, inclusiv recomandări referitoare la creșterea rezilienței și revitalizarea mijloacelor de subzistență, a economiilor și a mediului afectat;

8.  solicită Comisiei să pună la dispoziție orientări pe care părțile interesate să le poată utiliza pentru a crește rezistența la secetă atât a oamenilor, cât și a ecosistemelor; subliniază că este necesară, de asemenea, o acțiune coordonată la nivel european în domeniul cercetării și monitorizării, între entitățile deja existente, cum ar fi Observatorul european al secetei, AEM, serviciul Copernicus de gestionare a situațiilor de urgență și alte părți interesate relevante; subliniază că, în domeniul finanțării, ar trebui identificat un sprijin financiar adecvat în contextul PAC, al planurilor naționale de redresare și reziliență și al altor fonduri regionale;

9.  recunoaște vulnerabilitatea deosebită a țărilor mediteraneene și importanța utilizării unor mecanisme și resurse specifice pentru a face față riscurilor și efectelor acestor evenimente extreme pe aceste teritorii; subliniază că seceta și alte fenomene meteorologice legate de criza climatică nu au efecte numai asupra mediului, ci și efecte sociale, culturale, economice și politice, crescând riscul de adâncire a inegalităților sociale;

10.  subliniază influența negativă pe care o au dezastrele naturale asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE, împiedicând punerea în aplicare a politicii de coeziune a Uniunii; reamintește, în această privință că, până în 2030, peste 100 de miliarde EUR din resursele politicii de coeziune vor fi investite în tranziția energetică, decarbonizare și sursele regenerabile de energie; recunoaște vulnerabilitatea deosebită a teritoriilor enumerate la articolul 174 din TFUE, în special a insulelor și a regiunilor muntoase, precum și la articolul 349 din TFUE;

11.  își reiterează sprijinul pentru strategia UE de adaptare la schimbările climatice; regretă, cu toate acestea, că strategia de adaptare nu stabilește obiective concrete, măsurabile și încadrate în timp pentru ca UE și statele membre să devină reziliente la schimbările climatice și reamintește solicitarea Parlamentului de a se stabili obiective obligatorii și cuantificabile; invită, în acest sens, Comisia să propună un cadru european cuprinzător, ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic pentru adaptarea la schimbările climatice, inclusiv instrumente legislative adecvate, cu un accent deosebit pe regiunile cele mai vulnerabile;

12.  invită Comisia să elaboreze de urgență o evaluare cuprinzătoare a riscurilor climatice la nivelul UE, acordând o atenție deosebită riscurilor de secetă, incendiilor forestiere, amenințărilor la adresa sănătății, vulnerabilităților ecosistemelor și efectului asupra infrastructurilor critice și a punctelor critice din rețele, pentru a orienta și a acorda prioritate eforturilor de adaptare și reziliență pe termen scurt, mediu și lung; solicită, în special, finalizarea până în vara anului 2023 a unui test de rezistență la schimbările climatice pentru infrastructura esențială la nivelul UE;

13.  evidențiază faptul că criza climatică exacerbează inegalitățile existente; subliniază că gospodăriile cu venituri mici și persoanele vulnerabile sunt afectate în mod deosebit de criza climatică și necesită un sprijin deosebit pentru a se adapta la schimbările climatice; salută politicile sociale din statele membre care protejează lucrătorii de efectele negative ale crizei climatice la locul de muncă și încurajează statele membre să integreze adaptarea la schimbările climatice în politicile lor sociale și de muncă;

Protecție civilă și intervenție în caz de urgență

14.  subliniază importanța dezvoltării în continuare și a utilizării depline a mecanismului de protecție civilă al UE în ceea ce privește incendiile forestiere și alte dezastre naturale; invită Comisia să colecteze și să difuzeze cunoștințe în rândul statelor membre cu privire la modul de adaptare a pădurilor la schimbările climatice actuale și preconizate, în conformitate cu noua strategie de adaptare a UE; invită Comisia să conceapă evaluări și hărți ale riscurilor de incendii forestiere, pe baza unor produse Copernicus îmbunătățite și a altor date obținute prin teledetecție, pentru a sprijini acțiunile preventive; evidențiază că este important să se întărească mecanismul de protecție civilă al UE pentru a pune la dispoziție capacități adecvate de combatere a incendiilor forestiere în UE;

15.  invită Comisia și statele membre să accelereze instituirea noii flote permanente rescEU și le îndeamnă să asigure o finanțare suficientă în acest sens și să extindă cât mai curând posibil plasa de siguranță sezonieră europeană existentă;

16.  ia act cu îngrijorare de limitările actualului cadru de răspuns în caz de dezastre la nivelul UE, bazat pe o rezervă voluntară de resurse de reacție angajate în prealabil de statele membre; invită Comisia și statele membre să analizeze posibilitatea de a extinde capacitatea și competențele UE de răspuns în caz de dezastre, având în vedere dezastrele climatice din ce în ce mai frecvente și mai grave, în special prin crearea unei forțe permanente de protecție civilă a UE;

17.  solicită extinderea actualei rezerve voluntare de stingere a incendiilor din cadrul rescEU și invită toate statele membre să ia în considerare plasarea unei părți din brigăzile lor naționale de stingere a incendiilor într-o rezervă europeană; solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune pentru a spori capacitățile de răspuns ale UE;

18.  sprijină modernizarea mijloacelor de protecție civilă prin noi achiziții publice comune, astfel încât echipamentele și resursele terestre și aeriene să fie mai bine adaptate la geografia diferitelor teritorii ale UE;

19.  solicită consolidarea prepoziționării sezoniere a pompierilor în zonele fierbinți de incendiu, pe baza succesului programului-pilot pus în aplicare în această vară în Grecia;

20.  invită statele membre să crească investițiile în cercetare și inovare și să sprijine înființarea unui centru european de excelență în domeniul protecției civile, în special să promoveze formarea agenților în lupta împotriva incendiilor și gestionarea crizelor și să încurajeze schimbul de bune practici;

21.  reamintește că FSUE a fost modificat de mai multe ori pentru a-i extinde domeniul de aplicare și că linia bugetară 2022 pentru FSUE a fost deja pe deplin mobilizată din cauza creșterii numărului de dezastre naturale; solicită o majorare semnificativă a bugetului FSUE, care va ajuta regiunile să anticipeze și să atenueze efectele schimbărilor climatice, precum și extinderea domeniului de aplicare al FSUE, astfel încât acesta să poată fi utilizat și pentru a sprijini construcția unor infrastructuri publice și private noi și refacerea celor existente în vederea asigurării unei reziliențe mai mari la schimbările climatice; subliniază că gravitatea anumitor catastrofe naturale este, în unele cazuri, rezultatul unor factori antropogeni, printre care și amenajarea imprudentă a teritoriului, care conduce la construirea unor locuințe și infrastructuri în zonele inundabile ale râurilor sau în teritoriile predispuse la alunecări de teren; reiterează, în acest sens, că rambursările din FSUE ar trebui să favorizeze o mai mare reziliență și sustenabilitate, prin finanțarea unor soluții bazate pe ecosisteme (de exemplu, reîmpădurire, refacerea habitatelor, reconstrucție rezistentă la cutremur);

22.  subliniază că este de importanță vitală ca ajutoarele și fondurile să fie trimise cât mai rapid, cât mai ușor și cât mai flexibil cu putință către regiunile afectate și că sinergiile dintre FSUE, mecanismul de protecție civilă al Uniunii, componenta dedicată adaptării la schimbările climatice a Fondului european de dezvoltare regională și programele de cooperare teritorială sunt esențiale pentru conceperea unei reacții cuprinzătoare și crearea unui pachet de reziliență cuprinzător;

23.  invită Comisia să promoveze participarea societății civile la prevenirea și combaterea consecințelor secetei și ale schimbărilor climatice; invită Comisia să propună o inițiativă europeană privind angajamentul civic și să promoveze inițiative voluntare privind răspunsul în caz de dezastre;

Agricultură

24.  invită Comisia să facă o evaluare completă a impactului secetei persistente asupra producției alimentare a UE din anul curent și asupra aprovizionării cu alimente a populației în iarna următoare; invită, de asemenea, Comisia și Consiliul să analizeze ce măsuri de remediere pot fi luate și ce sprijin poate fi acordat pentru a se asigura că producătorii de alimente primare afectați de pierderi de producție din cauza pagubelor provocate de căldură și secetă pot reîncepe fără întârziere noi cicluri de producție pentru aprovizionarea cu alimente esențiale;

25.  subliniază importanța de a merge dincolo de măsurile pe termen scurt și importanța atenuării crizei actuale; reliefează că Uniunea trebuie să continue să își adapteze sistemele alimentare pentru a le face mai reziliente pe termen lung;

26.  invită UE și statele sale membre să investească în cercetare și inovare pentru a facilita introducerea unor soiuri și practici mai rezistente la secetă și la schimbările climatice;

27.  invită Comisia să se asigure că planurile strategice naționale din cadrul PAC sunt puse în aplicare astfel încât agricultura să devină mai eficientă din punctul de vedere al utilizării apei, cu scopul de a reduce utilizarea apei și a promova o rezistență mai mare la secete, reducând totodată global presiunile hidromorfologice, luând în considerare constatările raportului special al CCE privind utilizarea sustenabilă a apei în agricultură; salută introducerea de noi programe ecologice, care ar trebui să faciliteze tranziția către o agricultură mai rezilientă și mai ecologică;

28.  invită UE și statele membre să mărească ponderea sprijinului agricol dedicat prevenirii și gestionării riscurilor în agricultură și să aibă în vedere extinderea utilizării sistemelor publice de asigurare împotriva schimbărilor climatice; invită Comisia să promoveze schimburile de bune practici cu privire la acest aspect și la alte măsuri de atenuare;

29.  invită, de asemenea, Comisia să identifice resurse financiare pentru a ajuta fermele, compensând pierderile rezultate din pagubele provocate de secetă sau de alte evenimente cauzate de urgența climatică, să stimuleze o mai mare reziliență și sustenabilitate la schimbările climatice și să se asigure că această criză nu conduce la închiderea definitivă a fermelor;

30.  invită Comisia și statele membre să acorde prioritate creării de stocuri tampon de hrană strategică pentru animale și produse alimentare ca mijloc de atenuare a celor mai dăunătoare aspecte ale secetei, inclusiv variațiile mari ale producției de la an la an, și invită Comisia să abordeze acest aspect la nivel internațional, urmărind instituirea depozitării alimentelor ca instrument unic de stabilizare în fața efectelor schimbărilor climatice asupra agriculturii și aprovizionării cu alimente;

31.  subliniază necesitatea unor sisteme de irigații agricole mai eficiente și mai bine orientate, precum și a unei capacități de stocare a apei și a unei recalibrări generale a nevoilor de irigații pentru a obține o utilizare durabilă a resurselor de apă; reamintește că investițiile în capacitatea de irigare și de stocare a apei sunt sprijinite numai dacă conduc la economii de apă; reliefează că ar trebui prioritizate investițiile în refacerea ecosistemelor și în metodele de producție care fac tranziția către agroecologie;

32.  ia act de decizia luată în cadrul noii reforme a PAC referitoare la investițiile în irigații în zonele în care starea corpurilor de apă este „mai puțin decât bună”; invită statele membre să încurajeze investițiile în aceste zone, care conduc la economii de apă într-un mod care să combată deficitul structural de apă și să reducă impactul asupra apelor;

33.  îndeamnă statele membre și Comisia să sprijine introducerea unor sisteme de irigații care nu utilizează ape de suprafață sau subterane, cum ar fi stocarea apei pluviale și reciclarea apelor uzate, în combinație cu eforturile de reducere a consumului global de apă; solicită Comisiei să clarifice, cât mai curând posibil, interpretarea noilor dispoziții ale UE privind investițiile în irigații din cadrul PAC, pentru a elimina orice incertitudini; solicită Comisiei să îmbunătățească actualele orientări pentru statele membre în ceea ce privește investițiile în irigații în cadrul noilor planuri strategice PAC;

34.  evidențiază rolul pozitiv pe care îl joacă agroecologia, agrosilvicultura și sistemele de producție ecologică în protejarea cantității și a calității apei prin utilizarea mai eficientă și mai circulară a resurselor, prin îmbunătățirea rezilienței la nivelul fermelor grație reducerii factorilor de producție și diversificării producției și deci dispersării riscurilor, lucru deosebit de important pentru a evita compromiterea totală a culturilor; reamintește că fermierilor le este de folos să planteze garduri vii și arbori, să asigure acoperirea solului, să evite pășunatul excesiv, să reducă tasarea solului și să mărească conținutul de materie organică și de humus al solului;

35.  subliniază necesitatea, având în vedere evenimentele climatice extreme din ultimele luni, de a pune în aplicare rapid strategia „De la fermă la consumator” și pe cea privind biodiversitatea, pentru a atinge obiectivul în ceea ce privește realizarea unui sector agricol mai ecologic și mai sustenabil, ținând seama de impactul diferențiat asupra climei al diferitelor tipuri de producție agricolă; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să își mențină angajamentul ferm față de Pactul verde european și să intensifice acțiunile UE de atenuare a schimbărilor climatice, de adaptare la acestea și de reziliență, acordând o atenție deosebită fenomenelor meteorologice extreme;

36.  pune în evidență importanța pe care o are sănătatea solului pentru reținerea și filtrarea apei; invită Comisia să facă din capacitatea de a reține și filtra apa, precum și din umiditatea solului un pilon esențial al proiectului de lege a UE privind sănătatea solului, care urmează să fie publicat în 2023; subliniază că turbăriile au un potențial imens de a absorbi dioxidul de carbon și joacă un rol semnificativ în filtrarea apei și controlul inundațiilor, reducerea secetelor și a incendiilor forestiere;

37.  solicită un obiectiv al UE privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor în UE până în 2030, pentru a se asigura că obiectivul corespunzător din cadrul ODD ale ONU este pe deplin îndeplinit în UE, având în vedere că UE nu este în prezent pe drumul cel bun în ceea ce privește îndeplinirea țintei ODD, astfel cum se subliniază în raportul special al CCE din 2018 privind deșertificarea;

38.  subliniază responsabilitatea fermierilor de a menține solul și resursele de apă în stare bună, precum și necesitatea de a intensifica practicile de sechestrare a carbonului; îndeamnă, prin urmare, statele membre și Comisia să promoveze aceste practici prin intermediul noilor programe ecologice și prin dezvoltarea agriculturii carbonului, care va trebui să integreze și alte elemente de mediu, cum ar fi gestionarea apei, cu scopul de a spori stimulentele pentru producători; salută intenția Comisiei de a prezenta o propunere privind certificarea ciclurilor durabile ale carbonului;

39.  subliniază că trebuie să se reducă rapid contaminarea apelor subterane și a apelor de suprafață, mai ales cu nitrați și pesticide;

40.  solicită ca toate inițiativele și acțiunile legate de prevenirea și atenuarea secetei, a inundațiilor și a caniculei, precum și a impactului acestora, să țină seama pe deplin de mediul natural, în special de păduri, precum și de biodiversitate și serviciile ecosistemice;

Incendii forestiere

41.  solicită un răspuns integrat la incendiile forestiere pentru a proteja pădurile din UE împotriva distrugerilor cauzate de fenomene climatice extreme; evidențiază că incendiile de mari proporții cresc în intensitate și frecvență la nivel mondial; își exprimă îngrijorarea cu privire la previziunea de extindere a zonelor predispuse la incendii și de prelungire a perioadelor în care riscul de incendii este mai mare în majoritatea regiunilor europene, în special în cazul scenariilor de emisii ridicate; reamintește că un peisaj divers, cu păduri bogate în biodiversitate, oferă un paravan sau o barieră naturală mai mare împotriva incendiilor forestiere de mare amploare și necontrolabile;

42.  subliniază că refacerea și reîmpădurirea pădurilor diversificate ar ajuta la prevenirea și controlarea incendiilor; subliniază că gestionarea incendiilor bazată pe date științifice și sprijinul pentru consolidarea capacităților prin intermediul serviciilor de consiliere trebuie dotate cu mai multe resurse și trebuie dezvoltate, cu scopul de a combate efectele schimbărilor climatice în păduri; invită Comisia și statele membre să promoveze și să utilizeze mai bine conceptul de gestionare integrată a incendiilor și observă că acest lucru ar putea necesita o mai bună capacitate de reglementare în statele membre, consolidarea serviciilor publice, precum și sprijin specific și o cooperare sporită pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre;

43.  este preocupat de riscul formării de piro-cumulonimbus ca urmare a incendiilor forestiere și de impactul lor negativ asupra stratosferei și stratului de ozon; solicită, prin urmare, reducerea cât mai mult posibil a incendiilor deliberate și a arderii arborilor în păduri;

44.  atrage atenția asupra impactului asupra sănătății al incendiilor forestiere și al poluării atmosferice asociate cu acestea și își exprimă îngrijorarea cu privire la previziunile Organizației Meteorologice Mondiale (OMM) conform cărora se estimează că ele vor crește, chiar și în cazul unui scenariu cu emisii scăzute(26); ia act de faptul că, pe măsură ce planeta se încălzește, se preconizează că incendiile forestiere și poluarea aerului aferentă se vor intensifica, chiar și în cazul unui scenariu cu emisii scăzute și observă că, pe lângă impactul asupra sănătății umane, acest lucru va afecta și ecosistemele, pe măsură ce poluanții atmosferici se depun din atmosferă pe suprafața terestră; evidențiază faptul că criza climatică afectează biodiversitatea și reduce reziliența ecosistemelor și subliniază impactul său ulterior asupra sănătății publice și, prin urmare, insistă asupra importanței unei abordări de tipul „O singură sănătate”;

45.  invită statele membre să asigure protecția continuă a pădurilor noastre și să protejeze terenurile împotriva reclasificării ca terenuri neforestiere în urma unui incendiu forestier, deoarece acest lucru poate încuraja incendiile deliberate, provocate pentru a putea utiliza terenul în alte scopuri neautorizate înainte de incendiu; invită Comitetul Regiunilor și serviciile Comisiei să asigure colaborarea cu autoritățile locale și să cerceteze istoricul reclasificării terenurilor în urma incendiilor forestiere;

46.  solicită revizuirea Directivei 2003/96/CE a Consiliului privind impozitarea produselor energetice și a electricității(27) în vederea includerii unei scutiri de la impozitul pe consumul intern de produse energetice pentru pompieri în cursul exercitării atribuțiilor lor;

Apă

47.  invită Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare a UE în domeniul apei, care să includă organizarea, împreună cu statele membre, a unei conferințe europene privind apa, pentru a elabora rapid orientări privind gestionarea bazinelor hidrografice comune transnaționale, în special în cazul unor secete multianuale, și pentru a asigura o prioritizare echilibrată între utilizările apei;

48.  invită Comisia să coordoneze elaborarea unor planuri regionale sau naționale cuprinzătoare, de la puț până la utilizarea finală, pentru a combate scurgerile și infiltrările de apă cauzate de o infrastructură de slabă calitate sau prost întreținută, inclusiv la nivel de bazin, de oraș și de fermă, și să facă schimb de bune practici în acest scop;

49.  invită Comisia să sprijine eforturile mai mari ale statelor membre de a încuraja recurgerea la tehnici de reutilizare a apei, la tehnologii și practici de irigare prin care se economisește apă, la tehnologiile acoperișurilor verzi, la dușuri și toalete inteligente în sectorul apei, inclusiv în ceea ce privește alimentarea cu apă, canalizarea și gestionarea apelor pluviale, precum și în toate ciclurile și aplicațiile industriale, rezidențiale și comerciale ale apei; cere ca legislația actuală să se modifice astfel încât să încurajeze reutilizarea apei în sectoarele care folosesc multă apă, respectând totodată cele mai stricte criterii de calitate, precum și în birouri și locuințe, prin reutilizarea apei gri; reamintește că gestionarea resurselor de apă este esențială pentru reducerea la minimum a efectelor negative ale schimbărilor climatice, protejând securitatea apei, securitatea alimentară și biodiversitatea și sprijinind solurile sănătoase;

50.  reliefează că sectorul energetic este un mare consumator de apă în Europa, că sectorul apei consumă el însuși multă energie pentru captarea, pomparea, încălzirea, răcirea, curățarea și desalinizarea apei; subliniază impactul pe care nivelurile scăzute ale apei l-au avut asupra sectorului energetic și asupra anumitor industrii; subliniază că îmbunătățirea utilizării eficiente a apei poate influența direct reducerea consumului de energie și a schimbărilor climatice;

51.  subliniază că cetățenii trebuie implicați în gestionarea apei; încurajează statele membre să ia măsuri pentru a garanta accesul la apă pentru grupurile vulnerabile și marginalizate, în conformitate cu directiva, și să ia măsuri suplimentare pentru a asigura furnizarea apei curente; reamintește obligațiile statelor de a asigura dreptul omului la apă potabilă, în special în timpul caniculei și al perioadelor de secetă, ceea ce implică, de exemplu, instituirea unui mecanism de participare, inclusiv punerea în aplicare a unui consimțământ prealabil liber și în cunoștință de cauză (FPIC) pentru infrastructurile energetice la scară largă și industriile extractive; subliniază importanța recunoașterii sistematice a drepturilor cutumiare la apă potabilă și a furnizării de căi de atac (prin intermediul unui mecanism de tratare a plângerilor) pentru cazurile de încălcare a drepturilor omului;

52.  subliniază că este important să se prevină speculațiile în domeniul apei, pentru a asigura un acces echitabil și o bună gestionare a resurselor; solicită interzicerea tranzacționării apei ca marfă pe piețele financiare;

Dimensiunea internațională și socială

53.  evidențiază că în întreaga Europă mulți oameni trăiesc în locuințe învechite și degradate și au condiții de trai nesatisfăcătoare, ceea ce îi face mai vulnerabili la efectele fenomenelor meteorologice extreme; reamintește că accesul la o locuință adecvată este un drept fundamental; cere să se adopte rapid un fond ambițios pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, pentru a sprijini grupurile cele mai defavorizate și îndeosebi pentru a crește eficiența energetică a locuințelor acestora, a le decarboniza sistemele de încălzire și răcire, inclusiv prin integrarea energiei din surse regenerabile, care le va permite să își reducă facturile la energie și, de asemenea, să își îmbunătățească calitatea vieții;

54.  subliniază necesitatea urgentă de a intensifica acțiunile la nivel mondial, atât pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, cât și pentru a spori capacitatea de adaptare, a consolida reziliența și a reduce vulnerabilitatea la schimbările climatice, astfel cum s-a subliniat în Pactul climatic de la Glasgow, adoptat în 2022; solicită Uniunii să joace un rol activ în continuarea procesului de definire a unui obiectiv global de adaptare, asigurându-se că obiectivul de finanțare internațională a combaterii schimbărilor climatice este îndeplinit și garantând un echilibru între finanțarea pentru atenuare și cea pentru adaptare; invită, de asemenea, Uniunea să se implice activ în Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în vederea adoptării unor măsuri concrete cu scopul de a proteja câștigurile în materie de dezvoltare de riscurile unor catastrofe naturale;

55.  reamintește că sănătatea și siguranța lucrătorilor sunt de competența UE și că, în conformitate cu Directiva 89/391/CEE(28), lucrătorii ar trebui protejați de orice risc, inclusiv de riscurile emergente; invită Comisia să evalueze temeinic și urgent riscurile noi și emergente ale schimbărilor climatice asupra securității și sănătății în muncă, pentru a-i proteja mai bine pe lucrători de expunerea la temperaturi mai ridicate, radiații UV naturale și alte riscuri aferente pentru sănătate și securitate, în special în sectoarele construcțiilor, agricol și al serviciilor publice; evidențiază faptul că rolurile diferențiate în funcție de gen generează, de asemenea, vulnerabilități diferite pentru femei, respectiv pentru bărbați, la efectele schimbărilor climatice, iar impactul schimbărilor climatice exacerbează inegalitățile de gen;

56.  reamintește necesitatea ca statele membre să depună eforturi pentru o abordare de tip „viziune zero” a deceselor profesionale, în conformitate cu cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru perioada 2021-2027; subliniază, în acest context, necesitatea de a asigura sănătatea și siguranța la locul de muncă a tuturor lucrătorilor în situații de urgență, inclusiv a pompierilor, care sunt deosebit de expuși la agenți cancerigeni în cursul activității lor; subliniază importanța includerii în strategiile naționale ale statelor membre în materie de securitate și sănătate în muncă a formării periodice în materie de siguranță și gestionare a riscurilor pentru personalul de intervenție în caz de urgență, precum și a furnizării de echipamente și materiale de protecție adecvate; invită Comisia să supravegheze punerea în aplicare a acestor măsuri;

57.  își exprimă profunda compasiune față de poporul pakistanez, care a suferit de pe urma efectelor mortale ale crizei climatice, și confirmă faptul că Pakistanul contribuie foarte puțin la criza climatică; ia act de faptul că UE a alocat inițial o asistență umanitară în valoare de 1,8 milioane EUR pentru victimele inundațiilor, dar recunoaște că acest ajutor nu răspunde în mod corespunzător nevoilor persoanelor și comunităților afectate;

58.  subliniază că este important să se obțină progrese în punerea în aplicare deplină a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; salută declarația ministerială adoptată în această vară în cadrul Forumului politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă, care evidențiază că seceta și inundațiile sunt provocări cu o dimensiune globală resimțite cel mai puternic de țările în curs de dezvoltare, precum și de persoanele aflate în situații vulnerabile, în special de populațiile indigene și comunitățile locale; reamintește țărilor dezvoltate că trebuie să dea dovadă de solidaritate cu țările în curs de dezvoltare și, în special, cu cele mai vulnerabile;

59.  reamintește că 2021-2030 este Deceniul ONU pentru refacerea ecosistemelor și se așteaptă ca refacerea naturii să caracterizeze acțiunile UE din acest deceniu; încurajează toate părțile la Convenția privind diversitatea biologică să aplice urgent măsuri de refacere a naturii pe teritoriile lor;

60.  ia act de faptul că țări din întreaga lume au fost și ele afectate de secete grave și neobișnuite, inclusiv seceta record care a afectat China; solicită o cooperare mai strânsă cu partenerii internaționali în ceea ce privește seceta, incendiile forestiere și alte efecte ale schimbărilor climatice; invită UE să depună eforturi pentru un dialog consolidat în aceste domenii, inclusiv în cadrul COP27, în scopul de a face schimb de cunoștințe și de a îmbunătăți reciproc modul de gestionare a secetei;

61.  subliniază că sistemele de alertă timpurie sunt esențiale pentru o adaptare eficientă, în special în ceea ce privește incendiile forestiere și inundațiile, dar o mare parte a lumii nu dispune de acestea; sprijină inițiativa privind serviciile de alertă timpurie a OMM și speră că aceasta va fi pusă în aplicare rapid pentru a salva cât mai curând posibil cât mai multe vieți de efectele crizei climatice; încurajează statele membre să partajeze tehnologia care stă la baza sistemului de alertă timpurie;

62.  subliniază că, potrivit ONU, seceta din Cornul Africii a expus 22 de milioane de persoane riscului de foamete; constată că problemele legate de accesul la alimente și foamete din țările din afara UE sunt exacerbate de criza climatică, precum și de forțele geopolitice; solicită UE să acorde prioritate politicilor coerente și bazate pe drepturile omului în materie de securitate alimentară și nutrițională; subliniază modul în care criza climatică agravează crizele umanitare din întreaga lume, în special în Afganistan, unde seceta a fost una din cauzele care au dus la privarea a 20 de milioane de afgani de alimente;

63.  subliniază că UE trebuie să fie pregătită pentru strămutarea provocată de schimbările climatice și recunoaște necesitatea de a lua măsuri adecvate pentru a proteja drepturile omului în cazul populațiilor amenințate de efectele schimbărilor climatice; consideră că o astfel de strămutare ar trebui abordată la nivel internațional; invită Comisia și statele membre să coopereze în ceea ce privește elaborarea unui cadru internațional pentru a aborda strămutarea și migrația provocate de schimbările climatice atât în cadrul forumurilor internaționale, cât și al acțiunii externe a UE; încurajează Comisia și statele membre să colaboreze pentru a sprijini persoanele care au fost strămutate din cauza schimbărilor climatice și care nu mai pot trăi în locurile lor de reședință; subliniază că Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a hotărât că statele trebuie să țină seama de impactul crizei climatice asupra drepturilor omului în țara de origine atunci când iau în considerare deportarea solicitanților de azil;

64.  solicită creșterea investițiilor în educația și sensibilizarea cetățenilor europeni cu privire la dezastrele naturale; solicită promovarea Zilei internaționale pentru reducerea dezastrelor naturale prin inițiative vizibile ale UE;

o
o   o

65.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 232, 16.6.2021, p. 28. (2) JO C 270, 7.7.2021, p. 2. (3) JO L 243, 9.7.2021, p. 1. (4) JO C 67, 8.2.2022, p. 25. (5) JO C 184, 5.5.2022, p. 2. (6) JO C 445, 29.10.2021, p. 156. (7) JO C 506, 15.12.2021, p. 38. (8) JO C 316, 22.9.2017, p. 99. (9) JO L 231, 30.6.2021, p. 159. (10) JO L 231, 30.6.2021, p. 60. (11) JO L 311, 14.11.2002, p. 3. (12) Serviciul Copernicus privind schimbările climatice, „Surface air temperature for August 2022” (Temperatura aerului la suprafață pentru luna august 2022). (13) Institutul Mondial al Resurselor, „Achieving abundance: Understanding the Cost of a Sustainable Water Future” (Să ajungem la abundență: înțelegerea costului unui viitor sustenabil al apei), 21 ianuarie 2020. (14) Agenția Europeană de Mediu, „Water resources across Europe – confronting water stress: an updated assessment” (Resursele de apă din Europa – combaterea stresului hidric: o evaluare actualizată), 14 octombrie 2021. (15) Mekonen, Zelalem A. et al, „Wildfire exacerbates high-latitude soil carbon losses from climate warming” (Incendiile forestiere agravează pierderile de carbon din sol la latitudini mari din cauza schimbărilor climatice), Environmental Research Letters, vol. 17, nr. 9, septembrie 2022. (16) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). (17) Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 1). (18) Curtea de Conturi Europeană, „Raportul special nr. 20/2021: Utilizarea sustenabilă a apei în agricultură: fondurile din partea PAC sunt susceptibile să promoveze mai degrabă o utilizare mai intensă decât una mai eficientă a apei”, 2021. (19) Baranyai, G., „Transboundary water governance in the European Union: the (unresolved) allocation question”, Jurnalul Oficial al Consiliul Mondial al Apei, vol. 21, nr. 3, 2019. (20) Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40). (21) Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei, ‘Europe’s summer wildfire emissions highest in 15 years’, (Cele mai ridicate emisii provocate în Europa de incendiile forestiere de vară în ultimii 15 ani), 6 septembrie 2022. (22) Știrile Centrului Comun de Cercetare, „Global warming could more than double costs caused by drought in Europe, study finds” (Încălzirea globală ar putea mai mult decât dubla costurile cauzate de secetă în Europa, arată un studiu”, 10 mai 2021. (23) Constatările Centrului Comun de Cercetare privind prognozarea impactului economic al schimbărilor climatice în sectoarele din UE, pe baza unei analize ascendente. (24) Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030: Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor” (COM(2020)0562). (25) Comunicarea Comisiei din 22 iunie 2022 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind refacerea naturii (COM(2022)0304). (26) Organizația Meteorologică Mondială, „Buletinul OMM privind calitatea aerului și clima evidențiază impactul incendiilor forestiere”, 7 septembrie 2022. (27) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51). (28) Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).