Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 mai 2022 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, de abrogare a Deciziei Consiliului (76/787/ECSC, CEE, Euratom) și a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct anexat la decizia respectivă (2020/2220(INL) – 2022/0902(APP))
– având în vedere Declarația de la 9 mai 1950, prin care s-a propus crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) ca prim pas către o federație a Europei,
– având în vedere Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (denumit în continuare „Actul electoral”), anexat la Decizia Consiliului 76/787/CECO, CEE, Euratom din 20 septembrie 1976, astfel cum a fost modificată prin Decizia Consiliului 2002/772/CE, Euratom, din 25 iunie și 23 septembrie 2002(1) și prin Decizia Consiliului (UE, Euratom) 2018/994 din 13 iulie 2018(2),
– având în vedere tratatele, în special articolul 2, articolul 3, articolul 9, articolul 10, articolul 14 și articolul 17 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8, articolul 20, articolul 22, articolul 223 alineatul (1) și articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și articolul 2 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,
– având în vedere Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene,
– având în vedere Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți(3),
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la procedura electorală a Parlamentului European, în special rezoluția sa din 15 iulie 1998 privind un proiect de procedură electorală care cuprinde principii comune pentru alegerea membrilor Parlamentului European(4), rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din 2014(5), rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la îmbunătățirea modalităților practice de organizare a alegerilor pentru Parlamentul European din 2014(6) și rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene(7),
– având în vedere rezoluțiile sale din 13 martie 2013(8) și din 7 februarie 2018(9) privind componența Parlamentului European,
– având în vedere rezoluția sa din 26 noiembrie 2020 referitoare la bilanțul alegerilor europene(10),
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene(11), în special articolele 13, 21 și 31,
– având în vedere Acordul cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,
– având în vedere raportul de informare al Comitetului Economic și Social European referitor la drepturile efective ale persoanelor cu handicap de a vota la alegerile pentru Parlamentul European, adoptat în sesiunea sa plenară din 20 martie 2019(12) și avizul său suplimentar privind necesitatea de a le asigura persoanelor cu handicap drepturi reale de a vota la alegerile pentru Parlamentul European, adoptat la 2 decembrie 2020(13),
– având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), ratificată de UE în 2010 și de toate statele membre, precum și articolul 29 din aceasta privind participarea la viața politică și publică,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030” (COM(2021)0101),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2020 privind Planul de acțiune pentru democrația europeană (COM(2020)0790),
– având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (Carta), în special articolele 11, 21, 23 și 39,
– având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiul 1 al acestuia,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în special articolul 25,
– având în vedere activitatea Uniunii Interparlamentare (UIP) privind egalitatea de gen, în special planul său de acțiune pentru parlamente sensibile la dimensiunea de gen,
– având în vedere discursul privind starea Uniunii din 2021 în care Ursula von der Leyen a anunțat că anul 2022 va fi anul tineretului,
– având în vedere propunerea Comisiei privind Anul european al tineretului 2022,
– având în vedere articolele 46 și 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0083/2022),
A. întrucât, din 1976, când Actul electoral a deschis calea pentru alegerea reprezentanților Parlamentului European prin vot universal direct pentru prima dată, Parlamentul European a solicitat în permanență reforma legislației electorale a UE și sprijină o procedură electorală mai autentică, uniformă și europeană;
B. întrucât Tratatul de la Lisabona a oferit un pas pozitiv înainte, confirmând dreptul Parlamentului European de a iniția o propunere privind Actul electoral, precum și componența acestuia;
C. întrucât alte modificări importante din Tratatul de la Lisabona au vizat, în special, formularea articolului 14 din TUE, care prevede că Parlamentul trebuie să fie compus din reprezentanți ai cetățenilor Uniunii și nu ai popoarelor statelor membre, precum și referirea la rolul Parlamentului în alegerea președintelui Comisiei, care ar trebui să fie ales ținând seama de rezultatele alegerilor pentru PE;
D. întrucât procedura pentru alegerile din 2014 a creat un precedent privind rolul Parlamentului în selectarea președintelui Comisiei; întrucât nu a fost posibil ca această procedură să devină parte a unei reforme generale a legislației electorale europene, ceea ce a contribuit la crearea contextului politic care a dus la renunțarea neașteptată la principiul candidaților cap de listă în urma alegerilor europene din 2019; întrucât candidatul cap de listă a cărui entitate politică europeană a obținut cel mai mare număr de locuri ar trebui să fie însărcinat în primul rând cu formarea unei majorități de coaliție în noul Parlament ales în ceea ce privește desemnarea unui candidat pentru funcția de președinte al Comisiei; întrucât dacă nu se poate ajunge la o majoritate la nivel de coaliție, sarcina ar trebui să fie atribuită următorului candidat cap de listă; întrucât Parlamentul se așteaptă ca președintele Consiliului European să consulte liderii menționați ai entităților politice europene și ai grupurilor parlamentare pentru a contribui la procesul de numire și consideră că acest proces de desemnare a candidatului cap de listă ar putea fi formalizat printr-un acord politic între partidele politice europene și printr-un acord interinstituțional între Parlament și Consiliul European;
E. întrucât unele dispoziții comune existente în actualul Act electoral european sugerează îmbunătățirile necesare, inclusiv cele care prevăd alegerea candidaților prin reprezentare proporțională folosind un sistem de liste sau un sistem de vot unic transferabil, libertatea de a înființa circumscripții la nivel național, introducerea unui prag electoral maxim de 5 % în circumscripțiile naționale, ca mijloc de garantare a funcționării Parlamentului; și interzicerea unui dublu mandat de deputat în parlamentul național și în Parlamentul European;
F. întrucât, în ciuda unor progrese înregistrate în definirea unor standarde comune privind procedurile electorale pentru Parlamentul European, alegerile europene de astăzi sunt încă reglementate în mare parte de legislațiile naționale și, prin urmare, sunt necesare mai multe îmbunătățiri pentru a stabili o procedură cu adevărat uniformă pentru alegerile europene;
G. întrucât prezența la vot înregistrată la alegerile europene din 2019 a fost cea mai ridicată dintre toate alegerile pentru Parlamentul European din ultimii 20 de ani; întrucât rata de participare ascunde mari disparități între statele membre; întrucât creșterea prezenței la vot este un semnal pozitiv și arată că cetățenii Uniunii și în special generațiile cele mai tinere sunt din ce în ce mai interesate de evoluția integrării europene, după cum indică și rezultatele Eurobarometrului special din 9 martie 2021; întrucât această rată înseamnă totuși că numai jumătate dintre cetățenii Uniunii au participat la alegeri; întrucât creșterea interesului pentru alegerile europene transmite semnalul că cetățenii Uniunii vor o acțiune rapidă din partea Uniunii în domeniul schimbărilor climatice, redresării economice, al apărării drepturilor omului și al statului de drept, al migrației și al rolului Uniunii Europene în relațiile internaționale; întrucât ar trebui depuse eforturi de comunicare pentru a spori interesul cetățenilor pentru problemele europene, precum și rolul partidelor și al fundațiilor politice europene în acest sens;
H. întrucât tendința de creștere a ratei de participare la vot poate fi îmbunătățită dacă sunt consolidate legătura dintre alegători și candidați, precum și responsabilitatea reciprocă a acestora, iar dimensiunea Uniunii este încurajată;
I. întrucât un sistem electoral funcțional creează încredere și sprijin în rândul populației și sporește încrederea cetățenilor Uniunii în capacitatea lor de a schimba societatea în mod democratic prin vot;
J. întrucât Decizia 2018/994 a Consiliului din 13 iulie 2018 nu a fost încă aprobată de către statele membre, dar nu exclude modificările necesare ale sistemelor electorale ale Uniunii;
K. întrucât impulsul politic din ce în ce mai accentuat în întreaga Europă ar putea oferi posibilitatea de a se introduce elemente și dispoziții care să consolideze dimensiunea europeană a alegerilor;
L. întrucât o abordare adecvată a reformării legislației electorale europene ar trebui să se bazeze pe respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității și pe introducerea unor standarde minime comune;
M. întrucât reforma procedurii electorale a Parlamentului European ar trebui să urmărească consolidarea dezbaterii publice democratice și transnaționale și a dimensiunii alegerilor europene și legitimitatea democratică a procesului decizional al Uniunii, să confere consistență cetățeniei în Uniune, să îmbunătățească funcționarea Parlamentului European și a guvernanței Uniunii, să confere mai multă legitimitate și putere legislativă activității Parlamentului European acordându-i un veritabil drept de inițiativă, să întărească principiul egalității electorale și al egalității de șanse, în special între femei și bărbați, să crească eficacitatea sistemului de desfășurare a alegerilor europene și să-i aducă pe membrii Parlamentului European mai aproape de alegătorii lor, în special de cei mai tineri dintre aceștia;
N. întrucât Recomandarea 16 a Grupului de dezbatere al cetățenilor europeni 2 privind Democrația europeană / Valori și drepturi, statul de drept, securitate al Conferinței privind viitorul Europei solicită o lege electorală pentru Parlamentul European care să armonizeze condițiile electorale (vârsta de votare, data alegerilor, cerințele pentru circumscripțiile electorale, candidați, partide politice și finanțarea acestora) și ca cetățenii europeni să aibă dreptul de a vota pentru diferite partide la nivelul Uniunii Europene care sunt alcătuite fiecare din candidați din mai multe state membre și ca, într-o perioadă de tranziție suficientă, cetățenii să poată vota în continuare atât pentru partidele naționale, cât și pentru cele transnaționale;
O. întrucât Raportul privind „Ideile tinerilor”, publicat ca rezultat al Evenimentului tineretului european (EYE) din 22-23 octombrie 2021, sugerează utilizarea unor liste transnaționale, în care alegătorilor să li se pună la dispoziție o listă a candidaților naționali și o listă suplimentară cu candidați din toate statele membre; întrucât respectivul raport sprijină, de asemenea, punerea în aplicare a procesului candidaților cap de listă;
P. întrucât cel de-al treilea raport intermediar al platformei digitale multilingve a Conferinței privind viitorul Europei consideră că una dintre propunerile discutate mai frecvent și o idee larg acceptată se referă la crearea unor liste electorale transnaționale la nivelul UE;
Q. întrucât acordul politic la jumătatea perioadei „Prioritățile noastre pentru europeni”, aprobat la 17 ianuarie 2022 de liderii grupurilor PPE, S&D și Renew, a solicitat un „proces de candidați cap de listă combinat cu liste transnaționale cu un număr suficient de locuri care să fie disponibile pentru următoarele alegeri europene”;
R. întrucât principiile proporționalității și egalității de șanse trebuie luate în considerare în ceea ce privește minoritățile, care sunt subreprezentate în Parlamentul European; întrucât în Parlamentul European aproximativ 20 de membri din 705 declară că aparțin unei minorități (=2,8 %)(14); întrucât Comisia de la Veneția recunoaște rolul locurilor rezervate garantate pentru membrii minorităților naționale, al pragurilor electorale mai mici din sistemele electorale cu reprezentare proporțională pentru partidele care reprezintă minoritățile naționale sau al desemnării de circumscripții electorale cu scopul de a îmbunătăți participarea minorităților la procesele decizionale(15);
S. întrucât posibilitatea elaborării unei proceduri electorale uniforme bazate pe sufragiu universal direct a fost consacrată în tratate încă din 1957;
T. întrucât dreptul tuturor cetățenilor Uniunii de a participa, în condiții de egalitate, la viața democratică a Uniunii ar fi promovat printr-o armonizare sporită a procedurii de alegere a Parlamentului European în toate statele membre, ceea ce ar consolida, de asemenea, dimensiunea politică a integrării europene;
U. întrucât partidele politice europene contribuie la formarea conștiinței politice europene și ar trebui, prin urmare, să joace un rol mai activ în campaniile pentru alegerile pentru Parlamentul European, pentru a-și îmbunătăți vizibilitatea și a scoate în evidență legătura dintre votul pentru un anumit partid național și impactul său asupra dimensiunii unui grup politic european din Parlamentul European, precum și asupra numirii președintelui Comisiei;
V. întrucât asociațiile de alegători sau entitățile electorale care nu aparțin unui partid politic european sunt invitate să joace un rol în campaniile pentru alegerile pentru Parlamentul European, pentru a spori implicarea cetățenilor în procesul electoral;
W. întrucât procedura de numire a candidaților la alegerile pentru Parlamentul European variază considerabil de la un stat membru la altul și de la un partid la altul, în special în ceea ce privește transparența și standardele democratice și cele cu privire la egalitatea de gen; întrucât, cu toate acestea, existența unor proceduri deschise, transparente, democratice și care respectă egalitatea de gen pentru selecția candidaților este esențială pentru consolidarea încrederii în sistemul politic;
X. întrucât termenele pentru finalizarea listelor electorale înaintea alegerilor europene variază foarte mult de la un stat membru la altul, în acest moment de la 17 zile până la 83 de zile; întrucât acest lucru îi plasează pe candidații și alegătorii din întreaga Uniune într-o situație de inegalitate din punctul de vedere al timpului de care dispun pentru campanie și pentru a reflecta la opțiunea lor de vot;
Y. întrucât termenele pentru finalizarea listelor electorale înainte de alegerile europene variază mult de la un stat membru la altul și ar putea face ca schimbul de informații între statele membre în ceea ce privește alegătorii (care vizează evitarea votului dublu) să fie dificil, dacă nu chiar imposibil;
Z. întrucât înființarea unei circumscripții la nivelul Uniunii în care primul loc de pe liste să fie ocupat de candidatul fiecărei familii politice nominalizat pentru funcția de președinte al Comisiei ar consolida democrația europeană și ar legitima și mai mult alegerea președintelui Comisiei și răspunderii acestuia; întrucât acest lucru ar putea contribui la construirea unui spațiu politic european și ar putea face ca alegerile pentru Parlamentul European să se bazeze cu adevărat pe chestiuni europene și nu pe chestiuni de interes exclusiv național;
AA. întrucât la reuniunea lor neoficială din 23 februarie 2018, șefii de stat și de guvern au decis să continue reflecția, precum și activitatea tehnică, juridică și politică, referitoare la chestiunea stabilirii listelor transnaționale pentru alegerile din 2024;
AB. întrucât nu toate statele membre dau cetățenilor lor posibilitatea de a vota din străinătate și, între cele care o fac, condițiile pentru a acorda dreptul la vot sunt foarte diferite; întrucât acordarea dreptului de a participa la alegeri tuturor cetățenilor Uniunii care își au reședința în afara acesteia ar contribui la egalitatea electorală; întrucât este necesar totuși ca statele membre să își coordoneze mai bine sistemele administrative pentru a-i împiedica pe alegători să voteze în două state membre diferite;
AC. întrucât multe persoane cu dizabilități doresc să voteze într-o secție de votare; întrucât în 12 state membre normele naționale nu permit schimbarea secției de votare desemnate pe baza locului de reședință cu o alta, care să fie mai bine adaptată naturii dizabilității alegătorului; întrucât articolul 29 din CRPD stipulează în mod explicit că statele părți se angajează să se asigure că persoanele cu dizabilități pot participa efectiv și pe deplin la viața politică și publică, în condiții de egalitate cu ceilalți; întrucât orice bariere din calea dreptului de vot și a dreptului de a candida al persoanelor cu handicap, în special barierele juridice pentru adulții cu handicap declarați în incapacitate juridică, ar trebui eliminate, garantând accesibilitatea pe parcursul întregului proces electoral, inclusiv prin asigurarea unor sisteme suplimentare de participare pentru exercitarea dreptului de vot, în special votul prin corespondență;
AD. întrucât la nivelul Uniunii ar trebui înființată o autoritate electorală care să acționeze ca organism independent și să asigure aplicarea corectă a legislației electorale europene, sub forma unei rețele de autorități de contact unic ale statelor membre, deoarece acest lucru ar facilita accesul la informații privind normele care guvernează alegerile europene, ar simplifica procesul, ar gestiona în special circumscripția electorală la nivelul Uniunii și ar consolida caracterul european al acestor alegeri;
AE. întrucât votul prin corespondență ar putea permite participarea unui număr mai mare de alegători și ar face ca desfășurarea alegerilor europene să fie mai eficientă și mai atractivă pentru alegători, asigurând în același timp cele mai înalte standarde posibile de protecție a datelor și menținând votul la secțiile de votare ca standard; întrucât statele membre pot oferi instrumente complementare de vot pentru a spori participarea, cum ar fi votul prin procură, votul electronic sau pe internet, în conformitate cu tradițiile lor naționale; întrucât multe organisme naționale pentru apărarea libertăților digitale au exprimat rezerve față de votul prin internet; întrucât votul prin internet prezintă dificultăți sporite cu privire la principiile fundamentale care guvernează operațiunile electorale (secretul votului, caracterul personal și liber al votului, sinceritatea operațiunilor electorale, monitorizarea efectivă a votului și controlul a posteriori efectuat de judecătorii responsabili pentru procesul electoral); întrucât respectivelor dificultăți pot fi depășite printr-un cadru și o procedură de reglementare comune în care sunt garantate cele mai înalte standarde de protecție a datelor, de integritate a alegerilor, de transparență, de fiabilitate și de confidențialitate a votului;
AF. întrucât articolul 7 alineatul (1) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct prevede că „Mandatul unui membru al Parlamentului European este incompatibil cu cel de membru al Comisiei”;
1. propune reformarea procedurii sale electorale cu scopul de a contura, în mod concret, o sferă publică europeană, sugerând standarde minime comune și modificări legislative înainte de alegerile europene din 2024;
2. consideră că este esențial să se îmbunătățească transparența și responsabilitatea democratică a Parlamentului, prin consolidarea dimensiunii europene a alegerilor, în special prin transformarea alegerilor europene într-un singur scrutin european, în special prin stabilirea unei circumscripții electorale la nivelul întregii Uniuni, spre deosebire de cele 27 de alegeri naționale separate, care reprezintă modul în care sunt organizate în prezent alegerile europene;
3. consideră că partidele politice europene, asociațiile de alegători și alte entități electorale europene ar trebui să joace un rol mai important în procesul alegerilor europene, ar trebui să devină clar vizibile pentru alegători și ar trebui să beneficieze de sprijin și finanțare adecvate, care să le permită să își îndeplinească rolul;
4. reamintește că culturile electorale divergente au dus la constituirea unei serii de sisteme electorale diferite și a unor drepturi de vot diferite la nivelul Uniunii; consideră că standardele democratice minime comune din legislația electorală europeană pot promova o adevărată dezbatere publică europeană și pot asigura egalitatea cetățenilor Uniunii, inclusiv în ceea ce privește: dreptul de vot, dreptul de a înregistra un partid, o asociație de alegători sau alte entități electorale și dreptul de a candida la alegeri; accesul la buletinele de vot, prezentarea candidaților, inclusiv egalitatea de gen; accesibilitatea votului pentru toți cetățenii, în special pentru persoanele cu dizabilități; sau ce se întâmplă în ziua alegerilor;
5. solicită crearea unui cadru comun, cu criterii de referință și standarde minime pentru normele electorale în întreaga Uniune și sugerează să se pună accentul pe o coordonare strânsă cu măsurile naționale de punere în aplicare a elementelor centrale ale propunerilor sale;
6. invită instituțiile Uniunii să ia în considerare prioritățile care vor fi identificate de cetățenii europeni în cadrul Conferinței privind viitorul Europei;
7. ia act de rolul Comisiei de facilitator în discuțiile instituționale dintre Parlamentul European și Consiliu privind reforma legislației electorale europene; consideră că este esențial să se poarte un dialog constructiv cu Comisia, printre altele, pentru a evalua și a se inspira din rezultatele Rețelei europene de cooperare privind alegerile, astfel cum a fost instituită în 2019;
8. subliniază legăturile dintre măsurile propuse pentru revizuirea Actului electoral și Regulamentul de procedură al Parlamentului, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 și Planul de acțiune pentru democrație al Comisiei Europene din decembrie 2020, în special cu privire la elemente precum:
—
modul în care alegerile sunt reglementate, și anume de norme aplicabile numai în cadrul unei anumite jurisdicții sau care poate nu au fost formulate luând în considerare spațiul online fără frontiere;
—
cooperarea între autoritățile de reglementare ale statelor membre, care trebuie consolidată;
—
transparența în publicitatea și comunicarea politică, care ar trebui să se reflecte, de asemenea, în dispozițiile legii electorale;
9. consideră că egalitatea de gen este un element esențial pentru îmbunătățirea reprezentării în alegeri; salută îmbunătățirea generală a egalității de gen în cadrul ultimelor alegeri, dar subliniază că există diferențe semnificative între statele membre, unele dintre acestea neavând nici măcar o singură femeie aleasă în Parlament; solicită introducerea unor măsuri care să asigure egalitatea de șanse între femei și bărbați de a fi aleși fără a încălca drepturile persoanelor non-binare, prin utilizarea listelor cu candidați incluși alternativ după gen sau a cotelor;
10. regretă faptul că cea mai mare parte a minorităților naționale și lingvistice nu sunt de obicei reprezentate în Parlamentul European; subliniază în această privință bariera efectivă pe care o reprezintă pragurile electorale pentru partidele care reprezintă comunitățile minoritare care funcționează în circumscripții naționale unice sau în circumscripții mari, dens populate; consideră, prin urmare, că legislația electorală europeană ar trebui să prevadă posibilitatea unor derogări de la pragurile prevăzute la nivel național pentru entitățile care reprezintă minorități naționale și lingvistice recunoscute;
11. consideră că este esențial ca atât partidele politice europene și naționale, cât și asociațiile de alegători și alte entități electorale europene să adopte proceduri democratice, informate și transparente pentru selecția candidaților la Parlamentul European, inclusiv a candidatului cap de listă, asigurând implicarea directă a cetățenilor individuali care sunt membri ai partidelor, inclusiv, dar fără a se limita la, alegerea delegaților; consideră că o astfel de selecție democratică ar trebui să fie însoțită de informațiile necesare în ceea ce privește capacitățile și performanțele potențialilor candidați;
12. consideră că toți alegătorii europeni ar trebui să poată vota pentru candidatul preferat pentru funcția de președinte al Comisiei și că, în toate statele membre, candidații principali ar trebui să poată candida pe liste la nivelul Uniunii, desemnați de un partid politic european, de o asociație europeană de alegători sau de o altă entitate electorală europeană, care să prezinte un program electoral comun;
13. invită partidele politice europene, asociațiile europene de alegători și entitățile electorale europene să își desemneze candidații pentru funcția de președinte al Comisiei cu cel puțin 12 săptămâni înainte de ziua alegerilor; consideră că ar trebui asigurate proceduri democratice obligatorii și transparența în procesul de selecție; se așteaptă ca respectivii candidații să fie plasați pe prima poziție pe lista corespunzătoare a circumscripției la nivelul Uniunii;
14. solicită mărirea vizibilității partidelor politice, a asociațiilor europene de alegători și a altor entități electorale europene prin campanii media și pe buletinele de vot și toate materialele electorale; stabilește că partidele și asociațiile naționale de alegători ar trebui să indice, dacă este cazul, afilierea lor la partidele politice europene sau la alte entități electorale europene și la candidatul principal corespunzător în timpul campaniei electorale;
15. constată că o strategie mediatică coordonată la nivel european care să asigure acoperirea și monitorizarea alegerilor ar contribui la consolidarea interesului cetățenilor pentru alegerile europene;
16. se așteaptă ca liderii partidelor politice și ai grupurilor parlamentare europene să convină asupra unei indicații comune pentru Consiliul European pe baza rezultatului alegerilor europene și asupra unei majorități în Parlamentul nou ales, în ceea ce privește desemnarea unui candidat pentru funcția de președinte al Comisiei; se așteaptă ca Președintele Consiliului European să consulte liderii menționați ai entităților politice și grupurilor parlamentare europene pentru a contribui la procesul de numire; consideră că acest proces al candidaților cap de listă ar putea fi oficializat printr-un acord politic între entitățile politice europene și printr-un acord interinstituțional între Parlament și Consiliul European;
17. propune să se instituie practica potrivit căreia grupurile parlamentare interesate să încheie un „acord de legislatură” pentru a asigura monitorizarea politică a alegerilor europene și ca modalitate de a obține o majoritate în Parlament înainte de numirea Comisiei;
18. consideră că introducerea unei circumscripții electorale la nivelul Uniunii, din care urmează să fie aleși douăzeci și opt de membri ai Parlamentului European, fără a afecta numărul de reprezentanți în Parlamentul European aleși în fiecare stat membru, și în care listele sunt conduse de candidatul fiecărei familii politice pentru postul de președinte al Comisiei, oferă o oportunitate de a consolida dimensiunea democratică și transnațională a alegerilor europene; consideră că obiectivul de a crea o circumscripție electorală la nivelul întregii Uniuni este realizabil dacă se asigură egalitatea de gen, precum și echilibrul geografic, garantând că statele membre mai mici nu sunt dezavantajate din punct de vedere competitiv în comparație cu statele membre mai mari; sugerează, în acest sens, introducerea reprezentării geografice obligatorii în listele pentru circumscripția de la nivelul Uniunii și încurajează partidele politice europene, asociațiile europene de alegători și alte entități electorale europene să numească candidați pe listele la nivelul Uniunii care provin din toate statele membre;
19. subliniază că înființarea unei circumscripții la nivelul Uniunii din care membrii sunt aleși pe baza unor liste transnaționale este compatibilă cu tratatele, în special cu articolul 14 alineatul (2) din TUE; consideră că sprijinul pentru o lege electorală europeană uniformă, cu liste la nivelul Uniunii, precum și un sistem obligatoriu de candidați cap de listă au câștigat un impuls politic;
20. consideră că listele la nivelul Uniunii reprezintă o pârghie care poate fi utilizată pentru a asigura reprezentativitatea și formarea unor partide politice europene eficiente și a unor asociații de alegători;
21. sugerează să fie incluse dispoziții comune care să reglementeze cheltuielile legate de campania electorală europeană pentru fiecare entitate admisă în scopul depunerii unei liste de candidați pentru membrii Parlamentului European în circumscripția Uniunii; solicită o coordonare strânsă cu viitoarea revizuire a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014 în această privință;
22. consideră că finanțarea partidelor politice europene și a altor entități electorale europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din orice altă sursă poate fi utilizată pentru a finanța campaniile desfășurate de entitățile electorale europene în contextul alegerilor pentru Parlamentul European în circumscripția electorală la nivelul Uniunii la care acestea sau membrii acestora participă; consideră că finanțarea și limitarea cheltuielilor electorale în circumscripțiile naționale trebuie să fie reglementate în fiecare stat membru de dispozițiile naționale;
23. reamintește că vârsta minimă de eligibilitate pentru a candida în cele 27 de state membre variază între 18 și 25 de ani, iar vârsta minimă de eligibilitate pentru a vota variază între 16 și 18 ani; solicită introducerea unei vârste unice și armonizate pentru dreptul de vot pasiv și, respectiv, pentru dreptul de vot activ în toate statele membre și le recomandă acestora să introducă vârsta de 16 ani ca vârstă minimă de vot, fără a aduce atingere ordinelor constituționale existente care stabilesc o vârstă minimă de vot de 18 sau 17 ani; este de părere că acordarea dreptului de vot la vârsta de 16 ani ar reflecta drepturile și îndatoririle actuale pe care le au deja tinerii europeni în unele state membre;
24. propune să se introducă posibilitatea înlocuirii temporare a membrilor aflați în concediu de maternitate, de paternitate, pentru creșterea copilului și în concediu medical de lungă durată;
25. consideră că transparența procesului electoral și accesul la informații fiabile sunt elemente esențiale pentru dezvoltarea conștiinței politice europene și pentru asigurarea unei prezențe la vot suficient de ridicate pentru a constitui un mandat din partea electoratului; subliniază că cetățenii ar trebui să fie informați cu mult timp înainte, și anume cu 12 săptămâni înainte alegerilor, cu privire la candidații care participă la alegerile respective și la afilierea partidelor politice naționale sau ale asociațiilor electorale la un partid politic european sau la o asociație electorală europeană;
26. sugerează să se ia măsuri și să se instituie garanții pentru a evita ingerințele străine în procesul electoral;
27. subliniază că termenele pentru finalizarea listelor electorale înainte de alegerile europene variază foarte mult de la un stat membru la altul; sugerează stabilirea unor liste electorale europene și a unui standard comun pentru stabilirea și finalizarea listelor electorale naționale nu mai târziu de 14 săptămâni înainte de ziua alegerilor, pentru a face informațiile privind alegătorii mai exacte și a facilita schimbul acestora între statele membre, precum și pentru a facilita prevenirea votului dublu, asigurându-se că acest vot dublu, indiferent dacă este rezultatul unei erori administrative sau al unei încălcări ale legislației electorale, face obiectul unor sancțiuni efective, proporționale și disuasive la nivel național, și are ca rezultat măsuri corective din partea statelor membre;
28. propune înființarea unei autorități electorale europene care să coordoneze informațiile privind alegerile europene, să monitorizeze punerea în aplicare și soluționarea litigiilor cu privire la standardele comune ale legislației electorale europene, să gestioneze listele electorale europene, să anunțe rezultatele electorale și să supravegheze schimbul de informații privind votul cetățenilor Uniunii în afara țării lor de origine; consideră că un astfel de organism ar putea facilita un schimb eficient de informații și, în special, schimbul de bune practici între organismele naționale; sugerează ca o sarcină esențială a Autorității electorale europene să o reprezinte gestionarea registrului listelor electorale pentru circumscripția de la nivelul Uniunii; invită autoritățile bugetare să se asigure că Autoritatea electorală europeană va dispune de resurse suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile;
29. sugerează că ar trebui definite standarde minime comune pentru a introduce cerințe uniforme pentru întocmirea listelor electorale;
30. consideră că este esențial să se faciliteze accesul la vot în cadrul alegerilor europene și să se garanteze că toți cei care au drept de vot, inclusiv cetățenii Uniunii care locuiesc în afara țării lor de origine, cei care nu au o reședință permanentă, cei care locuiesc în medii rezidențiale închise, persoanele fără adăpost și deținuții, își pot exercita dreptul respectiv; invită statele membre să asigure accesul la informații și la vot în condiții de egalitate pentru toți cetățenii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, permițând, de exemplu, închirierea de spații adaptate atunci când structurile publice nu sunt adaptate;
31. invită statele membre să introducă măsuri pentru a maximiza accesibilitatea alegerilor pentru cetățenii cu dizabilități, care să includă, printre altele și după caz, informații referitoare la vot și la înregistrare, la secțiile de votare, la cabinele și la dispozitivele de vot, precum și la buletinele de vot; recomandă să se implementeze modalități adecvate adaptate procedurilor naționale de votare pentru a facilita votul cetățenilor cu dizabilități, cum ar fi posibilitatea de a alege secțiile de votare, secții de votare închise situate în locuri-cheie și utilizarea tehnologiilor, a formatelor și a tehnicilor de asistență precum Braille, tipărire cu caractere de mari dimensiuni, informații audio, șabloane tactile, informații ușor de citit și comunicare în limbajul semnelor; invită statele membre să permită, la cererea persoanelor cu dizabilități, ca acestea să fie asistate în procesul de votare de o persoană aleasă de ele, dacă acest lucru este necesar;
32. invită statele membre să introducă cerințe comune pentru a acorda tuturor cetățenilor Uniunii care trăiesc și lucrează într-o țară terță dreptul de a vota la alegerile pentru Parlamentul European;
33. consideră că este necesară introducerea votului prin corespondență pentru alegătorii care nu pot merge la secțiile de votare în ziua alegerilor și că acest lucru ar putea face ca desfășurarea alegerilor europene să fie mai eficientă și mai atrăgătoare pentru alegători în circumstanțe specifice sau excepționale; invită statele membre să ia în considerare posibila introducere a unor instrumente complementare de consolidare, cum ar fi votul fizic anticipat și votul prin procură, precum și votul electronic și online, în conformitate cu propriile tradiții naționale, ținând seama de recomandările Consiliului Europei în aceste domenii și cu garanții adecvate pentru a asigura fiabilitatea, integritatea, secretul votului, accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități, transparența în proiectarea și implementarea sistemelor electronice și de internet, posibilitatea de a renumăra manual sau electronic voturile fără a compromite secretul votului și protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii;
34. consideră că stabilirea unei zile de vot europene comune ar crea alegeri paneuropene mai coerente și, prin urmare, sugerează stabilirea datei de 9 mai ca zi a alegerilor europene, indiferent de ziua săptămânii în care cade aceasta, cu posibilitatea ca această zi să devină o sărbătoare legală; consideră că este important ca primele estimări oficiale ale rezultatelor electorale să fie anunțate simultan în toate statele membre, în ziua alegerilor, la ora 21.00 CET;
35. consideră că este important să se asigure că, în urma fiecărei alegeri, se întocmește un raport de punere în aplicare cu scopul de a evalua funcționarea alegerilor europene, precum și de a sugera îmbunătățiri, dacă este necesar;
36. sugerează reformarea tratatelor pentru a face compatibilă funcția de membru al Comisiei Europene și mandatul de membru al Parlamentului European în perioada dintre constituirea Parlamentului și alegerea Comisiei;
37. solicită o reformă a tratatelor și, în special, a articolului 223 din TFUE privind dispozițiile necesare pentru alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, pentru a trece de la cerința de unanimitate în Consiliu și ratificări naționale la procesul decizional cu majoritate calificată în cadrul Consiliului;
38. adoptă propunerea anexată și o transmite Consiliului;
39. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă și propunerea anexată Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ
Propunere de
Regulament al Consiliului
privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, de abrogare a Deciziei 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului și a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct anexat la decizia respectivă
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 223 alineatul (1),
având în vedere propunerea Parlamentului European,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere aprobarea Parlamentului European,
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1) Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct(16) (denumit în continuare „Actul electoral”), anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom(17) a Consiliului, a intrat în vigoare la 1 iulie 1978 și a fost modificat ulterior prin Decizia 2002/772/CE, Euratom și prin Decizia (UE, Euratom)(18) 2018/994 a Consiliului(19).
(2) Potrivit articolului 223 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), dispozițiile necesare pentru alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct sunt stabilite de Consiliu, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și după ce obține aprobarea Parlamentului European, pe baza unei propuneri din partea Parlamentului European.
(3) Articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, în temeiul căruia, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea de gen.
(4) Tratatul de la Lisabona nu numai i-a conferit Parlamentului European dreptul de inițiativă privind dispozițiile ce reglementează alegerea membrilor săi, ci a modificat, de asemenea, natura mandatului membrilor Parlamentului European, transformându-i în reprezentanți direcți ai cetățenilor Uniunii. Acestea reprezintă modificări fundamentale care ar trebui să fie reflectate într-o lege electorală modernizată a Uniunii, prin introducerea unor noi elemente care să aibă ca scop îmbunătățirea legitimității democratice și să reflecte cu mai multă precizie anvergura rolului și competențelor Parlamentului European.
(5) În pofida dispozițiilor Actului electoral, alegerile pentru Parlamentul European sunt în mare măsură organizate în conformitate cu normele naționale, care diferă considerabil de la un stat membru la altul, ceea ce duce la o serie de sisteme electorale diferite. Alegerile pentru Parlamentul European au loc în zile diferite, iar alegătorii votează pentru partide naționale cu candidați naționali, pe baza unor programe naționale. Apropierea acestor sisteme electorale diferite prin adoptarea unei legislații electorale europene mai unitare, bazate pe principii și norme comune clare, ar asigura egalitatea tuturor cetățenilor Uniunii și ar consolida sfera publică europeană.
(6) Pragurile electorale fac parte din sistemul politic în multe state membre și contribuie la dezvoltarea unei dinamici stabile a guvernului și a opoziției în cadrul parlamentelor. Pentru a garanta concurența politică loială, aceste praguri nu ar trebui să depășească 5 %.
(7) Pragurile electorale nu ar trebui să afecteze șansele minorităților naționale și lingvistice recunoscute de a participa la viața politică a Uniunii și de a fi reprezentate în Parlamentul European. Minoritățile naționale sau lingvistice recunoscute ar trebui să beneficieze de derogări de la orice praguri prevăzute la nivel național. Derogările de la pragurile naționale ar trebui să se aplice, de asemenea, partidelor politice sau asociațiilor de alegători care candidează la alegerile europene într-un sfert din statele membre care includ în buletinele lor de vot numele și logourile entităților europene la care sunt afiliați.
(8) Conform articolului 17 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) candidatul pentru funcția de președinte al Comisiei este propus de Consiliul European, ținând seama de alegerile europene, și este ales ulterior de către Parlamentul European. Pentru ca acest drept să poată fi exprimat în mod corespunzător, sfera publică europeană ar trebui dezvoltată astfel încât toți alegătorii europeni să aibă posibilitatea de a-și indica candidatul preferat pentru funcția de președinte al Comisiei. Pentru ca acest lucru să se întâmple, candidații principali desemnați de partidele politice europene, de asociațiile europene de alegători sau de alte entități electorale europene trebuie să fie capabili să susțină un program electoral comun în toate statele membre. În vederea obținerii unei majorități în Parlament înainte de numirea Comisiei, grupurile parlamentare interesate ar trebui să stabilească o practică de încheiere a unor „acorduri legislative” care să asigure monitorizarea politică a alegerilor europene. Printr-un proces care ar trebui oficializat pe baza unui acord politic între entitățile politice europene, candidatul cap de listă a cărui entitate politică europeană a primit în total cel mai mare număr de locuri ar trebui să aibă mai întâi sarcina de a forma o majoritate de coaliție în Parlamentul nou ales în ceea ce privește numirea unui candidat la funcția de președinte al Comisiei. În cazul în care nu se poate ajunge la o majoritate la nivel de coaliție, sarcina ar trebui să îi fie atribuită următorului candidat cap de listă. Pentru a contribui la procesul de numire, președintele Consiliului European ar trebui să consulte liderii menționați ai entităților politice europene și ai grupurilor parlamentare europene. Procesul candidaților cap de listă ar putea fi oficializat printr-un acord politic între entitățile politice europene și printr-un acord interinstituțional între Parlament și Consiliul European.
(9) Pe lângă circumscripțiile naționale, ar trebui creată o circumscripție la nivelul Uniunii, în care listele să fie conduse de candidatul fiecărei familii politice pentru funcția de președinte al Comisiei, pentru a consolida dimensiunea democratică și paneuropeană a alegerilor europene. Circumscripția respectivă la nivelul Uniunii ar trebui să facă obiectul unor norme detaliate și clare care să garanteze că lista candidaților respectă principiul egalității de gen, al proporționalității geografice și al reprezentativității și, în special, că interesele statelor membre mici și mijlocii sunt pe deplin luate în considerare.
(10) Partidele politice europene, asociațiile europene de alegători și alte entități electorale europene au un rol cheie în promovarea unei dezbateri politice cu adevărat europene. Conform articolului 10 alineatul (4) din TUE, „[p]artidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii”. Partidele politice europene, asociațiile europene de alegători și alte entități electorale europene ar trebui, prin urmare, să joace un rol mai important în procesul electoral european. Prin urmare, ar trebui să li se ofere posibilitatea de a participa pe deplin la campaniile electorale europene și de a depune liste la nivelul Uniunii, astfel încât acestea să devină cunoscute și mai vizibile pentru alegători, atât pe buletinele de vot, cât și în materialele și publicațiile de campanie.
(11) Condițiile de selecție a candidaților și de depunere a candidaturilor ar trebui să fie rezonabile, echitabile, democratice, proporționale și ar trebui să respecte principiile stabilite de Codul de bună conduită electorală al Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția). În plus, în Planul de acțiune pentru democrația europeană(20), Comisia s-a angajat să promoveze accesul la participarea democratică, ceea ce presupune că participarea democratică trebuie să fie incluzivă și să asigure egalitatea între persoane, iar procesele politice și cele decizionale trebuie să asigure echilibrul de gen. În strategia sa privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2025(21), Comisia a afirmat că „pentru democrația reprezentativă de la toate nivelurile – european, național, regional și local, este esențial să se asigure egalitatea de șanse în ceea ce privește participarea”. Egalitatea de gen, precum și procedurile democratice și transparente și deciziile în cunoștință de cauză pentru selectarea candidaților la alegerile pentru Parlamentul European, inclusiv a candidatului cap de listă, sunt elemente-cheie pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toate entitățile electorale europene și a consolida reprezentativitatea și democrația. Din motive de egalitate, principiile respective ar trebui să se aplice tuturor listelor de candidați la alegerile pentru Parlamentul European atât în circumscripțiile naționale, cât și în circumscripția de la nivelul Uniunii.
(12) Transparența procesului electoral și accesul la informații fiabile și actuale cu privire la alegători și la candidați sunt importante pentru asigurarea fiabilității procesului electoral, pentru creșterea conștiinței politice europene și pentru asigurarea unei prezențe electorale masive. Este important să se faciliteze schimbul de informații între statele membre cu privire la alegători, pentru a se evita votul dublu. În plus, cetățenii Uniunii ar trebui să fie informați cu mult timp înainte de alegeri cu privire la candidații care participă la alegerile în Parlamentul European și, atunci când este cazul, cu privire la afilierea partidelor politice naționale la un partid politic european. Prin urmare, ar trebui să se stabilească o listă electorală europeană și termene obligatorii pentru întocmirea listei electorale la nivel european și național și a listelor de candidați.
(13) O Autoritate electorală europeană care exercită un mandat independent și este compusă din membri cu expertiza și experiența necesare este esențială pentru gestionarea circumscripției de la nivelul Uniunii. Principalele sarcini ale Autorității electorale europene ar trebui să includă monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament și soluționarea litigiilor în ceea ce privește standardele comune ale legislației electorale europene; întocmirea listei electorale europene; anunțarea rezultatelor electorale; și asigurarea unui schimb eficient de informații și de bune practici între organismele naționale.
(14) Pentru a se asigura că entitățile electorale europene dispun de fonduri suficiente pentru a-și face cunoscute mesajele și programele politice de către cetățenii Uniunii, campania electorală din circumscripția de la nivelul Uniunii ar trebui să beneficieze de o finanțare adecvată.
(15) Pentru a încuraja participarea alegătorilor la alegerile în Parlamentul European, statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea votului prin corespondență și ar putea autoriza, de asemenea, votul anticipat în persoană și votul prin procură. Având în vedere recomandările Consiliului în acest sens și pentru a profita pe deplin de posibilitățile oferite de evoluțiile tehnologice, statele membre ar putea permite, de asemenea, votul electronic și votul prin internet, asigurând, în același timp, accesibilitatea sistemelor electronice și pe internet, fiabilitatea rezultatului prin posibilitatea renumărării, secretul votului, protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, precum și transparența deplină în proiectarea și în implementarea sistemelor electronice și pe internet, precum și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități și pentru toți cetățenii.
(16) Cetățenii Uniunii au dreptul de a participa la viața democratică a acesteia, în special prin vot sau prin participarea în calitate de candidați la alegerile pentru Parlamentul European. Dreptul de a alege și de a candida și accesul la informații și la vot ar trebui, de asemenea, asigurate, în condiții de egalitate, pentru toți cetățenii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a le permite tuturor cetățenilor Uniunii să își exercite dreptul de vot la alegerile pentru Parlamentul European, inclusiv celor care își au reședința sau lucrează în țări din afara Uniunii, care nu au rezidență permanentă, care se confruntă cu lipsa de adăpost, care execută o pedeapsă cu închisoarea în Uniune sau care locuiesc în spații rezidențiale închise, cum ar fi spitale, instituții psihiatrice și alte unități de asistență medicală, centre de pensionare și de îngrijire pentru persoanele în vârstă sau centre rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități. În special, statele membre ar trebui să introducă măsuri adecvate prin care persoanele care locuiesc în spații rezidențiale închise să își poată exercita dreptul de vot. Atunci când se asigură accesul la informații, materiale și facilități de votare, ar trebui să se țină seama de nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități.
(17) Vârsta minimă pentru exercitarea dreptului de vot și a dreptului de a candida variază de la 16 la 18 ani în cele 27 de state membre. Ar trebui introdusă vârsta de 16 ani ca vârstă unică armonizată pentru a putea vota și a fi ales, pentru a asigura egalitatea și pentru a evita discriminarea în ceea ce privește accesul la aceste drepturi civile și politice fundamentale. Fără a aduce atingere dispozițiilor constituționale în vigoare care stabilesc vârsta minimă de vot la 18 sau 17 de ani, vârsta minimă de vot ar trebui stabilită la 16 ani. Vârsta minimă pentru a candida la alegeri ar trebui stabilită la 18 ani. Toate persoanele cu dizabilități, indiferent de capacitatea lor juridică, ar trebui să beneficieze de drepturi politice în condiții de egalitate cu celelalte persoane.
(18) Termenul pentru depunerea listelor de candidați pentru alegerile în Parlamentul European și pentru stabilirea listelor electorale înainte de alegerile europene variază în mod semnificativ de la un stat membru la altul. Pentru ca în întreaga Uniune candidații și alegătorii să dispună de același timp de campanie sau de reflecție și pentru a facilita schimbul de informații între statele membre cu privire la alegători, termenele limită pentru depunerea listelor de candidați și pentru stabilirea listelor electorale ar trebui să fie aceleași în întreaga Uniune.
(19) Pentru a garanta că partidele politice europene, asociațiile europene de alegători și alte entități electorale europene sunt suficient de vizibile, sunt necesare norme clare și transparente privind campaniile și materialele electorale oficiale. Astfel de măsuri ar trebui să le permită partidelor politice europene, asociațiilor europene de alegători și altor entități electorale europene să utilizeze orice formă de comunicare publică și de materiale de campanie electorală. Aceste norme ar trebui să le permită partidelor politice europene, asociațiilor europene de alegători și altor entități electorale europene să își indice afilierile în orice formă de comunicare publică, materiale de campanie electorală și materiale electorale oficiale, cum ar fi buletinele de vot. Statele membre ar trebui să se asigure că partidele politice europene, asociațiile europene de alegători și alte entități electorale europene beneficiază de un tratament și de șanse egale în ceea ce privește campania electorală corespunzătoare circumscripției de la nivelul Uniunii.
(20) Actul electoral din 1976 a stabilit o perioadă electorală comună, acordând statelor membre competența de a stabili data exactă și orarul alegerilor în perioada respectivă. Pentru ca alegerile să fie cu adevărat paneuropene, este necesară o zi comună pentru alegerile europene. Alegerile pentru Parlamentul European ar trebui să aibă loc la 9 mai, Ziua Europei, care marchează aniversarea Declarației Schuman din 9 mai 1950. Rezultatele alegerilor ar trebui declarate de către Autoritatea electorală europeană și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(21) În cazul în care un membru al Parlamentului European ales din circumscripțiile naționale demisionează, decedează sau îi este retras mandatul, postul vacant rezultat ar trebui ocupat în conformitate cu legislația națională. Locurile vacante de membri ai Parlamentului European aleși din circumscripția de la nivelul Uniunii ar trebui ocupate de următorul candidat de pe lista relevantă. De asemenea, ar trebui să fie posibile înlocuiri temporare în caz de concediu de maternitate, de paternitate, de creștere a copilului și de boală gravă a membrilor Parlamentului European.
(22) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește cerințele tehnice, inclusiv formatul și datele care trebuie furnizate, pentru stabilirea listei electorale europene. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(22).
(23) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a stabili dispozițiile necesare pentru alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, în conformitate cu o procedură electorală uniformă în ceea ce privește circumscripția de la nivelul Uniunii și cu o serie de principii comune tuturor statelor membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Obiectul
Prezentul regulament stabilește dispozițiile necesare pentru alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, în conformitate cu o procedură electorală uniformă în ceea ce privește circumscripția de la nivelul Uniunii menționată la articolul 15 și cu o serie de principii comune tuturor statelor membre.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:
(1) „partid politic” înseamnă o asociație de cetățeni care urmărește obiective politice și care fie este recunoscută de ordinea juridică a cel puțin unui stat membru, fie este stabilită în conformitate cu aceasta, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(23), inclusiv cele care intenționează să formeze o coaliție europeană de partide politice naționale și/sau de asociații naționale de alegători sau să se alăture unei astfel de coaliții, pentru a prezenta o listă de candidați pentru circumscripția de la nivelul Uniunii și pentru a face campanie în această circumscripție;
(2) „asociație de alegători” înseamnă o asociație de cetățeni care urmărește obiective politice și care nu este înființată ca partid politic, ci este înregistrată ca o asociație de cetățeni în conformitate cu dispozițiile naționale aplicabile, inclusiv asociațiile care intenționează să formeze o coaliție europeană de partide politice naționale și/sau de asociații naționale de alegători sau să i se alăture unei astfel de coaliții pentru a prezenta o listă de candidați pentru circumscripția de la nivelul Uniunii și pentru a face campanie în această circumscripție;
(3) „coaliție europeană a partidelor politice naționale și/sau a asociațiilor naționale de alegători” înseamnă o alianță electorală constituită din partide politice naționale și/sau asociații naționale de alegători, care sunt înregistrate în cel puțin un sfert din statele membre, rotunjit, după caz, la cel mai apropiat număr întreg, care prezintă o listă de candidați pentru circumscripția de la nivelul Uniunii și face campanie în această circumscripție;
(4) „partid politic european” înseamnă o alianță politică de partide politice naționale care urmărește obiective politice și este înregistrată la Autoritatea pentru partidele și fundațiile politice europene în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 în scopul prezentării unei liste de candidați pentru circumscripția de la nivelul Uniunii și al desfășurării unei campanii în această circumscripție;
(5) „asociație europeană de alegători” înseamnă o asociație transnațională de cetățeni înregistrată în cel puțin un sfert din statele membre, care reprezintă cel puțin 0,02 % din populația cu drept de vot din statele membre respective și care urmărește obiective politice, dar nu este instituită ca partid politic european, și este recunoscută în scopul prezentării unei liste de candidați pentru circumscripția de la nivelul Uniunii și al desfășurării unei campanii în această circumscripție;
(6) „coaliție electorală europeană” înseamnă o alianță electorală formată din două sau mai multe partide politice europene și/sau asociații europene de alegători, care elaborează o listă de candidați pentru circumscripția de la nivelul Uniunii și face campanie în această circumscripție, căreia i se pot alătura partide politice naționale și/sau asociații naționale de alegători, cu condiția să nu fie afiliate la un partid politic european;
(7) „alianță politică” înseamnă o cooperare structurată între partidele politice și/sau cetățeni în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014;
(8) „entitate electorală europeană” înseamnă o coaliție europeană de partide politice naționale și/sau asociații naționale de alegători, un partid politic european, o asociație europeană de alegători, o coaliție electorală europeană sau o alianță politică;
(9) „listă de candidați de la nivelul Uniunii” înseamnă lista candidaților prezentată în circumscripția de la nivelul Uniunii de o entitate electorală europeană.
Articolul 3
Dispozițiile de drept intern
Procedura electorală pentru alegerea membrilor Parlamentului European este reglementată de prezentul regulament. Aspectele care nu sunt acoperite de prezentul regulament sunt reglementate în fiecare stat membru de dispozițiile de drept intern.
Aceste dispoziții de drept intern nu afectează caracterul proporțional al sistemului de vot.
În orice caz, acestea asigură respectarea standardelor democratice, conducând la cerințe democratice și proporționale pentru înregistrarea unui partid politic sau a unei asociații de alegători și pentru prezentarea unei liste de candidați pentru circumscripțiile naționale și circumscripția de la nivelul Uniunii.
Articolul 4
Dreptul de vot
1. Toți cetățenii Uniunii cu vârsta de minim 16 ani, inclusiv persoanele cu dizabilități, indiferent de capacitatea lor juridică, au dreptul de a vota la alegerile pentru Parlamentul European, fără a aduce atingere ordinii constituționale în vigoare care stabilește vârsta minimă de vot la 18 sau 17 de ani.
2. Niciun cetățean al Uniunii nu poate vota mai mult de o singură dată în fiecare scrutin pentru alegerea membrilor Parlamentului European în circumscripțiile naționale sau în circumscripția de la nivelul Uniunii.
3. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că votul dublu în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European face obiectul unor sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare.
Articolul 5
Dreptul de a candida
1. Toți cetățenii Uniunii Europene cu vârsta de minim 18 ani au dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European, fie în circumscripția națională, fie în cea de la nivelul Uniunii, sau în amândouă.
2. Niciun cetățean al Uniunii care are dreptul de a candida nu poate candida în mai mult de o circumscripție națională și nu poate figura pe mai mult de o listă pentru o circumscripție națională sau pe mai mult de o listă la nivelul Uniunii la oricare dintre alegerile pentru Parlamentul European.
Articolul 6
Exercitarea dreptului de vot
1. Statele membre se asigură că toți cetățenii Uniunii, inclusiv cei care locuiesc sau lucrează într-o țară terță, cei fără rezidență permanentă, cei care locuiesc în spații rezidențiale închise, cei fără adăpost sau cei care execută o pedeapsă cu închisoarea în Uniune, își pot exercita dreptul de vot la alegerile pentru Parlamentul European.
2. În ceea ce privește cetățenii care execută o pedeapsă cu închisoarea în Uniune, alineatul (1) nu aduce atingere dreptului intern sau hotărârilor judecătorești pronunțate în conformitate cu dreptul intern.
Articolul 7
Accesibilitatea
1. Statele membre se asigură că toți cetățenii, inclusiv persoanele cu dizabilități, au acces egal la materialele relevante, la facilitățile de votare și la secțiile de votare.
2. Pe baza sistemelor lor naționale de vot, statele membre pun în aplicare măsuri adecvate care vizează facilitarea exercitării dreptului de vot de către persoanele cu dizabilități în mod independent și în secret.
3. Statele membre se asigură că persoanele cu dizabilități pot fi asistate, la cererea lor, pentru a vota, de către o persoană la alegerea lor.
Articolul 8
Votul prin corespondență
1. Statele membre prevăd votul prin corespondență la alegerile pentru Parlamentul European, inclusiv pentru cetățenii care locuiesc într-o țară terță, și adoptă măsuri care să asigure accesibilitatea votului prin corespondență, în special pentru persoanele cu dizabilități. Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura fiabilitatea și confidențialitatea votului, precum și protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.
2. Statele membre pot oferi posibilități suplimentare de vot prin vot fizic anticipat, vot prin procură și vot prin sisteme electronice și prin internet.
În cazul votului electronic, al votului prin internet și al votului prin procură, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura fiabilitatea, integritatea, secretul votului, transparența în proiectarea și implementarea sistemelor electronice și de internet, posibilitatea de a renumăra manual sau electronic voturile fără a compromite secretul votului și protecția datelor cu caracter personal, conform dreptului aplicabil al Uniunii.
Articolul 9
Stabilirea listelor electorale naționale și a listei electorale europene
1. Pentru a detecta și evita votul dublu la alegerile pentru Parlamentul European, termenul pentru întocmirea listelor electorale în fiecare stat membru este de cel puțin paisprezece săptămâni înainte de ziua alegerilor, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (1). Erorile de pe listele electorale pot fi corectate până în ziua alegerilor.
2. În scopul stabilirii listei electorale europene, autoritățile naționale competente furnizează Autorității electorale europene toate datele necesare în conformitate cu articolul 18. Criteriile care trebuie înregistrate în lista electorală națională sunt reglementate de dispozițiile de drept intern.
3. Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a cerințelor tehnice, inclusiv a formatului și a datelor care trebuie furnizate pentru stabilirea listei electorale europene pentru punerea în aplicare a alineatului (2) de la prezentul articol. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 29.
Articolul 10
Principiile selecției candidaților
1. Atunci când își selectează candidații pentru alegerile pentru Parlamentul European, toate partidele politice, asociațiile de alegători, alianțele electorale și entitățile electorale europene care participă la alegerile pentru Parlamentul European respectă procedurile democratice, transparența și egalitatea de gen, prin măsuri menite să asigure că toate persoanele eligibile au șanse egale de a fi alese, precum și o componență a Parlamentului European care reflectă diversitatea Uniunii Europene. Egalitatea de gen se realizează în funcție de sistemele electorale ale statelor membre și, în orice caz, în circumscripția de la nivelul Uniunii prin utilizarea cotelor sau a „listelor-fermoar”, fără a aduce atingere drepturilor persoanelor non-binare.
2. Un membru al unui partid politic, al unei asociații de alegători sau al unei entități electorale europene poate transmite autorității naționale competente sau Autorității electorale europene o plângere motivată privind nerespectarea procedurilor democratice, a transparenței și a criteriilor privind egalitatea de gen prevăzute în prezentul articol.
Articolul 11
Prezentarea listelor de candidați
1. Termenul pentru prezentarea listelor de candidați pentru alegerile în Parlamentul European este de douăsprezece săptămâni înainte de ziua alegerilor menționată la articolul 19 alineatul (1).
2. Cu cel puțin 12 săptămâni înainte de ziua alegerilor, entitățile electorale europene transmit Autorității electorale europene un document care stabilește faptul că toți candidații sunt de acord cu includerea lor pe lista de la nivelul Uniunii. Acest document cuprinde numele complete ale candidaților, precum și numărul cărții lor de identitate sau al pașaportului. Documentul este semnat de candidați și indică data și locul semnării.
Articolul 12
Sistemul electoral
1. Alegerile au loc prin vot universal direct și sunt egale, libere și secrete. Fiecare alegător dispune de două voturi, unul pentru a alege membrii Parlamentului European în circumscripțiile naționale și unul pentru a alege membrii Parlamentului European în circumscripția de la nivelul Uniunii.
2. Membrii Parlamentului European sunt aleși ca reprezentanți ai cetățenilor Uniunii pe baza reprezentării proporționale, în circumscripțiile naționale și în circumscripția de la nivelul Uniunii.
3. În circumscripțiile naționale, membrii Parlamentului European sunt aleși pe baza oricărui sistem național de reprezentare proporțională folosit în mod obișnuit de statul membru în cauză.
4. În circumscripția de la nivelul Uniunii, membrii Parlamentului European sunt aleși prin intermediul sistemului de liste închise.
Articolul 13
Pragul electoral
1. Statele membre pot stabili un prag minim pentru repartizarea locurilor. La nivel național, respectivul prag nu depășește 5% din voturile valabil exprimate.
2. Pentru circumscripțiile naționale care cuprind mai mult de 60 de locuri, se stabilește un prag care nu poate fi mai mic de 3,5 % din voturile valabil exprimate în circumscripția respectivă.
3. Pragurile menționate la alineatele (1) și (2) nu aduc atingere derogărilor prevăzute în dreptul intern pentru partidele politice sau asociațiile de alegători care reprezintă minorități naționale sau lingvistice recunoscute.
4. Se acordă o derogare de la pragurile naționale stabilite la alineatul (2) pentru partidele politice sau asociațiile de alegători care sunt înregistrate într-un sfert din statele membre și obțin cel puțin un milion de voturi în întreaga Uniune și care includ în buletinul lor național de vot numele unic și logoul entității electorale europene la care sunt afiliați, adaptate, dacă este cazul, la limbile statelor membre în cauză.
5. Nu se stabilește un prag minim pentru atribuirea locurilor în circumscripția de la nivelul Uniunii menționată la articolul 15.
Articolul 14
Circumscripțiile naționale
În conformitate cu situația sa internă specifică și fără a aduce atingere articolului 15, fiecare stat membru poate stabili circumscripții unice pentru alegerile în Parlamentul European sau poate împărți teritoriul său electoral într-un mod diferit, fără ca acest lucru să afecteze caracterul proporțional al sistemului de vot în general.
Statele membre pot forma circumscripții uninominale care reprezintă minorități lingvistice sau etnice, resortisanți de peste mări, regiuni ultraperiferice sau teritorii de peste mări, în conformitate cu reglementările naționale, fără a afecta caracterul proporțional al sistemului de vot.
Articolul 15
Circumscripția de la nivelul Uniunii
1. Se creează o circumscripție formată din întregul teritoriu al Uniunii Europene, din care sunt aleși 28 de membri ai Parlamentului European la primele alegeri ale membrilor Parlamentului European după intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Pentru alegerile ulterioare ale membrilor Parlamentului European, dimensiunea circumscripției de la nivelul Uniunii este stabilită prin Decizia Consiliului European de stabilire a componenței Parlamentului European.
2. Alegerile desfășurate în circumscripția de la nivelul Uniunii nu aduc atingere numărului de membri ai Parlamentului European aleși în fiecare stat membru.
3. Toate entitățile electorale europene în conformitate cu articolul 2 pot prezenta Autorității electorale europene liste de candidați la nivelul Uniunii.
4. Nicio entitate electorală europeană nu poate depune mai mult de o listă de candidați la nivelul Uniunii. Partidele naționale și asociațiile naționale de alegători pot susține doar o singură listă de candidați la nivelul Uniunii.
5. Pe buletinele de vot care cuprind listele de candidați de la nivelul Uniunii figurează numele și logoul entității electorale europene respective.
6. În scopul elaborării listei de candidați de la nivelul Uniunii, în cazul candidaților care locuiesc într-o țară terță, domiciliul candidatului este ultimul său domiciliu înaintea părăsirii Uniunii Europene. Pentru candidații care s-au născut și locuiesc într-o țară terță, domiciliul în scopul întocmirii listei de candidați de la nivelul Uniunii corespunde statului membru al cărui resortisant este candidatul.
7. Listele de candidați de la nivelul Uniunii conțin un număr de candidați egal cu numărul de mandate prevăzut la alineatul (1).
8. Listele de candidați de la nivelul Uniunii sunt întocmite de entitățile electorale europene în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1).
9. Pentru a asigura echilibrul geografic, listele de candidați de la nivelul Uniunii sunt împărțite în secțiuni de trei poziții. Fiecare dintre aceste trei poziții trebuie completată cu un candidat provenind din fiecare dintre cele trei grupuri de state membre, astfel cum sunt definite în anexa I și exemplificate în anexa II.
10. Ordinea candidaților cu domiciliul în oricare dintre statele membre în fiecare dintre cele trei grupuri de state membre incluse în anexa I variază în fiecare secțiune de trei poziții din listă până la poziția din listă care corespunde numărului ce rezultă din împărțirea numărului total de locuri la doi, fiind rotunjit în sus, dacă este necesar, la cel mai apropiat număr întreg.
11. Populația totală a statelor membre se calculează de către Comisie (Eurostat) pe baza celor mai recente date furnizate de către statele membre, în conformitate cu metoda instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(24).
12. Repartizarea locurilor listelor de candidați de la nivelul Uniunii pe baza rezultatelor agregate în circumscripția de la nivelul Uniunii se efectuează în conformitate cu sistemul D’Hondt, după cum urmează:
(a) numărul de voturi obținute de candidați este ordonat de la cel mai mare la cel mai mic, într-o coloană;
(b) numărul de voturi obținute de fiecare candidatură se împarte la 1,2,3 etc., până la un număr egal cu numărul de locuri ce corespunde circumscripției, formând un tabel similar cu cel din anexa III. Locurile sunt atribuite candidaților care obțin cele mai mari ponderi din tabel, în ordine descrescătoare;
(c) atunci când două locuri ce corespund unor candidaturi diferite coincid în lista coeficienților, locul va fi alocat listei cu cel mai mare număr total de voturi obținute. În cazul în care există doi candidați cu același număr de voturi, prima dată se recurge la tragerea la sorți, iar dățile următoare se aplică principiul alternării.
13. Organismele publice de radiodifuziune europene și naționale acordă circumscripției de la nivelul Uniunii un timp de emisie proporțional cu rezultatele alegerilor precedente, asigurând un timp minim de emisie pentru fiecare listă de la nivelul Uniunii.
Articolul 16
Finanțarea campaniilor electorale ale entităților electorale europene
Dispozițiile capitolelor IV și V din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 se aplică mutatis mutandis finanțării campaniilor electorale ale entităților electorale europene.
Articolul 17
Dispoziții comune privind campaniile electorale
1. Campania electorală nu poate începe decât cu opt săptămâni înainte de ziua alegerilor.
2. Campania electorală constă în solicitarea votului alegătorilor la alegeri pentru Parlamentul European prin intermediul unor materiale tipărite sau digitale și al altor formate de comunicare publică, publicitate în mass-media și evenimente publice. Materialele de campanie electorală includ un logo și o trimitere la manifestul sau la programul entității electorale europene la care este afiliat partidul național.
3. Materialele de campanie electorală trebuie să fie accesibile persoanelor cu dizabilități.
4. În circumscripțiile naționale, buletinele de vot utilizate la alegerile pentru Parlamentul European sunt uniforme, asigură o vizibilitate egală a numelor, acronimelor, simbolurilor și logourilor, dacă există, ale partidelor politice naționale și/sau ale asociațiilor naționale de alegători, precum și ale entităților electorale europene atunci când sunt afiliate la oricare dintre acestea, și includ lista numelor candidaților și, dacă este cazul, a supleanților, în ordinea în care aceștia apar pe listele de candidați relevante.
5. Normele referitoare la trimiterea prin poștă a materialelor electorale către votanții la alegerile pentru Parlamentul European sunt aceleași ca cele aplicate pentru alegerile naționale, regionale sau locale din statul membru în cauză.
6. Statele membre se asigură că entitățile electorale europene se bucură de același tratament și de aceleași șanse ca și partidele politice naționale și asociațiile naționale de alegători în ceea ce privește campania electorală legată de circumscripția de la nivelul Uniunii.
7. Statele membre pun în aplicare o perioadă de rezervă electorală europeană de 48 de ore înainte de ziua alegerilor, în cursul căreia nu este permis să li se solicite alegătorilor informații cu privire la intențiile lor de vot.
Articolul 18
Autorități de contact
1. Fiecare stat membru desemnează o autoritate de contact responsabilă în relația cu omologii săi din celelalte state membre și cu Autoritatea electorală europeană instituită în conformitate cu articolul 28 cu schimbul de date privind alegătorii care sunt necesare pentru întocmirea listei electorale europene, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), precum și de date privind candidații.
2. În conformitate cu legislația Uniunii aplicabilă privind protecția datelor cu caracter personal, autoritatea de contact menționată la alineatul (1) începe să transmită omologilor respectivi și Autorității electorale europene, cu cel puțin șase săptămâni înainte de ziua alegerilor, datele menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 93/109/CE a Consiliului(25) privind cetățenii Uniunii care au fost înscriși pe listele electorale naționale și pe lista electorală europeană sau care candidează într-un stat membru și nu sunt resortisanți ai acestuia.
Articolul 19
Data alegerilor
1. Alegerile pentru Parlamentul European au loc la data de 9 mai a ultimului an al unei legislaturi, în conformitate cu articolul 20 (denumită în continuare „Ziua alegerilor”).
2. În timpul orelor de deschidere a secțiilor de votare și începând cu o jumătate de oră înainte de deschiderea secțiilor de votare, orice activitate politică la secțiile de votare sau în proximitatea acestora este interzisă, fără a aduce atingere oricărei activități organizate pentru sărbătorirea Zilei Europei în statele membre.
3. Alegerile se încheie în toate statele membre la ora 21.00, ora locală din ziua alegerilor. Pentru a ține seama de diferența de fus orar, alegerile pentru Parlamentul European pot avea loc la data de 8 mai a ultimului an al unei legislaturi parlamentare în țările și teritoriile de peste mări ale Uniunii.
4. Statele membre nu fac publice rezultatele numărării voturilor în mod oficial sau provizoriu decât după încheierea scrutinului, în conformitate cu alineatul (3), în statul membru ai cărui alegători au votat ultimii.
5. Statele membre pot declara ziua alegerilor drept zi de sărbătoare legală.
Articolul 20
Stabilirea și publicarea rezultatelor alegerilor
1. Rezultatele alegerilor în circumscripția de la nivelul Uniunii și în circumscripțiile naționale sunt anunțate, în această ordine, de către Autoritatea electorală europeană, pe baza informațiilor furnizate de autoritățile de contact.
2. Rezultatele oficiale al alegerilor se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 21
Legislatura și mandatul parlamentar
1. Legislatura de cinci ani pentru care sunt aleși membrii Parlamentul European începe la deschiderea primei sesiuni organizate după fiecare alegere (denumită în continuare „legislatura parlamentară”).
2. Mandatul fiecărui membru al Parlamentul European începe și se încheie în conformitate cu legislatura parlamentară (denumit în continuare „mandatul”).
Articolul 22
Convocarea Parlamentului
Pe lângă obligația prevăzută la articolul 229 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European se reunește de plin drept în prima zi de marți după expirarea unui termen de o lună de la ziua alegerilor.
Articolul 23
Verificarea prerogativelor
Parlamentul European verifică prerogativele membrilor Parlamentului European.
În acest sens, aceasta ia act de rezultatele declarate în mod oficial de statele membre și anunțate de Autoritatea electorală europeană.
Articolul 24
Incompatibilități
1. Funcția de membru al Parlamentului European este incompatibilă cu următoarele funcții:
– membru al guvernului unui stat membru;
– membru al unui parlament național sau regional sau al unei adunări învestite cu competențe legislative,
– membru al Comisiei Europene,
– judecător, avocat general sau grefier al Curții de Justiție a Uniunii Europene,
– membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene,
– membru al Curții de Conturi,
– Ombudsman European,
– membru al Comitetului Economic și Social European,
– membru al Comitetului Regiunilor,
– membru al unor comitete sau al altor organe create în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice în scopul gestionării fondurilor Uniunii sau îndeplinirii unei sarcini administrative permanente,
– membru în Consiliul de administrație, în Comitetul director sau angajat al Băncii Europene de Investiții,
– funcționar sau agent activ al instituțiilor Uniunii Europene sau al organelor specializate atașate acestora sau al Băncii Centrale Europene.
2. Fiecare stat membru poate adopta norme suplimentare la nivel național privind incompatibilitatea cu funcția de membru al Parlamentului European.
3. Membrii Parlamentului European cărora li se aplică alineatele (1) și (2) în cursul legislaturii sunt înlocuiți în conformitate cu articolul 27.
Articolul 25
Activități parlamentare externe
Atunci când sunt aleși, membrii Parlamentului European desemnează localitatea și, atunci când este cazul, regiunea din statul membru de reședință, din care vor desfășura activități parlamentare externe.
Articolul 26
Vot personal și independent
1. Membrii Parlamentul European votează individual și personal. Aceștia nu pot fi obligați prin instrucțiuni și nu pot primi mandat imperativ.
2. Membrii Parlamentului European se bucură de privilegiile și imunitățile aplicabile lor în temeiul Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, din momentul în care alegerea lor în Parlamentul European este declarată în mod oficial.
Articolul 27
Locuri vacante
1. Un loc rămâne vacant atunci când mandatul unui membru al Parlamentului European se încheie ca urmare a demisiei sau decesului membrului respectiv sau din cauza retragerii mandatului său.
2. În caz de deces, demisie sau retragere a mandatului unui membru al Parlamentului European ales în circumscripția de la nivelul Uniunii, Președintele Parlamentului European informează imediat Autoritatea electorală europeană.
Locul vacant este ocupat de următorul candidat din lista de candidați de pe care a fost ales inițial membrul care a decedat, a demisionat sau al cărui mandat a fost retras.
3. Sub rezerva celorlalte dispoziții ale prezentului regulament, fiecare stat membru stabilește procedurile corespunzătoare pentru ocuparea oricărui loc care devine vacant în timpul legislaturii, pentru restul perioadei respective.
4. În cazul în care legislația unui stat membru prevede explicit retragerea mandatului unui membru al Parlamentului European, mandatul acestuia se încheie în conformitate cu dispozițiile legale respective. Autoritățile naționale competente informează Parlamentul European cu privire la aceasta.
5. În cazul în care un loc devine vacant în urma unei demisii sau a unui deces, Președintele Parlamentului European informează imediat autoritățile competente ale statului membru în cauză și Autoritatea electorală europeană cu privire la aceasta.
6. În cazul în care Parlamentul declară un loc vacant pentru un membru ales din circumscripția de la nivelul Uniunii, Președintele informează Autoritatea electorală europeană în acest sens și o invită să ia măsuri, fără întârziere, pentru ocuparea locului vacant pentru restul mandatului.
Locurile vacante de membri ai Parlamentului European aleși din circumscripția de la nivelul Uniunii sunt ocupate de următorul candidat de pe lista relevantă, în funcție de ordinea precedenței.
7. Parlamentul poate, la cererea membrului în cauză și în acord cu statul membru respectiv sau cu Autoritatea electorală europeană, să propună înlocuirea temporară a membrului în cauză în caz de maternitate, de paternitate, de concediu pentru creșterea copilului sau în cazul unei absențe datorate unei boli grave.
În cazul în care un loc devine vacant temporar din oricare dintre motivele prevăzute la primul paragraf, membrul în cauză este înlocuit temporar, pentru o perioadă de șaisprezece săptămâni, de următorul candidat de pe lista relevantă, care poate decide dacă ocupă sau nu postul vacant. Refuzul de a ocupa postul vacant nu atrage după sine pierderea poziției de pe lista relevantă pentru posturile vacante viitoare. Perioada de șaisprezece săptămâni poate fi reînnoită.
Articolul 28
Autoritatea electorală europeană
1. Se înființează o Autoritate electorală europeană (denumită în continuare „Autoritatea electorală europeană”) cu scopul de a:
(a) asigura punerea în aplicare corectă a prezentului regulament și de a desfășura și monitoriza procesul electoral al circumscripției de la nivelul Uniunii;
(b) defini procedura aplicabilă plângerilor în temeiul articolul 10 alineatul (2) în ceea ce privește circumscripția de la nivelul Uniunii;
(c) exercita toate funcțiile legate de procesul electoral al circumscripției de la nivelul Uniunii și de a menține legătura cu autoritățile de contact menționate la articolul 18;
(d) verifica faptul că entitățile electorale europene îndeplinesc condițiile pentru depunerea listelor de candidați de la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 15;
(e) gestiona lista electorală europeană stabilită la articolul 9;
(f) anunța rezultatele electorale în conformitate cu articolul 20;
(g) decide cu privire la orice litigiu care ar putea decurge din dispozițiile prezentului regulament, cu excepția celor care decurg din dispozițiile de drept intern la care se face trimitere în prezentul regulament.
Autoritatea electorală europeană poate acorda asistență în caz de dificultăți legate de interpretarea listelor transmise de autoritățile naționale.
2. Autoritatea electorală europeană este independentă și își exercită funcțiile în deplină conformitate cu prezentul regulament.
3. Autoritatea electorală europeană anunță listele de la nivelul Uniunii cu unsprezece săptămâni înainte de ziua alegerilor.
Aceasta creează și gestionează un registru al diferitelor liste de la nivelul Uniunii transmise de entitățile electorale europene. Informațiile registrului sunt puse la dispoziția publicului.
În deciziile sale, Autoritatea electorală europeană ține seama pe deplin de drepturile fundamentale de a vota și de a candida.
4. Fiecare stat membru numește un membru al Autorității Electorale Europene, selectat din rândul profesorilor de drept sau de științe politice și al altor experți în sistemele electorale, pe baza calităților lor profesionale și cu respectarea echilibrului de gen. Membrii Autorității electorale europene își aleg președintele, vicepreședintele și secretarul cu majoritate simplă, prin vot separat. Autoritatea electorală europeană depune eforturi pentru a lua decizii prin consens. În cazul în care nu este posibil să se ia o decizie prin consens, Autoritatea electorală europeană decide cu majoritate simplă.
Toți membrii Autorității electorale europene își îndeplinesc sarcinile în mod independent. Aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nicio instituție sau guvern sau de la niciun alt organism, oficiu sau agenție. Aceștia nu pot fi membri sau foști membri ai Parlamentului European, ai parlamentelor naționale sau ai guvernelor naționale. În plus, nu pot deține niciun mandat electoral și nu pot fi funcționari sau alți agenți ai unei instituții a Uniunii sau ai unui partid politic european, ai unei asociații europene de alegători sau ai unei fundații politice europene.
Membrii Autorității electorale europene sunt numiți pentru un mandat de cinci ani, reînnoibil o dată.
5. Autoritatea electorală europeană este reprezentată de președintele său, care asigură implementarea tuturor deciziilor Autorității electorale europene în numele acesteia.
Președintele Autorității electorale europene se abține de la orice acte incompatibile cu natura îndatoririlor sale.
În cazul în care un membru al Autorității electorale europene, inclusiv președintele, nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale, acesta poate fi demis printr-un vot sprijinit de cel puțin trei cincimi dintre membrii Autorității electorale europene, pe baza unui raport care prezintă o propunere motivată de demitere.
Mandatul de cinci ani al Autorității electorale europene începe la doi ani și jumătate de la începutul legislaturii. Primul mandat al Autorității electorale europene începe cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Un loc vacant în cadrul Autorității electorale europene cauzat de demisie, pensionare, demitere sau deces se ocupă în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul numirii inițiale.
6. Autoritatea electorală europeană are personalitate juridică și dispune de birourile, personalul, serviciile și facilitățile de sprijin administrativ necesare pentru a-și îndeplini funcțiile.
7. În termen de nouă luni de la alegerile europene, Autoritatea electorală europeană prezintă Parlamentului European un raport privind organizarea alegerilor europene, punerea în aplicare a prezentului regulament și atingerea obiectivelor acestuia.
8. Costurile Autorității electorale europene, inclusiv remunerarea membrilor săi, sunt finanțate prin credite din bugetul general al Uniunii.
Creditele bugetare trebuie să fie suficiente pentru a garanta funcționarea integrală și independentă a Autorității electorale europene. Președintele Autorității electorale europene prezintă Parlamentului European un proiect de plan bugetar pentru Autoritatea electorală europeană, care este făcut public. Parlamentul European deleagă președintelui Autorității electorale europene atribuțiile de ordonator de credite legate de creditele respective.
Articolul 29
Procedura comitetului
1. Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 30
Abrogare
1. Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, precum și Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului de instituire a actului respectiv se abrogă.
2. Trimiterile la actul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Articolul 31
Clauza de revizuire
În termen de cel mult un an de la fiecare alegeri europene, după consultarea Autorității electorale europene, Parlamentul European prezintă un raport privind funcționarea generală a prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a acestuia.
Articolul 32
Intrarea în vigoare
1. Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a lunii următoare aprobării sale de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituționale.
2. Statele membre îl informează pe Secretarul General al Consiliului cu privire la finalizarea procedurilor lor naționale.
ANEXA I
TABELUL - CELE 27 DE STATE MEMBRE ALE UE PE CATEGORII DE POPULAȚIE
Exemplu practic de listă de la nivelul Uniunii utilizând grupul de trei categorii cu 28 de locuri.
A1, A2, A3, A4, A5, B1, B2, B3, B4, B5, B7, B8, B9, B10, C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7, C8, C9, C10, C11, C12 sunt exemple de candidați din statele membre pe categorii de populație
Exemplu de listă de la nivelul Uniunii
Secțiuni
Numărul poziției
Candidați din
Secțiunea 1
1
A1
2
B7
3
C7
Secțiunea 2
4
B10
5
C5
6
A3
Secțiunea 3
7
A2
8
C3
9
B7
Secțiunea 4
10
B5
11
C3
12
A4
Secțiunea 5
13
A5
14
C12
15
B9
Secțiunea 6
16
A4
17
A2
18
B2
Secțiunea 7
19
B3
20
A1
21
B8
Secțiunea 8
22
C1
23
C2
24
B4
Secțiunea 9
25
A5
26
C8
27
B1
Secțiunea 10
28
B7
ANEXA III
Exemplu practic - Metoda D’Hondt
Exemplu practic: 1 000 000 voturi valabil exprimate într-o circumscripție care alege 5 membri.
A (350 000 voturi), B (300 000 voturi), C (150 000 voturi), D (100 000 voturi), E (70 000 voturi), F (30 000 voturi)
Diviziune 1 2 3 4 5
A 350 000 175 000 116 666 87 500 70 000
B 300 000 150 000 100 000 75 000 60 000
C 150 000 75 000 50 000 37 500 30 000
D 100 000 50 000 33 333 25 000 20 000
E 70 000 35 000 23 333 17 500 14 000
F 30 000 15 000 10 000 7 500 6 000
În consecință, A obține 2 locuri, B obține 2 locuri, iar C obține 1 loc.1
Compilație a unor avize și rapoarte ale Comisiei de la Veneția referitoare la sistemele electorale și minoritățile naționale CDL-PI(2019)004, în special Raportul său privind legislația electorală și minoritățile naționale CDL-INF (2000).
Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului din 25 iunie și 23 septembrie 2002 de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom (JO L 283, 21.10.2002, p. 1).
Decizia (UE, Euratom) 2018/994 a Consiliului din 13 iulie 2018 de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 (JO L 178, 16.7.2018, p. 1), care nu este în vigoare.
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Planul de acțiune pentru democrația europeană (COM(2020)0790).
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind statisticile demografice europene (JO L 330, 10.12.2013, p. 39).
Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți (JO L 329, 30.12.1993, p. 34).
Modificarea anexelor IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți ***I
174k
53k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 3 mai 2022 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anexelor IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți (COM(2021)0656 – C9-0396/2021 – 2021/0340(COD))(1)
Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 2
(2) La cea de a șaptea reuniune a Conferinței părților la Convenție, desfășurată în perioada 4-15 mai 2015, s-a convenit adăugarea substanței pentaclorfenol și a sărurilor și a esterilor acesteia („pentaclorfenol”) în anexa A la Convenție. În cadrul celei de a noua reuniuni a Conferinței părților la Convenție, care a avut loc în perioada 29 aprilie-10 mai 2019, s-a convenit includerea dicofolului, precum și a acidului perfluorooctanoic (PFOA), a sărurilor acestuia și a compușilor înrudiți cu acesta în anexa A la convenție. Având în vedere aceste modificări ale convenției și pentru a se asigura că deșeurile care conțin substanțele respective sunt gestionate în conformitate cu dispozițiile convenției, este necesar, de asemenea, să se modifice anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 prin includerea pentaclorfenolului, a dicofolului și a acidului perfluorooctanoic (PFOA), a sărurilor acestuia și a compușilor înrudiți cu acesta în anexe și indicarea limitelor de concentrație corespunzătoare ale acestora.
(2) La cea de a șaptea reuniune a Conferinței părților la Convenție, desfășurată în perioada 4-15 mai 2015, s-a convenit adăugarea substanței pentaclorfenol și a sărurilor și a esterilor acesteia („pentaclorfenol”) în anexa A la Convenție. În cadrul celei de a noua reuniuni a Conferinței părților la Convenție, care a avut loc în perioada 29 aprilie-10 mai 2019, s-a convenit includerea dicofolului, precum și a acidului perfluorooctanoic (PFOA), a sărurilor acestuia și a compușilor înrudiți cu acesta în anexa A la convenție. Având în vedere aceste modificări ale convenției și pentru a se asigura că deșeurile care conțin substanțele respective sunt gestionate în conformitate cu dispozițiile convenției, este necesar, de asemenea, să se modifice anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 prin includerea pentaclorfenolului, a dicofolului și a acidului perfluorooctanoic (PFOA), a sărurilor acestuia și a compușilor înrudiți cu acesta în anexe și, de asemenea, prin indicarea limitelor de concentrație corespunzătoare ale acestora.
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 3
(3) Pentaclorfenolul fusese inclus anterior în anexele IV și V la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului23 prin Regulamentul (UE) 2019/63624 al Comisiei, cu o valoare din anexa IV de 100 mg/kg și o valoare din anexa V de 1 000 mg/kg. Regulamentul (CE) nr. 850/2004 a fost abrogat prin Regulamentul (UE) 2019/1021, dar pentaclorfenolul a fost omis în mod neintenționat din regulamentul respectiv. Prin urmare, este necesar să se modifice anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 pentru a include pentaclorfenolul.
(3) Pentaclorfenolul fusese inclus anterior în anexele IV și V la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului23 prin Regulamentul (UE) 2019/63624 al Comisiei, cu o valoare din anexa IV de 100 mg/kg și o valoare din anexa V de 1 000 mg/kg. Regulamentul (CE) nr. 850/2004 a fost abrogat prin Regulamentul (UE) 2019/1021, dar pentaclorfenolul a fost omis în mod neintenționat din regulamentul respectiv. Prin urmare, este necesar să se modifice anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 pentru a include în prezent pentaclorfenolul.
_________________
_________________
23 Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 7).
23 Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 7).
24 Regulamentul (UE) 2019/636 al Comisiei din 23 aprilie 2019 de modificare a anexelor IV și V la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți (JO L 109, 24.4.2019, p. 6).
24 Regulamentul (UE) 2019/636 al Comisiei din 23 aprilie 2019 de modificare a anexelor IV și V la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți (JO L 109, 24.4.2019, p. 6).
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 4
(4) Anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 conțin deja limite de concentrație pentru următoarele substanțe sau grupe de substanțe: (a) suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter și heptabromodifenileter și decabromdifenileter (cu excepția acestuia din urmă, care nu este inclus în anexa V la regulamentul respectiv); (b) hexabromociclododecan; (c) „cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă) (PCCS-uri) și (d) Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF) În conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1021, este oportun să se modifice limitele de concentrație din anexa IV pentru substanțele respective în vederea adaptării valorilor-limită la progresul științific și tehnic. Pentru a fi în concordanță cu lista de difenileteri polibromurați (PBDE) enumerați în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021, substanța decabromdifenileter ar trebui inclusă printre PBDE-urile înscrise în coloana a treia din anexa V la regulamentul respectiv.
(4) Anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 conțin deja limite de concentrație pentru următoarele substanțe sau grupe de substanțe: (a) suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter și heptabromodifenileter și decabromdifenileter (cu excepția acestuia din urmă, care nu este inclus în anexa V la regulamentul respectiv); (b) hexabromociclododecan; (c) „cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă) (PCCS-uri) și (d) Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF) În conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1021, este oportun să se modifice limitele de concentrație din anexa IV pentru substanțele respective în vederea adaptării valorilor-limită în funcție de progresul științific și tehnic. Pentru a fi în concordanță cu lista de difenileteri polibromurați (PBDE) enumerați în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021, substanța decabromdifenileter ar trebui inclusă printre PBDE-urile înscrise în coloana a treia din anexa V la regulamentul respectiv.
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 5 a (nou)
(5a) Comitetul de examinare a poluanților organici persistenți (POPRC) a propus includerea acidului perfluorohexan sulfonic (PFHxS), a sărurilor acestuia și a compușilor înrudiți cu acesta în anexa A la Convenție fără derogări specifice5a, după finalizarea profilului de risc și a evaluării gestionării riscurilor pentru substanțele respective. Se preconizează că decizia de a include PFHxS, sărurile acestuia și compușii înrudiți cu acesta va avea loc în cadrul Convenției de la Stockholm COP-10, care a fost programată inițial în iulie 2021 și este programată în prezent să aibă loc în iunie 2022, ca urmare a evoluției negative a pandemiei de COVID-19 în multe țări europene. În ceea ce privește obiectivele Convenției, este oportun, prin urmare, pe baza evaluării actuale a impactului5b și pentru a se asigura că deșeurile care conțin substanțele respective sunt gestionate în conformitate cu dispozițiile convenției, să se modifice deja anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 prin includerea acidului perfluorohexan sulfonic (PFHxS), a sărurilor acestuia și a compușilor înrudiți cu acesta în anexe și indicarea limitelor de concentrație corespunzătoare ale acestora.Comisia ar trebui să reflecte aceste modificări aduse anexelor IV și V în alte anexe la Regulamentul (UE) 2019/1021, pentru a asigura coerența.
_________________
5aPOPRC-15/1.
5bSWD(2021)0300
Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 6
(6) Limitele de concentrație propuse în anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 au fost stabilite aplicând aceeași metodologie care a fost utilizată pentru stabilirea limitelor de concentrație în modificările anterioare ale anexelor IV și V la Regulamentul (CE) nr. 850/2004. Limitele de concentrație propuse ar trebui să atingă obiectivul unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului asociat distrugerii sau transformării ireversibile a substanțelor în cauză. Aceste limite ar trebui, de asemenea, să ia în considerare obiectivul de politică mai amplu de realizare a unei economii circulare și neutre din punct de vedere climatic, consacrat în Pactul verde european26.
(6) Limitele de concentrație propuse în anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 au fost stabilite aplicând aceeași metodologie care a fost utilizată pentru stabilirea limitelor de concentrație în modificările anterioare ale anexelor IV și V la Regulamentul (CE) nr. 850/2004. Limitele de concentrație propuse ar trebui să se bazeze pe principiul precauției, prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și să vizeze eliminarea, acolo unde este fezabil, a eliberării de POP în mediu, pentru a atinge obiectivul unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului asociat distrugerii sau transformării ireversibile a substanțelor în cauză. Aceste limite ar trebui, de asemenea, să ia în considerare obiectivul de politică mai amplu care constă în realizarea ambiției de reducerela zero a poluării pentru un mediu fără substanțe toxice, creșterea gradului de reciclare, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dezvoltarea unor cicluri de materiale netoxice în care substanțele interzise nu ar trebui să fie reintroduse pe piața UE prin activități de reciclare, precum și realizarea unei economii circulare, obiectiv consacrat în Pactul verde european26.
Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 6 a (nou)
(6a) Limitele de concentrație specificate în anexele IV și V la Regulamentul (UE) 2019/1021 ar trebui să fie coerente și să contribuie la punerea în aplicare a Comunicării Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulate „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice”, care propune un set cuprinzător de acțiuni în scopul de a soluționa problema utilizării substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate și a contaminării cu aceste substanțe.
Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 6 b (nou)
(6b) Pentru a preveni amestecarea deșeurilor contaminate cu alte deșeuri sau materiale și pentru a asigura o mai bună trasabilitate și un tratament eficace al deșeurilor care conțin poluanți organici persistenți, este necesar să se evite necorelarea între dispozițiile referitoare la deșeurile care conțin poluanți organici persistenți prevăzute inițial în Regulamentul (CE) nr. 850/2004, în prezent abrogat prin Regulamentul (UE) 2019/1021, și cele stabilite ulterior. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze dacă este oportun să recunoască că deșeurile care conțin poluanți organici persistenți care depășesc limitele de concentrație specificate în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021 trebuie clasificate ca periculoase și să prezinte, dacă este cazul, o propunere legislativă de modificare a Directivei 2009/98/CE sau a Deciziei 2014/955/UE sau a ambelor, în mod corespunzător;
Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 1 a (nou)
Articolul 1a
„Comisia evaluează dacă ar fi oportun să se modifice Directiva 2008/98/CE privind deșeurile sau Decizia 2014/955/EU1a a Comisiei, sau ambele, pentru a recunoaște că deșeurile care conțin poluanți organici persistenți care depășesc limitele de concentrație indicate în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021 trebuie clasificate ca periculoase și, dacă este cazul, pe baza acestei evaluări și nu mai târziu de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului act legislativ, prezintă o propunere legislativă de modificare a directivei sau a deciziei sau a ambelor, în mod corespunzător.
_________________
1a Decizia a Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE.
Amendamentul 9 Propunere de regulament Anexa I – paragraful 1 – punctul 1 – litera a – tabel Regulamentul (UE) 2019/1021 Anexa IV – tabel
Textul propus de Comisie
„pentaclorfenol, sărurile și esterii acestuia:
87-86-5 și altele
201-778-6 și altele
100 mg/kg
Dicofol:
115-32-2
204-082-0
50 mg/kg
Acid perfluorooctanoic (PFOA), sărurile acestuia și compuși înrudiți cu acesta:
335-67-1 și altele
206-397-9 și altele
1 mg/kg
(PFOA și sărurile acestuia)
40 mg/kg
(compuși înrudiți cu PFOA)”
Amendamentul
Pentaclorfenol (PCP), sărurile și esterii acestuia
87-86-5 și altele
201-778-6 și altele
100 mg/kg
Dicofol:
115-32-2
204-082-0
50 mg/kg
Acid perfluorooctanoic (PFOA), sărurile acestuia și compuși înrudiți cu acesta:
335-67-1 și altele
206-397-9 și altele
0,1 mg/kg
(PFOA și sărurile acestuia)
20 mg/kg
(suma compușilor înrudiți cu PFOA)”
Acid perfluorohexan sulfonic (PFHxS), sărurile acestuia și compuși înrudiți cu acesta
355-46-4 și altele
355-46-4 și altele
0,1 mg/kg
(PFHxS și sărurile acestuia)
20 mg/kg
(compuși înrudiți cu PFHxS)”
Amendamentul 10 Propunere de regulament Anexa I – paragraful 1 – punctul 1 – litera b – tabel Regulamentul (UE) 2019/1021 Anexa IV – tabel
Textul propus de Comisie
„cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă) (PCCS-uri)
85535-84-8
287-476-5
1 500 mg/kg
Amendamentul
„cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă) (PCCS-uri)
85535-84-8
287-476-5
420 mg/kg
Amendamentul 11 Propunere de regulament Anexa I – paragraful 1 – punctul 1 – litera c – tabel Regulamentul (UE) 2019/1021 Anexa IV – tabel
Textul propus de Comisie
Tetrabromodifenileter C12H6Br4O
40088-47-9 și altele
254-787-2 și altele
Suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter și heptabromodifenileter și decabromdifenileter:
(a) până la [OP este rugat să introducă data zilei dinaintea datei la următorul punct], 500 mg/kg
(b) de la [OP este rugat să introducă data corespunzătoare termenului de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], 200 mg/kg sau, dacă este mai mare, suma concentrațiilor acestor substanțe în cazul în care acestea sunt prezente în amestecuri sau articole, astfel cum se prevede în anexa I coloana a patra, punctul 2 pentru substanțele tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter, heptabromodifenileter și decabromdifenileter.”
Amendamentul
Tetrabromodifenileter C12H6Br4O
40088-47-9 și altele
254-787-2 și altele
Suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter C12H6Br4O, pentabromodifenileter C12H5Br5O, hexabromodifenileter C12H4Br6O, heptabromodifenileter C12H3Br7O și decabromdifenileter C12Br10O:
(a) până la [OP este rugat să introducă data zilei dinaintea datei la următorul punct], 200 mg/kg
Comisia revizuiește limita de concentrație și adoptă, după caz și în conformitate cu tratatele, o propunere legislativă pentru a reduce această valoare până cel târziu la [OP este rugat să introducă data corespunzătoare termenului de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
(b) eliminat
Amendamentul 12 Propunere de regulament Anexa I – paragraful 1 – punctul 1 – litera d – tabel Regulamentul (UE) 2019/1021 Anexa IV – tabel
Textul propus de Comisie
„Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF) și bifenili policlorurați de tipul dioxinelor (dl-PCB)
5 µg/kg(2)
________________
(2) Limita se calculează ca suma dintre PCDD, PCDF și dl-PCB-uri în conformitate cu factorii de echivalență toxică (TEF) prevăzuți în anexa V partea 2 al treilea paragraf.”
Amendamentul
„Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF) și bifenili policlorurați de tipul dioxinelor (dl-PCB)
1 µg/kg (2)
_______________
(2) Limita se calculează ca suma dintre PCDD, PCDF și dl-PCB-uri în conformitate cu factorii de echivalență toxică (TEF) prevăzuți în anexa V partea 2 al treilea paragraf.”
Amendamentul 13 Propunere de regulament Anexa I – paragraful 1 – punctul 1 – litera e – tabel Regulamentul (UE) 2019/1021 Anexa IV – tabel
(a) până la [OP este rugat să introducă data zilei dinaintea datei de la următorul punct], 200 mg/kg
Comisia revizuiește limita de concentrație și adoptă, după caz și în conformitate cu tratatele, o propunere legislativă pentru a reduce această valoare la 100 mg/kg cel târziu la [OP este rugat să introducă data corespunzătoare termenului de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Amendamentul 14 Propunere de regulament Anexa I – paragraful 1 – punctul 2 – litera a – punctul iv (nou) Regulamentul (UE) 2019/1021 Anexa IV –Partea 2 – tabel
Acid perfluorohexan sulfonic (PFHxS), sărurile acestuia și compușii înrudiți cu acesta: 50 mg/kg (PFHxS și sărurile acestuia), 2 000 mg/kg (compuși înrudiți cu PFHxS).
Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A9-0092/2022).
Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA): prelungirea perioadei de aplicare a mecanismului opțional de taxare inversă în legătură cu livrările de anumite bunuri și prestările de anumite servicii care prezintă risc de fraudă și a mecanismului de reacție rapidă împotriva fraudei în domeniul TVA *
114k
42k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 mai 2022 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește prelungirea perioadei de aplicare a mecanismului opțional de taxare inversă în legătură cu livrările de anumite bunuri și prestările de anumite servicii care prezintă risc de fraudă și a mecanismului de reacție rapidă împotriva fraudei în domeniul TVA (COM(2022)0039 – C9-0053/2022 – 2022/0027(CNS))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2022)0039),
– având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0053/2022),
– având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9‑0128/2022),
1. aprobă propunerea Comisiei;
2. invită Comisia să efectueze o evaluare a efectelor mecanismului de taxare inversă înainte de a prelungi din nou perioada sa de aplicare;
3. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;
4. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;
5. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen în domeniul Sistemului de Informații Schengen în Cipru *
112k
42k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 mai 2022 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen în domeniul Sistemului de Informații Schengen în Republica Cipru (COM(2021)0472 – C9-0350/2021 – 2021/0266(NLE))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2021)0472),
– având în vedere articolul 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0350/2021),
– având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0082/2022),
1. aprobă propunerea Comisiei;
2. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;
3. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;
4. încredințează Președintei sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.
Propunerea de numire a unui membru al Curții de Conturi - Lefteris Christoforou
110k
43k
Decizia Parlamentului European din 3 mai 2022 privind propunerea de numire a lui Lefteris Christoforou în funcția de membru al Curții de Conturi (C9-0042/2022 – 2022/0802(NLE))
– având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0042/2022),
– având în vedere articolul 129 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0132/2022),
A. întrucât prin scrisoarea din 10 februarie 2022 Consiliul a consultat Parlamentul cu privire la numirea lui Lefteris Christoforou în funcția de membru al Curții de Conturi;
B. întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un curriculum vitae, precum și răspunsurile candidatului la întrebările scrise care i-au fost adresate;
C. întrucât comisia a organizat apoi, la 21 aprilie 2022, o audiere a candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei;
1. emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Lefteris Christoforou în funcția de membru al Curții de Conturi;
2. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.
Propunerea de numire a unui membru al Curții de Conturi - George Marius Hyzler
112k
43k
Decizia Parlamentului European din 3 mai 2022 privind propunerea de numire a lui George Marius Hyzler în funcția de membru al Curții de Conturi (C9-0043/2022 – 2022/0803(NLE))
– având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0043/2022),
– având în vedere articolul 129 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0130/2022),
A. întrucât prin scrisoarea din 10 februarie 2022 Consiliul a consultat Parlamentul cu privire la numirea lui George Marius Hyzler în funcția de membru al Curții de Conturi;
B. întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un curriculum vitae, precum și răspunsurile candidatului la întrebările scrise care i-au fost adresate;
C. întrucât comisia a organizat apoi, la 21 aprilie 2022, o audiere a candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei;
1. emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui George Marius Hyzler în funcția de membru al Curții de Conturi;
2. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.
O economie albastră sustenabilă în UE: rolul sectoarelor pescuitului și acvaculturii
231k
77k
Rezoluția Parlamentului European din 3 mai 2022 Către o economie albastră sustenabilă în UE: rolul sectoarelor pescuitului și acvaculturii (2021/2188(INI))
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 mai 2021 privind o nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE – Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil (COM(2021)0240),
– având în vedere articolele 3, 4, 13, 38, 43 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului(1),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1004(2) (FEAMPA),
– având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin)(3),
– având în vedere Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (PAM) și conceptele consacrate în acesta, precum limitele planetare și limitele ecologice,
– având în vedere Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim(4),
– având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații(5),
– având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile(6),
– având în vedere acordul politic dintre Parlament și Consiliu din 11 martie 2021 privind Mecanismul pentru interconectarea Europei 2021-2027,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția Parlamentului European din 9 iunie 2021 referitoare la această strategie(7),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381) și rezoluția Parlamentului European din 20 octombrie 2021 referitoare la această strategie(8),
– având în vedere raportul Comisiei intitulat „The EU Blue Economy Report 2021” (Raportul pe 2021 privind economia albastră a UE)(9),
– având în vedere raportul Comisiei din martie 2021 privind criteriile de sustenabilitate pentru economia albastră(10),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” (COM(2021)0236),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 23 iulie 2020 intitulată „O nouă abordare a Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic - Planul de acțiune pentru Atlantic 2.0: Un plan de acțiune actualizat pentru o economie albastră sustenabilă, rezilientă și competitivă în zona Uniunii Europene a Oceanului Atlantic” (COM(2020)0329),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2020 intitulată „Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului” (COM(2020)0789),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2020 intitulată „O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic” (COM(2020)0741),
– având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la exploatarea potențialului cercetării și inovării în economia albastră de a genera locuri de muncă și creștere economică(11),
– având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre în contextul ODD-urilor pentru 2030(12),
– având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la impactul deșeurilor marine asupra pescuitului(13),
– având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2021 referitoare la o nouă abordare a Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic(14),
– având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 referitoare la impactul pe care îl au parcurile eoliene din larg și alte sisteme de energie din surse regenerabile asupra pescuitului(15),
– având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2021 referitoare la consolidarea parteneriatului cu regiunile ultraperiferice ale UE(16),
– având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP21), organizată la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),
– având în vedere orientările globale și standardele internaționale privind pescuitul și acvacultura, elaborate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în cooperare cu UE, în calitate de membru,
– având în vedere raportul FAO intitulat „The State of World Fisheries and Aquaculture 2020: Sustainability in Action” (Situația pescuitului și a acvaculturii la nivel mondial în 2020: sustenabilitatea în acțiune),
– având în vedere inițiativa Rețelei porturilor pescărești albastre, lansată în iulie 2018 de FAO,
– având în vedere strategiile „Blue Growth” pentru portul din Vigo, aferente perioadelor 2016-2020 și 2021-2027(17),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor referitor la Comunicarea Comisiei privind o nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE – Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil (COM(2021)0240),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 2 decembrie 2021 privind economia albastră durabilă și acvacultura (NAT-VVI/020),
– având în vedere competența Comisiei pentru transport și turism a Parlamentului în domeniul programării maritime și al politicii maritime integrate,
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru transport și turism,
– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0089/2022),
A. întrucât economia albastră a UE asigură 4,5 milioane de locuri de muncă directe și cuprinde toate industriile și sectoarele legate de oceane, mări și zone de coastă, fie ele în mediul marin (cum ar fi transportul maritim de mărfuri și de pasageri, pescuitul și generarea de energie) sau pe uscat (cum ar fi porturi, șantiere navale, turism de coastă și acvacultura terestră); întrucât este un segment amplu, cu evoluție rapidă, al economiei noastre, care în ultimul deceniu a făcut pași mari pe calea modernizării și diversificării și care va juca un rol important în îmbunătățirea dezvoltării ecologice, sociale și economice;
B. întrucât, dacă ar fi comparată cu o economie națională, economia albastră mondială ar fi a șaptea ca mărime din lume, iar oceanele ca entitate economică ar putea fi membre ale G7; întrucât aceasta funcționează în cel mai mare ecosistem al planetei, având în vedere că oceanele adăpostesc 80 % din toate formele de viață; întrucât oceanul ne înconjoară și ne susține, dându-ne resurse esențiale pentru sănătate, fără să mai vorbim de faptul că reprezintă o rețea de interacțiuni economice;
C. întrucât dezvoltarea economiei albastre ar putea stimula puternic creșterea și dezvoltarea economică, precum și crearea de locuri de muncă, în special în țările și în regiunile de coastă și insulare și în regiunile ultraperiferice;
D. întrucât sectorul pescuitului, în special pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal și din zonele de coastă, nu a fost luat în considerare în mod suficient în strategia UE privind economia albastră;
E. întrucât economia albastră va oferi, de asemenea, noi perspective și va crea locuri de muncă, mai cu seamă în domenii precum energia oceanică din surse regenerabile, bioeconomia albastră, biotehnologia și desalinizarea;
F. întrucât prioritățile sectoriale pentru dezvoltarea economiei albastre pot fi diferite de la un stat membru la altul, în funcție, pe de o parte, de dezvoltarea sectoarelor tradiționale sau consacrate și, pe de altă parte, de resursele actuale și de potențialul de dezvoltare al sectoarelor emergente din fiecare stat membru;
G. întrucât exploatarea potențialului economiei albastre nu trebuie să constituie un pretext pentru multiplicarea, în mări și oceane, a formelor de exploatare a resurselor și a modelelor de creștere care s-au dovedit deja a fi nesustenabile; întrucât exploatarea resurselor mărilor și oceanelor trebuie să țină seama cu strictețe de necesitatea de a asigura o bună gestiune și conservare a acestor resurse, fără a altera echilibrul ecosistemelor marine;
H. întrucât în Directiva privind amenajarea spațiului maritim se afirmă că statele membre trebuie să ia în considerare interacțiunile dintre activități și utilizări precum acvacultura, pescuitul și instalațiile și infrastructurile pentru producția de energie din surse regenerabile, dar și cablurile submarine, precum și să promoveze coexistența activităților relevante și să aplice o abordare ecosistemică;
I. întrucât o economie albastră care se dezvoltă în cadrul limitelor ecologice, deci nu numai sectoarele pescuitului și acvaculturii, ci și toate sectoarele marine vizate, trebuie să respecte orizontal, în egală măsură, pilonii de mediu, social și economic pentru a fi considerată sustenabilă;
J. întrucât politica comună în domeniul pescuitului (PCP) urmărește să garanteze conservarea și gestionarea corespunzătoare a resurselor biologice marine și că activitățile de pescuit și de acvacultură sunt sustenabile pentru mediu pe termen lung și sunt gestionate într-un mod coerent cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și în materie de ocupare a forței de muncă și de a contribui la securitatea aprovizionării cu alimente;
K. întrucât PCP ar trebui să contribuie la creșterea productivității și la un nivel de trai decent în sectorul pescuitului, inclusiv în sectorul pescuitului la scară mică, precum și la piețe stabile, și ar trebui să asigure disponibilitatea alimentelor;
L. întrucât, în conformitate cu ODD 14, este imperativ să se conserve oceanele, mările și resursele marine și să se promoveze utilizarea lor sustenabilă, în timp ce, în conformitate cu ODD 2, este imperativ să se garanteze securitatea alimentară; întrucât sub-obiectivul 14.1 stabilește obiectivul de prevenire și reducere semnificativă a poluării marine de toate tipurile până în 2025, în special din activitățile terestre, inclusiv deșeurile marine și poluarea cu nutrienți;
M. întrucât oceanul este esențial pentru viața pe Pământ, producând 50 % din oxigenul din atmosferă, absorbind aproximativ 25 % din emisiile de dioxid de carbon produse de om și 90 % din excesul de căldură din sistemul climatic și reglează clima la nivel global;
N. întrucât refacerea, păstrarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a biodiversității marine este fundamentală pentru sănătatea oceanelor, care conțin milioane de specii, pentru a proteja sănătatea planetei și pentru a asigura baza activităților economice marine și maritime;
O. întrucât colectarea de date pentru monitorizarea și evaluarea științifică a stocurilor din mări și oceane, inclusiv evaluarea faptului dacă aceste stocuri se încadrează în limitele biologice sigure, este fundamentală pentru gestionarea lor sustenabilă;
P. întrucât părți semnificative ale oceanelor și ale fundului mării rămân neexplorate, în special zonele de mare adâncime, și întrucât sunt necesare cercetări suplimentare pentru a se asigura că orice activitate din cadrul economiei albastre va fi pe deplin sustenabilă;
Q. întrucât pescuitul și acvacultura sunt sectoare-cheie ale economiei albastre și reprezintă o sursă importantă de proteine și micronutrienți esențiali pentru securitatea alimentară și pentru sănătatea umană;
R. întrucât biodiversitatea marină din Europa se află sub presiune, un procent mare de specii și habitate marine fiind evaluate ca aflându-se în „stare de conservare nefavorabilă” sau „necunoscută”; întrucât pierderea biodiversității marine are un enorm impact ecologic, social și economic asupra sectorului pescuitului, asupra teritoriilor costiere și insulare și asupra regiunilor ultraperiferice din UE, astfel că trebuie inversată; întrucât trebuie să se refacă biodiversitatea, în cooperare cu toate părțile interesate și în special cu sectorul pescuitului și comunitatea științifică;
S. întrucât comunitățile de coastă și insulare sunt părți interesate de bază în dezbaterea privind potențialul economiei albastre și modalitățile de valorificare a acestuia;
T. întrucât pescarii și piscicultorii din UE joacă un rol esențial în întreaga UE în a proteja și promova identitatea teritorială, tradițiile culturale, securitatea alimentară, ocuparea forței de muncă și veniturile;
U. întrucât pescuitul artizanal la scară mică implică anumite particularități și nevoi;
V. întrucât sectorul pescuitului recreativ poate contribui la diversificarea veniturilor comunităților costiere, ca activitate turistică sustenabilă și cu valoare ridicată;
W. întrucât femeile joacă un rol important în sectoarele pescuitului și acvaculturii; întrucât trebuie să se crească vizibilitatea lor și să se asigure accesul egal la locurile de muncă din sector, precum și o recunoaștere juridică adecvată;
X. întrucât obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) 3, 6, 9 și 12 ale ONU subliniază importanța sănătății animalelor, a bunei calități a apei, a inovării sustenabile și a consumului și producției sustenabile în economia albastră;
Y. întrucât sănătatea și bunăstarea animalelor acvatice sunt legate de calitatea produselor alimentare; întrucât un nivel scăzut de bunăstare a animalelor și creșterea precară a acestora pot crește riscul de boli și îmbolnăvire;
Z. întrucât agricultura pe uscat are un impact semnificativ asupra ecosistemelor marine și a pescuitului, în special utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot și eutrofizarea mediului acvatic;
AA. întrucât pescarii joacă un rol foarte important în colectarea deșeurilor marine abandonate în mare, fie prin desfășurarea de campanii specifice, fie prin colectarea aleatorie de deșeuri în timpul operațiunilor de pescuit;
AB. întrucât nu au fost atinse obiectivele pentru 2020 privind starea ecologică bună a mărilor europene și oprirea pescuitului excesiv;
AC. întrucât, în 2018, sectorul pescuitului din UE a asigurat aproximativ 163 600 de locuri de muncă, iar flota de pescuit a capturat în jur de 4,1 milioane de tone de pește viu în 2019; întrucât, în UE-27, în 2018 au fost produse 1,1 milioane de tone de organisme acvatice în valoare de 3,7 miliarde EUR(18);
AD. întrucât UE este un importator net de produse pescărești și de produse de acvacultură și continuă să fie dependentă de importuri pentru cea mai mare parte din consumul său de alimente de origine acvatică, fiind responsabilă pentru 34 % din valoarea globală a importurilor în 2018; întrucât importurile de produse pescărești în UE trebuie să respecte cel puțin standarde similare de sustenabilitate cu cele aplicabile în UE; întrucât importurile de produse pescărești în UE trebuie să fie direct legate de locuri de muncă sustenabile în sectoarele importurilor, prelucrării și comerțului cu amănuntul;
AE. întrucât pescuitul, acvacultura și comunitățile costiere din UE sunt deja afectate de efectele schimbărilor climatice; întrucât criza climatică a avut un impact semnificativ asupra sănătății mărilor din Europa, având efecte negative asupra rezilienței economiei albastre, în special asupra pescuitului și acvaculturii;
AF. întrucât pandemia de COVID-19 a afectat mai multe sectoare ale economiei albastre, în special turismul costier și maritim; întrucât economia albastră ar putea contribui la a repara o parte din daunele economice și sociale provocate de criza actuală;
AG. întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact economic semnificativ asupra celor care lucrează în sectoarele pescuitului și acvaculturii, din cauza efectelor combinate ale unei scăderi a cererii și ale absenței, pe multe nave, a unor condiții care să permită securitatea sanitară; întrucât perturbările pieței cauzate de pandemie au afectat negativ pescarii din întreaga UE; întrucât pescarii au reușit totuși să asigure aprovizionarea cu alimente de înaltă calitate și, tocmai din acest motiv, trebuie să se acorde o atenție deosebită pescarilor, având în vedere importanța lor pentru securitatea aprovizionării cu alimente în UE;
AH. întrucât situația pandemică a demonstrat importanța unui mediu rezilient, susținut de practici sustenabile în materie de gestionare a resurselor sale, pentru sănătatea mondială și pentru viitorul sistemelor alimentare;
AI. întrucât comunitățile costiere trebuie să își diversifice sursele de venit pentru a rezista la șocurile economice și sociale;
AJ. întrucât, atunci când își diversifică sursele de venit, comunitățile costiere și îndepărtate trebuie să își consolideze reziliența în fața șocurilor precum cele induse de schimbările climatice;
AK. întrucât turismul maritim și costier constituie un pilon al economiei albastre, mai mult de jumătate din structurile de cazare turistică din UE fiind situate în zone de coastă, iar 30 % din înnoptări fiind înregistrate în stațiuni de plajă; întrucât Comunicarea Comisiei privind turismul și transportul în 2020 și ulterior (COM(2020)0550) subliniază cât este de important să se protejeze și să se refacă capitalul natural terestru și marin al Europei;
AL. întrucât turismul maritim și costier reprezintă 60 % din locurile de muncă din economia albastră; întrucât o economie albastră competitivă, rezilientă și echitabilă din punct de vedere social are nevoie de profesioniști foarte calificați și competenți; întrucât „locurile de muncă albastre” pot promova creșterea economică și oportunitățile de carieră;
AM. întrucât turismul pentru pescuitul cu undița, ca sector, are potențialul de a deveni o nouă sursă de venit pentru comunitățile costiere, asigurând totodată sustenabilitatea și starea bună a stocurilor de pește și oferind beneficii sociale și pentru sănătate;
AN. întrucât pescuitul recreativ este deja o opțiune turistică sustenabilă și cu valoare ridicată, respectiv o activitate complementară pentru numeroase comunități din Europa; întrucât în multe țări a existat un interes din ce în ce mai mare pentru pescuitul recreativ, în special după pandemia de COVID-19;
AO. întrucât dezvoltarea unei infrastructuri sustenabile în regiunile de coastă va contribui la conservarea biodiversității, a ecosistemelor și a peisajelor costiere, ceea ce va accentua dezvoltarea sustenabilă a turismului și a economiilor regiunilor de coastă;
AP. întrucât economia albastră joacă un rol vital în prosperitatea regiunilor ultraperiferice, care, din cauza izolării, depind foarte mult de activități care țin de economia albastră, cum ar fi transportul maritim de mărfuri și persoane și turismul;
AQ. întrucât porturile sunt actori esențiali pentru atingerea obiectivelor economiei albastre sustenabile și întrucât creșterea sustenabilității porturilor va stimula dezvoltarea sustenabilă a comunităților costiere; întrucât porturile sunt un nod important pentru transportul de mărfuri și pasageri în regiunile ultraperiferice,
AR. întrucât porturile sunt esențiale pentru conectivitatea și economia regiunilor și țărilor și joacă un rol important în promovarea dezvoltării sustenabile, ceea ce contribuie la combaterea pierderii biodiversității, astfel cum se prevede în noua strategie a UE privind biodiversitatea pentru 2030; întrucât rolul porturilor va evolua și el pe măsură ce se schimbă peisajul industrial al Europei (de exemplu, odată cu expansiunea energiei din surse regenerabile offshore);
AS. întrucât șantierele navale din UE ar putea profita de oportunitățile oferite de piețele în creștere rapidă ale navelor prestatoare de servicii eficiente energetic;
AT. întrucât desfășurarea de diferite activități legate de economia albastră într-un singur spațiu generează concurență, poluare și conflicte de gestionare a spațiului maritim care afectează în principal activitățile de pescuit, în special pescuitul la scară mică și comunitățile costiere; întrucât amenajarea spațiului maritim este crucială pentru a evita o creștere a concurenței și conflictele de gestionare a spațiului maritim;
AU. întrucât, prin planurile lor de amenajare a spațiului maritim, statele membre ar trebui să încerce să contribuie la dezvoltarea sustenabilă a sectoarelor energetice pe mare, a transportului maritim, a sectoarelor pescuitului și acvaculturii, precum și la conservarea, protecția și îmbunătățirea mediului, inclusiv la creșterea rezilienței la efectele schimbărilor climatice; întrucât, în acest sens, interesele legate de pescuit și acvacultură ar trebui să beneficieze de o atenție deosebită și nu ar trebui marginalizate pe măsură ce statele membre își continuă activitatea și revizuirile ulterioare ale planurilor naționale de amenajare a spațiului maritim;
AV. întrucât obiectivul Acordului de la Paris este de a limita încălzirea globală la mult sub 2 grade Celsius, de preferință la 1,5 grade Celsius, în comparație cu nivelurile preindustriale;
AW. întrucât Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare oferă dovezi că este bine să se combine datele științifice cu cunoștințele locale și indigene pentru a îmbunătăți reziliența;
AX. întrucât UE urmărește să devină neutră din punct de vedere climatic cel târziu în 2050, în conformitate cu obiectivele Pactului verde; întrucât UE a propus obiectivul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030; întrucât energia din surse regenerabile offshore este una dintre opțiunile pe care le au statele membre pentru atingerea acestui obiectiv; întrucât ea ar trebui să joace un rol esențial în atingerea acestor obiective printr-o abordare integrată care ține seama de cei trei piloni ai sustenabilității;
AY. întrucât este necesar să se elaboreze o propunere de obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru refacerea naturii în cadrul Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, în conformitate cu obiectivul de a proteja 30 % din zona maritimă a UE, din care 10 % ar trebui să facă obiectul unor măsuri stricte de conservare;
AZ. întrucât este nevoie de orientări specifice și de o bună planificare pentru fiecare dintre regiunile maritime ale UE în ceea ce privește obiectivele care trebuie atinse în zonele marine protejate;
BA. întrucât regiunile ultraperiferice sunt veritabile laboratoare naturale, bogate în biodiversitate, și reprezintă adevărate sanctuare naturale care au nevoie de protecție urgentă, în special din cauza naturii lor, în mare parte arhipelagică și cu zone de coastă semnificative;
BB. întrucât gestionarea ecosistemelor necesită o abordare globală care să ia în considerare toate cauzele pierderii biodiversității, cum ar fi schimbările climatice, acidificarea oceanelor, apariția speciilor alogene, eroziunea zonelor de coastă etc.; întrucât trebuie să existe o viziune globală, un cadru și o abordare ecosistemică pentru gestionarea și conservarea resurselor marine;
BC. întrucât schimbările climatice modifică din ce în ce mai mult tiparele de distribuție și de migrație ale diferitelor specii de pești și afectează pescuitul la scară mică în țările în curs de dezvoltare, care sunt mai vulnerabile la efectele sale;
BD. întrucât pescuitul ilegal reprezintă o amenințare majoră la adresa resurselor marine, epuizând stocurile de pește, distrugând habitatele marine, creând concurență neloială și punând în pericol mijloacele de trai ale comunităților costiere și pescuitul în insule;
BE. întrucât este esențial ca statele membre să pună în aplicare un regim al UE de control al pescuitului care să fie simplu, transparent și eficace, pentru a asigura că sunt îndeplinite obiectivele în materie de sustenabilitate ale sectorului;
BF. întrucât, la diversificarea consumului, o mai bună trasabilitate, cu acces la informații privind valorile nutriționale, locul de proveniență sau locul de producție, este esențială pentru comportamentul consumatorilor,
Abordarea globală a economiei albastre a UE
1. salută noua strategie a Comisiei privind o economie albastră sustenabilă în UE; regretă însă lipsa de obiective specifice pentru diferitele sectoare, în special pescuitul și acvacultura, care sunt sectoare importante ale economiei albastre; atrage atenția asupra faptului că noile propuneri legislative și planuri de acțiune trebuie să se bazeze întotdeauna pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile și pe evaluări ale impactului ecologic, social, economic;
2. solicită o definiție mai amplă a economiei albastre, care să cuprindă toate activitățile sectoriale și intersectoriale legate de oceane, mări și zonele de coastă, inclusiv activitățile de sprijin directe și indirecte, și în care sectorul pescuitului să fie luat în considerare în mod corespunzător; atrage atenția asupra importanței transversale a inovării pentru toate aceste activități, fie ele tradiționale sau emergente;
3. atrage atenția asupra necesității de a promova o abordare integrată față de diferitele sectoare din economia albastră, recunoscând și respectând prioritățile statelor membre și sprijinindu-le în vederea dezvoltării acestor priorități;
4. subliniază că sectorul economiei albastre joacă, în general, un rol esențial, în special în regiunile ultraperiferice, și poate contribui la atenuarea impactului schimbărilor climatice, promovând soluțiile bazate pe natură și îmbunătățind utilizarea resurselor maritime și acvatice;
5. atrage atenția asupra tendințelor negative și a declinului clar al unor sectoare mai tradiționale din economia albastră (cum ar fi pescuitul, construcțiile navale și repararea navelor, printre altele), în special în regiunile în care acestea funcționează ca adevărate activități de ancorare, stimulând activitățile economice, atât în aval, cât și în amonte, creând locuri de muncă și promovând creșterea; consideră că nicio strategie privind economia albastră nu ar trebui să omită aceste activități și regiuni, ci ar trebui să accentueze potențialul de inovare pentru a inversa declinul înregistrat;
6. evidențiază că promovarea economiei albastre este esențială pentru revitalizarea economiei în ansamblu și repunerea în drepturi a aspectelor economice și sociale ale mai multor sectoare, precum transportul și turismul, grav afectate de pandemia de COVID-19;
7. solicită o implementare mai bună și mai coordonată a tuturor instrumentelor financiare disponibile, inclusiv a fondurilor structurale și de investiții, pentru a promova mai bine strategia privind economia albastră;
8. invită Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, să evalueze nevoile specifice ale sectorului pescuitului în contextul finanțării economiei albastre (la nivel sectorial, regional, național și european) în vederea realizării potențialului său de creștere economică și de creare de locuri de muncă;
9. subliniază că dezvoltarea economiei albastre necesită investiții mai mari în cunoaștere și că UE și statele membre trebuie să garanteze o finanțare solidă pentru îmbunătățirea cunoașterii mediului marin, cu garantarea continuității și a previzibilității sale pe termen lung;
10. subliniază necesitatea unui sprijin financiar adecvat pentru economia albastră, pentru a permite investiții de amploare în cercetare, tehnologie și infrastructură la nivelul UE și al statelor membre; invită, prin urmare, Comisia și industria să evalueze avantajele încheierii unor parteneriate ale UE pentru transportul maritim, inclusiv cu sectorul privat, la nivelul UE și la nivel internațional, pentru a face față la provocările actuale din comerțul internațional și din lanțul de aprovizionare, a promova inovarea și competitivitatea în sector, a contribui la decarbonizare, a crea infrastructuri pentru furnizarea de energie electrică de la mal și încărcare și furnizarea de combustibili alternativi în porturi și terminale de marfă și a elabora planuri de gestionare a deșeurilor pentru porturile atlantice, mediteraneene și baltice; salută așadar încheierea parteneriatului european pentru o economie albastră neutră climatic, sustenabilă și productivă, care vizează alinierea priorităților de cercetare și inovare naționale, regionale și ale UE;
11. îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare noi proiecte și noi instrumente pentru ca toate părțile interesate din sectoarele economiei albastre să își bazeze activitățile pe utilizarea responsabilă și sustenabilă a resurselor naturale, decarbonizare și economia circulară; subliniază că economia albastră sustenabilă trebuie să se dezvolte în limitele ecologice, să se bazeze pe avize științifice și să promoveze un mediu marin sănătos;
12. evidențiază că trebuie aplicată o abordare ecosistemică integrată în toate sectoarele economiei albastre;
13. invită Comisia să propună inițiative legislative și nelegislative, bazate pe efectuarea unor evaluări adecvate ale impactului acestor inițiative asupra sectoarelor pescuitului și acvaculturii, și să asigure că economia albastră devine pilonul de bază pentru realizarea obiectivelor generale ale Pactului verde european și ale strategiilor conexe ulterioare ale UE; subliniază că transformarea prin care trebuie să treacă economia albastră va antrena inovarea și va stimula crearea de locuri de muncă și oportunități economice;
14. scoate în relief că comunitățile costiere și dependente de oceane pot contribui la dezvoltarea unui sector sustenabil al economiei albastre, care să țină seama de împrejurările și nevoile lor specifice; subliniază că acestea pot derula proiecte-pilot de diferite tipuri, de pildă legate de tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile offshore, dezvoltarea de activități bazate pe natură și contribuția pescuitului și acvaculturii sustenabile la sisteme alimentare sănătoase, reziliente și sigure;
15. consideră că comunitățile de coastă și insulare, în special cele implicate în pescuit, ar trebui să fie pe deplin implicate în fiecare etapă a dezvoltării economiei albastre, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru a-și realiza potențialul în ceea ce privește inovarea, locurile de muncă, prosperitatea și dezvoltarea sustenabilă;
16. subliniază că este necesară o abordare globală a tuturor sectoarelor economiei albastre, care să țină seama în mod corespunzător de interacțiunile lor, pentru a se asigura că activitățile unui sector nu împiedică sau creează conflicte cu activitățile altuia; constată că acest lucru este relevant și pentru protecția mediului marin; subliniază necesitatea unei amenajări a spațiului maritim colaborative, incluzive și intersectoriale; subliniază, în această privință, importanța unei amenajări eficiente a spațiului maritim bazate pe ecosistem pentru atingerea obiectivelor ecologice, sociale și economice, printre altele, în contextul tranziției către o societate neutră din punct de vedere climatic; este de părere că amenajarea spațiului maritim va crea sinergii între sectoare și va proteja mijloacele de trai ale pescarilor; regretă faptul că majoritatea statelor membre au amânat stabilirea planurilor de amenajare ale spațiului maritim prevăzute de Directiva 2014/89/UE; invită Comisia să asigure că revizuirea directivei în 2022 este prezentată în timp util și să atașeze acesteia inițiative corective, atunci când este necesar;
17. subliniază că inițiativele care vor pune în practică noua viziune a economiei albastre sustenabile în UE trebuie să ia în considerare interacțiunile dintre mare și uscat;
18. subliniază importanța stabilirii unor acorduri de parteneriat bilaterale cu țările terțe, în special acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil și de luptă împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN); subliniază că acordurile de parteneriat bilaterale ar trebui să urmărească respectarea celor mai înalte criterii de sustenabilitate ecologică, economică și socială și să se bazeze pe cele mai bune avize științifice disponibile;
19. este preocupat de cazurile de pescuit INN în afara apelor UE; reamintește că pescuitul INN, facilitat de practica de a arbora un pavilion de complezență, dăunează securității alimentare și mijloacelor de subzistență ale oamenilor din țările de coastă, creând totodată un teren fertil pentru piraterie; pledează pentru un sistem mondial solid de sancțiuni disuasive și pentru o abordare multilaterală față de combaterea pescuitului INN; subliniază că trebuie limitată posibilitatea de a recurge la pavilioane de complezență și de a schimba pavilionul și că trebuie combătută transbordarea pe mare, pentru că astfel se închid portițele prin care se strecoară INN; invită UE, în sens mai larg, să intensifice construirea capacităților anticorupție încurajând cooperarea între agențiile naționale, printr-o cooperare internațională mai susținută, supraveghind mai atent acțiunile firmelor de pescuit în țările în curs de dezvoltare cu sprijinul UE și sprijinind centrele de monitorizare, control și supraveghere și echipele de intervenție de la nivel regional;
20. insistă asupra necesității de a combate pescuitul INN într-un mod constant, eficace și cuprinzător; invită Comisia să prezinte un raport privind schimburile sale cu statele care au primit un cartonaș galben; subliniază importanța trasabilității produselor și a interdicției de a importa produse marine provenite din pescuitul ilegal; invită statele membre să fie cu adevărat intransigente în ceea ce privește debarcările efectuate de nave din țări terțe suspecte;
21. subliniază importanța consolidării dialogului cu țările riverane mediteraneene, în special cu cele din sudul Mediteranei, și a creșterii finanțării liniilor de proiecte care vizează cooperarea internațională în sectoarele economiei albastre (Interreg Next Med, programul Interreg Euro-MED 2021-2027, Switch Med etc.);
22. subliniază că unele flote din afara UE care pescuiesc în aceleași zone și exportă produse pescărești pe piața europeană au standarde de sustenabilitate mai scăzute, fapt care are un efect negativ asupra competitivității pescarilor europeni;
23. subliniază nevoia de a stabili condiții de concurență echitabile cu produsele importate din țări terțe, garantând că toate produsele pescărești și de acvacultură care sunt consumate în UE sunt produse de sisteme alimentare sustenabile și respectă obiectivele Pactului verde; invită Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a garanta un mediu general de concurență loială în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și, mai concret, în acordurile comerciale ale Uniunii;
24. invită Comisia și statele membre să continue să consolideze drepturile și condițiile de muncă ale resortisanților țărilor terțe care lucrează pe nave ale UE, precum și să asigure remunerații decente pentru toți cei care lucrează în sectoarele pescuitului și acvaculturii și în toate celelalte sectoare ale economiei albastre;
25. subliniază necesitatea de a consolida colaborarea și de a coordona acțiunile cu forurile multilaterale în curs de desfășurare, cum ar fi Convenția-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice, Convenția privind diversitatea biologică, precum și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și alte procese internaționale și multilaterale conexe, pentru a promova protecția, conservarea, gestionarea sustenabilă și refacerea biodiversității marine și a apelor dulci, contribuind în același timp la alte obiective de dezvoltare durabilă; subliniază că COP15 de la Kunming, China, oferă o bună oportunitate de a conveni asupra măsurilor globale în acest sens;
26. reține obiectivul de a proteja 30 % din oceanele lumii până în 2030, însă avertizează că acest lucru nu ar trebui să se facă în detrimentul securității alimentare, pescarilor și acvacultorilor, popoarelor indigene și comunităților locale;
27. salută angajamentul Comisiei de a desemna trei zone marine vaste protejate în Oceanul de Sud; regretă că Comisia pentru conservarea faunei și florei marine din Antarctica (CCAMLR) nu a reușit să ajungă la un acord cu privire la aceste zone protejate nici în 2021;
28. subliniază că autoritățile locale și regionale sunt responsabile pentru a contribui la identificarea și desemnarea, împreună cu statele membre, a unor zone marine protejate suplimentare;
29. reamintește că tot mai multe cercetări, îndeosebi Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare, arată că obiectivele privind biodiversitatea și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea sunt realizate mai bine atunci când pescarii și comunitățile locale au control direct asupra gestionării resurselor pe care se bazează; subliniază că ecosistemele gestionate de comunitățile costiere se numără printre cele mai bogate și mai productive, contribuind, totodată, la adaptarea zonelor de coastă la consecințele schimbărilor climatice; evidențiază riscurile de acaparare a oceanelor prin amenajarea spațiului maritim; subliniază, în consecință, necesitatea de a garanta supraviețuirea activităților de pescuit la scară mică, guvernanța responsabilă a formelor de proprietate și de a-i trage la răspundere pe beneficiarii întreprinderilor din UE care operează în sectorul economiei albastre dacă activitățile lor încalcă drepturile omului;
30. invită UE și țările partenere să se bazeze pe know-how-ul popoarelor indigene în strategiile lor de atenuare a schimbărilor climatice și să promoveze activ gestionarea participativă, care s-a dovedit eficace, făcând să crească reziliența comunităților costiere;
31. consideră că guvernanța internațională a oceanelor ar trebui să adopte o abordare intersectorială a economiei albastre, asigurând un tratament egal pentru toate activitățile economice maritime; sprijină recunoașterea oceanului ca fiind un bun comun al umanității și solicită ca acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS) să fie întotdeauna în concordanță cu ODD pentru 2030, cu obligațiile și obiectivele UE legate de mediu și cu obiectivele și obligațiile asociate PCP;
32. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, adesea, sprijinul sectorial oferit de APPS nu aduce beneficii în mod direct pescuitului local și comunităților costiere din țările terțe și invită, prin urmare, Comisia să conecteze îndeaproape APPS cu programarea UE pentru dezvoltare durabilă;
33. subliniază că APPS trebuie să ajute la dezvoltarea economiilor albastre locale; consideră că din cauza datelor insuficiente este greu să se evalueze contribuțiile APPS la realizarea ODD în țările partenere; îndeamnă UE să fie mai transparentă, să colecteze mai multe date (îndeosebi despre capturi, înmatriculările navelor și condițiile de muncă), să înăsprească cerințele de raportare ale APPS și să creeze o bază centralizată de date socioeconomice pentru toate navele UE, indiferent de locul unde își desfășoară activitatea;
34. subliniază că trebuie cooptate toate părțile interesate la negocierile pentru APPS și în timpul perioadei sale de implementare și să se țină cont de nevoile comunităților cel mai afectate de aceste parteneriate;
35. regretă că nu se monitorizează dacă fondurile sunt executate și utilizate corect; este îngrijorat că de multe ori sprijinul sectorial acordat prin APPS nu aduce beneficii directe pescarilor la scară mică; invită Comisia să coreleze strâns APPS cu ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE, pentru a mări valoarea adăugată pentru comunitățile costiere; invită, de asemenea, Comisia să publice proactiv rapoarte anuale despre cum anume se folosește sprijinul sectorial pentru a urmări mai bine utilizarea fondurilor publice ale UE;
36. apreciază rolul convențiilor maritime regionale și al organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP); invită Comisia să propună mandate ambițioase pentru ORGP pentru a ocroti resursele piscicole din țările în curs de dezvoltare și din apele internaționale, în special printr-o mai bună gestionare a stocurilor la specii precum tonul tropical, reducând cantitatea de capturi aruncate înapoi în mare, aplicând abordarea precaută pentru a asigura conservarea speciilor pe cale de dispariție și a ecosistemelor marine vulnerabile, punând la dispoziție mai multe date, îmbunătățind conformitatea și mărind transparența procesului decizional;
37. solicită, în sens mai larg, să se îmbunătățească practicile de gestionare a pescuitului și monitorizarea și să se dezvolte etichetarea ecologică și noi tehnologii, precum tehnologia blockchain, pentru o mai bună trasabilitate a produselor;
38. invită UE să le ofere asistență tehnică producătorilor din țările în curs de dezvoltare, în special micilor producători;
39. reamintește că toate statele din Africa de Vest implicate în activități de pescuit ar trebui să formeze o ORGP, în special pentru exploatarea stocurilor comune, precum peștii pelagici mici, potrivit dispozițiilor din dreptul internațional, legislația națională aplicabilă, politicile panafricane și regionale în domeniul pescuitului și alte instrumente; consideră că acest regim de gestionare ar trebui să respecte o abordare precaută și ecosistemică, garantând că captura totală admisibilă se încadrează în limitele biologice sigure;
40. îndeamnă UE să promoveze și să protejeze efectiv întreprinderile de pescuit la scară mică din Africa, care sunt principalii furnizori de mijloace de subzistență oceanice, ca piatră de temelie a viitorului „grup operativ pentru economia albastră UE-Africa”, de exemplu finanțând punerea în practică a orientărilor internaționale privind pescuitul sustenabil la scară mică emise de Organizația pentru Alimentație și Agricultură;
41. subliniază că, printre alți factori, producția de făină și ulei de pește poate contribui la pescuitul excesiv în țările în curs de dezvoltare, mai ales în Africa de Vest; propune să se ia măsuri obligatorii de verificare pentru ca întregul lanț de aprovizionare al industriei fructelor de mare să fie echitabil, complet identificabil, să nu utilizeze produse care provin din pescuitul INN și să nu fie asociat cu încălcări ale drepturilor omului, inclusiv traficul de ființe umane și sclavia;
42. salută rolul convențiilor maritime regionale și al ORGP în consolidarea guvernanței pe baza celor mai bune cunoștințe științifice disponibile, care ar trebui să fie ușor disponibile tuturor operatorilor;
43. invită Comisia să prezinte mandate ambițioase în cadrul ORGP pentru a proteja resursele piscicole din țările în curs de dezvoltare și din apele internaționale, în special în ceea ce privește îmbunătățirea gestionării stocurilor pentru specii precum tonul tropical, pentru a reduce capturile aruncate înapoi în mare, în ceea ce privește aplicarea abordării precaute pentru protejarea conservării speciilor pe cale de dispariție, a ecosistemelor marine vulnerabile, precum și în ceea ce privește îmbunătățirea disponibilității datelor, a conformității și a transparenței procesului decizional;
44. invită Comisia să urmărească activ și să promoveze integrarea obiectivelor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea în APPS pe care le încheie și în procesul decizional al ORGP;
45. solicită ca UE și statele membre să ia măsuri pentru a intensifica eforturile de îmbunătățire a guvernanței globale în domeniul pescuitului, în special prin mecanisme precum Inițiativa privind transparența în domeniul pescuitului (FiTI);
46. reamintește că gestionarea sustenabilă a resurselor pe baza celor mai bune avize științifice disponibile și a celor mai bune evaluări ale impactului socioeconomic trebuie să fie o prioritate-cheie pentru atingerea obiectivelor agendei strategice a UE și trebuie inclusă, de asemenea, în acordurile de parteneriat bilaterale;
47. evidențiază că economia albastră cuprinde numeroase activități pe lângă activitățile tradiționale, că dezvoltarea de noi activități ar trebui să fie însoțită mereu de studii de impact și că trebuie să se adopte o abordare științifică transparentă, dar să fie însoțită și de consultări eficace și participarea echitabilă a tuturor sectoarelor afectate, pentru a facilita organizarea sustenabilă a acestor activități în cadrul economiei albastre;
48. subliniază că sectorul maritim este o legătură esențială pentru conectivitatea internațională, sistemul comercial mondial, economia UE și competitivitatea acesteia și pentru regiunile UE; evidențiază că este important să se confere un rol mai proeminent porturilor și că este nevoie de investiții în infrastructuri inteligente, precum și de dezvoltarea și gestionarea porturilor, ceea ce ar trebui să permită suplimentarea capacităților pentru a se adapta la intensificarea comerțului;
49. îndeamnă Comisia și statele membre să investească în porturile situate de-a lungul coastelor UE pentru a rezolva problema legăturilor lipsă cu hinterlandul, cu obiectivul general de a mări reziliența transporturilor și de a transforma porturile în platforme logistice și clustere strategice pentru transportul multimodal, pentru producerea, stocarea și distribuția de energie și pentru turism; subliniază că este important să se includă o măsură bazată pe piață ca obiectiv al Organizației Maritime Internaționale de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim pentru a pune la punct un sistem de compensare a emisiilor de carbon în transportul maritim internațional și a găsi o cale realistă de reducere a emisiilor;
50. subliniază că comunicarea Comisiei privind o strategie pentru o mobilitate durabilă și inteligentă urmărește să aducă pe piață primele nave cu emisii zero până în 2030, iar UE a finanțat deja cercetări substanțiale în domeniul hibridizării și electrificării navelor prin intermediul Orizont 2020; invită Comisia să intensifice și mai mult sprijinul său destinat navelor electrice pentru rute scurte;
51. invită Comisia și statele membre să finalizeze proiectele prioritare incluse în rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) pentru Oceanul Atlantic, Marea Mediterană și Marea Baltică, în special în zonele transfrontaliere și ca parte a viitoarelor orientări TEN-T și al Mecanismului pentru interconectarea Europei 2021-2027, pentru ca să promoveze, să simplifice și să investească fonduri adecvate în dezvoltarea completă a autostrăzilor maritime din cadrul TEN-T cu scopul de a integra mai bine transportul maritim pe distanțe scurte pentru a distribui mărfurile mai des prin porturi care conectează insulele cu continentul și un sistem de transport multimodal cuprinzător; subliniază că este esențial să se creeze lanțuri de transport neîntrerupte și sustenabile pentru pasageri și mărfuri în toate modurile de transport, în special transportul feroviar, maritim și pe căile navigabile interioare; consideră că proiectele ar trebui să acorde o atenție deosebită nevoilor de conectivitate și accesibilitate ale regiunilor periferice, insulare și ultraperiferice din zonele Atlanticului, Mării Mediterane și Mării Baltice;
52. subliniază că porturile pot fi valorificate pentru a stimula economia albastră, deoarece ele au un rol-cheie în activitățile economice ale sectorului, și pentru a asigura tranziția acestuia către o mobilitate sustenabilă și inteligentă, în conformitate cu principiile Pactului verde european; invită Comisia să realoce mai multe fonduri UE pentru a îmbunătăți eficiența transporturilor, accesibilitatea porturilor centrale TEN-T, dar și pentru a reduce costurile, care să includă investiții în dragare continuă, adâncirea canalelor și alte măsuri de lărgire a capacităților în porturile selectate; reamintește Comisiei și statelor membre că este nevoie de mai multe investiții în infrastructuri portuare sustenabile și inteligente, care să le permită să devină centre de mobilitate și de transport multimodale, precum și centre energetice pentru sisteme integrate de energie electrică, hidrogen și alți combustibili alternativi și locuri de testare pentru reutilizarea deșeurilor și economia circulară;
53. laudă portul Vigo fiindcă a fost primul port din Uniune care a pus în aplicare strategia europeană de creștere albastră;
54. salută inițiativa Rețelei porturilor pescărești albastre din cadrul FAO, menită să elaboreze orientări privind cele mai bune practici internaționale pentru porturile pescărești aflate în proces de tranziție către modele ale economiei albastre, cu scopul de a le îmbunătăți sustenabilitatea, protejând mediul înconjurător și stimulând avantajele sociale și economice; sprijină ideea ca FAO să instaleze în portul Vigo un birou permanent, cu scopul de a dezvolta și a gestiona o rețea globală de porturi albastre;
Reziliență, competitivitate și locuri de muncă
55. recunoaște că eforturile de redresare ale UE trebuie să se axeze pe sustenabilitate, competitivitate și creștere economică; subliniază că este nevoie de instrumente de finanțare sustenabile pentru a impulsiona această tranziție, inclusiv prin majorarea investițiilor publice și private;
56. invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea sustenabilă a lanțurilor valorice ale pescuitului la scară mică și ale acvaculturii, de la pescar la consumator, prin promovarea armonizării metodelor de pescuit și de acvacultură selective, nedistructive și eficiente din punct de vedere energetic, prin facilitarea schimbului de cunoștințe cu comunitatea de cercetare a UE și prin promovarea unor metode sustenabile de comercializare a produselor pescărești, reducând totodată sarcina administrativă;
57. subliniază necesitatea de a recunoaște valoarea socioeconomică a pescuitului recreativ și contribuția acestuia la o economie albastră sustenabilă în UE; subliniază necesitatea unui volum mai mare de date și a unor date mai bune referitoare la pescuitul recreativ, inclusiv contribuția sa la sectorul turismului, interacțiunile sale cu pescarii la scară mică, impactul său asupra mediului, precum și importanța sa socioeconomică;
58. subliniază importanța pescuitului costier la scară mică pentru economia albastră și pentru identitatea culturală a comunităților din regiunile costiere și din insule;
59. invită statele membre să aplice pe deplin criteriile transparente și obiective prevăzute la articolul 17 din politica comună în domeniul pescuitului atunci când alocă posibilitățile de pescuit;
60. îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți colectarea datelor privind pescuitul recreativ pe mare, în ape continentale dulci și în ape salmastre, ținând seama de impactul ecologic și valoarea socioeconomică a acestei activități, cu scopul de a asigura o gestionare echitabilă și echilibrată a sectoarelor pescuitului și al acvaculturii și de a încuraja investițiile mai mari în dezvoltarea activităților comunităților costiere;
61. subliniază importanța unei amenajări incluzive a spațiului maritim pentru a reduce la minimum concurența pentru spațiu în detrimentul altor activități, cum ar fi pescuitul, atunci când se dezvoltă noi activități ale economiei albastre; subliniază că pescuitul și acvacultura joacă un rol esențial și că aceste sectoare trebuie să beneficieze de o vizibilitate adecvată în economia albastră și, prin urmare, solicită o strategie de promovare a interacțiunilor între diferitele activități maritime și terestre ale economiei albastre într-o manieră care să le aducă beneficii tuturor;
62. îndeamnă Comisia să sprijine dezvoltarea unor sisteme de producție a energiei gestionate de comunitate, care să permită comunităților costiere, inclusiv pescarilor, să participe pe deplin la planificarea și dezvoltarea producției de energie din surse regenerabile, reinvestind totodată profiturile în comunitatea locală;
63. invită statele membre ca, în conformitate cu dispozițiile privind amenajarea spațiului maritim, să desemneze zonele de pescuit istorice și tradiționale specifice ale pescarilor ca zone fără infrastructuri de producție a energiei din surse regenerabile offshore;
64. subliniază că parcurile eoliene offshore ar trebui construite numai dacă se poate garanta că nu vor fi efecte negative ecologice și asupra mediului și nici economice, socioeconomice și socioculturale asupra pescarilor și a producătorilor din domeniul acvaculturii, în conformitate cu obiectivele economiei albastre și ale Pactului verde european;
65. salută inițiative precum „Observatorul pentru energia eoliană marină”, un forum lansat de guvernul regional din Galicia cu scopul de a identifica oportunități și de a reconcilia utilizări ale mării care ar putea fi concurente, reunind sectorul industrial, sectorul pescuitului maritim și entitățile și organizațiile asociate;
66. constată că industria extractivă este un sector în expansiune în economia albastră a oceanelor; subliniază datoria statelor de a nu introduce măsuri, inclusiv proiecte de dezvoltare de mare amploare, care ar putea afecta mijloacele de subzistență ale micilor pescari din apele interioare și marine, teritoriile acestora sau drepturile de acces, precum și datoria lor de a face evaluări ex ante ale proiectelor din industria extractivă gestionate de entități private pentru a evalua posibilul efect negativ al acestora asupra drepturilor omului ale comunităților locale de pescari;
67. solicită crearea unui forum de dialog al UE, care să fie transparent și să asigure participarea tuturor părților interesate și un echilibru al puterii între acestea, cu scopul de a promova cooperarea, schimbul de experiență și soluționarea conflictelor între sectoare;
68. îndeamnă Comisia și statele membre să întreprindă acțiuni concrete pentru a impulsiona, a facilita accesul la și a utiliza pe deplin posibilitățile de investiții disponibile pentru practicile de pescuit și acvacultură sustenabile prin intermediul noului Fond european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEPAM), împreună cu alte programe ale UE, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență sau Orizont Europa, pentru practicile de pescuit sustenabile și activitățile de acvacultură sustenabile, precum și pentru a se asigura că comunitățile costiere, îndepărtate și de peste mări își pot diversifica economiile;
69. invită Comisia să se bazeze pe bunele practici ale FEPAM pentru a dezvolta proiecte turistice de pescuit recreativ și să continue finanțarea acestor proiecte prin FEPAM;
70. subliniază necesitatea elaborării unor strategii mai cuprinzătoare pentru a adapta sectoarele pescuitului și acvaculturii, precum și teritoriile costiere, la consecințele schimbărilor climatice și impactul acestora asupra comunităților și a mijloacelor lor de subzistență; subliniază necesitatea ca toate sectoarele să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice în conformitate cu Pactul verde european și cu cel de Al șaptelea și Al optulea program de acțiune pentru mediu;
71. consideră că PCP ar trebui să includă o condiționalitate socială, similară cu cea creată în cadrul noii politici agricole comune, care să poată să prevadă sancțiuni pentru proprietarii de nave de pescuit, producătorii de acvacultură și alți beneficiari ai FEPAM, în cazul în care aceștia nu asigură condiții de muncă adecvate pentru toți lucrătorii, inclusiv pentru lucrătorii sezonieri și migranți; subliniază că această condiționalitate socială este fundamentală pentru protecția demnității la locul de muncă și a drepturilor sociale ale lucrătorilor din domeniul pescuitului și al acvaculturii, contribuind la realizarea justiției sociale pentru toți;
72. consideră că o mai mare siguranță a locurilor de muncă, o mai mare securitate în muncă, oceane sănătoase care asigură o creștere a câștigurilor și securitatea socială în sectoarele pescuitului și acvaculturii sunt esențiale pentru a atrage femeile și generațiile tinere, asigurând astfel întinerirea și continuitatea sectorului;
73. salută rolul femeilor în lanțurile valorice ale pescuitului și acvaculturii sustenabile și solicită, prin urmare, să li se garanteze condiții de muncă decente, salarii egale, securitate socială, precum și vizibilitate și reprezentare în structurile și procesele decizionale;
74. subliniază că pescuitul și acvacultura joacă un rol esențial în crearea de locuri de muncă și susținerea economiei în multe părți ale UE, asigurând mai mult de jumătate din locurile de muncă locale în multe comunități costiere și insulare, în special în regiunile ultraperiferice;
75. subliniază că, pentru a îmbunătăți sustenabilitatea, competitivitatea și performanța economică a sectoarelor pescuitului și acvaculturii, este necesar să se garanteze condiții de concurență echitabile pentru operatorii din Uniune într-o economie globalizată și să se pună accentul pe formarea profesională, învățarea pe tot parcursul vieții, recunoașterea la nivel european a acestei formări, serviciile de consiliere și difuzarea cunoștințelor tehnice și științifice și a practicilor inovatoare, recunoscând contribuția asociațiilor comerciale în acest sens;
76. subliniază că este necesar să se adauge valoare produselor pescărești la prima vânzare, în special celor care provin din pescuitul la scară mică, pentru a crește veniturile și salariile pescarilor;
77. invită Comisia să dezvolte noi forme de turism maritim și costier sustenabil, să stimuleze noi forme de activități turistice, să ofere surse de venit suplimentare și să crească ocuparea forței de muncă pe tot parcursul anului pentru a spori valoarea zonelor maritime și de coastă, protejând în același timp mediul și patrimoniul cultural albastru și conservând habitatele marine și costiere; subliniază importanța economiei circulare în sectorul turismului pentru dezvoltarea unor practici mai sustenabile de pe urma cărora să aibă de câștigat dezvoltarea locală; recunoaște că sectorul turismului ar trebui să colaboreze cu comunitățile costiere și are nevoie de sprijin pentru a spori eficiența și sustenabilitatea infrastructurii și competitivitatea stațiunilor marine și turistice;
78. recunoaște că turismul costier poate avea un impact pozitiv asupra țărilor în curs de dezvoltare, dar poate fi dăunător atunci când se aplică strategii de turism de masă, care reduce accesul la alimente și consumul pentru consumatorii locali și distruge mediul marin și identitățile culturale; îndeamnă UE să promoveze modele de turism echitabile și cu impact redus;
79. subliniază că trebuie să ne conservăm capitalul și patrimoniul natural pentru a încuraja turismul sustenabil (de exemplu, ecoturismul) și invită statele membre să protejeze biodiversitatea prin acțiuni urgente de conservare a mediului marin, inclusiv acțiuni transfrontaliere, pentru ocrotirea, refacerea și promovarea ecosistemelor marine și costiere, inclusiv prin intermediul rețelelor marine Natura 2000;
80. invită Comisia să includă turismul maritim, insular și costier sustenabil în acțiunile și programele conexe, să sprijine inițiativele care încurajează diversificarea turismului costier, maritim și marin și să confere un caracter mai puțin sezonier activităților turistice și locurilor de muncă; subliniază necesitatea de a se colecta date mai bune privind contribuția turismului de pescuit recreativ cu undița la economia zonelor de coastă și insulare;
81. subliniază importanța economiei albastre în regiunile ultraperiferice, în special în sectoarele lor ale turismului; invită Comisia, prin urmare, să creeze un program de transport cu opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare (POSEI Transport), cu scopul de a aborda mai direct nevoile insulelor și regiunilor ultraperiferice și de a sprijini exploatarea unor rute comerciale către acestea;
82. sprijină practicile sustenabile în turismul maritim și costier, deoarece sunt esențiale pentru competitivitatea zonelor Atlanticului, Mării Mediterane și Mării Baltice și pentru crearea de locuri de muncă de înaltă valoare în formarea profesională și educația albastră; subliniază că formarea specifică privind activitățile economiei albastre ar contribui la o mai bună conștientizare a ecosistemelor marine și a nevoii de a le ocroti;
83. invită Comisia să organizeze o consultare largă a autorităților regionale și locale și a tuturor părților interesate aferente pentru a identifica soluții adaptate la situația comunităților locale și regionale;
84. solicită Comisiei să analizeze posibile soluții de promovare a rezilienței sectorului turismului în fața viitoarelor pandemii sau a altor evenimente perturbatoare care pun în pericol activitățile turistice și să prezinte inițiative adecvate pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și de angajare ale lucrătorilor din sector, pentru a mări atractivitatea sectorului și a contribui la valorificarea întregului potențial al economiei albastre;
85. subliniază importanța industriei navigației de agrement (iahting) pentru turismul maritim; subliniază rolul culturii și gastronomiei locale în dezvoltarea turismului costier european și importanța pe care o au turismul de plajă și subacvatic, turismul pentru pescuitul cu undița, ecoturismul, sporturile nautice, industria croazierelor;
86. subliniază că zonele marine protejate sunt un instrument important de protecție a oceanelor; crede că aceste zone constituie o oportunitate pentru dezvoltarea turismului științific;
87. salută accentul pus de Comisie pe turismul sustenabil și „lent” și obiectivul de a dezvolta pachete de sprijin („un plan pentru pacte verzi locale”) pentru a sprijini o tranziție verde pentru orașe și regiuni; ia act de potențialul ca insulele îndepărtate și comunitățile costiere să joace un rol principal în această tranziție;
88. invită Comisia și statele membre să recunoască contribuția pescuitului recreativ marin și a turismului generat de acesta la economia albastră, precum și potențialul acestui sector de a oferi oportunități economice suplimentare în comunitățile costiere;
89. regretă că, la elaborarea și evaluarea planurilor naționale de redresare și reziliență finanțate din instrumentul NextGenerationEU, nu s-a ținut cont suficient de potențialul economiei albastre;
90. solicită crearea unui cadru financiar adecvat pentru stimularea dezvoltării economiei albastre și crearea de locuri de muncă, care să integreze și să coreleze diversele instrumente financiare disponibile – fondurile structurale și de investiții (FEPAM, FEDR, FSE, Fondul de coeziune), programul Orizont Europa 2021- 2027 și altele; atrage atenția asupra necesității de a promova o mai bună corelare a acestor instrumente cu nevoile părților interesate și o amplă diseminare a oportunităților actuale;
91. solicită o discuție aprofundată la nivelul UE cu sectorul, luând în considerare impactul socioeconomic grav al normelor privind măsurarea capacității de pescuit, pe tema impactului acestor norme în domeniul pescuitului și asupra vieții pescarilor, menținând în același timp un control strict asupra capacității de pescuit;
92. subliniază importanța strategică a activităților de construcții și reparații navale și a relației acestora cu alte sectoare, cum ar fi sectorul turismului maritim; consideră că un angajament față de inovația tehnologică și un grad ridicat de specializare, care ar putea duce la câștiguri din valoarea adăugată, ar putea crea contexte mai puțin expuse concurenței internaționale și ar putea ajuta la inversarea tendinței de declin a acestui sector; susține că ar trebui să se acorde un sprijin specific pentru relansarea și modernizarea industriei construcțiilor navale din statele membre, în diversele sale aspecte;
93. constată că flotele artizanale și de pescuit la scară mică ale UE sunt foarte învechite, în special în regiunile ultraperiferice, că navele care le compun au o vârstă medie foarte înaintată și sunt nesigure atât pentru persoanele care lucrează pe acestea, cât și pentru capturile în sine, reiterând necesitatea sprijinului FEPAM pentru achiziționarea de nave noi, fără ca aceasta să aibă ca rezultat o creștere a capturilor, respectând captura maximă durabilă și, astfel, crescând performanța de mediu a acestora;
94. reamintește că flotele de pescuit ale regiunilor ultraperiferice sunt, în anumite cazuri, într-o stare foarte proastă și constituie un pericol pentru siguranța pescarilor și pentru mediu; consideră că este necesar, în acest context, să se găsească soluții de îmbunătățire a siguranței și a condițiilor de muncă pentru pescari, de reducere a emisiilor de CO2 și de îmbunătățire a varietății și a condițiilor de conservare a capturilor; subliniază necesitatea de a asigura continuitatea furnizării de proteine sănătoase și de înaltă calitate, în condiții de deplină siguranță și securitate, cu un impact mai redus asupra mediului și fără a crește capacitatea de pescuit;
95. invită Comisia și Consiliul să creeze un instrument de sprijin similar cu POSEI pentru pescuit, pentru a atenua efectele caracterului insular al regiunilor ultraperiferice;
96. subliniază potențialul de utilizare sustenabilă a dimensiunii maritime a UE în Atlantic, care necesită investiții mai echilibrate în insulele sale, în regiunile ultraperiferice și în porturile costiere, precum și extinderea multor locuri de staționare aferente și o creștere a capacității de stocare și de manipulare a mărfurilor, care sunt foarte importante pentru produsele pescărești și de acvacultură;
Tranziția albastră
97. cere să se conceapă instrumente care să permită exploatarea sustenabilă a resurselor maritime și diversificarea economiei oceanice, inclusiv prin susținerea unor noi produse legate de și derivate din activitățile de pescuit, care pot aduce valoare adăugată patrimoniului nostru cultural și natural, în special printr-o ofertă de opțiuni turistice de înaltă calitate;
98. subliniază necesitatea realizării unui cadru integrat de politică maritimă a UE care să asigure coerența între Strategia UE privind biodiversitatea, Strategia „De la fermă la consumator”, politica climatică și politica comună în domeniul pescuitului;
99. consideră că sectorul acvaculturii ar trebui să continue să monitorizeze și să îmbunătățească mai mulți parametri pe baza unor acțiuni întemeiate pe dovezi, inclusiv bunăstarea peștilor și densitatea efectivelor de pești; consideră, de asemenea, că ar trebui efectuate studii de evaluare a impactului asupra mediului pentru a îmbunătăți bunăstarea peștilor, inclusiv, dar nu numai, pentru a îmbogăți mediul lor, a menține calitatea apei în limitele relevante pentru bunăstare, ca modalitate de reducere a bolilor și a răspândirii acestora, a reduce nevoia de antibiotice, dar și pentru a reduce în continuare poluarea, a obține rezultate mai bune în ceea ce privește clima și mediul și pentru a crește reziliența la schimbările climatice;
100. constată că, pentru a îmbunătăți sustenabilitatea sectorului, este necesară diversificarea speciilor de pești din acvacultura UE, inclusiv a speciilor din nivelurile trofice primare și necarnivore;
101. evidențiază rolul potențial al acvaculturii, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă și securitatea aprovizionării cu alimente, precum și în facilitarea tranziției către sisteme alimentare sustenabile; consideră că este esențial să se reducă presiunea asupra resurselor marine prin dezvoltarea și utilizarea din ce în ce mai frecventă a unor surse de hrană alternative și gestionate sustenabil, altele decât peștii sălbatici capturați, inversând pierderea biodiversității în oceane și mări; subliniază că utilizarea spațiului marin în scopuri de acvacultură trebuie să fie reglementată corespunzător; subliniază, în această privință, importanța unui cadru juridic clar și fiabil, care să promoveze accesul la apă cu toate garanțiile necesare;
102. observă că utilizarea sporită a făinii de pește și a uleiului de pește în acvacultura UE poate amenința sustenabilitatea stocurilor de pește sălbatic în apele UE și ale țărilor terțe;
103. subliniază că este necesar să se pună în aplicare toate măsurile pentru a se asigura dezvoltarea competitivă a pescuitului și a acvaculturii, datorită importanței acestora pentru securitatea aprovizionării cu alimente;
104. subliniază importanța sectoarelor pescuitului și acvaculturii pentru aprovizionarea cu proteine, care este esențială pentru securitatea alimentară, precum și pentru dezvoltarea socioeconomică a comunităților locale și crearea de locuri de muncă la nivel mondial; reamintește, în special, că pentru aproape un miliard de oameni, majoritatea din țările în curs de dezvoltare, peștele și fructele de mare sunt principala sursă de proteine animale; constată că, pe plan mondial, peste 90 % din pescarii și lucrătorii din domeniul pescuitului sunt implicați în pescuitul la scară mică; regretă că pandemia de COVID-19 a lovit năprasnic persoanele angajate în sectoarele pescuitului și acvaculturii;
105. subliniază că alimentele sustenabile din oceane, mări și surse de apă dulce trebuie să fie obținute numai prin pescuit responsabil și acvacultură sustenabilă și că toate produsele pescărești și de acvacultură consumate în UE trebuie să provină din sisteme alimentare sustenabile, respectând pe deplin limitele planetare; invită Comisia să elaboreze indicatori de sustenabilitate pentru produsele pescărești și de acvacultură din UE pe baza avizelor științifice și să impună standarde de sustenabilitate similare pentru produsele importate pe piața UE;
106. subliniază că UE produce 1 % din cantitatea de alge produsă la nivel mondial și, prin urmare, consideră că producția de alge pe mare ar trebui încurajată de statele membre și de FEPAM; subliniază că algele reprezintă una dintre soluțiile viitorului pentru atingerea obiectivelor Pactului verde, de exemplu utilizând algele pentru a capta dioxidul de carbon, pentru a înlocui alte materiale în diverse sectoare economice sau ca produs nutritiv pentru consumul uman, deoarece ar putea fi o sursă importantă de proteine și de micronutrienți de calitate;
107. invită Comisia să analizeze toate opțiunile de dezvoltare a posibilităților de producție și de utilizare a algelor, precum și posibilitățile de finanțare pentru a accelera producția de alge; invită Comisia să acționeze rapid pentru a facilita autorizarea algelor ca aliment nou, reducând costurile de aplicare conexe și facilitând accesul pe piață, asigurând totodată calitatea și siguranța produsului;
108. consideră că trebuie promovate modelele de acvacultură sustenabile care ar putea contribui la conservarea ecosistemelor ce oferă protecție împotriva efectelor schimbărilor climatice; subliniază că este important să se facă o diferențiere între acvacultura de producție și cea de prelucrare a proteinelor, în special atunci când aceasta din urmă implică practici care exercită presiune asupra sustenabilității resurselor marine; consideră că hrana destinată pescăriilor și fermelor de acvacultură ar trebui să provină din agricultura și pescuitul sustenabile și, prin urmare, ar trebui să excludă toate produsele provenite din pescuitul INN sau din pescuitul excesiv;
109. consideră că producția de microalge poate reduce utilizarea făinii nesustenabile de pește în pescării; subliniază necesitatea de a dezvolta și promova în continuare acvacultura ecologică, deoarece are un potențial mare de creștere, iar instrumentele și finanțarea UE pot fi canalizate în acest sens; solicită consolidarea colectării, a procesării și a diseminării statisticilor privind producția din acvacultura ecologică;
110. solicită ca PCP să fie aplicată transversal tuturor flotelor de pescuit ale UE, pentru a asigura gestionarea activităților de pescuit și de acvacultură într-o manieră care să poată genera beneficii socioeconomice, contribuind la disponibilitatea produselor alimentare, precum și reducând la minimum impactul activităților lor specifice asupra habitatelor și ecosistemelor marine, refăcând și menținând totodată stocurile de specii recoltate peste nivelurile care să poată produce captura maximă sustenabilă; consideră că această aplicare trebuie să aibă loc ținând cont de particularitățile diferitelor bazine marine;
111. evidențiază rolul sectoarelor pescuitului și acvaculturii și a profesioniștilor din domeniu în tranziția energetică și în atenuarea schimbărilor climatice, prin decarbonizare și prin promovarea de activități precum colectarea deșeurilor marine, care duc în final la o economie circulară;
112. avertizează că aruncarea în mare a deșeurilor și a poluanților de orice fel, în special din diverse tipuri de plastic, dăunează mediului, duce la pierderi economice enorme în sectorul pescuitului și în alte activități și afectează sănătatea umană de-a lungul întregului lanț alimentar; salută decizia FEPAM de a oferi finanțare pescarilor pentru recuperarea, colectarea, reutilizarea și reciclarea uneltelor de pescuit pierdute, precum și a altor deșeuri marine; regretă însă întârzierea în realizarea obiectivelor Directivei-cadru Strategia pentru mediul marin și subliniază, în această privință, că ar trebui promovate campanii suplimentare de conștientizare și formare pentru pescari;
113. invită Comisia și statele membre să ofere un sprijin mai activ pentru modernizarea și dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului, în special a pescuitului la scară mică, urmărind creșterea selectivității uneltelor de pescuit și reducerea impactului acestei activități asupra mediului;
114. subliniază rolul Regulamentului (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice(19), care stabilește măsurile de conservare ce reglementează modul, locul și data la care se pot desfășura activitățile de pescuit, pentru a proteja speciile și habitatele sensibile atât la nivel național, cât și la nivel regional, crescând randamentul acestor activități de pescuit și reducând în același timp impactul asupra ecosistemelor marine, în special printr-un grad mai ridicat de selectivitate;
115. consideră că este important să se colecteze în mod continuu date pentru a evalua mai bine criteriile de sustenabilitate și pentru a preveni crearea de zone de pescuit acolo unde au fost identificate ecosisteme marine vulnerabile;
116. solicită UE să abordeze de urgență efectele negative asupra climei, integrității fundului mării, populațiilor de pești și speciilor sensibile (cum ar fi capturile accidentale) ale tehnicilor de pescuit cum ar fi uneltele de pescuit de fund, setcile în derivă, năvoadele de fund sau dispozitivele de concentrare a peștilor, inclusiv prin limitarea utilizării acestora;
117. solicită, în special, ca UE să interzică utilizarea unor tehnici dăunătoare în zonele sale marine strict protejate, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile; solicită ca FEPAM să fie mobilizat pentru a sprijini efectiv tranziția flotelor de pescuit ale UE spre tehnici de pescuit mai selective și mai puțin dăunătoare;
118. solicită UE să lanseze și să finanțeze programe de cercetare științifică pentru a cartografia habitatele marine bogate în carbon din apele UE, care să stea la baza desemnării unor astfel de zone ca zone marine strict protejate, cu scopul de a proteja și reface absorbanții de carbon din mediul marin în conformitate cu Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și de a proteja și reface ecosistemele, în special cele de pe fundul mării, în conformitate cu Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, protejându-le de activitățile umane care ar putea perturba și elibera carbonul în coloana de apă, cum ar fi operațiunile de pescuit de fund;
119. solicită UE să interzică toate activitățile industriale de extracție dăunătoare mediului, cum ar fi mineritul și extracția de combustibili fosili în zonele marine protejate;
120. subliniază că fundul adânc al mării găzduiește cea mai mare diversitate de specii și ecosisteme de pe Pământ, oferind bunuri și servicii de mediu esențiale, inclusiv sechestrarea carbonului pe termen lung, și că este caracterizat de condiții de mediu care îl fac extrem de vulnerabil la intervențiile perturbatoare ale oamenilor; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să susțină un moratoriu internațional privind exploatarea fundului adânc al mării;
121. solicită instrumente legislative și nelegislative pentru punerea în aplicare a Strategiei privind biodiversitatea și consolidarea acțiunilor vizând atingerea obiectivelor Directivei-cadru Strategia pentru mediul marin, cu scopul de a conserva biodiversitatea marină și de a reface ecosistemele degradate, dar și pentru a stimula competitivitatea pescuitului, a acvaculturii și a altor sectoare conexe;
122. salută angajamentul Comisiei de a revizui Directiva-cadru privind strategia pentru mediul maritim; invită Comisia ca, atunci când revizuiește directiva, să o alinieze la obiectivele Pactului verde european, ale Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030 și ale celui de-Al optulea program de acțiune pentru mediu;
123. solicită măsuri urgente pentru a combate pescuitul INN, care continuă să fie una dintre cele mai grave amenințări la adresa sănătății ecosistemelor și a competitivității economice a însuși sectorului pescuitului; pledează pentru o mai mare coerență între politicile comerciale și de pescuit ale UE, pentru a putea combate cu succes pescuitul INN;
Cooperare, cunoștințe și inovare
124. solicită extinderea cooperării între mediul academic, centrele de cercetare și inovare, autoritățile publice și industrie, pentru a promova utilizarea echipamentelor, metodelor, tehnicilor și practicilor bazate pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile, capabile să îmbunătățească eficiența și siguranța la locul de muncă, creșterea economică și competitivitatea, precum și sustenabilitatea ecologică; reamintește importanța cunoștințelor despre oceane pentru a alerta societatea și pentru a încuraja toți cetățenii și părțile interesate să adopte atitudini în cunoștință de cauză și responsabile cu privire la oceane și resursele acestora;
125. constată că datele fiabile, de înaltă calitate și armonizate despre oceane reprezintă un factor important pentru o transformare sustenabilă a economiei albastre;
126. semnalează că potențialul unei strategii pentru economia albastră poate fi valorificat numai prin cooperarea tuturor părților interesate; remarcă utilizarea tot mai frecventă a datelor și a inteligenței artificiale în transportul maritim; invită Comisia să analizeze impactul socioeconomic al automatizării și al digitalizării sectorului;
127. invită Comisia să dezvolte și să consolideze în continuare centrele de cunoștințe științifice, cum ar fi serviciul Copernicus de monitorizare a mediului marin și Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin, care oferă cunoștințe neprețuite privind mările și oceanele Europei; subliniază că pescuitul recreativ cu undița sporește acumularea de cunoștințe privind mediul acvatic, precum și angajamentul de a proteja acest mediu;
128. salută înființarea misiunii privind oceanele în cadrul programului Orizont 2030; solicită mai multă claritate și comunicare cu privire la calendarul cererilor de propuneri de proiecte legate de această misiune;
129. subliniază necesitatea unei armonizări a colectării de date privind monitorizarea socioeconomică și a mediului, precum și monitorizarea ecosistemelor vii și a stocurilor de pește; subliniază că datele colectate ar trebui luate în considerare și pentru a reglementa impactul altor activități maritime;
130. consideră că limitarea tonajului brut, ca criteriu de măsurare a capacității de pescuit, trebuie adaptată pentru a reflecta realitatea sectorului și că este necesară introducerea de motoare mai moderne, mai puțin poluante și mai eficiente din punct de vedere energetic; îndeamnă Comisia, în acest context, să revizuiască aceste criterii cu scopul de a îmbunătăți siguranța și condițiile de muncă și de trai, precum și de a permite schimbările necesare care să îmbunătățească sustenabilitatea mediului, să atragă mai mulți lucrători tineri în sector, să garanteze un impact mai mic asupra mediului și să asigure limitarea creșterii capacității de pescuit;
131. invită Comisia să colecteze date coerente care să permită gestionarea inteligentă a turismului costier, fără a pune presiune pe ecosisteme și pe comunitățile locale și evitând concurența cu activitățile tradiționale, cum ar fi pescuitul artizanal și costier;
132. subliniază importanța măsurilor de gestionare și de adaptare necesare pentru a ocroti comunitățile costiere, habitatele și biodiversitatea, ceea ce ar însemna că sumele afectate ar fi chibzuit cheltuite, dat fiind impactul enorm al schimbărilor climatice și cu costurile aferente; invită Comisia să pună la punct un sistem de alertă și observare ca reacție la creșterea frecvenței furtunilor și inundațiilor, să asigure o monitorizare adecvată a mediului și a sănătății și să facă cercetări despre sistemele de alertă rapidă; invită Comisia să analizeze diferite scenarii și măsuri pentru a face față unei posibile creșteri a nivelului mării și intensificării fenomenelor meteorologice grave;
133. reamintește că există instrumente precum programul european CleanSeaNet, care își propune să monitorizeze poluarea cu petrol; evidențiază că este esențială cooperarea regională, inclusiv cu țări din afara UE, mai ales în Marea Mediterană; invită, prin urmare, Comisia să îmbunătățească schimbul de informații și cooperarea între țări; subliniază cât este de important ca amenajarea spațiului maritim să se facă în colaborare, incluziv și transsectorial, ținând seama de preocupările socioeconomice, legate de mediu și de biodiversitate; subliniază importanța tranziției energetice, cu ajutorul căreia sectorul economiei albastre poate promova tehnologiile de producere offshore a energiei electrice din surse regenerabile, cum ar fi energia maremotrică, energia valurilor, energia solară și energia eoliană; subliniază că este important să se sprijine decarbonizarea sectoarelor transportului maritim de mărfuri și de pasageri, prin dezvoltarea de tehnologii sustenabile și prin exploatarea mai vârtoasă a surselor de energie regenerabile și cu emisii scăzute;
134. sprijină principiul dezvoltării sustenabile în cadrul economiei albastre ca motor al creșterii economice în UE, în special în zonele Oceanului Atlantic, Mării Mediterane și Mării Baltice, ca modalitate de a promova toate activitățile sectoriale și intersectoriale legate de oceane, mări și zone de coastă, inclusiv transportul maritim, construcțiile și reparațiile navale, biotehnologia, turismul sustenabil, energia eoliană offshore, pescuitul comercial și recreativ, acvacultura și energia valurilor și a mareelor; invită Comisia să promoveze cercetarea, dezvoltarea și inovarea care contribuie la turismul sustenabil, utilizarea eficientă a resurselor și energia din surse regenerabile; subliniază îndeosebi că energia din surse regenerabile offshore are potențialul de a deveni o componentă importantă a sistemului energetic al Europei până în 2050; face un apel pentru crearea de stimulente și alocarea de fonduri pentru investiții în infrastructura portuară, pentru a deservi mai bine industria energiei din surse regenerabile offshore;
135. invită Comisia să apere dârz poziția UE de lider tehnologic, pentru a ne păstra oamenii valoroși și a produce energie, reducând impacturile potențiale asupra mediului marin;
136. subliniază importanța inovării în domeniul pescuitului pentru a-i crește performanța de mediu și economică și solicită o nouă abordare în materie de inovare, în cadrul căreia inovarea și modernizarea să nu însemne creșterea capacităților de pescuit;
137. îndeamnă Comisia, statele membre și regiunile să colaboreze pentru a promova și a sprijini inițiativele locale de menținere a mijloacelor de subzistență și a tradițiilor și a patrimoniului cultural asociat pescuitului și acvaculturii;
138. invită Comisia ca, având în vedere poziția fragilă a regiunilor ultraperiferice, să ofere un sprijin solid pentru inovare și cercetare, cu scopul de a dezvolta practici și tehnici inovatoare și sustenabile din punct de vedere ecologic, social și economic în domeniul pescuitului și acvaculturii în aceste regiuni, conferind astfel acestor regiuni un rol de lider în guvernanța oceanelor;
139. subliniază că deșeurile marine au un impact mare asupra mediului, respectiv socioeconomic și invită, prin urmare, Comisia să înființeze un centru pentru combaterea poluării marine cu plastic, de preferință într-o regiune ultraperiferică, cu expertiză în ceea ce privește inovarea, dezvoltarea și cooperarea cu părțile interesate și asociațiile din sectoarele pescuitului și acvaculturii, însărcinat cu adoptarea de politici și strategii privind sustenabilitatea, care pot fi reproduse și în alte regiuni;
140. consideră că este important să se promoveze în rândul consumatorilor o percepție pozitivă în ceea ce privește valoarea nutrițională a produselor pescărești și de acvacultură; subliniază că informarea corectă a consumatorilor este esențială pentru a determina schimbări ale obiceiurilor de consum și a promova consumul de produse marine mai puțin cunoscute din apele europene;
141. subliniază necesitatea de a îmbunătăți gradul de conștientizare și acceptare de către consumatori a produselor din alge și creșterea gradului de conștientizare cu privire la risipa de alimente; reiterează că informațiile pentru consumatori trebuie îmbunătățite printr-o etichetare eficace, inclusiv prin etichetare privind sustenabilitatea;
o o o
142. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social.
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 39, articolul 192 alineatul (1) și articolul 349,
– având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),
– având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP21),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 martie 2021 privind un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice (COM(2021)0141),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),
– având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european(1),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului(2),
– având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: readucerea naturii în viețile noastre(3),
– având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 referitoare la strategia „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic(4),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013(5),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii(6),
– având în vedere concluziile Consiliului din 19 iulie 2021 privind planul de acțiune pentru dezvoltarea agriculturii ecologice,
– având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru promovarea culturilor proteice - încurajarea producției de plante proteice și leguminoase în sectorul agricol european(7),
– având în vedere concluziile Consiliului din 19 octombrie 2020 privind strategia „De la fermă la consumator”,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 septembrie 2021 privind Planul de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice în UE,
– având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 2 decembrie 2021 privind planul de acțiune al UE pentru agricultura ecologică,
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0126/2022),
A. întrucât comunicarea Comisiei privind planul de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice (planul de acțiune pentru agricultura ecologică) subliniază că Pactul verde, strategiile „De la fermă la consumator” și privind biodiversitatea, care se află sub egida sa, reprezintă cheia gestionării tranziției către un sistem alimentar mai sustenabil, în special prin consolidarea eforturilor agricultorilor de a proteja mediul, de a conserva biodiversitatea și de a combate schimbările climatice; întrucât agricultura, în general, și agricultura ecologică, în special, joacă un rol esențial în atingerea acestui obiectiv;
B. întrucât, după 12 luni de așteptare, lista cu toate actele de legislație secundară necesare pentru intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2018/848 este pregătită, dar nu și regulamentul delegat care reglementează producția de sare ecologică;
C. întrucât regulamentul delegat va trebui să acorde prioritate proceselor naturale, fără aditivii sau emisiile de carbon care caracterizează producția de sare marină, astfel încât aceasta să poată fi clasificată drept sare ecologică;
D. întrucât sistemul alimentar european trebuie să furnizeze alimente produse în mod sustenabil și nutritive la prețuri accesibile și să asigure securitatea alimentară într-un mod care să garanteze o societate și o planetă sănătoasă, să contribuie la bunăstarea socială și economică, să protejeze atât sănătatea ecosistemelor, cât și pe cea a cetățenilor europeni și să asigure profitabilitatea producției agricole și, prin urmare, un trai echitabil pentru fermieri; întrucât este esențial să se asigure că creșterea suprafețelor de teren utilizate pentru agricultura ecologică corespunde capacității pieței de a absorbi produsele ecologice;
E. întrucât Regulamentul (UE) 2018/848 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice obligă agricultorii să respecte o perioadă de conversie în timpul căreia trebuie să aplice toate normele privind producția ecologică;
F. întrucât această perioadă poate dura până la trei ani; întrucât, în această perioadă, agricultorii trebuie să suporte costuri de producție mai mari fără a beneficia de prețuri de piață mai mari pentru produsele ecologice;
G. întrucât agricultura ecologică oferă diverse beneficii pentru mediu, inclusiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, și are potențialul de a ajuta sectorul agricol să joace un rol în lupta împotriva schimbărilor climatice, în adaptarea la schimbările climatice și în abordarea provocărilor-cheie, cum ar fi pierderea locurilor de muncă în zonele rurale, fertilitatea solului și pierderea biodiversității, precum și promovarea rezilienței în fața provocărilor economice;
H. întrucât diversitatea agricolă și lanțurile mai scurte între agricultor și consumator sunt elemente importante pentru un sistem alimentar sănătos și sustenabil;
I. întrucât agricultura ecologică poate contribui la găsirea unui echilibru ambițios în ceea ce privește sustenabilitatea din punct de vedere economic, social și de mediu, promovând protecția solului, a apei și a biodiversității, precum și bunăstarea animalelor, și oferă tinerilor oportunități de a deveni agricultori;
J. întrucât standardele europene de mediu și cele privind condițiile bune de viață ale animalelor sunt printre cele mai ridicate din lume; întrucât terenurile agricole ecologice au o biodiversitate cu 30% mai ridicată, sunt benefice pentru polenizatori și limitează utilizarea îngrășămintelor și a produselor fitosanitare artificiale;
K. întrucât agricultura ecologică poate contribui, de asemenea, la revitalizarea zonelor rurale, la crearea de locuri de muncă, la sustenabilitatea fermelor mici, la apropierea consumatorilor și a producătorilor, la consolidarea legăturilor cu economia locală și la stimularea multiplicatorilor economici pozitivi; întrucât noua politică agricolă comună (PAC) introduce noi măsuri ambițioase de încurajare a producției sustenabile, inclusiv a agriculturii ecologice;
L. întrucât este esențial să se asigure faptul că consumatorii, care acordă o importanță din ce în ce mai mare calității alimentelor pe care le consumă, și sectorul de catering sunt în măsură să facă alegeri în cunoștință de cauză atunci când achiziționează produse alimentare;
M. întrucât este necesar să se asigure informarea corespunzătoare a consumatorilor cu privire la beneficiile consumului de produse ecologice și protecția acestora împotriva etichetelor, ambalajelor și publicității înșelătoare în mod deliberat;
N. întrucât, în 2019, suprafața agricolă totală a UE alocată agriculturii ecologice a crescut la 13,8 milioane de hectare; întrucât această suprafață reprezintă în prezent 8,5 % din suprafața agricolă utilizată totală în UE; întrucât, între 2010 și 2019, valoarea pieței ecologice din UE a crescut de peste două ori;
O. întrucât vânzările cu amănuntul de produse ecologice au crescut de la 18 miliarde EUR la 41 miliarde EUR în perioada 2009-2019; întrucât creșterea producției ecologice depășește dezvoltarea pieței ecologice în anumite părți ale UE, cu diferențe semnificative în ceea ce privește consumul de produse ecologice de la un stat membru la altul; întrucât producția de produse ecologice este foarte scăzută sau inexistentă în anumite părți ale UE, cu mari disparități între statele membre, variind între 0,5 % și 26,5 % din suprafața disponibilă dedicată sectorului;
P. întrucât planul de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice include 23 de acțiuni, care reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului ecologic; întrucât este prevăzută o evaluare a planului de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice la jumătatea perioadei, în 2024, și a fost instituită o „Zi europeană a agriculturii ecologice”, care reprezintă o oportunitate de a îmbunătăți vizibilitatea și recunoașterea agriculturii ecologice și de a sensibiliza publicul cu privire la beneficiile producției ecologice, deoarece fermierii ecologici sunt considerați „pionieri ai agriculturii sustenabile”;
Q. întrucât Regulamentul (UE) 2018/848, care se va aplica de la 1 ianuarie 2022, vizează în special creșterea încrederii consumatorilor în produsele ecologice prin controale și norme mai stricte pentru importuri;
R. întrucât în mai 2021 au fost publicate orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030, care vor fi puse în aplicare prin intermediul planurilor strategice naționale;
Observații generale
1. salută comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice, obiectivul de creștere a suprafeței agricole a UE în cadrul agriculturii ecologice până în 2030 prin dezvoltarea cererii și ofertei, precum și recunoașterea de către Comisie a agriculturii ecologice ca fiind una dintre componentele principale ale traiectoriei UE către sisteme alimentare mai sustenabile, utilizând practici agricole mai sustenabile, o utilizare mai eficientă a surselor regenerabile, asigurând standarde mai ridicate pentru bunăstarea animalelor și contribuind la asigurarea unor venituri mai mari pentru fermierii europeni;
2. invită Comisia să efectueze o evaluare a impactului în ceea ce privește ponderea suprafeței agricole a UE dedicate agriculturii ecologice; consideră că dezvoltarea agriculturii ecologice, care generează numeroase externalități pozitive și beneficii pentru atenuarea schimbărilor climatice, biodiversitate și protecția solului, va contribui la realizarea obiectivelor strategiei „De la fermă la consumator” și ale strategiei privind biodiversitatea; recunoaște totodată potențialul altor metode agricole și de producție sustenabile, cum ar fi producția integrată și controlul biologic, de a contribui la obiectivele Pactului verde;
3. subliniază faptul că ponderea terenurilor agricole cultivate în regim de agricultură ecologică variază semnificativ între statele membre; subliniază că acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se elaborează politici și instrumente menite să consolideze producția ecologică și îndeamnă Comisia să acorde o atenție deosebită sprijinirii statelor membre rămase în urmă;
4. insistă ca toate măsurile și instrumentele propuse în acest sens să se bazeze pe analize și evaluări de impact aprofundate; consideră că legislația și planurile de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice trebuie să ofere suficientă marjă de flexibilitate pentru a se ține seama de diferențele în ceea ce privește natura și condițiile agriculturii ecologice din statele membre;
5. menționează că, odată cu introducerea în 2022 a noului Regulament (UE) 2018/848 privind producția ecologică, Comisia trebuie să asigure o tranziție ordonată și proporțională de la legislația anterioară a UE în această materie, astfel încât sectorul ecologic să se poată familiariza rapid și în condiții de siguranță cu noul cadru de reglementare; solicită Comisiei să efectueze o evaluare a impactului noului regulament la cinci ani de la punerea sa în aplicare, pentru a se putea efectua modificările necesare;
6. subliniază că dezvoltarea și creșterea sectorului ecologic și a zonelor ecologice, astfel cum se prevede în Strategia „De la fermă la consumator”, cu un rol esențial în revitalizarea și menținerea unor zone rurale dinamice, trebuie să fie determinate de piață și să fie însoțite de evoluții holistice ale lanțului de aprovizionare, inclusiv de prelucrare, precum și de măsuri de politică pentru a stimula în continuare cererea și oferta de alimente ecologice și pentru a asigura încrederea consumatorilor;
7. subliniază că combinarea acestor abordări ar trebui să permită o dezvoltare echilibrată, în conformitate cu capacitatea pieței de a absorbi producția ecologică, pentru a proteja profitabilitatea viitoare a pieței ecologice și a agriculturii ecologice în UE;
8. subliniază, în acest context, necesitatea de a elimina sarcinile administrative excesive; subliniază că beneficiile pentru mediu ale agriculturii ecologice nu ar trebui să fie susținute doar de consumatorii de produse ecologice dispuși să plătească un preț mai mare, ci bugetul PAC ar trebui să recompenseze în mod corespunzător agricultorii din sectorul agriculturii ecologice pentru bunurile publice pe care le oferă, prin protecția mediului și a resurselor naturale, prin reducerea factorilor de producție și prin sprijinirea unor standarde mai ridicate de bunăstare a animalelor;
9. subliniază că stimularea sustenabilității agricole și a rezilienței sistemului alimentar al UE ar trebui să fie o prioritate și că agricultura ecologică este un element-cheie pentru atingerea obiectivelor de mediu și climatice; consideră că inovarea sustenabilă în practici precum agricultura ecologică și, în sens mai larg, agroecologia poate duce la o mai mare diversitate în cadrul sistemelor agricole;
10. subliniază că este importantă coexistența diferitelor sisteme agricole, deoarece diversitatea este esențială pentru securitatea și reziliența sistemului alimentar și este benefică pentru dezvoltarea sustenabilă; reamintește că nu există un model agricol unic care să se potrivească tuturor țărilor și regiunilor și subliniază că ar trebui recunoscute avantajele diferitelor modele de agricultură sustenabilă;
11. subliniază importanța creșterii în continuare a randamentelor ecologice pentru a preveni creșterea amprentei ecologice a producției alimentare în țările din afara UE, în timp ce în regiunile UE are loc o mai mare conversie la modelul agriculturii ecologice;
12. subliniază că, pentru ca planul de acțiune al UE să aibă succes, acesta trebuie să stimuleze și să mobilizeze statele membre și autoritățile regionale și locale, ținând seama de specificul și de punctele de plecare diferite ale acestora; consideră că planurile regionale și locale pentru dezvoltarea producției ecologice ar trebui să joace, de asemenea, un rol în dezvoltarea sectorului agriculturii ecologice;
13. consideră, prin urmare, că statele membre ar trebui încurajate să își stabilească propriile strategii naționale pentru agricultura ecologică și să își dezvolte propriile planuri naționale și/sau regionale, în coordonare cu planurile strategice naționale, care ar trebui să aibă un nivel ridicat de ambiție pentru dezvoltarea agriculturii ecologice, cu obiective, acțiuni, termene și bugete realiste și concrete, inclusiv stimulente pentru fermieri, care să faciliteze alegerea și să sprijine inițiativele de jos în sus;
14. invită Comisia să se asigure că aceste condiții sunt respectate pe deplin atunci când aprobă planurile strategice naționale prezentate de statele membre și să se asigure că sunt puse la dispoziție resurse financiare suficiente, împreună cu cele mai eficiente instrumente, pentru a atinge obiectivele relevante în ceea ce privește dezvoltarea sectorului; evidențiază necesitatea de a face schimb de cunoștințe și de bune practici, deoarece unele state membre au mai multă experiență în elaborarea și punerea în aplicare a unor planuri ambițioase la nivel național;
15. invită Comisia să includă astfel de schimburi în cadrul reuniunilor publice de monitorizare planificate; evidențiază că planurile naționale pentru dezvoltarea producției ecologice ar trebui să creeze predictibilitate și claritate pentru agricultori și industrie, încurajând astfel dezvoltarea sectorului agriculturii ecologice și comercializarea produselor ecologice;
16. salută extinderea domeniului de aplicare al regulamentului privind agricultura ecologică la anumite produse strâns legate de agricultură, care nu sunt enumerate în anexa I la TFUE, cum ar fi sarea; își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la raportul privind sarea ecologică publicat la 6 august 2021 de către Grupul de experți pentru consultanță tehnică privind producția ecologică (EGTOP), deoarece este în favoarea extinderii etichetei ecologice a UE la metode de producție care nu respectă principiile Regulamentului (UE) 2018/848; prin urmare, solicită Comisiei să nu urmeze sfatul EGTOP;
17. subliniază că statele membre ar trebui să implice toate părțile interesate, în special fermierii și asociațiile ecologice, cooperativele, autoritățile locale și regionale, industria agroalimentară de-a lungul lanțului valoric, comercianții angro din sectorul agroalimentar, reprezentanții consumatorilor și ai sectorului privat și industria ospitalității, inclusiv unitățile de restaurație de mari dimensiuni și asociațiile de educație alimentară, precum și cetățenii, într-un proces consultativ atunci când concep, adoptă, revizuiesc și pun în aplicare planuri naționale și/sau regionale privind agricultura ecologică, pentru a obține cele mai bune sinergii posibile și pentru a atinge obiectivul de extindere a suprafeței agriculturii ecologice, astfel cum este stabilit în planurile lor strategice naționale;
18. recunoaște că producția ecologică oferă venituri economice mai bune pentru fermieri, dar implică adesea costuri de producție mai ridicate și, prin urmare, solicită ca prețurile de piață și ajutoarele directe să fie suficiente pentru a recupera aceste costuri, astfel încât agricultorii să obțină venituri echitabile;
19. subliniază că prețurile de consum mai ridicate pot reprezenta o barieră în calea expansiunii, dar că ele sunt necesare în prezent pentru a susține sectorul ecologic; reamintește că, în unele cazuri, produsele agricole ecologice nu găsesc un loc pe piață, agricultorii fiind constrânși să le vândă ca produse agricole convenționale la un preț mai mic;
20. reamintește că agricultura ecologică implică standarde de producție foarte ridicate; subliniază necesitatea de a aborda problema accesibilității din punct de vedere financiar și, prin urmare, a accesibilității produselor ecologice; subliniază cu fermitate că producătorii trebuie să fie sprijiniți în procesul de conversie la producția ecologică și trebuie să beneficieze de valoarea adăugată a agriculturii ecologice; constată că, la fel ca în cazul produselor convenționale, o mai bună distribuție a valorii între actorii din lanțul alimentar ecologic ar aduce beneficii atât fermierilor, cât și consumatorilor;
21. recunoaște că dezvoltarea sectorului ecologic va permite economii de scară în ceea ce privește prelucrarea și logistica, ceea ce va spori eficiența și va conduce la costuri mai mici; subliniază importanța Directivei privind practicile comerciale neloiale pentru dezvoltarea sectorului și pentru a garanta că comercianții cu amănuntul nu au marje de profit excesiv de ridicate pentru produsele ecologice; consideră, de asemenea, că produsele ecologice ar putea fi incluse în programele din cadrul Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane, atât timp cât sunt disponibile suficiente produse;
22. salută faptul că Comisia lucrează la îmbunătățirea condițiilor generale de viață a animalelor și subliniază că sondajul Eurobarometru din 2020 privind agricultura și PAC a arătat că 80 % dintre cetățenii UE asociază agricultura ecologică cu un respect mai mare pentru condițiile de viață a animalelor; subliniază, în acest context, importanța sprijinirii creșterii ecologice a animalelor;
23. recunoaște că este important să se accelereze dezvoltarea acvaculturii ecologice în UE și a pieței aferente în UE, precum și consolidarea cererii și a încrederii consumatorilor în aceste produse; subliniază că unul din patru produse pescărești provine din acvacultură; subliniază, cu toate acestea, că, întrucât cea mai mare parte a consumului acestor produse este satisfăcută prin importuri, reprezentând 60 % din oferta totală, există un potențial de creștere enorm de care trebuie să profităm pentru a dezvolta acvacultura europeană în general și acvacultura ecologică în special;
24. subliniază necesitatea de a coordona măsurile privind acvacultura ecologică cu noile orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030 și dezvoltarea sectorului în statele membre și în regiuni;
Stimularea cererii și garantarea încrederii consumatorilor
25. sprijină Comisia în promovarea în continuare și schimbul de informații cu privire la logoul ecologic al UE în rândul consumatorilor, inclusiv prin intermediul programelor pentru școli, care ar trebui să acorde o pondere mai mare produselor ecologice atunci când programele pentru școli sunt revizuite, precum și în alte instituții, cum ar fi centrele de îngrijire; sprijină promovarea logourilor ecologice locale care există în mai multe state membre și care oferă cel puțin aceleași garanții ca și logoul ecologic al UE și sunt utilizate împreună cu aceasta; constată că programele din școli ar trebui să constituie baza unei discuții pedagogice privind nutriția și alimentația sustenabilă și să fie însoțite de măsuri de informare și educare a copiilor cu privire la stiluri de alimentație mai bune;
26. subliniază că este extrem de important ca sondajele privind produsele ecologice realizate în rândul consumatorilor să fie urmate de acțiuni care să vizeze creșterea gradului de sensibilizare cu privire la beneficiile agriculturii ecologice pentru sănătate, bunăstare și o calitate ridicată a vieții, asigurându-se, în același timp, că încrederea consumatorilor în siguranța și sustenabilitatea metodelor agricole convenționale din Uniune nu este subminată; subliniază necesitatea de a furniza informații exacte pentru a se asigura că noile inițiative care sunt în curs de elaborare cu privire la etichetarea produselor alimentare sustenabile nu afectează negativ logoul ecologic al UE și nu creează confuzie pentru consumator în ceea ce privește domeniul de aplicare și semnificația lor;
27. își exprimă îngrijorarea cu privire la etichetele, ambalajele și publicitatea înșelătoare care fac dificilă pentru consumatori deosebirea produselor convenționale de cele ecologice; ia act de faptul că Regulamentul (UE) 2018/848 și controalele independente frecvente stau la baza încrederii consumatorilor în produsele ecologice și invită statele membre să comunice în mod clar cu privire la logoul ecologic al UE;
28. subliniază rolul pe care trebuie să îl joace supermarketurile și diferitele lanțuri de aprovizionare cu alimente în promovarea și sprijinirea logoului ecologic al UE; așteaptă viitoarele inițiative ale Comisiei menite să ghideze mai bine consumatorii în alegerea produselor alimentare prin etichetare, promovare și campanii de informare, bazate pe date științifice solide, independente și operaționale și pe metodologii complete și coerente; constată că etichetarea obligatorie privind originea tuturor produselor alimentare din UE are potențialul de a spori semnificativ transparența și trasabilitatea, combătând astfel fraudele și metodele ilegale de producție, precum și asigurând o mai mare încredere a consumatorilor;
29. reamintește că cerințele bucătăriilor profesioniste diferă de cele ale gospodăriilor; subliniază importanța creării de valoare adăugată pentru lanțul de aprovizionare și a creșterii nivelului de prelucrare a produselor ecologice pentru a răspunde nevoilor bucătăriilor profesioniste;
30. consideră că revizuirea achizițiilor publice ecologice din 2019 ar trebui să fie mai bine mediatizată în statele membre pentru a spori gradul de informare și pentru a stimula puternic acțiunile care vizează promovarea producției ecologice și pentru a sprijini o alimentație mai sănătoasă și mai ecologică în instituții precum școli, spitale, case de bătrâni și închisori și, de asemenea, poate reduce cantitatea de deșeuri de produse ecologice în statele membre cu excedente; consideră că instituțiile UE ar trebui să conducă prin puterea exemplului în propriile structuri; consideră că, pentru a crește gradul de utilizare a achizițiilor publice ecologice, este esențială coordonarea cu sectorul prin intermediul organizațiilor sale reprezentative, pentru a asigura buna desfășurare a achizițiilor publice;
31. invită Comisia să continue să investigheze care sunt barierele structurale și logistice actuale și să promoveze utilizarea criteriilor de achiziții publice ecologice în statele membre, precum și acțiunile de informare, educare și promovare în ceea ce privește produsele ecologice, pentru ca această măsură să fie mai eficientă; consideră că creșterea numărului de achiziții publice ecologice ar trebui să fie decisă la nivel național, în conformitate cu cererea națională și cu obiectivele stabilite în planurile naționale pentru dezvoltarea producției ecologice; consideră că în cadrul achizițiilor publice ecologice trebuie să se pună un accent puternic pe produsele ecologice din UE, ceea ce ar stimula producția și ar ajuta UE să își atingă obiectivele climatice;
32. subliniază că producția și prelucrarea ecologică trebuie dezvoltate în mod corespunzător la nivel regional și local, cu implicarea agricultorilor ecologici locali; sprijină dezvoltarea unor sisteme alimentare regionale sustenabile bazate pe cooperare, care să implice toate părțile interesate din domeniul alimentar; regretă lipsa de date verificate cu privire la utilizarea produselor ecologice în cantinele și restaurantele publice;
33. subliniază că autoritățile locale, regionale și naționale, împreună cu asociațiile de agricultori și comercianții angro din sectorul agroalimentar joacă un rol important în sprijinirea structurării sectorului ecologic în ceea ce privește producția, prelucrarea colectivă, logistica și comerțul, facilitarea accesului la terenuri pentru agricultorii ecologici, facilitarea cooperării între producători, între producători și consumatori, precum și în ceea ce privește serviciile alimentare;
34. subliniază, de asemenea, rolul pe care trebuie să îl joace autoritățile locale, regionale și naționale în sensibilizarea publicului cu privire la toate tipurile de metode agricole sustenabile, în furnizarea de produse ecologice în cantine și în dezvoltarea de programe educaționale pentru grădinițe și școli;
35. subliniază, în acest context, că piețele agricultorilor de la nivel local și regional reprezintă un instrument eficient de reducere a decalajului dintre producători și consumatori și ar trebui promovate; reamintește, de asemenea, că autoritățile locale și regionale și asociațiile de fermieri oferă asistență tehnică extrem de valoroasă fermierilor ecologici și celor implicați în procesul de transformare, ceea ce este esențial pentru implementarea acestor practici și care necesită o finanțare adecvată din partea PAC și din alte surse;
36. subliniază că toate autoritățile trebuie să se asigure că cadrul de reglementare continuă să permită și să stimuleze dezvoltarea sectorului, menținând totodată sarcinile administrative la un nivel minim; reamintește că autoritățile locale și regionale din multe state membre sunt implicate de mult timp în sprijinirea dezvoltării agriculturii ecologice, în special prin gestionarea și implementarea programelor regionale de dezvoltare rurală;
37. subliniază că, atunci când sunt implicate autoritățile locale și regionale, este necesară o abordare sensibilă la locul de desfășurare, în conformitate cu preceptele Agendei teritoriale 2030, pentru a răspunde nevoilor diferite ale zonelor rurale, periurbane și urbane din Europa;
38. subliniază că succesul planului pentru dezvoltarea producției ecologice va depinde de o mai mare implicare a sectorului privat, pentru a se stimula cererea și a se genera venituri echitabile pentru agricultori, în special în țările cu piețe și producții ecologice mai puțin dezvoltate; invită Comisia să identifice un set de instrumente care să ajute statele membre să încurajeze lanțurile de vânzare cu amănuntul să contribuie activ la promovarea și comunicarea de informații referitoare la importanța consumului de produse ecologice, precum și la crearea unor lanțuri locale de aprovizionare cu produse ecologice; subliniază că o creștere a producției ecologice trebuie să provină în primul rând dintr-o cerere mai mare din sectorul privat și nu exclusiv din stimulente acordate prin politicile din sector;
39. subliniază importanța îmbunătățirii transparenței în lanțul de aprovizionare cu alimente ecologice și a unei mai bune trasabilități a tuturor proceselor de producție și distribuție, în acord cu cerințele consumatorilor europeni de a avea mai multe informații privind originea și metodele de producție a produselor alimentare pe care le consumă; salută inițiativele voluntare ale comercianților cu amănuntul de a cumpăra produse de conversie la un preț mai mare și consideră că astfel de inițiative ar trebui promovate;
40. ia act de dificultățile cu care se confruntă comercianții cu amănuntul în comercializarea acestor produse de conversie către consumatori, din cauza lipsei unor norme de marketing armonizate și invită Comisia să evalueze măsuri care să faciliteze comercializarea acestora, cum ar fi prin etichetarea armonizată;
41. subliniază că este esențial ca Comisia, statele membre și părțile interesate să se implice activ în identificarea unor modalități prin care mecanismele existente de certificare și control pot deveni mai robuste pentru a preveni frauda în producția și comerțul cu produse ecologice;
42. consideră că mecanismele de certificare și control trebuie să fie mai adaptate la realitatea de pe teren pentru agricultorii ecologici, iar procesul trebuie simplificat, inclusiv prin soluții informatice;
43. subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită procedurilor de autorizare a organismelor de certificare; subliniază că procesul de certificare în conversia la agricultura ecologică continuă să fie greoi și dificil de pus în aplicare și el ar trebui facilitat, în special pentru micii agricultori; consideră că agricultorii ar trebui sprijiniți în acoperirea costurilor de certificare;
44. subliniază că este necesar să se instituie sisteme europene și armonizate de certificare a factorilor de producție pentru agricultura ecologică, pentru a împiedica proliferarea certificărilor private pentru care cerințele și sistemele de control sunt diferite; invită Comisia să promoveze armonizarea acestora la nivelul UE prin intermediul planului de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice;
45. îndeamnă Comisia să consolideze controalele vamale prin intermediul unor mecanisme de control directe și unificate, în coordonare cu statele membre și în deplină conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a preveni frauda alimentară, falsificarea alimentelor și importurile de produse care nu respectă standardele de producție ecologică ale UE, precum și pentru a evita riscul de a dezavantaja din punct de vedere competitiv sectorul ecologic al UE din cauza lipsei de convergență globală a standardelor și a creșterii costurilor pentru consumatori; subliniază, în acest context, necesitatea unei mai mari implicări a autorităților vamale competente pentru a garanta calitatea și siguranța produselor ecologice și pentru a asigura o concurență loială între producătorii din interiorul și din afara UE;
46. regretă absența din planul de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice a oricărei referiri la dificultățile și costurile ridicate create pentru sector de necesitatea de a pune în aplicare măsuri adecvate pe parcursul cultivării, recoltării, transportului, depozitării și prelucrării pentru a menține produsele neautorizate, de exemplu, OMG-urile, în afara lanțului de producție ecologică;
47. subliniază că produsele agricole originare din UE sunt recunoscute la nivel internațional pentru înalta lor calitate; consideră că sunt necesare acțiuni pozitive și de promovare a comerțului pentru a promova în continuare produsele ecologice din UE la nivel internațional; recunoaște, în acest sens, rolul potențial al politicii UE de promovare a producției ecologice; subliniază că această politică de promovare ar trebui să recunoască gama largă de metode de producție, practici și produse sustenabile din UE;
48. subliniază că indicațiile geografice, care sunt sprijinite de politica de promovare a UE, contribuie în mod semnificativ la creșterea economică în multe zone rurale și reprezintă o inițiativă emblematică a agriculturii europene; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la potențialul de extindere a pieței produselor ecologice și să accelereze negocierile în curs pentru a realiza trecerea de la echivalență la respectarea standardelor UE pentru importurile de produse ecologice;
49. sprijină tranziția globală către sisteme alimentare sustenabile; consideră că acțiunile la nivelul UE, printre care se numără în special strategia „Pactul verde”, ar trebui să aibă ca obiectiv sensibilizarea periodică cu privire la aspectele de mediu la scară globală; regretă faptul că acordurile de liber schimb nu acordă uneori suficientă atenție diferențelor majore dintre UE și țările terțe în ceea ce privește standardele de producție agricolă în ceea ce privește protecția mediului și bunăstarea animalelor, ceea ce descurajează fermierii din UE să investească mai mult în domeniul mediului, inclusiv în producția ecologică;
Stimularea conversiei și consolidarea întregului lanț valoric
50. consideră că, pentru a îndeplini obiectivele ambițioase ale planurilor strategice naționale, un buget adecvat al PAC și compatibilitatea cu alte fonduri sau programe europene sunt esențiale pentru a crea stimulente care să încurajeze fermierii să adopte și să mențină practici agricole ecologice, prin măsuri de dezvoltare rurală însoțite de resurse adecvate sau prin programe ecologice atractive din punct de vedere financiar sau printr-o combinație a celor două;
51. solicită ca programele ecologice să fie accesibile atât fermierilor convenționali, cât și celor ecologici și să fie concepute astfel încât să fie compatibile și complementare cu măsurile de agromediu și climă; reamintește importanța sprijinirii agricultorilor din sectorul agriculturii ecologice și dincolo de etapa de conversie; invită statele membre să sprijine reînnoirea generațiilor în agricultura ecologică prin intermediul unor politici publice relevante, să promoveze antreprenoriatul agricol în rândul femeilor și să sprijine dezvoltarea de ferme ecologice mici și mijlocii viabile;
52. regretă reducerea bugetului PAC în ultimele două decenii, concomitent cu creșterea cerințelor impuse sectorului agricol; ia act de faptul că, în cadrul actualei PAC, doar 1,8 % din buget este cheltuit pentru măsuri de sprijinire a agriculturii ecologice și salută faptul că noua PAC, în special prin intermediul programelor ecologice și al măsurilor de dezvoltare rurală, oferă statelor membre o mai mare flexibilitate pentru a majora sumele alocate sectorului ecologic;
53. ia act de potențialul lanțurilor de aprovizionare alimentară scurte, locale, sezoniere și inteligente și al oportunităților de vânzare directă, inclusiv în piețele fermierilor, pentru ca producătorii de produse ecologice și economiile rurale să genereze beneficii în materie de mediu și de bunăstare a animalelor, asigurând totodată venituri, menținând și creând locuri de muncă, asigurând vitalitatea zonelor rurale și reducând decalajul dintre producătorii și consumatorii din UE; subliniază că dezvoltarea pieței constituie un element esențial pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului ecologic;
54. invită statele membre să aloce suficiente resurse investițiilor care facilitează dezvoltarea lanțurilor alimentare scurte, de exemplu prin creșterea numărului de abatoare mobile sau de instalații de prelucrare la fermă; consideră că utilizarea lanțurilor de aprovizionare locale ar trebui să fie promovată în cadrul procedurilor de achiziții publice; subliniază că accentul pus pe producția locală și pe lanțurile scurte nu trebuie să conducă la obstacole suplimentare în cadrul pieței interne a UE;
55. invită Comisia și statele membre să joace un rol activ în îmbunătățirea structurii lanțurilor de aprovizionare ecologice și în consolidarea capacității organizațiilor de producători ecologici; îndeamnă statele membre să utilizeze „intervențiile sectoriale” și toate măsurile disponibile pentru a îmbunătăți organizarea producătorilor ecologici în toate sectoarele relevante și pentru a-i ajuta în caz de supraproducție temporară;
56. subliniază că fermele ecologice, a căror producție este mai redusă ca volum și deci mai costisitoare, pot avea o putere de negociere mai mică în contractele comerciale și, prin urmare, pot fi deosebit de vulnerabile în fața practicilor comerciale neloiale, în special sub forma întârzierii plății pentru produsele perisabile, a anulărilor de ultim moment sau a obligării furnizorilor să plătească pentru produsele nevândute și risipite; subliniază necesitatea unor condiții contractuale clare și a recunoașterii echitabile a activității producătorilor agricoli ecologici și consideră că ar trebui promovate instrumente precum contractele din cadrul lanțului de aprovizionare;
57. salută sprijinul Comisiei pentru dezvoltarea eco-districtelor, denumite și eco-regiuni, în cadrul statelor membre, deoarece acestea au un caracter multifuncțional, promovează lanțurile scurte de aprovizionare și creează sinergii, printre altele, între agricultori, consumatori, întreprinderile de prelucrare, comercianții cu amănuntul, industria ospitalității și de catering și întreprinderile culturale; invită Comisia să furnizeze statelor membre informații cu privire la instrumentele pe care le-ar putea utiliza pentru a promova dezvoltarea eco-districtelor, acordând o atenție deosebită zonelor urbanizate; constată că succesul eco-districtelor depinde de o integrare regională puternică și de implicarea autorităților locale și regionale;
58. subliniază importanța fundamentală a extinderii schimbului structurat de cunoștințe și bune practici privind agricultura ecologică între statele membre și agricultori; subliniază beneficiile intensificării colaborării dintre oamenii de știință, universitățile de științe agricole și sectorul mai larg al educației, serviciile de consiliere sau consultanță, fermieri și asociațiile și organizațiile acestora, precum și societate; subliniază rolul important pe care trebuie să îl joace în dezvoltarea producției ecologice serviciile independente de consiliere agricolă pe care statele membre trebuie să le includă în planurile lor strategice PAC și subliniază necesitatea de a le aloca resurse financiare suficiente;
59. ia act de faptul că raportul Centrului Comun de Cercetare, intitulat „Modeling environmental and climate ambition in the agricultural sector with the CAPRI model” („Modelarea ambițiilor de mediu și climatice în sectorul agricol cu ajutorul modelului CAPRI”)(8) a indicat că este nevoie de creșteri ale productivității în ceea ce privește agricultura ecologică și gestionarea nutrienților, care pot fi obținute, printre altele, prin agricultura de precizie, noi tehnologii digitale și alte tehnici inovatoare;
60. constată că instrumentele digitale inovatoare au potențialul de a spori în mod semnificativ transparența și trasabilitatea, combătând astfel frauda și metodele de producție ilegale, precum și îmbunătățind încrederea consumatorilor; încurajează, prin urmare, Comisia să asigure, inclusiv prin intermediul planurilor strategice PAC, o implementare pe scară mai largă a tehnologiilor digitale, cum ar fi agricultura de precizie și tehnologia blockchain în agricultura ecologică; subliniază, cu toate acestea, că aceste tehnologii completează abordarea de sustenabilitate sistemică a agriculturii ecologice și că trebuie să se asigure confidențialitatea, rentabilitatea și independența fermierilor în materie de date;
Îmbunătățirea contribuției agriculturii ecologice la sustenabilitate
61. reiterează importanța cercetării și inovării pentru sustenabilitatea sectorului agriculturii ecologice și pentru îndeplinirea așteptărilor societății în ceea ce privește biodiversitatea, schimbările climatice și adaptarea la schimbările climatice, bunăstarea animalelor și utilizarea eficientă a resurselor și salută intenția Comisiei de a aloca fonduri în cadrul programului Orizont Europa pentru a sprijini aceste obiective; subliniază, în acest context, necesitatea ca cercetarea și inovarea să încurajeze conversia la agricultura ecologică, inclusiv în zootehnie, pentru a găsi alternative la anumiți factori de producție, atât în agricultură, cât și în prelucrare, astfel încât să se crească productivitatea și să se asigure disponibilitatea hranei proteice, vitaminelor și produselor de protecție a plantelor necesare, în special a soluțiilor de control biologic, îngrășămintelor și resurselor genetice, pentru a dezvolta în continuare sisteme agricole solide și a crește toleranța la secetă, dăunători și boli; invită Comisia să stimuleze și să încurajeze cooperarea dintre comunitățile de cercetare care lucrează în domeniul alimentelor și agriculturii ecologice și convenționale, în special prin intermediul Parteneriatului european pentru inovare în domeniul agriculturii (PEI-AGRI);
62. încurajează o abordare bazată pe date științifice în ceea ce privește fertilitatea solului și necesitatea de a dezvolta, accepta și stimula inovațiile în ceea ce privește noile surse de nutrienți din plante în agricultura ecologică, inclusiv creșterea reciclării nutrienților prin prelucrarea adecvată și separarea nutrienților și, acolo unde este cazul, produsele fertilizante produse din surse regenerabile, cum ar fi deșeurile de biomasă și gunoiul de grajd, pentru a evita deficitele de nutrienți pe termen lung; reamintește importanța gunoiului de grajd ca îngrășământ ecologic și încurajează utilizarea sa sustenabilă în ciclul de cultivare; invită Comisia să evalueze noi materiale reciclate care conțin nutrienți esențiali din plante (fosfor, potasiu și azot) în vederea adăugării lor viitoare pe lista materiilor prime din Regulamentul (UE) 2018/848, în conformitate cu principiile agriculturii ecologice și asigurând calitatea, siguranța și încrederea consumatorilor;
63. solicită mai multe cercetări și mai multe informații cu privire la beneficiile potențiale ale utilizării biostimulatorilor plantelor și bioamelioratorilor de sol în sistemele agricole ecologice și la modul în care aceștia contribuie la absorbția nutrienților și la o mai bună performanță a acestui model de producție, pentru a permite adoptarea pe scară mai largă a acestora și pentru a contribui la reducerea decalajului dintre randamentul ecologic și cel convențional; subliniază că promovarea utilizării unei combinații adecvate și specifice exploatației de diferiți nutrienți externi, pe lângă fixarea biologică a azotului, ar putea fi o soluție la problema reprezentată de dezechilibrele bugetelor de nutrienți din sistemele agricole ecologice;
64. subliniază necesitatea urgentă de a dezvolta producția de proteine vegetale ecologice și de a stimula producția de leguminoase ecologice, inclusiv în sistemele furajere, în Uniunea Europeană, pentru a reduce dependența sectorului ecologic de importuri; îndeamnă Comisia să elaboreze un plan strategic specific în acest sens;
65. salută contribuția agriculturii ecologice la reducerea utilizării pesticidelor sintetice și invită Comisia ca, atunci când elaborează noua legislație privind utilizarea sustenabilă a pesticidelor, să definească produsele de biocontrol și să sporească disponibilitatea soluțiilor de control biologic și a substanțelor naturale, care pot fi utilizate pe scară mult mai largă, prin îmbunătățirea și accelerarea procesului de evaluare și autorizare;
66. reamintește Comisiei și statelor membre Rezoluția Parlamentului din 15 februarie 2017 referitoare la pesticidele cu risc redus de origine biologică(9) și subliniază necesitatea de a sprijini dezvoltarea unor produse fitosanitare alternative sigure, eficiente și la prețuri accesibile și de a încuraja utilizarea lor pe scară mai largă, în special prin facilitarea atât a procedurii de autorizare a substanțelor de bază, cât și a extinderii utilizării acestora, ca o componentă importantă în dezvoltarea producției ecologice; subliniază necesitatea de a crea condiții pentru un acces egal la produsele de protecție a plantelor și la îngrășămintele ecologice în statele membre; subliniază că reziduurile de pesticide care sunt prezente în mediul înconjurător pot afecta și produsele ecologice;
67. subliniază că agricultorii ecologici, care garantează standarde de mediu ridicate în producție, nu trebuie să fie trași la răspundere pentru riscurile pe care nu le pot controla și invită Comisia să promoveze în continuare armonizarea în gestionarea constatărilor privind reziduurile de pesticide;
68. subliniază că este important să se dispună de suficiente semințe ecologice de înaltă calitate, de material eterogen și de soiuri de plante cu randament ridicat, precum și de soiuri native și adoptate la nivel local; subliniază potențialul acestora de a crește rezistența plantelor la boli și în fața schimbărilor climatice; încurajează Comisia și statele membre să își intensifice eforturile, în special prin acțiuni specifice, de îmbunătățire a funcționării pieței semințelor ecologice și consideră că în acest sens ar fi utile perioade de tranziție; invită Comisia să se asigure că sunt alocate suficiente resurse financiare pentru cercetarea în domeniul semințelor ecologice și al ameliorării animalelor;
69. evidențiază importanța susținerii programelor de conservare și selecție a raselor locale, care, dată fiind robustețea lor, sunt deosebit de potrivite pentru agricultura ecologică; subliniază necesitatea de a sprijini ameliorarea tradițională a culturilor pentru dezvoltarea unor soiuri sănătoase și reziliente, precum și necesitatea unor metode moderne, sustenabile și inovatoare pentru dezvoltarea de noi semințe și practici agricole ecologice, menținând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;
70. subliniază, în acest context, rolul pe care îl pot juca inovațiile științifice în ameliorarea plantelor, în special în îmbunătățirea rezistenței soiurilor, în promovarea diversității resurselor genetice și în consolidarea sistemelor de producție alimentară, reamintind, în același timp, că utilizarea semințelor modificate genetic (OMG) nu este permisă în agricultura ecologică;
71. sprijină intenția Comisiei de a extinde analizele realizate de observatoarele pieței UE la produsele ecologice; subliniază importanța intensificării colectării și a îmbunătățirii disponibilității unor date exacte și în timp util, inclusiv la nivel regional, cu privire la sectorul ecologic, astfel încât să se aprecieze mai bine efectele sale de mediu, economice și sociale;
72. consideră că acestea ar trebui să includă date privind contribuția sectorului la sustenabilitatea mediului, precum și date privind producția, prelucrarea, consumul, inclusiv în sectorul ospitalității și în cantinele publice, privind comerțul în interiorul UE și cu țările din afara UE, precum și privind prețurile la poarta fermei și prețurile cu amănuntul, preferințele consumatorilor, structurile lanțului de aprovizionare, valoarea adăugată și ponderea fermierilor în lanțurile de aprovizionare; este convins că aceste date sunt esențiale pentru a defini și monitoriza politica UE privind producția ecologică și pentru a lua măsuri de remediere a dezechilibrelor dintre cerere și ofertă, pentru a evalua tendințele în materie de consum și producție și pentru a spori transparența și încrederea în acest sector;
73. recunoaște potențialul unui spațiu european comun al datelor agricole pentru a spori cunoștințele și încrederea consumatorilor, precum și pentru a îmbunătăți trasabilitatea în lanțul de aprovizionare ecologic; subliniază că, pentru a stimula cererea, este esențial să se identifice nevoile consumatorilor prin evaluări relevante; invită statele membre să comunice mai bine rezultatele economice ale sectorului ecologic; invită Comisia să efectueze studii și analize cuprinzătoare privind impactul creșterii agriculturii ecologice atât asupra schimbărilor climatice, cât și asupra securității alimentare în Uniunea Europeană;
o o o
74. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Barreiro Hurle, J., Bogonos, M., Himics, M., Hristov, J., Perez Dominguez, I., Sahoo, A., Salputra, G., Weiss, F., Baldoni, E. și Elleby, C., „Modelling environmental and climate ambition in the agricultural sector with the CAPRI model”, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2021.
– având în vedere articolele 2, 18 și 26 din Declarația universală a drepturilor omului,
– având în vedere articolele 2, 4, 18, 24, 26 și 27 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,
– având în vedere articolul 2 și articolul 13 din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale,
– având în vedere articolele 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
– având în vedere articolul 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 10, 14, 21 și 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 9 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, articolul 2 din Protocolul nr. 1 la aceasta și articolul 12 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
– având în vedere Convenția ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid,
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,
– având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,
– având în vedere Declarația din 25 noiembrie 1981 a Adunării Generale a ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie sau convingeri,
– având în vedere Declarația din 18 decembrie 1992 a Adunării Generale a ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 24 martie 2011 privind combaterea intoleranței, a stereotipurilor negative, a stigmatizării, a discriminării, a incitării la violență și a violenței împotriva persoanelor pe motiv de religie sau convingeri,
– având în vedere Planul de acțiune de la Rabat din 5 octombrie 2012 privind interzicerea promovării urii naționale, rasiale sau religioase care constituie o incitare la discriminare, ostilitate sau violență,
– având în vedere decizia Adunării Generale a ONU, adoptată la 28 mai 2019, prin care data de 22 august a fost desemnată Ziua internațională de comemorare a victimelor actelor de violență bazate pe convingeri sau religie,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 21 ianuarie 2021 privind promovarea unei culturi a păcii și a toleranței pentru a lăcașurile religioase,
– având în vedere rapoartele din 15 iulie 2019 și 3 martie 2021 ale Raportorului special al ONU pentru chestiuni legate de minorități, adresate Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, abordând în special conceptul de minoritate și, respectiv, vizarea pe scară largă a minorităților prin discursuri de incitare la ură pe platformele de socializare,
– având în vedere raportul din 12 octombrie 2020 al Raportorului special al ONU privind libertatea de religie și convingeri, care evidențiază importanța protejării libertății de religie și convingeri a tuturor pentru o implementare reușită Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, precum și modul în care persoanele care aparțin minorităților religioase sau de convingeri riscă să fie lăsate în urmă,
– având în vedere raportul anual din 28 decembrie 2020 al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice,
– având în vedere Declarația de la Marrakesh din 27 ianuarie 2016 privind drepturile minorităților religioase în comunitățile majoritare predominant musulmane,
– având în vedere concluziile Consiliului adoptate la 16 noiembrie 2009 privind libertatea de religie și convingeri,
– având în vedere Concluziile Consiliului din 21 februarie 2011 privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau convingeri,
– având în vedere Concluziile Consiliului din 22 februarie 2021 privind prioritățile UE pentru 2021 în cadrul forurilor ONU pentru apărarea drepturilor omului,
– având în vedere Orientările UE din 24 iunie 2013 privind promovarea și protecția libertății de religie și convingeri,
– având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului din 18 martie 2019 privind nediscriminarea în acțiunea externă,
– având în vedere rapoartele Trimisului special al UE pentru promovarea libertății de religie și convingeri în afara UE,
– având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2020-2024, care va fi finanțat în cadrul financiar multianual 2021-2027,
– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (COM(2018)0460) și propunerea modificată aferentă (COM(2020)0459),
– având în vedere că Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European a fost acordat lui Raif Badawi în 2015, Nadiei Murad și Lamiyei Aji Bashar în 2016 și lui Ilham Tohti în 2019,
– având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă(1), în special punctul 6 privind religia ca factor intersecțional de discriminare și abuz,
– având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la Orientările UE și mandatul trimisului special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingere în afara UE(2),
– având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(3),
– având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la abordarea încălcărilor drepturilor omului în contextul crimelor de război și crimelor împotriva umanității, inclusiv genocidul(4),
– având în vedere rezoluția sa din 15 martie 2018 referitoare la situația din Siria(5),
– având în vedere rezoluția sa din 4 octombrie 2018 referitoare la detenția arbitrară în masă a uigurilor și kazahilor în regiunea autonomă uigură Xinjiang(6), rezoluția sa din 18 aprilie 2019 referitoare la China, în special situația minorităților etnice și religioase(7), rezoluția sa din 19 decembrie 2019 referitoare la situația uigurilor din China („China Cables”)(8) și rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la munca forțată și situația uigurilor din Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang(9),
– având în vedere rezoluțiile sale din 7 iulie(10) și 15 decembrie 2016(11), 14 septembrie(12) și 14 decembrie 2017(13) și din 19 septembrie 2019(14) referitoare la Myanmar și la situația populației rohingya,
– având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la situația libertăților din Algeria(15) și rezoluția sa din 26 noiembrie 2020 referitoare la deteriorarea situației drepturilor omului în Algeria, în special situația jurnalistului Khaled Drareni(16),
– Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la încălcarea drepturilor omului, inclusiv a libertății religioase în Burkina Faso(17),
– având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la Nigeria, în special la recentele atacuri teroriste(18),
– având în vedere rezoluția sa din 29 aprilie 2021 referitoare la legile privind blasfemia din Pakistan, în special cazul lui Shagufta Kausar și al lui Shafqat Emmanuel(19), în care este menționat și cazul lui Asia Bibi, rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la Pakistan, în special atacul din Lahore(20) și rezoluția sa din 13 decembrie 2018 referitoare la Iran, în special cazul lui Nasrin Sotoudeh(21),
– având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la consecințele epidemiei de COVID-19 în materie de politică externă(22),
– având în vedere recomandarea sa din 29 aprilie 2021 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind relațiile UE-India(23),
– având în vedere recomandarea sa din 9 iunie 2021 adresată Consiliului privind a 75-a și a 76-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(24),
– având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință - raport anual pe 2018(25), în special punctele 42, 43 și 45,
– având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință - raport anual pe 2019(26), în special punctele 103, 104, 106 și 107,
– având în vedere activitățile Intergrupului Parlamentului European pentru libertatea de religie și convingeri și toleranța religioasă,
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0071/2022),
A. întrucât tratatele ONU privind drepturile omului, precum și dreptul internațional și dreptul UE prevăd standarde pentru protecția drepturilor persoanelor care aparțin minorităților religioase sau bazate pe convingeri, ca parte integrantă a drepturilor omului;
B. întrucât dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie include libertatea omului de a alege ce să creadă și ce nu, libertatea de a găsi, de a adera, de a schimba sau de a abandona o religie sau o convingere fără nicio constrângere, precum și libertatea, individuală sau în cadrul unei comunități, de a-și exprima în privat sau în public religia sau convingerile cu privire la culte, învățături, practici și rituri; întrucât această libertate implică și dreptul organizațiilor religioase, laice sau neconfesionale de a avea personalitate juridică recunoscută; întrucât libertatea de religie și convingeri include și dreptul de a exprima opinii critice sau satirice cu privire la religii și autoritățile religioase, ca expresie legitimă a libertății de gândire și de creație artistică;
C. întrucât, conform articolului 21 din TUE, UE promovează și apără respectarea demnității umane și universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca parte a principiilor directoare ale politicii sale externe;
D. întrucât libertatea de religie și convingeri este încălcată în numeroase țări de pe glob; întrucât un număr mare de persoane trăiesc în țări care impun sau tolerează încălcări grave ale libertății de gândire, de conștiință, de religie și de convingeri;
E. întrucât discriminarea și persecutarea minorităților pe motive de religie sau convingeri sunt comise de diferiți actori - guverne, actori nestatali sau o combinație a amândurora - și pot lua diferite forme, cum ar fi omoruri, tortură, atacuri fizice, încarcerări în masă, arestări arbitrare, dispariții forțate, execuții extrajudiciare, coerciție, convertire forțată, răpiri, căsătorii forțate sau timpurii, violențe de gen, violuri, abuz fizic și psihologic, controlul forțat al nașterilor sau avorturi forțate, munca forțată și strămutarea forțată, traficul de persoane, amenințări, excludere, tratament discriminatoriu sau nedrept, hărțuire, expropriere, limitarea accesului la cetățenie și la birourile de vot, la locuri de muncă, la educație, sănătate și servicii de administrație, precum și distrugerea locurilor de cult, a cimitirelor și a patrimoniului cultural și discursuri offline sau online de incitare la ură;
F. întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat persecuția și violența împotriva minorităților religioase și bazate pe convingeri din unele țări; întrucât, în plus, criza sanitară oferă un pretext pentru adoptarea unor măsuri de persecuție în scopuri care nu au legătură cu pandemia; întrucât minoritățile religioase și de convingeri au devenit deosebit de vulnerabile la infectarea cu Covid-19 și expuse riscului de deces din cauza accesului inegal la asistență medicală adecvată;
G. întrucât femeile care aparțin minorităților religioase sau de convingeri sunt deosebit de expuse riscului de discriminare și violență crescute, ambele legate de factori intersecționali, cum ar fi genul, religia, casta, originea etnică, dezechilibrele de putere și patriarhatul, uneori justificate prin motive religioase sau de convingeri; întrucât acestea se confruntă cu mai multe dificultăți în exercitarea dreptului lor de a părăsi o comunitate religioasă sau bazată pe convingeri din cauza lipsei de independență socială sau economică sau a amenințărilor cu violența sau cu pierderea custodiei copiilor lor;
H. întrucât persistă violența bazată pe gen și discriminarea de gen întemeiate pe justificări religioase; întrucât femeile și persoanele LGBTIQ+ se confruntă în continuare cu discriminare și violență provocate în numele religiei, atât din partea unor actori statali, cât și nestatali; întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SSRD), inclusiv avortul, sunt interzise în numele religiei, atât de către actori statali, cât și nestatali;
I. întrucât orice persecuție pe motive de religie sau convingeri merită o condamnare categorică și reacții rapide din partea guvernelor naționale și a actorilor internaționali;
J. întrucât practicile legate de credințele sau religiile indigene fac parte din identitatea culturală a unui popor; întrucât popoarele indigene au dreptul de a-și promova, a-și dezvolta și a-și menține structurile instituționale și obiceiurile, spiritualitatea, tradițiile, procedurile, practicile distinctive, conform standardelor internaționale privind drepturile omului;
K. întrucât, în aproape fiecare regiune din lume, minoritățile religioase par să fie expuse riscului de a fi desemnate „grupări teroriste” sau ca membrii lor să fie arestați sub acuzații de „extremism” sau „activitate ilegală”; întrucât unele guverne utilizează imperative de securitate națională și măsuri de combatere a terorismului pentru a incrimina apartenența la anumite grupuri religioase sau bazate pe convingeri sau activitățile acestora; întrucât aceste abordări subminează grav exercitarea dreptului la libertatea de religie sau de convingere;
L. întrucât adesea minoritățile religioase și de convingeri nu dispun de o reprezentare națională adecvată; întrucât legislația exclude adesea nevoile și interesele acestor minorități, guvernele utilizând o serie de măsuri extrajudiciare pentru a le persecuta, a le deligitima sau a le stigmatiza;
M. întrucât, în numeroase conflicte și crize din întreaga lume, atacurile asupra patrimoniului cultural au reprezentat un instrument de violență simbolică și de politizare a patrimoniului cultural; întrucât aspectele religioase ale acestor conflicte au contribuit în mod direct la crizele umanitare, la strămutări, la migrație și la încălcarea drepturilor religioase și culturale și a demnității umane; întrucât aceste conflicte și crize pot polariza societățile, țările, regiunile, grupurile etnice și comunitățile și pot crește riscul de conflicte violente; întrucât, prin urmare, distrugerea și jefuirea patrimoniului cultural pot fi o armă de război și un semnal de avertizare cu privire la viitoare atrocități în masă; întrucât, în plus, distrugerea și jefuirea constituie obstacole majore în calea dialogului, a păcii și a reconcilierii;
N. întrucât distrugerea patrimoniului cultural vulnerabilizează comunitățile, în special cele religioase, pentru că le privează de o parte importantă a identității lor; întrucât grupurile extremiste și alte părți la conflict își pot extinde cu ușurință influența în zonele în care identitățile și coeziunea socială au fost slăbite, iar diviziunile din interiorul comunităților s-au agravat;
O. întrucât, în cazuri de crime internaționale pe motive de religie sau convingeri, autorii lor au beneficiat de impunitate, cu câteva mici excepții și, prin urmare, atrocitățile au putut continua;
P. întrucât, în conformitate cu Convenția ONU privind genocidul din 1948, statele și autoritățile publice au obligația nu numai de a pedepsi autorii crimelor de genocid, ci și de a preveni aceste crime dintru început,
1. își afirmă angajamentul ferm de a promova și proteja drepturile persoanelor care aparțin minorităților bazate pe convingeri sau pe religie pretutindeni în lume, inclusiv dreptul lor de a adopta, de a-și schimba, de a-și alege, de a-și manifesta, de a-și exercita și de a-și abandona convingerile sau religia, respectând principiile egalității și nediscriminării; condamnă categoric toate persecuțiile, violențele, incitările la violență și actele de terorism împotriva oricărei minorități pe motive de religie sau convingeri sau de lipsă a acestora; subliniază că, în unele cazuri, încălcările acestor drepturi ale omului pot constitui genocid sau crime împotriva umanității; condamnă negarea și eforturile de minimizare a acestor încălcări și își reafirmă angajamentul pentru eradicarea lor și pentru ajutarea victimelor;
2. subliniază că statele au responsabilitatea principală de a promova și de a proteja drepturile persoanelor aparținând minorităților de convingeri sau religii, inclusiv dreptul acestora de a-și exercita liber religia, credința și dreptul de a nu crede, precum și de a le proteja de încălcările acestor drepturi, în special de crimele împotriva umanității și de genocid;
3. consideră că, indiferent de convingerile, religia, gândirea sau conștiința lor, este esențial să fie promovată și asigurată incluziunea tuturor cetățenilor în societățile din care fac parte și în viața politică și culturală și să li se asigure respectarea drepturilor și libertăților personale;
4. subliniază că libertatea de gândire, de conștiință, de convingere și de religie, inclusiv libertatea de cult, de a urma, de a practica și de a preda, libertatea de a crede sau de a nu crede, libertatea de a avea opinii teiste, non-teiste, agnostice sau ateiste, precum și dreptul la apostazie sunt drepturi ale omului protejate în temeiul dreptului internațional; subliniază că promovarea și protecția acestor drepturi au contribuit la promovarea drepturilor omului și a democrației într-o serie de contexte, inclusiv în medii represive; recunoaște că încălcările acestor drepturi adesea agravează sau creează intoleranță, care constituie de multe ori un indicator al potențialelor violențe și conflicte;
5. reamintește că combaterea discriminării tuturor minorităților, indiferent de tradițiile, convingerile sau religia lor, precum și promovarea și protejarea drepturilor lor contribuie în mare măsură la stabilitatea socială și politică, la reducerea sărăciei, la o guvernare democratică și la prevenirea conflictelor;
6. subliniază că persecuția minorităților pe criterii de religie sau convingere este combinată adesea cu alte motive de natură diferită, în special cu cele legate de originea etnică, gen și castă; evidențiază cazurile în care grupurile religioase sau bazate pe convingeri sunt persecutate, inclusiv atunci când au o prezență puternică pe teritoriul unui stat sau nu fac parte din minoritate din punct de vedere demografic, dar se află într-o situație vulnerabilă, care le face ținte ușoare ale violenței și represiunii; subliniază că persoanele convertite care renunță la o religie majoritară se confruntă adesea încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv cu încarcerarea, divorțul forțat, răpirea, violența fizică și uciderea;
7. este profund îngrijorat de nivelul ridicat de constrângere, discriminare, hărțuire, violență și represiune împotriva persoanelor care aparțin minorităților religioase sau bazate pe convingeri, ca fenomen global care se intensifică în anumite regiuni; constată că aceasta afectează multe comunități religioase, cum ar fi cele budiste, creștine, hinduse, islamice sau iudaice, precum și grupuri de persoane care sunt atee, umaniste, agnostice sau care nu se identifică cu nicio convingere sau religie;
8. regretă profund că organizațiile nereligioase, laice și umaniste se confruntă cu persecuții tot mai numeroase, inclusiv cu valuri fără precedent de instigare și ură și crime într-o serie de țări din întreaga lume; denunță și faptul că nenumărate persoane și organizații ale societății civile sunt atacate pentru că pun sub semnul întrebării, critică sau satirizează pașnic convingeri religioase; subliniază că această încălcare continuă a libertății lor de gândire și de exprimare are loc fără să țină seama de frontiere geografice și culturale, inclusiv pe teritoriul statelor membre ale UE;
9. subliniază că printre autorii actelor de persecuție se numără regimurile autoritare, guvernele înclinate să impună supremația populațiilor etnice sau religioase dominante asupra minorităților, organizațiile teroriste, partidele sau grupurile extremiste politice și religioase, precum și, uneori, membrii familiei, prietenii și vecinii victimelor, de exemplu atunci când își schimbă sau își abandonează loialitatea religioasă;
10. salută rolul pozitiv al unor comunități bazate pe convingeri sau religie și al unor organizații confesionale neguvernamentale în activitățile umanitare din zonele de conflict, în lupta împotriva degradării mediului, în promovarea păcii și a reconcilierii și în contribuția la dezvoltare;
11. recunoaște că bisericile, organizațiile confesionale și alte instituții bazate pe convingeri sau religie, precum și asociațiile religioase au un rol important în structura socială a țărilor în curs de dezvoltare;
12. subliniază că anumiți operatori din sectorul alimentar au un rol strategic important, putând influența și avea un efect asupra membrilor comunităților lor pentru a ajunge la o poziție de înțelegere și favorizare a unor elemente esențiale, cum ar fi HIV, sănătatea sexuală și reproductivă și capacitarea fetelor și a femeilor;
13. remarcă faptul că bisericile și alte instituții de credință și religie, precum și organizațiile confesionale, sunt adesea singurii furnizori de servicii medicale și de alte servicii sociale în zone îndepărtate din anumite țări în curs de dezvoltare și în contexte predispuse la conflicte;
14. consideră că actorii umanitari ar trebui să fie instruiți cu privire la sensibilitățile specifice ale grupurilor minoritare religioase și de convingeri afectate de strămutare, pentru a oferi ajutor și protecție într-un mod mai incluziv anumitor populații de refugiați;
Contracararea principalelor provocări legate de persecutarea minorităților religioase
15. subliniază importanța capitală a tragerii la răspundere a autorilor încălcărilor drepturilor omului împotriva persoanelor care aparțin minorităților religioase sau bazate pe convingeri; subliniază că este extrem de important să se conducă anchete cuprinzătoare cu privire la încălcările drepturilor omului, să se asigure victimelor și familiilor lor un acces efectiv la justiție și la căi de atac și să li se ofere despăgubiri adecvate; invită UE și statele membre să acționeze urgent în cadrul mecanismelor și comisiilor de resort ale ONU pentru a accelera investigațiile acestora asupra încălcărilor actuale ale drepturilor omului împotriva minorităților religioase și bazate pe convingeri din întreaga lume; își reafirmă, în acest sens, sprijinul pentru Curtea Penală Internațională și subliniază importanța rolului acesteia în urmărirea penală a celor mai grave infracțiuni penale; observă că Statutul de la Roma vizează atât crimele împotriva umanității, cât și genocidul asupra grupurilor pe motive de religie sau convingeri și instituie un cadru juridic internațional fundamental pentru combaterea impunității; invită UE și statele sale membre să își amplifice sprijinul financiar acordat Curții Penale Internaționale și invită statele membre ale ONU să se angajeze în lupta împotriva impunității în acest context, prin ratificarea Statutului de la Roma; subliniază necesitatea de a acționa pentru a împiedica actele de violență pe motive de convingeri sau religie, în special a crimelor internaționale, cum ar fi genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război; subliniază că UE și statele sale membre trebuie să introducă mecanisme care să le permită să monitorizeze semnalele timpurii de alertă și factorii de risc ai crimelor internaționale, inclusiv, conform Cadrului ONU de analiză a crimelor atroce, să le analizeze și să reacționeze exhaustiv, inclusiv în conformitate cu obligația de a preveni și a pedepsi crimele de genocid în temeiul articolului I din Convenția ONU pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid;
16. observă cu îngrijorare că majoritatea infracțiunilor penale motivate de ură împotriva unor religii și credințe rămân subraportate și nu sunt urmărite penal la nivel mondial; invită Consiliul, Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre ale UE să colaboreze cu țările terțe pentru adoptarea unor măsuri de prevenire și combatere a infracțiunilor penale motivate de ură, precum și pentru adoptarea unei legislații care să respecte pe deplin standardele internaționale privind libertatea de exprimare, de religie și de convingeri; invită guvernele să instituie sisteme ample de colectare a datelor despre infracțiunile penale motivate de ură bazate pe religie și despre alte acte de discriminare împotriva comunităților religioase sau de convingeri;
17. invită Consiliul și statele membre ale UE să aplice sancțiuni împotriva persoanelor și entităților responsabile sau implicate în abuzuri sau încălcări grave sau sistematice ale libertății de religie sau de convingere, conform prevederilor Regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului;
18. este consternat de exacerbarea persecutării minorităților religioase sau de convingeri în timpul pandemiei de COVID-19; denunță faptul că persoanele aparținând minorităților religioase sau bazate pe convingeri au fost tratate de țapi ispășitori, au fost învinuite de răspândirea virusului COVID-19 și li s-a refuzat sau au suferit discriminări în ceea ce privește accesul la asistență medicală publică, alimente sau ajutor umanitar, pe baza unor criterii religioase sau legate de convingeri;
19. subliniază că furnizarea de asistență umanitară trebuie să fie lipsită de orice fel de discriminare și condamnă cu fermitate orice discriminare bazată pe apartenența religioasă în distribuirea asistenței umanitare;
20. invită UE și statele sale membre să recunoască drepturile, convingerile și valorile popoarelor indigene și să se angajeze să abordeze discriminarea specifică a popoarelor indigene pe baza convingerilor lor, într-o manieră cuprinzătoare, prin acțiunea externă a UE;
21. își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea legilor contra blasfemiei și a legilor religioase, care prevalează asupra legilor naționale în unele țări; deplânge faptul că femeile și fetele care aparțin minorităților religioase sau de convingeri au fost vizate în mod special și din ce în ce mai mult, pentru a lovi în ansamblu comunitățile din care fac parte; subliniază că ele sunt deosebit de expuse atacurilor violente, răpirilor, violului, violenței sexuale și de gen, convertirii forțate, sterilizării și avorturilor forțate, mutilării genitale, căsătoriilor forțate și timpurii și încarcerării domestice; condamnă categoric toate aceste încălcări ale drepturilor omului împotriva lor și subliniază că măsurile de limitare a circulației persoanelor luate în timpul pandemiei de COVID-19 au făcut ca situația lor în materie de drepturi ale omului să fie și mai precară și le-au restricționat și mai mult accesul la informații;
22. condamnă toate actele sau incitările la violență, persecuție, constrângere și discriminare împotriva persoanelor pe motive de gen sau orientare sexuală, inclusiv de către lideri religioși, sau pe motive religioase sau de convingeri; subliniază că apărarea „tradiției” sau a „moralității publice” nu poate să contrazică, în niciun caz, dispozițiile privind drepturile omului la care statele trebuie să adere; subliniază, în special, că trebuie eliminată discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă, al educației, al accesului la justiție și la căi de atac eficiente, al locuințelor și al sănătății; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea abuzivă și instrumentalizarea convingerilor și a religiei pentru a impune politici și legi discriminatorii, inclusiv legi penale, sau restricții care contravin și subminează drepturile persoanelor LGBTIQ și ale femeilor și fetelor și limitează accesul la servicii de bază, cum ar fi educația și sănătatea, inclusiv drepturile sexuale și reproductive, incriminează avortul în toate situațiile, incriminează adulterul sau facilitează practicile religioase care încalcă drepturile omului; solicită abrogarea politicilor, legilor și restricțiilor de acest tip, care sunt adesea transpuse în legislația națională ca restricții laice;
23. condamnă cultele religioase ale căror activități vizează populația din diasporă provenită din țările în curs de dezvoltare, care utilizează anumite sisteme pentru a profita financiar de vulnerabilitățile comunităților de migranți din Europa și pentru a promova viziuni părtinitoare la nivel mondial, integrând adesea homofobia, transfobia și misoginia;
24. condamnă încălcările drepturilor omului, abuzurile sexuale, sectarismul și abaterile financiare comise de misiunile și liderii religioși din unele țări în curs de dezvoltare.
25. condamnă utilizarea legislației privind securitatea, rebeliunea împotriva autorității statului, perturbarea ordinii publice, incitarea la violență sau lupta împotriva terorismului și a extremismului ca instrument de persecutare sau de incriminare a persoanelor care aparțin minorităților religioase și de convingeri, precum și ca modalitate de interzicere sau de restricționare a practicării sau a exprimării religiei sau a convingerilor lor, de închidere a lăcașurilor de cult și de descurajare a înregistrării asociațiilor religioase sau bazate pe convingeri și a aderării la acestea; invită Comisia și SEAE să monitorizeze cu atenție aplicarea acestor legi și să ridice constant această problemă în dialogurile bilaterale cu guvernele în cauză; solicită insistent statelor membre ale UE să respingă orice solicitare a autorităților străine de cooperare judiciară și polițienească în cazuri judiciare individuale dacă sunt bazate pe acest tip de legi;
26. condamnă categoric orice practică de detenție coercitivă în taberele de reeducare administrate de stat, munca forțată sau exploatarea persoanelor care aparțin minorităților religioase sau de convingeri, dacă printre obiective este obligarea acestora să-și abandoneze religia și asimilarea lor în cultura, limba sau modurile dominante de gândire; condamnă, de asemenea, utilizarea pe scară largă a tehnologiilor de supraveghere digitală pentru a monitoriza, controla și reprima persoanele care aparțin minorităților religioase sau de convingeri;
27. regretă restricționarea accesului la documentația juridică și a înregistrării organizațiilor și a persoanelor care aparțin minorităților religioase și de convingeri și reamintește că identitatea juridică este un drept care trebuie garantat pentru tuturor oamenilor în mod egal;
28. regretă faptul că în peste 70 de țări din lume autoritățile aplică legi penale sau încearcă să introducă noi legi care să prevadă pedepse pentru blasfemie, erezie, apostazie, defăimarea sau insultarea unei religii și convertire, inclusiv pedeapsa cu moartea; ia act de faptul că legile deja în vigoare sunt utilizate în mod disproporționat împotriva persoanelor care aparțin minorităților religioase sau de convingeri și favorizează un climat de violență, discriminare și intoleranță religioasă, care poate include violența mulțimii împotriva comunităților minoritare și distrugerea lăcașurilor de cult; solicită UE să-și intensifice dialogul politic cu toate țările vizate în vederea abrogării acestor legi; subliniază că acțiunea externă a UE în sprijinul promovării libertății de religie sau de convingere va fi avantajată dacă UE și de statele membre depun împreună eforturi pentru a elimina legile privind blasfemia în întreaga lume; solicită UE să conducă prin puterea exemplului și să se ocupe de situația sa internă în această privință;
29. subliniază necesitatea de a proteja apărătorii drepturilor omului, avocații, ONG-urile și activiștii societății civile care ajută și apără persoanele care sunt persecutate pe motive de religie sau convingeri; denunță recurgerea la denunțări pentru blasfemie, apostazie sau alte acuzații pe motive religioase, pentru a anihila aceste persoane și organizații în activitățile lor legitime, inclusiv pe internet și pe platformele de socializare;
30. subliniază că statele care au stagiu militar obligatoriu ar trebui să permită obiecția pe motive de conștiință, inclusiv pe motive de religie sau convingere, și să asigure un serviciu național alternativ;
31. consideră că întrucât lipsa de cunoaștere și recunoaștere a diversității religiilor și convingerilor persoanelor și comunităților pot alimenta părtinirea și stereotipurile, care, la rândul lor, contribuie la creșterea tensiunilor, neînțelegeri, atitudini discriminatorii și lipsă de respect între oameni; reamintește că, astfel cum a afirmat Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, învățământul public care include cursuri cu privire la o anumită religie sau convingere este incompatibil cu dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări sau alternative nediscriminatorii, care respectă dorințele persoanelor în cauză sau ale tutorilor;
32. subliniază importanța abordărilor strategice și a inițiativelor educaționale care includ educația și dialogurile interculturale, interconfesionale și interreligioase, inclusiv cele ale liderilor religioși și ale organizațiilor societății civile, în combaterea persecuției, a intoleranței și a discursului de incitare la ură față de minorități pe motive de convingeri sau religie; subliniază că dialogurile interculturale, interconfesionale și interreligioase pot servi drept catalizator pentru dezvoltarea unui sentiment de încredere, respect și înțelegere și pentru construirea respectului reciproc și a reconcilierii, astfel încât oamenii să învețe să trăiască împreună pașnic și constructiv într-un context multicultural;
33. ia act de faptul că tinerii din țările în curs de dezvoltare sunt deosebit de vulnerabili la ideologii extremiste, iar educația de calitate este unul dintre pașii esențiali pentru combaterea radicalizării; constată că mișcările extremiste exploatează adesea prezența slabă a statului în zonele rurale;
34. deploră faptul că platformele și rețelele de socializare sunt exploatate tot mai mult ca spații pentru intimidare și instigare la ură și violență; subliniază că minoritățile religioase sau de convingeri continuă să fie vizate de discursuri online și offline de incitare la ură din partea persoanelor și a grupurilor organizate din întregul spectru politic și religios și invită guvernele să se ocupe de această situație și să o remedieze;
Consolidarea politicii externe și a acțiunilor externe ale UE în domeniul drepturilor omului pentru a proteja libertatea de religie și de convingeri a persoanelor care aparțin grupurilor minoritare
35. ia act de faptul că postul de Trimis special al UE pentru promovarea libertății religioase și de convingeri în afara UE a rămas vacant timp de peste un an; își reiterează apelul adresat Consiliului și Comisiei de a efectua o evaluare transparentă și cuprinzătoare a eficacității și valorii adăugate a poziției Trimisului special, de a-i pune la dispoziție resurse adecvate și de a-i sprijini în mod corespunzător mandatul, capacitatea și atribuțiile instituționale; își reiterează apelul adresat Comisiei de a garanta transparența în ceea ce privește numirea, mandatul, activitățile și obligațiile de raportare ale Trimisului special; subliniază că atribuțiile Trimisului special ar trebui să se axeze pe promovarea libertății de gândire, de conștiință, religioasă și de convingere, precum și pe dreptul la libertatea de gândire, pe dreptul la apostazie și dreptul de ați exprima opinii ateiste, acordând atenție și situației persoanelor necredincioase care sunt în pericol; recomandă ca Trimisul special să colaboreze îndeaproape și în mod complementar cu Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului și Grupul de lucru al Consiliului pentru drepturile omului (COHOM);
36. invită Consiliul, Comisia, SEAE și statele membre ale UE să combată persecuțiile bazate pe convingeri sau pe religie, ca una dintre prioritățile politicii externe a UE în domeniul drepturilor omului, în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024; subliniază că este necesară o abordare pe mai multe niveluri, cu participarea mai multor actori, pentru a proteja și a promova libertatea de convingeri și religie, care să includă drepturile omului, dialogul, medierea, soluționarea conflictelor și prevenirea, în cooperare cu mai mulți actori statali și nestatali, cum ar fi organizațiile confesionale, liderii religioși, grupurile de persoane necredincioase, organizațiile societății civile și apărătorii drepturilor omului; solicită consolidarea cooperării cu inițiativele ONU în acest sens; își reiterează apelul pentru o examinare publică regulată a Orientărilor UE privind libertatea de religie și convingeri, care să permită evaluarea aplicării lor și a propunerilor de actualizare; constată că Orientările UE prevăd o evaluare de către Grupul de lucru pentru drepturile omului din cadrul Consiliului a transpunerii lor în practică, după o perioadă de trei ani, și că nicio astfel de evaluare nu a fost comunicată sau făcută publică; consideră că această evaluare ar trebui să evidențieze cele mai bune practici, să identifice zonele în care sunt necesare îmbunătățiri și să ofere recomandări concrete privind aplicarea orientărilor, conform unui calendar și unor etape precise; solicită ca evaluarea să fie inclusă în raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume; solicită, de asemenea, ca rapoartele privind progresele realizate în aplicarea orientărilor să fie comunicate periodic Parlamentului;
37. invită UE și statele sale membre să consolideze mecanismele de protecție juridică și instituțională pentru a garanta drepturile omului ale membrilor minorităților religioase și de convingeri și ale tuturor persoanelor aflate într-o situație vulnerabilă, inclusiv femeile și fetele, persoanele de diferite etnii sau castele, persoanele în vârstă și cele cu dizabilități, migranții, refugiații și persoanele strămutate intern, precum și persoanele LGBTIQ, astfel încât acestea să fie pe deplin protejate pe baza drepturilor lor fundamentale și să nu fie supuse discriminării din cauza convingerilor sau religiei lor;
38. subliniază că instrumentalizarea religiei și a convingerilor constituie un factor important de conflicte la nivel mondial; subliniază că persecuția și discriminarea pe criterii de religie sau de convingeri forțează multe persoane și comunități să migreze sau să fie strămutate în interiorul țării; invită Comisia și statele membre ale UE să acorde asistență tuturor persoanelor strămutate, inclusiv celor care aparțin minorităților religioase sau de convingeri, care doresc să se întoarcă de bună voie în țara lor de origine atunci când condițiile materiale și de securitate permit acest lucru, iar circumstanțele care au condus la plecarea lor nu mai există, în special prin contribuția la asigurarea mijloacelor lor de subzistență și la reconstrucția locuințelor și a infrastructurii de bază, cum ar fi școlile și spitalele;
39. invită UE și partenerii săi să ia în considerare cartografierea rolului religiei în anumite conflicte, identificând și implicându-se în acțiunile pozitive în desfășurare ale liderilor religioși pentru edificarea păcii și analiza și prevenirea conflictelor, precum și ascultarea și evaluarea unor opinii multiple, reprezentative atât pentru grupurile religioase majoritare, cât și pentru cele minoritare;
40. subliniază că violența împotriva minorităților religioase în timpul conflictelor le poate face vulnerabile și la noi atacuri în centrele de refugiați, din cauza interpretărilor eronate ale principiilor umanitare ale neutralității și universalității și a ipotezelor larg răspândite cu privire la religie ca fiind fie neesențială, fie divizatoare;
41. invită insistent delegațiile SEAE și UE să includă obiective legate explicit de persecutarea minorităților pe motive de convingeri sau religie în toate situațiile relevante, ca parte a strategiilor de țară privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2021-2024; invită SEAE și delegațiile UE să ridice în mod constant problemele generale și cazurile particulare legate de persecutarea sau discriminarea împotriva minorităților religioase sau bazate pe convingeri în cadrul dialogurilor privind drepturile omului cu țările partenere și în cadrul forurilor ONU pentru drepturile omului, urmând, în același timp, o abordare orientată spre rezultate și incluzând o perspectivă de gen; își reiterează solicitarea ca deputaților în Parlamentul European să li se permită accesul la conținutul strategiilor de țară; observă că grupurile atee și non-religioase cunosc o creștere rapidă la nivel mondial și ar trebui tratate în mod egal în cadrul de politici al UE;
42. subliniază că, în unele țări, principalele surse de discriminare împotriva minorităților provin de la actori nestatali; invită Comisia și statele membre să nu se concentreze exclusiv pe discriminarea provenită de la nivel guvernamental și să colaboreze cu țările partenere pentru a combate cauzele discriminării societale împotriva minorităților, în special în ceea ce privește discursurile de incitare la ură;
43. invită delegațiile UE și reprezentanțele statelor membre să sprijine apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii activi în legătură cu minoritățile religioase sau bazate pe convingeri și, dacă este cazul, să faciliteze emiterea de vize în regim de urgență și să acorde adăpost temporar în statele membre ale UE când aceste persoane sunt expuse riscului;
44. invită Comisia să sprijine organizațiile societății civile și campaniile sociale care promovează înțelegerea și conștientizarea grupărilor religioase sau bazate pe convingeri care nu sunt majoritare, în special a umaniștilor și a ateilor, în țările în care aceștia se confruntă cu forme deosebit de grave de discriminare;
45. invită Comisia și SEAE să examineze atent situația drepturilor omului în cazul minorităților religioase sau de convingeri din țările terțe și implementarea angajamentelor asumate de aceste țări în cadrul acordurilor bilaterale cu UE; invită Comisia să examineze în special eligibilitatea țărilor terțe în sistemul generalizat de preferințe în această privință; pledează pentru un sistem care acordă progresiv preferințe unei țări pe baza respectării de către aceasta a angajamentelor privind drepturile omului, inclusiv în privința libertății de religie și convingeri;
46. subliniază că UE ar trebui să țină seama de provocările concrete cu care se confruntă adesea minoritățile religioase, etnice și lingvistice pentru a accesa asistența umanitară, din cauza marginalizării, a vizării directe sau a poziției socioeconomice precare; invită Comisia să evalueze accesul efectiv al minorităților la asistență umanitară și să se asigure că politica sa umanitară nu ignoră minoritățile;
47. regretă distrugerea și deteriorarea lăcașurilor religioase, care fac parte integrantă din patrimoniul cultural, și solicită protecția și restaurarea lor; recomandă ca UE să includă protecția patrimoniului cultural ca element al acțiunilor sale externe de politică externă, pentru a menține pacea, a promova reconcilierea și a preveni conflictele; recomandă ca UE să utilizeze cooperarea în domeniul patrimoniului cultural ca parte a măsurilor de creștere a încrederii în procesele de pace;
48. invită Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru chestiunile legate de protecția persoanelor care aparțin minorităților religioase sau de convingeri, în cadrul programului tematic privind drepturile omului al Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală; solicită UE să asigure respectarea principiilor pluralismului, neutralității și echității și să se abțină strict de la consolidarea politicilor sau a legislației care favorizează un anumit grup religios sau de convingeri în detrimentul altora atunci când alocă fonduri în acest scop;
49. recomandă consolidarea angajamentului multilateral al UE, în vederea promovării și integrării respectului față de minoritățile religioase sau de convingeri în politicile privind drepturile omului în întreaga lume; solicită UE și statelor membre ale UE să consolideze cooperarea cu ONU, Consiliul Europei și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), să intensifice dialogurile deschise și constructive cu Uniunea Africană, cu Organizația Statelor Americane, cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, cu Organizația de Cooperare Islamică și cu alte organizații regionale și să creeze alianțe cu țări terțe sau cu grupuri de state cu vederi similare, pentru a oferi răspunsuri internaționale la problemele legate de drepturile omului cu care se confruntă minoritățile religioase și de convingeri, în special cele mai vulnerabile și cele mai vizate în zonele de conflict; recomandă ca UE să fie în continuare principalul susținător al rezoluțiilor privind libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de convingeri în cadrul Adunării Generale a ONU și al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului; solicită inițiative comune UE-ONU pentru a combate persecuțiile și discriminarea împotriva minorităților religioase și de convingeri și a persoanelor necredincioase; solicită UE să-și intensifice cooperarea cu Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, în special prin intermediul procedurilor speciale ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, al Oficiului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului și al Raportorului special pentru libertatea religioasă și de convingeri; recomandă ca trimișii speciali pentru libertatea de religie și convingeri în toate statele membre ale UE să facă schimb de bune practici și să colaboreze îndeaproape;
50. subliniază importanța zilei de 22 august ca Zi internațională de comemorare a victimelor actelor de violență bazate pe religie sau convingeri; invită Consiliul, Comisia și statele membre ale UE să acorde o atenție deosebită acestei zile în planificarea lor și să colaboreze activ cu minoritățile de convingeri sau religie pentru a-și demonstra angajamentul de a le promova și proteja libertățile și a depune eforturi în vederea prevenirii unor viitoare acte de violență și intoleranță împotriva lor;
o o o
51. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Organizației Națiunilor Unite.
O strategie a UE pentru promovarea educației copiilor în lume
177k
60k
Rezoluția Parlamentului European din 3 mai 2022 Către o strategie a UE de promovare a educației copiilor în lume: atenuarea impactului pandemiei de COVID-19 (2021/2209(INI))
– având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,
– având în vedere articolul 26 din Declarația universală a drepturilor omului, articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, articolele 13 și 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și articolul 10 Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei,
– având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU adoptate în 2015 și Raportul ONU din 2021 privind obiectivele de dezvoltare durabilă,
– având în vedere Observațiile generale ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului(1),
– având în vedere orientările ONU din 18 decembrie 2009 pentru îngrijirea alternativă a copiilor,
– având în vedere studiul la nivel mondial al ONU din 11 iulie 2019 privind copiii privați de libertate,
– având în vedere documentul strategic al ONU din 15 aprilie 2020 intitulat „The impact of COVID‑19 on children” (Impactul COVID-19 asupra copiilor) și răspunsul pozitiv la acesta coordonat de UE și de Grupul țărilor din America Latină și Caraibi și semnat de 173 de țări,
– având în vedere răspunsul politic al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din 19 octombrie 2020 intitulat „What is the impact of the COVID-19 pandemic on immigrants and their children?” (Care este impactul pandemiei de COVID-19 asupra imigranților și copiilor acestora?),
– având în vedere Convenția UNESCO privind combaterea discriminării în domeniul învățământului, adoptată la 14 decembrie 1960,
– având în vedere broșura elaborată de UNICEF, UNESCO și Banca Mondială, intitulată „Mission: Recovering Education in 2021” (Misiune: redresarea educației în 2021),
– având în vedere articolul 49 din Carta Organizației Statelor Americane din 1967,
– având în vedere articolul 11 din Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului din 1990,
– având în vedere articolele 17 și 25 din Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor din 1981,
– având în vedere articolul 31 din Declarația drepturilor omului a Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est din 2012,
– având în vedere articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 3 alineatul (5) și articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere raportul Programului ONU pentru Dezvoltare din aprilie 2021 intitulat „Leaving No One Behind: Impact COVID-19 on Sustainable Development Goals (SDGs)” [Să nu lăsăm pe nimeni în urmă: impactul COVID-19 asupra obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)],
– având în vedere Garanția europeană pentru copii,
– având în vedere Anul internațional pentru eliminarea muncii copiilor 2021 și abordarea Comisiei de toleranță zero față de munca copiilor,
– având în vedere rezoluția sa din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(2),
– având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2021 referitoare la conflictul sirian – 10 ani după revoltă(3),
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru cultură și educație,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0058/2022),
A. întrucât aproape cinci milioane de persoane au murit la nivel mondial din cauza pandemiei de COVID-19, guvernele din întreaga lume aplicând în acest context măsuri extraordinare pentru a limita răspândirea virusului COVID-19, printre care și închiderea școlilor și limitarea accesului la infrastructurile de învățământ;
B. întrucât noile variante intensifică criza sanitară provocată de pandemia de COVID-19, în timp ce conflictele și alte crize, inclusiv criza climatică, continuă să expună copiii din întreaga lume la un risc crescut de a rămâne sub nivelurile minime de competență;
C. întrucât accesul la educație este un drept fundamental al omului recunoscut la nivel internațional, indispensabil pentru exercitarea altor drepturi ale omului; întrucât dreptul la educație implică faptul că învățământul primar este obligatoriu și universal și este accesibil tuturor;
D. întrucât UNICEF estimează că peste 168 de milioane de copii au pierdut un an întreg de educație din cauza închiderii școlilor în urma restricțiilor de deplasare a persoanelor impuse în contextul pandemiei de COVID-19, în timp ce datele UNESCO arată că învățământul a fost perturbat în mod semnificativ pentru 800 de milioane de elevi din întreaga lume, care au pierdut în medie două treimi dintr-un an școlar;
E. întrucât, din martie 2020, aproximativ 194 de țări au fost nevoite să închidă școli pe întregul lor teritoriu din cauza pandemiei de COVID-19, ceea ce a afectat peste 1,8 miliarde de elevi la nivel mondial și le-a împiedicat accesul la educație și la alte avantaje vitale furnizate de școli; întrucât școlile din unele regiuni sunt încă închise; întrucât închiderea școlilor a expus din ce în ce mai mult copiii la violență, abuz și exploatare, inclusiv în căminele lor; întrucât închiderea parțială sau totală a școlilor afectează cel mai mult copiii vulnerabili și marginalizați, prin creșterea disparităților existente în cadrul sistemelor de învățământ și prin perturbarea tuturor aspectelor vieții lor cotidiene;
F. întrucât, potrivit UNICEF, o treime din copiii din întreaga lume nu au acces la internet, ceea ce creează o barieră în calea accesului la învățarea la distanță/digitală; întrucât va fi nevoie de programe de învățare și predare la distanță și după pandemia de COVID-19, în special în țările afectate de dezastre naturale și conflicte; întrucât învățarea on‑line a creat noi provocări pentru profesori în ceea ce privește facilitarea procesului de învățare al elevilor și menținerea interacțiunii sociale; întrucât pandemia de COVID-19 și măsurile inovatoare accelerate luate pentru a asigura învățarea continuă a copiilor oferă o oportunitate de a regândi educația pentru a fi mai orientată spre viitor, mai incluzivă, mai flexibilă și mai rezilientă; întrucât programele de învățare la distanță trebuie să fie accesibile tuturor copiilor, ținând seama de provocările socioeconomice cu care se pot confrunta copiii, precum și de lipsa accesului lor la internet, la transmisii sau la mijloacele de informare în masă digitale;
G. întrucât consecințele economice ale pandemiei de COVID-19 asupra părinților au afectat la rândul lor sănătatea, bunăstarea și accesul copiilor lor la educație; întrucât închiderea școlilor a surprins părinții nepregătiți pentru învățământul la distanță și școlarizarea la domiciliu; întrucât unii părinți care lucrează, dar nu dispun de mijloace financiare sau de alternative, au fost obligați să își lase copiii singuri acasă, iar alții, în special femeile, au fost forțați să își părăsească locul de muncă, ceea ce a condus familiile în sărăcie;
H. întrucât peste 90 % din țări au introdus o formă de învățare la distanță în timpul închiderii de urgență a școlilor; întrucât învățarea la distanță a adus beneficii mai ales copiilor din învățământul primar și secundar, expunându-i pe cei din învățământul preșcolar riscului de a nu fi pregătiți pentru școala primară;
I. întrucât, de la începutul pandemiei de COVID-19, elevii din întreaga lume au pierdut aproximativ 1,8 mii de miliarde de ore de învățare cu prezență fizică și, la nivel mondial, nu au fost luate peste 39 de miliarde de mese în școli din cauza închiderii acestora(4);
J. întrucât, cu mult înainte de pandemia de COVID-19, lumea se confrunta deja cu o criză mondială în domeniul educației, provocată nu numai de accesul dificil la educație din cauza sărăciei, a drumului lung până la cea mai apropiată școală, a normelor de gen dăunătoare, a discriminării grupurilor vulnerabile, a riscurilor de mediu și a conflictelor, ci și de o școlarizare care nu duce neapărat la învățare; întrucât pandemia a acutizat situația critică a copiilor în mai multe zone de conflict, care se caracterizează adesea, printre altele, printr-o insecuritate crescută, o vulnerabilitate mai mare la efectele schimbărilor climatice și atacuri asupra instituțiilor de învățământ, expunând copiii la un risc sporit de a fi recrutați în conflicte, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a drepturilor copilului și a dreptului internațional umanitar; întrucât 617 milioane de copii și adolescenți din întreaga lume nu reușesc să dobândească competențe minime la citire(5) și matematică, chiar dacă două treimi dintre ei merg la școală;
K. întrucât pandemia de COVID-19 a eliminat 20 de ani de câștiguri educaționale; întrucât 101 milioane suplimentare de copii – 9 % dintre cei din clasele 1-8 – au scăzut sub nivelurile minime de competență în materie de citire în 2020(6);
L. întrucât se estimează că, până în 2030, încă 825 milioane de copii nu vor ajunge la vârsta adultă cu competențele de nivel secundar de care au nevoie în muncă și viață; întrucât milioane de copii și tineri care frecventau în mod regulat școala nu își dezvoltă cunoștințele și competențele de care au nevoie pentru a intra cu succes pe piața muncii, a-și valorifica întregul potențial și a-și aduce contribuția la comunitățile lor;
M. întrucât închiderea școlilor are un impact economic puternic deoarece îi împiedică pe copii și pe tineri să își dezvolte competențele necesare, să își valorifice pe deplin potențialul și să se pregătească pentru viață, ceea ce provoacă șomaj și, astfel, inegalitate, conducând la mai puține oportunități;
N. întrucât, conform ONU, 11 milioane de elevi din ciclul secundar din întreaga lume, dintre care 5,2 milioane de fete, riscă să nu se întoarcă în sistemul de învățământ ca urmare a închiderii școlilor din cauza COVID-19(7); întrucât cu cât copiii frecventează mai puțin școala, cu atât crește probabilitatea ca aceștia să abandoneze complet educația; întrucât această situație riscă să submineze rezultatele obținute în domeniul educației și în direcția atingerii ODD, în special a celor legate de reducerea sărăciei, sănătate și bunăstare și o educație de calitate;
O. întrucât închiderea școlilor are un impact diferit asupra genurilor și poate adânciri inegalitățile; întrucât se estimează că închiderea școlilor în timpul crizelor poate duce la creșterea sarcinii în rândul adolescentelor; întrucât fetele care nu frecventează școala sunt expuse în mod disproporționat riscului căsătoriilor timpurii și cu forța și exploatării sexuale; întrucât se estimează că alte două milioane de cazuri de mutilare genitală a femeilor ar putea avea loc în următorul deceniu; întrucât un număr semnificativ de fete ar putea fi împiedicate să se întoarcă la școală după redeschiderea școlilor, având în vedere anumite politici discriminatorii care interzic accesul la școală al fetelor însărcinate și al tinerelor mame;
P. întrucât 129 de milioane de fete din întreaga lume nu frecventează școala, dintre care 32 de milioane de fete aflate în grupa de vârstă corespunzătoare învățământului primar, 30 de milioane de fete aflate în grupa de vârstă corespunzătoare învățământului secundar inferior și 67 de milioane de fete aflate în grupa de vârstă corespunzătoare învățământului secundar superior; întrucât mai puțin de jumătate dintre țările din întreaga lume au atins paritatea de gen în ceea ce privește participarea la învățământul primar; întrucât trecerea la învățarea la distanță îi expune pe copiii, în special pe fetele, din gospodăriile cele mai sărace și mai vulnerabile la un risc semnificativ de abandon școlar permanent sau pe perioade îndelungate;
Q. întrucât nouă dintre primele 10 națiuni cu cele mai mari dificultăți în ceea ce privește educația fetelor se află în Africa Subsahariană, iar cealaltă națiune este Afganistanul, unde talibanii au privat efectiv fetele de educație după școala primară, ordonând redeschiderea școlilor secundare doar pentru băieți; întrucât politica neclară a talibanilor, promisiunile vagi și nerespectate privind educația fetelor fac ca milioane de fete afgane să se teamă, pe bună dreptate, pentru educația lor; întrucât au apărut mai multe inițiative internaționale ale unor universități și persoane fizice care oferă educație la distanță pentru fetele și femeile afgane;
R. întrucât, potrivit mai multor autorități naționale și regionale de aplicare a legii, copiii care nu sunt școlarizați – în special fetele și copiii din medii defavorizate, cum ar fi copiii aparținând minorităților, cei din zonele rurale, copiii indigeni sau migranți, inclusiv refugiați, copiii cu dizabilități și copiii aflați în îngrijire, precum și copiii care și-au pierdut părinții și/sau bunicii în urma pandemiei de COVID-19, printre alții – sunt vulnerabili în mod disproporționat la exploatare, munca copiilor, violența domestică, inclusiv în calitate de martori la violență, agresivitatea online și alte infracțiuni, precum exploatarea și abuzul sexual(8);
S. întrucât, pe lângă costurile sociale enorme, conform estimărilor Băncii Mondiale, o închidere de cinci luni a școlilor la nivel mondial ar putea genera pierderi în materie de învățare în valoare actuală de 10 mii de miliarde USD; întrucât pierderile în materie de învățare pot avea un cost pentru economie de până la 161 milioane USD per zi;
T. întrucât închiderea școlilor a fost, din păcate, esențială pentru a limita răspândirea COVID-19; întrucât școlile sunt mai mult decât locuri în care copiii pot învăța, ele reprezentând și locuri de întâlnire și centre de sprijin psihosocial și de sănătate mintală; întrucât, conform UNESCO și UNICEF, închiderea școlilor nu afectează doar dreptul la educație, ci și dreptul la sănătate, peste 80 de milioane de copii neputând să beneficieze de vaccinarea primară din cauza închiderii școlilor; întrucât închiderea școlilor înseamnă că profesorii nu mai pot detecta semne de abuz sau de lipsă de îngrijire din partea părinților; întrucât, potrivit Biroului de cercetare Innocenti al UNICEF și Programului Alimentar Mondial, închiderea școlilor afectează, de asemenea, dreptul la o alimentație bună și accesul la o masă zilnică; întrucât programele de alimentație în școli pot oferi stimulente pentru ca cei mai vulnerabili copii să se întoarcă la școală; întrucât închiderea școlilor afectează grav bunăstarea mintală a copiilor, deoarece aceștia pot fi expuși violenței și stresului acasă; întrucât închiderea școlilor poate conduce la tulburări psihosociale acute și pe termen lung, inclusiv depresie, anxietate sporită și sinucidere, deoarece copiii sunt privați de contacte sociale;
U. întrucât abandonul școlar accentuează inegalitățile sociale și poate afecta stabilitatea și prosperitatea unei țări, punând astfel în pericol viitorul a milioane de copii din lume și afectând grav o întreagă generație, întrucât educația s-a dovedit esențială pentru combaterea extremismului și a radicalizării copiilor și tinerilor;
V. întrucât, potrivit Raportului UNHCR privind educația din 2021, jumătate dintre copiii refugiați nu frecventează școala; întrucât copiii refugiați sunt excluși de la oportunitățile de învățare la distanță; întrucât condițiile de viață în spații supraaglomerate ale copiilor refugiați, în special ale celor care trăiesc în tabere de refugiați, facilitează adesea răspândirea virusului și împiedică respectarea normelor sanitare; întrucât criza COVID-19 din tabere constituie o criză pentru copii, deoarece mulți dintre ei prezintă deja un sistem imunitar slăbit sau probleme de sănătate subiacente în anii lor de formare, ceea ce creează un risc ridicat ca aceștia să dezvolte cazuri mai grave atunci când sunt infectați cu acest virus mortal; întrucât majoritatea taberelor de refugiați nu dispun de servicii de sănătate adecvate pentru a răspunde în mod cuvenit nevoilor copiilor și familiilor acestora;
W. întrucât distribuția inegală la nivel mondial a vaccinurilor împotriva COVID-19 afectează în mod disproporționat țările cu venituri mici,
1. recunoaște și își exprimă aprecierea pentru activitatea cadrelor didactice, a educatorilor și a personalului auxiliar, care s-au adaptat rapid la situația cauzată de pandemia de COVID‑19 și au asigurat continuarea procesului de învățare pentru copii și adolescenți; salută inițiativele organizațiilor societății civile de la nivel internațional și local, ale cetățenilor și ale întreprinderilor de a pune la dispoziția copiilor tehnologia informației și comunicațiilor, cursuri de învățare la distanță și alte materiale de învățare, în special în țările în care copiii au acces limitat la învățarea la distanță sau nu au deloc acces la învățare; îndeamnă Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să promoveze o abordare bazată pe drepturile copilului în eforturile globale de atenuare a impactului pandemiei de COVID-19 asupra accesului copiilor la educație, care să aibă drept fundamente principiile nediscriminării, acțiunii în interesul superior al copilului și participării copiilor;
2. recunoaște că educația reprezintă un element transversal relevant pentru toate dimensiunile dezvoltării durabile;
3. salută angajamentele asumate în cadrul Conferinței mondiale privind educația în spiritul dezvoltării durabile, organizată de UNESCO în 2021, și adoptarea Declarației de la Berlin; insistă asupra asigurării unei educații de calitate pentru toți copiii, ca factor favorizant pentru toate ODD, și subliniază importanța integrării educației în spiritul dezvoltării durabile în toate nivelurile educației și formării, de la educația timpurie la învățământul terțiar și educația adulților, inclusiv educația și formarea profesională, învățarea nonformală și cea informală;
4. insistă ca UE să arate calea de urmat în calitate de putere în domeniul educațional care le permite statelor membre să își exercite pe deplin capacitatea de a sprijini educația copiilor din întreaga lume și să își afirme convingerile cu privire la această chestiune; subliniază rolul-cheie al viitorului spațiu european al educației prin faptul că va oferi o oportunitate importantă pentru o mai mare cooperare internațională cu scopul de a stabili sinergii în educație și în afara Europei, astfel încât să se elaboreze abordări și soluții comune la probleme comune; îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile pentru a defini o strategie în acest scop, care să includă o descriere și obiective clare;
5. subliniază că este esențial să se garanteze dreptul copiilor la educație și să i se dea fiecărui copil șansa de a se întoarce înapoi la școală și invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile țărilor terțe să acorde prioritate deschiderii școlilor în cadrul planurilor lor de redresare, inclusiv să acorde sprijin profesorilor pentru a-i ajuta pe copii să recupereze învățarea pierdută și sprijin pentru bunăstarea copiilor, deoarece școlile sunt esențiale pentru educația, siguranța, sănătatea, alimentația și bunăstarea generală a copiilor; invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile din țările terțe să asigure posibilitatea tuturor copiilor de a se bucura de dreptul la învățământ primar și să ia măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și accesibilitatea învățământului secundar; invită, de asemenea, Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile din țările terțe să elaboreze și să pună în aplicare metode digitale de învățare și predare și să faciliteze accesul la internet pentru toți;
6. consideră că planurile naționale de redresare și programele de asistență desfășurate de către UE și instituțiile financiare internaționale trebuie să acorde prioritate îmbunătățirii mobilizării resurselor naționale, protejării și creșterii semnificative a cheltuielilor naționale pentru sectoarele sociale, în special pentru educație și sănătate, precum și îmbunătățirii calității acestor cheltuieli; insistă, în acest context, asupra asigurării unei alocări și finanțări echitabile, astfel încât copiii, în special fetele, tinerii și familiile dezavantajate, sărace și marginalizate să nu fie lăsate în urmă; subliniază că interesul superior al copilului trebuie să ghideze toate eforturile de atenuare a impactului pandemiei de COVID-19 asupra accesului la educație și că astfel de măsuri trebuie să respecte drepturile copiilor de a fi informați, de a li se consolida capacitățile și de a li se oferi oportunitatea de a se face auziți;
7. subliniază că este esențial să se țină seama de situația socială a părinților și să se sprijine familiile cărora li s-au diminuat veniturile ca urmare a repercusiunilor economice ale pandemiei de COVID-19;
8. recunoaște că obținerea unei educații de calitate trebuie să fie o prioritate în cadrul asistenței oficiale pentru dezvoltare a UE și a statelor membre;
9. constată că strămutarea forțată duce la creșterea numărului de persoane care trăiesc în medii de refugiați; invită Comisia să sprijine transmiterea competențelor în taberele de refugiați și un sprijin educațional puternic al refugiaților și al persoanelor strămutate, în vederea susținerii integrării și a implicării acestora în activități generatoare de venituri;
10. este preocupat de impactul financiar pe care pandemia îl are în continuare asupra finanțării educației, întrucât majoritatea statelor membre ale UNESCO nu au atins încă pragul de 4–6 % din PIB sau de 15–20 % din cheltuielile publice;
11. subliniază inegalitățile în cadrul combaterii pandemiei din cauza accesului inegal la vaccinuri, ceea ce a condus la capacități de protecție variabile; subliniază că pandemiei i se poate pune capăt doar la nivel global și că vaccinurile trebuie să fie accesibile tuturor; invită statele membre să își sporească contribuțiile la programul COVAX al ONU, precum și eficiența globală a acestui program pentru a garanta un acces suficient al țărilor terțe la vaccinurile împotriva COVID-19, astfel încât acestea să poată organiza campanii naționale de vaccinare împotriva COVID-19 în conformitate cu orientările stabilite de autoritățile naționale competente din domeniul sănătății publice și de OMS, pentru a asigura o întoarcere rapidă în școli; îndeamnă Comisia, SEAE și statele membre să colaboreze îndeaproape cu aliații lor transatlantici și cu partenerii internaționali pentru a stimula aprovizionarea globală cu vaccinuri împotriva COVID-19, asigurând distribuirea echitabilă către țările și populațiile care au cea mai mare nevoie de ele și urmărind să îmbunătățească accesul global la produse medicale legate de COVID-19 la prețuri accesibile și să abordeze constrângerile de producție și deficitele de aprovizionare la nivel mondial;
12. îndeamnă UE, împreună cu SUA și cu alți membri ai Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), să extindă producția și gama de opțiuni de aprovizionare pentru a asigura accesul echitabil la metode de diagnosticare, vaccinuri, mijloace terapeutice și la alte produse medicale relevante necesare pentru a limita, preveni și trata COVID-19 și pentru a se asigura că aceste obiective sunt îndeplinite până la cea de a 12-a Conferință ministerială a OMC;
13. invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile din țările terțe la finanțarea și punerea în aplicare a operațiunilor pentru o „școală sigură”, inclusiv prin furnizarea de produse de igienă și difuzarea de informații despre spălarea mâinilor și alte măsuri de igienă, precum și la menținerea continuității serviciilor de alimentație pentru copiii de vârstă școlară și adolescenți; subliniază că mesele și apa curată din școli sunt vitale pentru a asigura alimentația, creșterea și dezvoltarea copiilor, deoarece reprezintă un stimulent puternic pentru copii – în special pentru fete și pentru cei care provin din comunitățile cele mai sărace și marginalizate – să se întoarcă la școală după ridicarea restricțiilor; subliniază, în acest sens, rolul esențial pe care cadrele didactice și actorii societății civile, printre care organizațiile cu profil religios, comunitățile religioase și ONG-urile, îl pot avea în promovarea sănătății și combaterea pandemiei de COVID-19, precum și în sprijinirea copiilor și a familiilor acestora pentru a depăși provocările și dificultățile create de criza sanitară, pentru a le îmbunătăți bunăstarea și pentru a le oferi programe de formare și educație;
14. invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile din țările terțe la elaborarea unor planuri de reducere și gestionare a riscurilor în materie de educație prin planificarea rezilienței; subliniază că este important să se dezvolte și să se asigure planificarea pentru situații de urgență și planurile de răspuns la criză acum, pentru a reduce riscul transmiterii COVID-19 în școli și pentru a minimiza impactul închiderii școlilor asupra copiilor și familiilor acestora, în special asupra copiilor cei mai săraci și marginalizați, precum și asupra celor cu dizabilități grave; subliniază, în acest sens, necesitatea de a acorda prioritate copiilor din zonele de conflict și accesului acestora la o educație de calitate;
15. subliniază impactul pe care închiderea școlilor l-ar putea avea asupra responsabilităților profesionale ale părinților, aceștia trebuind să se ocupe în același timp de copiii lor; subliniază importanța acordării unor resurse și a unei îndrumări adecvate a părinților care lucrează cu privire la educația la distanță, activitățile extracurriculare și metodele de sprijin psihologic pentru a găsi un echilibru între munca de acasă și școlarizarea la domiciliu;
16. subliniază că este important să se acorde sprijin educațional și psihosocial copiilor și familiilor care trebuie să se autoizoleze pentru a reduce riscul de contagiune, cu scopul de a reduce stresul și anxietatea acasă;
17. invită Comisia, SEAE și statele membre ale UE să sprijine autoritățile din țările terțe să emită în mod proactiv orientări privind cele mai bune practici pentru învățarea la distanță și să se asigure că sunt puse la dispoziție instrumente, programe de învățământ și tehnologii adecvate și sigure pentru copiii din familii cu venituri mici, copiii din mediul rural, indigeni și migranți, copiii marginalizați și copiii cu dizabilități sau cu dificultăți de învățare, copiii aflați în centre alternative de îngrijire, copiii din centrele de detenție, precum și cei care locuiesc în zone îndepărtate sau în medii în care sunt privați de libertate sau în care accesul la internet nu este omniprezent; subliniază potențialul educației digitale de a permite instituțiilor de învățământ să ajungă la toți copiii în mod rapid și la scară largă, promovând în același timp parteneriatele și implicând o gamă largă de actori din societatea civilă, precum și din sectorul public și privat; insistă totuși asupra faptului că investițiile în educația digitală trebuie să urmărească reducerea decalajului digital, să fie adaptate contextului, să fie în concordanță cu interesul superior al copilului și să nu fie în detrimentul sprijinirii infrastructurii de bază și a personalului din învățământ, precum și a învățării cu prezență fizică; reamintește, însă, că accesul la tehnologiile digitale nu a fost încă echitabil sau larg răspândit în timpul pandemiei; consideră că sunt necesare investiții considerabile în acest sector, atât în ceea ce privește formarea, cât și finanțarea; solicită UE și statelor sale membre să continue să furnizeze resurse educaționale accesibile și acces liber la instrumente digitale pentru profesori, părinți și cursanți; subliniază, în acest context, că toate instrumentele digitale ar trebui să garanteze viața privată a copiilor și protecția datelor cu caracter personal și că ar trebui acordată atenție conținuturilor care iau în considerare dimensiunea de gen, precum și diferențelor între condițiile de viață reale ale copiilor;
18. invită Comisia și SEAE să mențină o finanțare solidă pentru educație prin intermediul tuturor instrumentelor financiare disponibile ale UE, în conformitate cu criteriul de referință de 10 % privind educația din cadrul instrumentului Europa globală, și să pună la dispoziție mai multe fonduri, pentru a spori reziliența la crizele actuale și viitoare;
19. invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile din țările terțe pentru a asigura îngrijirea adecvată a copiilor, inclusiv prin punerea în aplicare a unui plan de urgență pentru îngrijirea copiilor orfani sau care nu beneficiază de o îngrijire adecvată din cauza unor cazuri grave de COVID-19 care necesită spitalizarea îngrijitorilor adulți;
20. invită Comisia să stabilească o legătură între posibilele activități de reducere a riscurilor legate de investiții și sprijinul financiar pentru accesul la educație și formare profesională, în special cu scopul de a crea o infrastructură și o formare adecvate pentru profesori, în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – Europa globală;
21. invită Comisia și SEAE să sprijine guvernele din țări terțe pentru a construi și dezvolta în continuare sisteme de învățământ mai solide și mai favorabile incluziunii, care să ia mai bine în considerare dimensiunea de gen și să fie însoțite de eradicarea tuturor formelor de violență bazată pe sex împotriva femeilor și fetelor; reamintește că accesul femeilor la educație a fost stabilit de către ONU ca un drept fundamental; consideră că îmbunătățirea educației fetelor și sprijinirea participării femeilor la educație și la cariere în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), în mod prioritar, ar trebui să fie un obiectiv politic central al UE și al comunității internaționale în materie de dezvoltare; insistă, în acest sens, asupra necesității ca fetele să își poată finaliza educația și să aibă acces la informații și servicii adecvate vârstei lor, fără discriminare, fără prejudecăți de gen și cu șanse egale de a-și valorifica potențialul; subliniază nevoia urgentă de a elimina barierele legate egalitatea de gen din cadrul învățământului, cum ar fi legile, politicile și normele socioculturale dăunătoare care împiedică fetele să își continue educația în caz de sarcină, căsătorie sau maternitate; încurajează contracararea stereotipurilor de gen și a normelor socioculturale dăunătoare prin educație și prevenirea violenței cu ajutorul unor programe educaționale care țin seama de dimensiunea de gen;
22. condamnă faptul că milioane de fete din întreaga lume nu au acces la educație, ceea ce le expune la dependență și la un risc mai ridicat de violență și exploatare, în special în cazurile în care autoritățile aflate la putere le refuză în mod sistematic femeilor și fetelor accesul la educație, la muncă și la viața publică; respinge utilizarea abuzivă și instrumentalizarea oricărei practici care creează discriminare în accesul la educație și impune închiderea școlilor; solicită să se pună capăt acestor practici și să se redeschidă toate școlile pentru fete și femei;
23. invită Comisia și SEAE să mențină și să consolideze în continuare realizările din ultimii 20 de ani în ceea ce privește educația femeilor și fetelor din Afganistan; solicită să se aloce fondurile necesare în cadrul pachetului de ajutor umanitar al UE pentru Afganistan pentru a permite organizațiilor internaționale și locale să faciliteze redeschiderea unităților de învățământ pentru femei și fete și să dezvolte programe de învățare la distanță ca măsură temporară; solicită să se acorde o atenție similară educației copiilor și tinerilor afgani din țările care găzduiesc refugiați afgani;
24. subliniază că dreptul la educație și informare privind sănătatea sexuală și reproductivă, planificarea familială, metodele moderne de contracepție, avortul legal și în condiții de siguranță, precum și asistența medicală maternă, prenatală și postnatală trebuie să fie garantat pentru toate persoanele;
25. invită Comisia, SEAE și statele membre, precum și guvernele naționale ale țărilor terțe să elaboreze programe specifice pentru a gestiona și a atenua impactul psihosocial și asupra sănătății mintale al epidemiei de COVID-19 în cazul copiilor, profesorilor și comunităților acestora, precum și să conceapă campanii specifice de prevenire destinate copiilor, părinților și profesorilor cu privire la riscurile pe care le prezintă utilizarea internetului, cum ar fi hărțuirea, traficul, abuzul sexual și hărțuirea on-line și să promoveze planuri speciale de asistență pentru copiii care au fost victime ale acestor practici și pentru părinții acestora;
26. subliniază necesitatea unor programe cuprinzătoare de educație sexuală adecvate vârstei, bazate pe dovezi, pentru a reduce vulnerabilitatea fetelor și a tinerelor femei la sarcini timpurii și nedorite, căsătoriile copiilor, prostituția, transmiterea HIV și violența bazată pe gen;
27. constată că, în regiunea subsahariană, ponderea elevilor în raport cu profesioniștii cu formare rămâne ridicată, în pofida diferitelor eforturi ale Uniunii și a asistenței pe care o oferă; subliniază mediile regionale de 58 de elevi pentru fiecare profesor format, la nivel primar, și de 43 de elevi pentru fiecare cadru didactic format, la nivel secundar; atrage atenția că numeroase țări în curs de dezvoltare întâmpină dificultăți în utilizarea eficientă a resurselor și că, foarte adesea, creșterea cheltuielilor pentru educație nu se traduce prin mai multă învățare și îmbunătățirea capitalului uman; subliniază rolul profesorilor de la toate nivelurile în facilitarea învățării, importanța tehnologiei pentru învățare și gestionarea eficientă a școlilor și a sistemelor educaționale din aceste țări; reamintește că, potrivit UNESCO, trebuie angajați cel puțin 15 milioane de profesori pentru a atinge obiectivele legate de educație în Africa Subsahariană până în 2030, în conformitate cu ODD 4;
28. invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile din țările partenere să abordeze provocările din sistemele lor de învățământ pentru a putea face față crizelor viitoare, astfel încât sistemele respective să devină mai reziliente și mai favorabile incluziunii, prin punerea în aplicare a programelor de redresare a educației și protejarea bugetelor pentru educație, prin investiții specifice într-o educație de calitate, accesibilă și favorabilă incluziunii, inclusiv în instrumente legate de tehnologia educației, în formarea cadrelor didactice și în alte resurse, pentru a se asigura că copiii și tinerii își valorifică pe deplin potențialul, sunt pregătiți pentru viață și nu pierd oportunități de intrare pe piața muncii mai târziu în viață, respectând în același timp drepturile și nevoile de educație ale fiecărui copil; subliniază că programele de învățare la distanță concepute pentru a face față crizelor viitoare trebuie să cuprindă diferite materiale de învățare, inclusiv materiale tipărite, pentru a fi accesibile celor mai defavorizați și marginalizați copii;
29. salută Declarația UNESCO de la Paris: un apel global la investiții în viitorul educației; îndeamnă țările din întreaga lume să considere educația mai degrabă o investiție decât o cheltuială; consideră că asistența financiară adecvată și eficientă pentru educație este o condiție prealabilă pentru eliminarea sărăciei și îmbunătățirea calității vieții, în special într-un moment în care resursele publice sunt din ce în ce mai limitate de cereri concurente în sectoare grav afectate precum sănătatea și educația; îndeamnă Comisia și statele membre să sporească în mod considerabil finanțarea pentru educație în cadrul strategiilor lor internaționale pentru dezvoltare și ajutor;
30. subliniază că tinerii reprezintă cele mai valoroase atuuri pentru a stimula dezvoltarea economică a continentului;
31. reamintește că comunitatea mondială s-a angajat să îmbunătățească calitatea educației până în 2030 (ODD 4);
32. solicită intensificarea schimburilor educaționale internaționale între tinerii din Africa și UE, prin programe precum Erasmus și Erasmus pentru tineri antreprenori, menite să ajute noii antreprenori să dobândească competențele relevante în gestionarea întreprinderilor;
33. invită statele membre să țină seama de faptul că criza sanitară provocată de COVID-19 a înrăutățit situația persoanelor deținute în taberele din Siria și să repatrieze imediat toți copiii europeni deținuți în aceste tabere, asigurându-se că interesul superior al copilului este cel mai important lucru avut în vedere;
34. subliniază importanța includerii în planurile de redresare a formării profesionale și a programelor de tip „a doua șansă” pentru a ajuta copiii și tinerii să intre pe piața muncii; invită Comisia, SEAE, statele membre și țările terțe să le ofere tinerilor perspective de viitor pozitive;
35. subliniază că este important ca investițiile în formare și educație să fie însoțite de sprijin pentru crearea de locuri de muncă, cu scopul de a oferi o perspectivă mai bună viitoarei generații de tineri din Africa și din alte regiuni în curs de dezvoltare; observă importanța deosebită a parteneriatului public-privat în atingerea ODD 8 privind accesul la locuri de muncă decente; reamintește importanța învățământului secundar și a formării profesionale, esențiale pentru capacitatea de inserție profesională a tinerilor și dezvoltarea durabilă; remarcă, de asemenea, că populația tânără în creștere din Africa necesită, în primul rând, sprijinul unei educații de calitate și promovarea formării competențelor profesionale pentru a spori mobilitatea și accesul la piețe și drepturi;
36. solicită Uniunii să încurajeze investițiile în formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții, precum și consolidarea structurilor educaționale, în cooperare cu sectorul privat, pentru a valorifica capitalul uman;
37. subliniază importanța unei dezvoltări profesionale continue și a unui sprijin financiar mai mare pentru cadrele didactice, oferindu-le posibilitatea de a aborda pierderile în materie de învățare în rândul elevilor lor, pentru a putea reacționa la circumstanțele sociale individuale, la situațiile familiale și la aspectele de sănătate mintală ale acestora, precum și pentru a integra tehnologia digitală în procesul lor de predare; subliniază necesitatea urgentă de a profita de oportunitate și a utiliza fondurile de redresare acordate în contextul pandemiei de COVID-19 și măsurile inovatoare accelerate folosite pentru a asigura învățarea la distanță în timpul pandemiei cu scopul de a regândi educația și de a construi sisteme care să fie mai orientate spre viitor, mai incluzive, mai flexibile și mai reziliente; este de părere că aceste noi abordări trebuie să răspundă pierderilor în materie de învățare, să prevină abandonul școlar și să asigure bunăstarea socială și emoțională a elevilor, a profesorilor și a personalului;
38. subliniază rolul învățării nonformale și al celei informale, al educației pentru cetățenie și al voluntariatului; solicită Comisiei să sprijine țările terțe în ceea ce privește îmbunătățirea recunoașterii competențelor non-tehnice; insistă asupra promovării practicilor de solidaritate și mentorat intergenerațional pentru a reduce inegalitățile, excluziunea și părăsirea timpurie a școlii;
39. solicită accelerarea schimburilor globale de cunoștințe și a mobilității la toate nivelurile de educație și între țări și regiuni și în cadrul acestora, recunoscând în același timp istoria complexă și contestată a relațiilor mondiale și subliniind importanța de a promova patrimoniul, identitatea culturală, istoria, arta și cetățenia mondială prin educație; ia act, în acest scop, de posibilitatea de a combina schimburile online și călătoriile;
40. subliniază importanța de a desfășura și consolida activități de sensibilizare cu privire la schimbările climatice și protecția mediului și impactul acestora asupra copiilor și a generațiilor viitoare; solicită ca educația în domeniul mediului să devină o componentă esențială a programelor școlare;
41. subliniază rolul important al educației fizice în școli, întrucât activitatea fizică și un stil de viață sănătos sunt factori esențiali pentru a îmbunătăți sănătatea cursanților; solicită, prin urmare, Comisiei și SEAE să sprijine autoritățile naționale în ceea ce privește asigurarea unor facilități sportive suficiente și sigure în școli și formarea unor profesori de sport calificați;
42. atrage atenția asupra nevoii de a valorifica sinergiile dintre cultură și educație pentru a construi societăți sustenabile, incluzive și reziliente; solicită, în această privință, Comisiei și SEAE să sprijine autoritățile naționale în integrarea artelor și a culturii în programele școlare și în activitățile extrașcolare pentru a îmbogăți experiențele educaționale și de învățare ale cursanților din țările terțe;
43. consideră că guvernele naționale – și autoritățile lor naționale, regionale sau locale competente – trebuie să comunice cu copiii într-un mod adaptat acestora pentru a le explica măsurile luate pentru a limita răspândirea COVID-19 cu scopul de a-i sensibiliza cu privire la efectele, riscurile și pericolele generate de COVID-19 și a-i informa cu privire la drepturile lor;
44. subliniază importanța dobândirii de competențe, în special prin învățarea cu prezență fizică, care să le permită copiilor să progreseze de-a lungul vieții, de exemplu în ceea ce privește relațiile personale, competențele de studiu, empatia și cooperarea; subliniază importanța accesului copiilor la joacă și la activități recreative ca element-cheie al dezvoltării lor, astfel cum se recunoaște la articolul 31 din Convenția cu privire la drepturile copilului a ONU; solicită să se ia măsuri pentru ca copiii să poată beneficia mai bine de activitățile recreative și culturale, atât ca drepturi în sine, cât și ca mijloc de îmbunătățire a sănătății mintale și a bunăstării generale a copiilor;
45. solicită din nou tuturor statelor membre ale ONU care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, subliniind, în același timp, că este important ca acest instrument de bază pentru drepturile omului să fie utilizat în mod eficient în întreaga lume;
46. subliniază necesitatea de a evalua, urmări și monitoriza în mod adecvat impactul inițiativelor puse în aplicare în timpul crizei, pentru a identifica lacunele și neajunsurile și a determina modul în care acestea pot fi evitate;
47. se angajează să introducă educația ca subiect central al discuțiilor din cadrul lucrărilor delegațiilor parlamentare, în special prin intermediul adunărilor parlamentare paritare, cum ar fi Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE;
48. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Îndeosebi Observația generală nr. 5 privind măsurile generale de punere în aplicare a Convenției cu privire la drepturile copilului; nr. 6 privind tratamentul copiilor neînsoțiți și separați în afara țării lor de origine; nr. 10 privind drepturile copiilor în justiția juvenilă; nr. 12 privind dreptul copilului de a fi ascultat; nr. 13 privind dreptul copilului de a nu fi supus niciunei forme de violență; nr. 14 privind dreptul copilului de a i se acorda prioritate interesului superior; nr. 15 privind dreptul copilului de a se bucura de cel mai înalt standard de sănătate posibil; și nr. 16 privind obligațiile statului în ceea ce privește impactul sectorului afacerilor asupra drepturilor copiilor.
Comunicatul de presă din 19 iunie 2020 al Europol intitulat „Exploiting isolation: sexual predators increasingly targeting children during COVID pandemic”.
Obținerea independenței economice a femeilor prin antreprenoriat și activități independente
197k
65k
Rezoluția Parlamentului European din 3 mai 2022 referitoare la obținerea independenței economice a femeilor prin antreprenoriat și activități independente (2021/2080(INI))
– având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 21 alineatul (1), articolul 23 și articolul 33 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O strategie pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitală” (COM(2020)0103),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Agenda europeană pentru competențe în scopul promovării competitivității durabile, a echității sociale și a rezilienței” (COM(2020)0274),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101),
– având în vedere studiul din 2020 al Direcției Generale Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie din cadrul Comisiei intitulat „Women in the Digital Age”,
– având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la factorii externi care reprezintă obstacole în calea antreprenoriatului femeilor europene(1),
– având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la egalitatea de gen și capacitarea femeilor în era digitală(2),
– având în vedere rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la capacitarea economică a femeilor în sectoarele publice și private din UE(3),
– având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la capacitarea femeilor și a fetelor prin sectorul digital(4),
– având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la eliminarea decalajului digital dintre femei și bărbați: participarea femeilor la economia digitală(5),
– având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la perspectiva de gen în perioada crizei COVID-19 și după această criză(6),
– având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la Strategia UE privind egalitatea de gen(7),
– având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la promovarea egalității de gen în învățământul și carierele din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM)(8),
– având în vedere studiul intitulat „The Professional Status of Rural Women in the EU” (Statutul profesional al femeilor din mediul rural la nivelul UE) publicat în mai 2019 de către Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Direcției Generale Politici Interne,
– având în vedere studiul intitulat „Enhancing Women’s Economic Empowerment through Entrepreneurship and Business Leadership in OECD Countries” (Creșterea nivelului de emancipare economică a femeilor prin antreprenoriat și conducere în cadrul întreprinderilor în țările OCDE), publicat de Direcția pentru Ocuparea Forței de Muncă, Muncă și Afaceri Sociale a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 2014,
– având în vedere studiul intitulat „International Survey of Adult Financial Literacy” (Studiu internațional privind alfabetizarea financiară a adulților), publicat de OCDE în 2020,
– având în vedere capitolul 2 din studiul intitulat „The Missing Entrepreneurs 2019: Policies for Inclusive Entrepreneurship” (Lipsa antreprenorilor 2019: politici pentru un antreprenoriat incluziv), publicat de OCDE în decembrie 2019,
– având în vedere indicele egalității de gen al Institutului European pentru Egalitatea de Gen (IEEG),
– având în vedere articolul 6 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,
– având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD),
– având în vedere tabloul de bord „Femeile în domeniul digital”,
– având în vedere studiul intitulat „Women’s entrepreneurship and self-employment, including aspects of gendered Corporate Social Responsibility” publicat în luna mai a anului 2020 de către Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Direcției Generale Politici Interne,
– având în vedere studiul intitulat „Funding women entrepreneurs – How to empower growth” publicat de Innovation Finance Advisory din cadrul Băncii Europene de Investiții în iunie 2020,
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A9-0096/2022),
A. întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală și un obiectiv esențial al UE și o condiție necesară de bază pentru ca femeile și fetele să-și exercite pe deplin de drepturile omului și întrucât aceasta este esențială pentru autonomizarea lor, pentru dezvoltarea întregului lor potențial și pentru realizarea unei societăți sustenabile și incluzive; întrucât discriminarea de gen bazată pe stereotipuri și inegalități, combinată cu discriminarea intersecțională pe motive, printre altele, de sex, rasă, origine etnică sau socială, dizabilități, orientare sexuală, identitate de gen sau exprimare de gen are consecințe sociale și economice negative și are un impact asupra modului în care femeile reacționează la provocări, inclusiv în ceea ce privește antreprenoriatul și exercitarea unei activități independente;
B. întrucât antreprenoriatul feminin stimulează emanciparea și capacitarea femeilor; întrucât, în perioada 2014-2018, venitul anual median pentru antreprenorii cu normă întreagă a fost egal pentru bărbați și femei(9); întrucât independența și capacitarea economică a femeilor este esențială pentru realizarea drepturilor lor și a egalității de gen și includ capacitatea de a participa în mod egal pe piețele muncii, accesul și controlul asupra resurselor de producție, controlul asupra timpului, vieții și corpului lor, dezvoltarea personală și o participare de substanță la procesul decizional economic la toate nivelurile; întrucât promovarea independenței economice necesită stimularea spiritului antreprenorial și a activităților independente ale femeilor și trebuie însoțită de măsuri adecvate pentru a asigura participarea egală a femeilor pe piața muncii, remunerarea egală pentru muncă egală sau muncă de valoare egală, accesul la muncă decentă și partajarea și recunoașterea responsabilităților casnice și de îngrijire;
C. întrucât femeile reprezintă cel mai valoroasă și mai mare sursă de potențial antreprenorial și de conducere neexploatat din Europa; întrucât, în perioada 2014-2018, probabilitatea de a-și înființa propria afacere a fost de două ori mai mare pentru femeile din OCDE decât pentru cele din UE(10); întrucât antreprenoarele și lucrătoarele independente reprezintă o sursă insuficient utilizată pentru creșterea economică sustenabilă, crearea de locuri de muncă și potențialul de inovare, și întrucât promovarea acestei surse este un instrument important în promovarea autonomizării și independenței economice a femeilor; întrucât capacitarea economică a femeilor stimulează productivitatea și sporește diversificarea economică și egalitatea veniturilor; întrucât activitatea independentă trebuie să fie recunoscută ca o formă de muncă care contribuie la crearea de locuri de muncă și la reducerea șomajului; întrucât studiile arată că femeile au adesea un stil de management și de conducere diferit de cel al bărbaților și că diversitatea de gen în cadrul echipelor este benefică pentru societate și economie(11); întrucât susținerea antreprenoarelor și a femeilor care desfășoară o activitate independentă ar crește și competitivitatea UE, drept pentru care toate activitățile antreprenoriale care creează locuri de muncă și venituri și, implicit, valoare adăugată pentru întreprinderi și societate, ar trebui promovate de UE și de statele sale membre;
D. întrucât femeile din regiunile rurale și defavorizate sunt mai susceptibile să se implice în activități antreprenoriale și independente decât cele din regiunile urbane și prospere din punct de vedere economic(12); întrucât oportunitățile de ocupare a forței de muncă pentru femeile din zonele rurale din UE sunt mai reduse comparativ cu cele ale bărbaților din zonele rurale și ale femeilor din zonele urbane; întrucât ponderea femeilor care desfășoară o activitate independentă în zonele rurale este ușor mai mare decât cea din totalul zonelor; întrucât 30 % dintre exploatațiile agricole din UE sunt conduse de femei cu statut de lucrătoare independente(13);
E. întrucât reprezentarea slabă a femeilor printre antreprenori ar trebui considerată o sursă neexploatată de inovare și dezvoltare, în special în contextul transformărilor verde și digitală ale Europei, precum și al redresării sale economice în urma crizei provocate de COVID-19; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat disproporționat femeile, în special pe cele care lucrează în locuri de muncă precare, în sectoare feminizate și în economia informală, având un impact economic și ocupațional semnificativ asupra lor datorită creșterii responsabilităților de îngrijire și casnice, a accesului restricționat la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente (SSRD), precum și a violenței și hărțuirii de gen; întrucât economia europeană are potențialul de a beneficia de o creștere a PIB-ului cu 16 miliarde EUR încurajând mai multe femei să intre pe piața muncii din domeniul digital; întrucât îmbunătățirea egalității de gen și capacitarea antreprenoarelor sunt esențiale pentru accelerarea și consolidarea redresării europene;
F. întrucât Uniunea Europeană a rămas în urma SUA și a Chinei în domeniul dezvoltării tehnologiilor, de exemplu în sectorul inteligenței artificiale și al tehnologiilor blockchain; întrucât, în aprilie 2021, startup-urile cu cea mai mare valoare la nivel mondial erau, în majoritate, chineze și americane; întrucât Uniunea Europeană ar trebui să recunoască și să sprijine capacitățile de inovare ale femeilor europene în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiilor;
G. întrucât femeile constituie doar 34,4 % dintre lucrătorii independenți din UE și 30 % dintre antreprenorii cu startup-uri, confirmând că cea mai mare disparitate de gen în activitatea antreprenorială există în țările cu venituri ridicate din Europa și America de Nord(14); întrucât numai 34 % dintre funcțiile de conducere din UE sunt ocupate de femei(15); întrucât experiența anterioară în funcții de conducere conferă persoanelor competențele și încrederea necesare pentru a fi proprietarii propriei afaceri(16); întrucât lipsa protecției sociale, cum ar fi concediul plătit de boală, de maternitate, de paternitate și pentru creșterea copilului plătite, poate fi problematică pentru lucrătoarele independente în mai multe state membre; întrucât femeile care desfășoară activități independente sunt mai expuse riscului de a ajunge în sărăcie;
H. întrucât înființarea și administrarea unei întreprinderi este complexă în UE din cauza diferitelor cerințe și proceduri birocratice și administrative, ceea ce reprezintă un obstacol în calea încurajării unui număr mai mare de femei să devină antreprenoare; întrucât femeile se confruntă cu obstacole diferite față de bărbați, în special de natură economică, legislativă și socială, în contextul antreprenoriatului; întrucât aceste obstacole se configurează în jurul stereotipurilor de gen care contribuie la segregarea de gen în educație, la lipsa unei formări specifice, la un nivel mai scăzut de încredere antreprenorială, la un acces mai redus la informații, la sprijin financiar și guvernamental și la mai puține instrumente pentru rețelele sociale și de afaceri, prejudecăți de gen și dificultăți în concilierea vieții profesionale cu viața de familie, din cauza lipsei infrastructurilor de îngrijire, în special a serviciilor de îngrijire a copiilor, precum și din cauza stereotipului că femeile sunt cele care se ocupă de cea mai mare parte a activităților de îngrijire și casnice; întrucât femeile sunt mai susceptibile decât bărbații să raporteze că programul de lucru flexibil reprezintă motivația lor de a se implica în activități antreprenoriale și independente(17); întrucât spiritul antreprenorial al femeilor și activitățile independente pot constitui un instrument valoros pentru concilierea vieții profesionale cu viața personală; întrucât, în perioada 2014-2018, doar 34,5 % dintre femeile din UE și 37,7 % dintre femeile din OCDE considerau că dețin competențele și cunoștințele necesare pentru a-și începe propria afacere; întrucât femeile sunt cu aproape 10 % mai susceptibile să declare că se tem de eșec decât bărbații(18); întrucât există un decalaj între femei și bărbați în ceea ce privește alfabetizarea financiară; întrucât acest decalaj constituie o barieră pentru femei în calea accesului la finanțare și, în general, le împiedică să se implice cu încredere în activități economice și financiare(19);
I. întrucât structurile și stereotipurile dăunătoare perpetuează inegalitatea; întrucât rolurile și stereotipurile tradiționale de gen influențează în continuare repartizarea sarcinilor între femei și bărbați acasă, la școală, la locul de muncă și în societate; întrucât activitățile neremunerate de îngrijire și activitățile casnice sunt efectuate preponderent de femei, ceea ce are un impact asupra ocupării forței de muncă și a evoluției în carieră și contribuie la disparitatea salarială de gen și diferența de pensii între femei și bărbați; întrucât măsurile privind echilibrul între viața profesională și cea privată, cum ar fi Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, trebuie transpuse urgent și corespunzător de către statele membre și completate cu măsuri suplimentare pentru a implica mai mulți bărbați în munca neremunerată;
J. întrucât accesul la rețele, mentoratul și promovarea antreprenoarelor ca modele de urmat sunt importante pentru a încuraja femeile să se gândească la o carieră în antreprenoriat și pentru a crește gradul de emancipare economică a femeilor; întrucât diversitatea modelelor de urmat poate atrage femei din medii diferite;
K. întrucât unele întreprinderi private au inclus în cadrul strategiilor lor de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) acțiuni precum mentoratul, networkingul și sprijinul pentru a spori accesul femeilor la finanțare și la tehnologie cu scopul de a susține antreprenoriatul în rândul femeilor;
L. întrucât statisticile arată că antreprenoarele întâmpină mai multe dificultăți decât bărbații în a obține finanțare și capital; întrucât companiile conduse de femei continuă să reprezinte doar o mică parte a celor care beneficiază de investiții; întrucât echipele fondatoare formate exclusiv din bărbați au primit 93 % din capitalul investit în companiile europene de tehnologie în 2018(20); întrucât doar 32 % din fondurile cu capital de risc au fost alocate companiilor care au cel puțin o femeie în funcții de conducere(21); întrucât inovațiile femeilor sunt mai rar identificate și recunoscute ca fiind inovații și idei promițătoare; întrucât, în pofida sprijinului financiar mai scăzut acordat companiilor conduse de femei din regiunea Europei Centrale și de Est, depășesc cu 96 % în performanță companiile înființate de bărbați în ceea ce privește productivitatea capitalului(22);
M. întrucât datele arată că antreprenoarele generează mai multe venituri, chiar dacă au o susținere financiară mai redusă;
N. întrucât doar 10 % dintre investitorii providențiali din Europa sunt femei(23) și femeile sunt subreprezentate în special în rândul investitorilor de capital privat în domeniul digitalizării; întrucât doar 10 % dintre toate posturile de conducere din firmele de investiții private și capital de risc de pe plan mondial(24) sunt ocupate de femei; întrucât mai multe studii arată că managerii de investiții tind să acorde capital și să angajeze persoane care le seamănă, ceea ce care dezavantajează clar femeile, în special pe cele care provin din medii diferite și care se confruntă cu discriminare intersecțională, pe motive de origine rasială, etnică sau socioeconomică, printre altele; întrucât firmele de capital de risc cu parteneri femei sunt de două până la trei ori mai susceptibile să investească în întreprinderi conduse de femei(25); întrucât absența femeilor în funcții de decizie în firmele de capital de risc este una dintre sursele principale ale deficitului persistent de finanțare pentru companiile conduse de femei la nivelul UE(26); întrucât o altă cauză majoră a disparității persistente de finanțare pentru companiile conduse de femei în UE este faptul că femeile sunt mai puțin înclinate decât bărbații să recurgă finanțare externă, cum ar fi împrumuturile bancare, capitalul de risc sau finanțarea prin programe de stat, recurgând în schimb la autofinanțare prin economii personale sau finanțare de la membrii familiei(27); întrucât luarea unor măsuri pentru a asigura o reprezentare echitabile a femeilor și a dezvolta un ecosistem financiar cu echilibru de gen, creând un mediu mai favorabil la nivelul UE și asigurând resurse bugetare suficiente, este fundamentală pentru crearea atât a condițiilor de finanțare necesare, cât și a rețelei esențiale de investitoare pentru ca întreprinderile conduse de femei să prospere;
O. întrucât șase state membre au creat 11 fonduri private pentru a acoperi deficitul de finanțare a antreprenoarelor, care iau în considerare aspectele de gen în cadrul criteriilor de investiții pentru a susține diversitatea; întrucât unele dintre aceste fonduri au beneficiat de sprijin național sau din partea UE, ceea ce demonstrează rolul important al politicilor publice în promovarea antreprenoriatului(28);
P. întrucât măsurarea efectivă a antreprenoriatului în UE întâmpină o serie de dificultăți;
Q. întrucât mai puțin de 8 % dintre directorii generali ai companiilor de prim rang sunt femei;
R. întrucât, în 2018, 59 % dintre oamenii de știință și inginerii din UE erau bărbați și doar 41 % erau femei, diferența fiind de 18 %(29); întrucât normele sociale, stereotipurile, descurajarea culturală și așteptările genderizate în ceea ce privește alegerea carierei, care sunt adesea consolidate prin conținutul educațional și programele școlare, se numără printre principalii factori care determină segregarea de gen în învățământul superior și pe piața muncii;
S. întrucât este esențial ca Europa să aibă un număr egal de antreprenori și antreprenoare pentru a asigura diversificarea conținutului și a produselor; întrucât, în perioada 2014-2018, probabilitatea ca startup-urile conduse de femei din UE să ofere noi produse și servicii era aceeași cu cele conduse de bărbați(30), arătând că femeile și bărbații trebuie considerați ca având aceeași performanță în inovare; întrucât încurajarea mai multor femei să devină antreprenoare poate crește calitatea și diversitatea inovațiilor, produselor și serviciilor;
T. întrucât Rețeaua europeană a ambasadoarelor antreprenoriatului a organizat până în prezent peste 650 de reuniuni la nivel național, la care au participat peste 61 000 de potențiale antreprenoare; întrucât ambasadoarele rețelei au sprijinit crearea a peste 250 de noi întreprinderi conduse de femei, precum și a mai multor cluburi de networking și de sprijinire a afacerilor, destinate femeilor(31);
U. întrucât, în 2020, numărul persoanelor care cunoșteau pe cineva care a închis o afacere a fost mai mare decât numărul persoanelor care cunoșteau pe cineva care a înființat o afacere(32), ceea ce reamintește de importanța de a cultiva un teren fertil pentru orice tip de antreprenoriat și de a rămâne în legătură cu alte economii, de a menține atenția orientată spre noi oportunități și de a proteja locurile de muncă ale viitorului;
V. întrucât disparitatea salarială de gen la nivelul UE se ridică la 14,1 % și nu s-a modificat decât foarte puțin în ultimul deceniu; întrucât 24 % din disparitatea salarială de gen este cauzată de suprareprezentarea femeilor în sectoare în care remunerarea este relativ scăzută, cum ar fi îngrijirea, sănătatea și educația;
W. întrucât pentru antreprenoriat sunt necesare cunoștințe și abilități tehnice specifice; întrucât creșterea nivelului de educație al femeilor și fetelor contribuie la capacitarea lor economică și la o creștere economică mai incluzivă; întrucât educația, perfecționarea și recalificarea pe tot parcursul vieții, în special pentru a ține pasul cu transformările tehnologice și digitale rapide, le multiplică oportunitățile profesionale și este importantă pentru sănătatea, starea de bine și calitatea vieții femeilor și fetelor;
X. întrucât antreprenoriatul ar trebui să fie accesibil tuturor femeilor, inclusiv femeilor cu dizabilități, femeilor în vârstă și celor cu origine rasială sau etnică minoritară; întrucât femeile cu dizabilități pot întâmpina mai multe dificultăți în a iniția o afacere proprie; întrucât antreprenoriatul în rândul femeilor în vârstă nu este promovat, deși ar trebui considerat un valoros potențial neutilizat de creștere economică; întrucât promovarea antreprenoriatului în rândul femeilor migrante poate oferi oportunități importante pentru integrarea lor pe piața muncii și le poate promova independența economică și capacitarea,
Programele, educația și dobândirea de competențe în domeniul antreprenoriatului
1. subliniază că antreprenoriatul în rândul femeilor contribuie la creșterea independenței lor economice, iar autonomizarea femeilor este o precondiție esențială pentru a edifica societăți caracterizate prin egalitatea de gen și ar trebui încurajată și promovată la nivelul întregii UE; ia act de faptul că independența economică a femeilor le permite să participe în mod egal la piața forței de muncă, le oferă control asupra resurselor de producție și le crește participarea la procesul de luare a deciziilor economice la toate nivelurile, precum și capacitatea și autodeterminarea și economică, esențiale pentru realizarea drepturilor femeilor și a egalității de gen; subliniază că toate femeile care vor să desfășoare activități antreprenoriale ar trebui să fie încurajate să facă acest pas, deoarece înființarea unei afaceri creează locuri de muncă și venituri și, prin urmare, valoare adăugată pentru întreprinderi și pentru întreaga societate; invită Comisia să-și intensifice eforturile în vederea creșterii gradului de încadrare în muncă a femeilor în Europa și să faciliteze accesul acestora pe piața muncii, oferind, inclusiv, mai multe stimulente pentru promovarea antreprenoriatului în rândul femeilor; salută propunerea de directivă a Comisiei privind transparența plăților;
2. regretă faptul că femeile nu înființează și nu conduc întreprinderi în aceeași măsură ca bărbații; îndeamnă statele membre să introducă reforme favorabile afacerilor pentru a promova egalitatea și creșterea antreprenoriatului feminin; solicită ca nevoile femeilor și participarea acestora pe piața muncii, precum și segregarea orizontală și verticală a pieței muncii să fie examinate îndeaproape la nivelul UE;
3. salută inițiativele Comisiei cum ar fi Women TechEU și Women Leadership Programme, desfășurate de Consiliul European pentru Inovare, precum și crearea de diverse rețele europene pentru antreprenoare; îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze mai activ astfel de inițiative, concentrându-se asupra potențialului de creștere sustenabilă al UE, și să sprijine realizările antreprenoarelor în toată diversitatea lor; încurajează Comisia să consolideze rețelele axate pe antreprenoriatul femeilor la nivel european, pentru a stimula inovarea și cooperarea între rețelele naționale, europene și internaționale; ia act de faptul că o cooperare transfrontalieră mai mare între antreprenoare poate consolida piața internă a Uniunii Europene;
4. invită Comisia și statele membre să includă parteneriatele public-privat printre inițiativele lor, deoarece companiile private pot juca un rol important de consilieri și pot transmite competențe relevante și specializate antreprenoarelor; îndeamnă Comisia să faciliteze crearea de rețele paneuropene dedicate antreprenoarelor și să sprijine cooperarea acestora; invită Comisia să elaboreze programe care să încurajeze creativitatea în domeniul inovării pentru a stimula antreprenoriatul pe piața muncii și să se asigure că femeile pot aduce valoare adăugată societății;
5. subliniază că relațiile de mentorat dintre antreprenorii experimentați și cei începători pot fi benefice pentru ambele părți și pot contribui la creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește antreprenoriatul, la combaterea îndoielilor legate de riscurile din sectorul antreprenorial și la promovarea schimbului de informații și a consilierii în rândul antreprenoarelor;
6. evidențiază necesitatea și importanța recunoașterii și promovării antreprenoarelor și investitoarelor ca modele de urmat și mentori, precum și a asigurării faptului că aceste modele de urmat reprezintă femeile în toată diversitatea lor; ia act, în acest sens, de Premiul UE pentru femeile inovatoare 2021 și de Rețeaua europeană a ambasadoarelor antreprenoriatului, care încurajează femeile să se gândească la o carieră în antreprenoriat; solicită Comisiei să facă cunoscute antreprenoarele și investitoarele remarcabile ca modele de urmat prin lansarea unei campanii la nivel european de sensibilizare cu privire la potențialul antreprenoriatului, care să vizeze în principal femeile, și prin efectuarea studii de caz cu privire la antreprenoare;
7. solicită Comisiei să elaboreze o strategie în cooperare cu statele membre pentru a asigura reprezentarea semnificativă a tuturor femeilor din medii diverse în funcțiile de decizie, însoțită de acțiuni și politici specifice pentru promovarea capacitării lor economice; solicită ca toate măsurile privind antreprenoriatul în rândul femeilor să includă o perspectivă intersecțională, pentru a garanta că toate femeile beneficiază de ajutorul și sprijinul de care au nevoie și că nicio femeie nu este lăsată în urmă;
8. salută programele publice și private de antreprenoriat destinate femeilor în statele membre, care includ elemente de relaționare, mentorat, formare, coaching, consiliere și servicii profesionale de asistență în domeniul juridic și financiar, pentru a susține și a consilia antreprenoarele și pentru a promova independența lor economică; ia act de faptul că rapoartele și mărturiile disponibile public în șapte state membre sugerează că aceste programe au un impact pozitiv; invită insistent Comisia și IEEG să colecteze date defalcate pe genuri din toate statele membre și să analizeze impactul programelor de antreprenoriat destinate femeilor; invită Comisia și statele membre să facă publice cele mai bune practici, cu scopul de a consolida și a crește ponderea antreprenoarelor și lucrătoarelor independente la nivelul UE; invită statele membre să promoveze o strategie de formare elaborată adecvat pentru a oferi diferite niveluri de formare, de la sensibilizare și informare până la formare specializată și avansată și să recunoască diferitele oportunități și constrângeri ale mediului de afaceri specific și gama largă de caracteristici și nevoi ale antreprenoarelor, acordând o atenție deosebită echilibrului dintre viața profesională și cea privată; subliniază că trebuie înființat un ghișeu unic care să ofere, de exemplu, cursuri și formare într-o gamă largă de discipline, cum ar fi contabilitatea și marketingul pentru antreprenorii care au experiență sau calificări reduse sau deloc; remarcă faptul că această inițiativă care poate încuraja mai multe femei să devină antreprenoare;
9. invită Comisia și IEEG să pună la dispoziție statistici actualizate și comparabile în vederea analizării importanței economice a antreprenorilor și a lucrătorilor independenți, precum și a diferitelor categorii în rândul acestora în ceea ce privește industria și genul, cu scopul de a identifica ponderea antreprenoarelor și lucrătoarelor independente; își reiterează solicitările adresate Comisiei și statelor membre de a îmbunătăți colectarea de date, statisticile, cercetările și analizele defalcate pe genuri, în special în ceea ce privește participarea femeilor pe piața forței de muncă și în domenii precum ocuparea informală a forței de muncă, antreprenoriatul, accesul la finanțare și la serviciile de asistență medicală, munca neremunerată, sărăcia și impactul sistemelor de protecție socială; reamintește rolul IEEG în acest sens și invită Comisia să utilizeze datele respective pentru a implementa efectiv evaluările impactului de gen al politicilor și programelor sale, precum și ale altor agenții și instituții ale UE;
10. solicită, în special, o mai bună promovare orientată spre femei a disciplinelor STIM, a educației digitale și a alfabetizării financiare, pentru a combate stereotipurile dominante în educație, formare, programele școlare și orientarea carierei; solicită să se ia măsuri pentru ca mai multe femei să pătrundă în aceste sectoare, ceea ce ar permite o mai mare diversitate a stilurilor de management și de conducere, aducând o valoare adăugată acestor sectoare și contribuind la dezvoltarea lor; subliniază importanța lărgirii orizontului antreprenorial al femeilor, pentru a include mai multe sectoare pe lângă STIM și TI și pentru a promova diverse forme de antreprenoriat; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru creșterea diversificării antreprenoriatului și să promoveze forme sociale și colective de antreprenoriat în rândul femeilor; salută formarea, cercetarea și studiile specializate în antreprenoriat; subliniază importanța promovării educației și a carierelor financiare pentru femei, pentru a susține dezvoltarea unei rețele fiabile de investitoare și evidențiază, în același timp, necesitatea de a capacita femeile pentru a fi economic independente și a prospera ca antreprenori;
11. regretă că femeile sunt subreprezentate în pozițiile de conducere și subliniază că trebuie promovată egalitatea între bărbați și femei la toate nivelurile procesului decizional în domeniul afacerilor și al managementului; solicită accelerarea negocierilor pentru Directiva privind femeile în consiliile de administrație; subliniază necesitatea de a oferi informații mai multe și mai bune cu privire la antreprenoriat, ca opțiune de carieră atractivă, atât pentru femeile tinere aflate pe băncile școlii, cât și pentru femeile neîncadrate în muncă care intenționează să înceapă să lucreze sau să se reîncadreze în muncă; invită Comisia să promoveze programe de susținere a antreprenoriatului pentru persoanele în vârstă și observă că acestea pot ajunge la femeile care sunt excluse de pe piața muncii; subliniază că trebuie promovate politici de stimulare a întreprinderilor cu creștere puternică, precum și creșterea și dezvoltarea întreprinderilor mijlocii sau mai mari, pentru ca mai multe femei să devină antreprenoare și pentru a sprijini creșterea durabilă; solicită statelor membre și Comisiei să crească în continuare gradul de conștientizare cu privire la politicile de sprijin în rândul antreprenoarelor și să reducă obstacolele birocratice și administrative în ceea ce privește accesul la programele destinate promovării antreprenoriatului; salută eforturile de a încuraja sprijinul experților și al consultanților care, ca mentori, pot crește încredere a antreprenoarelor și le pot ghida pe tot parcursul procesului antreprenorial, ținând seama de toate elementele implicate, printre care aspecte normative, fiscale, administrative, economice, contabile, juridice, formale, legate de muncă și de selecția personalului;
12. consideră că trebuie recunoscut potențialul antreprenorial al femeilor în toate sectoarele și în toate domeniile educației, inclusiv în cele în care predomină femeile, de exemplu, în domeniul sănătății și al învățământului; subliniază necesitatea de a oferi oportunități suplimentare de formare și reconversie profesională pentru salariați și pentru persoanele care trec de la angajare la desfășurarea unei activități independente; invită Comisia să promoveze învățarea pe tot parcursul vieții pentru toți; subliniază că dimensiunea antreprenorială trebuie recunoscută, de asemenea, în toate programele pentru tineret de la nivel european; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să investească în programe de recalificare și de creștere a nivelului de competențe destinate femeilor care desfășoară activități independente și antreprenoarelor, punând un accent special pe recalificare prin alfabetizarea financiară;
Accesul la capital
13. evidențiază necesitatea de a recunoaște antreprenoriatul și activitățile independente ale femeilor ca fiind cazuri de investiții profitabile și ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă;
14. invită statele membre și Comisia să ridice nivelul de conștientizare și să faciliteze accesul antreprenoarelor și al lucrătoarelor independente la finanțare, inclusiv la forme alternative de finanțare, asigurându-se că fondurile există și că ajung la destinatare; constată că antreprenoarele sunt mai predispuse să utilizeze surse alternative, cum ar fi finanțarea participativă bazată pe creditare și platformele de finanțare; constată că, în anumite cazuri, microcreditele s-au dovedit a avea succes în motivarea mai multor femei să-și înceapă propria afacere; recunoaște impactul politicilor de finanțare și efectele pozitive pe care îl pot avea asupra femeilor; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să utilizeze fondurile structurale europene existente pentru a viza femeile antreprenoare și lucrătoarele independente și pentru a le promova; îndeamnă Comisia să creeze o rețea europeană a investitorilor atenți la dimensiunea de gen; consideră că o astfel de rețea va putea oferi companiilor conduse de femei legături, rețele și oportunități de finanțare relevante; subliniază necesitatea unor campanii de conștientizare și de informare cu privire la posibilitățile actuale și viitoare de finanțare din partea UE pentru antreprenoare, pentru a oferi sprijin personalizat proprietarelor de afaceri și antreprenoarelor și pentru a crește vizibilitatea femeilor lideri, astfel încât acestea să poată oferi modele de urmat mai puternice și să poată dizolva stereotipurile actuale; invită insistent Comisia să stabilească un plan de acțiune privind antreprenoriatul femeilor în cadrul „Small Business Act” și, ca parte a acestuia, să organizeze un eveniment paneuropean privind antreprenoriatul, inovarea și investițiile, care să reunească oameni de știință, antreprenori, startup-uri și, în primul rând, investitori privați, pentru a stimula crearea de noi oportunități de afaceri pentru femei;
15. salută eforturile depuse de fondurile de investiții private dedicate care includ criterii de gen la evaluarea investițiilor, cu scopul de a aborda subfinanțarea întreprinderilor conduse de femei; invită Comisia să sprijine programele de coinvestiții cu fonduri cu capital de risc și investitori providențiali ale căror investiții pun accentul pe femei și pe programele de mentorat pentru antreprenoare; consideră că aceasta ar fi o acțiune puternică pentru ca ecosistemul să crească din temelie;
16. salută fondurile publice și private care pun în aplicare politici privind egalitatea de gen, diversitatea și incluziunea; ia act, în acest sens, de inițiativa privind angajamentul în materie de diversitate, care este prima inițiativă din lume în care fondurile private s-au angajat să măsoare și să urmărească reprezentarea genurilor și să raporteze anual și public constatările lor;
17. subliniază rolul important al microcreditelor în îmbunătățirea incluziunii financiare a femeilor, prin depășirea barierelor de piață și a barierelor sociale de pe piețele financiare; observă că avantajul microfinanțării este că oferă antreprenoarelor posibilitatea de a dispune de stimulente puternice pentru crearea unei afaceri sustenabile, deoarece trebuie să ramburseze împrumutul, iar acest instrument este conceput special pentru nevoile persoanelor care întâmpină dificultăți în obținerea accesului la credite convenționale;
18. invită Comisia și statele membre să urmărească și să monitorizeze sistematic date defalcate pe genuri în întreaga Uniune, pentru a asigura date de înaltă calitate privind programele de finanțare ale UE și naționale; reamintește, de asemenea, importanța de a colecta date privind egalitatea pentru a obține informații cu privire la experiențele legate de discriminarea intersecțională și evidențiază că aceasta ar putea constitui baza unor decizii politice mai potrivite în viitor și a creșterii independenței economice a femeilor; ia act de faptul că dimensiunea antreprenoriatului în rândul femeilor trebuie recunoscută în elaborarea politicilor care vizează întreprinderile și IMM-urile, pentru a asigura un cadru politic adecvat care să sprijine mai mult antreprenoriatul în rândul femeilor și inovarea prin diversitate;
Un cadru mai bun pentru femeile antreprenor
19. solicită statelor membre să pună în aplicare recomandarea Consiliului din 2019 privind asigurarea accesului efectiv la sistemele de protecție socială și la drepturi, inclusiv la pensii și concedii pentru toți lucrătorii independenți și punerea în aplicare a tuturor principiilor stabilite în Pilonul european al drepturilor sociale ca modalitate de a asigura nediscriminarea și de a promova egalitatea de gen;
20. invită statele membre și Comisia să introducă abordarea integratoare a egalității de gen în toate etapele procesului de proiectare a măsurilor de sprijin pentru antreprenoare și să se consulte cu un grup divers de antreprenoare potențiale și actuale, pentru a se asigura că aceste măsuri de sprijin sunt aliniate și corespund așteptărilor și nevoilor lor;
21. subliniază că este necesară eliminare obstacolelor administrative pentru înființarea firmelor, astfel încât să fie mai atractiv pentru femei, inclusiv pentru imigrante, să devină antreprenoare sau lucrătoare independente; invită statele membre să aibă în vedere crearea unor pachete administrative standardizate care să fie urmate de antreprenori în fazele incipiente ale înființării unei întreprinderi; este de opinie că acest lucru va ușura sarcina administrativă în interacțiunile cu autoritățile locale, cum ar fi autoritățile fiscale, municipalitățile etc.;
22. subliniază necesitatea de a dezvolta ecosistemul european de inovare cu scopul de a capacita mai multe femei să creeze întreprinderi și inovații sustenabile și profitabile pentru a consolida competitivitatea UE, creșterea economică și crearea de locuri de muncă;
23. solicită Comisiei să pună în aplicare fără întârziere măsurile prevăzute în Comunicarea privind o mai bună legiferare, precum și în strategia sa dedicată IMM-urilor;
24. subliniază necesitatea ghidării și a unor formulare, proceduri și procese simplificate, pentru a ajuta lucrătoarele independente să se descurce cu reglementările, de exemplu, în cazul în care desfășoară activități de export; constată că microîntreprinderile și IMM-urile, în special, se confruntă deja cu insuficiența resurselor pentru a aplica și a gestiona obligațiile de conformitate între statele membre; încurajează Comisia și statele membre să evalueze și, dacă este necesar, să îmbunătățească orientările și administrarea;
25. salută Agenda pentru o mai bună legiferare a Comisiei; consideră că intenția Comisiei de a pune în aplicare principiul numărului constant este un pas important către reducerea la minimum a sarcinilor administrative suportate de întreprinderi, inclusiv de start-up-uri și IMM-uri, astfel încât să fie mai atractiv pentru femei să devină antreprenoare sau lucrătoare independente;
26. solicită statelor membre să examineze posibilitatea creșterii stimulentelor fiscale sau a structurilor fiscale flexibile cu scopul de a îmbunătăți condițiile-cadru pentru antreprenoriat și activități independente; subliniază, de exemplu, că impozitarea antreprenorilor în etapele incipiente, impozitarea numai a veniturilor sau amânarea plății impozitului pentru a asigura capitalul pot să creeze condiții care să atragă femeile să devină antreprenoare sau lucrătoare independente;
27. evidențiază importanța echilibrului dintre viața profesională și viața privată, precum și a unor servicii sociale de bună calitate și la prețuri abordabile, ca o condiție esențială în cazul antreprenoarelor și al lucrătoarelor independente; recunoaște că antreprenoriatul și activitățile independente le oferă femeilor flexibilitatea necesară pentru a realiza un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată; recunoaște importanța distribuției echitabile a sarcinilor casnice și de îngrijire în realizarea echilibrului între viața profesională și cea privată, care este necesar pentru ca femeile să se angajeze în activități antreprenoriale sau independente; solicită Comisiei și statelor membre să asigure un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată, prin concedii de maternitate, de paternitate, de creștere a copilului și de îngrijire mai adecvate, printr-un program de lucru flexibil, prin asigurarea unor structuri de îngrijire a copiilor la locul de muncă și prin promovarea muncii la distanță; subliniază că programul de lucru și modelele de lucru din zonele rurale diferă considerabil de cele din zonele urbane și că este important să se ofere servicii de îngrijire a copiilor adaptate nevoilor specifice ale femeilor din diferite zone; invită statele membre și autoritățile regionale și locale să susțină cadrele sociale, cum ar fi cele pentru persoanele în vârstă sau dependente, și să prevadă dispoziții mai flexibile pentru îngrijirea copiilor și oportunități de concediu pentru creșterea copilului, deoarece acestea sunt esențiale pentru a încuraja și a permite mai multor femei să devină antreprenoare; invită statele membre să implementeze obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea, asigurând satisfacerea acestor nevoi prin investiții în servicii de îngrijire accesibile, la prețuri abordabile și de înaltă calitate și să le modernizeze, astfel încât femeile să nu fie nevoite să aleagă între familie și participarea pe piața forței de muncă; subliniază că facilitarea și îmbunătățirea în continuare a posibilităților femeilor de a începe o activitate de antreprenoriat pot avea un rol esențial în eliminarea disparității de gen în remunerare în statele membre; salută acțiunile întreprinse deja de unele state membre în această privință și le îndeamnă să asigure accesul la servicii de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung de calitate, să promoveze accesul lucrătorilor independenți la acestea și să transpună și să aplice rapid Directiva privind echilibrul între viața profesională și cea personală; solicită Comisiei o monitorizare efectivă a acesteia; recunoaște diferențele naționale în ceea ce privește politica socială și respectarea subsidiarității; subliniază că este în interesul statelor membre să promoveze modele de lucru favorabile familiei;
28. este îngrijorat de faptul că, în Raportul special nr. 10/21 intitulat „Integrarea perspectivei de gen în bugetul UE”, Curtea de Conturi a constatat că Comisia nu a realizat în mod adecvat integrarea perspectivei de gen și nu a utilizat suficient date și indicatori defalcați pe sexe; solicită Comisiei să implementeze bugetarea de gen, pentru a se asigura că femeile și bărbații beneficiază în mod egal de pe urma cheltuielilor publice, inclusiv în cadrul NextGenerationEU și în cadrul tuturor măsurilor de redresare economică;
o o o
29. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
OCDE, „The Missing Entrepreneurs - Policies for Inclusive Entrepreneurship” (Lipsa antreprenorilor – Politici pentru un antreprenoriat incluziv), editura OECD, Paris, 2019.
OCDE, „The Missing Entrepreneurs - Policies for Inclusive Entrepreneurship” (Lipsa antreprenorilor – Politici pentru un antreprenoriat incluziv), editura OECD, Paris, 2019.
Bajcar, B. and Babiak, J., „Gender Differences in Leadership Styles: Who Leads more Destructively?” (Diferențele de gen în stilurile de conducere: cine conduce mai distructiv?), a 34-a conferință IBIMA, Madrid, noiembrie 2019. https://www.researchgate.net/publication/337534934_Gender_Differences_in_Leadership_Styles_Who_Leads_more_Destructively
Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Parlamentului European, „The Professional status of rural women in the EU” (Statutul profesional al femeilor din mediul rural în UE), Bruxelles, mai 2019. https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2019/608868/IPOL_STU(2019)608868_EN.pdf
Global Entrepreneurship Monitor, Women’s Entrepreneurship 2020/21: Thriving Through Class (Antreprenoriatul feminin 2020/2021: prosperitate prin criză), Londra, 2021. https://gemconsortium.org/report/gem-202021-womens-entrepreneurship-report-thriving-through-crisis
Foss, L., Henry, C., Ahl, H. și Mikalsen, G., „Women’s entrepreneurship policy research: a 30-year review of the evidence” (Studiu privind politicile de antreprenoriat al femeilor: o analiză a datelor din ultimii 30 de ani), Small Business Economics, 53(2), p.409-429.
OCDE, „The Missing Entrepreneurs - Policies for Inclusive Entrepreneurship” (Lipsa antreprenorilor – Politici pentru un antreprenoriat incluziv), editura OECD, Paris, 2019.
OCDE, OECS/INFE 2020 International Survey of Adult Financial Literacy (Studiul internațional al OCDE/INFE privind alfabetizarea financiară a adulților), Editura OCDE, Paris, 2020.
Skonieczna, A. and Castellano, L., „Gender Smart Financing. Investing In and With Women: Opportunities for Europe” (O finanțare inteligentă din perspectiva genului: investițiile în femei și cu femeile- oportunități pentru Europa), European Economy Discussion Papers, nr. 129, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, iulie 2020.
Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, „Funding women entrepreneurs: How to empower growth” (Finanțarea antreprenoarelor: Modalități de stimulare a creșterii economice), 2018.
Women in VC, Experior Venture Fund and Unvconventional, „Funding in the CEE Region Through the Lens of Gender Diversity and Positive Impact” (Finanțarea în regiunea ECE din perspectiva diversității de gen și a impactului pozitiv), 2021.
International Finance Corporation, Moving Towards Gender Balance in Private Equity and Venture Capital (Către egalitatea de gen în investițiile private și capitalul de risc), International Finance Corporation, Washington DC, 2019.
Women in VC, Experior Venture Fund and Unvconventional, „Funding in the CEE Region Through the Lens of Gender Diversity and Positive Impact” (Finanțarea în regiunea ECE din perspectiva diversității de gen și a impactului pozitiv), online.
Comisia Europeană, Gender Smart Financing. Investing In and With Women: Opportunities for Europe (Finanțarea inteligentă din perspectiva genului. Investiții în femei și cu femeile: oportunități pentru Europa), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2020.
OCDE, „The Missing Entrepreneurs - Policies for Inclusive Entrepreneurship” (Lipsa antreprenorilor – Politici pentru un antreprenoriat incluziv), editura OCDE, Paris, 2021.
Eurofound, „Female entrepreneurship: Public and private funding” (Antreprenoriatul femeilor: finanațarea publică și privată), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2019.
OCDE, „The Missing Entrepreneurs - Policies for Inclusive Entrepreneurship” (Lipsa antreprenorilor – Politici pentru un antreprenoriat incluziv), editura OCDE, Paris, 2019.
Global Entrepreneurship Monitor, 2021/2022 Global Report - Opportunity Amid Disruption (Raport mondial - oportunități în situații de criză), GEM, London, 2022. https://www.gemconsortium.org/reports/latest-global-report
Inteligența artificială în era digitală
373k
122k
Rezoluția Parlamentului European din 3 mai 2022 referitoare la inteligența artificială în era digitală (2020/2266(INI))
– având în vedere articolele 4, 16, 26, 114, 169, 173, 179, 180, 181 și 187 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Comentariul general nr. 25 al Comitetului ONU pentru drepturile copilului din 2 martie 2021 privind drepturile copiilor în contextul mediului digital,
– având în vedere recomandarea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) privind etica inteligenței artificiale, adoptată de Conferința generală UNESCO în cadrul celei de-a 41-a sesiuni din 24 noiembrie 2021,
– având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(1) și Orientările privind o mai bună legiferare,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 privind Strategia UE privind drepturile copilului (COM(2021)0142),
– având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2021 referitoare la situația capabilităților de apărare cibernetică ale UE(2),
– având în vedere rezoluția sa din 15 decembrie 2021 referitoare la provocările și perspectivele regimurilor multilaterale de control al armelor de distrugere în masă și de dezarmare(3),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(4),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului „Europa digitală” și de abrogare a Deciziei (UE) 2015/2240(5),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa, de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1290/2013 și (UE) nr. 1291/2013(6),
– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2021 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii (COM(2021)0206),
– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind guvernanța datelor la nivel european (Legea privind guvernanța datelor) (COM(2020)0767),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1807 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană(7),
– având în vedere regulamentul (UE) 2021/697 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a Fondului european de apărare și de abrogare a Regulamentului (UE) 2018/1092(8),
– având în vedere Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale(9),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1173 al Consiliului din 13 iulie 2021 privind instituirea întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță și de abrogare a Regulamentului (UE) 2018/1488(10),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 25 aprilie 2018 intitulată „Inteligența artificială pentru Europa” (COM(2018)0237),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2018 intitulată „Planul coordonat privind inteligența artificială” (COM(2018)0795),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2019 intitulată „Cum construim încrederea cetățenilor într-o inteligență artificială centrată pe factorul uman” (COM(2019)0168),
– având în vedere Cartea albă a Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Inteligența artificială - O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (COM(2020)0065),
– având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 ianuarie 2021 intitulată „Îmbătrânirea: Promovarea solidarității și a responsabilității între generații” (COM(2021)0050);
– având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102) și cea din 5 mai 2021 intitulată „Actualizarea noii strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru redresarea Europei” (COM(2021)0350),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune în domeniul educației digitale pentru 2021-2027: Reforma sistemelor de educație și formare în era digitală” (COM(2020)0624),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 9 martie 2021 intitulată „Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital” (COM(2021)0118),
– având în vedere propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului din 15 septembrie 2021 de instituire a programului de politică pentru 2030 „Calea către deceniul digital” (COM(2021)0574),
– având în vedere studiul Comisiei din 28 iulie 2020 intitulat „European enterprise survey on the use of technologies based on artificial intelligence” („Studiu european în rândul întreprinderilor privind utilizarea tehnologiilor bazate pe inteligența artificială”),
– având în vedere studiul Comisiei din 26 noiembrie 2020 intitulat „Tehnologii de cloud computing eficiente din punct de vedere energetic și politici pentru o piață a cloud computingului favorabilă mediului”,
– având în vedere Raportul Comisei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European din 19 februarie 2020 privind implicațiile în materie de siguranță și răspundere ale inteligenței artificiale, ale internetului obiectelor și ale roboticii (COM(2020)0064),
– având în vedere concluziile Consiliului din 22 martie 2021 privind Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital,
– având în vedere raportul din 8 aprilie 2019 al Grupului de experți la nivel înalt privind inteligența artificială intitulat „Ethics Guidelines for Trustworthy AI” („Îndrumar etic pentru o inteligență artificială fiabilă”),
– având în vedere raportul din 8 aprilie 2019 al Grupului de experți la nivel înalt privind inteligența artificială, intitulat „A definition of AI : Main Capabilities and Disciplines („O definiție a IA: principalele capacități și discipline”),
– având în vedere raportul din 26 iunie 2019 al Grupului de experți la nivel înalt privind inteligența artificială, intitulat „Policy and investment recommendations for trustworthy AI” („Recomandări de politici și în materie de investiții pentru o inteligență artificială fiabilă”),
– având în vedere publicația UNESCO din martie 2019 intitulată „I’d blush if I could: Closing gender divides in digital skills through education” („M-aș îmbujora de rușine dacă aș putea: Eliminarea prin educație a diferențelor de gen în domeniul competențelor digitale”),
– având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 14 decembrie 2020 intitulat „Getting the future right – Artificial intelligence and fundamental rights” („Soluții bune pentru viitor – Inteligența artificială și drepturile fundamentale”),
– având în vedere recomandarea Consiliului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 22 mai 2019 privind inteligența artificială,
– având în vedere platforma ONU pentru dialog pe tema inteligenței artificiale: summitul mondial „IA pentru bine”,
– având în vedere principiile G20 privind IA din 9 iunie 2019,
– având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății din 28 iunie 2021 privind inteligența artificială în domeniul sănătății și cele șase principii directoare pentru proiectarea și utilizarea sa,
– având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017 intitulat „Inteligența artificială – Impactul inteligenței artificiale asupra pieței unice (digitale), a producției, a consumului, a ocupării forței de muncă și a societății”(11),
– având în vedere raportul Grupului de experți privind răspunderea legală și noile tehnologii din 21 noiembrie 2019 - Constituirea noilor tehnologii, intitulat „Liability for Artificial Intelligence and other emerging digital technologies” („Răspunderea legală pentru inteligența artificială și alte tehnologii digitale emergente”),
– având în vedere publicația Comisiei ad hoc pentru inteligența artificială (CAHAI) a Consiliului Europei din decembrie 2020 intitulată „Towards Regulation of AI systems – Global perspectives on the development of a legal framework on Artificial Intelligence systems based on the Council of Europe’s standards on human rights, democracy and the rule of law” („Către reglementarea sistemelor de IA – perspective globale asupra dezvoltării unui cadru juridic privind sistemele de inteligență artificială bazat pe standardele Consiliului Europei privind drepturile omului, democrația și statul de drept”),
– având în vedere documentul de lucru al Institutului Universitar European din octombrie 2020 intitulat „Models of Law and Regulation for AI” („Modele de drept și de reglementare pentru IA”),
– având în vedere raportul comun din 19 noiembrie 2020 al Trend Micro Research, Institutul de Cercetare Interregional al Națiunilor Unite în domeniul Criminalității și Justiției și Europol intitulat „Malicious Uses and Abuses of Artificial Intelligence” (Utilizări răuvoitoare și abuzive ale inteligenței artificiale),
– având în vedere orientările politice ale Comisiei Europene pentru perioada 2019-2024 intitulate „O Uniune mai ambițioasă: agenda mea pentru Europa”,
– având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 iulie 2020 pronunțată în cauza C-311/18 (Schrems II),
– având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica(12),
– având în vedere rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene(13),
– având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2021 referitoare la cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030 – Recomandări privind următorii pași către „Viziunea zero”(14),
– având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome(15),
– având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la o politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii(16),
– având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2020 referitoare la procesele decizionale automatizate: asigurarea protecției consumatorilor și libera circulație a bunurilor și a serviciilor(17),
– având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la un regim de răspundere civilă pentru inteligența artificială(18),
– având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2020 referitoare la drepturile de proprietate intelectuală pentru dezvoltarea tehnologiilor din domeniul inteligenței artificiale(19),
– având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la un cadru al aspectelor etice ale inteligenței artificiale, roboticii și tehnologiilor conexe(20),
– având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la inteligența artificială: chestiuni legate de interpretarea și aplicarea dreptului internațional, în măsura în care Uniunea Europeană este afectată în domeniile utilizărilor civile și militare, precum și chestiuni legate de autoritatea statului în afara domeniului de aplicare al justiției penale(21),
– având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la conturarea viitorului digital al Europei: înlăturarea barierelor din calea funcționării pieței unice digitale și îmbunătățirea utilizării IA pentru consumatorii europeni(22),
– având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la o strategie europeană privind datele(23),
– având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la inteligența artificială în educație, cultură și sectorul audiovizual(24),
– având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2021 referitoare la inteligența artificială în dreptul penal și utilizarea sa de către autoritățile polițienești și judiciare în procedurile penale(25),
– având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne (DG IPOL) în iunie 2021, intitulat „Artificial Intelligence diplomacy – Artificial Intelligence governance as a new European Union external policy tool” („Diplomația inteligenței artificiale – Guvernanța inteligenței artificiale ca nou instrument de politică externă al Uniunii Europene”),
– având în vedere studiul DG IPOL din mai 2021 intitulat „Challenges and limits of an open source approach to Artificial Intelligence” („Probleme și limite ale unei abordări bazate pe surse deschise a inteligenței artificiale”),
– având în vedere studiul DG IPOL din mai 2021 intitulat „Artificial Intelligence market and capital flows – AI and the financial sector at crossroads” („Piața inteligenței artificiale și fluxurile de capital – IA și sectorul financiar la răscruce”),
– având în vedere studiul DG IPOL din iunie 2021 intitulat „Improving working conditions using Artificial Intelligence” („Îmbunătățirea condițiilor de muncă prin utilizarea inteligenței artificiale”),
– având în vedere studiul DG IPOL din mai 2021 intitulat „The role of Artificial Intelligence in the European Green Deal” („Rolul inteligenței artificiale în Pactul verde european”),
– având în vedere studiul DG IPOL din iulie 2021 intitulat „Artificial Intelligence in smart cities and urban mobility” („Inteligența artificială în orașele inteligente și mobilitatea urbană”),
– având în vedere studiul DG IPOL din iulie 2021 intitulat „Artificial Intelligence and public services” („Inteligența artificială și serviciile publice”),
– având în vedere studiul DG IPOL din iulie 2021 intitulat „European Union data challenge”(„Problema datelor la nivelul Uniunii Europene”),
– având în vedere studiul DG IPOL din iunie 2020 intitulat „Opportunities of Artificial Intelligence” („Șansele oferite de inteligența artificială”),
– având în vedere studiul DG IPOL din octombrie 2021 intitulat „Europe’s Digital Decade and Autonomy” (Deceniul digital și autonomia Europei),
– având în vedere studiul DG IPOL din ianuarie 2022 intitulat „Identification and assessment of existing and draft EU legislation in the digital field” (Identificarea și evaluarea legislației UE existente și a proiectelor de legislație a UE în domeniul digital),
– având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) din septembrie 2020 intitulat „Civil liability regime for artificial intelligence – European added value assessment” („Regimul de răspundere civilă pentru inteligența artificială – evaluarea valorii adăugate europene”),
– având în vedere studiul din decembrie 2020 al Unității de prospectivă științifică a EPRS intitulat „Data subjects, digital surveillance, AI and the future of work” („Persoane vizate, supraveghere digitală, IA și viitorul muncii”),
– având în vedere studiul EPRS din septembrie 2020 intitulat „European framework on ethical aspects of artificial intelligence, robotics and related technologies” („Cadrul european privind aspectele etice asociate cu inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe”),
– având în vedere studiul EPRS din martie 2020 intitulat „The ethics of artificial intelligence: Issues and initiatives” („Etica inteligenței artificiale: probleme și inițiative”),
– având în vedere studiul EPRS din iunie 2020 intitulat „Artificial Intelligence: How does it work, why does it matter, and what can we do about it?” („Inteligența artificială: cum funcționează, de ce este importantă și ce putem face cu ea?”),
– având în vedere studiul EPRS din iulie 2020 intitulat „Artificial Intelligence and Law enforcement – Impact on Fundamental Rights” („Inteligența artificială și asigurarea respectării legii – efecte asupra drepturilor fundamentale”),
– având în vedere studiul EPRS din iunie 2020 intitulat „The impact of the General Data Protection Regulation (GDPR) on artificial intelligence” [„Impactul Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD) asupra inteligenței artificiale”],
– având în vedere studiul EPRS din aprilie 2020 intitulat „The White Paper on Artificial Intelligence” („Cartea albă privind inteligența artificială”),
– având în vedere studiul EPRS din septembrie 2021 intitulat „Regulating facial recognition in the EU” („Reglementarea recunoașterii faciale în UE”),
– având în vedere studiul EPRS din februarie 2021 intitulat „The future of work: Trends, challenges and potential initiatives” („Viitorul muncii: tendințe, probleme și posibile inițiative”),
– având în vedere studiul EPRS din iunie 2021 intitulat „Robo-advisors: How do they fit in the existing EU regulatory framework, in particular with regard to investor protection” (Roboți-consilieri: Cum se adaptează în actualul cadru normativ al UE, în special în ceea ce privește protecția investitorilor?),
– având în vedere studiul EPRS din septembrie 2021 intitulat „China’s ambitions in artificial intelligence” („Ambițiile Chinei în domeniul inteligenței artificiale”),
– având în vedere studiul EPRS din iunie 2021 intitulat „What if we chose new metaphors for artificial intelligence?” („Ce ar fi să alegem noi metafore pentru inteligența artificială?”),
– având în vedere studiul EPRS din ianuarie 2018 intitulat „Understanding artificial intelligence” („Să înțelegem inteligența artificială”),
– având în vedere studiul EPRS din noiembrie 2021 intitulat „Tackling deepfakes in European Policy” (Combaterea deepfake în politica europeană),
– având în vedere documentul de lucru al Comisiei speciale pentru inteligența artificială în era digitală (AIDA) din februarie 2021 intitulat „Artificial Intelligence and Health” („Inteligența artificială și sănătatea”),
– având în vedere documentul de lucru al AIDA din martie 2021 intitulat „Artificial Intelligence and the Green Deal” („Inteligența artificială și Pactul verde european”),
– având în vedere documentul de lucru al AIDA din martie 2021 intitulat „The External Policy Dimensions of AI” („Dimensiunea de politică externă a IA”),
– având în vedere documentul de lucru al AIDA din mai 2021 intitulat „AI and Competitiveness” („IA și competitivitatea”),
– având în vedere documentul de lucru al AIDA din iunie 2021 intitulat „AI and the Future of Democracy” („IA și viitorul democrației”),
– având în vedere documentul de lucru al AIDA din iunie 2021 intitulat „Artificial Intelligence and the Labour Market” („Inteligența artificială și piața muncii”),
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei speciale pentru inteligența artificială în era digitală (A9-0088/2022),
1.Introducere
1. constată că lumea se află în pragul celei de a patra revoluții industriale; subliniază că, în comparație cu cele trei valuri anterioare, inițiate prin introducerea aburului, a electricității și apoi a calculatoarelor, al patrulea val își extrage energia din combinarea unei abundențe de date cu algoritmi și capacități de calcul puternice; subliniază că revoluția digitală din prezent este caracterizată de amploarea sa globală, de convergența rapidă și de impactul enorm al progreselor tehnologice emergente asupra statelor, economiilor, societăților, relațiilor internaționale și mediului; recunoaște că o schimbare radicală de asemenea anvergură are un impact diferit asupra diverselor părți ale societății, în funcție de obiectivele, localizarea geografică sau contextul socioeconomic al acestora; subliniază că tranziția digitală trebuie să fie concepută cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și astfel încât tehnologiile digitale să servească umanității;
2. observă că revoluția digitală a declanșat, în același timp, o competiție la nivel mondial ca urmare a valorii economice enorme și a capacităților tehnologice care s-au acumulat în economiile care alocă cele mai multe resurse pentru cercetarea, dezvoltarea și comercializarea aplicațiilor bazate pe inteligența artificială (IA); constată că competitivitatea digitală și autonomia strategică deschisă au devenit un obiectiv politic central în mai multe țări; subliniază că factorii de decizie își dau seama tot mai mult că tehnologiile emergente ar putea afecta statutul de putere geopolitică al unor țări întregi;
3. subliniază că Europa, care, timp de secole, a stabilit standarde internaționale, a dominat progresul tehnologic și a deținut primatul în producția și aplicarea tehnicii de vârf, a rămas în urmă din această cauză, dezvoltând și investind mult mai puțin în piața digitală decât economiile avansate decât economiile avansate cum sunt Statele Unite sau China, rămânând totodată relativ competitivă în ceea ce privește rezultatele cercetării tematice în domeniul IA; recunoaște riscul ca actorii europeni să fie marginalizați în dezvoltarea standardelor mondiale și a progreselor tehnologice și ca valorile europene să fie contestate;
4. subliniază, în primul rând, că instrumentele digitale devin tot mult un instrument de manipulare și abuz în mâinile unor actori corporativi, precum și în mâinile guvernelor autocratice, care le folosesc în scopul subminării sistemelor politice democratice, ceea ce ar putea duce la un conflict între sistemele politice; explică faptul că spionajul digital, sabotajul, războiul la scară redusă și campaniile de dezinformare pun la încercare societățile democratice;
5. subliniază că natura modelelor de afaceri digitale permite un grad ridicat de scalabilitate și efecte de rețea; subliniază că numeroase piețe digitale se caracterizează printr-un grad ridicat de concentrare a pieței, permițând unui număr mic de platforme tehnologice, majoritatea având în prezent sediul în SUA, să conducă comercializarea inovațiilor tehnologice revoluționare, să atragă cele mai bune idei, talente și companii și să atingă o rentabilitate extraordinară; avertizează că este probabil ca pozițiile dominante pe piață în economia datelor să fie extinse la economia emergentă a IA; subliniază că numai opt dintre primele 200 de întreprinderi digitale din prezent își au sediul în UE; subliniază că finalizarea unei veritabile piețe unice digitale este de o importanță capitală în acest sens;
6. subliniază că, prin urmare, concurența globală pentru poziția de lider în domeniul tehnologiei a devenit o prioritate în UE; subliniază că, dacă UE nu acționează rapid și curajos, va ajunge să fie nevoită să respecte normele și standardele stabilite de alte state și să riște efecte dăunătoare asupra stabilității politice, securității sociale, drepturilor fundamentale, libertăților individuale și competitivității economice;
7. susține că IA este una dintre tehnologiile emergente esențiale ale celei de-a patra revoluții industriale; observă că IA alimentează economia digitală, deoarece permite introducerea de produse și servicii inovatoare, are puterea de a crește posibilitățile de alegere ale consumatorilor și poate îmbunătăți eficiența proceselor de producție; afirmă că se preconizează că până în 2030 IA va contribui cu peste 11 mii de miliarde EUR la economia mondială; subliniază, în același timp, că tehnologiile IA riscă să reducă influența factorului uman; subliniază că IA ar trebui să rămână o tehnologie de încredere centrată pe factorul uman și nu ar trebui să înlocuiască autonomia umană și nici să implice pierderea libertății individuale; subliniază necesitatea de a se asigura că această a patra revoluție industrială este incluzivă și nu lasă pe nimeni în urmă;
8. sugerează că există o competiție la nivel mondial pentru poziția de lider în domeniul IA; subliniază că introducerea tehnologiilor IA promite să ofere o valoare economică imensă celor care dezvoltă, produc sau adoptă cu succes astfel de tehnologii în mod profitabil, precum și țărilor în care are loc o astfel de creare de valoare; subliniază că IA nu este o tehnologie omnipotentă, ci un set eficient de instrumente și tehnici care pot fi folosite în beneficiul societății; explică faptul că modul în care funcționează tehnologiile depinde de modul în care le concepem; subliniază că UE și-a declarat intenția de a deschide calea către un cadru de reglementare privind IA; subliniază, cu toate acestea, că este esențial ca UE să fie în măsură să definească abordarea în materie de reglementare, inclusiv protecția drepturilor și libertăților fundamentale, și să acționeze ca un organism de standardizare la nivel mondial; subliniază, prin urmare, importanța competitivității europene în domeniul IA și capacitatea UE de a modela peisajul normativ la nivel internațional; subliniază că unele utilizări ale IA pot prezenta riscuri individuale și societale care pot pune în pericol drepturile fundamentale și, prin urmare, ar trebui abordate de factorii de decizie, permițând astfel IA să devină efectiv un instrument în serviciul cetățenilor și al societății, urmărind binele comun și interesul general;
9. ia act de faptul că un cadru de reglementare clar, un angajament politic și o mentalitate mai orientată spre viitor, care adesea lipsesc în prezent, sunt necesare pentru ca actorii europeni să aibă succes în era digitală și să devină lideri în domeniul tehnologiei IA; concluzionează că, pe baza unei astfel de abordări, atât cetățenii, cât și întreprinderile din UE pot beneficia de IA și de marea oportunitate pe care o oferă aceasta pentru a stimula competitivitatea, inclusiv în ceea ce privește prosperitatea și bunăstarea; subliniază că cadrele de reglementare trebuie să fie concepute astfel încât să nu impună bariere nejustificate pentru a împiedica actorii europeni să aibă succes în era digitală, în special pentru întreprinderile nou-înființate și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri); subliniază că investițiile private și publice ar trebui majorate substanțial pentru a crea un climat în care să apară și să se dezvolte mai multe povești de succes europene pe continentul nostru;
10. subliniază că progresul tehnologic rapid introdus de IA este din ce în ce mai strâns legat de majoritatea domeniilor de activitate umană și va afecta, de asemenea, mijloacele de subzistență ale tuturor celor care nu dețin competențele de care au nevoie pentru a se adapta suficient de rapid la aceste noi tehnologii; subliniază că, deși dobândirea alfabetizării digitale prin perfecționare și recalificare poate contribui la abordarea multora dintre preocupările socioeconomice rezultate, aceste efecte ar trebui, de asemenea, abordate în contextul sistemelor de protecție socială, al infrastructurii urbane și rurale și al proceselor democratice;
11. subliniază necesitatea de a reflecta obiectivele și interesele femeilor și ale grupurilor vulnerabile în tranziția digitală; subliniază, în acest context, că femeile au reprezentat doar 22 % din profesioniștii din domeniul IA la nivel mondial în 2018, o problemă care nu face decât să ducă la perpetuarea și înrădăcinarea stereotipurilor și a prejudecăților; recunoaște necesitatea de a menține drepturile la egalitate în fața legii, la viață privată, la libertatea de exprimare și la participarea la viața culturală și politică atunci când se utilizează tehnologiile IA, în special pentru comunitățile minoritare;
2. Șanse, riscuri și obstacole potențiale în utilizarea IA: șase studii de caz examinate de Comisia AIDA
12. reamintește că IA se bazează pe software care utilizează modele probabilistice și previziuni algoritmice pentru un set de obiective specifice; subliniază că termenul IA este un termen generic care acoperă o gamă largă de tehnologii, tehnici și abordări vechi și noi, mai bine înțelese ca „sisteme de inteligență artificială”, sintagmă ce se referă la orice fel de sisteme bazate pe calculator care adesea au în comun doar faptul că sunt ghidate de un anumit set de obiective definite de om, cu grade diferite de autonomie în acțiunile lor, și se implică în previziuni, recomandări sau procese decizionale bazate pe datele disponibile; constată că, deși unele dintre aceste tehnologii sunt deja utilizate pe scară largă, altele sunt încă în curs de dezvoltare sau sunt doar concepte speculative care pot exista sau nu în viitor;
13. subliniază că există o diferență semnificativă între IA simbolică, principala abordare a IA din anii 1950 până în anii 1990, și inteligența artificială bazată pe date, care a dominat învățarea automată începând cu anii 2000; clarifică faptul că, în timpul primului val, IA a fost dezvoltată prin codificarea cunoștințelor și experienței experților într-un set de instrucțiuni executate apoi de o mașină;
14. constată că, în cel de-al doilea val, procesele automatizate de învățare algoritmică, bazate pe prelucrarea unor cantități mari de date, capacitatea de a combina date provenite de la surse multiple și de a forma reprezentări complexe ale unui mediu anume, precum și identificarea regularităților au făcut sistemele de IA mai complexe, mai autonome și mai opace, ceea ce poate duce la rezultate mai puțin explicabile; subliniază că IA actuală poate fi, prin urmare, împărțită în mai multe subdomenii și tehnici diferite, prin care învățarea profundă este, de exemplu, un subdomeniu al învățării automate, care este, la rândul său, un subdomeniu al IA;
15. observă că, deși IA din prezent a devenit mult mai eficace și mai puternică decât IA simbolică, datorită creșterilor semnificative ale capacităților computaționale, ea poate rezolva în continuare doar sarcini clar definite în nișe specializate, cum ar fi șahul sau recunoașterea facială, iar programarea sa nu este concepută pentru a recunoaște pe deplin acțiunile pe care le realizează sistemul de IA; subliniază că, în pofida denumirii, sistemele de IA nu sunt înzestrate cu „inteligență” în sens uman; subliniază că aceasta este, prin urmare, numită IA „restrânsă” sau „slabă” și este în continuare doar un instrument care furnizează recomandări și previziuni; constată, de pildă, că autovehiculele autonome funcționează printr-o combinație a mai multor sisteme IA care îndeplinesc fiecare o singură sarcină și care, luate împreună, pot întocmi o hartă tridimensională a contextului spațial al vehiculului, astfel încât sistemul său de operare să poată lua decizii;
16. subliniază că numeroase temeri legate de IA sunt concepte ipotetice, cum ar fi IA generală, superinteligența artificială și singularitatea, care ar putea, în teorie, să conducă la o inteligență automată care depășește inteligența umană în multe domenii; insistă însă că există îndoieli că această IA speculativă poate deveni o realitate cu tehnologiile și legile noastre științifice; consideră, cu toate acestea, că riscurile pe care le prezintă în prezent procesul decizional bazat pe IA trebuie să fie abordate de legiuitori, deoarece este evident că efectele dăunătoare, cum ar fi discriminarea rasială și pe criterii de sex, sunt deja imputabile anumitor cazuri în care IA a fost implementată fără garanții;
17. subliniază că majoritatea sistemelor de IA utilizate în prezent prezintă un risc scăzut; menționează, de exemplu, traducerile automate, „automatele Eureka”, aparatele de jocuri și roboții care execută procese de fabricație repetitive; conchide că unele cazuri de utilizare pot fi clasificate drept riscante și necesită măsuri de reglementare și garanții efective, în cazul în care acestea nu au fost deja implementate;
18. încurajează o dezbatere publică cu privire la modul de explorare a potențialului enorm al IA pe baza valorilor europene fundamentale, a principiilor transparenței, explicabilității, echității, răspunderii, responsabilității și credibilității, precum și a principiului conform căruia IA și robotica ar trebui să fie centrate pe om și dezvoltate pentru a veni în completarea oamenilor; subliniază că, într-un număr semnificativ de domenii al vieții umane, de la sustenabilitate la sănătate, IA poate aduce beneficii ca instrument auxiliar pentru utilizatori și profesioniști, sporind capacitățile oamenilor fără a le submina capacitatea de a acționa și de a decide în mod liber; subliniază că principiile și cerințele etice convenite în materie de IA ar trebui să fie operaționalizate în toate domeniile aplicațiilor IA, bazându-se pe garanțiile necesare, ceea ce va spori încrederea cetățenilor, făcându-i astfel să accepte beneficiile IA;
19. subliniază că nivelul de risc al unei anumite aplicații IA variază în mod semnificativ în funcție de probabilitatea producerii de prejudicii și de gravitatea acestora; subliniază, prin urmare, că cerințele legale ar trebui adaptate la această realitate, în conformitate cu o abordare bazată pe riscuri și ținând cont în mod corespunzător, atunci când acest lucru se justifică, de principiul precauției; subliniază că, în astfel de cazuri, actuale sau viitoare, în care, într-un caz de utilizare anume, sistemele de IA prezintă riscuri ridicate pentru drepturile fundamentale și drepturile omului, sunt necesare supravegherea umană integrală și intervenții de reglementare și că, având în vedere viteza dezvoltării tehnologice, reglementarea sistemelor de IA cu grad ridicat de risc trebuie să fie flexibilă și orientată spre viitor;
20. arată că prezentul raport tratează în detaliu șase studii de caz privind IA, subliniind posibilitățile oferite de aceasta în sectorul respectiv, riscurile care trebuie eliminate și obstacolele care împiedică Europa să valorifice pe deplin beneficiile IA; subliniază că studiile de caz reprezintă unele dintre cele mai importante cazuri de utilizare a IA și, în același timp, reflectă unele dintre principalele subiecte ale audierilor publice organizate de Comisia AIDA în cursul mandatului său, și anume sănătatea, Pactul verde, politica externă și securitatea, competitivitatea, viitorul democrației și piața muncii;
a) IA și sănătatea
21. consideră că analiza metodologică a unor volume mari de date, inclusiv prin IA, poate debloca noi soluții sau îmbunătăți tehnicile existente în sectorul sănătății, ceea ce ar putea accelera enorm cercetarea științifică, ar putea salva vieți și îmbunătăți îngrijirea pacienților, oferind tratamente inovatoare și un diagnostic mai bun și promovând medii propice pentru un stil de viață sănătos; subliniază că sistemele de IA pot contribui, de asemenea, la accesibilitatea, reziliența și sustenabilitatea sistemelor de sănătate, aducând în același timp un avantaj competitiv sectoarelor europene ale TIC și asistenței medicale, dacă riscurile inerente sunt gestionate în mod corespunzător;
22. subliniază că utilizarea IA în sectorul sănătății ar trebui să se bazeze pe cerințe etice stricte, cum ar fi accesul echitabil la îngrijirea medicală, confidențialitatea, răspunderea, transparența, explicabilitatea, fiabilitatea, inclusivitatea și reprezentativitatea seturilor de date, precum și supravegherea umană constantă; subliniază că proiectarea sistemelor bazate pe IA trebuie să abordeze riscul ca resursele să fie alocate în mod eronat persoanelor pe baza unei clasificări defectuoase sau părtinitoare, a prioritizării sau a unei tehnologii defectuoase, care să conducă la diagnostic greșit, la maltratare sau la niciun tratament; consideră că ar trebui să se aplice cele mai înalte standarde etice pentru toate aplicațiile din domeniul asistenței medicale și că ar trebui instituite norme etice într-un stadiu timpuriu al dezvoltării și elaborării lor, și anume etica la stadiul conceperii; subliniază că procesul decizional automatizat în aplicațiile de asistență medicală poate prezenta riscuri pentru bunăstarea pacienților și pentru drepturile fundamentale și subliniază că IA trebuie, prin urmare, să aibă un rol de sprijin în domeniul asistenței medicale, unde supravegherea umană profesională ar trebui să fie întotdeauna menținută; solicită ca IA în diagnosticările medicale din sistemele publice de sănătate să mențină relația dintre pacient și medic și să fie coerentă în orice moment cu jurământul lui Hipocrate; constată, cu toate acestea, că IA îmbunătățește precizia screeningului și depășește deja diagnosticul medicilor în mai multe cazuri; consideră că cadrele existente în materie de răspundere nu oferă suficientă securitate juridică și nu respectă dreptul pacienților la căi de atac în cazul diagnosticării greșite și al tratamentului incorect prin IA; salută, în acest sens, viitoarea propunere legislativă privind răspunderea pentru IA; constată că este important să se protejeze cadrele medicale ca utilizatori ai sistemelor de IA, precum și pacienții ca beneficiari finali, oferindu-le informații suficiente și transparente;
23. subliniază că soluțiile bazate pe IA sunt deja utilizate sau testate în contexte clinice cu scopul de a sprijini diagnosticarea, prognoza, tratamentul și implicarea pacienților, accelerând și îmbunătățind astfel tratamentul și reducând intervențiile inutile; constată, în plus, că IA poate îmbunătăți medicina personalizată și îngrijirea pacienților; ia act de faptul că IA acoperă în prezent o gamă largă de domenii sanitare, inclusiv sănătatea publică, serviciile de îngrijire, autoîngrijirea și sistemele de sănătate; remarcă că datele joacă un rol important; constată că există aplicații promițătoare pentru IA în ceea ce privește extragerea de informații din imagini și din alte dispozitive medicale pentru a contribui la analiza din aval și observă că este de așteptat, de asemenea, ca algoritmii de învățare profundă să poată oferi un salt cantitativ într-o varietate de sarcini clinice;
24. subliniază că tehnologiile IA pot fi aplicate cercetării, dezvoltării și producției în masă a produselor farmaceutice și au potențialul de a accelera dezvoltarea de noi medicamente, tratamente și vaccinuri la un cost mai mic; consideră că IA poate contribui la anticiparea rezultatelor răspunsurilor la tratamente și le poate permite medicilor să ajusteze strategiile terapeutice în funcție de caracteristicile genetice sau fiziologice individuale cu niveluri tot mai mari de precizie atunci când se bazează pe date de înaltă calitate și pe ipoteze solide, sporind astfel eficacitatea asistenței preventive, cu condiția ca toate cerințele etice să fie îndeplinite în ceea ce privește supravegherea profesională a validării clinice a IA, viața privată, protecția datelor și consimțământul în cunoștință de cauză; observă că volumele mari de date din domeniul sănătății pot fi analizate cu ajutorul IA pentru a le accelera prelucrarea; subliniază că este important să se asigure interoperabilitatea calculului de înaltă performanță cu IA, deoarece sectoarele economice majore, inclusiv industria prelucrătoare, sănătatea și produsele farmaceutice, se bazează pe calculul de înaltă performanță;
25. subliniază că soluțiile bazate pe IA au potențialul de a adapta tratamentele și dezvoltarea medicamentelor la nevoile specifice ale pacienților și de a consolida colaborarea cu părțile interesate și cu participanții la sistemul de sănătate; consideră că IA și accesul la seturi de date relevante, actualizate și de înaltă calitate, anonimizate și reprezentative, în conformitate cu normele UE privind protecția datelor cu caracter personal, sprijină cadrele medicale pentru a-i ajuta să ofere asistență mai bună pacienților lor și un feedback, orientări și sprijin mai personalizate, promovând siguranța pacienților și eficientizând terapia; subliniază că acest lucru poate fi deosebit de util în selectarea și studierea volumului tot mai mare de cunoștințe științifice în scopul de a extrage informații relevante pentru personalul medico-sanitar; subliniază că cetățenii din toate statele membre ar trebui să își poată partaja datele privind sănătatea cu furnizorii de servicii medicale și cu autoritățile alese de ei; subliniază, în acest sens, că este necesar să se creeze stimulente pentru perfecționarea, recalificarea și extinderea calificării lucrătorilor pentru cariere în domeniul sănătății;
26. constată că lupta împotriva COVID-19 a accelerat atât cercetarea în domeniul noilor tehnologii, în special al aplicațiilor IA, cât și implementarea acestora, în încercarea de a îmbunătăți cercetarea în domeniul detectării cazurilor, al îngrijirii clinice și al terapiilor, și a evidențiat utilitatea IA, precum și importanța finanțării și a datelor de înaltă calitate în scopul monitorizării și modelării eficiente a răspândirii focarelor de boli infecțioase, în conformitate cu legislația privind protecția datelor; constată, cu toate acestea, că experiențele legate de aplicațiile IA în timpul pandemiei de COVID-19 au scos la iveală unele dintre limitările utilizării IA în diagnosticarea medicală(26);
27. subliniază potențialul sistemelor de IA de a reduce povara asupra sistemelor de sănătate și a profesioniștilor din domeniul sănătății, în special, și de a contribui la soluții pentru a oferi îngrijire populațiilor în curs de îmbătrânire rapidă din Europa și din lume și pentru a-i proteja de boli periculoase;
28. subliniază că utilizarea unor aplicații de IA sigure și eficiente pentru sarcinile administrative care nu necesită acțiune umană poate ajuta lucrătorii din domeniul asistenței medicale să economisească mult timp, care poate fi dedicat vizitelor pacienților;
29. subliniază că aplicațiile pentru sănătatea consumatorilor bazate pe IA pot contribui la urmărirea stării de sănătate a unei persoane prin intermediul dispozitivelor de zi cu zi, cum ar fi telefoanele inteligente, permițând utilizatorilor să furnizeze în mod voluntar date care pot constitui baza pentru alerte timpurii și semnalări privind boli care pun viața în pericol, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau infarcturile; subliniază că aplicațiile din domeniul sănătății bazate pe IA pot, de asemenea, să încurajeze un comportament sănătos și să permită autoîngrijirea responsabilă a persoanelor, dotând pacienții cu mijloace suplimentare de monitorizare a propriei stări de sănătate și a propriului stil de viață și îmbunătățind precizia screeningului realizat de cadrele medicale; subliniază, cu toate acestea, sensibilitatea deosebită a datelor medicale cu caracter personal și riscul de încălcare a securității datelor sau de utilizare abuzivă a datelor în acest sens și subliniază necesitatea de a aplica standarde solide de securitate cibernetică pentru orice aplicație în domeniul sănătății;
30. accentuează că IA în sectorul sănătății depinde în mod deosebit de existența unor cantități mari de date cu caracter personal, de schimbul de date, de calitatea ridicată a datelor, de accesibilitatea datelor și de interoperabilitatea lor, pentru a valorifica întregul potențial al IA în ceea ce privește sănătatea; subliniază necesitatea de a facilita corelarea dosarelor medicale electronice cu sistemele de prescriere electronică, pentru a le permite cadrelor medicale implicate în îngrijirea pacienților să aibă acces la informațiile necesare privind pacientul, sub rezerva consimțământului acestuia;
31. salută crearea unui spațiu european al datelor medicale pentru a genera date de calitate foarte înaltă care să fie utilizate în sectorul sănătății; consideră că interconectarea și interoperabilitatea infrastructurii de calcul de înaltă performanță cu spațiul european al datelor medicale ar asigura disponibilitatea unor seturi de date medicale de înaltă calitate, care sunt importante pentru cercetarea și tratarea patologiilor, în special a bolilor rare și a afecțiunilor pediatrice;
32. subliniază necesitatea de a consolida încrederea prin promovarea interoperabilității și a unei colaborări sporite între diferiți profesioniști din domeniul sănătății care deservesc aceiași pacienți; subliniază necesitatea de a oferi formare profesioniștilor din domeniul sănătății cu privire la tehnicile și abordările IA; subliniază necesitatea de a combate neîncrederea, de exemplu prin exploatarea întregului potențial al anonimizării datelor și al pseudonimizării, și de a informa mai bine cetățenii, profesioniștii din domeniul sănătății și factorii de decizie cu privire la utilizările, beneficiile și riscurile IA în domeniul sănătății, precum și dezvoltatorii de IA cu privire la provocările și riscurile prelucrării datelor sensibile în acest domeniu;
33. consideră, în plus, că sunt necesare standarde etice și juridice obligatorii și solide și drepturi opozabile la căi de atac pentru a promova un ecosistem de încredere în rândul cetățenilor și pentru a proteja în mod adecvat datele privind sănătatea împotriva potențialelor utilizări abuzive și a accesului ilegal; este de acord cu Comisia că cetățenii ar trebui să aibă acces sigur la o evidență electronică cuprinzătoare a datelor privind starea lor de sănătate și ar trebui să păstreze controlul asupra datelor cu caracter personal privind starea lor de sănătate și să le poată partaja în condiții de siguranță, cu o protecție eficace a datelor cu caracter personal și o securitate cibernetică solidă, cu părți terțe autorizate; subliniază că accesul și diseminarea neautorizate ar trebui interzise și că protecția datelor cu caracter personal ale pacienților trebuie garantată în conformitate cu legislația privind protecția datelor;
34. subliniază, în acest sens, riscul unor decizii părtinitoare care să conducă la discriminare și la încălcări ale drepturilor omului; subliniază, prin urmare, necesitatea unor verificări imparțiale ale algoritmilor și seturilor de date utilizate și a promovării unor cercetări suplimentare privind metodele și prejudecățile integrate în sistemele de IA formate, pentru a preveni concluziile lipsite de etică și discriminatorii în domeniul datelor privind sănătatea umană;
35. accentuează că este necesară o aplicare eficientă și uniformă a RGPD în întreaga UE pentru a depăși provocări precum incertitudinea juridică și lipsa de cooperare în sectorul sănătății; subliniază că astfel de provocări conduc, în unele cazuri, la întârzieri în descoperirile științifice și la o povară birocratică în cercetarea în domeniul sănătății; subliniază că crearea unui spațiu european al datelor medicale care să garanteze drepturile pacienților și portabilitatea datelor ar putea spori cooperarea și stimula schimbul de date pentru cercetare și inovare în sectorul european al sănătății;
36. ia act de faptul că IA poate contribui la progresul rapid al noilor tehnologii, cum ar fi imagistica creierului, care au deja aplicații importante în medicină, dar implică, de asemenea, riscuri substanțiale pentru influența factorului uman și pentru exprimarea drepturilor fundamentale fără a fi nevoie de consimțământ; este preocupat de lipsa legislației privind datele neurologice și este de părere că UE ar trebui să depună eforturi pentru a deveni lider mondial în dezvoltarea de tehnologii neurologice sigure;
b) IA și Pactul verde
37. evidențiază că cele două priorități esențiale ale Comisiei pentru anii următori sunt o Europă pregătită pentru era digitală și Pactul verde; subliniază că este necesar să se asigure că tranziția digitală contribuie la realizarea dezvoltării sustenabile și promovează tranziția verde; observă că acest lucru necesită o accelerare a inovării compatibile cu obiectivele UE în materie de climă și cu standardele de mediu; subliniază că aplicațiile IA pot aduce beneficii de mediu și economice și pot consolida capacitățile predictive care pot contribui la combaterea schimbărilor climatice și la realizarea obiectivelor Pactului verde european și a obiectivului UE de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050; consideră că folosirea IA are potențialul de a reduce emisiile globale de gaze cu efect de seră cu până la 4 % până în 2030(27); consideră că, potrivit unor estimări, tehnologiile TIC pot reduce de 10 ori mai multe emisii de gaze cu efect de seră decât propria lor amprentă(28), dar recunoaște că acest lucru necesită alegeri de proiectare conștiente și măsuri de reglementare; avertizează, în același timp, că creșterea consumului de energie în scopul stocării seturilor mari de date necesare pentru formarea sistemelor de IA poate avea și un efect negativ; reamintește că traficul de date și infrastructura TIC consumă, în prezent, aproximativ 7 % din energia electrică de la nivel mondial, acest consum fiind preconizat să crească, cu garanțiile adecvate, la 13 % până în 2030; adaugă că la acest impact negativ poate contribui și utilizarea intensivă a materiilor prime pentru a construi microprocesoare și dispozitive de înaltă tehnologie care folosesc IA; subliniază că, pentru a garanta „acțiunile semnificative, dar o amprentă scăzută” ale IA asupra mediului și climei, trebuie luate în considerare aceste efecte negative directe și indirecte asupra mediului, iar sistemele de IA trebuie să fie concepute astfel încât să promoveze consumul sustenabil, să limiteze utilizarea resurselor și consumul de energie, să evite operațiunile de prelucrare inutile și să prevină daunele aduse mediului; subliniază că abordarea impactului asupra mediului al sectorului TIC necesită informații și date relevante;
38. este preocupat că doar șase state membre au pus un accent puternic pe aplicațiile de IA în eforturile lor de a îndeplini obiectivele Pactului verde; consideră că IA poate fi folosită pentru a colecta și a organiza informații relevante pentru planificarea de mediu, pentru luarea deciziilor și pentru gestionarea și monitorizarea progreselor înregistrate de politicile de mediu, de exemplu în ceea ce privește un aer mai curat, aplicațiile de IA putând monitoriza poluarea și avertiza cu privire la pericole; subliniază că astfel de soluții digitale și IA ar putea fi utilizate în mai multe sectoare pentru a extinde soluțiile eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;
39. subliniază importanța sistemelor bazate pe IA în dezvoltarea orașelor și satelor inteligente prin optimizarea utilizării resurselor și creșterea rezilienței infrastructurii, inclusiv prin previzionarea și reducerea traficului, gestionarea inteligentă a energiei, asistență de urgență și deșeuri, așa cum se întâmplă deja în mai multe orașe și municipalități din întreaga UE; accentuează că soluțiile bazate pe IA pot contribui și la urbanism, arhitectură, construcții și procese de inginerie, pentru a reduce emisiile, timpul de construcție, costurile și deșeurile;
40. accentuează că tranziția energetică nu va avea loc fără digitalizare; subliniază că IA poate monitoriza, optimiza și reduce consumul și producția de energie și poate sprijini integrarea energiilor regenerabile în rețelele de energie electrică existente; subliniază că contoarele inteligente, iluminatul eficient, tehnologia de tip cloud computing și software-ul distribuit, împreună cu o componentă de IA, au potențialul de a transforma modelele de utilizare a energiei și de a promova o utilizare responsabilă;
41. evidențiază că complexitatea din ce în ce mai mare a unui sistem de tranziție energetică, cu o producție tot mai volatilă de energie din surse regenerabile și cu schimbări în gestionarea sarcinii, face ca pentru securitatea aprovizionării cu energie să fie necesar un control automatizat mai puternic; accentuează că IA are potențialul de a aduce beneficii pentru securitatea aprovizionării, în special în ceea ce privește funcționarea, monitorizarea, întreținerea și controlul rețelelor de apă, gaz și energie electrică; constată, cu toate acestea, că tehnologiile de rețea îmbunătățite cu IA vor introduce milioane de componente inteligente cu vulnerabilități comune, adăugând un număr mare de potențiale puncte de atac la rețelele energetice și sporind vulnerabilitățile infrastructurii critice, în cazul în care nu există dispoziții adecvate în materie de securitate cibernetică; consideră că rețelele inteligente necesită investiții și cercetări suplimentare;
42. constată că IA și alte aplicații digitale pentru mobilitate și transport au potențialul de a optimiza fluxurile de trafic și de a mări siguranța rutieră, inclusiv crescând eficiența accesului la sistemele de transport; subliniază că IA poate contribui la proiectarea și gestionarea energetică a vehiculelor eficiente din punct de vedere energetic; subliniază că opțiunile pentru serviciile de transport bazate pe aplicații, utilizarea în comun a autoturismelor și co-voiajare au crescut considerabil și că IA este adesea utilizată în astfel de servicii de mobilitate prin planificarea eficientă a rutelor și selectarea punctelor de preluare;
43. consideră că IA poate avea un rol transformator în sectorul agricol, sprijinind apariția unor noi metode de recoltare, inclusiv previzionarea recoltelor și gestionarea resurselor agricole; accentuează că agricultura este un sector-cheie în care IA poate contribui la reducerea emisiilor și a utilizării pesticidelor, a îngrășămintelor, a substanțelor chimice și a apei, prin concentrarea utilizării acestora în cantitatea exactă și într-o zonă mai restrânsă; accentuează în continuare că IA poate contribui la refacerea biodiversității prin monitorizarea speciilor pe cale de dispariție sau urmărirea activităților de despădurire; subliniază că trebuie elaborate orientări privind implementarea și metodologii de evaluare standardizate pentru a sprijini „IA verde” în domenii precum rețelele inteligente, agricultura de precizie, precum și orașele și comunitățile inteligente și sustenabile; este de părere că IA sub forma agriculturii de precizie are potențialul de a optimiza producția agricolă de alimente, precum și amenajarea mai amplă a teritoriului, îmbunătățind planificarea utilizării terenurilor, prevăzând schimbarea destinației terenurilor și monitorizând sănătatea culturilor, având, în același timp, potențialul de a transforma previziunile privind fenomenele meteorologice extreme;
44. accentuează că IA poate contribui la o economie circulară prin eficientizarea proceselor de producție, consum și reciclare din punctul de vedere al resurselor și prin creșterea transparenței utilizării materialelor, de exemplu în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime din surse etice și reducerea deșeurilor; evidențiază că IA are potențialul de a crește nivelul de înțelegere al întreprinderilor în legătură cu emisiile lor, inclusiv din lanțurile valorice, contribuind astfel la ajustarea și atingerea obiectivelor individuale legate de emisii; subliniază că instrumentele digitale pot ajuta întreprinderile să pună în aplicare măsurile necesare pentru un comportament mai sustenabil, în special (IMM-urile care nu dispun altfel de resursele necesare pentru a face acest lucru;
45. subliniază că, în prezent, nu este posibil să se utilizeze IA pentru a măsura pe deplin impactul asupra mediului; consideră că sunt necesare mai multe studii privind rolul IA în reducerea impactului asupra mediului; accentuează că este nevoie de mai multe date privind mediul pentru a obține mai multe informații și a genera mai multe progrese prin soluții de IA; subliniază că folosirea IA pentru a conecta în mod sistematic datele privind emisiile de CO2 cu datele privind modelele de producție și de consum, lanțurile de aprovizionare și rutele logistice ar putea asigura identificarea activităților care au un impact pozitiv sau negativ;
c) Politica externă și dimensiunea de securitate a IA
46. reiterează că UE pledează pentru un acord global privind standardele comune pentru utilizarea responsabilă a IA, care este de o importanță capitală; consideră, cu toate acestea, ca o chestiune de principiu, că democrațiile care împărtășesc aceeași viziune au potențialul de a colabora pentru a modela în comun dezbaterea internațională privind un cadru pentru IA care respectă drepturile omului și statul de drept, pentru a colabora în vederea elaborării unor norme și principii comune, a unor standarde tehnice și etice și a unor orientări pentru un comportament responsabil al statelor, în special sub egida unor organizații interguvernamentale precum ONU și OCDE, promovând astfel multilateralismul, dezvoltarea durabilă, interoperabilitatea și schimbul de date pe scena internațională; sprijină activitatea Grupului de lucru deschis al ONU privind TIC și securitatea internațională; subliniază că măsurile de consolidare a încrederii sunt esențiale pentru creșterea nivelului de dialog și încredere; solicită, prin urmare, o mai mare transparență în utilizarea IA pentru a asigura o mai bună responsabilitate;
47. salută inițiativele multilaterale recente de elaborare a unor orientări și standarde pentru o utilizare responsabilă din punct de vedere etic a IA, cum ar fi principiile OCDE privind IA, Parteneriatul mondial privind IA, recomandarea UNESCO privind etica IA, summitul mondial „IA pentru bine”, recomandările Consiliului Europei pentru un posibil cadru juridic privind IA și orientările de politică ale UNICEF privind IA pentru copii; salută activitatea în curs la nivel internațional privind standardele în materie de IA și progresele realizate cu privire la standardele Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) în ceea ce privește implicațiile IA asupra guvernanței;
48. salută, de asemenea, instituirea și operaționalizarea Consiliului UE-SUA pentru comerț și tehnologie (CCT); salută rezultatul primei reuniuni a CCT din Pittsburgh; consideră că CCT este un forum potențial de coordonare globală între Uniunea Europeană și Statele Unite pentru stabilirea de norme globale pentru IA și standarde tehnologice globale care să protejeze valorile noastre comune, pentru stimularea investițiilor comune, a cercetării și dezvoltării și pentru o coordonare politică mai strânsă în cadrul instituțiilor internaționale în ceea ce privește aspectele legate de tehnologie și IA;
49. evidențiază rolul esențial pe care UE îl poate juca în stabilirea de standarde globale, în calitatea sa de prim bloc din lume care introduce o legislație privind IA; subliniază că cadrul juridic al Uniunii privind IA ar putea transforma Europa într-un lider mondial în acest sector și ar trebui, așadar, promovat în întreaga lume prin cooperare cu toți partenerii internaționali, continuând în același timp dialogul critic și bazat pe principii etice cu țări terțe care au modele și standarde alternative de guvernanță privind IA;
50. observă că guvernul chinez a semnat acorduri privind standardele și acorduri de cooperare cu alte 52 de țări prin intermediul inițiativei sale „O centură, un drum”; avertizează că, întrucât mai multe dintre standardele pe care le promovează, inclusiv privind tehnologiile de IA, mai ales cele legate de supravegherea guvernamentală și de libertățile individuale, nu sunt în conformitate cu drepturile omului și cu valorile UE, activismul Chinei în materie de standarde reprezintă o provocare pentru UE;
51. subliniază că tehnologiile IA, în special cele care nu au fost concepute și dezvoltate cu proceduri explicite de control și care sunt utilizate în mod necorespunzător și fără supraveghere în centrele militare de comandă sau în instalațiile de lansare a rachetelor, implică riscuri deosebit de semnificative și ar putea escalada un conflict reciproc automatizat;
52. observă că utilizarea sistemelor de IA în evoluțiile din domeniul apărării este considerată un factor de schimbare în operațiunile militare prin analiza datelor, capacitatea de a reflecta o mai mare complexitate a situației, potențialul de a îmbunătăți precizia țintelor, de a optimiza logistica și de a se angaja în conflicte armate cu un risc redus de vătămare fizică a populației civile și a propriului personal militar, precum și prin utilizarea datelor pentru dezvoltarea unor moduri de acțiune, cum ar fi simularea războiului; atrage însă atenția că acest lucru ar putea conduce la scăderea pragului pentru utilizarea forței și, prin urmare, la mai multe conflicte; afirmă că, spre deosebire de oameni, mașinile și roboții nu pot lua decizii întemeiate pe principiile juridice ale diferențierii, proporționalității și precauției; afirmă că oamenii ar trebui să dețină controlul asupra deciziei de a implementa și a utiliza arme și ar trebui să rămână răspunzători pentru utilizarea forței letale și pentru deciziile de viață și de moarte; este de părere că sistemele de arme bazate pe IA ar trebui să facă obiectul unor standarde globale și al unui cod etic de conduită internațional pentru a sprijini implementarea tehnologiilor de IA în operațiunile militare, respectând pe deplin dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului, precum și dreptul Uniunii și valorile acesteia;
53. este preocupat cu privire la faptul că cercetarea militară și evoluțiile tehnologice sunt realizate în unele țări în raport cu sistemele de arme autonome letale fără supraveghere umană semnificativă; observă că sistemele de arme letale autonome sunt deja folosite în conflictele militare; reamintește că Parlamentul a solicitat în mod repetat să se interzică la nivel internațional dezvoltarea, producerea și utilizarea de sisteme de arme letale autonome și să se înceapă negocieri efective pentru interzicerea acestor sisteme; subliniază că nu trebuie în nicio împrejurare să se permită ca sistemele bazate pe IA să înlocuiască procesul decizional uman în acest domeniu, implicând principiile juridice ale distincției, proporționalității și precauției;
54. constată, în special, că tehnologia de IA poate prezenta riscuri potențiale ca mijloc pentru diferite forme de război hibrid și ingerințe externe; precizează că aceasta ar putea fi mobilizată, de exemplu, pentru a declanșa dezinformarea, prin utilizarea boților sau a conturilor false de pe platformele de comunicare socială, pentru a înarma interdependența, prin colectarea de informații valoroase sau prin refuzarea accesului în rețea pentru adversari, pentru a crea perturbări în sistemele economice și financiare ale altor țări, pentru a polua dezbaterea politică și a favoriza grupurile extremiste sau pentru a manipula alegerile în scopul de a destabiliza democrațiile;
55. subliniază că tehnologiile de IA ar putea să includă și programe malware bazate pe IA, furturi de identitate, manipularea datelor („data poisoning”) sau alte forme de învățare automată adversarială care determină alte sisteme de IA să interpreteze eronat datele de intrare; atrage atenția, în special, asupra intensificării fenomenului deepfake, care nu reprezintă neapărat atacuri cibernetice, dar care creează îndoieli cu privire la autenticitatea întregului conținut digital, inclusiv a materialelor video, și necesită astfel o atenție specială în ceea ce privește cerințele de transparență; avertizează că materialele deepfake ar putea contribui la un climat de neîncredere publică generalizată în IA, precum și la o polarizare sociopolitică mai accentuată în societățile noastre;
56. consideră că utilizarea sistemelor de IA într-o cantitate semnificativă de infrastructuri critice esențiale, cum ar fi rețelele energetice și de transport, sectorul spațial, lanțul alimentar, infrastructura bancară și financiară și unitățile spitalicești, a creat noi vulnerabilități care necesită măsuri solide de securitate cibernetică pentru a preveni amenințările; subliniază, în acest sens, importanța cooperării, a schimbului de informații și a acțiunii, atât la nivelul UE, cât și între statele membre; subliniază că este important să se promoveze reziliența entităților critice la amenințările hibride;
57. avertizează că capacitățile IA pot prezenta, de asemenea, riscuri în materie de securitate, deoarece pot determina oamenii să se încreadă în IA într-o asemenea măsură încât să aibă mai multă încredere decât în propria lor judecată; constată că utilizarea abordării de tipul „human-in-the-loop” ca mecanism corectiv nu este fezabilă în toate cazurile; constată că experimentele au demonstrat că acest lucru poate duce la creșterea nivelului de autonomie al IA dincolo de cel aferent rolului de sprijin pentru care a fost concepută inițial și înseamnă că oamenii ratează ocazii de a dobândi experiență și de a-și perfecționa competențele și cunoștințele în materie de sisteme de IA; subliniază, prin urmare, că siguranța de la stadiul conceperii și supravegherea umană semnificativă pe baza unei formări adecvate, precum și a unor garanții adecvate în materie de securitate și confidențialitate sunt necesare în sistemele de IA cu grad ridicat de risc pentru a depăși aceste prejudecăți de automatizare;
58. subliniază, cu toate acestea, că IA poate fi utilizată pentru a anticipa întreruperile de curent și pentru a identifica nevoile de întreținere cu mare precizie; precizează, de asemenea, că aceasta poate fi folosită pentru a sintetiza volume mari de date prin extragerea automatizată a informațiilor sau prin clasificarea automatizată a acestora, precum și pentru a detecta modele specifice; subliniază că aceste elemente ar permite o mai bună anticipare și evaluare a nivelului de amenințare și a vulnerabilităților sistemului, accelerarea proceselor decizionale, îmbunătățirea reactivității, precum și securizarea mai eficace a dispozitivelor de punct final;
59. subliniază, în special, potențialul inerent care le-ar permite autorităților de aplicare a legii să identifice și să combată activitățile infracționale, cu ajutorul tehnologiei de IA; subliniază că astfel de activități de aplicare a legii legate de IA necesită, cu toate acestea, respectarea deplină a drepturilor fundamentale, supravegherea democratică strictă, norme clare de transparență, o infrastructură IT puternică, supravegherea umană, angajați cu înaltă calificare și accesul la date relevante și de înaltă calitate;
d) IA și competitivitatea
60. constată că tot mai multe produse și servicii de-a lungul lanțului valoric vor fi interconectate în viitorul apropiat, IA și automatizarea jucând un rol important în multe procese de producție, operațiuni și modele de afaceri; subliniază importanța capitală a cercetării de bază pentru dezvoltarea ecosistemelor industriale de IA, precum și a investițiilor substanțiale pentru promovarea administrației publice digitale și modernizarea infrastructurii digitale;
61. observă că, în pofida creșterii semnificative a capitalului de risc și a altor finanțări în faza incipientă din ultimii doi ani, numeroase industrii europene au rămas în urmă, iar nivelurile actuale de finanțare din UE sunt încă insuficiente și ar trebui majorate substanțial pentru a face față dinamismului principalelor ecosisteme de IA, cum ar fi cele din Silicon Valley și din alte părți; evidențiază structura neobișnuită de rețea de tip cluster a ecosistemului de inovare din UE, spre deosebire de ecosistemele de inovare centralizate (și sprijinite de stat);
62. subliniază că IA poate fi un factor revoluționar de schimbare pentru competitivitatea industriei UE și are potențialul de a crește productivitatea, de a accelera inovarea, de a îmbunătăți procesele de producție și de a contribui la monitorizarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare europene;
63. atrage atenția asupra riscului ca lanțurile de aprovizionare să fie perturbate din cauza decuplării economice sau a unor evenimente catastrofale, cum ar fi pandemiile sau fenomenele legate de schimbările climatice; subliniază că utilizarea IA poate contribui la detectarea modelelor de perturbare a lanțurilor de aprovizionare și poate contribui la întreținerea predictivă, ceea ce ar putea sprijini diversificarea furnizorilor;
64. constată că întreprinderile care au inițiat perturbarea digitală au fost adesea recompensate cu câștiguri considerabile în ceea ce privește cota de piață; observă că studii recente arată că este probabil ca acest tipar să se repete cu și mai multă intensitate, deoarece întreprinderile care adoptă IA colectează adesea volume mari de date, ceea ce tinde să le consolideze poziția competitivă; este preocupat de riscurile de concentrare a pieței care ar putea rezulta în astfel de situații, în detrimentul IMM-urilor și al întreprinderilor nou-înființate;
65. subliniază că această perspectivă este deosebit de îngrijorătoare, deoarece cele mai mari companii tehnologice tradiționale care vor domina probabil și tehnologiile IA sunt controlori ai piețelor, captând în același timp cea mai mare parte a valorii generate; evidențiază că, deoarece datele pe care se bazează sectorul IA sunt colectate într-o proporție covârșitoare de la aceleași mari companii din domeniul tehnologiei, care le oferă utilizatorilor acces la servicii în schimbul datelor și al expunerii la reclame direcționate, actuala lor poziție dominantă pe piață e probabil să devină, în sine, un factor determinant al unei poziții dominante și mai accentuate pe piață; subliniază că numeroase dintre aceste întreprinderi din domeniul tehnologiei își au sediul în afara UE, însă reușesc să capteze valoarea generată de datele privind clienții europeni, obținând astfel un avantaj competitiv;
66. salută recenta comunicare a Comisiei prin care se solicită actualizarea normelor în materie de concurență pentru a le adapta la era digitală(29) și subliniază rolul esențial al măsurilor ex ante, inclusiv al viitorului act legislativ privind piețele digitale, în contrabalansarea concentrării înainte de apariția acesteia; subliniază, în plus, rolul pe care standardizarea și cooperarea în domeniul reglementării îl pot juca în abordarea acestei probleme, facilitând dezvoltarea globală a produselor și a serviciilor, indiferent de locul fizic;
67. subliniază că IMM-urile și start-up-urile joacă un rol central în introducerea tehnologiilor de IA în UE, deoarece reprezintă cea mai mare parte a întreprinderilor și sunt o sursă esențială de inovare; observă, cu toate acestea, că întreprinderile nou-înființate promițătoare din domeniul IA se confruntă cu obstacole semnificative în calea extinderii în întreaga Europă din cauza pieței unice digitale incomplete și a divergențelor în materie de reglementare din multe state membre sau, atunci când se extind, sunt achiziționate de mari întreprinderi din domeniul tehnologiei; regretă faptul că IMM-urile se confruntă adesea cu o lipsă de finanțare, cu proceduri administrative complexe și cu lipsa competențelor adecvate și a accesului la informații; constată că autoritățile de concurență din UE au permis în trecut majoritatea preluărilor străine de întreprinderi europene din domeniul IA și roboticii;
68. subliniază că folosirea intensivă a algoritmilor, de pildă pentru stabilirea prețurilor, ar putea, de asemenea, crea pe piața unică probleme complet noi, specifice IA; observă că autoritățile antitrust ar putea, de exemplu, să aibă dificultăți în a dovedi existența unei coluziuni privind prețurile între sistemele de stabilire a prețurilor bazate pe IA; adaugă, în plus, că puținii furnizori de IA care participă deja la tranzacționarea de acțiuni ar putea prezenta un risc sistemic pentru piețele financiare, inclusiv prin coluziune; subliniază că coluziunea algoritmică poate fi foarte greu de identificat, deoarece sistemele bazate pe IA nu au nevoie să comunice între ele pentru practici coluzive în același mod ca oamenii, ceea ce poate face imposibilă demonstrarea intenției de coluziune; subliniază riscul pe care îl implică acest lucru pentru stabilitatea pieței și nevoia ca UE și autoritățile naționale din domeniul concurenței să elaboreze strategii și instrumente adecvate; subliniază, în plus, riscul sistemic pentru piețele financiare prin utilizarea la scară largă a modelelor de tranzacționare algoritmice și a sistemelor algoritmice fără nicio interacțiune umană, care în trecut au amplificat mult mișcările de piață și care vor face probabil același lucru în viitor;
69. observă că numeroase întreprinderi din domeniul IA din UE se confruntă în prezent cu insecuritate juridică în ceea ce privește modul în care își pot dezvolta produsele și serviciile în siguranță ca urmare a obstacolelor birocratice, a suprapunerii legislației sectoriale existente și a absenței unor standarde și norme consacrate în materie de IA;
70. subliniază provocarea cu care se confruntă întreprinderile din domeniul IA în ceea ce privește controlul calității și protecția consumatorilor; conchide că transparența și credibilitatea sunt esențiale pentru a se asigura că întreprinderile din UE au un avantaj competitiv, deoarece astfel de considerente vor decide în viitor dacă un produs sau un serviciu este în cele din urmă acceptat de piață;
71. subliniază că, deși 26 % din publicațiile de cercetare de înaltă valoare cu privire la IA provin din Europa, doar patru din primii 30 de solicitanți (13 %) și 7 % dintre întreprinderile care se angajează în brevetarea IA la nivel mondial provin din Europa;
72. consideră că legislația UE privind proprietatea intelectuală necesită armonizare și aplicare clară și transparentă, precum și un cadru echilibrat, aplicabil și previzibil care să permită întreprinderilor europene, în special IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate, să asigure protecția proprietății intelectuale;
73. este preocupat de faptul că utilizarea protecției proprietății intelectuale de către IMM-uri rămâne scăzută, deoarece adesea IMM-urile nu recurg la protecția proprietății intelectuale, deoarece nu sunt pe deplin conștiente de drepturile lor și nici nu dispun de resurse suficiente pentru a le apăra; subliniază importanța informațiilor și a statisticilor privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală în rândul IMM-urilor care își desfășoară activitatea în sectoare cu grad ridicat de cunoștințe și salută eforturile, inclusiv simplificarea procedurilor de înregistrare și reducerea taxelor administrative, pentru a oferi IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate o mai bună cunoaștere și pentru a facilita accesul acestora la protecția proprietății intelectuale; observă că, pentru a ajuta întreprinderile din UE să își protejeze drepturile de proprietate intelectuală în domeniul IA, ar trebui consolidată poziția UE de organism de standardizare la nivel mondial; subliniază că atractivitatea și competitivitatea pe plan internațional depind de soliditatea și reziliența pieței unice, inclusiv în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;
74. afirmă că analiza datelor, accesul la date fără caracter personal și partajarea și reutilizarea acestora sunt deja esențiale pentru multe produse și servicii bazate pe date din prezent, dar vor fi importante pentru dezvoltarea și implementarea viitoarelor sisteme de IA; accentuează însă că majoritatea datelor fără caracter personal generate în UE până în prezent nu sunt folosite, în timp ce o piață unică a datelor este încă în curs de formare;
75. subliniază importanța facilitării accesului la date și a schimbului de date, a standardelor deschise și a tehnologiei cu sursă deschisă ca modalitate de a crește investițiile și a stimula inovarea în domeniul tehnologiilor de IA în UE; precizează că o mai bună armonizare a interpretărilor contradictorii date de autoritățile naționale de protecție a datelor, precum și a orientărilor privind datele mixte și tehnicile de depersonalizare ar fi utilă pentru dezvoltatorii de IA;
76. subliniază rolul pe care IA îl poate juca în sprijinirea acțiunilor de asigurare a respectării legislației întreprinse de autoritățile europene și naționale, în special în domeniul vamal și al supravegherii pieței; este de părere că procedurile comerciale și vamale pot deveni mai eficiente și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor prin intermediul IA, prin creșterea gradului de conformitate și prin asigurarea faptului că numai produsele sigure intră pe piața unică; subliniază exemplul sistemului de evaluare și gestionare a veniturilor al Agenției pentru Servicii Frontaliere din Canada (CARM), care simplifică în mare măsură procedurile de import și de export utilizând evaluarea calificată a riscurilor IA și gestionarea digitală simplificată a informațiilor pentru a reduce necesitatea unor controale îndelungate;
e) IA și piața muncii
77. constată că IA influențează din ce în ce mai mult piața muncii, locul de muncă și domeniul social și că impactul schimbărilor tehnologice asupra muncii și ocupării forței de muncă este multidimensional; subliniază că utilizarea IA în acest domeniu generează o serie de probleme de ordin etic, juridic și în materie de încadrare în muncă; este îngrijorat că pe piața muncii digitalizarea ar putea conduce la reorganizarea forței de muncă și la potențiala dispariție a anumitor sectoare de activitate; consideră că dacă adoptarea IA este combinată cu infrastructura de sprijin, educația și formarea necesare, ar putea mări productivitatea, inovarea, creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă;
78. subliniază că, deși IA poate înlocui unele sarcini, inclusiv pe cele repetitive, grele, care folosesc intensiv forța de muncă sau care sunt periculoase, ea ar putea îmbunătăți și competențele și calitatea muncii și ar putea crea locuri de muncă noi, cu mai mare valoare adăugată, lăsând mai mult timp pentru sarcini stimulante și pentru dezvoltarea carierei; subliniază că IA înlocuiește sau completează deja în prezent oamenii în anumite activități, dar că nu are încă consecințe cumulate semnificative și detectabile asupra pieței muncii(30); subliniază, cu toate acestea, potențialul de creștere a inegalității veniturilor dacă IA multiplică ocupațiile de înaltă calificare și înlocuiește ocupațiile cu un nivel scăzut de calificare; adaugă că orice implicații economice și sociale rezultate trebuie să fie atenuate prin măsuri adecvate, cercetare și analiză prospectivă și întâmpinate prin investiții în recalificarea și perfecționarea forței de muncă, cu accent pe grupurile subreprezentate, cum ar fi femeile și minoritățile, care sunt susceptibile de a fi cele mai afectate de această tranziție, precum și prin promovarea diversității în toate etapele de dezvoltare a sistemelor de IA; este preocupat de faptul că IA ar putea genera procese de deprofesionalizare și ar putea crea și încorpora muncă slab plătită și cu autonomie redusă și ar putea extinde munca atipică, flexibilă (sau „munca la cerere”); subliniază că gestionarea algoritmică ar putea crea dezechilibre de putere între administrație și angajați și ar putea face procesul decizional obscur;
79. subliniază că adoptarea IA oferă o șansă de stimulare a unor schimbări culturale semnificative în organizații, inclusiv prin creșterea siguranței la locul de muncă, un mai mare echilibru între viața profesională și cea privată și prin oferirea dreptului de a se deconecta și a unor posibilități de formare și a unei orientări mai eficace destinate lucrătorilor; subliniază, în acest sens, recomandările OCDE, care subliniază că automatizarea poate genera reducerea programului de lucru, îmbunătățind astfel condițiile de viață și sănătatea lucrătorilor; consideră că aplicațiile IA care conferă oamenilor capacitate de acțiune ar putea crea și noi posibilități de angajare, în special pentru cei care, din cauza unor limitări cum ar fi handicapul sau condițiile de viață, au fost până acum limitați la munci mai puțin calificate; subliniază că este necesar să se utilizeze asistența IA la locul de muncă cu scopul de a oferi oamenilor timp pentru a mări calitatea rezultatelor, nu doar pentru a mări volumul de muncă;
80. condamnă recurgerea tot mai frecventă la supravegherea bazată pe IA la locul de muncă, adesea fără cunoștința și consimțământul lucrătorilor, în special în contextul telemuncii; susține că această practică nu ar trebui permisă, deoarece este extrem de abuzivă în raport cu dreptul fundamental la viață privată, protecția datelor și demnitatea umană a lucrătorului și în raport cu drepturile sociale și de muncă și are, de asemenea, efecte negative asupra sănătății mintale a lucrătorilor din cauza gradului de intruziune, a efectului său general sau nediferențiat și a lipsei de garanții pentru persoanele afectate;
81. este preocupat de faptul că un risc similar de supraveghere este prezent și în mediul școlar, odată cu adoptarea pe scară tot mai largă a sistemelor de IA în școli, subminând drepturile fundamentale ale copiilor; observă că implicațiile pe care IA le are pentru viața privată, siguranța și securitatea copiilor acoperă un spectru larg, de la beneficiile legate de capacitatea de a înțelege mai concret și mai exact amenințările la adresa copiilor până la riscurile pe care le comportă încălcarea neintenționată a vieții private; subliniază că atât implicațiile pozitive, cât și cele negative pentru viața privată, siguranța și securitatea copiilor impun o examinare atentă și garanții corespunzătoare; subliniază, de asemenea, că trebuie să se acorde o atenție specială și protecție copiilor atunci când se creează sisteme de IA, având în vedere natura lor deosebit de sensibilă și vulnerabilitățile lor speciale;
82. subliniază că este extrem de important să se ofere cetățenilor programe extinse de dezvoltare a competențelor în toate etapele vieții pentru a le permite să rămână productivi la un loc de muncă în continuă evoluție și să evite excluderea lor de pe piața muncii; consideră că adaptarea forței de muncă din punctul de vedere al educației în domeniul IA, al învățării pe tot parcursul vieții și al recalificării are o importanță vitală; subliniază că actualele concepte de învățare și de muncă sunt încă prea mult definite de lumea predigitală, ceea ce contribuie și la creșterea deficitului de competențe și la apariția unui nou decalaj digital pentru cetățenii care nu au acces la un spațiu digital sigur; subliniază că creșterea alfabetizării digitale contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, în special a celor privind educația, capitalul uman și infrastructura; subliniază acumularea cunoștințelor despre noile forme de lucru și de învățare ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19 și necesitatea explorării suplimentare a acestui aspect;
83. subliniază că, pentru a profita din plin de avantajele digitalizării, Uniunea trebuie să abordeze problema alfabetizării și a competențelor digitale pentru toți; consideră că alfabetizarea digitală este o condiție prealabilă pentru creșterea încrederii cetățenilor în IA și a conștientizării de către aceștia a impactului ei; subliniază că este important să se introducă formarea de bază în domeniul competențelor digitale și al IA în sistemele naționale de învățământ; consideră că implementarea și dezvoltarea tehnologiei IA în domeniul limbilor minoritare ar putea duce la o creștere a cunoașterii și utilizării acestora; subliniază că peste 70 % din întreprinderi declară că lipsa de personal cu competențe digitale adecvate reprezintă un obstacol în calea investițiilor; este îngrijorat de faptul că în 2019 existau în UE 7,8 milioane de specialiști TIC, cu o rată de creștere anuală anterioară de 4,2 %, care este departe de cei 20 de milioane de experți necesari pentru domenii-cheie cum ar fi analiza datelor, conform previziunilor Comisiei;
84. este preocupat de disparitatea mare de gen în acest domeniu, doar unul din șase specialiști TIC și unul din trei absolvenți de științe, tehnologie, inginerie și matematică (STIM) fiind femei(31); observă cu îngrijorare că decalajul de gen persistă în special în domeniul întreprinderilor nou-înființate, în care 92 din fiecare 100 USD investiți în companiile europene din domeniul tehnologiei au ajuns în 2019 la echipe fondatoare compuse exclusiv din bărbați; recomandă inițiative cu destinație precisă de sprijinire a femeilor în domeniul STIM pentru a compensa lipsa generală de personal calificat în acest sector; subliniază că această disparitate conduce în mod inevitabil la algoritmi lipsiți de neutralitate; subliniază importanța capacitării și a motivării fetelor pentru alegerea de cariere în domeniul STIM și pentru eradicarea disparității de gen în acest domeniu;
f) IA și viitorul democrației
85. afirmă că IA are, pe de o parte, potențialul de a contribui la construirea unui sector public mai transparent și mai eficient, dar, pe de altă parte, că evoluțiile tehnice din domeniul IA, determinate adesea de o logică a creșterii economice și a profiturilor, sunt foarte rapide și dinamice, ceea ce face dificilă înțelegerea suficientă de către factorii de decizie a modului în care funcționează noile aplicații IA și a tipului de rezultate pe care acestea le pot produce, deși ei au datoria de a oferi un cadru care să asigure că IA respectă drepturile fundamentale și poate fi utilizată în beneficiul societății; subliniază că și previziunile experților în legătură cu impactul viitor al IA variază, ceea ce sugerează că până și lor le este dificil să anticipeze rezultatele implementării noilor tehnologii de IA; consideră din această cauză că această incertitudine face necesar ca legiuitorii să țină seama în mod adecvat de principiul precauției în reglementarea IA; consideră că este esențial ca experții din diferite domenii și cu diverse pregătiri să fie consultați pentru a crea o legislație solidă, aplicabilă și adaptată exigențelor viitorului; avertizează că insecuritatea juridică poate fi unul dintre cele mai mari impedimente pentru inovare; remarcă, în acest sens, importanța promovării alfabetizării în domeniul IA în rândul cetățenilor, inclusiv în rândul reprezentanților aleși și al autorităților naționale;
86. avertizează că deseori ciclurile legislative și ritmul progresului tehnologic sunt deci desincronizate, forțând factorii de decizie politică să încerce să recupereze decalajele și să favorizeze reglementarea unor cazuri de utilizare care se află deja pe piață; subliniază că o abordare reglementară solidă a IA trebuie să fie precedată de o analiză exhaustivă a proporționalității și a necesității, pentru a evita obstrucționarea inovării și a competitivității întreprinderilor din UE;
87. subliniază că utilizarea IA pentru a obține date biometrice ar putea fi atât intruzivă și dăunătoare, cât și benefică pentru individ, precum și pentru publicul larg;
88. constată cu îngrijorare că astfel de tehnologii IA ridică probleme etice și juridice esențiale; observă că anumite tehnologii de IA permit automatizarea la o scară fără precedent a prelucrării informațiilor, ceea ce deschide drumul supravegherii în masă și altor ingerințe ilegale și reprezintă o amenințare la adresa drepturilor fundamentale, în special la adresa dreptului la viață privată și la protecția datelor;
89. accentuează că multe regimuri autoritare utilizează sisteme de IA pentru a-și controla, supraveghea în masă, spiona, monitoriza și ierarhiza cetățenii sau pentru a le limita libertatea de circulație; accentuează că orice formă de atribuire normativă a unui punctaj cetățenilor de către autoritățile publice, în special în domeniul aplicării legii, al controlului frontierelor și al sistemului judiciar, precum și utilizarea acestuia de către companii private sau persoane fizice, duce la pierderea autonomiei și este un atentat la adresa vieții private, comportă riscuri de discriminare și nu concordă cu valorile europene; reamintește că tehnologii precum supravegherea cibernetică și recunoașterea biometrică, care pot fi utilizate în acest scop, fac obiectul Regulamentului UE privind controlul exporturilor; este profund îngrijorat de cazuri în care companii din UE au vândut sisteme biometrice a căror utilizare ar fi ilegală în UE unor regimuri autoritare din țări din afara UE și le condamnă;
90. constată că în prezent platformele tehnologice dominante nu se rezumă la exercitarea unui control semnificativ asupra accesului la informații și a distribuției acestora, ci folosesc și tehnologiile de IA și pentru a obține mai multe informații despre identitatea, comportamentul și istoricul deciziilor unei persoane; consideră că o astfel de întocmire de profiluri comportă riscuri pentru sistemele democratice, precum și pentru protejarea drepturilor fundamentale și a autonomiei cetățenilor; accentuează că aceasta creează un dezechilibru de putere și prezintă riscuri sistemice care ar putea afecta democrația;
91. subliniază că platformele digitale pot fi utilizate și pentru a răspândi dezinformarea și hipertrucajele, inclusiv prin aplicații de marketing care folosesc IA, acționând ca rețele de propagandă, trolling și hărțuire, cu scopul de a submina procesele electorale; subliniază că învățarea automată permite în special utilizarea cu țintă precisă a datelor cu caracter personal pentru a-i manipula pe alegătorii în necunoștință de cauză prin crearea de mesaje personalizate și convingătoare; subliniază că este important să se impună obligații stricte efective în materie de transparență;
92. subliniază că IA ar putea însă să fie utilizată și pentru a reduce activitățile antidemocratice și neetice pe platforme și ca mijloc de a limita distribuirea știrilor false și a discursului de incitare la ură, chiar dacă testele au arătat până în prezent că are slabe capacități de a înțelege conținut contextualizat; este îngrijorat că limbajul care creează disensiuni poate duce la o mai mare implicare a utilizatorilor, motiv pentru care eliminarea acestui limbaj ar intra în conflict direct cu modelul de afaceri al acestor platforme, care se bazează pe creșterea la maximum a implicării utilizatorilor; consideră că soluțiile bazate pe IA trebuie să se întemeieze pe respectarea deplină a libertății de exprimare și de opinie și pe dovezi solide în favoarea lor înainte de eventuala lor utilizare;
93. subliniază că absența neutralității în sistemele de IA, în special în cazul sistemelor de învățare profundă, apare adesea din cauza lipsei de date de formare și de testare diversificate și de calitate, de exemplu când sunt utilizate seturi de date insuficient de reprezentative pentru grupurile vulnerabile sau când definirea sarcinilor sau stabilirea cerințelor sunt lipsite de neutralitate; constată că absența neutralității poate apărea și din cauza unei posibile lipse a diversității în echipele de dezvoltatori, care are ca rezultat întărirea prejudecăților, din cauza unui volum limitat de date de formare și testare sau în cazul în care un dezvoltator de IA cu prejudecăți a compromis algoritmul; subliniază că diferențierea motivată este creată intenționat pentru a ameliora performanțele de învățare ale IA în anumite condiții;
94. subliniază că absența structurală a neutralității în societatea noastră nu ar trebui repetată sau chiar amplificată prin seturi de date de slabă calitate; precizează, în acest sens, că algoritmii învață să fie la fel de discriminatori ca datele cu care lucrează și, ca rezultat al slabei calități a datelor de formare sau al absenței neutralității și al discriminării observate în societate, ar putea să sugereze decizii inerent discriminatorii, ceea ce amplifică discriminarea în societate; observă totuși că absența neutralității IA poate fi uneori măsurată și corectată; concluzionează că este așadar necesar să se întrebuințeze mijloace tehnice și să se stabilească diferite niveluri de control asupra sistemelor de IA, inclusiv pentru software-ul, algoritmii și datele utilizate și produse de acestea, cu scopul de a reduce riscul la minimum; susține că IA poate și ar trebui să fie utilizată pentru a reduce absența neutralității și discriminarea și a promova egalitatea de drepturi și schimbări sociale pozitive în societățile noastre, inclusiv prin cerințe normative privind seturile de date utilizate pentru a forma sistemele de IA; subliniază că unul dintre cele mai eficiente moduri de reducere a absenței neutralității în sistemele de IA este de a garanta, în măsura în care acest lucru este posibil în conformitate cu dreptul Uniunii, că un volum maxim de date fără caracter personal este disponibil în scopul formării și al învățării automate;
g) Constatări recurente în toate cele șase studii de caz
95. constată că adoptarea tehnologiilor IA prezintă avantaje și posibilități evidente la nivelul societății, care pot fi valorificate numai dacă sunt eliminate obstacole transversale în UE, în concordanță cu drepturile, valorile și legislația fundamentale; afirmă că se poate constata că mai ales suprapunerile legislației, fragmentarea pieței, obstacolele birocratice, lipsa infrastructurii digitale accesibile și a competențelor digitale în societate în general și insuficiența investițiilor în cercetare și dezvoltare constituie bariere în calea utilizării cu succes a IA sigure în toate domeniile analizate;
96. concluzionează din studiile de caz examinate și că există anumite cazuri de utilizare care sunt riscante sau nocive, dar că ele nu se datorează tehnologiilor IA concrete în sine, ci domeniilor în care sunt aplicate; recunoaște că viitoarea reglementare trebuie să răspundă preocupărilor legitime legate de aceste riscuri pentru aplicarea pe scară largă a tehnologiilor de IA în UE;
97. afirmă că, deși este important să examinăm și să clasificăm riscurile pe care IA le comportă, studiile de caz au demonstrat că tehnologiile IA ne permit să luăm contramăsuri eficace care pot să atenueze sau să elimine aceste riscuri; subliniază că, deoarece IA se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare în contextul mai larg al tehnologiilor emergente, potențialul său deplin, precum și riscurile pe care le comportă nu sunt certe; subliniază că este necesar să se analizeze nu numai riscurile pentru persoane, ci și efectele nocive mai ample asupra societății și prejudiciile individuale nemateriale; subliniază dezechilibrele semnificative din punctul de vedere al puterii de piață prezente pe piețele de date și în economia IA adiacentă; subliniază că concurența loială și eliminarea obstacolelor din calea concurenței pentru întreprinderile nou-înființate și IMM-uri sunt esențiale pentru distribuirea echitabilă a potențialelor beneficii ale IA din punct de vedere economic și social, care par semnificative atât în UE, cât și la nivel global;
3.Locul UE în concurența mondială în domeniul IA
98. observă concurența acerbă la nivel mondial în domeniul IA, în care UE nu și-a îndeplinit încă aspirațiile; examinează în secțiunile următoare competitivitatea globală a UE în domeniul IA în comparație cu cea a Chinei și SUA, punând accentul pe trei elemente esențiale: abordarea în materie de reglementare, poziția pe piață și investițiile; recunoaște însă că este dificil să se delimiteze piețele și corporațiile transnaționale dincolo de frontierele statelor, deoarece majoritatea întreprinderilor din domeniul tehnologiei au clienți, acționari, angajați și furnizori în multe țări;
a) Abordarea în materie de reglementare
99. constată că SUA nu au introdus încă o legislație orizontală în domeniul digital și că s-au concentrat până acum pe legislația special destinată sectorului și pe facilitarea investițiilor, inclusiv prin măsuri fiscale vizând inovarea din sectorul privat, în special în rândul giganților din domeniul tehnologiei și al universităților de vârf din SUA; observă că, în pofida evoluțiilor recente care demonstrează un rol mai activ în elaborarea politicilor, abordarea SUA s-a concentrat până acum în principal pe oferirea de îndrumare juridică companiilor, pe investiții în proiecte de cercetare și pe eliminarea barierelor care se consideră că stau în calea inovării;
100. subliniază că legea privind inițiativa în domeniul IA din SUA din 2019 a determinat o ușoară realiniere, deoarece, pe lângă redirecționarea finanțării, recalificarea lucrătorilor și consolidarea infrastructurii digitale, guvernul SUA a anunțat elaborarea de standarde comune pentru o IA fiabilă; constată însă că cele zece principii rezultate au fost formulate foarte general pentru a permite fiecărei agenții guvernamentale să elaboreze reglementări speciale pentru fiecare sector; se așteaptă ca, deși actuala administrație intenționează să prezinte un nou proiect de lege privind drepturile pentru limitarea efectelor nocive ale IA în 2022, abordarea SUA să rămână determinată de piață;
101. subliniază că președintele Chinei Xi Jinping a subliniat încă din 2013 importanța tehnologiilor în geopolitică, rolul politicilor publice în definirea obiectivelor pe termen lung și faptul că IA oferă ocazia de a-și relansa puterea militară; subliniază și că guvernul chinez a prezentat apoi planul „Made in China 2025” în 2015 și Planul de dezvoltare a noii generații de IA în 2017, ambele cu obiectivul clar de transforma China în lider mondial în domeniul IA până în 2030; observă că Cartea albă din 2018 privind standardizarea IA din China a precizat modul în care economia socialistă de piață poate crea standarde internaționale și se poate implica strategic în organizațiile internaționale de standardizare; ia act de introducerea unor norme privind sistemele de recomandare, precum și a unui cod etic privind IA în China;
102. observă că pe scena mondială China promovează activ parteneriatele internaționale în domeniul IA ca modalitate de a-și exporta practicile de supraveghere bazate pe IA, sistemul de credit social și strategiile de cenzură; subliniază că și investițiile masive în străinătate în cadrul inițiativei „Drumului digital al mătăsii” sunt utilizate ca mijloc de răspândire a influenței chineze și a tehnologiei sale de IA în lume, ceea ce ar putea avea implicații ample, dincolo de impunerea de standarde tehnologice sau de menținerea competitivității tehnologice; concluzionează că abordarea guvernului Chinei se bazează așadar pe introducerea IA pe plan intern, precum și pe exportarea tehnologiilor IA pe baza unor standarde predeterminate în conformitate cu ideologia guvernului chinez;
103. observă că Comisia și-a început activitatea de reglementare a IA în 2018 prin publicarea strategiei europene privind IA, prin înființarea unui grup de experți la nivel înalt și prin introducerea unui plan coordonat(32) de promovare a „IA produse în Europa”; constată că Cartea albă privind IA din 2020 a propus numeroase măsuri și opțiuni de politică pentru o viitoare reglementare în domeniul IA și a condus în cele din urmă la adoptarea unui act legislativ orizontal privind IA(33) prezentat în mai 2021 împreună cu un plan coordonat revizuit privind IA(34); subliniază că în iunie 2021, 20 de state membre au publicat strategii naționale în domeniul IA, iar alte șapte se aflau în etapele pregătitoare finale ale adoptării lor;
104. subliniază că în centrul abordării UE în materie de reglementare se află acordarea unei deosebite atenții dezvoltării unei piețe unice digitale europene, precum și considerentelor etice în concordanță cu valorile fundamentale ale drepturilor omului și cu principiile democratice; recunoaște că crearea primului cadru de reglementare pentru IA la nivel mondial ar putea oferi UE mijloace de acțiune și avantajul primului venit în stabilirea de standarde internaționale în materie de IA bazate pe drepturi fundamentale, permițându-i să exporte în întreaga lume o IA centrată pe factorul uman și sigură; subliniază că această abordare trebuie sprijinită prin coordonarea în materie de reglementare și prin convergența cu parteneri internaționali;
b) Situația pieței
105. constată că multe dintre primele 100 de companii din domeniul IA la nivel mondial își au sediul în SUA, doar câteva fiind stabilite în UE; observă că SUA se află, de asemenea, pe primul loc în ceea ce privește numărul total de întreprinderi nou-înființate din domeniul IA;
106. subliniază că în ultimii ani mai multe întreprinderi digitale europene au fost achiziționate de giganții din domeniul tehnologiei din SUA; salută obiectivul Comisiei de a aborda problema achizițiilor care pot avea un impact semnificativ asupra concurenței efective de pe piața digitală și de a limita achizițiile făcute cu scopul de a elimina concurența; subliniază însă că achiziția poate fi în anumite cazuri un obiectiv principal al creatorilor de întreprinderi nou-înființate și al finanțatorilor acestora ca metodă legitimă de a obține beneficii din ideile lor;
107. subliniază că în timp ce SUA și China încearcă să accelereze utilizarea tehnologiilor IA în sectorul public și în cel privat, adoptarea IA în UE a rămas în urmă; afirmă că în 2020 doar 7 % dintre întreprinderile din UE cu cel puțin zece angajați utilizau tehnologii IA, existând diferențe semnificative între statele membre, precum și între diferitele sectoare economice;
108. este îngrijorat că, deși SUA și China au fiecare o piață digitală unificată, cu un set coerent de norme, piața unică digitală a UE este încă incompletă și rămân obstacole nejustificate; subliniază că dezvoltarea de produse și servicii de IA ar putea fi încetinită și mai mult de actuala elaborare a 27 de strategii naționale diferite în domeniul IA;
109. subliniază și faptul că inconsecvențele din legislația UE, suprapunerea diferitelor inițiative legislative, contradicțiile dintre legislația UE și cea națională, interpretările juridice diferite și neaplicarea în statele membre împiedică condiții egale de concurență și riscă să creeze insecuritate juridică pentru companiile europene, deoarece s-ar putea ca acestea să aibă dificultăți în a determina dacă inovațiile lor în domeniul IA respectă legislația UE;
110. ia act de faptul că fragmentarea pieței pentru întreprinderile din domeniul IA este accentuată de lipsa unor standarde și norme comune în anumite sectoare, inclusiv în ceea ce privește interoperabilitatea datelor; regretă riscul de reglementare care rezultă din întârzierea legislației precum Regulamentul privind viața privată și comunicațiile electronice; subliniază, ca exemplu, faptul că dezvoltatorii de IA din UE se confruntă cu probleme în materie de date, spre deosebire de omologii lor americani și chinezi, datorită caracterului incomplet al pieței unice digitale europene; observă că adesea ei nu dispun de suficiente date de calitate pentru a-și forma și a-și testa algoritmii și au dificultăți din cauza lipsei spațiilor sectoriale de date și a interoperabilității transsectoriale, confruntându-se cu constrângeri care grevează fluxurile transfrontaliere de date;
c) Investiții
111. observă că întreprinderile și guvernele europene investesc mult mai puțin în tehnologiile IA decât SUA sau China; subliniază că, deși investițiile private în industria IA din UE cresc semnificativ, UE continuă să investească mult mai puțin în IA în comparație cu alte regiuni de vârf, în condițiile în care SUA și China reprezintă peste 80 % din investițiile anuale de capital în valoare de 25 de miliarde EUR în IA și tehnologia blockchain, cota UE ridicându-se la doar 7 % sau aproximativ 1,75 miliarde EUR; subliniază că lichiditatea piețelor financiare din UE pentru companiile din domeniul tehnologiei nu are încă nivelul piețelor comparabile din SUA; observă că SUA este lider și în finanțarea capitalului de risc și a capitalului privat, ceea ce este deosebit de important pentru întreprinderile nou-înființate din domeniul IA, cu 12,6 miliarde EUR în 2019, față de 4,9 miliarde EUR în China și 2,8 miliarde EUR în UE; constată că drept urmare, mulți întreprinzători europeni din domeniul IA traversează Oceanul Atlantic pentru a-și extinde activitatea în SUA;
112. menționează că, împreună cu inițiativele naționale, investițiile publice anuale ale UE în IA estimate la un miliard EUR(35) sunt mult mai mici decât cele 5,1 miliarde EUR investite anual în SUA și cele până la 6,8 miliarde EUR în China(36); arată însă că între 2017 și 2020 finanțarea publică a UE pentru cercetarea și inovarea în domeniul IA a crescut cu 70 % în comparație cu perioada anterioară, iar în 2019 UE a investit între 7,9 și 9 miliarde EUR în IA, cu 39 % mai mult decât în anul precedent; recunoaște și salută planul Comisiei de a spori și mai mult investițiile prin programele Europa digitală, Orizont Europa, InvestEU, prin fondurile structurale și de investiții europene, Fondul european de investiții, Mecanismul pentru interconectarea Europei în sectorul telecomunicațiilor și prin diverse programe din cadrul politicii de coeziune, care vor fi completate și exploatate prin ținta de cheltuieli de 20 % pentru tranziția digitală din planurile naționale de redresare și reziliență, așa cum au convenit Comisia și statele membre în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență; subliniază însă raportul recent al Băncii Europene de Investiții, care estimează un deficit de investiții în domeniul IA și al tehnologiilor blockchain de aproximativ 5-10 miliarde EUR pe an;
113. subliniază că întreprinderile din domeniul IA din UE se confruntă cu o concurență puternică în găsirea de angajați calificați, situație agravată de faptul că 42 % din populația UE nu deține competențe digitale elementare; accentuează necesitatea de a forma și de a atrage un număr semnificativ mai mare de absolvenți bine instruiți, inclusiv femei, care să lucreze în sectorul digital;
114. observă că, deși UE are o comunitate excelentă de cercetători în domeniul IA, exodul cercetătorilor din UE rămâne o problemă; subliniază că sunt necesare măsuri pentru a face apel la cercetătorii de vârf; observă că UE a cheltuit în 2020 doar 2,32 % din PIB pentru cercetare și dezvoltare (C&D), în timp ce SUA cheltuie 3,08 %; reamintește că statele membre trebuie să își respecte angajamentul de a investi 3 % din PIB în cercetare și dezvoltare pentru a asigura autonomia strategică a Uniunii în domeniul digital;
115. constată că infrastructura digitală a UE trebuie substanțial modernizată, doar 25 % dintre cetățenii UE putând să se conecteze la o rețea 5G, comparativ cu 76 % dintre cetățenii SUA; observă că UE nu dispune de o infrastructură digitală suficientă de înaltă performanță, cu spații de date interoperabile, de rate și volume ridicate de transmisie, de fiabilitate și de întârzieri reduse; subliniază că este nevoie să se sprijine ecosistemele europene de IA cu clustere de excelență;
d) Concluzie
116. concluzionează că SUA sunt liderul general în domeniul IA, fiind în frunte în multe domenii, iar companiile cu sediul în SUA conduc dezvoltarea tehnologică în domenii cum ar fi cloud computing-ul sau capacitățile de calcul de înaltă performanță, situându-se în frunte și în ceea ce privește puterea de piață, atragerea de competențe în IA, cercetarea și infrastructura; subliniază însă că China, care acum câțiva ani era încă cu mult în urma SUA la toți indicatorii, recuperează rapid decalajul; recunoaște că ambele țări au avantajul unei piețe unice unificate și al unui angajament mai puternic în favoarea deținerii unei poziții de frunte în domeniul IA;
117. subliniază că, în pofida poziției puternice a UE în domeniul software-ului industrial și al roboticii, actorii din UE se află încă în urma omologilor lor americani și chinezi la multe categorii; subliniază că UE ar trebui să elaboreze un plan ambițios pentru o IA europeană centrată pe factorul uman; constată însă că UE este înaintea acestora în materie de reglementare; subliniază că o strategie viabilă a UE pentru a deveni mai competitivă în domeniul IA presupune concentrarea pe cercetare și inovare, competențe, infrastructură și investiții, încercând în același timp să creeze un cadru de reglementare pentru dezvoltarea și utilizarea IA orientat spre viitor, orizontal și favorabil inovării, garantând în același timp că drepturile fundamentale ale cetățenilor Uniunii și statul de drept sunt protejate;
118. subliniază că Brexitul a avut un impact negativ asupra eforturilor UE de a-și consolida amprenta globală în materie de IA, deoarece Regatul Unit deținea un loc fruntaș în UE în domeniul IA; subliniază însă că Regatul Unit ar trebui să rămână un partener valoros al UE, consolidând competitivitatea ambilor parteneri și promovarea perspectivelor comune de reglementare în stabilirea de standarde globale;
119. concluzionează că actualmente UE este încă departe de a-și îndeplini aspirația de a deveni competitivă în domeniul IA la nivel mondial și ar putea risca să rămână și mai mult în urmă la unele capitole; susține că o acțiune rapidă în ceea ce privește Foaia de parcurs a UE privind IA prezentată mai jos reprezintă o ocazie de a schimba această situație;
120. precizează că, întrucât UE nu are competența legislativă de a aborda toate punctele enumerate în Foaia de parcurs a UE privind IA, comisia specială recomandă continuarea discuțiilor la nivel înalt și a proceselor politice care implică instituțiile UE și statele membre pentru a promova o abordare mai armonizată a IA și a ajuta statele membre să își coordoneze eforturile; menționează, în acest sens, Strategia UE din 2000 de la Lisabona, care, în ciuda criticilor, a jucat un rol important în orientarea politică a UE pe o perioadă de 20 de ani și în menținerea presiunii în favoarea reformei asupra statelor membre;
4. „O Europă pregătită pentru era digitală” – Foaie de parcurs pentru câștigarea poziției de lider mondial
a) Un mediu de reglementare stabil
i. Legiferare
121. invită Comisia să propună doar acte legislative sub formă de regulamente pentru noile legi digitale în domenii precum IA, deoarece piața unică digitală trebuie să sufere un proces de armonizare reală; este convins că, datorită dezvoltării tehnologice rapide, legislația digitală ar trebui să fie întotdeauna flexibilă, bazată pe principii, neutră din punct de vedere tehnologic, adaptată exigențelor viitorului și proporțională, adoptându-se în același timp o abordare bazată pe riscuri, acolo unde este cazul, întemeiată pe respectarea drepturilor fundamentale și fără a impune sarcini administrative suplimentare inutile pentru IMM-uri, întreprinderi nou-înființate, mediul academic și cercetare; subliniază, de asemenea, importanța unui nivel ridicat de securitate juridică și, prin urmare, necesitatea unor obligații, definiții și criterii de aplicabilitate solide, practice și lipsite de ambiguitate în toate textele juridice referitoare la vânzarea, utilizarea sau dezvoltarea tehnologiilor de IA;
122. consideră că Agenda pentru o mai bună reglementare este un element esențial pentru ca strategia UE în domeniul IA să aibă succes; subliniază necesitatea de a pune accentul pe revizuirea, adaptarea, punerea în aplicare și mecanismele de asigurare a respectării legislației deja existente înainte de a propune noi acte legislative;
123. îndeamnă Comisia să efectueze evaluări preliminare aprofundate ale impactului, cu o analiză prospectivă și a riscurilor adecvată, înainte de a formula noi propuneri digitale în domenii precum IA; subliniază că evaluările de impact ar trebui să identifice și să evalueze sistematic legislația existentă relevantă, prevenind orice suprapuneri sau conflicte;
124. propune ca noile acte legislative în domenii precum IA să fie însoțite de promovarea unor standarde dezvoltate de părțile interesate; consideră că UE ar trebui să depună eforturi pentru a evita fragmentarea și că standardele internaționale pot sluji ca referință utilă, dar că UE ar trebui să acorde prioritate elaborării propriilor standarde; evidențiază faptul că astfel de standarde ar trebui să rezulte din concurența loială pentru cele mai bune standarde în UE, acestea trebuind să fie examinate de UE și organizațiile de standardizare; precizează că standardele tehnice și instrucțiunile de proiectare s-ar putea combina ulterior cu sistemele de etichetare, ca o modalitate de a consolida încrederea consumatorilor prin oferirea de servicii și produse sigure; subliniază rolul organizațiilor de standardizare din UE în elaborarea de standarde tehnice de ultimă generație; invită Comisia să accelereze emiterea de mandate de standardizare pentru organizațiile europene de standardizare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană(37);
125. arată că o platformă deschisă de certificare ar putea crea un ecosistem al încrederii, care să implice guverne, societatea civilă, întreprinderi și alte părți interesate;
126. solicită Parlamentului, Comisiei și Consiliului să își amelioreze capacitățile de a trata conflictele interne în materie de competență în ceea ce privește subiectele generale cum ar fi IA, deoarece aceste conflicte riscă să întârzie procedura legislativă, cu efecte de domino pentru intrarea în vigoare a legislației în cauză;
ii. Guvernanță și aplicare
127. solicită coordonarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării viitoarei legislații privind IA în mod consecvent la nivelul UE;
128. arată că forumurile de consultare cu părțile interesate, precum Comitetul pentru inovare în materie de date, care urmează să fie creat prin Legea privind guvernanța datelor, sau Alianța europeană în domeniul inteligenței artificiale, care include parteneriate public-privat, precum Alianța europeană pentru date industriale, edge și cloud, constituie o abordare promițătoare în materie de guvernanță; arată că această abordare permite ecosistemului de IA din UE să își operaționalizeze principiile, valorile, obiectivele și să reflecte interese societale la nivelul codurilor software;
129. subliniază că „problema de ritm” face necesar un accent special asupra aplicării ex post eficace de către instanțe și agențiile de reglementare, precum și asupra abordărilor ex ante pentru a face față provocărilor juridice generate de tehnologiile emergente; sprijină, în consecință, utilizarea spațiilor de testare a reglementărilor, care ar putea oferi dezvoltatorilor de IA șansa unică de a experimenta rapid, cu agilitate și controlat în afara aplicării stricte a normelor de reglementare, dar sub supravegherea autorităților competente; remarcă faptul că aceste spații de testare în materie de reglementare ar putea fi spații experimentale în care să se testeze sistemele de IA și noile modele de afaceri în condiții reale, într-un mediu controlat, înainte ca acestea să intre pe piață;
iii. Cadrul juridic pentru IA
130. subliniază că un obiectiv care stă la baza strategiei digitale a UE, precum și a strategiei IA este de a crea o „abordare europeană” într-o lume digitalizată; precizează că această abordare ar trebui să fie centrată pe factorul uman, generatoare de încredere, condusă de principii etice și bazată pe conceptul de economie socială de piață; subliniază că indivizii și protecția drepturilor lor fundamentale ar trebui să rămână întotdeauna în centrul tuturor considerentelor politice și legislative;
131. este de acord cu concluzia la care a ajuns Comisia în Cartea sa albă din 2020 privind inteligența artificială, potrivit căreia este necesar să se creeze un cadru juridic bazat pe riscuri pentru IA, care să includă mai ales standarde etice înalte bazate pe transparență, pe posibilitatea de a le fi verificată aplicarea și pe responsabilitate, însoțit de dispoziții privind siguranța produselor, norme adecvate privind răspunderea și dispoziții sectoriale specifice, oferind în același timp companiilor și utilizatorilor suficientă flexibilitate și securitate juridică și condiții de concurență echitabile pentru a stimula adoptarea IA și inovarea;
132. subliniază valoarea adăugată orientativă a utilizării conceptelor, terminologiei și standardelor elaborate de OCDE ca sursă de inspirație pentru definirea IA în legislație; subliniază că acest lucru ar oferi UE un avantaj în ceea ce privește conturarea unui viitor sistem internațional de guvernanță a IA;
133. este convins că IA nu trebuie întotdeauna să fie reglementată ca tehnologie, dar că nivelul intervenției de reglementare ar trebui să fie proporțional cu tipul de risc individual și/sau societal generat de utilizarea unui sistem de IA; subliniază, în acest sens, că este important să se facă distincția între cazuri de utilizare a IA cu „risc ridicat” și cele cu „risc scăzut”; concluzionează că prima categorie necesită garanții legislative suplimentare stricte, iar cazurile de utilizare „cu risc scăzut” pot face necesare, în multe cazuri, cerințe de transparență pentru utilizatorii finali și consumatori;
134. precizează că clasificarea sistemelor de IA ca fiind „cu risc ridicat” ar trebui să se bazeze pe utilizarea lor concretă și pe contextul, natura, probabilitatea, gravitatea și caracterul ireversibil potențial al prejudiciului care se poate preconiza că va avea loc prin încălcarea drepturilor fundamentale și a normelor în materie de sănătate și siguranță, așa cum sunt prevăzute în legislația Uniunii; subliniază că această clasificare ar trebui să fie însoțită de orientări și de promovarea schimbului de bune practici pentru dezvoltatorii de IA; subliniază că dreptul la viață privată trebuie întotdeauna respectat și că dezvoltatorii de IA ar trebui să garanteze respectarea deplină a normelor privind protecția datelor;
135. subliniază că sistemele IA susceptibile să interacționeze cu copiii sau să îi afecteze în alt mod trebuie să țină cont de drepturile și de vulnerabilitățile acestora și să satisfacă cele mai ridicate standarde de siguranță, securitate și confidențialitate disponibile, încă din stadiul conceperii și în mod implicit;
136. observă că pot exista diferențe între modul de funcționare al IA în mediul business-to-business (B2B) comparativ cu mediul business-to-consumer (B2C); subliniază că drepturile consumatorilor trebuie să fie protejate din punct de vedere juridic prin intermediul legislației privind protecția consumatorilor; subliniază că, deși întreprinderile pot soluționa problema răspunderii și a altor probleme juridice într-un mod rapid și eficient din punctul de vedere al costurilor, prin mijloace contractuale, direct cu partenerii de afaceri, ar putea fi nevoie de legislație pentru a proteja întreprinderile mai mici de utilizarea abuzivă a puterii de piață de către actorii dominanți prin recurgerea la blocaje comerciale sau tehnologice, obstacole la accesul pe piață sau probleme de asimetrie informațională; subliniază că este, de asemenea, necesar să se țină seama de nevoile IMM-urilor și ale întreprinderilor nou-înființate cu cerințe complexe pentru a evita dezavantajarea acestora în raport cu companiile mai mari, care dispun de resursele necesare pentru a avea servicii juridice și de conformitate de dimensiuni importante;
137. subliniază necesitatea de a aplica o abordare bazată pe principii în cazul chestiunilor etice deschise ridicate de noile posibilități tehnologice care rezultă din vânzarea și utilizarea aplicațiilor IA, inclusiv prin utilizarea unor principii fundamentale obligatorii, precum principiul de a nu cauza prejudicii, principiul respectării demnității umane și a drepturilor fundamentale sau cel al protejării procesului democratic; constată că bunele practici în dezvoltarea IA, precum IA centrată pe factorul uman, guvernanța responsabilă și principiile transparenței și explicabilității, precum și principiile IA sustenabile, care să fie complet aliniate la Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, sunt alte componente importante în procesul de construcție a economiei IA;
138. recunoaște că algoritmii IA nu pot fi întotdeauna complet eliminați, deoarece idealul datelor fără erori este foarte dificil sau aproape imposibil de atins; constată că și un sistem de IA care a fost testat se va confrunta inevitabil cu scenarii reale care pot genera rezultate subiective la instalarea într-un context care diferă de componența datelor sale de formare și de testare; subliniază că UE ar trebui să depună eforturi pentru a îmbunătăți transparența seturilor de date și a algoritmilor, să coopereze foarte strâns cu dezvoltatorii de IA pentru a contrabalansa și a reduce prejudecățile structurale din societate și să aibă în vedere norme obligatorii privind obligația de diligență în materie de drepturi ale omului într-un stadiu incipient al dezvoltării;
139. precizează că este posibil ca obligațiile semnificative de transparență sau de explicabilitate pentru sistemele de IA, deși utile în numeroase cazuri, să nu poată fi puse în aplicare în toate situațiile; observă că drepturile de proprietate intelectuală și secretele comerciale trebuie protejate împotriva practicilor ilegale precum spionajul industrial;
140. afirmă că cadrul legislativ privind proprietatea intelectuală trebuie să continue să stimuleze și să protejeze inovatorii din domeniul IA prin acordarea de brevete ca recompensă pentru dezvoltarea și publicarea creațiilor lor; consideră că legile existente sunt în cea mai mare parte adaptate exigențelor viitorului, dar propune anumite ajustări, inclusiv integrarea elementelor cu sursă deschisă, precum și utilizarea achizițiilor publice pentru a impune unde este cazul software-ul cu sursă deschisă pentru soluțiile IA; propune noi forme de acordare a brevetelor pentru a garanta că regiunile și inițiativele dispun de instrumente pe care altfel nu și le-ar permite;
141. consideră că autoevaluările ex ante obligatorii ale riscurilor, bazate pe norme și standarde clare, precum și evaluările impactului asupra protecției datelor, completate de evaluări ale conformității efectuate de terți cu marcajul CE relevant și adecvat, combinate cu aplicarea ex post prin supravegherea pieței, ar putea fi utile pentru a se garanta că sistemele de IA de pe piață sunt sigure și fiabile; consideră că, pentru a preveni ieșirea IMM-urilor de pe piață, ar trebui elaborate standarde și orientări pentru respectarea legislației privind IA, cu implicarea deplină a întreprinderilor mici, aliniate la nivel internațional în cea mai mare măsură posibilă și disponibile gratuit;
142. observă că, pentru a spori siguranța produselor și pentru a identifica mai bine erorile, dezvoltatorii de IA cu grad ridicat de risc ar trebui să vegheze ca fișierele-jurnal ale activității algoritmice să fie păstrate în condiții de siguranță; consideră că, acolo unde este cazul, dezvoltatorii ar trebui să conceapă sisteme de IA cu grad ridicat de risc prevăzute cu mecanisme de „oprire de urgență” pentru ca activitățile automatizate să poată fi întrerupte sigur și eficient în orice moment prin intervenție umană și să se asigure o abordare de tipul human-in-the-loop; consideră că rezultatele și modul de raționare al sistemului IA ar trebui să fie întotdeauna ușor de înțeles de către oameni;
143. recunoaște problemele de ordin juridic generate de sistemele de IA și faptul că trebuie avută în vedere o revizuire a anumitor părți a normelor în vigoare privind răspunderea; așteaptă, în acest sens, prezentarea propunerii legislative a Comisiei privind răspunderea pentru IA; subliniază că Directiva privind răspunderea pentru produse(38) și regimurile naționale de răspundere pentru culpă pot rămâne, în principiu, legislația centrală pentru combaterea celor mai multe prejudicii cauzate de IA; subliniază că în unele cazuri ar putea exista consecințe inadecvate, dar avertizează că orice revizuire ar trebui să țină seama de legislația în vigoare privind siguranța produselor și ar trebui să se bazeze pe identificarea clară a lacunelor, să fie totodată adaptată exigențelor viitorului, să poată fi pusă în aplicare în mod eficace și să asigure protecția persoanelor din UE;
144. subliniază că cadrul juridic nu ar trebui să îi supună pe copii la același nivel de răspundere personală ca adulții pentru înțelegerea riscului;
145. constată că anumite modificări ale definițiilor juridice ale termenului „produs”, inclusiv aplicațiile informatice integrate, serviciile digitale și dependența între produse, precum și ale termenului „producător”, inclusiv operatorul final, furnizorul de servicii și furnizorul de date, pot fi avute în vedere pentru a se garanta că sunt posibile compensații pentru prejudiciile cauzate de aceste tehnologii; subliniază, cu toate acestea, că ar trebui evitată o abordare prea largă sau excesiv de limitată a definiției „produsului”;
146. subliniază că din cauza caracteristicilor sistemelor de IA, cum ar fi complexitatea, conectivitatea, opacitatea, vulnerabilitatea, capacitatea de a fi modificate prin actualizări, capacitatea de autoînvățare și autonomia potențială, precum și multitudinea de actori implicați în dezvoltarea, implementarea și utilizarea lor, există probleme semnificative în ceea ce privește eficacitatea dispozițiilor cadrului de asigurarea răspunderii de la nivelul Uniunii și de la nivel național; consideră în consecință că, deși nu este nevoie de o revizuire completă a regimurilor de răspundere funcționale, sunt necesare ajustări speciale și coordonate ale regimurilor de răspundere europene și naționale pentru a evita situația în care persoanele care suferă prejudicii sau a căror proprietate este afectată nu sunt despăgubite; precizează că, deși sistemele de IA cu grad ridicat de risc ar trebui să intre sub incidența unor legi stricte în materie de răspundere, combinate cu o asigurare obligatorie, orice alte activități, dispozitive sau procese conduse de sisteme de IA care cauzează prejudicii sau daune ar trebui să facă în continuare obiectul răspunderii bazate pe culpă; consideră că persoana afectată ar trebui, cu toate acestea, să beneficieze de pe urma unei prezumții de vinovăție din partea operatorului, în afară de cazul în care acesta și-a respectat obligația de diligență;
iv. Provocarea cu care se confruntă UE în domeniul datelor
147. ia act de concluziile formulate de Comisie în comunicarea sa din 2020 intitulată „Strategia europeană privind datele” și de Parlament în rezoluția sa din 25 martie 2021 pe aceeași temă, în care se afirmă că crearea unui spațiu european unic al datelor, însoțită de dezvoltarea unor spații de date sectoriale și concentrarea pe standarde comune, este esențială pentru a asigura scalabilitatea rapidă a soluțiilor IA în UE și în afara acesteia, precum și pentru a asigura autonomia strategică deschisă și prosperitatea economică a UE; reamintește legătura esențială dintre disponibilitatea unor date de înaltă calitate și dezvoltarea aplicațiilor IA; subliniază, în acest sens, necesitatea de a implementa servicii de cloud robuste, fiabile și interoperabile în cadrul UE, precum și soluții care să stimuleze analiza descentralizată a datelor și arhitectura edge; invită Comisia să clarifice drepturile de accesare, de utilizare și de schimb al datelor de către deținătorii de date fără caracter personal create în comun; subliniază că accesul la date trebuie să fie posibil din punct de vedere tehnic, inclusiv prin interfețe standardizate interoperabile și software interoperabil; subliniază că obstacolele în calea schimbului de date conduc la reducerea inovării și a concurenței și stimulează structurile de piață oligopoliste, care prezintă un risc mare de autoperpetuare pe piața adiacentă a aplicațiilor de IA;
148. subliniază importanța esențială a deschiderii silozurilor de date și a încurajării accesului la date pentru cercetătorii și companiile din domeniul IA, după cum se arată în Rezoluția Parlamentului referitoare la o strategie europeană privind datele; subliniază că dezechilibrele pieței care rezultă din limitarea tot mai mare a datelor de către companii private întăresc barierele la intrarea pe piață și reduc accesul și utilizarea pe scară mai largă a datelor, îngreunând foarte mult misiunea întreprinderilor nou-înființate și a cercetătorilor de a dobândi sau de a obține licențe pentru datele de care au nevoie pentru a-și forma algoritmii; subliniază necesitatea de a crea securitatea juridică necesară și infrastructura tehnică interoperabilă, motivând totodată deținătorii de date din Europa să pună la dispoziție volume mari de date neutilizate; consideră că schimbul voluntar de date între întreprinderi, pe baza unor acorduri contractuale echitabile, contribuie la atingerea acestui obiectiv; recunoaște însă că acordurile contractuale B2B nu garantează întotdeauna un acces adecvat la date pentru IMM-uri, din cauza asimetriei din punctul de vedere al puterii de negociere sau al competenței tehnice; evidențiază faptul că piețele de date deschise facilitează schimbul de date, ajutând întreprinderile și cercetătorii din domeniul IA să achiziționeze date sau să obțină licențe pentru date de la cei care doresc să pună la dispoziție date pe astfel de piețe, care includ cataloage de date și le permit deținătorilor și utilizatorilor de date să negocieze tranzacții de schimburi de date; salută, în acest context, normele pentru servicii de intermediare a datelor din Legea privind guvernanța datelor;
149. salută inițiativele Federației europene de cloud, cum ar fi Alianța europeană pentru date industriale, edge și cloud, precum și proiectul GAIA-X, care au scopul de a dezvolta o infrastructură asociată de date și de a crea un ecosistem care să permită scalabilitatea, interoperabilitatea și autodeterminarea furnizorilor de date; observă că un cadru de reglementare al UE privind tehnologia de tip cloud care reunește legislația existentă și inițiativele de autoreglementare, ar contribui, de asemenea, la transpunerea principiilor și valorilor comune ale UE în procese și verificări operaționale pentru specialiști;
150. recomandă întărirea interoperabilității datelor și stabilirea de standarde comune pentru a facilita fluxul de date între diferite mașini și entități, pentru a îmbunătăți schimbul de date între țări și sectoare și pentru a permite crearea pe scară largă a unor seturi de date de calitate; constată că încurajarea standardelor deschise, a programelor cu sursă deschisă, a licențelor Creative Commons, a codurilor deschise și a interfețelor deschise de programare a aplicațiilor (API) ar putea juca, de asemenea, un rol esențial în accelerarea schimbului de date; evidențiază rolul spațiilor europene comune ale datelor în facilitarea liberei circulații a datelor în economia europeană a datelor;
151. invită Comisia și statele membre să garanteze că condițiile contractuale echitabile sunt puse în aplicare mai strict în sfera normelor în materie de concurență pentru a elimina dezechilibrele din punctul de vedere al puterii de piață fără a afecta nejustificat libertatea contractuală și că autoritățile antitrust sunt dotate cu mijloace și resurse pentru contracararea tendințelor de concentrare a datelor; subliniază că spațiile europene de date ar permite întreprinderilor să coopereze mai strâns între ele și, prin urmare, consideră că sunt necesare mai multe îndrumări și mai multă claritate juridică pentru întreprinderi în ceea ce privește dreptul concurenței și cooperarea privind schimbul și punerea în comun a datelor; subliniază că cooperarea în ceea ce privește datele, inclusiv pentru antrenamentul aplicațiilor de IA sau în industria internetului obiectelor (IoT), nu ar trebui să faciliteze sub nicio formă formarea de carteluri sau să creeze bariere pentru nou-intrații pe o piață; evidențiază importanța clarificării drepturilor contractuale ale dezvoltatorilor de IA și ale întreprinderilor care contribuie la crearea de date prin utilizarea de algoritmi sau a echipamentelor pentru internetul obiectelor (IoT) și în special a drepturilor de accesare a datelor, la portabilitatea datelor, de a-i cere unei alte părți să nu mai folosească datele și de a corecta sau de a suprima date;
152. invită statele membre, în ceea ce privește datele deținute de guvern, să pună rapid în aplicare Directiva privind datele deschise(39) și să aplice în mod adecvat Legea privind guvernanța datelor, punând la dispoziție, ideal în mod gratuit, seturi de date cu valoare ridicată și furnizându-le în formate citibile automat și sub formă de API; subliniază că această inițiativă ar reduce costurile de diseminare și de reutilizare a datelor pentru organismele publice și ar ajuta enorm cercetătorii și întreprinderile din UE să își îmbunătățească tehnologiile digitale în domenii precum IA;
153. solicită ca RGPD să fie pus uniform în aplicare la nivelul UE prin aplicarea eficace și rapidă a mecanismului de consecvență și prin alinierea diferitelor interpretări ale legii la nivel național; constată că este necesar și ca autoritățile de protecție a datelor să fie dotate mai bine, inclusiv cu competență tehnică;
154. ia act de orientările practice din 2019 ale Comisiei privind prelucrarea seturilor de date mixte; arată că adesea cea mai bună opțiune pentru cercetătorii și întreprinderile din domeniul IA rămâne să nu partajeze seturi de date, din cauza insecurității juridice semnificative care planează asupra gradului de anonimizare a datelor necesar;
155. consideră că avizul 05/2014 adoptat de Grupul de lucru articolul 29 pentru protecția datelor din 10 aprilie 2014 privind tehnicile de anonimizare prezintă o imagine de ansamblu utilă, care ar putea fi dezvoltată în continuare; invită Comitetul european pentru protecția datelor (CEPD) să adopte orientări bazate pe cazuri specifice de utilizare și pe situații relevante pentru diferite tipuri de operatori de date și de persoane împuternicite de operator și pentru diferite situații de prelucrare, inclusiv o listă de verificare cu toate cerințele care trebuie îndeplinite pentru ca datele să fie suficient de anonime; constată însă că, în prezent, tehnicile de anonimizare nu pot garanta o protecție completă și deplină a confidențialității, întrucât experimentele au arătat că sistemele de IA moderne reușesc totuși să reidentifice o persoană;
156. solicită CEPD să emită mai multe orientări pentru cercetătorii și întreprinderile din domenii precum IA în ceea ce privește modul de prelucrare într-o manieră eficace a datelor cu caracter personal în afara UE, astfel încât să se respecte RGPD;
157. sugerează finanțarea mai multor cercetări privind standardizarea abordărilor de tipul „confidențialitate încă de la momentul conceperii”, precum și promovarea unor soluții criptografice și a învățării automate cu menținerea confidențialității, întrucât este esențial să se garanteze că se pot folosi date de calitate pentru formarea algoritmilor și pentru efectuarea sarcinilor IA fără a încălca confidențialitatea; constată că trusturile de date, certificările pentru aplicațiile IA cu risc ridicat, sistemele de gestionare a informațiilor cu caracter personal și utilizarea datelor sintetice sunt, de asemenea, promițătoare;
158. încurajează UE și statele sale membre să valorifice proiectul recent instituit al OCDE privind accesarea fiabilă de către guvern a datelor cu caracter personal deținute de sectorul privat, ca punct de referință pentru factorii de politică de la nivel global, pentru a lucra în direcția unei soluții internaționale și a convergenței în materie de reglementare a celor mai bune practici în acest domeniu; subliniază, în acest sens, că libera circulație a datelor și a metadatelor la nivel internațional, cu respectarea deplină a acquis-ului UE în materie de protecție a datelor, este un factor esențial pentru inovarea digitală în Europa; invită, așadar, Comisia să se abțină de la impunerea de cerințe privind localizarea datelor, cu excepția cazurilor în care se impune protejarea drepturilor fundamentale, inclusiv protejarea datelor, sau a situațiilor limitate, proporționale și justificate, când o astfel de politică este în interesul UE sau este necesară pentru a susține standardele europene;
159. invită Comisia să răspundă la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) potrivit căreia Scutul de confidențialitate UE-SUA nu este valabil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru a se asigura că orice nouă decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în ceea ce privește SUA respectă pe deplin RGPD, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și toate aspectele hotărârii CJUE, simplificând totodată fluxurile transatlantice de date; invită Comisia să desfășoare în continuare discuții privind adecvarea datelor cu alte țări din afara UE, aceasta fiind cea mai bună metodă de a promova politicile de protecție a datelor ale UE și de a permite schimbul internațional de date;
b) Finalizarea pieței unice digitale
i. Strategiile naționale în materie de IA
160. invită statele membre să își revizuiască strategiile naționale în materie de IA, deoarece unele dintre acestea rămân vagi și nu au obiective clare, inclusiv în ceea ce privește educația digitală pentru întreaga societate, precum și calificarea avansată pentru specialiști; recomandă ca statele membre să formuleze acțiuni mai concrete, cuantificabile și specifice, încercând totodată să creeze sinergii între ele;
161. invită Comisia să ajute statele membre să își stabilească priorități și să își alinieze cât mai mult posibil strategiile și mediile de reglementare naționale în materie de IA, pentru a asigura coerența și consecvența la nivelul UE; arată că, deși o diversitate a abordărilor naționale reprezintă o bună metodă de a institui bune practici, dezvoltatorii și cercetătorii din domeniul IA s-ar confrunta cu obstacole majore dacă ar trebui să respecte parametri de funcționare diferiți și obligații de reglementare diferite în fiecare dintre cele 27 de state membre;
ii. Barierele existente pe piață
162. îndeamnă Comisia să își continue activitatea de eliminare a barierelor nejustificate din calea finalizării pieței unice digitale, inclusiv a discriminării nejustificate pe criterii de țară, a recunoașterii reciproce incomplete a calificărilor profesionale, a procedurilor excesiv de greoaie de acces pe piață, a costurilor de reglementare inutil de ridicate și a procedurilor de evaluare a conformității divergente, precum și să abordeze chestiunea utilizării frecvente a derogărilor, care duce la norme divergente între diferitele jurisdicții ale statelor membre; evidențiază faptul că, pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea într-un mediu transfrontalier, adoptarea de norme la nivelul UE în ceea ce privește IA, în locul unei abordări fragmentate specifice fiecărei țări, constituie o evoluție binevenită, care va contribui la stimularea poziției de lider a Europei în dezvoltarea și implementarea IA;
163. invită Comisia să accelereze crearea unei uniuni reale a piețelor de capital; subliniază nevoia de a îmbunătăți accesul la resursele financiare, în special pentru IMM-uri, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile în curs de extindere;
164. subliniază necesitatea de a încheia rapid negocierile asupra dosarelor legislative rămase deschise care vizează finalizarea pieței unice digitale;
165. invită Comisia să asigure aplicarea consecventă a normelor pieței unice;
166. constată că noul cadru legislativ ar trebui modernizat și aliniat cu atenție la produsele și serviciile digitale; propune să se pună accentul pe modernizarea și simplificarea procedurilor de conformitate prin introducerea de alternative digitale la mijloacele analoage și în format fizic existente, care le permit întreprinderilor să folosească, de exemplu, marcajele digitale CE, etichetarea electronică sau instrucțiuni de siguranță în format digital;
167. încurajează Comisia să sprijine întreprinderile offline care doresc să desfășoare tranzacții online; încurajează continuarea campaniilor de informare care vizează IMM-urile și întreprinderile nou-înființate, anticipând legislația UE nouă și viitoare în acest domeniu, precum și o mai bună aplicare a normelor de supraveghere a pieței ca mijloc de creștere a încrederii consumatorilor europeni;
iii. Condiții de concurență echitabile
168. este convins că actualele cadre naționale și europene în materie de concurență și antitrust trebuie să fie reformate pentru a combate mai bine abuzurile de putere de piață și acordurile secrete în materie de algoritmi în economia digitală și problemele legate de acumularea datelor, precum și pentru a aborda mai bine riscurile apariției unor noi monopoluri fără a compromite inovarea; salută viitoarea aprobare a Actului legislativ privind piețele digitale; solicită să se acorde o atenție deosebită potențialelor probleme de concurență în domeniul IA;
169. constată că o astfel de reformă ar trebui să consolideze o abordare bazată pe dovezi și să ia mai mult în considerare valoarea datelor și implicațiile efectelor asupra rețelei, introducând norme clare pentru platformele dominante pe piață și sporind securitatea juridică pentru cooperarea în economia digitală;
170. afirmă, în acest sens, că Comisia ar trebui să își adapteze practicile de definire a pieței pentru a defini piețele mai exact și în conformitate cu realitățile pieței moderne în sectorul digital, efectuând analize dinamice și adoptând o viziune pe termen lung pentru a evalua existența unor presiuni competitive;
171. solicită Comisiei și autorităților de concurență să își intensifice eforturile de monitorizare a piețelor digitale în permanență și să identifice astfel constrângerile competitive și blocajele concurențiale și să impună apoi mai frecvent măsuri corective întreprinderilor care își folosesc în mod abuziv poziția dominantă sau care se implică în comportamente anticoncurențiale;
172. solicită statelor membre să mărească substanțial finanțarea pentru autoritățile de concurență și capacitatea tehnică a acestora, pentru a asigura punerea eficace și rapidă în aplicare a normelor în materie de concurență în economia digitală rapidă și complexă; subliniază că autoritățile de concurență ar trebui să accelereze procedurile privind utilizarea abuzivă și, acolo unde este necesar, să aplice măsuri temporare pentru a promova concurența loială, garantând totodată drepturile procedurale la apărare ale întreprinderilor;
c) Infrastructura verde digitală
i. Conectivitatea și capacitatea de procesare
173. invită Comisia să își urmărească obiectivul de a stimula 75 % dintre întreprinderile europene să utilizeze servicii de cloud computing, volume mari de date și IA până în 2030, pentru a rămâne competitive la nivel mondial și pentru a accelera atingerea obiectivelor de neutralitatea climatică, garantând că acestea vor fi atinse până în 2050; consideră că alocarea a 2,07 miliarde EUR pentru finanțarea infrastructurii digitale în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei este insuficientă;
174. subliniază că schimbarea volumului și a prelucrării datelor pentru IA necesită dezvoltarea și implementarea unor noi tehnologii de prelucrare a datelor, care să includă tehnologia edge, trecând astfel de la modelele centralizate de infrastructură de tip cloud la o mai mare descentralizare a capacităților de prelucrare a datelor; îndeamnă la consolidarea investițiilor și a cercetării în clusterele de calcul distribuit, în nodurile edge și în inițiativele privind microcontrolerele digitale; observă că trecerea la o utilizare pe scară largă a soluțiilor edge poate necesita mai multe resurse, deoarece se pierd beneficiile optimizării în comun și subliniază că costurile de mediu/beneficiile infrastructurilor edge ar trebui analizate la nivel sistemic în cadrul unei strategii europene în domeniul cloud computingului, inclusiv pentru a optimiza consumul de energie al IA;
175. subliniază că IA necesită hardware puternic pentru a putea utiliza algoritmi sofisticați, inclusiv calculul de înaltă performanță, informatica cuantică și internetul obiectelor; solicită creșterea continuă a finanțării publice și private special destinate soluțiilor inovatoare care reduc consumul de energie, inclusiv proiectării ecologice de software; solicită dezvoltarea de standarde de măsurare a utilizării resurselor de către infrastructura digitală la nivelul UE, pe baza celor mai bune practici; este îngrijorat de criza globală a microprocesoarelor și salută în acest sens propunerea Comisiei referitoare la un act legislativ privind cipurile pentru a reduce dependența actuală a UE de furnizorii externi; avertizează însă asupra riscurilor viitoare de supracapacitate de pe piață și îndeamnă la luarea atentă în calcul a ciclului de investiții;
176. subliniază că o infrastructură funcțională și rapidă pentru IA trebuie să se bazeze pe o conectivitate digitală de mare viteză justă și sigură, care necesită introducerea tehnologiei 5G în toate zonele urbane până în 2030, precum și acces general la rețele în bandă largă ultrarapide și o politică în domeniul spectrului, cu condiții de acordare a licențelor care asigură predictibilitate, stimulează investițiile pe termen lung și nu denaturează concurența; îndeamnă statele membre să continue să pună în aplicare setul de instrumente 5G; solicită ca Directiva privind reducerea costurilor aferente tehnologiilor în bandă largă(40) să fie pusă în practică pentru a facilita implementarea rețelelor; solicită Comisiei să realizeze un studiu al impactului de mediu al tehnologiei 5G; subliniază că este important să se contracareze răspândea dezinformării legate de rețelele 5G printr-o strategie de comunicare la nivelul UE; subliniază în acest sens că o dezbatere amplă și incluzivă va contribui în cele din urmă la câștigarea încrederii cetățenilor cu privire la acțiunile întreprinse pentru dezvoltarea continuă a rețelelor mobile;
177. invită Comisia să stabilească calendare pentru statele membre, orașe, regiuni și industrie și să amelioreze procesele administrative de aprobare a tehnologiei 5G; solicită ca în regiunile în care introducerea acestei tehnologii este realizată de sectorul public să fie mobilizate mai multe fonduri pentru a asigura conectivitatea de mare viteză pentru comunitățile îndepărtate și a contribui la reducerea decalajului digital; solicită sprijin pentru proiectele în materie de bandă largă și conectivitate în cadrul financiar multianual, asigurându-se un acces mai ușor pentru autoritățile locale, pentru a evita subutilizarea fondurilor publice;
178. invită Comisia să evalueze interacțiunea dintre IA și următorul val de infrastructuri digitale, permițând Europei să preia inițiativa în ceea ce privește următoarea generație de rețele, inclusiv cele 6G;
179. solicită adoptarea unei strategii clare privind introducerea rețelelor de fibră optică și dezvoltarea rețelelor în bandă largă în zonele rurale, acest lucru fiind, de asemenea, esențial pentru tehnologiile care utilizează intensiv date, cum ar fi IA; solicită, în acest sens, creșterea sprijinului acordat de Banca Europeană de Investiții proiectelor de conectivitate în zonele rurale;
180. subliniază că investițiile semnificative necesare pentru implementarea și introducerea rapidă a rețelelor de care ar fi nevoie pentru a atinge obiectivele ambițioase stabilite de Busola pentru dimensiunea digitală impune acorduri de utilizare în comun a infrastructurii, care sunt esențiale și pentru promovarea sustenabilității și reducerea consumului de energie; subliniază că aceste eforturi se află încă la început și trebuie extinse;
ii. Sustenabilitate
181. îndeamnă Uniunea să ia inițiativa pentru ca infrastructura digitală verde să devină neutră din punct de vedere climatic și eficientă din punct de vedere energetic până în 2030, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și de a o integra în programul de politică al Pactului verde european, în special prin evaluarea impactului asupra mediului al implementării la scară largă a sistemelor bazate pe IA, ținând seama de nevoile energetice crescute ale dezvoltării și utilizării IA; solicită acțiuni multilaterale coordonate la nivel mondial pentru a utiliza IA în lupta împotriva schimbărilor climatice și a degradării ecologice și a mediului, precum și împotriva pierderii biodiversității;
182. îndeamnă la folosirea IA pentru a monitoriza consumul de energie în municipii și pentru a dezvolta măsuri privind eficiența energetică;
183. este conștient de faptul că unele aplicații IA de mare amploare presupun un consum intens de date și de resurse, precum și de impactul acestora asupra mediului; reamintește că, pentru ca IA europeană să fie sustenabilă și responsabilă din punctul de vedere al mediului, ar trebui proiectate, dezvoltate și folosite sisteme de IA care să vizeze tranziția verde, neutralitatea climatică și economia circulară;
184. invită Comisia să stimuleze utilizarea centrelor de date eficiente din punct de vedere energetic care pot sprijini neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon;
185. evidențiază că insuficiența actuală a informațiilor comunicate de către centrele de date îngreunează posibilitatea de a lua măsuri publice adecvate și de a avea o perspectivă comparativă asupra performanței de mediu a centrelor de date; solicită o creștere semnificativă a numărului de evaluări ale impactului asupra mediului efectuate privind dezvoltarea IA; solicită elaborarea de cerințe care să asigure disponibilitatea unor dovezi adecvate pentru a măsura amprenta de mediu a aplicațiilor IA la scară largă; subliniază necesitatea unor norme și orientări clare pentru evaluările impactului asupra mediului a IA, inclusiv evaluări ale ciclului de viață bazat pe criterii multiple; solicită acces deschis la indicatorii-cheie de performanță ai centrelor de date, dezvoltarea unor standarde ale UE și crearea de etichete ale UE pentru tehnologiile de cloud computing verzi;
186. solicită un plan privind economia circulară pentru tehnologiile digitale și IA și subliniază că UE ar trebui să asigure un lanț de reciclare solid în domeniul TIC;
187. recomandă stimularea utilizării soluțiilor bazate pe IA, în conformitate cu dubla tranziție verde și digitală în toate sectoarele, în scopul de a coordona standarde sustenabile pentru întreprinderi și de a permite monitorizarea eficienței energetice și colectarea de informații privind emisiile și ciclurile de viață ale produselor;
188. invită Comisia să lanseze concursuri și misiuni pentru soluții de IA care să trateze problemele de mediu specifice și să consolideze această componentă în Orizont Europa și în programul Europa digitală; reamintește că proiectele legate de potențialul IA de a răspunde preocupărilor legate de mediu ar trebui să se desfășoare pe baza unor cercetări și inovații responsabile și etice;
189. invită Comisia să dezvolte criterii de mediu și să asocieze alocarea bugetului, finanțarea și procedurile de achiziții publice ale UE pentru IA de performanța de mediu;
190. invită Comisia să promoveze orașele inteligente, inclusiv clădirile inteligente, rețelele inteligente, automobilele conectate, platformele de mobilitate, serviciile publice și logistica; sprijină dezvoltarea unei colecții comune de bune practici pentru proiecte și aplicații; subliniază că orașele inteligente necesită o bună cooperare între stat și administrațiile locale, precum și între organismele acestora și părțile private;
191. subliniază nevoia de a defini principii pentru a garanta că, atunci când sunt create noi spații de date privind sustenabilitatea, pot fi integrate date relevante privind clima și sustenabilitatea;
192. invită Comisia să coopereze cu statele membre și cu sectorul privat pentru a crea și sprijini instalații de testare unde aplicațiile de IA pot fi testate din perspectiva performanței în materie de sustenabilitate și să ofere orientări cu privire la modalitățile de îmbunătățire a amprentei de mediu a acestor aplicații; încurajează adaptarea facilităților de testare existente pentru a pune accentul pe cazurile de utilizare în producția circulară;
193. invită Comisia să promoveze o infrastructură de transport sustenabilă care să folosească IA pentru a crește eficiența, a reduce poluarea și a promova adaptabilitatea la nevoile utilizatorilor;
d) Un ecosistem de excelență
i. Talente
194. invită Comisia să creeze un cadru de competențe în domeniul IA pentru persoane, pe baza cadrului competențelor digitale, pentru a oferi cetățenilor, lucrătorilor și societăților posibilități pertinente de formare și învățare în domeniul IA și a îmbunătăți schimbul de cunoștințe, de bune practici și de educație în domeniul mass-mediei și al datelor între organizații și societăți, atât la nivelul UE, cât și la nivel național; solicită Comisiei să acționeze rapid pentru a crea un astfel de cadru de competențe, bazându-se pe sistemele educaționale actuale în domeniul IA; recomandă înființarea unui spațiu european de date privind competențele IA pentru a sprijini formarea competențelor europene la nivel sectorial și regional în toate statele membre; subliniază că dobândirea și predarea competențelor digitale și în materie de IA trebuie să fie accesibile pentru toți, în special pentru femei și grupurile vulnerabile; îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine cursurile online gratuite care îmbunătățesc formarea de bază în domeniul IA;
195. îndeamnă să se investească în cercetare pentru a înțelege mai bine tendințele structurale legate de IA de pe piața forței de muncă, inclusiv ce competențe sunt cel mai solicitate sau sunt în pericol de deficit în viitor, pentru a actualiza programele de tranziție ale lucrătorilor;
196. constată cu îngrijorare că nu există măsuri direcționate și sistematice de formare profesională a adulților; invită Comisia și statele membre să elaboreze politici care să includă investiții adecvate în recalificarea și perfecționarea forței de muncă, inclusiv informând cetățenii cu privire la modul în care funcționează algoritmii și la impactul acestora asupra vieții de zi cu zi; solicită să se acorde o atenție specială persoanelor care și-au pierdut locul de muncă sau sunt în pericol să și-l piardă ca urmare a tranziției digitale, cu scopul de a-i pregăti să lucreze cu tehnologii legate de IA și de TIC; invită Comisia să stimuleze parteneriatele în materie de competențe între mai multe părți interesate și să investească în acestea, pentru a testa cele mai bune practici; recomandă monitorizarea creării unor locuri de muncă de calitate asociate IA în UE;
197. subliniază că decalajele digitale existente pot fi eliminate doar prin măsuri specifice și incluzive adresate atât femeilor, cât și persoanelor în vârstă și, prin urmare, solicită să se investească substanțial în perfecționarea profesională specifică și să se ia măsuri educaționale pentru a elimina aceste decalaje digitale; invită Comisia și statele membre să promoveze o cultură a egalității de gen și condiții de muncă egale între bărbați și femei în acest sens;
198. invită Comisia să promoveze egalitatea de gen în întreprinderile care desfășoară activități legate de IA și de TIC, inclusiv prin finanțarea proiectelor conduse de femei în sectorul digital și prin promovarea unui număr minim de cercetătoare care să participe la apeluri de finanțare a cercetării privind IA și TIC;
199. subliniază că este necesar să se soluționeze problema deficitului de talente asigurând creșterea, atragerea și păstrarea talentelor de vârf; îndeamnă Comisia să își urmărească obiectivul de a avea 20 de milioane de specialiști angajați în domeniul TIC în UE; subliniază că, pentru a păstra talentele de vârf din domeniul IA și a preveni exodul creierelor, UE trebuie să asigure salarii competitive, condiții de muncă mai bune, cooperarea transfrontalieră și o infrastructură competitivă;
200. evidențiază valoarea adăugată a unui cadru simplificat și raționalizat al Uniunii pentru a atrage talentele internaționale în sectorul tehnologic, a permite fluxul de talente și mobilitatea acestora pe teritoriul UE și din străinătate, a îmbunătăți accesul talentelor internaționale pe piața muncii din Uniune și a atrage lucrători și studenți, la cerere; subliniază că sunt necesare noi instrumente și o nouă legislație inovatoare care să ajute la corelarea angajatorilor cu viitorii lucrători din domeniul TIC, la soluționarea deficitelor de pe piața muncii și la facilitarea recunoașterii calificărilor și a competențelor internaționale; recomandă crearea unei rezerve de talente și a unei platforme de punere în legătură ale UE, care să servească drept punct de contact unic pentru talentele internaționale care doresc să solicite un loc de muncă în UE, precum și pentru angajatorii care caută potențiali angajați în străinătate; invită Comisia să extindă domeniul de aplicare al cărții albastre a UE pentru a se asigura că Europa rămâne deschisă pentru talentele internaționale;
201. invită Comisia să răspundă creșterii cererii de muncă de la distanță care depășește frontierele statelor membre ale UE, pentru a le permite angajaților UE și internaționali să lucreze de la distanță în alt stat membru decât cel în care locuiesc; recomandă, în acest context, ca obstacolele legislative și de altă natură pentru munca de la distanță să fie evaluate în mod cuprinzător și soluționate în viitoare propuneri legislative;
202. evidențiază nevoia de a consolida coeziunea în materie de inovare între regiunile și statele membre ale UE, având în vedere că repartizarea talentelor poate fi inegală;
203. invită Comisia și statele membre să ocrotească cum se cuvine drepturile și starea de bine a lucrătorilor, cum ar fi nediscriminarea, viața privată, autonomia și demnitatea umană în utilizarea IA și a gestionării bazate pe algoritmi, inclusiv în ceea ce privește practicile de supraveghere nejustificată; subliniază că, atunci când IA este utilizată la locul de muncă, angajatorii trebuie să fie transparenți cu privire la modul în care este utilizată și influența sa asupra condițiilor de muncă și accentuează că lucrătorii ar trebui să fie întotdeauna informați și consultați înainte de utilizarea dispozitivelor și practicilor bazate pe IA; subliniază că algoritmii trebuie să facă întotdeauna obiectul supravegherii umane și că deciziile lor trebuie să fie responsabile, contestabile și, dacă este cazul, reversibile; consideră că ar trebui încurajată instruirea dezvoltatorilor de algoritmi în probleme de etică, transparență și antidiscriminare;
204. solicită o strategie europeană pentru utilizarea în condiții de siguranță a IA în ceea ce privește copiii, care să fie concepută pentru a informa copiii cu privire la interacțiunea cu IA, cu scopul de a-i proteja de riscuri și de potențialele prejudicii;
205. invită statele membre să integreze alfabetizarea și competențele digitale ca o componentă a educației de bază și a învățării pe tot parcursul vieții; solicită un sistem ultraperformant de educație în domeniul IA, care să stimuleze alfabetizarea digitală, competențele și reziliența digitală dintr-o fază timpurie, începând cu învățământul primar; evidențiază că dezvoltarea unor programe școlare eficace pentru educația digitală necesită voință politică, resurse suficiente și cercetare științifică; invită Comisia să promoveze introducerea unor cursuri de IA și de informatică în toate școlile, universitățile și instituțiile de învățământ europene; evidențiază că dezvoltarea unor astfel de competențe este necesară în educația adulților în aceeași măsură ca în învățământul primar sau secundar; invită Comisia și statele membre să ia o inițiativă de politică cuprinzătoare și coerentă privind competențele și educația în domeniul IA la nivelul UE, precum și o inițiativă legislativă privind IA la locul de muncă;
206. atrage atenția asupra nevoii de programe universitare multidisciplinare, care să se axeze pe competențele digitale și în materie de IA, inclusiv în domeniul sănătății, și de centre de cercetări interdisciplinare; consideră că ar trebui evidențiate, de asemenea, parcursurile către educația continuă pentru specializarea în IA (de exemplu, studii de masterat și de doctorat și studii cu frecvență redusă);
207. invită statele membre să acorde prioritate dezvoltării de metode de predare și de programe școlare inovatoare în domeniul STIM și al programării, în special pentru a consolida calitatea matematicii și analizei statistice cu scopul de a înțelege algoritmii de IA; invită Comisia și statele membre să promoveze disciplinele academice din domeniul STIM, pentru a crește numărul de studenți din aceste domenii; subliniază că și alte discipline care interacționează cu disciplinele STIM vor fi esențiale pentru promovarea competențelor digitale;
208. încurajează statele membre să promoveze participarea femeilor în studiile și carierele din domeniile STIM, TIC și IA, pentru a realiza egalitatea de gen, inclusiv prin definirea unui obiectiv pentru participarea cercetătoarelor la proiectele din domeniul STIM și IA;
209. subliniază că educația digitală ar trebui, de asemenea, să sensibilizeze publicul cu privire la aspectele vieții de zi cu zi care ar putea fi afectate de învățarea automată, cum ar fi motoarele de recomandare, publicitatea direcționată, algoritmii utilizați pe platformele de comunicare socială și materialele deepfake; subliniază că reziliența digitală necesită o educație suplimentară în domeniul mass-mediei pentru a contribui la contextualizarea noilor competențe digitale și în materie de IA și, prin urmare, solicită să se sprijine și să se aprobe cursurile de alfabetizare în domeniul IA, noi sau deja existente, accesibile pentru toți cetățenii;
210. solicită să se ia măsuri pentru a se asigura că fiecare unitate de învățământ are acces la internet în bandă largă, precum și o infrastructură solidă pentru învățarea digitală; subliniază că este necesar să se pună la dispoziția universităților europene și a rețelelor acestora resurse informatice adecvate necesare pentru formarea modelelor de IA, care devin din ce în ce mai scumpe; subliniază că este necesar să se asigure că profesorii dispun de competențele și de instrumentele IA necesare; solicită să se pună mai multă accentul pe pregătirea tehnică pentru profesori și dezvoltarea de instrumente inovatoare de predare și învățare;
211. cere să se facă investiții în inițiative de dezvoltare a competențelor de codare în rândul tinerilor, pentru a stimula competențele tinerilor în materie de IA și calificările de nivel înalt, precum academiile de codare, programele de școli de vară și bursele speciale în domeniul IA; este de părere că stagiile de practică în domeniul oportunităților digitale din UE ar trebui extinse și la domeniul formării profesionale;
ii. Cercetarea
212. solicită UE să crească investițiile în cercetarea privind IA și alte tehnologii esențiale, precum robotica, informatica cuantică, microelectronica, IoT, nanotehnologia și imprimarea 3D; invită Comisia să elaboreze și să mențină o foaie de parcurs privind cercetarea strategică europeană în domeniul IA care să trateze principalele provocări interdisciplinare în cazul cărora IA poate fi o parte a soluției; subliniază că investițiile ar trebui direcționate către cazurile de utilizare care prezintă șanse să crească soluțiile sustenabile, starea de bine și incluziunea în societate;
213. încurajează toate statele membre să cheltuiască o proporție mai ridicată din PIB-ul lor pentru cercetarea în domeniul tehnologiilor digitale; solicită consolidarea continuă a programului Orizont Europa, în special a parteneriatului său privind IA, datele și robotica, precum și a Consiliului European pentru Inovare; îndeamnă la extinderea programului Europa digitală și consideră că fondurile alocate acestuia, în valoare de 7,6 miliarde EUR, ar trebui majorate;
214. evidențiază nevoia de a acorda prioritate cercetării la nivelul UE în domeniul IA; invită Comisia să simplifice structura finanțării cercetării, inclusiv cerințele și procedurile de solicitare a granturilor; subliniază necesitatea de a îmbunătăți calitatea și coerența examinărilor propunerilor și de a spori previzibilitatea instrumentelor de finanțare și a calendarului acestora pentru a sprijini planificarea pe termen lung, utilizând foaia de parcurs europeană pentru cercetarea în domeniul IA; invită Comisia să finanțeze mai multe aplicații din domeniul IA, combinând diferite instrumente, precum Consiliul European pentru Cercetare, acțiunile Marie Skłodowska-Curie, Consiliul European pentru Inovare și Institutul European de Inovare și Tehnologie;
215. invită Comisia și statele membre să acorde prioritate finanțării cercetării în domeniul IA care să se axeze pe IA sustenabilă și responsabilă din punct de vedere social, contribuind la găsirea de soluții care să protejeze și să promoveze drepturile fundamentale, și să evite programele de finanțare care prezintă un risc inacceptabil pentru aceste drepturi, inclusiv sistemele de finanțare a supravegherii în masă, de evaluare socială și alte sisteme care ar putea genera efecte sociale negative, precum și tehnologiile care contribuie la daunele aduse mediului;
216. încurajează crearea unui număr mai mare de posturi de profesori de IA în universitățile europene, salarii adecvate pentru cercetarea în domeniul IA și furnizarea mai multor fonduri publice pentru a forma cum se cuvine și a reține actuala și următoarea generație de cercetători și talente și a preveni exodul creierelor; subliniază necesitatea de a reduce obstacolele birocratice cu care se confruntă cercetătorii universitari pentru ca aceștia să acceseze cu ușurință fondurile și invită Comisia să pună la dispoziție instrumente pentru creșterea interconectivității digitale dintre universități în interiorul statelor membre și între acestea; solicită dezvoltarea unor rețele transversale pentru IA în cadrul universităților, al institutelor de cercetare europene și al sectorului privat, precum și a unor centre de cercetare multidisciplinare dedicate IA;
217. recomandă ca universitățile să consolideze finanțarea pentru proiectele de cercetare aplicată în care sunt luate în considerare dimensiunile IA;
218. invită Comisia să îmbunătățească transferul de cunoștințe între cercetarea în domeniul IA și public prin stabilirea de rețele de afaceri și puncte de contact cu profesioniștii din domeniul juridic și consultanții de afaceri în universități, precum și prin crearea de grupuri de dezbatere ale cetățenilor, platforme științifice și ale societății și prin implicarea publicului în elaborarea programelor de cercetare în domeniul IA; subliniază importanța unei tranziții line de la mediul academic la sectorul industrial, precum și valoarea adăugată a proximității dintre acestea pentru ecosisteme și centre industriale de succes și dinamice ale IA;
219. subliniază necesitatea de a accelera transferurile de cunoștințe în UE de la cercetare și știință la aplicațiile IA în industrie și în sectorul public; salută crearea unui parteneriat public-privat specific privind IA; invită Comisia să înființeze centre europene de date privind IA, dezvoltate în comun cu industria și societatea civilă; subliniază importanța siturilor de testare pentru IA; face referire în mod specific la întreprinderea comună pentru calculul european de înaltă performanță, la întreprinderea comună „Tehnologii digitale esențiale” și la întreprinderea comună „Rețele și sisteme inteligente”;
220. solicită înființarea unor observatoare ale IA în cadrul programului Orizont Europa, pe baza rețelelor actuale și viitoare ale centrelor regionale de excelență în domeniul IA, cu scopul de a construi o alianță a organizațiilor europene puternice de cercetare care vor împărtăși o foaie de parcurs comună pentru a sprijini excelența în domeniul cercetării fundamentale și aplicate, pentru a alinia eforturile naționale în domeniul IA, pentru a încuraja inovarea și investițiile, pentru a atrage și a păstra în Europa talentele în domeniul IA și pentru a crea sinergii și economii de scară; consideră că conceptul de observator are potențialul de a atrage cele mai bune și mai sclipitoare minți din străinătate, precum și de a aduce investiții private substanțiale în Europa;
221. adaugă că observatoarele IA ar trebui să beneficieze de o finanțate suficientă, în cooperare cu alte instituții de cercetare și cu industria; subliniază beneficiile unor medii de testare bine controlate în materie de reglementare pentru testarea produselor, serviciilor și abordărilor de IA într-un mediu controlat în lumea reală înainte de a le introduce pe piață;
222. subliniază că desemnarea centrelor europene de inovare digitală în cadrul programului Europa digitală reprezintă un alt pas important în crearea unui ecosistem de excelență în domeniul IA bazat pe clustere formate din universități și industrie; critică, cu toate acestea, faptul că criteriile pentru desemnarea centrelor europene de inovare digitală sunt în continuare vagi și, prin urmare, aceste centre diferă între ele în ceea ce privește capacitățile și dezvoltarea, iar interacțiunea cu alte centre digitale desemnate de Institutul European de Inovare și Tehnologie și în cadrul programului Orizont Europa rămâne neclară; indică, prin urmare, că este nevoie de mai multă coordonare și de eforturi mai mari în materie de cheltuieli, precum și de crearea unui cluster de cooperare general de centre de IA descentralizate, bazat pe un cadru la nivelul UE pentru expertiză juridică, date, finanțare și stimulente; salută inițiativele Comisiei de a înființa rețele de întreprinderi nou-înființate în întreaga UE și în afara acesteia, cum ar fi Startup Europe și Startup Europe Mediterranean, pentru a încuraja schimburile de idei, afaceri și oportunități de colaborare în rețea;
223. propune extinderea și alinierea inițiativelor existente, cum ar fi Laboratorul european pentru învățare și sisteme inteligente și Confederația laboratoarelor de cercetare în domeniul inteligenței artificiale în Europa, precum și a proiectelor emblematice, cum ar fi rețeaua de IA umană și AI4EU, pentru a promova obiective și proiecte de cercetare și dezvoltare ambițioase, bazate pe colaborare și la scară europeană;
e) Ecosistem de încredere
i. Societatea și IA
224. propune ca, pe lângă propunerea de formare în domeniul IA, UE și statele sale membre să creeze campanii de sensibilizare, inclusiv dezbateri publice la nivel local, ca mijloc suplimentar de comunicare, informare și capacitare a cetățenilor cu scopul de a înțelege mai bine posibilitățile, riscurile și impactul societal, juridic și etic al IA pentru a contribui în continuare la credibilitatea și la democratizarea IA; este convins că acest lucru, în paralel cu crearea unui cadru juridic clar și solid pentru o IA centrată pe factorul uman și de încredere, ar contribui la reducerea temerilor actuale ale cetățenilor care pot fi asociate cu adoptarea pe scară largă a IA în Europa;
225. invită UE să se asigure că dezvoltarea, implementarea și utilizarea IA respectă pe deplin principiile democratice, drepturile fundamentale și legea, astfel încât să poată contracara mecanismele de supraveghere și să nu interfereze în mod inadecvat cu alegerile sau să contribuie la răspândirea dezinformării;
226. subliniază că guvernele și întreprinderile ar trebui să implementeze și să achiziționeze numai sisteme de IA fiabile care sunt concepute, după caz, pentru a apăra drepturile lucrătorilor și a promova educația și alfabetizarea digitală de calitate și care nu accentuează disparitatea de gen sau discriminarea împiedicând egalitatea de șanse pentru toți;
227. sprijină ajustările aduse legilor privind protecția consumatorilor ca o altă modalitate de a construi încrederea în IA, de exemplu, oferindu-le consumatorilor dreptul de a ști dacă interacționează cu un agent IA, ceea ce le-ar permite să insiste ca deciziile luate de IA să fie examinate de către o persoană umană, precum și punându-le la dispoziție mijloace pentru a contracara supravegherea comercială sau stabilirea de prețuri personalizate;
228. subliniază că introducerea anumitor tehnologii IA la locul de muncă, precum cele care utilizează datele lucrătorilor, ar trebui să aibă loc în consultare cu reprezentanții lucrătorilor și cu partenerii sociali; subliniază că lucrătorii și reprezentanții lor ar trebui să poată solicita de la angajatori informații referitoare la datele care sunt colectate, la locul unde sunt stocate aceste date, la modul în care sunt prelucrate aceste date și la garanțiile existente pentru protejarea lor;
229. invită UE să se asigure că sistemele de IA reflectă diversitatea sa culturală și multilingvismul său pentru a preveni prejudecățile și discriminarea; subliniază că, pentru contracararea prejudecăților în cadrul IA, este necesar să se promoveze diversitatea în cadrul echipelor care dezvoltă, implementează și evaluează riscurile aplicațiilor IA specifice; subliniază că este necesar să se utilizeze date defalcate pe sexe pentru a evalua algoritmii de IA și ca analiza de gen să facă parte din toate evaluările riscurilor privind IA;
230. subliniază importanța cercetării și monitorizării continue a impactului IA asupra diferitelor aspecte ale societății, atât la nivel național, cât și la nivelul UE; propune implicarea Eurostat și a altor agenții ale UE în acest proces;
231. subliniază că, pe baza rezultatelor sistemului de monitorizare, s-ar putea lua în considerare crearea unui fond european de tranziție pentru a ajuta la gestionarea, de exemplu, a pierderilor de locuri de muncă în sectoarele vulnerabile sau la nivelul regiunilor;
ii. Guvernarea electronică
232. invită statele membre să respecte Declarația de la Tallinn privind guvernarea electronică, să pună cetățenii în centrul serviciilor și să instituie mecanisme pentru a furniza servicii publice digitale fără frontiere, interoperabile, personalizate, ușor de utilizat și de la un capăt la altul bazate pe IA tuturor cetățenilor la toate nivelurile administrației publice; consideră că obiectivul ar trebui să fie stabilirea furnizării de servicii de guvernare electronică digitalizate și bazate pe IA cetățenilor în următorii cinci ani, menținând, în același timp, interacțiunea umană; reamintește că fondurile Mecanismului de redresare și reziliență și planurile naționale de redresare și reziliență vor juca un rol esențial în acest sens; invită organismele publice să sprijine și să dezvolte IA în sectorul public; salută revizuirea Regulamentului eIDAS(41) și rolul acestuia în promovarea furnizării de servicii publice digitale; subliniază că nimeni nu ar trebui să fie lăsat în urmă și că ar trebui să fie disponibile în continuare alternative offline;
233. invită Comisia să reînnoiască Planul de acțiune privind guvernarea electronică și să creeze sinergii cu programul Europa digitală pentru a sprijini administrațiile publice să adopte IA în conformitate cu strategia europeană privind software-ul cu sursă deschisă;
234. subliniază că guvernarea electronică joacă un rol semnificativ în dezvoltarea economiei datelor și a inovației digitale pe piața unică digitală; observă că colaborarea și schimbul de bune practici în toate administrațiile publice și între țări sunt părți esențiale ale implementării guvernării electronice în UE; solicită stabilirea unor proceduri de administrație publică standardizate și simplificate pentru realizarea de schimburi mai eficiente între statele membre ale UE și toate nivelurile de administrație;
235. constată că este nevoie de experți calificați pentru dezvoltarea de servicii online de înaltă calitate; subliniază necesitatea de a îmbunătăți politicile guvernamentale de recrutare și formare de personal cu competențe digitale și cunoștințe în domeniul IA;
236. solicită accelerarea implementării portalului digital unic și promovarea dezvoltării de platforme interoperabile care oferă servicii transfrontaliere în Uniunea Europeană, respectând totodată standardele comune de securitate în toate statele membre; subliniază că ar trebui să se aibă în vedere o eventuală extindere dincolo de setul limitat de servicii incluse în prezent în Regulamentul (UE) 2018/1724(42) privind înființarea unui portal digital unic;
237. solicită ca platformele de consultare publică ale instituțiilor UE și ale statelor membre să crească participarea și accesul la informația digitală; recomandă să se efectueze investiții în îmbunătățirea gradului de utilizare și de accesibilitate, cum ar fi furnizarea de rezumate și informații în mai multe limbi, precum și în marketingul dedicat și informarea direcționată pentru platformele digitale de implicare a publicului;
238. recomandă intensificarea dialogurilor interactive și personale cu cetățenii UE prin consultări online ale cetățenilor, formate de dialog cu părțile interesate sau funcții digitale pentru a transmite comentarii asupra legislației și inițiativelor UE;
iii. e-Sănătatea
239. solicită o concepție care pune accentul pe oameni și o abordare a IA bazată pe dovezi în domeniul sănătății, care să se concentreze pe asistența medicală personalizată, centrată pe pacient, eficientă din punctul de vedere al costurilor și de înaltă calitate, dezvoltată în strânsă cooperare cu profesioniștii din domeniul sănătății și cu pacienții, păstrând în același timp factorul uman în supraveghere și în luarea deciziilor; solicită să se acorde prioritate finanțării, stabilirii de obiective strategice, promovării cooperării și adoptării aplicațiilor IA în domeniul asistenței medicale ca sector critic în care oportunitățile oferite de IA pot aduce beneficii enorme sănătății și bunăstării cetățenilor dacă riscurile inerente sunt gestionate în mod corespunzător;
240. subliniază că adoptarea IA în unitățile de furnizare a serviciilor de asistență medicală ar trebui promovată ca instrument de asistență și reducere a sarcinii profesioniștilor din domeniul sănătății, permițându-le să se concentreze asupra sarcinilor lor clinice și nu ca înlocuitor al profesioniștilor din domeniul sănătății sau ca actor independent în cadrul sistemelor de sănătate; subliniază necesitatea de a asigura un nivel de calitate, siguranță și securitate egal cu cel al procesului de aprobare reglementară a medicamentelor, vaccinurilor și dispozitivelor medicale; solicită o metodă asemănătoare unui studiu clinic pentru a testa caracterul adecvat și a monitoriza implementarea IA în unitățile medicale; constată că ar fi benefic să se analizeze care sunt serviciile de asistență medicală care pot fi automatizate în mod etic și responsabil;
241. consideră că, în principiu, accesul echitabil la asistență medicală ar trebui extins la aplicațiile IA legate de sănătate, inclusiv la sistemele de detectare a bolilor, de gestionare a afecțiunilor cronice, de furnizare de servicii de sănătate și de descoperire de medicamente; subliniază necesitatea de a adopta măsuri adecvate pentru a trata riscurile pentru sănătate legate de decalajul digital, de părtinirea algoritmică și de discriminare, precum și marginalizarea persoanelor vulnerabile sau a minorităților culturale care au acces limitat la asistență medicală;
242. reamintește poziția Parlamentului potrivit căreia nici societăților de asigurări, nici oricăror alți furnizori de servicii care au drept de acces la informațiile din aplicațiile de e-sănătate nu trebuie să li se permită să utilizeze datele obținute din aceste aplicații în scopul discriminării la stabilirea prețurilor;
243. este convins că proiectele și inițiativele actuale ale UE, cum ar fi programul „UE pentru sănătate”, spațiile europene ale datelor privind sănătatea și platforma europeană pentru înregistrarea bolilor rare, sunt pași în direcția corectă, întrucât permit statelor membre să pună în comun resursele, să sporească cooperarea avantajoasă între sistemele de sănătate și să favorizeze schimbul sigur și confidențial de date de înaltă calitate pentru cercetare și inovare;
244. solicită ancorarea juridică și poziționarea corespunzătoare a unui „cadru IA în domeniul sănătății” la nivelul Uniunii; evidențiază că există multe niveluri de risc care evoluează în timp, odată cu progresul tehnologiilor de IA;
245. subliniază că sunt necesare mai multe orientări privind prelucrarea datelor medicale în temeiul RGPD, pentru a valorifica întregul potențial al IA în beneficiul persoanelor, respectând în același timp drepturile fundamentale; invită Comisia să armonizeze mai rapid și mai bine standardele care reglementează prelucrarea, inclusiv partajarea, anonimizarea și interoperabilitatea datelor privind sănătatea între statele membre;
246. solicită Comisiei să promoveze integrarea normelor etice în fiecare etapă a dezvoltării, proiectării și utilizării aplicațiilor IA; subliniază necesitatea de a promova cercetări suplimentare cu privire la metodele și prejudecățile încorporate într-un sistem de IA antrenat, astfel încât să se evite concluziile lipsite de etică și discriminatorii atunci când aceste elemente sunt aplicate datelor privind sănătatea umană; recomandă crearea unui cod de conduită la nivelul UE pentru prelucrarea datelor privind sănătatea în deplină conformitate cu RGPD;
247. invită Comisia Europeană să elaboreze un regulament specific al UE privind neurodrepturile, cu scopul de a proteja creierul uman împotriva interferențelor, manipulării și controlului prin neurotehnologia bazată pe IA; încurajează Comisia să promoveze o agendă privind neurodrepturile la nivelul ONU pentru a include neurodrepturile în Declarația universală a drepturilor omului, și anume dreptul la identitate, dreptul la liberul arbitru, dreptul la intimitatea mentală, dreptul la un acces egal în materie de augmentare mentală și dreptul la protecție în fața părtinirii algoritmice;
248. invită Comisia să aibă în vedere un cadru juridic pentru consultațiile medicale online;
249. subliniază că sunt necesare măsuri care să promoveze accesul egal la asistență medicală și să îmbunătățească adoptarea de către furnizorii de servicii medicale a soluțiilor IA;
250. invită Comisia să sprijine instituirea unui mecanism de cooperare în acest context și funcționarea unui spațiu european al datelor privind sănătatea pentru a încuraja schimbul de date privind sănătatea și a sprijini dezvoltarea dosarelor electronice de sănătate în conformitate cu legile și reglementările aplicabile; îndeamnă să se îmbunătățească calitatea datelor disponibile pentru fiecare cetățean al UE, permițând instrumentelor digitale să funcționeze în mod corespunzător (de exemplu, pe baza algoritmilor de autoînvățare sau a analizei volumelor mari de date); recomandă ca datele stocate în conformitate cu RGPD să fie disponibile pentru cercetări ulterioare, precum și pentru dezvoltarea de noi medicamente și tratamente personalizate;
251. subliniază că competențele digitale și în materie de IA, precum și competențele legate de cunoașterea legislației UE privind protecția datelor și tratarea datelor sensibile, inclusiv promovarea anonimizării datelor, trebuie incluse în educația personalului medico-sanitar;
252. solicită orientări cu privire la aplicabilitatea cadrelor în materie de răspundere și a regimurilor de aprobare armonizate pentru aplicațiile medicale bazate pe IA și medicamentele dezvoltate sau testate prin intermediul IA și al învățării automate; subliniază că daunele provocate de o alocare insuficientă a resurselor sau de absența dispozițiilor privind îngrijirea prin intermediul sistemelor de recomandare IA în sectorul asistenței medicale ar trebui tratate într-o viitoare reformă a sistemului de reglementare; subliniază că este necesar să se stabilească bune practici, standarde și criterii adecvate pentru a certifica și a aproba aplicațiile medicale în conformitate cu riscurile de răspundere;
253. invită Comisia să furnizeze și să utilizeze modele predictive centrate pe factorul uman pentru pandemii, în care diverse seturi de date sunt reunite în timp real pentru a sprijini procesul decizional;
f) Strategia industrială
i. Planificare și investiții strategice
254. este convins că UE ar trebui să plaseze IA și economia datelor în centrul unei strategii industriale digitale ambițioase, cu scopul de a capacita întreprinderile și antreprenorii inovatori să concureze pentru cele mai bune inovații tehnologice și de modele de afaceri din Europa și din lume și de a consolida autonomia strategică deschisă a UE, stabilind în același timp standarde juridice, etice, tehnologice și de securitate solide pentru toate sistemele și componentele IA care urmează să fie utilizate pe piața unică a UE;
255. încurajează Comisia să utilizeze analiza volumelor mari de date bazată pe IA pentru a ajuta la efectuarea de teste de rezistență cu scopul de a evalua reziliența lanțurilor valorice și a cartografia dependențele;
256. îndeamnă Comisia să efectueze o analiză cuprinzătoare a punctelor forte și a punctelor slabe pentru a determina vulnerabilitățile, a identifica domeniile critice și dependențele cu grad ridicat de risc ale UE, să stabilească așteptări tehnice și economice realiste cu privire la IA și să evalueze efectele în toate sectoarele industriei europene; subliniază că, în acest scop, Comisia ar trebui să coopereze cu părțile interesate relevante;
257. propune ca, pe baza acestei analize, UE să formuleze și să adopte o strategie pe termen lung pentru industria IA, cu o viziune clară pentru următorii 10 ani ca o prelungire a Busolei pentru dimensiunea digitală; explică faptul că această strategie ar trebui completată de un sistem de monitorizare cu indicatori-cheie de performanță și actualizări anuale; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a consolida și a eficientiza numărul mare de inițiative individuale lansate de Comisie pentru a sprijini industria IA a UE, înainte de a le încorpora în noua strategie pentru industria IA;
258. invită Comisia să analizeze modul în care strategia industrială globală poate fi completată prin investiții publice specifice; subliniază, cu toate acestea, că programele excesive de investiții nedirecționate pentru tehnologii complexe pot risca, în unele cazuri, să denatureze alocarea eficientă a capitalului și pot conduce la investiții irecuperabile; subliniază, în acest context, că capacitarea întreprinderilor, antreprenorilor și cercetătorilor pentru a dezvolta și a comercializa soluții tehnologice de IA bazate pe întreprinderi private reprezintă o parte esențială a strategiei industriale a UE, inclusiv prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile și finalizarea pieței unice digitale și a uniunii piețelor de capital; propune să se faciliteze accesul la finanțare, îndeosebi la instrumentele de finanțare de risc, în special pentru finanțarea în faza incipientă; consideră că procentul de resurse dedicate IA din InvestEU și din programul Europa digitală ar trebui revizuit și, dacă este cazul, mărit semnificativ;
259. subliniază că este necesar să se pună rapid în aplicare cadrul recent adoptat al UE pentru examinarea investițiilor străine directe(43) și regulamentul revizuit recent privind regimul UE pentru controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare(44); afirmă că IA, precum și robotica și alte infrastructuri digitale ar trebui considerate un sector critic; observă că protecția drepturilor de proprietate intelectuală și fluxul de tehnologii critice ar trebui să facă obiectul unei aplicări mai stricte a legii;
260. subliniază că este esențial ca Europa să se echipeze cu o infrastructură digitală adecvată; salută inițiative precum Inițiativa privind procesorul european, Actul european privind cipurile recent propus și întreprinderea comună pentru calculul european de înaltă performanță;
ii. IMM-urile și întreprinderile nou-înființate
261. propune să se ofere sprijin la nivelul UE și la nivel guvernamental pentru întreprinderile nou-înființate din domeniul IA prin accesul la capital privat și la angajați calificați, capacitatea de a obține seturi de date de înaltă calitate pentru antrenarea algoritmilor și capacitatea de a se extinde dincolo de granițele statelor membre; subliniază, de asemenea, că un instrument de politică publică foarte eficient pentru a sprijini economia unei întreprinderi nou-înființate este aplicarea efectivă a legislației privind concurența pentru a preveni abuzurile de putere dominantă pe piață și pentru a contracara barierele la intrarea pe piață; subliniază, în acest sens, că UE ar trebui să își intensifice eforturile pentru a oferi căi și servicii de dezvoltare IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate; constată că aceasta ar putea include și introducerea unui sistem de mentorat care să conecteze întreprinderile experimentate orientate spre IA cu întreprinderile mai mici care doresc să implementeze tehnologia; subliniază că incapacitatea de a-și permite echipe juridice mari reprezintă adesea o barieră la intrarea în medii de reglementare complexe pentru întreprinderile nou-înființate și antreprenori; subliniază necesitatea ca IMM-urile să aibă acces la sprijin juridic și tehnic specific; subliniază, de asemenea, necesitatea de a încuraja parteneriatele în care întreprinderile axate pe IA și cele care intră pe piață să poată coopera; îndeamnă Comisia și statele membre să ofere consiliere mai bună și sprijin mai concret prin intermediul rețelelor, al centrelor digitale, al instructorilor în domeniul IA, al mentoratului în afaceri, al vizitelor la fața locului și al clinicilor juridice; subliniază importanța programelor de schimb interpersonal, cum ar fi Erasmus pentru tineri antreprenori, și atrage atenția că acestea ar trebui dezvoltate și încurajate în continuare;
262. propune ușurarea sarcinii administrative pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate din domeniul IA, de exemplu prin raționalizarea obligațiilor de raportare, de informare sau de documentare și prin furnizarea de orientări privind standardele comune de drept procesual civil care trebuie adoptate la nivel național; solicită implementarea rapidă a portalului digital unic pentru a crea un portal online unic al UE în diferite limbi, care să conțină toate procedurile și formalitățile necesare pentru a funcționa în altă țară din UE; subliniază că toate ghișeele unice stabilite la nivel național ar trebui să fie ușor accesibile prin intermediul portalului digital unic și ar trebui să ofere informații și servicii administrative în statele membre, inclusiv în ceea ce privește normele privind TVA și informațiile privind cerințele pentru furnizarea de servicii, utilizând o terminologie accesibilă și cu disponibilitate deplină, cu personal de asistență instruit care să ofere un sprijin eficient și ușor de utilizat;
263. constată că printre modalitățile posibile prin care statele membre ale UE pot sprijini IMM-urile și întreprinderile nou-înființate se numără: facilități fiscale pentru cercetarea aprofundată, un acces mai bun la capacitățile informatice și la seturi de date de înaltă calitate și sprijin pentru prospectarea tehnologică și educația, formarea și recalificarea în domeniul IA pentru angajați;
264. subliniază că IMM-urile și întreprinderile nou-înființate din domeniul IA au nevoie de un acces mai bun la achizițiile publice; îndeamnă Comisia să redefinească procedura de depunere a ofertelor pentru achizițiile publice și finanțarea programelor UE, pentru a le permite întreprinderilor nou-înființate și IMM-urilor să aibă șanse echitabile de a câștiga proiecte de achiziții publice și granturi pentru cercetare și dezvoltare; reamintește, în acest sens, programele GovTech de succes care au sprijinit implicarea întreprinderilor mici în achizițiile publice digitale; subliniază că ar trebui promovate, de asemenea, schemele de opțiuni pe acțiuni pentru întreprinderile nou-înființate în domeniul IA din întreaga Europă;
iii. Scena internațională
265. subliniază că UE ar trebui să creeze și să conducă prin puterea exemplului o alianță tehnologică internațională solidă bazată pe valori fundamentale, colaborând cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune cu scopul de a stabili standarde de reglementare comune, a beneficia de cele mai bune practici în domeniile IA, drepturilor la viață privată, fluxurilor de date sau normelor în materie de concurență și a elimina vulnerabilitățile strategice, bazându-se pe punctele forte a fiecăruia și punând în comun resurse în domenii în care acest lucru este reciproc avantajos; subliniază că UE ar trebui, de asemenea, să sprijine în mod activ cooperarea internațională consolidată privind IA etică, de încredere și centrată pe factorul uman în forurile multilaterale și bilaterale relevante, de exemplu în cadrul sistemului ONU, al OCDE, al Consiliului Europei, al Organizației Mondiale a Comerțului, al Forumului Economic Mondial și al G20; salută, în special, instituirea CCT UE-SUA, care consideră cooperarea privind standardele IA ca fiind o prioritate-cheie și susține că, având în vedere potențialul său strategic, CCT trebuie consolidat printr-o dimensiune interparlamentară, cu implicarea Parlamentului European și a Congresului SUA;
266. propune și instituirea unui grup de lucru transatlantic specific pentru IA, care să includă reprezentanți ai guvernelor, ai organizațiilor de standardizare, ai sectorului privat și ai societății civile, pentru a lucra la standarde comune și orientări etice pentru IA; propune crearea unei platforme pe termen lung pentru schimbul de informații cu privire la IA și la alte aspecte importante din domeniul digital și al comerțului, pe baza actualului CCT, împreună cu alți parteneri care împărtășesc aceeași viziune;
267. subliniază că UE ar trebui să promoveze utilizarea etică și responsabilă din punct de vedere social a IA și să coopereze cu organismele internaționale de standardizare pentru a îmbunătăți în continuare standardele de etică, siguranță, fiabilitate, interoperabilitate și securitate; salută inițiativele recente de standardizare lansate de actori precum Comitetul tehnic comun al Organizației Internaționale de Standardizare și Comisia Electrotehnică Internațională care urmăresc armonizarea la nivel mondial a codurilor IA divergente; subliniază, în plus, că Europa ar trebui să promoveze și să dezvolte standarde, inclusiv în domeniul fabricației inteligente, al IoT, al roboticii și al analizei datelor; propune să se acorde un sprijin mai bun cadrelor universitare, societății civile și IMM-urilor pentru a participa la forumurile de standardizare;
268. sprijină inițiativa privind comerțul electronic a Organizației Mondiale a Comerțului de a elabora o politică incluzivă, la standarde înalte, semnificativă din punct de vedere comercial, bazată pe dovezi și specifică cu scopul de a lupta mai bine împotriva obstacolelor din calea comerțului digital; subliniază că acordul ar trebui să reflecte, de asemenea, principiile bunei guvernări și să ofere guvernelor capacitatea de a contracara protecționismul digital, protejând și promovând totodată încrederea consumatorilor și creând o valoare reală pentru economia mondială;
269. sugerează Comisiei să lupte în continuare împotriva obstacolelor nejustificate din calea comerțului, în special a barierelor netarifare sau a restricțiilor de acces pe piață pentru companiile europene din domeniul IA din țări terțe; subliniază că politica comercială, de vecinătate și de dezvoltare ar trebui, de asemenea, să fie utilizate în mod activ pentru a modela dezbaterea internațională privind IA și a promova principiile etice în domeniul IA la nivel european;
g) Securitate
i. IA și asigurarea respectării legii
270. subliniază că este important ca autoritățile de aplicare a legii să fie capabile să identifice și să combată activitățile infracționale, cu sprijinul tehnologiei de IA;
271. subliniază că utilizarea abuzivă a IA în domeniul aplicării legii poate provoca prejudicii, cum ar fi discriminarea automată și tratamentul ilegal al cetățenilor, oferind în același timp puține căi de atac; îndeamnă statele membre să pună în aplicare cerințe semnificative de supraveghere umană și să garanteze căi de atac atunci când cetățenii fac obiectul deciziilor luate de IA;
272. propune ca UE să participe la instrumentele juridice fără caracter obligatoriu stabilite de Institutul de Cercetare Interregional al Națiunilor Unite în domeniul Criminalității și Justiției, care a dezvoltat seturi de instrumente operaționale pentru IA și a început un parteneriat cu Interpol, servind ca platformă unică pentru dialog și cooperare în domeniul IA între autoritățile de aplicare a legii, industrie, mediul academic și societatea civilă, în deplină conformitate cu acquis-ul UE în domeniul protecției datelor și a vieții private;
273. ia act de rolul Europol în dezvoltarea, formarea și validarea instrumentelor IA pentru combaterea criminalității organizate, a terorismului și a criminalității cibernetice în parteneriat cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și cu respectarea deplină a valorilor fundamentale ale UE, în special nediscriminarea și prezumția de nevinovăție;
274. invită Comisia să consolideze resursele financiare și umane ale Centrului de inovare al UE pentru securitatea internă; salută eforturile Eurojust, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Europol de a dezvolta un set de instrumente cu principii universale de responsabilitate pentru utilizarea IA de către practicienii din domeniul justiției și securității interne (cadrul AP4AI); invită Comisia să ofere sprijin financiar specific acestei inițiative pentru a promova standardele și valorile UE de responsabilitate în domeniul IA;
ii. Securitatea cibernetică
275. solicită statelor membre să intensifice cooperarea în domeniul securității cibernetice la nivel european pentru a permite UE și statelor membre să își pună în comun mai bine resursele, să coordoneze și să raționalizeze mai eficient politicile naționale în materie de securitate cibernetică, să crească în continuare capacitățile și sensibilizarea în materie de securitate cibernetică și să transmită rapid cunoștințe și asistență tehnică în materie de securitate cibernetică atât IMM-urilor, cât și altor sectoare mai tradiționale;
276. încurajează UE să asume un rol de lider în dezvoltarea criptografiei puternice și a altor standarde de securitate care fac posibilă încrederea în sistemele de IA și interoperabilitatea lor; subliniază că, pentru a crea o convergență internațională în domeniul supravegherii riscurilor TIC, standardele internaționale actuale ar trebui să servească drept bază și să fie luate în considerare în cea mai mare măsură posibilă;
277. propune introducerea unor cerințe orizontale în materie de securitate cibernetică bazate pe legislația actuală și, după caz, pe noi acte legislative orizontale, pentru a preveni fragmentarea și a asigura o abordare coerentă în materie de securitate cibernetică în toate grupurile de produse; observă că produsele de IA de pe piața unică digitală care poartă marcajul CE ar putea însemna în viitor atât un nivel ridicat de siguranță fizică, cât și un nivel de reziliență cibernetică adecvat din punctul de vedere al riscurilor și indica conformitatea cu legislația UE în domeniu;
278. propune ca statele membre să promoveze cerințele de securitate cibernetică pentru sistemele de IA prin politici de achiziții publice, inclusiv prin impunerea în mod obligatoriu a anumitor principii etice, de securitate și de siguranță pentru achiziționarea de aplicații IA, în special în sectoarele critice;
279. solicită ca Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) să realizeze evaluări sectoriale ale riscurilor pentru securitate, începând cu sectoarele, atât publice, cât și private, implicate în cele mai riscante și sensibile utilizări ale IA și cu cel mai mare potențial de impact negativ asupra sănătății umane, siguranței, securității și drepturilor fundamentale; subliniază că ENISA, împreună cu Centrul european de competențe în domeniul industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică și Rețeaua de centre naționale de coordonare, ar trebui, de asemenea, să evalueze incidentele de securitate cibernetică cu scopul de a identifica lacunele și noile vulnerabilități și de a oferi instituțiilor UE consiliere în timp util cu privire la acțiunile corective adecvate;
280. încurajează întreprinderile care folosesc, dezvoltă sau implementează sisteme bazate pe IA active pe piața unică digitală să dezvolte o strategie de securitate cibernetică clară și evaluată în mod independent, pe baza situației sale individuale de risc; încurajează includerea sistemelor de IA în modelarea amenințărilor și gestionarea riscurilor pentru securitate; propune ca Comisia, ENISA și autoritățile naționale să sprijine acest proces;
281. afirmă că cerințele de securitate cibernetică pentru produsele IA ar trebui să acopere întregul lor ciclu de viață; subliniază că trebuie să fie, de asemenea, clar că fiecare companie din lanțul de aprovizionare trebuie să își joace rolul de a contribui la crearea de produse IA reziliente; subliniază că noile cerințe ar trebui să se bazeze pe riscul asociat grupului de produse specific și pe gradul de influență asupra nivelului de risc, pentru a evita sarcini disproporționate pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate;
282. propune ca inițiativele existente în anumite state membre, cum ar fi Catalogul german de criterii de conformitate a serviciilor de cloud computing IA sau programul maltez de certificare a IA, să fie luate în considerare pentru dezvoltarea unui sistem de certificare la nivelul UE pentru IA de încredere;
iii. Apărarea cibernetică
283. îndeamnă statele membre să ducă o politică activă de diplomație cibernetică europeană, denunțând și atribuind responsabilitatea pentru atacurile cibernetice susținute de țări străine, inclusiv cele bazate pe IA, mobilizând în același timp întregul set de instrumente ale diplomației UE; se bucură că setul UE de instrumente cibernetice include încetarea ajutorului financiar și sancțiuni împotriva țărilor sau a mandatarilor care se angajează în activități cibernetice răuvoitoare sau atacuri hibride, inclusiv campanii de dezinformare, sau care sponsorizează infracțiuni cibernetice; recunoaște că, într-o anumită măsură, apărarea cibernetică bazată pe IA este mai eficace dacă include și unele mijloace și măsuri ofensive, cu condiția ca utilizarea lor să respecte dreptul internațional;
284. propune, de asemenea, consolidarea capacităților în materie de securitate cibernetică în cadrul Agenției Europene de Apărare, inclusiv prin utilizarea sistemelor bazate pe IA pentru a sprijini o reacție coordonată și rapidă la atacurile cibernetice; recomandă să se monitorizeze punerea în aplicare a politicilor de apărare cibernetică în fiecare stat membru și să se evalueze alocarea resurselor pertinente în cadrul UE;
285. subliniază că este necesar să se analizeze impactul IA asupra securității europene și să se elaboreze recomandări cu privire la modul de a răspunde noilor provocări în materie de securitate la nivelul UE, în cooperare cu statele membre, sectorul privat, cercetătorii, oamenii de știință și societatea civilă;
286. încurajează statele membre să ia măsuri pentru a recompensa descoperirea vulnerabilităților și a sprijini auditurile produselor, sistemelor și proceselor bazate pe IA;
iv. Utilizarea militară a IA
287. observă că orice utilizare a IA militară trebuie să facă obiectul unor mecanisme stricte de control și de supraveghere umane și a unor principii etice și să respecte pe deplin dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul umanitar; observă, de asemenea, că UE ar trebui să colaboreze cu partenerii săi care împărtășesc aceeași viziune cu privire la un cadru internațional pentru cercetarea, dezvoltarea și utilizarea în condiții de siguranță a armelor asistate de IA care să consolideze dreptul internațional umanitar, inclusiv în contextul dreptului conflictelor armate; reamintește normele și principiile internaționale în vigoare, cum ar fi proporționalitatea, care trebuie respectate atunci când se dezvoltă și se utilizează noi tehnologii militare;
288. ia act de faptul că tehnologiile bazate pe IA sunt o componentă tot mai importantă a echipamentelor și strategiei militare; subliniază că utilizările exclusiv militare și de securitate națională a IA trebuie tratate într-un mod strict diferit față de cazurile de utilizare civilă; reamintește că aspectele legate de tehnologiile emergente în domeniul militar sunt tratate în cadrul Grupului de experți guvernamentali privind tehnologiile emergente din domeniul sistemelor de arme letale autonome, inclusiv aspectele legate de IA, și în care sunt reprezentate statele membre ale UE;
289. salută viitoarea Busolă strategică a UE care urmează să ofere un cadru și un anumit nivel de ambiție în abordarea aspectelor legate de securitate și de apărare ale IA; reamintește că cooperarea structurată permanentă în cadrul politicii de securitate și apărare comună și Fondul european de apărare vor permite statelor membre și Uniunii să consolideze investițiile, capacitățile și interoperabilitatea în domeniul noilor tehnologii, inclusiv al IA;
290. afirmă că UE ar trebui să considere IA drept o componentă esențială a suveranității tehnologice europene;
291. concluzionează că statele membre ar trebui să continue să își pregătească personalul militar pentru a se asigura că deține competențele digitale necesare pentru a utiliza IA în sistemele de control, operaționale și de comunicare; salută abordarea Fondului european de apărare cu privire la sistemele de arme letale autonome și articolul 10 alineatul (6) din acesta; subliniază importanța Fondului european de apărare în sprijinirea cooperării transfrontaliere între țările UE în cercetarea militară în domeniul IA, în dezvoltarea tehnologiilor de apărare de ultimă generație și în construirea infrastructurii necesare, și anume centre de date cu capacități cibernetice puternice;
292. invită Consiliul să adopte o poziție comună cu privire la sistemele de arme autonome care să asigure un control uman semnificativ asupra funcției lor critice; insistă să se lanseze negocieri internaționale cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică sistemele de arme complet autonome; afirmă că un astfel de acord internațional ar trebui să stabilească faptul că toate armele letale bazate pe IA trebuie să facă obiectul unei supravegheri și al unui control uman semnificative, ceea ce înseamnă că ființele umane continuă să fie informate și, prin urmare, sunt responsabile în ultimă instanță pentru decizia de a selecta o țintă și de a realiza o acțiune letală;
293. solicită o cooperare mai strânsă cu NATO în domeniul apărării cibernetice și invită aliații NATO să sprijine eforturile multilaterale de a reglementa utilizarea militară a IA;
5.Concluzie: o nevoie urgentă de acțiune!
294. consideră că transformarea digitală în curs, în care IA joacă rolul esențial, a declanșat o concurență globală pentru poziția de lider în domeniul tehnologiei; subliniază că, până în prezent, UE a rămas în urmă, astfel încât viitoarele standarde tehnologice riscă să fie elaborate fără contribuții suficiente din partea UE, adesea de actori nedemocratici, ceea ce reprezintă o provocare pentru stabilitatea politică și competitivitatea economică; concluzionează că UE trebuie să acționeze ca entitate care stabilește standarde la nivel mondial în domeniul IA;
295. subliniază că IA, deși este adesea prezentată ca o amenințare imprevizibilă, poate fi un instrument digital puternic și un factor de schimbare cu privire la multe aspecte importante, inclusiv prin oferirea de produse și servicii inovatoare, prin creșterea posibilităților de alegere ale consumatorilor și prin eficientizarea proceselor de producție; observă că adoptarea tehnologiilor IA oferă beneficii și oportunități clare pentru întreaga societate, inclusiv în domeniul asistenței medicale, al sustenabilității, al securității și al competitivității; subliniază că, în același timp, tehnologiile IA prezintă riscul de a reduce intervenția umană și de a înlocui autonomia umană; subliniază că atât beneficiile, cât și riscurile ar trebui să ghideze și să inspire reglementările și comunicarea publică cu privire la IA;
296. subliniază că UE are potențialul de a modela dezbaterea internațională privind IA și de a elabora norme și standarde comune de vârf la nivel mondial, promovând o abordare a IA centrată pe factorul uman, fiabilă și sustenabilă, în deplină conformitate cu drepturile fundamentale; subliniază, cu toate acestea, că ocazia de a întări o abordare europeană atât de distinctă față de IA pe scena internațională necesită acțiuni rapide, motiv pentru care UE trebuie să convină curând asupra unei strategii comune și a unui cadru de reglementare în domeniul IA; subliniază că modelarea normelor și standardelor tehnologice internaționale necesită o coordonare și o cooperare mai strânsă cu parteneri democratici care împărtășesc aceeași viziune;
297. subliniază că, în prezent, UE este încă departe de a-și îndeplini aspirația de a deveni competitivă în domeniul IA la scară mondială; accentuează, în acest context, importanța de a asigura norme și standarde armonizate, securitate juridică și condiții de concurență echitabile pentru a încuraja adoptarea IA și inovarea, inclusiv prin eliminarea barierelor administrative inutile pentru întreprinderile nou-înființate, IMM-uri și societatea civilă; recunoaște că o schimbare radicală de o asemenea amploare are un impact diferit asupra diferitelor părți ale societății și subliniază că tranziția digitală trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale; invită Comisia, statele membre și Parlamentul, inclusiv comisiile sale pertinente, să dea curs recomandărilor formulate în Foaia de parcurs a UE privind IA;
298. solicită un mediu de reglementare privind IA care să asigure o guvernanță și o protecție eficace a drepturilor fundamentale, facilitând în același timp accesul competitiv la piețele digitale pentru actorii de toate dimensiunile în scopul de a promova inovarea și creșterea economică în beneficiul tuturor; subliniază că o economie a datelor competitivă, accesibilă și echitabilă, bazată pe standarde comune, este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea și formarea adecvată a IA; subliniază, în acest context, riscul ca concentrarea pieței în economia datelor să se extindă la economia aplicațiilor IA;
299. concluzionează că progresele în îndeplinirea ambițiilor digitale ale UE în domenii precum IA necesită un grad mult mai mare de integrare și armonizare pe piața unică digitală, pentru a promova schimburile transfrontaliere și a garanta că aceleași norme și standarde se aplică în întreaga UE; subliniază, în acest sens, că instituțiile UE trebuie să combată abuzurile de putere de piață pentru a asigura condiții de concurență echitabile;
300. concluzionează că trebuie luate măsurile necesare pentru a asigura că tranziția digitală promovează și nu împiedică tranziția verde; concluzionează că sistemele de IA necesită o infrastructură robustă și capacități de conectivitate solide; subliniază că infrastructura digitală care este în conformitate cu Pactul verde va viza toate sectoarele și lanțurile valorice și ar trebui să respecte principiile economiei circulare; subliniază că, cu toate acestea, IA nu va fi funcțională fără implementarea adecvată a infrastructurii digitale, inclusiv banda largă, fibra optică, nodurile periferice și 5G; subliniază că este important să se atenueze creșterea consumului de energie și utilizarea resurselor pentru a realiza o infrastructură digitală neutră din punct de vedere climatic până în 2030;
301. subliniază că progresul tehnologic rapid introdus de IA va afecta și condițiile de trai ale tuturor celor care nu dețin competențele necesare pentru a se adapta destul de rapid la aceste noi tehnologii; observă că perfecționarea și recalificarea pot contribui la soluționarea multora dintre preocupările socioeconomice rezultate, dar subliniază că aceste efecte ar trebui, de asemenea, tratate în contextul sistemelor de protecție socială, al infrastructurii urbane și rurale și al proceselor democratice; concluzionează că, pentru a promova adoptarea inovărilor în domeniul IA, a crește gradul de acceptare a aplicațiilor bazate pe IA și a nu lăsa pe nimeni în urmă este necesar să se pună la dispoziția publicului mijloacele necesare pentru a dobândi competențe digitale; subliniază că, pentru a crește alfabetizarea digitală și reziliența, educația în domeniul TIC și STIM trebuie să înceapă într-un stadiu timpuriu și să rămână accesibilă în toate etapele vieții; consideră că inițiativele vizând să creeze ecosisteme de excelență în domeniul IA, să atragă talente în domeniul IA în UE și să combată exodul de creiere sunt de o importanță vitală;
302. subliniază că este important să se soluționeze problemele privind drepturile fundamentale generate de IA, permițând astfel IA să devină efectiv un instrument în serviciul cetățenilor și al societății și să urmărească binele comun și interesul general; concluzionează că, pentru a consolida încrederea în IA în rândul cetățenilor, drepturile lor fundamentale trebuie protejate în toate aspectele vieții, inclusiv în contextul utilizării IA în sfera publică și la locul de muncă; subliniază, în special, necesitatea de a reflecta drepturile, obiectivele și interesele femeilor și ale comunităților de minorități în tranziția digitală; subliniază că serviciile publice și structurile lor administrative trebuie să conducă prin puterea exemplului; subliniază că UE trebuie să accelereze adoptarea sistemelor bazate pe IA și a guvernării electronice pentru a facilita utilizarea sigură a IA în administrațiile publice; subliniază, de asemenea, că IA poate debloca noi soluții în domeniul sănătății, dacă riscurile sunt gestionate în mod corespunzător și dacă accesul echitabil la asistență medicală, ca principiu, se extinde pe deplin la aplicațiile IA legate de sănătate;
303. conchide că strategia UE în domeniul IA nu ar trebui să ignore considerentele și preocupările militare și de securitate care apar odată cu implementarea la nivel mondial a tehnologiilor IA; subliniază că trebuie intensificată cooperarea internațională cu partenerii care împărtășesc aceeași viziune pentru a proteja drepturile fundamentale și, în același timp, pentru a coopera în vederea reducerii la minimum a noilor amenințări tehnologice;
o o o
304. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Roberts, M., Driggs, D., Thorpe, M. et al., „Common pitfalls and recommendations for using machine learning to detect and prognosticate for COVID-19 using chest radiographs and CT scans”, Nature Machine Intelligence, 3, p. 199-217, 15 martie 2021.
Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii (COM(2021)0206).
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Promovarea unei abordări europene în domeniul inteligenței artificiale (COM(2021)0205).
Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, 7.8.1985, p. 29).
Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (JO L 172, 26.6.2019, p. 56).
Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (JO L 155, 23.5.2014, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).