Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2022 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase (text codificat) (COM(2021)0483 – C9-0347/2021 – 2021/0275(COD))

P9_TA(2022)0303 A9-0228/2022

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0483),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0347/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 octombrie 2021(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(2),

–  având în vedere articolele 109 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0228/2022),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2022 în vederea adoptării Directivei (UE) 2022/... a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase (codificare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2022/1999.)

(1) JO C 105, 4.3.2022, p. 148. (2) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2022 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea modificărilor la Acordul internațional din 1992 privind zahărul (07978/2022 – C9-0181/2022 – 2022/0082(NLE))

P9_TA(2022)0304 A9-0229/2022

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07978/2022),

–  având în vedere proiectul de modificări la Acordul internațional din 1992 privind zahărul (07978/2022),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C9‑0181/2022),

–  având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A9-0229/2022),

1.  aprobă încheierea modificărilor la acord;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2022 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Republica Mauritius privind prelungirea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Mauritius (05657/2022 – C9-0166/2022 – 2022/0014(NLE))

P9_TA(2022)0305 A9-0211/2022

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05657/2022),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Republica Mauritius privind prelungirea Protocolului referitor la punerea în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Mauritius (05658/2022),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C9-0166/2022),

–  având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit (A9-0211/2022),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Mauritius.

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2022 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2022 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022 - înregistrarea excedentului aferent exercițiului financiar 2021 (11467/2022 – C9-0297/2022 – 2022/0119(BUD))

P9_TA(2022)0306 A9-0226/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012(1), în special articolul 44,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022, adoptat definitiv la 24 noiembrie 2021(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(3) („Regulamentul privind CFM”),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(4),

–  având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom(5),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 2/2022 adoptat de Comisie la 12 aprilie 2022 (COM(2022)0250),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2022 adoptată de Consiliu la 18 iulie 2022 și transmisă Parlamentului European la 16 august 2022 (11467/2022 – C9-0297/2022),

–  având în vedere articolele 94 și 96 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0226/2022),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 2/2022 are ca obiectiv înscrierea în bugetul pe 2022 a excedentului din exercițiul financiar 2021, care se ridică la 3 227,1 milioane EUR;

B.  întrucât principalele elemente ale acestui excedent sunt un sold pozitiv al veniturilor de 2 574,8 milioane EUR și o subutilizare a cheltuielilor de 652,3 milioane EUR;

C.  întrucât, în ceea ce privește veniturile, excedentul este determinat în principal de o colectare a taxelor vamale mai mare decât se anticipase (1 688,7 milioane EUR) și de valoarea mai mare decât se preconizase a veniturilor financiare, a dobânzilor de întârziere și a amenzilor (cu 1 110,8 milioane EUR) puse la dispoziția bugetului Uniunii în ultimele luni ale anului;

D.  întrucât, în ceea ce privește cheltuielile, nivelul de subutilizare a plăților de către Comisie atinge 81 milioane EUR pentru 2021 și 250 milioane EUR pentru reportările din 2020 (din care 183 milioane EUR în legătură cu Instrumentul de sprijin de urgență), iar nivelul de subutilizare de către celelalte instituții se cifrează la 117 milioane EUR pentru 2021 și 77 milioane EUR pentru reportări,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 2/2022, astfel cum a fost prezentat de Comisie, consacrat exclusiv înscrierii în buget a excedentului din 2021, cu suma de 3 227,1 milioane EUR, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul financiar; constată că excedentul de 3 227,1 milioane EUR din 2021 este deosebit de ridicat; reiterează, în acest context, obligația Comisiei de a respecta principiile bunei gestiuni financiare în execuția bugetului său, în conformitate cu articolul 317 din TFUE și cu articolul 33 din Regulamentul financiar;

2.  regretă faptul că suma de 183 de milioane EUR destinată achiziționării de vaccinuri împotriva COVID-19 în 2021 nu a fost cheltuită conform planificării Comisiei sau redirecționată către alte nevoi;

3.  își reiterează poziția potrivit căreia toate instrumentele bugetare ale Uniunii, inclusiv excedentul, ar trebui activate pentru a acorda în continuare Ucrainei și țărilor din prima linie cel mai puternic sprijin economic și financiar posibil și pentru a consolida și mai mult capacitățile de solidaritate ale Uniunii, în vederea abordării consecințelor sociale, energetice, agricole și economice suferite de Uniune și de cetățenii acesteia ca urmare a războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei; avertizează că aceste nevoi urgente vor impune acordarea de sprijin suplimentar de la bugetul Uniunii și este pregătit să sprijine majorările relevante ale bugetului Uniunii pentru 2022 prin viitoare bugete rectificative și invită Comisia să prezinte, după caz, bugete rectificative care să mobilizeze fonduri noi pentru a răspunde acestor provocări; invită statele membre, în acest context, să aloce reducerile semnificative preconizate ale contribuțiilor lor bazate pe VNB provenite din excedentul pe 2021 pentru includerea în buget a acțiunilor vizând abordarea consecințelor dezastruoase ale acestui război ilegal, neprovocat și nejustificat de agresiune împotriva Ucrainei;

4.  constată că, potrivit Comisiei, amenzile în domeniul concurenței percepute în 2021 s-au ridicat la 957 milioane EUR; consideră din nou că, pe lângă orice excedent rezultat din subutilizare, bugetul Uniunii ar trebui să poată reutiliza eventualele venituri provenite din amenzi sau legate de întârzierea efectuării plăților fără o scădere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB;

5.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2022;

6.  încredințează Președintei sarcina de a declara adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 3/2022 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și celorlalte instituții și organelor interesate și parlamentelor naționale.

(1) JO L 193, 30.7.2018, p. 1. (2) JO L 45, 24.2.2022, p. 1. (3) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11. (4) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28. (5) JO L 424, 15.12.2020, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2022 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește tratamentul prudențial al grupurilor de instituții de importanță sistemică globală cu o strategie de rezoluție cu puncte de intrare multiple și o metodologie pentru subscrierea indirectă de instrumente eligibile în vederea îndeplinirii cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile (COM(2021)0665 – C9-0398/2021 – 2021/0343(COD))

P9_TA(2022)0307 A9-0020/2022

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0398/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 13 ianuarie 2022(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 9 decembrie 2021(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 iunie 2022, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0020/2022),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2022 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2022/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește tratamentul prudențial al instituțiilor de importanță sistemică globală, cu o strategie de rezoluție cu mai multe puncte de intrare, și metode pentru subscrierea indirectă de instrumente eligibile în vederea îndeplinirii cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2022/2036.)

(1) JO C 122, 17.3.2022, p. 33. (2) JO C 152, 6.4.2022, p. 111.

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind finanțarea privată responsabilă a litigiilor (2020/2130(INL))

P9_TA(2022)0308 A9-0218/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 5 din Decizia Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European(1),

–  având în vedere Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE(2),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 11 iunie 2013 privind principii comune aplicabile acțiunilor colective în încetare și în despăgubire introduse în statele membre în cazul încălcării drepturilor conferite de legislația Uniunii,

–  având în vedere studiul realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European intitulat „Finanțarea privată responsabilă a litigiilor” din martie 2021,

–  având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0218/2022),

A.  întrucât statele membre au responsabilitatea principală de a pune asistență juridică adecvată la dispoziția celor care nu dispun de resurse suficiente, pentru a asigura accesul tuturor la justiție, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât asistența juridică publică și acțiunea penală sunt și trebuie să rămână mecanismele centrale de garantare a dreptului fundamental la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil;

B.  întrucât finanțarea de către terți comerciali a litigiilor (FTL) este o practică din ce în ce mai răspândită prin care investitorii privați („finanțatorii de litigii”) care nu sunt parte la un litigiu investesc pentru profit în proceduri judiciare și plătesc cheltuieli de judecată și de altă natură în schimbul unei cote din orice eventuală sumă acordată; întrucât acțiunile colective în despăgubire reprezintă doar un tip de litigiu în care este utilizată FTL în prezent, alte exemple fiind arbitrajul, procedurile de insolvență, recuperarea investițiilor, acțiunile antitrust și altele;

C.  întrucât FTL ar putea, dacă este reglementat în mod corespunzător, să fie utilizat mai des ca instrument de sprijinire a accesului la justiție, în special în țările în care costurile juridice sunt foarte ridicate sau pentru femei și grupurile marginalizate care se confruntă cu obstacole suplimentare în calea finanțării; întrucât FTL ar putea, de asemenea, să contribuie din ce în ce mai mult la aducerea în fața justiției a cauzelor de interes public și la reducerea dezechilibrelor economice semnificative care există între corporații și cetățenii care solicită despăgubiri, asigurând astfel răspunderea adecvată a întreprinderilor;

D.  întrucât raportul Institutului Britanic de Drept Internațional și Comparativ (BIICL) privind „Situația acțiunilor colective în despăgubire în UE în contextul recomandării Comisiei” subliniază că, în unele state membre, finanțarea de către terți a devenit un factor esențial în realizarea acțiunilor colective în despăgubire(3); întrucât Raportul Comisiei COM(2018)0040 privind punerea în aplicare a recomandărilor neobligatorii din 2013 privind acțiunile colective în despăgubire subliniază că FTL constituie un aspect-cheie al acțiunilor colective în despăgubire(4), cu o importantă dimensiune transfrontalieră;

E.  întrucât finanțatorii de litigii implicați în proceduri judiciare pot acționa în propriul lor interes economic, mai degrabă decât în interesul reclamanților; întrucât aceștia ar putea încerca să controleze litigiile și să solicite un rezultat care să le aducă cele mai mari beneficii și în cel mai scurt timp(5); întrucât este esențial să se asigure despăgubirea adecvată a victimelor;

F.  întrucât, deși FTL este cvasi-inexistentă în Europa, aceasta reprezintă un fenomen în plină expansiune în arbitrajul în materie de investiții, înmulțind numărul și volumul acțiunilor investitorilor privați împotriva statelor;

G.  întrucât, conform datelor disponibile, finanțatorii de litigii pot, în unele state membre, solicita o cotă disproporționată a veniturilor, depășind randamentul tipic al altor tipuri de investiții; întrucât sumele solicitate de finanțatorii de litigii variază în mod normal în întreaga Uniune de la 20 % la 50 % din suma acordată(6), dar, în afara Uniunii, astfel de acțiuni pot reprezenta, în unele cazuri, un randament al investițiilor de până la 300 %; întrucât ar trebui introduse norme pentru ca onorariile plătite finanțatorii litigiilor să fie proporționale și ca suma să fie acordată mai întâi reclamanților, înainte de plata onorariului către finanțatorul de litigii;

H.  întrucât FTL nu este singura modalitate de a facilita accesul la justiție, iar alte instrumente, cum ar fi asistența judiciară sau asigurarea cheltuielilor de judecată, sunt disponibile pentru a facilita un astfel de acces și există, de asemenea, căile de atac extrajudiciare pentru a solicita despăgubiri, cum ar fi medierea, SAL/SOL, Ombudsmanul sau prin intermediul sistemelor de soluționare a reclamațiilor gestionate de întreprinderi; întrucât aceste soluții ar putea duce la o despăgubire mai rapidă și mai adecvată pentru reclamanți, dar nu sunt întotdeauna suficient de eficace pentru a oferi despăgubiri adecvate; întrucât reclamanților ar trebui să li se ofere întotdeauna posibilitatea de a introduce în mod direct căi de atac judiciare;

I.  întrucât FTL predomină în Australia, SUA, Canada, Regatul Unit și Țările de Jos și este considerat de unii ca fiind un factor-cheie în asigurarea accesului la justiție(7); cu toate acestea, există, de asemenea, preocupări cu privire la practicile abuzive în unele jurisdicții; întrucât datele empirice(8) arată că, de cele mai multe ori, finanțatorii de litigii aleg cauze care să le ofere cele mai mari beneficii potențiale și nu ar investi în cauzele pe care le consideră prea riscante sau insuficient de profitabile;

J.  întrucât numărul de finanțatori de litigii este dificil de stabilit, existând cel puțin 45 de astfel de finanțatori despre care se știe că își desfășoară activitatea în Uniune; întrucât, deși în majoritatea statelor membre, practica FTL a fost până acum limitată în amploare, se preconizează că va juca un rol din ce în ce mai important în anii următori, dar rămâne în mare măsură nereglementată în Uniune, în pofida faptului că ar putea prezenta nu numai beneficii, ci și riscuri semnificative pentru administrarea justiției, care trebuie abordate;

K.  întrucât în actualul vid normativ există riscul ca finanțatorii de litigii să funcționeze într-un mod netransparent, astfel încât instanțele ar putea uneori să acorde despăgubiri reclamanților fără a realiza faptul că o cotă din suma acordată, care ar putea fi câteodată disproporționată, va fi redirecționată ulterior către finanțatorii de litigii în detrimentul reclamanților; întrucât această lipsă de transparență ar putea însemna că până și potențialii beneficiari au cunoștințe limitate sau inexistente în legătură cu distribuirea sumelor acordate sau cu acordurile de finanțare, în special unde se aplică un mecanism de neparticipare în sistemele colective de despăgubire; întrucât, în lipsa unor standarde minime comune la nivelul Uniunii, există riscul fragmentării și al dezechilibrelor normative în domeniul finanțării de litigii;

L.  întrucât Directiva (UE) 2020/1828 identifică oportunități și stabilește garanții referitoare la finanțarea litigiilor, care sunt totuși limitate la acțiunile de reprezentare în numele consumatorilor, întreprinse în sfera de aplicare a directivei respective și, prin urmare, nu reglementează alte tipuri de acțiuni, cum ar fi cele legate de întreprinderi sau drepturile omului, sau categoriile de reclamanți, cum ar fi organizațiile pentru apărarea drepturilor omului sau ale lucrătorilor; întrucât ar trebui să se aplice măsuri și garanții eficiente tuturor tipurilor de acțiuni;

Introducere

1.  Constată că, deși recurgerea la finanțarea de către terți a litigiilor este încă limitată, devine o practică care se extinde în Uniune, cu un rol din ce în ce mai important în sistemele judiciare din unele state membre, precum și în modul în care cetățenii europeni pot avea acces la justiție, în special în privința cauzelor transfrontaliere. Observă că finanțarea litigiilor este până în prezent în mare măsură nereglementată la nivelul Uniunii;

2.  Observă că reglementarea FTL ar trebui să meargă mână în mână cu politicile de îmbunătățire a accesului la justiție al reclamanților, cum ar fi prin reducerea cheltuielilor judiciare, prin asigurarea unei finanțări publice adecvate pentru organizațiile societății civile, inclusiv organizațiile de protecție a consumatorilor, sau prin promovarea altor practici, cum ar fi asistența juridică sau finanțarea participativă; invită statele membre să facă schimb de bune practici în această privință și să se bazeze pe măsurile menționate la articolul 20 din Directiva (UE) 2020/1828 în materia asigurării accesului efectiv la justiție;

3.  Este convins că, pentru a garanta accesul tuturor la justiție și pentru ca sistemele judiciare să pună în prim-plan acordarea de despăgubiri părților vătămate iar nu interesele investitorilor privați care ar putea urmări doar oportunități comerciale din litigii, este necesar să fie instituite standarde minime comune la nivelul Uniunii, care să abordeze problemele-cheie relevante pentru FTL, inclusiv transparența, echitatea și proporționalitatea;

4.  Subliniază că scopul unui astfel de regim de reglementare ar fi reglementarea activităților de finanțare a litigiilor de către finanțatorii de litigii. Subliniază că un astfel de regim ar trebui să reglementeze activitățile de finanțare în legătură cu toate tipurile de acțiuni, indiferent de natura acestora, și că nu ar trebui să aducă atingere dreptului internațional, dreptului Uniunii și dreptului intern în vigoare care permit introducerea de acțiuni, în special legislației privind protecția intereselor colective ale consumatorilor, protecția mediului și legislației care reglementează procedurile de insolvență sau răspunderea;

5.  Consideră că instituirea unor standarde minime comune ale Uniunii privind FTL va permite legiuitorilor să exercite un control efectiv și să asigure în mod adecvat ca interesele reclamanților să fie protejate. Subliniază că mecanismele de reglementare voluntare și codurile de conduită pot juca un rol pozitiv, dar că, până în prezent, marea majoritate a finanțatorilor nu au aderat la acestea, ceea ce face ca reclamanții să fie foarte expuși;

Reglementarea și supravegherea finanțatorilor de litigii

6.  Recomandă instituirea unui sistem de autorizare a finanțatorilor de litigii, asigurându-se astfel că reclamanții dispun de oportunități efective de a utiliza FTL și că există garanții adecvate, inclusiv prin introducerea de cerințe de guvernanță corporativă și de prerogative de control pentru a proteja reclamanții și a veghea ca finanțarea să fie furnizată doar de entități care s-au angajat să respecte standarde minime de transparență, independență, guvernanță și adecvare a capitalului și să respecte o relație fiduciară față de reclamanți și beneficiarii vizați; atrage atenția asupra necesității ca acest sistem să nu genereze sarcini administrative excesive pentru statele membre sau pentru finanțatorii de litigii;

Aspecte etice

7.  Recomandă ca finanțatorii de litigii să fie obligați să respecte o datorie fiduciară de a acționa în interesul reclamantului. Consideră că finanțatorii de litigii nu pot exercita un control nejustificat asupra procedurilor judiciare pe care le finanțează; un asemenea control asupra procedurilor judiciare trebuie să fie responsabilitatea reclamantului și a reprezentanților legali ai acestuia; un asemenea control asupra procedurilor judiciare finanțate poate consta atât într-un control formal, cum ar fi prin mecanisme contractuale, cât și un control informal, cum ar fi prin amenințările de a retrage finanțarea;

8.  Subliniază că se pot naște conflicte de interese acolo unde există relații necorespunzătoare între finanțatorii de litigii, entități reprezentative, firme de avocatură, agregatori, inclusiv platforme de colectare a reclamațiilor și de distribuire a sumelor acordate, și alte entități care ar putea fi implicate în acțiuni și ar putea avea un interes în rezultatul unei cauze în instanță; observă că există o tendință în creștere a fenomenului în care finanțatorii de litigii convin să finanțeze firme de avocatură într-o serie de cauze viitoare (finanțare de portofoliu)(9); recomandă adoptarea de măsuri de protecție pentru a preveni potențialele conflictele de interese, a stabili drepturile reclamanților și a solicita dezvăluirea detaliilor privind relațiile dintre finanțatorii de litigii și celelalte părți implicate;

9.  Consideră că, în afara unor circumstanțe excepționale și strict reglementate, finanțatorilor de litigii nu ar trebui să li se permită să abandoneze părțile finanțate în nicio etapă a procesului, lăsând reclamanții să acopere toate costurile litigiului care este posibil să fi fost inițiat doar datorită implicării finanțatorului; subliniază, prin urmare, că acordurile contractuale bazate pe finanțare condiționată ar trebui considerate nule;

10.  Consideră că finanțatorii de litigii, la fel ca și reclamanții, ar trebui să fie responsabili pentru costurile pârâților în urma unui proces încheiat cu rezultat nefavorabil, cum ar fi o decizie de suportare a cheltuielilor părții adverse. Evidențiază că reglementarea ar trebui să îi împiedice pe finanțatorii de litigii să își limiteze răspunderea la costuri în cazul unui rezultat nefavorabil.

Stimulente și limite pentru recuperare

11.  Consideră că legislația ar trebui să limiteze proporția sumei atribuite pe care finanțatorii de litigii sunt îndreptățiți să o primească în cazul succesului litigiului sau al unei tranzacții și pe baza unui acord contractual. Consideră că numai în circumstanțe excepționale acordurile dintre finanțatorii de litigii și reclamanți ar trebui să se îndepărteze de la regula generală conform căreia cel puțin 60 % din valoarea brută a tranzacției sau a despăgubirilor este plătită reclamanților;

Publicarea informațiilor și transparența

12.  Consideră că ar trebui să existe transparență în ceea ce privește implicarea finanțării litigiilor în procedurile judiciare, inclusiv obligația reclamanților și a avocaților acestora de a divulga în instanță acordurile de finanțare la inițiativa instanței sau în urma unei cereri adresate instanței de către pârât, precum și de a informa instanța cu privire la existența finanțării comerciale și la identitatea finanțatorului pentru cauza respectivă. Consideră că instanța ar trebui să informeze pârâtul cu privire la existența FTL și la identitatea finanțatorului. constată că, în prezent, instanțele sau autoritățile administrative și pârâții adesea nu sunt conștienți de faptul că o cerere este finanțată de un actor comercial.

Prerogativele autorităților de supraveghere și controlul exercitat de instanțe și de autoritățile administrative

13.  Consideră că autoritățile de supraveghere, instanțele și autoritățile administrative, după caz, în conformitate cu dreptul intern procedural, ar trebui să aibă prerogative de a facilita respectarea legislației adoptate pentru a atinge obiectivele stabilite mai sus; recomandă instituirea unui sistem de reclamații care să nu genereze costuri excesive sau sarcini administrative excesive pentru statele membre. Consideră că autoritățile de supraveghere, instanțele judecătorești și autoritățile administrative, după caz, în conformitate cu dreptul intern procedural, ar trebui să aibă competența de a combate practicile abuzive ale finanțatorilor de litigii autorizați, fără să împiedice accesul la justiție al reclamanților și al beneficiarilor vizați;

Aspecte finale

14.  Solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape și să analizeze evoluția finanțării de către terți a litigiilor în statele membre, atât în ceea ce privește cadrul juridic, cât și practica, acordând o atenție deosebită punerii în aplicare a Directivei (UE) 2020/1828; solicită, de asemenea, Comisiei, după expirarea termenului de aplicare a Directivei (UE) 2020/1828, și anume 25 iunie 2023, și ținând seama de efectele directivei respective, să prezinte, în temeiul articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de directivă de stabilire a unor standarde minime comune la nivelul Uniunii privind finanțarea litigiilor de către terți comerciali, urmând recomandările prevăzute în anexa la prezentul document;

15.  Consideră că propunerea solicitată nu va avea implicații financiare;

o
o   o

16.  Îi încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

referitoare la reglementarea finanțării de către terți a litigiilor

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere solicitarea adresată Comisiei Europene de Parlamentul European(10),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,(11)

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Finanțarea de către terți comerciali a litigiilor reprezintă o practică care se dezvoltă către o piață a serviciilor de litigii, fără să existe un cadru legislativ specific la nivelul Uniunii. În pofida faptului că finanțatorii de litigii sunt stabiliți și își desfășoară activitatea în mod regulat în diferite state membre, la nivel național sau transfrontalier, până în prezent aceștia au fost supuși unor norme și practici naționale diferite pe piața internă, unde există, în acest domeniu, norme în general fragmentate și chiar vid legislativ, în funcție de statul membru în cauză. Normele și practicile divergente din statele membre pot constitui un obstacol în calea funcționării pieței interne. Lipsa de claritate cu privire la condițiile în care pot funcționa finanțatorii terți comerciali de litigii („finanțatorii de litigii”) nu este compatibilă cu buna funcționare a pieței interne, în special ținând seama de faptul că finanțarea cauzelor transfrontaliere poate fi posibilă numai prin intermediul unui terț, iar aceste cauze sunt deosebit de atractive pentru finanțatorii de litigii. Divergențele în ceea ce privește cadrul juridic aplicabil în fiecare stat membru implică un risc de discriminare între reclamanții din diferitele state membre în materie de acces la justiție, în special în cauzele cu un element transfrontalier, precum și riscul de alegere a instanței celei mai favorabile de către finanțatorii de litigii, care ar putea fi influențați de caracterul favorabil al anumitor norme interne care le reglementează stabilirea, al dreptului aplicabil acordurilor de finanțare și al normelor procedurale naționale.

(2)  Dreptul Uniunii urmărește să asigure un echilibru între accesul la justiție și oferirea de garanții adecvate celor implicați în proceduri judiciare, pentru a împiedica exploatarea injustă a dreptului acestora de a avea acces la justiție. Atunci când finanțatorii de litigii oferă finanțare pentru procedurile judiciare în schimbul unei cote din orice despăgubire acordată, poate apărea riscul inechității. Acest risc include posibilitatea ca finanțatorii de litigii să profite de reclamanți sau de cei pe care aceștia îi reprezintă, inclusiv, după caz, de consumatorii ale căror interese sunt reprezentate de entități calificate, pentru a-și atinge propriile scopuri și pentru a-și crește la maximum profitul, lăsând astfel reclamanților sau beneficiarilor vizați o cotă redusă din eventuala sumă atribuită. Riscurile pot fi deosebit de pronunțate în cazul în care cei care se așteaptă să beneficieze de pe urma proceselor sunt consumatori sau victime ale încălcărilor drepturilor fundamentale, care ar putea considera salutară implicarea unui finanțator de litigii dispus să plătească procedurile, fără a avea în vedere că interesele lor ar putea fi subminate în favoarea intereselor proprii ale finanțatorului de litigii.

(3)  Instituirea unui cadru comun al Uniunii pentru standardele minime privind finanțarea responsabilă a litigiilor de către terți comerciali ar putea ajuta la promovarea accesului la justiție și la asigurarea unei răspunderi adecvate a întreprinderilor. Într-adevăr, există deseori un dezechilibru economic semnificativ între companii și cetățenii care solicită despăgubiri, iar finanțarea de către terți a litigiilor poate contribui la reducerea acestui dezechilibru, dacă sunt atenuate riscurile aferente și dacă o astfel de finanțare funcționează în complementaritate cu alte măsuri de eliminare a barierelor din calea accesului la justiție. În acest scop, este esențial să se asigure echilibrul necesar între îmbunătățirea accesului reclamanților la justiție și garanțiile adecvate pentru evitarea litigiilor abuzive. Finanțarea responsabilă a litigiilor de către terți poate reduce costurile, le poate face mai previzibile, poate simplifica procedurile inutile și poate furniza servicii eficiente la costuri proporționale cu sumele aflate în litigiu.

(4)  În condițiile în care piața internă facilitează creșterea comerțului transfrontalier, litigiile au din ce în ce mai mult o natură transfrontalieră și activitățile finanțatorilor de litigii au un caracter mondial, există un risc potențial de divergențe importante între statele membre în privința garanțiilor și protecției necesare în cazul finanțării litigiilor de către terți comerciali. Abordările voluntare au avut succes într-o anumită măsură, dar nu au fost întotdeauna acceptate de majoritatea actorilor din domeniu și, în orice caz, măsurile fără caracter legislativ nu ar fi adecvate, având în vedere aceste riscuri semnificative, de exemplu pentru categoriile vulnerabile de cetățeni, inclusiv din țări terțe.

(5)  Prezenta directivă urmărește reglementarea finanțării de către terți comerciali a litigiilor, o practică prin care entități terțe neimplicate direct într-un diferend investesc din rațiuni de profit în proceduri judiciare, de obicei în schimbul unui procentaj din suma atribuită prin tranzacții sau acordată ca despăgubire (denumită în continuare „finanțare a litigiilor de către terți”). Finanțarea litigiilor de către terți acoperă situațiile în care un actor comercial investește în scop obținerii de profit și acționează pentru a-și promova interesele comerciale; prin urmare, nu include furnizarea de fonduri pentru a sponsoriza litigii pe baze caritabile sau ca donație, caz în care finanțatorul dorește doar să recupereze cheltuielile suportate sau activități similare desfășurate pro bono. Prezenta directivă urmărește, de asemenea, să stabilească garanții, pe de o parte pentru asigurarea unui acces eficient la justiție și protecția intereselor părților litigiului și, pe de altă parte, pentru a preveni conflictele de interese, litigiile abuzive, precum și alocarea disproporționată a valorilor monetare acordate către finanțatorii de litigii.

(6)  Termenul de „finanțator de litigii” ar trebui să fie înțeles ca referindu-se la orice întreprindere care nu este parte la proceduri, ci încheie un acord de finanțare a litigiului de către terți (denumit în continuare „acordul de finanțare de către terți a litigiului”) în legătură cu aceste proceduri. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, noțiunea de „întreprindere” include orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată, și, prin urmare, include orice persoană juridică, inclusiv societățile-mamă, filialele sau entitățile afiliate ale acesteia, și ar putea include furnizori profesionali de finanțare a litigiilor, furnizori de servicii financiare, firme de gestionare a creanțelor sau alți furnizori de servicii. Conceptul de finanțator de litigii nu se intenționează a include avocații care reprezintă o parte în procedurile judiciare sau furnizorii abilitați de servicii de asigurare către o astfel de parte.

(7)  În conformitate cu tradițiile juridice și cu autonomia statelor membre, este de competența fiecărui stat membru să determine dacă și în ce măsură sistemul său juridic ar trebui să permită finanțarea litigiilor. În cazul în care statele membre aleg să permită o astfel de finanțare a litigiilor de către terți, prezenta directivă prevede standarde minime pentru protecția reclamanților finanțați, astfel încât cei care ar putea recurge la finanțarea pentru litigii în Uniune să beneficieze de un nivel minim de protecție care să fie coerent în întreaga Uniune.

(8)  În acele state membre în care cheltuielile judiciare reprezintă un obstacol important în calea accesului la justiție, statele membre ar putea să aibă în vedere introducerea unei legislații care să permită finanțarea de către terți a litigiilor, iar în acest caz ar trebui să stabilească condiții și garanții clare care să fie în conformitate cu prezenta directivă. Deși această directivă nu se aplică doar acțiunilor de reprezentare, statele membre ar trebui să ia măsuri cu scopul de a se asigura că costurile procedurilor legate de acțiunile de reprezentare nu împiedică entitățile calificate să își exercite în mod efectiv dreptul de a solicita reparații, în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 și, în special, cu articolul 20 din aceasta.

(9)  Acolo unde se permite finanțarea de către terți a litigiilor, este necesar un sistem de autorizare și supraveghere a finanțatorilor de litigii de către organisme administrative independente din statele membre pentru a garanta că acești finanțatori de litigii respectă criteriile și standardele minime prevăzute în prezenta directivă. Finanțatorii de litigii ar trebui să facă obiectul unei supravegheri similare cu cea a actualului sistem de supraveghere prudențială aplicabil furnizorilor de servicii financiare.

(10)  Finanțatorii de litigii activi în Uniune ar trebui să fie obligați să își desfășoare activitatea din interiorul Uniunii, să fie autorizați în Uniune și să își încheie acordurile de finanțare de către terți în conformitate cu legile statului membru în care se desfășoară procedurile sau, dacă este diferit, ale statului membru al cărui cetățean este reclamantul sau beneficiarul vizat pentru a asigura că supravegherea în temeiul dreptului Uniunii și a celui intern este adecvată.

(11)  Autoritățile de supraveghere din Uniune care acordă autorizații de desfășurare a activității de finanțare de către terți a litigiilor ar trebui abilitate să impună finanțatorilor de litigii să respecte criteriile minime prevăzute în prezenta directivă. Aceste criterii ar trebui să includă dispoziții referitoare la confidențialitate, independență, guvernanță, transparență, adecvarea capitalului și respectarea unei obligații fiduciare față de solicitanți și de beneficiarii vizați. Autoritățile de supraveghere ar trebui să fie împuternicite să emită toate ordinele necesare, inclusiv competența de a primi din partea finanțatorilor de litigii cereri de autorizare și de a decide cu privire la acestea, să colecteze orice informații necesare, să acorde, să refuze, să suspende sau să retragă orice autorizație sau să impună orice condiție, restricție sau sancțiune oricărui finanțator de litigii, precum și să investigheze fără întârzieri nejustificate plângerile împotriva oricărui finanțator de litigii care desfășoară activități în jurisdicția lor, depuse de orice persoană fizică sau juridică, cu excepția pârâtului. Preocupările exprimate de un pârât cu privire la finanțatorul de litigii în cursul procedurilor judiciare în curs ar trebui soluționate de instanța judecătorească sau de autoritatea administrativă competentă.

(12)  Printre alte criterii de autorizare, statele membre ar trebui să solicite finanțatorilor de litigii să demonstreze că dispun de suficient capital pentru a-și îndeplini obligațiile financiare. Absența cerințelor privind adecvarea capitalului creează riscul ca un finanțator de litigii subcapitalizat să încheie un acord de finanțare de către terți și să nu fie dispus sau în măsură să acopere ulterior costurile litigiului pe care a fost de acord să le suporte, inclusiv costurile sau onorariile necesare pentru a permite finalizarea procedurilor sau orice decizie de suportare a cheltuielilor părții adverse. Această situație poate expune reclamanții care se bazează pe finanțatorii de litigii la un risc de pierderi economice neprevăzute semnificative și la riscul de abandonare a unor proceduri altfel viabile, din cauza circumstanțelor comerciale sau a deciziilor finanțatorului de litigii.

(13)  Finanțatorii de litigii ar trebui să aibă obligația de a acționa corect, transparent, eficient și în interesul reclamanților și al beneficiarilor vizați ai acțiunilor. Inexistența obligației de a plasa interesele reclamanților și ale beneficiarilor vizați deasupra propriilor interese ale finanțatorului de litigii poate da naștere riscului ca acțiunea să fie dirijată într-un mod care să slujească în cele din urmă interesele finanțatorului de litigii mai degrabă decât interesele reclamantului.

(14)  Pentru a preveni eludarea cerințelor prezentei directive, acordurile încheiate cu finanțatorii litigiilor care nu au autorizația necesară nu ar trebui să producă efecte juridice. Sarcina de a obține autorizațiile necesare ar trebui să revină înșiși finanțatorilor de litigii și, prin urmare, reclamanții și beneficiarii vizați ar trebui să fie despăgubiți pentru orice prejudiciu cauzat de un finanțator de litigii care nu deține autorizația necesară.

(15)  Prezenta directivă ar trebui să reglementeze activitățile finanțatorilor de litigii, dar nu ar trebui să aducă atingere altor obligații sau regimuri normative, cum ar fi normele existente privind furnizarea de servicii financiare care s-ar putea aplica, respectând tradițiile juridice ale statelor membre, autonomia acestora și decizia lor cu privire la oportunitatea permiterii finanțării litigiilor în sistemele juridice naționale.

(16)  Pentru a facilita aplicarea consecventă a prezentei directive, statele membre ar trebui să vegheze ca autoritățile lor de supraveghere să aplice prezenta directivă în strânsă cooperare cu autoritățile de supraveghere din alte state membre. Coordonarea dintre autoritățile de supraveghere ar trebui să fie organizată la nivelul Uniunii pentru a evita divergențele dintre standardele de supraveghere, care ar putea pune în pericol buna funcționare a pieței interne.

(17)  Comisia ar trebui să coordoneze activitățile autorităților de supraveghere și să faciliteze crearea unei rețele de cooperare adecvate în acest scop. Autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea de a consulta Comisia dacă este necesar, iar Comisiei ar trebui să i se permită să furnizeze orientări, recomandări, avize de bune practici sau avize consultative adresate autorităților de supraveghere cu privire la aplicarea prezentei directive și cu privire la orice aparentă inconsecvență în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive. Autoritățile de supraveghere ar trebui să facă schimb de informații cu Comisia în legătură cu activitățile lor pentru a facilita coordonarea, inclusiv să facă schimb de informații în legătură cu toate deciziile luate și la finanțatorii de litigii pe care îi autorizează.

(18)  Pentru a facilita furnizarea de servicii transfrontaliere de finanțare a litigiilor în statele membre în care acest lucru este permis în temeiul dreptului intern, statele membre ar trebui să fie în măsură să coopereze și să facă schimb de informații și de bune practici și să aibă obligația de a ține seama pe deplin de deciziile de autorizare ale celeilalte părți. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile și orientările cuprinzătoare și clare cu privire la existența opțiunilor de finanțare a litigiilor, precum și la condițiile și cerințele care se aplică finanțării de litigii, modul de preluare și de finanțare a unui litigiu sunt pe deplin și liber accesibile tuturor cetățenilor care ar putea solicita despăgubiri, inclusiv grupurilor celor mai vulnerabile. În conformitate cu articolul 56 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, statele membre ar trebui să își recunoască reciproc autorizațiile preexistente și, prin urmare, să acorde automat autorizații finanțatorilor de litigii care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, care au fost autorizați să opereze într-un alt stat membru, cu condiția ca autorizația inițială să fie încă valabilă. Dacă o autoritate de supraveghere din statul membru respectiv are cunoștință de nereguli în conduita finanțatorului de litigii, aceasta informează direct autoritatea de supraveghere responsabilă.

(19)  Statele membre ar trebui să se asigure că deciziile privind procedurile judiciare relevante, inclusiv deciziile privind tranzacțiile, nu sunt influențate sau controlate nejustificat de către finanțatorul de litigii într-un mod care ar fi în detrimentul intereselor reclamanților pe care acțiunea respectivă îi privește.

(20)  Pentru a remedia orice dezechilibru de informații sau de resurse dintre un finanțator de litigii și un reclamant, atunci când evaluează caracterul adecvat al unui acord de finanțare de către terți, instanțele sau autoritățile administrative ar trebui să țină seama de nivelul de claritate și de transparență al acestor acorduri, precum și de măsura în care orice riscuri și beneficii au fost prezentate transparent și cu bună știință reclamanților sau celor reprezentați de reclamanți.

(21)  Acordurile de finanțare de către terți ar trebui prezentate solicitanților într-o limbă pe care o înțeleg și ar trebui să stabilească, în termeni clari și adecvați, gama de rezultate posibile, precum și orice riscuri și limitări relevante.

(22)  Caracterul adecvat al supravegherii finanțatorilor de litigii și al acordurilor de finanțare de către terți nu poate fi asigurat dacă finanțatorii de litigii nu au obligația de a fi transparenți în ceea ce privește activitățile lor. Aceasta include transparența față de instanțele judecătorești sau autoritățile administrative, pârâți și reclamanți. Prin urmare, ar trebui stabilite obligații de informare a instanței judecătorești sau a autorității administrative relevante cu privire la existența finanțării comerciale și la identitatea finanțatorului, precum și de divulgare integrală a acordurilor de finanțare de către terți instanțelor judecătorești sau autorităților administrative, la cererea acestora sau la cererea pârâtului, sub rezerva limitărilor adecvate pentru a proteja confidențialitatea necesară. Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ar trebui să fie abilitate să acceseze informațiile relevante privind toate activitățile de finanțare a litigiilor de către terți relevante pentru procedurile judiciare aflate în responsabilitatea lor. În plus, pârâții ar trebui să fie informați de către instanță sau de către autoritatea administrativă cu privire la existența finanțării de către terți a litigiilor și la identitatea finanțatorului.

(23)  Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ar trebui să fie împuternicite, în cazul în care un acord de finanțare de către terți este relevant pentru cauza cu care sunt sesizate, să evalueze dacă acordul de finanțare de către terți respectă prezenta directivă și, în conformitate cu articolul 16, să îl revizuiască, dacă este necesar, fie la cererea unei părți la procedură, fie la inițiativa instanței judecătorești sau a autorității administrative, fie în urma unei acțiuni introduse în fața lor împotriva deciziei administrative a unei autorități de supraveghere care a devenit definitivă;

(24)  Finanțatorii de litigii ar trebui să instituie proceduri interne fiabile pentru a evita conflictele de interese între finanțatorul de litigiu și reclamanți. Respectarea cerințelor de transparență ar trebui să asigure faptul că reclamanții sunt pe deplin conștienți de orice relație pe care un finanțator de litigii o poate avea cu pârâți, avocați, alți finanțatori de litigii sau cu orice alt terț parte la cauză, care ar putea genera un conflict real sau perceput.

(25)  Finanțatorii de litigii nu ar trebui în niciun caz să solicite compensații inechitabile, disproporționate sau nerezonabile, în detrimentul reclamanților. Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ar trebui să fie împuternicite să evalueze acordurile de finanțare a litigiilor de către terți relevante pentru cauza cu care sunt sesizate, ținând seama de circumstanțele și de contextul în care a fost încheiat acordul, pentru a stabili în mod efectiv dacă acesta este echitabil și dacă respectă prezenta directivă și întreaga legislație relevantă a Uniunii și națională.

(26)  În cazul în care acordurile de finanțare de către terți permit finanțatorilor de litigii să primească o cotă din orice compensații sau din anumite onorarii, în mod prioritar față de orice sumă atribuită reclamanților, suma disponibilă ar putea să se reducă în asemenea manieră încât reclamanții să nu mai primească decât puțin sau nimic. Prin urmare, acordurile de finanțare de către terți ar trebui să garanteze întotdeauna că orice compensație este plătită în primul rând reclamantului, ceea ce înseamnă că dreptul reclamantului trebuie să aibă prioritate față de cel al finanțatorului. Finanțatorilor de litigii nu ar trebui să li se permită să solicite acordarea cu prioritate a propriei compensații.

(27)  Întrucât în anumite state membre cota din compensația primită de finanțatorii de litigii poate reduce suma astfel obținută de reclamanți, instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ar trebui să supravegheze valoarea și proporția acestei cote, pentru a preveni orice alocare disproporționată a valorilor monetare acordate finanțatorilor de litigii. Cu excepția unor circumstanțe excepționale, atunci când cota din compensație solicitată de un finanțator de litigii ar dilua suma atribuită, incluzând toate sumele reprezentând daune-interese, costurile, onorariile și alte cheltuieli, reclamanților și beneficiarilor vizați la 60 % sau mai puțin, aceasta ar trebui să fie considerată inechitabilă și lipsită de efecte juridice.

(28)  Ar trebui instituite condiții suplimentare pentru a garanta că finanțatorii de litigii nu influențează în mod necorespunzător deciziile reclamanților pe parcursul procedurilor, adică într-un mod care ar fi în beneficiul finanțatorului de litigii însuși și în detrimentul reclamantului. În special, finanțatorii de litigii nu ar trebui să influențeze în mod necuvenit deciziile cu privire la modul în care sunt urmărite cauzele, la interesele cărora li se acordă prioritate sau dacă reclamanții ar trebui sau nu să accepte un anumit rezultat, o anumită sumă sau tranzacție.

(29)  Finanțatorilor de litigii nu ar trebui să li se permită să retragă finanțarea pe care au convenit să o furnizeze, exceptând în circumstanțe limitate prevăzute în prezenta directivă sau în dreptul intern adoptat în temeiul prezentei directive, astfel încât finanțarea să nu fie retrasă în nicio etapă a procedurii în detrimentul reclamanților sau al beneficiarilor vizați, din cauza intereselor comerciale ale finanțatorului de litigii sau a modificării stimulentelor.

(30)  În cazul în care finanțatorii de litigii au susținut sau au finanțat proceduri care nu au avut câștig de cauză, aceștia ar trebui să fie răspunzători în solidar cu reclamanții pentru toate cheltuielile părții adverse pe care le-au provocat pârâților și a căror suportare poate fi dispusă de instanțe sau de autoritățile administrative. Instanțelor judecătorești sau autorităților administrative ar trebui să li se acorde competențe adecvate pentru a asigura eficacitatea unei astfel de obligații, iar acordurile de finanțare de către terți nu ar trebui să excludă responsabilitatea privind aceste cheltuieli ale părții adverse.

(31)  Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative din statele membre ar trebui să aibă dreptul de a dispune suportarea oricăror cheltuieli ale părții adverse în conformitate cu dreptul intern, inclusiv pe baza oricăror dovezi științifice, statistice sau tehnice, după caz, sau recurgând la experți, evaluatori sau contabili fiscali, în funcție de ce este adecvat, ținând seama de circumstanțele procedurii.

(32)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În consecință, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată și aplicată în conformitate cu drepturile și principiile respective, inclusiv cele referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare.

(33)  Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a asigura armonizarea normelor statelor membre aplicabile finanțatorilor de litigii și activităților acestora și, astfel, de a asigura accesul tuturor la justiție, introducând totodată standarde comune minime privind protecția drepturilor reclamanților finanțați și ale beneficiarilor vizați în cadrul procedurilor finanțate integral sau parțial prin acorduri de finanțare de către terți, care se aplică în toate statele membre unde se permite finanțarea litigiilor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, întrucât finanțatorii de litigii își pot desfășura activitatea în mai multe state membre și sunt supuși unor norme și practici naționale diferite, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii având în vedere amploarea pieței emergente a litigiilor finanțate de terți, necesitatea de a evita norme și practici divergente care pot constitui o barieră în calea funcționării adecvate a pieței interne și alegerea unei instanțe mai favorabile de către finanțatorii de litigii, în încercarea de a optimiza normele naționale, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(34)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect și scop

Prezenta directivă prevede norme minime aplicabile finanțatorilor terți comerciali de litigii și activităților autorizate ale acestora, și furnizează un cadru care sprijină și protejează reclamanții finanțați și beneficiarii vizați, inclusiv, după caz, persoanele ale căror interese sunt reprezentate de entități calificate în cadrul procedurilor finanțate integral sau parțial prin acorduri de finanțare a litigiilor de către terți. Directiva stabilește garanții pentru a preveni conflictele de interese, litigii abuzive, precum și alocarea disproporționată a unor compensații bănești către finanțatorii de litigii, asigurându-se, în același timp, că finanțarea litigiilor de către terți permite în mod adecvat reclamanților și beneficiarilor vizați accesul la justiție, și asigurând responsabilitatea întreprinderilor.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică finanțatorilor terți comerciali de litigii (denumiți în continuare „finanțatori de litigii”) și acordurilor comerciale de finanțare de către terți (denumite în continuare „acorduri de finanțare de către terți”), indiferent de natura creanțelor vizate. Aceasta nu aduce atingere dreptului internațional, dreptului Uniunii și dreptului intern în vigoare care permit introducerea de acțiuni, în special legislației privind protecția intereselor colective ale consumatorilor, protecția mediului și legislației care reglementează procedurile de insolvență sau răspunderea.

Articolul 3

Definiții

În înțelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)  „finanțator de litigii” înseamnă orice întreprindere comercială care încheie un acord de finanțare de către terți în legătură cu o procedură, deși nu este nici parte în procedura respectivă, nici avocat sau jurist reprezentând o parte la o astfel de procedură, nici prestator de servicii de asigurare reglementate pentru o parte la procedură, și care are ca scop principal obținerea unui profit pe care îl obține din furnizarea de finanțare în legătură cu procedura respectivă sau obținerea unui avantaj concurențial pe o anumită piață;

(b)  „reclamant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care introduce sau intenționează să introducă o acțiune împotriva unei alte părți în fața unei instanțe judecătorești sau a unei autorități administrative;

(c)  „instanță judecătorească sau autoritate administrativă” înseamnă o instanță judecătorească, o autoritate administrativă, un organism de arbitraj sau un alt organism competent care are sarcina de a se pronunța cu privire la proceduri, conform dreptului intern;

(d)  „beneficiar vizat” înseamnă o persoană care are dreptul să primească o cotă dintr-o compensație în cadrul unei proceduri și ale cărei interese sunt reprezentate, în cadrul procedurii, de reclamantul finanțat sau de o entitate calificată care introduce acțiunea ca parte reclamantă în numele persoanei respective în cursul unor acțiuni de reprezentare;

(e)  „proceduri” înseamnă orice litigiu civil sau comercial, național sau transfrontalier, sau orice procedură voluntară de arbitraj sau mecanism alternativ de soluționare a litigiilor, prin care se solicită despăgubiri în fața unei instanțe judecătorești sau a unei autorități administrative din Uniune cu privire la un litigiu;

(f)  „entitate calificată” înseamnă o organizație care reprezintă interesele consumatorilor și desemnată drept entitate calificată în temeiul Directivei (UE) 2020/1828;

(g)  „autoritate de supraveghere” înseamnă o autoritate publică desemnată de un stat membru ca fiind responsabilă de acordarea, suspendarea sau retragerea autorizației pentru finanțatorii de litigii și de supravegherea activităților finanțatorilor de litigii;

(h)  „acord de finanțare de către terți” înseamnă un acord prin care un finanțator de litigii acceptă să finanțeze integral sau parțial cheltuielile de judecată, în schimbul primirii unei cote din valoarea monetară acordată reclamantului sau un comision de succes, astfel încât finanțatorului litigiului să îi fie rambursată finanțarea furnizată și, după caz, să acopere remunerația pentru serviciul prestat, bazată integral sau parțial pe rezultatul procedurii. Această definiție acoperă toate acordurile în care se convine o astfel de compensație, fie că este oferită ca serviciu independent, fie că este realizată prin achiziționare sau cesiune a creanței.

Capitolul II

Aprobarea activităților finanțatorilor de litigii în cadrul Uniunii

Articolul 4

Sistemul de autorizare

1.  Statele membre pot stabili în conformitate cu dreptul intern dacă pot fi oferite acorduri de finanțare de către terți în legătură cu procedurile din jurisdicția lor, în beneficiul reclamanților sau al beneficiarilor vizați care își au reședința pe teritoriul lor.

2.  Acolo unde sunt permise activități de finanțare de către terți, statele membre instituie un sistem pentru autorizarea și supravegherea activităților finanțatorilor de litigii pe teritoriul lor. Respectivul sistem include desemnarea unui departament sau a unei autorități independente de supraveghere însărcinate cu acordarea, suspendarea sau retragerea autorizațiilor pentru finanțatorii de litigii și supravegherea activităților acestora.

3.  Sistemul de autorizare prevăzut de acest articol se aplică doar activităților legate de oferta finanțatorilor de litigii privind acordurile de finanțare de către terți. În cazul în care finanțatorii de litigii sunt și furnizori de alte servicii juridice, financiare sau de gestionare a creanțelor, supravegheați de o altă autoritate din cadrul Uniunii, prezenta directivă nu aduce atingere sistemelor de supraveghere și de autorizare existente în legătură cu aceste alte servicii.

Articolul 5

Condiții de autorizare

1.  Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere acordă sau mențin autorizațiile, fie pentru litigiile sau alte proceduri naționale, fie pentru cele transfrontaliere, doar finanțatorilor de litigii care respectă prezenta directivă și care îndeplinesc, pe lângă orice condiții sau alte criterii stabilite de dreptul intern, cel puțin următoarele criterii:

(a)  își desfășoară activitatea prin intermediul unui sediu social într-un stat membru și solicită și mențin o autorizație în același stat membru;

(b)  se angajează să încheie acorduri de finanțare de către terți care fac obiectul dreptului statului membru al oricărei proceduri preconizate sau, dacă este diferit, a statului membru al reclamantului sau al beneficiarilor vizați;

(c)  demonstrează, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea de supraveghere, că dispun de proceduri și structuri de guvernanță pentru a asigura continuarea respectării prezentei directive, a cerințelor de transparență și a relațiilor fiduciare prevăzute de prezenta directivă și că au introdus proceduri interne pentru prevenirea conflictelor de interese între ei și pârâți în proceduri implicând finanțatorul de litigii;

(d)  îndeplinesc cerințele privind adecvarea capitalului prevăzute la articolul 6; și

(e)  demonstrează în mod satisfăcător autorității de supraveghere că dispun de guvernanța și de procedurile necesare pentru a asigura îndeplinirea și respectarea obligației fiduciare prevăzute la articolul 7.

2.  Statele membre recunosc reciproc autorizația acordată unui finanțator de litigii într-un alt stat membru și, prin urmare, îi permit în mod automat să își desfășoare activitatea pe teritoriul propriu, cu condiția ca autorizația inițială să fie încă valabilă.

3.  Sistemul de autorizare stabilit la articolul 4 nu aduce prejudicii aplicării dreptului Uniunii care reglementează furnizarea serviciilor financiare, activitatea de investiții sau protecția consumatorilor.

Articolul 6

Adecvarea capitalului

1.  Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere sunt abilitate să verifice dacă finanțatorii de litigii au la dispoziție la orice moment resurse financiare adecvate pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul acordului de finanțare de către terți. În special, autoritățile de supraveghere se asigură că finanțatorii de litigii au capacitatea:

(a)  de a plăti toate datoriile care decurg din acordurile lor de finanțare de către terți atunci când devin scadente și exigibile; și

(b)  de a asigura finanțarea în toate etapele tuturor procedurilor în care s-au angajat, inclusiv faza de judecată și orice cale de atac ulterioară.

2.  Statele membre se asigură că finanțatorii de litigii au posibilitatea să demonstreze că îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1), furnizând o certificare sau o atestare a faptului că un sistem de asigurare ar acoperi integral toate costurile menționate la alineatul (1), dacă este necesar.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere sunt abilitate să verifice dacă finanțatorii de litigii ar fi capabili să mențină în mod permanent accesul la lichiditățile minime necesare pentru plata completă a tuturor cheltuielilor părții adverse, în toate procedurile pe care le-au finanțat. Statele membre se asigură că instanțele lor judecătorești sau autoritățile lor administrative pot solicita finanțatorilor de litigii să furnizeze garanții pentru costuri, în formele permise de dreptul intern, dacă acest lucru este solicitat de un reclamant, pe baza unor preocupări specifice motivate.

4.  Statele membre pot institui un fond de asigurări dedicat pentru a acoperi toate cheltuielile restante ale reclamanților de bună-credință care au fost implicați în litigii, pentru situația în care un finanțator de litigii devine insolvabil în cursul procedurii contencioase. În cazul în care un astfel de fond este instituit de un stat membru, statul membru respectiv se asigură că acesta este administrat public și finanțat prin contribuțiile anuale plătibile de către finanțatorii de litigii autorizați.

Articolul 7

Obligațiile fiduciare

1.  Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere sunt abilitate să verifice că finanțatorii de litigii dispun de guvernanța și procedurile interne pentru a garanta că acordurile de finanțare de către terți pe care le încheie se bazează pe o relație fiduciară și că, în temeiul acordurilor respective, se angajează să acționeze echitabil, transparent și respectând o datorie de diligență fiduciară care le impune să acționeze în interesele optime ale reclamantului.

2.  Dacă un reclamant intenționează să introducă o acțiune în instanță în numele altora, de exemplu, în cazul în care reclamantul este o entitate calificată reprezentând consumatori, finanțatorul de litigii trebuie să aibă o responsabilitate fiduciară față de acești beneficiari vizați. Finanțatorii de litigii au obligația să acționeze cu respectarea obligației lor fiduciare pe parcursul întregii proceduri. În cazul unui conflict între interesele finanțatorului de litigii și cele ale reclamanților sau ale beneficiarilor vizați, finanțatorul de litigii se angajează să plaseze interesele reclamanților sau ale beneficiarilor vizați mai presus de propriile interese.

Capitolul III

Competențele autorităților de supraveghere și coordonarea dintre acestea

Articolul 8

Competențele autorităților de supraveghere

1.  În cazul în care sunt permise acorduri de finanțare de către terți, în conformitate cu articolul 4, statele membre prevăd ca o autoritate independentă, publică de supraveghere să fie responsabilă de supravegherea autorizării finanțatorilor de litigii stabiliți în jurisdicția lor, care oferă acorduri de finanțare de către terți reclamanților și beneficiarilor vizați din jurisdicția lor sau în legătură cu procedurile din jurisdicția lor.

2.  Statele membre se asigură că există o procedură de soluționare a plângerilor pentru orice persoană fizică sau juridică care dorește să își exprime preocupările în fața autorităților de supraveghere cu privire la respectarea de către un finanțator de litigii a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei directive și al dreptului intern aplicabile.

3.  Fără a aduce atingere procedurii de soluționare a plângerilor menționate la alineatul (2), în cazul unor proceduri judiciare în curs care implică finanțatorul de litigii, preocupările exprimate de pârât în astfel de proceduri cu privire la respectarea de către un finanțator de litigii a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei directive și al dreptului intern aplicabil sunt soluționate de instanța judecătorească competentă sau de autoritatea administrativă competentă în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

4.  Fiecare autoritate de supraveghere este special abilitată și obligată:

(a)  să primească de la finanțatorii de litigii cereri de autorizare și orice informații necesare pentru examinarea cererilor respective și să ia decizii cu privire la orice astfel de cereri în timp util;

(b)  să ia deciziile necesare pentru a acorda sau a refuza autorizarea oricărui finanțator de litigii solicitant, pentru a retrage orice autorizație sau pentru a impune condiții, restricții sau sancțiuni oricărui finanțator de litigii autorizat;

(c)  să decidă cu privire la caracterul adecvat și conform al unui finanțator de litigii, inclusiv în funcție de experiența, reputația, procedurile interne de evitare și soluționare a conflictelor de interese, cunoștințele acestuia;

(d)  să publice pe site-ul său orice decizie luată în temeiul literei (b), ținând seama în mod corespunzător de confidențialitatea comercială;

(e)  să evalueze, cel puțin anual, dacă un finanțator de litigii autorizat continuă să îndeplinească criteriile de autorizare menționate la articolul 5 alineatul (1) și să se asigure că această autorizație este suspendată sau retrasă în cazul în care finanțatorul de litigii nu mai îndeplinește unul sau mai multe dintre criteriile respective. O astfel de suspendare sau retragere nu aduce atingere drepturilor reclamanților și beneficiarilor procedurilor în care ar putea fi implicat finanțatorul; și

(f)  în cadrul sistemului menționat la articolul 9, să primească și să investigheze plângerile referitoare la conduita unui finanțator de litigii și la respectarea de către un astfel de finanțator de litigii a dispozițiilor prevăzute la capitolul IV din prezenta directivă și a oricăror alte cerințe aplicabile în temeiul dreptului intern.

5.  Statele membre se asigură că finanțatorii de litigii sunt obligați să notifice o autoritate de supraveghere fără întârziere nejustificată cu privire la orice modificări care afectează conformarea lor cu cerințele privind adecvarea capitalului prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2). În plus, statele membre se asigură că finanțatorii de litigii certifică anual că respectă în continuare alineatele respective.

6.  Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere controlează relațiile fiduciare între finanțatorii de litigii și reclamanți și beneficiarii vizați în general, și au posibilitatea să dea instrucțiuni și ordine pentru a se asigura respectarea drepturilor reclamanților și ale beneficiarilor vizați.

Articolul 9

Investigații și plângeri

1.  Statele membre se asigură că există un sistem de soluționare a plângerilor care permite primirea și anchetarea reclamațiilor, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2).

2.  În cadrul sistemului de soluționare a plângerilor menționat la alineatul (1), statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere sunt abilitate să evalueze fără întârzieri nejustificate dacă un finanțator de litigii respectă toate obligațiile sau condițiile legate de autorizația sa, dispozițiile prezentei directive și alte cerințe aplicabile în temeiul dreptului intern.

3.  Statele membre se asigură că, atunci când controlează dacă finanțatorii de litigii își respectă obligațiile sau condițiile legate de autorizația lor, autoritățile de supraveghere sunt abilitate

(i)  să investigheze plângerile primite de la orice persoană fizică sau juridică în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) și sub rezerva articolului 8 alineatul (3);

(ii)  să investigheze plângerile primite de la orice altă autoritate de supraveghere sau de la Comisie;

(iii)  să inițieze anchete din oficiu;

(iv)  să inițieze investigații în urma unei recomandări din partea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități administrative care are îndoieli legate de orice procedură în fața unei astfel de instanțe judecătorești sau autorități administrative cu privire la respectarea de către un finanțator de litigii a obligațiilor sau a condițiilor legate de autorizația acestuia.

Articolul 10

Coordonarea între autoritățile de supraveghere

1.  Statele membre se asigură că autoritățile lor de supraveghere aplică prezenta directivă în strânsă cooperare cu autoritățile de supraveghere din alte state membre.

2.  Comisia supraveghează și coordonează activitățile autorităților de supraveghere în exercitarea funcțiilor prevăzute de prezenta directivă și va convoca și prezida o rețea a autorităților de supraveghere. Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 11 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea modalităților de cooperare în cadrul rețelei autorităților de supraveghere și le revizuiește periodic, în strânsă cooperare cu autoritățile de supraveghere.

3.  Autoritățile de supraveghere pot consulta Comisia cu privire la orice chestiune care implică punerea în aplicare a prezentei directive. Comisia poate emite orientări, recomandări, comunicări privind cele mai bune practici și avize consultative adresate autorităților de supraveghere cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive și cu privire la orice aparentă inconsecvență în această privință sau în legătură cu supravegherea oricăror finanțatori de litigii. Comisia poate, de asemenea, să creeze un centru de competență pentru a furniza expertiză calificată instanțelor sau autorităților administrative care solicită consiliere cu privire la modalitatea de evaluare a activităților finanțatorilor de litigii în Uniune.

4.  Fiecare autoritate de supraveghere întocmește o listă a finanțatorilor de litigii autorizați, o comunică Comisiei și pune lista respectivă la dispoziția publicului. Autoritățile de supraveghere actualizează lista respectivă ori de câte ori apar modificări ale acesteia și informează Comisia în mod corespunzător.

5.  Fiecare autoritate de supraveghere comunică, la cerere, Comisiei și altor autorități de supraveghere detalii cu privire la deciziile luate cu privire la supravegherea finanțatorilor de litigii, inclusiv detalii cu privire la deciziile adoptate în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) litera (b).

6.  În cazul în care un finanțator de litigii a solicitat o autorizație unei autorități de supraveghere și ulterior solicită o autorizație unei alte autorități, aceste autorități de supraveghere se coordonează și fac schimb de informații în măsura adecvată, în vederea adoptării unor decizii coerente, acordând totodată atenția cuvenită normelor interne divergente.

7.  În cazul în care un finanțator de litigii este autorizat de o autoritate de supraveghere dintr-un stat membru, dar dorește să ofere un acord de finanțare de către terți în beneficiul unui reclamant sau alt beneficiar vizat în alt stat membru, sau pentru proceduri în alt stat membru, acesta prezintă dovada autorizării din partea autorității de supraveghere a statului membru de origine. În cazul în care o autoritate de supraveghere din acel alt stat membru are cunoștință de nereguli în conduita finanțatorului de litigii, aceasta informează direct autoritatea de supraveghere responsabilă.

Articolul 11

Exercitarea delegării de competențe

1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru o perioadă de 5 ani de la ... [data intrării în vigoare a actului legislativ de bază sau o altă dată stabilită de colegiuitori].

Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 10 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de [două luni] de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu [două luni] la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Capitolul IV

Acorduri de finanțare cu părți terțe și activități ale finanțatorilor de litigii

Articolul 12

Conținutul acordurilor de finanțare de către terți

Statele membre se asigură că acordurile de finanțare de către terți trebuie redactate într-una sau mai multe dintre limbile oficiale ale statului membru în care își au reședința reclamantul și beneficiarii vizați și sunt prezentate într-un mod clar și ușor de înțeles și includ cel puțin următoarele:

(a)  diversele costuri și cheltuieli pe care fondul de soluționare a litigiilor le va acoperi;

(b)  cota din orice sumă sau onorarii care vor fi plătite finanțatorului de litigii sau oricărei alte părți terțe sau orice alte costuri financiare care trebuie suportate, în mod direct sau indirect, de reclamanți, beneficiarii vizați, sau de ambii;

(c)  o menționare a responsabilității finanțatorului de litigii în ceea ce privește cheltuielile părții adverse, în conformitate cu articolul 18 din prezenta directivă.

(d)  o clauză care specifică faptul că orice sume acordate din care se deduc onorariile finanțatorului vor fi plătite mai întâi integral reclamanților, care pot apoi să plătească finanțatorilor de litigii orice sume convenite sub formă de onorarii sau comisioane, păstrând cel puțin sumele minime prevăzute în prezenta directivă;

(e)  riscurile pe care și le asumă reclamanții, beneficiarii vizați sau ambii, inclusiv:

(i)  posibilitățile de escaladare a costurilor în litigiu și modul în care acest lucru afectează interesele financiare ale reclamanților, ale beneficiarilor sau ale ambilor;

(ii)  circumstanțele strict definite în care poate înceta acordul de finanțare de către terți și riscurile pentru reclamanți, beneficiari sau ambii în scenariul respectiv, și

(iii)  orice risc potențial de a fi nevoit să plătească cheltuielile părții adverse, inclusiv circumstanțele în care asigurările sau indemnizațiile privind cheltuielile părții adverse nu pot acoperi acest risc.

(f)  o declarație de declinare a responsabilității cu privire la caracterul necondiționat finanțării în ceea ce privește etapele procedurale;

(g)  o declarație privind absența conflictului de interese din partea finanțatorului de litigii.

Articolul 13

Cerințe de transparență și evitarea conflictelor de interese

1.  Statele membre solicită finanțatorilor de litigii să stabilească o politică și să pună în aplicare proceduri interne pentru a evita și a soluționa conflictele de interese. Politica și procesele interne respective sunt adecvate naturii, amplorii și complexității activității finanțatorului de litigii și sunt prezentate în scris și puse la dispoziția publicului pe site-ul web al finanțatorului de litigii. Acestea sunt, de asemenea, menționate în mod clar într-o anexă la toate acordurile de finanțare de către terți.

2.  Statele membre solicită finanțatorilor de litigii să dezvăluie unui reclamant și beneficiarilor vizați în acordul de finanțare de către terți toate informațiile care pot fi considerate în mod rezonabil ca având potențialul de a genera un conflict de interese. Informațiile dezvăluite de finanțatorii de litigii includ cel puțin următoarele:

(a)  detalii privind orice acorduri existente, financiare sau de altă natură, între finanțatorul de litigii și orice altă întreprindere care are legătură cu procedurile, inclusiv orice acorduri cu orice entitate calificată relevantă, entitate de agregare a acțiunilor, avocați sau alte părți interesate;

(b)  detalii privind orice legătură relevantă între finanțatorul de litigii și un pârât în cadrul procedurii, în special în legătură cu orice situație de concurență.

Articolul 14

Acorduri și clauze nule

1.  Statele membre se asigură că acordurile de finanțare de către terți încheiate cu persoane fizice sau juridice care nu sunt autorizate să acționeze în calitate de finanțatori de litigii nu produc efecte juridice.

2.  Statele membre se asigură că finanțatorilor terți nu li se permite să influențeze deciziile unui reclamant pe parcursul procedurilor într-un mod care ar fi în beneficiul finanțatorului de litigii însuși și în detrimentul reclamantului. În acest scop, orice clauză din acordurile de finanțare de către terți prin care se acordă unui finanțator de litigii competența de a lua sau influența decizii în legătură cu procedurile nu produce efecte juridice. Nu produce efecte juridice o astfel de clauză sau înțelegere care constă, printre altele, în următoarele elemente:

(a)  acordarea unei competențe explicite unui finanțator de litigii de a lua sau de a influența decizii în cursul procedurilor, de exemplu în ceea ce privește acțiunile specifice introduse, soluționarea cauzei sau gestionarea cheltuielilor legate de procedură;

(b)  furnizarea de capital sau de orice altă resursă cu valoare monetară, în scopul procedurilor, a cărei utilizare specifică depinde de aprobarea de către finanțatorii terți.

3.  Statele membre prevăd că acordurile în care unui finanțator de litigii i se garantează un randament minim al investiției sale înainte ca reclamantul sau beneficiarul vizat să își poată primi cota nu produc efecte juridice.

4.  În absența unor circumstanțe excepționale, în cazul în care un acord de finanțare a litigiilor ar acorda unui finanțator de litigii dreptul de a primi o cotă din orice sumă atribuită care ar dilua cota disponibilă reclamantului și beneficiarilor vizați la 60 % sau mai puțin din suma totală atribuită, incluzând toate sumele reprezentând daune-interese, costurile, onorariile și de alte cheltuieli, un astfel de acord nu produce efecte juridice.

5.  Statele membre se asigură că acordurile de finanțare de către terți nu conțin dispoziții care să limiteze răspunderea unui finanțator de litigii în cazul în care se dispune suportarea unor cheltuieli ale părții adverse în cazul unui rezultat nefavorabil al procedurii. Dispozițiile care vizează limitarea răspunderii privind cheltuielile de judecată a unui finanțator de litigii nu produc efecte juridice.

6.  Statele membre se asigură că condițiile care reglementează acordurile de finanțare de către terți nu permit retragerea finanțării respective, cu excepția situațiilor bine definite de dreptul intern în conformitate cu articolul 15 alineatul (1).

7.  Reclamanții și beneficiarii vizați sunt despăgubiți pentru orice pierderi cauzate de un finanțator de litigii care a încheiat un acord de finanțare de către terți care s-a dovedit a fi nul. Drepturile reclamanților și ale beneficiarilor vizați ai procedurilor nu sunt afectate.

Articolul 15

Încetarea acordurilor de finanțare de către terți

1.  Statele membre interzic denunțarea unilaterală a unui acord de finanțare de către terți de către un finanțator de litigii fără consimțământul dat în cunoștință de cauză de către reclamant, cu excepția cazului în care o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă a acordat finanțatorului de litigii permisiunea de a denunța acordul, după ce a analizat dacă interesele reclamantului și ale beneficiarilor vizați ar fi protejate în mod adecvat în pofida denunțării.

2.  Este necesar un preaviz suficient, în conformitate cu dreptul intern, pentru a denunța acordul de finanțare de către terți.

Capitolul V

Controlul jurisdicțional sau al autorităților administrative

Articolul 16

Divulgarea acordului de finanțare de către terți

1.  Statele membre se asigură că reclamanții sau reprezentanții acestora au obligația de a informa instanța judecătorească sau autoritatea administrativă relevantă cu privire la existența unui acord de finanțare de către terți și la identitatea finanțatorului de litigii și de a furniza instanței judecătorești sau autorității administrative relevante, la cererea instanței judecătorești sau a autorității administrative relevante, o copie completă și neredactată a acestor acorduri de finanțare de către terți referitoare la procedurile în cauză, într-un stadiu incipient al procedurilor respective. Statele membre se asigură, de asemenea, că pârâții sunt informați de instanța judecătorească sau de autoritatea administrativă în legătură cu existența unui acord de finanțare de către terți și cu identitatea finanțatorului de litigii.

2.  Statele membre se asigură că instanțele judecătorești sau autoritățile administrative sunt competente să examineze acordul de finanțare de către terți în conformitate cu articolul 17, la cererea unei părți la procedură care are îndoieli întemeiate cu privire la conformitatea unui asemenea acord de finanțare de către terți cu prezenta directivă și cu orice alt drept intern aplicabil, sau din proprie inițiativă.

Articolul 17

Examinarea acordurilor de finanțare de către terți de instanțele judecătorești sau de autoritățile administrative

Statele membre desemnează instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă pentru a îndeplini diferitele sarcini judiciare și administrative prevăzute de prezenta directivă. O astfel de desemnare precizează în special că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă sesizată într-o cauză finanțată privat trebuie să controleze fără întârzieri nejustificate și la cererea unei părți la procedură sau din proprie inițiativă impactul acordurilor de finanțare asupra cauzelor cu care sunt sesizate, prin exercitarea competențelor:

(a)  de a emite ordine sau de a da instrucțiuni care sunt obligatorii pentru un finanțator de litigii, cum ar fi obligarea finanțatorului de litigii să furnizeze finanțarea convenită în acordul respectiv de finanțare de către terți sau obligarea finanțatorului de litigii de a efectua modificări în ceea ce privește finanțarea respectivă;

(b)  de a aprecia conformitatea fiecărui acord de finanțare de către terți cu dispozițiile prevăzute în prezenta directivă, în special cu obligația fiduciară care le revine față de reclamanți și beneficiarii vizați în temeiul articolului 7 și, în cazul în care se constată că acordul respectiv nu este conform, de a dispune ca finanțatorul de litigii să efectueze modificările necesare, sau de a declara o clauză nulă în conformitate cu articolul 14;

(c)  de a evalua conformitatea fiecărui acord de finanțare de către terți în ceea ce privește cerințele de transparență prevăzute la articolul 13;

(d)  de a evalua dacă un acord de finanțare de către terți dă dreptul unui finanțator de litigii la o cotă inechitabilă, disproporționată sau nerezonabilă din orice despăgubire acordată astfel cum se descrie la articolul 14 alineatul (4) și de a anula sau ajusta un astfel de acord în consecință. Statele membre precizează că, atunci când efectuează o astfel de evaluare, instanțele judecătorești sau autoritățile administrative competente pot lua în considerare caracteristicile și circumstanțele procedurilor preconizate sau în curs, inclusiv, după caz:

(i)  părțile care sunt implicate în cauză, precum și beneficiarii vizați ai procedurilor și ceea ce aceștia au înțeles ca fiind convenit în ceea ce privește suma pe care ar primi-o finanțatorul de litigii în temeiul acordului de finanțare, dacă se obține câștig de cauză;

(ii)  valoarea preconizată a despăgubirii;

(iii)  valoarea contribuției financiare a unui finanțator de litigii și proporția costurilor totale ale reclamanților finanțată de către finanțatorul de litigii și

(iv)  proporția despăgubirii pe care reclamantul și beneficiarii vizați o pot primi;

(e)  aplicare oricărei sancțiuni pe care instanța judecătorească sau autoritatea administrativă o consideră adecvată pentru a asigura respectarea prezentei directive;

(f)  consultarea sau solicitarea de consiliere de la persoane care dețin cunoștințe corespunzătoare și sunt independente, inclusiv de la orice expert calificat corespunzător sau de la autorități de supraveghere, pentru a asista instanța sau autoritatea administrativă în exercitarea competențelor de evaluare.

Articolul 18

Responsabilitatea pentru cheltuielile părții adverse

1.  În cazul în care partea reclamantă nu dispune de resurse suficiente pentru a acoperi cheltuielile părții adverse, statele membre se asigură că instanțele judecătorești sau autoritățile administrative au competența de a dispune suportarea cheltuielilor de judecată de către finanțatorii de litigii, în solidar cu reclamanții, în urma unui rezultat nefavorabil al procedurii. Într-un astfel de caz, instanțele judecătorești sau autoritățile administrative pot dispune ca finanțatorii de litigii să suporte eventualele cheltuieli ale părții adverse, având în vedere:

(a)  valoarea și proporția sumei acordate pe care ar fi primit-o finanțatorul de litigii în cazul unui rezultat favorabil al procedurii;

(b)  măsura în care costurile care nu sunt plătite de un finanțator de litigii ar reveni în schimb unui pârât, reclamantului sau oricărui alt beneficiar vizat;

(c)  conduita finanțatorului de litigii pe tot parcursul procedurilor și, în special, conformarea acestuia cu prezenta directivă și măsura în care conduita sa a contribuit la costul total al procedurilor și

(d)  valoarea investiției inițiale a finanțatorului de litigii.

Capitolul VI

Dispoziții finale

Articolul 19

Sancțiuni

1.  Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei [până la .../fără întârziere] și îi comunică acesteia [fără întârziere] orice modificare ulterioară a acestora.

2.  Autoritățile de supraveghere pot impune, în special, amenzi proporționale calculate pe baza cifrei de afaceri a unei întreprinderi, retragerea temporară sau pe perioadă nedeterminată a autorizației de funcționare, și pot impune alte sancțiuni administrative corespunzătoare.

Articolul 20

Reexaminare

1.  În termen de cel mult [...] ani de la data aplicării prezentei directive], Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind principalele constatări. Evaluarea se efectuează în conformitate cu orientările Comisiei privind o mai bună legiferare. În raport, Comisia evaluează în special eficacitatea directivei, îndeosebi în ceea ce privește nivelul onorariilor sau al dobânzilor deduse din sumele atribuite reclamanților, inclusiv de la beneficiarii vizați, în beneficiul finanțatorilor de litigii, impactul finanțatorilor de litigii asupra nivelului activității de soluționare a litigiilor și măsura în care finanțarea de către terți a litigiilor a permis un mai bun acces la justiție.

2.  Statele membre transmit Comisiei prima dată până la [… (ani) de la data aplicării prezentei directive] și ulterior anual, următoarele informații necesare pentru pregătirea raportului prevăzut la alineatul (1):

(a)  identitatea, numărul și tipul entităților care sunt recunoscute ca finanțatori de litigii autorizați;

(b)  orice modificare a listei respective și motivele care au stat la baza acesteia;

(c)  numărul și tipul procedurilor finanțate integral sau parțial de un finanțator de litigii;

(d)  rezultatele acestor proceduri în ceea ce privește sumele câștigate de finanțatorii de litigii în comparație cu sumele acordate reclamanților și beneficiarilor vizați.

Articolul 21

Transpunere

1.  Statele membre adoptă și publică, până la ... [ziua/luna/anul], actele cu putere de lege, reglementările și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Acestea aplică măsurile respective de la... [ziua/luna/anul].

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

2.  Statele membre comunică Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 22

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 23

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1) JO L 262, 7.10.2005, p. 1. (2) JO L 409, 4.12.2020, p. 1. (3) https://www.biicl.org/documents/1881_StudyontheStateofCollectiveRedress.pdf, pagina 19. (4) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018DC0040&from=RO, pagina 10. (5) Parlamentul Australiei a concluzionat că „nivelul de putere și de influență al finanțatorilor de litigii în cadrul acțiunilor colective dă naștere unor situații în care interesele lor financiare le afectează pe cele ale reclamanților reprezentativi și pe ale membrilor clasei”, a se vedea Comisia australiană pentru reformă legislativă (2019): „An Inquiry into Class Action Proceedings and Third-Party Litigation funders” („O anchetă privind acțiunile colective și finanțatorii terți de litigii”), p 19. (6) Studiu al EPRS (2021): Finanțarea privată responsabilă a litigiilor. Anexă - Situația actuală a cadrului UE de finanțare privată a litigiilor și a normelor actuale ale UE aplicabile finanțării private a litigiilor. (7) A se vedea: https://www.biicl.org/documents/1881_StudyontheStateofCollectiveRedress.pdf, p. 269: „Opinia generală privind abordarea Regatului Unit referitoare la finanțarea de către terți a fost favorabilă, iar respondenții au evaluat disponibilitatea unei astfel de finanțări drept un factor-cheie în decizia lor de a participa la acțiunile colective. În practică, experiența finanțării de către terți a acțiunilor colective a fost, în ansamblu, una pozitivă. Niciunul dintre respondenți nu a avut vreo experiență legată de o organizație care să încerce să finanțeze o acțiune împotriva unui concurent. Niciunul dintre respondenți nu a avut vreo experiență în care un finanțator să încerce în mod evident să controleze litigiul, deși un avocat a descris o situație în care un finanțator și-a retras finanțarea în cursul procedurii, ceea ce a condus la soluționarea prematură a cauzei”. (8) A se vedea Comisia australiană pentru reformă legislativă (2019): „An Inquiry into Class Action Proceedings and Third-Party Litigation funders” („O anchetă privind acțiunile colective și finanțatorii terți de litigii”), p. 34. (9) Studiu al EPRS (2021): Finanțare responsabilă a litigiilor. Situația actuală a cadrului UE de finanțare a litigiilor private și a normelor actuale ale UE aplicabile finanțării litigiilor private, p. 28-29. (10) JO […] (11) JO […]

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2022 referitoare la propunerea din 2021 de revizuire a cadrului financiar multianual (COM(2021)0569 – 2021/0429R(APP))

P9_TA(2022)0309 A9-0227/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 310, 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 22 decembrie 2021 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (COM(2021)0569),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 iulie 2021 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice (COM(2021)0568),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(1) („AII”),

–  având în vedere articolul 105 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru bugete (A9-0227/2022),

A.  întrucât propunerile Comisiei din 22 decembrie 2021 de stabilire a următoarei generații de resurse proprii pentru bugetul Uniunii și de revizuire a cadrului financiar multianual („CFM”) pentru perioada 2021-2027 sunt legate în mod indisolubil de pachetul „Pregătiți pentru 55”, prezentat la 14 iulie 2021;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 311 din TFUE, Uniunea trebuie să își asigure mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale;

C.  întrucât, în conformitate cu poziția de lungă durată a Parlamentului, angajamentele și obiectivele politice noi trebuie să primească fonduri noi și nu trebuie finanțate în detrimentul altor programe și priorități ale Uniunii;

D.  întrucât încorporarea deplină în bugetul Uniunii a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice reprezintă o cerință a tratatului menționată la articolul 310 alineatul (1) din TFUE și o condiție prealabilă, printre altele, pentru a respecta metoda comunitară, a garanta responsabilitatea, supravegherea și controlul parlamentar, a asigura previzibilitatea finanțării și a programării multianuale și a menține transparența deciziilor bugetare luate la nivelul Uniunii;

E.  întrucât, în cazul unei creșteri a prețului carbonului în comparație cu ipoteza inițială, ar trebui să se pună la dispoziție anual o alocare suplimentară pentru Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, în mod proporțional cu rata de creștere a prețului carbonului, pentru a sprijini mai mult gospodăriile vulnerabile și utilizatorii de transport în tranziția către neutralitatea climatică; întrucât aceste majorări anuale ar trebui să fie incluse în CFM prin ajustarea automată în funcție de fluctuația prețului carbonului a plafonului rubricii 3 „Resurse naturale și mediu” și a plafonului de plăți;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 312 alineatul (5) din TFUE și astfel cum este definit mai detaliat în AII, Parlamentul European, Consiliul și Comisia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea unui nou CFM sau a unui CFM revizuit,

1.  își exprimă poziția exclusiv cu privire la propunerea Comisiei din 22 decembrie 2021 de revizuire a CFM 2021-2027, optând astfel pentru o abordare specifică limitată la poziția sa privind pachetul „Pregătiți pentru 55” și aliniată pe deplin la aceasta;

2.  afirmă totuși că este necesară o revizuire mai amplă a actualului CFM, deoarece și-a atins deja limitele în primul exercițiu; subliniază multiplele crize și provocări cu care s-a confruntat Uniunea, în special războiul din Ucraina și repercusiunile acestuia, precum și nevoile substanțiale de finanțare pe care le-a generat; invită, prin urmare, Comisia să efectueze o analiză aprofundată a funcționării actualului CFM și să prezinte o propunere legislativă pentru o revizuire cuprinzătoare a acestuia cât mai curând posibil și nu mai târziu de primul trimestru al anului 2023; intenționează să definească mai detaliat solicitările sale privind revizuirea respectivă într-un raport specific;

3.  sprijină pe deplin includerea în bugetul Uniunii și în CFM a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, ca parte a poziției sale de lungă durată potrivit căreia toate programele și fondurile Uniunii urmează să fie incluse în buget; salută, prin urmare, propunerea Comisiei ca punct de plecare în ceea ce privește majorarea plafonului pentru creditele de angajament de la rubrica 3 „Resurse naturale și mediu” și a plafonului pentru creditele de plată, care reprezintă o condiție prealabilă necesară pentru ca finanțarea Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice să nu fie în detrimentul altor programe și priorități ale Uniunii;

4.  accentuează însă că sunt necesare unele modificări pentru a reflecta poziția Parlamentului cu privire la pachetul „Pregătiți pentru 55”, inclusiv cu privire la pachetul financiar revizuit al Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, care reflectă dispozițiile relevante din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului(2), astfel cum a fost modificată;

5.  sprijină propunerea privind o ajustare anuală specifică bazată pe noile resurse proprii; consideră că este în conformitate cu principiul menționat în AII potrivit căruia cheltuielile din bugetul Uniunii legate de rambursarea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene nu ar trebui să conducă la o reducere nejustificată a cheltuielilor programelor sau a instrumentelor de investiții prevăzute în CFM, respectând în același timp principiul bugetar al universalității veniturilor; reafirmă, așadar, că o astfel de ajustare anuală depinde de introducerea de noi resurse proprii în conformitate cu foaia de parcurs stabilită în AII;

6.  solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare următoarele recomandări și modificări:

	(i)	impactul pachetului financiar revizuit al Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice ar trebui să se reflecte în ansamblul prezentului regulament, inclusiv în anexa la acesta;
	(ii)	ar trebui introdusă o ajustare tehnică automată a plafoanelor pentru creditele de angajament de la rubrica 3 „Resurse naturale și mediu” și a plafonului pentru creditele de plată, pentru a se asigura că sunt puse la dispoziție alocări suplimentare pentru Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice în cazul unei creșteri a prețului carbonului la un nivel mai ridicat decât ipoteza inițială;
	(iii)	ajustarea anuală specifică bazată pe noile resurse proprii ar trebui modificată pentru a se asigura că poate fi prelungită în cazul adoptării cu întârziere a următorului CFM, în conformitate cu articolul 312 alineatul (4) din TFUE;
	(iv)	propunerea de regulament al Consiliului ar trebui modificată după cum urmează: Textul propus de Comisie   Modificarea Modificarea 1 Propunere de regulament Considerentul 3 (3)  Introducerea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru sectoarele clădirilor și transportului rutier, astfel cum este prevăzută în Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului14, poate avea un impact social pe termen scurt. Pentru a face față acestei provocări, Regulamentul (UE) [XXX] final al Parlamentului European și al Consiliului15 a instituit un Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, care urmează să fie finanțat de la bugetul general al Uniunii în temeiul cadrului financiar multianual. Prin urmare, plafonul pentru creditele de angajament de la rubrica 3, „Resurse naturale și mediu” și plafonul pentru creditele de plată ar trebui adaptate pentru exercițiile 2025, 2026 și 2027. (3)  Introducerea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru sectoarele clădirilor și transportului rutier, astfel cum este prevăzută în Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului14, poate avea un impact social pe termen scurt. Pentru a face față acestei provocări, Regulamentul (UE) [XXX] final al Parlamentului European și al Consiliului15 a instituit un Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, care urmează să fie finanțat de la bugetul general al Uniunii în temeiul cadrului financiar multianual. Prin urmare, plafonul pentru creditele de angajament de la rubrica 3– „Resurse naturale și mediu” și plafonul pentru creditele de plată ar trebui adaptate pentru exercițiile 2024, 2025, 2026 și 2027. În cazul unui preț al carbonului mai mare decât ipoteza inițială, ar trebui să se pună la dispoziție anual o alocare suplimentară pentru Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, în mod proporțional cu rata de creștere a prețului carbonului, pentru a sprijini mai mult gospodăriile vulnerabile și utilizatorii de transport în tranziția către neutralitatea climatică. Aceste majorări anuale ar trebui să fie incluse în cadrul financiar multianual prin intermediul unei ajustări automate în funcție de fluctuația prețului carbonului a plafonului pentru creditele de angajament de la rubrica 3 „Resurse naturale și mediu”, și a plafonului pentru creditele de plată. ___________________ ____________________ 14 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32). 14 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32). 15 JO […], […], p. […]. 15 JO […], […], p. […]. Modificarea 2 Propunere de regulament Considerentul 3 a (nou) (3a)  Comisia ar trebui să prezinte o propunere privind un nou cadru financiar multianual înainte de 1 iulie 2025 pentru a permite instituțiilor să îl adopte cu suficient timp înainte de începerea următorului cadru financiar. În conformitate cu articolul 312 alineatul (4) din TFUE, plafoanele și alte dispoziții, inclusiv ajustările cadrul financiar multianual prevăzute în capitolul 2, corespunzătoare ultimului exercițiu al cadrul financiar multianual prevăzut în prezentul regulament continuă să se aplice în cazul în care nu se adoptă un nou cadru financiar multianual înainte de încheierea cadrul financiar multianual prevăzut în prezentul regulament. Modificarea 3 Propunere de regulament Articolul 1 – punctul 1 (1)  la articolul 4, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: (1)  articolul 4 se modifică după cum urmează: (a)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă: „(f) un calcul al alocărilor suplimentare pe baza fluctuației prețului carbonului și a rezultatului ajustării anuale menționate la articolul 4b”; (b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: ‘4. Fără a aduce atingere articolelor 4a, 6 și 7, nu se efectuează nicio altă ajustare tehnică cu privire la exercițiul în cauză, nici în cursul exercițiului, nici în exercițiile ulterioare sub formă de corecții ex post.”; „4. Fără a aduce atingere articolelor 4a, 4b, 6 și 7, nu se efectuează nicio altă ajustare tehnică cu privire la exercițiul în cauză, nici în cursul exercițiului, nici în exercițiile ulterioare sub formă de corecții ex post.”; Modificarea 4 Propunere de regulament Articolul 1 – punctul 2 (2)  se introduce următorul articol 4a: (2)  Se introduc următoarele articole: „Articolul 4a „Articolul 4a Ajustare anuală specifică bazată pe noile resurse proprii Ajustare anuală specifică bazată pe noile resurse proprii 1.  Începând din 2024, după prezentarea conturilor provizorii pentru exercițiul n-1 în conformitate cu articolul 245 alineatul (3) din Regulamentul financiar, se efectuează o ajustare în sens ascendent a plafonului de cheltuieli pentru creditele de angajament de la subrubrica 2b și a plafonului pentru creditele de plată pentru exercițiul în curs. 1.  Începând din 2024, după prezentarea conturilor provizorii pentru exercițiul n-1 în conformitate cu articolul 245 alineatul (3) din Regulamentul financiar, se efectuează o ajustare în sens ascendent a plafonului de cheltuieli pentru creditele de angajament de la subrubrica 2b și a plafonului pentru creditele de plată pentru exercițiul în curs. 2.  Cuantumurile acestor ajustări anuale sunt următoarele: 2.  Cuantumurile acestor ajustări anuale sunt următoarele: (a)  pentru exercițiile 2024, 2025 și 2026, un cuantum echivalent cu veniturile înscrise în conturile provizorii menționate la alineatul (1) care provin din resursele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (e), (f) și (g) din Decizia privind resursele proprii; (a)  pentru exercițiile 2024, 2025 și 2026, un cuantum echivalent cu veniturile înscrise în conturile provizorii menționate la alineatul (1) care provin din resursele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (e), (f) și (g) din Decizia privind resursele proprii; (b)  pentru exercițiul 2027, un cuantum echivalent cu veniturile înscrise în conturile provizorii menționate la alineatul (1) care provin din resursele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (e), (f) și (g) din Decizia privind resursele proprii, din care se scade o sumă fixă de 8 000 de milioane EUR (la prețurile din 2018). (b)  pentru exercițiul 2027, un cuantum echivalent cu veniturile înscrise în conturile provizorii menționate la alineatul (1) care provin din resursele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (e), (f) și (g) din Decizia privind resursele proprii, din care se scade o sumă fixă de 2 800 de milioane EUR (la prețurile din 2018). Ajustările anuale menționate la primul paragraf nu depășesc 15 000 de milioane EUR (la prețurile din 2018) pe an pentru perioada 2024-2027. Ajustările anuale menționate la primul paragraf nu depășesc 15 000 de milioane EUR (la prețurile din 2018) pe an pentru perioada 2024-2027. 3.  Comisia comunică Parlamentului European și Consiliului rezultatele ajustărilor anuale menționate la alineatul (2), în termen de 15 de zile de la prezentarea conturilor provizorii pentru exercițiul n-1, în conformitate cu articolul 245 alineatul (3) din Regulamentul financiar.”; 3.  Comisia comunică Parlamentului European și Consiliului rezultatele ajustărilor anuale menționate la alineatul (2), în termen de 15 de zile de la prezentarea conturilor provizorii pentru exercițiul n-1, în conformitate cu articolul 245 alineatul (3) din Regulamentul financiar.”; Articolul 4b Ajustare anuală specifică bazată pe fluctuația prețului carbonului 1.  Începând din 2025, se efectuează o ajustare anuală ascendentă a plafonului de cheltuieli pentru creditele de angajament de la rubrica 3 „Resurse naturale și mediu” și a plafonului creditelor de plată pentru exercițiul în curs în cazul în care prețul mediu al carbonului calculat în exercițiul n-1 este mai mare decât ipoteza inițială. 2.  Ajustarea anuală ascendentă menționată la alineatul (1) de la prezentul articol este echivalentă cu suma calculată prin înmulțirea alocării anuale care decurge din pachetul financiar prevăzut la articolul 9 din Regulamentul (UE) [XXX] al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice cu procentul cu care prețul mediu al carbonului calculat în exercițiul n-1 a depășit ipoteza inițială.”; Modificarea 5 Propunere de regulament Articolul 1 – punctul 3 (3)  la articolul 11 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: (3)  la articolul 11 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Cuantumurile corespunzătoare ajustărilor ascendente menționate la articolul 4a alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf sunt în plus față de cuantumurile maxime menționate la primul paragraf din prezentul alineat.”; „Cuantumurile corespunzătoare ajustărilor ascendente menționate la articolul 4a alineatul (1), la articolul 4b și la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf sunt în plus față de cuantumurile maxime menționate la primul paragraf din prezentul alineat.”; Modificarea 6 Propunere de regulament Articolul 1 – punctul 4 (4)  anexa I se înlocuiește cu textul care figurează în anexa la prezentul regulament. (4)  anexa I se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA I CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL (UE-27) (milioane EUR - prețurile din 2018) CREDITE DE ANGAJAMENT 2021 2022 2023 2024 2025 2026 2027 Total 2021-2027 1.  Piața unică, inovare și sectorul digital 19 712   19 133 18 633 18 518 18 646 18 473 133 326 2.  Coeziune, reziliență și valori 49 741 51 920 52 194 53 954 55 182 56 787 58 809 378 587 2a.  Coeziune economică, socială și teritorială 45 411 45 951 46 493 47 130 47 770 48 414 49 066 330 235 2b.  Reziliență și valori 4 330 5 969 5 701 6 824 7 412 8 373 9 743 48 352 3.  Resurse naturale și mediu 55 242 52 214 51 489 [50 617] [51 895] [58 064] [56 947] [376 468] Din care: Cheltuieli de piață și plăți directe 38 040 37 544 37 604 36 983 36 373 35 772 35 183 257 499 4.  Migrație și gestionarea frontierelor 2 324 2 947 3 164 3 282 3 672 3 682 3 736 22 807 5.  Securitate și apărare 1 700 1 725 1 737 1 754 1 928 2 078 2 263 13 185 6.  Vecinătate și întreaga lume 15 309 15 522 14 789 14 056 13 323 12 592 12 828 98 419 7.  Administrația publică europeană 10 021 10 215 10 342 10 454 10 554 10 673 10 843 73 102 Din care: Cheltuieli administrative ale instituțiilor 7 742 7 878 7 945 7 997 8 025 8 077 8 188 55 852 TOTAL CREDITE DE ANGAJAMENT 154 049 154 754 152 848 [152 750] [155 072] [162 522] [163 899] [1 095 894] TOTAL CREDITE DE PLATĂ 156 557 156 322 149 936 [149 936] [152 112] [159 068] [158 722] [1 082 652]’ ”.

7.  este pregătit să inițieze negocieri pentru a îmbunătăți propunerea Comisiei;

8.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28. (2) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2022 referitoare la o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030 - gestionarea durabilă a pădurilor în Europa (2022/2016(INI))

P9_TA(2022)0310 A9-0225/2022

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030” (COM(2021)0572),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la Strategia europeană pentru păduri – Calea de urmat(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la o nouă strategie forestieră a UE pentru păduri și sectorul forestier(2),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP21), organizată la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640) și orientările politice ulterioare ale președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, și ale Comisiei,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”)(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile(5) (Directiva privind energia din surse regenerabile),

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva privind habitatele)(6),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) 2021/268 al Comisiei din 28 octombrie 2020 de modificare a anexei IV la Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește nivelurile de referință pentru păduri care trebuie aplicate de statele membre pentru perioada 2021-2025(7),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă Strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040” (COM(2021)0345),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai” (COM(2020)0662),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 octombrie 2018 intitulată „O bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea legăturilor dintre economie, societate și mediu” (COM(2018)0673),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 martie 2022 intitulată „Garantarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare” (COM(2022)0133),

–  având în vedere inițiativa „Noul Bauhaus european”,

–  având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale ca fiind compatibile cu piața internă, în aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 702/2014 al Comisiei(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 noiembrie 2021 privind noua Strategie a UE pentru păduri pentru 2030,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2021 privind comunicarea Comisiei intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030”(9),

–  având în vedere avizul Comitetul European al Regiunilor din 28 aprilie 2022 privind comunicarea Comisiei intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030”,

–  având în vedere responsabilitățile statelor membre în temeiul Convenției ONU pentru combaterea deșertificării,

–  având în vedere raportul Curții de Conturi Europene din 2021 intitulat „Raportul special 21/2021 – Finanțarea din partea UE pentru biodiversitate și pentru schimbările climatice în pădurile din UE: rezultate pozitive, dar limitate”,

–  având în vedere publicația Comisiei din 2018 intitulată „Orientări privind utilizarea în cascadă a biomasei, cu exemple de bune practici pentru biomasa lemnoasă”,

–  având în vedere raportul din 2020 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei intitulat „Cartografierea și evaluarea ecosistemelor și a serviciilor acestora: o evaluare a ecosistemului UE”,

–  având în vedere raportul din 2020 al Agenției Europene de Mediu intitulat „Starea naturii în UE – Rezultatele raportării în temeiul directivelor privind natura 2013-2018”,

–  având în vedere raportul Forest Europe din 2020 intitulat „Starea pădurilor Europei în 2020”,

–  având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES),

–  având în vedere Declarația de la Kunming – „Ecological Civilization: Building a Shared Future for All Life on Earth” (Civilizația ecologică: construirea unui viitor comun pentru toată viața de pe Pământ),

–  având în vedere raportul de evaluare al Grupului de Lucru II al Grupului Interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), intitulat „Climate Change 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability (Schimbările climatice 2022: Consecințe, adaptare și vulnerabilitate),

–  având în vedere Raportul special al IPCC privind schimbările climatice, deșertificarea, degradarea terenurilor, gestionarea durabilă a terenurilor, securitatea alimentară și fluxurile de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 17 aprilie 2018, pronunțată în cauza C-441/17 Comisia Europeană v Republica Polonă(10),

–  având în vedere proiectele și practicile de coordonare a informațiilor privind pădurile în Europa [Rețeaua europeană a inventarelor forestiere naționale (ENFIN), proiectul FutMon, proiectul DIABOLO și programul „Atlasul european al cartografierii speciilor de arbori de pădure și al evaluării ecosistemelor și a serviciilor acestora (MAES)],

–  având în vedere raportul de atelier din 10 iunie 2021 sponsorizat în comun de IPBES și IPCC privind biodiversitatea și schimbările climatice,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0225/2022),

A.  întrucât UE a stabilit obiectivele obligatorii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 și de a atinge neutralitatea climatică până, cel târziu, în 2050(11); întrucât UE s-a angajat să îndeplinească obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, inclusiv ODD 15 privind protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și stoparea degradării solurilor și refacerea acestora, precum și stoparea declinului biodiversității, și Acordul de la Paris și angajamentele luate în cadrul Conferinței ONU din 2021 privind schimbările climatice (COP26); întrucât pădurile și industriile și serviciile forestiere, precum și proprietarii și lucrătorii vor juca un rol major și de neînlocuit în realizarea ODD și a obiectivelor Acordului de la Paris, în timp ce ecosistemele forestiere și rezervoarele lor de carbon sunt esențiale pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, deoarece absorb și stochează aproximativ 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră din Europa(12) și sunt gazde majore ale biodiversității;

B.  întrucât articolul 4 din TFUE prevede competențe și responsabilități partajate în ceea ce privește pădurile, în special în cadrul politicii de mediu a UE, fără a face nicio referire la o politică forestieră comună a UE și menținând astfel politica forestieră ca competență a statelor membre; întrucât, dată fiind marea diversitate a pădurilor din UE în ceea ce privește biogeografia, structura, dimensiunea, biodiversitatea, modelele de proprietate și politicile existente, atunci când politica de mediu, politica privind clima și alte politici relevante vizează pădurile, este nevoie să se aplice în mod corespunzător principiile subsidiarității și proporționalității la elaborarea și punerea în aplicare a noii strategii a UE pentru păduri (strategia) și a legislației relevante a UE; întrucât detaliile legate de gestionarea pădurilor trebuie ajustate la nivel național și regional, adoptând o abordare ascendentă; întrucât este necesară o mai bună coordonare la nivelul UE pentru a realiza mai bine obiectivele Pactului verde european și pentru a putea calcula cu mai multă precizie eventualele reduceri ale emisiilor și limitele de utilizare a pădurilor, având în vedere rolul important al pădurilor în realizarea obiectivelor climatice europene;

C.  întrucât principiul Pactului verde european, ca abordare transversală în vederea depășirii provocărilor climatice și de mediu, asigurând posibilitatea de a proteja în mod adecvat natura și biodiversitatea, într-o manieră care să genereze creștere durabilă și locuri de muncă într-o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, neutră din punctul de vedere al carbonului, complet circulară și competitivă în limitele planetei, ar trebui să stea la baza punerii în aplicare a strategiei astfel încât să se gestioneze soluțiile de compromis, să se creeze sinergii și să se găsească echilibrul adecvat între multiplele funcții ale pădurilor, inclusiv funcțiile socioeconomice, de mediu și climatice; întrucât un „ecosistem” este un mediu fizic format din componente vii și non-vii, care interacționează una cu cealaltă; întrucât, pe baza acestor interacțiuni, ecosistemele creează un flux de beneficii pentru oameni și pentru economie, denumite „servicii ecosistemice”; întrucât schimbările climatice și pierderea biodiversității și a serviciilor ecosistemice asociate reprezintă o amenințare sistemică pentru societate; întrucât pădurile oferă o gamă largă de servicii ecosistemice, de exemplu furnizarea de lemn, produse nelemnoase și alimente, sechestrarea carbonului, adăpost pentru biodiversitate, aer și apă curate, beneficii pentru clima locală și protecție împotriva pericolelor naturale cum sunt avalanșele, inundațiile, secetele sau căderea pietrelor, precum și valoare recreativă, culturală și istorică; întrucât obiectivul gestionării durabile a pădurilor este de a asigura o furnizare echilibrată a diferitelor servicii ecosistemice și sprijinirea eforturilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

D.  întrucât produsele pe bază de lemn contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin stocarea carbonului și înlocuirea produselor cu o amprentă de carbon mare, inclusiv a materialelor de construcție și de ambalare, a textilelor, a substanțelor chimice și a combustibililor; întrucât produsele pe bază de lemn sunt regenerabile și, în mare măsură, reciclabile și, ca atare, au un potențial imens de a sprijini o bioeconomie circulară; întrucât acest lucru face ca sectorul forestier și industriile forestiere să devină actori-cheie într-o economie ecologică;

E.  întrucât, ca parte a pachetului „Pregătiți pentru 55” și a obiectivului de aliniere a politicii privind schimbările climatice la Acordul de la Paris, Directiva privind energia din surse regenerabile și Regulamentul privind includerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură(13) sunt în curs de revizuire; întrucât Comisia a propus un regulament privind produsele care nu implică defrișări; întrucât, având în vedere conceptul european de păduri multifuncționale, aceste inițiative trebuie să fie coerente cu obiectivele politice la nivel înalt ale Pactului verde, ale Planului de acțiune în domeniul bioeconomiei, ale Strategiei privind economia circulară, ale Strategiei pentru păduri, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Viziunii pe termen lung pentru zonele rurale;

F.  întrucât proprietatea forestieră în întreaga Europă are diverse dimensiuni și structuri de proprietate, ceea ce duce la o mare diversitate a modelelor de gestionare; întrucât aproximativ 60 % din pădurile din UE sunt deținute de 16 milioane de proprietari privați de păduri(14), o mare parte dintre aceștia fiind mici proprietari(15), în vreme ce aproximativ 40 % din pădurile din UE aparțin mai multor forme de proprietate publică; întrucât un număr mic de proprietari de păduri dețin o parte semnificativă a suprafețelor forestiere totale, unii dintre aceștia deținând principalele instalații de prelucrare a lemnului din UE; întrucât, înainte de a-i penaliza, implicarea, însoțirea și încurajarea acestor proprietari prin intermediul unui cadru politic și legislativ cuprinzător care asigură securitatea juridică și este bazat pe recunoașterea drepturilor lor de proprietate, a experienței lor de administratori, a importanței veniturilor generate prin gestionarea pădurilor și a provocărilor specifice, vor fi esențiale pentru atingerea obiectivelor strategiei, inclusiv furnizarea de servicii climatice și de alte servicii ecosistemice; întrucât, prin urmare, este important ca acest cadru să fie clar și transparent și să evite sarcini administrative împovărătoare pentru toate părțile implicate;

G.  întrucât UE găzduiește aproximativ 5 % din suprafața forestieră totală a lumii, pădurile reprezentând 43 % din suprafața terestră a UE, o proporție puțin mai mare decât cea a suprafeței de pământ utilizate pentru agricultură, și conținând 80 % din biodiversitatea sa terestră(16); întrucât, în conformitate cu raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Mediul european – starea și perspectivele pe 2020: cunoștințe pentru tranziția către o Europă durabilă”(17), Europa s-a confruntat cu un declin masiv al biodiversității; întrucât aproape 23 % din pădurile europene se regăsesc în siturile din cadrul Natura 2000, această proporție depășind valoarea de 50 % în unele state membre; întrucât aproape jumătate din habitatele naturale din zonele Natura 2000 sunt păduri;

H.  întrucât cele mai recente date colectate în temeiul articolului 17 din Directiva privind habitatele indică că situația parametrului habitatelor arată că doar 49 % din habitatele forestiere au o stare bună(18), în vreme ce starea a 29,6 % din habitate nu este cunoscută, iar 21,1 % dintre habitate au o stare deficitară și trebuie îmbunătățite; întrucât s-ar putea să nu fie suficient să se folosească doar date agregate pentru a identifica și a aborda informațiile-cheie în legătură cu cele mai urgente chestiuni, astfel că este nevoie să se consulte indicatori mai specifici cu privire la evoluția stării și a presiunilor și să se asigure că datele lipsă vor fi disponibile în viitor; întrucât acești indicatori nu sprijină o evaluare globală negativă a stării pădurilor din UE, ci arată tendințe atât pozitive, cât și negative(19), care necesită răspunsuri nuanțate și de la caz la caz, întrucât pădurile sunt din ce în ce mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, în special la răspândirea tot mai mare a incendiilor forestiere; întrucât cuantificarea efectelor unor astfel de perturbări asupra rezilienței și productivității pădurilor la scară largă reprezintă în continuare o provocare majoră;

I.  întrucât o mai bună înțelegere a potențialelor perturbări naturale generate de climă la nivelul pădurilor europene ar trebui să sprijine în continuare orientările privind gestionarea pădurilor și să contribuie la politicile de adaptare menite să abordeze aceste vulnerabilități;

J.  întrucât colectarea și menținerea unor date transparente, fiabile și de înaltă calitate, schimbul de cunoștințe și de bune practici, precum și cercetarea finanțată în mod adecvat și bine coordonată sunt de o importanță majoră pentru a face față provocărilor și a genera oportunități și pentru a îndeplini multiplele funcții ale pădurilor, inclusiv pentru a profita de diferitele beneficii oferite de produsele industriilor forestiere, într-un mediu din ce în ce mai complex; întrucât datele privind pădurile disponibile la nivelul UE sunt incomplete și calitatea lor variază, ceea ce împiedică coordonarea gestionării și a conservării pădurilor între UE și statele membre; întrucât, în special, trebuie să existe o mai bună monitorizare a stării ecosistemelor forestiere, precum și a impactului măsurilor forestiere asupra biodiversității și climei;

K.  întrucât, la nivel internațional, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) este principalul forum pentru elaborarea definițiilor convenite la nivel internațional privind pădurile și silvicultura; întrucât FAO colectează și furnizează date privind pădurile și silvicultura; întrucât Comisia și statele membre contribuie la activitatea FAO;

L.  întrucât furnizarea diferitelor servicii ecosistemice forestiere prin intermediul sectorului forestier și al industriilor forestiere reprezintă un pilon important al veniturilor și al ocupării forței de muncă, în special în zonele rurale, dar și în zonele urbane, prin utilizarea în aval a acestor servicii; întrucât aplicarea strategiei ar trebui să acorde atenția cuvenită dezvoltării veniturilor și locurilor de muncă, dar și atractivității ocupării forței de muncă în acest sector, prin locuri de muncă de calitate, protecție socială și standarde de sănătate și siguranță, dezvoltarea continuă a unor parteneriate în domeniul competențelor, în care să fie implicate părțile interesate, și oportunități adecvate de formare pentru manageri și lucrători; întrucât ocuparea în sectorul european al silviculturii a scăzut cu o treime în perioada 2000-2015, în principal din cauza intensificării mecanizării în industria lemnului și a hârtiei(20); întrucât o proiectare îmbunătățită a utilajelor forestiere poate contribui la protecția lucrătorilor și poate reduce impactul asupra solului și a apei; întrucât exploatarea forestieră și industria lemnului se numără printre sectoarele industriale cele mai periculoase și generează numeroase accidente de muncă, boli profesionale și o vârstă de pensionare timpurie;

M.  întrucât suprafața și volumul biomasei din pădurile europene sunt în creștere(21), spre deosebire de tendințele îngrijorătoare de defrișare la nivel mondial; întrucât UE poate juca un rol important în contracararea defrișărilor la nivel mondial, fapt subliniat de propunerea Comisiei de regulament privind produsele care nu implică defrișări; întrucât, pe lângă reglementarea importurilor, o strategie europeană pentru păduri, care să prezinte cele mai bune practici pentru o gestionare durabilă a pădurilor viabilă din punct de vedere economic, ar putea contribui la îmbunătățirea gestionării pădurilor la nivel mondial;

N.  întrucât în prezent există sisteme de certificare voluntară la nivel mondial pentru gestionarea durabilă a pădurilor; întrucât sistemele de certificare reprezintă un instrument esențial pentru îndeplinirea cerințelor Regulamentului UE privind lemnul(22) în ceea ce privește diligența necesară(23);

O.  întrucât procesul de gestionare sustenabilă a pădurilor în Europa ar trebui asigure echilibrul corespunzător între cei trei piloni ai durabilității, și anume protecția mediului, dezvoltarea socială și dezvoltarea economică;

P.  întrucât criteriile și indicatorii de definire a gestionării durabile a pădurilor, utilizați în mod obișnuit în UE, se bazează pe cooperarea paneuropeană în cadrul procesului Forest Europe, la care sunt semnatare toate statele membre și Comisia; întrucât, în cadrul programului său de lucru în curs, Forest Europe a inițiat o reevaluare a definiției gestionării durabile a pădurilor; întrucât Forest Europe colectează și furnizează informații cu privire la starea și tendințele pădurilor și silviculturii pe baza criteriilor pentru gestionarea durabilă a pădurilor; întrucât este necesar să se asigure că indicatorii și pragurile se bazează pe dovezi și să se lucreze în strânsă cooperare cu statele membre în acest sens; întrucât noi indicatori și praguri transparente ar putea îmbunătăți sustenabilitatea sectorului, având în vedere importanța acestuia pentru valorile de mediu, economice și sociale; întrucât cadrul de gestionare durabilă a pădurilor va trebui definit în mod clar, în special în ceea ce privește criteriile, indicatorii și pragurile referitoare la sănătatea ecosistemelor, biodiversitate și schimbările climatice, dacă se dorește ca acesta să devină un instrument de examinare mai detaliat și util în stabilirea și compararea diferitelor abordări de gestionare, a impactului acestora, precum și a stării generale și a conservării pădurilor europene; întrucât gestionarea durabilă a pădurilor ar trebui să se desfășoare concomitent cu promovarea rolului multifuncțional al acestora, asigurându-se deplina concordanță cu diversitatea pădurilor și caracteristicile specifice fiecărei regiuni;

Q.  întrucât agrosilvicultura, definită ca un ansamblu de sisteme de utilizare a terenurilor în cadrul cărora arborii sunt cultivați, în asociere cu agricultura, pe aceeași unitate de terenuri, este o suită de sisteme de gestionare a terenurilor, care poate stimula productivitatea globală, genera mai multă biomasă, menține și reface solurile, combate deșertificarea și oferi o serie de servicii ecosistemice valoroase; întrucât în UE există două tipuri principale de agrosilvicultură: agrosilvicultura silvopastorală (păscutul animalelor sau furajele animaliere produse sub copaci) și agrosilvicultura silvoarabilă (culturi crescute sub copaci, spațierea dintre rânduri permițând trecerea tractoarelor); întrucât majoritatea sistemelor agroforestiere existente în UE sunt sisteme silvopastorale, iar extinderea agrosilviculturii poate aduce beneficii multiple, având în vedere presiunile asupra mediului;

R.  întrucât Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește „să definească, să cartografieze, să monitorizeze și să protejeze cu strictețe toate pădurile primare și seculare rămase ale UE”; întrucât protejarea pădurilor, inclusiv a tuturor pădurilor primare și seculare rămase în UE, este esențială pentru conservarea biodiversității și atenuarea schimbărilor climatice; întrucât, conform unui raport din 2021 al Centrului Comun de Cercetare(24), mai există doar 4,9 milioane de hectare de păduri primare și străvechi în Europa, adică doar 3 % din suprafața forestieră totală a Uniunii și 1,2 % din masa sa terestră; întrucât pădurile primare și seculare joacă un rol esențial în conservarea biodiversității; întrucât acestea au adesea o biodiversitate bogată, în comparație cu alte păduri din aceeași regiune ecologică, găzduiesc o mare varietate de specii, precum și o floră și faună specializată; întrucât pădurile primare și seculare oferă, de asemenea, o gamă largă de alte servicii ecosistemice esențiale; întrucât este nevoie de o definiție operațională a pădurilor primare și seculare pentru o proiectare, punere în aplicare și monitorizare adecvată a politicilor;

S.  întrucât rețeaua Integrate reprezintă o platformă a reprezentanților a diferite țări europene, inițiată de guvernele mai multor state membre și sprijinită de Comitetul forestier permanent al Comisiei, care furnizează avize științifice și a servit până în prezent drept un factor important de identificare a mijloacelor de integrare a conservării naturii în gestionarea durabilă a pădurilor; întrucât activitatea platformei a jucat un rol important în schimbul de experiență și de bune practici;

T.  întrucât proiectul Alterfor finanțat prin Orizont 2020 a analizat potențialul de optimizare a metodelor de gestionare a pădurilor utilizate în momentul de față și a prezentat modele alternative de gestionare a pădurilor, cu oportunități și provocări enumerate pentru fiecare alternativă;

U.  întrucât proiectul SINCERE finanțat prin Orizont 2020 a dezvoltat noi politici și noi modele de afaceri prin conectarea cunoștințelor și a expertizei din practică, știință și politică, în întreaga Europă și dincolo de granițele acesteia, cu scopul de a explora noi mijloace de îmbunătățire a serviciilor ecosistemice forestiere în moduri care să aducă beneficii proprietarilor de păduri și care să răspundă unor nevoi societale generale;

V.  întrucât războiul din Ucraina va avea un impact major asupra importurilor de lemn, în special asupra importurilor de mesteacăn, a cărui producție mondială provine în proporție de 80% din Rusia, precum și asupra sectorului european al prelucrării lemnului și asupra exporturilor de produse prelucrate; întrucât sancțiunile legitime impuse Rusiei ridică problema dependenței UE de importurile de lemn din Rusia; întrucât UE se aprovizionează cu aproximativ 80 % din cererea sa de lemn pe plan intern, iar importurile din Rusia reprezintă doar aproximativ 2 % din consumul total; întrucât Finlanda și Suedia sunt principalii importatori din UE de lemn rotund neprelucrat din Rusia și vor fi afectați de interdicțiile comerciale(25);

W.  întrucât exploatarea forestieră ilegală, inclusiv exploatarea forestieră din zonele protejate, cum ar fi zonele Natura 2000, reprezintă o problemă permanentă și nerezolvată în numeroase state membre;

X.  întrucât pădurile sunt esențiale pentru sănătatea și bunăstarea fizică și mentală a oamenilor, stimulează tranziția către o economie fără combustibili fosili și joacă un rol important în viața comunităților locale, în special în zonele rurale, unde au o contribuție importantă la mijloacele de subzistență locale,

1.  salută noua strategie a UE pentru păduri și ambiția acesteia de a crește contribuția echilibrată a pădurilor multifuncționale la obiectivele Pactului verde și ale Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, mai ales la obiectivele de creștere verde durabilă și de creare de locuri de muncă verzi, și de a realiza o economie neutră din punctul de vedere al carbonului, sustenabilă din punctul de vedere al mediului, complet circulară și în limitele planetei până, cel târziu, în 2050; subliniază importanța unei strategii solide bazate pe date științifice, care să țină seama de dimensiunile de mediu, sociale și economice ale sustenabilității într-un mod integrat și echilibrat, având în vedere că, pe lângă contribuția la obiectivele în materie de climă și biodiversitate, inclusiv prin protejarea solurilor și a apei, pădurile oferă beneficii economice și sociale și o gamă largă de servicii, de la mijloace de subzistență la activități recreative;

2.  regretă faptul că noua strategie a UE pentru păduri nu a fost elaborată cum se cuvine împreună cu Parlamentul European, statele membre și părțile interesate și că pozițiile colegiuitorilor nu au fost luate în considerare în mod adecvat; subliniază importanța unei mai bune cooperări în aplicarea noii strategii a UE pentru păduri pentru 2030;

3.  recunoaște că, în conformitate cu gestionarea durabilă a pădurilor și pentru a spori calitatea și diversitatea ecosistemelor forestiere, menținerea, protejarea, consolidarea, refacerea și utilizarea durabilă a unor păduri sănătoase și reziliente sunt obiective fundamentale ale Strategiei UE pentru păduri și ale tuturor actorilor din silvicultură și din lanțul valoric forestier, utilizând lemnul ca materie primă polivalentă și regenerabilă pentru a maximiza autonomia în UE; constată, în plus, că aceste obiective sunt în concordanță cu așteptările și cerințele societății și cu prioritățile-cheie ale cetățenilor din UE; subliniază că silvicultura și gestionarea durabilă a pădurilor apropiate de natură au potențialul de a aduce beneficii economice similare sau mai bune, menținând și promovând totodată integritatea și reziliența ecosistemelor și sporind potențialul pădurilor ca absorbanți de carbon și insule de biodiversitate și pentru refacerea biodiversității;

4.  recunoaște rolul vital jucat de păduri, de biodiversitatea acestora și de ecosistemele lor unice în ceea ce privește contribuția la sănătatea mediului, la măsurile de atenuare a schimbărilor climatice, la asigurarea unui aer și ape curate, la stabilitatea solului, precum și la fertilitate, oferind, în același timp, habitate și microhabitate diverse pentru multe specii și sprijinind, astfel, o biodiversitate bogată; subliniază rolul esențial al pădurilor pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor, inclusiv în zonele împădurite urbane și periurbane accesibile celor cărora le lipsește cel mai mult contactul cu natura, precum și pentru furnizarea de servicii educaționale și turistice; subliniază necesitatea de a promova abordarea de tip „O singură sănătate”, care recunoaște legătura intrinsecă dintre sănătatea umană, sănătatea animalelor și o natură sănătoasă; subliniază că buna gestionare a siturilor Natura 2000 este esențială pentru menținerea și consolidarea biodiversității și a ecosistemelor europene, precum și a serviciilor furnizate de acestea;

5.  subliniază rolul esențial al ecosistemelor forestiere în atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și contribuția la obiectivul Uniunii de realizare a neutralității climatice până cel târziu în 2050; recunoaște că schimbările climatice modifică capacitatea de creștere a pădurilor în anumite zone și sporesc frecvența și severitatea secetei, ale inundațiilor și ale incendiilor, favorizând totodată răspândirea unor noi dăunători și boli care afectează pădurile; constată că ecosistemele intacte au o capacitate mai mare decât cele degradate de a face față factorilor de stres legați de mediu, inclusiv schimbărilor climatice, deoarece au proprietăți inerente care le permit să își maximizeze capacitățile de adaptare; subliniază faptul că schimbările climatice vor avea un impact negativ și mai puternic asupra pădurilor europene în următorii ani și că acest lucru va afecta în special zonele cu păduri monospecifice și echiene; subliniază, în acest context, necesitatea de a consolida reziliența pădurilor europene, în special prin creșterea diversității lor structurale, funcționale și compoziționale; insistă asupra faptului că pădurile mixte, bogate din punct de vedere structural, prezentând o amplitudine ecologică largă, au o reziliență mai mare și o capacitate sporită de adaptare în acest context; subliniază că, în anumite condiții, pădurile mixte stabile pot conține în mod natural un număr limitat de specii; reliefează că terenurile forestiere, cu rezervoarele lor de carbon din copaci vii și lemn mort, reprezintă un factor esențial de limitare a încălzirii globale, de contribuție la obiectivele UE privind neutralitatea climatică și de sporire a biodiversității; consideră că promovarea unor păduri diverse din punct de vedere biologic constituie cea mai eficientă asigurare împotriva schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității;

6.  subliniază creșterea continuă a acoperirii și a volumului(26) pădurilor din UE, în pofida unei încetiniri în ultimii ani, ceea ce contrastează cu tendința de defrișare la nivel mondial(27); recunoaște eforturile depuse de toți actorii din lanțul valoric forestier care au contribuit la această tendință; este îngrijorat de faptul că pădurile din UE și habitatele lor sunt expuse tot mai multor presiuni, fenomen care a fost exacerbat de impactul schimbărilor climatice, și subliniază că trebuie să se protejeze și să se îmbunătățească urgent reziliența pădurilor și a ecosistemelor, inclusiv prin măsuri de creștere a capacității de adaptare la schimbările climatice, și să se reducă presiunile acolo unde este posibil, ținând seama în același timp de caracteristicile pădurilor; constată cu îngrijorare că vulnerabilitatea pădurilor din UE la dăunători și agenți patogeni invazivi pare să fi crescut și că focarele reprezintă o amenințare la adresa sechestrării carbonului(28), a biodiversității și a calității lemnului;

7.  solicită ca statele membre, în cadrul legislației lor naționale, să asigure pădurilor cea mai bună protecție împotriva poluării și dăunătorilor; atrage atenția în mod deosebit asupra protecției împotriva contaminării, de exemplu prin muniții care conțin plumb sau prin pesticide, comprimarea extremă a solului cauzată de folosirea neadecvată a echipamentelor, și asupra protecției împotriva hranei dăunătoare pentru vânatul sălbatic sau a daunelor cauzate de suprapopularea vânatului biongulat;

8.  evidențiază specificitatea și diversitatea caracteristicilor sectoarelor forestiere din statele membre și subliniază că pădurile din UE sunt caracterizate de condiții naturale, precum biogeografie, mărime, structură și biodiversitate, dar și de modele de proprietate, forme de guvernanță, provocări și oportunități diverse și că majoritatea acestora au fost modelate de-a lungul mai multor secole de interacțiunea, intervenția și gestionarea umană și, prin urmare, reprezintă o formă de moștenire culturală; reamintește, de asemenea, că pădurile primare și pădurile seculare sunt zone care s-au dezvoltat fără sau cu foarte puțină intervenție și gestionare umană; subliniază că, pentru a garanta că strategia poate fi implementată în toate tipurile de păduri și situații, în unele cazuri sunt necesare abordări adaptate în ceea ce privește gestionarea pădurilor și furnizarea de servicii ecosistemice;

9.  recunoaște că gestionarea pădurilor este specifică fiecărui sit și că diferitele condiții de pădure și tipuri de păduri pot necesita abordări de gestionare diferite, bazate pe nevoi ecologice și caracteristici diferite ale terenurilor forestiere și care țin seama de drepturile și interesele lucrătorilor din sectorul forestier, ale proprietarilor și ale altor actori implicați;

10.  subliniază contribuția de până acum a proprietarilor de păduri și a actorilor din întregul lanț valoric forestier la eforturile de a realiza o economie durabilă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050, precum și valoarea cunoștințelor și a expertizei generaționale și istorice în domeniul silviculturii și al gestionării durabile a pădurilor;

11.  recunoaște complexitatea evaluării stării pădurilor, precum și disponibilitatea, diversitatea și calitatea inegală a datelor și subliniază, prin urmare, că este necesar un dialog politic și științific continuu și mai multă finanțare la toate nivelurile, începând cu consultările cu statele membre și, în special, cu administratorii și proprietarii pădurilor, pentru a îmbunătăți colectarea datelor privind starea pădurilor și, atunci când este cazul, armonizarea datelor; subliniază necesitatea de a lua în considerare, de asemenea, mijloacele financiare și resursele umane, în special pentru a putea identifica din timp utilizările eficiente ale pădurilor din punctul de vedere al resurselor și limitele de utilizare a pădurilor;

12.  subliniază că, deși se axează pe pădurile din UE, strategia și punerea sa în aplicare trebuie să fie coerente cu activitatea desfășurată la nivel paneuropean de Forest Europe și de organizații internaționale precum FAO și trebuie să țină seama de opiniile grupurilor de experți și de activitatea desfășurată la nivelul statelor membre; subliniază că strategia și punerea sa în aplicare ar trebui să evite duplicarea muncii și creșterea sarcinii administrative; de asemenea, consideră că, în lumina angajamentului ferm al UE de a proteja biodiversitatea și absorbanții de carbon și de a promova o aprovizionare durabilă cu resurse și o producție și o utilizare durabilă a acestora pe plan mondial, astfel cum se subliniază în propunerea Comisiei de regulament privind produsele care nu implică defrișări, strategia ar trebui pusă în aplicare astfel încât să servească drept model de bune practici, recunoscând varietatea situațiilor inițiale, și să încurajeze abordări similare și în alte regiuni;

13.  subliniază că, pentru realizarea diferitelor obiective ale strategiei, punerea în aplicare a acesteia trebuie să fie adecvată scopului la nivel regional și local, acordând atenție efectelor socioeconomice pe care le poate genera, inclusiv prin adaptarea punerii în aplicare la condițiile și experiențele locale și la uzurile și cunoștințele tradiționale, ținând seama de înțelegerea științifică actuală, și prin dotarea părților interesate cu competențele necesare; observă că aceasta trebuie să se bazeze pe recunoașterea deplină a drepturilor de proprietate, pe un sector forestier viabil din punct de vedere economic, ecologic și social și pe principiul „poluatorul plătește” ca elemente-cheie pentru furnizarea diferitelor servicii forestiere și îmbunătățirea rezilienței;

14.  invită Comisia să furnizeze o evaluare cuprinzătoare a impactului strategiei pentru a identifica implicațiile pentru condițiile de piață, zonele rurale, precum și diferitele nevoi de finanțare, inclusiv pentru cercetare și inovare, dezvoltarea competențelor, infrastructură, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și îmbunătățirea biodiversității;

Promovarea unei multifuncționalități echilibrate

15.  recunoaște rolul-cheie al pădurilor și al întregului lanț valoric forestier în protejarea climei și a biodiversității și în atenuarea schimbărilor climatice pentru a contribui la realizarea, până cel târziu în 2050, a unei economii durabile și neutre din punct de vedere climatic; subliniază că rolul multifuncțional al pădurilor cuprinde mai multe servicii ecosistemice și funcții socioeconomice, cum ar fi conservarea și îmbunătățirea biodiversității și a solurilor, atenuarea schimbărilor climatice, sechestrarea și stocarea carbonului din atmosferă, prevenirea degradării terenurilor, furnizarea de materii prime regenerabile și bazate pe natură și de produse medicale, comestibile și culinare, precum și activități economice neextractive, inclusiv ecoturismul durabil, toate acestea conducând la crearea de locuri de muncă și la creștere economică în zonele rurale și urbane, contracarând depopularea zonelor rurale, contribuind la furnizarea de apă și aer curat, la protecția împotriva pericolelor naturale și oferind beneficii recreative, de sănătate, estetice și culturale; subliniază că punerea în aplicare a strategiei trebuie să asigure furnizarea echilibrată a tuturor serviciilor și să mențină și să încurajeze competitivitatea și inovarea; subliniază că furnizarea cu succes a serviciilor presupune o gestionare activă durabilă;

16.  consideră că principiul-cheie pentru echilibrarea multiplelor funcții forestiere și pentru definirea obiectivelor și măsurilor în vederea furnizării tuturor serviciilor ecosistemice ar trebui să fie urmărirea maximizării sinergiilor și a reducerii la minimum a compromisurilor pe baza unor informații bazate pe dovezi;

17.  subliniază că pădurile contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin sechestrarea carbonului, stocarea carbonului și înlocuirea sustenabilă cu lemn și produse din lemn a combustibililor fosili, a produselor, materialelor și surselor de energie pe bază de materii fosile și a altor produse cu amprente de mediu și de carbon mari; subliniază că lemnul este singura resursă naturală regenerabilă semnificativă care are potențialul de a înlocui unele materiale foarte mari consumatoare de energie, cum ar fi cimentul și materialele plastice, și va face obiectul unei cereri mai mari în viitor; ia act de faptul că strategia se axează în special pe stocarea în sectorul construcțiilor și consideră că punerea sa în aplicare ar trebui să sprijine în mod clar o utilizare mai largă a diferitelor opțiuni de înlocuitori pe bază de lemn și să se bazeze pe evaluări solide și bazate pe date științifice ale ciclului de viață, în conformitate cu obiectivele UE în materie de mediu și cu obiectivele strategiei în domeniul bioeconomiei și ale strategiei industriale, pentru a debloca întregul potențial al produselor forestiere de a consolida economia circulară și de a contribui la combaterea schimbărilor climatice, precum și pentru a realiza o economie bazată pe combustibili care nu sunt fosili; subliniază rolul cercetării privind înlocuirea materialelor pe bază de combustibili fosili și a combustibililor fosili; subliniază necesitatea de a reduce consumul UE în general și salută stabilirea unei metodologii de cuantificare a beneficiilor pentru climă ale construcțiilor de lemn;

18.  subliniază că importanța considerabilă a unui sol forestier sănătos și fertil nu ar trebui trecută cu vederea, deoarece acesta este indispensabil pentru menținerea vieții, creșterea productivității pădurilor(29), stocarea carbonului și protejarea rețelei fungice subterane vitale care le permite arborilor să partajeze resurse precum nutrienți și apă sau semnale de apărare, asigurând o rezistență sporită împotriva dăunătorilor și bolilor și chiar a secetei și a evenimentelor meteorologice extreme(30),(31),(32), care ar putea crește în intensitate și frecvență ca urmare a schimbărilor climatice;

19.  subliniază că, pentru ca produsele pe bază de lemn să contribuie optim la atenuarea schimbărilor climatice și la o economie circulară, este nevoie ca ele să fie utilizate cât se poate de eficient și de sustenabil; este de opinie că preluarea lemnului trebuie încadrată de limitele de sustenabilitate și că principiul utilizării în cascadă(33) reprezintă un bun exemplu de utilizare eficientă, însă nu dacă este utilizat doar ca o abordare statică, și trebuie așadar adaptat periodic astfel încât să reflecte utilizările inovatoare, de exemplu în construcții, textile, substanțe biochimice, aplicații medicale și materiale pentru baterii; subliniază că resursele pe bază de lemn trebuie utilizate cât mai eficient posibil, cu decizii economice și operaționale care să țină seama de particularitățile naționale, și subliniază că o piață funcțională și nedenaturată poate stimula utilizarea eficientă și durabilă a resurselor pe bază de lemn, împreună cu măsuri adecvate pentru a asigura protecția mediului;

20.  subliniază importanța unei aprovizionări fiabile și sustenabile cu lemn, produse pe bază de lemn și biomasă forestieră pentru a atinge obiectivele UE în materie de durabilitate, inclusiv obiectivul de neutralitate a emisiilor de carbon până în 2050 și de creștere verde și obiectivul privind ocuparea locurilor de muncă al Pactului verde; remarcă că, conform estimărilor, cererea va continua să crească(34) și că utilizarea durabilă a lemnului produs la nivel local ar trebui încurajată pentru a satisface această cerere; este de opinie că o mare parte a sectorului forestier al UE furnizează materii prime obținute într-un mod foarte sustenabil; invită Comisia să ia în considerare efectele de scurgere și de înlocuire a materiilor prime neregenerabile și efectele asupra competitivității sectorului forestier și a industriilor forestiere, precum și să monitorizeze eventualele efecte asupra disponibilității lemnului în urma punerii în aplicare a măsurilor din cadrul strategiei;

21.  subliniază că cererea tot mai mare de lemn ca materie primă, în special lemnul destinat utilizării ca sursă de energie, creează provocări majore în contextul crizelor politice, cum ar fi războiul din Ucraina, și impune necesitatea unei monitorizări continue a resurselor forestiere interne pentru a evalua eventualele penurii; invită Comisia și statele membre să evalueze dependențele de importurile de lemn din Rusia în lumina sancțiunilor legitime impuse drept consecință a invaziei Ucrainei de către Rusia și să elaboreze strategii durabile pentru a atenua efectele întreruperilor aprovizionării, atunci când este necesar, evitând în același timp la nivelul UE conversia terenurilor agricole adecvate producției de alimente; subliniază importanța crucială a securității aprovizionării și a producției proprii de materii prime a UE, în contextul mai larg al obiectivelor Pactului verde; subliniază că, în anumite circumstanțe, neglijarea pădurilor poate duce la pierderea locurilor de muncă în zonele rurale și la creșterea dependenței de importurile de produse forestiere din părți ale lumii în care gestionarea pădurilor este mai puțin sustenabilă;

22.  reamintește că 2,1 milioane de persoane lucrează în sectorul forestier, în timp ce lanțul valoric forestier extins asigură 4 milioane de locuri de muncă în economia verde, fără a ține seama de activitățile de vânzare cu amănuntul și de activitățile care nu implică prelucrarea lemnului, cum ar fi activitățile de agrement legate de păduri și lucrările științifice privind pădurile; constată că ocuparea forței de muncă în sectorul forestier a scăzut cu 33 % între 2000 și 2015, în principal ca urmare a creșterii mecanizării, în paralel cu creșterea recoltării lemnului; subliniază rolul important pe care îl joacă pădurile în crearea de locuri de muncă verzi în zonele rurale și de munte; ia act de faptul că produsele forestiere nelemnoase, cum ar fi diverse alimente, medicamente și soluții naturale pentru materialele de bază, joacă un rol important ca sursă de venit, având o valoare estimată la aproximativ 4 miliarde EUR în 2015(35), și sunt adânc înrădăcinate în tradițiile regionale; invită Comisia și statele membre să evalueze impacturile economice ale unei abordări mai apropiate de natură, inclusiv asupra locurilor de muncă directe și indirecte;

23.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze și să evalueze efectele unei schimbări a echilibrului funcțiilor forestiere asupra situației generale a ocupării forței de muncă și a profitabilității sectorului local al lemnului, în special în zonele rurale și de munte, precum și în părțile din aval ale industriilor de prelucrare a lemnului, și subliniază necesitatea de a menține sau de a îmbunătăți atractivitatea ocupării forței de muncă în acest sector, precum și siguranța la locul de muncă atunci când se iau în considerare modificări ale practicilor de gestionare;

24.  recunoaște că există mai multe beneficii conexe asociate reîmpăduririi și împăduririi, cum ar fi filtrarea apei, o mai mare disponibilitate a apei, atenuarea secetei, controlul inundațiilor, evitarea sedimentării, crearea de habitate sălbatice, creșterea faunei din sol, precum și îmbunătățirea fertilității solului și a filtrării aerului; salută foaia de parcurs privind reîmpădurirea și împădurirea pentru plantarea a cel puțin trei miliarde de arbori suplimentari în UE până în 2030; subliniază că astfel de inițiative trebuie puse în aplicare în conformitate cu principii ecologice clare și trebuie să fie pe deplin compatibile cu obiectivul privind biodiversitatea, acordând prioritate refacerii ecosistemelor forestiere; reamintește că plantarea de arbori depinde de sprijinul părților interesate de la nivel local și de planificarea regională; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită plantării de arbori adecvați în zonele cu terenuri degradate și în cele afectate de deșertificare și reiterează importanța de a proteja pădurile primare și seculare; evidențiază că sporirea suprafeței de terenuri împădurite poate contribui în mod eficient la combaterea schimbărilor climatice și la regenerarea naturală a unor sisteme forestiere degradate, având ca efect, pe termen mediu și lung, dezvoltarea economică și socială și generarea de noi locuri de muncă; invită Comisia să includă în principiile sale de adiționalitate arborii plantați în cadrul noilor programe ecologice ale politicii agricole comune (PAC) și angajamentele în materie de mediu, climă și alte angajamente în materie de gestionare, precum și cele din cadrul planurilor naționale de redresare și reziliență, întrucât atât noua PAC, cât și Mecanismul de redresare și reziliență vor fi puse în aplicare după adoptarea Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030; subliniază că, întrucât terenurile reprezintă o resursă finită, ar trebui să se acorde prioritate plantării de copaci în pădurile existente, pe terenurile marginale și în zonele urbane, evitându-se conversia terenurilor agricole productive, în special în noile circumstanțe geopolitice, precum și conversia pășunilor și a pajiștilor naturale, deoarece nu conduce la schimbări semnificative în carbonul organic din sol(36); ia act de posibilitatea dezvoltării pădurilor urbane în acest domeniu; reamintește însă că reîmpădurirea și împădurirea pot implica, de asemenea, compromisuri pentru biodiversitate, de exemplu în ceea ce privește pajiștile diversificate din punct de vedere biologic;

Protecție, refacere, reîmpădurire, împădurire și gestionare durabilă

25.  subliniază rolul plurivalent al pădurilor și importanța unor ecosisteme forestiere sănătoase, reziliente din punct de vedere ecologic, care să ofere societății o multitudine de servicii, cum ar fi conservarea biodiversității și furnizarea de materii prime regenerabile, contribuind la crearea de locuri de muncă și la stimularea creșterii economice în zonele rurale; subliniază că politicile care îmbunătățesc protecția și refacerea biodiversității vor contribui la combaterea schimbărilor climatice; solicită o gestionare durabilă a pădurilor la punerea în aplicare a obiectivelor climatice, aceasta fiind esențială pentru reducerea defrișărilor și a degradării pădurilor, și insistă că păstrarea biodiversității și protecția și conservarea habitatelor ar trebui să fie incluse în gestionarea durabilă a pădurilor;

26.  subliniază că este important ca UE să promoveze păstrarea, conservarea și refacerea ecosistemelor forestiere, ținând seama de viitoarea legislație a UE privind refacerea naturii și îmbunătățind reziliența acestora, sprijinind totodată dezvoltarea unui sector forestier viabil din punct de vedere economic și dinamic, precum și a comunităților locale; solicită o viziune pe termen lung de protejare și refacere a pădurilor din Europa;

27.  ia act de anunțul Comisiei privind elaborarea unor indicatori și valori-prag suplimentare pentru gestionarea durabilă a pădurilor, a căror implementare la nivel național și regional de către statele membre continuă să se facă pe bază voluntară; consideră că acești indicatori și aceste valori-prag ar trebui să ne ajute să înțelegem dacă o pădure este gestionată în mod sustenabil sau nu, la nivel de arboret sau cel puțin la nivelul peisajelor, și să stabilim care eforturi de refacere au avut succes; invită Comisia să elaboreze indicatori și valori-prag bazate pe dovezi pentru a completa cadrul de gestionare durabilă a pădurilor, în special în ceea ce privește elaborarea unor criterii clare privind sănătatea ecosistemelor, biodiversitatea și schimbările climatice, cu scopul de a le transforma într-un instrument eficient de îmbunătățire a sustenabilității pădurilor din UE și de a se asigura că gestionarea pădurilor contribuie la obiectivele UE în materie de climă și biodiversitate; consideră că acești indicatori și aceste valori-prag suplimentare constituie instrumente esențiale de protejare și refacere a biodiversității, precum și de atenuare a schimbărilor climatice și adaptare în sectorul forestier; subliniază că, în cadrul procesului paneuropean Forest Europe, a fost convenită o definiție a gestionării durabile a pădurilor și aceasta a fost inclusă în legislația națională și în sistemele voluntare, de exemplu în cele de certificare forestieră, din statele membre; prin urmare, subliniază necesitatea de a asigura coerența dintre activitatea Comisiei și activitatea Forest Europe și a FAO, de a evita orice suprapunere a eforturilor sau creșterea disproporționată a sarcinii administrative, precum și de a colabora cu autoritățile competente naționale și regionale, cu administratorii de păduri publici și privați și cu proprietarii de păduri, dar și cu alte părți interesate relevante, pentru a asigura că indicatorii și intervalele de valori pot fi aplicate la nivel local și regional, în condiții biogeografice specifice; subliniază că Forest Europe a început să lucreze la revizuirea definiției gestionării durabile a pădurilor și a instrumentelor acesteia; invită statele membre să își continue eforturile pentru a pune în aplicare în mod corespunzător legislația și strategiile naționale referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor și să le adapteze la circumstanțele lor naționale, regionale și locale; invită statele membre să transpună și să pună în aplicare în mod corespunzător legislația UE și obiectivele obligatorii privind pădurile și invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare și respectarea directivelor privind păsările și habitatele, inclusiv Natura 2000;

28.  evidențiază că presiunea exercitată asupra pădurilor de dăunători, boli și paraziți, dezastre naturale, un echilibru modificat al apei, creșterea temperaturilor medii și alte perturbări este intensificată din ce în ce mai mult de schimbările climatice și că întărirea capacității de adaptare și a rezilienței ecosistemelor forestiere printr-o gestionare activă sustenabilă este o chestiune urgentă; ia act de impactul economic al acestor perturbări asupra sectorului forestier în ansamblu; ia act de faptul că utilizarea pe scară mai largă a practicilor de gestionare și a tehnologiilor inovatoare durabile în refacerea pădurilor, împădurire și reîmpădurire poate contribui la consolidarea rezilienței și la sporirea biodiversității; invită Comisia să colecteze și să difuzeze cunoștințe în rândul statelor membre cu privire la modul de adaptare a pădurilor la schimbările climatice actuale și preconizate, în conformitate cu noua strategie de adaptare a UE și cu strategia în domeniul biodiversității; ia act de faptul că gestionarea durabilă a pădurilor, ca concept dinamic, constă într-o gamă largă de acțiuni și practici de adaptare, dintre care multe pot avea un rol esențial în potențialul pădurilor de atenuare a schimbărilor climatice, și oferă măsuri pentru introducerea unor specii europene și a unor proveniențe mai bine adaptate, întărirea contribuției pădurilor la ciclul apei, tăierea sanitară pentru a limita dăunătorii, agenții patogeni și speciile invazive, prevenirea incendiilor forestiere și menținerea funcțiilor de protecție, printre altele, susținând, în același timp, rolurile multifuncționale ale pădurilor; evidențiază că pentru a cultiva păduri mai mari, reziliente și diversificate este nevoie de acces la resurse genetice; subliniază importanța sprijinirii bazinelor genetice naționale de răsaduri pentru a oferi inițiativelor locale și regionale de reîmpădurire și împădurire un număr suficient de specii indigene de arbori; subliniază rolul important al regenerării naturale pentru viitorul pădurilor, deoarece poate favoriza dezvoltarea nestânjenită a rădăcinilor, o mai bună vitalitate și stabilitate ale arborilor și costuri mai reduse de plantare, remarcând totodată că regenerarea naturală nu este întotdeauna posibilă din cauza condițiilor specifice din păduri; subliniază că diversitatea pădurilor și a condițiilor climatice din UE impun practici diferențiate de gestionare durabilă a pădurilor, care ar trebui să fie apoi dezvoltate la nivel național, regional și local, pornind de la o bază comună solidă;

29.  constată cu mare îngrijorare că incendiile forestiere la scară largă și mai intense devin o provocare din ce în ce mai mare în întreaga Uniune Europeană și, în special, că perioada incendiilor din 2021 din UE a fost fără precedent, întrucât aproximativ 0,5 milioane de hectare au fost distruse de incendii, mai ales în regiunile Europei care se confruntă cu cele mai mari creșteri ale temperaturii medii, cum ar fi Mediterana; subliniază că incendiile de mari proporții cresc în intensitate și frecvență la nivel mondial; reamintește că un peisaj divers, cu păduri diverse, oferă un paravan sau o barieră naturală mai mare împotriva incendiilor forestiere de mare amploare și necontrolabile; subliniază că refacerea pădurilor diversificate ar ajuta la prevenirea și controlarea incendiilor; subliniază necesitatea de a dispune de mai multe resurse pentru o gestionare a incendiilor bazată pe date științifice și pentru dezvoltarea acesteia, dar și de sprijin pentru consolidarea capacităților prin intermediul serviciilor de consiliere, cu scopul de a combate efectele schimbărilor climatice în păduri; invită Comisia și statele membre să promoveze și să utilizeze mai bine conceptul de gestionare integrată a incendiilor și observă că acest lucru ar putea necesita o mai bună capacitate de reglementare în statele membre, consolidarea serviciilor publice, precum și sprijin specific și o cooperare sporită pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre; subliniază importanța dezvoltării în continuare și a utilizării depline a mecanismului de protecție civilă al UE în ceea ce privește incendiile forestiere și alte dezastre naturale; invită Comisia să colecteze și să difuzeze cunoștințe în rândul statelor membre cu privire la modul de adaptare a pădurilor la schimbările climatice actuale și preconizate, în conformitate cu noua strategie de adaptare a UE; invită Comisia să creeze evaluări ale riscurilor de incendii forestiere și hărți, pe baza unor produse Copernicus îmbunătățite, a inteligenței artificiale și a altor date obținute prin teledetecție, pentru a sprijini acțiunile preventive;

30.  subliniază că niveluri diferite de protecție fac parte din setul de instrumente pentru gestionarea durabilă a pădurilor; subliniază că, în multe cazuri, chiar și protecția pădurilor mai necesită anumite forme de intervenție, de exemplu pentru a aborda pericolele naturale sau nevoile de adaptare; constată că pădurile de vârste diferite, cu mai multe specii, care au o acoperire continuă sunt mai reziliente la impactul schimbărilor climatice, cum ar fi incendiile, secetele și fenomenele meteorologice nespecifice sezonului respectiv, inclusiv ca parte a gestionării durabile a pădurilor, și, ca atare, sunt o investiție importantă pentru viitor; insistă asupra faptului că monoculturile, care sunt mai puțin reziliente la dăunători și boli, precum și la secetă, vânt, furtuni și incendii, nu ar trebui să fie sprijinite din fondurile UE;

31.  recunoaște că nu toate practicile de gestionare contribuie la sechestrarea carbonului în păduri, dar subliniază că practicile și practicienii se pot adapta și moderniza pentru a echilibra cel mai bine compromisurile, a-și optimiza abordarea în vederea atingerii unor obiective multiple și a crea sinergii cu obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și cu multele alte funcții ale pădurilor; subliniază, în acest context, că trebuie să se aibă în vedere compromisuri și sinergii între cererea de lemn și așteptările că pădurile vor acționa ca absorbanți de carbon și vor fi habitate pentru floră și faună; invită în acest context Comisia și serviciile sale să lucreze strategic pentru a asigura coerența în orice activitate legată de silvicultură și pentru a îmbunătăți gestionarea durabilă a pădurilor, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității; subliniază că anumite practici de gestionare, în special scoaterea temporară, pe bază voluntară, a terenurilor din circuitul agricol, pot contribui la refacerea pădurilor și pot avea un impact pozitiv asupra sechestrării carbonului, a biodiversității și a stării ecologice; ia act de faptul că pădurile pot avea niveluri ale biodiversității și capacități de sechestrare și stocare a carbonului foarte diferite, în funcție de administrare, de echipamentele folosite, de intensitatea și de frecvența tăierilor, de starea solului, de gradul de infestare cu paraziți și de gravitatea bolilor, vârsta arboretelor etc.; pune în evidență că unele păduri eliberează în prezent mai mult dioxid de carbon decât absorb; remarcă faptul că pădurile nu ar trebui considerate exclusiv ca absorbanți de CO2 și ca o soluție la faptul că alte sectoare nu își reduc emisiile;

32.  salută cooperarea susținută dintre Comisie și statele membre privind orientările voluntare pentru o silvicultură „mai aproape de natură” ale Grupului de lucru pentru păduri și natură; consideră că, pentru a asigura valoare adăugată, orientările privind acest concept ar trebui să respecte pe deplin principiul subsidiarității și ar trebui să includă o gamă largă de instrumente și practici durabile de gestionare a pădurilor orientate spre rezultate, fundamentate științific, ținând seama în special de nevoile de la nivel local și regional, cu scopul de a le oferi administratorilor și proprietarilor de păduri instrumentele și stimulentele financiare relevante pentru a îmbunătăți legăturile și cooperarea astfel încât protecția biodiversității să fie mai bine integrată în practici de gestionare îmbunătățite care, în același timp, vizează furnizarea altor servicii și produse ecosistemice, așa cum a demonstrat rețeaua Integrate; evidențiază că pădurile din Uniune au caracteristici foarte diferite și, prin urmare, este nevoie de politici și metode de gestiune diferite, pornind de la o bază comună solidă;

33.  scoate în evidență importanța pădurilor primare și seculare, care conțin o biodiversitate bogată și oferă o mare varietate de microhabitate esențiale pentru susținerea unor niveluri ridicate de biodiversitate, și rolul lor esențial pentru protejarea biodiversității, sechestrarea și stocarea carbonului și alimentarea cu apă dulce; solicită din nou ca toate pădurile seculare și primare rămase să fie strict protejate, în conformitate cu Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030; insistă că trebuie asigurată, de asemenea, protecția zonelor-tampon adiacente pădurilor primare și seculare, pentru a sprijini dezvoltarea de proprietăți forestiere seculare; subliniază că extinderea protecției adecvate la zonele-tampon va îmbunătăți conectivitatea habitatelor cu valoare ecologică ridicată, ceea ce va contribui în mod semnificativ la conservare și la atenuarea efectelor negative ale fragmentării; recunoaște că aproape toate pădurile primare au fost pierdute și își exprimă îngrijorarea cu privire la exploatarea forestieră ilegală în unele state membre din UE; ia act de diferitele definiții ale pădurilor primare și seculare stabilite la nivel internațional și subliniază că, înainte de orice alte eforturi de desemnare, statele membre, proprietarii și administratorii de păduri și alte părți interesate trebuie să ajungă de comun acord la un set de definiții a ceea ce constituie păduri primare și seculare, pornind de la definițiile existente; regretă că orientările privind definirea pădurilor seculare și primare nu au fost adoptate de Comisie în 2021, astfel cum se indică în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, însă salută lucrările în curs ale Grupului de lucru pentru păduri și natură în legătură cu aceste definiții; subliniază necesitatea de a lua în considerare un set divers și cuprinzător de atribute, de a asigura flexibilitate pentru a ține seama de condițiile specifice ale unor regiuni biogeografice și tipuri de păduri și de a face o distincție clară între pădurile seculare și arboretele mai vechi gestionate prin rotație îndelungată; subliniază că aceste definiții trebuie să fie convenite de urgență, trebuie să se bazeze pe principii ecologice și trebuie să țină cont de diversitatea pădurilor europene, a proprietarilor, a tradițiilor de gestionare, a tipurilor de natură și a zonelor climatice în schimbare, dar și să evite cerințe disproporționate de gestionare în cazul pădurilor și al zonelor împădurite adiacente și să permită măsuri de gestionare legate de aspecte precum prevenirea dezastrelor; atrage atenția asupra rolului stimulentelor financiare în dezvoltarea voluntară, în viitor, a anumitor păduri seculare pe terenuri scoase temporar din circuitul agricol; subliniază că pădurile primare și seculare sunt distribuite inegal în UE, 90 % dintre ele fiind situate în doar patru state membre(37);

34.  salută faptul că orientările Comisiei privind noile zone protejate recunosc necesitatea anumitor activități în curs, de exemplu gestionarea ungulatelor prin vânătoare pentru a proteja o gamă largă de tipuri de habitate forestiere;

35.  reamintește deficitul semnificativ în ceea ce privește cartografierea pădurilor primare și seculare și evidențiază necesitatea urgentă de a finaliza cadrul pentru a asigura o cartografiere cuprinzătoare și armonizată, bazată pe definiții și criterii operaționale clare; invită Comisia să recunoască activitatea desfășurată până în prezent pentru a identifica, cartografia și evalua aceste păduri în unele state membre și pentru a încuraja schimbul de bune practici și de cunoștințe; face din nou apel la Comisie și la statele membre să armonizeze datele existente, să completeze informațiile lacunare referitoare la amplasarea pădurilor primare și seculare și să creeze o bază de date cu toate siturile care ar putea întruni criteriile necesare pentru a fi considerate păduri primare și seculare; în acest context, invită Comisia și statele membre să creeze o bază de date transparentă și ușor de accesat cu toate siturile potențiale care îndeplinesc criteriile pentru a fi clasificate drept păduri seculare și primare;

36.  ia act de activitatea Comisiei de elaborare a unor orientări privind împădurirea și reîmpădurirea favorabilă biodiversității; subliniază că ar trebui să se pună accentul mai ales pe acele state membre în care împădurirea este redusă și, atunci când este cazul și nu se periclitează obiectivele în materie de biodiversitate, pe terenurile marginale și alte terenuri care nu sunt adecvate pentru producția de alimente, situate în apropierea zonelor urbane și periurbane, precum și în zone montane, și pe sprijinirea dezvoltării unor păduri reziliente, mixte și sănătoase; subliniază că definițiile și orientările privind împădurirea favorabilă biodiversității trebuie să se bazeze pe date științifice, să țină cont de diversitatea pădurilor europene, a tipurilor de proprietate, a tradițiilor de gestionare și a tipurilor de natură, precum și de zonele climatice în schimbare, și să fie stabilite în strânsă cooperare cu statele membre și cu părțile interesate relevante; insistă, de asemenea, că pentru împădurire nu ar trebui asanate zone umede sau turbării neasanate, iar în cazul terenurilor asanate de-a lungul timpului, nu ar trebui să se permită asanarea în continuare sau suplimentară; subliniază, în plus, atenția deosebită care trebuie acordată pentru a evita eroziunea în pădurile situate în zonele montane;

Crearea condițiilor care să permită pădurilor și administratorilor de păduri să contribuie la realizarea mai multor obiective

37.  ia act de faptul că PAC și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) sunt principalele surse de sprijin pentru măsurile din domeniul forestier, reprezentând 90 % din totalul finanțării UE în domeniul forestier; subliniază că în urma evaluării de către Comisie în 2017 a măsurilor forestiere s-a concluzionat că sprijinul pentru dezvoltarea rurală alocat pentru păduri a avut, în general, un efect pozitiv și ar putea contribui în mod semnificativ la obținerea de beneficii economice, de mediu și sociale(38); ia act de faptul că, între 2014 și 2020, statele membre au cheltuit doar 49 % din fondurile disponibile, că Comisia a identificat sarcina administrativă, atractivitatea insuficientă a primelor și lipsa serviciilor de consiliere ca motive ale ratei scăzute de utilizare și că acest lucru ar trebui luat în considerare la adaptarea noilor planuri strategice PAC; invită statele membre să elimine sarcina administrativă pentru a eficientiza utilizarea FEADR pentru măsuri în domeniul forestier; salută obiectivul Comisiei de a crește gradul de absorbție a fondurilor disponibile și subliniază necesitatea de a se asigura că finanțarea și subvențiile nu sprijină operațiuni care subminează furnizarea echilibrată a diferitelor servicii ecosistemice; subliniază necesitatea de a include măsuri care sunt concrete și suficient de atractive pentru a asigura asimilarea intervențiilor și a măsurilor care au scopul de a consolida gestionarea durabilă a pădurilor și rolul multifuncțional al pădurilor din UE în planurile strategice PAC, pentru a asigura că se acordă sprijin pentru inițiative legate de ecosistemele forestiere, în special pentru a reduce pierderea biodiversității în păduri, pentru a promova plantarea de specii de arbori native adecvate când acest lucru este propice pentru mediul specific, pentru a îmbunătăți gestionarea pădurilor și pentru a garanta că fondurile sunt utilizate în conformitate cu obiectivele de politică relevante; regretă faptul că Comisia nu urmărește cheltuielile din sectorul forestier în cadrul altor măsuri de dezvoltare rurală; subliniază că sprijinul pentru măsurile voluntare de conservare a naturii este în conformitate cu drepturile de proprietate și principiul subsidiarității;

38.  invită Comisia să găsească noi modalități de a face ca îmbinarea diferitelor fonduri să devină mai atractivă și mai ușor de pus în aplicare, reflectând și valorificând caracterul multifuncțional al pădurilor și al serviciilor ecosistemice forestiere, și să promoveze mai bine alte surse de finanțare ale UE, cum ar fi programul LIFE, Orizont Europa, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune și Mecanismul BEI de finanțare a capitalului natural; invită Comisia să evalueze consecvența diferitelor instrumente de finanțare din cadrul bugetului Uniunii și al instrumentului de redresare al UE, inclusiv a planurilor strategice naționale privind PAC, cu angajamentele și obiectivele prevăzute în Strategia UE pentru păduri și în Strategia UE privind biodiversitatea; invită Comisia să considere, de asemenea, eligibile în cadrul ajutorului pentru servicii de silvomediu și servicii climatice și conservarea pădurilor angajamentele legate de protecția și protecția strictă a pădurilor care decurg din Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și din Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030; invită Comisia să prelungească aceste angajamente pentru perioade mai mari de șapte ani, în special în cazul zonelor forestiere strict protejate;

39.  subliniază că sectorul forestier funcționează în principal, chiar mai mult decât sectorul agricol, ca sector bazat pe piață fără o dependență distinctă de subvenții, remarcând în același timp că finanțarea PAC trebuie să rămână orientată în principal către producția alimentară și asigurarea securității alimentare în Uniune; subliniază că punerea unui accent mai puternic pe alte servicii ecosistemice nu ar trebui să ducă la o dependență disproporționată și sprijină Comisia și statele membre să continue dezvoltarea plăților voluntare bazate pe piață pentru sistemele de servicii ecosistemice, cum ar fi sechestrarea carbonului, promovarea biodiversității, protecția solului, gospodărirea apei, colectarea de date și monitorizarea; subliniază importanța aplicării principiului adiționalității și a conceperii programelor într-un mod care să recunoască pe deplin activitatea pionierilor și a altor participanți, motivând totodată o gamă largă de proprietari de păduri; subliniază, de asemenea, că cerințele specifice ale programelor trebuie să țină seama de marea varietate de păduri și de diversele provocări și oportunități asociate acestora; ia act de faptul că disponibilitatea unor date fiabile privind serviciile ecosistemice este esențială pentru orice schemă de plată; salută comunicarea Comisiei privind agricultura carbonului(39) care vizează să stimuleze noi modele de afaceri din surse publice și private recompensând practicile de gestionare axate pe creșterea sechestrării în biomasa vie și în soluri în conformitate cu principiile ecologice; subliniază necesitatea unor inițiative privind agricultura carbonului bazate pe o metodologie științifică solidă, inclusiv posibilitatea unor abordări de neintervenție în conformitate cu Strategia în domeniul biodiversității; subliniază, în lumina acestei inițiative, că o gestionare durabilă activă a pădurilor este poate contribui atât la creșterea stocurilor de carbon, cât și la creșterea pădurilor; subliniază că eliminarea dioxidului de carbon prin silvicultură ar trebui să se axeze pe stimularea proprietarilor și a administratorilor de păduri să investească într-o gestionare durabilă activă a pădurilor și protecția acestora, acolo unde este nevoie, promovând regenerarea și o creștere mai rapidă; salută planul Comisiei de a propune un cadru de reglementare obligatoriu la nivelul UE pentru certificarea eliminării carbonului până la sfârșitul anului 2022, cu scopul de a cuantifica, raporta și certifica în mod corect eforturile de eliminare a carbonului și pentru a evita riscul prezentării de date eronate și al dezinformării ecologice;

40.  recunoaște rolul important al sistemelor de certificare existente, bazate pe piață, și contribuția acestora la adoptarea în mai mare măsură a gestionării durabile a pădurilor; constată că majoritatea acestor sisteme s-au dovedit a fi instrumente credibile și eficace pentru a încuraja utilizarea unor practici de gestionare durabilă a pădurilor în întreaga Europă; salută controlul constant din partea instituțiilor UE, care ajută la îmbunătățirea continuă; salută anunțul făcut de Comisie cu privire la elaborarea unui sistem voluntar de certificare „mai aproape de natură”; invită Comisia să se asigure că aceste inițiative îmbunătățesc ecosistemele forestiere, protejează biodiversitatea și asigură valoare adăugată prin practici de gestionare a pădurilor care protejează natura; încurajează Comisia să coopereze cu sistemele de certificare existente și dovedite și să învețe de la ele și să sprijine eforturile de îmbunătățire a sistemelor existente, inclusiv în ceea ce privește transparența pentru consumatori și ținând seama de cererea din partea consumatorilor; este de opinie că, pentru a crea valoare adăugată, certificarea voluntară „mai aproape de natură” trebuie să se bazeze pe un cadru obligatoriu clar și trebuie să ofere proprietarilor de păduri un supliment de preț adecvat pentru furnizarea de servicii ecosistemice, de exemplu prin introducerea unei etichete de calitate a UE cu orientări adaptate la nivel local privind silvicultura apropiată de natură, cu scopul de a promova practicile de gestionare cele mai favorabile biodiversității; invită Comisia ca, după încheierea lucrărilor privind definiția conceptului „mai aproape de natură”, să evalueze atât valoarea adăugată, cât și costurile pentru proprietarii de păduri ale unui astfel de sistem de certificare; ia act de faptul că certificarea voluntară este doar unul dintre pașii necesari pentru dezvoltarea unei gestionări mai durabile a pădurilor în UE;

41.  salută decizia Comisiei din 4 iunie 2021 privind acordarea de licențe pentru logoul Natura 2000(40); ia act de faptul că sistemul de etichetare Natura 2000 ar trebui să promoveze cele mai stricte standarde ecologice ale UE pentru protejarea celor mai vulnerabile tipuri de habitate și specii terestre; reamintește că rețeaua Natura 2000 acoperă aproximativ 18 % din suprafața de uscat a Uniunii; subliniază că statele membre ar trebui să se asigure că nu se realizează nicio activitate care provoacă daune sau perturbă speciile din habitatele desemnate ca făcând parte din Natura 2000; solicită obiective ambițioase în cadrul strategiei UE pentru păduri cu scopul de a menține și a reface valoarea ecologică a siturilor desemnate, ținând seama de cerințele sociale și culturale și de caracteristicile regionale și locale ale zonei; observă că eforturile de conservare din siturile Natura 2000 ar trebui să fie în deplină conformitate cu Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările și cu Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030; ia act de faptul că siturile Natura 2000 oferă publicului servicii ecosistemice valoroase; subliniază că logoul Natura 2000, aplicat pe orice bunuri sau servicii, ar trebui să însemne că aceste bunuri și servicii contribuie la obiectivele de conservare a sitului Natura 2000 din care provin;

42.  salută Planul de lucru strategic al UE privind eticheta ecologică a UE pentru perioada 2020-2024, publicat de Comisie; reamintește că eticheta ecologică a UE este o etichetă voluntară de excelență ecologică; observă că sistemul de etichetare ecologică promovează economia circulară a UE și contribuie la practici durabile de consum și producție; solicită standarde și monitorizare stricte, precum și promovarea utilizării sporite a etichetei ecologice în sectorul forestier al UE; subliniază importanța extinderii domeniului de aplicare al etichetei ecologice pentru produsele din lemn în vederea includerii nivelului de sustenabilitate a acestor produse; invită statele membre să încurajeze producătorii să sporească utilizarea etichetei Natura 2000 pentru produsele forestiere nelemnoase;

43.  evidențiază că pentru a îndeplini obiectivele în materie de biodiversitate și pentru a debloca întregul potențial al pădurilor de a contribui la obiectivele în materie de climă și economie circulară ale UE, este nevoie de mai multă cercetare, inovare și dezvoltare în domeniul gestionării durabile a pădurilor, în special adaptarea la schimbările climatice, și al alternativelor biologice la produsele pe bază de materii fosile și la alte produse cu o mare amprentă de carbon și ar trebui să se ofere stimulente pentru acestea; încurajează sprijinirea în continuare a inovațiilor sustenabile legate de lemn, cum ar fi textilele pe bază de lemn care au un potențial ridicat de înlocuire a fibrelor textile sintetice și a bumbacului și alte materiale pe bază de lemn care au primit o evaluare pozitivă din punct de vedere ecologic și climatic pentru întreg ciclul de viață; subliniază că, pentru a fi competitive, astfel de alternative biologice trebuie să le ofere consumatorilor produse la prețuri accesibile; ia act de faptul că ciclurile de dezvoltare din acest sector pot dura 10 ani sau mai mult și subliniază că un mediu de reglementare previzibil și stabil constituie o condiție prealabilă pentru atragerea investițiilor; subliniază că multe inovații din acest sector au o valoare adăugată ridicată și oferă locuri de muncă de înaltă calitate în zonele rurale, precum și în lanțul valoric al sectorului forestier și în bioindustriile conexe și subliniază rolul întreprinderilor mici și mijlocii în acest context;

44.  consideră că, pentru a îmbunătăți furnizarea coordonată de servicii forestiere ecologice, sociale, societale și economice, programele-cadru relevante ale UE, inclusiv Orizont Europa, programul LIFE, Parteneriatul european pentru inovare în domeniul agriculturii (PEI-AGRI), programul LEADER și Institutul European de Inovare și Tehnologie, trebuie să fie mai bine aliniate; salută propunerea Comisiei de a consolida cooperarea UE prin propunerea unui parteneriat de cercetare și inovare în domeniul forestier și invită Comisia să elaboreze programe cuprinzătoare axate pe păduri, care să implice diferite funcții și părți ale lanțului valoric din sectorul forestier și să includă laboratoare vii pentru a testa și a demonstra soluții la provocările-cheie, pe baza platformelor existente și dovedite, cum ar fi rețeaua Integrate, Platforma tehnologică europeană pentru sectorul forestier și Institutul Forestier European, și incluzând parteneri paneuropeni și internaționali;

45.  reamintește că 60 % din pădurile din UE se află în proprietate privată și că o mare parte a proprietarilor de păduri sunt mici proprietari; subliniază că, pentru a realiza obiectivele strategiei, punerea sa în aplicare trebuie să urmărească să le permită tuturor tipurilor de proprietari și administratori de păduri, în special micilor proprietari, să realizeze multiplele funcții ale pădurilor; recunoaște că proprietarii și administratorii de păduri au nevoie de multă flexibilitate în practicile lor de gestionare a pădurilor, pornind de la o bază comună solidă, astfel încât să poată furniza toate serviciile ecosistemice necesare, și invită Comisia și statele membre să se asigure că programele de sprijin, sistemele de plăți pentru servicii ecosistemice și finanțarea cercetării sunt atractive, inteligibile și ușor accesibile micilor proprietari;

46.  subliniază că disponibilitatea serviciilor de consiliere este un factor important pentru răspândirea practicilor de gestionare durabilă a pădurilor; încurajează statele membre să asigure disponibilitatea serviciilor de consiliere, acordând o atenție deosebită micilor proprietari;

47.  ia act de faptul că aproximativ 40 % din pădurile din UE sunt proprietate publică a administrațiilor locale și a guvernelor regionale sau naționale, în timp ce în unele state, proprietatea publică asupra pădurilor este mult mai ridicată, ajungând la o medie de 90 % în Europa de Sud-Est; subliniază că pădurile publice pot juca un rol esențial în conservarea ecosistemelor forestiere, în asigurarea protecției biodiversității, în atenuarea schimbărilor climatice, în consolidarea dezvoltării rurale și în furnizarea de bunuri și servicii bazate pe lemn și alte materiale decât lemnul și că agențiile forestiere de stat pot juca un rol important în a le oferi proprietarilor privați de păduri expertiza necesară în ceea ce privește silvicultura apropiată de natură și adaptarea la efectele schimbărilor climatice; solicită să se aloce mai multe resurse umane și financiare agențiilor forestiere de stat atunci când este necesar; invită în acest context statele membre să dea un exemplu de gestionare durabilă a pădurilor în propriile păduri aflate în proprietatea statului pentru binele public, în special în ceea ce privește aspectele de mediu, economice și sociale;

48.  salută comunicarea Comisiei intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE - Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040” și recunoașterea rolului pădurilor și al gestionării durabile a pădurilor în protejarea locurilor de muncă și a mijloacelor de subzistență decente în zonele rurale; subliniază importanța sectorului forestier și a industriilor lemnului ca furnizori de locuri de muncă în comunitățile rurale, precum și în zonele urbane, prin utilizări în aval; evidențiază importanța stimulării activităților economice bazate pe păduri, altele decât lemnul, pentru a diversifica economiile și locurile de muncă locale și pentru a inversa tendințele de depopulare din zonele rurale și îndepărtate; ia act cu mare îngrijorare de declinul constant al locurilor de muncă din sectorul forestier și al exploatării forestiere care, potrivit Eurostat, au înregistrat o scădere de 7 % între 2000 și 2019(41), precum și de numărul mare de accidente în acest sector(42); invită Comisia și statele membre să monitorizeze efectele măsurilor luate în cadrul strategiei asupra ocupării forței de muncă și a siguranței la locul de muncă, având în vedere evoluția practicilor de gestionare și faptul că opțiunile discutate merg adesea în paralel cu o intensitate (fizică) mai mare a muncii, care expune, de asemenea, lucrătorii la mai multe riscuri și necesită o formare profesională de bună calitate, precum și acordarea unor oportunități de perfecționare și recalificare; evidențiază cât este de important ca acest tip de muncă să devină atractiv și să existe, în acest scop, posibilități de a gestiona mai sustenabil pădurile; subliniază că este necesar, în acest sens, să se ia măsuri pentru a crește siguranța la locul de muncă și să se instruiască adecvat lucrătorii, precum și să se sprijine modernizarea echipamentelor și uneltelor folosite în silvicultură; invită statele membre să își evalueze serviciile de consiliere în acest sens și să le îmbunătățească dacă este necesar și să acorde prioritate formării profesionale continue de calitate superioară în sectorul construcțiilor ecologice și al comerțului cu cherestea; solicită din nou Comisiei să adopte inițiative, în colaborare cu producătorii de utilaje forestiere, pentru a realiza o mai bună proiectare ecologică a utilajelor forestiere, permițând combinarea unui nivel ridicat de protecție a lucrătorilor cu un impact minim asupra solurilor și a apelor din păduri;

49.  evidențiază că este important să se atragă în acest sector tineri și antreprenoare, mai ales în contextul tranziției digitale și verzi a activităților forestiere; subliniază, însă, că condițiile de muncă precare din sectorul forestier în unele părți ale Europei fac ca aceasta să nu fie o opțiune de carieră atractivă; subliniază necesitatea investițiilor în acest sector și în întregul lanț valoric, precum și a unui mediu favorabil în zonele rurale, inclusiv o infrastructură digitală, de transport și comunitară; consideră bine-venite propunerile Comisiei de a promova crearea unui parteneriat pentru competențe în cadrul Pactului privind competențele și de a folosi Fondul social european Plus pentru a colabora la oferirea mai multor posibilități de perfecționare și recalificare profesională în silvicultură, creând locuri de muncă de calitate și oferind lucrătorilor posibilități și condiții de muncă adecvate în bioeconomia bazată pe lemn, pentru ca aceasta să devină o opțiune de carieră mai atractivă;

Monitorizarea, raportarea și colectarea de date

50.  subliniază importanța unor date exacte, integrate, calitative, în timp util, comparabile și actualizate privind pădurile din Europa și ia act de inițiativa de propunere legislativă privind un cadru pentru observarea pădurilor, raportare și colectarea de date, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității; reamintește importanța datelor verificate, în special a celor colectate la nivel local, deoarece multe caracteristici ale pădurilor pot fi verificate doar la fața locului; subliniază că disponibilitatea pe scară largă, calitatea ridicată, transparența, exhaustivitatea și armonizarea datelor și a raportării sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei și consideră că pentru a aduce o reală valoare adăugată, cadrul trebuie să se bazeze pe mecanismele și procesele existente, cum ar fi inventarele forestiere naționale, Sistemul de informare privind pădurile din Europa, rețeaua ENFIN, Forest Europe și FAO, printr-o abordare ascendentă, astfel încât să se utilizeze optim expertiza și experiența care există în statele membre, și trebuie să fie elaborat în concordanță cu angajamentele convenite pe plan internațional și cu competențele aferente ale statelor membre, evitând totodată suprapunerea activităților, o sarcină administrativă excesivă și costurile excesive; subliniază că acest cadru ar trebui să includă mecanisme de evitare a erorilor de tipul dublei contabilizări; invită Comisia și statele membre să aloce finanțare și resurse umane adecvate pentru a sprijini operațional cadrul;

51.  consideră că, pentru a asigura disponibilitatea unor date fiabile, transparente și de înaltă calitate, noi abordări inovatoare precum tehnologiile de teledetecție trebuie verificate și combinate cu datele obținute prin monitorizarea la sol și trebuie interpretate în strânsă cooperare cu oameni de știință, precum și experți independenți și locali, inclusiv cu autoritățile competente și administratorii de păduri; crede că aceste abordări pot juca un rol și în sprijinirea echilibrării multifuncționalității pădurilor și în conceperea și schimbul de noi abordări și practici și ar trebui să includă mijloacele financiare necesare pentru a obține acces la date și pentru a contribui la obținerea lor; consideră că sinergia și complementaritatea dintre imaginile prin satelit și datele de poziționare și localizare pot deveni ajutoare esențiale pentru administratorii de păduri și organismele guvernamentale; reliefează că programul Copernicus trebuie să permită monitorizarea și evaluarea de la distanță a stării de sănătate a inventarelor forestiere, precum și descoperirea unor probleme precum tăierile ilegale de arbori și defrișările; salută faptul că, în cadrul Sistemului de informare privind pădurile din Europa, va fi consolidată monitorizarea existentă a efectelor climatice și a altor perturbări naturale sau antropice asupra pădurilor; subliniază rolul esențial pe care îl joacă datele de analiză în sprijinirea gestionării durabile a pădurilor și a protecției lor, inclusiv în prevenirea exploatării forestiere ilegale și în anticiparea și atenuarea efectelor perturbărilor naturale, cum ar fi furtunile, incendiile forestiere și dăunătorii;

52.  consideră că ar trebui să se folosească date Copernicus ca dovezi pentru a asigura că se respectă legea și a elabora politici prin certificarea datelor și a produselor de informare care decurg din acestea și cere să se facă certificarea datelor Copernicus, în contextul unei viitoare propuneri legislative privind un cadru pentru observarea pădurilor și raportarea și colectarea de date în domeniul forestier; evidențiază că aceste date certificate ar putea juca un rol esențial în monitorizarea diverselor fenomene (cum ar fi suprafața acoperită de păduri, tăierile ilegale de arbori, sănătatea pădurilor, caracterizarea arborilor, modelele de creștere și impactul incendiilor forestiere), precum și în chestiunile de monitorizare a conformității;

53.  ia act de ideea de a introduce planuri strategice pentru păduri în cadrul privind observarea pădurilor, raportarea și colectarea datelor; de asemenea, ia act de faptul că mai multe state membre dispun deja de strategii naționale pentru păduri, care nu pot fi evaluate în mod uniform de către Comisie, și că acestea ar trebui elaborate sau dezvoltate în continuare astfel încât să sprijine obiectivele Strategiei UE pentru păduri; subliniază că această propunere ar trebui să evite o creștere excesivă a sarcinii administrative și a costurilor; evidențiază că scopul exact și necesitatea unor astfel de planuri ar trebui clarificate și subliniază obligația de a respecta competența statelor membre în domeniul forestier; invită Comisia să se asigure că propunerea legislativă respectă pe deplin strategiile naționale existente la nivelul statelor membre și, după caz, la nivel local, subliniind faptul că planificarea strategică la nivelul UE ar trebui să se coreleze cu strategiile naționale existente și să evite contradicțiile cu acestea sau duplicarea lor; invită Comisia să analizeze cum ar putea fi folosit acest instrument pentru a ajuta mai ales statele membre care încă nu au strategii naționale;

Guvernanța și punerea în aplicare

54.  consideră că, date fiind contribuția multifuncțională a pădurilor la diverse obiective ale UE și diferitele niveluri administrative și grupuri de părți interesate implicate, elementele fundamentale ale punerii în aplicare a strategiei trebuie să fie cooperarea strânsă și schimbul de bune practici cu experții naționali și regionali, părțile interesate, în special proprietarii și administratorii de păduri publici și privați, oamenii de știință, sistemele de certificare și societatea civilă, inclusiv o reprezentare adecvată a popoarelor indigene din Europa și respectarea principiului subsidiarității; subliniază că guvernanța trebuie să țină seama de colaborarea UE și a statelor membre cu Forest Europe și pe plan internațional, inclusiv cu FAO, și că la punerea în aplicare a strategiei ar trebui să se urmărească să se creeze sinergii cu contribuția la angajamentele și cooperarea internațională, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea continuă a terminologiei și a definițiilor; reamintește importanța unei cooperări transfrontaliere pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a celor mai valoroase și mai amenințate specii și habitate din Europa; îndeamnă părțile interesate din domeniul mediului și al silviculturii să se adreseze unor segmente mai largi ale populației, prin diverse instrumente și programe educaționale;

55.  evidențiază importanța Comitetului forestier permanent ca forum care oferă expertiză amplă în domeniul forestier și pentru discutarea activităților din cadrul strategiei și a altor politici ale UE care au un impact asupra sectorului forestier; consideră că pentru a asigura coerența politicilor, Comisia ar trebui să intensifice dialogul dintre Comitetul forestier permanent și alte grupuri de experți, cum ar fi Grupul de lucru pentru păduri și natură, Grupul de dialog civil pentru păduri și lemnul de plută, care joacă un rol important în implicarea adecvată a părților interesate în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor UE în domeniul forestier, Grupul de coordonare pentru biodiversitate și subgrupul de lucru pentru păduri și natură din cadrul Natura, precum și Grupul de experți pentru industriile forestiere;

56.  recunoaște că punerea în aplicare a strategiei poate aduce schimbări sistemice importante în sectorul forestier, prin trecerea de la fluxurile de venituri bazate în principal pe lemn la unele mai complexe, bazate tot mai mult pe furnizarea altor servicii ecosistemice, și subliniază că trebuie monitorizate și înțelese consecințele acestora; ia act de faptul că numeroasele suprapuneri, uneori contradictorii, dintre politici și legislație și, în unele cazuri, obiective contradictorii au un impact asupra pădurilor și a sectorului forestier și ar putea duce la o fragmentare a legislației; subliniază că este important să se asigure coerența acestora; invită Comisia și statele membre să evalueze în permanență efectele cumulate ale diferitelor inițiative din cadrul strategiei, îmbinate cu cele ale altor acte legislative și politici pertinente ale UE, pentru a asigura coerența în orice activitate legată de silvicultură și pentru a îmbunătăți gestionarea durabilă a pădurilor, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității; evidențiază că, în cadrul acestor evaluări, trebuie să se analizeze amănunțit impactul regimului de protecție pentru pădurile primare și seculare asupra comunităților locale, în cooperare cu actorii locali, ținând seama de faptul că 90 % dintre acestea sunt situate în doar patru state membre(43); invită Comisia să informeze despre acest aspect în raportul său de punere în aplicare;

57.  este foarte îngrijorat de relatările privind exploatarea forestieră ilegală și schimbarea destinației terenurilor în unele state membre, inclusiv în pădurile de stat și zonele protejate, precum și în legătură cu procedurile aferente de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt în curs de desfășurare(44); subliniază că exploatarea forestieră ilegală poate avea efecte dificil sau imposibil de inversat, poate contribui la pierderea biodiversității, accelerarea schimbărilor climatice și pierderea resurselor naturale din păduri, pe care se bazează comunitățile forestiere, și poate duce la încălcări ale drepturilor omului; își exprimă profunda tristețe cu privire la comiterea de asasinate și de acte de violență împotriva personalului forestier, a jurnaliștilor și a activiștilor ca urmare a exploatării forestiere ilegale și se așteaptă ca statele membre să tragă la răspundere făptașii și să pună capăt oprimării pădurarilor; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare pe deplin și efectiv legislația națională și a UE relevantă, în special să definească exploatarea forestieră ilegală, să sporească monitorizarea atentă, să majoreze cheltuielile pentru asigurarea respectării legislației acolo unde este necesar, să combată corupția și să îmbunătățească guvernanța pădurilor și a terenurilor; subliniază importanța sporirii rolului autorităților competente ale statelor membre în combaterea exploatării forestiere ilegale, pe baza învățămintelor desprinse din punerea în aplicare și asigurarea respectării Regulamentului UE privind lemnul; ia act de faptul că tăierea arborilor cu încălcarea măsurilor de protecție a naturii, inclusiv a planurilor de gestionare Natura 2000 și a directivelor privind păsările, respectiv habitatele, poate constitui, de asemenea, exploatare forestieră ilegală; reliefează că exploatarea forestieră ilegală are un efecte negative majore asupra economiei, societății și mediului și provoacă pierderi de venituri comunităților locale; ia act de legătura dintre exploatarea forestieră ilegală și condițiile de viață precare; regretă că urmărirea de către Comisie a cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor durează foarte mult, existând un risc semnificativ ca exploatarea forestieră ilegală să continue și să fie prea târziu pentru a inversa și a repara daunele imense pe care le provoacă; invită Comisia și statele membre să ia măsuri urgente pentru a pune capăt exploatării forestiere ilegale și a înăspri controlul comerțului ilegal cu lemn, prin monitorizarea atentă și aplicarea reglementărilor existente și prin utilizarea tehnologiilor geospațiale și de teledetecție;

58.  invită Comisia să promoveze standardele și ambițiile UE pentru protejarea pădurilor la nivel internațional;

59.  solicită Comisiei să relanseze negocierile privind adoptarea unei convenții forestiere internaționale obligatorii din punct de vedere juridic, care să contribuie la gestionarea, conservarea și dezvoltarea sustenabilă a pădurilor, să prevadă funcții și utilizări multiple și complementare ale acestora, inclusiv măsuri de reîmpădurire, împădurire și conservare a pădurilor, ținând cont, în același timp, de nevoile sociale, economice, ecologice, culturale și spirituale ale generațiilor prezente și viitoare, recunoscând rolul vital al tuturor tipurilor de păduri în menținerea echilibrului și proceselor ecologice și în susținerea identității, a culturii și a drepturilor popoarelor indigene, ale comunităților acestora, ale altor comunități și ale locuitorilor pădurilor;

60.  invită Uniunea să respecte principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare și să asigure consecvența politicilor sale de dezvoltare, comerciale, agricole, energetice și climatice; recunoaște contribuțiile economice, sociale și de mediu pozitive ale industriei forestiere și solicită noi investiții în cercetare, în inovare și în progresul tehnologic;

61.  invită Comisia să promoveze clauze-oglindă pe piețele internaționale din domeniul bioeconomiei și să profite de parteneriatele paneuropene și internaționale și de acordurile comerciale externe pentru a promova obiectivele climatice ambițioase ale UE și exploatarea sustenabilă a pădurilor în afara UE;

o
o   o

62.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 395, 29.9.2021, p. 37. (2) JO C 346, 21.9.2016, p. 17. (3) JO L 243, 9.7.2021, p. 1. (4) JO L 156, 19.6.2018, p. 1. (5) JO L 328, 21.12.2018, p. 82. (6) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (7) JO L 60, 22.2.2021, p. 21. (8) JO L 189, 10.5.2022, p. 1. (9) JO C 152, 6.4.2022, p. 169. (10) Hotărârea Curții de Justiție din 17 aprilie 2018, Comisia Europeană/Republica Polonă, C-441/17, ECLI:EU:C:2018:255 [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Articolul 6 alineatele (1) și (3) – Articolul 12 alineatul (1) – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Articolele 4 și 5 – Situl Natura 2000 «Puszcza Białowieska» – Modificarea planului de gestionare forestieră – Creșterea volumului de lemn exploatabil – Plan sau proiect care nu este necesar în mod direct pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ acest sit – Evaluare corespunzătoare a efectelor asupra sitului – Atingere adusă integrității sitului – Punere în aplicare efectivă a măsurilor de conservare – Efecte asupra ariilor de reproducere și de odihnă ale speciilor protejate]. (11) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice. (12) Raportul nr. 5/2016 al Agenției Europene de Mediu intitulat „European Forest Ecosystems: State and Trends” (Ecosistemele forestiere europene: situație și tendințe). (13) Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 (JO L 156, 19.6.2018, p. 1). (14) Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 privind noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030 (COM(2021)0572). (15) În Europa în ansamblu, majoritatea exploatațiilor private sunt de maximum 10 ha – Forest Europe, State of Europe’s Forests 2020, 2020; în Germania, 50 % dintre pădurile în proprietate privată au o suprafață mai mică de 20 ha, https://www.bmel.de/SharedDocs/Downloads/DE/Broschueren/bundeswaldinventur3.pdf;jsessionid=972A5297B9463D98948E787D1AA78F19.live921?__blob=publicationFile&v=3; în Franța, aproximativ două treimi dintre proprietarii privați dețin suprafețe mai mici de 1 ha, https://franceboisforet.fr/wp-content/uploads/2021/04/Brochure_chiffresClesForetPrivee_2021_PageApage_BD.pdf; în Finlanda, aproximativ 45 % dintre proprietari dețin suprafețe mai mici de 10 ha, https://www.luke.fi/en/statistics/ownership-of-forest-land; În Letonia, 50 % dintre proprietari dețin suprafețe mai mici de 5 ha, https://www.zm.gov.lv/public/ck/files/MAF_parskats_Silava_privat_meza_apsaimn_monitorings.pdf (16) Science for Environment Policy, European Forests for biodiversity, Climate Change mitigation and adaptation, Future Brief 25, Unitatea de comunicare științifică, UWE Bristol, 2021, https://ec.europa.eu/environment/integration/research/newsalert/ (17) Agenția Europeană de Mediu, The European Environment — state and outlook 2020: knowledge for transition to a sustainable Europe, 11 mai 2020, p.83, https://www.eea.europa.eu/soer-2020/ (18) Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 privind noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030 (COM(2021)0572). (19) Centrul Comun de Cercetare, Cartografierea și evaluarea ecosistemelor și a serviciilor acestora: o evaluare a ecosistemului UE, 2020; pentru tendințele stării, a se vedea și Forest Europe, State of Europe’s Forests 2020, 2020. (20) Raportul Forest Europe din 2020 intitulat „Starea pădurilor Europei în 2020”. (21) Centrul Comun de Cercetare, Cartografierea și evaluarea ecosistemelor și a serviciilor acestora: o evaluare a ecosistemului UE, 2020; pentru tendințele situației, a se vedea și Forest Europe, State of Europe’s Forests 2020, 2020. (22) Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23). (23) Comisia Europeană, Direcția Generală Mediu, Study on certification and verification schemes in the forest sector and for wood-based products, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021, https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/afa5e0df-fb19-11eb-b520-01aa75ed71a1/language-en (24) Centrul Comun de Cercetare, Mapping and assessment of primary and old-growth forests in Europe, 2021. (25) https://www.wur.nl/en/research-results/research-institutes/environmental-research/show-wenr/does-the-eu-depend-on-russia-for-its-wood.htm (26) https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR21_21/SR_Forestry_RO.pdf (27) Forest Europe, State of Europe’s Forests 2020, 2020. (28) Science for Environment Policy, European Forests for biodiversity, Climate Change mitigation and adaptation, Future Brief 25, Unitatea de comunicare științifică, UWE Bristol, 2021, https://ec.europa.eu/environment/integration/research/newsalert/ (29) Comunicarea Comisiei din 17 noiembrie 2021 intitulată „Strategia UE privind solul pentru 2030 – Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă” (COM(2021)0699). (30) Pickles, B. J. și Simard, S. W., „Mycorrhizal Networks and Forest Resilience to Drought’, Mycorrhizal Mediation of Soil – Fertility, Structure, and Carbon Storage, Elsevier, Amsterdam, 2017, p. 319-339. (31) Gorzelak, M. A. et al., „Inter-plant communication through mycorrhizal networks mediates complex adaptive behaviour in plant communities”, AoB Plants, 2015. (32) Usman, M. et al., „Mycorrhizal Symbiosis for Better Adaptation of Trees to Abiotic Stress Caused by Climate Change in Temperate and Boreal Forests”, Frontiers in Forests and Global Change, 2021. (33) Comisia Europeană, Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri, Guidance on cascading use of biomass with selected good practice examples on woody biomass, Oficiul pentru Publicații, 2019. (34) Hetemäki, L., Palahí, M. and Nasi, R., Seeing the wood in the forests. Knowledge to Action 1, Institutul Forestier European, 2020; a se vedea și raportul WWF despre pădurile vii, capitolul 5, https://wwf.panda.org/discover/our_focus/forests_practice/forest_publications_news_and_reports/living_forests_report/ (35) În zona Forest Europe; a se vedea Forest Europe, State of Europe’s Forests 2020, 2020. (36) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 iulie 2021 intitulat „Angajamentul de a planta 3 miliarde de copaci până în 2030” (SWD(2021)0651). (37) Centrul Comun de Cercetare, Mapping and assessment of primary and old-growth forests in Europe, 2021. (38) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Forests,_forestry_and_logging#Employment_and_apparent_labour_productivity_in_forestry_and_logging (39) Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2021 privind cicluri durabile ale carbonului (COM(2021)0800). (40) JO C 229, 15.6.2021, p. 6. (41) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Forests,_forestry_and_logging#Employment_and_apparent_labour_productivity_in_forestry_and_logging (42) Forest Europe, „State of Europe’s Forests 2020” (Starea pădurilor din Europa în 2020), 2020. (43) Centrul Comun de Cercetare, Mapping and assessment of primary and old-growth forests in Europe, 2021. (44) Cinci proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs împotriva a patru state membre (cazurile 2016/2072, 2018/2208, 2018/4076, 2020/2033 și 2021/4029).

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 13 septembrie 2022 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la punerea la dispoziție pe piața Uniunii a anumitor produse de bază și produse asociate cu defrișările și degradarea pădurilor, precum și exportul acestora din Uniune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 (COM(2021)0706 – C9-0430/2021 – 2021/0366(COD))(1)

P9_TA(2022)0311 A9-0219/2022

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 1 (1)  Pădurile oferă o mare varietate de beneficii economice, sociale și de mediu, inclusiv lemn și produse forestiere nelemnoase, precum și servicii de mediu esențiale pentru umanitate, dat fiind că adăpostesc cea mai mare parte a biodiversității terestre a Pământului. Acestea mențin funcțiile ecosistemului, contribuie la protejarea sistemului climatic, furnizează aer curat și au un rol esențial în ceea ce privește purificarea apelor și a solurilor, precum și retenția de apă. În plus, pădurile asigură subzistența și veniturile pentru aproximativ o treime din populația lumii, iar distrugerea lor are consecințe grave asupra mijloacelor de trai ale persoanelor cele mai vulnerabile, inclusiv ale populațiilor indigene și comunităților locale care depind în foarte mare măsură de ecosistemele forestiere.18 În plus, defrișările și degradarea pădurilor reduc nivelul absorbanților esențiali de carbon și sporesc probabilitatea ca noi boli să se răspândească de la animale la oameni. (1)  Pădurile oferă o mare varietate de beneficii economice, sociale și de mediu, inclusiv lemn și produse forestiere nelemnoase, precum și servicii de mediu esențiale pentru umanitate, dat fiind că adăpostesc cea mai mare parte a biodiversității terestre a Pământului. Acestea mențin funcțiile ecosistemului, contribuie la protejarea sistemului climatic, furnizează aer curat și au un rol esențial în ceea ce privește purificarea apelor și a solurilor, precum și retenția de apă și reîncărcarea cu apă, în timp ce peste un sfert din medicamentele moderne provin din plante forestiere tropicale. Zonele forestiere mari reprezintă o sursă de umiditate și contribuie la prevenirea deșertificării regiunilor continentale. În plus, pădurile asigură subzistența și veniturile pentru aproximativ o treime din populația lumii, iar distrugerea lor are consecințe grave asupra mijloacelor de trai ale persoanelor cele mai vulnerabile, inclusiv ale populațiilor indigene și comunităților locale care depind în foarte mare măsură de ecosistemele forestiere. În plus, defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor reduc nivelul absorbanților esențiali de carbon. Defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor sporesc și numărul contactelor dintre animalele sălbatice, animalele de fermă și oameni, mărind astfel probabilitatea răspândirii unor noi boli și a riscurilor de noi epidemii și pandemii. __________________ __________________ 18 Comunicarea Comisiei din 27 iulie 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, COM(2019) 352. 18 Comunicarea Comisiei din 27 iulie 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, COM(2019) 352. Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 2 (2)  Defrișările și degradarea pădurilor au loc într-un ritm alarmant. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură estimează că 420 de milioane de hectare de pădure – aproximativ 10 % din arealul pădurilor existente astăzi la nivel mondial, depășind suprafața Uniunii Europene – au fost pierdute în întreaga lume în perioada 1990-202019. Defrișările și degradarea pădurilor sunt, la rândul lor, factori determinanți importanți ai încălzirii globale și ai declinului biodiversității – cele mai importante două provocări de mediu ale epocii noastre. Cu toate acestea, în fiecare an, planeta continuă să piardă 10 milioane de hectare de pădure. (2)  Defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor au loc într-un ritm alarmant. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură estimează că 420 de milioane de hectare de pădure – aproximativ 10 % din arealul pădurilor existente astăzi la nivel mondial, depășind suprafața Uniunii Europene – au fost pierdute în întreaga lume în perioada 1990-202019. Defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor sunt, la rândul lor, factori determinanți importanți ai încălzirii globale și ai declinului biodiversității – cele mai importante două provocări de mediu ale epocii noastre. Cu toate acestea, în fiecare an, planeta continuă să piardă 10 milioane de hectare de pădure. Pădurile sunt, de asemenea, puternic afectate de schimbările climatice și vor trebui depășite numeroase dificultăți pentru a asigura adaptabilitatea și reziliența pădurilor în deceniile următoare. _________________ _________________ 19 FAO, Global Forest Resource Assessment (Evaluarea resurselor forestiere globale) 2020, p. XII, https://www.fao.org/documents/card/en/c/ca9825en. 19 FAO, Global Forest Resource Assessment (Evaluarea resurselor forestiere globale) 2020, p. XII, https://www.fao.org/documents/card/en/c/ca9825en. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 3 (3)  Defrișările și degradarea pădurilor contribuie în mai multe moduri la criza climatică globală. Cel mai important, acestea sporesc nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră prin incendiile forestiere asociate, eliminând permanent capacitățile de absorbție a carbonului, diminuând reziliența zonei afectate la schimbările climatice și reducând în mod substanțial biodiversitatea acesteia. Numai defrișările generează 11 % din volumul emisiilor de gaze cu efect de seră20. (3)  Defrișările, , degradarea pădurilor și conversia pădurilor contribuie în mai multe moduri la criza climatică globală. Cel mai important, acestea sporesc nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră prin incendiile forestiere asociate, eliminând permanent capacitățile de absorbție a carbonului, diminuând reziliența zonei afectate la schimbările climatice și reducând în mod substanțial biodiversitatea acesteia și reziliența față de boli și dăunători. Numai defrișările generează 11 % din volumul emisiilor de gaze cu efect de seră20. __________________ __________________ 20 IPCC, Schimbările climatice și terenurile: un raport special al IPCC privind schimbările climatice, deșertificarea, degradarea terenurilor, gestionarea durabilă a terenurilor, securitatea alimentară și fluxurile de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre, https://www.ipcc.ch/srccl/. 20 IPCC, Schimbările climatice și terenurile: un raport special al IPCC privind schimbările climatice, deșertificarea, degradarea terenurilor, gestionarea durabilă a terenurilor, securitatea alimentară și fluxurile de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre, https://www.ipcc.ch/srccl/. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 4 (4)  Degradarea climatică determină declinul biodiversității la nivel mondial, iar declinul biodiversității agravează schimbările climatice, acestea având o legătură indisolubilă, astfel cum au confirmat studiile recente. Biodiversitatea contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. Insectele, păsările și mamiferele acționează ca polenizatori, dispersoare de semințe și pot contribui la stocarea carbonului într-un mod mai eficient, direct sau indirect. Pădurile asigură totodată o realimentare continuă a resurselor de apă și prevenirea secetei și a efectelor dăunătoare ale acesteia asupra comunităților locale, inclusiv asupra populațiilor indigene. Reducerea drastică a gradului de despădurire și degradare a pădurilor și refacerea sistemică a pădurilor și a altor ecosisteme reprezintă unica și cea mai mare oportunitate oferită de natură în vederea atenuării schimbărilor climatice. (4)  Degradarea climatică determină declinul biodiversității la nivel mondial, iar declinul biodiversității agravează schimbările climatice, acestea având o legătură indisolubilă, astfel cum au confirmat studiile recente. Biodiversitatea și ecosistemele sunt fundamentale pentru dezvoltarea rezistentă la schimbările climatice1a. Insectele, păsările și mamiferele acționează ca polenizatori, dispersoare de semințe și pot contribui la stocarea carbonului într-un mod mai eficient, direct sau indirect. Pădurile asigură totodată o realimentare continuă a resurselor de apă și prevenirea secetei și a efectelor dăunătoare ale acesteia asupra comunităților locale, inclusiv asupra populațiilor indigene. Reducerea drastică a gradului de despădurire, degradare a pădurilor și conversie a pădurilor și refacerea sistemică a pădurilor și a altor ecosisteme reprezintă unica și cea mai mare oportunitate oferită de natură în vederea atenuării schimbărilor climatice. __________________ 1aIPCC Report-Summary for policy makers (Raportul de sinteză al IPCC pentru factorii de decizie), februarie 2022 https://report.ipcc.ch/ar6wg2/pdf/IPCC_AR6_WGII_SummaryForPolicymakers.pdf Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 5 (5)  Biodiversitatea este esențială pentru reziliența ecosistemelor și a serviciilor aferente, atât la nivel local, cât și la nivel global. Mai mult de jumătate din produsul intern brut mondial depinde de natură și de serviciile pe care le oferă. Trei mari sectoare economice – construcții, agricultură, industria alimentară și a băuturilor – toate depind în mare măsură de natură. Declinul biodiversității constituie o amenințare la adresa ciclurilor hidrologice și a sistemelor noastre alimentare durabile, punându-ne în pericol securitatea alimentară și nutriția. Peste 75 % din tipurile de culturi alimentare de la nivel mondial se bazează pe zoogamie. În plus, mai multe sectoare industriale se bazează pe diversitatea genetică și pe serviciile ecosistemice ca factori de producție esențiali, în special pentru medicamente. (5)  Biodiversitatea este esențială pentru reziliența ecosistemelor și a serviciilor aferente, atât la nivel local, cât și la nivel global. Mai mult de jumătate din produsul intern brut mondial depinde de natură și de serviciile pe care le oferă. Trei mari sectoare economice – construcții, agricultură, industria alimentară și a băuturilor – toate depind în mare măsură de natură. Declinul biodiversității constituie o amenințare la adresa ciclurilor hidrologice și a sistemelor noastre alimentare durabile, punându-ne în pericol securitatea alimentară și nutriția. Peste 75 % din tipurile de culturi alimentare de la nivel mondial se bazează pe zoogamie. În plus, mai multe sectoare industriale se bazează pe diversitatea genetică și pe serviciile ecosistemice prezente în păduri complexe, regenerabile natural, cu relații simbiotice permanente și complexe, ca factori de producție esențiali, în special pentru medicamente, inclusiv antimicrobiene. În plus, transpirația, procesul prin care pomii extrag apa din sol și o eliberează prin frunze în atmosferă, reprezintă o sursă majoră de apă pentru atmosferă și se estimează că este responsabilă pentru aproximativ jumătate din cantitatea totală de precipitații. Prin urmare, defrișările influențează puternic regimul precipitațiilor și reglarea naturală a fluxurilor de apă, atât în păduri, cât și în zonele înconjurătoare. Impactul defrișărilor asupra sistemului de reciclare a apei de pe planetă riscă să fie la fel de devastator ca și impactul lor asupra schimbărilor climatice. Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 6 (6)  Schimbările climatice, declinul biodiversității și despăduririle sunt preocupări de maximă importanță la nivel mondial, care afectează supraviețuirea umanității și condițiile de viață durabile pe Pământ. Accelerarea schimbărilor climatice, declinul biodiversității și degradarea mediului, însoțite de exemple concrete ale efectelor devastatoare ale acestora asupra naturii, a condițiilor de viață ale oamenilor și a economiilor locale, au dus la recunoașterea tranziției verzi ca obiectiv definitoriu al timpului nostru și o chestiune de echitate între generații. (6)  Schimbările climatice, declinul biodiversității și despăduririle sunt preocupări de maximă importanță la nivel mondial, care afectează supraviețuirea umanității și condițiile de viață durabile pe Pământ. Accelerarea schimbărilor climatice, declinul biodiversității și degradarea mediului, însoțite de exemple concrete ale efectelor devastatoare ale acestora asupra naturii, a condițiilor de viață ale oamenilor și a economiilor locale, au dus la recunoașterea tranziției verzi ca obiectiv definitoriu al timpului nostru și o chestiune de egalitate de gen și de echitate între generații. Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 6 a (nou) (6a)   În cazul celor 227 de atacuri mortale comise împotriva apărătorilor mediului și ai terenurilor, semnalate în 2020, 70 % dintre cei uciși militau pentru apărarea pădurilor lumii împotriva defrișărilor și a dezvoltării industriale. Aceste atacuri au vizat în mod disproporționat populațiile indigene, care au fost ținta a o treime dintre asasinatele înregistrate în 2020. Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 7 (7)  Consumul la nivelul Uniunii este un important factor determinant al defrișării și degradării pădurilor la scară globală. Potrivit evaluării impactului inițiativei, s-a estimat că, în lipsa unei intervenții de reglementare adecvate, consumul și producția celor șase produse de bază incluse în domeniul de aplicare la nivelul UE (lemn, carne de vită, soia, ulei de palmier, cacao și cafea) vor determina creșterea gradului de defrișare cu aproximativ 248 000 de hectare anual, până în 2030. (7)  Consumul la nivelul Uniunii este un important factor determinant al defrișării, al conversiei ecosistemelor naturale și al degradării pădurilor și ecosistemelor naturale și al conversiei pădurilor la scară globală. Potrivit evaluării impactului inițiativei, s-a estimat că, în lipsa unei intervenții de reglementare adecvate, consumul și producția a doar șase produse de bază la nivelul UE (lemn, carne de vită, soia, ulei de palmier, cacao și cafea) vor determina creșterea gradului de defrișare cu aproximativ 248 000 de hectare anual, până în 2030. Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 8 (8)  În ceea ce privește situația pădurilor la nivelul UE, Raportul din 2020 privind starea pădurilor din Europa arată că, în perioada 1990-202021, suprafața pădurilor din Europa a crescut cu 9 %, cantitatea de carbon stocată în biomasă a crescut cu 50 %, iar aprovizionarea cu lemn a crescut cu 40 %. Cu toate acestea, mai puțin de 5 % din suprafețele împădurite la nivel european sunt considerate neperturbate sau naturale, potrivit raportului din 2020 privind starea mediului, publicat de Agenția Europeană de Mediu22. (8)  În ceea ce privește situația pădurilor la nivelul UE, Raportul din 2020 privind starea pădurilor din Europa arată că, în perioada 1990-202021, suprafața pădurilor din Europa a crescut cu 9 %, cantitatea de carbon stocată în biomasă a crescut cu 50 %, iar aprovizionarea cu lemn a crescut cu 40 %. Cu toate acestea, pădurile naturale și seculare sunt și ele supuse unei gestionări intensificate, iar biodiversitatea și caracteristicile lor structurale unice sunt în pericol. În plus, mai puțin de 5 % din suprafețele împădurite la nivel european sunt în prezent considerate neperturbate sau naturale, iar schimbările climatice atrag după sine diverse pericole, de la fenomene meteorologice extreme la infestări de insecte. Ecosistemele forestiere trebuie să facă față presiunilor multiple generate de activitățile umane. Acestea includ activități care afectează în mod direct ecosistemele și habitatele, cum ar fi anumite practici de gestionare a pădurilor. În special, gestionarea intensivă a pădurilor cu vârste egale poate avea un efect dramatic asupra habitatelor în ansamblul lor prin tăierea rasă și îndepărtarea lemnului mort. __________________ __________________ 21 Forest Europe – Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe, State of Europe’s Forests 2020 (Conferința Ministerială privind Protecția Pădurilor din Europa, Starea pădurilor din Europa în 2020), https://foresteurope.org/state-europes-forests-2020/. 21 Forest Europe – Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe, State of Europe’s Forests 2020 (Conferința Ministerială privind Protecția Pădurilor din Europa, Starea pădurilor din Europa în 2020), https://foresteurope.org/state-europes-forests-2020/. 22 Agenția Europeană de Mediu, State of the Environment 2020 (Starea mediului), https://www.eea.europa.eu/soer/publications/soer-2020. 22 Agenția Europeană de Mediu, State of the Environment 2020 (Starea mediului), https://www.eea.europa.eu/soer/publications/soer-2020. Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 9 (9)  În 2019, Comisia a adoptat mai multe inițiative pentru a aborda crizele de mediu la nivel mondial, inclusiv acțiuni specifice în domeniul defrișărilor. În comunicarea sa intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”23, Comisia a identificat ca prioritate reducerea amprentei asupra terenurilor a consumului din Uniune și încurajarea, în Uniune, a consumului de produse provenite din lanțuri de aprovizionare care nu implică defrișări. În comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”24, Comisia a prezentat o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în care să nu existe emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor, nelăsând pe nimeni în urmă. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor și a generațiilor viitoare împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În plus, Pactul verde european urmărește să ofere cetățenilor și generațiilor viitoare, printre altele, aer proaspăt, apă curată, sol sănătos și biodiversitate. În acest scop, Strategia UE privind biodiversitatea pentru 203025, Strategia „De la fermă la consumator”26, Strategia UE pentru păduri27, planul de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării28 și alte strategii relevante elaborate în cadrul Pactului verde european subliniază în continuare importanța acțiunilor privind protecția și reziliența pădurilor. În special, strategia UE privind biodiversitatea vizează protejarea naturii și inversarea tendinței de degradare a ecosistemelor. În cele din urmă, strategia UE în domeniul bioeconomiei30 îmbunătățește protecția mediului și a ecosistemelor, răspunzând în același timp cererii tot mai mari de alimente, hrană pentru animale, energie, materiale și produse, căutând noi modalități de a produce și de a consuma. (9)  În 2019, Comisia a adoptat mai multe inițiative pentru a aborda crizele de mediu la nivel mondial, inclusiv acțiuni specifice în domeniul defrișărilor. În comunicarea sa intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”23, Comisia a identificat ca prioritate reducerea amprentei asupra terenurilor a consumului din Uniune și încurajarea, în Uniune, a consumului de produse provenite din lanțuri de aprovizionare care nu implică defrișări. În comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”24, Comisia a prezentat o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, întemeiată pe un liber schimb sustenabil și bazat pe norme, în care să nu existe emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor, nelăsând pe nimeni în urmă. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor și a generațiilor viitoare împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În plus, Pactul verde european urmărește să ofere cetățenilor și generațiilor viitoare, printre altele, aer proaspăt, apă curată, sol sănătos și biodiversitate. În acest scop, Strategia UE privind biodiversitatea pentru 203025, Strategia „De la fermă la consumator”26, Strategia UE pentru păduri27, planul de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării28 și alte strategii relevante elaborate în cadrul Pactului verde european subliniază în continuare importanța acțiunilor privind protecția și reziliența pădurilor. În special, strategia UE privind biodiversitatea vizează protejarea naturii și inversarea tendinței de degradare a ecosistemelor. În cele din urmă, strategia UE în domeniul bioeconomiei30 îmbunătățește protecția mediului și a ecosistemelor, răspunzând în același timp cererii tot mai mari de alimente, hrană pentru animale, energie, materiale și produse, căutând noi modalități de a produce și de a consuma. __________________ __________________ 23 COM(2019) 352. 23 COM(2019) 352. 24 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pactul verde european, COM(2019) 640. 24 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pactul verde european, COM(2019) 640. 25 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Readucerea naturii în viețile noastre, COM(2020) 380. 25 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Readucerea naturii în viețile noastre, COM(2020) 380. 26 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic, COM/2020/381. 26 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic, COM/2020/381. 27 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier, COM(2013) 659. 27 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier, COM(2013) 659. 28 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Calea către o planetă sănătoasă pentru toți - Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, COM(2021) 400. 28 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Calea către o planetă sănătoasă pentru toți - Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, COM(2021) 400. 29 De exemplu, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040, COM(2021) 345. 29 De exemplu, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040, COM(2021) 345. 30 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea legăturilor dintre economie, societate și mediu: strategia actualizată în domeniul bioeconomiei, Strategia actualizată în domeniul bioeconomiei, COM(2018) 273. 30 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea legăturilor dintre economie, societate și mediu: strategia actualizată în domeniul bioeconomiei, Strategia actualizată în domeniul bioeconomiei, COM(2018) 273. Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  Statele membre și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la problema persistentă a defrișărilor. Acestea au subliniat că, întrucât actualele politici și acțiuni la nivel mondial în materie de conservare, refacere și gestionare durabilă a pădurilor nu sunt suficiente pentru a stopa defrișările și degradarea pădurilor, se impune o acțiune consolidată la nivelul Uniunii pentru a contribui într-un mod mai eficient la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), în temeiul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care a fost adoptată de toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015. Consiliul a sprijinit în mod specific anunțul Comisiei din comunicarea intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, și anume că va evalua măsuri suplimentare, cu sau fără caracter normativ, precum și că va prezenta propuneri corespunzătoare.31 (10)  Statele membre și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la problema persistentă a defrișărilor. Acestea au subliniat că, întrucât actualele politici și acțiuni la nivel mondial în materie de conservare, refacere și gestionare durabilă a pădurilor nu sunt suficiente pentru a stopa defrișările, degradarea pădurilor, conversia pădurilor și pierderea biodiversității, se impune o acțiune consolidată la nivelul Uniunii pentru a contribui într-un mod mai eficient la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), în temeiul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care a fost adoptată de toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015. Comisia și statele membre s-au angajat, de asemenea, să respecte Deceniul de acțiune al ONU privind ODD, Deceniul ONU pentru refacerea ecosistemelor și Deceniul ONU al agriculturii familiale. Consiliul a sprijinit în mod specific anunțul Comisiei din comunicarea intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, și anume că va evalua măsuri suplimentare, cu sau fără caracter normativ, precum și că va prezenta propuneri corespunzătoare.31 _________________ _________________ 31 Concluziile Consiliului referitoare la comunicarea intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” (16 decembrie 2019) 15151/19. Disponibile la adresa: https://www.consilium.europa.eu/media/41860/st15151-en19.pdf. 31 Concluziile Consiliului referitoare la comunicarea intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” (16 decembrie 2019) 15151/19. Disponibile la adresa: https://www.consilium.europa.eu/media/41860/st15151-en19.pdf. Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 11 (11)  Parlamentul European a evidențiat faptul că distrugerea permanentă a pădurilor la nivel mondial este legată, în mare măsură, de expansiunea producției agricole – în special prin transformarea pădurilor în terenuri agricole destinate obținerii unei serii de produse de bază și de alte produse care fac obiectul unei cereri ridicate. La 22 octombrie 2020, Parlamentul a adoptat o rezoluție32 în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin care solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 192 alineatul (1) din TFUE, o propunere de „cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE”. (11)  Parlamentul European a evidențiat faptul că distrugerea și degradarea și conversia permanentă a pădurilor și a ecosistemelor naturale la nivel mondial, precum și încălcările drepturilor omului sunt legate, în mare măsură, de expansiunea producției agricole – în special prin transformarea pădurilor în terenuri agricole destinate obținerii unei serii de produse de bază și de alte produse care fac obiectul unei cereri ridicate. La 22 octombrie 2020, Parlamentul a adoptat o rezoluție32 în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin care solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 192 alineatul (1) din TFUE, o propunere de „cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE” bazată pe obligația de diligență. __________________ __________________ 32 Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE [2020/2006(INL)], disponibilă la adresa: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2020-0285_RO.html 32 Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE [2020/2006(INL)], disponibilă la adresa: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2020-0285_RO.html Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 12 (12)  Combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor constituie o parte importantă a pachetului de măsuri care se impun pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru respectarea angajamentului asumat de Uniune în cadrul Pactului verde european, a Acordului de la Paris din 2015 privind schimbările climatice33, precum și a angajamentului obligatoriu din punct de vedere juridic asumat în temeiul Legii europene a climei de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 în comparație cu nivelurile din 1990. (12)  Combaterea defrișărilor, a conversiei ecosistemelor naturale, a degradării ecosistemelor naturale și a degradării pădurilor și a conversiei pădurilor constituie o parte importantă a pachetului de măsuri care se impun pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru respectarea angajamentului asumat de Uniune în cadrul Pactului verde european, a Acordului de la Paris din 2015 privind schimbările climatice33, precum și conform celui de al optulea program de acțiune pentru mediu adoptat de Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului 33a și a angajamentului obligatoriu din punct de vedere juridic asumat în temeiul Legii europene a climei de a atinge neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 în comparație cu nivelurile din 1990. __________________ __________________ 33 Ratificat de UE la 5 octombrie 2016 și intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. 33 Ratificat de UE la 5 octombrie 2016 și intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. 33aDecizia (UE) 2022/591 Parlamentului European și a Consiliului din 6 aprilie 2022 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030, (JO L 114, 12.4.2022, p. 22). Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 12 a (nou) (12a)  Combaterea defrișărilor, a degradării pădurilor și a conversiei pădurilor constituie, de asemenea, o parte importantă a pachetului de măsuri necesare pentru a combate pierderea biodiversității și pentru a respecta angajamentele asumate de Uniune în temeiul Convenției ONU privind diversitatea biologică, al Pactului verde european, al Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și al obiectivelor UE de refacere a naturii. Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 12 ba (nou) (12b)  Pădurile primare sunt unice și de neînlocuit. Plantațiile forestiere și pădurile plantate sunt mai puțin bogate în biodiversitate și protejează mediul mai puțin decât pădurile primare și naturale. Prin urmare, este oportun să se facă o distincție clară între diferitele tipuri de păduri în contextul punerii în aplicare a prezentului regulament. Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 13 a (nou) (13a)  Combaterea defrișărilor, a degradării și a conversiei pădurilor, precum și a conversiei și degradării altor ecosisteme necesită, de asemenea, sensibilizarea consumatorilor cu privire la modelele de consum mai sănătoase cu o amprentă de mediu mai scăzută. Amendamentul 17 Propunere de regulament Considerentul 13 b (nou) (13b)  Proteinele vegetale pentru hrana animalelor de fermă contribuie în mare măsură la defrișări, la degradarea pădurilor și conversia pădurilor și la conversia altor ecosisteme la nivel mondial. Defrișările și conversia altor ecosisteme pot fi combătute în special prin reducerea dependenței Uniunii de proteinele vegetale importate și prin promovarea proteinelor vegetale obținute la nivel local și durabil. Este necesar ca realizarea obiectivelor prezentului regulament să fie însoțită de o creștere a autonomiei în domeniul proteinelor și de punerea în aplicare a unei strategii a Uniunii privind proteinele vegetale. Amendamentul 18 Propunere de regulament Considerentul 14 (14)  În perioada 1990-2008, Uniunea a importat și a consumat o treime din produsele agricole comercializate la nivel mondial și asociate cu defrișările. În perioada respectivă, consumul la nivelul Uniunii a fost responsabil pentru 10 % din volumul defrișărilor la nivel mondial asociate cu producția de bunuri sau servicii. Chiar dacă ponderea relativă a consumului la nivelul UE este în scădere, acesta este un factor major disproporționat care contribuie la fenomenul defrișărilor. Prin urmare, Uniunea ar trebui să ia măsuri pentru a reduce la minimum defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial determinate de consumul său de anumite produse de bază și alte produse și, astfel, să încerce să își reducă contribuția la emisiile de gaze cu efect de seră și la declinul biodiversității la nivel mondial, precum și să promoveze modele durabile de producție și consum în Uniune și în întreaga lume. Pentru a avea cel mai mare impact, politica Uniunii ar trebui să vizeze influențarea pieței mondiale, nu numai a lanțurilor de aprovizionare către Uniune. Parteneriatele și cooperarea internațională eficientă cu țările producătoare și consumatoare au un caracter fundamental în acest sens. (14)  În perioada 1990-2008, Uniunea a importat și a consumat o treime din produsele agricole comercializate la nivel mondial și asociate cu defrișările. În perioada respectivă, consumul la nivelul Uniunii a fost responsabil pentru 10 % din volumul defrișărilor la nivel mondial asociate cu producția de bunuri sau servicii. Chiar dacă ponderea relativă a consumului la nivelul UE este în scădere, acesta este un factor major disproporționat care contribuie la fenomenul defrișărilor. Prin urmare, Uniunea ar trebui să ia măsuri pentru a reduce la minimum defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor la nivel mondial determinate de consumul său de anumite produse de bază și alte produse și, astfel, să încerce să își reducă contribuția la emisiile de gaze cu efect de seră și la declinul biodiversității la nivel mondial, precum și să promoveze modele durabile de producție și consum în Uniune și în întreaga lume. Pentru a avea cel mai mare impact, politica Uniunii ar trebui să vizeze influențarea pieței mondiale, nu numai a lanțurilor de aprovizionare către Uniune. Parteneriatele și cooperarea internațională eficientă, inclusiv acordurile de liber schimb (ALS), cu țările producătoare și consumatoare au un caracter fundamental în acest sens. Amendamentul 19 Propunere de regulament Considerentul 15 (15)  Stoparea defrișărilor și a degradării pădurilor este o componentă esențială a ODD. Prezentul regulament ar trebui să contribuie în special la îndeplinirea obiectivelor privind viața terestră (ODD 15), acțiunile climatice (ODD 13), consumul și producția responsabile (ODD 12), eradicarea foametei (ODD 2) și sănătatea și bunăstarea (ODD 3). Obiectivul relevant 15.2 de stopare a defrișărilor până în 2020 nu a fost îndeplinit, subliniind caracterul urgent al unor acțiuni ambițioase și eficace. (15)  Stoparea defrișărilor, a degradării pădurilor, precum și a conversiei pădurilor și a conversiei și degradării altor ecosisteme este o componentă esențială a ODD. Prezentul regulament ar trebui să contribuie în special la îndeplinirea obiectivelor privind viața terestră (ODD 15), acțiunile climatice (ODD 13), consumul și producția responsabile (ODD 12), eradicarea foametei (ODD 2) și sănătatea și bunăstarea (ODD 3). Obiectivul relevant 15.2 de stopare a defrișărilor până în 2020 nu a fost îndeplinit, subliniind caracterul urgent al unor acțiuni ambițioase și eficace. Amendamentul 20 Propunere de regulament Considerentul 17 (17)  Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să răspundă Declarației liderilor de la Glasgow din 2021 privind pădurile și utilizarea terenurilor37, prin care se recunoaște că „pentru a ne îndeplini obiectivele în materie de utilizare a terenurilor, climă, biodiversitate și dezvoltare durabilă, atât la nivel global, cât și la nivel național, vor fi necesare acțiuni transformatoare ulterioare în domeniile interconectate ale producției și consumului durabile; dezvoltarea infrastructurii; comerț, finanțe și investiții; precum și sprijin pentru micii fermieri, popoarele indigene și comunitățile locale”. În declarația respectivă, semnatarii au subliniat, de asemenea, că își vor consolida eforturile comune de facilitare a politicilor comerciale și de dezvoltare, la nivel internațional și intern, care promovează dezvoltarea durabilă și producția și consumul durabile de produse de bază, care funcționează în beneficiul reciproc al țărilor și care nu contribuie la fenomenul defrișărilor și al degradării terenurilor. (17)  Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să răspundă Declarației liderilor de la Glasgow din 2021 privind pădurile și utilizarea terenurilor37, prin care se recunoaște că „pentru a ne îndeplini obiectivele în materie de utilizare a terenurilor, climă, biodiversitate și dezvoltare durabilă, atât la nivel global, cât și la nivel național, vor fi necesare acțiuni transformatoare ulterioare în domeniile interconectate ale producției și consumului durabile; dezvoltarea infrastructurii; comerț, finanțe și investiții; precum și sprijin pentru micii fermieri, popoarele indigene și comunitățile locale”. Semnatarii s-au angajat să stopeze și să inverseze până în 2030 pierderea suprafețelor împădurite și degradarea solurilor și au subliniat că își vor consolida eforturile comune de facilitare a politicilor comerciale și de dezvoltare, la nivel internațional și intern, care promovează dezvoltarea durabilă și producția și consumul durabile de produse de bază, care funcționează în beneficiul reciproc al țărilor. __________________ __________________ 37 https://ukcop26.org/glasgow-leaders-declaration-on-forests-and-land-use/. 37 https://ukcop26.org/glasgow-leaders-declaration-on-forests-and-land-use/. Amendamentul 21 Propunere de regulament Considerentul 18 (18)  În calitate de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), Uniunea s-a angajat să promoveze un sistem comercial multilateral universal, bazat pe norme, deschis, transparent, previzibil, incluziv, nediscriminatoriu și echitabil în cadrul OMC, precum și o politică comercială deschisă, durabilă și fermă. Prin urmare, domeniul de aplicare al prezentului regulament va include atât produsele de bază și alte produse fabricate în Uniune, cât și produsele de bază și alte produse importate în Uniune. (18)  În calitate de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), Uniunea s-a angajat să promoveze un sistem comercial multilateral universal, bazat pe norme, deschis, transparent, previzibil, incluziv, nediscriminatoriu și echitabil în cadrul OMC, precum și o politică comercială deschisă, durabilă și fermă. Orice măsură introdusă de Uniune care afectează schimburile comerciale trebuie să respecte normele OMC. În plus, toate măsurile introduse de Uniune care afectează schimburile comerciale trebuie să țină seama de posibila reacție a partenerilor comerciali ai Uniunii și să se asigure că aplicarea măsurii nu este nejustificat de restrictivă și nu perturbă comerțul, ținând cont totodată de faptul că păstrarea resurselor naturale limitate este de interes public superior. Prin urmare, domeniul de aplicare al prezentului regulament va include atât produsele de bază și alte produse fabricate în Uniune, cât și produsele de bază și alte produse importate în Uniune și se va concentra asupra produselor de bază și a altor produse care prezintă cel mai mare risc de a duce la defrișări, la degradarea și conversia pădurilor. Amendamentul 22 Propunere de regulament Considerentul 18 a (nou) (18a)  Provocările cu care se confruntă planeta din cauza schimbărilor climatice și a declinului biodiversității pot fi soluționate numai prin acțiuni la nivel mondial. Uniunea ar trebui să fie un actor global cu influență, care să conducă prin puterea exemplului și să fie lider în cadrul cooperării internaționale pentru a crea un sistem multilateral deschis și echitabil, în care comerțul sustenabil să fie un factor-cheie al tranziției verzi, cu scopul de a combate schimbările climatice și de a inversa declinul biodiversității. Amendamentul 23 Propunere de regulament Considerentul 19 (19)  Prezentul regulament are în vedere și Comunicarea Comisiei intitulată „O politică comercială deschisă, durabilă și fermă”38, în care se afirmă că, odată cu noile provocări interne și externe și, în special odată cu un nou model de creștere mai durabilă, astfel cum a fost definit în Pactul verde european și în Strategia digitală europeană, UE necesită o nouă strategie de politică comercială – care să sprijine realizarea obiectivelor sale de politică internă și externă și să promoveze o mai mare sustenabilitate în conformitate cu angajamentul său de a pune în aplicare pe deplin obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Politica comercială trebuie să își joace pe deplin rolul în redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și în transformările ecologice și digitale ale economiei și către construirea unei Europe mai reziliente la nivel mondial. (19)  Prezentul regulament are în vedere și Comunicarea Comisiei intitulată „O politică comercială deschisă, durabilă și fermă”38, în care se afirmă că, odată cu noile provocări interne și externe și, în special odată cu un nou model de creștere mai durabilă, astfel cum a fost definit în Pactul verde european și în Strategia digitală europeană, UE necesită o nouă strategie de politică comercială – care să sprijine realizarea obiectivelor sale de politică internă și externă și să promoveze o mai mare sustenabilitate în conformitate cu angajamentul său de a pune în aplicare pe deplin obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Schimburile comerciale și cooperarea internațională pot fi instrumente importante pentru consolidarea unor standarde mai ridicate de durabilitate, în special în ceea ce privește sectoarele legate de păduri și lanțurile lor valorice derivate. Cu toate acestea, evaluarea acordurilor de liber schimb existente a arătat că, în unele cazuri, există deficiențe în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării acordurilor comerciale existente și că politicile comerciale și de investiții ale Uniunii trebuie să fie raționalizate pentru a aborda problema globală a defrișărilor într-un mod mai eficace. __________________ __________________ 38 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, durabilă și fermă, COM(2021) 66, 18 februarie 2021. 38 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, durabilă și fermă, COM(2021) 66, 18 februarie 2021. Amendamentul 24 Propunere de regulament Considerentul 19 a (nou) (19a)  În scopul revitalizării activității Uniunii privind acordurile de liber schimb, al asigurării unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din Uniune și în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de Uniune în temeiul Acordului de la Paris și al Convenției privind diversitatea biologică, care solicită protejarea pădurilor, politica comercială a Uniunii ar trebui să se concentreze pe punerea în aplicare și asigurarea respectării acordurilor comerciale actuale, precum și pe desfășurarea de negocieri și încheierea de noi acorduri comerciale care să includă dispoziții solide, obligatorii și executorii privind dezvoltarea durabilă. Amendamentul 25 Propunere de regulament Considerentul 19 b (nou) (19b)  Ar trebui incluse clauze solide referitoare la defrișări, la degradarea și conversia pădurilor, precum și la conversia și degradarea altor ecosisteme, în mandatele de negociere, precum și includerea unor criterii de referință durabile în ceea ce privește materiile prime relevante pentru acordarea de noi preferințe comerciale. Amendamentul 26 Propunere de regulament Considerentul 19 c (nou) (19c)  Orice parteneriat sau cooperare cu un partener comercial ar trebui să permită întotdeauna participarea deplină a tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile, a populațiilor indigene, a comunităților locale și a sectorului privat, inclusiv a IMM-urilor și a micilor fermieri, luând în considerare autonomia partenerilor sociali. Amendamentul 27 Propunere de regulament Considerentul 19 d (nou) (19d)  Dispozițiile privind achizițiile publice din acordurile de liber schimb ar trebui să țină seama de comportamentul social, de mediu și responsabil în afaceri. Amendamentul 28 Propunere de regulament Considerentul 19 e (nou) (19e)  Prezentul regulament ar trebui să fie însoțit de acorduri de parteneriat solide, bazate pe comerțul și cooperarea cu principalele țări producătoare de produse de bază și produse relevante, ținând seama de interesele speciale ale micilor agricultori și ale comunităților locale. Amendamentul 29 Propunere de regulament Considerentul 20 (20)  Prezentul regulament ar trebui să vină în completarea altor măsuri propuse în Comunicarea Comisiei intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”39, în special: 1) lucrul în parteneriat cu țările producătoare pentru a le sprijini în abordarea cauzelor profunde ale despăduririlor, cum ar fi guvernanța deficitară, asigurarea ineficientă a respectării legii și corupția și (2) consolidarea cooperării internaționale cu principalele țări consumatoare pentru a promova adoptarea unor măsuri similare în scopul evitării introducerii pe piețele lor a produselor provenite din lanțuri de aprovizionare asociate cu defrișările și degradarea pădurilor. (20)  Prezentul regulament ar trebui să vină în completarea altor măsuri propuse în Comunicarea Comisiei intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”39, în special: 1) lucrul în parteneriat cu țările producătoare pentru a le sprijini în abordarea cauzelor profunde ale despăduririlor, cum ar fi guvernanța deficitară, asigurarea ineficientă a respectării legii și corupția și (2) consolidarea cooperării internaționale cu principalele țări consumatoare, printre altele, prin promovarea unor acorduri comerciale care să includă dispoziții privind conservarea pădurilor și să încurajeze comerțul cu produse agricole și forestiere care nu implică defrișări, și adoptarea unor măsuri similare în scopul evitării introducerii pe piețele lor a produselor provenite din lanțuri de aprovizionare asociate cu defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor. __________________ __________________ 39 COM(2019) 352. 39 COM(2019) 352. Amendamentul 30 Propunere de regulament Considerentul 20 a (nou) (20a)  Prezentul regulament ar trebui să respecte principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și, prin urmare, să servească la promovarea și facilitarea cooperării cu țările în curs de dezvoltare, în special cu țările cel mai puțin dezvoltate, prin furnizarea de asistență tehnică și financiară, precum și prin schimbul de informații și de bune practici în ceea ce privește conservarea și utilizarea durabilă a pădurilor, acordând o recunoaștere specială inițiativelor în materie de durabilitate întreprinse de sectorul privat. Amendamentul 31 Propunere de regulament Considerentul 20 b (nou) (20b)  În funcție de țara în curs de dezvoltare vizată și de situația sa generală din punct de vedere ambiental, social și economic, ar trebui să se aibă în vedere o abordare integrală a durabilității, ținând seama de dimensiunea de mediu, precum și de dimensiunea socială și economică, în special atunci când se face referire la țările cel mai puțin dezvoltate. Măsurile Uniunii nu ar trebui să conducă la reduceri ale veniturilor pentru populațiile vulnerabile, la pierderea de locuri de muncă sau la un regres în ceea ce privește realizările țărilor în curs de dezvoltare și ar trebui să evite stimularea activităților ilegale, dintre care multe sunt legate de criminalitatea organizată transnațională și care au efecte și mai dezastruoase asupra mediului și a societății. Impactul negativ al pandemiei de COVID-19 asupra progreselor înregistrate în realizarea ODD, în special impactul disproporționat al pandemiei asupra persoanelor sărace și vulnerabile, precum și asupra ocupării forței de muncă și a inegalității, ar trebui, de asemenea, să fie luat în considerare în mod adecvat. Amendamentul 32 Propunere de regulament Considerentul 21 (21)  Comisia trebuie să lucreze în continuare în parteneriat cu țările producătoare și, în general, să colaboreze cu organizațiile și organismele internaționale și trebuie să își consolideze sprijinul și stimulentele în ceea ce privește protejarea pădurilor și tranziția către fabricarea unor produse care nu implică defrișări, recunoscând rolul popoarelor indigene, îmbunătățirea guvernanței și a regimului funciar, creșterea gradului de asigurare a respectării legii și promovarea gestionării durabile a pădurilor, a agriculturii reziliente la schimbările climatice, a intensificării și diversificării durabile, a agroecologiei și a agrosilviculturii. În acest sens, Comisia ar trebui să recunoască rolul popoarelor indigene în ceea ce privește protejarea pădurilor. Pe baza experienței și a lecțiilor învățate în contextul inițiativelor deja existente, Uniunea și statele membre ar trebui să lucreze în parteneriat cu țările producătoare, la cererea acestora, pentru a exploata multifuncționalitățile pădurilor, pentru a le sprijini în tranziția către gestionarea durabilă a pădurilor și pentru a aborda provocările globale, venind în același timp în întâmpinarea nevoilor locale și acordând atenție provocărilor cu care se confruntă micii fermieri, în conformitate cu Comunicarea intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”. Abordarea bazată pe parteneriat ar trebui să sprijine țările producătoare în ceea ce privește protejarea, refacerea și utilizarea durabilă a pădurilor, contribuind astfel la obiectivul prezentului regulament de a reduce defrișările și degradarea pădurilor. (21)  În coordonare cu statele membre, Comisia trebuie să lucreze în continuare în parteneriat cu țările producătoare și, în general, să colaboreze cu organizațiile și organismele internaționale, precum și cu factorii relevanți activi pe teren, și trebuie să își consolideze sprijinul și stimulentele în ceea ce privește protejarea și refacerea pădurilor și tranziția către fabricarea unor produse care nu implică defrișări, recunoscând și întărind rolul și drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale, îmbunătățirea guvernanței și a regimului funciar, dreptul la consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză, creșterea gradului de asigurare a respectării legii și promovarea gestionării durabile a pădurilor, aproape de natură, bazate pe indicatori și praguri, e ecoturismului, a agriculturii reziliente la schimbările climatice, a diversificării, a agroecologiei și a agrosilviculturii. În acest sens, Comisia ar trebui să recunoască pe deplin rolul și drepturile popoarelor indigene și al comunităților locale în ceea ce privește protejarea pădurilor. Pe baza experienței și a lecțiilor învățate în contextul inițiativelor deja existente, Uniunea și statele membre ar trebui să lucreze în parteneriat cu țările producătoare, la cererea acestora, și pentru a aborda provocările globale, venind în același timp în întâmpinarea nevoilor locale și acordând atenție provocărilor cu care se confruntă micii fermieri, în conformitate cu Comunicarea intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”. Toate normele și cerințele ar trebui să încerce să reducă la minimum sarcina pentru micii fermieri din țări terțe și să încerce să prevină barierele în calea accesului acestora la piața Uniunii și la comerțul internațional. Abordarea bazată pe parteneriat ar trebui să sprijine țările producătoare în ceea ce privește protejarea, refacerea și utilizarea durabilă a pădurilor, contribuind astfel la obiectivul prezentului regulament de a reduce defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor, precum și sprijinirea refacerii pădurilor, inclusiv prin uzul tehnologiilor digitale și al informațiilor geospațiale. Amendamentul 33 Propunere de regulament Considerentul 21 a (nou) (21a)  Prezentul regulament recunoaște importanța economică a exporturilor de produse de bază pentru țările terțe, precum și dificultățile concrete cu care se pot confrunta micii fermieri, mai ales femeile. Având în vedere că ponderea micilor fermieri în producția produselor de bază vizate poate fi foarte mare, trebuie acordată o atenție specială dificultăților cu care se vor confrunta micii agricultori în punerea în aplicare a prezentului regulament. Este esențial ca operatorii care cumpără de la mici fermieri să ofere în timp util sprijin financiar și tehnic pentru a ajuta micii fermieri să îndeplinească noile cerințe ale Uniunii privind accesul pe piață. Pentru a sprijini practicile durabile, cum ar fi agroecologia și gestionarea comunitară a pădurilor, Uniunea ar trebui să combată cauzele directe și indirecte ale defrișărilor, inclusiv sărăcia, prin promovarea unui venit de subzistență pentru micii fermieri care produc bunuri exportate către Uniune și prin asigurarea unor resurse suficiente pentru a-i ajuta concret pe micii fermieri din țările terțe să respecte cerințele prezentului regulament și ar trebui, totodată, să faciliteze accesul acestora pe piața Uniunii. În același timp, instituirea unui sistem credibil de trasabilitate le poate conferi micilor agricultori puterea necesară, deoarece poate determina evitarea situației în care primele de durabilitate promise nu sunt plătite, poate permite efectuarea de plăți electronice către producători prin utilizarea sistemului național de trasabilitate, combătând astfel frauda și permițând autorităților locale să colecteze informații despre numărul de parcele producătoare și să controleze numărul agricultorilor. Amendamentul 34 Propunere de regulament Considerentul 22 (22)  O altă acțiune importantă anunțată în comunicare este înființarea observatorului UE privind defrișările, degradarea pădurilor și modificările suprafeței împădurite la nivel mondial, precum și factorii asociați („observatorul UE”), lansat de Comisie pentru a îmbunătăți monitorizarea modificărilor suprafeței împădurite la nivel mondial și a factorilor asociați. În plus, pe baza instrumentelor de monitorizare deja existente, inclusiv a produselor Copernicus, observatorul UE va facilita accesul entităților publice, al consumatorilor și al întreprinderilor la informații privind lanțurile de aprovizionare, furnizând date și informații ușor de înțeles care să coreleze defrișările, degradarea pădurilor și modificările suprafețelor împădurite la nivel mondial cu cererea de produse de bază și alte produse/comercializarea acestora la nivelul UE. Observatorul UE va sprijini astfel în mod direct punerea în aplicare a prezentului regulament prin furnizarea de dovezi științifice cu privire la defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial și comerțul asociat acestora. Observatorul UE va colabora îndeaproape cu organizațiile internaționale relevante, cu institutele de cercetare și cu țările terțe. (22)  O altă acțiune importantă anunțată în comunicare este înființarea observatorului UE privind defrișările, degradarea pădurilor și modificările suprafeței împădurite la nivel mondial, precum și factorii asociați („observatorul UE”), lansat de Comisie pentru a îmbunătăți monitorizarea modificărilor suprafeței împădurite la nivel mondial și a factorilor asociați. În plus, pe baza instrumentelor de monitorizare deja existente, inclusiv a produselor Copernicus și a altor surse disponibile în sfera publică sau privată, observatorul UE va facilita accesul entităților publice, al consumatorilor și al întreprinderilor la informații privind lanțurile de aprovizionare, furnizând date și informații ușor de înțeles care să coreleze defrișările, degradarea pădurilor și modificările suprafețelor împădurite la nivel mondial cu cererea de produse de bază și alte produse/comercializarea acestora la nivelul UE. Observatorul UE va sprijini astfel în mod direct punerea în aplicare a prezentului regulament prin furnizarea de dovezi științifice cu privire la defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial și comerțul asociat acestora. Observatorul UE ar trebui să dispună de resurse stabile și suficiente și ar trebui să participe la instituirea unui sistem de alertă rapidă pentru operatori, comercianți, societatea civilă și autoritățile competente în cazul în care analiza suprafețelor împădurite arată defrișări sau degradarea pădurilor. Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să examineze, de asemenea, modul în care Observatorul UE poate contribui la analiza legislației relevante din țările producătoare, inclusiv a drepturilor funciare și a dreptului procedural de a-și da consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză. Observatorul UE va colabora îndeaproape cu organizațiile internaționale relevante, cu institutele de cercetare, cu organizațiile neguvernamentale, cu operatorii și cu țările terțe. De asemenea, Observatorul va coopera cu autoritățile competente ale statelor membre în vederea centralizării datelor și a rezultatelor controalelor efectuate la fața locului. Amendamentul 35 Propunere de regulament Considerentul 23 (23)  Cadrul legislativ existent al UE se axează pe combaterea exploatării forestiere ilegale și pe comerțul asociat acestora și nu abordează direct problema defrișărilor. Acesta constă în Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn40 și în Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului privind instituirea unui regim de licențe pentru asigurarea respectării legislației, guvernanță și schimburi comerciale în domeniul forestier (FLEGT) pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană41. Ambele regulamente au fost evaluate în cadrul unei verificări a adecvării, care a stabilit că, deși legislația a avut un impact pozitiv asupra guvernanței în domeniul forestier, obiectivele celor două regulamente – și anume reducerea exploatării forestiere ilegale și a comerțului asociat acesteia și reducerea consumului de lemn recoltat ilegal în UE – nu au fost îndeplinite42, concluzionându-se că axarea exclusivă pe legalitatea lemnului nu a fost suficientă pentru a îndeplini obiectivele stabilite. (23)  Cadrul existent al UE în domeniul forestier este reprezentat de Planul de acțiune al UE referitor la asigurarea respectării legislației, la guvernare și la schimburile comerciale în domeniul forestier care se axează pe combaterea exploatării forestiere ilegale și pe comerțul asociat acesteia și nu abordează direct problema defrișărilor. Acesta constă în Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn40 și în Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului privind instituirea unui regim de licențe pentru asigurarea respectării legislației, guvernanță și schimburi comerciale în domeniul forestier (FLEGT) pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană41, care asigură punerea în funcțiune a acordurilor de parteneriat voluntare (APV). Performanța și punerea în aplicare a celor două regulamente au făcut obiectul unei verificări a adecvării, care a constatat că, deși aplicarea ambelor instrumente a înregistrat un oarecare succes, o serie de provocări în materie de punere în aplicare au frânat progresele în direcția îndeplinirii depline a obiectivelor lor. Aplicarea și funcționarea sistemului de diligență necesară în temeiul Regulamentului (UE) nr. 995/2010, pe de o parte, și numărul limitat de țări implicate în procesul APV, doar o singură țară având până în prezent un sistem operațional de licențe FLEGT (Indonezia), pe de altă parte, au redus eficacitatea în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului referitor la reducerea consumului de lemn recoltat ilegal în UE. _________________ 40 JO L 295, 12.11.2010, p. 23. 40 JO L 295, 12.11.2010, p. 23. 41 JO L 347, 30.12.2005, p. 1. 41 JO L 347, 30.12.2005, p. 1. 42 https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/11630-Exploatarea-forestiera-ilegala-evaluarea-normelor-UE-verificarea-adecvarii-_ro Amendamentul 36 Propunere de regulament Considerentul 24 (24)  Rapoartele disponibile confirmă faptul că o parte semnificativă a defrișărilor în curs este legală în conformitate cu legislația țării de producție. Potrivit estimărilor din cadrul unui raport recent43, în perioada 2013-2019, aproximativ 30 % din volumul defrișărilor destinate agriculturii comerciale în țările tropicale aveau caracter legal. Datele disponibile tind să se concentreze asupra țărilor cu o guvernanță deficitară – ponderea globală a defrișărilor ilegale ar putea fi mai mică, dar furnizează deja date clare care indică faptul că excluderea defrișărilor legale în țara de producție subminează eficacitatea măsurilor de politică. (24)  Rapoartele disponibile confirmă faptul că o parte semnificativă a defrișărilor în curs este legală în conformitate cu legislația țării de producție. Potrivit estimărilor din cadrul unui raport recent43, în perioada 2013-2019, aproximativ 30 % din volumul defrișărilor destinate agriculturii comerciale în țările tropicale aveau caracter legal. Datele disponibile tind să se concentreze asupra țărilor cu o guvernanță deficitară – ponderea globală a defrișărilor ilegale ar putea fi mai mică, dar furnizează deja date clare care indică faptul că excluderea defrișărilor legale în țara de producție subminează eficacitatea măsurilor în acest domeniu. __________________ __________________ 43 https://www.forest-trends.org/wp-content/uploads/2021/05/Illicit-Harvest-Complicit-Goods_rev.pdf. 43 https://www.forest-trends.org/wp-content/uploads/2021/05/Illicit-Harvest-Complicit-Goods_rev.pdf. Amendamentul 37 Propunere de regulament Considerentul 25 (25)  Evaluarea impactului posibilelor măsuri de politică pentru abordarea defrișărilor și a degradării pădurilor în frunte cu Uniunea, concluziile Consiliului și rezoluția din 2020 a Parlamentului European identifică în mod clar necesitatea de a stabili defrișările și degradarea pădurilor drept criterii directoare pentru viitoarele măsuri adoptate de Uniune. Prin urmare, noul cadru juridic al Uniunii ar trebui să abordeze atât aspectul legalității, cât și dacă fabricarea produselor de bază și a altor produse relevante implică sau nu defrișări. (25)  Evaluarea impactului posibilelor măsuri de politică pentru abordarea defrișărilor și a degradării pădurilor în frunte cu Uniunea, concluziile Consiliului și rezoluția din 2020 a Parlamentului European identifică în mod clar necesitatea de a stabili defrișările și degradarea pădurilor drept criterii directoare pentru viitoarele măsuri adoptate de Uniune. Concentrarea doar pe legalitate ar putea încuraja o uniformizare la un nivel inferior în țările care depind în mare măsură de exporturile agricole. Aceste țări ar putea fi tentate să își reducă nivelul de protecție a mediului în vederea facilitării accesului produselor lor pe piața Uniunii. Prin urmare, noul cadru juridic al Uniunii ar trebui să abordeze atât aspectul legalității, cât și dacă fabricarea produselor de bază și a altor produse relevante implică sau nu defrișări, precum și dacă a fost menținută protecția drepturilor de proprietate ale populațiilor indigene și locale. Amendamentul 38 Propunere de regulament Considerentul 26 (26)  Definiția produselor care „nu implică defrișări” ar trebui să fie suficient de largă pentru a viza atât defrișările, cât și degradarea pădurilor, ar trebui să asigure claritate juridică și să fie măsurabilă pe baza unor date cantitative, obiective și recunoscute la nivel internațional. (26)  Definiția produselor care „nu implică defrișări” ar trebui să fie suficient de largă pentru a viza defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor, ar trebui să asigure claritate juridică și să fie măsurabilă pe baza unor date cantitative, obiective și recunoscute la nivel internațional. Amendamentul 39 Propunere de regulament Considerentul 27 (27)  Regulamentul ar trebui să vizeze produsele de bază al căror consum la nivelul Uniunii este cel mai relevant în ceea ce privește contribuția la fenomenul defrișărilor și al degradării pădurilor la nivel mondial și pentru care o intervenție la nivel de politică a Uniunii ar putea aduce cele mai mari beneficii per valoare unitară a comerțului. O analiză amplă a literaturii de specialitate, și anume a surselor primare care estimează impactul consumului UE asupra defrișărilor la nivel mondial și legătura dintre amprenta respectivă și anumite produse de bază, a fost efectuată în cadrul studiului de fundamentare a evaluării impactului și a făcut obiectul verificării încrucișate prin consultări ample cu părțile interesate. Acest proces s-a finalizat cu elaborarea unei prime liste de opt produse de bază. Lemnul a fost inclus direct în domeniul de aplicare, întrucât făcea deja obiectul Regulamentului UE privind lemnul. Lista produselor de bază a fost apoi redusă și mai mult prin intermediul unei analize a eficienței în cadrul evaluării impactului. Această analiză a eficienței a comparat hectarele de defrișări legate de consumul UE, potrivit estimărilor furnizate într-un document de cercetare recent44, pentru fiecare dintre aceste produse de bază, cu valoarea medie corespunzătoare a importurilor UE. Potrivit documentului de cercetare utilizat pentru analiza eficienței, șase produse de bază reprezintă cea mai mare pondere a defrișărilor în frunte cu UE din totalul celor opt produse de bază analizate în respectivul document de cercetare: ulei de palmier (33,95 %), soia (32,83 %), lemn (8,62 %), cacao (7,54 %), cafea (7,01 %) și carne de vită (5,01 %). (27)  Regulamentul ar trebui să vizeze produsele de bază al căror consum la nivelul Uniunii este cel mai relevant în ceea ce privește contribuția la fenomenul defrișărilor, al degradării pădurilor și conversiei pădurilor la nivel mondial și pentru care o intervenție la nivel de politică a Uniunii ar putea aduce cele mai mari beneficii per valoare unitară a comerțului. O analiză amplă a literaturii de specialitate, și anume a surselor primare care estimează impactul consumului UE asupra defrișărilor la nivel mondial și legătura dintre amprenta de mediu respectivă și anumite produse de bază, a fost efectuată în cadrul studiului de fundamentare a evaluării impactului și a făcut obiectul verificării încrucișate prin consultări ample cu părțile interesate. Acest proces s-a finalizat cu elaborarea unei prime liste de produse de bază. Lemnul a fost inclus direct în domeniul de aplicare, întrucât făcea deja obiectul Regulamentului UE privind lemnul. Potrivit unui document recent44 de cercetare utilizat pentru analiza eficienței, șase produse de bază reprezintă cea mai mare pondere a defrișărilor în frunte cu UE din totalul produselor de bază analizate în respectivul document de cercetare: ulei de palmier (33,95 %), soia (32,83 %), lemn (8,62 %), cacao (7,54 %), cafea (7,01 %) și carne de vită (5,01 %). Carnea importată în Uniune ar trebui să facă obiectul acelorași norme ca și carnea produsă în Uniune. Prin urmare, carnea de porc, de pasăre, de oaie și de capră ar trebui să facă obiectul prezentului regulament pentru a se asigura că animalele crescute în afara Uniunii și apoi importate au fost hrănite cu produse sau produse care nu implică defrișări. Cauciucul și porumbul ar trebui, de asemenea, să facă obiectul prezentului regulament, având în vedere impactul lor asupra defrișărilor la nivel mondial. Comisia ar trebui să aibă dreptul de a adopta acte delegate pentru a extinde domeniul de aplicare al anexei I. __________________ __________________ 44 Pendrill F., Persson U. M., Kastner, T. 2020. 44 Pendrill F., Persson U. M., Kastner, T. 2020. Amendamentul 40 Propunere de regulament Considerentul 27 a (nou) (27a)  Instituțiile financiare ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament, deoarece serviciile lor ar putea duce la sprijinirea activităților legate direct sau indirect de defrișări, de degradarea și conversia pădurilor. Toate activitățile bancare, de investiții și asigurări ale instituțiilor financiare ar trebui, prin urmare, să fie incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a preveni sprijinirea proiectelor legate direct sau indirect de defrișări, de degradarea și conversia pădurilor. Amendamentul 41 Propunere de regulament Considerentul 29 (29)  Prezentul regulament ar trebui să prevadă obligații privind produsele de bază și alte produse relevante pentru a combate în mod eficace defrișările și degradarea pădurilor și pentru a promova lanțurile de aprovizionare care nu implică defrișări. (29)  Prezentul regulament ar trebui să prevadă obligații privind produsele de bază și alte produse relevante pentru a combate în mod eficace defrișările, degradarea și conversia pădurilor și pentru a promova lanțurile de aprovizionare care nu implică defrișări, precum și pentru a promova protecția drepturilor omului, ale popoarelor indigene și ale comunităților locale, atât în Uniune cât și în țările terțe. Amendamentul 42 Propunere de regulament Considerentul 29 a (nou) (29a)  Atunci când se evaluează riscul de neconformitate al produselor de bază și al altor produse relevante destinate introducerii pe piața Uniunii sau exportului de pe piața Uniunii cu cerințele prezentului regulament, ar trebui să se țină seama de încălcările drepturilor omului asociate cu defrișările, degradarea și conversia pădurilor, inclusiv ale drepturilor popoarelor indigene, ale comunităților locale și ale titularilor de drepturi cutumiare de proprietate funciară. Amendamentul 43 Propunere de regulament Considerentul 30 (30)  Numeroase organizații și organisme internaționale (de exemplu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, Acordul de la Paris, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, Convenția privind diversitatea biologică) au elaborat lucrări pe tema defrișărilor și a degradării pădurilor, iar definițiile din prezentul regulament se întemeiază pe acestea. (30)  Numeroase organizații și organisme internaționale (de exemplu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, Acordul de la Paris, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, Convenția privind diversitatea biologică) au elaborat lucrări pe tema defrișărilor și a degradării pădurilor, precum și privind conversia și degradarea altor ecosisteme, iar definițiile din prezentul regulament se întemeiază pe acestea. Amendamentul 44 Propunere de regulament Considerentul 31 (31)  O dată-limită se impune a fi stabilită în scopul de a servi drept bază pentru a evalua dacă terenurile în cauză au făcut obiectul defrișărilor sau al degradării pădurilor, ceea ce înseamnă că niciun produs de bază și niciun alt produs care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament nu ar putea intra pe piața Uniunii sau nu ar putea fi exportat dacă ar fi obținut pe un teren care face obiectul defrișărilor sau al degradării pădurilor după data respectivă. Aceasta ar trebui să aibă în vedere verificarea și monitorizarea corespunzătoare, să respecte angajamentele internaționale existente, cum ar fi ODD și Declarația de la New York privind pădurile, reducând astfel la minimum perturbările bruște ale lanțurilor de aprovizionare, eliminând în același timp orice stimulent de accelerare a activităților care contribuie la fenomenul defrișărilor și al degradării pădurilor în vederea intrării în vigoare a prezentului regulament. (31)  O dată-limită se impune a fi stabilită în scopul de a servi drept bază pentru a evalua dacă terenurile în cauză au făcut obiectul defrișărilor, al degradării sau conversiei pădurilor, ceea ce înseamnă că niciun produs de bază și niciun alt produs care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament nu ar putea intra pe piața Uniunii sau nu ar putea fi exportat dacă ar fi obținut pe un teren care face obiectul defrișărilor sau al degradării pădurilor sau al conversiei pădurilor după data respectivă. Aceasta ar trebui să aibă în vedere verificarea și monitorizarea corespunzătoare, ținând cont de angajamentele internaționale existente, cum ar fi ODD și Declarația de la New York privind pădurile, reducând astfel la minimum perturbările bruște ale lanțurilor de aprovizionare, eliminând în același timp orice stimulent de accelerare a activităților care contribuie la fenomenul defrișărilor, al degradării pădurilor și conversiei pădurilor în vederea intrării în vigoare a prezentului regulament. Amendamentul 45 Propunere de regulament Considerentul 32 (32)  Pentru a consolida contribuția Uniunii la stoparea defrișărilor și a degradării pădurilor și pentru a se asigura că produsele de bază și alte produse din lanțurile de aprovizionare asociate defrișărilor și degradării pădurilor nu sunt introduse pe piața Uniunii, produsele de bază și alte produse relevante nu ar trebui să fie introduse sau puse la dispoziție pe piața Uniunii și nici exportate de pe piața Uniunii, cu excepția cazului în care nu implică defrișări și au fost obținute în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție. Pentru o confirmare în acest sens, produsele ar trebui să fie întotdeauna însoțite de o declarație privind diligența necesară. (32)  Pentru a consolida contribuția Uniunii la stoparea defrișărilor, a degradării pădurilor și a conversiei pădurilor și pentru a se asigura că produsele de bază și alte produse din lanțurile de aprovizionare asociate defrișărilor, degradării pădurilor și conversiei pădurilor nu sunt introduse pe piața Uniunii sau exportate de pe piața Uniunii, produsele de bază și alte produse relevante nu ar trebui să fie introduse sau puse la dispoziție pe piața Uniunii și nici exportate de pe piața Uniunii, cu excepția cazului în care nu implică defrișări și au fost obținute în conformitate cu legislația internă și internațională și standardele interne și internaționale. Pentru o confirmare în acest sens, produsele ar trebui să fie întotdeauna însoțite de o declarație privind diligența necesară. Amendamentul 46 Propunere de regulament Considerentul 33 (33)  Pe baza unei abordări sistemice, operatorii ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a se asigura că produsele de bază și alte produse relevante pe care intenționează să le introducă pe piața Uniunii respectă cerințele în materie de legalitate și care vizează produsele ce nu implică defrișări prevăzute în prezentul regulament. În acest scop, operatorii ar trebui să instituie și să pună în aplicare proceduri privind obligația de diligență. Procedura privind obligația de diligență prevăzută în prezentul regulament ar trebui să includă trei elemente: cerințe în materie de informare, măsuri de evaluare și de atenuare a riscurilor. Procedurile privind obligația de diligență ar trebui să fie concepute astfel încât să ofere acces la informații privind sursele și furnizorii produselor de bază și ai altor produse introduse pe piața Uniunii, inclusiv informații care să demonstreze că sunt îndeplinite cerințele privind absența defrișărilor și a degradării pădurilor și cerințele în materie de legalitate, printre altele prin identificarea țării și a zonei de producție, inclusiv a coordonatelor de geolocalizare a parcelelor de teren relevante. Aceste coordonate de geolocalizare care se bazează pe sincronizare, poziționare și/sau observarea Pământului ar putea utiliza datele și serviciile spațiale furnizate în cadrul programului spațial al Uniunii (EGNOS/Galileo și Copernicus). Pe baza acestor informații, operatorii ar trebui să realizeze o evaluare a riscului. În cazul identificării unui risc, operatorii ar trebui să îl atenueze pentru a prezenta riscuri zero sau neglijabile. Numai după finalizarea etapelor necesare ale procedurii privind obligația de diligență și după ce s-a concluzionat că există riscuri zero sau neglijabile în raport cu faptul că produsul de bază sau alt produs relevant nu este conform cu prezentul regulament, operatorului i s-ar putea permite să introducă produsul de bază sau alt produs relevant pe piața Uniunii ori să îl exporte. (33)  Pe baza unei abordări sistemice, operatorii ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a se asigura că produsele de bază și alte produse relevante pe care intenționează să le introducă pe piața Uniunii respectă cerințele în materie de legalitate și care vizează produsele ce nu implică defrișări prevăzute în prezentul regulament. În acest scop, operatorii ar trebui să instituie și să pună în aplicare proceduri privind obligația de diligență. Procedura privind obligația de diligență prevăzută în prezentul regulament ar trebui să includă patru elemente: cerințe în materie de informare, măsuri de evaluare a riscurilor, măsuri de atenuare a riscurilor și obligații de raportare. Procedurile privind obligația de diligență ar trebui să fie concepute astfel încât să ofere acces la informații privind sursele și furnizorii produselor de bază și ai altor produse introduse pe piața Uniunii, inclusiv informații care să demonstreze că sunt îndeplinite cerințele privind absența defrișărilor, a degradării pădurilor și conversiei pădurilor și cerințele în materie de legalitate și că țara de producție a respectat cerința de legalitate și dreptul internațional privind drepturile omului, inclusiv dreptul la consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză, printre altele prin identificarea țării de producție sau a părților acesteia, inclusiv a coordonatelor de geolocalizare. Aceste coordonate de geolocalizare care se bazează pe sincronizare, poziționare și/sau observarea Pământului ar putea utiliza datele și serviciile spațiale furnizate în cadrul programului spațial al Uniunii (EGNOS/Galileo și Copernicus). Aplicarea cerinței de geolocalizare în sectoarele în care micii proprietari reprezintă o parte semnificativă a producătorilor ar putea fi deosebit de dificilă și ar trebui să se ofere orientări, precum și sprijin tehnic și financiar, după caz. Pe baza acestor informații, operatorii ar trebui să realizeze o evaluare a riscului. În cazul identificării unui risc, operatorii ar trebui să îl atenueze pentru a prezenta riscuri zero sau neglijabile. Numai după finalizarea etapelor necesare ale procedurii privind obligația de diligență și după ce s-a concluzionat că există riscuri zero sau neglijabile în raport cu faptul că produsul de bază sau alt produs relevant nu este conform cu prezentul regulament, operatorului i s-ar putea permite să introducă produsul de bază sau alt produs relevant pe piața Uniunii ori să îl exporte. Pentru a promova transparența și a facilita asigurarea respectării legislației, operatorii ar trebui să prezinte anual rapoarte publice cu privire la sistemul lor due diligence, inclusiv cu privire la măsurile adoptate în vederea îndeplinirii obligațiilor. Amendamentul 47 Propunere de regulament Considerentul 33 a (nou) (33a)  Operatorii au responsabilitatea de a depune eforturi rezonabile pentru a asigura plata unui preț echitabil producătorilor de la care își achiziționează marfa, în special micilor fermieri, astfel încât să le permită să câștige un venit decent și să combată în mod eficace sărăcia drept cauză principală a defrișărilor. Amendamentul 48 Propunere de regulament Considerentul 33 b (nou) (33b)  Operatorii și comercianții, precum și autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să poată beneficia de instrumentele puse la dispoziție de Uniune atunci când colectează și retranscriu informațiile necesare pentru procedura privind diligența necesară. Agențiile răspunzătoare de EGNOS/Galileo și Copernicus ar trebui să își întărească sinergiile pentru a permite o abordare holistică. Operatorii și comercianții, în cooperare cu Comisia, ar trebui să îi sprijine pe fermieri, în special pe micii agricultori, populațiile indigene și comunitățile locale, să achiziționeze și să utilizeze în mod adecvat instrumentele necesare pentru a colecta informații, inclusiv geolocalizarea, și să și le asume într-un mod sustenaabil. Amendamentul 49 Propunere de regulament Considerentul 34 (34)  Operatorii trebuie să își asume în mod oficial responsabilitatea pentru conformitatea produselor de bază sau a altor produse relevante pe care intenționează să le introducă pe piața Uniunii sau să le exporte, prin punerea la dispoziție a unor declarații privind diligența necesară. Prezentul regulament trebuie să pună la dispoziție un model pentru astfel de declarații. Se preconizează că acesta va facilita punerea în aplicare a prezentului regulament prin intermediul autorităților competente și al instanțelor judecătorești și că va asigura un grad sporit de respectare a dispozițiilor de către operatori. (34)  Operatorii care plasează pe piața Uniunii un produs de bază sau un alt produs sau care exportă un alt produs sau un produs de bază către o țară terță trebuie să își asume în mod oficial responsabilitatea pentru conformitatea produselor de bază sau a altor produse relevante pe care intenționează să le introducă pe piața Uniunii sau să le exporte, prin punerea la dispoziție a unor declarații privind diligența necesară. Prezentul regulament trebuie să pună la dispoziție un model pentru astfel de declarații. Se preconizează că acesta va facilita punerea în aplicare a prezentului regulament prin intermediul autorităților competente și al instanțelor judecătorești și că va asigura un grad sporit de respectare a dispozițiilor de către operatori. Amendamentul 50 Propunere de regulament Considerentul 36 (36)  Comercianții ar trebui să fie responsabili pentru colectarea și păstrarea informațiilor, asigurând transparența lanțului de aprovizionare cu produse de bază și alte produse relevante pe care le pun la dispoziție pe piață. Marii comercianți care nu sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) au o influență semnificativă asupra lanțurilor de aprovizionare și joacă un rol important în asigurarea faptului că nu implică defrișări și, prin urmare, ar trebui să le revină aceleași obligații ca și în cazul operatorilor. (36)  Comercianții ar trebui să fie responsabili pentru colectarea și păstrarea informațiilor, asigurând transparența lanțului de aprovizionare cu produse de bază și alte produse relevante pe care le pun la dispoziție pe piață. Marii comercianți care nu sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) au o influență semnificativă asupra lanțurilor de aprovizionare și joacă un rol important în asigurarea faptului că lanțurile de aprovizionare nu implică defrișări și, prin urmare, ar trebui să le revină aceleași obligații ca și în cazul operatorilor. Amendamentul 51 Propunere de regulament Considerentul 37 (37)  Pentru a promova transparența și a facilita asigurarea respectării legislației, operatorii care nu sunt IMM-uri ar trebui să prezinte anual rapoarte publice cu privire la sistemul lor due diligence, inclusiv cu privire la măsurile adoptate în vederea îndeplinirii obligațiilor. (37)  Pentru a promova transparența și a facilita asigurarea respectării legislației, operatorii ar trebui să prezinte anual rapoarte publice cu privire la sistemul lor due diligence, inclusiv cu privire la măsurile adoptate în vederea îndeplinirii obligațiilor. Amendamentul 52 Propunere de regulament Considerentul 38 (38)  Alte instrumente legislative ale UE care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului sau asupra mediului ar trebui să se aplice în măsura în care prezentul regulament nu conține dispoziții specifice care au obiectiv, caracter și efect similare, care ar putea fi adaptate în lumina viitoarelor modificări legislative. Existența prezentului regulament nu ar trebui să excludă aplicarea altor instrumente legislative ale UE care prevăd cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric. În cazul în care astfel de alte instrumente legislative ale UE prevăd dispoziții mai specifice sau adaugă cerințe la dispozițiile prevăzute în prezentul regulament, respectivele dispoziții ar trebui să se aplice în coroborare cu cele prevăzute în prezentul regulament. În plus, în cazul în care prezentul regulament conține dispoziții mai specifice, acestea nu ar trebui interpretate într-un mod care subminează aplicarea efectivă a altor instrumente legislative ale UE privind diligența necesară sau realizarea obiectivului lor general. (38)  Alte instrumente legislative ale UE care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului sau asupra mediului, cum ar fi Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului1a și [Directiva așteptată privind obligația de diligență pentru sustenabilitatea întreprinderilor]1b, ar trebui să se aplice în măsura în care prezentul regulament nu conține dispoziții specifice care au obiectiv, caracter și efect similare, care ar putea fi adaptate în lumina viitoarelor modificări legislative. Prezentul regulament urmărește să asigure conformitatea produselor de bază și a altor produse cu cerințele de sustenabilitate și legalitate. El se aplică ex ante, înainte ca produsele de bază sau alte produse să fie introduse pe piața Uniunii sau să fie exportate de pe această piață. Existența prezentului regulament privind un produs de bază specific nu ar trebui să excludă aplicarea altor instrumente legislative ale UE care prevăd cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric. În cazul în care astfel de alte instrumente legislative ale UE prevăd dispoziții mai specifice sau adaugă cerințe la dispozițiile prevăzute în prezentul regulament, respectivele dispoziții ar trebui să se aplice în coroborare cu cele prevăzute în prezentul regulament. În plus, în cazul în care prezentul regulament conține dispoziții mai specifice, acestea nu ar trebui interpretate într-un mod care subminează aplicarea efectivă a altor instrumente legislative ale UE privind diligența necesară sau realizarea obiectivului lor general. Comisia ar trebui să emită orientări clare și ușor de înțeles pentru a-i ajuta pe operatori și pe comercianți, în special IMM-urile, să respecte cerințele prezentului regulament, cu scopul de a reduce la minimum sarcina administrativă și financiară. Orientările ar trebui, de asemenea, să-i sprijine pe operatori să își îndeplinească în mod eficient obligațiile de due diligence atunci când intră în domeniul de aplicare al altor instrumente legislative care se suprapun și care stabilesc alte cerințe de diligență necesară. __________________ 1a Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13). 1b COM(2022)0071. Amendamentul 53 Propunere de regulament Considerentul 38 a (nou) (38a)  Există o legătură directă între defrișări, conversia ecosistemelor și încălcările drepturilor omului, în special cele ale populațiilor indigene și ale comunităților locale. Este necesar să se acorde o atenție deosebită nevoilor acestora și includerii lor depline în punerea în aplicare a prezentului regulament. Ar trebui să se asigure respectarea deplină a textelor și standardelor internaționale, inclusiv a Declarației Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, a drepturilor de proprietate cutumiară, a dreptului la consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză (FPIC). Drepturile lucrătorilor, astfel cum sunt consacrate în convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, drepturile femeilor, drepturile la protecția mediului și dreptul de a apăra drepturile omului și mediul ar trebui, de asemenea, să fie promovate. Amendamentul 54 Propunere de regulament Considerentul 40 (40)  Responsabilitatea pentru asigurarea aplicării prezentului regulament ar trebui să revină statelor membre, iar autoritățile lor competente ar trebui să se asigure că acesta este respectat pe deplin. O aplicare uniformă a prezentului regulament în ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii poate fi realizată numai prin schimbul sistematic de informații și cooperarea dintre autoritățile competente, autoritățile vamale și Comisie. (40)  Responsabilitatea pentru asigurarea aplicării prezentului regulament ar trebui să revină statelor membre, iar autoritățile lor competente ar trebui să se asigure că acesta este respectat pe deplin. O aplicare uniformă a prezentului regulament în ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii poate fi realizată numai prin schimbul sistematic de informații și cooperarea dintre autoritățile competente, autoritățile vamale și Comisie. În special, Comisia ar trebui să efectueze o analiză a sancțiunilor aplicate de statele membre și să facă schimb de opinii cu acestea pentru a promova implementarea armonizată a prezentului regulament. Amendamentul 55 Propunere de regulament Considerentul 40 a (nou) (40a)  În scopul aplicării eficiente a prezentului regulament și al respectării acestuia de către autoritățile competente, operatori și comercianți, membrii interesați ai publicului ar trebui să poată acționa pentru a asigura respectarea dreptului mediului și, astfel, să protejeze mediul. Amendamentul 56 Propunere de regulament Considerentul 40 b (nou) (40b)  Dreptul la o cale de atac eficientă este un drept al omului recunoscut la nivel internațional, consacrat la articolul 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu și la articolul 2 alineatul (3) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și este, de asemenea, un drept fundamental al Uniunii în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că membrii publicului vizat sau afectat de o încălcare a prezentului regulament au acces corespunzător la o cale de atac eficientă. Amendamentul 57 Propunere de regulament Considerentul 41 (41)  Punerea în aplicare și asigurarea respectării eficace și eficiente a prezentului regulament au un caracter esențial în vederea atingerii obiectivelor acestuia. În acest scop, Comisia ar trebui să instituie și să gestioneze un sistem de informații pentru a sprijini operatorii și autoritățile competente în ceea ce privește prezentarea și accesarea informațiilor necesare referitoare la produsele de bază și la alte produse relevante introduse pe piață. Operatorii ar trebui să încarce declarațiile privind diligența necesară în sistemul de informații. Sistemul de informații ar trebui să fie accesibil autorităților competente și autorităților vamale pentru a facilita îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul prezentului regulament. Sistemul de informații ar trebui să fie în egală măsură accesibil unui public mai larg, datele anonimizate fiind furnizate într-un format deschis și prelucrabil automat, în conformitate cu politica Uniunii în materie de date deschise. (41)  Punerea în aplicare și asigurarea respectării eficace și eficiente a prezentului regulament au un caracter esențial în vederea atingerii obiectivelor acestuia. În acest scop, Comisia ar trebui să instituie și să gestioneze un sistem de informații pentru a sprijini operatorii și autoritățile competente în ceea ce privește prezentarea și accesarea informațiilor necesare referitoare la produsele de bază și la alte produse relevante introduse pe piață. Operatorii ar trebui să încarce declarațiile privind diligența necesară în sistemul de informații. Sistemul de informații ar trebui să fie accesibil autorităților competente și autorităților vamale pentru a facilita îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul prezentului regulament și ar trebui să faciliteze transferurile de informații între statele membre, autoritățile competente și autoritățile vamale și în rândul acestora. Datele sensibile din punct de vedere necomercial ar trebui să fie în egală măsură accesibile unui public mai larg, datele fiind anonimizate - cu excepția informațiilor referitoare la lista operatorilor și comercianților neconformi - și furnizate într-un format deschis și prelucrabil automat, în conformitate cu politica Uniunii în materie de date deschise. Amendamentul 58 Propunere de regulament Considerentul 42 (42)  În ceea ce privește produsele de bază relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii, autorităților competente le revine sarcina de a verifica conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu obligațiile prevăzute în prezentul regulament, în vreme ce rolul autorităților vamale este de a se asigura că trimiterea la o declarație privind diligența necesară este pusă la dispoziție în declarația vamală, dacă este cazul, și, în plus, din momentul creării interfeței electronice pentru efectuarea schimbului de informații între autoritățile vamale și autoritățile competente, de a verifica statutul declarației privind diligența necesară în urma efectuării unei analize inițiale a riscului de către autoritățile competente în cadrul sistemului de informații, precum și de a acționa în consecință (și anume, de a suspenda sau de a refuza un produs de bază sau un alt produs dacă acest lucru se impune având în vedere statutul din sistemul de informații). Această organizare specifică a controalelor înlătură aplicarea capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/1020 în ceea ce privește aplicarea și asigurarea respectării prezentului regulament. (42)  În ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii, autorităților competente le revine sarcina de a verifica conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu obligațiile prevăzute în prezentul regulament, printre altele, pe baza declarațiilor de diligență necesară prezentate de operatori, în vreme ce rolul autorităților vamale este de a se asigura că trimiterea la o declarație privind diligența necesară este pusă la dispoziție în declarația vamală, dacă este cazul, și, în plus, din momentul creării interfeței electronice pentru efectuarea schimbului de informații între autoritățile vamale și autoritățile competente, de a verifica statutul declarației privind diligența necesară în urma efectuării unei analize inițiale a riscului de către autoritățile competente în cadrul sistemului de informații, precum și de a acționa în consecință (și anume, de a suspenda sau de a refuza un produs de bază sau un alt produs dacă acest lucru se impune având în vedere statutul din sistemul de informații). Această organizare specifică a controalelor înlătură aplicarea capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/1020 în ceea ce privește aplicarea și asigurarea respectării prezentului regulament. Amendamentul 59 Propunere de regulament Considerentul 42 a (nou) (42a)  Controalele efectuate de autoritățile competente ar trebui să fie efectuate într-un mod care să perturbe cât mai puțin schimburile comerciale și operațiunile operatorilor și comercianților. Amendamentul 60 Propunere de regulament Considerentul 43 a (nou) (43a)   Comisia ar trebui să asigure resurse financiare adecvate și suficiente, inclusiv, în mod specific, pentru sprijinul tehnic, sunt puse la dispoziție, printre altele, prin intermediul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală, pentru a ajuta țările partenere să respecte cerințele stabilite de prezentul regulament. Aceste resurse ar trebui să fie deja disponibile înainte de intrarea în vigoare și de punerea în aplicare integrală a prezentului regulament pentru a întări capacitățile de adaptare ale comunităților afectate, acordând o atenție deosebită micilor fermieri. Amendamentul 61 Propunere de regulament Considerentul 45 (45)  Pentru a optimiza și a înlesni procesul de control al produselor de bază și al altor produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii, se impune crearea unor interfețe electronice care să permită transferul automat de date între sistemele vamale și sistemul de informații al autorităților competente. Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi este candidatul firesc pentru sprijinirea unor astfel de transferuri de date. Interfețele ar trebui să fie automatizate la scară largă și ușor de utilizat, iar sarcina suplimentară pentru autoritățile vamale ar trebui să fie limitată. În plus, având în vedere diferențele limitate dintre datele care trebuie declarate în declarația vamală și, respectiv, în declarația privind diligența necesară, este oportun să se propună, de asemenea, o abordare de tip „business-to-government” (schimb de date între întreprinderi și administrațiile publice), prin care comercianții și operatorii economici să pună la dispoziție declarația privind diligența necesară în ceea ce privește un produs de bază sau un alt produs relevant prin intermediul mediului aferent ghișeului unic național pentru vămi, iar această declarație să fie transmisă automat către sistemul informatic utilizat de autoritățile competente. Autoritățile vamale și autoritățile competente ar trebui să contribuie la stabilirea datelor care trebuie transmise și a oricăror alte cerințe tehnice. (45)  Pentru a optimiza și a înlesni procesul de control al produselor de bază și al altor produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii, se impune crearea unor interfețe electronice interoperabile care să permită transferul automat de date între sistemele vamale și sistemul de informații al autorităților competente. Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi este candidatul firesc pentru sprijinirea unor astfel de transferuri de date. Interfețele ar trebui să fie automatizate la scară largă și ușor de utilizat și să înlesnească procesele pentru autoritățile vamale, precum și să limiteze costurile și sarcinile pentru operatori. În plus, având în vedere diferențele limitate dintre datele care trebuie declarate în declarația vamală și, respectiv, în declarația privind diligența necesară, este oportun să se propună, de asemenea, o abordare de tip „business-to-government” (schimb de date între întreprinderi și administrațiile publice), prin care operatorii economici să pună la dispoziție declarația privind diligența necesară în ceea ce privește un produs de bază sau un alt produs relevant prin intermediul mediului aferent ghișeului unic național pentru vămi, iar această declarație să fie transmisă automat către sistemul informatic utilizat de autoritățile competente. Autoritățile vamale și autoritățile competente ar trebui să contribuie la stabilirea datelor care trebuie transmise și a oricăror alte cerințe tehnice. Amendamentul 62 Propunere de regulament Considerentul 46 (46)  Riscul ca produsele de bază și alte produse neconforme să fie introduse pe piața Uniunii variază în funcție de produsul de bază și de alt produs, precum și de țara de origine și de producție. Operatorii care se aprovizionează cu produse de bază și cu alte produse din țări sau din anumite părți ale acestora care prezintă un risc scăzut de cultivare, recoltare sau fabricare a produselor de bază relevante, prin încălcarea prezentului regulament, ar trebui să facă obiectul unui număr mai mic de obligații, reducând astfel costurile de asigurare a conformității și sarcina administrativă. Produsele de bază și alte produse care provin din țări sau din anumite părți ale acestora prezentând un grad ridicat de risc ar trebui să facă obiectul unui control sporit din partea autorităților competente. (46)  Riscul ca produsele de bază și alte produse neconforme să fie introduse pe piața Uniunii variază în funcție de produsul de bază și de alt produs, precum și de țara de origine și de producție sau de părți din aceasta. Operatorii care se aprovizionează cu produse de bază și cu alte produse din țări sau din anumite părți ale acestora care prezintă un risc scăzut de cultivare, recoltare sau fabricare a produselor de bază relevante, prin încălcarea prezentului regulament, ar trebui să facă obiectul unui număr mai mic de obligații, reducând astfel costurile de asigurare a conformității și sarcina administrativă, cu excepția cazului în care operatorul știe sau are motive să creadă că există riscuri de nerespectare a prezentului regulament. Atunci când o autoritate competentă este informată cu privire la riscul ca cerințele prevăzute de prezentul regulament să fie eludate, de exemplu atunci când un produs de bază sau alt produs relevant fabricat într-o țară cu risc ridicat este ulterior prelucrat într-o țară cu risc scăzut din Uniune sau exportat în Uniune dintr-o astfel de țară, iar declarația vamală sau declarația de due diligence indică faptul că produsul de bază sau alt produs a fost fabricat într-o țară cu risc scăzut, ar trebui să verifice, prin intermediul unor controale suplimentare, cum ar fi confiscarea și suspendarea introducerii pe piață a produsului de bază sau a altui produs relevant, precum și să efectueze verificări suplimentare. Produsele de bază și alte produse care provin din țări sau din anumite părți ale acestora prezentând un grad ridicat de risc ar trebui să facă obiectul unui control sporit din partea autorităților competente. Amendamentul 63 Propunere de regulament Considerentul 47 (47)  Din acest motiv, Comisia ar trebui să evalueze riscul de defrișare și de degradare a pădurilor la nivelul unei țări sau al anumitor părți ale acesteia pe baza unei serii de criterii care reflectă atât date cantitative, obiective și recunoscute la nivel internațional, cât și indicații conform cărora țările sunt implicate activ în combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor. Informațiile referitoare la evaluarea comparativă ar trebui să le faciliteze operatorilor din Uniune exercitarea diligenței necesare și autorităților competente monitorizarea și asigurarea respectării normelor, oferind, în același timp, un stimulent țărilor producătoare pentru a spori sustenabilitatea sistemelor lor de producție agricolă și pentru a-și reduce impactul defrișărilor. Acest aspect ar trebui să contribuie la creșterea transparenței și a sustenabilității lanțurilor de aprovizionare. Sistemul de evaluare comparativă ar trebui să se bazeze pe o clasificare pe trei niveluri a țărilor, și anume care prezintă un risc scăzut, standard sau ridicat. Pentru a asigura un nivel adecvat de transparență și claritate, Comisia ar trebui, în special, să facă publice datele utilizate pentru evaluarea comparativă, motivele propunerii de modificare a clasificării și răspunsul țării în cauză. În ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante care provin din țări sau din anumite părți ale acestora identificate ca prezentând un grad scăzut de risc, operatorii ar trebui să poată aplica procedura simplificată privind obligația de diligență, iar autoritățile competente ar trebui să fie obligate să aplice un control sporit asupra produselor de bază și a altor produse relevante care provin din țări sau din anumite părți ale acestora identificate ca prezentând un grad ridicat de risc. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare pentru a stabili țările sau părțile acestora care prezintă un risc scăzut sau ridicat de fabricare a produselor de bază și a altor produse relevante care nu sunt conforme cu prezentul regulament. (47)  Din acest motiv, Comisia ar trebui să evalueze riscul de defrișare și de degradare a pădurilor sau de conversie a pădurilor la nivelul unei țări sau al anumitor părți ale acesteia pe baza unei serii de criterii care reflectă atât date cantitative, obiective și recunoscute la nivel internațional, cât și indicii că țările respective sunt angajate în mod activ în combaterea defrișărilor, a degradării pădurilor și a conversiei acestora, precum și în promovarea drepturilor popoarelor indigene și ale comunităților locale. Informațiile referitoare la evaluarea comparativă ar trebui să le faciliteze operatorilor din Uniune exercitarea diligenței necesare și autorităților competente monitorizarea și asigurarea respectării normelor, oferind, în același timp, un stimulent țărilor producătoare pentru a spori sustenabilitatea sistemelor lor de producție agricolă și pentru a-și reduce impactul defrișărilor. Acest aspect ar trebui să contribuie la creșterea transparenței și a sustenabilității lanțurilor de aprovizionare. Sistemul de evaluare comparativă ar trebui să se bazeze pe o clasificare pe trei niveluri a țărilor, și anume care prezintă un risc scăzut, standard sau ridicat. Pentru a asigura un nivel adecvat de transparență și claritate, Comisia ar trebui, în special, să facă publice datele utilizate pentru evaluarea comparativă, motivele propunerii de modificare a clasificării și răspunsul țării în cauză. În ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante care provin din țări sau din anumite părți ale acestora identificate ca prezentând un grad scăzut de risc, operatorii ar trebui să poată aplica procedura simplificată privind obligația de diligență, iar autoritățile competente ar trebui să fie obligate să aplice un control sporit asupra produselor de bază și a altor produse relevante care provin din țări sau din anumite părți ale acestora identificate ca prezentând un grad ridicat de risc. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare pentru a stabili țările sau părțile acestora care prezintă un risc scăzut sau ridicat de fabricare a produselor de bază și a altor produse relevante care nu sunt conforme cu prezentul regulament. Amendamentul 64 Propunere de regulament Considerentul 47 a (nou) (47a)  Pentru a se asigura că prezentul regulament nu creează o restricție inutilă în calea comerțului, Comisia ar trebui să coopereze cu țările care sunt identificate ca prezentând un grad standard sau ridicat de risc și cu părțile interesate pertinente din aceste țări, pentru a urmări să reducă nivelul de risc. Amendamentul 65 Propunere de regulament Considerentul 48 (48)  Autoritățile competente ar trebui să efectueze periodic controale asupra operatorilor și comercianților pentru a verifica dacă aceștia îndeplinesc efectiv obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să efectueze controale atunci când sunt în posesia unor informații relevante și pe baza acestora, inclusiv suspiciuni motivate ale unor terțe părți. Pentru o acoperire cuprinzătoare a produselor de bază și a altor produse relevante, a operatorilor și a comercianților în cauză și a volumului cotei de produse de bază și de alte produse deținute de aceștia, se impune aplicarea unei duble abordări. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a verifica un anumit procent de operatori și comercianți, acoperind în același timp și un anumit procent de produse de bază și alte produse relevante. Respectivele procente ar trebui să fie mai mari în cazul produselor de bază și al altor produse relevante care provin din țări sau din anumite părți ale acestora prezentând un grad ridicat de risc. (48)  Autoritățile competente ar trebui să efectueze periodic controale asupra operatorilor și comercianților pentru a verifica dacă aceștia îndeplinesc efectiv obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să efectueze controale atunci când sunt în posesia unor informații relevante și pe baza acestora, inclusiv suspiciuni motivate ale unor terțe părți. Pentru o acoperire cuprinzătoare a produselor de bază și a altor produse relevante, a operatorilor și a comercianților în cauză și a volumului cotei de produse de bază și de alte produse deținute de aceștia, se impune aplicarea unei duble abordări. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a verifica un anumit procent de operatori și comercianți, acoperind în același timp și un anumit procent de produse de bază și alte produse relevante. Respectivele procente ar trebui să fie mai mari în cazul produselor de bază și al altor produse relevante care provin din țări sau din anumite părți ale acestora prezentând un grad ridicat de risc, în timp ce pot fi mai mici pentru țările cu risc scăzut sau pentru părți ale acestora. Amendamentul 66 Propunere de regulament Considerentul 49 (49)  Controalele efectuate de autoritățile competente asupra operatorilor și comercianților ar trebui să vizeze sistemele due diligence și conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu dispozițiile prezentului regulament. Controalele trebuie să se bazeze pe un plan pentru controale bazat pe riscuri. Planul trebuie să conțină criterii de risc care să permită autorităților competente să efectueze o analiză de risc a declarațiilor privind diligența necesară, prezentate de operatori și de comercianți. Criteriile de risc trebuie să țină seama de riscul de despădurire asociat cu produsele de bază și cu alte produse relevante din țara de producție, de situația anterioară privind respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament de către operatori și comercianți, precum și de orice alte informații relevante aflate la dispoziția autorităților competente. Analiza de risc a declarațiilor privind diligența necesară trebuie să permită autorităților competente identificarea operatorilor, a comercianților și a produselor de bază și a altor produse relevante care vor face obiectul controlului și trebuie efectuată utilizând tehnici de prelucrare electronică a datelor în sistemul de informații care colectează declarațiile privind diligența necesară. (49)  Controalele efectuate de autoritățile competente asupra operatorilor și comercianților ar trebui să vizeze sistemele due diligence și conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu dispozițiile prezentului regulament. Controalele trebuie să se bazeze pe un plan pentru controale bazat pe riscuri. Planul trebuie să conțină criterii de risc care să permită autorităților competente să efectueze o analiză de risc a declarațiilor privind diligența necesară, prezentate de operatori și de comercianți. Criteriile de risc trebuie să țină seama de riscul de despădurire asociat cu produsele de bază și cu alte produse relevante din țara de producție, de situația anterioară privind respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament de către operatori și comercianți, precum și de orice alte informații relevante aflate la dispoziția autorităților competente. Analiza de risc a declarațiilor privind diligența necesară trebuie să permită autorităților competente identificarea operatorilor, a comercianților și a produselor de bază și a altor produse relevante care vor face obiectul controlului și trebuie efectuată utilizând tehnici de prelucrare electronică a datelor în sistemul de informații care colectează declarațiile privind diligența necesară. În cazul în care este necesar și posibil din punct de vedere tehnic, autoritățile competente, în strânsă cooperare cu autoritățile din țări terțe, ar trebui să efectueze controale și la fața locului. Amendamentul 67 Propunere de regulament Considerentul 50 (50)  În cazul în care analiza de risc a declarațiilor privind diligența necesară indică un risc ridicat de neconformitate a anumitor produse de bază și a altor produse relevante, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să ia măsuri provizorii imediate pentru a preveni introducerea sau punerea lor la dispoziție pe piața Uniunii. În cazul în care astfel de produse de bază și alte produse relevante intră sau ies de pe piața Uniunii, autoritățile competente ar trebui să solicite autorităților vamale suspendarea punerii în liberă circulație sau a exportului lor pentru a permite autorităților competente să efectueze controalele care se impun. O astfel de solicitare ar trebui să fie comunicată prin intermediul sistemului de interfață între autoritățile vamale și autoritățile competente. Suspendarea acțiunilor de introducere sau punere la dispoziție pe piața Uniunii, de punere în liberă circulație sau export ar trebui să fie limitată la trei zile lucrătoare, cu excepția cazului în care autoritățile competente necesită o perioadă suplimentară de timp pentru a evalua conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu prezentul regulament. În acest caz, autoritățile competente ar trebui să ia măsuri provizorii suplimentare pentru a prelungi perioada de suspendare sau pentru a solicita o astfel de prelungire autorităților vamale în cazul produselor de bază și a altor produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii. (50)  În cazul în care analiza de risc a declarațiilor privind diligența necesară indică un risc ridicat de neconformitate a anumitor produse de bază și a altor produse relevante, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să ia măsuri provizorii imediate pentru a preveni introducerea sau punerea lor la dispoziție pe piața Uniunii sau exportul lor de pe piața Uniunii. În cazul în care astfel de produse de bază și alte produse relevante intră sau ies de pe piața Uniunii, autoritățile competente ar trebui să solicite autorităților vamale suspendarea punerii în liberă circulație sau a exportului lor pentru a permite autorităților competente să efectueze controalele care se impun. O astfel de solicitare ar trebui să fie comunicată prin intermediul sistemului de interfață între autoritățile vamale și autoritățile competente. Suspendarea acțiunilor de introducere sau punere la dispoziție pe piața Uniunii, de punere în liberă circulație sau export ar trebui să fie limitată la cinci zile lucrătoare sau la 72 de ore în cazul produselor de bază și al produselor proaspete care se pot deteriora, cu excepția cazului în care autoritățile competente necesită o perioadă suplimentară de timp pentru a evalua conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu prezentul regulament. În acest caz, autoritățile competente ar trebui să ia măsuri provizorii suplimentare pentru a prelungi perioada de suspendare sau pentru a solicita o astfel de prelungire autorităților vamale în cazul produselor de bază și a altor produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii. Amendamentul 68 Propunere de regulament Considerentul 50 a (nou) (50a)  Operatorii ar trebui să sprijine respectarea prezentului regulament de furnizorii lor care sunt mici fermieri, inclusiv prin investiții și consolidarea capacităților, precum și prin mecanisme de stabilire a prețurilor care permit producătorilor de la care se aprovizionează să câștige un venit decent. Amendamentul 69 Propunere de regulament Considerentul 51 (51)  Planul pentru controale ar trebui să fie actualizat periodic, pe baza rezultatelor punerii sale în aplicare. Operatorii care prezintă un istoric consecvent al conformității ar trebui să facă obiectul controalelor cu frecvență redusă. (51)  Planul pentru controale ar trebui să fie actualizat periodic, pe baza rezultatelor punerii sale în aplicare. Operatorii care prezintă un istoric consecvent al conformității ar putea face obiectul controalelor cu frecvență redusă. Amendamentul 70 Propunere de regulament Considerentul 51 a (nou) (51a)  În cazul în care are motive să creadă că un stat membru nu efectuează controale suficiente pentru a asigura aplicarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie mandatată să introducă modificări ale planului de controale în statul membru în cauză, în dialog cu statul respectiv, pentru a remedia situația. Amendamentul 71 Propunere de regulament Considerentul 52 (52)  Pentru a asigura punerea în aplicare și asigurarea aplicării efective a prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă competența de a retrage și de a rechema produsele de bază și alte produse relevante neconforme, precum și de a lua măsurile corective adecvate. De asemenea, acestea ar trebui să se asigure că încălcările prezentului regulament de către operatori și comercianți fac obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. (52)  Pentru a asigura punerea în aplicare și asigurarea aplicării efective a prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă competența de a retrage și de a rechema produsele de bază și alte produse relevante neconforme, precum și de a lua măsurile corective adecvate. De asemenea, acestea ar trebui să se asigure că încălcările prezentului regulament de către operatori și comercianți fac obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive și că operatorii care nu respectă obligațiile prevăzute de prezentul regulament sunt răspunzători și obligați să compenseze prejudiciul pe care îndeplinirea obligației de diligență l-ar fi evitat. Amendamentul 72 Propunere de regulament Considerentul 52 a (nou) (52a)  Comisia ar trebui să publice numele operatorilor și comercianților care nu respectă prezentul regulament. Acest lucru ar putea ajuta alți operatori și comercianți în evaluările lor de risc și ar crește presiunea din partea consumatorilor și a societății civile asupra operatorilor și comercianților care nu respectă normele pentru a se aproviziona din lanțuri de aprovizionare care nu sunt afectate de defrișări. Amendamentul 73 Propunere de regulament Considerentul 53 (53)  Având în vedere caracterul internațional al defrișărilor, al degradării pădurilor și al comerțului asociat, autoritățile competente ar trebui să coopereze între ele, cu autoritățile vamale ale statelor membre, cu Comisia, precum și cu autoritățile administrative ale țărilor terțe. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să coopereze și cu autoritățile competente în materie de supraveghere și asigurare a respectării altor instrumente legislative ale UE care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului sau asupra mediului. (53)  Având în vedere caracterul internațional al defrișărilor, al degradării pădurilor, al conversiei pădurilor și al comerțului asociat, autoritățile competente ar trebui să coopereze între ele, cu autoritățile vamale ale statelor membre, cu Comisia, precum și cu autoritățile administrative ale țărilor terțe. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să coopereze și cu autoritățile competente în materie de supraveghere și asigurare a respectării altor instrumente legislative ale UE care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului sau asupra mediului. Amendamentul 74 Propunere de regulament Considerentul 53 a (nou) (53a)  Pentru a facilita accesul operatorilor, al autorităților statelor membre și al autorităților interesate din țările terțe la informații factuale, fiabile și actualizate despre defrișări și pentru a înlesni respectarea de către agenții economici a cerințelor prezentului regulament, Comisia ar trebui să creeze o platformă care să cuprindă zonele forestiere din întreaga lume și care să dispună de instrumente permițând tuturor participanților o tranziție rapidă către practici de evitare a defrișărilor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare. Platforma ar trebui să cuprindă hărți tematice, o hartă de utilizare a terenurilor cu serii cronologice începând de la data-limită stabilită de prezentul regulament și o serie de clase care să permită examinarea compoziției peisajului. Platforma ar trebui să conțină și un sistem de alertă, bazat pe monitorizarea lunară a schimbării suprafețelor împădurite, precum și o serie de analize și rezultate ușor de utilizat și securizate, care să descrie modul în care lanțurile de aprovizionare sunt legate de defrișări. Pentru a încuraja utilizarea celor mai exacte și actuale informații, pentru a elabora evaluări ale riscurilor și analize ale riscurilor, pentru a îmbunătăți controalele privind declarațiile și analiza comparativă a țărilor, elaborând în același timp o abordare bazată pe cooperare, platforma ar trebui să fie accesibilă tuturor operatorilor, autorităților statelor membre și autorităților interesate din țările terțe. Platforma ar trebui să utilizeze imagini prin satelit, inclusiv Copernicus Sentinel, care au capacitatea de a furniza informațiile factuale, fiabile și actualizate necesare. Amendamentul 75 Propunere de regulament Considerentul 54 (54)  Deși prezentul regulament abordează defrișările și degradarea pădurilor, astfel cum se prevede în Comunicarea din 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, protejarea pădurilor nu ar trebui să conducă la conversia sau degradarea altor ecosisteme naturale. Ecosistemele precum zonele umede, savanele și turbăriile au un caracter deosebit de important în contextul eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice, precum și al altor obiective de dezvoltare durabilă, conversia sau degradarea acestora necesitând o atenție deosebită. Pentru a aborda acest aspect, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea și fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare la alte ecosisteme și la produse de bază suplimentare în termen de doi ani de la intrarea în vigoare. În același timp, Comisia ar trebui să efectueze și o revizuire a produselor relevante enumerate în anexa I la prezentul regulament prin intermediul unui act delegat. eliminat Amendamentul 76 Propunere de regulament Considerentul 55 (55)  Pentru a se asigura faptul că cerințele în materie de informare pe care operatorii trebuie să le respecte și care sunt prevăzute în prezentul regulament își păstrează caracterul relevant și sunt în conformitate cu evoluțiile științifice și tehnologice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește completarea cerințelor în materie de informare care se impun pentru procedura privind obligația de diligență, informațiile și criteriile de evaluare și de atenuare a riscurilor pe care operatorii trebuie să le respecte, menționate în prezentul regulament și în lista bunurilor prevăzută în anexa I la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. (55)  Pentru a se asigura faptul că cerințele în materie de informare pe care operatorii trebuie să le respecte și care sunt prevăzute în prezentul regulament își păstrează caracterul relevant și sunt în conformitate cu evoluțiile științifice și tehnologice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește completarea cerințelor în materie de informare care se impun pentru procedura privind obligația de diligență, informațiile și criteriile de evaluare și de atenuare a riscurilor pe care operatorii trebuie să le respecte, menționate în prezentul regulament și în lista bunurilor prevăzută în anexa I la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți și cu părțile interesate, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. Amendamentul 77 Propunere de regulament Considerentul 57 (57)  Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 stabilește procedurile Uniunii pentru punerea în aplicare a unui regim de licențe FLEGT prin intermediul acordurilor bilaterale de parteneriat voluntare (APV) cu țările producătoare de lemn. Pentru a respecta angajamentele bilaterale asumate de Uniunea Europeană și pentru a menține progresele înregistrate cu țările partenere care au instituit un sistem operațional (etapa de acordare a licențelor FLEGT), prezentul regulament ar trebui să includă o dispoziție prin care se certifică faptul că lemnul și produsele pe bază de lemn care fac obiectul unei licențe FLEGT valabile îndeplinesc cerința de legalitate în temeiul prezentului regulament. (57)  Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 stabilește procedurile Uniunii pentru punerea în aplicare a unui regim de licențe FLEGT prin intermediul acordurilor bilaterale de parteneriat voluntare (APV) cu țările producătoare de lemn. APV-urile sunt menite să încurajeze schimbările sistemice din sectorul forestier care vizează gestionarea sustenabilă a pădurilor, stoparea exploatării forestiere ilegale, precum și să sprijine eforturile depuse la nivel mondial pentru a pune capăt defrișărilor. APV-urile oferă un cadru juridic important atât pentru Uniune, cât și pentru țările sale partenere, care este posibil printr-o bună cooperare și implicare din partea țărilor în cauză. Ar trebui promovate noi APV-uri cu parteneri suplimentari. Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe activitatea desfășurată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2173/2005, care continuă să fie un mecanism important pentru protejarea pădurilor lumii. Pentru a respecta angajamentele bilaterale asumate de Uniunea Europeană și pentru a menține progresele înregistrate cu țările partenere care au instituit un sistem operațional (etapa de acordare a licențelor FLEGT) și pentru a stimula alți parteneri să depună eforturi ca să ajungă în această etapă, prezentul regulament ar trebui să includă o dispoziție prin care se certifică faptul că lemnul și produsele pe bază de lemn care fac obiectul unei licențe FLEGT valabile îndeplinesc cerința de legalitate în temeiul prezentului regulament, asigurând astfel că această parte a cerinței privind diligența necesară poate fi verificată cu ușurință. Parteneriatele APV ar trebui să fie sprijinite cu resurse adecvate și sprijin administrativ și de întărire a capacităților specifice. Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 va continua să fie un sistem important care să creeze cadre pentru consultări între mai multe părți interesate. Amendamentul 78 Propunere de regulament Considerentul 57 a (nou) (57a)   Comisia ar trebui să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) și IMM-urile în procesul de înțelegere, punere în aplicare și respectare a standardelor stabilite în prezentul regulament, menținând o cooperare deschisă cu guvernele naționale, regionale și locale, cu organizațiile societății civile și cu producătorii, în special cu micii producători, în vederea întăririi capacităților. Amendamentul 79 Propunere de regulament Considerentul 58 (58)  Deși prezentul regulament abordează defrișările și degradarea pădurilor, astfel cum se prevede în Comunicarea din 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, protejarea pădurilor nu ar trebui să conducă la conversia sau degradarea altor ecosisteme naturale. Ecosistemele precum zonele umede, savanele și turbăriile au un caracter deosebit de important în contextul eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice, precum și al altor obiective de dezvoltare durabilă, conversia sau degradarea acestora necesitând o atenție deosebită. Prin urmare, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament ar trebui efectuată o evaluare a necesității și a fezabilității extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte ecosisteme decât pădurile. (58)  Deși prezentul regulament abordează defrișările, degradarea pădurilor și conversia pădurilor, astfel cum se prevede în Comunicarea din 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, protejarea pădurilor nu ar trebui să conducă la conversia sau degradarea altor ecosisteme naturale. Ecosistemele precum zonele umede, savanele și turbăriile au un caracter deosebit de important în contextul eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice și a crizei biodiversității, precum și al altor obiective de dezvoltare durabilă, conversia sau degradarea acestora necesitând o acțiune deosebită și urgentă și trebuind să fie împiedicate. Nu există nicio îndoială că consumul la nivelul Uniunii este, de asemenea, un factor important al conversiei și degradării ecosistemelor neforestiere bogate în biodiversitate și carbon din întreaga lume. Pentru a reduce amprenta Uniunii asupra tuturor ecosistemelor naturale, ar trebui efectuată o evaluare și o propunere legislativă de extindere a domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte ecosisteme decât pădurile și alte terenuri împădurite cel târziu la un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, pentru care pregătirile ar trebui să înceapă cel mai târziu la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Amânarea în continuare a includerii altor ecosisteme în prezentul regulament riscă să transfere producția agricolă de la păduri la ecosisteme neforestiere. De asemenea, cele din urmă se află din ce în ce mai mult sub presiunea conversiei și degradării din cauza producției de produse de bază pentru piața Uniunii. Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze necesitatea și fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare la produse de bază suplimentare cel mai târziu la doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În același timp, Comisia ar trebui să efectueze și o reexaminare a produselor pertinente enumerate în anexa I la prezentul regulament prin intermediul unui act delegat. Amendamentul 80 Propunere de regulament Considerentul 58 a (nou) (58a)  Ținând seama de solicitarea formulată de Parlamentul European în rezoluția sa „Un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor provocate de UE la nivel mondial” din 22 octombrie 2020 și de marea majoritate a celor aproape 1,2 milioane de participanți la consultarea publică a Comisiei privind defrișările determinate de cerere, degradarea pădurilor și conversia pădurilor pentru a include ecosistemele neforestiere în prezentul regulament, Comisia ar trebui să își bazeze evaluarea și propunerea legislativă de extindere a domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte ecosisteme pe baza definițiilor noțiunilor de „ecosisteme naturale”, „conversie a ecosistemelor naturale” și „degradarea pădurilor și a ecosistemelor naturale” și pe data-limită de 31 decembrie 2019, astfel cum se prevede în prezentul regulament. Amendamentul 81 Propunere de regulament Considerentul 60 (60)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor prin reducerea contribuției consumului în Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și, prin urmare, având în vedere amploarea acțiunii sale, obiectivul în cauză poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. (60)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume combaterea defrișărilor, a degradării pădurilor și a conversiei acestora prin reducerea contribuției consumului în Uniune și prin stimularea reducerii defrișărilor în țările producătoare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și, prin urmare, având în vedere amploarea acțiunii sale, obiectivul în cauză poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. Amendamentul 82 Propunere de regulament Considerentul 61 (61)  Operatorii, comercianții și autoritățile competente ar trebui să beneficieze de o perioadă rezonabilă de timp pentru a se putea pregăti pentru îndeplinirea cerințelor din prezentul regulament, (61)  Pentru a se evita perturbarea lanțului de aprovizionare și a se reduce impactul negativ asupra țărilor terțe, a partenerilor comerciali, în special a micilor agricultori, operatorii, comercianții și autoritățile competente ar trebui să beneficieze de o perioadă rezonabilă de timp pentru a se putea pregăti pentru îndeplinirea cerințelor din prezentul regulament, Amendamentul 83 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – partea introductivă Prezentul regulament stabilește norme privind introducerea și punerea la dispoziție pe piața Uniunii, precum și exportul de pe piața Uniunii a anumitor produse, și anume carne de vită, cacao, cafea, ulei de palmier, soia și lemn (denumite în continuare „produse de bază relevante”) și a altor produse enumerate în anexa I care conțin, au fost hrănite sau au fost obținute cu produse de bază relevante (denumite în continuare „alte produse relevante”), vizând Prezentul regulament stabilește norme privind introducerea și punerea la dispoziție pe piața Uniunii, precum și exportul de pe piața Uniunii a anumitor produse, și anume carne de vită, porc, oaie și capră, pasăre, cacao, cafea, ulei de palmier și derivați pe bază de ulei de palmier, soia, porumb, cauciuc și lemn (denumite în continuare „produse de bază relevante”), precum și a altor produse, inclusiv cărbune și produse din hârtie tipărită enumerate în anexa I, care conțin, au fost hrănite sau au fost obținute cu produse de bază relevante (denumite în continuare „alte produse relevante”), vizând: Amendamentul 84 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – litera a (a)  reducerea la minimum a contribuției Uniunii la fenomenul defrișărilor și al degradării pădurilor la nivel mondial; (a)  reducerea la minimum a contribuției Uniunii la fenomenul defrișărilor, al degradării pădurilor și al conversiei acestora la nivel mondial; Amendamentul 85 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – litera b (b)  reducerea contribuției Uniunii Europene la emisiile de gaze cu efect de seră și la declinul biodiversității la nivel mondial. (b)   reducerea contribuției Uniunii Europene la emisiile de gaze cu efect de seră și la declinul biodiversității la nivel mondial; Amendamentul 86 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – litera ba (nouă) (ba)  contribuirea la reducerea defrișărilor la nivel mondial. Amendamentul 87 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 a (nou) Prezentul regulament stabilește, de asemenea, obligații pentru instituțiile financiare care au sediul sau care își desfășoară activitatea în Uniune și care furnizează servicii financiare unor persoane fizice sau juridice ale căror activități economice constau în, sau sunt legate de producerea, furnizarea, introducerea pe piața Uniunii sau exportarea de pe piața Uniunii a produselor de bază și a produselor pertinente, în sensul prezentului articol. Amendamentul 88 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 (1)  „defrișare” înseamnă conversia pădurilor în exploatații agricole, indiferent dacă este sau nu provocată de oameni; (1)  „defrișare” înseamnă conversia, indiferent dacă este sau nu provocată de oameni, a pădurilor sau a altor terenuri împădurite în utilizări agricole sau în plantații forestiere; Amendamentul 89 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou) (1a)  „conversia unui ecosistem” înseamnă transformarea unui ecosistem natural în sensul unei noi utilizări a terenului sau o schimbare a compoziției, structurii sau funcției speciilor ecosistemului natural. aceasta include degradarea gravă sau introducerea de practici de gestionare care au ca rezultat o schimbare substanțială și susținută a compoziției, a structurii sau a funcției speciilor unui ecosistem; Amendamentul 90 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 a (nou) (2a)  „utilizare agricolă” înseamnă utilizarea terenurilor pentru oricare sau mai multe din următoarele scopuri: cultivarea de culturi temporare sau anuale care au un ciclu de vegetație de un an sau mai puțin; cultivarea de culturi permanente sau perene care au un ciclu de vegetație de peste un an, inclusiv culturile de arbori; cultivarea pajiștilor sau pășunilor permanente sau temporare, precum și creșterea animalelor; precum și terenuri lăsate temporar în pârloagă; Amendamentul 91 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 b (nou) (2b)  „alte terenuri împădurite” înseamnă terenurile care nu sunt clasificate drept păduri și care se întind pe mai mult de 0,5 hectare, cu arbori mai înalți de 5 metri, și un coronament cuprins între 5 % și 10 %, sau cu arbori care pot atinge aceste praguri in situ ori cu o vegetație combinată de tufiș, arbuști și arbori ce ocupă peste 10 %, fiind excluse terenurile dedicate în principal unei utilizări agricole sau urbane; Amendamentul 92 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 5 a (nou) (5a)  „ecosistem natural” înseamnă un ecosistem, inclusiv ecosistemele gestionate de om, care se aseamănă în mod substanțial – din punctul de vedere al compoziției taxonomice, al structurii și al funcției ecologice – cu un ecosistem care este sau ar fi prezent într-o anumită zonă în absența impactului uman major; acesta include, în special, terenuri cu stocuri mari de carbon și terenuri cu o valoare ridicată a biodiversității; Amendamentul 93 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 6 (6)  „degradare a pădurilor” înseamnă operațiuni de recoltare care nu sunt sustenabile și care cauzează o reducere sau o pierdere a productivității biologice sau economice și a complexității ecosistemelor forestiere, având ca rezultat reducerea pe termen lung a ofertei globale de beneficii pe care le oferă pădurile, printre care se numără lemnul, biodiversitatea și alte produse sau servicii; (6)  „degradare a pădurilor și a altor ecosisteme naturale” înseamnă reducerea sau pierderea productivității biologice sau economice și a complexității pădurilor și a altor terenuri împădurite și a altor ecosisteme naturale, care afectează compoziția, structura sau funcția speciilor acestora, indiferent dacă este sau nu cauzată direct de om; printre aceste practici se numără exploatarea ilegală a pădurilor, a altor terenuri împădurite sau a altor ecosisteme naturale, precum și utilizarea unor practici de gestionare care au ca rezultat un impact substanțial sau susținut asupra capacității acestora de a susține biodiversitatea sau de a furniza servicii ecosistemice; Amendamentul 94 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 7 (7)  „operațiuni de recoltare durabile” înseamnă recoltare care se desfășoară ținându-se seama de menținerea calității solului și a biodiversității în scopul reducerii la minimum a efectelor negative, astfel încât să se evite recoltarea buturugilor și a rădăcinilor, degradarea pădurilor primare sau transformarea acestora în plantații forestiere, precum și recoltarea pe soluri vulnerabile; reduce la minimum defrișările la scară largă și asigură praguri adecvate la nivel local pentru extracția lemnului mort și cerințe de utilizare a unor sisteme de exploatare forestieră care să reducă la minimum impactul asupra calității solului, inclusiv tasarea solului, precum și asupra caracteristicilor biodiversității și a habitatelor; eliminat Amendamentul 95 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 8 (8)  „care nu implică defrișări” înseamnă (8)  „care nu implică defrișări” înseamnă că produsele de bază și alte produse relevante, inclusiv cele utilizate pentru sau conținute în produsele relevante, au fost obținute de pe terenuri care nu au făcut obiectul defrișărilor și nu au cauzat sau contribuit la degradarea pădurilor, sau la conversia pădurilor după 31 decembrie 2019; (a)  că produsele de bază și alte produse relevante, inclusiv cele utilizate pentru sau conținute în produsele relevante, au fost obținute de pe terenuri care nu au făcut obiectul defrișărilor după 31 decembrie 2020 și (b)  că lemnul a fost recoltat din pădure fără a cauza degradarea pădurilor după 31 decembrie 2020; Amendamentul 240 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 9 (9)  „produs” înseamnă cultivat, recoltat, crescut, hrănit sau obținut pe parcela de teren relevantă; (9)  „produs” înseamnă cultivat, recoltat sau obținut pe parcela de teren relevantă sau, în cazul șeptelului, „produs” înseamnă toate parcelele de teren relevante implicate în procesul de creștere a animalelor; Amendamentul 96 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 16 (16)  „risc neglijabil” înseamnă o evaluare completă atât a informațiilor specifice produsului, cât și a informațiilor generale privind conformitatea produselor de bază sau a altor produse relevante care nu prezintă motive de îngrijorare cu articolul 3 litera (a) și cu articolul 3 litera (b); (16)  „risc neglijabil” înseamnă nivelul de risc care se aplică produselor de bază și altor produse relevante care urmează să fie introduse pe piața Uniunii sau exportate de pe aceasta, în cazul în care aceste produse de bază sau alte produse nu prezintă motive de îngrijorare pe baza unei evaluări complete atât a informațiilor specifice produsului, cât și a informațiilor generale privind conformitatea cu articolul 3 și a aplicării măsurilor de atenuare adecvate; Amendamentul 97 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 16 a (nou) (16a)  „colaborare semnificativă cu părțile interesate” înseamnă înțelegerea preocupărilor și a intereselor părților interesate pertinente, în special ale celor mai vulnerabile grupuri, cum ar fi micii fermieri și populațiile indigene, precum și femeile, prin consultarea directă a acestora într-un mod care să țină seama de posibilele obstacole din calea unei colaborări efective; Amendamentul 98 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 18 (18)  „produse neconforme” înseamnă produse de bază și alte produse relevante care nu au fost obținute într-un mod care „nu implică defrișări” sau care nu au fost produse în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție sau ambele; (18)  „produse neconforme” înseamnă produse de bază și alte produse relevante care nu au fost obținute într-un mod care „nu implică defrișări” sau care nu au fost produse în conformitate cu legile și standardele relevante, inclusiv cele privind drepturile popoarelor indigene, drepturile de proprietate ale comunităților locale și dreptul la consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză, și care nu au fost cuprinse într-o declarație de due diligence adecvată; Amendamentul 99 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 21 (21)  „suspiciune motivată” înseamnă o cerere întemeiată, bazată pe informații obiective și verificabile privind nerespectarea prezentului regulament și care poate necesita intervenția autorităților competente; (21)  „suspiciune motivată” înseamnă o cerere bazată pe informații obiective și verificabile privind nerespectarea prezentului regulament și care poate necesita intervenția autorităților competente; Amendamentul 100 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 28 (28)  „legislația relevantă a țării de producție” înseamnă normele aplicabile în țara de producție cu privire la statutul juridic al zonei de producție în ceea ce privește dreptul de folosință asupra terenurilor, protecția mediului, drepturile terților și reglementările comerciale și vamale relevante în temeiul cadrului legislativ aplicabil în țara de producție. (28)  „legile și standardele relevante” înseamnă: (a)   normele aplicabile în țara de producție cu privire la statutul juridic al zonei de producție în ceea ce privește dreptul de folosință asupra terenurilor, protecția mediului, drepturile terților și reglementările comerciale și vamale relevante în temeiul cadrului legislativ aplicabil în țara de producție. (b)   drepturile omului protejate în temeiul dreptului internațional, în special instrumentele care protejează drepturile funciare cutumiare și dreptul la consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză (FPIC), astfel cum se prevede, printre altele, în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, în Forumul permanent al ONU privind chestiunile legate de populațiile indigene și în acordurile internaționale cu caracter obligatoriu existente, în Convenția privind populațiile indigene și tribale (nr. 169, 1989), care cuprinde dreptul la protecția mediului, dreptul de a apăra mediul, fără nicio formă de persecuție și hărțuire, precum și alte drepturi ale omului recunoscute la nivel internațional legate de utilizarea terenurilor, accesul la acestea sau proprietatea asupra acestora; Amendamentul 101 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 28 a (nou) (28a)  „consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză (FPIC)” înseamnă un drept colectiv al popoarelor indigene și al comunităților locale de a-și da sau nu consimțământul înainte de începerea oricărei activități care le poate afecta drepturile, terenurile, resursele, teritoriile, mijloacele de trai și securitatea alimentară; este un drept exercitat prin intermediul unor reprezentanți aleși de ei înșiși și în conformitate cu propriile lor cutume, valori și norme. Amendamentul 102 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 28 b (nou) (28b)  „apărători ai drepturilor omului” înseamnă persoane, grupuri și organe ale societății care promovează și protejează drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute; apărătorii drepturilor omului urmăresc promovarea și protecția drepturilor civile și politice, precum și promovarea, protecția și realizarea drepturilor economice, sociale și culturale; apărătorii drepturilor omului promovează și protejează, de asemenea, drepturile membrilor unor grupuri, cum ar fi comunitățile indigene; Amendamentul 103 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 28 c (nou) (28c)  „apărători ai drepturilor omului în domeniul mediului” înseamnă persoanele și grupurile care, în calitate personală sau profesională și în mod pașnic, depun eforturi pentru a proteja și a promova drepturile omului în ceea ce privește mediul, inclusiv apa, aerul, pământul, flora și fauna; Amendamentul 104 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera b (b)  au fost produse în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție; precum și (b)  au fost produse în conformitate cu legile și standardele relevante definite la articolul 2 alineatul (28); precum și Amendamentul 105 Propunere de regulament Articolul 3 a (nou) Articolul 3a Instituțiile financiare prestează servicii financiare clienților numai atunci când ajung la concluzia că nu există decât un risc neglijabil ca serviciile în cauză să sprijine, direct sau indirect, activități care duc la defrișări, la degradarea pădurilor sau la conversia acestora. Amendamentul 106 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 1 1.  Operatorii trebuie să acționeze cu prudență înainte de a introduce produse de bază și alte produse relevante pe piața Uniunii sau înainte de exportul lor de pe piața Uniunii, pentru a asigura conformitatea acestora cu articolul 3 literele (a) și (b). În acest sens, aceștia trebuie să utilizeze un cadru de proceduri și de măsuri, denumit în continuare „due diligence”, astfel cum este prevăzut la articolul 8. 1.  Operatorii trebuie să acționeze cu prudență înainte de a introduce produse de bază și alte produse relevante pe piața Uniunii sau înainte de exportul lor de pe piața Uniunii, pentru a asigura conformitatea acestora cu articolul 3. În acest sens, aceștia trebuie să utilizeze un cadru de proceduri și de măsuri, denumit în continuare „due diligence”, astfel cum este prevăzut la articolul 8. Amendamentul 107 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 2 2.  Operatorii care, acționând cu prudență, astfel cum se menționează la articolul 8, ajung la concluzia că produsele de bază și alte produse relevante respectă cerințele prezentului regulament trebuie să pună la dispoziția autorităților competente, prin intermediul sistemului de informații menționat la articolul 31, o declarație privind diligența necesară înainte de a introduce pe piața Uniunii sau de a exporta produsele de bază și alte produse relevante. Declarația respectivă trebuie să confirme faptul că s-a efectuat diligența necesară și că s-a constatat un risc zero sau neglijabil, precum și să conțină informațiile prevăzute în anexa II în ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante. 2.  Operatorii care, acționând cu prudență, astfel cum se menționează la articolul 8, ajung la concluzia că produsele de bază și alte produse relevante respectă cerințele prezentului regulament trebuie să pună la dispoziția autorităților competente, prin intermediul sistemului de informații menționat la articolul 31, o declarație privind diligența necesară înainte de a introduce pe piața Uniunii sau de a exporta produsele de bază și alte produse relevante. Declarația respectivă, care este disponibilă, transmisă și certificată pe cale electronică, trebuie să confirme faptul că s-a efectuat diligența necesară, să divulge măsurile luate în acest sens pentru a verifica dacă produsele de bază și produsele în cauză sunt conforme cu prezentul regulament și să prezinte măsurile care au fost luate în acest sens pentru a verifica conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu prezentul regulament și să explice evaluarea în baza căreia s-a constatat un risc zero sau neglijabil. Ea conține, de asemenea, informațiile prevăzute în anexa II în ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante. Operatorii publică și pun la dispoziție, fără întârzieri nejustificate, declarațiile și certificarea pentru controlul administrativ, civic și științific, ținând seama de normele de protecție a datelor. Amendamentul 108 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 3 3.  Prin punerea la dispoziție a declarației privind diligența necesară, operatorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului de bază sau a altui produs relevant cu cerințele prezentului regulament. Operatorii trebuie să păstreze evidența declarațiilor privind diligența necesară pentru o perioadă de 5 ani de la data punerii la dispoziție prin intermediul sistemului de informații menționat la articolul 31. 3.  operatorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului de bază sau a altui produs relevant cu cerințele prezentului regulament. Prin urmare, operatorii depun eforturi rezonabile și documentate pentru a sprijini respectarea de către micii fermieri, a dispozițiilor și a cerințelor stabilite prin prezentul regulament. Ei trebuie să păstreze evidența declarațiilor privind diligența necesară pentru o perioadă de 5 ani de la data punerii la dispoziție prin intermediul sistemului de informații menționat la articolul 31 și transmit declarațiile privind diligența necesară operatorilor și comercianților ce le urmează în lanțul de aprovizionare. Amendamentul 109 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 5 – litera a (a)  produsele de bază și alte produse relevante nu sunt în conformitate cu articolul 3 literele (a) sau (b); (a)  produsele de bază și alte produse relevante nu sunt în conformitate cu articolul 3; Amendamentul 110 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 5 – litera b (b)  exercitarea diligenței necesare a evidențiat un risc care nu poate fi neglijat vizând neconformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu articolul 3 literele (a) sau (b); (b)  exercitarea diligenței necesare a evidențiat un risc care nu poate fi neglijat vizând neconformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu articolul 3; Amendamentul 111 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 5 a (nou) 5a.  Operatorii instituie un sistem pentru a primi suspiciunile motivate din partea părților interesate și investighează cu atenție toate suspiciunile motivate prezentate în concordanță cu acest sistem. Amendamentul 112 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 6 6.  Operatorii care au primit informații noi, inclusiv suspiciuni motivate, cu privire la faptul că produsul de bază sau alt produs relevant pe care l-au introdus deja pe piață nu este în conformitate cu cerințele prezentului regulament, trebuie să informeze fără întârziere autoritățile competente din statele membre în care au introdus pe piață produsul de bază sau alt produs relevant. În cazul exporturilor de pe piața Uniunii, operatorii trebuie să informeze autoritatea competentă a statului membru care este țara de producție. 6.  Operatorii care au primit sau au detectat informații noi pertinente, inclusiv suspiciuni motivate sau informații furnizate prin intermediul mecanismelor de alertă rapidă, care indică un risc care nu este neglijabil cu privire la faptul că produsul de bază sau alt produs relevant pe care l-au introdus deja pe piață este susceptibil să nu fie în conformitate cu cerințele prezentului regulament, trebuie să informeze fără întârziere autoritățile competente din statele membre în care au introdus pe piață produsul de bază sau alt produs relevant, precum și pe comercianții cărora le-au furnizat produsul de bază sau alt produs relevant, în vederea împiedicării circulației ulterioare pe piața Uniunii sau a exportului de pe aceasta. În cazul exporturilor de pe piața Uniunii, operatorii trebuie să informeze autoritatea competentă a statului membru care este țara de producție. Amendamentul 113 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 7 7.  Operatorii trebuie să acorde autorităților competente toată asistența necesară pentru a facilita efectuarea controalelor în temeiul alineatului (15), inclusiv în ceea ce privește accesul în sediu și prezentarea documentației sau a registrelor. 7.  Autoritățile competente verifică anual sistemul „due diligence” al operatorilor. De asemenea, operatorii trebuie să acorde autorităților competente toată asistența necesară pentru a facilita efectuarea controalelor în temeiul alineatului (15), inclusiv în ceea ce privește accesul în sediu și prezentarea documentației sau a registrelor. Amendamentul 114 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 7 a (nou) 7a.  Operatorii iau măsurile necesare: (a)  pentru a colabora în mod semnificativ cu părțile interesate vulnerabile, cum ar fi micii agricultori, populațiile indigene și comunitățile locale, în cadrul lanțului lor de aprovizionare; (b)  pentru a se asigura că acele părți interesate vulnerabile primesc asistență adecvată și o remunerație echitabilă pentru ca mărfurile și produsele lor să poată respecta normele, în special în ceea ce privește cerința de geolocalizare, și pentru a se asigura că costurile ce rezultă din punerea în aplicare a prezentului regulament sunt împărțite în mod echitabil între diferiții actori din lanțul valoric; precum și (c)  pentru a urmări punerea în aplicare a angajamentelor convenite, asigurându-se că se combat efectele negative asupra părților interesate identificate vulnerabile. Amendamentul 115 Propunere de regulament Articolul 4 a (nou) Articolul 4a Obligațiile comercianților și scutiri pentru comercianții care sunt IMM-uri 1.  Comercianții care sunt IMM-uri pot pune la dispoziție pe piață produse de bază și alte produse relevante numai dacă se află în posesia informațiilor solicitate în temeiul alineatului (3). 2.  Comercianții care nu sunt IMM-uri sunt considerați operatori și fac obiectul obligațiilor și dispozițiilor prevăzute la articolele 3, 4, 5, la articolele 8-12, la articolul 14 alineatul (9) și la articolele 15 și 20 din prezentul regulament în ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante pe care le pun la dispoziție pe piața Uniunii. 3.  Comercianții care sunt IMM-uri trebuie să colecteze și să păstreze următoarele informații referitoare la produsele de bază și la alte produse relevante pe care intenționează să le pună la dispoziție pe piață: (a)  numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa poștală, adresa de e-mail și, dacă este disponibil, site-ul de internet al operatorilor sau comercianților care le-au furnizat produsele de bază și alte produse relevante; (b)  numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa poștală, adresa de e-mail și, dacă este disponibil, site-ul de internet al comercianților cărora le-au furnizat produsele de bază și alte produse relevante. 4.  Comercianții care sunt IMM-uri trebuie să păstreze informațiile menționate la prezentul articol timp de cel puțin cinci ani și să le comunice, la cerere, autorităților competente. 5.  Comercianții care sunt IMM-uri și care au primit sau detectat informații pertinente noi, inclusiv suspiciuni motivate care indică că există un risc ce nu poate fi neglijat cu privire la faptul că produsul de bază sau produsul pertinent pe care l-au pus deja la dispoziție pe piață nu este în conformitate cu cerințele prezentului regulament, informează fără întârziere autoritățile competente din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață produsul de bază sau produsul pertinent. 6.  Comercianții, indiferent dacă sunt IMM-uri sau nu, acordă autorităților competente toată asistența necesară pentru a înlesni efectuarea controalelor în temeiul articolului 16, inclusiv în ceea ce privește accesul la sediu și prezentarea documentației sau a registrelor. 7.  Comisia poate acorda asistență tehnică IMM-urilor care nu dispun de mijloacele necesare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la prezentul articol. Amendamentul 116 Propunere de regulament Articolul 5 – alineatul 2 2.  Reprezentantul autorizat trebuie să furnizeze autorităților competente, la cerere, o copie a mandatului într-o limbă oficială a Uniunii Europene. 2.  Reprezentantul autorizat trebuie să furnizeze autorităților competente, la cerere, o copie a mandatului într-o limbă oficială a Uniunii Europene și o copie în limba statului membru în care este prelucrată declarația privind diligența necesară sau, în lipsa acesteia, o copie în limba engleză. Amendamentul 117 Propunere de regulament Articolul 6 Articolul 6 Eliminat Obligațiile comercianților 1.  Comercianții care sunt IMM-uri pot pune la dispoziție pe piață produse de bază și alte produse relevante numai dacă se află în posesia informațiilor solicitate în temeiul alineatului (2). 2.  Comercianții care sunt IMM-uri trebuie să colecteze și să păstreze următoarele informații referitoare la produsele de bază și la alte produse relevante pe care intenționează să le pună la dispoziție pe piață: (a)  numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa poștală, adresa de e-mail și, dacă este cazul, adresa de internet a operatorilor sau a comercianților care le-au furnizat produsele de bază și alte produse relevante; (b)  numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa poștală, adresa de e-mail și, dacă este cazul, adresa de internet a comercianților cărora le-au furnizat produsele de bază și alte produse relevante. 3.  Comercianții care sunt IMM-uri trebuie să păstreze informațiile menționate la prezentul articol timp de cel puțin cinci ani și să le comunice, la cerere, autorităților competente. 4.  Comercianții care sunt IMM-uri și care au primit informații noi, inclusiv suspiciuni motivate, cu privire la faptul că produsul de bază sau alt produs relevant pe care l-au pus deja la dispoziție pe piață nu este în conformitate cu cerințele prezentului regulament, trebuie să informeze fără întârziere autoritățile competente din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață produsul de bază sau alt produs relevant. 5.  Comercianții care nu sunt IMM-uri sunt considerați operatori și fac obiectul obligațiilor și dispozițiilor prevăzute la articolele 3, 4, 5, la articolele 8-12, la articolul 14 alineatul (9), la articolele 15 și 20 din prezentul regulament în ceea ce privește produsele de bază și alte produse relevante pe care le pun la dispoziție pe piața Uniunii. 6.  Comercianții trebuie să acorde autorităților competente toată asistența necesară pentru a facilita efectuarea controalelor în temeiul alineatului (16), inclusiv în ceea ce privește accesul în sediu și prezentarea documentației sau a registrelor. Amendamentul 118 Propunere de regulament Articolul 7 – paragraful 1 Articolul 7 Articolul 7 Introducerea pe piață de către operatori stabiliți în țări terțe Introducerea pe piață de către operatori stabiliți în țări terțe În cazul în care o persoană fizică sau juridică stabilită în afara Uniunii introduce pe piața Uniunii produse de bază și alte produse relevante, prima persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care cumpără sau intră în posesia unor astfel de produse de bază și alte produse relevante este considerată operator în sensul prezentului regulament. În cazul în care o persoană fizică sau juridică, indiferent de dimensiune, stabilită în afara Uniunii introduce pe piața Uniunii produse de bază și alte produse relevante, prima persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care cumpără sau intră în posesia unor astfel de produse de bază și alte produse relevante este considerată operator în sensul prezentului regulament. Dacă niciun producător sau importator nu este stabilit în Uniune, piețele online respectă obligațiile prevăzute la articolele 8-11 pentru produsele și produsele de bază a căror vânzare o înlesnesc. Amendamentul 119 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Componentele produselor care au fost deja supuse obligației de diligență în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) nu necesită o procedură suplimentară de diligență. Pentru componentele care nu au făcut obiectul unei proceduri de diligență, se aplică în continuare cerințele obligației de diligență. Amendamentul 120 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – partea introductivă Operatorii trebuie să colecteze informații, documente și date care să demonstreze conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu articolul 3. În acest scop, operatorul trebuie să colecteze, să organizeze și să păstreze pentru o perioadă de 5 ani următoarele informații referitoare la produsele de bază sau la alte produse relevante, susținute de elemente de probă: Operatorii trebuie să colecteze informații, documente și date care să demonstreze conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu articolul 3. În acest scop, operatorul trebuie să colecteze, să organizeze și să păstreze pentru o perioadă de 5 ani următoarele informații referitoare la fiecare produs de bază sau la alte produse relevante introduse pe piața Uniunii sau exportate din Uniune, susținute de elemente de probă: Amendamentul 121 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera a (a)  descrierea, inclusiv denumirea comercială și tipul produselor de bază și a altor produse relevante, precum și, după caz, denumirea comună a speciei și denumirea științifică completă a acesteia; (a)  descrierea, inclusiv denumirea comercială și tipul produselor de bază și a altor produse relevante, precum și, după caz, denumirea comună a speciei și denumirea științifică completă a acesteia; descrierea produsului include lista produselor de bază pe care le conține sau care sunt folosite pentru producerea acestor produse; pentru produsele de origine animală, descrierea include lista produselor de bază folosite pentru hrana animalelor; Amendamentul 122 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera c (c)  identificarea țării de producție; (c)  identificarea țării de producție sau a anumitor părți ale acesteia; Amendamentul 123 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera d (d)  coordonatele geolocalizării, latitudinea și longitudinea tuturor parcelelor de teren de pe care au fost obținute produsele de bază și alte produse relevante, precum și data sau perioada corespunzătoare producției; (d)  coordonatele geolocalizării, latitudinea și longitudinea tuturor parcelelor de teren de pe care au fost obținute produsele de bază și alte produse relevante sau coordonatele geolocalizării, latitudinea și longitudinea tuturor punctelor unui poligon pentru parcelele de teren unde au fost fabricate produsele de bază și alte produse relevante; orice defrișare sau degradare pe anumite parcele de teren, identificată printr-un singur punct de latitudine și longitudine sau prin poligon, descalifică automat toate produsele și produsele de bază de pe parcelele de teren respective de la introducerea și punerea la dispoziție pe piață sau exportul de pe aceste parcele; operatorii furnizează data sau perioada sau sezonul de recoltare a produsului de bază sau a produsului; Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește dimensiunea parcelelor de teren pe care companiile sunt obligate să asigure poligoane ca unic mijloc de geolocalizare pentru produsele de bază și produsele relevante; Amendamentul 124 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera h (h)  informații adecvate și verificabile conform cărora producția a fost realizată în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție, inclusiv orice acord care conferă dreptul de utilizare a zonei respective în vederea obținerii produsului de bază relevant. (h)  informații adecvate și verificabile conform cărora producția a fost realizată în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție, precum și cu legile și standardele relevante, așa cum sunt definite la articolul 2 punctul 28. Amendamentul 125 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera ha (nouă) (ha)  informații adecvate și verificabile, obținute prin audituri independente și procese de consultare adecvate, conform cărora suprafața utilizată în scopul cultivării produselor de bază și a produselor relevante nu face obiectul niciunei revendicări bazate pe drepturi de proprietate indigene, cutumiare sau alte drepturi funciare legitime și nici nu face obiectul vreunui litigiu privind utilizarea, proprietatea sau ocupația acestora; Amendamentul 126 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera hb (nouă) (hb)  informații adecvate și verificabile care dezvăluie punctele de vedere ale populațiilor indigene, ale comunităților locale și ale altor grupuri care își revendică drepturi de proprietate asupra suprafeței utilizate în scopul producerii produselor de bază și a produselor relevante. Amendamentul 127 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 a (nou) 1a.  Instituțiile financiare colectează informații, documente și date care demonstrează că furnizarea de servicii financiare către clienți este conformă cu articolul 11a. Informațiile, documentele și datele cuprind cel puțin: (a)  descrierea activităților economice ale clientului, a activităților entităților controlate de client, a activităților economice ale furnizorilor clienților; (b)  informații cu privire la produsele de bază și alte produse relevante introduse pe piața Uniunii, puse la dispoziție pe piața Uniunii sau exportate de pe aceasta și cu privire la exercitarea obligației de diligență în acest sens în temeiul prezentului regulament; (c)  pentru activitățile de la litera (a), utilizarea produselor de bază și a altor produse relevante, inclusiv informații cu privire la produsele de bază și la alte produse relevante utilizate efectiv și cu privire la exercitarea obligației de diligență în temeiul prezentului regulament; (d)  politicile adoptate și puse în aplicare de către client și de către entitățile și furnizorii menționați la litera (a) pentru a se asigura că activitățile lor nu cauzează defrișări, degradarea pădurilor sau conversia pădurilor; (e)  identificarea țării de producție și coordonatele geolocalizării, latitudinea și longitudinea tuturor parcelelor de teren pe care urmează să fie produse produsele de bază și alte produse relevante. Amendamentele 128 și 253 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 3 3.  Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 33 pentru a completa alineatul (1) în ceea ce privește obținerea informațiilor relevante suplimentare care ar putea fi necesare pentru a asigura eficacitatea sistemului due diligence. eliminat Amendamentul 129 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 3 a (nou) 3a.  Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 33 pentru a completa alineatul (1) și alineatul (1a) în ceea ce privește obținerea informațiilor relevante suplimentare care ar putea fi necesare pentru a asigura eficacitatea sistemului due diligence. Amendamentul 130 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 1 1.  Operatorii trebuie să verifice și să analizeze informațiile colectate în conformitate cu articolul 9 și orice alte documente relevante și, pe această bază, să efectueze o evaluare a riscurilor pentru a stabili dacă există riscul ca produsele de bază și alte produse relevante destinate a fi introduse sau exportate de pe piața Uniunii să nu respecte cerințele prezentului regulament. În cazul în care operatorii nu pot demonstra că riscul de neconformitate este neglijabil, aceștia nu vor introduce produsul de bază sau alt produs relevant pe piața Uniunii și nici nu îl vor exporta. 1.  Operatorii și instituțiile financiare trebuie să verifice și să analizeze informațiile colectate în conformitate cu articolul 9 și orice alte documente relevante și, pe această bază, să efectueze o evaluare a riscurilor pentru a stabili dacă există riscul ca produsele de bază și alte produse relevante destinate a fi introduse sau exportate de pe piața Uniunii să nu respecte cerințele prezentului regulament. În cazul în care un operator nu este în măsură să colecteze în mod adecvat informațiile prevăzut în prezentul regulament, acesta are dreptul să solicite autorității competente clarificări sau asistență privind punerea în aplicare. În cazul în care operatorii nu pot demonstra că riscul de neconformitate este neglijabil, aceștia nu vor introduce produsul de bază sau alt produs relevant pe piața Uniunii și nici nu îl vor exporta. În cazul în care instituțiile financiare nu pot concluziona că riscul de neconformitate este neglijabil, acestea nu trebuie să furnizeze servicii financiare clienților în cauză. Amendamentul 131 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera ba (nouă) (ba)  prezența persoanelor vulnerabile, a populațiilor indigene, a comunităților locale și a altor titulari de drepturi funciare cutumiare în țara și în zona din care provin produsele de bază sau alte produse relevante; Amendamentul 132 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera bb (nouă) (bb)  existența unor revendicări sau litigii privind utilizarea, deținerea sau exercitarea drepturilor funciare cutumiare asupra suprafeței utilizate în scopul producerii produselor de bază și altor produse relevante, indiferent dacă sunt înregistrate oficial sau nu; Amendamentul 133 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera c (c)  prevalența defrișărilor sau a degradării pădurilor în țara, regiunea și zona de producție a produsului de bază sau a altui produs relevant; (c)  prevalența defrișărilor, a degradării pădurilor sau a conversiei pădurilor în țara, regiunea și zona de producție a produsului de bază sau a altui produs relevant; Amendamentul 134 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera e (e)  preocupări legate de țara de producție și de origine, cum ar fi nivelul corupției, prevalența falsificării documentelor și a datelor, lipsa aplicării legii, conflictele armate sau prezența sancțiunilor impuse de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau de Consiliul Uniunii Europene; (e)  preocupări legate de țara de producție sau părți ale acesteia în conformitate cu articolul 27 și și țara de origine, cum ar fi nivelul corupției, prevalența falsificării documentelor și a datelor, absența, încălcarea sau neaplicarea legilor ce țin de drepturile de proprietate și de alte drepturi ale populațiilor indigene și ale comunităților locale, conflictele armate sau prezența sancțiunilor impuse de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau de Consiliul Uniunii Europene; Amendamentul 135 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera f (f)  complexitatea lanțului de aprovizionare relevant, în special dificultățile de corelare a produselor de bază și/sau a altor produse cu parcela de teren de pe care au fost obținute; (f)  complexitatea lanțului de aprovizionare relevant, în special dificultățile de corelare a produselor de bază și/sau a altor produse cu parcela de teren de pe care au fost obținute sau existența unor norme naționale privind protecția datelor care interzic transmiterea acestor date; Amendamentul 136 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera g (g)  riscul amestecării cu produse de origine necunoscută sau obținute în zone în care au avut sau au loc acțiuni de defrișare sau degradare a pădurilor; (g)  riscul amestecării cu produse de origine necunoscută sau obținute în zone în care au avut sau au loc acțiuni de defrișare, degradare a pădurilor sau conversie a pădurilor, precum și încălcări ale legislației relevante; Amendamentul 137 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera ha (nouă) (ha)  rezultatul dialogurilor multilaterale la care părțile afectate, cum ar fi micii fermieri, IMM-urile, popoarele indigene și comunitățile locale, au fost invitate să participe în mod activ; Amendamentul 138 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – litera ia (nouă) (ia)  informațiile furnizate prin mecanismul de alertă timpurie; Amendamentul 245 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 3 3.  Produsele din lemn care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului și care fac obiectul unei licențe FLEGT valabile în cadrul unui regim de licențe funcțional sunt considerate a fi în conformitate cu articolul 3 litera (b) din prezentul regulament. 3.  Produsele din lemn care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului și care fac obiectul unei licențe FLEGT valabile în cadrul unui regim de licențe funcțional sunt considerate a fi în conformitate cu normele aplicabile în țara de producție, astfel cum sunt stabilite la articolul 3 litera (b) și după cum sunt definite la articolul 2 punctul 28 litera (a) din prezentul regulament. Amendamentul 140 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 4 4.  Cu excepția cazului în care analiza efectuată în conformitate cu alineatul (1) permite operatorului să se asigure că există riscuri zero sau neglijabile ca produsele de bază sau alte produse relevante să nu fie conforme cu cerințele prezentului regulament, operatorul trebuie să adopte, înainte de introducerea produselor de bază și a altor produse relevante pe piața Uniunii sau înainte de exportul acestora, proceduri și măsuri adecvate de reducere a riscului de export în scopul de a asigura riscuri zero sau neglijabile. Aceasta poate include solicitarea de informații, date sau documente suplimentare, efectuarea de anchete sau audituri independente sau alte măsuri referitoare la cerințele în materie de informare prevăzute la articolul 9. 4.  Cu excepția cazului în care analiza efectuată în conformitate cu alineatul (1) permite operatorului să se asigure că există riscuri zero sau neglijabile ca produsele de bază sau alte produse relevante să nu fie conforme cu cerințele prezentului regulament, operatorul trebuie să adopte, înainte de introducerea produselor de bază și a altor produse relevante pe piața Uniunii sau înainte de exportul acestora, proceduri și măsuri adecvate de reducere a riscului de export în scopul de a asigura riscuri zero sau neglijabile. Aceasta poate include solicitarea de informații, date sau documente suplimentare, efectuarea de anchete sau audituri independente, consolidarea capacităților și investiții financiare pentru micii fermieri sau alte măsuri referitoare la cerințele în materie de informare prevăzute la articolul 9. Amendamentul 141 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 4 a (nou) 4a.  După caz, operatorii se asigură că evaluările riscurilor și măsurile de atenuare sunt adoptate, asigurându-se participarea și consultarea populațiilor indigene, a comunităților locale și a altor titulari de drepturi funciare cutumiare care sunt prezenți în zona în care se produc produsele de bază și alte produse relevante. Amendamentul 142 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 6 – litera a (a)  practici de gestionare a modelului de risc, raportarea, ținerea evidențelor, controlul intern și gestionarea conformității, inclusiv în cazul operatorilor care nu sunt IMM-uri, numirea unui coordonator al funcției de conformitate la nivel de conducere; (a)  practici de gestionare a modelului de risc, raportarea, ținerea evidențelor, controlul intern și gestionarea conformității, inclusiv în cazul operatorilor care nu sunt IMM-uri, numirea unui coordonator al funcției de conformitate la nivel de conducere, cu precizarea datelor de contact sau a unei adrese de e-mail de contact actualizate; Amendamentul 143 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 7 7.  Evaluările riscurilor trebuie documentate, revizuite cel puțin o dată pe an și puse la dispoziția autorităților competente, la cerere. 7.  Evaluările riscurilor, precum și, după caz, deciziile de atenuare a riscurilor adoptate trebuie documentate, revizuite cel puțin o dată pe an și puse la dispoziția autorităților competente, la cerere. Amendamentul 144 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1 1.  Pentru a acționa cu prudență în conformitate cu articolul 8, operatorii trebuie să instituie și să mențină actualizat un sistem due diligence pentru a se asigura că pot garanta conformitatea cu cerințele prevăzute la articolul 3 literele (a) și (b). Sistemul due diligence trebuie revizuit cel puțin o dată pe an și, dacă este necesar, trebuie adaptat la noile evoluții care ar putea influența exercitarea diligenței necesare și ținând seama de acestea. Operatorii trebuie să păstreze o evidență a actualizărilor în sistemul (sistemele) due diligence pentru o perioadă de 5 ani. 1.  Pentru a acționa cu prudență în conformitate cu articolul 8, operatorii trebuie să instituie și să mențină actualizat un sistem due diligence pentru a se asigura că pot garanta conformitatea cu cerințele prevăzute la articolul 3. Sistemul due diligence trebuie revizuit cel puțin o dată pe an și trebuie adaptat la noile evoluții care ar putea influența exercitarea diligenței necesare pe măsură ce operatorii devin conștienți de noile evoluții. Operatorii trebuie să păstreze o evidență a actualizărilor în sistemul (sistemele) due diligence pentru o perioadă de 5 ani. Amendamentul 145 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 2 2.  Cu excepția cazului în care se prevede altfel în alte instrumente legislative ale UE care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în materie de durabilitate, operatorii care nu sunt IMM-uri trebuie să prezinte anual rapoarte publice pe o scară cât mai largă, inclusiv pe internet, cu privire la sistemul lor due diligence, inclusiv cu privire la măsurile adoptate în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 8. Operatorii care intră, de asemenea, în domeniul de aplicare al altor instrumente legislative ale UE care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric își pot îndeplini obligațiile de raportare în temeiul prezentului alineat prin includerea informațiilor care se impun atunci când raportează în contextul altor instrumente legislative ale UE. 2.  Operatorii trebuie să prezinte anual rapoarte publice pe o scară cât mai largă, inclusiv pe internet, cu privire la sistemul lor due diligence, inclusiv cu privire la măsurile adoptate în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolele 8, 9 și 10, precum și cu privire la implementarea diligenței necesare și rezultatele ei și măsurile pe care le-au luat pentru a sprijini respectarea obligațiilor de către micii fermieri, inclusiv prin investiții și consolidarea capacităților. Operatorii care intră, de asemenea, în domeniul de aplicare al altor instrumente legislative ale Uniunii care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric își pot îndeplini obligațiile de raportare în temeiul prezentului alineat prin includerea informațiilor care se impun atunci când raportează în contextul altor instrumente legislative ale Uniunii. Amendamentul 146 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Pentru produsele de bază și alte produse relevante furnizate de fiecare furnizor, rapoartele: (a)  oferă toate informațiile prevăzute la articolul 9; (b)  descriu informațiile și dovezile obținute și utilizate pentru a evalua conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu articolul 3; (c)  prezintă concluziile evaluării riscurilor efectuate în temeiul articolului 10 alineatul (1) și descrie orice proceduri sau măsuri de atenuare a riscurilor întreprinse în temeiul articolului 10 alineatul (4); (d)  precizează data și locul în care produsele de bază și alte produse relevante au fost introduse pe piața Uniunii sau exportate de pe aceasta; și (e)  prezintă dovezi privind consultarea populațiilor indigene, a comunităților locale și a altor titulari de drepturi funciare cutumiare prezenți în zona în care se produc produsele de bază și alte produse relevante. Amendamentul 147 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 3 3.  Operatorii trebuie să păstreze pentru o perioadă de cel puțin 5 ani întreaga documentație referitoare la diligența necesară, cum ar fi toate registrele, măsurile și procedurile relevante în temeiul articolului 8. La cerere, aceștia trebuie să le pună la dispoziția autorității competente. 3.  Operatorii trebuie să păstreze pentru o perioadă de cel puțin 5 ani întreaga documentație referitoare la diligența necesară, cum ar fi toate registrele, măsurile și procedurile relevante în temeiul articolului 8, permițând identificarea fără dubii a fiecărui produs de bază sau a altui produs introdus pe piață, a analizei riscurilor efectuate și a rezultatului obținut. La cerere, aceștia trebuie să pună documentația la dispoziția autorității competente. Amendamentul 148 Propunere de regulament Articolul 11 a (nou) Articolul 11a Obligațiile instituțiilor financiare 1.  În vederea respectării articolului 3, instituțiile financiare exercită diligența necesară înainte de a furniza servicii financiare clienților ale căror activități economice constau în tranzacționarea sau introducerea pe piață a produselor de bază și a altor produse. 2.  Diligența necesară include: (a)  colectarea de informații și documente, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1a), necesare pentru a îndeplini cerința prevăzută la prezentul articol alineatul (1); (b)  evaluarea riscurilor și măsurile de atenuare a acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 10; 3.  Instituțiile financiare nu furnizează servicii financiare clienților fără a prezenta în prealabil autorităților competente o declarație privind diligența necesară. 4.  În cazul clienților cu care au stabilit o relație de afaceri continuă înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], instituțiile financiare îndeplinesc diligență necesară relevantă până la ... [OP: a se insera data: un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Amendamentul 149 Propunere de regulament Articolul 11 b (nou) Articolul 11b 1.  Instituțiile financiare verifică și analizează informațiile colectate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1a) și orice altă documentație relevantă și, în acest temei, efectuează o evaluare a riscurilor pentru a stabili dacă există riscul ca furnizarea de servicii financiare unui client să nu respecte articolul 12a alineatul (1). În cazul în care instituția financiară nu poate demonstra că riscul de neconformitate este neglijabil, aceasta nu furnizează servicii financiare clientului în cauză. Amendamentul 150 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 1 1.  Atunci când introduc pe piața Uniunii produse de bază sau alte produse relevante sau când le exportă de pe piața Uniunii, operatorii nu sunt obligați să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolul 10 în cazul în care se pot asigura că toate produsele de bază și alte produse relevante au fost obținute în țări sau în anumite părți ale acestora care au fost identificate ca prezentând un risc scăzut în conformitate cu articolul 27. 1.  Atunci când introduc pe piața Uniunii produse de bază sau alte produse relevante sau când le exportă de pe piața Uniunii, operatorii nu sunt obligați să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) literele (a), (b), (ba), (bb), (c), (d), (e), (h), (ha) sau (j) sau articolul 10 alineatul (6), în cazul în care se pot asigura că toate produsele de bază și alte produse relevante au fost obținute în țări sau în anumite părți ale acestora care au fost identificate ca prezentând un risc scăzut în conformitate cu articolul 27. Amendamentul 151 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 2 2.  Cu toate acestea, în cazul în care operatorul obține sau i se aduce la cunoștință orice informație care ar indica un risc de neîndeplinire a cerințelor prezentului regulament de către produsele de bază și alte produse relevante, se impune îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute la articolele 9 și 10. 2.  Cu toate acestea, în cazul în care operatorul obține sau i se aduce la cunoștință orice informație relevantă care ar indica un risc de neîndeplinire a cerințelor prezentului regulament de către produsele de bază și alte produse relevante, se impune îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute la articolele 9 și 10. Operatorul comunică imediat autorității competente orice informații relevante. Amendamentul 152 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 2 a (nou) 2a.  În cazul în care unei autorități competente i se aduce la cunoștință orice informație care ar putea indica un risc de eludare a cerințelor prezentului regulament, inclusiv cazurile în care produsele de bază și alte produse relevante sunt produse într-o țară cu risc standard sau ridicat și sunt ulterior prelucrate sau exportate în Uniune dintr-o țară cu risc scăzut, autoritatea competentă realizează controale în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) și, dacă este necesar, adoptă măsuri provizorii în conformitate cu articolul 21. În cazul în care se constată nerespectarea prezentului regulament, autoritățile statelor membre iau măsuri suplimentare în conformitate cu articolele 22 și 23. Amendamentul 153 Propunere de regulament Articolul 12 a (nou) Articolul 12a Orientări 1.  Până la ... [data – 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia emite orientări ușor de folosit, specifice produselor de bază, pentru a clarifica responsabilitățile privind diligența necesară și normele de trasabilitate ale operatorilor, adaptate pentru a corespunde lanțurilor de aprovizionare respective. Comisia ia în considerare alte cerințe privind diligența necesară care decurg din dreptul Uniunii, în special [viitoarea Directivă privind diligența necesară în materie de guvernanță sustenabilă a întreprinderilor]. 2.  Orientările țin seama în special de nevoile IMM-urilor și le informează cu privire la diferitele mijloace de acces la asistență administrativă și financiară și oferă orientări cu privire la modul în care cerințele rezultate din suprapunerea normelor privind diligența necesară în temeiul diferitelor acte ale Uniunii ar putea fi puse în aplicare în modul cel mai eficient. 3.  Orientările sunt elaborate în consultare cu părțile interesate relevante, inclusiv din țări terțe și, după caz, ținând seama de cele mai bune practici ale organismelor internaționale cu expertiză în diligența necesară. 4.  Comisia revizuiește și actualizează periodic orientările, ținând seama de cele mai recente evoluții din sectoarele în cauză. Amendamentul 154 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 3 3.  Comisia trebuie să pună la dispoziția publicului pe site-ul său internet lista autorităților competente. Comisia trebuie să actualizeze periodic lista, pe baza actualizărilor relevante primite de la statele membre. 3.  Comisia trebuie să pună la dispoziția publicului pe site-ul său internet lista autorităților competente fără întârzieri nejustificate. Comisia trebuie să actualizeze periodic lista, pe baza actualizărilor relevante primite de la statele membre. Amendamentul 155 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 4 4.  Statele membre trebuie să se asigure că autoritățile competente dispun de competențele și resursele adecvate îndeplinirii obligațiilor prevăzute în capitolul 3 din prezentul regulament. 4.  Statele membre trebuie să se asigure că autoritățile competente dispun de independența funcțională, competențele și resursele adecvate îndeplinirii obligațiilor prevăzute în capitolul 3 din prezentul regulament. Amendamentul 156 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 6 6.  Statele membre pot facilita schimbul și diseminarea informațiilor relevante, în special cu scopul de a oferi asistență operatorilor la evaluarea riscurilor astfel cum se prevede la articolul 9, și privind cele mai bune practici legate de punerea în aplicare a prezentului regulament. 6.  Statele membre facilitează schimbul și diseminarea informațiilor relevante, în special cu scopul de a oferi asistență operatorilor la evaluarea riscurilor astfel cum se prevede la articolul 9, și privind cele mai bune practici legate de punerea în aplicare a prezentului regulament. Amendamentul 157 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 7 a (nou) 7a.  Pentru a asigura aplicarea uniformă a obligațiilor enumerate în prezentul capitol, în special a controalelor asupra operatorilor și comercianților, Comisia emite orientări pentru toate autoritățile competente până cel târziu la ... [OP: a se introduce data: 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament]. Amendamentul 158 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 7 b (nou) 7b.  Autoritățile competente monitorizează respectarea de către instituțiile financiare a cerințelor prezentului regulament. Amendamentul 159 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 3 3.  Pentru a efectua controalele menționate la alineatul (1), autoritățile competente trebuie să stabilească un plan întemeiat pe o abordare bazată pe riscuri. Planul trebuie să conțină cel puțin criterii de risc pentru efectuarea analizei de risc în temeiul alineatului (4) și, astfel, să fundamenteze deciziile privind controalele. La stabilirea și revizuirea criteriilor de risc, autoritățile competente trebuie să ia în considerare în special atribuirea riscului către țări sau anumite părți ale acestora în conformitate cu articolul 27, istoricul respectării de către un operator sau comerciant a prezentului regulament și orice alte informații relevante. Pe baza rezultatelor controalelor și a experienței privind punerea în aplicare a planurilor, autoritățile competente trebuie să revizuiască periodic respectivele planuri și criterii de risc pentru a le îmbunătăți eficacitatea. În contextul revizuirii planurilor, autoritățile competente trebuie să stabilească o frecvență redusă a controalelor în cazul operatorilor și al comercianților care au făcut în mod constant dovada respectării depline a cerințelor prevăzute în prezentul regulament. 3.  Pentru a efectua controalele menționate la alineatul (1), autoritățile competente trebuie să stabilească un plan întemeiat pe o abordare bazată pe riscuri. Planul, care va fi făcut public în conformitate cu articolul 19, trebuie să conțină cel puțin criterii de risc pentru efectuarea analizei de risc în temeiul alineatului (4) și, astfel, să fundamenteze deciziile privind controalele. La stabilirea și revizuirea criteriilor de risc, autoritățile competente trebuie să ia în considerare încălcările anterioare ale prezentului regulament de către un operator sau un comerciant, cantitatea de produse de bază și alte produse relevante introduse sau comercializate pe piață sau exportate de pe piața Uniunii de către operator sau comerciant, perioada de timp de la finalizarea evaluării riscurilor pentru produsele de bază sau alte produse relevante, proximitatea față de păduri a parcelelor de teren sau a poligoanelor pe care au fost produse produsele de bază sau alte produse relevante și orice alte informații relevante. Pe baza rezultatelor controalelor și a experienței privind punerea în aplicare a planurilor, autoritățile competente trebuie să revizuiască periodic respectivele planuri și criterii de risc pentru a le îmbunătăți eficacitatea. În contextul revizuirii planurilor, autoritățile competente pot stabili o frecvență redusă a controalelor în cazul operatorilor și al comercianților care au făcut în mod constant dovada respectării depline a cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Amendamentul 160 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 7 7.  Suspendările menționate la alineatul (6) se încheie în termen de 3 zile lucrătoare, cu excepția cazului în care autoritățile competente, pe baza rezultatelor controalelor efectuate în perioada respectivă, ajung la concluzia că necesită o perioadă suplimentară de timp pentru a stabili dacă produsele de bază și alte produse relevante respectă cerințele prezentului regulament. În acest caz, autoritățile competente trebuie să prelungească perioada de suspendare prin intermediul unor măsuri provizorii suplimentare adoptate în temeiul articolului 21 sau, în cazul produselor de bază sau al altor produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii, prin notificarea autorităților vamale cu privire la necesitatea de a menține suspendarea în temeiul articolului 24 alineatul (6). 7.  Suspendările menționate la alineatul (6) se încheie în termen de cinci zile lucrătoare sau 72 de ore în cazul produselor de bază și al altor produse proaspete care se pot deteriora, cu excepția cazului în care autoritățile competente, pe baza rezultatelor controalelor efectuate în perioada respectivă, ajung la concluzia că necesită o perioadă suplimentară de timp pentru a stabili dacă produsele de bază și alte produse relevante respectă cerințele prezentului regulament. În acest caz, autoritățile competente trebuie să prelungească perioada de suspendare prin intermediul unor măsuri provizorii suplimentare adoptate în temeiul articolului 21 sau, în cazul produselor de bază sau al altor produse relevante care intră sau ies de pe piața Uniunii, prin notificarea autorităților vamale cu privire la necesitatea de a menține suspendarea în temeiul articolului 24 alineatul (6). Amendamentul 161 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 9 9.  Fiecare stat membru trebuie să se asigure că cel puțin 5 % dintre operatorii care introduc, pun la dispoziție sau exportă de pe piața Uniunii fiecare dintre produsele de bază relevante de pe piața lor, precum și 5 % din cantitatea corespunzătoare fiecăruia dintre produsele de bază relevante introduse sau puse la dispoziție pe piața lor sau exportate de pe piața lor fac obiectul controalelor anuale efectuate de autoritățile sale competente. 9.  Fiecare stat membru trebuie să se asigure că cel puțin 10 % dintre operatorii care introduc, pun la dispoziție sau exportă de pe piața Uniunii fiecare dintre produsele de bază și alte produse relevante de pe piața lor, precum și 10 % din cantitatea corespunzătoare fiecăruia dintre produsele de bază și alte produse relevante introduse sau puse la dispoziție pe piața lor sau exportate de pe piața lor fac obiectul controalelor anuale efectuate de autoritățile sale competente. Pentru produsele de bază sau alte produse din țări sau părți ale acestora clasificate ca prezentând un risc scăzut în conformitate cu articolul 27, statele membre pot reduce controalele anuale la 5 %. Amendamentul 162 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 11 11.  Fără a aduce atingere controalelor prevăzute la alineatele (5) și (6), autoritățile competente trebuie să efectueze controalele menționate la alineatul (1) atunci când se află în posesia unor elemente de probă sau a altor informații relevante, inclusiv pe baza unor suspiciuni motivate exprimate de terți în temeiul articolului 29 cu privire la o posibilă nerespectare a prezentului regulament. 11.  Fără a aduce atingere controalelor prevăzute la alineatele (5) și (6), autoritățile competente trebuie să efectueze, fără întârzieri nejustificate, controalele menționate la alineatul (1) atunci când se află în posesia unor elemente de probă sau a altor informații relevante, inclusiv pe baza mecanismelor de alertă timpurie sau pe baza unor suspiciuni motivate exprimate de terți în temeiul articolului 29 cu privire la o posibilă nerespectare a prezentului regulament. Amendamentul 163 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 12 12.  Controalele se impun a fi efectuate fără înștiințarea prealabilă a operatorului sau a comerciantului, cu excepția cazului în care o notificare prealabilă din partea operatorului sau a comerciantului este necesară pentru a asigura eficacitatea controalelor. 12.  Controalele se impun a fi efectuate fără înștiințarea prealabilă a operatorului sau a comerciantului, cu excepția cazului în care o notificare prealabilă din partea operatorului sau a comerciantului este necesară pentru a asigura eficacitatea controalelor. Autoritățile justifică astfel de notificări prealabile în rapoartele lor de control, inclusiv informații privind numărul de înștiințări prealabile. Amendamentul 164 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 13 13.  Autoritățile competente trebuie să întocmească și să păstreze registre de evidență a controalelor, indicând în special natura și rezultatele acestora, precum și măsurile luate în caz de neconformitate. Înregistrările aferente tuturor controalelor se păstrează pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. 13.  Autoritățile competente trebuie să întocmească și să păstreze registre de evidență a controalelor, indicând în special natura și rezultatele acestora, precum și măsurile luate în caz de neconformitate, inclusiv sancțiunile legate de cazurile de nerespectare a prezentului regulament. Înregistrările aferente tuturor controalelor se păstrează pentru o perioadă de cel puțin zece ani. Amendamentul 165 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 13 a (nou) 13a.  Fără a aduce atingere obligațiilor autorităților competente, Comisia poate, la cerere, să ofere statelor membre asistență tehnică pentru a le ajuta să îndeplinească cerințele stabilite în prezentul regulament. Amendamentul 166 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 13 b (nou) 13b.  În cazul în care Comisia primește informații potrivit cărora un stat membru nu efectuează controale suficiente pentru a garanta că produsele de bază și alte produse relevante puse la dispoziție pe piața Uniunii sau exportate de pe piața Uniunii respectă cerințele prezentului regulament, Comisia este mandatată ca, în dialog cu statul membru în cauză, să introducă modificări ale planului menționat la alineatul (3) stabilit de statul membru respectiv pentru a se asigura că situația este remediată. Amendamentul 167 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 13 c (nou) 13c.  Înregistrările controalelor efectuate în temeiul prezentului regulament și rapoartele privind rezultatele acestora constituie informații despre mediu în sensul Directivei 2003/4/CE1a și sunt puse la dispoziție la cerere. ____________________ 1a Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26). Amendamentul 168 Propunere de regulament Articolul 15 – titlu Controale asupra operatorilor Controale asupra operatorilor și a comercianților care nu sunt IMM-uri Amendamentul 169 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 1 – litera da (nouă) (da)  examinarea măsurilor provizorii luate în temeiul articolul 21 și a măsurilor corective luate în temeiul articolul 22; Amendamentul 170 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 1 – litera f (f)  orice mijloace tehnice și științifice adecvate pentru a stabili locul exact în care a fost obținut produsul de bază sau alt produs relevant, inclusiv testarea izotopilor; (f)  orice mijloace tehnice și științifice adecvate pentru a stabili locul exact în care a fost obținut produsul de bază sau alt produs relevant, inclusiv analiza anatomică, chimică și ADN; Amendamentul 171 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 1 – litera fa (nouă) (fa)  orice mijloace tehnice și științifice adecvate pentru a stabili speciile biologice afectate de prezentul regulament, care sunt cuprinse în produsul de bază sau alt produs relevant, inclusiv analiza anatomică, chimică și ADN; Amendamentul 172 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 1 – litera g (g)  orice mijloace tehnice și științifice adecvate pentru a stabili dacă produsul de bază sau alt produs relevant nu implică defrișări, inclusiv date de observare a Pământului, cum ar fi cele din cadrul programului și al instrumentelor Copernicus, și (g)  orice mijloace tehnice și științifice adecvate pentru a stabili dacă produsul de bază sau alt produs relevant nu implică defrișări, inclusiv date de observare a Pământului, cum ar fi cele din cadrul programului și al instrumentelor Copernicus sau din alte surse disponibile în mod public sau privat, și Amendamentul 173 Propunere de regulament Articolul 16 – titlu Controale asupra comercianților Controale asupra comercianților care sunt IMM-uri Amendamentul 174 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 2 2.  Costurile menționate la alineatul (1) pot include costurile de efectuare a testărilor, costurile de stocare și costurile activităților legate de produsele care sunt identificate ca fiind neconforme și care fac obiectul unor măsuri corective înainte de punerea lor în liberă circulație, de introducerea lor pe piață sau de exportul de pe piața Uniunii. 2.  Costurile menționate la alineatul (1) pot include, printre altele, costurile de efectuare a testărilor, costurile de stocare și costurile activităților legate de produsele care sunt identificate ca fiind neconforme și care fac obiectul unor măsuri corective. Amendamentul 175 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 1 1.  Autoritățile competente trebuie să coopereze între ele, cu autoritățile din alte state membre, cu Comisia și, dacă este necesar, cu autoritățile administrative din țări terțe pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament. 1.  Autoritățile competente trebuie să coopereze între ele, cu autoritățile din alte state membre, cu Comisia și, dacă este necesar, cu autoritățile administrative din țări terțe pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament, inclusiv pentru efectuarea de audituri pe teren. Amendamentul 176 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 3 3.  Autoritățile competente trebuie să facă schimb de informații necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Aceasta include acordarea accesului la date și schimbul de date privind operatorii și comercianții, inclusiv declarații privind diligența necesară cu autoritățile competente din alte state membre, pentru a facilita asigurarea respectării prezentului regulament. 3.  Autoritățile competente trebuie să facă schimb de informații necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Aceasta include acordarea accesului la date privind operatorii și comercianții, inclusiv la declarații privind diligența necesară, la natura controalelor efectuate și la rezultatele acestora, precum și la sancțiunile aplicate, și schimbul de astfel de date cu autoritățile competente din alte state membre, pentru a facilita asigurarea respectării prezentului regulament. Autoritățile competente aplică, atunci când fac schimb de informații, norme stricte de protecție a datelor în conformitate cu legislația existentă privind protecția datelor. Amendamentul 177 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 4 4.  Autoritățile competente semnalează fără întârziere autorităților competente din alte state membre și Comisiei atunci când constată încălcări ale prezentului regulament și deficiențe grave care pot afecta mai multe state membre. Autoritățile competente trebuie să informeze, cu precădere, autoritățile competente din alte state membre atunci când identifică pe piață un produs de bază sau un alt produs relevant care nu este conform cu prezentul regulament, pentru a permite retragerea de la vânzare sau rechemarea unui astfel de produs de bază sau a unui alt produs în toate statele membre. 4.  Autoritățile competente semnalează fără întârziere autorităților competente din alte state membre și Comisiei atunci când constată încălcări efective sau potențiale ale prezentului regulament și deficiențe grave care pot afecta mai multe state membre. Autoritățile competente trebuie să informeze, cu precădere, autoritățile competente din alte state membre atunci când identifică pe piață un produs de bază sau un alt produs relevant care nu este sau poate să nu fie conform cu prezentul regulament, pentru a permite retragerea de la vânzare sau rechemarea unui astfel de produs de bază sau a unui alt produs în toate statele membre sau pentru a sprijini respectivele autorități competente să ia măsurile de asigurare a respectării legislației. Amendamentul 178 Propunere de regulament Articolul 18 a (nou) Articolul 18a Imagini din satelit și acces la datele privind pădurile Comisia instituie o platformă care utilizează imagini din satelit, inclusiv din satelitul Sentinel al Copernicus, care să acopere zonele forestiere din întreaga lume și să conțină instrumente care să permită tuturor părților să treacă rapid la evitarea defrișărilor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare. Platforma furnizează: (a)  hărți tematice, inclusiv o hartă a acoperirii terenurilor cu serii cronologice începând de la data-limită definită la articolul 2 punctul 8 și o serie de clase care permit examinarea compoziției peisajului; (b)  un sistem de alertă, bazat pe o monitorizare lunară a schimbării suprafețelor împădurite; (c)  o serie de analize și rezultate ușor de utilizat și securizate, care descriu modul în care lanțurile de aprovizionare sunt legate de defrișări. Platforma este pusă la dispoziția autorităților statelor membre, a autorităților țărilor terțe interesate, a operatorilor și a comercianților. Amendamentul 179 Propunere de regulament Articolul 19 – alineatul 1 1.  Statele membre pun la dispoziția publicului și a Comisiei, cel târziu până la data de 30 aprilie a fiecărui an, informații privind aplicarea prezentului regulament pe parcursul anului calendaristic anterior. Aceste informații trebuie să includă planurile lor referitoare la controale, numărul și rezultatele controalelor efectuate asupra operatorilor și comercianților, inclusiv conținutul acestor controale, volumul produselor de bază și al altor produse relevante verificate în raport cu cantitatea totală de produse de bază și alte produse relevante introduse pe piață, țările de origine și de producție a produselor de bază și a altor produse relevante, precum și măsurile luate în caz de neconformitate și costurile recuperate în materie de controale. 1.  Statele membre pun la dispoziția publicului și a Comisiei, cel târziu până la data de 30 aprilie a fiecărui an, informații privind aplicarea prezentului regulament pe parcursul anului calendaristic anterior. Aceste informații trebuie să includă planurile lor referitoare la controale și criteriile de risc pe care se bazează, inclusiv numărul și rezultatele controalelor efectuate asupra operatorilor și comercianților și produselor de bază și a altor produse relevante, volumul produselor de bază și al altor produse relevante verificate în raport cu cantitatea totală de produse de bază și alte produse relevante introduse pe piață, țările de origine și de producție a produselor de bază și a altor produse relevante, precum și, în caz de neconformitate, măsurile de supraveghere a pieței luate în conformitate cu articolul 22 și sancțiunile impuse în conformitate cu articolul 23. Amendamentul 180 Propunere de regulament Articolul 20 – paragraful 1 În cazul în care produsele de bază sau alte produse relevante au fost obținute într-o țară sau într-o anumită parte a acesteia încadrată în categoria celor care prezintă un risc ridicat în conformitate cu articolul 27, sau dacă există riscul ca produsele de bază sau alte produse relevante obținute în respectivele țări sau în anumite părți ale acestora să intre în lanțul de aprovizionare relevant, fiecare stat membru trebuie să se asigure că cel puțin 15 % dintre operatorii care introduc, pun la dispoziție sau exportă de pe piața Uniunii fiecare dintre produsele de bază relevante de pe piața lor, precum și 15 % din cantitatea corespunzătoare fiecăruia dintre produsele de bază relevante introduse sau puse la dispoziție pe piața lor sau exportate de pe piața lor din țări sau anumite părți ale acestora care prezintă un risc ridicat fac obiectul controalelor anuale efectuate de autoritățile sale competente. În cazul în care produsele de bază sau alte produse relevante au fost obținute într-o țară sau într-o anumită parte a acesteia încadrată în categoria celor care prezintă un risc ridicat în conformitate cu articolul 27, sau dacă există riscul ca produsele de bază sau alte produse relevante obținute în respectivele țări sau în anumite părți ale acestora să intre în lanțul de aprovizionare relevant, fiecare stat membru trebuie să se asigure că cel puțin 20 % dintre operatorii care introduc, pun la dispoziție sau exportă de pe piața Uniunii fiecare dintre produsele de bază și alte produse relevante de pe piața lor, precum și 20 % din cantitatea corespunzătoare fiecăruia dintre produsele de bază și alte produse relevante introduse sau puse la dispoziție pe piața lor sau exportate de pe piața lor din țări sau anumite părți ale acestora care prezintă un risc ridicat fac obiectul controalelor anuale efectuate de autoritățile sale competente. Autoritățile competente se asigură că controalele anuale efectuate în temeiul prezentului articol includ toate elementele enumerate la articolul 15. Amendamentul 181 Propunere de regulament Articolul 21 – paragraful 1 În cazul în care, în urma controalelor menționate la articolele 15 și 16, au fost detectate posibile deficiențe grave ori au fost identificate riscuri în temeiul articolului 14 alineatul (6), autoritățile competente pot lua măsuri provizorii imediate, inclusiv confiscarea sau suspendarea introducerii sau a punerii la dispoziție pe piața Uniunii și a exportului de pe piața Uniunii a produselor de bază și a altor produse relevante. În cazul în care, pe baza examinării dovezilor sau a altor informații relevante, inclusiv pe baza informațiilor transmise în temeiul articolului 18 și a unor suspiciuni motivate prezentate de părți terțe în temeiul articolului 29 sau în urma controalelor menționate la articolele 15 și 16, au fost detectate posibile încălcări ale prezentului regulament ori au fost identificate riscuri în temeiul articolului 14 alineatul (6), autoritățile competente pot lua măsuri provizorii imediate, inclusiv confiscarea sau suspendarea introducerii sau a punerii la dispoziție pe piața Uniunii și a exportului de pe piața Uniunii a produselor de bază și a altor produse relevante. Statele membre informează imediat Comisia și autoritățile competente din alte state membre despre astfel de măsuri. Amendamentul 182 Propunere de regulament Articolul 22 – alineatul 1 1.  Fără a aduce atingere articolului 23, în cazul în care autoritățile competente stabilesc că un operator sau un comerciant nu și-a respectat obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament sau că un produs de bază sau un alt produs relevant nu este conform cu prezentul regulament, acestea trebuie să solicite fără întârziere operatorului sau comerciantului în cauză să ia măsuri corective adecvate și proporționale pentru a pune capăt situației de neconformitate. 1.  Fără a aduce atingere articolului 23, în cazul în care autoritățile competente stabilesc că un operator sau un comerciant nu și-a respectat obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament sau că un produs de bază sau un alt produs relevant nu este conform cu cerințele stabilite în prezentul regulament, acestea trebuie să solicite fără întârziere operatorului sau comerciantului în cauză să ia măsuri corective pentru a pune capăt situației de neconformitate într-un termen specificat și rezonabil. Amendamentul 183 Propunere de regulament Articolul 22 – alineatul 2 – litera d (d)  distrugerea produsului de bază sau a altui produs relevant sau donarea acestuia în scopuri caritabile sau de interes public. (d)  donarea, dacă este posibil, a produsului de bază sau a altui produs relevant în scopuri caritabile sau de interes public sau, în caz contrar reciclarea lui sau, în ultimă instanță, distrugerea acestuia; Amendamentul 184 Propunere de regulament Articolul 22 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Indiferent de măsurile corective luate în temeiul alineatului (2) și pentru a preveni riscul unor noi încălcări, operatorul sau comerciantul remediază orice deficiențe ale sistemului „due diligence” care ar fi putut duce la nerespectarea de către acesta a prezentului regulament. Amendamentul 185 Propunere de regulament Articolul 22 – alineatul 3 3.  Dacă operatorul sau comerciantul nu ia măsurile corective menționate la alineatul (2) sau dacă situația de neconformitate menționată la alineatul (1) se menține, autoritățile competente trebuie să se asigure că produsul este retras sau rechemat sau punerea sa la dispoziție ori exportul de pe piața Uniunii sunt interzise sau restricționate. 3.  Dacă operatorul sau comerciantul nu ia măsurile corective menționate la alineatul (2) în perioada specificată de autoritatea competentă în temeiul alineatului (1), autoritățile competente trebuie să se asigure că produsul de bază sau produsul este retras sau rechemat sau nu este pus la dispoziție pe piața Uniunii ori exportat de pe piața Uniunii. Amendamentul 186 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 1 1.  Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament de către operatori și comercianți și iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Statele membre trebuie să notifice aceste dispoziții Comisiei și să o informeze fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestora. 1.  În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia adoptă acte delegate de completare a prezentului regulament in ceea ce privește sancțiunile uniforme aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament de către operatori și comercianți, cu scopul de a se asigura că sunt aplicate standarde armonizate în întreaga Uniune. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Amendamentul 187 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – partea introductivă 2.  Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Sancțiunile trebuie să includă, cel puțin: 2.  Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale, cu efect de descurajare și uniforme în toate statele membre. Sancțiunile trebuie să includă, cel puțin: Amendamentul 188 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – litera a (a)  amenzi proporționale cu daunele ecologice produse și cu valoarea produselor de bază sau a altor produse relevante, calculând nivelul sancțiunilor astfel încât să se asigure că acestea privează persoanele responsabile de avantajele economice obținute ca urmare a încălcărilor comise de acestea și majorând progresiv amenzile pentru încălcările repetate; cuantumul maxim al acestor amenzi este de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a operatorilor sau a comercianților din statul membru sau statele membre în cauză; (a)  amenzi proporționale cu daunele ecologice produse, cu daunele economice aduse comunităților locale și cu valoarea produselor de bază sau a altor produse relevante, calculând nivelul sancțiunilor astfel încât să se asigure că acestea privează persoanele responsabile de avantajele economice obținute ca urmare a încălcărilor comise de acestea și majorând progresiv amenzile pentru încălcările repetate; cuantumul maxim al acestor amenzi este de cel puțin 8 % din cifra de afaceri anuală a operatorilor sau a comercianților din Uniune, calculată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului1a, și este majorat pentru a garanta că sancțiunea depășește potențialul avantaj economic obținut și este disuasivă; __________________ 1a Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1). Amendamentul 189 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – litera ba (nouă) (ba)  obligația de a repara daunele ecologice; Amendamentul 190 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – litera bb (nouă) (bb)  obligația de a despăgubi orice persoană fizică sau juridică pentru daunele pe care le-ar fi evitat exercitarea diligenței necesare; Amendamentul 191 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – litera d (d)  excluderea temporară de la procedurile de achiziții publice. (d)  excluderea temporară de la procedurile de achiziții publice și de la accesul la finanțare publică, inclusiv de la procedurile de licitații publice, granturi și concesiuni; Amendamentul 192 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – litera da (nouă) (da)  interdicția temporară sau permanentă de a introduce sau de a pune la dispoziție produse de bază și alte produse relevante pe piața Uniunii sau de a le exporta, în cazul unei încălcări grave sau al unor încălcări repetate; Amendamentul 193 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – litera db (nouă) (db)  interdicția de a utiliza procedura simplificată privind diligența necesară prevăzută la articolul 12, în cazul unei încălcări grave sau al unor încălcări repetate; Amendamentul 194 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Statele membre notifică Comisiei operatorii și comercianții care nu și-au îndeplinit obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, precum și sancțiunile care le sunt impuse prin intermediul sistemului de informații menționat la articolul 31, în termen de 30 de zile de la constatarea relevantă a nerespectării obligațiilor, ținând seama în mod corespunzător de normele relevante privind protecția datelor. Comisia publică o listă a operatorilor și a comercianților în cauză. Aceștia sunt informați cu privire la includerea lor pe listă. Lista operatorilor și a comercianților care nu și-au respectat obligațiile conține următoarele elemente: (a)  numele operatorului sau al comerciantului; (b)  data primei includeri pe listă și data de la care au fost luate măsuri de remediere suficiente; (c)  un rezumat al activităților care justifică includerea operatorului sau a comerciantului pe listă și (d)  caracterul și, dacă sancțiunea este pecuniară, cuantumul sancțiunii impuse. Lista se publică pe site-ul Comisiei și se actualizează periodic. Comisia publică lista în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în Registrul menționat la articolul 31. Amendamentul 195 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 b (nou) 2b.  Statele membre informează Comisia atunci când operatorul sau comerciantul care nu și-a respectat obligațiile menționat la alineatul (1) a luat suficiente măsuri de remediere, inclusiv a efectuat plata integrală a sancțiunilor sau a adus îmbunătățiri sistemului său due diligence și nu a fost raportată nicio altă sancțiune sau procedură referitoare la o presupusă încălcare. Comisia scoate de pe listă operatorul sau comerciantul în cauză după ce au fost luate măsuri de remediere. Comisia actualizează lista publică a operatorilor și comercianților în cauză o dată la șase luni. Comisia informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile competente cu privire la scoaterea de pe listă a unui operator sau a unui comerciant și actualizează Registrul menționat la articolul 31. Amendamentul 196 Propunere de regulament Articolul 24 – alineatul 7 – paragraful 1 – litera b (b)  în cazul în care punerea în liberă circulație sau exportul a fost suspendat în conformitate cu alineatul (6), autoritățile competente nu au solicitat, în termenul de 3 zile lucrătoare indicat la articolul 14 alineatul (7), necesitatea de a menține suspendarea punerii în liberă circulație sau a exportului produsului de bază sau a altui produs relevant; (b)  în cazul în care punerea în liberă circulație sau exportul a fost suspendat în conformitate cu alineatul (6), autoritățile competente nu au solicitat, în termenul de cinci zile lucrătoare, respectiv 72 de ore în cazul produselor de bază și al altor produse proaspete care se pot deteriora, indicat la articolul 14 alineatul (7), necesitatea de a menține suspendarea punerii în liberă circulație sau a exportului produsului de bază sau a altui produs relevant; Amendamentul 197 Propunere de regulament Articolul 24 – alineatul 8 – paragraful 2 După notificarea statutului respectiv, autoritățile vamale nu vor permite punerea în liberă circulație sau exportul produsului de bază sau al altui produs relevant. Acestea trebuie să includă și următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul de bază sau alt produs relevant și pe orice alt document însoțitor relevant: „Produs de bază sau alt produs neconform – nu se autorizează punerea în liberă circulație/exportul – Regulamentul (UE) 2021/XXXX.” [OP trebuie să indice trimiterea la prezentul regulament] După notificarea statutului de operator sau comerciant care nu și-a respectat obligațiile, autoritățile vamale nu vor permite punerea în liberă circulație sau exportul produsului de bază sau al altui produs relevant. Acestea trebuie să includă și următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul de bază sau alt produs relevant și pe orice alt document însoțitor relevant: „Produs de bază sau alt produs neconform – nu se autorizează punerea în liberă circulație/exportul – Regulamentul (UE) 2021/XXXX.” [OP trebuie să indice trimiterea la prezentul regulament] Amendamentul 198 Propunere de regulament Articolul 24 – alineatul 10 10.  Autoritățile vamale pot distruge un produs de bază sau un alt produs relevant neconform, la cererea autorităților competente sau în cazul în care consideră această acțiune ca fiind necesară și proporțională. Costul unei astfel de măsuri este suportat de persoana fizică sau juridică care deține produsul de bază sau alt produs relevant. Articolele 197 și 198 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în consecință. La cererea autorităților competente, produsele de bază și alte produse relevante neconforme pot fi, în mod alternativ, confiscate și puse de autoritățile vamale la dispoziția autorităților competente. 10.  Autoritățile vamale pot dona produsul de bază sau alt produs relevant în scopuri caritabile sau de interes public sau, numai dacă o donație nu este posibilă, îl pot recicla sau, în ultimă instanță, pot distruge un produs de bază sau un alt produs relevant neconform, la cererea autorităților competente sau în cazul în care consideră această acțiune ca fiind necesară și proporțională. Costul unei astfel de măsuri este suportat de persoana fizică sau juridică care deține produsul de bază sau alt produs relevant. Amendamentul 199 Propunere de regulament Articolul 25 – alineatul 4 4.  În cazul în care, în legătură cu produsele de bază și cu alte produse relevante care fac obiectul prezentului regulament și care se află fie în depozitare temporară, fie sunt plasate sub un regim vamal, altul decât „punerea în liberă circulație”, autoritățile vamale de la primul punct de intrare au motive să creadă că aceste produse de bază și alte produse relevante nu sunt conforme cu prezentul regulament, ele trebuie să transmită toate informațiile relevante către biroul vamal competent din țara de destinație. 4.  În cazul în care, în legătură cu produsele de bază și cu alte produse relevante care fac obiectul prezentului regulament și care se află fie în depozitare temporară, fie sunt plasate sub un regim vamal, altul decât „punerea în liberă circulație”, autoritățile vamale de la primul punct de intrare au motive să creadă că aceste produse de bază și alte produse relevante nu sunt conforme cu prezentul regulament, ele trebuie să transmită toate informațiile relevante către biroul vamal competent din țara de destinație, precum și către autoritățile competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezentul regulament. Amendamentul 200 Propunere de regulament Articolul 26 – alineatul 1 1.  Comisia trebuie să dezvolte o interfață electronică pe baza mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi care să permită transmiterea de date, în special notificările și cererile menționate la articolul 24 alineatele (5)-(8), între sistemele vamale naționale și sistemul de informații menționat la articolul 31. Această interfață electronică trebuie să fie operativă în termen de cel mult patru ani de la data adoptării actului relevant de punere în aplicare menționat la alineatul (3). 1.  Comisia trebuie să dezvolte o interfață electronică pe baza mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi care să permită transmiterea de date, în special notificările și cererile menționate la articolul 24 alineatele (5)-(8), între sistemele vamale naționale și sistemul de informații menționat la articolul 31. Această interfață electronică trebuie să fie operativă în termen de cel mult un an de la data adoptării actului relevant de punere în aplicare menționat la alineatul (3). Amendamentul 201 Propunere de regulament Articolul 26 – alineatul 2 – partea introductivă 2.  Comisia poate dezvolta o interfață electronică pe baza mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi care să permită: 2.  Comisia dezvoltă o interfață electronică pe baza mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi care să permită: Amendamentul 202 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 1 1.  Prezentul regulament instituie un sistem pe trei niveluri pentru evaluarea țărilor sau a anumitor părți ale acestora. Cu excepția cazului în care, în conformitate cu prezentul articol, țările sunt identificate ca prezentând un grad scăzut sau ridicat de risc, se consideră că acestea prezintă un grad standard de risc. Comisia poate identifica țările sau anumite părți ale acestora care prezintă un grad scăzut sau ridicat de risc de a obține produse de bază sau alte produse relevante care nu sunt conforme cu articolul 3 litera (a). Lista țărilor sau a anumitor părți ale acestora care prezintă un grad scăzut sau ridicat de risc trebuie publicată printr-un act (acte) de punere în aplicare care urmează să fie adoptat(e) în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 34 alineatul (2). Lista respectivă trebuie actualizată, după caz, în funcție de noile elemente de probă. 1.  Prezentul regulament instituie un sistem pe trei niveluri pentru evaluarea țărilor sau a anumitor părți ale acestora. Cu excepția cazului în care, în conformitate cu prezentul articol, țările sunt identificate ca prezentând un grad scăzut sau ridicat de risc, se consideră că acestea prezintă un grad standard de risc. Comisia identifică țările sau anumite regiuni ale acestora care prezintă un grad scăzut sau ridicat de risc de a obține produse de bază sau alte produse relevante care nu sunt conforme cu articolul 3 litera (a). Lista țărilor sau a anumitor regiuni ale acestora care prezintă un grad scăzut de risc trebuie publicată printr-un act (acte) de punere în aplicare care urmează să fie adoptat(e) în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 34 alineatul (2) până la ... [OP: a se insera data 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament]. Lista respectivă trebuie actualizată, după caz, în funcție de noile elemente de probă. Amendamentul 203 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – partea introductivă Identificarea țărilor sau a anumitor părți ale acestora care prezintă un grad scăzut și ridicat de risc în conformitate cu alineatul (1) trebuie să aibă în vedere informațiile furnizate de țara în cauză și să se bazeze pe următoarele criterii de evaluare: Identificarea țărilor sau a anumitor părți ale acestora care prezintă un grad scăzut și ridicat de risc în conformitate cu alineatul (1) se face printr-un proces de evaluare transparent și obiectiv care trebuie să aibă în vedere informațiile transmise de țara în cauză și de autoritățile regionale vizate, de operatori, precum și de ONG-uri și părți terțe, inclusiv de popoarele indigene, comunitățile locale și de organizațiile societății civile, și care trebuie să se bazeze pe următoarele criterii de evaluare: Amendamentul 204 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – litera a (a)  rata defrișării și degradării pădurilor; (a)  rata defrișării, a degradării pădurilor și a conversiei pădurilor; Amendamentul 205 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – litera d (d)  dacă o contribuție stabilită la nivel național (CSN) către Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice acoperă emisiile și absorbțiile din agricultură, din silvicultură și din exploatarea terenurilor, care asigură faptul că emisiile provenite din defrișări și din degradarea pădurilor sunt contabilizate pentru angajamentul țării de a reduce sau de a limita emisiile de gaze cu efect de seră specificat în CSN; (d)  dacă o contribuție stabilită la nivel național (CSN) către Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice acoperă emisiile și absorbțiile din agricultură, din silvicultură și din exploatarea terenurilor, care asigură faptul că emisiile provenite din defrișări, din degradarea pădurilor și din conversia pădurilor sunt contabilizate pentru angajamentul țării de a reduce sau de a limita emisiile de gaze cu efect de seră specificat în CSN; Amendamentul 206 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – litera e (e)  acordurile și alte instrumente încheiate între țara în cauză și Uniune, care vizează defrișările sau degradarea pădurilor și facilitează conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu cerințele prezentului regulament și punerea lor efectivă în aplicare; (e)  acordurile și alte instrumente încheiate între țara în cauză și Uniune, care vizează defrișările, degradarea pădurilor sau conversia pădurilor și facilitează conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu cerințele prezentului regulament, cu condiția ca punerea lor în aplicare efectivă și în timp util să fi fost atestată pe baza unei evaluări obiective și transparente; Amendamentul 207 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – litera f (f)  dacă țara în cauză are în vigoare legi naționale sau subnaționale, inclusiv în conformitate cu articolul 5 din Acordul de la Paris, și ia măsuri eficace de asigurare a respectării legislației pentru a evita și a sancționa activitățile care generează defrișări și degradarea pădurilor și, în special, dacă se aplică sancțiuni suficient de aspre pentru a priva entitățile de beneficiile care rezultă din defrișări sau din degradarea pădurilor. (f)  dacă țara în cauză are în vigoare legi naționale sau subnaționale, inclusiv în conformitate cu articolul 5 din Acordul de la Paris și cu legislația și normele aplicabile conform articolului 2 punctul 28 din prezentul regulament, și ia măsuri eficace de asigurare a respectării legislației prin care se garantează aplicarea acesteia și pentru a evita și a sancționa activitățile care generează defrișări, degradarea pădurilor și conversia pădurilor, în special dacă se aplică sancțiuni suficient de aspre pentru a priva entitățile de beneficiile care rezultă din defrișări, din degradarea pădurilor sau din conversia pădurilor sau din nerespectarea dispozițiilor și a normelor aplicabile menționate la articolul 2 punctul 28. Amendamentul 208 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – litera fa (nouă) (fa)  dacă autoritățile naționale și subnaționale au elaborat abordări jurisdicționale care presupun o colaborare efectivă cu toate părțile interesate vizate, inclusiv implicarea societății civile, a popoarelor indigene și a comunităților locale, a sectorului privat, inclusiv a microîntreprinderilor, a IMM-urilor și a micilor fermieri, pentru a combate defrișările, degradarea pădurilor, conversia pădurilor, încălcarea drepturilor asupra terenurilor și producția ilegală; Amendamentul 209 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – litera fb (nouă) (fb)  dacă țara în cauză pune la dispoziție în mod transparent datele necesare; Amendamentul 210 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 2 – litera fc (nouă) (fc)  dacă este cazul, existența, respectarea și aplicarea efectivă a legilor care protejează drepturile popoarelor indigene, ale comunităților locale și ale altor titulari de drepturi de proprietate cutumiară; Amendamentul 211 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 3 – paragraful 1 Comisia trebuie să notifice țărilor în cauză intenția sa de a modifica o categorie de risc existentă și să le invite să furnizeze orice informații considerate utile în acest sens. Comisia trebuie să acorde țărilor o perioadă suficientă de timp pentru a oferi un răspuns, care poate include informații cu privire la măsurile luate de țara respectivă pentru remedierea situației în cazul în care statutul său sau statutul unor părți ale acesteia ar putea fi schimbat într-o categorie cu grad mai ridicat de risc. Comisia trebuie să notifice țărilor, autorităților regionale, precum și operatorilor și comercianților în cauză intenția sa de a modifica categoria de risc a unei țări sau a unei regiuni a acesteia și să-i invite să transmită informații pe care le consideră utile în acest sens. Comisia organizează, de asemenea, o consultare publică pentru a colecta informații și opinii de la părțile interesate, inclusiv, în special, de la populațiile indigene, comunitățile locale, micii fermieri și organizațiile societății civile. Comisia trebuie să acorde țărilor și autorităților regionale o perioadă suficientă de timp pentru a transmite un răspuns, care poate include informații cu privire la măsurile luate de țara sau autoritatea regională respectivă pentru remedierea situației în cazul în care statutul său sau statutul unor regiuni ale acesteia ar putea fi schimbat într-o categorie cu grad mai ridicat de risc. Amendamentul 212 Propunere de regulament Articolul 27 – alineatul 3 – paragraful 2 – partea introductivă Comisia include în notificare următoarele informații: Comisia include în notificare și în procesul de consultare următoarele informații: Amendamentul 213 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 1 1.  Comisia trebuie să colaboreze cu țările producătoare vizate de prezentul regulament pentru a dezvolta parteneriate și relații de cooperare în vederea abordării în comun a fenomenului defrișărilor și al degradării pădurilor. Astfel de parteneriate și mecanisme de cooperare se vor axa pe conservarea, refacerea și utilizarea durabilă a pădurilor, pe defrișări, degradarea pădurilor și tranziția către metode privind o producție durabilă de produse de bază, prelucrare și comercializare în vederea consumului. Parteneriatele și mecanismele de cooperare pot include dialoguri structurate, programe și acțiuni de sprijin, acorduri administrative și dispoziții în acordurile existente sau în acordurile care permit țărilor producătoare să efectueze tranziția către o producție agricolă care să faciliteze conformitatea produselor de bază și a altor produse relevante cu cerințele prezentului regulament. Aceste acorduri și punerea lor efectivă în aplicare vor fi luate în considerare ca parte a evaluării comparative în temeiul articolului 27 din prezentul regulament. 1.  Comisia și statele membre colaborează, în mod coordonat, cu țările producătoare vizate de prezentul regulament, cu administrațiile locale și cu părțile interesate, în special cu cele care exportă volume semnificative de mărfuri enumerate în anexa I, inclusiv prin utilizarea parteneriatelor existente și viitoare și a acordurilor de liber schimb, precum și prin alinierea instrumentelor de ajutor existente, pentru a aborda împreună cauzele fundamentale ale defrișărilor, ale degradării pădurilor și ale conversiei pădurilor. Astfel de parteneriate și mecanisme de cooperare sunt sprijinite cu resurse adecvate și se axează pe conservarea, refacerea și utilizarea durabilă a pădurilor, pe defrișări, degradarea pădurilor, conversia pădurilor și pe tranziția către producția durabilă de mărfuri, prelucrarea durabilă pentru consum și metode comerciale durabile, pe buna guvernanță, precum și pe protejarea drepturilor și a mijloacelor de trai și de subzistență ale comunităților dependente de păduri, inclusiv ale populațiilor indigene, ale comunităților locale, ale altor titulari de drepturi de proprietate cutumiară și ale micilor fermieri. Parteneriatele și mecanismele de cooperare pot include, printre altele, dialoguri structurate, programe și acțiuni de sprijin financiar și tehnic, acorduri administrative care permit țărilor producătoare și regiunilor acestora să efectueze tranziția către o producție agricolă care să faciliteze conformitatea produselor de bază și a altor produse vizate cu cerințele prezentului regulament. Comisia se asigură că popoarele indigene, comunitățile locale și societatea civilă sunt implicate în elaborarea unor foi de parcurs comune. Foile de parcurs comune se bazează pe etapele convenite cu părțile interesate de la nivel local. Comisia colaborează cu țările producătoare în special pentru a elimina obstacolele juridice care împiedică asigurarea conformității, inclusiv guvernanța națională a regimului funciar și legislația națională în materie de protecție a datelor. Scopul acestor parteneriate este elaborarea unor foi de parcurs comune, inclusiv instituirea unui dialog și a unei cooperări susținute, în special cu țările și regiunile acestora identificate ca având un grad ridicat de risc, pentru a sprijini evoluția continuă a acestora către categoria de risc standard menționată la articolul 27. Parteneriatele și mecanismele de cooperare acordă o atenție deosebită micilor fermieri, pentru a le permite acestora să realizeze o tranziție către practicile agricole și silvicole durabile și să respecte cerințele prezentului regulament, inclusiv prin transmiterea unui volum suficient de informații ușor de înțeles. Se pun la dispoziție resurse financiare adecvate pentru a răspunde nevoilor micilor fermieri. Amendamentul 265 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 1 a (nou) 1a.   Comisia și Consiliul se angajează în continuare să pună în aplicare și să asigure respectarea acordurilor comerciale, precum și să încheie noi acorduri de liber schimb care să includă dispoziții solide privind sustenabilitatea, în special pentru păduri, precum și obligația de a asigura respectarea efectivă a acordurilor multilaterale de mediu, cum ar fi Acordul de la Paris și Convenția privind diversitatea biologică. Amendamentele 214 și 266 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 2 2.  Parteneriatele și cooperarea ar trebui să permită participarea deplină a tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile, a populațiilor indigene, a comunităților locale și a sectorului privat, inclusiv a IMM-urilor și a micilor fermieri. 2.  Parteneriatele și cooperarea dispun de resurse financiare adecvate și țin seama pe deplin de informațiile și de avertizările transmise de observatorul UE. Acestea permit participarea deplină a tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile, a popoarelor indigene, a comunităților locale, a femeilor și a sectorului privat, inclusiv a microîntreprinderilor, a IMM-urilor și a micilor fermieri. Parteneriatele și cooperarea ar trebui, de asemenea, să sprijine sau să inițieze un dialog participativ și favorabil incluziunii în ceea ce privește procesele naționale de reformă juridică și de guvernanță, pentru a consolida guvernanța în domeniul forestier și pentru a aborda factorii interni care contribuie la defrișări. Amendamentul 215 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Pentru a se garanta că aplicarea prezentului regulament nu restricționează și nu perturbă în mod nejustificat comerțul, în special cu țările cel mai puțin dezvoltate vizate, Comisia oferă sprijin specific administrativ și de consolidare a capacităților destinat guvernelor, administrațiilor locale, organizațiilor societății civile, inclusiv sindicatelor, și producătorilor, în special micilor producători, din țările terțe, cu scopul de a facilita respectarea de către acești actori a cerințelor administrative din prezentul regulament. Amendamentul 216 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 3 3.  Parteneriatele și cooperarea trebuie să promoveze dezvoltarea unor procese integrate de amenajare a teritoriului, legislații relevante, stimulente fiscale și alte instrumente pertinente pentru îmbunătățirea conservării pădurilor și a biodiversității, gestionarea durabilă și refacerea pădurilor destructurate, combaterea conversiei pădurilor și a ecosistemelor vulnerabile către alte utilizări ale terenurilor, optimizarea câștigurilor pentru peisaj, securitatea proprietății, productivitatea și competitivitatea agriculturii, lanțuri de aprovizionare transparente, consolidarea drepturilor comunităților dependente de păduri, inclusiv a micilor fermieri, a populațiilor indigene și a comunităților locale, și asigurarea accesului public la documente de gestionare a pădurilor și la alte informații relevante. 3.  Parteneriatele și cooperarea trebuie să promoveze dezvoltarea unor procese integrate de amenajare a teritoriului, a unor acte legislative relevante, inclusiv a unor procese multilaterale de definire a domeniului de aplicare al legislației relevante, stimulente bugetare sau comerciale și alte instrumente pertinente pentru îmbunătățirea conservării pădurilor și a biodiversității, gestionarea durabilă și refacerea pădurilor, combaterea conversiei pădurilor și a ecosistemelor vulnerabile către alte utilizări ale terenurilor, optimizarea câștigurilor pentru peisaj, securitatea proprietății, productivitatea și competitivitatea agriculturii, lanțuri de aprovizionare transparente și trasabilitate, protejarea drepturilor de proprietate, a drepturilor funciare și a drepturilor de acces la terenuri, inclusiv a drepturilor asupra arborilor pentru comunitățile locale și indigene, precum și a dreptului de a-și da sau nu consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză, consolidarea drepturilor comunităților dependente de păduri, inclusiv ale micilor fermieri, ale populațiilor indigene și ale comunităților locale, consolidarea sistemelor naționale de guvernanță și de asigurare a respectării legii, precum și asigurarea accesului public la documente de gestionare a pădurilor și la alte informații relevante. Comisia urmărește să integreze monitorizarea drepturilor funciare în cadrul Observatorului UE. Amendamentul 217 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 4 4.  Comisia trebuie să se angajeze în discuții internaționale bilaterale și multilaterale privind politicile și acțiunile de stopare a defrișărilor și a degradării pădurilor, inclusiv în cadrul forurilor multilaterale precum Convenția privind diversitatea biologică, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, Adunarea Organizației Națiunilor Unite pentru mediu, Forumul Națiunilor Unite pentru păduri, Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Organizația Mondială a Comerțului, G7 și G20. Un astfel de angajament trebuie să includă promovarea tranziției către producția agricolă durabilă și gestionarea durabilă a pădurilor, precum și dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare transparente și durabile, precum și continuarea eforturilor de identificare și aprobare a unor definiții și standarde solide care să asigure un nivel ridicat de protecție a ecosistemelor forestiere. 4.  Comisia trebuie să se angajeze în discuții internaționale bilaterale și multilaterale privind politicile și acțiunile de stopare a defrișărilor, a degradării pădurilor și a conversiei pădurilor, inclusiv în cadrul forurilor multilaterale precum Convenția privind diversitatea biologică, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, Adunarea Organizației Națiunilor Unite pentru mediu, Forumul Națiunilor Unite pentru păduri, Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Organizația Mondială a Comerțului, G7 și G20. Un astfel de angajament trebuie să includă promovarea tranziției către producția agricolă durabilă și gestionarea durabilă a pădurilor, precum și dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare transparente și durabile, precum și continuarea eforturilor de identificare și aprobare a unor definiții și standarde solide care să asigure un nivel ridicat de protecție a pădurilor și a altor ecosisteme naturale, precum și a drepturilor omului conexe. Amendamentul 218 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 2 2.  Autoritățile competente trebuie să evalueze în mod prudent și imparțial suspiciunile motivate și să ia măsurile care se impun, inclusiv verificări și audieri ale operatorilor și comercianților, în vederea detectării potențialelor încălcări ale dispozițiilor prezentului regulament și, după caz, măsuri provizorii în temeiul articolului 21 pentru a împiedica introducerea, punerea la dispoziție pe piața Uniunii și exportul de pe piața Uniunii a produselor de bază și a altor produse relevante care fac obiectul anchetei. 2.  Autoritățile competente trebuie să evalueze, fără întârzieri nejustificate, în mod prudent și imparțial suspiciunile motivate și să ia măsurile care se impun, inclusiv verificări și audieri ale operatorilor și comercianților, în vederea detectării potențialelor încălcări ale dispozițiilor prezentului regulament și, după caz, măsuri provizorii în temeiul articolului 21 pentru a împiedica introducerea, punerea la dispoziție pe piața Uniunii și exportul de pe piața Uniunii a produselor de bază și a altor produse relevante care fac obiectul anchetei și să informeze Comisia despre măsurile instituite. Amendamentul 219 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 3 3.  Autoritatea competentă trebuie să informeze, cât mai curând posibil și în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației interne, persoanele fizice și juridice menționate la alineatul (1) care au prezentat observații autorității, cu privire la decizia sa de a aproba sau refuza cererea de acțiune, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. 3.  În termen de 30 de zile de la primirea unei suspiciuni motivate, autoritatea competentă trebuie să informeze, în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale legislației interne, persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (1), care au prezentat suspiciuni motivate autorității, cu privire la aprecierea sa a suspiciunii motivate, în conformitate cu alineatul (2), și la decizia sa de a accepta sau de a refuza cererea de acțiune, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În cazul în care se iau măsuri suplimentare în temeiul alineatului (2), autoritatea competentă informează persoanele fizice sau juridice, fără întârzieri nejustificate, cu privire la natura și calendarul măsurilor care trebuie luate. Amendamentul 220 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 3 a (nou) 3a.  Pentru a facilita transmiterea unor suspiciuni motivate ale persoanelor fizice sau juridice din țările producătoare și, în special, ale comunităților locale, Comisia stabilește o procedură centralizată de comunicare pentru a dirija suspiciunile respective către statele membre vizate. Această procedură vine în completarea celor stabilite de autoritățile competente. Amendamentul 221 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 3 b (nou) 3b.  Statele membre prevăd măsuri pentru protejarea identității persoanelor fizice sau juridice care transmit suspiciuni motivate sau care desfășoară investigații pentru a verifica respectarea de către operatori sau comercianți a dispozițiilor prezentului regulament. Amendamentul 222 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Accesul la o instanță sau la un alt organism public independent și imparțial în temeiul alineatului (1) trebuie să fie corect, echitabil, prompt și cu un cost care nu este prohibitiv și trebuie să ofere căi de atac adecvate și eficace, inclusiv ordonanțe președințiale, după caz. Statele membre se asigură că publicul este informat cu privire la aspectele practice privind accesul la căile de atac administrative și judiciare. Amendamentul 223 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 1 1.  Comisia trebuie să instituie și să mențină, până la data prevăzută la articolul 36 alineatul (2), un sistem de informații („registru”) care conține declarațiile privind diligența necesară puse la dispoziție în temeiul articolului 4 alineatul (2). 1.  Comisia trebuie să instituie și să mențină, până la data prevăzută la articolul 36 alineatul (2), un sistem de informații („registru”) care conține declarațiile privind diligența necesară puse la dispoziție în temeiul articolului 4 alineatul (2), precum și lista operatorilor și a comercianților care nu și-au respectat obligațiile, menționată la articolul 23. Amendamentul 224 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 2 – litera c (c)  înregistrarea rezultatului controalelor efectuate asupra declarațiilor privind diligența necesară; (c)  înregistrarea rezultatului controalelor efectuate asupra declarațiilor privind diligența necesară, precum și a sancțiunilor aplicate; Amendamentul 225 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 4 4.  Comisia trebuie să ofere acces la sistemul de informații respectiv autorităților vamale, autorităților competente, operatorilor și comercianților în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament. 4.  Comisia trebuie să ofere acces la sistemul de informații respectiv autorităților vamale, autorităților competente, operatorilor și comercianților sau reprezentanților lor legali sau ambelor categorii, precum și furnizorilor vizați, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament. Furnizorii în cauză au dreptul de a consulta toate informațiile care îi privesc. Amendamentul 226 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 5 5.  În conformitate cu politica UE privind datele deschise și, în special, cu Directiva (UE) 2019/102451, Comisia trebuie să ofere publicului larg acces la seturile de date complete anonimizate ale sistemului de informații într-un format deschis care pot fi prelucrabile automat și care asigură interoperabilitatea, reutilizarea și accesibilitatea. 5.  Fără a aduce atingere articolului 23 și în conformitate cu politica UE privind datele deschise și, în special, cu Directiva (UE) 2019/102451, Comisia trebuie să ofere publicului larg acces la seturile de date complete anonimizate ale sistemului de informații, cu excepția informațiilor prevăzute la alineatul (2) litera (e) de la prezentul articol, într-un format deschis care poate fi prelucrat automat și care asigură interoperabilitatea, reutilizarea și accesibilitatea. __________________ __________________ 51 Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (JO L 172, 26.6.2019, p. 56-83). 51 Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (JO L 172, 26.6.2019, p. 56). Amendamentul 227 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 1 1.  În termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare, Comisia trebuie să realizeze o primă revizuire a prezentului regulament și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă. Raportul trebuie să se axeze în special pe o evaluare a necesității și a fezabilității extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte ecosisteme, inclusiv la terenuri cu stocuri mari de carbon și la terenuri cu o valoare ridicată a biodiversității, cum ar fi pajiștile, turbăriile și zonele umede și alte produse de bază. 1.  După intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia monitorizează în permanență aplicarea acestuia. Comisia: (a)   prezintă, cel târziu la ... [OP: a se introduce data: un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], o evaluare a impactului însoțită, după caz, de o propunere legislativă, cu scopul de a extinde domeniul de aplicare al prezentului regulament la alte ecosisteme naturale, inclusiv la terenurile cu stocuri ridicate de carbon și la terenurile cu o valoare ridicată a biodiversității, cum ar fi pajiștile, turbăriile și zonele umede, în plus față de păduri și alte suprafețe împădurite, în conformitate cu data-limită și definițiile menționate la articolul 2, (b)   evaluează, cel târziu la ... [OP: a se insera data: doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], următoarele: (i)   necesitatea și fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte mărfuri de bază și produse, în special la noi produse derivate din mărfurile de bază enumerate în anexa I, precum și la alte mărfuri și produse, în special trestia de zahăr, etanolul și produsele miniere; (ii)  impactul regulamentului asupra fermierilor, în special asupra micilor fermieri, a populațiilor indigene și a comunităților locale, precum și eventualul sprijin suplimentar necesar pentru tranziția către lanțuri de aprovizionare durabile și pentru ca micii fermieri să respecte cerințele prezentului regulament; (iii)  necesitatea și fezabilitatea unor instrumente suplimentare de facilitare a comerțului, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate care sunt puternic afectate de prezentul regulament și pentru țările identificate ca prezentând un grad standard sau ridicat de risc, pentru a sprijini realizarea obiectivelor prezentului regulament; (c)  analizează, în termen de un an de la adoptarea [viitoarei directive privind diligența necesară în materie de sustenabilitate a întreprinderilor], dacă sunt necesare orientări pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a asigura coerența dintre prezentul regulament și [viitoarea directivă privind diligența necesară în materie de sustenabilitate a întreprinderilor], precum și pentru a evita sarcinile administrative nejustificate. Amendamentul 228 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 2 – partea introductivă În termen de cel mult cinci ani de la intrarea în vigoare și, ulterior, cel puțin o dată la cinci ani, Comisia trebuie să realizeze o revizuire generală a prezentului regulament și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă. Primul dintre rapoarte trebuie să includă, în special, pe baza unor studii specifice, o evaluare în raport cu următoarele: Fără a aduce atingere revizuirilor prevăzute la primul paragraf, Comisia efectuează, la intervale regulate, o revizuire a anexei I pentru a determina dacă este oportună modificarea sau extinderea listei produselor din anexa I cu scopul de a asigura includerea în lista respectivă a tuturor produselor care conțin, au fost alimentate sau au fost obținute cu mărfurile de bază vizate, cu excepția cazului în care cererea pentru produsele respective are un efect neglijabil asupra defrișărilor. Revizuirile trebuie să se bazeze pe o evaluare a efectului mărfurilor de bază și al altor produse vizate asupra defrișărilor, a degradării pădurilor și a conversiei pădurilor și trebuie să țină seama de modificările ce au loc în practicile de consum, inclusiv pe o analiză detaliată a schimbărilor ce au loc în practicile comerciale din sectoarele vizate de prezentul regulament, conform datelor științifice. Amendamentul 229 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 2 – litera a (a)  necesitatea și fezabilitatea unor instrumente suplimentare de facilitare a comerțului pentru a sprijini realizarea obiectivelor regulamentului, inclusiv prin recunoașterea sistemelor de certificare; eliminat Amendamentul 230 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 2 – litera b (b)  impactul regulamentului asupra fermierilor, în special a micilor fermieri, a populațiilor indigene și a comunităților locale, precum și eventualul sprijin suplimentar necesar pentru tranziția către lanțuri de aprovizionare durabile. eliminat Amendamentul 231 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 3 3.  Fără a aduce atingere revizuirii generale prevăzute la alineatul (1), Comisia trebuie să efectueze o primă revizuire a anexei I în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, la intervale regulate, pentru a evalua dacă este oportună modificarea sau extinderea listei de produse relevante din anexa I pentru a se asigura că toate produsele care conțin, au fost hrănite sau au fost obținute cu produse de bază relevante sunt incluse în lista respectivă, cu excepția cazului în care cererea pentru produsele respective are un efect neglijabil asupra defrișărilor. Revizuirile trebuie să se bazeze pe o evaluare a efectului produselor de bază și al altor produse relevante asupra defrișărilor și a degradării pădurilor și să țină seama de modificările la nivel de consum, astfel cum indică dovezile științifice. 3.  Comisia trebuie să monitorizeze în permanență impactul prezentului regulament asupra părților interesate vulnerabile, cum ar fi micii fermieri, populațiile indigene și comunitățile locale, în special în țările terțe, acordând, de asemenea, o atenție deosebită situației femeilor. Monitorizarea trebuie să se bazeze pe o metodologie științifică și transparentă și să ia în considerare informațiile transmise de părțile interesate. Amendamentul 232 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 3 a (nou) 3a.  Comisia monitorizează în permanență modificările ce au loc în practicile comerciale în legătură cu mărfurile de bază și alte produse incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Dacă se constată că modificările ce au loc în practicile comerciale nu au o altă cauză rezonabilă sau justificare economică decât evitarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv înlocuirea mărfurilor de bază și a altor produse cu alte mărfuri de bază și produse care nu sunt incluse în lista mărfurilor de bază și a altor produse din anexa I, însă au caracteristici similare, se va considera că modificările respective constituie practici de eludare. Părțile interesate pot informa Comisia cu privire la orice suspiciune de eludare, iar Comisia investighează toate declarațiile motivate prezentate de părțile interesate. Amendamentul 233 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 4 4.  În urma revizuirii prevăzute la alineatul (3), Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 33 pentru a modifica anexa I în vederea includerii produselor relevante care conțin sau au fost obținute utilizând produse de bază relevante. 4.  În urma oricăreia dintre revizuirile prevăzute la alineatele (1)-(4), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 33 pentru a completa lista din anexa I sau, dacă este cazul, să prezinte o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament. Amendamentul 234 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 4 4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. 4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă părțile interesate și experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. Amendamentul 235 Propunere de regulament Articolul 35 a (nou) Articolul 35a Modificarea Directivei 2003/35/CE Anexa I la Directiva 2003/35/CE1a a Parlamentului European și a Consiliului se modifică prin adăugarea următoarei litere: (ga)  Articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. XXXX/XX al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind punerea la dispoziție pe piața Uniunii a anumitor produse de bază și produse asociate cu defrișările și degradarea pădurilor, precum și exportul acestora din Uniune, și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010*. _______________________ 1a Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17). * JO: A se adăuga numărul și data prezentului regulament, precum și o notă de subsol care conține referința de publicare a acestuia. Amendamentul 236 Propunere de regulament Articolul 36 – alineatul 3 3.  Articolele menționate la alineatul (2) se aplică după 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament operatorilor care sunt microîntreprinderi53 înființate până la 31 decembrie 2020, cu excepția produselor care intră sub incidența anexei la Regulamentul (UE) nr. 995/2010. 3.  Articolele menționate la alineatul (2) se aplică după 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament operatorilor care sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici53 înființate până la 31 decembrie 2020, cu excepția produselor care intră sub incidența anexei la Regulamentul (UE) nr. 995/2010. __________________ __________________ 53 Astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului. 53 Astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului. Amendamentele 237 și 246 Propunere de regulament Anexa I Textul propus de Comisie   Bovine ex 0102 Bovine vii ex 0201 Carne de vită, proaspătă sau refrigerată ex 0202 Carne de vită, congelată ex 0206 10 Organe comestibile de vită, proaspete sau refrigerate ex 0206 22 Ficat comestibil de vită, congelat ex 0206 29 Organe comestibile de vită (exclusiv limbă și ficat), congelate ex 4101 Piei brute de bovine (proaspete sau sărate, uscate, cenușărite, piclate sau altfel conservate, dar netăbăcite, nepergamentate sau altfel preparate), chiar epilate sau șpăltuite ex 4104 Piei tăbăcite sau piei semifinite de bovine, epilate, chiar șpăltuite, dar fără alte prelucrări ex 4107 Piei de bovine, prelucrate după tăbăcire sau după uscare și piei pergamentate, epilate, chiar șpăltuite Cacao 1801 00 00 Cacao boabe și spărturi de boabe de cacao, crude sau prăjite 1802 00 00 Coji, pelicule (pielițe) și alte resturi, de cacao 1803 Pastă de cacao, degresată sau nu 1804 00 00 Unt, grăsime și ulei de cacao 1805 00 00 Pudră de cacao, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori 1806 Ciocolată și alte preparate alimentare care conțin cacao Cafea 0901 Cafea, chiar prăjită sau decafeinizată; coji și pelicule de cafea; înlocuitori de cafea care conțin cafea, indiferent de proporțiile amestecului Ulei de palmier 1511 Ulei de palmier și fracțiunile lui, chiar rafinate, dar nemodificate chimic 1207 10 Nuci și sâmburi de nuci de palmier 1513 21 Uleiuri crude de sâmburi de palmier și de babassu și fracțiunile acestora 1513 29 Uleiuri de sâmburi de palmier și de babassu și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic (cu excepția uleiurilor brute) 2306 60 Turte și alte reziduuri solide din nuci și sâmburi de palmier, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului din nuci și sâmburi de palmier Soia 1201 Boabe de soia, chiar sfărâmate 1208 10 Făină și pudră din boabe de soia 1507 Ulei de soia și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic 2304 Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului de soia Lemn 4401 Lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, ramuri, vreascuri sau sub forme similare; lemn sub formă de așchii sau particule; rumeguș, deșeuri și resturi de lemn, aglomerate sau nu, sub formă de bușteni, brichete, pelete sau sub forme similare 4403 Lemn brut, chiar cojit, curățat de ramuri sau ecarisat 4406 Traverse din lemn pentru căi ferate sau similare 4407 Lemn tăiat sau despicat longitudinal, tranșat sau derulat, chiar geluit, șlefuit sau lipit prin îmbinare cap la cap cu o grosime de peste 6 mm 4408 Foi pentru furnir (inclusiv cele obținute prin retezarea lemnului stratificat), foi pentru placaj sau pentru alt lemn stratificat similar și alt lemn tăiat longitudinal, decupat sau derulat, chiar șlefuit, geluit sau lipit cap la cap, cu o grosime de maximum 6 mm 4409 Lemn (inclusiv lamele și frizele de parchet, neasamblate), profilat (sub formă de lambă, de uluc, fălțuit, șanfrenat, îmbinat în V, mulurat, rotunjit sau similare), în lungul unuia sau mai multor canturi, fețe sau capete, chiar geluit, șlefuit sau lipit prin îmbinare cap la cap 4410 Plăci aglomerate, panouri numite „oriented strand board” (OSB) și panouri similare (de exemplu, panourile numite „waferboard”), din lemn sau din alte materiale lemnoase, chiar aglomerate cu rășini sau cu alți lianți organici 4411 Panouri fibrolemnoase sau din alte materiale lemnoase, chiar aglomerate cu rășini sau cu alți lianți organici 4412 Placaj, panouri furniruite și lemn stratificat similar 4413 00 00 Lemn densificat, în blocuri, scânduri, lame sau sub formă de profile 4414 00 Rame din lemn pentru tablouri, fotografii, oglinzi sau obiecte similare 4415 Lăzi, lădițe, coșuri, cilindri și ambalaje similare din lemn; tambure pentru cabluri, din lemn; paleți simpli, boxpaleți și alte platforme de încărcare, din lemn; grilaje pentru paleți, din lemn (Alte materiale decât cele de ambalaj, utilizate exclusiv ca ambalaj pentru suportul, protecția sau transportul unui alt produs introdus pe piață) 4416 00 00 Butoaie, cuve, putini și alte produse de dogărie și părțile lor, din lemn, inclusiv doagele 4418 Lucrări de tâmplărie și piese de dulgherie pentru construcții, inclusiv panouri celulare, panouri asamblate pentru acoperit podeaua și șindrile („shingles” și „shakes”) din lemn Celuloză și hârtie, prevăzute la capitolele 47 și 48 din Nomenclatura combinată, cu excepția celor pe bază de bambus și a produselor reciclate (deșeuri și resturi) 9403 30, 9403 40, 9403 50 00, 9403 60 și 9403 90 30 Mobilă din lemn 9406 10 00 Construcții prefabricate din lemn Amendamentul   Bovine ex 0102 Bovine vii ex 0201 Carne de vită, proaspătă sau refrigerată ex 0202 Carne de vită, congelată ex 0206 10 Organe comestibile de vită, proaspete sau refrigerate ex 0206 22 Ficat comestibil de vită, congelat ex 0206 29 Organe comestibile de vită (exclusiv limbă și ficat), congelate ex 0206 10 Organe comestibile de animale din specia bovină, proaspete sau refrigerate ex 0206 21 Limbă comestibilă de animale din specia bovină, congelată ex 021020 Carne de vită, sărată, în saramură, uscată sau afumată ex 1602 50 Carne sau organe de vită, preparate sau conservate ex 4101 Piei brute de bovine (proaspete sau sărate, uscate, cenușărite, piclate sau altfel conservate, dar netăbăcite, nepergamentate sau altfel preparate), chiar epilate sau șpăltuite ex 4104 Piei tăbăcite sau piei semifinite de bovine, epilate, chiar șpăltuite, dar fără alte prelucrări ex 4107 Piei de bovine, prelucrate după tăbăcire sau după uscare și piei pergamentate, epilate, chiar șpăltuite Porcine 0103 Animale vii din specia porcine 0203 Carne de animale din specia porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată 0210 11 Jamboane, spete și bucăți ale acestor produse, nedezosate, de animale domestice din specia porcine 0210 12 Burtă (cu slănină) și bucăți din aceasta, de animale domestice din specia porcine 0210 19 Alte tipuri de carne de animale domestice din specia porcine 209 10 Grăsime de porc, fără carne macră, nu topită sau extrasă în alt mod, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată, în saramură, uscată sau afumată Ovine și caprine 0104 Animale vii din speciile ovine sau caprine 0204 Carne de animale din speciile ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată Păsări de curte 0105 Păsări de curte vii, și anume păsări din specia Gallus domesticus, rațe, gâște, curcani și bibilici 0207 Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 0105 0209 90 Grăsime de pasăre, netopită sau extrasă în alt mod, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată, în saramură, uscată sau afumată 0210 99 39 Carne de pasăre sărată 1602 31 – 1602 32 – 1602 39 Preparate sau conserve de păsări de curte Cacao 1801 00 00 Cacao boabe și spărturi de boabe de cacao, crude sau prăjite 1802 00 00 Coji, pelicule (pielițe) și alte resturi, de cacao 1803 Pastă de cacao, degresată sau nu 1804 00 00 Unt, grăsime și ulei de cacao 1805 00 00 Pudră de cacao, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori 1806 Ciocolată și alte preparate alimentare care conțin cacao Cafea 0901 Cafea, chiar prăjită sau decafeinizată; coji și pelicule de cafea; înlocuitori de cafea care conțin cafea, indiferent de proporțiile amestecului Ulei de palmier 1511 Ulei de palmier și fracțiunile lui, chiar rafinate, dar nemodificate chimic 1207 10 Nuci și sâmburi de nuci de palmier 1513 21 Uleiuri crude de sâmburi de palmier și de babassu și fracțiunile acestora 1513 29 Uleiuri de sâmburi de palmier și de babassu și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic (cu excepția uleiurilor brute) 2306 60 Turte și alte reziduuri solide din nuci și sâmburi de palmier, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului din nuci și sâmburi de palmier 2905 17 Dodecan-1-ol (alcool lauric), hexadecan-1-ol (alcool cetilic) și octadecan-1-ol (alcool stearic) 2905 45 Alcooli; polialcool, glicerol 2915 70 Acid palmitic, acid stearic, sărurile și esterii lor 2915 90 Acizi; acizi monocarboxilici aciclici saturați; anhidride, halogenuri, peroxizi, peroxiacizi și derivații halogenați, sulfonați, nitrați sau nitrozați, neclasificați altundeva la rubrica 2915 Grupurile de coduri SA și subpozițiile 1517..., 3401..., 3823..., 3824..., 3826 Ulei de palmier și derivați pe bază de ulei de palmist Soia 1201 Boabe de soia, chiar sfărâmate 1208 10 Făină și pudră din boabe de soia 1507 Ulei de soia și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic 2304 Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului de soia Porumb 1005 Porumb 1102 20 Făină de porumb 1103 13 Crupe, griș și aglomerate sub formă de pelete, din porumb 1103 29 40 Pelete de porumb 1104 19 50 Boabe de cereale altfel preparate, din porumb 1104 23 Alte boabe prelucrate de porumb 1108 12 00 Amidon de porumb 1515 21 Ulei de porumb și fracțiunile acestuia: Ulei brut 1904 10 10 Produse alimentare obținute prin expandarea sau prăjirea cerealelor sau produse cerealiere obținute din porumb 2302 10 Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, aglomerate sau nu sub formă de pelete derivate din cernere, măcinare sau alte metode de prelucrare a cerealelor sau a plantelor leguminoase de porumb 1515 29 Ulei de porumb și fracțiunile acestuia, rafinate sau nu, dar nemodificate chimic (cu excepția celor brute) 2306 90 05 Turte și alte reziduuri solide, măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția germenilor de porumb Lemn 4401 Lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, ramuri, vreascuri sau sub forme similare; lemn sub formă de așchii sau particule; rumeguș, deșeuri și resturi de lemn, aglomerate sau nu, sub formă de bușteni, brichete, pelete sau sub forme similare 4402 Cărbune de lemn, inclusiv cărbunele din coji sau din nuci, aglomerat sau nu (cu excepția cărbunelui de lemn utilizat ca medicament, a cărbunelui amestecat cu substanțe aromatice, a cărbunelui activat și a cărbunelui sub formă de creioane) 4403 Lemn brut, chiar cojit, curățat de ramuri sau ecarisat 4406 Traverse din lemn pentru căi ferate sau similare 4407 Lemn tăiat sau despicat longitudinal, tranșat sau derulat, chiar geluit, șlefuit sau lipit prin îmbinare cap la cap cu o grosime de peste 6 mm 4408 Foi pentru furnir (inclusiv cele obținute prin retezarea lemnului stratificat), foi pentru placaj sau pentru alt lemn stratificat similar și alt lemn tăiat longitudinal, decupat sau derulat, chiar șlefuit, geluit sau lipit cap la cap, cu o grosime de maximum 6 mm 4409 Lemn (inclusiv lamele și frizele de parchet, neasamblate), profilat (sub formă de lambă, de uluc, fălțuit, șanfrenat, îmbinat în V, mulurat, rotunjit sau similare), în lungul unuia sau mai multor canturi, fețe sau capete, chiar geluit, șlefuit sau lipit prin îmbinare cap la cap 4410 Plăci aglomerate, panouri numite „oriented strand board” (OSB) și panouri similare (de exemplu, panourile numite „waferboard”), din lemn sau din alte materiale lemnoase, chiar aglomerate cu rășini sau cu alți lianți organici 4411 Panouri fibrolemnoase sau din alte materiale lemnoase, chiar aglomerate cu rășini sau cu alți lianți organici 4412 Placaj, panouri furniruite și lemn stratificat similar 4413 00 00 Lemn densificat, în blocuri, scânduri, lame sau sub formă de profile 4414 00 Rame din lemn pentru tablouri, fotografii, oglinzi sau obiecte similare 4415 Lăzi, lădițe, coșuri, cilindri și ambalaje similare din lemn; tambure pentru cabluri, din lemn; paleți simpli, boxpaleți și alte platforme de încărcare, din lemn; grilaje pentru paleți, din lemn (Alte materiale decât cele de ambalaj, utilizate exclusiv ca ambalaj pentru suportul, protecția sau transportul unui alt produs introdus pe piață) 4416 00 00 Butoaie, cuve, putini și alte produse de dogărie și părțile lor, din lemn, inclusiv doagele 4418 Lucrări de tâmplărie și piese de dulgherie pentru construcții, inclusiv panouri celulare, panouri asamblate pentru acoperit podeaua și șindrile („shingles” și „shakes”) din lemn Celuloză și hârtie, prevăzute la capitolele 47 și 48 din Nomenclatura combinată, cu excepția celor pe bază de bambus și a produselor reciclate (deșeuri și resturi) 4900 Cărți, ziare, imagini imprimate și alte produse ale industriei de imprimare, manuscrise, texte dactilografiate și schițe și planuri 9403 30, 9403 40, 9403 50 00, 9403 60 și 9403 90 30 Mobilă din lemn 9406 10 00 Construcții prefabricate din lemn Cauciuc 4001 Cauciuc natural, balată, gutapercă, guayule, chicle și gume similare; sub forme primare sau în plăci, foi sau benzi 4005 Cauciuc amestecat, nevulcanizat, sub forme primare sau în plăci, foi sau benzi 4006 Cauciuc nevulcanizat sub alte forme (de exemplu, bare, tuburi și profile) și articole (de exemplu, discuri și inele) 4007 Fire și corzi din cauciuc vulcanizat 4008 Plăci, foi, benzi, baghete și profile, din cauciuc vulcanizat nedurificat 4010 Benzi transportoare sau curele de transmisie, din cauciuc vulcanizat 4011 Anvelope pneumatice noi, din cauciuc (altele) 4012 Anvelope pneumatice reșapate sau uzate, din cauciuc; bandaje, benzi de rulare amovibile pentru pneuri și „flapsuri”, din cauciuc 4013 Camere de aer, din cauciuc 4015 Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte (inclusiv mănuși), din cauciuc vulcanizat, nedurificat, pentru orice utilizare 4016 Articole din cauciuc vulcanizat nedurificat, nemenționate în altă parte în capitolul 40 4017 Cauciuc durificat (de exemplu, ebonită), sub toate formele, inclusiv deșeurile și resturile; articole din cauciuc durificat Amendamentul 238 Propunere de regulament Anexa II – paragraful 1 – punctul 2 2.  codul din Sistemul armonizat, descrierea textului liber și cantitatea70 de produs de bază sau alt produs relevant destinat introducerii pe piața Uniunii de către operator; 2.  codul din Sistemul armonizat, descrierea liberă, inclusiv denumirea comercială precum și, după caz, denumirea științifică completă, și cantitatea70 de produs de bază sau alt produs relevant destinat introducerii pe piața Uniunii sau exportului de pe piața Uniunii de către operator; __________________ __________________ 70 cantitatea trebuie exprimată în kilograme de masă netă și, după caz, în unitatea suplimentară prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului în raport cu codul din Sistemul armonizat indicat. O unitate suplimentară este aplicabilă atunci când este definită în mod consecvent pentru toate subrubricile posibile încadrate la codul din Sistemul armonizat menționat în declarația privind diligența necesară. 70 cantitatea trebuie exprimată în kilograme de masă netă, precizând o estimare sau o abatere în procente, și, după caz, în unitatea suplimentară prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului în raport cu codul din Sistemul armonizat indicat. O unitate suplimentară este aplicabilă atunci când este definită în mod consecvent pentru toate subrubricile posibile încadrate la codul din Sistemul armonizat menționat în declarația privind diligența necesară. Amendamentul 239 Propunere de regulament Anexa II – paragraful 1 – punctul 3 3.  Țara de producție și toate parcelele de teren de producție, inclusiv coordonatele geolocalizării, latitudinea și longitudinea. În cazul în care un produs de bază sau un alt produs conține materiale, ingrediente sau componente obținute pe parcele de teren diferite, trebuie incluse coordonatele geolocalizării parcelelor de teren diferite în ansamblu; 3.  Țara de producție și regiunile acesteia, precum și toate coordonatele geolocalizării, latitudinea și longitudinea tuturor parcelelor de teren, astfel cum se precizează la articolul 9 alineatul (1) litera (d). În cazul în care un produs de bază sau un alt produs conține materiale, ingrediente sau componente obținute pe parcele de teren sau poligoane diferite, trebuie incluse coordonatele geolocalizării tuturor parcelelor de teren sau poligoanelor diferite;