Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Ucraina și Rusia, în special cele din 19 mai 2022 referitoare la lupta împotriva impunității pentru crimele de război din Ucraina(1) și din 23 noiembrie 2022 referitoare la recunoașterea Federației Ruse drept sponsor statal al terorismului(2),

–  având în vedere Declarația de la Londra din 13 ianuarie 1942,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere rezoluția 3314 (XXIX) a Adunării Generale a ONU din 14 decembrie 1974 privind definiția agresiunii și rezoluția 377(V) („Uniunea pentru pace”) din 3 noiembrie 1950,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), în special articolul 8 bis și Amendamentele de la Kampala privind crima de agresiune, precum și Acordul din 2006 dintre CPI și UE privind cooperarea și asistența,

–  având în vedere rezoluțiile 2433 (2022), 2436 (2022), 2463 (2022) și 2473 (2022) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

–  având în vedere ordonanța Curții Internaționale de Justiție din 16 martie 2022 privind acuzațiile de genocid în temeiul Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid,

–  având în vedere rezoluția intitulată „Războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei și a poporului său și amenințarea sa la adresa securității în întreaga regiune OSCE”, adoptată în cadrul celei de a 29-a sesiuni anuale a Adunării Parlamentare a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 2-6 iulie 2022,

–  având în vedere declarația comună din 16 octombrie 2022 a miniștrilor afacerilor externe ai Estoniei, Letoniei și Lituaniei, care propune înființarea unui tribunal special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 2 martie 2022, intitulată „Agresiunea împotriva Ucrainei” și din 12 octombrie 2022, intitulată „Integritatea teritorială a Ucrainei: respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite”,

–  având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU din 2 noiembrie 2022 intitulată „Raportul Curții Penale Internaționale” și cea din 14 noiembrie 2022 intitulată „Promovarea căilor de atac și a despăgubirilor pentru agresiunea împotriva Ucrainei”,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 și 21 octombrie 2022 și din 15 decembrie 2022,

–  având în vedere declarația președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, din 30 noiembrie 2022 privind răspunderea Rusiei și utilizarea activelor înghețate ale Rusiei, în care face referire la necesitatea de a înființa o instanță specializată care să investigheze și să urmărească penal crima de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, susținută de ONU, precum și declarațiile ulterioare la nivel înalt din Germania, Polonia și alte țări,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în concordanță cu Carta ONU și cu principiile dreptului internațional, în relațiile lor internaționale toate statele se bucură de egalitate suverană și trebuie să se abțină de la amenințări sau de la folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a oricărui stat;

B.  întrucât, din februarie 2014, Rusia poartă un război de agresiune ilegal, neprovocat și nejustificat împotriva Ucrainei, pe care l-a relansat la 24 februarie 2022, printr-o invazie masivă a Ucrainei;

C.  întrucât războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei constituie o încălcare flagrantă și vădită a Cartei ONU, a principiilor fundamentale ale dreptului internațional și a diverselor acorduri internaționale, cum ar fi Actul final de la Helsinki, Carta de la Paris pentru o nouă Europă și Memorandumul de la Budapesta;

D.  întrucât, în această perioadă, forțele Rusiei au desfășurat atacuri fără discriminare împotriva zonelor rezidențiale și a infrastructurii civile, au ucis mii de civili ucraineni și au comis acte de terorism în întreaga țară împotriva infrastructurii civile;

E.  întrucât mii de civili, inclusiv copii, au fost deja uciși și mult mai mulți au fost torturați, hărțuiți, agresați sexual, răpiți sau strămutați forțat; întrucât acest comportament inuman al forțelor ruse și al aliaților lor încalcă grav dreptul internațional umanitar;

F.  întrucât atrocitățile raportate, comise de forțele armate ruse în Bucea, Irpin și în multe alte orașe ucrainene în timpul ocupației ruse dezvăluie brutalitatea războiului de agresiune purtat de Federația Rusă împotriva Ucrainei și subliniază importanța unei acțiuni internaționale coordonate pentru stabilirea răspunderii pentru crima de agresiune și pentru toate încălcările dreptului internațional umanitar;

G.  întrucât, la 30 septembrie 2022, Rusia a declarat unilateral anexarea regiunilor ucrainene parțial ocupate Donețk, Herson, Luhansk și Zaporijia;

H.  întrucât Federația Rusă a fost recunoscută de Parlamentul European și de numeroase parlamente și adunări naționale ca sponsor de stat al terorismului și ca stat care utilizează mijloace teroriste;

I.  întrucât războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei este cel mai scandalos act de agresiune condus de conducerea politică a unei anumite țări din Europa începând din 1945 și necesită, prin urmare, un răspuns juridic adecvat la nivel internațional; întrucât, în rezoluțiile sale(3), Adunarea Generală a ONU a recunoscut că agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei încalcă articolul 2 alineatul (4) din Carta ONU și că Federația Rusă trebuie trasă la răspundere pentru orice încălcare a dreptului internațional în Ucraina sau împotriva acesteia, inclusiv pentru agresiunea sa care încalcă Carta Organizației Națiunilor Unite; întrucât cei responsabili de comiterea crimei de agresiune împotriva Ucrainei nu trebuie să rămână nepedepsiți;

J.  întrucât agresiunea Rusiei a fost denunțată în mod explicit și de reprezentanții mai multor state și organizații internaționale, cum ar fi Consiliul Europei, OSCE, UE, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Africană, Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest, Forumul insulelor din Pacific, Organizația Statelor Americane, Comunitatea Caraibilor, Consiliul Nordic și altele;

K.  întrucât, la 16 martie 2022, Curtea Internațională de Justiție a ordonat ca Federația Rusă să își suspende imediat operațiunile militare pe teritoriul Ucrainei;

L.  întrucât, începând cu 2 martie 2022, procurorul CPI desfășoară o anchetă privind situația din Ucraina în legătură cu acuzațiile din trecut și din prezent privind crimele comise de Federația Rusă începând cu 21 noiembrie 2013, inclusiv genocidul, crimele de război și crimele împotriva umanității; întrucât, deși nu este parte la CPI, Ucraina a recunoscut jurisdicția CPI și cooperează cu aceasta;

M.  întrucât rezoluția 3314 (XXIX) a Adunării Generale a ONU din 14 decembrie 1974 definește agresiunea ca fiind „utilizarea forței armate de către un stat împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a unui alt stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Organizației Națiunilor Unite” și afirmă că un „război de agresiune este o crimă împotriva păcii internaționale” și că „agresiunea dă naștere unei responsabilități internaționale”. întrucât articolul 8 bis din Statutul de la Roma definește crima de agresiune ca fiind „planificarea, pregătirea, inițierea sau executarea unui act de agresiune care, prin natura, gravitatea și amploarea sa, constituie o încălcare vădită a Cartei Organizației Națiunilor Unite, de către o persoană care este în măsură să exercite efectiv controlul asupra acțiunii politice sau militare a unui stat sau să conducă o astfel de acțiune”; întrucât un „act de agresiune” înseamnă utilizarea forței armate de către un stat împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a unui alt stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta ONU; întrucât, în conformitate cu Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, crima de agresiune este diferită de crimele de război sau de crimele împotriva umanității; întrucât crima de agresiune este, în general, o crimă la nivelul conducerii, în sensul că poate fi comisă numai de către cei care au puterea de a defini politica de agresiune a unui stat; întrucât Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg, care s-a axat pe crima de agresiune, a hotărât în 1946 că agresiunea este „crima internațională supremă”;

N.  întrucât un război de agresiune este o crimă internațională gravă, în special în contextul posibilei utilizări a tuturor tipurilor de arme de distrugere în masă, care conduce la consecințe catastrofale pentru pacea mondială și mijloacele de subzistență ale oamenilor, precum și la daune grave, pe termen lung aduse mediului natural și climei;

O.  întrucât, în cauza Barcelona Traction, Curtea Internațională de Justiție a indicat că obligațiile care decurg din scoaterea în afara legii a actelor de agresiune sunt obligații față de comunitatea internațională în ansamblu, spre deosebire de statele individuale;

P.  întrucât CPI, în urma a două declarații ad-hoc ale Ucrainei, are jurisdicție asupra crimelor de război, a crimelor împotriva umanității și a crimei de genocid comise pe teritoriul Ucrainei începând din noiembrie 2013, dar nu are jurisdicție asupra crimei de agresiune, astfel cum este definită la articolul 8 bis din Statutul de la Roma și în Amendamentele de la Kampala, în această situație, deoarece nici Ucraina, nici Federația Rusă nu au ratificat Statutul de la Roma și modificările legate de crima de agresiune; întrucât, începând din 2 martie 2022, procurorul CPI desfășoară o anchetă cu privire la situația din Ucraina; întrucât înființarea unui tribunal special privind crima de agresiune nu va afecta jurisdicția CPI asupra altor crime ci, în schimb, o va completa;

Q.  întrucât Parlamentul European și parlamentele Cehiei, Estoniei, Franței, Letoniei, Lituaniei, Țărilor de Jos și Poloniei au adoptat rezoluții care sprijină înființarea tribunalului special internațional ad-hoc;

R.  întrucât, la 30 noiembrie 2022, Comisia a prezentat opțiuni alternative privind modul de stabilire a unui mecanism de tragere la răspundere pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei; întrucât orice decizie privind un astfel de mecanism ar trebui luată în strânsă cooperare cu Ucraina;

S.  întrucât, în concluziile sale din 15 decembrie 2022, Consiliul European a încurajat continuarea eforturilor de asigurare a răspunderii depline pentru crimele de război și de asumare a răspunderii pentru crima de agresiune și a invitat Comisia, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și Consiliul să continue această activitate, în conformitate cu dreptul UE și cu dreptul internațional, subliniind că urmărirea penală a crimei de agresiune este o preocupare pentru întreaga comunitate internațională;

T.  întrucât Consiliul de Securitate al ONU este paralizat cu privire la situația din Ucraina din cauza capacității Rusiei de a se opune prin drept de veto oricărei acțiuni substanțiale; întrucât rezoluția 377(V) a Adunării Generale a ONU a stabilit un precedent oferind ONU o cale alternativă de acțiune atunci când cel puțin un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU își folosește dreptul de veto pentru a împiedica Consiliul de Securitate să își îndeplinească funcțiile prevăzute în Carta ONU,

1.  condamnă din nou, în termenii cei mai fermi cu putință, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, își reafirmă sprijinul ferm pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional, și solicită din nou Rusiei să înceteze imediat toate activitățile militare din Ucraina și să retragă necondiționat toate forțele și echipamentele militare de pe întreg teritoriul recunoscut la nivel internațional al Ucrainei;

2.  subliniază că crima de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei reprezintă o încălcare clară și incontestabilă a Cartei ONU, care, în interesul securității globale și al ordinii internaționale bazate pe norme, nu poate rămâne fără răspuns din partea comunității internaționale; își reiterează apelul adresat Comisiei, VP/ÎR și statelor membre de a sprijini tragerea la răspundere deplină pentru toate crimele comise de Rusia și de aliații și reprezentanții săi în timpul războiului lor de agresiune împotriva Ucrainei;

3.  subliniază necesitatea urgentă ca UE și statele sale membre, în strânsă cooperare cu Ucraina și cu comunitatea internațională, de preferință prin intermediul ONU, să insiste asupra creării unui tribunal internațional special care să urmărească penal crima de agresiune împotriva Ucrainei comisă de conducerea politică și militară a Federației Ruse și de aliații acesteia și să găsească o cale de urmat comună și solidă din punct de vedere juridic în această privință; consideră că înființarea unui astfel de tribunal ar acoperi lacunele mari din actuala structură instituțională a justiției penale internaționale și ar trebui să se bazeze pe standardele și principiile care se aplică CPI, astfel cum se prevede în Statutul de la Roma;

4.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să colaboreze îndeaproape cu Ucraina pentru a obține și a consolida sprijinul politic în cadrul Adunării Generale a ONU și al altor foruri internaționale, inclusiv Consiliul Europei, OSCE și G7, pentru crearea tribunalului special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei;

5.  consideră că înființarea tribunalului special ar completa eforturile de investigare ale CPI și ale procurorului acesteia, deoarece s-ar concentra asupra presupuselor crime de război, crime împotriva umanității și genocid comise în Ucraina; își reiterează sprijinul deplin pentru ancheta în curs a procurorului CPI cu privire la situația din Ucraina; subliniază că este important ca Ucraina să ratifice Statutul de la Roma al CPI și modificările acestuia și să devină oficial membră a CPI;

6.  solicită utilizarea activă a diplomației publice a UE și a comunicării strategice în sprijinul creării tribunalului special;

7.  subliniază că, deși componența exactă și metodele de funcționare ale tribunalului special urmează să fie stabilite, acestea vor trebui să respecte cele mai înalte criterii privind transparența și imparțialitatea; consideră, de asemenea, că tribunalul internațional special trebuie să aibă competența de a-l investiga nu numai pe Vladimir Putin și conducerea politică și militară a Federației Ruse, ci și pe Aliaksandr Lukașenka și conducerea politică și militară a Belarusului, în calitate de stat care i-a permis Rusiei să poarte războiul de agresiune împotriva Ucrainei de pe teritoriul său, oferindu-i sprijin logistic, deoarece se încadrează în descrierea unei crime de agresiune în conformitate cu articolul 8a din Statutul de la Roma;

8.  subliniază că lucrările pregătitoare ale UE privind tribunalul special ar trebui să înceapă fără întârziere și să se concentreze pe stabilirea modalităților pentru tribunalul special în cooperare cu Ucraina și să sprijine autoritățile ucrainene și internaționale în obținerea dovezilor care urmează să fie utilizate în viitorul tribunal special;

9.  solicită instituțiilor UE, în special Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă, să ofere sprijin între timp pentru înființarea unui parchet interimar și observă că înființarea acestui parchet ar fi un pas practic foarte important în anchetarea și urmărirea penală de către viitorul tribunal special a crimei de agresiune împotriva Ucrainei;

10.  condamnă practica Rusiei de a bloca orice acțiune la nivelul ONU menită să o tragă la răspundere pentru războiul de agresiune împotriva Ucrainei;

11.  subliniază rolul important al unui tribunal special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei în încercarea de a face dreptate poporului ucrainean, în descurajarea altor actori internaționali de a imita agresiunea ilegală a Rusiei și în facilitarea cererilor de despăgubiri și de reconciliere viitoare;

12.  invită UE și statele membre, precum și partenerii și aliații acestora, să inițieze discuții cu privire la posibilitatea juridică de a utiliza activele suverane ale statului rus ca despăgubiri pentru încălcările dreptului internațional de către Rusia în Ucraina, inclusiv, eventual, privând aceste active protecția imunității suverane sau limitând această protecție din cauza caracterului grav al acestor încălcări;

13.  este ferm convins că înființarea acestui tribunal special pentru crima de agresiune ar transmite un semnal foarte clar atât societății ruse, cât și comunității internaționale că Putin și conducerea politică și militară rusă pot fi condamnați pentru crima de agresiune comisă în Ucraina; subliniază că înființarea acestui tribunal ar fi, de asemenea, un semnal clar pentru elita politică și de afaceri din Rusia și pentru aliații Rusiei că nu mai este posibil pentru Federația Rusă, sub conducerea lui Putin, să revină la relațiile anterioare cu Occidentul;

14.  sprijină recomandarea Adunării Generale a ONU ca prim pas către instituirea de către statele membre ale ONU, în cooperare cu Ucraina, a unui registru internațional al daunelor, care să servească drept evidență, pentru viitoarele compensații pentru daunele, pierderile sau vătămările suferite de toate persoanele fizice și juridice în cauză și daunele pe termen lung, larg răspândite și grave aduse mediului natural și climei, precum și statului Ucrainei, cauzate de actele ilicite la nivel internațional ale Federației Ruse în Ucraina sau împotriva acesteia, precum și promovarea și coordonarea colectării de probe;

15.  solicită UE să adopte o poziție comună referitoare la crima de agresiune și la amendamentele de la Kampala privind crima de agresiune la Statutul de la Roma al CPI; invită Bulgaria, Danemarca, Franța, Grecia, Ungaria și România să accepte și să ratifice amendamentele de la Kampala;

16.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Curții Penale Internaționale, țărilor Grupului celor 7, Uniunii Africane, Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest, Forumului insulelor din Pacific, Organizației Statelor Americane, Comunității Caraibilor, autorităților belaruse, Președintelui, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse, precum și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Ucrainei.

(1) JO C 479, 16.12.2022, p. 68. (2) Texte adoptate, P9_TA(2022)0405. (3) Rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 2 martie 2022 cu titlul „Raportul Curții Penale Internaționale”, cea din 24 martie 2022 intitulată „Consecințele umanitare ale agresiunii împotriva Ucrainei” și cea din 15 noiembrie 2022 intitulată „Promovarea căilor de atac și a despăgubirilor pentru agresiunea împotriva Ucrainei”.