Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 9, articolul 151, articolul 153 alineatul (1) literele (e) și (f) și articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 12, 27, 28, 30, 31 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”),

–  având în vedere Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară(1),

–  având în vedere Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană(2),

–  având în vedere Directivele 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor(3) și 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor(4),

–  având în vedere Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective(5),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(6),

–  având în vedere Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități(7),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale(8),

–  având în vedere evaluările valorii adăugate europene realizate de Parlamentul European în noiembrie 2012, intitulată „Valoarea adăugată europeană a unei măsuri a UE privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea proceselor de restructurare” și în ianuarie 2021, intitulată „Comitetele europene de întreprindere” (CEI) – procedura de inițiativă legislativă: revizuirea Directivei privind comitetele europene de întreprindere”,

–  având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la Strategia UE privind egalitatea de gen(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 decembrie 2021 referitoare la democrația la locul de muncă: un cadru european pentru drepturile de participare ale lucrătorilor și revizuirea Directivei Consiliului privind comitetul european de întreprindere(10),

–  având în vedere studiul Comitetului Economic și Social European din 31 august 2020 referitor la un cadru juridic al UE privind protejarea și consolidarea informării, consultării și participării lucrătorilor,

–  având în vedere proiectul de cercetare al Universității din Leuven din mai 2016 intitulat „European Works Councils on the Move: Management Perspectives on the Development of a Transnational Institution for Social Dialogue” (Comitetele europene de întreprindere în mișcare: Perspective manageriale privind dezvoltarea unei instituții transnaționale pentru dialog social),

–  având în vedere studiul Comisiei din 16 noiembrie 2018 privind monitorizarea aplicării Cadrului de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și a restructurării,

–  având în vedere raportul Comisiei din 14 mai 2018 privind punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2009/38/CE a Consiliului privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară,

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 mai 2018, intitulat „Evaluare, care însoțește documentul Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European Raport privind punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2009/38/CE privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 referitoare la Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (COM(2021)0102) (denumit în continuare „Pilonul”),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018 referitor la pachetul privind dreptul european al societăților comerciale(11),

–  având în vedere Angajamentul social de la Porto din 7 mai 2021 și Declarația de la Porto din 8 mai 2021,

–  având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0295/2022),

A.  întrucât în 2015 numărul companiilor multinaționale cu active sau unități în mai multe țări era de aproximativ 45 de ori mai mare decât în anii 1990(12);

B.  întrucât democrația și democrația la locul de muncă sunt valori esențiale ale Uniunii; întrucât libertatea de întrunire, dreptul lucrătorilor la informare și la consultare și dreptul de negociere și de acțiune colectivă sunt drepturi fundamentale protejate de Cartă și contribuie la asigurarea unui viitor sustenabil din punct de vedere economic, social și ecologic; întrucât principiul nr. 8 al Pilonului prevede importanța implicării lucrătorilor în chestiuni relevante pentru aceștia;

C.  întrucât, potrivit articolului 151 din TFUE, Uniunea și statele membre au ca obiective promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă; întrucât, în acest scop, Uniunea și statele membre iau măsuri care țin seama de diversitatea practicilor naționale, în special în domeniul relațiilor contractuale, precum și de necesitatea de a menține competitivitatea economiei Uniunii; întrucât TFUE stipulează că o asemenea evoluție va rezulta atât din funcționarea pieței interne, cât și din procedurile prevăzute de tratate în domeniul ocupării forței de muncă și politicii sociale și din apropierea prevederilor legale, a reglementărilor sau a acțiunii administrative;

D.  întrucât dialogul social, inclusiv informarea și consultarea lucrătorilor, este un element-cheie al modelului social european și întrucât comitetele europene de întreprindere (CEI) reflectă importanța acordată reprezentării lucrătorilor; întrucât statul de drept este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii, consacrată la articolul 2 din TUE, și o condiție prealabilă pentru protecția tuturor celorlalte valori fundamentale ale Uniunii, inclusiv drepturile fundamentale, democrația și aplicarea efectivă a legislației Uniunii în ceea ce privește informarea și consultarea lucrătorilor;

E.  întrucât existența unor CEI funcționale joacă un rol semnificativ în asigurarea unei bune administrări a întreprinderilor multinaționale;

F.  întrucât în Uniune există în prezent aproximativ 1 200 de CEI, cuprinzând 18 000 de reprezentanți individuali(13);

G.  întrucât în temeiul articolului 2 din TUE, egalitatea este o valoare fundamentală a Uniunii și întrucât în temeiul articolului 3 alineatul (3) din TUE Uniunea promovează egalitatea între femei și bărbați; întrucât principiul nr. 2 al Pilonului statuează că egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați trebuie asigurată, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața muncii, condițiile de angajare și evoluția carierei;

H.  întrucât, conform cifrelor dintr-un sondaj al Institutului Sindical European(14), în 2018 marea majoritate a membrilor CEI erau bărbați, doar 15,4 % dintre aceștia fiind femei; întrucât este mai puțin probabil ca femeile membre ale comitetului european de întreprindere să ocupe posturi de conducere superioare; întrucât diferențele de gen și de remunerare continuă să existe în organismele decizionale, împiedicând participarea deplină sau contribuția femeilor la viața economică și socială;

I.  întrucât dezvoltarea CEI variază semnificativ de la un sector industrial la altul și de la un stat membru la altul; întrucât datele indică faptul că un total de 992 de CEI sunt active și aproximativ 400 au fost desființate de-a lungul timpului ca urmare a unor factori precum fuziunile, falimentul sau dizolvarea(15);

J.  întrucât un studiu a arătat că CEI ar putea avea un impact pozitiv în tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și că pot îmbunătăți organizarea muncii și procesul decizional(16);

K.  întrucât, deși au dreptul de a exprima o opinie, membrii comitetului european de întreprindere par să aibă o influență redusă asupra procesului decizional în întreprinderile lor, în special în cazurile de restructurare;

L.  întrucât CEI ar trebui să fie percepute de angajatori ca fiind instrumente utile, aducând beneficii tuturor părților în multe moduri, cum ar fi o mai bună înțelegere comună a problemelor și a deciziilor și contribuția la dialogul social transnațional la nivelul întreprinderii;

M.  întrucât în majoritatea statelor membre sancțiunile pentru neconsultarea lucrătorilor constau în sancțiuni financiare care variază între 23 EUR și 187 515 EUR(17) și, ca urmare, în multe cazuri, nu sunt eficace, disuasive și proporționale;

N.  întrucât modalitatea prin care CEI și organismele speciale de negociere au acces la justiție variază în diferitele state membre în funcție de sistemele lor naționale, de la statele care conferă personalitate juridică CEI până la cele care permit CEI să acționeze în cadrul procedurii prin intermediul membrilor lor sau al unui sindicat(18);

O.  întrucât CEI au personalitate juridică deplină în doar patru state membre (Austria, Franța, România și Suedia), permițând membrilor comitetului european de întreprindere să inițieze proceduri judiciare în numele comitetului european de întreprindere și să reprezinte comitetul în relațiile cu terții(19); întrucât Comisia a primit o singură plângere oficială privind punerea în aplicare a Directivei 2009/38/CE; întrucât litigiile rămân limitate la nivel național din cauza dificultăților de acces la justiție și a inexistenței de dispoziții clare cu privire la CEI și la organismele speciale de negociere în Directiva 2009/38/CE;

P.  întrucât succesul și impactul pozitiv al CEI necesită o relație de încredere între comitetul european de întreprindere și conducere, bazată pe un dialog constructiv, care poate fi influențat de cultura relațiilor de muncă din fiecare stat membru; întrucât există dovezi că consultarea timpurie poate avea un impact substanțial asupra siguranței locurilor de muncă în timpul proceselor de restructurare, iar consultarea și participarea lucrătorilor sunt esențiale pentru asigurarea calității vieții lucrătorilor și pot avea un impact pozitiv asupra calității locurilor de muncă(20); întrucât CEI joacă un rol esențial în europenizarea relațiilor de muncă;

Q.  întrucât lacunele și neaplicarea Directivei 2009/38/CE contribuie la o asimilare fragmentată a drepturilor lucrătorilor la informare și consultare cu privire la aspecte transnaționale în Uniune;

R.  întrucât conceptul de transnaționalitate rămâne dificil de interpretat și abstract în cazuri concrete(21) atât pentru membrii CEI, cât și pentru conducerea centrală;

S.  întrucât deși utilizarea clauzelor de confidențialitate în temeiul articolului 8 din Directiva 2009/38/CE ar putea fi justificată în anumite cazuri, recurgerea abuzivă la articolul respectiv constituie un obstacol în calea drepturilor efective de informare și consultare(22);

T.  întrucât partenerii sociali au jucat un rol esențial în atenuarea impactului pandemiei de COVID-19 la locul de muncă, de exemplu prin introducerea de măsuri de sănătate și siguranță, aplicarea de sisteme de păstrare a locurilor de muncă și noi forme de organizare a muncii; întrucât în prezent au loc un număr semnificativ de procese de restructurare din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19(23); întrucât consultarea și participarea lucrătorilor și capacitatea lor de a participa la negocieri colective sunt esențiale pentru a aborda efectele pozitive și negative ale restructurărilor;

U.  întrucât cercetările recente ale Eurofound au demonstrat impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra funcționării și înființării CEI, situație în care restricțiile de mobilitate impuse de măsurile de sănătate publică au oprit progresele în discuțiile privind înființarea de noi comitete europene de întreprindere; deși CEI existente au trecut în mare parte la reuniuni online, permițând un dialog mai activ și contribuind la acesta, reuniunile fizice ar trebui să rămână regula, cu condiția ca măsurile de sănătate publică să nu impună altfel;

V.  întrucât aplicarea legislației Uniunii în domeniul consultării și informării angajaților este fragmentată și ar putea duce la absența securității juridice pentru angajatori și angajați; întrucât este esențial să se consolideze setul de instrumente al Uniunii printr-o revizuire ambițioasă a directivei 2009/38/CE care să consolideze drepturile lucrătorilor la informare, consultare și participare;

W.  întrucât în pregătirea de noi strategii și politici corporative ar trebui prevăzute metode mai structurate și mai active de informare și consultare a reprezentanților angajaților, ținând seama în mod adecvat de clauzele de confidențialitate; întrucât partenerii sociali ar trebui consultați în ceea ce privește pregătirea și, dacă este cazul, punerea în aplicare a planurilor de redresare și reziliență ale statelor membre;

X.  întrucât în rezoluția sa din 9 iunie 2022 referitoare la convocarea unei convenții pentru revizuirea tratatelor(24), Parlamentul a invitat Consiliul să includă o referire la progresul social în articolul 9 din TFUE, legată de un protocol privind progresul social pentru a consolida dialogul social și a sprijini consolidarea competitivității și a rezilienței economiei Uniunii, acordând o atenție deosebită întreprinderilor mici și mijlocii și verificărilor competitivității și promovând investițiile orientate spre viitor axate pe tranziția justă, verde și digitală;

Y.  întrucât impactul perturbator asupra economiei și a pieței muncii, cauzat de transformările actuale, cum ar fi dezvoltarea tehnologică, digitalizarea, tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon, măsurile de prevenire a pandemiei de COVID-19 și redresarea economică și socială după pandemie, precum și noile forme de ocupare a forței de muncă, cum ar fi munca pe platforme și de la distanță, ar trebui să fie însoțite de o revizuire amplă a instrumentelor și practicilor legislative ale Uniunii pentru a soluționa problemele existente, valorificând, în același timp, potențialul unor astfel de transformări;

Z.  întrucât instrumentele digitale, cum ar fi sistemele de videoconferință, ar trebui utilizate ca mijloc de consolidare a drepturilor prevăzute în Directiva 2009/38/CE și de aplicare practică a acesteia, dar nu ar trebui niciodată să înlocuiască obligațiile procedurale de informare și consultare a lucrătorilor, cum ar fi organizarea de întâlniri regulate cu prezență fizică între CEI și conducerea centrală,

Solicitare adresată Comisiei de a efectua revizuirea îndelung așteptată a Directivei 2009/38/CE;

1.  subliniază că drepturile lucrătorilor la informare, consultare și participare joacă un rol esențial într-o economie de piață socială, în special în contextul transformărilor de pe piața muncii care decurg din tranziția verde și cea digitală; subliniază că CEI reprezintă unul dintre instrumentele-cheie de consolidare a democrației la locul de muncă pe teme transnaționale, de aplicare a drepturilor lucrătorilor, de creștere a implicării angajaților și de promovare a încrederii reciproce între conducere și angajați; consideră că este esențial să se consolideze CEI și capacitatea acestora de a-și exercita drepturile de informare și consultare, precum și să se mărească numărul CEI, ținând seama, în același timp, de diferitele sisteme de relații de muncă din statele membre;

2.  reiterează necesitatea de a sensibiliza și de a spori vizibilitatea CEIși potențialele beneficii ale acestora în rândul angajaților și al reprezentanților conducerii, precum și de a crea stimulente în favoarea dezvoltăriiCEI, a utilizării lor pe scară mai largă și a introducerii lor efective; în acest context, invită Comisia să strângă date privind întreprinderile care intră sub incidența Directivei 2009/38/CE; invită Comisia să organizeze o conferință la nivel înalt în 2023 pentru a mobiliza întreprinderile care intră sub incidența Directivei 2009/38/CE, partenerii sociali din diverse sectoare, precum și instituțiile naționale de pe piața forței de muncă cu privire la importanța CEI pentru a acorda prioritate acestui subiect pe agenda de politici;

3.  ia act de contribuția semnificativă pe care schimbul de cunoștințe, de experiență și de bune practici o poate avea la dezvoltarea în continuare a CEI și la îmbunătățirea funcționării acestora, inclusiv crearea unei platforme pentru dialoguri structurate și periodice între statele membre și sectoare cu privire la cele mai bune practici, în special pentru a spori vizibilitatea CEI în sectoarele și statele membre în care existența acestora este limitată;

4.  invită Comisia să sprijine organizațiile sindicale europene și statele membre să sprijine cele mai reprezentative organizații ale lucrătorilor prevăzute de legislația sau practica națională, să organizeze cursuri de formare specializate privind drepturile CEI pentru ca acestea să își informeze adecvat membrii în legătură cu funcționalitatea acestora, precum și să aloce resurse pentru campaniile de sensibilizare;

5.  reamintește că CEI sunt organisme transnaționale unice înființate cu scopul de a informa și a consulta angajații și de a construi și a promova identitatea corporativă și că implicarea comitetului european de întreprindere poate dezvolta și promova cultura și coeziunea corporativă; subliniază importanța participării semnificative a reprezentanților lucrătorilor, în special a CEI, după ce au fost informați și consultați efectiv, la elaborarea și aplicarea deciziilor legate de chestiuni transnaționale care afectează semnificativ interesele lucrătorilor;

6.  regretă profund că resursele financiare, materiale și juridice necesare pentru a permite CEI să își îndeplinească bine sarcinile nu sunt întotdeauna furnizate de conducerea centrală; este îngrijorat de dificultățile cu care se confruntă CEI în accesul la sprijinul financiar oferit de Comisie și subliniază necesitatea urgentă de a înlesni procedura de solicitare și de a reduce toate sarcinile administrative pentru accesarea acestei finanțări; invită Comisia să monitorizeze transpunerea Directivei 2009/38/CE și să introducă proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor când este cazul;

7.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a propune o revizuire a Directivei 2009/38/CE în vederea clarificării obiectivelor, definițiilor și procedurilor acesteia, a consolidării dreptului reprezentanților angajaților la informare și la consultare, în special în cursul procesului de restructurare, în conformitate cu recomandările cuprinse în rezoluția sa din 16 decembrie 2021;

8.  invită Comisia ca, în contextul viitoarei revizuiri, să analizeze avantajele includerii contractelor care permit întreprinderilor independente din punct de vedere structural să influențeze reciproc deciziile operaționale și comerciale (cum ar fi contractele de franciză sau de administrare)(25) în domeniul de aplicare al Directivei 2009/38/CE, pentru a preveni eventualele lacune.

Asigurarea unei consultări la timp și semnificative

9.  recunoaște că Directiva 2009/38/CE a condus la îmbunătățiri în ceea ce privește instituirea și funcționarea CEI; regretă însă că CEI continuă să se confrunte cu dificultăți majore în a-și exercita drepturile, în special în ceea ce privește informarea în timp util și consultarea prealabilă și efectivă în legătură cu aspectele cu caracter transnațional care ar putea avea un impact asupra locurilor de muncă și a condițiilor de muncă ale forței de muncă din Europa, inclusiv asupra schimbărilor care decurg din tranziția verde și cea digitală;

10.  subliniază că definiția și interpretarea ulterioară a ceea ce trebuie considerat „aspecte transnaționale” rămâne vagă și interpretabilă, ceea ce are ca rezultat o transpunere și punere în aplicare fragmentată a Directivei 2009/38/CE de către statele membre și, ca efect, o aplicare fragmentată de către întreprinderi; subliniază că definiția trebuie să fie precisă și cuprinzătoare și că sfera efectelor posibile, precum și nivelul relevant de gestionare și reprezentare pe care îl implică, sunt elemente lipsă care trebuie luate în considerare atunci când se stabilește caracterul transnațional al unei chestiuni; își reiterează apelul de a clarifica conceptul de „caracter transnațional al unei anumite chestiuni” din Directiva 2009/38/CE;

11.  regretă că modalitatea de consultare în timp util rămâne o problemă în condițiile în care opinia reprezentanților angajaților poate fi solicitată sau emisă într-un moment în care nu poate fi luată în considerare în mod semnificativ sau în care decizia conducerii cu privire la măsura propusă a fost deja luată; regretă că lipsa obligației conducerii de a lua în considerare o opinie conduce adesea la ignorarea contribuției sau la inexistența unui impact real asupra măsurii propuse în cauză; își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a promova întărirea drepturilor de informare și consultare, precum și procese de consultare semnificative; solicită revizuirea definiției termenului „consultare” din Directiva 2009/38/CE, pentru a se asigura că avizul comitetului european de întreprindere este luat în considerare în deciziile întreprinderilor și că este emis înainte de finalizarea consultării la nivelul relevant, înainte de luarea unei decizii de către organele de conducere ale întreprinderii și astfel încât comitetul european de întreprindere să poată obține un răspuns motivat la avizul său, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE;

12.  subliniază că este nevoie să se garanteze că întreprinderile sau grupurile de întreprinderi pot lua decizii în mod efectiv;

13.  subliniază necesitatea ca membrii comitetului european de întreprindere să aibă acces în timp util la informații semnificative și actualizate cu privire la deciziile cu caracter transnațional preconizate și subliniază importanța timpului și a resurselor suficiente pentru a aprecia, evalua și discuta informațiile primite cu sprijinul experților disponibili; subliniază că este important să se asigure o bună comunicare și cooperare între conducerea centrală și comitetul european de întreprindere, inclusiv reprezentarea angajaților la nivelul consiliului de administrație, pentru a se garanta că drepturile lucrătorilor la informare, consultare și participare sunt respectate în mod adecvat;

Consolidarea cerințelor subsidiare

14.  constată că termenul de trei ani în urma unei cereri înainte de aplicarea cerințelor subsidiare, în cazul în care nu se încheie un acord, este excesiv, adesea nu este utilizat în mod eficace și este în dezavantajul lucrătorilor; își reiterează apelul de a consolida cerințele subsidiare din Directiva 2009/38/CE, care oferă o bază pentru acordurile negociate; subliniază că dreptul CEI de a avea o reuniune anuală cu conducerea centrală este insuficient și ar trebui extins la reuniuni bianuale pentru a îmbunătăți funcționarea practică, impactul și conducerea CEI;

Clarificarea sferei confidențialității

15.  subliniază că aplicarea de către statele membre a dispozițiilor privind confidențialitatea este fragmentată din cauza lipsei unei definiții clare și, prin urmare, solicită o definire clară a informațiilor confidențiale; subliniază, în acest context, că sunt necesare eforturi suplimentare din partea statelor membre pentru a preciza și clarifica cu exactitate condițiile în care conducerea centrală nu este obligată să transmită informații care ar putea fi dăunătoare; își reiterează apelul(26) la prevenirea abuzului de norme de confidențialitate ca mijloc de a limita accesul la informații și participarea efectivă și invită Comisia, în contextul revizuirii Directivei 2009/38/CE, să solicite statelor membre să definească clar în ce cazuri confidențialitatea este justificată pentru a limita accesul la informații;

O mai bună soluționare a litigiilor

16.  subliniază că, în caz de dezacord în legătură cu inițierea unei proceduri de informare sau consultare, nu există orientări cu privire la modul de soluționare a efectelor negative pe care dezacordurile le-ar putea avea asupra comitetului european de întreprindere și asupra reprezentanților lucrătorilor; subliniază, ca urmare, valoarea adăugată pe care inițiativele Uniunii ar putea să o aibă în furnizarea unor astfel de orientări;

Introducerea de sancțiuni eficace, disuasive și proporționale

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la respectarea fragmentată și insuficientă a Directivei 2009/38/CE în Uniune și subliniază necesitatea de a asigura conformitatea adecvată, eficace și în timp util, punerea în aplicare și respectarea directivei în beneficiul lucrătorilor din întreaga Uniune;

18.  solicită, în acest sens, adoptarea de norme și proceduri consolidate și alte măsuri, cum ar fi introducerea în Directiva 2009/38/CE a dreptului de a solicita un ordin preliminar în fața instanțelor naționale sau a altor autorități competente pentru suspendarea temporară a punerii în aplicare a deciziilor administrative până când procedura de informare și consultare a comitetului european de întreprindere a avut loc la nivelul relevant de conducere și reprezentare și astfel încât să permită un răspuns motivat din partea conducerii, în conformitate cu directiva respectivă;

19.  regretă că în multe state membre sancțiunile pentru neconformitate nu sunt eficace, disuasive sau proporționale, așa cum prevede Directiva 2009/38/CE; subliniază că dispozițiile care reglementează sancțiunile aplicate de statele membre trebuie consolidate pentru o mai bună respectare a Directivei 2009/38/CE, asigurându-se în același timp că nu creează o povară pentru întreprinderi; își reiterează apelul adresat Comisiei de a revizui Directiva 2009/38/CE în vederea introducerii de sancțiuni eficace, disuasive și proporționale pentru a garanta conformitatea;

Încetarea exceptării acordurilor anterioare adoptării directivei

20.  subliniază că la peste 25 de ani de la adoptarea primei directive privind comitetul european de întreprindere(27) multe acorduri anterioare adoptării directivei sunt încă în vigoare și nu au fost adaptate la cerințele Directivei 2009/38/CE; consideră că este esențial ca toate acordurile comitetului european de întreprindere să fie guvernate de aceleași drepturi și obligații, pentru a asigura un tratament egal al lucrătorilor, acces la aplicarea standardelor înalte ale Uniunii și securitate juridică; își reiterează apelul adresat anterior Comisiei și statelor membre de a pune capăt exceptării pentru așa-numitele acorduri voluntare anterioare adoptării directivei și solicită o revizuire a dispozițiilor relevante ale Directivei 2009/38/CE în sensul creării unor reglementări uniforme care să guverneze funcționarea CEI;

Asigurarea accesului la justiție

21.  subliniază că este important ca comitetele europene de întreprindere să aibă acces la instanțe sau la autoritățile naționale competente în domeniul muncii; regretă că CEI întâmpină obstacole în exercitarea drepturilor de consultare definite în Directiva 2009/38/CE; regretă că în unele state membre instanțele sau autoritățile competente să ofere consiliere sau să audieze sau să soluționeze litigii legate de CEI nu dispun de competența tehnică necesară în ceea ce privește aspectele prevăzute în directiva respectivă; își reiterează apelul anterior către statele membre să asigure proceduri administrative și judiciare mai simple pentru un acces efectiv la justiție pentru CEI și organismele speciale de negociere, precum și precizarea statutului juridic al CEI și al organismelor speciale de negociere în sensul acordării de personalitate juridică, ca parte a evaluării impactului efectuate de către Comisie;

22.  subliniază dreptul lucrătorilor și al angajatorilor sau al organizațiilor lor respective de a se angaja în negocieri colective și de a-și exercita libertatea de întrunire și subliniază că nu ar trebui să existe nicio ingerință din partea angajatorilor care ar limita aceste drepturi și că reprezentanții angajaților în CEI ar trebui să fie protejați în exercitarea drepturilor lor împotriva oricăror practici represive;

23.  subliniază importanța existenței de piețe ale muncii favorabile incluziunii și necesitatea unei abordări cuprinzătoare pentru a realiza egalitatea de gen la locul de muncă; regretă că mai sunt încă multe de făcut pentru a asigura egalitatea de șanse și subliniază necesitatea de a asigura o mai mare participare a femeilor și a persoanelor cu dizabilități pe piața muncii; subliniază că este important să se asigure o componență echilibrată din punctul de vedere al genului în cadrul CEI și că membrii comitetului european de întreprindere și alte organisme ale reprezentanților angajaților pot fi instrumente utile în acest context;

24.  solicită Comisiei să prezinte până la 31 ianuarie 2024, în temeiul articolului 153 alineatul (1) litera (e) din TFUE, o propunere de revizuire a Directivei 2009/38/CE, în conformitate cu recomandările din anexă;

o
o   o

25.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

(1) JO L 122, 16.5.2009, p. 28. (2) JO L 80, 23.3.2002, p. 29. (3) JO L 294, 10.11.2001, p. 22. (4) JO L 207, 18.8.2003, p. 25. (5) JO L 225, 12.8.1998, p. 16. (6) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (7) JO L 82, 22.3.2001, p. 16. (8) JO L 157, 15.6.2016, p. 1. (9) Text adoptat, P9_TA(2021)0025. (10) Text adoptat, P9_TA(2021)0508. (11) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018AE1917&rid=3 (12) Studiul Comitetului Economic și Social European din 31 august 2020, p. 24. (13) Studiul Comitetului Economic și Social European din 31 august 2020, p. 25. (14) ETUI, „Can anybody hear us? An overview of the 2018 survey of EWC and SEWC representatives” (Ne aude cineva? O privire generală asupra CEI și a comitetelor de întreprindere din societățile europene), (2019). (15) https://www.eurofound.europa.eu/ro/node/52251 (16) https://www.boeckler.de/en/faust-detail.htm?sync_id=8473 (17) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 mai 2018, p. 33-35. (18) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 mai 2018, p. 34. (19) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 mai 2018, p. 34. (20) Evaluarea valorii adăugate europene realizată de Parlament în noiembrie 2012. (21) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 mai 2018, p. 6. (22) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 mai 2018, p. 27-28. (23) https://www.eurofound.europa.eu/ro/publications/report/2020/erm-report-2020-restructuring-across-borders (24) JO C 493, 27.12.2022, p. 130. (25) Contractele de administrare sunt acorduri prin care o întreprindere, deși rămâne o structură independentă, își încredințează administrarea unei alte întreprinderi. Astfel, întreprinderea administratoare poate controla angajații întreprinderii administrate fără a deține unitatea ca atare. (26) P9_TA(2021)0508, alineatul (30). (27) Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare şi consultare a lucrătorilor în întreprinderile şi grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 254, 30.9.1994, p. 64).

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Parlamentul European solicită ca Comisia să înainteze o propunere de modificare a Directivei 2009/38/CE privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară pe baza următoarelor recomandări:

1.  Tranziția verde și cea digitală creează șanse și provocări pentru piețele forței de muncă, angajatori și angajați. Pentru a găsi soluții sustenabile la schimbările de pe piața muncii, angajații, angajatorii și cetățenii ar trebui încurajați să participe la sistemele democratice și la procesele decizionale.

2.  Comitetele europene de întreprindere sunt, fără îndoială, o reușită și un pilon important al modelului social european. Au trecut aproape trei decenii de la adoptarea și transpunerea Directivei 94/45/CE și peste un deceniu de la adoptarea Directivei 2009/38/CE. Nu mai există nicio justificare pentru a excepta acordurile semnate înainte de Directiva 94/45/CE și nici pentru a păstra directiva învechită respectivă pentru acordurile semnate sau modificate în perioada de transpunere a Directivei 2009/38/CE. De aceea acordurile exceptate în temeiul articolului 14 din Directiva 2009/38/CE ar trebui incluse în domeniul de aplicare al directivei respective.

3.  Anumite decizii care pot afecta considerabil, direct sau indirect, interesele lucrătorilor trebuie să facă cât mai curând posibil obiectul unei informări și unei consultări a reprezentanților desemnați ai lucrătorilor.

4.  Deși directivele 94/45/CE și 2009/38/CE au stabilit drepturi colective transnaționale ale lucrătorilor privind informarea și consultarea, aceste drepturi nu sunt respectate adesea în practică și s-au dovedit a fi foarte dificil de aplicat. În multe cazuri, angajatorii au pus în aplicare măsuri cu aspecte transnaționale fără a informa și a consulta comitetele europene de întreprindere (Renault Vilvoorde)(1), iar comitetele europene de întreprindere sunt frecvent informate și consultate numai după ce măsurile cu aspecte transnaționale au fost puse în aplicare. Prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții care să permită aplicarea efectivă.

Directiva 2009/38/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„4. Sunt considerate ca fiind transnaționale acele chestiuni ale căror efecte potențiale vizează, direct sau indirect, o întreprindere sau un grup de întreprinderi care operează ca întreg la scara Uniunii sau cel puțin două întreprinderi sau unități ale unei întreprinderi sau ale grupului situate în două state membre diferite.

4a.  Pentru a determina caracterul transnațional al unei chestiuni, trebuie să se țină seama de amploarea posibilelor sale efecte și de nivelul de administrare și reprezentare implicat. Aceasta include chestiuni care, indiferent de numărul statelor membre implicate, prezintă importanță pentru lucrători în ceea ce privește amploarea impactului lor potențial, precum și chestiuni care presupun transferuri de activități între două sau mai multe state membre. Se consideră că întreprinderile sau unitățile situate în state membre diferite sunt vizate dacă se poate preconiza în mod rezonabil că o chestiune care afectează o întreprindere sau o unitate determină sau poate determina efecte asupra întreprinderilor sau unităților din alte state membre în viitorul previzibil, inclusiv în cazul în care deciziile avute în vedere de o întreprindere sau de un grup de întreprinderi sunt luate într-un alt stat membru decât cel în care se produc efectele respective.”

2.  La articolul 2, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) «reprezentanți ai lucrătorilor» înseamnă reprezentanții sindicatelor sau ai lucrătorilor prevăzuți în legislația sau practica națională”;

(b)  litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g) «consultare» înseamnă stabilirea unui dialog și schimbul de opinii între reprezentanții lucrătorilor și conducerea centrală sau orice alt nivel mai adecvat de conducere, într-un moment, într-un mod și cu un conținut care să le permită reprezentanților lucrătorilor să emită un aviz prealabil, pe baza informațiilor care le sunt puse la dispoziție, privind măsurile propuse la care se referă consultarea, fără a afecta responsabilitățile conducerii și într-un termen rezonabil, care trebuie luat în considerare în cadrul întreprinderii care operează la scara Uniunii sau al grupului de întreprinderi care operează la scara Uniunii. Consultarea are loc astfel încât să permită reprezentanților lucrătorilor să obțină în timp util un răspuns motivat din partea conducerii centrale înainte de adoptarea deciziei;”.

3.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. „Pentru a realiza obiectivul prevăzut la articolul 1 alineatul (1), conducerea centrală inițiază negocieri pentru instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare, din proprie inițiativă sau la cererea scrisă comună sau separată a cel puțin 100 de lucrători sau a reprezentanților acestora în cel puțin două întreprinderi sau unități situate în cel puțin două state membre diferite.”;

(b)  formularea introductivă de la alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. În acest scop, se creează un organism special de negociere în termen de șase luni de la data cererii formulate în temeiul alineatului (1), termen care se poate prelungi cu șase luni, în conformitate cu următoarele orientări:”;

(c)  la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) Membrii organismului special de negociere sunt aleși sau numiți în număr proporțional cu numărul de lucrători angajați în fiecare stat membru de către întreprinderea sau de grupul de întreprinderi care operează la scara Uniunii, într-un mod care încearcă să asigure o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului, alocându-se fiecărui stat membru câte un loc pentru fiecare tranșă de lucrători angajați în statul membru respectiv care reprezintă 10 % din numărul de lucrători angajați în toate statele membre în ansamblu, sau o fracțiune din tranșa respectivă;”;

(d)  la alineatul (4), paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:

„În scopul negocierilor, grupul special de negociere poate solicita asistență din partea reprezentanților organizațiilor sindicale competente recunoscute la nivelul Uniunii și, dacă este necesar, din partea altor experți aleși de acesta. Acești experți și reprezentanții sindicatelor pot fi prezenți la reuniunile de negociere, cu titlu consultativ, la cererea organismului special de negociere.”;

(e)  la alineatul (6), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Respectând acest principiu, statele membre pot să fixeze reguli bugetare cu privire la funcționarea organismului special de negociere. Ele pot limita în special finanțarea la un expert în plus față de reprezentantul unei organizații sindicale recunoscute la nivelul Uniunii.”

4.  Se introduce următorul articol:

„Articolul 5a

Obiective în ceea ce privește echilibrul de gen în comitetele europene de întreprindere și în comitetele restrânse

Conducerea centrală și organismul special de negociere, la înființarea unui nou comitet european de întreprindere, sau conducerea centrală și comitetul european de întreprindere, atunci când se renegociază un acord privind comitetul european de întreprindere, negociază într-un spirit de cooperare sinceră aranjamentele necesare pentru a se garanta că comitetele europene de întreprindere trebuie să atingă următoarele obiective:

(a)  cel puțin 40 % din membrii comitetului european de întreprindere aparțin sexului subreprezentat;

(b)  cel puțin 40 % dintre funcții în comitetul restrâns sunt ocupate de persoane aparținând sexului subreprezentat.

Numărul de membri ai comitetului european de întreprindere și de funcții în comitetul restrâns considerate necesare pentru atingerea obiectivului prevăzut la primul paragraf este numărul cel mai apropiat de procentul de 40 %, dar fără a depăși 49 %.”

5.  la articolul 6 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) componența comitetului european de întreprindere, numărul membrilor, repartizarea locurilor, ținând seama, în măsura posibilităților, de necesitatea unei reprezentări echilibrate a lucrătorilor în funcție de activitățile și de categoria lor, precum și de durata mandatului, inclusiv, la alocarea locurilor, un ansamblu de cerințe procedurale pentru a se obține o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului;”.

6.  la articolul 7 alineatul (1), a doua și a treia liniuță se înlocuiesc cu următorul text:

„- în cazul în care prima reuniune a organismului special de negociere nu este convocată în termen de șase luni de la formularea cererii în temeiul articolului 5 alineatul (1),

—  în cazul în care, după 18 luni de la această cerere, acestea nu sunt în măsură să încheie un acord, după cum se prevede la articolul 6, și dacă organismul special de negociere nu a luat decizia prevăzută la articolul 5 alineatul (5).”

7.  La articolul 8, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text(2):

„1. Statele membre veghează ca membrii organismului special de negociere și ai comitetelor europene de întreprindere, precum și orice experți care îi asistă, în condițiile și limitele prevăzute de legislația Uniunii și de legislația națională și cu satisfacerea unor criterii obiective, să nu fie autorizați să dezvăluie informațiile care, în interesul legitim al întreprinderii sau unității. le-au fost comunicate expres cu titlu confidențial;

Aceeași dispoziție se aplică și reprezentanților lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare și de consultare.

Această obligație continuă să se aplice, indiferent de locul unde se găsesc persoanele menționate în primul și al doilea paragraf, și după expirarea mandatului lor.

Prezentul alineat nu se aplică membrilor comitetului european de întreprindere care dezvăluie comitetelor naționale sau locale de întreprindere informații care pot afecta situația lucrătorilor, în cazul în care aceste informații le-au fost furnizate în mod confidențial și fac obiectul normelor naționale privind confidențialitatea.

Conducerea centrală pune la dispoziția membrilor comitetului european de întreprindere criteriile obiective menționate la alineatul (2) și stabilește durata cerințelor de confidențialitate.

2.  Fiecare stat membru stabilește că, în cazuri speciale și justificate și în condițiile și limitele prevăzute în legislația națională, conducerea centrală situată pe teritoriul său nu este obligată să comunice informații atunci când natura acestora, potrivit unor criterii obiective, ar prejudicia grav funcționarea întreprinderilor în cauză.

Statul membru respectiv subordonează această dispensă unei autorizări administrative sau judiciare prealabile.”

8.  La articolul 9 se adaugă următoarele alineate:

„Se inițiază procedura de informare și consultare într-un interval de timp și într-un mod care să permită comitetului european de întreprindere să consulte în mod semnificativ toți reprezentanții angajaților implicați la nivel național și local, cu scopul de a-și emite avizul înainte de încheierea procedurii de consultare la nivelul relevant.

În cazul unui litigiu între conducerea centrală și comitetul european de întreprindere sau reprezentanții lucrătorilor cu privire la desfășurarea unei informări și consultări, conducerea centrală prezintă în scris argumentele justificate corespunzător privind motivele pentru care cerințele de informare și consultare prevăzute în prezenta directivă sau în acordurile încheiate în temeiul acesteia nu se aplică, inclusiv motivele care justifică absența unor chestiuni transnaționale.

În măsura în care este necesar ca comitetul european de întreprindere să își îndeplinească sarcinile, comitetul european de întreprindere sau comitetul restrâns poate solicita asistență din partea experților aleși de acesta. Printre acești experți se pot număra reprezentanți ai organizațiilor sindicale competente recunoscute la nivelul Uniunii. La cererea comitetului european de întreprindere, acești experți sunt prezenți, cu titlu consultativ, la reuniunile comitetului european de întreprindere și la reuniunile cu conducerea centrală.

În conformitate cu prezentul articol, statele membre pot să stabilească norme bugetare referitoare la funcționarea comitetului european de întreprindere. Ele pot limita în special finanțarea la un expert în plus față de reprezentantul unei organizații sindicale recunoscute la nivelul Uniunii.”

9.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Rolul și protecția reprezentanților lucrătorilor

1.  Fără a aduce atingere competenței altor organisme sau organizații în acest sens, membrii organismului special de negociere și membrii comitetului european de întreprindere dispun de mijloacele și de calitatea juridică necesare pentru a-și exercita drepturile care decurg din prezenta directivă de a reprezenta în mod colectiv interesele lucrătorilor întreprinderii care operează la scara Uniunii sau ale grupului de întreprinderi care operează la scara Uniunii.;

2.  Fără a aduce atingere articolului 8, membrii comitetului european de întreprindere au dreptul și resursele necesare pentru a-i informa pe reprezentanții angajaților unităților sau ai întreprinderilor unui grup de întreprinderi care operează la scara Uniunii sau, în absența reprezentanților, forța de muncă în ansamblu, cu privire la conținutul și rezultatul procedurii de informare și consultare desfășurate ori de câte ori consideră acest lucru necesar îndeplinirii sarcinilor care decurg din prezenta directivă, în special înainte și după reuniunile sale.

3.  Membrii organismelor speciale de negociere, membrii comitetelor europene de întreprindere și reprezentanții lucrătorilor care își exercită funcțiile în conformitate cu procedura menționată la articolul 6 alineatul (3) beneficiază, în exercitarea funcțiilor lor, inclusiv de dreptul de a forma sindicate și de afilierea la acestea, de protecție, în special împotriva măsurilor de retorsiune sau a concedierii, precum și de garanții similare celor prevăzute pentru reprezentanții lucrătorilor de legislația și/sau practica națională în vigoare în țara în care sunt angajați.

Această dispoziție se referă în principal la participarea la reuniunile organismului special de negociere sau ale comitetelor europene de întreprindere sau la orice altă reuniune realizată în cadrul acordului prevăzut la articolul 6 alineatul (3), precum și la plata salariului pentru membrii care fac parte din personalul întreprinderii care operează la scara Uniunii sau al grupului de întreprinderi care operează la scara Uniunii pe durata absenței necesare exercitării propriilor atribuții.

Un membru al unui organism special de negociere sau al unui comitet european de întreprindere, ori supleantul unui astfel de membru, care este membru al echipajului unei nave maritime, are dreptul de a participa la o reuniune a organismului special de negociere, sau a comitetului european de întreprindere, sau la orice altă reuniune desfășurată conform oricăror proceduri instituite în temeiul articolului 6 alineatul (3) în cazul în care, la data desfășurării reuniunii, respectivul membru sau supleant nu se află pe mare sau într-un port al altei țări decât cea în care își are sediul societatea de transport maritim.

Dacă este posibil, reuniunile sunt programate astfel încât să se faciliteze participarea membrilor, sau a supleanților acestora, care fac parte din echipaje ale navelor maritime.

În cazul în care un membru al unui organism special de negociere sau al unui comitet european de întreprindere, ori supleantul unui astfel de membru, care este membru al echipajului unei nave maritime, nu poate participa la o reuniune, se ia în considerare posibilitatea de a utiliza noile tehnologii ale informației și comunicațiilor, dacă este posibil.

4.  În măsura în care este necesar pentru exercitarea atribuției lor de reprezentare într-un cadru internațional, membrilor organismului special de negociere și ai comitetului european de întreprindere li se asigură gratuit cursuri de formare, fără pierderi salariale.”

10.  Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text(3):

„2. Statele membre garantează, în cazul nerespectării prezentei directive, că există proceduri administrative sau judiciare adecvate și ușor accesibile care să permită exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor care rezultă din prezenta directivă în timp util și în mod efectiv.

Statele membre stabilesc proceduri juridice efective și accesibile în timp util care să aplice și să înceteze suspendarea temporară a deciziilor conducerii centrale, inclusiv posibilitatea de a solicita un ordin preliminar în legătură cu aceasta, în cazul în care astfel de decizii sunt contestate pe motiv că a avut loc o încălcare a cerințelor de informare și consultare prevăzute în prezenta directivă sau în acordurile încheiate în temeiul acesteia. Efectele deciziilor contestate asupra contractelor de muncă sau a rapoartelor de muncă ale angajaților afectați se suspendă în mod corespunzător”;

(b)  la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„3. În aplicarea articolului 8, statele membre prevăd proceduri administrative sau judiciare privind căile de atac pe care membrii comitetului european de întreprindere și/sau reprezentanții lucrătorilor le pot iniția atunci când conducerea centrală impune confidențialitatea sau când nu oferă informații în conformitate cu articolul menționat. O astfel de procedură trebuie să asigure o decizie în timp util, astfel încât comitetul european de întreprindere să își poată exercita în mod eficient drepturile la informare și la consultare.”;

„Conducerea centrală suportă costurile juridice ocazionate de desfășurarea procedurilor, cheltuielile de reprezentare juridică, precum și alte costuri precum cheltuielile de ședere și de deplasare pentru cel puțin un reprezentant al lucrătorilor.”

11.  Se introduce următorul articol:

„Articolul 11a

Sancțiuni

1.  Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentei directive sau a acordurilor încheiate în temeiul acesteia. Sancțiunile respective sunt eficace, proporționale și disuasive.

2.  Printre sancțiunile menționate la alineatul (1) se numără:

(a)  sancțiuni financiare proporționale cu natura, gravitatea și durata încălcării comise de întreprindere și care cresc în cuantum în funcție de numărul de angajați afectați;

(b)  ordine de excludere a întreprinderii de la dreptul la unele beneficii, ajutoare sau subvenții publice sau la toate beneficiile, ajutoarele sau subvențiile publice, inclusiv fondurile UE gestionate de statele membre în cauză, pentru o perioadă de până la trei ani;

(c)  ordine care exclud întreprinderea de la participarea la un contract de achiziții publice, așa cum este definit în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(4).

3.  În cazul încălcărilor menționate la alineatul (1) care nu sunt comise intenționat, sancțiunile financiare menționate la alineatul (2) litera (a) sunt substanțiale și echivalente cu cele prevăzute la articolul 83 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679(5).

4.  În cazul încălcărilor menționate la alineatul (1) care sunt comise intenționat, sancțiunile financiare menționate la alineatul (2) litera (a) sunt substanțiale și echivalente cu cele prevăzute la articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679.”

12.  Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Acordurile aflate în vigoare

1.  Obligațiile care decurg din prezenta directivă se aplică pe deplin tuturor întreprinderilor care operează la scara Uniunii sau grupurilor de întreprinderi care operează la scara Uniunii până la ... [doi ani de la termenul de transpunere a prezentei directive de modificare].

2.  Toate acordurile care au fost încheiate în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 94/45/CE și acordurile încheiate în temeiul articolului 6 din Directiva 94/45/CE care au fost semnate sau revizuite între 5 iunie 2009 și 5 iunie 2011 intră în domeniul de aplicare al prezentei directive fără nicio obligație de renegociere. Renegocierea acordurilor existente rămâne posibilă în aplicarea dispozițiilor relevante din acordurile propriu-zise și așa cum se prevede la articolele 5 și 13 din prezenta directivă.

3.  Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor acordurilor existente care sunt mai favorabile comitetelor europene de întreprindere.”

13.  La articolul 16 se adaugă următorul alineat:

„3. Statele membre notifică Comisiei, în cel mai scurt timp, măsurile luate menționate la articolul 11 alineatul (2).”

14.  Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. Comitetul european de întreprindere are dreptul de a se reuni cu conducerea centrală de două ori pe an pentru a fi informat și consultat, pe baza unui raport stabilit de conducerea centrală, asupra evoluției activităților întreprinderii care operează la scara Uniunii sau grupului de întreprinderi care operează la scara Uniunii și a perspectivelor acestora. Conducerile locale sunt informate cu privire la aceasta.”;

(b)  la punctul 3, primul alineat se înlocuiește cu următorul text:

„3. În cazul în care există circumstanțe excepționale sau decizii care pot afecta considerabil interesele angajaților, iar urgența nu permite ca informarea sau consultarea să aibă loc la următoarea reuniune programată a comitetului european de întreprindere, în special în cazul relocării, închiderii unităților sau a întreprinderilor ori în cazul concedierilor colective, comitetul restrâns sau, în cazul în care nu există un astfel de comitet, comitetul european de întreprindere are dreptul de a fi informat în timp util. Acesta are dreptul de a se reuni, la solicitarea sa, cu conducerea centrală sau orice alt nivel mai adecvat de conducere din cadrul întreprinderii care operează la scara Uniunii sau al grupului de întreprinderi care operează la scara Uniunii, care are competența de a lua decizii proprii, pentru a fi informat și consultat. Pe lângă comitetul restrâns, membrii comitetului european de întreprindere desemnați în statele membre direct sau potențial vizate de circumstanțele excepționale au dreptul de a participa la reuniunile extraordinare.”;

(c)  punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5. Comitetul european de întreprindere sau comitetul restrâns pot fi asistate de experți pe care îi aleg, în măsura în care este necesar, pentru îndeplinirea propriilor sarcini. Printre acești experți se pot număra reprezentanți ai organizațiilor sindicale recunoscute la nivelul Uniunii. La cererea comitetului european de întreprindere, acești experți sunt prezenți, cu titlu consultativ, la reuniunile comitetului european de întreprindere și la reuniunile cu conducerea centrală.”;

(d)  la punctul 6, primul alineat se înlocuiește cu următorul text:

„6. Respectând aceste principii, statele membre pot să stabilească reguli bugetare referitoare la funcționarea comitetului european de întreprindere. Ele pot limita în special finanțarea la un expert în plus față de reprezentantul unei organizații sindicale recunoscute la nivelul Uniunii.”.

(1) https://www.eurofound.europa.eu/ro/publications/article/1997/the-renault-case-and-the-future-of-social-europe (2) 2. Textul actual este următorul: „1. Statele membre prevăd ca membrii organismului special de negociere și ai comitetului european de întreprindere, precum și orice experți care îi asistă să nu fie autorizați să dezvăluie unor terți informațiile care le-au fost comunicate expres cu titlu confidențial. Aceeași dispoziție se aplică și reprezentanților lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare și de consultare. Această obligație continuă să se aplice, indiferent de locul unde se găsesc persoanele menționate în primul și al doilea paragraf, și după expirarea mandatului lor.Fiecare stat membru prevede că, în anumite cazuri și în condițiile și limitele prevăzute în legislația națională, conducerea centrală situată pe teritoriul său nu este obligată să comunice informații atunci când natura acestora, potrivit unor criterii obiective, ar dăuna serios sau ar prejudicia funcționarea întreprinderilor respective. Statul membru respectiv poate subordona această dispensă unei autorizări administrative sau judiciare prealabile.” (3) Textul actual este următorul: „2. Statele membre prevăd măsuri adecvate în cazul nerespectării prezentei directive; acestea se asigură, în principal, că există proceduri administrative sau judiciare care să permită obținerea executării obligațiilor care rezultă din prezenta directivă.” (4) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (5) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).