Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 136,

–  având în vedere Protocolul (nr. 1) la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și TFUE privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 la TUE și TFUE privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și obiectivele de dezvoltare durabilă,

–  având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii(9) („Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență(10) (Regulamentul MRR),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (COM(2020)0456),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iunie 2021 intitulată „Coordonarea politicilor economice în 2021: depășirea crizei provocate de pandemia de COVID-19, sprijinirea redresării și modernizarea economiei noastre” (COM(2021)0500),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 intitulată „Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale” (COM(2021)0102),

–  având în vedere angajamentul social de la Porto din 7 mai 2021, semnat de Consiliu, Comisie, Parlament și partenerii sociali,

–  având în vedere analiza Consiliului bugetar european din 16 iunie 2021 privind orientarea bugetară care ar fi adecvată pentru zona euro în 2022,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la opiniile Parlamentului cu privire la evaluarea în curs de către Comisie și Consiliu a planurilor naționale de redresare și reziliență(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 noiembrie 2020 referitoare la Planul de investiții pentru o Europă durabilă – modalități de finanțare a Pactului verde(12),

–  având în vedere raportul anual al Consiliului bugetar european din 26 octombrie 2022,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2021 referitoare la revizuirea cadrului legislativ macroeconomic pentru un impact mai bun asupra economiei reale a Europei și o mai mare transparență a procesului decizional și a responsabilității democratice(13),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2022 referitoare la orientările privind o reformă a cadrului de guvernanță economică al UE (COM(2022)0583),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2022 intitulată „Analiza anuală a creșterii durabile 2023” (COM(2022)0780),

–  având în vedere raportul Comisiei din 22 noiembrie 2022 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2023” (COM(2022)0781) și recomandarea Comisiei din 22 noiembrie 2022 referitoare la o recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2022)0782),

–  având în vedere propunerea de raport comun privind ocuparea forței de muncă al Comisiei și al Consiliului din 22 noiembrie 2022 (COM(2022)0783),

–  având în vedere previziunile economice ale Comisiei din toamna anului 2022, publicate la 11 noiembrie 2022,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere scrisorile din partea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și a Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0044/2023),

A.  întrucât semestrul european are un rol important în coordonarea politicilor economice și bugetare ale statelor membre, protejând astfel stabilitatea macroeconomică a uniunii economice și monetare; întrucât acest proces nu ar trebui să ignore nici obiectivele Pilonului european al drepturilor sociale și ale Pactului verde european, nici alte aspecte legate de sectorul financiar și de fiscalitate; întrucât integrarea acestor aspecte nu ar trebui să afecteze accentul său preponderent economic și fiscal;

B.  întrucât, potrivit previziunilor economice de iarnă ale Comisiei, se preconizează că rata de creștere a produsului intern brut (PIB) pentru 2022 va fi de 3,5 % pentru UE-27 și pentru zona euro, dar se preconizează că va scădea în 2023 la 0,9 și 0,8 % pentru zona euro și, respectiv, pentru UE-27; întrucât unele state membre nu vor fi în măsură să atingă PIB-ul înainte de pandemie până în 2024, în timp ce zona euro în ansamblu este deja cu două puncte procentuale peste acesta; întrucât evaluarea de către Comisie a proiectelor de planuri bugetare ale statelor membre din zona euro indică o orientare bugetară expansionistă în unele state membre; întrucât recomandarea Comisiei privind politica economică pentru zona euro în ansamblu vizează o orientare fiscală neutră pentru 2023;

C.  întrucât, potrivit previziunilor economice de iarnă ale Comisiei, inflația din zona euro ar trebui să atingă nivelul maxim de 8,4 % în 2022 și apoi să scadă treptat la 5,6 % în 2023 și la 2,5 % în 2024; întrucât, cu toate acestea, conform estimărilor Băncii Centrale Europene (BCE), se preconizează că inflația, exclusiv energia și alimentele, va crește de la 3,9 % în 2022 la 4,2 % în 2023; întrucât pentru moment, potrivit previziunilor, creșterea salariilor va atenua doar parțial pierderile de venituri reale, fără a declanșa un circuit persistent de feedback între salarii și inflație; întrucât nivelul inflației variază de la un stat membru la altul și de la un grup de venituri la altul, grupurile cu venituri mici suferind proporțional mai mult, în special deoarece inflația este determinată în principal de evoluția prețurilor bunurilor esențiale care nu pot fi înlocuite;

D.  întrucât, potrivit previziunilor de toamnă ale Comisiei, se preconizează că deficitul public va crește la 3,6 % din PIB în 2023 (3,7 % în zona euro) și va scădea la 3,2 % din PIB în 2024 (3,3 % în zona euro);

E.  întrucât, potrivit previziunilor din toamnă ale Comisiei, se estimează că ponderea datoriei în PIB va scădea la 86 % în UE, la sfârșitul anului 2022 (94 % în zona euro), față de nivelul record de 91,5 % înregistrat în 2020 (99 % în zona euro); întrucât se preconizează că ponderea datoriei în PIB va scădea ușor în UE, ajungând la aproximativ 85 % în 2023 și la 84 % în 2024 (92 % și 91 % în zona euro); întrucât ponderea ridicată a datoriei în PIB, cu mult peste valoarea de referință de 60 %, combinată cu creșterea ratelor dobânzii într-o situație macroeconomică extrem de incertă, poate pune în pericol sustenabilitatea datoriei pe termen lung și poate reprezenta un obstacol în calea redresării;

F.  întrucât transformarea digitală și neutră din punct de vedere climatic poate avea succes numai la nivel european și întrucât este extrem de important pentru viabilitatea viitoare a UE să stabilizeze investițiile specifice care stimulează creșterea la un nivel mai ridicat pe termen lung; întrucât, prin urmare, este necesar să se ofere un răspuns prompt cu privire la modul în care se poate asigura un nivel mai ridicat al investițiilor private și publice chiar și în 2026, când Mecanismul european de redresare și reziliență (MRR) urmează să expire;

G.  întrucât creșterea productivității UE rămâne scăzută; întrucât creșterea productivității și a competitivității globale a UE necesită reforme structurale, echilibrate din punct de vedere social, sustenabile și favorabile creșterii, precum și un nivel substanțial de investiții, în special investiții strategice;

H.  întrucât inflația și previziunile economice funcționează în condiții de incertitudine sporită; întrucât această incertitudine obligă UE și statele membre să rămână vigilente și să ia măsuri rapide în cazul în care riscurile se materializează;

I.  întrucât diferențele în ceea ce privește previziunile naționale referitoare la creșterea PIB-ului, inflație, șomaj, soldul bugetului general, datoria publică brută și balanța contului curent demonstrează necesitatea unor abordări flexibile și adaptate; întrucât este necesar un cadru clar și lipsit de ambiguitate pentru punerea în aplicare cu succes a noii guvernanțe economice de către statele membre,

Perspective economice pentru UE

1.  este îngrijorat că UE este una dintre economiile cele mai expuse unor riscuri de recesiune, având în vedere proximitatea sa geografică față de Ucraina și dependența puternică de importurile de energie, în special de gaze din Rusia; subliniază că impactul prețurilor ridicate la energie și al inflației duce la erodarea puterii de cumpărare a gospodăriilor și a competitivității industriei, în special a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri); recunoaște inițiativele Comisiei și ale Consiliului de a aborda această problemă; reamintește că o rată a inflației care se apropie de nivelul-țintă al BCE va fi o condiție pentru o creștere economică durabilă pe termen lung; subliniază că o reducere a cererii agregate, combinată cu condiții de finanțare mai puțin favorabile, ar putea antrena o scădere bruscă a investițiilor și, prin urmare, a creșterii economice; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că investițiile în sursele regenerabile de energie și în eficiența energetică ar putea fi, de asemenea, afectate în mod negativ, deși tocmai investițiile de acest tip sunt necesare pentru a reduce dependența de combustibilii fosili importați și pentru a limita inflația determinată de prețurile la energie;

2.  înțelege că nivelurile datoriei publice în PIB au crescut în ultimii ani, parțial din cauza unor circumstanțe excepționale; subliniază că, în multe state membre, ponderea datoriei publice în PIB a atins niveluri nemaiîntâlnite în trecut, ceea ce, în combinație cu creșterea ratelor dobânzii, a dus la o creștere bruscă a costurilor cu serviciul datoriei; recunoaște necesitatea unor venituri publice adecvate și previzibile pentru a asigura viabilitatea finanțelor publice în perioadele în care există nevoi urgente de investiții și au loc șocuri economice frecvente; evidențiază diferitele observații formulate de Comisia Europeană în cadrul semestrului european cu privire la mixul fiscal; subliniază că, în circumstanțele actuale, statele membre pot lua în considerare, de asemenea, creșterea veniturilor din profiturile excepționale, în special ale întreprinderilor energetice care au beneficiat excesiv de pe urma crizei energetice; reafirmă că sunt necesare o creștere economică solidă, politici fiscale solide și un echilibru sănătos între veniturile și cheltuielile publice pentru a reduce datoria moștenită, a asigura sustenabilitatea datoriei pe termen lung și a crea marja de manevră bugetară necesară abordării provocărilor viitoare;

3.  este de acord cu observația Comisiei potrivit căreia deteriorarea condițiilor economice a sporit vulnerabilitățile și riscurile asociate dezechilibrelor preexistente, existând posibilitatea să apară noi dezechilibre; observă că Comitetul european pentru risc sistemic a emis un avertisment în care a solicitat o intensificare a sensibilizării cu privire la riscurile pentru stabilitatea financiară generate de o scădere bruscă a prețurilor activelor; este preocupat de faptul că creșterea ratelor creditelor ipotecare și deteriorarea capacității de serviciu al datoriei, ca urmare a scăderii veniturilor reale ale gospodăriilor, pot cauza dificultăți suplimentare pentru familii și piețele financiare;

4.  subliniază că obiectivul principal al BCE este de a menține stabilitatea prețurilor, în timp ce obiectivul Uniunii în ansamblu ar trebui să fie reducerea la minimum a impactului turbulențelor actuale asupra economiei reale, apărând astfel bunăstarea cetățenilor săi, în special a celor mai vulnerabili, și menținând structura de producție și competitivitatea internațională a întreprinderilor sale, precum și condițiile decente de muncă, în conformitate cu articolul 3 TUE; subliniază, în acest sens, importanța unor politici și reforme fiscale, structurale și de reglementare adecvate și coordonate, care să completeze acțiunile de politică monetară ale BCE de reducere a inflației la nivelul-țintă, care sunt, de asemenea, capabile să sprijine veniturile gospodăriilor și să ofere sprijin specific și temporar întreprinderilor și IMM-urilor care se confruntă cu blocaje în aprovizionare și costurile ridicate ale energiei; constată că majorarea în continuare a ratei de referință a BCE sau înăsprirea cantitativă ar pune presiuni considerabile asupra statelor membre cu datorii mari și ar putea contracta și mai mult activitatea economică;

5.  este de acord cu concluzia Comisiei potrivit căreia un impuls fiscal amplu pentru economie nu ar fi adecvat în 2023; salută apelul Comisiei adresat statelor membre de a adopta măsuri specifice pentru a compensa impactul prețurilor ridicate la energie asupra gospodăriilor și întreprinderilor vulnerabile; este de acord cu Comisia în ceea ce privește sublinierea faptului că astfel de măsuri ar trebui să se asocieze cu menținerea stimulentelor pentru economiile de energie; remarcă cu preocupare concluzia analizei Comisiei, potrivit căreia 70 % dintre măsurile introduse până acum de statele membre pentru a atenua impactul economic și social al creșterii excepționale a prețurilor la energie nu s-au concentrat asupra gospodăriilor vulnerabile și asupra întreprinderilor expuse, iar două treimi dintre acestea nu au inclus dispoziții pentru reducerea cererii de energie; reamintește că statele membre se află în spații fiscale extrem de divergente în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor menite să combată criza energetică; constată că această situație riscă să accentueze discrepanțele dintre statele membre pe măsură ce criza energetică continuă;

6.  este de acord cu recomandarea Comisiei, potrivit căreia politicile fiscale ar trebui să vizeze obținerea unor poziții bugetare pe termen mediu prudente și asigurarea sustenabilității fiscale prin consolidare treptată și investiții și reforme menite să consolideze creșterea durabilă;

7.  subliniază rolul Instrumentului de sprijin pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE), ca element esențial pentru protejarea cetățenilor și atenuarea consecințelor economice și sociale ale pandemiei de COVID-19; subliniază că acest instrument a asigurat stabilizarea macroeconomică a UE prin sprijinirea politicilor fiscale naționale anticiclice; invită Comisia să încurajeze toate statele membre să își consolideze sistemele naționale de indemnizații de șomaj; invită Comisia să se bazeze pe experiența SURE bazată pe împrumuturi pentru situațiile de criză în care sistemele naționale nu dispun temporar de resurse suficiente, limitând astfel potențiala stabilizare macroeconomică; solicită Comisiei să țină seama de observațiile formulate de Curtea de Conturi Europeană în ceea ce privește punerea în aplicare și transparența instrumentului SURE;

8.  consideră că o mai mare autonomie energetică europeană, diversificarea surselor de energie și consolidarea conexiunilor energetice intraeuropene ar consolida economia UE și ar atinge obiectivele Pactului verde european;

Semestrul european și Mecanismul de redresare și reziliență (MRR)

9.  observă impactul considerabil al instrumentului NextGenerationEU (NGEU), astfel cum a fost estimat de Comisie, BCE și Fondul Monetar Internațional, în special o creștere a PIB-ului cu până la 1,5 % mai mare decât în absența investițiilor NGEU, dacă instrumentul este pus în aplicare în mod eficace; subliniază că majoritatea reformelor și a investițiilor, care sunt esențiale pentru creșterea nivelurilor potențiale de producție pe termen lung ale statelor membre, nu au fost încă finalizate; este de acord cu observația Comisiei potrivit căreia consolidarea competitivității UE și a potențialului său pe termen lung de a asigura creșterea durabilă rămân esențiale pentru contribuția la prosperitatea economică și bunăstarea socială;

10.  constată că multe state membre sunt afectate de provocări structurale și o lipsă de investiții, ceea ce le îngreunează potențialul de creștere; evidențiază că soluționarea acestor două elemente în mod echilibrat este crucială pentru o redresare sustenabilă și o creștere continuă, și este esențială nu numai pentru îmbunătățirea capacității de a rezista și a face față provocărilor existente, ci și pentru realizarea dublei tranziții într-un mod sustenabil și just;

11.  reamintește că semestrul european pentru coordonarea politicilor economice este un cadru bine stabilit pentru coordonarea politicilor bugetare, economice, sociale și de ocupare a forței de muncă în întreaga Uniune Europeană, garantând astfel stabilitatea sa macroeconomică și coeziunea sa socială; reamintește sublinierea Comisiei potrivit căreia semestrul european urmărește să identifice opțiunile de politică pertinente, să clarifice prioritățile de politică, să ofere orientări politice și să asigure supravegherea și monitorizarea politicilor;

12.  consideră că viitoarele reforme ale semestrului european ar trebui să vizeze un proces mai transparent și mai democratic în ceea ce privește definirea obiectivelor de politică și coordonarea politicilor, precum și implicarea Parlamentului în monitorizare și control;

13.  salută legătura strânsă dintre semestrul european și punerea în aplicare a MRR, prin care planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) trebuie să fie în concordanță cu provocările și prioritățile relevante specifice fiecărei țări identificate în contextul semestrului european, precum și cu cele identificate în cele mai recente recomandări ale Consiliului privind politica economică a zonei euro pentru statele membre a căror monedă este euro; subliniază rolul-cheie jucat de PNRR în impulsionarea programelor de reformă și de investiții ale statelor membre; solicită o monitorizare eficientă a punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări (CSR); observă că, dincolo de domeniul vizat de MRR, recomandările care nu sunt abordate vor fi monitorizate în continuare în cadrul semestrului european;

14.  reamintește că, începând din 2019, șase state membre au primit CSR care vizează abordarea caracteristicilor sistemului fiscal care pot facilita planificarea fiscală agresivă; ia act de faptul că statele membre respective și-au asumat, în planurile lor naționale de redresare și reziliență, angajamente de a-și reforma politicile fiscale pentru a combate planificarea fiscală agresivă; salută faptul că unele jurisdicții au pus deja în aplicare unele dintre aceste modificări; regretă întârzierile înregistrate în punerea în aplicare în celelalte jurisdicții; regretă că, în recomandările Comisiei pentru 2022, doar două state membre au primit o CSR privind planificarea fiscală agresivă, în timp ce unele state membre nu au pus încă în aplicare nicio modificare, însă nu au primit o recomandare cu toate acestea;

15.  subliniază rolul esențial jucat de MRR în contribuția la dotarea Uniunii cu instrumentele necesare pentru a face față cu succes dificultăților globale generate de tranziția verde și de transformarea digitală a economiei; reamintește că MRR nu înlocuiește rolul specific al investițiilor publice și private naționale pentru a atinge obiectivele de politică ale UE în această privință;

Comunicare privind orientările pentru o reformă a cadrului de guvernanță economică al UE

16.  constată că marja de manevră politică creată de activarea clauzei derogatorii generale contribuie la consolidarea competitivității statelor membre, precum și a rezilienței lor economice și sociale în circumstanțele actuale; este de acord cu analiza Consiliului bugetar european, potrivit căreia suspendarea continuă a Pactului de stabilitate și creștere creează un vid dăunător și solicită o revizuire urgentă a cadrului fiscal al UE, care să fie încheiat de preferință înainte de dezactivarea clauzei derogatorii generale;

17.  consideră binevenită publicarea Comunicării Comisiei referitoare la orientările privind o reformă a cadrului de guvernanță economică al UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea acesteia; subliniază necesitatea de a adopta și pune în aplicare propuneri legislative înainte de a nu fi prea târziu și înainte de încheierea actualei legislaturi; subliniază că eficacitatea fiecărui cadru depinde și de aplicarea corespunzătoare a acestuia;

18.  este de acord cu orientările Comisiei privind simplificarea cadrului, diferențele legate de traiectoriile de reducere a datoriei statelor membre și utilizarea unei analize cuprinzătoare a sustenabilității datoriei; salută intenția Comisiei de a îmbunătăți aderența națională la traiectoriile fiscale, pe baza unui cadru de supraveghere al UE transparent și bazat pe riscuri, urmărindu-se astfel o mai mare flexibilitate și răspundere; reamintește că flexibilitatea sporită pentru statele membre este însoțită de o mai mare responsabilitate, în special în ceea ce privește realizarea efectivă și la timp a investițiilor și reformelor convenite; constată că unele dintre instrumentele propuse de Comisie ar putea face mai opac procesul de guvernanță economică;

19.  evidențiază faptul că cadrul normativ revizuit ar trebui să permită statelor membre să dispună de o marjă de manevră suficientă pentru a adopta măsuri hotărâte de soluționare a crizelor atunci când acestea sunt necesare; consideră că punerea în aplicare a unor astfel de măsuri nu ar trebui să necesite suspendarea dispozițiilor normative prin intermediul clauzelor derogatorii; observă că, în viitor, activarea clauzelor derogatorii ar trebui să rămână o măsură de ultimă instanță, în cazul unor circumstanțe neprevăzute;

20.  salută alegerea cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național ca indicator operațional unic; observă că acest indicator, dat fiind faptul că este ancorat în sustenabilitatea datoriei, ar putea ajuta cadrul să devină mai transparent și mai ușor de gestionat; solicită ca dispoziția referitoare la contabilizarea cheltuielilor de investiții în calculul cheltuielilor statelor membre, prevăzute în Comunicarea Comisiei privind flexibilitatea în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere din 13 ianuarie 2015(14), să fie aplicate la calcularea cheltuielilor nete în cadrul revizuit preconizat pentru guvernanța economică a UE; consideră că, pe lângă tipurile de cheltuieli specificate de Comisia Europeană în comunicarea sa din 9 noiembrie 2022(15), care prevăd deja un anumit grad de ajustare structurală a indicatorului, investițiile pentru soluționarea dezechilibrelor macroeconomice în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) ar trebui să fie exceptate de la indicatorul cheltuielilor nete;

21.  observă că, în comunicarea sa, Comisia plasează analizele sustenabilității datoriei (ASD) în centrul normelor bugetare și sugerează utilizarea acestora pentru a stabili planuri fiscale-structurale multianuale; subliniază că utilizarea ASD necesită încă estimarea variabilelor neobservabile, subminând astfel transparența și împiedicând asumarea și previzibilitatea, ceea ce lasă o marjă de discreție;

22.  remarcă faptul că, datorită unor puncte de plecare diferite și cu scopul de a stimula investițiile și reformele, Comisia sugerează să permită statelor membre să adopte căi diferite de reducere a datoriei, cu condiția ca acestea să stimuleze creșterea economică și să evite prociclicitatea, să îmbunătățească sustenabilitatea datoriei și să fie în conformitate cu obiectivele UE, în special cu cele ale tranziției verzi și digitale, ale rezilienței sociale și ale autonomiei strategice; evidențiază necesitatea unor criterii comune care să asigure, în pofida unei mai mari flexibilități pentru fiecare țară în reducerea datoriei, că toate statele membre sunt evaluate în conformitate cu aceleași standarde, sunt tratate în mod egal și că flexibilitatea nu duce în niciun fel la aplicarea inegală a cadrului general; observă că aceste criterii comune ar trebui să includă criterii pentru definirea traiectoriilor de reducere a datoriei statelor membre; subliniază că reducerea datoriei ar trebui realizată într-un mod favorabil creșterii, iar criteriile de reglementare subiacente ar trebui stabilite în raport cu creșterea producției și a cheltuielilor statelor membre;

23.  subliniază că semestrul european ține seama de viitorul cadru de coordonare a politicilor economice; evidențiază că accentul pe termen mediu nu ar trebui să ducă la amânarea cu prea mult timp a eforturilor necesare de consolidare bugetară;

24.  subliniază că adoptarea unor acțiuni suplimentare pentru combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale în UE și în forurile mondiale reprezintă o completare necesară a reformei cadrului de guvernanță economică al UE;

25.  subliniază rolul pe care bugetele naționale vor trebui să îl joace în finanțarea dublei tranziții și în menținerea autonomiei strategice; ia act de propunerea Comisiei de instituire a unui Fond european pentru suveranitate; reamintește poziția sa cu privire la acest instrument, astfel cum a fost exprimată în Rezoluția sa din 16 februarie 2023 referitoare la o strategie a UE de stimulare a competitivității industriale, a comerțului și a locurilor de muncă de calitate(16);

26.  constată că, deși politica monetară este concepută și elaborată ca un instrument unic, politica bugetară generală este rezultatul agregării politicilor bugetare individuale de la nivel național; subliniază că, pe lângă recomandarea privind politica economică a zonei euro, coordonarea acțiunilor a fost până în prezent limitată și că nu a fost ușor să se ia în considerare situația și dificultățile cu care se confruntă zona euro; observă că este încă în mare măsură neclar dacă agregarea politicilor bugetare naționale determină o orientare bugetară a zonei euro care să fie adecvată și conformă cu politica monetară; subliniază că, deși finanțele publice solide ar permite stabilizatorilor automați naționali să ajute statele membre să ajungă la o orientare fiscală națională adecvată, comunicarea Comisiei nu identifică niciun mecanism adecvat pentru a se asigura că orientarea fiscală reală a zonei euro este în conformitate cu cea recomandată; invită Comisia să depună mai multe eforturi pentru a încuraja o mai bună coordonare bugetară;

27.  salută intenția Comisiei de a spori eficacitatea și de a îmbunătăți aplicarea PDM, ca parte a unei revizuiri mai ample a normelor fiscale; ia act de faptul că în comunicarea Comisiei se recunosc potențialele neconcordanțe dintre aplicarea normelor fiscale și recomandările din cadrul PDM; constată că, în comunicarea din 9 noiembrie 2022, nu este inclus niciun instrument care să permită corectarea unor astfel de inconsecvențe;

28.  salută faptul că, în comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2022, se recunoaște necesitatea de a se consolida mecanismul de executare și punerea sa în aplicare, recurgându-se la un set mai mare de sancțiuni; invită Comisia să completeze acest set de instrumente cu o abordare bazată pe stimulente;

29.  ia act de declarația Comisiei potrivit căreia instituțiile fiscale independente ar trebui să joace un rol important în procesul de guvernanță economică; invită Comisia să clarifice în continuare rolul Consiliului fiscal european în această privință;

30.  reamintește că acordul pentru o mai bună legiferare reafirmă că Parlamentul European și Consiliul trebuie să își exercite competențele în calitate de colegiuitori pe picior de egalitate și că, prin urmare, Comisia trebuie să le trateze în mod egal, respectând pe deplin competențele stabilite în tratate; reamintește că este important ca cadrul de guvernanță economică să fie supus răspunderii democratice; subliniază că Parlamentul ar trebui să fie pe deplin implicat în reforma cadrului de guvernanță economică, precum și în desfășurarea viitoare a guvernanței economice în UE; subliniază rolul și responsabilitatea parlamentelor naționale în controlul acțiunilor colective ale guvernelor naționale; solicită respectarea necesară a principiilor subsidiarității și proporționalității;

o
o   o

31.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 306, 23.11.2011, p. 41. (2) JO L 306, 23.11.2011, p. 33. (3) JO L 306, 23.11.2011, p. 1. (4) JO L 306, 23.11.2011, p. 8. (5) JO L 306, 23.11.2011, p. 12. (6) JO L 306, 23.11.2011, p. 25. (7) JO L 140, 27.5.2013, p. 1. (8) JO L 140, 27.5.2013, p. 11. (9) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1. (10) JO L 57, 18.2.2021, p. 17. (11) JO C 67, 8.2.2022, p. 90. (12) JO C 415, 13.10.2021, p. 22. (13) JO C 99, 1.3.2022, p. 191. (14) Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015, intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012). (15) COM(2022)0583. (16) Texte adoptate, P9_TA(2023)0053.