Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2021/2204(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0034/2023

Texte depuse :

A9-0034/2023

Dezbateri :

PV 15/03/2023 - 18
CRE 15/03/2023 - 18

Voturi :

PV 16/03/2023 - 8.5
CRE 16/03/2023 - 8.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P9_TA(2023)0086

Texte adoptate
PDF 204kWORD 69k
Joi, 16 martie 2023 - Strasbourg
Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului
P9_TA(2023)0086A9-0034/2023

Rezoluția Parlamentului European din 16 martie 2023 referitoare la Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului (2021/2204(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta ONU,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile și responsabilitățile indivizilor, grupurilor și organelor societății de promovare și protejare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale universal recunoscute (Declarația privind apărătorii drepturilor omului),

–  având în vedere activitățile Raportorului special al ONU legate de situația apărătorilor drepturilor omului,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 3 și 21,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere orientările UE privind drepturile omului, în special Orientările cu privire la apărătorii drepturilor omului (denumite în continuare „Orientările”), adoptate în iunie 2004 și revizuite în 2008, a doua notă de orientare referitoare la punerea în aplicare a Orientărilor, aprobată în 2020 și Orientările privind dialogurile în domeniul drepturilor omului, adoptate în decembrie 2001 și revizuite în 2021,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de credință din 24 iunie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 iunie 2014 privind cea de-a zecea aniversare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului(1),

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația din 2012 și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2020-2024, așa cum a fost stabilit în Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 martie 2020 (JOIN(2020)0005), adoptat de Consiliu la 18 noiembrie 2020,

–  având în vedere setul de instrumente al Comisiei din 2021 privind o abordare a parteneriatelor internaționale bazată pe drepturile omului, așa cum este prevăzut în documentul de lucru al serviciilor sale din 30 iunie 2021 intitulat „Aplicarea abordării bazate pe drepturile omului în cazul parteneriatelor internaționale – Un set de instrumente actualizat pentru plasarea titularilor de drepturi în centrul politicii de vecinătate, al politicii de dezvoltare și al cooperării internaționale ale UE” (SWD(2021)0179),

–  având în vedere orientările sale specifice privind activitățile deputaților Parlamentului European referitoare la drepturile omului și democrație în cadrul vizitelor acestora în țările terțe,

–  având în vedere Statutul Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, adoptat de către Conferința Președinților la 15 mai 2003 și modificat la 14 iunie 2006,

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la protecția drepturilor omului și politica externă a UE în domeniul migrației(2),

–  având în vedere studiul Direcției Generale Servicii de Cercetare Parlamentară din 24 august 2022 intitulat „EU Guidelines on Human Rights Defenders – European Implementation Assessment” (Orientări ale UE privind apărătorii drepturilor omului – Evaluarea punerii în aplicare la nivel european),

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere indicatorul 16.10.1 din obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, care se referă la numărul de cazuri confirmate de ucidere, răpire, dispariție forțată, detenție arbitrară și tortură a jurnaliștilor, a angajaților din presă, a sindicaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului din ultimele 12 luni,

–  având în vedere articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la efectele schimbărilor climatice asupra drepturilor omului și rolul activiștilor de mediu în această chestiune(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2022 referitoare la rezultatul evaluării Comisiei privind planul de acțiune în 15 puncte privind comerțul și dezvoltarea durabilă(6),

–  având în vedere recomandarea sa din 17 februarie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind corupția și drepturile omului(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2022 referitoare la Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen III(8),

–  având în vedere rezoluțiile sale privind încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (cunoscute sub numele de rezoluții de urgență) în conformitate cu articolul 144 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 februarie 2022 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință - raport anual pe 2021(9) și rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale precedente,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0034/2023),

A.  întrucât Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului ONU îi identifică pe apărătorii drepturilor omului ca fiind persoane sau grupuri care acționează pentru a promova, a proteja sau a lupta pentru protecția și realizarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin mijloace pașnice;

B.  întrucât apărătorii drepturilor omului sunt aliați esențiali în eforturile UE de a proteja și promova drepturile omului, democrația și statul de drept și de a preveni conflictele la nivel mondial; întrucât este deci în interesul fundamental al UE și al statelor sale membre să le sprijine activitatea și să-i protejeze;

C.  întrucât Orientările, adoptate în 2004 și revizuite în 2008, au devenit treptat cadrul de referință prin care instituțiile UE, delegațiile UE, misiunile diplomatice ale statelor membre și liderii UE încurajează și asigură respectarea drepturilor apărătorilor drepturilor omului și îi protejează pe apărătorii drepturilor omului expuși riscului de atacuri și amenințări din partea actorilor statali și nestatali; întrucât Parlamentul a solicitat consecvent o aplicare adecvată și coordonată a Orientărilor; întrucât statele membre, împreună cu instituțiile UE, ar trebui să pună în aplicare Orientările, care includ o serie de angajamente concrete, cum ar fi raportarea periodică, coordonarea și acțiunile de sprijinire a apărătorilor drepturilor omului;

D.  întrucât o acțiune consecventă și coerentă a UE pentru sprijinirea și protejarea apărătorilor drepturilor omului poate avea un impact semnificativ atunci când misiunile statelor membre și delegațiile UE își coordonează acțiunile, mai ales în legătură cu cazuri individuale, atât la nivel bilateral, cât și în foruri multilaterale;

E.  întrucât adoptarea Cadrului strategic privind drepturile omului și democrația din 2012 și cele trei planuri de acțiune succesive au oferit o viziune, principii și măsuri concrete în ceea ce privește sprijinul acordat de UE pentru promovarea drepturilor omului la nivel mondial și pentru aplicarea Orientărilor;

F.  întrucât UE a dezvoltat o gamă largă de instrumente pentru a-i sprijini pe apărătorii drepturilor omului, de la instrumente de coordonare la ajutor financiar; întrucât Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) a fost anterior principalul instrument financiar al UE utilizat pentru a-i sprijini pe apărătorii drepturilor omului, inclusiv prin granturi de urgență și prin mecanismul UE de protecție a apărătorilor drepturilor omului, ProtectDefenders.eu; întrucât IEDDO a fost înlocuit de un program tematic pentru drepturile omului și democrație care face parte din Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI): întrucât respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept este un obiectiv transversal la nivelul întregului instrument IVCDCI și este promovată și prin activitatea Fondului European pentru Democrație;

G.  întrucât peste 186 de milioane EUR au fost alocate în cadrul IEDDO pentru a susține drepturile omului și apărătorii drepturilor omului în situațiile în care aceștia erau cei mai expuși riscurilor în perioada 2014-2020; întrucât o sumă orientativă de 326 de milioane EUR a fost alocată în programul tematic privind drepturile omului și democrația din cadrul IVCDCI pentru a-i sprijini pe apărătorii drepturilor omului și pentru a contracara reducerea spațiului de acțiune al societății civile în perioada actuală (2021-2027); întrucât inițiativei ProtectDefenders.eu i-a fost alocată o finanțare din partea UE în valoare de aproximativ 35 de milioane EUR și a sprijinit aproximativ 55 000 de apărători ai drepturilor omului începând din 2015, inclusiv 8 700 în 2021; întrucât aproximativ 1 600 de apărători ai drepturilor omului au fost sprijiniți în cadrul mecanismului separat de granturi de urgență al UE începând din 2010;

H.  întrucât Consensul european privind dezvoltarea angajează UE și statele sale membre să aplice o abordare a cooperării pentru dezvoltare bazată pe drepturile omului, care să cuprindă toate drepturile omului și deci și pe cei care le apără;

I.  întrucât UE, în calitate de actor economic puternic, are capacitatea de a influența situația drepturilor omului și a apărătorilor lor la nivel mondial prin integrarea consecventă a unei abordări bazate pe drepturile omului în politicile sale; întrucât revizuirea politicii comerciale din 2021 angajează UE să adopte o poziție mai fermă în apărarea intereselor și valorilor sale, în special în ceea ce privește promovarea și protecția drepturilor omului; întrucât revizuirea Comisiei privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) prevede o monitorizare sporită a angajamentelor în materie de CDD în cadrul acordurilor comerciale, un rol mai mare pentru societatea civilă și o mai bună asigurare a respectării acestor acorduri;

J.  întrucât noul regim mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE) permite UE să ia măsuri circumscrise în cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului și abuzuri grave la adresa acestora la nivel mondial; întrucât soarta apărătorilor drepturilor omului ar trebui să reprezinte o dimensiune integrantă a monitorizării globale de către UE a încălcării drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește impunerea de sancțiuni; întrucât utilizarea acestui instrument ar putea fi ameliorată prin adoptarea sa prin vot cu majoritate calificată;

K.  întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri UE să abordeze actele de mare corupție comise de persoane și entități prin sancțiuni; întrucât apărătorii drepturilor omului implicați în activități anticorupție sunt tot mai mult ținte ale atacurilor pentru activitatea lor; întrucât Consiliul și Comisia au inițiat acțiuni de sancționare a persoanelor și entităților responsabile de infracțiuni de corupție;

L.  întrucât punerea în aplicare consecventă, eficace și eficientă a Orientărilor este și mai importantă în contextul global actual al declinului democrației, al deteriorării drepturilor omului, al restrângerii spațiului societății civile, al dereglării climei și al riscurilor sporite pentru apărătorii drepturilor omului generate de factori precum supravegherea digitală și impactul pandemiei de COVID-19;

M.  întrucât în ultimii ani s-a înregistrat o creștere substanțială a numărului, amplorii și gravității atacurilor împotriva apărătorilor drepturilor omului și a familiilor și avocaților acestora; întrucât, potrivit mai multor organizații internaționale și organizații neguvernamentale (ONG), numărul apărătorilor drepturilor omului uciși în 2020 și, respectiv, în 2021 variază între 331 și 358 și, deoarece subraportarea este frecventă, cifra reală este probabil mult mai mare; întrucât mulți dintre cei uciși erau apărători ai mediului, mai mult de jumătate dintre aceste asasinate având loc în doar trei țări, Columbia, Mexic și Filipine; întrucât numărul apărătorilor drepturilor omului uciși în Columbia a atins un nivel record în 2022 și a fost deosebit de mare în ultima parte a anului respectiv; întrucât mulți apărători ai drepturilor omului sunt amenințați și atacați deoarece și-au exprimat îngrijorări în legătură cu impactul negativ al activităților comerciale asupra drepturilor omului, inclusiv în contextul unor mari proiecte de dezvoltare care afectează accesul la fondul funciar și la mijloace de subzistență; întrucât în ultimii ani cei mai mulți dintre apărătorii drepturilor omului care au fost atacați și/sau uciși de actori statali sau nestatali activau în domeniul drepturilor funciare, de mediu și ale populațiilor indigene;

N.  întrucât guvernele autoritare, dar și un număr îngrijorător de țări cu o lungă tradiție democratică din întreaga lume, inclusiv din UE, adoptă tot mai des noi tipuri de tactici și măsuri restrictive împotriva apărătorilor drepturilor omului pentru a le cenzura activitatea și a-i reduce la tăcere și a-i hărțui; întrucât astfel de măsuri includ acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice, politici guvernamentale restrictive, campanii de defăimare, discriminare și intimidare sau violență, inclusiv ucideri, răpiri, arestări și detenție arbitrare; întrucât un climat de impunitate pentru actele comise împotriva apărătorilor drepturilor omului predomină în numeroase țări din lume;

O.  întrucât apărătorii drepturilor omului sunt tot mai mult ținta regimurilor autoritare din țări terțe prin intermediul ambasadelor, al misiunilor diplomatice și al personalului acestora, al funcționarilor responsabili cu aplicarea legii și al altor reprezentanți de pe teritoriile statelor membre ale UE în care au găsit refugiu sau au primit azil;

P.  întrucât apărătoarele drepturilor omului se confruntă cu amenințări specifice de gen și riscă mai mult să fie supuse anumitor forme de violență și altor încălcări, prejudecăților, excluziunii și repudierii decât omologii lor bărbați și suferă de o lipsă de acces la resurse și mecanisme de protecție adecvate; întrucât cele mai puține cazuri semnalate au de-a face cu persoanele care se confruntă cu obstacole pe motive de gen sau de orientare sexuală;

Q.  întrucât atacurile împotriva apărătorilor drepturilor omului vizează tot mai mult și familiile și comunitățile acestora;

R.  întrucât printre alte grupuri și categorii de apărători care sunt deosebit de expuse la atacuri și încălcări ale drepturilor omului se numără jurnaliștii, cei care acționează pentru promovarea drepturilor civile și politice, în special cei care investighează crimele de stat, disparițiile forțate sau tortura sau apără victimele acestora, cei care acționează pentru promovarea drepturilor economice, sociale și culturale, în special a drepturilor colective, cum ar fi dreptul la hrană și accesul la resursele naturale, inclusiv sindicaliștii, cei care acționează pentru drepturile comunităților, ale minorităților etnice și religioase, pentru drepturile copiilor, ale persoanelor cu dizabilități, ale populațiilor indigene și ale persoanelor LGBTQI+, precum și cei care luptă împotriva corupției;

S.  întrucât mijloace tot mai sofisticate, inclusiv noile tehnologii, sunt utilizate pentru a-i persecuta pe apărătorii drepturilor omului; întrucât apărătorii drepturilor omului sunt, de asemenea, supuși restricțiilor și sunt vizați uneori direct de anumite politici, acte legislative și proceduri prezentate drept măsuri de „securitate”, însoțite adesea de acțiuni de stigmatizare și acuzații de terorism,

Evaluarea generală a cadrului de politică al UE în sprijinul apărătorilor drepturilor omului

1.  îi felicită pe toți apărătorii drepturilor omului și le mulțumește pentru activitatea lor curajoasă și crucială în apărarea drepturilor omului și a planetei; recunoaște că ei sunt nevoiți să își desfășoare activitatea în condiții tot mai dificile și în evoluție și adesea cu costuri personale ridicate pentru ei, familiile și comunitățile lor;

2.  salută cadrul de politică al UE în sprijinul apărătorilor drepturilor omului, care s-a dezvoltat în ultimele două decenii, având în centrul său Orientările; subliniază impactul semnificativ al Orientărilor asupra creșterii gradului de conștientizare și de înțelegere a rolului apărătorilor drepturilor omului ca parteneri indispensabili și esențiali pentru politica externă, în domeniul drepturilor omului și de susținere a democrației a UE, precum și asupra concentrării și intensificării eforturilor de aducere în prim-plan și simplificare a protecției apărătorilor drepturilor omului în cadrul acțiunii externe a UE;

3.  subliniază activitatea inestimabilă desfășurată în prima linie în sprijinul apărătorilor drepturilor omului de către o serie de delegații ale UE și de misiuni ale statelor membre în țări terțe, precum și sprijinul financiar substanțial și tot mai mare, inclusiv ajutorul direct, acordat apărătorilor drepturilor omului de către Comisie prin diverse instrumente;

4.  consideră însă că aplicarea generală a orientărilor de către Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Comisie și statele membre a fost inegală, concentrându-se în mare parte pe măsuri de reacție, fără o aplicare generală consecventă a strategiei și fiind caracterizată de o vizibilitate insuficientă a acțiunii UE și a canalelor de sprijin pentru apărătorii drepturilor omului; consideră că o dimensiune privind apărătorii drepturilor omului nu a fost încă integrată sistematic și consecvent în toate acțiunile externe ale UE, inclusiv în documentele de politică națională, regională și tematică ale UE și la toate nivelurile relevante ale angajamentului diplomatic și ale procesului decizional al UE, până la cel mai înalt nivel;

5.  invită UE să își întărească în continuare cadrul de politică privind apărătorii drepturilor omului prin acțiuni continue, concrete, consecvente și efective, în special în relațiile sale cu regimurile autoritare și acolo unde UE și statele membre au acorduri de asociere, comerciale, de investiții sau de cooperare sau unde au interese comerciale, energetice, de securitate, de migrație sau de altă natură substanțiale; invită Comisia și statele membre să se asigure că sprijinul lor financiar pentru apărătorii drepturilor omului este însoțit de un contact politic susținut al UE cu țările terțe;

6.  solicită ca Orientările să se raporteze la regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului și ca atacurile sistematice împotriva apărătorilor drepturilor omului să se soldeze cu includerea de persoane și entități pe lista prevăzută în temeiul acestui regim; își reiterează solicitarea ca actualul regim mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului să fie modificat prin extinderea sa la actele de corupție sau, ca alternativă, să se prezinte o propunere legislativă de adoptare a unui nou regim tematic împotriva actelor grave de corupție;

Echipa Europa – colaborarea pentru un impact maxim

7.  solicită UE să aplice o abordare de tip „Echipa Europa” reală față de apărătorii drepturilor omului, încurajând statele membre care nu sunt încă active în aspectele legate de apărătorii drepturilor omului să elaboreze o strategie și un cadru de politică speciale, să își unească forțele în domeniul diplomatic și al finanțării și să reunească o coaliție largă de părți interesate guvernamentale și neguvernamentale, promovând și urmând simultan aceeași abordare în relațiile lor bilaterale;

8.  consideră că o astfel de abordare, prin care toate instituțiile și actorii UE, inclusiv Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, precum și statele membre ar urma să colaboreze la punerea în aplicare a orientărilor, s-ar dovedi eficace în combaterea regresului global al drepturilor omului și al democrației;

9.  salută eforturile depuse de numeroase delegații ale UE și misiuni ale statelor membre pentru a conferi vizibilitate și recunoaștere apărătorilor drepturilor omului, în special prin înființarea de grupuri de lucru locale pentru drepturile omului la care participa personal din misiunile UE, stabilirea de contacte active cu apărătorii drepturilor omului și organizarea de reuniuni periodice cu aceștia, efectuarea de vizite sistematice în zonele în care apărătorii drepturilor omului sunt expuși riscurilor (cum ar fi în Mexic și Columbia), crearea de liste de diplomați pentru monitorizarea proceselor (de exemplu, în Rusia), recunoașterea contribuțiilor remarcabile ale apărătorilor drepturilor omului prin premii anuale (de exemplu, în Uganda și Honduras), acordarea de sprijin de urgență apărătorilor drepturilor omului, contestarea legilor care îi incriminează și sprijinirea dezvoltării rețelelor de protecție a acestora; scoate în evidență, ca exemplu de bune practici, inițiativa inovatoare #DefendamosLaVida lansată de delegațiile UE și de misiunile statelor membre în Columbia și, cel mai recent, în Mexic;

10.  regretă însă că, din cauza caracterului voluntar al Orientărilor, intensitatea și calitatea cooperării delegațiilor UE cu apărătorii drepturilor omului și a implicării lor în această chestiune variază considerabil de la o țară la alta și depind mult, în practică, de contextul politic local sau de devotamentul individual și voința politică a ambasadorului sau a diplomaților UE în cauză sau a funcționarilor de la sediul SEAE și al Comisiei; solicită o mai mare consecvență și o abordare strategică globală în acest sens, precum și un angajament ferm din partea Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a biroului lui de a asigura punerea în aplicare consecventă a Orientărilor în toate delegațiile, în special în țările în care apărătorii drepturilor omului sunt cei mai expuși riscurilor; așteaptă ca toți ambasadorii UE și ai statelor membre să vegheze ca misiunea lor să integreze efectiv sprijinul acordat apărătorilor drepturilor omului în activitatea lor zilnică;

11.  invită UE să își mărească capacitatea instituțională, atât la Bruxelles, cât și în delegații, pentru a putea răspunde adecvat la deteriorarea mediului cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului; solicită, unde este cazul, mai mult personal care să se ocupe de acordarea de granturi mici, în special în domeniul asistenței de urgență, și un mai mare sprijin diplomatic pe teren; insistă și asupra necesității de a consolida capacitatea umană și financiară a delegațiilor UE pentru a-i proteja pe apărătorii drepturilor omului și pentru a asigura coordonarea cu statele membre, ca sarcină principală a fiecărei misiuni, în special în țările în care spațiul societății civile se restrânge; subliniază că este important ca sediile delegațiilor UE să servească drept loc sigur de întâlnire pentru apărătorii drepturilor omului, în special în medii ostile;

12.  este încurajat de relatările despre o mai bună coordonare între delegațiile UE și statele membre în domeniul protecției apărătorilor drepturilor omului, în special prin practica împărțirii sarcinilor și a diplomației publice comune; rămâne însă îngrijorat că mai puțin de jumătate dintre statele membre se implică în practică activ în acest domeniu, în condițiile în care multe dintre ele se bazează pe delegațiile UE pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului, și că implicarea selectivă rămâne regula; regretă că doar câteva state membre au adoptat orientări naționale proprii privind apărătorii drepturilor omului; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a obține o implicare mai amplă și mai consecventă în protejarea apărătorilor drepturilor omului și să își stabilească propriile orientări cu privire la aceștia care să fie în conformitate cu cele ale Uniunii Europene;

13.  salută formarea periodică în domeniul drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește politica privind apărătorii drepturilor omului, pentru funcționarii care activează ca puncte focale în secțiile politice și de cooperare ale delegațiilor UE; este însă preocupat de semnalările potrivit cărora gradul de conștientizare și de cunoaștere a Orientărilor rămâne insuficient; cere ca această formare să devină obligatorie și să fie extinsă; propune ca temă de reflecție includerea angajamentelor UE și ale statelor membre privind apărătorii drepturilor omului în fișa postului personalului de resort din cadrul SEAE, al delegațiilor UE și al misiunilor statelor membre, în vederea asigurării unei abordări sistematice privind apărătorii drepturilor omului, astfel încât cunoștințele și practicile privind protecția apărătorilor drepturilor omului să se instituționalizeze, evitându-se o abordare care depinde de persoane și reducându-se la minimum efectele rotației personalului;

14.  solicită mai multă implicare publică din partea VP/ÎR, a Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și a reprezentanților de resort ai statelor membre în protejarea drepturilor omului, inclusiv în cazuri individuale de apărători ai drepturilor omului; îl încurajează pe VP/ÎR și pe comisari să își ia angajamentul să se întâlnească sistematic cu apărătorii drepturilor omului în timpul vizitelor lor în străinătate și să prezinte la cel mai înalt nivel situația dificilă a apărătorilor drepturilor omului care sunt ținta atacurilor, inclusiv a celor persecutați, intimidați, reținuți arbitrar sau forțați să își părăsească țara, mai ales prin declarații publice, când este cazul; solicită reprezentanților speciali ai UE care se ocupă de situații naționale și regionale să colaboreze cu autoritățile naționale în mod special în privința apărătorilor drepturilor omului;

15.  subliniază că este important să se continue eliminarea compartimentărilor în relațiile externe ale UE; salută ameliorarea coordonării dintre delegațiile UE, sediul SEAE și Direcția Generală Parteneriate Internaționale în cazurile urgente de apărători ai drepturilor omului și situațiile de criză care îi afectează în mod semnificativ pe aceștia; solicită o mai bună coordonare în domeniul drepturilor omului cu direcțiile generale ale Comisiei, precum și cu agențiile relevante ale UE;

Un accent mai mare pe prevenire și pe nevoile de finanțare

16.  salută contribuția financiară substanțială și tot mai mare a UE la sprijinirea apărătorilor drepturilor omului la nivel mondial, ceea ce o face să fie principalul donator în această privință, precum și eforturile sale de a spori transparența, flexibilitatea și de a dezvolta diverse programe de sprijinire a drepturilor omului și a activităților și nevoilor apărătorilor acestora, inclusiv când ei activează în exil; subliniază rolul unic al mecanismului gestionat de societatea civilă ProtectDefenders.eu în furnizarea unui sprijin practic inestimabil apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol; îndeamnă Comisia să pună un mai mare accent pe comunicarea publică a acestor eforturi; solicită o deplasare calitativă către o abordare mai globală și pe termen lung care vizează securitatea integrală a unor comunități întregi care s-au mobilizat pentru a-și apăra drepturile; invită delegațiile UE să faciliteze și să finanțeze rețelele și întâlnirile locale și regionale ale apărătorilor drepturilor omului, în cadrul cărora aceștia să poată face schimb de experiență, să învețe din strategiile, succesele și cele mai bune practici ale celorlalți și să creeze alianțe; salută activitatea Fondului European pentru Democrație și subliniază că este important ca UE și statele sale membre să continue să își extindă activitățile prin utilizarea de instrumente de sprijin financiar flexibile pentru a susține activitățile și necesitățile activiștilor;

17.  avertizează asupra răspândirii a numeroase organizații neguvernamentale organizate de guvern care se prezintă ca organizații legitime ale societății civile și invită Comisia și statele sale membre să evite orice promovare sau susținere a acestor organizații sau orice formă de asociere cu ele;

18.  condamnă creșterea numărului de atacuri asupra familiilor, comunităților și avocaților apărătorilor drepturilor omului la nivel mondial; subliniază că aceste atacuri au loc și în exil și urmăresc, printre altele, să provoace durere, teamă, suferință și un sentiment de vulnerabilitate pentru a umili și a degrada victimele și pentru a le înfrânge rezistența fizică și morală; reiterează, în consecință, importanța utilizării granturilor de urgență acordate de Comisie, ProtectDefenders.eu și mecanismul de criză, pentru a îmbunătăți protecția și sprijinul pentru acești membri de familie, ținând seama de diversitatea unităților familiale existente, precum și pentru avocații apărătorilor drepturilor omului;

19.  remarcă necesitatea de a investi mai mult în protecția generală pe termen lung a apărătorilor drepturilor omului și în starea psihosocială de bine a acestora și a familiilor lor, inclusiv prin adoptarea unei abordări preventive pentru a anticipa probleme grave, cum ar fi atacurile, pe lângă luarea de măsuri de reacție focalizate pe persoane;

20.  subliniază ca este important ca protecția apărătorilor drepturilor omului să fie în centrul angajamentului politic și al programului de acțiune al UE față de țările terțe prin alinierea tuturor acțiunilor externe ale UE în țările terțe la acțiunile sale de protejare a apărătorilor drepturilor omului și de promovare a activității lor; invită SEAE, Comisia și statele membre să acorde prioritate următoarelor elemente:

   identificarea sistematică a aliaților-cheie din cadrul autorităților și instituțiilor din țările terțe,
   creșterea sprijinului financiar pentru înființarea și consolidarea instituțiilor naționale pentru drepturile omului, în special în ceea ce privește capacitatea acestora de a proteja apărătorii drepturilor omului, de a dialoga cu ei și de a acționa independent,
   consolidarea legislației și a politicilor interne privind apărătorii drepturilor omului, în conformitate cu cadrul ONU privind apărătorii drepturilor omului, precum și a cadrelor legislative și de politică în vederea creării de programe naționale de protecție pentru apărătorii drepturilor omului,
   promovarea campaniilor, rețelelor și structurilor naționale pentru a recunoaște contribuția inestimabilă pe care apărătorii drepturilor omului o aduc la protejarea și promovarea drepturilor omului și pentru a sprijini efectiv protecția apărătorilor drepturilor omului,
   contestarea sistematică a legilor care incriminează sau restricționează activitatea legitimă a apărătorilor drepturilor omului și/sau sunt utilizate frecvent pentru a-i hărțui și intimida pe apărătorii drepturilor omului, inclusiv prin acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice,
   eforturi de a încuraja guvernele să aloce fonduri suficiente pentru protecția apărătorilor drepturilor omului și să nu împiedice finanțarea din surse externe,
   asistența pentru dezvoltarea de mecanisme independente de combatere a climatului de impunitate pentru abuzurile comise împotriva apărătorilor drepturilor omului, inclusiv prin investigarea promptă și efectivă a reclamațiilor privind amenințările la adresa acestora sau abuzurile comise împotriva lor,
   asigurarea formării funcționarilor guvernamentali, inclusiv a personalului poliției, al armatei și al altor agenții de securitate, precum și a magistraților, în legătură cu rolul legitim al apărătorilor drepturilor omului și drepturile acestora,
   promovarea formării pentru apărătorii drepturilor omului în domenii precum denunțarea încălcărilor drepturilor omului și a atacurilor împotriva apărătorilor drepturilor omului, mecanismele juridice locale și internaționale de protecție împotriva încălcărilor drepturilor omului și drepturile procedurale, inclusiv când apărătorii drepturilor omului sunt acuzați penal pentru activitățile lor legitime,
   elaborarea unei strategii pentru eliberarea apărătorilor drepturilor omului deținuți arbitrar sau a celor aflați în detenție pe termen lung, pentru facilitarea vizitării periodice a celor aflați în închisoare de către reprezentanții UE și ai statelor membre și pentru oferirea de sprijin familiilor și rudelor acestor deținuți;

21.  reiterează apelul adresat Comisiei de a se abține cu strictețe de la acordarea de sprijin bugetar guvernelor din țările terțe responsabile de încălcări masive ale drepturilor omului și de reprimarea apărătorilor drepturilor omului; invită Comisia în schimb să își intensifice asistența acordată autorităților care se angajează cu adevărat să creeze un mediu favorabil pentru apărătorii drepturilor omului; reamintește solicitarea sa privind o mai mare transparență în ceea ce privește dispozițiile privind drepturile omului în acordurile de finanțare din cadrul IVCDCI;

22.  invită Comisia și alte instituții ale UE, inclusiv Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, precum și alte bănci și vehicule de dezvoltare și de investiții să elaboreze o abordare prin care finanțarea este acordată numai entităților care aplică o politică solidă și monitorizată strict în domeniul drepturilor omului și care adoptă o poziție de toleranță zero față de amenințările sau violența împotriva apărătorilor drepturilor omului, inclusiv identificând și evaluând efectele negative în cadrul operațiunilor, lanțurilor valorice și relațiilor de afaceri, prevenind, atenuând sau încetând efectele negative și oferind măsuri de remediere;

23.  invită delegațiile UE și misiunile statelor membre să stabilească un dialog real și aprofundat cu apărătorii drepturilor omului din țările terțe care să vizeze finanțarea acestora, metodele de dialog și necesitățile în materie de acțiune diplomatică și să asigure finanțarea de bază a activităților acestora în măsura în care este posibil;

24.  remarcă importanța unirii forțelor cu agențiile și procedurile speciale ale ONU, în special cu Raportorul special al ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului; solicită ca UE și statele membre să acționeze în mai mare măsură în spiritul recomandărilor referitoare la apărătorii drepturilor omului formulate prin intermediul evaluării periodice universale; solicită UE să ofere sprijin financiar și politic pentru mecanismele regionale de protecție existente pentru apărătorii drepturilor omului, inclusiv raportorul special al Comisiei Economice pentru Europa a ONU privind apărătorii mediului, Acordul de la Escazú, precum și mecanismele regionale interamericane, africane și ale Consiliului Europei privind apărătorii drepturilor omului; invită delegațiile UE și misiunile statelor membre de la Geneva și New York să ia măsuri eficace ca răspuns la represaliile țărilor terțe împotriva apărătorilor drepturilor omului din cauză că aceștia cooperează cu organismele ONU și să înlesnească acreditarea acestora la forurile multilaterale și interacțiunea lor cu acestea; solicită, de asemenea, misiunilor UE de la Geneva și New York să fie deschizătoare de drum în promovarea și apărarea progreselor în domeniul drepturilor omului în cadrul forurilor multilaterale, inclusiv prin respingerea atacurilor la adresa definiției apărătorului drepturilor omului și prin integrarea și garantarea unor formulări-cheie privind rolul apărătorilor drepturilor omului atât în rezoluțiile tematice, cât și în cele destinate fiecărei țări, în cadrul ONU; invită în acest scop UE și statele sale membre să vegheze ca acestor eforturi să li se acorde consecvent prioritate în concluziile anuale ale Consiliului privind prioritățile UE în cadrul forurilor ONU pentru drepturile omului; salută colaborarea practică referitoare la cazurile apărătorilor drepturilor omului între delegațiile UE, misiunile statelor membre și țările terțe cu aceeași viziune;

Noi grupuri de apărători, noi probleme, noi soluții

25.  salută eforturile recente ale delegațiilor UE și ale misiunilor statelor membre din unele țări terțe de a dialoga cu activiști care nu corespund noțiunii tradiționale de apărători ai drepturilor omului; încurajează UE să urmărească o abordare amplă a noțiunii de apărători ai drepturilor omului, mai ales prin colaborarea cu apărătorii drepturilor omului de la nivel local și comunitar și prin întărirea sprijinului acordat acestora, în special apărătorilor drepturilor omului marginalizați și vulnerabili cum ar fi apărătorii drepturilor populațiilor indigene, cei care își desfășoară activitatea în afara marilor zone urbane și cei din grupurile vulnerabile, inclusiv femeile, care sunt cu toții expuși unui risc mai mare de a se confrunta cu violențe și restricții; invită UE să profite de tehnologiile online, acolo unde este posibil și ținând seama de securitatea digitală, precum și să amelioreze coordonarea eforturilor și a resurselor misiunilor UE pentru a intra în contact cu mai mulți apărători ai drepturilor omului marginalizați;

26.  subliniază necesitatea punerii în aplicare a Orientărilor în funcție de gen și nevoia de mecanisme de protecție cu o perspectivă intersecțională și de gen; invită Comisia să acorde prioritate accesului apărătoarelor drepturilor omului la mecanisme și resurse de protecție și să ofere o finanțare sporită organizațiilor societății civile care promovează drepturile femeilor și fetelor, în special drepturile sexuale și reproductive și sănătatea sexuală și reproductivă;

27.  invită SEAE și statele membre să le sprijine pe apărătoarele drepturilor omului și să adopte, ca anexă la Orientări, un set de instrumente care oferă măsuri practice care permit UE să răspundă mai bine amenințărilor, nevoilor și problemelor specifice de gen ale apărătoarelor drepturilor omului din întreaga lume;

28.  subliniază că UE ar trebui să trateze protejarea climei ca o chestiune integrantă a drepturilor omului în politica sa în domeniul drepturilor omului și să își intensifice acțiunile de sprijinire a celor care apără clima și mediul, în special a apărătorilor drepturilor populațiilor indigene și ai mediului care sunt cei mai expuși riscurilor; subliniază necesitatea de a integra chestiunile legate de apărătorii drepturilor omului în diplomația și asistența UE în domeniul climei, inclusiv prin promovarea implicării reale a apărătorilor drepturilor omului în aplicarea și monitorizarea programelor, proiectelor și mecanismelor de cooperare în domeniul climei și prin denunțarea hotărâtă a restricțiilor care afectează participarea efectivă a acestora și activitățile de monitorizare;

29.  salută lansarea de cereri de propuneri consacrate sprijinirii apărătorilor drepturilor LGBTQI+ și încurajează misiunile UE să își intensifice monitorizarea și sprijinul pentru activiștii care apără drepturile LGBTQI+, ca parte integrantă a politicii UE privind drepturile omului;

30.  invită SEAE, Comisia și statele membre să se ocupe de amenințările și atacurile împotriva apărătorilor drepturilor omului din partea actorilor guvernamentali și neguvernamentali, inclusiv din partea a firmelor sau grupurilor care acționează în numele lor, a grupurilor infracționale și a grupărilor armate, precum și de amenințările în contexte de conflict și de tranziție; subliniază că este întotdeauna responsabilitatea statului de a asigura securitatea apărătorilor drepturilor omului și capacitatea acestora de a activa într-un mediu favorabil, inclusiv atunci când amenințările și represaliile provin de la actori nestatali;

31.  invită UE să includă în politica sa de gestionare a crizelor violența împotriva apărătorilor drepturilor omului și să reacționeze oferind protecție efectivă apărătorilor drepturilor omului care au nevoie de ajutor; în acest sens, invită UE să tragă învățăminte din răspunsul european modest la nevoile de evacuare a apărătorilor drepturilor omului afgani și a familiilor acestora în urma preluării puterii de către talibani; invită în mod special Comisia să reacționeze mai rapid la crize bruște în care nevoile apărătorilor drepturilor omului sunt urgente și masive, atât prin suplimentarea finanțării pentru inițiative precum ProtectDefenders.eu, cât și prin reorientarea finanțării la nivel de țară și a eforturilor diplomatice pentru a ajuta la transferul apărătorilor drepturilor omului; invită Comisia și SEAE să considere apărătorii drepturilor omului ca fiind actori și parteneri esențiali ai oricărui răspuns eficient și durabil în perioada post-conflict;

32.  invită SEAE, Comisia și statele membre să acorde prioritate combaterii utilizării abuzive a tehnologiei de supraveghere la subminarea activității apărătorilor drepturilor omului, în special prin elaborarea unei legislații naționale și internaționale solide; reiterează apelul adresat Comisiei de a sprijini inițiativele legate de dezvoltarea și diseminarea tehnologiilor de securitate digitală pentru a întări autonomia apărătorilor drepturilor omului prin oferirea de mecanisme sigure de colectare, criptare și stocare pentru a evita monitorizarea de către guverne represive, atacurile informatice și hărțuirea online;

33.  consideră că, având în vedere numărul mare și în creștere de amenințări și atacuri cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului care își exprimă îngrijorarea în legătură cu impactul negativ pe care unele activități comerciale îl au asupra drepturilor omului, UE ar trebui să integreze consecvent promovarea și protecția drepturilor apărătorilor drepturilor omului, în special a reprezentanților sindicatelor și a apărătorilor drepturilor funciare, ai drepturilor populațiilor indigene și ai mediului, în Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor, precum și în acordurile și instrumentele sale comerciale, de investiții și cooperare cum ar fi sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP); solicită ca UE să utilizeze mai consecvent și mai mult clauzele din acordurile comerciale și de investiții care protejează drepturile omului, inclusiv cele privind o monitorizare mai atentă și o aplicare adecvată a angajamentelor în materie de drepturi ale omului, și să utilizeze întregul potențial al condiționalității legate de drepturile omului pentru a acorda țărilor terțe acces preferențial la piața sa; consideră că atacurile sistematice și pe scară largă împotriva apărătorilor drepturilor omului ar trebui să ducă la activarea acestor clauze sau celor din acordul-cadru general cu țara respectivă, iar în cazul în care autoritățile naționale nu reușesc în mod evident să amelioreze situația, consideră că Comisia ar trebui să ia măsurile adecvate, inclusiv măsuri care să ducă la suspendarea acordului relevant;

34.  subliniază rolul grupurilor consultative interne (GCI) în monitorizarea angajamentelor privind CDD din acordurile comerciale; își exprimă îngrijorarea cu privire la semnalările conform cărora apărătorilor drepturilor omului și ai drepturilor de mediu li s-a interzis de către guvernele partenerilor comerciali preferențiali să facă parte din grupurile consultative interne; solicită să se aloce suficiente resurse financiare și asistență tehnică pentru GCI pentru a le permite să-și îndeplinească sarcinile în mod corespunzător;

35.  solicită UE să își alinieze strategiile de dezvoltare a drepturilor omului la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și la alte standarde internaționale în acest domeniu; subliniază că delegațiile UE și statele membre ar trebui să acorde prioritate colaborării cu comunitatea de afaceri, în special cu întreprinderile europene și cu filialele lor din străinătate, pentru a-i proteja pe apărătorii drepturilor omului care activează în sectorul funciar, extractiv, al producției și în alte sectoare care comportă un risc crescut sau în legătură cu care există semnalări numeroase de încălcări ale drepturilor omului, și pentru a monitoriza temeinic activitățile comerciale ale acestora; insistă în acest context că delegațiile UE ar trebui să faciliteze și să sprijine accesul apărătorilor drepturilor omului la căi de atac judiciare în UE pentru încălcarea drepturilor lor;

36.  invită Comisia și SEAE să asigure implicarea constantă a apărătorilor drepturilor omului, în special a celor care se ocupă de drepturile lucrătorilor și ale femeilor, în mecanismele de monitorizare a societății civile atașate acordurilor comerciale relevante ale UE; solicită Comisiei să se asigure că apărătorii drepturilor omului sunt protejați de riscurile la care se expun atunci când denunță încălcări ale drepturilor omului;

37.  invită Comisia să se asigure că riscurile de represalii și de măsuri de retorsiune, precum și alte riscuri legate de încălcările comise împotriva apărătorilor drepturilor omului care acționează în domeniul activității întreprinderilor sau în cel al muncii sunt incluse în faza de identificare și evaluare a riscurilor în cadrul procesului de diligență necesară al întreprinderilor; invită Comisia să se asigure că întreprinderile colaborează sistematic cu apărătorii drepturilor omului și garantează o participare sigură a acestora;

38.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape integrarea mecanismelor de protecție și de prevenire pentru apărătorii drepturilor omului în cadrul proiectelor, programelor și mecanismelor de investiții sectoriale, cel puțin în domeniile cu cel mai mare risc pentru apărătorii drepturilor omului, cum ar fi proiectele legate de domeniul funciar și de mediu, industriile extractive, industria prelucrătoare și în alte domenii de risc, precum și în toate politicile legate de securitate; insistă că este important ca Parlamentul să își îndeplinească rolul de supraveghetor în această chestiune;

39.  subliniază fenomenul tot mai răspândit al amenințărilor transnaționale împotriva apărătorilor drepturilor omului din partea autorităților naționale sau a reprezentanților acestora, inclusiv în statele membre; invită Comisia și statele membre să identifice și să elimine aceste amenințări în UE ca o prioritate și ca parte integrantă a Orientărilor; încurajează Comisia și statele membre să pună la dispoziția apărătorilor drepturilor omului străini care își au reședința în UE mijloace financiare și de altă natură adecvate, inclusiv mecanisme speciale de protecție, formare și programe pe tema securității informatice și a hărțuirii informatice pentru a le permite să își continue activitatea în domeniul drepturilor omului de la distanță și fără teama de represalii; solicită să se ofere mai multă instruire și mai multe resurse autorităților de aplicare a legii din statele membre ale UE pentru a facilita raportarea, investigarea și identificarea autorilor acestor atacuri transnaționale și cere sancționarea celor responsabili; subliniază că funcționarii și agenții din țările terțe care hărțuiesc apărătorii drepturilor omului în UE, precum și cei care facilitează aceste atacuri la nivel local – persoane fizice sau juridice – ar trebui să fie chemați în instanță, demascați și sancționați;

40.  solicită Comisiei să investigheze în special cazurile îngrijorătoare în care țări terțe persecută apărători ai drepturilor omului în statele membre ale UE prin intermediul unor misiuni ilegale în străinătate care își reprezintă autoritățile naționale, fără știrea sau consimțământul autorităților statului membru;

Vize și refugiu – un instrument important de protecție

41.  ia act de îmbunătățirea sprijinului acordat de UE pentru transferul apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol și de adoptarea celor mai bune practici în unele state membre; constată cu regret că multor apărători ai drepturilor omului și familiilor acestora continuă să le fie refuzate cererile urgente de transfer sau de acordare a vizelor;

42.  subliniază că vizele reprezintă un instrument esențial de protecție și că, pentru a-i sprijini efectiv pe apărătorii drepturilor omului aflați în pericol, Comisia ar trebui să își asume un rol activ în crearea unui sistem la nivelul UE de eliberare a vizelor cu intrări multiple pentru apărătorii drepturilor omului; consideră mai ales că statele membre ar trebui să faciliteze eliberarea vizelor (1) procedural, prin garantarea faptului că procedurile ambasadelor și consulatelor lor sunt rapide, inteligibile, accesibile și realizabile și (2) structural, prin crearea unei categorii speciale în Codul de vize al UE(10) pentru apărătorii drepturilor omului aflați în pericol și prin includerea unor instrucțiuni speciale în Manualul Codului de vize al UE(11) referitoare la autorizarea procedurilor de facilitare pentru apărătorii drepturilor omului și membrii familiilor lor; subliniază că este necesar ca cerințele și condițiile în materie de vize să devină mai puțin stricte pentru apărătorii drepturilor omului care au nevoie de evacuare de urgență; solicită să se facă eforturi pentru a sensibiliza funcționarii statelor membre în legătură cu nevoile și problemele specifice ale cererilor depuse de apărătorii drepturilor omului;

43.  invită punctele focale pentru drepturile omului ale delegațiilor UE să identifice și să trateze nevoile speciale de transfer de urgență împreună cu misiunile statelor membre și să facă recomandări în legătură cu această chestiune; consideră că asigurarea unui spațiu pentru o „perioadă de calmare a situației” îi poate ajuta pe apărătorii drepturilor omului să evite riscurile; solicită SEAE să prezinte un raport anual cu privire la numărul de vize de urgență emise de statele membre ale UE pentru apărătorii drepturilor omului;

44.  invită Comisia și statele membre să își intensifice furnizarea de protecție temporară și refugiu pentru apărătorii drepturilor omului aflați în pericol și pentru familiile acestora; evidențiază inițiativele anumitor state membre și încurajează continuarea eforturilor în materie de transfer, în special prin implicarea autorităților locale și regionale; salută numărul tot mai mare de inițiative de refugiu la nivel local în întreaga UE; solicită Direcției Generale Migrație și Afaceri Interne să creeze mijloace speciale de asistență pentru acordarea de sprijin practic în vederea facilitării șederii temporare, a muncii și a mobilității în UE a apărătorilor drepturilor omului și a familiilor acestora; invită delegația relevantă a UE să monitorizeze situația în legătură cu întoarcerea și securitatea apărătorilor drepturilor omului în cazul în care aceștia se întorc în țările lor;

45.  invită statele membre să faciliteze eliberarea de vize de scurtă ședere cu intrări multiple pentru apărătorii drepturilor omului care doresc să călătorească în Europa pentru reprezentarea unui interes sau pentru formare profesională;

46.  invită Comisia și statele membre să încurajeze și să faciliteze angajamentul activ și consultarea cu apărătorii drepturilor omului deja transferați în UE în elaborarea și punerea în aplicare a programelor de transfer al apărătorilor drepturilor omului, a inițiativelor de ajutor și a inițiativelor regionale, în funcție de realitățile și nevoile speciale cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului în țările terțe;

Supravegherea de către Parlamentul European și sprijinul practic pentru apărătorii drepturilor omului din întreaga lume

47.  își reiterează angajamentul de a juca un rol de lider în elaborarea și consolidarea acțiunii UE în sprijinul apărătorilor drepturilor omului, în special prin intermediul rezoluțiilor și dezbaterilor sale de urgență în plen, prin activitatea Subcomisiei sale pentru drepturile omului (DROI), în special prin rapoartele și audierile sale, prin misiunile sale în țările terțe și la organizațiile internaționale și regionale, precum și prin Premiul Saharov anual, inclusiv prin activitatea desfășurată împreună cu Comunitatea Premiului Saharov; subliniază, în plus, rolul deputaților în Parlamentul European în aducerea în atenția Comisiei și a statelor membre a situațiilor legate de drepturile omului care prezintă motive de îngrijorare și a celor în care sunt implicați apărători ai drepturilor omului, în special prin intermediul întrebărilor parlamentare, al articolelor de opinie și al evenimentelor publice; consideră că colaborarea parlamentară cu apărătorii drepturilor omului și cu actorii societății civile reprezintă o dimensiune indispensabilă a activității Parlamentului în domeniul afacerilor externe;

48.  subliniază că este necesară o mai mare transparență în punerea în aplicare a Orientărilor pentru a ridica gradul de conștientizare în rândul apărătorilor drepturilor omului, a asigura o supraveghere parlamentară eficace și a oferi o mai mare vizibilitate și protecție, precum și un acces mai clar, mai ușor și mai direct la punctele focale pentru drepturile omului ale UE din delegațiile UE, la documentele UE legate de Orientări, în special la nota de orientare din 2020, la strategiile locale privind apărătorii drepturilor omului și la informații clare despre finanțarea proiectelor și programelor destinate apărătorilor drepturilor omului;

49.  accentuează faptul că, în calitate de membru cu drepturi depline al Echipei Europa, Parlamentul ar trebui să fie complet integrat în politica UE privind apărătorii drepturilor omului, inclusiv printr-un dialog regulat, atunci când este necesar, într-un cadru confidențial, cu privire la aspectele-cheie și evoluțiile politicii legate de Orientări, inclusiv la viitoarea lor actualizare, precum și prin acțiunile pe care Comisia și statele membre ar trebui să le realizeze rapid în urma solicitărilor sale de a iniția sancțiuni cu destinație precisă pentru represaliile grave împotriva apărătorilor drepturilor omului; propune ca preocupările și recomandările exprimate în rezoluțiile sale de urgență să fie incluse în strategiile locale;

50.  decide să își întărească activitatea de promovare și protecție a apărătorilor drepturilor omului, în special prin:

   adoptarea unui nou cadru de politică al Parlamentului European privind sprijinirea apărătorilor drepturilor omului, care să integreze sprijinul acordat acestora în toate activitățile sale și să se bazeze pe o abordare de tip „a nu aduce prejudicii”, promovând utilizarea sigură a tehnologiilor informației și comunicațiilor în interacțiunile sale cu apărătorii drepturilor omului, asigurând participarea în condiții de siguranță la reuniunile europene și reacționând la represaliile la care sunt supuși apărătorii drepturilor omului în urma interacțiunilor lor cu organismele și forurile sale,
   o colaborare mai sistematică a tuturor organismelor sale relevante cu apărătorii drepturilor omului, în special a delegațiilor interparlamentare și a comisiilor pentru afaceri externe (Comisia pentru afaceri externe, Subcomisia DROI, Subcomisia pentru securitate și apărare, Comisia pentru comerț internațional) și a Președintei sale,
   organizarea unei reuniuni anuale cu apărătorii drepturilor omului de către fiecare delegație interparlamentară și de către comisiile pentru afaceri externe (și alte comisii relevante),
   desemnarea de către fiecare delegație interparlamentară, dintre membrii Biroului său, a unui punct focal pentru drepturile omului,
   includerea sistematică de către delegațiile sau comisiile interparlamentare în misiunile lor în afara UE a unui program de interacțiune cu apărătorii drepturilor omului/organizațiile societății civile și, după caz, elaborarea unei liste a apărătorilor drepturilor omului în privința cărora există motive de îngrijorare (întocmită în colaborare cu Subcomisia DROI și SEAE) și analiza situației generale a apărătorilor drepturilor omului și a interacțiunii acestora cu autoritățile locale, care să fie raportate Subcomisiei DROI,
   eforturile sistematice ale misiunilor sale de a se întâlni cu apărătorii drepturilor omului plasați arbitrar în detenție și cu membrii apropiați ai familiilor acestora sau de a observa procesele, atunci când acest lucru este considerat util pentru apărătorii drepturilor omului și pentru membrii familiilor acestora,
   mai multe declarații publice și contacte diplomatice private și/sau publice ale Președintei și președintelui Subcomisiei DROI, în asociere cu președintele delegației interparlamentare relevante, în sprijinul apărătorilor drepturilor omului, în special al laureaților, finaliștilor și bursierilor Premiului Saharov aflați în pericol,
   emiterea de instrucțiuni către Serviciul de cercetare al Parlamentului European de a strânge și a publica regulat informații privind situația și necesitățile apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume, inclusiv declarații și rapoarte ale acestora;

51.  se angajează să îmbunătățească monitorizarea cazurilor individuale de apărători ai drepturilor omului pe care le-a semnalat, în special în rezoluțiile de urgență, în reuniunile comisiilor și în declarații;

52.  decide să se asigure că rezoluțiile sale cheie privind drepturile omului, în special rezoluțiile de urgență, sunt traduse în limbile locale ale țărilor în cauză și publicate și distribuite în consecință; așteaptă ca delegațiile UE din țările în cauză să publice aceste rezoluții pe site-ul lor, să urmărească sistematic situația cu autoritățile naționale și să informeze Parlamentul în legătură cu aceasta; solicită o revizuire a orientărilor din 2011 pentru delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European în materie de promovare a drepturilor omului și a democrației în cadrul vizitelor lor în țările din afara UE;

53.  solicită o coordonare strategică între instituțiile UE în ceea ce privește cazurile urgente ale apărătorilor drepturilor omului; își exprimă convingerea că diplomația parlamentară se poate dovedi un mecanism eficace și complementar de colaborare cu țările terțe în cazurile urgente în care sunt implicați apărători ai drepturilor omului; solicită crearea unui grup operativ interinstituțional pentru apărătorii drepturilor omului care să coordoneze eforturile, în special în ceea ce privește cazurile prioritare ale apărătorilor drepturilor omului și care să includă biroul lărgit al Subcomisiei DROI, Comisia, SEAE și președintele Grupului de lucru pentru drepturile omului al Consiliului; solicită intensificarea dialogului dintre Subcomisia DROI și grupul de lucru, inclusiv printr-o reuniune anuală;

54.  insistă ca Comisia să respecte acordul interinstituțional și să răspundă sistematic în scris la toate rezoluțiile Comisiei pentru afaceri externe/Subcomisiei DROI, inclusiv la prezenta rezoluție;

55.  regretă utilizarea sub potențial a Premiului Saharov de către SEAE și statele membre ca instrument de îmbunătățire a existenței apărătorilor drepturilor omului și situației drepturilor omului în întreaga lume; solicită misiunilor UE din țările de origine ale laureaților Premiului Saharov să se implice mai eficace în relația cu aceștia, în special atunci când sunt în pericol sau în închisoare;

Calea de urmat: schimbări instituționale și de politică necesare

56.  regretă lipsa unei analize detaliate și concrete a SEAE și a Comisiei cu privire la punerea în aplicare a Orientărilor începând din 2008; solicită o evaluare în profunzime a acțiunii UE privind apărătorii drepturilor omului în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a planului de acțiune privind drepturile omului și democrația 2020--2024, programată pentru iunie 2023; solicită ca această evaluare să includă identificarea și diseminarea celor mai bune practici de către delegațiile UE și misiunile statelor membre, precum și monitorizarea continuă a punerii în aplicare a Orientărilor, în consultare cu societatea civilă;

57.  subliniază că este necesar ca Orientările să fie actualizate în funcție de evoluția problemelor și riscurilor cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, în special transformarea și amenințările digitale, precum și să reflecte mai bine grupurile de apărători ai drepturilor omului în mediu global actual, mai ales cele care susțin drepturile femeilor și ale comunității LGBTQI+, precum și apărătorii drepturilor funciare, de mediu și indigene, precum și riscurile specifice cu care se confruntă aceste grupuri;

58.  subliniază că revizuirea Orientărilor ar trebui, de asemenea, să extindă contactele UE cu apărătorii drepturilor omului dincolo de interlocutorii tradiționali din capitale, incluzând persoane și grupuri din zonele greu accesibile sau rurale, precum și pe cele care acționează pentru apărarea drepturilor refugiaților și ale migranților; consideră că este oportun să se permită o abordare mai largă și inovatoare a noțiunii de apărători ai drepturilor omului, care să cuprindă grupuri mai fluide și temporare, inclusiv avertizorii de integritate;

59.  solicită includerea în Orientările revizuite a unor îndrumări privind conceperea de acțiuni în mediile cele mai ostile pentru apărătorii drepturilor omului și privind mijloacele de abordare a aspectelor structurale sau sistemice legate de drepturile omului;

60.  solicită includerea în Orientări a unei secțiuni speciale privind dimensiunea internă a acțiunii UE privind apărătorii drepturilor omului, în special în ceea ce privește vizele pentru apărătorii drepturilor omului (și familiile acestora) aflați în pericol iminent, transferul și adăpostirea lor, precum și gestionarea amenințărilor transnaționale din țări terțe împotriva apărătorilor drepturilor omului; solicită includerea unei secțiuni speciale în capitolul privind politica privind apărătorii drepturilor omului în raportul anual al Consiliului și al SEAE privind drepturile omului și democrația consacrat acțiunii UE cu privire la această dimensiune;

61.  recunoaște că „diplomația tăcută” poate fi un instrument eficace de îmbunătățire a situației anumitor apărători ai drepturilor omului din țările terțe; accentuează însă faptul că actorii UE trebuie să-și facă auzită vocea în cazurile urgente și grave și să găsească un echilibru între diplomația privată și cea publică, în special atunci când „diplomația tăcută” s-a dovedit ineficientă; observă, în această privință, că Comisia recurge într-o măsură limitată la declarații publice, al căror ton este în mare parte lipsit de fermitate și care se concentrează în principal pe cazuri proeminente, depinzând de nivelul și de forul la care sunt făcute; solicită să se aibă în vedere strategii sau opțiuni alternative de comunicare când o declarație a UE este împiedicată, inclusiv posibila recurgere la mass-media, la mijloacele de comunicare socială sau la alte canale;

62.  regretă că strategiile locale ale delegațiilor UE sunt rareori puse la dispoziția publicului, ceea ce face dificil de evaluat dacă și în ce măsură societatea civilă locală a fost consultată și implicată în elaborarea lor;

63.  invită SEAE și Comisia să amelioreze comunicarea și transparența în legătură cu punerea în aplicare a Orientărilor, de exemplu prin publicarea notei de orientare din 2020, a strategiilor locale de punere în aplicare și a altor documente interne relevante, precum și a listei complete a punctelor focale ale delegațiilor UE și a datelor de contact ale acestora;

64.  solicită fuziunea punctelor focale pentru drepturile omului și pentru apărătorii drepturilor omului în cadrul delegațiilor UE și facilitarea accesului apărătorilor drepturilor omului și altor actori ai societății civile la acești interlocutori; insistă ca sarcinile acestora să fie clarificate și consacrate exclusiv sarcinilor lor de puncte focale pentru drepturile omului;

65.  constată cu regret că delegațiile UE nu sunt prezente în unele țări în care apărătorii drepturilor omului se confruntă cu riscuri și pericole deosebite în desfășurarea activităților lor; recunoaște că prezența delegațiilor UE în astfel de țări terțe este esențială pentru aplicarea acestor Orientări și pentru implicarea efectivă în cazuri individuale urgente și grave în care sunt implicați apărătorii drepturilor omului și în alte acțiuni locale; invită SEAE să continue să exploreze posibilitățile de stabilire a prezenței UE în toate țările cu probleme grave în domeniul drepturilor omului;

66.  solicită monitorizarea sistematică și strategică a observării proceselor pentru a îmbunătăți vizibilitatea generală și rezultatele observării proceselor de către misiunile UE, precum și adoptarea unor acțiuni alternative pentru a-i sprijini pe apărătorii drepturilor omului în cadrul proceselor în cazul în care observarea proceselor nu este posibilă; solicită observarea proceselor nu numai în cazurile de notorietate, ci și a celor mai puțin vizibile și mai puțin cunoscute intentate apărătorilor drepturilor omului incriminați;

67.  solicită ca Orientările să fie traduse în limbile locale ale țărilor terțe și puse la dispoziția publicului, într-un mod ușor accesibil, pe site-ul fiecărei delegații a UE;

68.  invită SEAE și Comisia să-i consulte sistematic pe reprezentanții societății civile și pe apărătorii drepturilor omului înainte de orice dialog privind drepturile omului, solicită ca această consultare să fie reală, accesibilă și cu largă participare și ca interlocutorii respectivi să fie consultați ulterior; pe lângă aceasta, solicită SEAE și Comisiei să se angajeze într-o abordare mai orientată spre rezultate în cazuri individuale și într-o monitorizare efectivă a evoluțiilor între rundele de dialog privind drepturile omului; solicită includerea sistematică a unui segment al societății civile în orice dialog bilateral sau regional privind drepturile omului; reiterează necesitatea unui răspuns sistematic și ferm al UE la orice represalii împotriva apărătorilor drepturilor omului care au loc după ce aceștia au participat la evenimente ale UE sau care sunt legate de contacte cu interlocutori din UE;

69.  își reiterează apelul adresat Consiliului Afaceri Externe de a formula concluzii anuale care să facă bilanțul acțiunilor întreprinse de instituțiile UE și de statele membre cu privire la apărătorii drepturilor omului și să stabilească angajamente strategice în legătură cu apărătorii drepturilor omului la cel mai înalt nivel; consideră că cea de-a 25-a aniversare a adoptării Declarației ONU privind apărătorii drepturilor omului este un moment deosebit de oportun pentru ca Consiliul să își reafirme public angajamentul față de apărătorii drepturilor omului și să își aducă la zi politica în această privință;

70.  îl încurajează pe VP/ÎR, în cooperare cu statele membre și cu Parlamentul, să adopte o listă anuală a țărilor vizate care prezintă motive serioase de îngrijorare în legătură cu situația dificilă a apărătorilor drepturilor omului, listă care să fie modificată în funcție de evoluțiile de pe teren, ceea ce ar permite, printre altele: 1) un răspuns practic, pe teren, pe deplin coordonat al Echipei Europa; 2) un acces mai mare la resurse, în special în cadrul unui mecanism de finanțare de tip „Echipa Europa”, pentru protecția de urgență și finanțarea pe termen mai lung destinată abordării contextului instituțional și structural mai larg al drepturilor omului; 3) o mai bună monitorizare locală a drepturilor omului; 4) strategii naționale individualizate de punere în aplicare; și 5) resurse suplimentare la nivel central și la nivelul delegațiilor;

o
o   o

71.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) JO L 209, 14.6.2021, p. 1.
(2) JO C 15, 12.1.2022, p. 70.
(3) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.
(4) JO C 15, 12.1.2022, p. 111.
(5) JO C 474, 24.11.2021, p. 11.
(6) Texte adoptate, P9_TA(2022)0354.
(7) JO C 342, 6.9.2022, p. 295.
(8) JO C 347, 9.9.2022, p. 150.
(9) JO C 342, 6.9.2022, p. 191.
(10) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).
(11) Manualul privind prelucrarea cererilor de viză și modificarea vizelor eliberate (Manualul Codului de vize I) din 28 ianuarie 2020 (C(2020)0395).

Ultima actualizare: 7 septembrie 2023Aviz juridic - Politica de confidențialitate