Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba,

–  având în vedere Acordul de dialog politic și de cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte(1) (ADPC), semnat în decembrie 2016 și aplicat cu titlu provizoriu începând din 1 noiembrie 2017,

–  având în vedere rezultatele celui de-al treilea dialog oficial în domeniul drepturilor omului desfășurat în cadrul ADPC, care a avut loc la 26 februarie 2021,

–  având în vedere rezultatele reuniunii Consiliului mixt UE-Cuba de la Havana din 26 mai 2023 și declarația de presă comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a ministrului adjunct al afacerilor externe din Cuba în urma reuniunii,

–  având în vedere declarația, în numele UE, a Înaltului Reprezentant cu ocazia primei aniversări a demonstrațiilor din Cuba din 11 și 12 iulie 2021,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966 și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, din 10 decembrie 1984, la care Cuba este stat parte,

–  având în vedere Constituția Cubei și Codul său penal,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2020-2024,

–  având în vedere Rezoluția 2506 (2023) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 iunie 2023 intitulată „Consecințele politice ale războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei”,

–  având în vedere Raportul nr. 83/23 privind cazul 14.196 al Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului (IACHR) din 9 iunie 2023 intitulat „Raport privind admisibilitatea și meritele” (publicație) – Oswaldo José Payá Sardiña et al. – Cuba,

–  având în vedere raportul din 6 august 2021 al Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară,

–  având în vedere definiția „organizației societății civile” din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

–  având în vedere documentul ARES (2021) 2474104 al directorului executiv adjunct al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) pentru America,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere rapoartele organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului, cum ar fi Human Rights Watch, Human Rights Foundation și Prisoners Defenders,

–  având în vedere capitolul IV.B privind Cuba din Raportul anual pe 2020 al IACHR,

–  având în vedere comunicarea din 6 noiembrie 2019 a raportorului special privind formele contemporane de sclavie, inclusiv cauzele și consecințele acesteia, și a raportorului special privind traficul de persoane, în special femei și copii, adresată înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului cu privire la brigăzile medicale cubaneze,

–  având în vedere concluziile celei mai recente evaluări periodice universale a Cubei din 2018 privind brigăzile medicale cubaneze,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în rezoluția sa din 5 iulie 2017(2), Parlamentul a aprobat ADPC, inclusiv condiții clare legate de îmbunătățirea situației drepturilor omului și a democrației în Cuba, la considerentele H, I, J, L și T și la punctele 7, 8, 9, 10 și 12; întrucât UE a reamintit, în cadrul celui de al treilea dialog oficial privind drepturile omului cu Cuba din 26 februarie 2021, necesitatea de a respecta obligațiile care decurg din dreptul internațional al drepturilor omului; întrucât procesul său de ratificare nu a fost pe deplin finalizat, iar acordul se aplică cu titlu provizoriu;

B.  întrucât orice dialog politic trebuie să includă o participare directă și intensă a reprezentanților societății civile independente și a tuturor actorilor politici din opoziție, fără restricții, așa cum se accentuează la articolul 36 din ADPC; întrucât Parlamentul a condamnat în repetate rânduri încălcările drepturilor omului în Cuba, subliniind încălcările dispozițiilor de la articolul 1 alineatul (5), articolul 2 litera (c), articolele 5 și 22 și articolul 43 alineatul (2) din ADPC, prin care guvernul cubanez s-a angajat să respecte drepturile omului;

C.  întrucât Parlamentul a reamintit în repetate rânduri SEAE că participarea reprezentanților societății civile independente la dialogurile politice și la proiectele de cooperare prevăzute de acord este o parte esențială a ADPC și că excluderea reprezentanților societății civile independente de la fondurile de cooperare și/sau de la participarea la acord, permițând în schimb participarea și accesul la fondurile de cooperare exclusiv întreprinderilor la care participă statul sau pe care acesta le controlează, așa cum s-a întâmplat de la semnarea acordului, ar trebui remediată imediat;

D.  întrucât ADPC include o „clauză privind drepturile omului”, care este un element standard esențial al acordurilor internaționale ale UE care permite suspendarea ADPC în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului, astfel cum se prevede la punctul 11 din rezoluția Parlamentului din 5 iulie 2017 de aprobare a ADPC;

E.  întrucât aprobarea de către Parlament a ADPC a fost legată de angajamentul Comisiei și al SEAE de a garanta instituirea unui schimb periodic cu Parlamentul cu privire la aplicarea acordului și la îndeplinirea obligațiilor reciproce cuprinse în acesta, în special a celor referitoare la punerea în aplicare a tuturor dispozițiilor privind drepturile omului; întrucât Parlamentul a solicitat, de asemenea, ca SEAE să facă tot posibilul pentru a monitoriza îndeaproape situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba atunci când aplică ADPC;

F.  întrucât regimul impus treptat Cubei exclude orice perspectivă de schimbări democratice, deoarece articolul 5 din Constituția Cubei prevede că „partidul comunist unic Martí, Fidelista și marxist-leninist din Cuba” este forța politică superioară și guvernează societatea și statul, iar articolele 4 și 229 stabilesc că actualul sistem politic este ireversibil;

G.  întrucât articolele 72-84 din codul penal cubanez conțin definițiile noțiunilor de „stare de pericol” și „măsuri de securitate pre-infracționale”, în baza cărora mii de persoane sunt condamnate anual la pedeapsa cu închisoarea de la unu la patru ani, fără a exista vreo infracțiune imputabilă, și în baza cărora peste 8 000 de persoane se află în închisoare și peste 2 500 au fost condamnate la muncă forțată fără încarcerare;

H.  întrucât UE oferă un model socioeconomic și sociopolitic bazat pe promovarea unei societăți democratice și pe sustenabilitatea economică și socială; întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat reforme în Cuba, care, în contextul crizelor economice, sociale și ale drepturilor omului în curs, sunt mai necesare ca niciodată;

I.  întrucât Parlamentul a acordat de trei ori activiștilor cubanezi Premiul Saharov pentru libertatea de gândire: lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în Alb în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010; întrucât laureații Premiului Saharov și rudele lor încă sunt hărțuiți și intimidați periodic și sunt împiedicați să părăsească țara și să participe la evenimente internaționale;

J.  întrucât Raportul nr. 83/23 al IACHR privind cazul 14.196 concluzionează că statul cubanez este direct responsabil de decesul lui Oswaldo Payá și al lui Harold Cepero; întrucât raportul reamintește și că IACHR „a identificat faptul că încălcările drepturilor la libertatea de exprimare și de asociere au fost instituționalizate «ca politică a statului cubanez pentru prevenirea oricărei poziții critice contrare regimului sau situației politice, legate de muncă, educaționale etc.»”;

K.  întrucât, la evaluarea situației drepturilor omului în Cuba în raportul său anual pe 2022, IACHR a decis să includă un capitol special privind Cuba (capitolul IV.B), considerând că, în opinia IACHR, situația de pe insulă constituie o încălcare gravă a elementelor fundamentale și a instituțiilor democrației reprezentative prevăzute în Carta democratică interamericană; întrucât IACHR consideră că aceste elemente și instituții sunt esențiale pentru apărarea drepturilor omului; întrucât IACHR recunoaște că regimul cubanez a comis încălcări masive, grave și sistematice ale drepturilor omului garantate în Declarația americană a drepturilor și îndatoririlor omului, în Convenția americană privind drepturile omului și în alte instrumente aplicabile în domeniul drepturilor omului;

L.  întrucât în Cuba nu s-au înregistrat progrese concrete în ceea ce privește principiile și obiectivele generale urmărite de acord legate de îmbunătățirea situației drepturilor omului și întrucât, dimpotrivă, regimul cubanez și-a intensificat măsurile represive, încălcările drepturilor omului și ale muncii, inclusiv creșterea numărului deținuților politici; întrucât ADPC nu și-a îndeplinit obiectivul principal de a îmbunătăți libertățile fundamentale în Cuba;

M.  întrucât regimul cubanez și-a aprofundat relația cu regimul Putin după începerea războiului de agresiune ilegal, nejustificat și neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei; întrucât Cuba nu a sprijinit nicio rezoluție a ONU privind agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și a lăudat anexările mai multor provincii ucrainene; întrucât autoritățile belaruse și cubaneze au anunțat că personalul militar al insulei va beneficia de instruire în Belarus, cel mai implicat aliat în invadarea Ucrainei de către Rusia și cu care Havana își consolidează legăturile politice și economice; întrucât, în timpul vizitei sale la Moscova din iunie 2023, ministrul Forțelor Armate Revoluționare din Cuba, Álvaro López Miera, a declarat că extinderea NATO până la frontierele Rusiei a determinat Rusia să se angajeze în „operațiunea sa militară specială” și că, în acest context, Rusia joacă un rol esențial în lupta împotriva extinderii fascismului în Europa;

N.  întrucât, în rezoluția sa din 22 iunie 2023, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei recunoaște Cuba ca fiind aliată a regimului lui Putin și „invită parlamentele statelor membre ale Consiliului Europei să-și retragă sprijinul pentru ratificarea în curs a acordului de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Republica Cuba (ADPC)”;

O.  întrucât organizațiile pentru drepturile omului continuă să documenteze reprimarea constantă a drepturilor la libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere în această țară și înăbușirea vocilor divergente și vizarea apărătorilor drepturilor omului de către autoritățile cubaneze; întrucât la 31 mai 2023 în Cuba erau în total 1 037 de prizonieri politici și de conștiință, inclusiv 35 de minori;

P.  întrucât situația drepturilor omului în Cuba este alarmantă, în special pentru disidenți și populația vulnerabilă, cum ar fi femeile, persoanele de origine africană și comunitatea LGBTIQ+; întrucât în Cuba s-a înregistrat o creștere a numărului de cazuri de feminicid;

Q.  întrucât regimul cubanez acuză embargoul SUA pentru toate problemele economice de pe insulă, în timp ce nivelurile de sărăcie din Cuba nu sunt decât rezultatul eșecului total al sistemului său economic și de producție; întrucât regimul cubanez folosește situația economică ca pretext pentru abuzurile sale și ca modalitate de a obține sprijinul guvernelor străine care, în caz contrar, ar putea fi dispuse să condamne cu mai multă fermitate practicile represive ale țării;

R.  întrucât hărțuirea și represiunea comise de către regimul cubanez au fost marcate de mult timp de legi restrictive, de supraveghere constantă, de cenzură și de tactici de intimidare, cu mecanisme din ce în ce mai numeroase de control al dreptului la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică, în timp ce persoanele care apără drepturile omului se confruntă cu procese inechitabile, cu detenție arbitrară și cu acuzații penale false și abuzive; întrucât, în conformitate cu raportul din 2021 al Comitetului ONU pentru disparițiile forțate, Cuba a primit mai multe cereri de acțiune urgentă legate de disparițiile forțate decât orice altă țară din lume în 2021 și se situează pe locul al treilea în ceea ce privește numărul total de astfel de cereri din 2012 încoace;

S.  întrucât, la 11 iulie 2021, au avut loc cele mai ample proteste din Cuba de la „Maleconazo” din 1994; întrucât numeroși protestatari au fost reținuți în Cuba de la protestele din iulie 2021, inclusiv jurnaliști, numeroși oponenți ai guvernului, activiști pentru drepturile omului, artiști și tineri;

T.  întrucât autoritățile cubaneze au refuzat să permită diplomaților din UE sau din statele membre, mass-mediei internaționale sau organizațiilor pentru drepturile omului să monitorizeze procesele persoanelor reținute în timpul protestelor din 11 iulie 2021; întrucât peste 100 de civili cubanezi care au participat la protestele din 11 iulie 2021, fără legătură cu serviciul sau funcția militară, au fost judecați de tribunale militare, prin încălcarea dreptului internațional, și au primit pedepse cuprinse între 2 și 22 de ani de închisoare;

U.  întrucât persoanele care au fost închise în mod arbitrar sunt supuse izolării continue, inclusiv în celule de pedeapsă, torturii cu cruzime și tratamentelor inumane, fără a avea acces la avocații lor sau la tratament medical adecvat, fapt ce le pune viața în pericol; întrucât unii dintre ei sunt deținuți în închisori departe de casă, astfel că familiile lor sunt împiedicate să-i viziteze; întrucât se pare că peste 1 000 de deținuți politici din Cuba sunt torturați, inclusiv minori, tineri și femei; întrucât organizația Prisoners Defenders a documentat, într-un raport din 30 mai 2023, 181 de cazuri de tortură sistematică în rândul deținuților politici din Cuba;

V.  întrucât, în octombrie 2020, Grupul de lucru privind detenția arbitrară al Consiliului ONU pentru drepturile omului a concluzionat că detențiile arbitrare care au avut loc în ultimele decenii în Cuba nu sunt cazuri izolate, ci mai degrabă fac parte dintr-o „practică sistematică [...], la care [...] autoritățile cubaneze au participat timp de decenii”;

W.  întrucât scrisorile Raportorului special privind formele contemporane de sclavie, inclusiv cauzele și consecințele acesteia, precum și cele ale Raportorului special privind traficul de persoane, în special femei și copii, ale ONU, Human Rights Watch, Human Rights Foundation și ale altor organizații au denunțat faptul că civilii cubanezi care lucrează în străinătate sunt supuși traficului de persoane prin legi în mod inerent coercitive și reglementări ale unor libertăți fundamentale foarte explicite, cum ar fi articolul 176 din Codul penal privind Legea migrației, Rezoluția Mincex 368 din 2020 și altele; întrucât guvernul cubanez interzice lucrătorilor etichetați ca transfugi și indezirabili să se întoarcă în Cuba timp de opt ani în temeiul Legii migrației și îi clasifică drept „emigranți”, aceștia pierzându-și toate măsurile de protecție a cetățeniei, drepturile și bunurile și nu li se permite să își viziteze copiii sau familia în Cuba;

X.  întrucât José Daniel Ferrer este în continuare în închisoare ca urmare a convingerilor sale și a exercitării pașnice a drepturilor omului; întrucât starea sa de sănătate este precară; întrucât, alături de Luis Manuel Otero Alcántara și Maykel „Osorbo” Castillo Pérez, acestea sunt doar câteva exemple pentru sutele de cetățeni cubanezi care se confruntă cu nedreptăți și represiuni impuse de propriul guvern; întrucât în cadrul celei de-a 87-a, a 88-a și a 89-a sesiuni, Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară s-a pronunțat cu privire la nouă cazuri împotriva Cubei, printre care cazul lui José Daniel Ferrer (care face parte din Grupul celor 75 și a fost arestat pentru implicarea sa în protestele din 11 iulie 2021) și cel al Aymarei Nieto (membră a Doamnelor în Alb, încarcerată timp de peste cinci ani fără motiv);

Y.  întrucât la 26 iunie 2023, laureatul Premiului Saharov, Guillermo Fariñas, a început o nouă grevă a foamei pentru a milita pentru eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici de pe insulă;

Z.  întrucât Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell, s-a deplasat în Cuba la 25 mai 2023 pentru a reprezenta UE la cea de a treia reuniune a Consiliului mixt; întrucât această vizită a reprezentat o ocazie de a redeschide dialogul politic dintre UE și Cuba și de a plasa situația drepturilor omului în Cuba în centrul discuțiilor; întrucât VP/ÎR a neglijat în mod intenționat să se întâlnească cu organizații credibile și independente ale societății civile și cu deținuți politici și/sau cu rudele acestora;

AA.  întrucât în timpul vizitei sale, VP/ÎR Borrell a declarat public că UE nu are „nici capacitatea, nici voința” de a impune schimbări politice pe insulă;

AB.  întrucât, în pofida anilor în care au insistat asupra necesității de a vizita insula, autoritățile cubaneze refuză în mod sistematic să permită comisiilor și delegațiilor oficiale și anumitor grupuri politice din Parlamentul European, organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și altor observatori independenți ai situației drepturilor omului, inclusiv raportorilor speciali ai ONU, să intre în Cuba,

1.  reamintește că ADPC accentuează că „[r]espectarea și promovarea principiilor democratice, respectarea tuturor drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Declarația universală a drepturilor omului, în principalele instrumente internaționale privind drepturile omului și în protocoalele opționale la acestea care sunt aplicabile părților, precum și respectarea statului de drept constituie elemente esențiale ale prezentului acord”, însă, cu toate acestea, regimul cubanez a ignorat și a încălcat în mod constant aceste principii și drepturi timp de decenii, iar aceste încălcări au escaladat în ultimii ani; consideră că, în ciuda timpului scurs de la intrarea în vigoare a ADPC, situația în ceea ce privește lipsa democrației și a libertăților în Cuba nu s-a îmbunătățit deloc; constată că, dimpotrivă, situația drepturilor omului pe insulă s-a agravat și s-a deteriorat și mai mult, încălcând în mod clar și sistematic prevederile de bază ale ADPC;

2.  accentuează obligația tuturor părților de a respecta dispozițiile obligatorii ale ADPC și principiul universalității drepturilor omului; regretă că, în pofida adoptării ADPC, situația democrației și a drepturilor omului din Cuba s-a înrăutățit; reamintește că ADPC conține o clauză privind drepturile omului, ca element standard esențial al acordurilor internaționale ale UE, care permite suspendarea acordului în cazul încălcării dispozițiilor referitoare la drepturile omului;

3.  condamnă în termenii cei mai fermi încălcările sistematice ale drepturilor omului și abuzurile împotriva protestatarilor, disidenților politici, liderilor religioși, activiștilor pentru drepturile omului și artiștilor independenți, printre alții, comise de regimul cubanez; îndeamnă autoritățile cubaneze să pună imediat capăt politicii de represiune; condamnă lipsa libertății religioase în Cuba;

4.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor deținute exclusiv ca urmare a exercitării drepturilor omului, inclusiv a dreptului la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică; solicită, de asemenea, să se renunțe la acuzațiile penale abuzive și să li se permită persoanelor aflate în exil să se întoarcă în țara lor;

5.  condamnă folosirea torturii și a relelor tratamente de către autoritățile cubaneze; solicită anchete prompte și imparțiale și accesul imediat la asistența medicală pe care ei înșiși o aleg pentru deținuți, precum și accesul la familiile lor;

6.  își reiterează solicitarea privind dreptul la un proces echitabil și la independența sistemului judiciar și garantarea accesului persoanelor private de libertate la un avocat independent;

7.  invită statul Cuba să protejeze drepturile omului și să asigure dreptul la întrunire pașnică și libertatea de exprimare, fără discriminare bazată pe opinii politice; invită autoritățile cubaneze să pună capăt imediat cenzurii pe scară largă a mass-mediei și controlului lor asupra internetului; solicită ca drepturile la libertatea de exprimare, de presă și de întrunire să fie respectate de autoritățile cubaneze; invită autoritățile cubaneze să asculte vocile cetățenilor săi și să se angajeze într-un dialog național incluziv pentru a continua procesele de modernizare și democratizare a țării;

8.  subliniază rolul-cheie jucat de societatea civilă, apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și liderii religioși din Cuba și invită Comisia și statele membre să acorde sprijin tuturor victimelor încălcărilor drepturilor omului și ale detențiilor arbitrare din țară;

9.  își reiterează sprijinul ferm și necondiționat pentru poporul cubanez, pentru toți apărătorii drepturilor omului din Cuba și pentru angajamentul lor lăudabil față de libertățile care au fost refuzate de regimul cubanez timp de zeci de ani;

10.  solicită autorităților cubaneze să acorde acces unei delegații a Parlamentului European, a UE și a statelor membre și organizațiilor independente pentru drepturile omului, pentru a monitoriza procesele și a vizita în închisori sutele de activiști și de cetățeni cubanezi obișnuiți care sunt în continuare încarcerați pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire;

11.  subliniază că criza drepturilor omului din Cuba trebuie să fie însoțită de un răspuns proporțional din partea UE și a statelor membre pentru a răspunde amplorii și gravității situației; își reiterează apelul adresat statelor membre, SEAE și delegației sale în Cuba să condamne cu fermitate și în mod public politica represivă a regimului cubanez și să își intensifice sprijinul pentru societatea civilă autentică și independentă, inclusiv pentru laureații Premiului Saharov;

12.  regretă că VP/ÎR nu s-a folosit de prezența sa în această țară pentru a se întâlni cu reprezentanți independenți ai societății civile, cu deținuți politici sau cu rudele lor, aceasta fiind o oportunitate ratată; regretă profund că VP/ÎR a irosit șansa de a sprijini democrația prin intermediul societății civile cubaneze și al deținuților politici și de a transmite un mesaj clar cu privire la îngrijorările UE legate de încălcările drepturilor omului în Cuba; regretă efectul contraproductiv al încercării de a spăla imaginea regimului cubanez, la care a contribuit vizita sa; reamintește că orice dialog între UE și societatea civilă cubaneză privind oportunitățile de finanțare trebuie să includă doar organizații independente ale societății civile, nu ONG-uri finanțate și tolerate de regim, întrucât sprijinirea acestora echivalează, în cele din urmă, cu finanțarea aceluiași regim care limitează libertățile fundamentale colective ale poporului cubanez; regretă profund observația VP/ÎR Borrell din timpul vizitei sale în Cuba, potrivit căreia UE nu are „nici capacitatea, nici voința de a impune schimbări în Cuba”, deși unul dintre obiectivele principale ale ADPC este îmbunătățirea situației libertăților fundamentale și a nivelului de trai pentru cetățenii cubanezi;

13.  regretă că, de la semnarea ADPC, SEAE a acceptat decizia regimului cubanez de a exclude organizațiile independente ale societății civile de la participarea la toate Seminarele societății civile UE-Cuba în calitate de părți interesate în dezvoltarea dialogului în temeiul acordului(3), privându-l de o parte esențială a scopului său și încălcând voința Parlamentului European și a statelor membre ale UE care l-au semnat;

14.  își reiterează apelul ca UE să declanșeze articolul 85 alineatul (3) litera (b) din ADPC pentru a solicita reunirea imediată a comisiei mixte pe motivul încălcării acordului de către guvernul cubanez, care constituie un „caz deosebit de urgent” ce poate duce la suspendarea acordului, și anume încălcări constante, grave și materiale ale principiilor democratice și nerespectarea tuturor drepturilor fundamentale ale omului și a libertăților fundamentale, astfel cum se prevede în Declarația Universală a Drepturilor Omului, acestea fiind un element esențial al acordului, consacrat la articolul 1 alineatul (5), precum și pentru că aceste încălcări nu au fost remediate în pofida numeroaselor apeluri în acest sens;

15.  își reia apelul adresat Consiliului de a aplica dispozițiile regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE) și de a adopta sancțiuni împotriva persoanelor responsabile de încălcările persistente ale drepturilor omului în Cuba, începând cu sancționarea lui Miguel Díaz-Canel, cea mai importantă persoană din lanțul de comandă al forțelor de securitate cubaneze, alături de alți înalți funcționari din guvernul cubanez;

16.  accentuează că viitorul summit dintre UE și Comunitatea Statelor Latinoamericane și Caraibiene reprezintă un prilej de a susține principiile statului de drept, democrației și drepturilor omului și invită toți participanții să respecte aceste principii; accentuează că acest lucru nu va fi posibil fără participarea cu adevărat transparentă, largă și semnificativă a societății civile independente; consideră că regimurile autocrate nu ar trebui să participe la astfel de summituri între țări care împărtășesc valori democratice și respectă drepturile omului; solicită participanților la summit să facă o declarație în care să ceară să se respecte așa cum se cuvine drepturile omului în ambele regiuni, cu un accent deosebit pe nerespectarea democrației și a libertăților fundamentale în Cuba;

17.  condamnă sprijinul regimului cubanez pentru războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și faptul că acesta ia apărarea Rusiei și a Belarus; reamintește declarațiile VP/ÎR care indică faptul că nesprijinirea Ucrainei împotriva agresiunii Rusiei ar avea consecințe și regretă că aceste declarații s-au dovedit a fi simple afirmații retorice și nu au fost însoțite de consecințe practice;

18.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a Puterii Populare din Cuba, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Comunității Statelor Latinoamericane și Caraibiene.

(1) JO L 337 I, 13.12.2016, p. 3. (2) Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de dialog politic și de cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte (JO C 334, 19.9.2018, p. 99). (3) Preambul și articolele 19, 36, 42 alineatul (1), 47 alineatul (6) litera (e) și 59 alineatul (2) din ADPC.