Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1806 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Kosovo(1)) (05103/1/2023 – C9-0047/2023 – 2016/0139(COD))

P9_TA(2023)0096 A9-0076/2023

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05103/1/2023 – C9‑0047/2023),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0277),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0076/2023),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintei sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

(1) * Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo. (2) JO C 108, 26.3.2021, p. 877.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind mașinile (COM(2021)0202 – C9-0145/2021 – 2021/0105(COD))

P9_TA(2023)0097 A9-0141/2022

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0202),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0145/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 septembrie 2021(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 25 ianuarie 2023, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0141/2022),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2023 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2023/... al Parlamentului European și al Consiliului privind mașinile și de abrogare a Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 73/361/CEE a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2023/1230.)

(1) JO C 517, 22.12.2021, p. 67.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii, a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și a Regulamentului (UE) 2015/757 (COM(2021)0551 – C9-0318/2021 – 2021/0211A(COD))

P9_TA(2023)0098 A9-0162/2022

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0551),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0318/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Cehiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2021(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 aprilie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 februarie 2023, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere decizia Conferinței Președinților din 9 martie 2023 de a autoriza Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară să împartă procedura legislativă și să procedeze la depunerea a două texte consolidate separate pentru a fi examinate în plen,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru bugete, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, cel al Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru transport și turism,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0162/2022),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2023 în vederea adoptării Directivei (UE) 2023/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2023/959.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarațiile Comisiei cu ocazia adoptării Directivei (UE) 2023/959(4) a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii, a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Fondul pentru inovare și maritim

Subiectele specifice sectorului maritim din cererile de propuneri menționate la articolul 10a alineatul (8) ar trebui să mobilizeze 20 de milioane de certificate până în 2030 în aceste domenii, în conformitate cu normele aplicabile în temeiul acestuia.

Transparența pieței

Pentru a spori și mai mult integritatea și transparența pieței europene a carbonului, Comisia va introduce modificări în actele delegate care reglementează licitarea certificatelor de emisii și funcționarea registrului Uniunii, pentru a îmbunătăți raportarea reglementară și monitorizarea pieței pe piața certificatelor de emisii și a instrumentelor derivate aferente, pentru a promova prevenirea și detectarea abuzului de piață și pentru a contribui la menținerea unor piețe ordonate ale certificatelor de emisii și ale instrumentelor financiare derivate conexe.

Articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (Regulamentul privind licitațiile) stabilește obligația platformei de licitație de a raporta detaliile complete și exacte ale fiecărei tranzacții de licitație autorității naționale competente desemnate în temeiul Directivei 2014/65/UE (MiFID 2). În cadrul viitoarei revizuiri a Regulamentului privind licitațiile, Comisia va prevedea ca datele privind licitațiile să fie raportate, de asemenea, direct Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). Acest lucru va îmbunătăți monitorizarea eficientă a licitațiilor pentru certificatele de emisii și legăturile relevante cu piața secundară.

Articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1122 al Comisiei (Regulamentul privind registrul) prevede că tranzacțiile extrabursiere pur bilaterale trebuie marcate în momentul inițierii unui transfer de certificate de emisii în registrul Uniunii. Cu toate acestea, marcajul nu este efectuat în mod sistematic de către participanții la piață. Comisia va modifica cerința de marcare a tranzacțiilor extrabursiere pur bilaterale, pentru a informa mai bine titularii de conturi și pentru a asigura o mai bună implementare a acestei dispoziții. În plus, Comisia va implementa ajustări tehnice în sistemul registrului Uniunii pentru ca această marcare să devină o cerință obligatorie pentru executarea tranzacțiilor.

Pentru a îmbunătăți calitatea datelor aflate la dispoziția autorităților de reglementare a pieței pentru așa-numită piață la vedere a certificatelor de emisii, Comisia va modifica, de asemenea, Regulamentul privind registrul pentru a permite autorităților de reglementare a pieței să solicite accesul regular la datele din registrul Uniunii. Acest lucru va permite autorităților de reglementare să primească în timp oportun informații care pot fi verificate încrucișat cu datele de reglementare primite cu privire la piețele instrumentelor derivate și să intervină, dacă este cazul, pentru a susține buna funcționare a pieței europene a carbonului.

În cele din urmă, Comisia ar dori să reamintească faptul că, începând din ianuarie 2018, certificatele de emisii sunt clasificate ca instrumente financiare în temeiul Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID2). Anterior, numai contractele derivate aferente certificatelor de emisii intrau în domeniul de aplicare al normelor pieței financiare. În practică, această clasificare creează obligații foarte specifice pentru entitățile care efectuează tranzacții pe piața europeană a carbonului.

În conformitate cu articolul 58 din Directiva 2014/65/UE (MiFID2), toți participanții la piață trebuie să raporteze zilnic numărul de poziții pe care le dețin pe piața carbonului (raportarea pozițiilor). Aceste rapoarte de poziție sunt transmise autorităților naționale competente relevante și sunt publicate săptămânal de către ESMA.

În conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 (MiFIR), participanții la piață trebuie, de asemenea, să raporteze autorităților naționale detalii privind toate tranzacțiile lor financiare cu certificate de emisii și instrumente derivate pe acestea, inclusiv tranzacțiile extrabursiere (obligația de a raporta tranzacțiile). În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 (Regulamentul privind abuzul de piață), toți participanții la piață sunt supuși unor norme stricte privind prevenirea abuzului de piață, inclusiv obligației legale de a notifica autorităților financiare competente orice comportament de tranzacționare suspect.

Participanții la piață trebuie să raporteze tranzacțiile cu certificate și instrumente derivate pe acestea autorităților naționale competente relevante, care sunt responsabile de supravegherea pieței carbonului. La nivel european, acțiunile lor sunt coordonate de ESMA, la fel ca în cazul altor instrumente financiare.

Utilizarea veniturilor

Comisia consideră că articolul 3d alineatul (4), articolul 10 alineatul (3) și articolul 30d alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE nu obligă statele membre să rezerve fonduri la nivel național. Directiva respectivă stabilește atât sursa veniturilor, cât și scopurile generale pe care statele membre trebuie să le aleagă pentru utilizarea veniturilor respective.

Comisia confirmă faptul că statele membre nu sunt obligate să aloce veniturile din licitarea certificatelor ETS, dar pot utiliza „valoarea financiară echivalentă” a acestor venituri.

(1) JO C 152, 6.4.2022, p. 175. (2) JO C 301, 5.8.2022, p. 116. (3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 22 iunie 2022 (JO C 32, 27.1.2023, p. 108). (4) JO L 130, 16.5.2023, p. 134.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii, a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și a Regulamentului (UE) 2015/757 (COM(2021)0551 – C9-0046/2023 – 2021/0211B(COD))

P9_TA(2023)0099 A9-0134/2023

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0551),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0046/2023),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Cehiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2021(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 aprilie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 februarie 2023, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere decizia Conferinței președinților din 9 martie 2023 de a autoriza Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară să împartă procedura legislativă și să procedeze la depunerea a două texte consolidate separate pentru a fi examinate în plen,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru bugete, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, cel al Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru transport și turism,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0134/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2023 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2023/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/757 pentru includerea activităților de transport maritim în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii și pentru monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră suplimentare și a emisiilor de la alte tipuri de nave

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2023/957.)

(1) JO C 152, 6.4.2022, p. 175. (2) JO C 301, 5.8.2022, p. 116.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui mecanism de ajustare la frontieră în funcție de carbon (COM(2021)0564 – C9-0328/2021 – 2021/0214(COD))

P9_TA(2023)0100 A9-0160/2022

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0564),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0328/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2021(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 aprilie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2022, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0160/2022),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2023 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2023/... al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2023/956.)

(1) JO C 152, 6.4.2022, p. 181. (2) JO C 301, 5.8.2022, p. 116. (3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 22 iunie 2022 (JO C 32, 27.1.2023, p. 320).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice (COM(2021)0568 – C9-0324/2021 – 2021/0206(COD))

P9_TA(2023)0101 A9-0157/2022

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0568),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) litera (d), articolul 192 alineatul (1) și articolul 194 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0324/2021),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 15 decembrie 2022(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 9 decembrie 2021(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 27 aprilie 2022(3),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 februarie 2023, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 40 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0157/2022),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(4);

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2023 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2023/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2023/955.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarațiile Comisiei cu ocazia adoptării Regulamentului (UE) 2023/955(5) al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060

Definiția sărăciei energetice

Ca parte a negocierilor din cadrul reformării Directivei privind eficiența energetică (DEE reformată), intenția Comisiei este de a prezenta o modificare specifică a Regulamentului de instituire a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice pentru a actualiza definiția sărăciei energetice în conformitate cu acordul la care s-a ajuns cu privire la definiția sărăciei energetice din DEE reformată.

Protecția bugetului Uniunii

În temeiul punctelor 30-33 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii, Comisia are obligația să pună la dispoziție un sistem de informare și de monitorizare integrat și interoperabil, care să includă un instrument unic de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor, pentru a evalua și a analiza datele necesare în vederea unei aplicări generalizate de către statele membre. În plus, cele trei instituții au convenit să coopereze în mod loial, în cursul procedurii legislative referitoare la actele de bază relevante, pentru a asigura reflectarea în practică a concluziilor Consiliului European din iulie 2020 cu privire la acest element.

Comisia consideră că acordul la care au ajuns colegiuitorii privind utilizarea a unui instrument unic de extragere a datelor și colectarea și analizarea datelor privind beneficiarii reali ai destinatarilor finanțării nu este suficient pentru a spori protecția bugetului Uniunii împotriva fraudei și a neregulilor și pentru a asigura controale eficiente cu privire la conflictele de interese, neregulile, problemele legate de dubla finanțare și utilizarea abuzivă a fondurilor în scopuri infracționale. Prin urmare, abordarea convenită de colegiuitori în Regulamentul de instituire a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice nu reflectă în mod adecvat dezideratul la nivel de ambiție și spirit din Acordul interinstituțional.

Sistemul de control intern al statelor membre

Comisia consideră că acordul la care au ajuns colegiuitorii în temeiul „Anexei III – Cerințe-cheie pentru sistemul de control al statului membru” la Regulamentul de instituire a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice cu privire la posibilitatea statelor membre de a desemna mai multe autorități cărora să li se poată încredința responsabilitatea de a semna declarația de gestiune care însoțește cererile de plată ar putea conduce la ineficiențe și la o diluare a responsabilităților, precum și la confuzie cu privire la rolurile autorităților.

(1) JO C 17, 18.1.2023, p. 9. (2) JO C 152, 6.4.2022, p. 158. (3) JO C 301, 5.8.2022, p. 70. (4) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 22 iunie 2022 (JO C 32, 27.1.2023, p. 250). (5) JO L 130, 16.5.2023, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește contribuția sectorului aviației la obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii și de punere în aplicare în mod corespunzător a unei măsuri globale bazate pe piață (COM(2021)0552 – C9-0319/2021 – 2021/0207(COD))

P9_TA(2023)0102 A9-0155/2022

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0552),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0319/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Irlandei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2021(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 aprilie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 februarie 2023, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0155/2022),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2023 în vederea adoptării Directivei (UE) 2023/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește contribuția sectorului aviației la obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii și punerea în aplicare în mod corespunzător a unei măsuri globale bazate pe piață

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2023/958.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație a Comisiei cu ocazia adoptării Directivei (UE) 2023/958(4) a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește contribuția sectorului aviației la obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii și de punere în aplicare în mod corespunzător a unei măsuri globale bazate pe piață

Începând din 2023, Comisia va publica datele menționate la articolul 14 alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE într-un mod ușor de utilizat, inclusiv date la un nivel mai ridicat de agregare, după caz, astfel cum se prevede la alineatul respectiv.

(1) JO C 152, 6.4.2022, p. 152. (2) JO C 301, 5.8.2022, p. 116. (3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 8 iunie 2022 (JO C 493, 27.12.2022, p. 158). (4) JO L 130, 16.5.2023, p. 115.

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la relațiile instituționale dintre UE și Consiliul Europei (2022/2137(INI))

P9_TA(2023)0103 A9-0056/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolul 165 alineatul (3), articolul 167 alineatul (3) și articolul 220 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și Protocolul cu privire la articolul 6 alineatul (2) din TUE referitor la aderarea Uniunii la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere avizul 2/2013 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 18 decembrie 2014,

–  având în vedere Memorandumul de înțelegere între Consiliul Europei și Uniunea Europeană din 11 mai 2007,

–  având în vedere Planul de acțiune al Summitului de la Varșovia al Consiliului Europei (CM(2005)80 final) din 17 mai 2005 și apendicele 1 la acesta intitulat „Orientări privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană”,

–  având în vedere Acordul privind consolidarea cooperării dintre Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) și Parlamentul European din 28 noiembrie 2007,

–  având în vedere Acordul din 18 iunie 2008 dintre Comunitatea Europeană și Consiliul Europei cu privire la cooperarea între Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și Consiliul Europei,

–  având în vedere declarația de intenție din 1 aprilie 2014 pentru cooperarea dintre Consiliul Europei și Comisia Europeană în regiunea vizată de politica de extindere a UE, precum și în țările vizate de Parteneriatul estic și în cele din Mediterana de Sud (regiunea vizată de politica de vecinătate a UE),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind prioritățile UE pentru cooperarea cu Consiliul Europei în perioada 2020-2022 și 2023-2024 din 13 iulie 2020 și, respectiv, din 30 ianuarie 2023,

–  având în vedere Decizia CM/Del/Dec(2022)132/4 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind cooperarea dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, adoptată în cadrul celei de-a 132-a sesiuni a acestuia,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Carta socială europeană și protocoalele sale adiționale, precum și Carta socială europeană revizuită,

–  având în vedere Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare din 25 iunie 1992 și Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din 10 noiembrie 1994,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului Europei de instituire și confirmare a instituirii unui acord parțial extins privind itinerarele culturale [CM/Res(2010)53 și CM/Res(2013)66],

–  având în vedere Declarația de la Santiago de Compostela a Consiliului Europei din 23 octombrie 1987 cu ocazia proclamării Drumului Sfântului Iacob („Camino de Santiago”) ca prim itinerar cultural european și cele 48 de itinerare culturale europene ale Consiliului Europei,

–  având în vedere Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Res(2022)2 din 16 martie 2022 referitoare la încetarea calității de membru al Federației Ruse la Consiliul Europei,

–  având în vedere Rezoluția 2430 (2022) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 26 aprilie 2022 intitulată „Dincolo de Tratatul de la Lisabona: consolidarea parteneriatului strategic dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană”,

–  având în vedere raportul lui Jean-Claude Juncker din 11 aprilie 2006 intitulat „Aceeași ambiție pentru continentul european”,

–  având în vedere raportul Grupului de reflecție la nivel înalt al Consiliului Europei din octombrie 2022,

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2010 referitoare la aspectele instituționale ale aderării Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la Raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2022 referitoare la Raportul Comisiei din 2021 privind statul de drept(5),

–  având în vedere articolul 225 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul de procedură al APCE,

–  având în vedere raportul privind rezultatul final al Conferinței privind viitorul Europei din 9 mai 2022, în special punctul 2 din propunerea 48 intitulată „Cultura și schimburile”,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0056/2023),

A.  întrucât Uniunea Europeană și Consiliul Europei (CoE) sunt parteneri și aliați naturali în promovarea și monitorizarea drepturilor omului, a respectării libertăților fundamentale, a democrației și a statului de drept pe continentul european; întrucât UE și Consiliul Europei s-au angajat să realizeze o mai mare unitate între țările europene prin promovarea stabilității democratice și a securității;

B.  întrucât provocările interne și externe persistente la adresa ordinii multilaterale bazate pe norme, a democrației și a statului de drept, precum și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și impactul acestora asupra situației drepturilor omului în Europa oferă argumente solide pentru consolidarea în continuare a cooperării instituționale dintre UE și CoE;

C.  întrucât, la 15 martie 2022, ca urmare a războiului de agresiune purtat de Federația Rusă împotriva Ucrainei și în urma avizului adoptat în unanimitate de Adunarea Parlamentară, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a decis că Federația Rusă va înceta să mai fie membră a Consiliului Europei la 26 de ani de la adeziune;

D.  întrucât excluderea Rusiei înseamnă o schimbare majoră pentru Consiliul Europei și viitorul continentului european; întrucât această evoluție înseamnă că blocul celor 27 de state membre ale UE constituie în prezent două treimi din populația reprezentată de statele membre ale Consiliului Europei; întrucât relațiile blocului celor 27 de țări cu Consiliul Europei vor fi afectate;

E.  întrucât 2022 a marcat cea de a 15-a aniversare a semnării Memorandumului de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană și a Acordului privind consolidarea cooperării dintre Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Parlamentul European;

F.  întrucât, deși UE și CoE au sisteme juridice distincte și foarte diferite, „Orientările privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană”(6) din 2005 au subliniat că „obiectivul comun al unei Europe fără noi linii de demarcație poate fi îndeplinit cel mai bine prin utilizarea corespunzătoare a normelor și standardelor, precum și a experienței și a expertizei dobândite în cadrul Consiliului Europei timp de peste o jumătate de secol” și a stabilit că „cooperarea juridică” între organizații „ar trebui să continue și să fie dezvoltată în continuare”, cu orientarea nr. 5 care prevede că UE „depune eforturi pentru a transpune în dreptul Uniunii Europene acele aspecte ale convențiilor Consiliului Europei care sunt de competența sa”;

G.  întrucât Memorandumul de înțelegere din 2007 dintre cele două organizații prevede că „Uniunea Europeană consideră Consiliul Europei ca fiind sursa de referință la nivel european pentru drepturile omului” și că „Consiliul Europei va rămâne criteriul de referință pentru drepturile omului, statul de drept și democrație în Europa”;

H.  întrucât actualul cadru de cooperare între UE și CoE nu ia în considerare intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 sau parteneriatul strategic de cooperare privind statul de drept, democrația și drepturile omului, pe care cele două organizații l-au consolidat până în prezent;

I.  întrucât articolul 220 alineatul (1) din TFUE prevede că Uniunea trebuie să stabilească orice formă adecvată de cooperare cu Consiliul Europei; întrucât articolul 6 alineatul (2) din TUE prevede că Uniunea trebuie să adere la CEDO;

J.  întrucât, în rezoluția sa 2430 (2022) intitulată „Dincolo de Tratatul de la Lisabona: consolidarea parteneriatului strategic dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană”, APCE a solicitat să se dea un nou impuls în vederea consolidării parteneriatului strategic dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană;

K.  întrucât, în Decizia sa CM/Del/Dec(2022)132/4 privind cooperarea dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a solicitat, de asemenea, intensificarea cooperării cu Uniunea Europeană, având în vedere numeroasele provocări cu care se confruntă în prezent Europa;

L.  întrucât, în iunie 2022, Secretarul General al Consiliului Europei a înființat un grup de reflecție la nivel înalt pentru a formula recomandări referitoare la rolul Consiliului Europei în răspunsul la noile provocări cu care se confruntă Europa și întreaga lume; întrucât Grupul de reflecție a formulat recomandările sale în octombrie 2022, recomandând, spre exemplu, consolidarea dialogului politic dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană și să se aibă în vedere actualizarea și consolidarea Memorandumului de înțelegere din 2007;

M.  întrucât, la 7 noiembrie 2022, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei fost de acord să convoace un al patrulea summit al șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei la Reykjavik, Islanda, în perioada 16-17 mai 2023, la care să participe reprezentanți ai UE; întrucât se preconizează că chestiunea cooperării UE-CoE va figura pe ordinea de zi a summitului, care va avea loc într-un moment important și reprezintă o oportunitate de a îmbunătăți relațiile dintre cele două organizații;

N.  întrucât UE rămâne cel mai mare donator al activităților de cooperare tehnică ale Consiliului Europei, acoperind regiunea vizată de politica de extindere a UE, țările Parteneriatului estic, statele membre ale UE, țările sud-mediteraneene și Asia Centrală, precum și domeniile tematice; întrucât, în 2021, volumul global al programului comun de cooperare între Consiliul Europei și UE a ajuns la 207,4 milioane EUR; întrucât programele comune de cooperare în domeniul statului de drept au reprezentat 54,7 % din bugetul cumulat în 2021;

O.  întrucât volumul financiar al programelor comune implementate în statele membre ale UE a continuat să crească constant în ultimii ani datorită cadrelor de cooperare comună structurată și de sprijin tehnic instituite începând din 2019 prin Programul de sprijin pentru reforme structurale și instrumentul de sprijin tehnic al UE;

P.  întrucât Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB) este cea mai veche bancă europeană multilaterală de dezvoltare, cu un mandat exclusiv social; întrucât, pe lângă cooperarea cu alte instituții financiare internaționale și mai multe agenții specializate ale Organizației Națiunilor Unite, CEB cooperează în mod regulat și cu UE la inițiative comune, cum ar fi Cadrul de investiții pentru Balcanii de Vest, Facilitatea de investiții pentru vecinătate și Parteneriatul pentru promovarea eficienței energetice și a protecției mediului în Europa de Est;

Q.  întrucât negocierile privind aderarea UE la CEDO, suspendate în urma avizului CJUE din 18 decembrie 2014 privind incompatibilitatea cu tratatele UE a proiectului de acord privind aderarea UE, au fost reluate în septembrie 2020 și au ajuns în etapa finală;

R.  întrucât UE se bazează deja în mare măsură pe CoE pentru monitorizarea și promovarea statului de drept în statele sale membre actuale și viitoare; întrucât printre sursele de informații folosite de Comisie la stabilirea criteriilor de referință pentru evaluarea situației statului de drept și a funcționării sistemelor judiciare din statele membre se numără lista de verificare privind statul de drept a Comisiei pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), rapoartele comandate agențiilor CoE de UE, cum ar fi studiul anual privind funcționarea sistemelor judiciare comandat de UE Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției ca parte a tabloului de bord privind justiția în Uniunea Europeană și rapoartele periodice pe teme legate de statul de drept elaborate de agențiile CoE, în special privind independența sistemului judiciar și combaterea corupției;

S.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să acopere toate aspectele articolului 2 din TUE; întrucât instituirea unui astfel de mecanism ar crea o oportunitate pentru o cooperare formalizată, structurată și cuprinzătoare între UE și CoE în ceea ce privește apărarea acestor valori prin intermediul unui acord de parteneriat specific;

T.  întrucât Consiliul Europei a dobândit o vastă experiență și competență în domeniul cooperării interguvernamentale și al activităților de asistență în domeniul drepturilor omului, instituind mai multe mecanisme de monitorizare și control al drepturilor omului și diverse comitete respectate de monitorizare a drepturilor omului, cum ar fi Comitetul european pentru drepturile sociale, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante, Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței, Comitetul de experți al Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, Comitetul consultativ al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, precum și Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei; întrucât faptul că UE nu a aderat la convenții importante ale CoE privind drepturile omului împiedică reprezentarea sa în cadrul organismelor lor de supraveghere;

U.  întrucât acțiunile Comisiei de la Veneția se bazează pe cele trei principii fundamentale ale patrimoniului constituțional european: democrația, drepturile omului și statul de drept; întrucât Comisia de la Veneția a fost înființată în 1990 pentru a răspunde nevoii urgente de a ajuta țările din Europa Centrală și de Est să adopte noi constituții după căderea zidului Berlinului; întrucât Comisia de la Veneția a jucat un rol foarte important în democratizarea statelor din Europa Centrală și de Est care doreau să adere la UE; întrucât avizele comisiei se bucură de o mare autoritate și sunt urmate în majoritatea cazurilor; întrucât UE a încurajat ferm statele care doresc să adere la UE, precum și statele membre actuale să se conformeze avizelor sale;

V.  întrucât Acordul dintre Comunitatea Europeană și Consiliul Europei privind cooperarea dintre Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Consiliul Europei din 2008 a stabilit un cadru general de cooperare cu scopul de a dezvolta proiecte comune în domenii de interes reciproc, pentru a se angaja în dialog cu părțile interesate în vederea îmbunătățirii respectării drepturilor fundamentale în Europa, a coordona activități de comunicare în vederea sensibilizării cu privire la drepturile fundamentale, a se informa reciproc cu privire la rezultatele activităților fiecărei organizații și schimbul de date și a se consulta reciproc la nivel operațional;

W.  întrucât rapoartele anuale privind cooperarea dintre Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Consiliul Europei arată amploarea și profunzimea cooperării, de la consultări privind proiecte și activități specifice, schimburi periodice de date și informații, participarea la audierile Adunării Parlamentare a CoE, participarea la reuniunile inițiale ale proiectelor, proiecte și activități comune, statutul de observator al agenției în mai multe comisii interguvernamentale și de monitorizare ale CoE, participarea la structurile respective ale societății civile până la trimiteri reciproce la activitatea celeilalte părți;

X.  întrucât instituirea unui sistem comun de informații al Uniunii Europene privind drepturile fundamentale (EFRIS) reunește într-un singur spațiu online informațiile privind drepturile omului furnizate de Consiliul Europei, Organizația Națiunilor Unite și UE, inclusiv, începând din 2022, datele, analizele și constatările generate în temeiul Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale (CCMN);

Y.  întrucât un domeniu vital de cooperare cu CoE ar trebui să fie combaterea discriminării și îmbunătățirea drepturilor persoanelor vulnerabile, cum ar fi femeile, persoanele cu dizabilități, romii, persoanele LGBTI + și persoanele în vârstă, care nu sunt încă pe deplin respectate în statele membre;

Z.  întrucât Convenția de la Istanbul, care a intrat în vigoare la 1 august 2014, a fost semnată de UE la 12 iunie 2017, dar nu a fost încă ratificată; întrucât, la 21 februarie 2023, Consiliul a solicitat aprobarea Parlamentului pentru a adopta deciziile privind încheierea aderării UE la Convenție, acest lucru fiind necesar înainte de aprobarea finală în cadrul Consiliului; întrucât toate statele membre ale UE au semnat Convenția de la Istanbul, dar numai 21 dintre ele au ratificat-o; întrucât aderarea UE la convenție nu scutește statele membre de ratificarea la nivel național, iar cele două procese ar trebui să meargă mână în mână;

AA.  întrucât Carta socială europeană și Carta socială europeană revizuită au fost instrumente de referință pentru protecția și aplicarea drepturilor sindicale fundamentale, ale lucrătorilor și ale drepturilor sociale, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale cetățenilor europeni; întrucât 22 de state membre ale UE au ratificat Carta inițială și 22 de state membre au ratificat și Carta revizuită;

AB.  întrucât CoE este singura organizație interguvernamentală paneuropeană care oferă instrumente și mecanisme juridice de protecție a minorităților în întreaga Europă; întrucât CCMN a CoE este cel mai cuprinzător instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic de până acum, menit să protejeze drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale; întrucât procesul de monitorizare din cadrul CCMN are o bună reputație; întrucât recunoașterea necesității de a proteja minoritățile prin intermediul acestui instrument dedicat a rezultat din conflictele violente care au devastat Europa în anii 1990; întrucât aceeași preocupare a condus la adoptarea, în 1993, a criteriilor de la Copenhaga privind respectarea drepturilor minorităților în contextul politicii de extindere a UE; întrucât minoritățile au nevoie de un cadru juridic în Uniune pentru a le garanta și monitoriza drepturile;

AC.  întrucât Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (CELRM) este singura convenție europeană pentru protecția și promovarea limbilor regionale și minoritare istorice în Europa; întrucât scopul primordial al acestui instrument este de a conserva limbile minoritare și regionale ca parte esențială a patrimoniului cultural european;

AD.  întrucât UE a semnat și ratificat Convenția de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa; întrucât Consiliul Europei, care găzduiește comitetul său permanent, elaborează un cadru juridic adecvat pentru combaterea infracțiunilor împotriva mediului; întrucât Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a recomandat statelor membre să ia în considerare recunoașterea dreptului la un mediu curat, sănătos și sustenabil ca drept al omului; întrucât provocările globale în materie de mediu și climă cu care ne confruntăm în prezent vor fi înfruntate mai bine prin acțiuni comune și coordonare între UE și CoE;

AE.  întrucât Consiliul Europei a invitat Uniunea Europeană să adere cât mai curând posibil la acordul său parțial extins privind itinerariile culturale;

AF.  întrucât impactul Consiliului Europei depășește limitele continentului european, având în vedere numeroasele sale convenții care sunt deschise spre semnare la nivel mondial și o parte dintre mecanismele sale care acoperă întreaga lume;

AG.  întrucât Declarația de intenție pentru cooperarea dintre Consiliul Europei și Comisia Europeană în regiunea vizată de politica de extindere a UE, precum și în țările vizate de Parteneriatul estic și în cele din Mediterana de Sud din 2014 a stabilit un cadru strategic pentru a contribui la promovarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în regiunile vizate de extinderea UE și de politica de vecinătate, pe baza convențiilor internaționale obligatorii ale Consiliului Europei, a organismelor de monitorizare și a programelor de asistență; întrucât programele comune și cadrele de cooperare în parteneriat implementate în acest cadru reprezintă un element esențial al politicii de extindere și de vecinătate a Uniunii;

AH.  întrucât propunerea 48 din concluziile Conferinței privind viitorul Europei evidențiază că limbile minoritare și regionale necesită o protecție suplimentară, luând act de Convenția Consiliului Europei privind limbile minoritare și de CCMN;

AI.  întrucât relațiile parlamentare dintre cele două instituții nu au exploatat încă întregul potențial al Acordului privind consolidarea cooperării dintre APCE și Parlament și ar putea fi întărite în continuare,

Consolidarea în continuare a relațiilor instituționale

1.  recunoaște că relațiile instituționale între UE și CoE, ambele fiind organizații cu statut internațional similar, au evoluat semnificativ de-a lungul timpului, transformându-se într-un parteneriat strategic;

2.  consideră că este necesar să se consolideze în continuare cooperarea instituțională între UE și CoE și să se dea un nou impuls cooperării bilaterale în promovarea și apărarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a drepturilor minorităților;

3.  observă că cooperarea dintre cele două organizații internaționale s-a intensificat de-a lungul anilor, existând în același timp potențial pentru o mai mare „cooperare interorganizațională”, având în vedere că UE, în conformitate cu Orientările din 2005 privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, se străduiește să transpună în dreptul Uniunii Europene acele aspecte ale convențiilor Consiliului Europei și ale altor instrumente în care Uniunea are competențele respective;

4.  subliniază că, pe măsură ce UE s-a transformat treptat într-o uniune politică, s-au înmulțit domeniile în care activitățile celor două organizații se suprapun și se completează reciproc; consideră, prin urmare, că, având în vedere suprapunerea frecventă a competențelor, este important să se evite duplicarea muncii sau standardele divergente; consideră că este important, în acest sens, să se creeze canale de consultare adecvate între Uniunea Europeană și Consiliul Europei, care să permită coordonarea activității normative într-o fază incipientă, în special în domeniile actualului sau viitorului memorandum de înțelegere;

5.  subliniază că schimburile instituționale la toate nivelurile ar fi benefice pentru ambele organizații, ar contribui la asigurarea unei relații instituționale echilibrate între cele două organizații și ar spori vizibilitatea Consiliului Europei.

Aderarea UE la CEDO și alte forme de cooperare în domeniul drepturilor fundamentale

6.  reamintește că Tratatul de la Lisabona a introdus o obligație legală pentru UE de a adera la CEDO, consacrată la articolul 6 alineatul (2) din TUE, și a stabilit condițiile pentru un acord referitor la această aderare în temeiul Protocolului privind articolul 6 alineatul (2) din TUE; ia act de Avizul 2/13 al CJUE referitor la proiectul de acord privind aderarea UE la CEDO, emis la 18 decembrie 2014;

7.  salută angajamentul reînnoit al Comisiei și al Consiliului față de aderarea UE la CEDO și reluarea negocierilor în 2020; își reafirmă angajamentul ferm și sprijinul față de aderarea UE la CEDO(7); salută acordul la care au ajuns părțile în cadrul celei de a 18-a reuniuni a grupului de negociere 46+1 și decizia de a conveni provizoriu asupra unui pachet de instrumente de aderare revizuite; invită Consiliul și statele membre să ia toate măsurile necesare și să depună toate eforturile pentru a soluționa chestiunile restante privind actele în domeniul politicii externe și de securitate comune și pentru a aborda toate preocupările CJUE exprimate în avizul său 2/2013 din 18 decembrie 2014, în vederea încheierii cu succes a negocierilor, în mod ideal înainte de cel de-al patrulea summit al Consiliului Europei, care va avea loc în perioada 16-17 mai 2023 în Islanda; consideră că aceste chestiuni nesoluționate sunt complexe, dar nu insurmontabile;

8.  subliniază că aderarea constituie un obiectiv prioritar pentru ambele organizații; evidențiază că aderarea UE la CEDO ar aduce numeroase beneficii, inclusiv o mai mare coerență între legislația UE și sistemul de convenții al Consiliului Europei și armonizarea legislației și a jurisprudenței privind drepturile omului între UE și CoE; subliniază, în plus, că aderarea ar plasa UE sub jurisdicția Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și ar consolida și mai mult protecția cetățenilor UE împotriva acțiunilor instituțiilor și organelor Uniunii, permițând persoanelor fizice să introducă acțiuni împotriva UE direct la CEDO; subliniază că aderarea UE la CEDO ar institui un mecanism extern esențial pentru a garanta că UE și instituțiile și organele sale respectă drepturile omului și sunt în conformitate deplină cu statul de drept;

9.  subliniază că, în urma aderării, rolul UE în sistemul Convenției va deveni mai proeminent, deoarece va include o contribuție proporțională la bugetul Consiliului Europei, numirea candidaților pentru funcția de judecător la CEDO, participarea unei delegații a Parlamentului European la ședințele APCE legate de alegerea judecătorilor CEDO și reprezentarea în cadrul Comitetului de Miniștri atunci când supraveghează punerea în executare a hotărârilor CEDO;

10.  salută contribuțiile valoroase aduse de CEDO și de jurisprudența CEDO la apărarea și promovarea statului de drept și a drepturilor fundamentale în UE; solicită o cooperare judiciară strânsă și îmbunătățită între CEDO și CJUE, precum și o mai bună armonizare între sistemul convenției și dreptul UE; este preocupat de gradul de neexecutare a hotărârilor CEDO, care are un efect negativ asupra statului de drept și slăbește acțiunea externă a Uniunii în materie de drepturile omului, în special în ceea ce privește țările terțe membre ale Consiliului Europei; invită toate statele membre să asigure respectarea CEDO și a întregii jurisprudențe CEDO; invită Comisia să monitorizeze mai îndeaproape respectarea de către statele membre ale UE a hotărârilor CEDO și să aplice în acest sens instrumente relevante, cum ar fi mecanismul privind statul de drept și, după caz, Regulamentul privind mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept; se angajează să evalueze în continuare modul în care se poate asigura o mai bună respectare de către statele membre a jurisprudenței CEDO în actualul și viitorul cadru politic și juridic al UE, inclusiv opțiunea modificării tratatelor;

11.  reamintește pertinența cooperării promițătoare dintre Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și CoE – așa cum s-a exemplificat în raportul din 2022 privind cooperarea dintre Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Consiliul Europei – în urmărirea obiectivelor comune și a priorităților strategice legate de promovarea și protejarea drepturilor omului, inclusiv necesitatea de a evita suprapunerile și de a asigura complementaritatea între activitatea FRA și cea a CoE;

12.  consideră că este util atât pentru Consiliul Europei, cât și pentru FRA să își extindă și mai mult relația, de exemplu prin extinderea convențiilor Consiliului Europei acoperite de EFRIS și prin invitarea FRA să contribuie la activitatea Comisiei de la Veneția;

13.  invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu Consiliul Europei în domeniul inteligenței artificiale și al noilor tehnologii digitale, inclusiv în ceea ce privește utilizarea lor adecvată de către autoritățile de aplicare a legii și impactul acestora asupra drepturilor omului, a statului de drept și a democrației;

14.  invită Comisia să consolideze cooperarea și complementaritatea în toate domeniile legate de drepturile omului, în care Consiliul Europei desfășoară activități substanțiale, cum ar fi combaterea discriminării, combaterea traficului de persoane, migrația, justiția și egalitatea;

Aderarea UE la alte convenții ale CoE și implicarea în organismele și agențiile asociate ale CoE

15.  susține alinierea cât mai largă a UE la sistemul de convenții al CoE prin finalizarea aderării sale la alte tratate ale CoE ale căror semnatară este deja, cum ar fi Convenția de la Istanbul, și să se depună eforturi în vederea aderării la alte tratate la care nu este încă parte, cum ar fi Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Convenția privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (Convenția de la Lanzarote), Convenția penală privind corupția și Convenția civilă asupra corupției; invită Comisia și statele membre să înregistreze progrese în ceea ce privește aderarea Uniunii Europene la Carta socială europeană revizuită și să propună un calendar clar pentru atingerea acestui obiectiv; este convins că aderarea UE la aceste convenții va spori eficiența sa în domeniile acoperite și va promova sinergiile și facilita cooperarea dintre cele două organizații;

16.  salută faptul că majoritatea covârșitoare a acordurilor negociate în cadrul Consiliului Europei lasă UE posibilitatea de a adera la acestea și subliniază că UE însăși a jucat un rol-cheie în negocierea acestor convenții;

17.  salută faptul că UE a semnat Convenția de la Istanbul, la 13 iunie 2017; subliniază că aderarea UE la convenție va oferi un cadru juridic european coerent pentru politicile interne și externe ale UE pentru a preveni și combate violența împotriva femeilor și violența pe criterii de sex, precum și pentru a proteja și sprijini victimele; subliniază că aderarea UE ar permite o mai bună monitorizare, interpretare și implementare a legislației, programelor și fondurilor UE relevante pentru convenție, alături de o mai bună colectare de date defalcate comparabile la nivelul UE; salută, în acest sens, acordul Consiliului de a solicita aprobarea Parlamentului pentru adoptarea deciziilor privind încheierea aderării UE la convenție; îndeamnă Consiliul să intensifice discuțiile și procedurile pentru a asigura ratificarea rapidă de către UE a Convenției de la Istanbul, care necesită doar o majoritate calificată în Consiliu; invită Comisia și Consiliul să se asigure că Parlamentul va fi implicat pe deplin în procesul de monitorizare a convenției după aderarea UE; încurajează ferm și celelalte șase state membre care nu au ratificat încă Convenția de la Istanbul să facă acest lucru fără întârziere;

18.  subliniază că aderarea la anumite tratate ale CoE ar permite UE să joace un rol activ în organismele CoE, ar facilita coordonarea UE-CoE și, în anumite cazuri, ar permite activităților organismelor CoE să acopere organele și agențiile UE; consideră că acest lucru ar putea îmbunătăți și mai mult parteneriatele și sinergiile dintre organizațiile respective, evitând, în același timp, suprapunerile în domeniile lor de acțiune; își reiterează apelul ca Uniunea Europeană să devină membru cu drepturi depline al Grupului de state împotriva corupției, în care UE are statut de observator din 2019; invită Comisia să evalueze posibilitatea ca UE să devină cât mai curând posibil membră cu drepturi depline a Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției, a Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI), a Comitetul de Experți pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor și Finanțării Terorismului, a Grupului de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și a Comitetului pentru Prevenirea Torturii și să țină la curent Parlamentul cu privire la progresele acestei evaluări;

19.  subliniază importanța deosebită a unei cooperări strânse cu Consiliul Europei în lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor și a abuzului sexual asupra copiilor; subliniază importanța Convenției de la Lanzarote ca prim tratat internațional care abordează abuzul sexual asupra copiilor care are loc acasă sau în familie și care este deschis aderării oricărui stat din lume, sporind astfel eficacitatea combaterii acestei infracțiuni la nivel internațional; consideră că UE ar trebui să finalizeze cât mai curând posibil aderarea sa la această Convenție;

20.  reiterează importanța cooperării în materie penală, cum ar fi combaterea traficului de persoane și a terorismului;

21.  consideră că este necesar să se consolideze în continuare cooperarea în domeniul drepturilor omului legate de protecția mediului și de combaterea infracțiunilor împotriva mediului;

Revizuirea cadrului de cooperare juridică

22.  consideră că actualul cadru de cooperare dintre UE și CoE ar trebui revizuit pentru a face bilanțul schimbărilor aduse de Tratatul de la Lisabona și al evoluției relațiilor dintre cele două organizații; sugerează, în acest sens, revizuirea Memorandumului de înțelegere din 2007, analizând care sunt domeniile de cooperare reușite și care sunt cele în care cooperarea ar trebui consolidată și extinsă, în scopul transformării sale în principalul instrument juridic de coordonare a cooperării între UE și CoE într-un mod cuprinzător; propune, de asemenea, completarea memorandumului cu acorduri de acțiune pe teme specifice;

23.  salută procesul de reflecție a Comitetului de Miniștri și a APCE asupra consolidării în continuare a concertării, coordonării, dialogului politic și cooperării tehnice cu Uniunea Europeană, punând accentul pe chestiuni legate de democrație, securitate și statul de drept;

24.  se așteaptă ca, pe baza acestui proces, precum și pe baza activității Grupului de reflecție la nivel înalt al Consiliului Europei, cel de -al patrulea summit al șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei de la Reykjavik, Islanda, din perioada 16-17 mai 2023, să prezinte, de asemenea, concluzii clare privind viitoarea cooperare și relația dintre CoE și UE;

25.  sprijină organizarea celui de-al patrulea summit al șefilor de stat și de guvern ai Consiliului Europei și solicită secretariatului CoE să invite reprezentanți ai Uniunii Europene în calitate de observatori; invită Consiliul European să implice Consiliul Europei în pregătirea summiturilor Comunității Politice Europene;

Parteneriatul privind mecanismul pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale

26.  reiterează poziția sa(8) cu privire la necesitatea de a institui un mecanism pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să acopere toate valorile prevăzute la articolul 2 din TUE; subliniază că acest lucru ar trebui să se bazeze pe experiența și cunoștințele de specialitate ale Consiliului Europei; reamintește că Parlamentul a exprimat, de asemenea, necesitatea de a implica îndeaproape CoE și organismele sale relevante în acest mecanism, inclusiv printr-un parteneriat mai structurat, în rezoluțiile sale din 24 iunie 2021 și 19 mai 2022 referitoare la rapoartele Comisiei privind statul de drept pentru 2020 și, respectiv, 2021;

27.  consideră, având în vedere acest lucru, că UE și CoE ar trebui să încheie un acord specific privind mecanismul pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să acopere toate valorile prevăzute la articolul 2 din TUE;

28.  subliniază că UE ar trebui, de asemenea, să se bazeze pe cunoștințele de specialitate vaste și pe procesele recunoscute ale organismelor CoE privind drepturile omului, libertățile fundamentale, drepturile persoanelor care aparțin minorităților, combaterea corupției și îmbunătățirea procedurilor judiciare; subliniază că, având în vedere cooperarea amplă în domeniul statului de drept și dependența extinsă a UE de criteriile de referință ale CoE, cooperarea existentă ar trebui să fie mai formalizată și mai structurată, asigurând astfel o mai bună cooperare și o mai mare vizibilitate a activităților Consiliului Europei;

29.  recunoaște activitatea importantă și expertiza Comisiei de la Veneția în îmbunătățirea funcționării instituțiilor democratice și a respectării drepturilor fundamentale, în funcționarea sistemelor de justiție și desfășurarea alegerilor și referendumurilor; încurajează continuarea cooperării dintre UE și Comisia de la Veneția, inclusiv în contextul procesului de extindere;

30.  reamintește că, în cursul procesului de evaluare a progreselor înregistrate de țările candidate în vederea aderării pe baza criteriilor de la Copenhaga, monitorizarea sistematică de către Comisie în țările candidate s-a bazat în mare măsură pe standardele elaborate de CoE, inclusiv prin expertiza și avizele publicate de Comisia de la Veneția;

31.  reamintește că UE consideră că punerea în aplicare a CCMN de către țările candidate este un element important în cadrul criteriilor de aderare pentru protecția minorităților și recunoaște rolul important pe care acesta l-a jucat în procesul de integrare europeană; subliniază că CCMN ar trebui să rămână un punct de referință major pentru viața democratică a Uniunii; este ferm convins că, din motive de coerență, de menținere și promovare a standardelor democratice, precum și de angajament față de protecția minorităților ca principiu de drept general comun la nivelul UE, Uniunea Europeană ar trebui să includă standardele CCMN în monitorizarea statului de drept și a drepturilor fundamentale în UE; evidențiază că o cooperare consolidată în domeniul drepturilor minorităților ar conduce probabil la o mai bună respectare a standardelor și recomandărilor CoE, dar ar permite, de asemenea, o finanțare mai bine direcționată, inclusiv în contextul extinderii sau al reconstrucției post-conflict;

32.  își reiterează, prin urmare, apelul adresat Uniunii Europene de a adera la CCMN și la CELRM(9) și solicită stabilirea unor legături juridice mai strânse între UE și CoE în ceea ce privește drepturile minorităților, nu în ultimul rând având în vedere procesul de extindere pentru Balcanii de Vest, Turcia, Ucraina, Moldova și Georgia;

33.  solicită o colaborare strategică și bine coordonată între UE și CoE pentru a aborda excluziunea, discriminarea și sărăcia generalizată și gravă cu care se confruntă romii în Europa și pentru a spori sinergiile dintre activitățile desfășurate în cadrul Planului strategic de acțiune al Consiliului Europei pentru incluziunea romilor și a nomazilor (2020-2025) și Cadrul strategic al UE pentru romi 2020-2030;

34.  solicită consolidarea cooperării instituționale dintre UE și CoE în ceea ce privește egalitatea de gen și drepturile femeilor, combaterea discriminării împotriva persoanelor LGBTI+ și a violenței de gen;

35.  constată că atât UE, cât și CoE ar trebui să continue să coopereze în chestiuni legate de sprijinirea activității jurnaliștilor, de protejarea libertății mass-mediei, de combaterea discursurilor de incitare la ură și de răspândirea manipulativă a dezinformării și de ingerințele străine și interne în procesele electorale; consideră că UE ar trebui să se bazeze pe buna activitate a Platformei pentru protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și să coopereze îndeaproape cu Comitetul director pentru mass-media și societatea informațională; subliniază că este important să se promoveze un mediu favorabil libertății de exprimare în Europa atât offline cât și online, în conformitate cu Recomandarea Consiliului Europei din 7 martie 2018 privind pluralismul mass-mediei și transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei;

36.  consideră că este necesar să se îmbunătățească cooperarea instituțională dintre UE și CoE, promovând în continuare democrația locală și regională, precum și cooperarea regională și transfrontalieră;

Cooperarea în domeniul educației, culturii și diversității lingvistice

37.  subliniază că articolul 165 alineatul (3) și articolul 167 alineatul (3) din TFUE conferă în mod expres UE un mandat pentru a stabili toate formele adecvate de cooperare cu CoE în domeniul educației, sportului și culturii; reamintește activitatea remarcabilă desfășurată de instituțiile Consiliului Europei, care ar trebui să servească drept bază fundamentală pentru proiectele Uniunii în acest domeniu;

38.  subliniind importanța educației în consolidarea unei culturi a respectării drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în societățile noastre; salută activitatea importantă a Consiliului Europei prin intermediul cadrului său de referință al competențelor pentru cultură democratică; invită UE să își intensifice angajamentul față de CoE în acest domeniu; solicită un cadru comun de referință pentru instituirea educației civice, axat pe democrație, statul de drept și drepturile omului;

39.  salută succesul Cadrului european comun de referință pentru limbi, care a devenit esențial la evaluarea competențelor lingvistice;

40.  reamintește că, pe lângă respectarea diversității culturale și religioase, respectarea diversității lingvistice este o valoare fundamentală a UE, astfel cum se prevede la articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 3 din TUE; reamintește, de asemenea, că UE are sarcina de a sprijini statele membre în predarea și diseminarea limbilor lor [articolul 165 alineatul (2) din TFUE] și că are obligația de a respecta, proteja și consolida diversitatea culturală și lingvistică [articolul 167 alineatul (1) din TFUE]; subliniază că organismele Consiliului Europei ar putea avea un rol extrem de util în acest sens;

41.  subliniază importanța cooperării, în special în ceea ce privește promovarea și protejarea limbilor și culturilor regionale și minoritare, și evidențiază faptul că Uniunea nu poate urmări în mod eficient acest obiectiv fără o coordonare adecvată cu organismele CoE; accentuează că cea mai relevantă monitorizare din Europa în acest domeniu se desfășoară în cadrul CELRM, care reprezintă cadrul juridic de referință esențial la nivel european și care promovează utilizarea limbilor minoritare în viața privată și cea publică, precum și predarea acestora la diferite niveluri, inclusiv prin imersiune, pentru a garanta transmiterea acestora;

42.  subliniază că Comisia ar trebui să țină seama de această monitorizare atunci când stabilește obiectivele, orientările financiare și prioritățile; subliniază, de asemenea, că, în acest scop, ar trebui să existe consultări periodice între departamentele competente ale Comisiei și cele ale CoE; consideră că o cooperare mai strânsă între Comisie și Comitetul de experți al CELRM ar permite o mai bună identificare orizontală a domeniilor problematice la nivelul UE care afectează mai multe țări, precum și găsirea unor măsuri reparatorii posibile cu sprijinul UE;

43.  își reiterează apelul(10) adresat Comisiei și Consiliului de a întări cooperarea cu Consiliul Europei, pentru a promova valorile fundamentale ale diversității culturale, dialogul intercultural și dezvoltarea teritorială sustenabilă a destinațiilor mai puțin cunoscute, păstrând, protejând și reabilitând în același timp patrimoniul cultural și natural al acestor situri; invită Comisia să ia în considerare aderarea UE la Acordul parțial extins privind itinerarele culturale al Consiliului Europei; invită Comisia și statele membre să continue activitatea de identificare și cartografiere, inclusiv în format digital, a Drumului Sfântului Iacob („Caminos de Santiago”) și a restului itinerarelor culturale europene ale Consiliului Europei și să semnaleze rutele către Santiago de Compostela care străbat continentul european, utilizând simbolurile sugerate de Consiliul Europei;

Acțiune externă

44.  subliniază importanța consolidării coerenței și complementarității în acțiunile externe ale UE în domeniul drepturilor omului, printr-o coordonare sporită între UE, CoE și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE);

45.  salută includerea în Planul de acțiune al UE 2020-2024 privind drepturile omului și democrația stabilirea unui parteneriat cu CoE pentru a asigura respectarea universală a obligațiilor de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și fetelor, care decurg din instrumentele internaționale, precum și promovarea aderării la Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor;

46.  solicită UE și Băncii Europene de Investiții să consolideze cooperarea formalizată cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru a oferi asistență imediată și pe termen lung persoanelor strămutate și refugiaților și pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor;

47.  încurajează cooperarea dintre UE și CoE în chestiuni legate de responsabilitatea pentru război, justiție și reconstrucție în urma războiului de agresiune nejustificat, neprovocat și ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei;

Extinderea UE

48.  subliniază că CoE este un partener important în procesul de extindere al UE, deoarece cooperează cu UE pentru a sprijini țările candidate și potențial candidate în realizarea reformelor și pentru a le ajuta să îndeplinească criteriile de aderare la UE privind stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților și monitorizarea progreselor înregistrate în aceste domenii; consideră că cooperarea dintre UE și Consiliul Europei în domeniul extinderii ar trebui consolidată în continuare, pentru a deveni mai formală, mai structurată și mai sistematică;

49.  subliniază că este important ca Comisia de la Veneția să acorde asistență în reforma proceselor judiciare, de guvernanță și electorale din țările candidate și potențial candidate; subliniază că UE ar trebui să se asigure, fără nicio îndoială, că țările candidate la aderare respectă toate recomandările sale pe calea aderării;

Cooperarea parlamentară

50.  recunoaște importanța APCE în calitate de partener, care a inspirat multe dintre convențiile CoE care au pus bazele juridice pentru protecția drepturilor omului în Europa și în afara acesteia (inclusiv CEDO) și care continuă să joace un rol important în apărarea democrației și a drepturilor fundamentale prin monitorizarea altor organizații și prin sprijinirea statelor membre în ceea ce privește respectarea standardelor în materie de drepturi ale omului;

51.  salută, în acest sens, cooperarea efectivă a OSCE și a adunărilor parlamentare ale Consiliului Europei cu Parlamentul European în cadrul misiunilor de observare a alegerilor;

52.  recunoaște activitatea esențială a Adunării, care merită să fie cunoscută de cetățeni și a câștigat respectul Uniunii Europene;

53.  salută apelul(11) Adunării Parlamentare a Consiliului Europei la:

54.  conchide că, având în vedere importanța crescândă a democrației parlamentare prevăzută de Tratatul de la Lisabona, cooperarea parlamentară dintre UE și CoE ar putea fi aprofundată și, pe baza articolelor 223 și 225 din Regulamentul său de procedură, propune înființarea unei delegații interparlamentare pentru o cooperare consolidată, pentru a îmbunătăți legiferarea în domeniile comune de activitate, pentru a sensibiliza publicul, pentru a asigura un schimb de informații cu privire la activitățile și funcționarea celeilalte părți și pentru a contribui la o diseminare mai sistematică a informațiilor și la un dialog mai structurat și mai regulat;

55.  invită Comisia să inițieze o revizuire a Memorandumului de înțelegere din 2007 pentru a ține seama de noile competențe pe care UE le-a dobândit odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, precum și pentru a oficializa parteneriatul strategic de cooperare consolidat între cele două instituții, în special în domeniul statului de drept, al democrației și al drepturilor fundamentale, inclusiv al drepturilor minorităților; își exprimă poziția potrivit căreia acest document strategic ar trebui, de asemenea, să fie operaționalizat și completat de adoptarea unor acorduri suplimentare de acțiune comună cu privire la chestiuni specifice între diferite organe ale UE și ale CoE;

o
o   o

56.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Consiliului Europei.

(1) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 72. (2) JO C 215, 19.6.2018, p. 162. (3) JO C 395, 29.9.2021, p. 2. (4) JO C 81, 18.2.2022, p. 27. (5) JO C 479, 16.12.2022, p. 18. (6) Orientări privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, anexate la Planul de acțiune al Summitului de la Varșovia al Consiliului Europei (CM(2005)80 final) din 17 mai 2005. (7) Rezoluția Parlamentului European din 19 mai 2010 referitoare la aspectele instituționale ale aderării Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (JO C 161 E, 31.5.2011, p. 72). (8) Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (JO C 215, 19.6.2018, p. 162) și Rezoluția Parlamentului European din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (JO C 395, 29.9.2021, p. 2). (9) Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la standardele minime pentru minorități în UE (JO C 363, 28.10.2020, p. 13). (10) Rezoluția Parlamentului European din 14 decembrie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Noii agende europene pentru cultură și a Strategiei UE pentru relațiile culturale internaționale (Texte adoptate, P9_TA(2022)0444). (11) Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 2430 (2022) din 26 aprilie 2022 intitulată „Dincolo de Tratatul de la Lisabona: consolidarea parteneriatului strategic dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană”.

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la cicluri sustenabile ale carbonului (2022/2053(INI))

P9_TA(2023)0104 A9-0066/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la Convenția-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP11), organizată la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015, și Acordul de la Paris, adoptat prin Decizia 1/CP.21 la COP21, în special articolul 2, articolul 6.2 și articolul 6.4,

—  având în vedere Convenția ONU privind diversitatea biologică (UNCBD),

—  având în vedere Convenția ONU pentru combaterea deșertificării (UNCCD),

—  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

—  având în vedere rapoartele Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), îndeosebi Raportul special din 8 octombrie 2018 privind încălzirea globală cu 1,5 °C, cel de-al șaselea raport de evaluare (AR6) și raportul său de sinteză, intitulat „Climate Change: 2021: The Physical Science Basis” (Schimbările climatice - 2021 - Baza științifică), publicat la 9 august 2021,

—  având în vedere rapoartele IPCC intitulate „Climate Change 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability” (Schimbările climatice 2022 - Impact, Adaptare și Vulnerabilitate), publicat la 28 februarie 2022, și „Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change” (Schimbările climatice 2022 - Atenuarea schimbărilor climatice), publicat la 4 aprilie 2022, Raportul special din 24 septembrie 2019 privind oceanele și criosfera în condițiile schimbărilor climatice și Raportul special din 8 august 2019 privind schimbările climatice și terenurile,

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2021 privind ciclurile durabile ale carbonului (COM(2021)0800),

—  având în vedere documentul de lucru din 15 decembrie 2021 al serviciilor Comisiei intitulat „Cicluri durabile ale carbonului – Sechestrarea carbonului în solurile agricole” (SWD(2021)0450),

—  având în vedere documentul de lucru din 15 decembrie 2021 al serviciilor Comisiei intitulat „Cicluri durabile ale carbonului pentru o UE neutră din punct de vedere climatic până în 2050” (SWD(2021)0451),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”)(1), în special articolul 32,

—  având în vedere Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 aprilie 2022 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030(2),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC)(3),

—  având în vedere poziția sa(4) privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iulie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/841 în ceea ce privește domeniul de aplicare, simplificarea normelor de conformitate, stabilirea obiectivelor statelor membre pentru 2030 și angajamentul de a atinge în mod colectiv obiectivul de neutralitate climatică până în 2035 în sectorul exploatării terenurilor, al silviculturii și al agriculturii și a Regulamentului (UE) 2018/1999 în ceea ce privește îmbunătățirea monitorizării, a raportării, a urmăririi progreselor și a revizuirii (COM(2021)0554),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381) și rezoluția Parlamentului European din 20 octombrie 2021 pe același subiect(5),

—  având în vedere Manualul de orientări tehnice al Comisiei intitulat „Stabilirea și punerea în aplicare a unor mecanisme de sechestrare a carbonului în solurile agricole bazate pe rezultate în UE”, publicat la 29 aprilie 2021,

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția Parlamentului European din 9 iunie 2021 pe același subiect(6),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030” (COM(2021)0572),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan (COM(2020)0663) și rezoluția Parlamentului din 21 octombrie 2021 pe același subiect(7),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară: Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098) și rezoluția Parlamentului din 10 februarie 2021 pe același subiect(8),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice - Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2021)0082) și rezoluția Parlamentului din 17 decembrie 2020 pe același subiect(9),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 martie 2021 intitulată „Un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice” (COM(2021)0141) și rezoluția Parlamentului din 3 mai 2022 pe același subiect(10),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 noiembrie 2021 intitulată „Strategia UE privind solul pentru 2030: Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă” (COM(2021)0699) și rezoluția Parlamentului din 28 aprilie 2021 pe același subiect(11),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice: către un mediu fără substanțe toxice” (COM(2020)0667) și rezoluția Parlamentului din 10 iulie 2020 pe același subiect(12),

—  având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2021 referitoare la protecția solului(13),

—  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(14),

—  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040” (COM(2021)0345),

—  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Recomandări adresate statelor membre cu privire la planurile lor strategice pentru Politica Agricolă Comună” (COM(2020)0846),

—  având în vedere scrisorile Comisiei care conțin observații cu privire la planurile strategice ale statelor membre referitoare la PAC,

—  având în vedere raportul special 12/2021 al Curții de Conturi Europene intitulat „Principiul «poluatorul plătește»: aplicare inconsecventă în cadrul politicilor de mediu și al acțiunilor pentru mediu ale UE”,

—  având în vedere raportul special 16/2021 al Curții de Conturi Europene intitulat „Politica agricolă comună și clima: Jumătate din cheltuielile UE consacrate acțiunilor climatice sunt legate de agricultură, dar emisiile generate de acest sector nu sunt în scădere”,

—  având în vedere raportul pe 2021 al Programului ONU pentru Mediu privind diferența dintre nivelul preconizat și nivelul sustenabil al emisiilor, publicat la 26 octombrie 2021(15),

—  având în vedere raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din 31 mai 2019(16),

—  având în vedere manualul din 2021 al Uniunii pentru Conservarea Naturii (UICN) pentru crearea de proiecte privind carbonul albastru în Europa și în regiunea Mării Mediterane,

—  având în vedere studiul intitulat „Carbon farming – Making agriculture fit for 2030” (Agricultura carbonului – Pregătirea agriculturii pentru 2030), solicitat de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și publicat la 30 noiembrie 2021(17),

—  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind „Restabilirea ciclurilor durabile ale carbonului” (NAT/846-EESC-2021),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0066/2023),

A.  întrucât tranziția către sisteme alimentare sustenabile, în conformitate cu obiectivele ambițioase ale Pactului verde european privind neutralitatea climatică până cel târziu în 2050, ar trebui să devină o parte centrală a politicilor agricole și alimentare; întrucât agricultura carbonului are potențialul de a contribui la obiectivele UE în materie de climă și biodiversitate, precum și de a sprijini producția sustenabilă de alimente;

B.  întrucât diferite cicluri ale carbonului reacționează diferit și ar trebui, prin urmare, tratate separat; întrucât absorbanții biologici de carbon trebuie folosiți pe scară mai largă într-un mod care să promoveze biodiversitatea și serviciile ecosistemice; întrucât refacerea naturii este esențială pentru a răspunde mai multor crize mondiale; întrucât sistemele de agricultură a carbonului, care pot fi folosite în mod voluntar de beneficiari, pot contribui la realizarea obiectivelor în materie de climă și biodiversitate, asigurându-le o implementare mai puțin birocratică;

C.  întrucât piețele voluntare ale carbonului sunt volatile și nu au reușit să stimuleze gestionarii terenurilor cu un preț echitabil per unitate de carbon stocată;

D.  întrucât evitarea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice se va baza în primul rând pe reducerea, pe cât este posibil, la minimum a emisiilor în atmosferă ale gazelor cu efect de seră (GES), inclusiv prin tehnologii precum captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC), atunci când alte opțiuni de reducere a emisiilor nu sunt fezabile, și, de asemenea, pe eliminarea dioxidului de carbon (CO2) care se află deja din atmosferă, prin intermediul unor tehnologii precum cele de eliminare a CO2;

E.  întrucât intensificarea eliminării dioxidului de carbon este necesară pentru a se realiza un echilibru între emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră de la nivelul Uniunii până cel târziu în 2050 și pentru a se realiza emisii negative după această dată; întrucât este necesară o reducere drastică a dependenței UE de combustibilii fosili; întrucât eliminarea dioxidului de carbon reprezintă în continuare o soluție mai limitată decât reducerile absolute, dar poate echilibra emisiile inevitabile atunci când nu sunt disponibile opțiuni pentru reducerea directă a emisiilor;

F.  întrucât asigurarea disponibilității materiilor prime naturale (și anume alimente și biomasă) este obiectivul principal al agriculturii și al silviculturii;

G.  întrucât ciclurile carbonului biogenic sunt procese naturale puternic influențate de intervenția umană și trebuie să fie sustenabile pentru a elimina carbonul din atmosferă; întrucât politicile ar trebui să diferențieze între ciclurile carbonului fosil și cele ale carbonului biogenic pentru a aduce emisiile generate de carbonul fosil aproape de zero cât mai repede posibil;

H.  întrucât eliminarea cu ciclu scurt, bazată pe absorbanți tereștri, și eliminarea cu ciclu lung, bazată pe stocarea geologică, au intervale de stocare diferite, de la decenii la secole pentru absorbanții tereștri și de la milenii la milioane de ani pentru stocarea geologică; întrucât eliminarea cu ciclu scurt și eliminarea cu ciclu lung prezintă, de asemenea, riscuri diferite de inversare sau scurgere, costuri diferite și termene de implementare diferite;

I.  întrucât solurile sunt ecosisteme foarte complexe, în care microorganismele interacționează între ele și cu plantele în multe moduri; întrucât progresele recente în domeniul științelor solului au arătat că formele de viață din sol sunt principalii factori care determină funcționalitățile solului, inclusiv ciclul carbonului; întrucât organismele din sol joacă un rol important în stocarea carbonului în sol;

J.  întrucât în întreaga UE, stocurile de carbon din sol înregistrează în prezent o tendință descendentă îngrijorătoare ca urmare a mai multor factori; întrucât buna stare de sănătate a solului crește capacitatea de producție alimentară, de filtrare a apei și de absorbție a carbonului, contribuind astfel nu numai la stabilizarea climei, ci și la asigurarea securității alimentare și la restabilirea biodiversității;

K.  întrucât este foarte dificil să se anticipeze capacitatea reală de atenuare a solurilor agricole, din cauza diversității enorme a scenariilor posibile, care rezultă din combinarea practicilor de gestionare, a zonelor posibile de aplicare a acestora și a interacțiunilor cu alți factori socioeconomici; întrucât agricultura regenerativă, ca o abordare a producției alimentare și a gestionării terenurilor, ar putea atenua aceste dificultăți, contribuind la tranziția către un sistem agricol extrem de rezilient bazat pe gestionarea corespunzătoare a terenurilor și a solurilor;

L.  întrucât pajiștile permanente și turbăriile sunt principalii absorbanți agricoli ai carbonului, iar suprafețele acoperite de acestea continuă să scadă, deoarece normele PAC privind ecocondiționalitatea permit desțelenirea a 5 % din aceste suprafețe în fiecare perioadă de programare, ca urmare a actualizării anului de referință și a gestionării măsurii la o scară prea agregată;

M.  întrucât modelul fermelor de familie este vital pentru viitorul agriculturii și al comunităților rurale din UE; întrucât numărul de ferme din UE a scăzut cu aproximativ un sfert în relativ scurta perioadă cuprinsă între 2005 și 2016, vasta majoritate a acestora fiind mici ferme de familie;

N.  întrucât practicile de sechestrare a carbonului, cum ar fi agricultura carbonului, pot contribui la apariția unor noi oportunități de angajare la nivel local, la dezvoltarea rurală și la îmbunătățirea incluziunii sociale a zonelor rurale;

O.  întrucât ODD 12 privind „asigurarea unor modele de consum și de producție durabile” până în 2030, include și obiective de reducere a deșeurilor alimentare în toate etapele producției agricole, de la prelucrare, manipularea ulterioară recoltării și până la depozitare, distribuție și consum;

P.  întrucât, fiind zone de reproducere și habitate pentru o gamă largă de specii marine și terestre, ecosistemele marine și de apă dulce joacă un rol ecologic important în ciclurile nutrienților și ale carbonului, în protejarea litoralului, în menținerea mijloacelor de subzistență și în asigurarea calității vieții comunităților locale;

Q.  întrucât va fi necesar un cadru normativ eficient și robust și o finanțare adecvată pentru a asigura comercializarea și implementarea în timp util a tehnologiilor de captare, eliminare și stocare a dioxidului de carbon, precum și a infrastructurii necesare pentru CO2;

R.  întrucât Protocolul de la Londra(18) interzice transportul transfrontalier de CO2 pe cale maritimă; întrucât modificarea din 2009 referitoare la această restricție a fost adoptată doar de cinci state membre;

I.Considerații generale

1.  accentuează că impactul soluțiilor naturale și industriale de eliminare a carbonului asupra echilibrării emisiilor de GES este limitat și nu ar trebui să fie în detrimentul obiectivelor ambițioase de atenuare a schimbărilor climatice, care necesită o reducere substanțială a emisiilor; subliniază obiectivul UE de a acorda prioritate reducerii rapide și previzibile a emisiilor și, în același timp, de a crește eliminările prin intermediul absorbanților naturali, în conformitate cu Legea europeană a climei; recunoaște potențialul inițiativei privind ciclurile sustenabile ale carbonului de a contribui la atingerea obiectivului UE de eliminare netă a cel puțin 310 megatone (Mt) de carbon până în 2030 ținând totodată seama de principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, astfel cum se menționează în comunicarea Comisiei privind ciclurile durabile ale carbonului, precum și de nevoia de a evita dubla contabilizare și de a asigura integritatea mediului;

2.  avertizează cu privire la multe scenarii IPCC care se bazează în mare măsură pe eliminările viitoare de CO2; consideră că, având în vedere numeroasele incertitudini legate de aceste tehnologii și riscurile pe care le implică majoritatea dintre ele pentru utilizarea terenurilor, resursele de apă, protecția biodiversității și securitatea alimentară, ar trebui să se acorde prioritate scenariilor care reduc la minimum utilizarea eliminărilor de CO2, cum ar fi scenariile bazate pe o cerere scăzută de energie; invită Consiliul consultativ independent al UE privind schimbările climatice să acorde prioritate acestor scenarii atunci când evaluează ce ar putea însemna un buget de emisii pentru UE compatibil cu obiectivul privind 1,5 °C și să analizeze cu atenție utilizarea opțiunilor și tehnologiilor de eliminare a CO2 într-un mod care să țină seama de aspectele sociale, de mediu și economice;

3.  accentuează că UE ar trebui să urmărească obținerea unor emisii negative și reducerea emisiilor, pentru a evita dependența de emisiile negative viitoare, care ar putea să nu fie niciodată realizate; insistă că a ajunge la zero emisii nete nu ar trebui să fie obiectivul final al UE în materie de climă, ci ar trebui să fie un pas înainte pe calea către obținerea unor emisii nete negative; salută planul prezentat de Comisie cu privire la modul în care eliminările de dioxid de carbon pot contribui la realizarea emisiilor nete negative; invită Comisia să definească o listă de practici cu cel mai mare potențial de absorbție, ca instrument important pentru fermieri, și să investească în continuare în dezvoltarea unor tehnologii accesibile și la prețuri abordabile de eliminare a carbonului; insistă că eliminările de CO2 ar trebui luate în calcul în ceea ce privește atingerea unui obiectiv separat de eliminare, pentru a asigura faptul că acestea nu încetinesc eforturile de decarbonizare la nivelul întregii economii;

4.  accentuează că agricultura și silvicultura ar trebui să joace un rol semnificativ în atingerea obiectivului UE de eliminare a carbonului pentru sectorul exploatării terenurilor și, la fel ca toate sectoarele economice, ar trebui să contribuie la obiectivul UE de neutralitate climatică; subliniază că ecosistemele naturale sănătoase pot constitui o sursă importantă de eliminări pe termen lung;

5.  menționează că eliminările nete din ecosistemele terestre din UE au înregistrat o tendință descrescătoare în ultimul deceniu, determinată în mare parte de deteriorarea situației ecosistemelor forestiere, astfel cum se menționează în comunicare; constată că mărirea rezilienței ecosistemelor forestiere și agricole este absolut esențială pentru a face față consecințelor schimbărilor climatice în UE și pentru a menține șansa de a ne îndeplini obiectivele climatice;

6.  accentuează că fiecare sector trebuie, în primul rând, să reducă în mod independent propriile emisii de CO2 și să utilizeze capacitatea de stocare a altor sectoare, cum ar fi agricultura și silvicultura, în principal pentru emisiile care nu pot fi reduse, și temporar pentru emisiile a căror reducere este foarte dificilă, pentru a atinge obiectivele climatice înainte de 2050 și pentru a relansa modelele de afaceri pentru agricultura carbonului; consideră că sectoarele și instalațiile cu emisii care nu pot fi reduse se pot baza pe capacitatea de stocare a altor sectoare pentru a le ajuta să atingă propriul obiectiv de neutralitate climatică doar dacă se utilizează certificate de eliminare a dioxidului de carbon; subliniază, în acest context, că este nevoie să se prevină situația în care industria își compensează emisiile cu certificate de carbon;

7.  accentuează că producția alimentară sustenabilă este un obiectiv al agriculturii pentru a asigura securitatea alimentară și că disponibilitatea materiilor prime regenerabile sustenabile este un obiectiv al silviculturii și al agriculturii; subliniază că schimbările climatice și pierderea biodiversității afectează semnificativ aceste sectoare și, prin urmare, securitatea alimentară; subliniază că pierderea biodiversității și lipsa de reziliență pentru adaptarea la schimbările climatice afectează deja capacitatea de producție a sistemului alimentar și a silviculturii din UE;

8.  evidențiază că practicile și eforturile de eliminare a carbonului nu ar trebui să încalce dreptul oamenilor de a trăi în medii sănătoase, ceea ce include conservarea unor soluri sănătoase; invită Comisia să elaboreze politici clare de protejare a acestui drept;

9.  invită sectoarele industriale să prezinte soluții și inițiative inovatoare care să vizeze eliminarea treptată a carbonului fosil și reducerea emisiilor de dioxid de carbon; sprijină promovarea în continuare, de exemplu. prin stimulente financiare, a soluțiilor tehnologice pentru captarea și utilizarea dioxidului de carbon și producția de combustibili sintetici sustenabili sau de alte produse pe bază de carbon non-fosil; invită Comisia, în cooperare cu sectoarele industriale și cu alte părți interesate, inclusiv cu organizațiile societății civile implicate în practici și tehnologii de eliminare a dioxidului de carbon să prezinte soluții și inițiative concrete menite să înlocuiască carbonul fosil cu fluxuri sustenabile de carbon reciclat;

10.  recunoaște valoarea soluțiilor industriale pentru sechestrarea carbonului, precum și contribuția lor la reducerea emisiilor de dioxid de carbon; evidențiază că ar trebui să se acorde prioritate soluțiilor bazate pe natură, cum ar fi diversele păduri seculare, reumidificarea zonelor umede drenate și a turbăriilor, agrosilvicultura și reîmpădurirea, și acestea ar trebui să fie stimulate, deoarece inițiativele de agricultură a carbonului nu ar trebui să favorizeze doar modelele agricole industriale;

11.  accentuează că asigurarea unor soluri sănătoase este esențială pentru îmbunătățirea fertilității solului, creșterea capacității de adaptare și atenuarea emisiilor de gaze cu efect de seră; subliniază că protecția și refacerea solului sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor UE și internaționale în materie de climă și biodiversitate și pentru tranziția către sisteme alimentare sustenabile; evidențiază așadar că nu ar trebui să existe întârzieri în ceea ce privește legea propusă a UE privind sănătatea solului, întrucât cadrul legislativ comun va acționa în vederea atingerii acestor obiective;

12.  accentuează că sechestrarea carbonului în soluri, protecția și refacerea ecosistemelor și a biodiversității sunt strâns legate între ele și contribuie la creșterea rezilienței solului și la adaptarea la schimbările climatice prin îmbunătățirea structurii solului, creșterea capacității de retenție a apei și un impact pozitiv asupra plantelor și culturilor, reducând totodată riscul de eroziune a solului; invită, prin urmare, statele membre să introducă o protecție coerentă a solului în planurile strategice naționale PAC;

13.  evidențiază că creșterea cantității de carbon din sol aduce beneficii multiple, inclusiv îmbunătățirea calității și fertilității solului, o rezistență mai mare la agenții patogeni, o reziliență mai mare la fenomenele meteorologice extreme și o calitate nutrițională mai bună; constată, de asemenea, că creșterea materiei organice din solurile degradate va asigura suficiente substanțe nutritive pentru a menține randamentul culturilor și, prin urmare, insistă asupra gestionării sustenabile a solului și reamintește importanța practicilor agroecologice care îmbunătățesc sechestrarea carbonului în sol, cum ar fi culturile de acoperire, rotația culturilor, agricultura ecologică, menținerea pajiștilor (fără arat), transformarea terenurilor cultivate în pajiști permanente, trecerea la creșterea extensivă a animalelor în anumite zone, agricultura mixtă care integrează sisteme de creștere a animalelor și de culturi, și agrosilvicultura;

14.  recunoaște în acest context intensitatea ridicată a emisiilor de CO2 aferentă producției de îngrășăminte chimice și invită Comisia să permită și să stimuleze folosirea gunoiului de grajd natural sau tratat în locul îngrășămintelor chimice de către fermierii europeni și statele membre;

15.  subliniază că eliminarea îmbunătățită a dioxidului de carbon din produse trebuie să se bazeze pe metodologii riguroase de contabilizare a dioxidului de carbon, care țin seama pe deplin de absorbția inițială a carbonului biogen în biomasă; solicită stimularea utilizării de bioproduse inovatoare sustenabile, circulare și durabile pe bază de carbon, care atenuează schimbările climatice prin captarea carbonului în bioeconomia circulară, inclusiv, dacă este cazul, prin modificarea în consecință a cadrului legislativ aplicabil al UE și ținând seama de emisiile indirecte și din lanțul de aprovizionare legate de sechestrarea, producția de biomasă, transportul, rafinarea, captarea și stocarea pe care le implică aceste emisii; solicită, în plus, ca acest sprijin să profite de politica de stimulare a biometanului din cadrul RePowerEU – propunerea Comisiei care urmărește să pună capăt dependenței de combustibilii fosili din Rusia înainte de 2030 –, în conformitate cu criteriile de sustenabilitate și utilizând digestatele obținute pentru eliminarea dioxidului de carbon; accentuează că modelul european de agricultură a carbonului ar trebui să fie realist și proporțional și să acopere produsele biologice și inovatoare, inclusiv pe cele realizate din subproduse și reziduuri, atunci când există un efect real dovedit științific și verificabil de sechestrare a carbonului, susținut de un corpus științific solid evaluat inter pares; invită Comisia să revizuiască și metodologia privind amprenta de mediu a produselor (AMP) pentru a o alinia la principiile acceptate la nivel mondial și să reflecteze în mod transparent la beneficiile și la soluțiile de compromis corespunzătoare fiecărei etape a lanțurilor valorice ale produselor;

16.  consideră că obiectivul ambițios vizând o pondere de 20 % a surselor sustenabile de carbon non-fosil în produsele chimice și din plastic ar trebui să se aplice și importurilor;

II.Agricultura carbonului

17.  accentuează că interesul tot mai mare pentru agricultura carbonului ar trebui să fie o oportunitate pentru ca fermierii să-și transforme modelul de afaceri și pentru a recompensa mai bine fermierii care se angajează într-o tranziție către practici agroecologice și sustenabile în materie de agrosilvicultură; invită Comisia să își extindă definiția practicilor de agricultură a carbonului pentru a include măsuri de atenuare la fermă, pe lângă măsurile de sechestrare pe teren; accentuează importanța asigurării integrității sociale, de mediu și economice a agriculturii carbonului, pentru a garanta securitatea alimentară, un venit decent pentru fermieri și un impact limitat asupra mediului; consideră că agricultura carbonului poate fi o activitate voluntară și, prin urmare, că recompensele financiare pentru agricultura carbonului ar trebui să compenseze eforturile suplimentare ale fermierilor și ale silvicultorilor dincolo de obligațiile care le revin în temeiul legislației UE și a statelor membre; constată că inițiativele de agricultură a carbonului pot fi finanțate prin intermediul politicii agricole comune și/sau al altor instrumente de finanțare publică, cum ar fi ajutoarele de stat, al inițiativelor private precum soluțiile bazate pe piață, al unui sistem de credite de carbon comercializabile sau printr-o combinație a acestor opțiuni de finanțare, cu contribuții de la programe de agricultură a carbonului de pe piața privată; consideră că agricultura carbonului ar trebui dezvoltată pe baza unui cadru de politică credibil și eficace, care să țină seama de faptul că este nevoie de un set clar de norme pentru fermierii și silvicultorii care decid să implementeze practici de agricultură a carbonului; insistă că succesul implementării agriculturii carbonului depinde de o gestionare globală a tuturor rezervoarelor de carbon din soluri, materiale și vegetație, integrând fluxurile de CO2, metan și protoxid de azot în ceea ce privește atât solurile cât și efectivul de animale; în plus, subliniază că este important să se asigure un preț la poarta fermei și o remunerație echitabile; accentuează că stimulentele pentru agricultura carbonului nu trebuie să conducă la efecte secundare negative, cum ar fi acapararea terenurilor de către întreprinderile mari care intenționează să folosească terenurile pentru compensarea emisiilor de dioxid de carbon și nu pentru reducerea efectivă a emisiilor; subliniază principiul general conform căruia beneficiarii plăților legate de eliminarea carbonului ar trebui să răspundă pentru emisiile lor de GES;

18.  subliniază că este necesar să se ia în considerare lucrările preliminare și eforturile depuse de pionierii în acest domeniu, ținând seama de punctele de plecare diferite ale statelor membre și ale fermierilor, și insistă asupra asigurării unor oportunități echitabile în materie de agricultură a carbonului pentru fermierii și silvicultorii din întreaga UE; evidențiază că un sistem eficient pentru agricultura carbonului nu ar trebui să îi penalizeze pe cei care doresc să facă primul pas către practici mai sustenabile de agricultură a carbonului;

19.  invită Comisia să țină seama de situația specifică a tinerilor fermieri, de exemplu de lipsa capitalului și a accesului la terenuri agricole, pentru a evita orice efecte secundare negative ale propunerii privind agricultura carbonului care ar putea fi în detrimentul antreprenoriatului în rândul tinerilor în agricultură și al reînnoirii generaționale;

20.  accentuează că sechestrarea carbonului în sol și în biomasă ar trebui considerată o contribuție valoroasă la combaterea schimbărilor climatice actuale; subliniază că sectorul terenurilor și cel al silviculturii au o capacitate maximă naturală de stocare a carbonului; evidențiază că sechestrarea carbonului ar putea face obiectul unor factori externi care nu se află întotdeauna sub controlul fermierilor și ar putea compromite durata eliminărilor; reiterează faptul că eliminarea gazelor cu efect de seră cu ajutorul absorbanților naturali de carbon este greu de calculat și potențial reversibilă și că riscul de reversibilitate a eliminărilor cu ajutorul absorbanților naturali de carbon este accentuat și mai mult de schimbările climatice; accentuează că este nevoie să se asigure o definiție clară a permanenței și norme privind răspunderea pentru posibilele inversări;

21.  constată că anumite instrumente ale PAC pot stimula practicile de sechestrare a carbonului; solicită integrarea agriculturii carbonului în viitoarele planuri strategice naționale PAC, în conformitate cu evaluările și nevoile statelor membre, pentru a se asigura reflectarea adecvată a condițiilor naturale locale și a altor circumstanțe; subliniază că agricultura carbonului trebuie implementată într-un mod coerent cu legislația existentă și viitoare, cu legislația privind refacerea naturii, cu legislația UE privind sănătatea solului și cu cadrul sistemelor alimentare sustenabile;

22.  încurajează Comisia și inițiativele publice și private să sensibilizeze publicul cu privire la beneficiile conexe valoroase pentru mediu pe care le pot oferi practicile de agricultură a carbonului; insistă că agricultura carbonului poate contribui la tranziția către agricultura agroecologică a carbonului la nivel de fermă;

23.  solicită Comisiei să pună la dispoziția gestionarilor de terenuri date verificate privind emisiile și eliminarea, pe baza unei abordări la nivel de fermă și întemeiată pe rezultate, cu mult înainte de 2026, pentru a fi folosite în propunerea legislativă preconizată privind sistemele alimentare sustenabile, precum și în viitoarea revizuire a politicii agricole comune;

III.Carbonul albastru

24.  subliniază că economia carbonului albastru are un mare potențial de a contribui la stocarea CO2 în regiunile de coastă după o cercetare atentă pentru a evita deteriorarea ecosistemului litoral și ar trebui, într-adevăr, să aducă beneficii multiple; încurajează Comisia să colecteze mai multe date privind sechestrarea și stocarea carbonului albastru; solicită, în acest sens, contribuții din partea sectorului public și privat dedicate acestui aspect și refacerii biodiversității marine;

25.  reamintește că este necesar să se cartografieze ecosistemele marine și de apă dulce și observă că acest lucru este fundamental pentru monitorizarea eficacității politicilor și pentru prioritizarea acțiunilor viitoare și că este important să se poată determina evoluția habitatului și extinderea sau degradarea acestuia prin compararea cu anii de referință;

26.  reiterează poziția Parlamentului(19) privind extinderea domeniului de aplicare al Regulamentului exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF)(20) pentru a include emisiile și absorbțiile de GES din ecosistemele marine, costiere și de apă dulce, inclusiv din zonele umede deltaice, pe baza celor mai recente dovezi științifice privind aceste fluxuri și cauzele lor, și a aplica obiective specifice acestor emisii și absorbții;

27.  subliniază că o strategie ambițioasă privind economia circulară este o condiție prealabilă pentru realizarea unor cicluri de carbon sustenabile și reziliente la schimbările climatice prin menținerea carbonului în ciclu; accentuează că este necesară o definiție explicită a carbonului reciclat; își exprimă îngrijorarea că comunicarea amestecă emisiile întârziate, reciclarea carbonului și eliminările fără să existe claritate suficientă cu privire la diferențele dintre rolurile și nevoile lor;

IV. CSC și CUC

28.  consideră că tehnologiile precum captarea directă a aerului, care sunt combinate cu stocarea permanentă și sunt dovedite științific și sigure din punctul de vedere al mediului, pot contribui la atingerea neutralității climatice în UE până cel târziu în 2050; accentuează că reducerea emisiilor la sursă trebuie să rămână întotdeauna prioritară; accentuează că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a reduce semnificativ amprenta de mediu a tehnologiilor actuale de captare a carbonului, în special a utilizării energiei și a apei;

29.  subliniază că soluțiile bazate pe tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC) și de captare și utilizare a dioxidului de carbon (CUC) pot juca un rol în decarbonizare, în special în reducerea emisiilor de proces din industrie, în cazul statelor membre care optează pentru această tehnologie;

30.  invită Comisia să instituie un sistem eficient și fiabil pentru trasabilitatea CO2 captat, făcând distincție între captarea carbonului la fața locului și captarea carbonului din atmosferă, pentru a evita dubla contabilizare și a proteja integritatea eliminărilor;

31.  subliniază că stocarea carbonului nu este permisă în toate statele membre și că statele membre au libertatea de a decide dacă autorizează stocarea geologică a CO2 pe teritoriul lor; invită Comisia și statele membre să documenteze suficient efectele pe termen lung ale stocării carbonului în regiunile cu capacitate de stocare geologică și să sprijine cercetarea pentru a obține mai multe date privind impactul global asupra mediului, eficiența energetică, acceptabilitatea socială, costurile economice și riscul de relocare și de perturbări geologice, înainte de implementarea pe scară largă; încurajează ferm Comisia să clarifice problema răspunderii în cazul unei inversări a eliminărilor de dioxid de carbon care ar dăuna sănătății umane, climei sau mediului;

32.  salută planul Comisiei de a studia nevoile transfrontaliere de infrastructură de CO2 și de a cartografia clusterele industriale relevante care ar putea beneficia de pe urma rețelelor cu acces liber și multimodale de transport de CO2 către siturile de stocare geologică; își exprimă sprijinul pentru inițiativa Comisiei de a construi o rețea transfrontalieră pentru dezvoltarea unei infrastructuri pentru CO2 la nivelul UE și la nivel regional și național până în 2030 și după această dată, implicând în acest demers toate părțile interesate relevante din sectorul public și privat; invită Comisia să adopte o foaie de parcurs, cu măsuri și jaloane clare, pentru dezvoltarea infrastructurii de stocare și transport a CO2 necesare pentru îndeplinirea obiectivului climatic pe termen lung al UE de a deveni neutră climatic cel târziu în 2050;

33.  consideră că trecerea de la sursele de energie fosile la utilizarea industrială a surselor de energie din biomasă are un efect de propagare cu impact negativ asupra cantității de carbon stocate în sectorul exploatării terenurilor; reiterează faptul că, din perspectiva schimbărilor climatice, creșterea emisiilor persistă până la trecerea perioadei de compensare, care pentru o cultură energetică poate dura mai multe secole; constată că, în ceea ce privește obiectivele Acordului de la Paris de limitare a încălzirii la 1,5 °C, perioadele de compensare care depășesc un deceniu au devenit irelevante și contraproductive(21); solicită măsuri de politică care să consolideze eliminarea și stocarea carbonului în ecosisteme prin acordarea de stimulente competitive celor care se ocupă de gestionarea terenurilor;

34.  subliniază că sectoarele în care reducerea emisiilor este dificilă pot deveni mai puțin dependente de carbonul fosil (eliminarea utilizării combustibililor fosili) prin folosirea carbonului din surse regenerabile de origine biogenică (RCBO); sprijină și promovează obținerea sustenabilă a RCBO, care ar trebui obținut de preferință din deșeuri biogene; sprijină utilizarea RCBO ca materie primă și nu drept combustibil în industriile în care reducerea emisiilor este dificilă;

35.  recunoaște că utilizarea materialelor obținute din natură în sectorul construcțiilor poate înlocui materialele convenționale cu o intensitate mai mare a emisiilor de dioxid de carbon; recunoaște că există compromisuri care trebuie luate în considerare pentru a se asigura faptul că ciclul de viață al acestor materiale nu pune în pericol stocul de carbon existent și nu dăunează biodiversității;

V.Noul cadru de reglementare pentru certificarea eliminării carbonului

36.  ia act de propunerea Comisiei de regulament de instituire a unui cadru de certificare al Uniunii pentru eliminările de dioxid de carbon(22), care urmărește să asigure o înaltă calitate a eliminării dioxidului de carbon în UE și să instituie un sistem de certificare a guvernanței la nivelul UE pentru a evita dezinformarea ecologică prin aplicarea corectă și asigurarea respectării criteriilor cadrului de calitate al UE într-un mod fiabil și armonizat în întreaga UE;

37.  ia act de intenția Comisiei de a institui un cadru pentru identificarea activităților care elimină fără echivoc carbonul din atmosferă; subliniază că acest nou cadru de monitorizare, raportare și verificare (MRV), după ce și-a demonstrat eficacitatea și fiabilitatea în ceea ce privește realizarea unor eliminări sustenabile și pe termen lung, ar trebui să constituie baza măsurilor ulterioare de stimulare a acestor noi tipuri de activități de eliminare a dioxidului de carbon;

VI.Finanțarea ciclurilor carbonului

38.  accentuează că măsurile de intensificare a eliminărilor dioxidului de carbon, fie cu ajutorul absorbanților naturali de carbon, fie cu ajutorul tehnologiilor, pot fi finanțate din fonduri publice și/sau private; precizează că ar putea fi explorată posibilitatea finanțării din lanțul valoric;

39.  reamintește că fondurile publice din politica agricolă comună (PAC), veniturile generate de sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și fondurile din alte programe ale UE, cum ar fi programul LIFE, Fondul de coeziune, programul Orizont Europa, Mecanismul de redresare și reziliență și Fondul pentru o tranziție justă pot sprijini deja abordările favorabile sechestrării carbonului și biodiversității în păduri și pe terenurile agricole și ar trebui orientate și mai mult în acest sens;

40.  invită Comisia să revizuiască actualele opțiuni de finanțare pentru a recompensa practicile care au beneficii dovedite științific în domeniul climei și al mediului și conduc la creșterea sustenabilă și pe termen lung a sechestrării carbonului în soluri și în alte rezervoare biogene de carbon, asigurând totodată beneficii conexe pentru societate; subliniază că cercetarea și inovarea privind ciclurile sustenabile ale carbonului ar trebui încurajate și finanțate, folosindu-se diverse instrumente financiare ale UE, cum ar fi programele LIFE și Orizont Europa sau Fondul pentru inovare;

41.  salută interesul sporit al Băncii Europene de Investiții pentru finanțarea inițiativelor în materie de climă și mediu; solicită crearea unui instrument financiar specific, care să fie pe deplin compatibil cu obiectivele Pactului verde european, pentru eliminări sustenabile, sigure, fiabile și permanente ale dioxidului de carbon și pentru rezultate clare în domeniul refacerii ecosistemului, care să ofere beneficii multiple, reducând totodată la minimum riscurile; solicită ca acest instrument să vizeze în special micii operatori, deoarece aceștia nu au, în general, acces la servicii financiare tradiționale;

VII.Schimbul de cunoștințe și cooperarea

42.  accentuează că este nevoie de intensificarea cooperării și a schimbului de informații și de bune practici între părțile interesate pentru a promova o mai bună cunoaștere și o înțelegere mai aprofundată a șanselor și a riscurilor prezentate de implementarea inițiativelor legate de ciclurile carbonului;

43.  solicită servicii de consiliere în silvicultură și agricultură, cum ar fi Sistemul de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), pentru a contribui cu cunoștințe și informații mai ample pentru a sprijini practicile sustenabile care îmbunătățesc sechestrarea carbonului, promovând totodată biodiversitatea și refacerea naturii, și pentru a asigura un acces ușor la aceste informații, inclusiv folosirea soluțiilor digitale acolo unde este cazul; invită, de asemenea, AKIS să creeze o platformă digitală pentru schimbul de cunoștințe, care să ofere consiliere tehnică gestionarilor de terenuri și să ofere feedback statelor membre;

44.  consideră că abordarea lacunelor în materie de cunoștințe, în special în rândul fermierilor și al silvicultorilor, este esențială pentru eficacitatea și sustenabilitatea agriculturii carbonului; invită Comisia și statele membre să stimuleze transferurile de cunoștințe prin programe specifice de formare și educație, pe lângă acces la servicii specifice de consiliere și informare pentru a crește gradul de adoptarea a agriculturii carbonului de către gestionarii de terenuri, fermieri și silvicultori; evidențiază beneficiile cooperativelor în ceea ce privește investițiile și sinergiile care vizează creșterea eliminărilor de CO2; invită statele membre să aloce, în consecință, un volum adecvat de resurse pentru consiliere și asistență tehnică în planurile lor de dezvoltare rurală pentru perioada 2023-2027; invită Comisia, împreună cu statele membre, să accelereze furnizarea de consiliere și de orientare tehnică, care trebuie să țină seama de circumstanțele locale;

45.  insistă asupra necesității de a consolida cooperarea internațională cu țările terțe și cu instituțiile internaționale pentru a promova la nivel mondial eliminări sustenabile ale carbonului și pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris; încurajează cooperarea politică internațională în scopul asigurării unei finanțări adecvate pentru protejarea și refacerea ecosistemelor;

o
o   o

46.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei

(1) JO L 243, 9.7.2021, p. 1. (2) JO L 114, 12.4.2022, p. 22. (3) JO L 435, 6.12.2021, p. 1. (4) Texte adoptate, P9_TA(2022)0233. (5) JO C 184, 5.5.2022, p. 2. (6) JO C 67, 8.2.2022, p. 25. (7) JO C 184, 5.5.2022, p. 105. (8) JO C 465, 17.11.2021, p. 11. (9) JO C 445, 29.10.2021, p. 156. (10) JO C 465, 6.12.2022, p. 22. (11) JO C 506, 15.12.2021, p. 38. (12) JO C 371, 15.9.2021, p. 75. (13) JO C 506, 15.12.2021, p. 38. (14) JO C 232, 16.6.2021, p. 28. (15) Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, „Emissions Gap Report 2021: The Heat Is On – A World of Climate Promises Not Yet Delivered”, Nairobi, 2021. (16) IPBES. „Rezumat pentru responsabilii cu elaborarea politicilor al raportului de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice redactat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice”, 2019. (17) Studiul Parlamentului European intitulat „Carbon farming – Making agriculture fit for 2030” (Agricultura carbonului – Pregătirea agriculturii pentru 2030), Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții, 2021. (18) Protocolul din 1996 la Convenția din 1972 privind prevenirea poluării marine prin deversare de deșeuri și de alte materiale. (19) Texte adoptate, P9_TA(2023)0066. (20) Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 1). (21) ESAC, EASAC's Environmental Experts call for international action to restrict climate-damaging forest bioenergy schemes. (22) Propunere de regulament de instituire a unui cadru de certificare al Uniunii pentru eliminările de dioxid de carbon (COM(2022)0672).

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la e-guvernare: accelerarea tranziției către serviciile publice digitale care sprijină funcționarea pieței unice (2022/2036(INI))

P9_TA(2023)0105 A9-0065/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020: Accelerarea transformării digitale a guvernării” (COM(2016)0179),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 mai 2017 referitoare la Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020(1),

–  având în vedere declarația de la Tallinn privind e-guvernarea din cadrul ședinței ministeriale organizate în timpul Președinției estone a Consiliului UE din 6 octombrie 2017,

–  având în vedere sondajul privind e-guvernarea al Organizației Națiunilor Unite din 2022,

–  având în vedere studiul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „The E-Leaders Handbook on the Governance of Digital Government” (Manualul liderilor online privind administrarea guvernării digitale);

–  având în vedere declarația de la Berlin din 8 decembrie 2020 privind societatea digitală și guvernarea digitală bazată pe valori,

–  având în vedere raportul special al Curții de Conturi Europene privind acțiunile din domeniul e-guvernării care vizau întreprinderile,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la o strategie europeană privind datele(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 9 martie 2021 intitulată „Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital” (COM(2021)0118),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 iulie 2022 intitulat „Indicele economiei și societății digitale (DESI) 2022” (SWD(2022)0205),

–  având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE(3),

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1780 al Comisiei din 23 septembrie 2019 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunțurilor în domeniul achizițiilor publice și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1986 („formulare electronice”)(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012(5),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (reformare)(6) (denumită în continuare „Directiva privind datele deschise”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/467/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului „Europa digitală” și de abrogare a Deciziei (UE) 2015/2240(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență(9),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mediului aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013, (COM(2020)0673),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța datelor la nivel european (Legea privind guvernanța datelor) (COM(2020)0767),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 în ceea ce privește instituirea unui cadru pentru identitatea digitală europeană (COM(2021)0281),

–  având în vedere propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a programului de politică pentru 2030 „Calea către deceniul digital” (COM(2021)0574),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele armonizate referitoare la accesul echitabil la date și o utilizare corectă a acestora (Legea privind datele) (COM(2022)0068),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european Plus (COM(2022)0197),

–  având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare intitulat „Practici GovTech în UE”,

–  având în vedere documentul de cercetare al Direcției Generale Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului European intitulat „The digital single market and the digitalisation of the public sector: GovTech and other innovations in public procurement” (Piața unică digitală și digitalizarea sectorului public: GovTech și alte inovații în domeniul achizițiilor publice),

–  având în vedere raportul din martie 2022 al Grupului de înțelepți pentru reforma uniunii vamale a UE,

–  având în vedere raportul special 04/2021 al Curții Europene de Conturi, din 30 martie 2021, intitulat „Controalele vamale: armonizarea insuficientă afectează interesele financiare ale UE”,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0065/2023),

A.  întrucât digitalizarea eficientă a administrației publice sporește productivitatea și reziliența sectorului public(10), îmbunătățește calitatea serviciilor publice, permite generarea unor costuri mai mici și deblochează potențialul de afaceri, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), care constituie coloana vertebrală a pieței unice;

B.  întrucât serviciile publice ar trebui să satisfacă pe deplin nevoile utilizatorilor, să fie accesibile online, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități și pentru persoanele în vârstă, și să beneficieze de instrumente ușor de înțeles și de utilizat, cu standarde ridicate de securitate, confidențialitate și protecție a datelor;

C.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, fiecare stat membru ar trebui să dedice tranziției digitale 20 % din fondurile care îi revin în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență; întrucât Comisia ar trebui să evalueze și să măsoare în mod corespunzător rezultatele și beneficiile digitalizării oferite cetățenilor și întreprinderilor;

D.  întrucât identitatea digitală sigură, care protejează viața privată este importantă pentru ca persoanele private să interacționeze cu administrațiile publice și întreprinderile din întreaga piață unică europeană;

E.  întrucât, în pofida unei tendințe de îmbunătățire, se estimează că aproximativ 42 % dintre europeni nu dispun încă de competențe digitale de bază, ceea ce face necesară organizarea de campanii de informare și de formare pentru cetățeni;

F.  întrucât măsurile digitale adoptate de guverne în timpul pandemiei de COVID-19 pentru a organiza testarea, vaccinarea sau înregistrarea călătoriilor au evidențiat rolul esențial al accesului universal la internet și la serviciile publice electronice;

G.  întrucât, în 2019, achizițiile publice de bunuri și servicii au reprezentat aproximativ 12 % din cheltuielile publice din UE-27, adică 774 de miliarde EUR;

H.  întrucât datele accesibile și interoperabile în domeniul achizițiilor publice vor contribui și la combaterea fraudei, la îmbunătățirea transparenței, a performanței achizițiilor publice și a cooperării transfrontaliere;

I.  întrucât aproximativ 250 000 de agenții publice din UE cheltuiesc aproximativ 14 % din PIB-ul UE prin achiziții publice,

J.  întrucât, în raportul său special privind e-guvernarea, Curtea de Conturi Europeană recomandă Comisiei să consolideze cadrul de punere în aplicare pentru a încuraja statele membre să finalizeze introducerea serviciilor de e-guvernare și să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru promovarea eficientă a serviciilor de e-guvernare,

e-Guvernarea pe piața unică digitală

1.  subliniază că, pentru a consolida piața unică, este necesar să se realizeze o transformare digitală care să îmbunătățească disponibilitatea serviciilor publice online; reamintește că e-guvernarea ar trebui să îmbunătățească furnizarea de servicii publice și implicarea cetățenilor, să sporească deschiderea guvernării și să ofere un fundament bazat pe date pentru o mai mare responsabilitate a administrațiilor publice; reamintește că e-guvernarea facilitează relațiile cu cetățenii, cu întreprinderile, cu angajații și cu administrațiile publice și salută crearea unei identități digitale europene;

2.  subliniază că transformarea digitală ar trebui să contribuie la o mai bună legiferare în toate sectoarele pieței unice, permițând o evaluare bazată pe dovezi a reglementărilor actuale și planificate și o identificare mai eficace a lacunelor în materie de reglementare și a barierelor nejustificate; invită Comisia și statele membre să profite de digitalizare și să furnizeze indicatori măsurabili pentru impactul și rezultatele proiectelor, reglementărilor și investițiilor;

3.  subliniază că digitalizarea ar trebui să fie o parte integrantă și integrată a tuturor politicilor și procedurilor administrative publice; consideră că e-guvernarea ar trebui să fie principalul mod de funcționare a serviciilor administrației publice, asigurând totodată accesibilitatea deplină a serviciilor publice pentru toți;

4.  invită Comisia și statele membre să încurajeze în continuare colaborarea transfrontalieră între administrațiile publice, inclusiv prin campanii de sensibilizare și de recompensare, cum ar fi competiția „Sharing and Reuse Awards” (Premiile pentru folosire în comun și reutilizare)(11);

5.  este ferm convins că dezvoltarea în continuare a serviciilor publice digitale poate contribui în mod semnificativ la reducerea barierelor administrative cu care se confruntă antreprenorii, în special microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii; invită statele membre să își dubleze eforturile pentru a digitaliza și mai mult serviciile publice;

6.  reamintește că, în conformitate cu Recomandarea OCDE a Consiliului privind o guvernare deschisă (2017), participarea părților interesate la conceperea și aplicarea politicilor și serviciilor publice poate spori responsabilitatea administrațiilor publice, extinde capacitarea și influența cetățenilor asupra deciziilor, consolida capacitatea civică, îmbunătăți elaborarea de politici bazate pe date concrete, reduce costurile de punere în aplicare și utiliza rețele și ecosisteme mai largi pentru inovare în procesul de elaborare a politicilor și în furnizarea de servicii;

7.  subliniază necesitatea de a face schimb de bune practici din UE și din alte țări în ceea ce privește executarea, punerea în aplicare și monitorizarea strategiilor și planurilor de e-guvernare; invită Comisia să colecteze, să analizeze și să publice cele mai bune practici de e-guvernare din statele membre și din alte țări;

8.  este de părere că serviciile digitale oferite de administrațiile publice ar trebui să fie actualizate în permanență pentru a reflecta nevoilor utilizatorilor; subliniază că acceptarea și aplicarea contribuțiilor și a feedback-ului utilizatorilor ar trebui să reprezinte o componentă standard a activității tuturor administrațiilor;

9.  subliniază că furnizarea de servicii publice digitale implică utilizarea datelor cu caracter personal și, prin urmare, invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită protecției datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, în special a datelor sensibile, cum ar fi datele medicale sau evidențele electorale, și să asigure că furnizarea de servicii publice digitale respectă pe deplin Regulamentul general privind protecția datelor; subliniază că sunt necesare cele mai înalte niveluri de protecție a datelor pentru a stimula încrederea în instituții și în serviciile publice digitale și pentru a promova adoptarea acestor servicii;

10.  subliniază că administrațiile publice ar trebui să asigure cele mai înalte standarde de securitate cibernetică atunci când prelucrează date cu caracter personal, pentru a proteja persoanele împotriva utilizării abuzive sau a scurgerilor de astfel de date, în special ținând seama de situațiile politice internaționale din ce în ce mai destabilizate sau de atacurile specifice asupra site-urilor administrațiilor publice; consideră că aceste standarde ar trebui să includă compartimentarea și criptarea datelor sensibile, cum ar fi datele biometrice;

11.  invită Comisia să colecteze și să faciliteze schimbul de tehnologii, experiențe, lecții și bune practici relevante pentru e-guvernare din timpul pandemiei de COVID-19, în special cele privind accesibilitatea și protecția datelor, pentru a construi instituții reziliente pregătite pentru crizele viitoare;

12.  subliniază că soluțiile digitale, procesele administrative simplificate și măsurile care au fost adoptate și s-au dovedit a fi eficiente în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 ar trebui menținute, după caz, în special posibilitatea de a finaliza procedurile administrative în format digital;

13.  accentuează că conectivitatea și acoperirea internetului în bandă largă stabil, în special pe insule și în zonele rurale, sunt de o importanță crucială pentru dezvoltarea e-guvernării; invită, prin urmare, Comisia să finalizeze infrastructura necesară pentru accesul la internet în bandă largă, inclusiv prin fibră până acasă, în cooperare cu statele membre; reamintește obligațiile tuturor statelor membre în temeiul secțiunii privind obligațiile de serviciu universal (OSU) din Codul european al comunicațiilor electronice de a asigura accesul în bandă largă pentru toate gospodăriile; încurajează statele membre să utilizeze opțiunea de a furniza servicii OSU prin intermediul furnizorilor de internet mobil, precum și al furnizorilor de servicii fixe; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a-și proteja infrastructura, inclusiv cablurile submarine;

14.  subliniază că, fără îmbunătățirea competențelor digitale și a alfabetizării digitale, în special pentru vârstnici, persoane cu dizabilități și comunități dezavantajate din punct de vedere economic, piața unică digitală europeană nu poate fi construită; invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare cu fermitate Planul de acțiune pentru educația digitală și prin publicarea celor mai bune practici din statele membre și din alte țări și prin crearea unui cadru pentru compararea, monitorizarea și evaluarea rezultatelor politicilor de educație digitală în UE; subliniază importanța corelării sistemelor de educație și a învățării non-formale la locul de muncă cu nevoile pieței și ale societății;

15.  reamintește că monitorizarea digitalizării serviciilor publice, inclusiv a e-guvernării, ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra efectului său asupra utilizatorilor și asupra schimbărilor pe termen lung din societate și că digitalizarea nu ar trebui să fie obiectivul în sine, ci mai degrabă instrumentul prin care se oferă rezultate mai bune pentru utilizatori; subliniază că digitalizarea ar trebui să reducă birocrația și să ofere servicii de administrație publică mai rapide, mai puțin solicitante din punct de vedere financiar și mai eficiente;

16.  salută obiectivele digitale ambițioase stabilite în programul de politică pentru 2030 intitulat „Calea către deceniul digital”, ținând cont de diferitele condiții-cadru naționale din statele membre; consideră că vor fi necesare consultări și o cooperare strânsă între statele membre și părțile interesate pentru a atinge aceste obiective; subliniază importanța raportului anual privind „Stadiul evoluției deceniului digital”, ținând cont, în special, de informațiile privind politicile, programele și inițiativele naționale relevante și impactul acestora asupra utilizatorilor;

17.  este de părere că e-sănătatea are un potențial neexploatat și, prin urmare, salută intenția Comisiei de a crea un spațiu european al datelor medicale; evidențiază, de asemenea, că dosarele medicale electronice pot fi extrem de utile pentru stimularea cercetării transfrontaliere, pentru furnizarea de asistență medicală transfrontalieră și pentru îndeplinirea promisiunii față de cetățenii europeni că aceștia ar trebui să aibă posibilitatea de a accesa și de a face schimb de date medicale la nivel transfrontalier; subliniază necesitatea de a asigura cel mai înalt nivel de protecție a datelor în acest domeniu; consideră că este necesar să se asigure că serviciile de e-sănătate respectă standarde de securitate și siguranță înalte și că necesită supraveghere umană pentru a le atinge; îndeamnă Comisia și statele membre să măsoare în mod corespunzător rezultatele pentru a aduce beneficii persoanelor fizice și pentru a crea o bază destinată comparațiilor și identificării celor mai bune practici;

18.  subliniază că scopul e-justiției este de a îmbunătăți și simplifica accesul la informații în domeniul justiției, precum și de a sprijini digitalizarea procedurilor judiciare și extrajudiciare transfrontaliere; constată însă că, în timpul pandemiei de coronavirus, consumatorii și antreprenorii au avut acces limitat la instanțe; consideră, prin urmare, că strategia și planul de acțiune privind e-justiția europeană pentru perioada 2019-2023 trebuie să fie actualizate cu planuri de continuare a digitalizării și de adaptare la posibile condiții extraordinare viitoare, în scopul de a asigura accesul neîngrădit, rezilient și transparent la sistemele de justiție, de pildă prin intermediul sistemului de e-guvernare;

19.  evidențiază că soluțiile digitale în procedurile de aplicare a legii pot atât să reducă semnificativ costurile, cât și să accelereze procesul; invită Comisia să evalueze modul în care soluțiile digitale pot reduce costurile procedurilor de aplicare a legii pentru consumatori;

20.  consideră că este necesar să se stabilească o legătură între participarea la procedurile de consultare publică și sistemul de e-guvernare; invită Comisia și statele membre să asigure accesul la procedura de consultare publică prin intermediul serviciilor publice digitale;

21.  subliniază că persoanele fizice au devenit tot mai obișnuite cu achizițiile și serviciile online, în contextul cărora cerințele sunt satisfăcute cu doar câteva clicuri; subliniază că, în timpul pandemiei de COVID-19, aproape toate activitățile au trecut în online, ceea ce a influențat așteptările cetățenilor de la serviciile publice, în cazul cărora aceștia se așteaptă în prezent să fie disponibile online; este de părere că contactul cetățenilor cu administrația publică și cu serviciile acesteia ar trebui să răspundă așteptărilor acestora, iar serviciile ar trebui să urmărească să fie convenabile și eficiente;

22.  invită Comisia să prezinte recomandări pentru a le permite persoanelor fizice să monitorizeze procesele administrative care le vizează și să colaboreze cu părțile interesate în conceperea și furnizarea de servicii de e-guvernare;

23.  constată că un număr foarte mare de persoane din Europa utilizează dispozitive mobile și că multe dintre acestea nu au un computer de birou fix sau un laptop; subliniază că site-urile și serviciile administrațiilor publice ar trebui să fie pe deplin compatibile cu browserele mobile și cu dimensiunea limitată a ecranului de pe majoritatea dispozitivelor; observă, de asemenea, că tot mai puține persoane dețin imprimante și solicită administrațiilor publice să se asigure că formularele pot fi completate, semnate și depuse fără a fi necesară imprimarea;

24.  constată că, din cauza lipsei de exemplare fizice ale documentelor emise de administrațiile publice, este necesar ca acestea să ofere o stocare securizată în cloud a documentelor oficiale și să se asigure că toate documentele sunt păstrate pe întreaga perioadă obligatorie prin lege și nu sunt șterse decât de către cetățeanul însuși; subliniază necesitatea unei căi legale pentru ca familiile persoanelor decedate să aibă acces la documente oficiale, inclusiv la cele legate de proprietate, impozite și alte documente vitale;

Rolul e-guvernării în stimularea întreprinderilor, în special a IMM-urilor

25.  subliniază importanța eliminării barierelor rămase pe piața unică și evidențiază că îmbunătățirea accesului la finanțare va încuraja intrarea și creșterea întreprinderilor inovatoare și va stimula concurența; consideră că e-guvernarea ar putea contribui la accelerarea acestei tranziții; constată, de asemenea, importanța accesului online transfrontalier la informații, proceduri administrative și servicii de asistență pentru întreprinderile și consumatorii din UE; subliniază, în acest sens, necesitatea de a asigura interoperabilitatea pentru a evita fragmentarea și pentru a permite furnizarea neîntreruptă de servicii digitale pe întreaga piață internă a UE;

26.  atrage atenția că cărțile funciare nu sunt complet digitalizate în statele membre și, adesea, datele din cărțile funciare nu sunt aliniate la statutul real al bunurilor imobile, ceea ce duce la tranzacții juridice problematice; solicită digitalizarea completă a cărților funciare cât mai curând posibil;

27.  subliniază rolul e-guvernării în emiterea autorizațiilor de construcție; este de părere că ar trebui realizate progrese semnificative în ceea ce privește simplificarea procedurilor de solicitare a autorizațiilor de construcție și reducerea termenelor de eliberare a acestora în fiecare stadiu al dezvoltării unei clădiri, de la autorizația de construcție până la inspecția finală;

28.  invită Comisia să încurajeze interconectarea registrelor comerțului din toate statele membre pentru a facilita transparența și disponibilitatea informațiilor actualizate, precum și raportarea financiară privind societățile comerciale și beneficiarii reali;

29.  reamintește că investițiile fără precedent în digitalizare, inclusiv în domeniul e-guvernării, atrag comportamente ilicite; invită Comisia și statele membre să permită accesul transparent și liber la date publice, contracte, documente și baze de date, inclusiv accesul liber la evidențele societăților, la situațiile financiare ale întreprinderilor și la informațiile privind beneficiarii reali, ceea ce ar contribui la combaterea corupției, inclusiv a utilizării abuzive a resurselor UE;

30.  subliniază rolul important pe care îl joacă GovTech în dezvoltarea inovațiilor în materie de e-guvernare; îi evidențiază principalele aspecte, și anume serviciile publice axate pe cetățeni, universal accesibile, o abordare integratoare a transformării e-guvernării la nivelul administrației publice și sisteme de administrație publică simple, eficiente și transparente; încurajează statele membre să instituie programe GovTech pentru a promova transparența, inovațiile și beneficii pentru utilizatori; salută inițiativa care vizează dezvoltarea pieței europene a tehnologiei GovTech în cadrul programului „Europa digitală”, cu un accent puternic pe IMM-uri și pe întreprinderile nou-înființate;

31.  sprijină o mai mare automatizare a serviciilor interne ale administrațiilor publice și a serviciilor între administrații publice, autorități de reglementare și întreprinderi private; subliniază că este necesar ca administrațiile publice să creeze interfețe de programare a aplicațiilor care să permită transmiterea directă de date prin mijloace automatizate sau prin alte mijloace;

32.  sprijină crearea unor medii de testare la nivelul administrațiilor publice pentru a testa noi modalități de a interacționa cu utilizatorii și de a dezvolta inovații în domeniul e-guvernării;

33.  încurajează administrațiile publice să se orienteze mai mult pe date și să utilizeze datele disponibile pentru a anticipa și a se adapta mai bine la cererile și nevoile utilizatorilor, în conformitate cu RGPD;

34.  reamintește că, în conformitate cu programul de politică pentru 2030 intitulat „Calea către deceniul digital”, statele membre trebuie să atingă obiectivul conform căruia 100 % din serviciile publice esențiale sunt furnizate online pentru cetățenii și întreprinderile europene, ceea ce va reduce considerabil sarcina administrativă pentru întreprinderi și va crește calitatea și eficiența serviciilor publice;

Achiziții publice electronice și vamă electronică

35.  consideră că accesul deplin la datele privind achizițiile publice ar putea îmbunătăți în mod semnificativ probitatea publică, promova inovarea și sprijini obiectivele pieței unice, precum și transparența și responsabilitatea în ceea ce privește cheltuielile publice; invită, în acest sens, Comisia să ia în considerare includerea achizițiilor publice în lista „seturilor de date cu valoare ridicată” în temeiul Directivei privind datele deschise, respectând, în același timp, obligațiile legale, inclusiv cerințele de protecție a datelor și confidențialitatea secretelor comerciale; invită Comisia să evalueze eficiența normelor privind achizițiile publice în ceea ce privește eficiența lor în timp și să publice cele mai bune practici în acest sens;

36.  subliniază că unul dintre obiectivele achizițiilor publice electronice ar trebui să fie simplificarea sarcinilor autorităților contractante atunci când desfășoară proceduri de achiziții publice și facilitarea participării întreprinderilor, sporind, în același timp, eficiența și responsabilitatea achizițiilor publice; consideră că interoperabilitatea sistemelor de achiziții publice și a sistemelor de date deschise poate fi utilă în acest scop;

37.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți evaluarea rezultatelor, a progreselor și a impactului politicilor privind datele deschise; observă că, din perspectiva administrațiilor publice, este în continuare esențial să se sprijine investițiile pentru a permite accesul la datele publice pe baza unor argumente economice solide, să se înainteze propuneri având o valoare clară și să se prezinte avantajele care ar putea decurge din facilitarea utilizării datelor deschise, precum și să se demonstreze, cu ajutorul unor instrumente de evaluare ex post, cum pot fi implementate aceste avantaje;

38.  salută inițiativa Comisiei de a crea un spațiu european al datelor pentru achizițiile publice, ca piatră de temelie a viitoarei strategii privind datele referitoare la achizițiile publice; consideră că o mai bună publicare a datelor privind achizițiile publice peste și sub pragurile UE, precum și o mai bună calitate și o mai bună aliniere a surselor și formatelor de date vor ajuta în mod special Comisia în această sarcină;

39.  ia act de cei 12 indicatori privind achizițiile publice din Tabloul de bord al pieței unice; invită Comisia să identifice în mod regulat cele mai bune practici pentru a îmbunătăți punctajul global al statelor membre, inclusiv în ceea ce privește achizițiile publice electronice și inovațiile digitale; subliniază necesitatea de a măsura, de asemenea, rezultatele digitalizării la scară globală, pentru a evalua în mod corespunzător progresele înregistrate; invită Comisia să măsoare periodic strategia de e-guvernare potrivit indicilor internaționali și să identifice punctele forte și punctele slabe ale Uniunii;

40.  invită Comisia să sprijine statele membre în punerea în aplicare cuprinzătoare a formularelor electronice din baza de date electronică zilnică a licitațiilor (Tenders Electronic Daily - TED), încurajând inclusiv statele membre să utilizeze formularele electronice pentru a publica date despre întregul ciclu de achiziții publice, inclusiv date situate sub pragurile UE și depășind domeniul de aplicare obligatoriu al acoperirii;

41.  evidențiază că, pe lângă stabilirea infrastructurii tehnice, a instrumentelor și a standardelor adecvate, tranziția către un sistem de achiziții publice pe deplin electronic necesită investiții în formarea și în consolidarea capacităților achizitorilor publici;

42.  recunoaște importanța achizițiilor publice în domeniul inovării și încurajează statele membre să le integreze în cadrul general al achizițiilor publice electronice; invită statele membre să îmbunătățească interoperabilitatea sistemelor de achiziții publice, să pună în aplicare tehnologii avansate atunci când este necesar și să asigure conformitatea cu legislația viitoare;

43.  observă că practica abuzivă de a introduce căi de atac cu unicul scop de a prelungi procedura electronică de achiziții publice generează incertitudine juridică și împiedică investițiile în cadrul pieței unice; invită Comisia și statele membre să evalueze măsura în care acest instrument juridic este utilizat în mod abuziv și să ia în considerare modalități de remediere a acestuia, garantând totodată pe deplin dreptul la o cale de atac;

44.  observă potențialul programelor cu sursă deschisă pentru suveranitatea digitală a Europei și pentru prevenirea dependenței de furnizori, deoarece acestea permit folosirea în comun și reutilizarea soluțiilor TI; invită Comisia și statele membre să monitorizeze și să pună la dispoziția publicului date privind utilizarea tehnologiilor cu sursă deschisă în rândul administrațiilor publice;

45.  consideră că procedurile vamale electronice joacă un rol esențial în digitalizarea serviciilor publice și că, prin urmare, sunt benefice atât pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața unică, cât și pentru consumatori; este de părere că procedurile vamale electronice pot contribui la buna funcționare a pieței unice digitale, dar și la un schimb de date mai eficient între autoritățile statelor membre;

46.  salută raportul intermediar de evaluare al Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013(12) de stabilire a Codului vamal al Uniunii (CVU); invită statele membre să elimine riscurile pentru implementarea ordonată și în timp util a sistemelor electronice legate de intrarea și importul de bunuri și a sistemelor transeuropene de tranzit și export și să instaleze și să integreze pe deplin sistemele electronice prevăzute în CVU până în 2025;

Către o nouă strategie privind e-guvernarea

47.  salută inițiativa Comisiei de a crea spații europene ale datelor în diferite sectoare, inclusiv în sănătate, justiție și achiziții publice; consideră că este esențial ca aceste spații de date să fie interoperabile, astfel încât consumatorii și antreprenorii, în special IMM-urile, să își poată atinge întregul potențial; subliniază că interoperabilitatea spațiilor de date ar trebui să fie punctul de plecare pentru toate viitoarele strategii de digitalizare; salută, în acest sens, propunerea legislativă a Comisiei, care ar trebui să asigure interoperabilitatea spațiilor de date pe piața unică europeană;

48.  subliniază că administrația publică digitală ar trebui să fie incluzivă și ușor și pe deplin accesibilă în mod implicit pentru persoanele cu nevoi diferite, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, comunitățile dezavantajate din punct de vedere economic și alții; subliniază că aplicațiile de e-guvernare ar trebui să fie adaptate exigențelor viitorului, ușor de înțeles și să aibă interfețe funcționale și simple; invită statele membre să depună toate eforturile pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă; reamintește statelor membre obligațiile care le revin în temeiul Actului privind accesibilitatea internetului, încurajându-le în același timp să meargă dincolo de limitele minime impuse de acesta;

49.  subliniază importanța principiului „digital în mod implicit”, care înseamnă că administrațiile publice ar trebui să furnizeze servicii digitale ca opțiune preferată; evidențiază, în același timp, că este necesar să se acorde sprijin utilizatorilor care nu pot sau nu doresc să finalizeze online toate formalitățile administrative; solicită tuturor administrațiilor publice să se asigure că sunt disponibile servicii pentru a-i ajuta pe utilizatori să își îndeplinească sarcinile administrative, în pofida oricărei limitări; subliniază că e-guvernarea nu ar trebui să conducă la excluderea niciunui utilizator;

50.  subliniază că dezvoltarea și utilizarea IA în e-guvernare poate prezenta atât riscuri, cât și avantaje; insistă că oamenii trebuie să rămână un element central al procesului decizional și că trebuie să poată anula sau inversa deciziile automatizate; ia act de frustrarea cetățenilor când se confruntă cu erori de nerezolvat în formularele de introducere a datelor de pe site-urile administrației publice, care îi împiedică să depună formulare online;

51.  solicită statelor membre să se asigure că cadrele lor juridice sprijină și permit utilizarea soluțiilor digitale ori de câte ori este posibil, inclusiv utilizarea semnăturilor digitale și depunerea de copii digitale ale documentelor în locul documentelor fizice originale;

52.  subliniază importanța dezvoltării unor servicii publice digitale care să fie ecologice, sustenabile prin proiectare și interoperabile; este de părere că serviciile de e-guvernare pot genera beneficii ecologice dacă se bazează pe infrastructuri digitale, procese și sisteme de operare sustenabile și eficiente din punct de vedere energetic;

53.  ia act de constatările Raportului special al Curții de Conturi Europene privind guvernarea electronică, dar în special de faptul că Curtea a concluzionat că Comisia nu a evaluat măsura în care întreprinderile au cunoștință de serviciile de e-guvernare disponibile și nu a analizat nevoile din acest domeniu, chiar dacă acesta este un pas esențial pentru acceptarea serviciilor de e-guvernare; invită Comisia să dea curs fără întârziere recomandărilor Curții;

54.  recunoaște că este necesară o analiză a punerii în aplicare a Planului de acțiune al UE privind e-guvernarea 2016-2020, pentru a avea o perspectivă asupra eficienței și a rezultatelor acestuia; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la punerea în aplicare a planului;

55.  încurajează statele membre să adopte măsuri în acord cu acțiunile lor de politică și obiectivele pe cinci ani stabilite în contextul declarației de la Tallinn din 2017; încurajează, de asemenea, statele membre să își accelereze eforturile pentru atingerea obiectivelor încă neîndeplinite, în scopul de a consolida acțiunile comune și continuarea evoluției digitale;

56.  subliniază importanța continuității politicilor europene de e-guvernare; invită Comisia să propună un nou plan de acțiune pe termen lung pentru e-guvernare bazat pe dovezi, cu o analiză cost-beneficiu cuantificată și indicatori și obiective menite să livreze rezultate persoanelor fizice și să asigure că administrația publică modernă este pregătită pentru era digitală;

57.  reamintește că cheltuielile publice pentru digitalizarea serviciilor publice ar trebui să fie eficace și să asigure cea mai mare valoare pentru utilizatori; subliniază că, în acest sens, este necesar să se monitorizeze și să se îmbunătățească principiile bunei guvernanțe financiare și să se planifice, să se publice și să se monitorizeze cheltuielile naționale și europene pentru digitalizare;

58.  subliniază că cel mai mare număr de interacțiuni dintre utilizatori și administrația publică are loc la nivel local și regional; este de părere că ar trebui să se acorde o atenție specială și sprijin administrațiilor locale, care adesea nu dispun de fondurile necesare pentru a adopta pe deplin soluții de e-guvernare; subliniază că acest lucru ar trebui să fie o parte esențială a oricărui viitor plan de acțiune privind e-guvernarea;

59.  recunoaște că noua strategie privind e-guvernarea ar trebui să vizeze integrarea principiului înregistrării unice („once-only” principle - OOP), care va simplifica contactul cu autoritățile publice, permițând entităților publice să facă schimb de date între ele, astfel încât informațiile să fie necesar să fie introduse o singură dată; subliniază că OOP va reduce sarcina administrativă atât pentru persoanele fizice, cât și pentru întreprinderi, deoarece informațiile care au fost deja furnizate pot fi reutilizate, iar autoritățile publice vor fi în măsură să comunice între ele, facilitând astfel proceduri mai eficiente în general, dar și la nivel transfrontalier;

60.  ia act de problema lipsei de experți în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) în cadrul administrațiilor publice și de concurența pentru angajații formați dintre administrațiile publice și sectorul privat; solicită Comisiei să țină seama de acest lucru și să contribuie la identificarea unor modalități potențiale de încurajare a profesioniștilor din domeniul TIC să lucreze pentru sectorul public;

61.  salută activitatea Comisiei în contextul platformei „JoinUp” și al Cadrului european de interoperabilitate (EIF); este de părere că schimbul de instrumente și bune practici, precum și proiectele comune de software dintre diferitele administrații pot reduce costurile și accelera viteza digitalizării; subliniază că versiunea 3 a EIF din 2017 ar trebui revizuită și că ar trebui propusă o nouă versiune 4 a EIF în curând; salută activitatea desfășurată pentru introducerea unui cadru european de interoperabilitate pentru orașe și comunități inteligente (EIF4SCC);

o
o   o

62.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 307, 30.8.2018, p. 2. (2) JO C 494, 8.12.2021, p. 37. (3) JO L 94, 28.3.2014, p. 65. (4) JO L 272, 25.10.2019, p. 7. (5) JO L 295, 21.11.2018, p. 1. (6) JO L 172, 26.6.2019, p. 56. (7) JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (8) JO L 166, 11.5.2021, p. 1. (9) JO L 57, 18.2.2021, p. 17. (10) A se vedea „The E-Leaders Handbook on the Governance of Digital Government”, 21 decembrie 2021: https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/ac7f2531-en.pdf?expires=1666604558&id=id∾cname=ocid194994✓sum=2918CC03A7580BA51981657D68E9F7AF. (11) https://ec.europa.eu/isa2/awards_en/. (12) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare) (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2023 referitoare la punerea în aplicare a PSAC civile și a altor tipuri de asistență a UE în materie de securitate civilă (2022/2196(INI))

P9_TA(2023)0106 A9-0091/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special capitolul 2 secțiunea 2 privind dispozițiile referitoare la politica de securitate și apărare comună (PSAC),

–  având în vedere concluziile Președinției la summitul Consiliului European de la Santa Maria da Feira din 19 și 20 iunie 2000,

–  având în vedere Obiectivul global civil 2008, aprobat de Consiliului European la 17 decembrie 2004,

–  având în vedere noul Obiectiv global civil 2008 probat de Consiliului European la 19 noiembrie 2007,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 11 decembrie 2013 intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” (JOIN(2013)0030),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind abordarea integrată în materie de conflicte și crize externe,

–  având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 19 noiembrie 2018 referitoare la instituirea unui pact privind PSAC civilă,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2018 privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2022 privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 25 noiembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (GAP) III – o agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe ale UE 2021-2025” (JOIN(2020)0017), Abordarea strategică a UE privind femeile, pacea și securitatea din 10 decembrie 2018 și planul de acțiune din 4 iulie 2019 care o însoțește, precum și Strategia și planul de acțiune ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 21 decembrie 2021 pentru consolidarea participării femeilor la misiunile PSAC civile 2021-2024,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 iunie 2020 privind tineretul în cadrul acțiunii externe a UE,

–  având în vedere Foaia de parcurs a Consiliului privind schimbările climatice și apărarea din 9 noiembrie 2020,

–  având în vedere Conceptul Consiliului cu privire la abordarea integrată a schimbărilor climatice și a securității din 5 octombrie 2021,

–  având în vedere cea de a treia Conferință anuală de evaluare a Pactului privind PSAC civilă, care a avut loc la Bruxelles la 19 noiembrie 2021,

–  având în vedere cea de a patra și ultima Conferință anuală de evaluare a Pactului privind PSAC civilă, care a avut loc la 16 noiembrie 2022,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 decembrie 2021 referitoare la Pactul privind PSAC civilă,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului(1) (Regulamentul privind IVCDCI),

–  având în vedere „Busola strategică pentru securitate și apărare – Pentru o Uniune Europeană care își protejează cetățenii, valorile și interesele și contribuie la pacea și securitatea internaționale”, aprobată de Consiliu la reuniunea sa din 21 martie 2022 și confirmată de Consiliul European la 25 martie 2022,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 decembrie 2022 referitoare la Pactul privind PSAC civilă,

–  având în vedere Raportul SEAE din 30 martie 2022 asupra studiului de referință de monitorizare a integrării drepturilor omului și a egalității de gen în politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0091/2023),

A.  întrucât gestionarea civilă a crizelor a devenit un pilon esențial al PSAC a UE începând din 1999 în prevenirea conflictelor, stabilizare și promovarea unei păci durabile; întrucât au trecut 20 de ani de când Misiunea civilă de poliție a UE (EUPM) în Bosnia și Herțegovina a fost lansată, în 2003, ca primă misiune PSAC; întrucât gestionarea civilă a crizelor are la bază tratatele și prioritățile Consiliului European de la Santa Maria da Feira din 2000; întrucât statele membre au responsabilitatea de a asigura cerințele în materie de capabilități ale misiunilor, în conformitate cu articolul 42 din TUE; întrucât UE menține în prezent 12 misiuni civile și în cei 20 de ani de gestionare civilă a crizelor a lansat 24 de misiuni pe trei continente, ceea ce demonstrează că nevoia de gestionare civilă a crizelor a crescut, inclusiv ca urmare a războiului de agresiune neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei; întrucât misiunile civile sunt esențiale în cadrul răspunsului mai general al UE la problemele de securitate prin mijloace nemilitare și impune o instruire și capacități operaționale efective pentru a ține pasul cu evoluția mediului în care se manifestă amenințările pentru estul și sudul Europei; întrucât deteriorarea mediului de securitate și criza umanitară din interiorul Uniunii Europene și din vecinătatea sa au dus la creșterea solicitărilor pentru misiuni ale PSAC, exercitând astfel o presiune semnificativă asupra bugetului politicii externe și de securitate comune (PESC);

B.  întrucât unul dintre obiectivele Busolei strategice a UE este de a consolida misiunile și operațiile civile și militare ale UE în cadrul PSAC, oferindu-le mandate mai solide și mai flexibile, promovând un proces decizional rapid și mai flexibil și asigurând o mai mare solidaritate financiară; întrucât identitatea UE a misiunilor PSAC întărește poziția de putere civilă legitimă a UE; întrucât UE se angajează să devină un furnizor de securitate mai îndrăzneț și hotărât, mai bine pregătit pentru a face față amenințărilor și problemelor prezente și viitoare, și să apere ordinea de securitate europeană și mondială împreună cu partenerii săi; întrucât PSAC civilă este un instrument unic prin care UE răspunde cu mijloace civile la cele mai urgente crize; întrucât accesul PSAC atât la planificare, cât și la resurse și logistică, îi conferă potențialul de a deveni principalul facilitator al gestionării civile a crizelor în timpul situațiilor de urgență și ar trebui să fie utilizat ca centru de practică pentru reziliența și redresarea societății atât în cazul dezastrelor provocate de om, cât și în cazul celor naturale; întrucât acesta ar trebui să permită misiunilor și operațiilor PSAC să se adapteze rapid la noile amenințări și probleme și să își mărească eficacitatea, având în vedere și noul context de securitate și prezența tot mai mare a concurenților noștri strategici în teatrele de operații; întrucât, în contextul geopolitic actual, este nevoie urgentă de o PSAC civilă mai eficace; întrucât UE și statele membre au convenit să întărească PSAC civilă printr-un nou pact care să permită o desfășurare mai rapidă, inclusiv în medii complexe;

C.  întrucât Consiliul de la Göteborg din 2001 a decis să desfășoare 200 de judecători și procurori, un grup de experți în administrație civilă și echipe de protecție civilă de până la 2 000 de persoane; întrucât obiectivul global civil (OGC) 2010 a adăugat 285 de experți în analiza conflictelor, în justiția de tranziție și în dialog, precum și crearea de echipe de reacție civilă (ERC), un grup de 100 de experți;

D.  întrucât PSAC civilă contribuie la abordarea integrată a conflictelor și crizelor în domenii precum ordinea publică, statul de drept, administrația civilă, reforma sectorului de securitate (RSS) și monitorizarea în conformitate cu articolele 42 și 43 din TUE și este însoțită de măsuri complementare puse în aplicare în contextul Instrumentului „Europa globală” al UE, consolidând securitatea internațională;

E.  întrucât adoptarea Pactului privind PSAC civilă în 2018 a reprezentat un important pas înainte în consolidarea capacității de gestionare civilă a crizelor de către UE, mărind implicarea și responsabilitatea statelor membre și contribuția acestora cu resurse; întrucât este nevoie de un nivel mai ridicat de angajament politic și tehnic și de resurse umane și economice din partea statelor membre pentru a îndeplini obiectivele convenite care nu au fost încă atinse și pentru a spori legitimitatea acestor misiuni;

F.  întrucât misiunile PSAC civile s-au extins de-a lungul anilor, incluzând, printre altele, justiția de tranziție, medierea, dialogul și analiza conflictelor, sprijinind aplicarea reformelor prin consiliere practică, formare și echipamente și întrucât acestea trebuie să se adapteze fără întârziere la provocări noi și emergente, cum ar fi amenințările hibride, inclusiv atacurile cibernetice, instrumentalizarea migrației, ingerințele externe, influența și manipularea informațiilor, terorismul și radicalizarea, securitatea maritimă, infracționalitatea organizată și protecția patrimoniului cultural; întrucât și misiunile și operațiile UE în cadrul PSAC sunt vizate de amenințări hibride, inclusiv de dezinformare, care periclitează eficacitatea acestora în stabilizarea țării în care sunt desfășurate; întrucât schimbările climatice și degradarea mediului afectează grav mediul operațional de gestionare a crizelor și reclamă o atenție tot mai mare în planificarea și executarea misiunilor civile;

G.  întrucât multe zone afectate de conflicte au o populație tânără numeroasă; întrucât tinerii ar trebui să fie implicați activ în crearea unei păci și a unei securități durabile, contribuind la prevenirea conflictelor și la consolidarea păcii, inclusiv la promovarea statului de drept, a justiției și a reconcilierii; întrucât UE s-a angajat să promoveze drepturile copilului în cadrul acțiunii sale externe, dar acest angajament nu este încă integral aplicat în contextul PSAC;

H.  întrucât UE s-a angajat să plaseze Agenda privind femeile, pacea și securitatea în centrul PESC, iar statele membre s-au angajat să promoveze o mai bună reprezentare a femeilor în cadrul misiunilor PSAC, însă Pactul privind PSAC civilă din 2018 nu stabilește un obiectiv concret pentru reprezentarea femeilor în cadrul misiunilor civile și nu conține nicio referire la paritatea de gen;

I.  întrucât reprezentarea femeilor în cadrul misiunilor și operațiilor PSAC a rămas neschimbată în perioada de cinci ani cuprinsă între 2015-2020; întrucât în structurile civile ale sediului central [Direcția abordare integrată pentru securitate și pace (ISPD), Direcția pentru politica de securitate și apărare (SECDEFPOL) și Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC)], femeile reprezintă aproximativ 50 % din întregul personal, dar continuă să fie subreprezentate în funcțiile de conducere (30 %);

J.  întrucât, începând din 2017, sesiunea de formare anterioară desfășurării, care include elemente legate de drepturile omului și de egalitatea de gen, a devenit obligatorie pentru întreg personalul; întrucât mai mult de o treime dintre respondenții la chestionarul aferent Raportului SEAE privind studiul de referință de monitorizare a integrării drepturilor omului și a egalității de gen în politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene nu au beneficiat de o astfel de sesiune,

K.  întrucât statele membre urmează să adopte un nou pact privind PSAC civilă până în mai 2023 pentru a continua eforturile în direcția unor misiuni ale PSAC civile mai eficace și cu o capacitate mai mare, având în vedere în special intensificarea problemelor de securitate la nivel mondial; întrucât peisajul geopolitic și mediul de securitate în schimbare, inclusiv conflictele din jurul Uniunii Europene și de pe teritoriul european, precum și războiul de agresiune neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, dezinformarea, terorismul și amenințările hibride și nocive necesită un angajament deplin pentru consolidarea PSAC civile prin intermediul unui nou pact privind PSAC civilă;

O mai bună viziune strategică în gestionarea civilă a crizelor

1.  subliniază că gestionarea civilă a crizelor de către UE aduce contribuții importante la pacea și securitatea internațională și joacă un rol esențial în aplicarea abordării integrate a UE în materie de conflicte și crize externe;

2.  reamintește că gestionarea crizelor se află în centrul PSAC a UE, mai ales prin misiunile și operațiile sale militare și civile; reamintește că una dintre principalele concluzii ale analizei amenințărilor pentru 2020 a fost necesitatea de a întări capacitatea UE de a reacționa rapid la crize și de a-și îmbunătăți pregătirea generală; subliniază, ca urmare, importanța sarcinilor încredințate personalului care participă la misiunile PSAC civile, ceea ce înseamnă că statele membre trebuie să trimită personal cu profiluri adecvate pentru a ridica nivelul contribuțiilor naționale la misiunile PSAC civile, iar SEAE trebuie să aplice o politică de resurse umane atentă; remarcă faptul că și UE joacă un rol esențial în asigurarea de locuri de muncă pentru personalul internațional și local;

3.  invită statele membre să utilizeze noul pact privind PSAC civilă pentru a-și consolida viziunea strategică asupra gestionării civile a crizelor prin clarificarea rolului, a eficacității și a valorii adăugate a PSAC civile și prin definirea unui nivel comun de ambiție în gestionarea civilă a crizelor;

4.  reamintește că analiza amenințărilor care a precedat adoptarea Busolei strategice în 2022 a reprezentat un efort unic de actualizare a doctrinei de securitate și apărare a UE; invită statele membre și SEAE să profite de această analiză în discuțiile lor privind viitorul gestionării civile a crizelor și utilizarea preconizată a instrumentului PSAC civile;

5.  consideră că sarcinile civile tradiționale ale PSAC, cum ar fi păstrarea ordinii publice, statul de drept, administrația civilă, RSS, monitorizarea, dezarmarea și demobilizarea rămân mai relevante ca oricând pentru stabilizarea și modernizarea sectoarelor securității și justiției; subliniază necesitatea de a continua aducerea la zi a sarcinilor și extinderea lor în cadrul oferit de abordarea integrată și de tratate, având în vedere riscurile și amenințările nou-apărute și care au creat astfel un nou climat de securitate; subliniază necesitatea de a integra și de a consolida aspectele transversale, în special:

6.  subliniază necesitatea de a integra mai activ în mandatul și operațiile misiunii conceptele de securitate umană, nevoile de securitate ale populației locale, atenția la aspectele de gen, controlul parlamentar, transparența și responsabilitatea sectorului de securitate local;

7.  subliniază că succesul misiunilor PSAC civile depinde în mare măsură de deschiderea față de perspectivele țării-gazdă și de asumarea responsabilității de către aceasta; încurajează utilizarea de abordări adaptate, implicarea activă și cooperarea cu guvernul-gazdă, societatea civilă și populația locală; subliniază, ca urmare, importanța asumării la nivel local a responsabilității pe tot parcursul executării mandatului misiunii, de la concepere la executare, monitorizare și evaluare; subliniază că este nevoie ca personalul misiunilor PSAC civile să construiască relații bazate pe încredere cu guvernele-gazdă, cu societatea civilă și cu populația locală, ceea ce face necesită conștientizarea situației, înțelegere culturală și cunoașterea limbilor locale; salută orientările operaționale ale SEAE pentru un angajament activ al societății civile în cadrul misiunilor PSAC; reamintește că misiunile civile trebuie să acorde o atenție deosebită dinamicii conflictelor și eficacității proceselor de evaluare și reducere a riscurilor și trebuie să includă într-o mai mare măsură monitorizări și evaluări ale intervențiilor PSAC pe baza impactului, precum și mai multe mecanisme de consultare și de feedback; recomandă crearea de canale oficiale, neoficiale și anonime sigure și securizate pentru reacțiile și reclamațiile din partea societății civile cu privire la misiuni, pentru a contribui la o mai bună înțelegere de către UE a eficacității operațiilor sale;

8.  constată că, în unele cazuri, succesul misiunilor PSAC civile este periclitat de incapacitatea guvernelor-gazdă de a-și îndeplini angajamentele de reformă; solicită, ca urmare, intensificarea cooperării cu țările-gazdă și acordarea unei atenții egale formării și reformelor instituționale; solicită ca abordarea integrată a UE, care cuprinde misiunile PSAC civile, ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar, să fie utilizată pentru a oferi misiunilor PSAC civile pârghiile necesare pentru a menține guvernele gazdă pe traiectoria spre îndeplinirea angajamentelor asumate și pentru a respecta libertățile fundamentale și drepturile omului; subliniază importanța coordonării misiunii PSAC civile cu alți parteneri internaționali implicați în activități similare în țara gazdă; constată că adesea misiunile PSAC civile se desfășoară în țări și regiuni disputate de actori statali și nestatali gata să submineze capacitatea și credibilitatea UE ca furnizor de securitate; subliniază, în această privință, că toate angajamentele UE trebuie să fie credibile în ochii populației și autorităților locale și regionale, să se bazeze pe o cooperare strânsă și onestă cu națiunile gazdă și să mențină o comunicare frecventă între personalul misiunii, autoritățile naționale și populația în ansamblu; invită de aceea UE și statele sale membre să își amelioreze comunicarea strategică privind gestionarea civilă a crizelor pentru a obține sprijin politic în cadrul UE și în țările în care au loc misiuni, oferind comunicare strategică individualizată pentru fiecare misiune, subliniind obiectivele și valorile misiunii și beneficiile pentru populație, precum și sprijinind un proces mai eficient de recrutare a personalului calificat pentru misiunile PSAC civile, inclusiv a femeilor;

9.  consideră că PSAC civilă ar trebui să facă parte dintr-o strategie politică mai amplă care să abordeze cauzele profunde ale conflictelor, inclusiv schimbările climatice; reamintește că misiunile ar trebui să se bazeze pe analize ale conflictelor atente la schimbările climatice și pledează pentru o mai bună integrare a schimbărilor climatice și a degradării mediului în gestionarea civilă a crizelor; subliniază că legătura dintre securitate și climă trebuie inclusă în Pactul 2.0, care trebuie să prezinte modul în care aceasta poate fi operaționalizată în contextul gestionării civile a crizelor; reiterează apelul lansat de Consiliu în concluziile sale din decembrie 2022 ca misiunile și operațiile să ia măsuri concrete pentru a-și reduce amprenta asupra mediului, cu scopul de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, în conformitate cu obiectivele stabilite în cadrul Pactului verde european;

10.  subliniază importanța evaluării eforturilor PSAC civile în domenii concrete, în special în ceea ce privește soluționarea problemelor de securitate noi și emergente cum ar fi instrumentalizarea migrației, securitatea maritimă și infracționalitatea organizată; regretă deficiențele predominante în ceea ce privește capacitatea UE de a anticipa și de a depista amenințările hibride, în special manipularea informațiilor, care afectează direct succesul misiunilor PSAC civile; salută, în această privință, decizia de a elabora un set de instrumente al UE de contracarare a amenințărilor hibride pentru un răspuns coordonat la campaniile hibride; salută comunicarea comună privind politica UE în domeniul apărării cibernetice, remarcând importanța pe care reziliența cibernetică o are pentru misiunile PSAC, subliniind totodată nevoia de a dezvolta în continuare politica și capabilitățile de apărare cibernetică ale UE, inclusiv crearea de echipe de reacție rapidă în domeniul cibernetic și extinderea acestora pentru a sprijini misiunile PSAC civile; reamintește nevoia urgentă ca misiunile să își dezvolte capabilitățile de comunicare strategică, inclusiv sisteme de comunicare strategică care se bazează pe programul UE de conectivitate sigură, precum și o platformă comună pentru schimbul de cunoștințe, inclusiv între CPCC și operațiile de pe teren, utilizând inovarea tehnologică și consolidând în același timp conștientizarea cibernetică a situației și reziliența misiunilor PSAC; solicită întărirea rezilienței cibernetice a structurilor generale ale CPCC și a misiunilor PSAC;

11.  solicită statelor membre și SEAE să ia măsuri în legătură cu amenințările constante și în creștere la adresa protejării și conservării patrimoniului cultural și să combată contrabanda cu artefacte culturale, în special în zonele de conflict;

12.  solicită ca noul pact privind PSAC civilă să fie utilizat pentru a asigura participarea deplină, egală și semnificativă a femeilor la PSAC civilă; subliniază contribuția semnificativă a femeilor la succesul misiunilor și operațiilor PSAC ca factor determinant al credibilității UE ca promotoare a egalității de drepturi între femei și bărbați în întreaga lume; reamintește că Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2024 (GAP) III impune integrarea sistematică a perspectivei de gen în toate politicile și acțiunile externe ale UE, inclusiv în PSAC; îndeamnă statele membre și SEAE să promoveze o creștere a numărului femeilor în cadrul operațiilor PSAC, inclusiv, ca un prim pas, să urmărească ridicarea nivelului de participare a femeilor la cel puțin 40 % în cadrul misiunilor și la toate nivelurile până în 2024; recomandă statelor membre să aprobe strategia și planul de acțiune al CPCC care urmăresc creșterea participării femeilor la misiunile PSAC civile pentru perioada 2021-2024; invită, ca urmare, statele membre ale UE să se angajeze în asigurarea treptată a parității de gen în numirile șefilor de misiune și în alte posturi superioare de conducere; încurajează cooperarea strânsă a acestora cu actorii societății civile locale în promovarea egalității de gen și a integrării perspectivei de gen, acolo unde este posibil;

13.  solicită operaționalizarea efectivă a agendei privind protecția copiilor și privind copiii în conflictele armate, precum și a Agendei privind tineretul, pacea și securitatea în gestionarea civilă a crizelor, pentru a-i implica activ pe tineri în conceperea și executarea misiunilor și operațiilor și pentru a aplica o abordare atentă la nevoile tinerilor în analiza conflictelor;

14.  subliniază că anticiparea schimbărilor mediului de securitate este esențială pentru a garanta că gestionarea civilă a crizelor își va atinge obiectivele strategice; solicită ca noul pact privind PSAC civilă să introducă o planificare bazată într-o mai mare măsură pe scenarii, o analiză prospectivă strategică și o analiză a conflictelor, precum și o alertă timpurie în procesul decizional privind misiunile și mandatele;

15.  solicită CPCC, CMUE și Statului-Major al Uniunii Europene să elaboreze un model pentru generarea și schimbul de concepte de bune practici de planificare a campaniilor/misiunilor care să fie transmise cât mai din timp posibil partenerilor esențiali pentru succesul campaniei;

16.  invită CPCC și Capacitatea militară de planificare și conducere a UE (MPCC) să pună accentul pe educația profesională civil-militară a întregului personal din cadrul misiunilor PSAC, utilizând Colegiul European de Securitate și Apărare pentru a contribui la formarea competenței tehnice a profesioniștilor din domeniul civil și al apărării, pentru a se asigura că personalul PSAC poate recunoaște și răspunde mai bine la complexitatea problemelor de securitate evidente în țările în care este desfășurat;

17.  invită sediile centrale ale SEAE, MPCC, CPCC și PSAC să promoveze o nouă cultură a înțelegerii între partenerii civili și militari, bazată pe relații instituționale consolidate și pe o conștientizare și o evaluare comune, în efortul de a dezvolta un cadru de planificare și o cultură cuprinzătoare;

18.  îndeamnă statele membre, Comisia și SEAE să elaboreze un plan concret de aplicare a abordării integrate și să se asigure că toate instrumentele relevante ale UE și ale statelor membre (PSAC militară, „Europa globală”, Instrumentul de asistență pentru preaderare) sunt utilizate coerent și duc într-un mod mai eficient la atingerea obiectivelor generale ale UE; solicită depunerea de eforturi suplimentare pentru a gestiona tranziția între diferitele instrumente politice și tehnice ale UE;

19.  subliniază importanța cooperării, inclusiv a coordonării strânse în ceea ce privește mandatele, cu parteneri cum ar fi ONU, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și NATO la contracararea amenințărilor și provocărilor actuale și viitoare în materie de securitate;

20.  solicită statelor membre să invite și să implice țările candidate la UE, de la caz la caz, pentru a contribui la misiunile PSAC civile și a participa la ele; solicită asistență pentru țările interesate în vederea formării și pregătirii acestora pentru o astfel de participare; reamintește, în acest sens, valoarea adăugată pe care parteneriatele cu țările terțe o pot aduce misiunilor PSAC civile; salută sprijinul din partea țărilor terțe în ceea ce privește Ucraina și reamintește că și țări precum Norvegia, Islanda, Australia, Elveția, Statele Unite, Canada, Noua Zeelandă și Regatul Unit ar putea să aducă resurse politice și financiare considerabile misiunilor civile PSAC; invită Comisia să își revizuiască cadrul pentru acordurile de participare cu țările terțe partenere, întrucât numărul experților detașați din țările terțe a scăzut din 2010 de la 200 la zece;

Aplicarea Pactului

21.  ia act de realizările Pactului din 2018 în ceea ce privește implicarea statelor membre în elaborarea planurilor lor naționale de punere în aplicare, inclusiv prin intermediul dialogului structurat și al schimbului de bune practici și de învățăminte desprinse, și valorificarea acestora prin procese structurate și periodice în materie de capabilități care urmează să fie convenite, precum și promovarea cooperării regionale și a acțiunilor comune în rândul statelor membre;

22.  sprijină inițiativele care vizează dezvoltarea unui instrument de instruire și dotare pentru misiunile civile, pentru a spori capacitatea UE de a sprijini statele terțe și de a răspunde așteptărilor și nevoilor lor concrete; solicită, ca urmare, continuarea acestor eforturi, stabilirea mai multor obiective cuantificabile și a unor termene pentru toate acțiunile, inclusiv identificarea entităților responsabile;

23.  subliniază problemele cu care se confruntă misiunile PSAC civile, cum ar fi disponibilitatea mijloacelor și a resurselor, capacitatea de reacție, lipsa unor indicatori-cheie de performanță, un proces decizional mai rapid și misiuni mai flexibile, adaptabile și modulare și mandate mai clare, și că acestea au fost deja evidențiate în primul pact, care a avut ca rezultat un mai mare accent pe PSAC civilă, dar nu operaționalizarea deplină și creșterea corespunzătoare a participării și a asumării responsabilității de către statele membre, care trebuie tratate de urgență în noul pact privind PSAC civilă;

24.  ia act de numărul de misiuni PSAC civile de lungă durată, care evidențiază necesitatea unor obiective bine definite, atât politice, cât și operaționale, și a unor strategii de încheiere a misiunilor, precum și necesitatea evaluării acestor obiective; solicită introducerea de strategii de încheiere a misiunii pentru misiunile civile, cu indicatori de măsurare a succesului acestora, care să permită închiderea mai rapidă a misiunilor atunci când obiectivele operaționale și politice au fost atinse și, de asemenea, atunci când acestea nu au fost atinse sau când nu mai este posibil să se îndeplinească condițiile de securitate, politice sau strategice relevante din țara de stabilire; solicită, ca urmare, o discuție politică sinceră în legătură cu încheierea misiunilor care nu au impactul dorit, riscând să legitimeze lipsa progreselor în țara-gazdă;

25.  constată că singurele evaluări ale mandatelor misiunilor PSAC civile existente sunt evaluările strategice utilizate la reînnoirea , adaptarea sau închiderea misiunilor; subliniază importanța dezvoltării și introducerii unui sistem și a unei metodologii de evaluare a performanței misiunilor, a eficacității acestora și a gestiunii lor financiare; subliniază, în acest sens, importanța unui sistem imparțial de evaluare a impactului misiunilor; salută documentul de prezentare a opțiunilor de evaluare prezentat de SEAE în acest scop; reamintește că evaluarea misiunilor PSAC civile și a eficacității acestora trebuie să beneficieze de resurse adecvate și că evaluările sistematice ar trebui să contribuie la procesul de luare a deciziilor politice privind atât misiunile actuale, cât și cele viitoare;

26.  salută orientările operaționale ale SEAE - CPCC care oferă instrumente pentru ca misiunile PSAC civile să colaboreze activ cu actorii societății civile în calitate de parteneri-cheie la toate nivelurile și în toate etapele proceselor; salută orientările operaționale ale SEAE privind integrarea drepturilor omului și diligența necesară în domeniul drepturilor omului și solicită punerea în aplicare efectivă a acestora, în special prin stabilirea de proceduri interne clare de gestionare a riscurilor legate de drepturile omului asociate cu sprijinul acordat sectorului de securitate.

Consolidarea și furnizarea capabilităților necesare nivelului de ambiție al pactului

27.  invită SEAE să elaboreze, împreună cu serviciile relevante ale Comisiei și cu statele membre, un proces structurat și regulat de dezvoltare a capabilităților civile pentru a evalua disponibilitatea nevoilor statelor membre în materie de capabilități, să stabilească cerințe, să efectueze o analiză a lacunelor și să evalueze periodic progresele înregistrate; îl încurajează pe Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să analizeze posibilitatea de a oferi stimulente financiare pentru a sprijini statele membre în eforturile lor de dezvoltare a capabilităților, așa cum se indică în Pactul civil din 2018, reamintind, în același timp, statelor membre să își mențină în noul pact angajamentul de a dezvolta întreaga gamă de capabilități necesare pentru desfășurarea și sprijinirea misiunilor civile de gestionare a crizelor;

28.  regretă că, în pofida faptului că constituie unul dintre angajamentele de bază ale pactului, misiunile PSAC civile suferă constant din cauza faptului că statele membre nu își îndeplinesc angajamentele de a furniza personal suficient, zece state membre asigurând în prezent 78 % din personalul detașat, iar 17 state membre doar 22 %; invită statele membre ca în noul pact să își mențină angajamentul de a crește în comun numărul și ponderea personalului detașat în cadrul tuturor misiunilor și la toate nivelurile, urmărind, în același timp, să asigure personal detașat pentru ocuparea integrală a posturilor operaționale și a cel puțin 60 % din personalul detașat pentru posturi neoperaționale; invită statele membre să își armonizeze procesele de detașare a personalului pentru a reduce impactul perturbator al rotației necoordonate a personalului în cadrul misiunilor; invită, de asemenea, statele membre să vegheze ca personalul detașat să fie recompensat pentru participarea sa la misiunile UE prin politici de avansare în carieră; invită SEAE să revizuiască situația actuală și să stabilească indicatori pentru statele membre care să măsoare ritmul de rotație a personalului și ratele de ocupare a posturilor, pe baza categoriei de loc de muncă și a tipului de angajare;

29.  subliniază că este nevoie să se reformeze politica de resurse umane și sistemul de gestionare a resurselor umane și să se garanteze că condițiile de muncă din cadrul misiunilor PSAC civile contribuie la un mediu mai sigur și mai favorabil incluziunii, în special pentru femei; salută eforturile SEAE de a elimina deficiențele în ceea ce privește sprijinul acordat personalului din misiuni, inclusiv revizuirea Codului de conduită, cu un accent deosebit pe principiile drepturilor omului, și de a dezvolta un model de generare și schimb de concepte de bune practici în materie de campanii și/sau misiuni; subliniază nevoia de a crea o rețea de consilieri confidențiali; solicită inițierea unui proces oficial, semnificativ și sistematic de consultare cu reprezentanții personalului aflat în serviciul misiunilor de securitate civile ale UE; invită SEAE să examineze modalități de reducere a ritmului de rotație și fluctuație a personalului, inclusiv, printre altele, prin extinderea perioadei de desfășurare a personalului;

30.  regretă că SEAE are resurse limitate în domeniul PSAC civile în general, inclusiv CPCC, care, cu un efectiv de 110 persoane, oferă în prezent sprijin pentru 12 misiuni al căror personal totalizează 2 200 de membri; invită statele membre să asigure dezvoltarea rapidă a CPCC într-un comandament operațional complet funcțional, asigurându-se că dispune de fondurile, personalul și competența tehnică necesare; insistă asupra faptului că MPCC trebuie să planifice și să desfășoare toate misiunile militare pe baza unei ierarhii militare clare și să dispună de personalul, fondurile și infrastructura necesare; subliniază necesitatea de a spori coordonarea și interacțiunea civil-militară la nivelul UE și complementaritatea și sinergiile cu PSAC militară, păstrând simultan separarea ierarhiilor de comandă civile și militare;

31.  subliniază că formarea este esențială pentru asigurarea eficacității, care, la rândul său, este esențială pentru succesul misiunilor PSAC civile; solicită o evaluare aprofundată a arhitecturii generale a formării în domeniul PSAC civile pentru a identifica nevoile, lacunele și suprapunerile în procesul de formare în statele membre, în vederea îmbunătățirii și armonizării politicii UE privind formarea pentru PSAC, în special cu accent pe nevoile populațiilor locale; consideră că elementele și conceptele de bază ale drepturilor omului și ale integrării perspectivei de gen ar trebui să fie incluse sistematic în formarea premergătoare misiunii și în cea introductivă; reamintește că instruirea pentru misiunile PSAC civile trebuie să înzestreze personalul cu cunoștințele, înțelegerea, competențele și atitudinea necesare în medii culturale complexe, inclusiv în ceea ce privește nevoile populațiilor locale, și că aceasta ar trebui să includă așadar sesiuni privind dreptul umanitar internațional, drepturile omului, egalitatea de gen, cooperarea civilă și militară, securitatea umană, sensibilitatea la conflicte, combaterea rasismului și comunicarea interculturală;

32.  invită Comisia, SEAE, CPCC și MPCC să se adapteze mai bine la constituirea de grupuri de lucru interinstituționale prin exerciții și instruire pentru a contribui la dezvoltarea bunelor practici, a cooperării între agenții și a unor relații personale interfuncționale solide, esențiale pentru parteneriate civile-militare efective în locuri precum țările Parteneriatului estic;

33.  subliniază importanța combaterii dezinformării negative îndreptate împotriva misiunilor PSAC civile; solicită și îmbunătățirea formării pentru personalul misiunilor în anticiparea, detectarea și contracararea amenințărilor hibride, în special a manipulării informațiilor; observă intensificarea cooperării dintre divizia StratCom a SEAE și misiunile UE pentru a contracara operațiunile de dezinformare care le vizează; solicită ca această cooperare să implice toate misiunile UE din străinătate și să asigure personal bine pregătit pentru fiecare misiune care să fie responsabil cu monitorizarea, semnalarea și combaterea dezinformării, acolo unde este posibil; consideră că strategia de dezinformare masivă ar trebui contracarată printr-un plan de acțiune temeinic, eficient și coordonat al SEAE și al UE, cu sprijinul activ al misiunilor și delegațiilor;

34.  solicită aplicarea de programe sustenabile și pe termen lung de construire a capacităților și de formare, acolo unde este posibil și necesar, cum ar fi programe de „formare a formatorilor”, pentru a asigura viabilitatea și succesul pe termen lung al misiunilor; solicită ca mandatele misiunilor PSAC să includă sarcini de consiliere și de formare pentru a face față tehnologiilor emergente;

35.  reamintește că gestionarea cunoștințelor (GC) este esențială și constituie o parte esențială a operaționalizării abordării integrate; subliniază importanța dezvoltării unei arhitecturi de gestionare a cunoștințelor în vederea păstrării competențelor tehnice, a promovării celor mai bune practici și a desprinderii de învățăminte, într-un mod mai sistematic, precum și pentru a încuraja o cultură a învățării în rândul personalului care lucrează în misiunile PSAC civile și în legătură cu ele; ia act cu satisfacție de eforturile actuale ale SEAE și ale CPCC în acest sens; invită statele membre să sprijine plasarea de experți specializați în GC și evaluare în domeniu și în cadrul CPCC;

Misiunilor actuale trebuie să li se acorde o atenție mai mare și mai focalizată

36.  salută revizuirea mandatului misiunii de consiliere a UE în Ucraina, pentru a pune în aplicare noi sarcini de sprijinire a Ucrainei în fața războiului de agresiune al Rusiei; reamintește că un sprijin civil puternic în materie de securitate pentru Ucraina va fi esențial pentru reconstrucția acesteia și pentru drumul către aderarea la UE; solicită UE și statelor sale membre să își intensifice în continuare sprijinul pentru dezvoltarea capacităților civile în Ucraina, inclusiv combaterea corupției, instituirea unui sistem de stat de drept efectiv și consolidarea rezilienței cibernetice și hibride; apreciază activitatea și prezența fizică pe teritoriul Ucrainei a celor 79 de membri ai personalului misiunii civile a UE (EUAM) în Ucraina; încurajează misiunea să își continue activitatea de sprijinire a Ucrainei în documentarea și anchetarea crimelor de război; invită Comisia, în contextul negocierilor de aderare a Ucrainei, să intre în contact cât mai curând posibil cu EUAM Ucraina pentru a profita de experiența acesteia în materie de securitate, de parteneriatul său de lungă durată cu autoritățile ucrainene și de prezența sa solidă pe teren; subliniază sprijinul relevant pe care misiunea îl aduce anchetelor penale;

37.  salută desfășurarea rapidă a misiunii de monitorizare EUMM Georgia la frontiera dintre Armenia și Azerbaidjan ca măsură stabilizatoare importantă pentru reducerea tensiunilor dintre cele două țări; încurajează SEAE să exploreze posibilitățile de continuare a cooperării între misiunile PSAC civile pe coordonate similare; consideră că acesta este un exemplu pozitiv de mandate modulare și scalabile, așa cum este promovat în Busola strategică, care ar putea fi îmbunătățit în continuare prin utilizarea de instrumente de reacție rapidă, cum ar fi echipele specializate și experții invitați; subliniază că toate aceste inovații și o mai mare flexibilitate trebuie să se bazeze pe o abordare complet integrată a acțiunilor de răspuns la crize, pentru a spori la maximum impactul pe teren și a asigura o utilizare eficientă a bugetelor;

38.  salută recenta înființare a misiunii civile a Uniunii Europene în Armenia (EUMA), care are scopul de a contribui la stabilitatea în zonele de frontieră ale Armeniei, de a consolida încrederea pe teren și de a asigura un mediu favorabil eforturilor de normalizare a relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan; solicită ca misiunea să contribuie la orice dialog și inițiativă care să conducă la o pace și o securitate sporite în regiune; solicită autorităților azere să permită accesul EUMA la coridorul Lacin pentru a evalua situația de pe teren și a contribui la soluționarea acesteia;

39.  recunoaște că sprijinul critic al misiunii Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (EULEX) a contribuit recent la reducerea tensiunilor și la restabilirea încrederii în Kosovo de Nord; îndeamnă statele membre ale UE să continue să sprijine misiunea prin mobilizarea și trimiterea pe teren a forțelor de poliție instruite, care sunt extrem de necesare;

40.  subliniază importanța EUAM Irak, a misiunii de asistență la frontieră a Uniunii Europene (EUBAM) la Rafah, a misiunii de poliție a Uniunii Europene pentru teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS), desfășurată în prezent în regiunea Orientului Mijlociu; invită la utilizarea tuturor sinergiilor posibile între cele două misiuni desfășurate în Palestina;

41.  își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluțiile politice și de securitate din Libia; îndeamnă autoritățile libiene să faciliteze activitatea EUBAM Libia în executarea mandatului său și în întreaga sa funcționare;

42.  își exprimă aprecierea pentru realizările celor cinci misiuni PSAC civile în Africa și solicită continuarea executării mandatelor acestora; invită SEAE să aibă în vedere toate opțiunile privind misiunea Uniunii Europene de consolidare a capacităților în Mali (EUCAP Sahel Mali) și misiunea UE de consiliere în Republica Centrafricană (EUAM RCA), având în vedere deteriorarea situației politice și de securitate, inclusiv decizia de a le încheia; ia act cu îngrijorare de evoluțiile în materie de securitate din Sahel și din Golful Guineei; denunță prezența din ce în ce mai mare în regiune a Grupului Wagner sprijinit de Kremlin, precum și strategia acestuia de acaparare de bunuri în țările în care își desfășoară activitatea, în detrimentul populației, și condamnă atrocitățile comise împotriva populației locale; solicită crearea unei rețele de consilieri de securitate în cadrul misiunilor PSAC în țările din Africa care doresc să coopereze cu UE în domeniul militar și al securității;

43.  reamintește obiectivele ambițioase stabilite pentru 5 000 de polițiști în cadrul Consiliului de la European de la Santa Maria da Feira din 2000 și recunoaște valoarea obiectivelor globale civile (OGC) convenite începând cu 2008; îndeamnă la îndeplinirea urgentă a acestor obiective, îndeosebi a cele referitoare la crearea unei capacități de reacție rapidă și la utilizarea formațiunilor multinaționale în contextul articolului 44 din TUE; subliniază importanța realizării depline a obiectivelor stabilite în Busola strategică pentru PSAC civilă (printre altele, capacitatea de a desfășura 200 de experți în 30 de zile), bazându-se pe eforturile recente ale UE de a acționa într-un mod mai suplu, mai activ și mai coordonat; în acest context, salută luarea rapidă a deciziilor și lansarea rapidă a capacității de monitorizare a UE în Armenia; subliniază nevoia de a modifica procedurile de luare a deciziilor, inclusiv prin analizarea unei treceri la votul cu majoritate calificată pentru anumite aspecte ale misiunilor; subliniază necesitatea de a crea planuri de urgență pentru fiecare misiune PSAC civilă în coordonare cu MPCC, CPCC și Capacitatea de desfășurare rapidă, în perspectiva unor potențiale situații de urgență în care Capacitatea de desfășurare rapidă ar putea fi necesară;

Majorarea finanțării pentru a corespunde ambițiilor formulate

44.  regretă că bugetul PESC pentru misiunile PSAC civile a crescut doar în mică măsură de la cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 la CFM 2021-2027 (de la un punct de plecare de aproximativ 350 milioane EUR pe an), în timp ce numărul și sarcinile misiunilor au crescut, mediul de securitate a devenit mai dificil, costul operațiilor și inflația au crescut, la fel și personalul, ceea ce a limitat posibilitatea extinderii mandatelor actuale ale misiunilor sau posibilitatea de crearea a unor noi misiuni pentru a răspunde nevoilor urgente în materie de securitate; solicită modificarea structurii bugetului PESC și crearea unei linii bugetare pentru fiecare misiune PSAC civilă, pentru a permite un control mai bun și o transparență mai mare;

45.  subliniază necesitatea de a asigura un buget PESC mai solid și mai realist, care să corespundă nevoilor misiunilor PSAC civile noi și existente; solicită o creștere substanțială a finanțării bugetului PESC, asigurând simultan utilizarea eficientă a fondurilor alocate misiunilor PSAC civile pentru a se garanta că răspund efectiv situațiilor de criză și evenimentelor neprevăzute și cere să se stabilească activ în ce cazuri proiecte și programe complementare ar putea fi finanțate din alte bugete relevante ale UE, asigurându-se buna gestiune financiară și stabilirea ordinii de prioritate a resurselor existente;

46.  consideră că este necesar să se stabilească o politică solidă privind echipamentele și serviciile necesare țărilor partenere în care au loc misiuni PSAC civile; solicită crearea unei linii bugetare speciale pentru PESC, în cadrul unui buget al PESC general majorat, sau a unui „instrument de sprijin civil”, pentru a oferi țărilor partenere echipamente și servicii de îmbunătățire a capabilităților lor civile;

47.  consideră îmbucurător faptul că, datorită actualei situații geopolitice extrem de instabile și a revenirii războiului în Europa, cheltuielile UE pentru apărare au crescut considerabil recent, însă regretă că finanțarea pentru PSAC civilă nu a crescut;

48.  invită SEAE și serviciile Comisiei să prezinte previziuni bugetare multianuale, o evaluare a activităților în curs și estimări clare ale ratelor de absorbție ale misiunilor; subliniază că astfel de măsuri sunt necesare pentru a contribui la pregătirea deciziilor de reducere a activităților ineficiente, pentru a spori eficacitatea și flexibilitatea prin mandate clare și pentru a oferi strategii de tranziție și de încheiere a misiunilor clar definite; reamintește că planificarea operațională și cea financiară a misiunilor ar trebui să fie coordonate încă de la început; solicită angajamente concrete din partea statelor membre privind contribuția personalului în etapele inițiale ale aprobării unei misiuni;

49.  solicită ca noua busolă strategică să ofere misiunilor PSAC ambiția, capabilitățile și resursele politice și strategice necesare pentru a genera schimbări pozitive; reafirmă obiectivul Busolei strategice de a avea un impact pozitiv în ceea ce privește rapiditatea și robustețea răspunsurilor comune la conflictele globale;

50.  subliniază rolul fundamental al Parlamentului ca autoritate bugetară și în controlul PSAC, inclusiv al misiunilor PSAC civile; solicită, ca urmare, o mai mare implicare a Parlamentului European în procesul decizional privind misiunile civile PSAC; insistă ferm să i se transmită toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile prevăzute în tratate și față de cetățenii săi; reamintește, în această privință, că informațiile furnizate în prezent sunt inadecvate pentru exercitarea de către Parlamentul European a responsabilităților, în așteptarea revizuirii acordului interinstituțional din 2002 interinstituționale din 2002 privind accesul Parlamentului la informații în domeniul politicii de securitate și apărare;

o
o   o

51.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 209, 14.6.2021, p. 1.