Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2023/0081(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0343/2023

Texte depuse :

A9-0343/2023

Dezbateri :

PV 20/11/2023 - 16
CRE 20/11/2023 - 16

Voturi :

PV 21/11/2023 - 7.4
CRE 21/11/2023 - 7.4
Explicaţii privind voturile
PV 25/04/2024 - 7.11

Texte adoptate :

P9_TA(2023)0401
P9_TA(2024)0378

Texte adoptate
PDF 642kWORD 166k
Marţi, 21 noiembrie 2023 - Strasbourg
Cadrul de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete (Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete)
P9_TA(2023)0401A9-0343/2023
Text
 Text consolidat

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 21 noiembrie 2023 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete (Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete) (COM(2023)0161 – C9-0062/2023 – 2023/0081(COD))(1)
AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
la propunerea Comisiei
---------------------------------------------------------
2023/0081 (COD)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Amendamentul 1

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre negocieri interinstituționale comisiei competente, în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A9-0343/2023).
(2)* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.


Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete (Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(-1)   Obiectivul principal pe termen mediu al politicii industriale europene este de a permite industriei Uniunii să pună în aplicare tranzițiile energetică, climatică, de mediu și digitală, păstrând, în același timp, competitivitatea sa pe piața mondială, menținând locurile de muncă de calitate în Europa și consolidând capacitatea sa de a inova și de a produce în Europa, în special în ceea ce privește tehnologiile curate.

(1)  Uniunea s-a angajat să accelereze procesul de decarbonizare a economiei sale și să implementeze surse regenerabile de energie pentru atingerea obiectivului ambițios de neutralitate climatică sau zero emisii nete (emisii după deducerea absorbțiilor) până în 2050. Acest obiectiv se află în centrul Pactului verde european, al Strategiei industriale actualizate a UE și este în concordanță cu angajamentul Uniunii față de acțiunile climatice la nivel mondial în temeiul Acordului de la Paris1. Pentru atingerea obiectivului neutralității climatice, Regulamentul (UE) 2021/1119(3) al Parlamentului European și al Consiliului(4) stabilește un obiectiv climatic obligatoriu al Uniunii de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”(5) propus are ca scop realizarea obiectivului climatic al Uniunii pentru 2030 și revizuiește și actualizează legislația Uniunii în acest sens.

(1a)  După cum se subliniază în Planul industrial al Pactului verde, Uniunea trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că poate accelera transformarea industrială cu zero emisii nete la nivel intern. Prezentul regulament face parte din aceste măsuri și vizează îmbunătățirea argumentului economic în favoarea decarbonizării industriale în Uniune.

(1b)  În interesul autonomiei strategice a Uniunii, este esențial să se acorde o atenție mai mare circularității și duratei de viață lungi a acestor tehnologii, pentru a consolida reziliența industriei producătoare a Uniunii, reducând totodată impactul asupra mediului, pentru a contribui la competitivitatea sa sustenabilă.

(2)  Piața unică oferă mediul adecvat pentru asigurarea accesului, la scara și ritmul necesare, la tehnologiile esențiale pentru atingerea obiectivului climatic al Uniunii, precum și promisiunea ca Pactul verde european să transforme decarbonizarea într-o competitivitate durabilă. Având în vedere complexitatea și caracterul transnațional al tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, măsurile naționale necoordonate de asigurare a accesului la aceste tehnologii ar avea un potențial ridicat de denaturare a concurenței și de fragmentare a pieței unice. Prin urmare, pentru a garanta funcționarea pieței unice, este necesară crearea unui cadru juridic comun al Uniunii pentru a aborda în mod colectiv această provocare majoră prin creșterea rezilienței și a securității aprovizionării Uniunii în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(2a)  Orice mobilizare suplimentară a ajutorului de stat ar trebui să fie specifică și temporară și ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele de politică ale Uniunii, cum ar fi Pactul verde și Pilonul european al drepturilor sociale. O astfel de finanțare nu ar trebui conducă la disparități suplimentare între statele membre, în conformitate cu politicile Uniunii în materie de concurență și coeziune.

(2b)  Agenția Internațională a Energiei estimează că piața mondială a tehnologiilor-cheie de energie curată fabricate în masă va avea o valoare de aproximativ 650 de miliarde USD pe an până în 2030, ceea ce reprezintă de peste trei ori nivelul actual. Industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete la nivel mondial crește într-un ritm din ce în ce mai intens, în măsura în care cererea depășește uneori oferta. Industria Uniunii face parte dintr-o economie socială de piață deschisă, orientată spre export, care utilizează intensiv capitalul și care poate oferi prosperitate cetățenilor Uniunii dacă este competitivă și deschisă la piața mondială. Ambiția Uniunii pentru o industrie cu zero emisii nete ar trebui să fie aliniată la această realitate și ar trebui să urmărească să acopere o cotă de piață la nivel mondial semnificativă.

(3)  În ceea ce privește aspectele externe, Uniunea își va intensifica eforturile de a-și uni forțele cu parteneri deschiși, democratici, angajați în Acordul de la Paris. În ceea ce privește piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare, Uniunea va avea în vedere parteneriate reciproc avantajoase în cadrul strategiei sale „Global Gateway”, care să contribuie la diversificarea lanțului său de aprovizionare cu materii prime, la atingerea obiectivelor climatice globale, precum și la eforturile țărilor partenere de a continua dubla tranziție și de a crea valoare adăugată la nivel local.

(4)  Pentru a-și îndeplini aceste angajamente, Uniunea trebuie să își accelereze ritmul tranziției către o economie neutră climatic, inclusiv prin creșterea ponderii de energie curată în mixul său energetic, precum și prin creșterea eficienței energetice și a ponderii surselor regenerabile de energie. Acest lucru ar trebui să contribuie, de asemenea, la atingerea obiectivelor Uniunii pentru 2030 prevăzute în planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, și anume o rată de ocupare a forței de muncă de cel puțin 78 % și participarea a cel puțin 60 % dintre adulți la activități de formare profesională. precum și la asigurarea unei tranziții verzi corecte și echitabile(6).

(5)  Creșterea prețurilor energiei ca urmare a agresiunii militare nejustificate și ilegale a Federației Ruse împotriva Ucrainei a dat un impuls puternic pentru accelerarea punerii în aplicare a Pactului verde european și pentru consolidarea rezilienței uniunii energetice prin accelerarea tranziției către o energie curată și prin stoparea oricărei dependențe de combustibilii fosili exportați din Federația Rusă. Planul REPowerEU(7) joacă un rol esențial în răspunsul la dificultățile și perturbările de pe piața mondială a energiei cauzate de invadarea Ucrainei de către Federația Rusă. Acest plan urmărește să accelereze tranziția energetică în Uniunea Europeană, pentru a reduce consumul de gaze și energie electrică al Uniunii și pentru a stimula investițiile în implementarea unor soluții eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Planul stabilește ca obiective, printre altele, dublarea capacității de energie solară fotovoltaică până în 2025 și instalarea unei capacități de energie solară fotovoltaică de 600 GW până în 2030; dublarea ratei de instalare a pompelor de căldură; o capacitate de 10 milioane de tone de hidrogen din surse regenerabile produs intern până în 2030; și creșterea substanțială a producției de biometan până la 35 de miliarde de metri cubi până în 2030. Planul stabilește, de asemenea, că îndeplinirea obiectivelor REPowerEU va necesita diversificarea aprovizionării cu echipamente pentru energia cu emisii scăzute de dioxid de carbon și cu materii prime critice, reducerea dependențelor sectoriale, remedierea blocajelor la nivelul lanțului de aprovizionare și extinderea capacității Uniunii de a produce tehnologii energetice curate. Ca parte a eforturilor sale de extindere a utilizării energiei din surse regenerabile pentru producția de energie electrică, în industrie, în sectorul construcțiilor și al transporturilor, Comisia propune majorarea la 45 % a obiectivului prevăzut în Directiva privind energia din surse regenerabile pentru 2030 și la 13 % a obiectivului prevăzut în Directiva privind eficiența energetică. Acest lucru ar aduce capacitățile totale de producere de energie din surse regenerabile la 1 236 GW până în 2030, în comparație cu capacitatea de 1 067 GW prevăzută pentru 2030 în propunerea din 2021, și va determina creșterea nevoilor de stocare în baterii pentru a face față furnizării intermitente în rețeaua electrică. În mod similar, politicile legate de decarbonizarea sectorului transportului rutier, cum ar fi Regulamentul (UE) 2019/631(8) și Regulamentul (UE) 2019/1242(9) al Parlamentului European și al Consiliului, vor fi factori stimulatori puternici pentru electrificarea suplimentară a acestui sector, determinând creșterea cererii de baterii.

(6)  Transformarea în direcția reducerii la zero a emisiilor nete generează deja schimbări industriale, economice și geopolitice uriașe la nivel mondial, care vor deveni tot mai pronunțate pe măsură ce lumea înregistrează progrese în eforturile de decarbonizare. Calea către o economie neutră din punct de vedere climatic, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și neutră din punct de vedere climatic se traduce prin oportunități importante de extindere a industriei care contribuie la obiectivul zero emisii nete a Uniunii, valorificând forța pieței unice, prin promovarea investițiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete ▌și lanțurile lor de aprovizionare. Acestea sunt tehnologiile necesare pentru a atinge obiectivele Planurilor naționale de energie și climă, contribuind la reziliența și competitivitatea industriei Uniunii, permițând decarbonizarea sectoarelor noastre economice, de la aprovizionarea cu energie până la transporturi, construcții și industrie. O industrie care contribuie la obiectivul zero emisii nete puternică în Uniune ▌poate contribui în mod semnificativ la atingerea în mod eficace a obiectivelor acesteia în materie de climă și energie, precum și la sprijinirea altor obiective ale Pactului verde, cum ar fi crearea de locuri de muncă de calitate și generarea de creștere economică durabilă, prin crearea unei baze industriale orientate către export, precum și către aprovizionarea internă.

(7)  Pentru a îndeplini obiectivele Uniunii în materie de climă și energie, eficiența energetică trebuie tratată cu prioritate. Economisirea energiei este cea mai puțin costisitoare, mai sigură și mai curată modalitate de îndeplinire a acestor obiective. „Eficiența energetică înainte de toate” este un principiu general al politicii energetice a Uniunii și este important atât în ceea ce privește aplicarea sa practică în deciziile de politică, cât și în cele de investiții. Prin urmare, este esențială creșterea capacității Uniunii de producție a tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic, cum ar fi pompele de căldură și tehnologiile pentru rețele inteligente, care contribuie la reducerea și controlul consumului de energie în UE.

(8)  Obiectivele de decarbonizare ale Uniunii, securitatea aprovizionării cu energie, digitalizarea sistemului energetic și electrificarea cererii, de exemplu în domeniul mobilității și în ceea ce privește nevoia de puncte de reîncărcare rapidă, necesită o extindere enormă a rețelelor electrice în Uniune ▌, atât la nivel de transport, cât și la nivel de distribuție. La nivel de transport, sunt necesare sisteme de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC) pentru conectarea energiilor din surse regenerabile offshore; în timp ce, la nivel de distribuție, conectarea furnizorilor de energie electrică și gestionarea flexibilității pe partea cererii se bazează pe investiții în tehnologii de rețea inovatoare, cum ar fi încărcarea inteligentă a vehiculelor electrice (EVSC), sisteme de automatizare industrială și pentru clădiri eficiente din punct de vedere energetic și controale inteligente, infrastructura avansată de contorizare (AMI) și sisteme de gestionare a energiei la domiciliu (HEMS). Rețeaua electrică trebuie să interacționeze cu un număr mare de actori sau dispozitive pe baza unui nivel detaliat de observabilitate și, prin urmare, de disponibilitate a datelor, pentru a asigura flexibilitate, încărcarea inteligentă și clădiri inteligente cu rețele electrice inteligente și servicii de flexibilitate la scară mică, care să permită răspunsul la cerere din partea consumatorilor și adoptarea surselor regenerabile de energie. Conectarea tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete la rețeaua Uniunii ▌ necesită o creștere substanțială a capabilităților de producție pentru rețelele electrice în ceea ce privește, de exemplu, cablurile offshore și onshore, stațiile electrice și transformatoarele.

(8a)  Gruparea activităților industriale îndreptată către simbioza industrială poate minimiza impactul activităților asupra mediului și asigură, în același timp, câștiguri în materie de eficiență pentru industrie. Ca atare, gruparea poate contribui în mod substanțial la atingerea obiectivelor prezentului regulament. În acest sens; prezentul regulament promovează dezvoltarea de „văi” industriale cu zero emisii nete (văi). Aceste „văi” ar trebui să fie limitate în sfera geografică și tehnologică pentru a promova simbioza industrială. „Văile” ar trebui desemnate de statele membre și fiecare desemnare ar trebui să fie însoțită de un plan cu măsuri naționale concrete de creștere a atractivității „văii” ca loc de producție. „Văile” ar trebui utilizate în special ca instrument de reindustrializare a regiunilor, în special a regiunilor carbonifere aflate în tranziție.

(8b)  Statele membre ar trebui să poată desemna și sprijini „văile”. Atunci când desemnează o „vale”, statul membru ar trebui să întocmească un plan pentru valea respectivă, în care să precizeze activitatea de producție cu zero emisii nete care urmează să fie acoperită în „vale” (plan). Statul membru ar trebui, de asemenea, să efectueze evaluările impactului asupra mediului, după cum este necesar pentru activitățile de producție cu zero emisii nete care urmează să fie desfășurate în „vale”. Astfel de evaluări ale impactului limitează în mod substanțial necesitatea ca întreprinderile să efectueze evaluările pentru autorizațiile necesare activităților de producție cu zero emisii nete din sfera de aplicare a „văii”. Planul ar trebui să includă rezultatele evaluărilor impactului asupra mediului, precum și măsurile naționale care trebuie luate pentru a minimiza sau a atenua impactul negativ asupra mediului. Planul ar trebui să includă și măsuri naționale concrete de susținere a activității industriale în sfera de aplicare a „văii”. Aceste măsuri ar trebui să includă acțiuni de investiții sau de declanșare de investiții private în infrastructura energetică, digitală și de transport, precum și acțiuni de reducere a cheltuielilor operaționale pentru industria din „vale”, cum ar fi contractele pentru diferență în cazul prețurilor la energie. Alte măsuri care trebuie luate în considerare sunt măsurile de consolidare a protecției proprietății intelectuale, înființarea unui centru de inovare în „vale”, precum și de atragere a întreprinderilor nou-înființate în „vale”. Pentru a asigura securitatea investițiilor pentru industrie, planul ar trebui să specifice și durata măsurilor de sprijin.

(9)  Sunt necesare eforturi suplimentare în materie de politici pentru a sprijini tehnologiile care sunt disponibile pe piață și care au un bun potențial de extindere rapidă în vederea sprijinirii obiectivelor climatice ale Uniunii, a îmbunătățirii securității aprovizionării cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete și a lanțurilor de aprovizionare aferente și a protejării sau consolidării rezilienței și competitivității globale a sistemului energetic al Uniunii. Acestea includ accesul la o sursă sigură și durabilă de combustibili de cea mai bună clasă, astfel cum se descrie în considerentul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei.

(10)  Pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru 2030, este necesar să se pună un accent deosebit pe proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, ținând cont, de asemenea, de contribuția lor semnificativă la traiectoria către zero emisii nete până în 2050. Aceste proiecte joacă un rol esențial în autonomia strategică deschisă a Uniunii, asigurând accesul cetățenilor la energie curată, la prețuri accesibile și sigură. Având în vedere rolul lor, aceste proiecte ar trebui să beneficieze de proceduri de autorizare și mai rapide, de statutul de tehnologii de cea mai mare importanță națională posibilă în temeiul dreptului intern și de sprijin suplimentar pentru atragerea de investiții. Pentru a fi recunoscut ca proiect strategic, promotorul proiectului ar trebui să respecte obligațiile aplicabile în domeniul social și al muncii instituite prin dreptul Uniunii sau prin dreptul intern.

(10a)  Proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete ar trebui puse în aplicare în mod sustenabil, pe baza utilizării practicilor responsabile din punct de vedere social, inclusiv respectarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, prin implicarea semnificativă a comunităților locale și utilizarea unor practici comerciale transparente cu politici de conformitate adecvate pentru a preveni și a reduce la minimum riscurile de efecte negative asupra bunei funcționări a administrației publice, inclusiv corupția și darea sau luarea de mită. 

(11)  Pentru a asigura reziliența viitorului sistem energetic al Uniunii, această extindere ar trebui să aibă loc de-a lungul întregului lanț de aprovizionare al tehnologiilor în cauză, în deplină complementaritate cu Actul privind materiile prime critice.

(11a)  Din 2007 și după Comunicările Comisiei din 22 noiembrie 2007 intitulate „Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul Set) – Către un viitor cu emisii scăzute de dioxid de carbon” și din 20 octombrie 2023 privind revizuirea Planului strategic pentru tehnologiile energetice (SET), Planul strategic privind tehnologiile energetice (Planul SET) a propulsat inovarea la nivelul Uniunii în domeniul tehnologiilor energetice. Ca atare, Planul SET a contribuit în mod semnificativ la o bază solidă de cunoștințe privind tehnologiile energetice și a fost esențial pentru alinierea priorităților strategice privind cercetarea, inovarea și implementarea tehnologiilor bazate pe energie curată. Pentru a se asigura că Uniunea își poate îndeplini toate obiectivele de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon până în 2050, această bază de cunoștințe trebuie să fie valorificată și îmbunătățită în continuare. Prin urmare, Planul SET este un instrument de neînlocuit pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament și reprezintă coloana vertebrală a agendei de inovare a prezentului regulament.

(12)  În 2020, Comisia ▌ a adoptat o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic. Aceasta a stabilit o viziune asupra modului în care se poate accelera tranziția către un sistem energetic mai integrat, care să sprijine o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei la cel mai scăzut nivel de costuri în toate sectoarele. Ea cuprinde trei concepte complementare care se consolidează reciproc: în primul rând, un sistem energetic mai „circular”, având în centru eficiența energetică; în al doilea rând, o mai mare electrificare directă a sectoarelor de utilizare finală; în al treilea rând, utilizarea combustibililor din surse regenerabile și cu conținut scăzut de carbon, inclusiv a hidrogenului ▌. Considerentele legate de integrarea sistemului energetic se referă la soluții pentru integrarea deplină a energiei electrice generate de instalațiile de energie din surse regenerabile în sistemul energetic mai larg. Aceasta înseamnă, de exemplu, adoptarea unor soluții tehnice care să permită integrarea surplusului de energie electrică produsă de instalațiile de energie din surse regenerabile, inclusiv prin stocarea în diferitele sale forme și prin gestionarea cererii, precum și prin extinderea în rețea a surselor de energie care nu sunt bazate pe combustibili fosili și care pot fi planificate.

(12a)  Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) este o tehnologie care va contribui la atenuarea schimbărilor climatice. Acesta constă în captarea dioxidului de carbon (CO2) emis de instalațiile industriale, transportarea acestuia la un sit de stocare și injectarea acestuia într-o formațiune geologică subterană adecvată, în scopul stocării permanente.

(13)  Există o lipsă de coordonare în dezvoltarea soluțiilor de captare și stocare a dioxidului de carbon pentru industrie. În primul rând, în pofida prețului în creștere al CO2 oferit în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru a stimula actorii din industrie să facă investiții viabile din punct de vedere economic în captarea emisiilor de CO2, aceștia se confruntă cu un risc semnificativ de a nu avea acces la un sit de stocare geologică autorizat. În al doilea rând, investitorii în primele situri de stocare a CO2 se confruntă cu costuri inițiale legate de identificarea, dezvoltarea și evaluarea acestora înainte chiar de a putea solicita o autorizație de stocare reglementară. Transparența legată de capacitatea potențială de stocare a CO2 în ceea ce privește adecvarea din punct de vedere geologic a zonelor relevante și datele geologice existente, în special din explorarea siturilor de producție a hidrocarburilor, poate sprijini operatorii de pe piață să își planifice investițiile. Statele membre ar trebui să pună aceste date la dispoziția publicului și să raporteze periodic, într-o perspectivă orientată spre viitor, cu privire la progresele înregistrate în dezvoltarea siturilor de stocare a CO2 și la nevoile corespunzătoare privind capacitățile de injectare și de stocare de mai sus, în scopul îndeplinirii în mod colectiv a obiectivului la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2. În al treilea rând, proiectele de stocare a CO2 sunt viabile din punct de vedere economic numai atunci când există o justificare economică de-a lungul întregului lanț valoric, inclusiv transportul. Prin urmare, orice obligație juridică în materie de stocare ar trebui să fie însoțită de politici și măsuri eficace la nivelul Uniunii și la nivel național de asigurare a coordonării și a investițiilor de-a lungul lanțului valoric.

(14)  Un obstacol major în calea investițiilor în captarea dioxidului de carbon, care sunt în prezent din ce în ce mai viabile din punct de vedere economic, este disponibilitatea siturilor de stocare a CO2 operaționale în Uniune, care stau la baza stimulentelor prevăzute de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10). Pentru extinderea tehnologiei și creșterea capacităților de producție de vârf, Uniunea trebuie să dispună de o ofertă orientată spre viitor de situri de stocare geologică permanentă a CO2 autorizate în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11). Prin definirea unui obiectiv de 50 de milioane de tone de capacitate operațională anuală de injectare de CO2 până în 2030 la nivelul Uniunii, în concordanță cu capacitățile necesare preconizate pentru 2030, sectoarele relevante își pot coordona investițiile în direcția unui lanț valoric al Uniunii de transport și stocare a CO2 care contribuie la obiectivul zero emisii nete, pe care industriile îl pot utiliza pentru a-și decarboniza operațiunile. Această primă implementare va sprijini, de asemenea, stocarea suplimentară a CO2 în perspectiva anului 2050. Potrivit estimărilor Comisiei, Uniunea ar putea fi nevoită să capteze până la 550 de milioane de tone de CO2 pe an până în 2050 pentru a-și îndeplini obiectivul de zero emisii nete, inclusiv în ceea ce privește absorbțiile de carbon. Această primă capacitate de stocare la scară industrială va reduce riscurile asociate investițiilor în captarea emisiilor de CO2 ca instrument important pentru atingerea neutralității climatice. Având în vedere cerințele în materie de stocare preconizate pentru 2050, piața Uniunii de stocare a CO2 va trebui completată de o piață care să acopere țări terțe din Europa cu potențial mare de stocare. După încorporarea prezentului regulament în Acordul privind SEE, obiectivul Uniunii ▌de capacitate operațională anuală de injectare de CO2 ▌va fi ajustat în consecință. Pentru a asigura atingerea obiectivelor Uniunii, statele membre ar putea lua măsurile necesare pentru a facilita și a stimula implementarea proiectelor de captare și de stocare a dioxidului de carbon. Aceste măsuri ar trebui să poată include măsuri de stimulare a emițătorilor pentru captarea emisiilor, sprijin financiar pentru investitori în vederea realizării infrastructurii necesare pentru transportul CO2 la situl de stocare și finanțarea directă a proiectelor de stocare a CO2.

(15)  Prin acordarea statutului de proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete pentru siturile de stocare a CO2 care contribuie la îndeplinirea obiectivului Uniunii pentru 2030, dezvoltarea siturilor de stocare a CO2 poate fi accelerată și facilitată, iar cererea industrială în creștere de situri de stocare poate fi direcționată către siturile de stocare cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor. Un număr tot mai mare de câmpuri de petrol și gaze în curs de epuizare, care ar putea fi transformate în situri sigure de stocare a CO2, se află la sfârșitul duratei de viață utilă. În plus, industria petrolului și a gazelor și-a afirmat hotărârea de a iniția o tranziție energetică și deține activele, competențele și cunoștințele necesare pentru a explora și a dezvolta situri de stocare suplimentare. Pentru îndeplinirea obiectivului Uniunii de 50 de milioane de tone de capacitate operațională anuală de injectare de CO2 până în 2030, actorii din acest sector trebuie să își pună în comun contribuțiile pentru a anticipa cererea și a asigura captarea și stocarea dioxidului de carbon ca soluție la provocările climatice. Pentru a asigura dezvoltarea în timp util, la nivelul întregii Uniuni și eficientă din punctul de vedere al costurilor a siturilor de stocare a CO2 în concordanță cu obiectivul Uniunii privind capacitatea de injectare, titularii de licențe din sectorul producției de petrol și gaze în Uniune ar trebui să contribuie la acest obiectiv proporțional cu capacitatea lor de producție de petrol și gaze, creând, în același timp, condiții flexibile pentru a coopera și a ține seama de alte contribuții ale terților. Titularii de licențe pentru producția de petrol și gaze în Uniune ar trebui să depună toate eforturile care intră în marja lor de competență pentru a realiza investițiile necesare contribuției la atingerea unei capacități operaționale anuale de injectare de CO2. Totuși, aceste eforturi ar trebui să facă obiectul unor limitări comerciale, financiare, tehnice, juridice și de mediu obiective, aflate în afara controlului acestor întreprinderi, care pot conduce la proiecte individuale de stocare, în pofida unor eforturi rezonabile și prudente din punct de vedere comercial, neputând fi realizate în mod obiectiv la timp pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în conformitate cu prezentul regulament.

(15a)  Este necesar un efort politic suplimentar pentru a sprijini transportul transfrontalier de CO2 întrucât Protocolul de la Londra interzice inițial exportul de CO2 pentru o stocare geologică permanentă sub fundul mării. Protocolul de la Londra a fost modificat de părțile contractante în 2009 pentru a permite transportul transfrontalier de CO2 în vederea stocării sub fundul mării, dar, pentru a intra în vigoare, modificarea trebuie ratificată de două treimi dintre părțile contractante. Este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple în viitorul apropiat. Este necesar un efort politic suplimentar pentru a aborda barierele din calea implementării și creării unei piețe interne pentru transportul transfrontalier de CO2.

(15b)  Efortul politic suplimentar este esențial pentru a se asigura implementarea planificării infrastructurii transfrontaliere. Accesibilitatea și conectivitatea întregii game de modalități de transport al CO2 joacă un rol esențial pentru implementarea proiectelor de CCS și a celor de captare și utilizare a dioxidului de carbon (CUC). Astfel de modalități acoperă transportul cu nave, șlepuri, trenuri și camioane, precum și instalațiile fixe de racordare și andocare, pentru lichefiere, stocare tampon și convertoare de CO2 în perspectiva transportării mai departe prin conducte și în moduri de transport dedicate.

(15c)  Comisia ar trebui să asigure o revizuire și o extindere continuă a capacității de injectare de CO2 și a obiectivului de stocare pentru perioada de după 2030, pentru a reflecta nevoile Uniunii și a atinge obiectivul climatic pentru 2040 și neutralitatea climatică până în 2050, în sinergie cu dreptul Uniunii conex.

(15d)  Utilizarea CO2 captat în anumite procese de producție poate stoca permanent CO2 și/sau poate contribui la reducerea dependenței Uniunii de combustibilii fosili. Prin urmare, toate entitățile implicate în lanțul valoric al activităților de injectare a CO2 prevăzute în prezentul regulament ar trebui încurajate să analizeze dacă CO2 care urmează să fie stocat ar putea fi stocat permanent în produse noi sau ar putea sprijini obiectivele Uniunii de a-și reduce dependența de combustibilii fosili. 

(16)  Uniunea a contribuit la clădirea unui sistem economic mondial fundamentat pe un comerț deschis, transparent și bazat pe norme, a insistat pentru respectarea și promovarea standardelor de durabilitate socială și a mediului și de tranziție climatică și este pe deplin angajată față de aceste valori. Uniunea urmărește să asigure condiții de concurență echitabilă, în special prin combaterea practicilor comerciale neloiale și a supracapacității de producție, pentru a asigura un mediu concurențial echitabil pentru industria UE, inclusiv prin parteneriatele cu zero emisii (parteneriate industriale pentru tehnologii cu zero emisii nete), furnizând locuri de muncă de calitate.

(17)  Pentru abordarea aspectelor legate de securitatea aprovizionării și sprijinirea rezilienței sistemului energetic al Uniunii și a eforturilor de decarbonizare și modernizare, este necesară o creștere a capacității de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune. Producătorii de tehnologii solare fotovoltaice din Uniune trebuie să își consolideze avantajul concurențial și să îmbunătățească perspectivele legate de securitatea aprovizionării stabilindu-și ca obiectiv atingerea unei capacități operaționale de producție de energie solară fotovoltaică de cel puțin 30 GW până în 2030 de-a lungul întregului lanț valoric al energiei solare fotovoltaice, în concordanță cu obiectivele stabilite în cadrul Alianței industriei energiei solare fotovoltaice din UE, astfel cum se susține în Strategia UE pentru energia solară(12). Producătorii de tehnologii eoliene și de pompe de căldură din Uniune trebuie să își consolideze avantajul concurențial și să își mențină cotele de piață actuale sau să le crească pe parcursul acestui deceniu, în conformitate cu proiecțiile Uniunii legate de implementarea tehnologiilor pentru îndeplinirea obiectivelor sale în materie de energie și climă pentru 2030. Aceasta înseamnă o capacitate de producție a Uniunii de cel puțin 36 GW pentru energia eoliană și de cel puțin 31 GW pentru pompele de căldură în 2030. Producătorii de baterii și electrolizoare din Uniune trebuie să își consolideze poziția de lider tehnologic și să contribuie activ la modelarea acestor piețe. În ceea ce privește tehnologiile bateriilor, acest lucru ar însemna contribuția la obiectivele Alianței europene pentru baterii și ca aproape 90 % din cererea anuală de baterii din UE să fie satisfăcută de producătorii de baterii din Uniune, ceea ce s-ar traduce printr-o capacitate de producție a Uniunii de cel puțin 550 GWh în 2030. Pentru producția Uniunii de electrolizoare, planul REPowerEU stabilește ca obiectiv de atins până în 2030 o capacitate de 10 milioane de tone de hidrogen din surse regenerabile produs intern și de 10 milioane de tone provenit din importuri. Pentru ca poziția de lider tehnologic a Uniunii să se traducă printr-o poziție de lider comercial, astfel cum se susține în Declarația comună privind electrolizoarele a Comisiei și a Alianței europene pentru hidrogen curat, producătorii de electrolizoare din Uniune ar trebui să își crească în continuare capacitatea, pentru a ajunge la o capacitate totală a electrolizoarelor instalate de cel puțin 100 GW de hidrogen până în 2030. Planul RePowerEU stabilește în plus un obiectiv de creștere a producției de biometan durabil până la 35 de miliarde de metri cubi până în 2030. Având lanțul de aprovizionare în mare parte în Europa în prezent, biometanul contribuie deja la reziliența Uniunii, iar această situație ar trebui promovată în continuare.

(18)  Luând în considerare aceste obiective împreună și faptul că, pentru anumite elemente ale lanțului de aprovizionare (cum ar fi invertoarele, precum și celulele solare, plachetele și lingourile pentru energia solară fotovoltaică sau catozii și anozii pentru baterii), capacitatea de producție a Uniunii este scăzută, capacitatea de producție anuală a Uniunii ▌ar trebui să vizeze atingerea a cel puțin 40 % din nevoile anuale de implementare până în 2030 pentru tehnologiile cu zero emisii nete definite în prezentul regulament. Mai mult, capacitatea de producție anuală a Uniunii în ceea ce privește tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete ar trebui să acopere cel puțin 25 % din cererea globală pentru tehnologiile corespunzătoare.

(19)  Creșterea capacității de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune ▌va crește aprovizionarea globală cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete și tranziția către o dezvoltare economică curată la nivel mondial. Împreună cu alte măsuri de creștere a competitivității Uniunii, măsurile de creștere a capacității de producție în Uniune ar trebui să asigure, de asemenea, că Uniunea va juca un rol dominant în părți strategice ale lanțului valoric, inclusiv în produsele finite, pentru a se asigura nivelul de securitate a aprovizionării de care Uniunea are nevoie pentru a-și atinge obiectivele climatice.

(20)  În același timp, produsele bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete își vor aduce aportul la reziliența și securitatea aprovizionării cu energie curată a Uniunii. Securitatea aprovizionării cu energie curată este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea economică, precum și pentru ordinea publică și securitate. Produsele bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete vor aduce beneficii și altor sectoare economice importante din punct de vedere strategic, cum ar fi agricultura și producția de alimente, prin asigurarea accesului la energie curată și la utilaje la prețuri competitive, contribuind astfel în mod durabil la securitatea alimentară a UE și la asigurarea unei piețe de desfacere tot mai extinse pentru alternativele de origine biologică prin intermediul economiei circulare. În mod similar, realizarea obiectivelor climatice ambițioase ale Uniunii va genera atât creștere economică, cât și bunăstare socială.

(21)   Producerea de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete depinde de lanțuri valorice complexe și interconectate la nivel mondial. Pentru a-și menține competitivitatea și a-și reduce actualele dependențe strategice de importuri în ceea ce privește produsele esențiale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și lanțurile de aprovizionare aferente, evitând, în același timp, crearea de noi dependențe, Uniunea trebuie să își consolideze în continuare baza industrială ▌și să devină mai competitivă și mai favorabilă inovării. Uniunea trebuie să asigure dezvoltarea mai rapidă, mai simplă și mai previzibilă a capacității de producție, reducând sarcina de reglementare și administrativă pentru activitățile industriale pe teritoriul său și echilibrând condițiile de concurență cu concurenții internaționali. În special, Uniunea ar trebui să urmărească, până în 2030, o reducere cu 20 % a sarcinii generale de reglementare impuse industriei, o reducere cu 40 % a sarcinii de reglementare pentru introducerea unui nou produs pe piața internă și o reducere cu 40 % a sarcinii administrative pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate. Aceste eforturi ar trebui depuse, în special, în cadrul pentru o mai bună legiferare și fără a aduce atingere standardelor de mediu și de muncă ale Uniunii. Comisia ar trebui să raporteze cu privire la progresele înregistrate în vederea atingerii acestor obiective în cadrul analizei anuale a sarcinii de reglementare.

(21a)  Pentru a asigura accesul Uniunii la o aprovizionare sigură și durabilă cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete necesare pentru a proteja reziliența Uniunii și pentru a-și atinge obiectivele de neutralitate climatică, piața internă trebuie să fie un mediu favorabil pentru a permite inovarea în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Inovarea va fi un factor esențial pentru asigurarea competitivității Uniunii, precum și pentru atingerea obiectivelor de zero emisii nete cât mai curând posibil. Având în vedere evoluțiile rapide ale tehnologiilor cu zero emisii nete, precum și orientările semnificative în materie de reglementare furnizate pentru tranziția verde, este extrem de important pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament ca impactul potențial al legislației și al inițiativelor de politică ale Uniunii asupra inovării să fie luat în considerare în detaliu în timpul pregătirii, analizei și revizuirii lor prin aplicarea principiului inovării, astfel cum este prevăzut în Instrumentul pentru o mai bună legiferare nr. #22, precum și în comunicarea Comisiei din 15 mai 2018 intitulată „O agendă europeană reînnoită pentru cercetare și inovare – șansa Europei de a-și modela viitorul”.  

(21b)  Reducerea sarcinilor administrative și de reglementare, precum și existența unui cadru de reglementare adecvat sunt deosebit de importante pentru IMM-uri. Prin urmare, Comisia ar trebui să numească un reprezentant pentru IMM-uri în calitate de consilier al Președintelui. Reprezentantul pentru IMM-uri ar trebui să aibă sarcina de a se asigura că interesele IMM-urilor sunt reflectate suficient în politicile și actele juridice ale Uniunii. Fiecare nouă Comisie ar trebui să poată numi un reprezentant pentru IMM-uri în termen de șase luni de la numirea sa.

(21c)  Căile de tranziție care sunt în prezent dezvoltate în urma Strategiei industriale actualizate pentru Europa din 2021 ar trebui actualizate pentru a reflecta obiectivele prezentului regulament și ar trebui să identifice factorii de sprijin, precum și blocajele din calea tranziției și competitivității globale a industriei Uniunii.

(22)  În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului(13), statele membre ar trebui să prezinte proiecte actualizate ale planurilor naționale privind energia și clima (PNEC) pentru perioada 2021-2030 în iunie 2023. Astfel cum se subliniază în Orientările Comisiei adresate statelor membre pentru actualizarea planurilor naționale privind energia și clima pentru perioada 2021-2030(14), planurile actualizate ar trebui să descrie obiectivele și politicile statelor membre pentru facilitarea extinderii pe teritoriul lor a producției de tehnologii, de echipamente și de componente cu emisii scăzute de carbon, eficiente din punct de vedere energetic și care să fie disponibile pe piață. De asemenea, aceste planuri ar trebui să descrie obiectivele și politicile statelor membre pentru realizarea acestei extinderi prin eforturi de diversificare în țări terțe și pentru a permite industriilor lor să capteze și să stocheze permanent emisiile de CO2 în siturile de stocare geologică. Planurile naționale privind energia și clima ar trebui să constituie elementul pe baza căruia se stabilește nevoia de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(23)  În plus, Comunicarea privind un Plan industrial al Pactului verde pentru era cu zero emisii nete(15) stabilește o abordare cuprinzătoare pentru a sprijini extinderea tehnologiilor energetice curate pe baza a patru piloni. Primul pilon vizează crearea unui mediu de reglementare care să simplifice și să accelereze autorizarea de noi situri de producție și asamblare a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete și să faciliteze extinderea industriei care contribuie la obiectivul zero emisii nete a Uniunii. Al doilea pilon al planului se referă la stimularea investițiilor în producția de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete și consolidarea finanțării acesteia prin intermediul Cadrului temporar de criză și de tranziție revizuit, adoptat în martie 2023, și prin crearea unui Fond european pentru suveranitate pentru a menține avantajul Uniunii în ceea ce privește tehnologiile critice și emergente relevante pentru tranziția verde și cea digitală. Al treilea pilon se referă la dezvoltarea competențelor necesare pentru realizarea tranziției și creșterea numărului de lucrători calificați în sectorul tehnologiilor energetice curate. Al patrulea pilon se axează pe comerț și pe diversificarea lanțului de aprovizionare cu materii prime critice. Aceasta include crearea unui club pentru materiile prime critice, colaborarea cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune pentru a consolida împreună lanțurile de aprovizionare și diversificarea surselor de aprovizionare pentru factorii de producție critici.

(24)  În cadrul primului pilon, Uniunea ar trebui să dezvolte și să mențină o bază industrială pentru furnizarea de soluții tehnologice care contribuie la obiectivul zero emisii nete cu scopul de a-și asigura aprovizionarea cu energie, urmărindu-și în același timp obiectivele ambițioase privind neutralitatea climatică. Pentru a sprijini acest obiectiv și pentru a evita dependențele în ceea ce privește furnizarea de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete care ar întârzia eforturile Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sau ar pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie, prezentul regulament stabilește dispoziții pentru a încuraja cererea de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete durabile și reziliente.

(25)  Directivele 2014/23/UE(16), 2014/24/UE(17) și 2014/25/UE(18) ale Parlamentului European și ale Consiliului permit deja autorităților și entităților contractante care atribuie contracte prin proceduri de achiziții publice să se bazeze, pe lângă preț sau cost, pe criterii suplimentare pentru identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic. Aceste criterii se referă, de exemplu, la calitatea ofertei, inclusiv la caracteristicile sociale, de guvernanță, de mediu și inovatoare. Atunci când atribuie contracte pentru tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete prin proceduri de achiziții publice, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să evalueze în mod corespunzător contribuția ofertelor la durabilitate ecologică și socială și reziliență în funcție de o serie de criterii legate de durabilitatea mediului și durabilitatea socială, inovare, integrarea sistemului și reziliență. Autoritățile și entitățile contractante trebuie să garanteze că procedurile tratează furnizorii stabiliți în alte state membre pe picior de egalitate cu furnizorii naționali și să garanteze lipsa nediscriminării atunci când se stabilesc criteriile.

(26)  Criteriile de durabilitate socială pot fi deja aplicate în temeiul legislației existente și pot include condiții de muncă și negocieri colective în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale, cu articolul 30 alineatul (3) din Directiva 2014/23/UE, cu articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE și cu articolul 36 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE. Autoritățile contractante ar trebui să facă astfel încât licitațiile contribuie la durabilitatea socială prin adoptarea măsurilor adecvate pentru a se asigura că, în executarea contractelor de achiziții publice, operatorii economici respectă obligațiile aplicabile în domeniul dreptului social și al muncii al Uniunii și intern, precum și în contracte colective de muncă sau prin dispozițiile internaționale de drept în domeniul mediului, social și al muncii enumerate în anexa X la Directiva 2014/23/UE, în anexa X la Directiva 2014/24/UE și în anexa XIV la Directiva 2014/25/UE și să ofere locuri de muncă atractive.

(27)  Fără a aduce atingere legislației Uniunii aplicabile unei anumite tehnologii, inclusiv în temeiul Propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile(19) și al Propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind bateriile și deșeurile de baterii(20), și cu excepția cazului în care se prevede altfel, atunci când evaluează durabilitatea de mediu a soluțiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete achiziționate în baza prezentului regulament, autoritățile contractante și entitățile contractante sunt încurajate să ia în considerare diferite elemente cu impact asupra climei și a mediului. Acestea pot include, de exemplu, durabilitatea și fiabilitatea soluției; ușurința reparării și a întreținerii; ușurința modernizării și a recondiționării; ușurința și calitatea reciclării; utilizarea anumitor substanțe; consumul de energie, apă și alte resurse în una sau mai multe etape ale ciclului de viață al produsului; greutatea și volumul produsului și ale ambalajului acestuia; încorporarea unor materiale regenerabile sau a unor componente uzate; cantitatea, caracteristicile și disponibilitatea consumabilelor necesare pentru o funcționare și o întreținere corespunzătoare; amprenta de mediu a produsului și impactul acestuia asupra mediului pe durata ciclului de viață; amprenta de carbon a produsului; eliberarea microplasticelor; emisiile în aer, apă sau sol eliberate în una sau mai multe etape ale ciclului de viață al produsului; cantitățile de deșeuri generate; condițiile de utilizare. În conformitate cu Strategia de securitate cibernetică a Uniunii, autoritățile contractante pentru procedurile de ofertare în temeiul prezentului regulament ar trebui să respingă ofertele care nu au fost certificate în cadrul sistemului relevant de certificare în materie de securitate cibernetică.

(28)  Pentru a garanta o aprovizionare mai sigură, ținând seama, în cadrul unei proceduri de achiziții publice, de necesitatea de a diversifica sursele de aprovizionare cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în sensul articolului 19 alineatul (2) și fără a aduce atingere angajamentelor internaționale ale Uniunii, aprovizionarea ar trebui să fie considerată cel puțin insuficient diversificată în cazul în care un singur furnizor acoperă peste 65 % din cererea pentru o tehnologie specifică care contribuie la obiectivul zero emisii nete în cadrul Uniunii.

(29)  În scopul instituirii unor sisteme în beneficiul gospodăriilor, întreprinderilor sau al consumatorilor care să stimuleze achiziționarea de produse finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și fără a aduce atingere angajamentelor internaționale ale Uniunii, aprovizionarea ar trebui să fie considerată insuficient diversificată în cazul în care un singur furnizor acoperă peste 50 % din cererea totală din Uniune pentru o tehnologie specifică care contribuie la obiectivul zero emisii nete ▌. Pentru a asigura o aplicare coerentă, Comisia ar trebui să publice o listă anuală, începând de la data aplicării prezentului regulament, cu distribuția provenienței produselor finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete încadrate în această categorie, defalcată în funcție de ponderea aprovizionării Uniunii din diferite surse în ultimul an pentru care sunt disponibile date.

(30)  Prin Decizia 2014/115/UE(21)a Consiliului a fost aprobată modificarea Acordului privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului („AAP”) ▌. Obiectivul AAP este de a institui un cadru multilateral de drepturi și obligații echilibrate referitoare la contractele de achiziții publice în scopul de a realiza liberalizarea și expansiunea comerțului mondial. Pentru contractele reglementate de apendicele I al Uniunii la AAP, precum și de alte acorduri internaționale pertinente obligatorii pentru Uniune, inclusiv acordurile de liber schimb și articolul III alineatul (8) litera (a) din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 privind achiziționarea de către agențiile guvernamentale de produse dobândite în scopul revânzării sau în vederea utilizării în producția de bunuri în scopul vânzării, autoritățile contractante și entitățile contractante nu ar trebui să aplice cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (2a) și articolul 19 alineatul (4a) litera (a) operatorilor economici ai surselor de aprovizionare semnatare ale acordurilor. 

(31)  Aplicarea dispozițiilor privind reziliența în cadrul procedurilor de achiziții publice prevăzute la articolul 19 al prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării Regulamentului (UE) 2022/1031 al Parlamentului European și al Consiliului(22), a articolului 25 din Directiva 2014/24/UE ▌și a articolelor 43 și 85 din Directiva 2014/25/UE ▌, astfel cum se prevede în orientările Comisiei din 2019(23). În același mod, dispozițiile privind achizițiile publice ar trebui să se aplice în continuare lucrărilor, produselor și serviciilor care fac obiectul articolului 19, inclusiv articolul 67 alineatul (4) din Directiva 2014/24/UE și orice măsuri de punere în aplicare care rezultă din Propunerea de Regulament de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile și din Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului(24).

(32)  Ponderarea criteriilor privind contribuția ofertei la durabilitate și reziliență în cadrul procedurilor de achiziții publice reprezintă un prag minim. În cadrul acestui prag minim, autoritățile contractante și entitățile contractante pot trata în mod separat ponderea criteriilor individuale, fără a ignora în totalitate niciun criteriu. Autoritățile contractante și entitățile contractante pot stabili în toate cazurile un prag mai ridicat pentru unul sau mai multe criterii relevante privind contribuția în materie de sustenabilitate și reziliență. Având în vedere importanța creșterii rezilienței sistemului energetic al Uniunii, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să acorde o atenție deosebită contribuției la reziliență.

(33)  Pentru a limita sarcina administrativă care rezultă din necesitatea de a lua în considerare criteriile referitoare la contribuția ofertei la durabilitate și reziliență, în special pentru achizitorii publici mai mici și pentru contractele cu o valoare mai mică, care nu au un impact major asupra pieței, aplicarea dispozițiilor relevante ale prezentului regulament ar trebui amânată cu doi ani pentru achizitorii publici care nu sunt organisme centrale de achiziție și pentru contractele cu o valoare mai mică de 25 de milioane EUR.

(34)  În sensul aplicării dispozițiilor privind achizițiile publice în conformitate cu articolul 19 din prezentul regulament, în cazul în care un produs face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului(25), autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să achiziționeze numai produsele care respectă obligația prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(35)  Gospodăriile, întreprinderile și consumatorii finali reprezintă o parte esențială a cererii de produse finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune, iar schemele de sprijin public pentru a stimula achiziția unor astfel de produse de către gospodării, în special gospodăriile și consumatorii vulnerabili cu venituri mici și medii inferioare, sunt instrumente importante pentru accelerarea tranziției verzi. În cadrul inițiativei privind acoperișurile solare, anunțată în Strategia UE pentru energia solară(26), statele membre ar trebui, de exemplu, să instituie programe naționale pentru a sprijini implementarea masivă a energiei solare produse pe acoperișuri. În planul REPowerEU, Comisia a invitat statele membre să valorifice pe deplin măsurile de sprijin care încurajează tranziția către pompele de căldură. Aceste scheme de sprijin instituite la nivel național de către statele membre sau la nivel local de către autoritățile locale sau regionale ar trebui să contribuie, de asemenea, la sporirea durabilității și a rezilienței tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete din Uniune. Autoritățile publice ar trebui, de exemplu, să ofere beneficiarilor o compensație financiară mai mare pentru achiziționarea de produse finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete care vor spori reziliența Uniunii. Autoritățile publice ar trebui să se asigure că schemele pe care le instituie sunt deschise, transparente și nediscriminatorii, astfel încât să contribuie la creșterea cererii de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune. De asemenea, autoritățile publice ar trebui să limiteze compensația financiară suplimentară oferită pentru aceste produse, astfel încât să nu încetinească implementarea tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune. Pentru a spori eficiența acestor scheme, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile sunt ușor accesibile atât pentru consumatori, cât și pentru producătorii de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, pe un site cu acces gratuit. Utilizarea de către autoritățile publice a criteriului privind contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul schemelor destinate consumatorilor sau gospodăriilor nu ar trebui să aducă atingere normelor privind ajutoarele de stat și nici normelor OMC privind subvențiile.

(36)  Atunci când concep scheme destinate gospodăriilor, întreprinderilor sau consumatorilor care să stimuleze achiziția de produse finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete enumerate la articolul 3 din prezentul regulament, statele membre, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau unul sau mai multe astfel de organisme de drept public ar trebui să asigure respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii, inclusiv prin asigurarea faptului că schemele respective sunt compatibile cu dispozițiile OMC și nu ajung la o amploare care aduce prejudicii grave intereselor membrilor OMC.

(37)  O platformă „Europa cu zero emisii nete” (Platforma „Europa cu zero emisii nete”) ar trebui să joace, de asemenea, un rol important în accelerarea punerii în aplicare de către statele membre și autoritățile publice a criteriului privind contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul practicilor lor legate de achiziții publice și licitații, iar Comisia ar trebui și să ajute statele membre la conceperea de scheme destinate gospodăriilor, întreprinderilor și consumatorilor pentru a crea sinergii și a face schimb de bune practici. Este important ca atât autoritățile contractante sau entitățile contractante, cât și societățile producătoare să înțeleagă clar fiecare dintre criteriile de durabilitate și reziliență. Prin urmare, Comisia ar trebui să adopte, în strânsă colaborare cu platforma „Europa cu zero emisii nete”, un act de punere în aplicare care să precizeze criteriile de evaluare a contribuției în materie de reziliență și durabilitate, acordând o atenție deosebită IMM-urilor, care ar trebui să aibă posibilitatea efectivă de a participa la piața considerabilă a achizițiilor publice. Va fi esențială coerența cu întreaga legislație existentă. În plus, actul respectiv de punere în aplicare ar trebui să clarifice derogările prevăzute la articolul 19 alineatul (4). De asemenea, în strânsă colaborare cu platforma „Europa cu zero emisii nete”, Comisia ar trebui să emită orientări privind modul de corelare a criteriilor de durabilitate și reziliență cu dispozițiile legislative viitoare. Orientările respective pot conține, de asemenea, exemple concrete și specifice și cele mai bune practici. Pentru a fi coerente cu toate dispozițiile legislative viitoare, Comisia ar trebui să-și actualizeze orientările cel puțin o dată la șase luni.

(38)  Pentru a se asigura că achizițiile publice și licitațiile pentru utilizarea surselor regenerabile de energie contribuie cu adevărat la reziliența Uniunii, aceste activități trebuie să fie previzibile pentru industrie. Pentru a permite industriei să își ajusteze producția la timp, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să informeze în prealabil piața cu privire la nevoile lor estimate în materie de achiziții de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Licitațiile ar trebui să reflecte, de asemenea, faptul că inflația, împreună cu timpul îndelungat de implementare a proiectelor de implementare a energiei din surse regenerabile, creează un risc semnificativ pentru întreprinderi, iar acest lucru ar putea descuraja întreprinderile să liciteze. Pentru a oferi certitudine cu privire la argumentele economice ale unei oferte de licitație, statele membre ar trebui să se asigure că toate licitațiile includ un mecanism de indexare a inflației. În plus, statele membre ar trebui, după caz, să excludă de la licitații ofertele negative, deoarece aceste oferte ar putea conduce la prețuri neașteptat de mari la energie pentru clienții producției de energie din surse regenerabile utilizate.

(39)  Astfel cum se indică în Comunicarea privind un Plan industrial al Pactului verde pentru era cu zero emisii nete, publicată la 1 februarie 2023, cotele de piață ale industriei Uniunii sunt supuse unei presiuni puternice din cauza faptului că subvențiile din țările terțe subminează condițiile de concurență echitabile. Unele țări terțe implementează scheme de sprijin menite să ancoreze și să atragă industria tehnologiilor curate. Această situație prezintă o provocare competitivă pentru ca Uniunea să-și poată menține și dezvolta propria industrie. Prin urmare, este nevoie de o reacție rapidă și ambițioasă din partea Uniunii în ceea ce privește modernizarea cadrului său juridic, pentru a concura la nivel mondial, apărând comerțul deschis și echitabil prin utilizarea deplină și eficientă a tuturor instrumentelor disponibile, inclusiv a instrumentelor de apărare comercială, și promovând standardele Uniunii pentru tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(39a)  Având în vedere obiectivul Uniunii de a reduce dependențele strategice de țările terțe în ceea ce privește tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, este esențial ca mecanismele de sprijin public, cum ar fi achizițiile publice și licitațiile, să nu exacerbeze astfel de dependențe. Prin urmare, ar trebui stabilite limitări privind proporția de produse din contractele de aprovizionare care provin din țări terțe, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(27) și cu Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului(28). În plus, Regulamentul (UE) 2022/1031 și Regulamentul (UE) 2022/2560 al Parlamentului European și al Consiliului(29) ar trebui utilizate în cea mai mare măsură posibilă pentru a se asigura că întreprinderile din Uniune nu se confruntă cu o concurență neloială în ceea ce privește contractele de achiziții publice.

(39b)  Pentru a atinge obiectivele prezentului regulament, este necesară o sursă specifică de finanțare publică pentru a sprijini proiectele desfășurate în temeiul acestuia. Finanțarea respectivă ar trebui să asigure faptul că întreprinderile din întreaga Uniune au acces la finanțarea necesară, indiferent de capacitățile fiscale ale statelor membre în care urmează să fie dezvoltat proiectul. Cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027, astfel cum a fost adoptat în 2020, nu prevede acest lucru. Platforma „Tehnologii strategice pentru Europa” „STEP” abordează parțial sprijinul necesar pentru proiecte în temeiul prezentului regulament. Deși platforma STEP se bazează pe reprogramarea și consolidarea programelor existente pentru sprijinirea investițiilor strategice, aceasta este, de asemenea, un element important pentru testarea fezabilității și pregătirea unor noi intervenții ca un pas către crearea unui Fond european pentru suveranitate. Evaluarea STEP din 2025 urmează să analizeze relevanța acțiunilor întreprinse și va servi drept bază pentru analizarea necesității unei extinderi a sprijinului către sectoarele strategice. 

(40)  Accesul la finanțare publică și privată este esențial pentru asigurarea autonomiei strategice deschise a Uniunii și pentru stabilirea unei baze de producție solide și competitive pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete și lanțurile de aprovizionare aferente în întreaga Uniune. Majoritatea investițiilor necesare pentru atingerea obiectivelor Pactului verde vor proveni din capital privat(30) atras de potențialul de creștere al ecosistemului axat pe zero emisii nete. Prin urmare, existența unor piețe de capital funcționale, active și integrate va fi esențială pentru mobilizarea și canalizarea fondurilor necesare pentru tranziția verde și pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Așadar, sunt necesare progrese rapide în direcția realizării uniunii piețelor de capital pentru ca Uniunea să își îndeplinească obiectivele de reducere la zero a emisiilor nete. Agenda privind finanțarea durabilă (și finanțarea mixtă) joacă, de asemenea, un rol esențial în creșterea investițiilor în tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, garantând, în același timp, competitivitatea sectorului. După cum se arată în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul regulament, necesarul de investiții se ridică la aproximativ 92 de miliarde EUR pentru perioada 2023-2030, variind de la aproximativ 52 de miliarde EUR până la aproximativ 119 miliarde EUR, în funcție de diferite scenarii, astfel încât necesarul de finanțare publică ar fi de 16-18 miliarde EUR. Având în vedere că această evaluare ia în considerare doar cinci tehnologii specifice, este probabil ca nevoile reale de investiții să fie semnificativ mai mari.

(41)  Atunci când investițiile private nu sunt ele însele suficiente, implementarea eficace a proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete poate necesita sprijin public sub formă de ajutor de stat. Ajutorul trebuie să aibă un efect stimulativ și să fie necesar, adecvat și proporțional. Orientările existente privind ajutoarele de stat, care au făcut recent obiectul unei revizuiri aprofundate în conformitate cu obiectivele dublei tranziții, oferă posibilități ample de sprijinire a investițiilor pentru proiecte care intră sub incidența prezentului regulament, sub rezerva anumitor condiții. Statele membre pot avea un rol important în facilitarea accesului la finanțare pentru proiectele de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, abordând disfuncționalitățile pieței prin acordarea de sprijin specific sub formă de ajutor de stat. Cadrul temporar de criză și de tranziție (CTCT), adoptat la 9 martie 2023, urmărește să asigure condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne, vizându-se sectoarele în care s-a identificat un risc de delocalizare către o țară terță și asigurându-se proporționalitatea în ceea ce privește cuantumurile ajutoarelor. Cadrul ar permite statelor membre să instituie măsuri care să sprijine investițiile noi în instalații de producție din anumite sectoare strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv prin beneficii fiscale. Valoarea permisă a ajutorului poate fi modulată cu intensități mai mari ale ajutorului și plafoane mai mari ale cuantumului ajutorului în cazul în care investiția este situată în zone asistate, pentru a contribui la obiectivul de convergență între statele membre și între regiuni. Sunt necesare condiții adecvate pentru a se verifica riscurile concrete de deturnare a investiției în afara Spațiului Economic European (SEE) și faptul că nu există niciun risc de relocare în interiorul SEE, pentru a se evita o fragmentare a pieței interne. Pentru a mobiliza resurse naționale în acest scop, statele membre pot utiliza o parte din veniturile din Schema Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) pe care trebuie să le aloce în scopuri legate de climă.

(41a)  Ar trebui asigurate surse multiple de finanțare, precum sumele neutilizate din Mecanismul de redresare și reziliență, sprijin dedicat din Fondul pentru inovare al UE, sisteme de finanțare dedicate de la Banca Europeană de Investiții și utilizarea în cea mai mare măsură posibilă a tuturor fondurilor CFM care nu au fost încă utilizate. Ar trebui stimulate și alte investiții din sectorul privat prin garanții de stat dedicate, mai ales în ceea ce privește investițiile industriale în proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(42)  Mai multe programe de finanțare ale Uniunii, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență, InvestEU, programele politicii de coeziune sau Fondul pentru inovare sunt disponibile, de asemenea, pentru finanțarea investițiilor în proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Bugetul actual al UE nu este suficient pentru a sprijini obiectivele prezentului regulament și nici pentru a asigura condiții de concurență echitabile între statele membre. Prin urmare, revizuirea CFM pentru perioada 2021-2027 ar trebui să prevadă un buget european adecvat scopului. În acest sens, STEP ar trebui să ofere, de asemenea, mijloace financiare suplimentare noi dedicate parțial proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și la reducerea dependențelor strategice ale Uniunii și competitivitatea industriei sale.

(43)  Regulamentul modificat privind Mecanismul de redresare și reziliență(31) a pus la dispoziția statelor membre un sprijin nerambursabil suplimentar în valoare de 20 de miliarde EUR pentru a promova eficiența energetică și a înlocui combustibilii fosili, printre altele prin proiecte industriale bazat pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete în UE. Astfel cum se subliniază în Orientările Comisiei privind capitolele dedicate planului REPowerEU(32), statele membre sunt încurajate să includă în capitolul privind REPowerEU din planurile lor de redresare și reziliență măsuri de sprijinire a investițiilor în producția de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete și în inovarea industrială, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului(33).

(43a)  Odată cu creșterea prețurilor din sistemul EU ETS, veniturile provenite din sistemul EU ETS pentru statele membre au crescut substanțial. Pentru a promova decarbonizarea industriei Uniunii, statele membre ar trebui să majoreze în mod semnificativ procentul veniturilor naționale provenite din sistemul EU ETS alocat pentru sprijinirea decarbonizării industriei și, prin urmare, să aloce cel puțin 25 % din veniturile lor naționale provenite din EU ETS pentru a sprijini obiectivele prezentului regulament.

(44)  InvestEU este programul emblematic al Uniunii de stimulare a investițiilor, în special în tranziția verde și digitală, prin furnizarea de finanțare și de asistență tehnică, de exemplu prin mecanisme de finanțare mixtă. Această abordare contribuie la atragerea de capital public și privat suplimentar. În plus, statele membre sunt încurajate să contribuie la compartimentul pentru statele membre din cadrul InvestEU pentru a sprijini produsele financiare disponibile pentru producția de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, fără a aduce atingere normelor aplicabile privind ajutoarele de stat.

(45)  Statele membre pot oferi sprijin în cadrul programelor politicii de coeziune în conformitate cu normele aplicabile în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului(34) pentru a încuraja adoptarea unor proiecte strategice cu zero emisii zero și a unor proiecte de producere de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în toate regiunile, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile de tranziție și în teritoriile care primesc sprijin din Fondul pentru o tranziție justă, prin pachete de investiții în infrastructură, investiții productive în inovare, capacitatea de producție în IMM-uri, servicii, măsuri de formare și de perfecționare, inclusiv sprijin pentru consolidarea capacităților autorităților publice și ale inițiatorilor proiectelor. Ratele aplicabile de cofinanțare stabilite în cadrul acestor programe pot ajunge până la 85 % pentru regiunile mai puțin dezvoltate și până la 60 % sau 70 % pentru regiunile de tranziție, în funcție de fondul în cauză și de statutul regiunii, dar statele membre pot depăși aceste plafoane la nivelul proiectului în cauză, dacă acest lucru este fezabil în temeiul normelor privind ajutoarele de stat. Instrumentul de sprijin tehnic poate ajuta statele membre și regiunile să elaboreze strategii de creștere axate pe zero emisii nete, să îmbunătățească mediul de afaceri, să reducă birocrația și să accelereze procesul de autorizare. Statele membre ar trebui încurajate să promoveze durabilitatea proiectelor ▌care contribuie la obiectivul zero emisii neteprin integrarea acestor investiții în lanțurile valorice europene, bazându-se în special pe rețelele de cooperare interregională și transfrontalieră. Adoptarea unor astfel de măsuri ar trebui luată în considerare în special în ceea ce privește „văile”.

(46)  Fondul pentru inovare reprezintă, de asemenea, un mijloc foarte promițător și eficient din punctul de vedere al costurilor de a sprijini extinderea producției și a implementării hidrogenului curat și a altor tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Europa, consolidând astfel suveranitatea Europei în ceea ce privește tehnologiile esențiale pentru combaterea schimbărilor climatice și securitatea energetică.

(47)  Un Fond european pentru suveranitate ar oferi un răspuns structural la nevoile de investiții. Acesta va contribui la menținerea unui avans european în ceea ce privește tehnologiile critice și emergente relevante pentru tranziția verde și cea digitală, inclusiv tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Acest instrument structural se va baza pe experiența proiectelor multinaționale coordonate în cadrul PIIEC și va încerca să îmbunătățească accesul tuturor statelor membre la astfel de proiecte, protejând astfel coeziunea și piața unică împotriva riscurilor cauzate de disponibilitatea inegală a ajutoarelor de stat. [Regulamentul STEP] poate fi considerat un pas înainte către instituirea unui Fond european pentru suveranitate care ar putea contribui la conturarea și consolidarea unei politici industriale europene, furnizând o finanțare sporită industriei europene în CFM de după 2027.

(48)  Pentru a depăși limitările actualelor eforturi fragmentate în materie de investiții publice și private, pentru a facilita integrarea și rentabilitatea investițiilor, Comisia și statele membre ar trebui să coordoneze mai bine programele de finanțare existente la nivelul Uniunii și la nivel național și să creeze sinergii între acestea, precum și să asigure o mai bună coordonare și colaborare cu industria și cu principalele părți interesate din sectorul privat. Platforma „Europa cu zero emisii nete” joacă un rol esențial în construirea unei imagini de ansamblu a oportunităților de finanțare disponibile și relevante și în discutarea și coordonarea sprijinului pentru nevoile individuale de finanțare pentru proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Proiectele supuse dezbaterilor ar trebui să fie cele prezentate de un stat membru sau de Comisie.

(49)  Pentru implementarea sau extinderea cât mai rapidă a proiectelor de producere de tehnologie și a proiectelor strategice care contribuie la obiectivul de zero emisii nete în vederea contribuirii la asigurarea securității aprovizionării Uniunii cu astfel de tehnologii, este important să se garanteze siguranță în materie de planificare și investiții prin reducerea la minimum a sarcinii administrative pentru inițiatorii proiectelor, fără a face compromisuri în ceea ce privește valorile și standardele sociale și de mediu ale Uniunii. Din acest motiv, statele membre ar trebui să simplifice procesele de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și pentru proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, asigurându-se, în același timp, că aceste proiecte sunt sigure, securizate, performante din punctul de vedere al mediului și respectă cerințele de mediu, sociale și de siguranță. Legislația de mediu a Uniunii stabilește condiții comune pentru desfășurarea și conținutul proceselor naționale de acordare a autorizațiilor, asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a mediului. ▌.

(50)  În același timp, imprevizibilitatea, complexitatea și, uneori, durata excesivă a proceselor naționale de acordare a autorizațiilor subminează securitatea investițiilor necesare pentru dezvoltarea eficace a proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Prin urmare, pentru a asigura și a accelera punerea eficace în aplicare a acestor proiecte, statele membre ar trebui să aplice proceduri de autorizare simplificate și previzibile. În plus, proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete ar trebui să beneficieze de un statut prioritar la nivel național pentru a asigura un regim administrativ rapid și de urgență în toate procedurile judiciare și litigioase aferente. În plus, statele membre ar trebui să ia în considerare politica de inovare în acest domeniu. Pentru a asigura că proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete pot fi tratate cu prioritate, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile competente sunt dotate în mod corespunzător cu echipamente și personal.

(51)  Având în vedere rolul lor în asigurarea securității aprovizionării Uniunii cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete și contribuția lor la autonomia strategică deschisă a Uniunii și la tranziția verde și digitală, autoritățile care acordă autorizațiile ar trebui să considere proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete ca fiind de interes public. Pe baza unei evaluări de la caz la caz, o autoritate responsabilă cu acordarea autorizațiilor poate concluziona că interesul public servit de proiect prevalează asupra intereselor publice legate de natură și protecția mediului și că, în consecință, proiectul poate fi autorizat, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor relevante prevăzute în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului(35), în Directiva 92/43/CEE a Consiliului(36) și în Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului(37).

(52)  Pentru a reduce nivelul de complexitate și a spori eficiența și transparența, ar trebui ca inițiatorii proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv ai proiectelor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, să poată interacționa cu o singură autoritate națională responsabilă cu coordonarea întregii proceduri de autorizare și cu emiterea unei decizii exhaustive în termenul aplicabil. În acest scop, statele membre ar trebui să desemneze sau să instituie o singură autoritate ▌competentă (autoritate desemnată). În funcție de organizarea internă a unui stat membru, ar trebui să fie posibil ca sarcinile autorității ▌ competente să fie delegate unei alte autorități, în aceleași condiții. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorității ▌ competente, sau a oricărei autorități care acționează în numele acesteia, personal și resurse suficiente pentru a garanta un nivel ridicat de control în cadrul procesului de autorizare și pentru a-și exercita atribuțiile în mod eficace.

(52a)  Statele membre ar trebui să fie responsabile de selectarea proiectelor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, pentru a permite afirmarea considerentelor strategice, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a planurilor naționale privind energia și clima. Cu toate acestea, pentru a se asigura că proiectele servesc și interesului comun al Uniunii, inclusiv intereselor bugetare ale Uniunii, Comisia ar trebui să aibă competența de a se opune unei decizii adoptate de un stat membru pentru a desemna un proiect drept proiect strategic. În cazul în care Comisia se opune unei desemnări, proiectul în cauză ar trebui adus pe platforma „Europa cu zero emisii nete”. Platforma „Europa cu zero emisii nete” ar trebui să ia decizia finală cu privire la statutul proiectului.

(53)  Pentru a asigura claritatea în ceea ce privește statutul autorizației de care dispun proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și pentru a limita eficacitatea potențialelor litigii abuzive, fără a submina controlul jurisdicțional efectiv, statele membre ar trebui să se asigure că orice litigiu referitor la procedura de autorizare este soluționat în timp util. În acest scop, autoritățile naționale competente ar trebui să se asigure că solicitanții și inițiatorii proiectelor beneficiază de o procedură simplă de soluționare a litigiilor și că proiectele respective beneficiază de un regim de urgență în toate procedurile judiciare și litigioase aferente, asigurând, în același timp, respectarea dreptului la apărare.

(54)  Pentru ca întreprinderile și inițiatorii proiectelor, inclusiv proiecte transfrontaliere, să poată beneficia în mod direct de avantajele pieței interne, fără a suporta inutil o sarcină administrativă suplimentară, Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului(38) prevede norme generale pentru realizarea online a procedurilor relevante pentru funcționarea pieței interne. Informațiile care trebuie transmise autorităților naționale competente în cadrul proceselor de acordare a autorizațiilor prevăzute în prezentul regulament trebuie să fie incluse în anexa I la Regulamentul (UE) 2018/1724 în urma modificării acestuia prin prezentul regulament, iar procedurile aferente să fie incluse în anexa II la regulamentul respectiv, astfel încât inițiatorii proiectelor să poată beneficia de proceduri integral online și de sistemul tehnic bazat pe principiul „doar o singură dată”. Autoritățile desemnate care acționează ca ghișeu unic în temeiul prezentului regulament sunt incluse în lista serviciilor de asistență și de soluționare a problemelor din anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1724.

(55)  Proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete fac obiectul unor proceduri de autorizare îndelungate și complexe, cu o durată de 2-7 ani, în funcție de statul membru, de tehnologia în cauză și de segmentul lanțului valoric. Având în vedere dimensiunea investițiilor necesare, în special în cazul proiectelor de tip gigafabrică necesare pentru obținerea economiilor de scară preconizate, procedurile de autorizare inadecvate creează un obstacol suplimentar, adesea dăunător, în calea creșterii capacității de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune. Pentru a oferi inițiatorilor proiectelor și altor investitori securitatea și claritatea de care au nevoie pentru a intensifica dezvoltarea proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, statele membre ar trebui să se asigure că procesul de acordare a autorizațiilor pentru aceste proiecte nu depășește termenele prestabilite. Pentru proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, durata procesului de acordare a autorizațiilor nu ar trebui să depășească 9 luni pentru instalațiile cu o producție anuală mai mare de 1 GW și 6 luni pentru cele cu o producție anuală mai mică de 1 GW. Pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, durata procesului de acordare a autorizațiilor nu ar trebui să depășească 12 luni pentru instalațiile cu o producție anuală mai mare de 1 GW și 9 luni pentru cele cu o producție anuală mai mică de 1 GW. Pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete pentru care indicatorul GW nu este relevant, cum ar fi rețelele și tehnologiile ▌CSC ▌sau ▌CUC, ar trebui să se aplice limitele superioare ale termenelor menționate mai sus. Pentru extinderea liniilor de producție existente, fiecare dintre termenele menționate mai sus ar trebui redus la jumătate.

(56)  În plus, având în vedere importanța proiectelor de producere a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete și a proiectelor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete pentru aprovizionarea cu energie a Uniunii, anumite restricții administrative ar trebui să fie parțial eliminate sau simplificate pentru a accelera punerea lor în aplicare.

(57)  Evaluările și autorizațiile de mediu necesare în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv în ceea ce privește apa, aerul, ecosistemele, habitatele, biodiversitatea și păsările, fac parte integrantă din procedura de acordare a autorizației pentru un proiect de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și reprezintă o garanție esențială pentru prevenirea sau reducerea la minimum a impactului negativ asupra mediului. Cu toate acestea, pentru a asigura previzibilitatea și rapiditatea procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, ar trebui valorificat orice potențial de simplificare a evaluărilor și autorizațiilor necesare, fără a scădea nivelul de protecție a mediului. În această privință, ar trebui să se asigure gruparea evaluărilor necesare pentru a preveni suprapunerile inutile și stabilirea de comun acord și în mod explicit de către inițiatorii proiectelor și autoritățile responsabile a domeniului de aplicare al evaluării grupate înainte de efectuarea acesteia, pentru a preveni acțiunile ulterioare inutile.

(58)  Conflictele legate de exploatarea terenurilor pot crea obstacole în calea implementării proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Planurile bine concepute, inclusiv planurile de amenajare a teritoriului și zonarea, care iau în considerare potențialul de implementare a proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și ale căror efecte potențiale asupra mediului sunt evaluate, pot contribui la echilibrarea bunurilor și intereselor publice, reducând potențialul de conflict și accelerând implementarea durabilă în Uniune a proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Prin urmare, autoritățile naționale, regionale și locale responsabile ar trebui să ia în considerare includerea unor dispoziții privind proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete în procesul de elaborare a planurilor relevante.

(59)  Datele și serviciile spațiale puse la dispoziție de către Programul spațial al Uniunii, în special Copernicus, sunt utilizate, în măsura posibilului, pentru a furniza informații privind geologia, biologia, ecologia, dezvoltarea socioeconomică și disponibilitatea resurselor în scopul evaluărilor și autorizațiilor de mediu; aceste date și servicii, și în special capacitatea Copernicus de monitorizare și verificare a emisiilor antropice de CO2, sunt cele mai relevante pentru evaluarea impactului proiectelor industriale și al absorbanților antropogeni de CO2 asupra concentrațiilor și fluxurilor globale de gaze cu efect de seră.

(60)  În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(39), Comisia ar trebui să solicite uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să redacteze standarde europene în sprijinul obiectivelor prezentului regulament.

(61)  Văile de hidrogen cu aplicații finale în sectorul industrial joacă un rol important în decarbonizarea industriilor mari consumatoare de energie. Planul REPowerEU a stabilit ca obiectiv dublarea numărului văilor de hidrogen din Uniune. Pentru atingerea acestui obiectiv, statele membre ar trebui să accelereze procesul de autorizare, să ia în considerare instituirea unor spații de testare în materie de reglementare și să acorde prioritate accesului la finanțare. Pentru a consolida reziliența axată pe zero emisii nete, statele membre ar trebui să asigure interconectarea văilor de hidrogen dincolo de frontierele Uniunii. Instalațiile industriale care își produc propria energie și care pot avea o contribuție pozitivă la producția de energie electrică ar trebui încurajate să contribuie la rețeaua electrică inteligentă în calitate de producători de energie prin simplificarea cerințelor de reglementare.

(62)  Spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete pot fi un instrument important de promovare a inovării în domeniul acestor tehnologii și al învățării în materie de reglementare. Inovarea trebuie să fie facilitată prin spații de experimentare, deoarece rezultatele științifice trebuie să fie testate într-un mediu real controlat. Ar trebui introduse spații de testare în materie de reglementare pentru a testa tehnologii inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și alte tehnologii inovatoare într-un mediu controlat și pentru o perioadă limitată de timp. Este oportun să se găsească un echilibru între securitatea juridică oferită participanților la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete și realizarea obiectivelor dreptului Uniunii. Întrucât spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete trebuie, întotdeauna, să respecte cerințele esențiale privind aceste tehnologii prevăzute în dreptul Uniunii și în dreptul intern, este oportun să se prevadă ca participanții care îndeplinesc cerințele de eligibilitate pentru aceste spații de testare în materie de reglementare și care respectă, cu bună-credință, orientările furnizate de autoritățile competente și termenele și condițiile planului convenit cu autoritățile respective, să nu facă obiectul niciunei amenzi sau sancțiuni administrative. Acest lucru este justificat, întrucât garanțiile instituite vor asigura, în principiu, respectarea efectivă a legislației Uniunii sau a statelor membre privind tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete supravegheate în spațiile de testare în materie de reglementare. În 2023, Comisia va publica un document de orientare privind spațiile de testare, astfel cum s-a anunțat în Noua agendă europeană de inovare, pentru a sprijini statele membre în pregătirea spațiilor de testare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Aceste tehnologii inovatoare ar putea fi, în cele din urmă, esențiale pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică al Uniunii, pentru a asigura securitatea aprovizionării și reziliența sistemului energetic al Uniunii și, prin urmare, pot fi considerate tehnologii ▌ care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(63)  Se prezintă un nivel de referință general și obiective orientative privind fabricarea de produse esențiale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune pentru a îmbunătăți competitivitatea industrială globală a Uniunii, precum și pentru a contribui la abordarea preocupărilor legate de dependența de importuri și de vulnerabilitate și pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie.

(64)  Unul dintre principalele obiective ale politicii industriale a Uniunii este de a permite tranziția verde și cea digitală, menținând în același timp creșterea durabilă și competitivitatea Uniunii, menținând locurile de muncă de calitate și consolidând capacitatea Uniunii de a inova și de a produce, în special în ceea ce privește tehnologiile ecologice. Extinderea industriilor tehnologice care contribuie la obiectivul zero emisii nete din Europa, precum și asigurarea unei autonomii strategice deschise a Europei implică o creștere semnificativă a nevoii de lucrători calificați și, în consecință, de investiții în recalificare și perfecționare, inclusiv în domeniul educației și formării profesionale. Mai exact, tranziția energetică va necesita o creștere semnificativă a numărului de lucrători calificați într-o serie de sectoare, inclusiv în cel al energiei din surse regenerabile și al stocării energiei, al tehnologiilor de rețea, al producției de baterii și al soluțiilor IT sau inteligente pentru optimizarea și gestionarea sistemelor energetice, precum și în alte sectoare tehnologice de decarbonizare industrială. Potrivit studiilor, economia circulară ar putea contribui la crearea, până în 2030, a circa 700 000 de locuri de muncă numai în Uniune(40). Prin urmare, este extrem de important ca locurile de muncă din domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete să devină atractive și accesibile, în special carierele tehnice, inclusiv prin intermediul campaniilor de informare ale Uniunii de promovare a învățământului tehnic și profesional, precum și locurile de muncă legate de economia circulară, gestionarea resurselor, transformarea industrială și decarbonizare în general. Pe lângă aceasta, este necesar să se trateze actuala necorelare dintre competențele lucrătorilor din Uniune și nevoile întreprinderilor. Nevoile de competențe în subsectorul pilelor de combustie cu hidrogen sunt estimate, numai în producție, la 180 000 de lucrători, tehnicieni și ingineri formați până în 2030, conform Planului strategic european privind tehnologiile energetice al Comisiei(41). În sectorul energiei solare fotovoltaice, ar fi necesare până la 66 000 de locuri de muncă numai în producție. În plus, absența unor programe de învățământ care să promoveze competențele necesare pentru tehnologiile cu zero emisii nete, ceea ce cauzează, de asemenea, un deficit de angajați calificați și o lipsă de înțelegere în cadrul administrației locale în anumite regiuni ale Uniunii, poate crea un blocaj semnificativ în calea dezvoltării industriale sustenabile.

(65)  Întrucât consolidarea capacității de producție a tehnologiilor esențiale care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune nu va fi posibilă fără o forță de muncă calificată considerabilă, este necesar să se introducă măsuri de stimulare a integrării unui număr mai mare de persoane pe piața forței de muncă și să se crească atractivitatea sectoarelor și a carierelor tehnice vizate de prezentul regulament, în special pentru femei, întrucât echilibrul de gen este departe de a fi atins în profesiile cu profil tehnologic, și pentru tineri, inclusiv prin abordări bazate pe competențe ca o completare a recrutării bazate pe calificări. În plus, ar trebui vizați inclusiv lucrători din țări terțe, în condițiile în care Uniunea atrage doar o mică parte dintre migranții calificați. În plus, în conformitate cu obiectivele Recomandării Consiliului privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică, este important să se acorde un sprijin specific pentru tranziția de la un loc de muncă la altul și în vederea încurajării învățării și formării pe tot parcursul vieții pentru lucrătorii din sectoarele redundante și cele aflate în declin. Acest lucru înseamnă investiții în competențe pentru toți, având, în același timp, o abordare specifică față de grupurile vulnerabile. Printre acestea se numără persoanele care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), lucrătorii migranți cu ședere legală, precum și persoanele care sunt excluse de pe piața muncii, au acces limitat la oportunități de formare sau ocupă locuri de muncă care sunt fie expuse riscului de dispariție, fie ale căror conținut și sarcini sunt puternic transformate de noile tehnologii, în special în regiunile afectate de impactul tranziției către obiectivele Uniunii pentru 2030 în temeiul articolului 2 din Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului(42) și în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1060. Obiectivul final ar trebui să fie crearea de locuri de muncă de calitate în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune, în conformitate cu obiectivele privind ocuparea forței de muncă și formarea profesională ale Pilonului european al drepturilor sociale, inclusiv salarii echitabile și adecvate, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă în temeiul Directivei (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului(43), acces la protecție socială, oportunități de învățare pe tot parcursul vieții, condiții bune de muncă la locuri de muncă sigure și sănătoase, precum și drepturi de negociere colectivă. În realitate, recalificarea și perfecționarea sunt instrumente importante, dar nu garantează locuri de muncă de calitate. Deficitul de forță de muncă ar putea fi, de asemenea, rezultatul salariilor mici, al locurilor de muncă neatractive, al condițiilor de muncă precare și al lipsei investițiilor în educația și formarea profesională (EFP). Tratarea acestor aspecte și îmbunătățirea calității locurilor de muncă în sectoarele și întreprinderile cu condiții de muncă precare sunt, de asemenea, elemente importante pentru atragerea lucrătorilor și soluționarea problemei exodului creierelor, care are drept urmare creșterea inegalităților dintre regiuni, o dezvoltare inegală și o capacitate inegală de a stimula inovarea și de a crea locuri de muncă de calitate. Pornind de la inițiativele existente și ținând seama pe deplin de acestea, cum ar fi Pactul european privind competențele, activitățile la nivelul UE referitoare la informațiile și previziunile privind competențele, cum ar fi cele desfășurate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, Eurofound și Autoritatea Europeană a Muncii, precum și planurile de cooperare sectorială în materie de competențe, obiectivul este de a mobiliza toți actorii: autoritățile statelor membre, inclusiv la nivel regional și local, instituțiile de învățământ și formare, inclusiv universitățile, universitățile de cercetare, universitățile din domeniul științelor aplicate și alianțele de universități, precum și partenerii sociali și industria, ▌IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile sociale, pentru a identifica nevoile în materie de competențe, a dezvolta programe de educație și formare și a le implementa pe scară largă în mod rapid și operațional. Proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete joacă un rol esențial în acest sens. Statele membre și Comisia ar trebui să asigure sprijin financiar pentru a crește impactul și vizibilitatea, prin canalizarea posibilităților oferite de bugetul Uniunii prin intermediul unor instrumente precum Fondul social european Plus, programul InvestEU, Fondul pentru o tranziție justă, fondurile europene de dezvoltare regională, Mecanismul de redresare și reziliență, Fondul pentru modernizare, REPowerEU și Programul privind piața unică.

(66)  Pe baza unor inițiative locale și regionale și a experiențelor anterioare, cum ar fi centrele pentru dezvoltarea competențelor, Pactul european privind competențele și Alianța europeană pentru baterii sau Alianța pentru generarea energiei din surse regenerabile în largul mării, academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete, care reprezintă o rețea de experți în domeniu (denumite în continuare „academiile”), ar trebui să producă și să implementeze conținut de educație și formare pentru perfecționarea și recalificarea lucrătorilor necesari pentru lanțurile valorice esențiale ale tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, cum ar fi tehnologiile solare fotovoltaice și termosolare, energia din surse marine regenerabile, tehnologiile pe bază de hidrogen din surse regenerabile și materiile prime și CUC. Sfera de activitate și numărul academiilor ar trebui să fie stabilite de Comisie și de statele membre în cadrul Platformei „Europa cu zero emisii nete”, pe baza unor studii existente și obiective, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice, precum și pe baza unei repertorieri a nevoilor actuale și prognozate în industriile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv în regiunile aflate în tranziție. Repertorierea menționată ar trebui să ofere informații despre deficitul de competențe actual și viitor din industriile-cheie din Uniune care contribuie la obiectivul zero emisii nete și despre oportunitățile de formare oferite în astfel de industrii. Repertorierea în cauză ar trebui să analizeze, de asemenea, cauza principală a deficitului de competențe și de forță de muncă, în special în ceea ce privește calitatea ofertei de locuri de muncă în industriile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, de exemplu prin evaluarea condițiilor de muncă și a cuprinderii negocierilor colective. În plus, pe baza rezultatelor repertorierii și a studiilor existente și în consultare cu platforma „Europa cu zero emisii nete”, Comisia ar trebui să lanseze o cerere de propuneri pentru înființarea unei academii într-o anumită tehnologie atunci când se constată că în raport cu o tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete deficitul de competențe a atins un nivel critic (academia). Uniunea ar trebui să pună la dispoziție finanțare de demarare pentru înființarea academiilor și pentru funcționarea acestora, astfel încât acestea să devină financiar viabile la trei ani după înființare, primind contribuții financiare din partea sectorului privat. Este necesară o guvernanță puternică pentru ca academiile să devină funcționale cât mai curând posibil, astfel încât să poată dezvolta programe de formare privind tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Acest lucru ar trebui realizat fără să fie afectat rolul determinant pe care îl pot avea, de asemenea, partenerii sociali și universitățile în crearea unor astfel de academii, așa cum s-a întâmplat în cazul Alianței pentru baterii. Ar trebui să se țină seama de rolul alianțelor universitare internaționale și interdisciplinare, cum ar fi Transform4Europe, în special pentru realizarea unor standarde mai unificate și comune în activitățile de formare și de recalificare/perfecționare. În general, ar trebui să se acorde prioritate și utilizării infrastructurilor de cercetare și de predare deja existente.

(66a)  Unul dintre obiectivele academiilor ar trebui să fie contribuția la reindustrializarea și decarbonizarea Uniunii, precum și la autonomia sa strategică deschisă. Academiile ar trebui să examineze, de asemenea, necesitatea unor tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete cu standarde sociale și climatice ridicate, care să fie fabricate în Uniune. Academiile ar trebui înființate până la 31 decembrie 2024 și ar trebui să asigure conținut didactic în cât mai multe limbi ale instituțiilor Uniunii, cu scopul de a realiza un echilibru geografic între statele membre. Până la 31 decembrie 2025, acestea ar trebui să înceapă difuzarea conținutului didactic inițial către instituțiile de învățământ și de formare corespunzătoare din statele membre, cum ar fi universitățile, universitățile de cercetare, universitățile de științe aplicate și alianțele universitare, întreprinderile care oferă astfel de învățământ și formare, inclusiv IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile sociale, partenerii sociali, precum și prin formarea formatorilor. Academiile ar trebui să aibă ca obiectiv formarea și instruirea a câte 100 000 de cursanți în primii trei ani de la înființare, ținând seama de amploarea deficitului de competențe identificat, care poate duce la diferențe între numărul cursanților din fiecare academie. Academiile ar trebui să contribuie la disponibilitatea competențelor necesare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv în IMM-uri. Conținutul didactic ar trebui să țină seama de programele de învățământ deja existente, elaborate în cadrul Pactului local pentru competențe și al centrelor de excelență profesională, și ar trebui să vizeze toate nivelurile de învățământ și calificare și toți lucrătorii, inclusiv ucenicii, de-a lungul lanțului valoric din sectoarele în cauză, în care să fie luate în considerare toate fazele industriale succesive, de la proiectarea produsului (sau a serviciului) până la faza de fabricare, inclusiv reciclarea și reutilizarea materialelor, fiind luate în considerare toate profesiile din întregul lanț valoric. Conținutul în cauză ar trebui să includă, de asemenea, module didactice cu informații pertinente privind sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru fiecare tehnologie în parte, precum și informații pertinente de ordin general privind drepturile și condițiile de muncă ale lucrătorilor, inclusiv privind timpul de lucru și drepturile lucrătorilor la informare și consultare. Acest conținut ar putea, după caz, să fie adaptat într-o mai mare măsură de către instituțiile de învățământ și de formare la legislația națională, la acordurile colective aplicabile și la particularitățile teritoriale și sectoriale. Conținutul didactic ar trebui să vizeze, de asemenea, angajații din administrațiile naționale și locale (în special pe cei responsabili cu autorizarea, evaluarea impactului și reglementarea noilor tehnologii), contribuind astfel la dezvoltarea capacității administrațiilor naționale și la reducerea disparităților dintre statele membre.

(66b)  De asemenea, statele membre ar trebui să utilizeze și să introducă conținutul didactic elaborat de academii în instrumentele existente, cum ar fi Garanția pentru tineret consolidată, unul dintre obiectivele căreia este acela de a instrui și forma persoanele din categoria NEET, precum și în programele de mentorat existente. Pentru a se asigura transparența și portabilitatea competențelor, precum și mobilitatea lucrătorilor, și pentru a sprijini statele membre în aceste eforturi, academiile vor elabora și vor implementa certificate, inclusiv micro-certificate, pentru recunoașterea rezultatelor instruirii. Acestea ar trebui să fie eliberate sub forma unor certificate didactice europene și ar putea fi integrate în EUROPASS și, după caz, incluse în cadrele naționale ale calificărilor. Statele membre trebuie încurajate să utilizeze conținutul elaborat de academii pentru a sprijini recalificarea și perfecționarea continue și instituțiile de învățământ și formare corespunzătoare de pe teritoriile lor prin programe naționale și finanțare din partea Uniunii, inclusiv din Fondul social european Plus, Garanția pentru tineret consolidată, Mecanismul de redresare și reziliență, programul InvestEU, Fondul european de dezvoltare regională, Mecanismul pentru o tranziție justă, Fondul pentru modernizare și Instrumentul de sprijin tehnic, și să sprijine integrarea femeilor în conformitate cu Strategia europeană pentru egalitatea de gen pentru a combate stereotipurile de gen în educație și viața profesională. Rețeaua europeană a serviciilor de ocupare a forței de muncă poate juca un rol semnificativ în utilizarea conținutului didactic al programelor de formare oferite de academiile de competențe la crearea și implementarea profilurilor profesionale europene și prin comunicarea către serviciile naționale de ocupare a forței de muncă a informațiilor cu privire la acestea.

(66c)  Platforma „Europa cu zero emisii nete” ar trebui să contribuie la orientarea activității academiilor, asigurându-se că conținutul lor vizează deficitul de competențe identificat prin exercițiul de repertoriere și asigurând supravegherea. Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentantul național desemnat poate acționa ca o punte între ministerele și autoritățile naționale competente ale statelor membre, pe de o parte, și partenerii sociali și reprezentanții industriei, pe de altă parte. Platforma „Europa cu zero emisii nete” ar trebui să adune informații cu privire la progresele înregistrate de diferitele academii și să elaboreze, până la sfârșitul anului 2026, un raport general privind implementarea programelor didactice, inclusiv numărul cursanților care beneficiază de programele academiilor, defalcat pe sectoare industriale, sex, vârstă și niveluri de educație și calificare.

(67)  În absența unor dispoziții specifice stabilite în dreptul Uniunii care să introducă cerințe minime de formare pentru accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia, competența de a decide dacă și în ce mod un stat membru reglementează o profesie îi aparține acestuia; normele naționale privind accesul la profesiile reglementate nu trebuie să constituie un obstacol nejustificat sau disproporționat în calea exercitării acestor drepturi fundamentale. Competența de a reglementa accesul la o profesie trebuie exercitată în limitele principiilor nediscriminării și proporționalității, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului ▌. În evaluarea pe care o fac, statele membre ar trebui să ia în considerare orice efecte negative pe care reglementarea sau profesiile le-ar putea avea asupra disponibilității competențelor în industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete și să încerce să limiteze cât mai mult posibil reglementarea în aceste domenii.

(68)  În cazul în care, în urma programelor de învățare elaborate de academii se acordă certificate care ar ajuta inclusiv persoanele ce doresc să aibă acces la o profesie reglementată, statele membre și angajatorii ar trebui să accepte aceste certificate ca o dovadă suficientă a cunoștințelor, abilităților și competențelor pe care le atestă, pentru a facilita mobilitatea în zona profesiilor strategice din industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(68a)  Contribuția tehnologiilor cu zero emisii nete la obiectivele de decarbonizare ale Uniunii se concretizează numai atunci când tehnologiile respective sunt implementate. Această implementare poate avea loc, într-o anumită măsură, în gospodăriile private, însă cea mai mare parte a decarbonizării se poate realiza prin decarbonizarea proceselor industriale. Pentru a se asigura faptul că investițiile pentru această decarbonizare se realizează în Uniune, ceea ce este foarte important pentru a se asigura locuri de muncă bune și prosperitate în Uniune, precum și pentru îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare ale Uniunii, este esențial ca aceasta să contribuie la îmbunătățirea climatului investițional pentru industria din Uniune.

(69)  La nivelul Uniunii, ar trebui instituită platforma „Europa cu zero emisii nete”, compusă din statele membre și Parlamentul European și prezidată de Comisie. Platforma „Europa cu zero emisii nete” poate oferi consiliere și asistență Comisiei și statelor membre cu privire la chestiuni specifice și poate constitui un organism de referință în cadrul căruia Comisia și statele membre își pot coordona acțiunile și pot face schimb de informații cu privire la aspecte legate de prezentul regulament. În plus, platforma „Europa cu zero emisii nete” ar trebui să îndeplinească sarcinile descrise la diferite articole din prezentul regulament, în special în ceea ce privește procesul de autorizare, inclusiv ghișeele unice, proiectele care contribuie la obiectivul zero emisii nete, coordonarea finanțării și accesul la aceasta, accesul la piețe și competențe, precum și spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și pentru alte tehnologii inovatoare. Dacă este necesar, platforma „Europa cu zero emisii nete” ar trebui să fie în măsură să înființeze subgrupuri permanente sau temporare și poate invita terți, cum ar fi experți sau reprezentanți ai industriilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(70)  Ca parte a Planului industrial al Pactului verde, Comisia și-a anunțat intenția de a încheia parteneriate industriale pentru tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Cooperarea prin intermediul unor astfel de parteneriate va promova, probabil, adoptarea la nivel mondial a unor tehnologii cu emisii nete egale cu zero, pentru a sprijini parteneriatele care se consolidează reciproc între Uniune și țările terțe, inclusiv investițiile durabile și asistența tehnică. Parteneriatele industriale pentru tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete pot participa, de asemenea, la diversificarea și reziliența ofertei UE de astfel de tehnologii și de componente ale acestora, pot îmbunătăți schimbul de informații între Uniune și partenerii săi cu privire la dezvoltarea tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete și pot sprijini industriile Uniunii cu zero emisii nete în accesul la piața mondială a energiei curate, sprijinind în același timp industriile în curs de dezvoltare în domeniul tehnologiilor pentru energie curată din țări terțe, cu avantaje comparative clare. Comisia și statele membre ar trebui să coordoneze aceste parteneriate în cadrul platformei „Europa cu zero emisii nete”, discutând despre parteneriatele și procesele relevante existente, cum ar fi parteneriatele verzi, dialogurile privind energia și alte forme de contracte bilaterale existente, precum și despre potențialele sinergii cu acordurile bilaterale relevante încheiate de statele membre cu țări terțe. Acordurile cu țările terțe, inclusiv parteneriatele industriale cu zero emisii nete, ar trebui să reflecte valorile și obiectivele ▌ fundamentale ale Uniunii, în special în ceea ce privește promovarea în aceste țări a standardelor de muncă și a standardelor internaționale de mediu. În plus, parteneriatele industriale cu emisii zero ar trebui să aibă ca scop realizarea unei contribuții la transformarea industrială de-a lungul întregului lanț valoric al întreprinderilor din Uniune și din țările terțe, asigurând în același timp piețe deschise și comerț echitabil.

(71)  Uniunea ar trebui să urmărească diversificarea comerțului internațional și a investițiilor în tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, creând parteneriate care se consolidează reciproc, bazându-se pe propriile planuri de dezvoltare durabilă ale partenerilor, pe standardele aplicabile de mediu și din domeniul drepturilor omului, promovând în același timp la nivel mondial standarde sociale, de muncă și de mediu ridicate. Acest lucru ar trebui făcut în strânsă cooperare și în parteneriat cu țările care împărtășesc aceeași viziune, prin acorduri deja în vigoare sau noi acorduri strategice. În mod similar, ar trebui depuse eforturi mai susținute de cooperare internațională în materie de cercetare și inovare pentru dezvoltarea și implementarea tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete în strânsă cooperare cu țările partenere, într-un mod deschis și echilibrat, cu respectarea intereselor și nevoilor strategice ale Uniunii.

(71a)  În discursul său din 2023 privind starea Uniunii, președinta Comisiei a anunțat că verificarea competitivității va fi efectuată de un consiliu independent. Această activitate ar trebui să se bazeze pe lucrările actuale privind sarcina normativă creată de dreptul Uniunii și de dreptul intern și impactul acesteia asupra competitivității industriei Uniunii, inclusiv a industriilor cu zero emisii nete. Pentru a facilita această activitate, prezentul regulament instituie un Comitet științific consultativ european privind revizuirea și sarcina normativă. Comitetul consultativ ar trebui să elaboreze avize bazate pe date științifice cu privire la impactul sarcinii normative în Uniune, pe baza unor cazuri individuale. 

(72)  În cazul în care competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) este delegată Comisiei în temeiul prezentului regulament, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(44). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(73)  În măsura în care oricare dintre măsurile prevăzute de prezentul regulament constituie ajutor de stat, dispozițiile referitoare la aceste măsuri nu aduc atingere aplicării articolelor 107 și 108 din TFUE.

(74)  Întrucât obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea sau efectele acțiunilor, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiect

(1)  Prezentul regulament stabilește cadrul de măsuri pentru a asigura o abordare coordonată, în întreaga Uniune, a inovării și a extinderii capacității de producție a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, precum și a componentelor, materialelor și utilajelor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare a tehnologiilor respective care sunt indispensabile pentru producția și funcționarea lor în Uniune, cu scopul de a:

(a)  sprijini obiectivele climatice ale Uniunii și obiectivul neutralității climatice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2021/1119;

(b)  promova competitivitatea industrială a Uniunii la nivel internațional pentru a contribui la crearea de locuri de muncă de calitate;

(c)  îmbunătăți accesul Uniunii la o aprovizionare sigură și durabilă cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(d)  consolida autonomia strategică deschisă a Uniunii;

(e)  garanta reziliența lanțurilor de aprovizionare corespunzătoare ale Uniunii; și

(f)  realiza decarbonizarea economiei și a societății Uniunii.

(2)  Pentru atingerea obiectivului general menționat la alineatul (1), prezentul regulament cuprinde măsuri care să asigure:

(a)  reducerea dependenței strategice în Uniune a tehnologiilor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, precum și a componentelor, materialelor și utilajelor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare a tehnologiilor respective, care sunt indispensabile pentru producția și funcționarea lor și care, până în 2030, ating o capacitate de producție ce corespunde:

(i)  unei proporții de cel puțin 40 % din nevoile anuale ale Uniunii de implementare a tehnologiilor corespunzătoare necesare pentru atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie, pe baza implementării tehnologice planificate în întreaga Uniune în conformitate cu planurile naționale privind energia și clima elaborate și prezentate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999; și

(ii)  unei proporții de cel puțin 25 % din cererea globală pentru tehnologiile respective;

(b)  libera circulație garantată a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete și a serviciilor conexe introduse pe piața internă.

(3)  În cazul în care, pe baza raportului menționat la articolul 35, Comisia ajunge la concluzia că este probabil ca Uniunea să nu atingă obiectivele stabilite la alineatele (1) și (2), aceasta analizează fezabilitatea și proporționalitatea propunerii de măsuri sau a exercitării competențelor sale la nivelul Uniunii pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor respective. În special, Comisia analizează posibilitatea de a stabili, inclusiv prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 33, cu scopul de a completa prezentul regulament, obiective mai detaliate pentru tehnologiile și componentele-cheie, pentru a asigura realizarea obiectivelor respective. Comisia consultă platforma „Europa cu zero emisii nete” pentru a stabili măsurile sau competențele care trebuie aplicate.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Cu excepția articolelor 26 și 27 din prezentul regulament, care se aplică tehnologiilor inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete, prezentul regulament se aplică tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, astfel cum sunt enumerate la articolul 3a alineatul (1), precum și componentelor, materialelor și utilajelor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare ale tehnologiilor respective, care sunt indispensabile pentru producția și funcționarea lor. Materiile prime, materialele prelucrate și componentele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE).../... [a se adăuga nota de subsol cu referințele de publicare ale Regulamentului privind materiile prime critice] și al Regulamentului (UE) 2023/1781 nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)  „tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete” înseamnă tehnologiile enumerate la articolul 3a alineatul (1);

(b)  „componentă” înseamnă un element fabricat al unui produs finit bazat pe o tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete ▌;

(ba)  „materiale” înseamnă orice materie primă sau prelucrată necesară pentru producerea unei componente a unei tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau pentru fabricarea produsului finit;

(c)  „tehnologii inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete” înseamnă tehnologii care conțin o inovare autentică și care nu sunt disponibile în prezent pe piața internă și îmbunătățesc cel puțin un aspect al tehnologiei dominante comparabile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, precum și orice tehnologie inclusă în planul strategic privind tehnologiile energetice menționat la articolul 26d;

(ca)  „alte tehnologii inovatoare” înseamnă tehnologiile care au potențialul de a face posibilă tranziția către o economie curată și neutră din punct de vedere climatic și de a reduce dependențele strategice, care conțin inovații autentice ce nu sunt disponibile în prezent pe piața internă și care sunt suficient de avansate pentru a fi testate într-un mediu controlat;

(cb)  „tehnologiile inovatoare înainte de comercializare care contribuie la obiectivul zero emisii nete” înseamnă tehnologiile inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și care nu sunt disponibile pe piață, dar sunt suficient de avansate pentru a fi testate într-un mediu controlat;

(cc)  „tehnologii comerciale noi care contribuie la obiectivul zero emisii nete” înseamnă tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete și care nu sunt încă disponibile la scară largă în comerț, care au o cotă de piață scăzută, care îmbunătățesc cel puțin un aspect al tehnologiilor comparabile dominante și care prezintă în mod clar un grad de risc atunci când sunt incluse într-o achiziție publică;

(cd)  „achiziție înainte de comercializare” înseamnă achiziția de tehnologii inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și care nu sunt încă comercializate, care presupune partajarea riscurilor și beneficiilor în condiții de piață și dezvoltarea concurențială în etape, în cazul în care există o separare clară între activitățile de dezvoltare a produselor achiziționate și realizarea unor volume comerciale de produse finite;

(ce)  „achiziții publice de soluții inovatoare” înseamnă achizițiile publice în cadrul cărora autoritățile contractante acționează în calitate de client de lansare pentru tehnologiile comerciale inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și care pot include testarea de conformitate;

(d)  „proiect de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete” înseamnă o instalație industrială planificată sau extinderea ori reafectarea unei instalații existente pentru producerea de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, de produse finite sau componente, materiale sau utilaje de-a lungul lanțurilor de aprovizionare ale tehnologiilor respective, care sunt indispensabile pentru fabricarea sau funcționarea lor;

(e)  „proiect strategic care contribuie la obiectivul zero emisii nete” înseamnă un proiect de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete selectat în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 10;

(ea)  „vale industrială care contribuie la obiectivul zero emisii nete” sau „vale” înseamnă o zonă specifică pe uscat desemnată de un stat membru pentru construirea sau extinderea unor instalații de producție din lanțul de aprovizionare al industriei care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(f)  „procedură de autorizare” înseamnă o procedură care include toate autorizațiile administrative relevante pentru planificarea, construirea, extinderea și exploatarea proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, cum ar fi proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv autorizațiile de construcție, de utilizare a substanțelor chimice și de conectare la rețea, precum și evaluările și autorizațiile de mediu, dacă sunt necesare, și care cuprinde toate cererile și procedurile administrative, de la primirea cererii ▌adresate autorității desemnate până la notificarea deciziei exhaustive privind rezultatul procedurii de către autoritatea națională competentă responsabilă sau, dacă este cazul, de operatorul de rețea responsabil;

(g)  „decizie exhaustivă” înseamnă decizia sau ansamblul deciziilor luate de autoritățile statelor membre, cu excepția instanțelor judecătorești, care stabilește dacă unui inițiator al proiectului i se acordă sau nu autorizarea pentru implementarea unui proiect de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, fără a aduce atingere niciunei decizii luate în contextul unei căi de atac administrative;

(h)  „inițiator al proiectului” înseamnă orice întreprindere sau consorțiu de întreprinderi care dezvoltă un proiect de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau un proiect strategic care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(ia)   „spațiu de testare normativă pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete” înseamnă un sistem care le permite întreprinderilor să testeze tehnologii inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și alte tehnologii inovatoare într-un mediu real controlat, în cadrul unui plan specific, elaborat și monitorizat de o autoritate competentă;

▌ (k) „autoritate vizată” înseamnă o autoritate care, în temeiul dreptului intern, este competentă să emită permise și autorizații legate de planificarea, proiectarea și construcția de bunuri imobile, inclusiv legate de infrastructura energetică;

(l)  „procedură de achiziții publice” înseamnă oricare dintre următoarele:

(i)  orice tip de procedură de atribuire reglementată de Directiva 2014/24/UE pentru încheierea unui contract de achiziție publică sau de Directiva 2014/25/UE pentru încheierea unui contract de achiziții de produse, lucrări și servicii;

(ii)  o procedură de atribuire a unei concesiuni de lucrări sau de servicii, reglementată de Directiva 2014/23/UE;

(m)  „autoritate contractantă”, în contextul procedurilor de achiziții publice, înseamnă o autoritate contractantă astfel cum este definită la articolul 6 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 3 din Directiva 2014/25/UE;

(n)  „entitate contractantă”, în contextul procedurilor de achiziții publice, înseamnă o entitate contractantă astfel cum este definită la articolul 7 din Directiva 2014/23/UE și la articolul 4 din Directiva 2014/25/UE;

(o)  „contract”, în contextul procedurilor de achiziții publice, înseamnă un contract de achiziții publice astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24/UE, „contracte de achiziții de produse, lucrări și servicii” astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2014/25/UE și „concesiuni” astfel cum sunt definite la articolul 5 punctul 1 din Directiva 2014/23/UE;

(p)  „licitație” înseamnă un mecanism pentru proceduri competitive de atribuire, care nu se încadrează în definiția „concesiunilor” în conformitate cu articolul 5 punctul 1 din Directiva 2014/23/UE;

(q)  „capacitate de injectare de CO2” înseamnă cantitatea anuală de CO2 care poate fi injectată într-un sit de stocare geologică operațional, autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE, inclusiv acvifere saline, asigurată prin intermediul captării și transportării CO2 la fața locului, cu scopul de a reduce emisiile sau de a spori absorbțiile de carbon, în special cele provenite de la instalațiile industriale de mari dimensiuni, măsurată în tone pe an;

(qa)  „rețele de transport al CO2” înseamnă o infrastructură de transport multimodal al CO2, inclusiv rețeaua de conducte, care include stațiile de comprimare conexe, pentru transportul CO2 la situl de stocare;

(r)  „integrarea sistemului energetic” înseamnă soluții pentru planificarea și funcționarea sistemului energetic în ansamblul său, cu implicarea mai multor purtători de energie, infrastructuri și sectoare de consum, prin crearea de legături mai strânse între aceștia cu obiectivul de a furniza servicii energetice fără combustibili fosili, fiabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, la cel mai mic cost posibil pentru societate;

(s)  „capacitate de producție” înseamnă volumul total al capacității de producție a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete fabricate în cadrul unui proiect de producție. În cazul în care, în cadrul proiectului, nu sunt fabricate produse finite, ci componente specifice sau mașini specifice utilizate în principal pentru fabricarea acestor produse, capacitatea de producție se referă la capacitatea de producție a produsului finit care utilizează aceste componente sau mașini specifice în procesul de producție.

Articolul 3a

Tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete

(1)  Tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete și care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt: 

(a)  tehnologiile utilizate pentru producerea de energie din surse regenerabile, conform definiției din Directiva (UE) 2018/2001;

(b)  tehnologiile de generare a energiei din fisiune și fuziune nucleară, inclusiv tehnologiile bazate pe ciclul combustibilului nuclear;

(c)  tehnologiile de stocare a energiei;

(d)  tehnologiile de eliminare, captare, transport, injectare (PPE), stocare și utilizare a dioxidului de carbon (CO2), metanului (CH4) și a protoxidului de azot (N2O);

(e)  tehnologiile pentru infrastructura de transport pe bază de hidrogen (H2);

(f)  electrolizoarele și pilele de combustie; 

(g)  energia electrică, hidrogenul (H2), combustibilii alternativi sustenabili, conform definiției din Regulamentul (UE).../... [JO: a se include trimiterea la Regulamentul privind combustibilii maritimi durabili 2021/0210 (COD)] și tehnologiile de propulsie eoliană pentru transport;

(h)  tehnologiile de încărcare cu energie electrică pentru transport;

(i)  tehnologiile pentru infrastructura de producere a hidrogenului (H2), combustibililor alternativi sustenabili, conform definiției din Regulamentul (UE).../... [JO: a se include trimiterea la ReFuel aviație 2021/0205 (COD)], și a biometanului (CH4) și pentru alimentarea cu acești combustibili;

(j)  tehnologiile pentru pompe de căldură;

(k)  tehnologiile pentru eficiența energetică;  

(l)  tehnologiile de distribuție a energiei termice și pentru rețele electrice;

(m)  tehnologiile de gestionare a energiei;

(n)  procesele industriale de înaltă eficiență și tehnologiile de electrificare pentru industriile mari consumatoare de energie și cu emisii ridicate de dioxid de carbon;

(o)  tehnologiile de producere a biomaterialelor, inclusiv tehnologiile de producție biochimice;

(p)  tehnologiile de reciclare.

(2)  În termen de șase luni de la termenul de notificare a fiecărui plan național privind energia și clima în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1999 și în termen de șase luni de la termenul de transmitere a fiecărei actualizări a planurilor naționale actualizate privind energia și clima în temeiul articolului 14 alineatul (2) din regulamentul respectiv, Comisia analizează lista tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete inclusă la alineatul (1) de la prezentul articol și poate propune acte delegate, în conformitate cu articolul 33 din prezentul regulament, pentru modificarea listei respective cu scopul de a se asigura faptul că aceasta reflectă nevoile tehnologice care decurg din planurile naționale privind energia și clima ale statelor membre.

Capitolul II.

Condiții favorizante pentru producția de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete

Secțiunea I.

Simplificarea proceselor administrative și de acordare a autorizațiilor

Articolul 4

Ghișeul unic

(1)  Până la ... [3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre desemnează sau instituie o singură autoritate competentă (autoritatea desemnată). Autoritatea desemnată este responsabilă cu facilitarea și coordonarea procesului de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete și cu formularea recomandărilor cu privire la reducerea sarcinii administrative în conformitate cu articolul 5.

(2)  Autoritatea desemnată reprezintă unicul punct de contact pentru inițiatorul proiectului în procesul de acordare a autorizațiilor care conduce la luarea unei decizii exhaustive pentru un anumit proiect și care coordonează cererile de prezentare a tuturor documentelor și informațiilor relevante.

(3)  Responsabilitățile autorității desemnate menționate la alineatul (1) sau atribuțiile acesteia pot fi delegate către o altă autoritate sau executate de aceasta, pentru un anumit proiect, cu condiția ca:

(a)  autoritatea desemnată să informeze inițiatorul proiectului cu privire la delegarea respectivă;

(b)  să existe o singură autoritate responsabilă pentru fiecare proiect;

(c)  o singură autoritate să coordoneze prezentarea tuturor documentelor și informațiilor relevante.

(4)  Inițiatorii proiectelor pot prezenta în format electronic orice documente relevante pentru procesul de acordare a autorizațiilor.

(5)  Autoritatea desemnată ia în considerare orice studii valabile efectuate și permisele sau autorizațiile eliberate pentru un anumit proiect înainte ca proiectul să intre în procedura de autorizare în conformitate cu prezentul articol și nu solicită dublarea studiilor și a permiselor sau a autorizațiilor, cu excepția cazului în care dreptul Uniunii prevede altfel.

(6)  Autoritatea desemnată se asigură că solicitanții au acces facil la informații și la proceduri simple pentru soluționarea litigiilor privind procesul de acordare a autorizațiilor și de emitere a autorizațiilor de construcție și extindere a proiectelor, inclusiv, acolo unde este cazul, la mecanisme alternative de soluționare a litigiilor.

(7)  Statele membre se asigură că autoritățile naționale în cauză și alte autorități competente responsabile de orice etapă din cadrul procesului de acordare a autorizațiilor, inclusiv de toate etapele procedurale, dispun de suficient personal calificat și de suficiente resurse financiare, tehnice și tehnologice necesare, inclusiv pentru perfecționare și recalificare, pentru exercitarea eficace a atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(8)  Platforma menționată la articolele 28 și 29 discută periodic despre punerea în aplicare a prezentei secțiuni și a articolelor 12 și 13 și face schimb de bune practici pentru organizarea autorităților naționale competente și accelerarea procedurilor de autorizare.

(8a)  Statele membre au în vedere mărirea sprijinului direct acordat autorității desemnate în cadrul planurilor naționale de redresare și reziliență. Comisia acordă sprijin tehnic autorităților desemnate și statelor membre în desfășurarea procesului de acordare a autorizațiilor.

(8b)  Autoritatea desemnată stabilește și pune la dispoziție cerințele detaliate și amploarea informațiilor solicitate unui inițiator de proiect înainte de începerea procesului de acordare a autorizațiilor.  

Articolul 5

Accesibilitatea online a informațiilor

Statele membre pun la dispoziție online și într-un mod centralizat și ușor accesibil următoarele informații privind procesele administrative relevante pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv pentru proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete:

(a)  procesul de acordare a autorizațiilor;

(b)  serviciile de finanțare și de investiții;

(c)  posibilitățile de finanțare la nivelul Uniunii și al statelor membre;

(d)  serviciile de sprijin pentru întreprinderi, inclusiv, dar fără a se limita la declarațiile privind impozitul pe profit, legislația fiscală locală, dreptul muncii.

Articolul 5a

Accelerarea punerii în aplicare

(1)  Statele membre și, dacă este cazul, Comisia întreprind activități pentru a accelera și a atrage investiții publice și private în proiecte de producere care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Fără a aduce atingere articolului 107 și articolului 108 din TFUE, aceste activități pot include acordarea și coordonarea unui sprijin pentru proiectele de producere a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, care se confruntă cu dificultăți în accesul la finanțare. Comisia și statele membre se asigură că acest sprijin este acordat inițiatorului proiectului în termen de șase luni de la depunerea cererii de proiect de producere a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(2)  Statele membre oferă sprijin administrativ și operațional proiectelor de producere a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete de pe teritoriul lor, pentru a facilita punerea lor în aplicare rapidă și eficace, acordând o atenție deosebită IMM-urilor care participă la proiecte, inclusiv prin:

(a)  acordarea unei asistențe cu scopul de a asigura respectarea obligațiilor administrative și de raportare aplicabile; 

(b)  acordarea unei asistențe inițiatorilor de proiecte în vederea creșterii gradului de acceptare publică a proiectelor; 

(c)  acordarea unei asistențe inițiatorilor de proiecte pe tot parcursul procedurii de eliberare a autorizației, în special pentru IMM-uri.

Pe lângă sprijinul acordat de statele membre, Comisia acordă proiectelor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete sprijinul menționat la primul paragraf.

Pentru aceasta, statele membre se asigură că organismele administrative responsabile dispun de resurse și de personal corespunzătoare pentru a răspunde cererilor viitoare în termenele aplicabile.

(3)  Cel târziu până la 31 decembrie 2024, Comisia propune Parlamentului European și Consiliului o modalitate de coordonare a diferitelor surse de finanțare publică din Uniune și din statele membre pentru proiectele de producere a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, în scopul accelerării punerii în aplicare a acestora.

Articolul 6

Durata procesului de acordare a autorizațiilor

(1)  Procesul de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete nu depășește niciunul dintre următoarele termene:

(a)  9 luni pentru proiectele noi de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete cu o capacitate de producție anuală mai mică de 1 GW;

(b)  12 luni pentru proiectele noi de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete cu o capacitate de producție anuală mai mare de 1 GW.

(2)  Pentru proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete pentru care indicatorul GW nu este relevant, procesul de acordare a autorizațiilor nu depășește 12 luni.

(3)  Pentru extinderea capacității de producție în instalațiile de producție existente, termenele menționate la alineatele (1) și (2) se reduc la jumătate.

(4)  În cazuri excepționale, atunci când natura, complexitatea, amplasarea sau dimensiunea proiectului propus impune acest lucru, autoritățile competente pot prelungi termenele menționate la alineatele (1) și (2) cu cel mult 1 lună, înainte de expirarea acestora și de la caz la caz.

În cazul în care consideră că proiectul propus prezintă riscuri excepționale pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor sau a populației generale și dacă este necesar mai mult timp pentru a se stabili dacă sunt instituite garanții adecvate, autoritățile competente pot prelungi termenele respective cu încă 6 luni, înainte de expirarea acestora și de la caz la caz.

(5)  În oricare dintre aceste cazuri, autoritatea desemnată informează inițiatorul proiectului cu privire la motivele prelungirii și la data la care se așteaptă în scris decizia exhaustivă.

(6)  În termen de cel mult o lună de la primirea cererii de acordare a autorizației, autoritățile competente validează cererea sau, în cazul în care inițiatorul proiectului nu a trimis toate informațiile necesare pentru prelucrarea unei cereri, solicită inițiatorului proiectului să depună o cerere completă în termen de 14 zile de la această solicitare. Data confirmării primirii inițiale a cererii de către autoritatea desemnată națională ▌marchează începerea procedurii de autorizare.

(7)  În termen de cel mult o lună de la data confirmării valabilității cererii, autoritatea desemnată întocmește, în strânsă cooperare cu inițiatorul proiectului și cu alte autorități vizate, un calendar detaliat al procedurii de autorizare. Autoritatea desemnată publică acest calendar pe un site cu acces liber.

(8)  Termenele prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii și din cel internațional și nici căilor de atac administrative sau judiciare în fața unei instanțe judecătorești.

(9)  Termenele prevăzute în prezentul articol pentru oricare dintre procedurile de acordare a autorizațiilor nu aduc atingere unor eventuale termene mai scurte stabilite de statele membre.

(9a)  Autoritățile desemnate se asigură că lipsa unui răspuns din partea organismelor administrative competente în termenele aplicabile menționate în prezentul articol are ca rezultat situația în care etapele intermediare specifice sunt considerate ca fiind aprobate, cu excepția cazului în care principiul aprobării administrative tacite nu există în sistemul juridic național. Acest alineat se aplică și deciziilor finale privind rezultatul procesului. În cazul în care o decizie finală privind rezultatul procesului se adoptă prin aprobare tacită, se transmite inițiatorului proiectului o înștiințare explicită în termen de o săptămână de la intrarea în vigoare a aprobării tacite. Toate deciziile, inclusiv o înștiințare privind aprobarea tacită, se pun la dispoziția publicului.

(9b)  În conformitate cu prezentul regulament, Comisia adoptă orientări pentru a stabili un set minim de cerințe privind acordarea autorizațiilor, pe care statele membre trebuie să le respecte în cazul proiectelor de producere a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, în special cu scopul de a simplifica lucrările pregătitoare ale promotorilor care depun proiecte de producere, facilitând în același timp examinarea cererilor de către administrații.

Articolul 7

Evaluări și autorizații de mediu

(1)  În cazul în care este necesară efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu articolele 5-9 din Directiva 2011/92/UE, inițiatorul proiectului în cauză solicită avizul autorității competente menționate la articolul 4 cu privire la domeniul de aplicare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse în raportul de evaluare a impactului asupra mediului în temeiul articolului 5 alineatul (1) din directiva menționată. Autoritatea națională competentă se asigură că avizul menționat la primul paragraf este emis cât mai rapid posibil și în termen de cel mult 20 de zile, fără excepții, de la data la care inițiatorul proiectului a transmis cererea, cu condiția ca cererea să conțină toată documentația necesară. Autoritățile competente transmit inițiatorului proiectului, la începutul procesului de depunere a cererii, o listă cu documentația necesară, vizează raționalizarea procesului și ghidează inițiatorul proiectului pe parcursul procesului.

(2)  În cazul în care obligația de a efectua evaluări ale efectelor asupra mediului decurge simultan din Directiva 2011/92/UE, Directiva 92/43/CEE, Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 2000/60/CE, Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului(45), Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului(46), Directiva 2010/75/UE sau Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului(47), autoritatea națională competentă prevede proceduri coordonate sau comune care îndeplinesc cerințele respectivelor dispoziții juridice din dreptul Uniunii.

În cadrul procedurii coordonate menționate la primul paragraf, autoritatea națională competentă coordonează diversele evaluări individuale ale impactului unui anumit proiect asupra mediului, prevăzute de dreptul aplicabil al Uniunii.

În cadrul procedurii comune menționate la primul paragraf, autoritatea națională competentă prevede o singură evaluare a impactului unui anumit proiect asupra mediului, prevăzută de dreptul aplicabil al Uniunii.

Aplicarea procedurii comune sau coordonate nu afectează conținutul evaluării impactului asupra mediului.

(3)  Autoritatea națională competentă se asigură că autoritățile vizate prezintă o concluzie motivată, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (g) punctul (iv) din Directiva 2011/92/UE privind evaluarea impactului asupra mediului, în termen de 80 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din directiva respectivă, verificându-i calitatea, și de la finalizarea consultărilor menționate la articolele 6 și 7 din directiva respectivă.

(3a)  În cazuri excepționale, atunci când natura, complexitatea, amplasarea sau dimensiunea proiectului propus o impun, autoritatea națională competentă menționată la articolul 8 alineatul (1) poate prelungi termenele menționate la alineatul (3) din prezentul articol cu cel mult 30 de zile, înainte de expirarea acestora și în funcție de fiecare caz în parte. În acest caz, autoritatea națională competentă menționată la articolul 8 alineatul (1) informează inițiatorul proiectului cu privire la motivele care justifică prelungirea și la data la care este probabil să primească concluzia motivată în scris.

(4)  Termenele pentru consultarea publicului vizat cu privire la raportul de mediu menționat la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE nu depășesc 80 de zile, dar nici nu sunt mai scurte de 40 de zile. În cazurile menționate la articolul 6 alineatul (4) al doilea paragraf, acest termen se poate prelungi cu cel mult 90 de zile, în funcție de cazul concret. În acest caz, autoritatea națională competentă informează inițiatorul proiectului cu privire la motivele care justifică prelungirea. Consultarea publică începe de îndată ce dosarul prezentat de inițiatorul proiectului este considerat complet de către autoritatea administrativă competentă și se desfășoară în paralel cu evaluarea cererii de proiect de către autoritatea națională competentă, respectând în același timp cerințele privind consultarea publicului interesat prevăzute în Directiva 2011/92/UE și punând rezultatele consultării publice la dispoziția autorității competente.

(4a)  În cazul în care un proiect ar putea afecta o zonă care aparține rețelei Natura 2000, evaluarea de mediu se face în condițiile prevăzute în Directiva 92/43/CEE.

(4b)  Statele membre se asigură că autoritățile lor naționale competente și alte autorități în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE sunt dotate în mod corespunzător pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului articol.

Articolul 8

Planificarea

(1)  La elaborarea planurilor, inclusiv zonare, planuri de amenajare a teritoriului și planuri de utilizare a terenurilor, autoritățile naționale, regionale și locale includ în planurile respective, după caz, dispoziții pentru dezvoltarea unor proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv a unor proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, precum și a infrastructurii necesare și a văilor industriale care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Se acordă prioritate suprafețelor artificiale și construite, siturilor industriale, siturilor dezafectate și, după caz, siturilor verzi care nu pot fi utilizate pentru agricultură și silvicultură. Pentru a facilita dezvoltarea proiectelor de producție de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, statele membre se asigură că toate datele relevante privind amenajarea teritoriului sunt disponibile online, în conformitate cu articolul 5.

(2)  În cazul în care planurile includ dispoziții pentru dezvoltarea unor proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv a unor proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete și a infrastructurii necesare acestora, care sunt supuse unei evaluări în temeiul Directivei 2001/42/CE și al articolului 6 din Directiva 92/43/CEE, ele fac obiectul unor evaluări combinate. Dacă este cazul, respectiva evaluare combinată abordează, de asemenea, impactul asupra corpurilor de apă potențial afectate și stabilește dacă proiectele specifice din cadrul planului ar putea preveni obținerea unei stări bune sau a unui potențial bun al unui corp de apă sau poate cauza deteriorarea stării sau a potențialului menționată la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE sau dacă ar putea împiedica obținerea unei stări bune sau a unui potențial bun al unui corp de apă. În cazul în care statele membre relevante au obligația de a evalua impactul activităților actuale și viitoare asupra mediului marin, inclusiv interacțiunile dintre uscat și mare, astfel cum se menționează la articolul 4 din Directiva 2014/89/UE, evaluarea combinată acoperă și acest impact. Faptul că evaluările sunt combinate în temeiul prezentului alineat nu afectează conținutul sau calitatea acestora. Evaluările combinate se efectuează astfel încât să nu ducă la o prelungire a termenelor stabilite în prezentul regulament.

Articolul 9

Aplicabilitatea convențiilor CEE-ONU

(1)  Dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere obligațiilor din ▌Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu a Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, și din Convenția CEE-ONU privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, semnată la Espoo la 25 februarie 1991.

(2)  Toate deciziile adoptate în temeiul prezentei secțiuni și al articolelor 12, 13, 14 și 21 sunt puse la dispoziția publicului într-o manieră ușor de înțeles, iar toate deciziile referitoare la un proiect pot fi obținute dintr-o singură sursă.

Secțiunea II

Proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete

Articolul 10

Criterii de selecție

(1)  Statele membre acordă statutul de proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete proiectelor de producere de tehnologie care iau în considerare obiectivele Uniunii în materie de climă și energie, situate în Uniune, care contribuie la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 1 din prezentul regulament și care îndeplinesc cel puțin unul dintre următoarele criterii:

(a)  proiectul ▌contribuie la reziliența tehnologică și industrială a Uniunii ▌prin:

(i)  adăugarea capacității de producție în Uniune pentru o tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau pentru anumite componente și utilaje specifice utilizate în principal pentru producția tehnologiilor respective, pentru care Uniunea depinde în proporție de peste 50 % de importurile provenite dintr-o singură țară terță; sau 

(ii)  adăugarea capacității de producție sau modernizarea capacității de producție existente în Uniune pentru o tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau pentru anumite componente și utilaje specifice utilizate în principal pentru producția tehnologiilor respective, din care Uniunea exportă peste 25 % din producția sa;  

(b)  proiectul contribuie la competitivitatea în Uniune și pe piețele mondiale și la crearea de locuri de muncă de calitate prin inovații legate de procesul de fabricație a tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau a componentelor sau materialelor de-a lungul lanțului de aprovizionare aferent tehnologiilor care nu sunt încă prezente în mod substanțial sau care nu sunt cuprinse în procesele de fabricație din Uniune sau prin asigurarea producției celei mai bune tehnologii disponibile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv a celor mai bune componente sau materiale disponibile în lanțul lor de aprovizionare, precum și prin:

(i)  contribuția la creșterea competitivității IMM-urilor;

(ii)  punerea în aplicare măsuri de atragere, reținere, perfecționare sau recalificare a forței de muncă necesare în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv prin ucenicii, stagii, educație academică continuă sau postuniversitară, în strânsă cooperare cu autoritățile regionale și locale și cu partenerii sociali, inclusiv sindicatele; sau

(c)  proiectul contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie prin respectarea principiului de a nu prejudicia în mod semnificativ, precum și prin: 

(i)  fabricarea unei tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau a unor componente și utilaje specifice utilizate în principal pentru producția tehnologiilor și cu caracteristici îmbunătățite de sustenabilitate și performanță ecologică sau de circularitate, inclusiv o eficiență cuprinzătoare în materie de emisii reduse de dioxid de carbon, energie, apă și materiale; 

(ii)  adoptarea unor practici de fabricație legate de o tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau de componente și utilaje specifice utilizate în principal pentru producția tehnologiilor cu caracteristici îmbunătățite de sustenabilitate și performanță sau circularitate din punctul de vedere al mediului, inclusiv practici circulare cuprinzătoare cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficiență energetică, a apei și a materialelor, precum și recuperarea căldurii reziduale; sau 

(iii)  adăugarea unei capacități de producție semnificative, care va aduce o contribuție substanțială la obiectivele climatice ale Uniunii pentru 2030. 

(1a)  În termen de ... [3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă un act de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 34 alineatul (3), care stabilește orientări care asigură condiții uniforme pentru punerea în aplicare a criteriilor enumerate la prezentul articol. Orientările respective ar trebui să includă cel puțin orientări specifice privind criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua: 

(a)  dacă o componentă sau o mașină este utilizată în principal pentru producerea unei tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete;  

(b)  dacă capacitatea de producție adăugată se referă la capacitatea de producție de pionierat sau la cea mai bună capacitate de producție disponibilă; 

(c)  dacă capacitatea de producție suplimentară poate fi considerată semnificativă. 

(2)  Statele membre acordă statutul de proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete proiectelor de stocare a CO2 următoarelor proiecte:

(a)  proiectele de captare a CO2, proiectele de infrastructură CO2 necesare pentru transportul de CO2 captat către siturile de stocare a CO2 care:

(i)  îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 18 alineatul (6) litera (a); și

(ii)  urmăresc să capteze CO2 pentru a-l stoca într-un site de stocare a CO2 astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1);

(b)  proiectele de stocare a CO2 care:

(i)  vizează situri de stocare a CO2 situate pe teritoriul Uniunii, în zonele economice exclusive sau pe platoul continental al acesteia, în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării;

(ii)  contribuie la atingerea obiectivelor prevăzute de articolul 18; și

(iii)  care au solicitat o autorizație pentru stocarea geologică sigură și permanentă a CO2 în conformitate cu Directiva 2009/31/CE.

(3)  Proiectele de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, menționate la articolul 3a alineatul (1), și care sunt situate în „regiuni mai puțin dezvoltate și de tranziție” și în teritoriile care primesc sprijin din Fondul pentru o tranziție justă și care sunt eligibile pentru a primi finanțare în temeiul normelor politicii de coeziune sunt recunoscute de către statele membre drept proiecte care contribuie la obiectivul zero emisii nete în temeiul articolului 11 alineatul (3), la cererea inițiatorului proiectului, fără ca acesta să fie nevoit să depună o cerere oficială în temeiul articolului 11 alineatul (2).

(4)  Un proiect de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete situat în Uniune care contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) și care beneficiază de Fondul pentru inovare finanțat de sistemul UE-ETS sau care face parte din proiectele importante de interes european comun, din proiectele văilor europene de hidrogen sau din proiectele Băncii Europene pentru Hidrogen, unde fondurile sprijină investițiile în capacități de producție a unei tehnologii menționate la articolul 3a alineatul (1), este recunoscut de către statele membre drept proiect care contribuie la obiectivul zero emisii nete în temeiul articolului 11 alineatul (3), la cererea inițiatorului proiectului, fără ca acesta să fie nevoit să depună o cerere oficială în temeiul articolului 11 alineatul (2).

Articolul 11

Cerere și recunoaștere

(1)  Cererile de recunoaștere a proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete drept proiecte care contribuie la obiectivul zero emisii nete se prezintă statului membru relevant de către inițiatorul proiectului.

(2)  Cererea menționată la alineatul (1) trebuie să includă toate elementele următoare:

(a)  dovezi relevante referitoare la respectarea criteriilor stabilite la articolul 10 alineatul (1) sau (2);

(b)  un plan de afaceri care evaluează viabilitatea financiară a proiectului în concordanță cu obiectivul creării de locuri de muncă de calitate.

(3)  Statele membre evaluează în termen de o lună cererea menționată la alineatul (1) în cadrul unui proces echitabil și transparent. Decizia care rezultă din acest proces se motivează și se comunică promotorului proiectului, platformei și Parlamentului European. În lipsa unei decizii a statelor membre în acest termen, proiectul se consideră aprobat.

(3a)  În termen de ... [6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], fiecare stat membru publică o listă cu tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete enumerate la articolul 3a alineatul (1) care pot beneficia de dispozițiile referitoare la proiectele strategice recunoscute în temeiul prezentului articol în statul membru relevant.

(4)  Comisia poate emite un aviz cu privire la proiectele aprobate. În cazul respingerii cererii de către un stat membru, solicitantul are dreptul de a prezenta cererea Comisiei, care o evaluează în termen de 20 de zile lucrătoare.

(5)  În cazul în care, în urma evaluării efectuate în conformitate cu alineatul (4), Comisia este de acord cu respingerea cererii de către statul membru, aceasta trimite solicitantului o scrisoare de notificare cu privire la concluzia sa. În cazul în care evaluarea Comisiei diferă de cea a statului membru, ▌proiectul în cauză este discutat în cadrul platformei și decide cu privire la statutul acestuia.

(6)  În cazul în care Comisia sau un stat membru constată că un proiect strategic care contribuie la obiectivul zero emisii nete a suferit modificări substanțiale sau nu mai respectă criteriile stabilite la articolul 10 ▌ sau în cazul în care recunoașterea s-a bazat pe o cerere care conține informații incorecte, Comisia sau statul membru respectiv informează inițiatorul proiectului în acest sens. După audierea inițiatorului proiectului, statul membru poate abroga decizia de acordare a statutului de proiect strategic care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(7)  Proiectele care nu mai sunt recunoscute drept proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete pierd toate drepturile legate de acest statut în temeiul prezentului regulament.

(8)  Comisia instituie și menține un registru cu acces liber al proiectelor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

Articolul 12

Statutul prioritar al proiectelor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete

(1)  Inițiatorii proiectelor și toate autoritățile care, în temeiul legislației naționale, sunt competente să emită diferite permise și autorizații legate de planificarea, proiectarea și construcția de bunuri imobile, inclusiv legate de infrastructura energetică, se asigură că proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete se bucură de cel mai rapid tratament posibil, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

(2)  Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de dreptul Uniunii, statele membre acordă proiectelor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete statutul de proiecte de cea mai mare importanță națională posibilă, dacă un astfel de statut există în dreptul intern, acestea fiind tratate în mod corespunzător în cadrul procedurilor de acordare a autorizațiilor, inclusiv al celor legate de evaluările de mediu și, dacă dreptul intern o prevede, de amenajarea teritoriului.

(3)  Se consideră că proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete își aduc aportul la securitatea aprovizionării cu tehnologii strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune și că ele servesc, prin urmare, interesului public. În ceea ce privește impactul asupra mediului abordat la articolul 6 alineatul (4) și la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE, la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE și la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/147/CE, proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete din Uniune sunt considerate proiecte de interes public și pot fi considerate ca fiind de interes public superior, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute în directivele respective.

(4)  Toate procedurile de soluționare a diferendelor, litigiile, căile de atac și acțiunile judiciare legate de proiectele care contribuie la obiectivul zero emisii nete în fața oricăror instanțe, tribunale și comisii naționale, inclusiv medierea sau arbitrajul, în cazul în care acestea există în dreptul intern, sunt considerate urgente, dacă și în măsura în care dreptul intern prevede astfel de proceduri de urgență și cu condiția respectării drepturilor la apărare aplicabile în mod normal persoanelor fizice sau comunităților locale. Inițiatorii proiectelor care contribuie la obiectivul zero emisii nete participă la o astfel de procedură de urgență, dacă este cazul.

Articolul 13

Durata procesului de acordare a autorizațiilor pentru proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete

(1)  Procesul de acordare a autorizațiilor pentru proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete nu depășește niciunul dintre următoarele termene:

(a)  șase luni pentru proiectele strategice noi care contribuie la obiectivul zero emisii nete, cu o capacitate anuală de producție mai mică de 1 GW;

(b)  nouă luni pentru proiectele strategice noi care contribuie la obiectivul zero emisii nete, cu o capacitate anuală de producție mai mare de 1 GW;

(c)  18 luni pentru toate autorizațiile necesare pentru exploatarea unui sit de stocare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE.

(2)  Pentru tehnologiile strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete pentru care indicatorul GW nu este relevant, procesul de acordare a autorizațiilor nu depășește nouă luni.

(3)  Pentru extinderea capacității de producție în instalațiile de producție existente, termenele menționate la alineatele (1) și (2) se reduc la jumătate.

(4)  Autoritățile naționale competente se asigură că, în lipsa unui răspuns din partea organismelor administrative relevante în termenele aplicabile menționate în prezentul articol, etapele intermediare specifice sunt considerate aprobate, cu excepția cazului în care proiectul în cauză este supus unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului sau al Directivei 2000/60/CE, al Directivei 2008/98/CE, al Directivei 2009/147/CE, al Directivei 2010/75/UE, al Directivei 2011/92/UE sau al Directivei 2012/18/UE, când o astfel de evaluare a impactului asupra mediului este necesară și evaluările relevante nu au fost încă efectuate sau când principiul aprobării administrative tacite nu există în sistemul juridic național. Această dispoziție nu se aplică deciziilor finale privind rezultatul procesului, care trebuie să fie explicite. Toate deciziile sunt puse la dispoziția publicului.

(4a)  În cazul în care principiul aprobării administrative tacite nu există în sistemul juridic național și în cazul efectuării unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul directivelor 92/43/CEE, 2000/60/CE, al Directivei 2008/98/CE, 2009/147/CE, 2010/75/UE, 2011/92/UE sau 2012/18/UE sau în cazul în care se stabilește necesitatea efectuării unei astfel de evaluări a impactului asupra mediului, lipsa unui răspuns din partea organismelor administrative responsabile în termenele aplicabile menționate în prezentul articol conduce la aplicarea unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Venitul obținut ca urmare a aplicării unor sancțiuni este alocat proiectului afectat de întârziere și corespunde valorii economice pierdute ca urmare a întârzierii.

Articolul 13a

Văi industriale care contribuie la obiectivul zero emisii nete

(1)  Pentru a îndeplini obiectivele prezentului regulament, fiecare stat membru poate desemna zone geografice drept văi industriale care contribuie la obiectivul zero emisii nete (denumite în continuare „văi”). 

(2)  Obiectivele văilor sunt următoarele: 

(a)  să creeze clustere de activitate industrială cu zero emisii nete care să conducă la câștiguri de eficiență pentru toți actorii industriali implicați; 

(b)  să crească atractivitatea Uniunii ca loc propice pentru activități de producție; 

(c)  să simplifice în continuare, dincolo de simplificarea prevăzută în alte capitole din prezentul regulament, procedurile administrative de înființare a capacităților de producție cu zero emisii nete. 

(3)  Atunci când identifică zonele pentru înființarea văilor, statele membre iau în considerare: 

(a)  nevoia de a favoriza utilizări multiple ale zonelor identificate, pentru a asigura extinderea, reindustrializarea sau crearea de clustere industriale europene; 

(b)  disponibilitatea infrastructurii de transport și de rețea relevante, a capacității de stocare și a altor instrumente de flexibilitate sau potențialul de a crea o astfel de infrastructură și capacitate de stocare; 

(c)  tranziția justă și obiectivele acesteia, în special în regiunile carbonifere în tranziție; 

(d)  orice planuri sau rezerve de proiecte planificate sau care există deja; 

(e)  potențialul de a organiza activități de educație și de formare pentru a asigura disponibilitatea competențelor în materie de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete; 

(f)  potențialul de a crea locuri de muncă de calitate și de a angaja lucrători locali în siturile de producție potențiale; 

(g)  necesitatea de a selecta zone în care construirea sau extinderea unui anumit tip sau a anumitor tipuri de proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete nu conduce la impacturi semnificative asupra mediului. 

(4)  Pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului al construirii sau al extinderii unui anumit tip sau a anumitor tipuri de proiecte strategice de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete în văile industriale care contribuie la acest obiectiv, statele membre: 

(a)  acordă prioritate suprafețelor artificiale și construite, siturilor industriale, siturilor dezafectate și, după caz, siturilor verzi care nu pot fi utilizate pentru agricultură; 

(b)  în circumstanțe excepționale, înființează văi industriale care contribuie la obiectivul zero emisii nete în zonele care fac obiectul măsurilor de refacere adoptate în conformitate cu planurile naționale de refacere elaborate în temeiul Regulamentului privind refacerea naturii sau în zonele desemnate Natura 2000. 

Articolul 13b

Desemnarea „văilor” 

(1)  O decizie a unui stat membru de a desemna o „vale” este însoțită de un plan (Planul) care stabilește: 

(a)  activitățile specifice de producție care contribuie la obiectivul zero emisii nete acoperite de „vale”; 

(b)  măsuri naționale concrete care să crească atractivitatea „văii” ca loc propice pentru activități de producție; 

(c)  rezultatele evaluării de mediu, precum și măsurile pe care statul membru le va lua pentru a atenua impactul negativ asupra mediului, menționate la alineatul (2). 

(2)  Ca parte a procesului decizional pentru desemnarea unei văi și înainte de adoptarea unui plan sau a unor planuri de desemnare a văilor, statele membre efectuează o evaluare de mediu în conformitate cu Directiva 2001/42/CE și, după caz, evaluările menționate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE pentru activitățile specifice de producere de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete cărora le este dedicată valea industrială care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Aceste evaluări ar trebui să acopere toate tehnologiile și activitățile de producție conexe cărora urmează să le fie dedicată valea. 

Pe baza rezultatelor evaluărilor, statele membre furnizează, pentru fiecare tip de proiect, parametri clari pentru punerea în aplicare a proiectelor, cu norme și măsuri proporționale pentru a aborda impactul negativ asupra mediului.  

Orice cerințe și măsuri de atenuare privind evaluarea de mediu pentru o autorizație pentru o capacitate de producție nouă sau extinsă care este în conformitate cu cerințele planului și legislația aplicabilă este considerată îndeplinită printr-o evaluare de mediu efectuată în conformitate cu prezentul alineat și beneficiază de o procedură accelerată și de validare accelerată.  

(3)  Statele membre furnizează un aviz, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1), precum și un calendar detaliat al procedurii de autorizare, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (7), pentru toate activitățile prevăzute în vale. Avizul include, de asemenea, o descriere detaliată a oricăror date, informații sau analize colectate de statul membru atunci când efectuează evaluarea menționată la alineatul (2) pe care solicitantul se poate baza, precum și, după caz, informațiile, datele sau analizele suplimentare pe care solicitantul trebuie să le furnizeze în continuare. În conformitate cu articolul 5, toate datele, informațiile și analizele colectate de statul membru sunt puse la dispoziția solicitanților online.

(4)  O decizie de desemnare a unei „văi” în conformitate cu articolul 13a alineatul (1) și prezentul articol include o dată de aplicare și o dată de expirare. Un stat membru poate reînnoi o astfel de decizie. Statele membre publică aceste decizii.

(5)  Se consideră că proiectele de producție din văi care contribuie la obiectivul zero emisii nete își aduc aportul la securitatea aprovizionării cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Uniune și că ele servesc, prin urmare, interesului public. În ceea ce privește impactul asupra mediului abordat la articolul 6 alineatul (4) și la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE, la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE și la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/147/CE, proiectele de producție care contribuie la obiectivul zero emisii nete din văi sunt considerate proiecte de interes public și pot fi considerate ca fiind de interes public superior, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute în directivele respective. 

(6)  Măsurile naționale menționate la alineatul (1) litera (b) includ cel puțin următoarele scheme de sprijin economic și administrativ: 

(a)  asigurarea înființării rapide din punct de vedere administrativ a văilor; 

(b)  dezvoltarea infrastructurii necesare în vale; 

(c)  sprijinirea investițiilor private în văi; 

(d)  asigurarea recalificării și perfecționării adecvate a forței de muncă locale. 

(7)  Investițiile publice realizate în scopul înființării de văi industriale, al dotării acestora cu infrastructura adecvată, al transformării siturilor dezafectate și al dezvoltării fondului local de competențe adecvate pot beneficia de rate de cofinanțare, majorate cu până la 10 %, din Fondul european de dezvoltare regională, din Fondul pentru o tranziție justă și din Fondul social european Plus dacă văile respective sunt situate în regiuni mai puțin dezvoltate și în regiuni aflate în tranziție sau vizate de tranziția justă.

Articolul 15

Coordonarea finanțării

(1)  Platforma „Europa cu zero emisii nete”, astfel cum este instituită la articolul 28, evaluează nevoile financiare și blocajele privind proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, și colectează posibilele bune practici, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare transfrontaliere ale UE, în special pe baza unor schimburi periodice și a recomandărilor grupului de experți care contribuie la obiectivul zero emisii nete și cu alianțele industriale relevante.

(2)  La cererea inițiatorului unui proiect strategic care contribuie la obiectivul zero emisii nete, platforma „Europa cu zero emisii nete” examinează și oferă consiliere cu privire la finanțarea proiectului respectiv, furnizează și coordonează sprijinul pentru finalizarea proiectului, în special pentru a se asigura că proiectul îndeplinește criteriile definite la articolul 19 alineatul (2), ținând seama de finanțarea deja asigurată și luând în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)  sursele private de finanțare suplimentare;

(b)  sprijinul din partea Grupului Băncii Europene de Investiții sau a altor instituții financiare internaționale, inclusiv a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

(c)  instrumentele și programele existente ale statelor membre, inclusiv din partea băncilor și a instituțiilor naționale de promovare;

(d)  fondurile și programele de finanțare relevante ale Uniunii, inclusiv prin STEP.

(2a)  În termen de ... [trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și ulterior din doi în doi ani, platforma „Europa cu zero emisii nete” emite recomandări adresate Comisiei cu privire la modul de garantare a unei finanțări suficiente, inclusiv din bugetul UE, pentru a urmări obiectivele prezentului regulament.

Articolul 15a 

Finanțarea tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete 

(1)  Fără a aduce atingere Directivei 2003/87/CE, statele membre raportează anual cu privire la procentul veniturilor naționale provenite din licitarea certificatelor, în conformitate cu activitățile permise în temeiul articolului 10 alineatul (3) din directiva respectivă, care este utilizat pentru a sprijini obiectivele prezentului regulament în vederea atingerii unui procent de cel puțin 25 %.

(2)  În conformitate cu articolul 2 din [Regulamentul STEP], proiectele strategice cu zero emisii nete selectate în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) sau (b) din prezentul regulament sunt recunoscute ca îndeplinind obiectivele STEP și, prin urmare, sunt eligibile să primească marca de suveranitate în temeiul articolului 4 din regulamentul respectiv și fonduri în conformitate cu articolul 9 din regulamentul respectiv.

Capitolul III

Capacitatea de injectare de CO2

Articolul 16

Obiectivul de la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2

(1)  Se stabilește o capacitate anuală de injectare de CO2 de cel puțin 50 de milioane de tone până în 2030 în situri de stocare, adică situri de stocare geologică autorizate conform Directivei 2009/31/CE, inclusiv câmpuri petroliere și gazifere epuizate și acvifere saline, situate pe teritoriul Uniunii, în zonele sale economice exclusive sau pe platoul continental al acesteia, în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării ▌, și care nu sunt combinate cu recuperarea intensificată a hidrocarburilor (RIH).

(2)  Siturile de stocare menționate la primul paragraf sunt proiectate să funcționeze pentru cel puțin cinci ani. 

(3)  Până la 31 decembrie 2026, Comisia propune, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului cerințe privind capacitatea anuală de injectare de CO2 care trebuie asigurată până în 2035, 2040 și 2050, ținând seama de nevoile statelor membre din întreaga Uniune.

(4)  În termen de ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind progresele înregistrate în direcția obiectivului anual al Uniunii privind capacitatea de injectare, inclusiv situația pieței legate de capacitatea de injectare. Raportul include o prezentare generală a răspândirii geografice a siturilor de stocare în Uniune.

(5)  Raportul menționat la alineatul (4) include o evaluare a adecvării capacității de stocare și injectare a CO2, utilizând, în special, informațiile colectate în temeiul articolului 17 alineatul (2) și al articolului 18 alineatul (6), care: 

(a)  oferă o analiză detaliată a adecvării geografice și temporale dintre siturile de stocare a CO2 existente și planificate și proiectele de captare a CO2 pentru emisiile de CO2 provenite de la instalațiile industriale din Uniune;  

(b)  identifică infrastructura necesară pentru transportul și stocarea de CO2 de la instalațiile industriale în întreaga Uniune;

(c)  identifică potențialul specific de utilizare a CO2 de a contribui la stocarea permanentă a CO2, ceea ce ar putea duce la reducerea nevoilor de stocare a CO2 sau la reducerea dependenței Uniunii de combustibilii fosili. 

(6)  În cazul în care raportul menționat la alineatul (4) arată că cererea de capacitate de injectare de CO2 este semnificativ mai mare sau mai mică decât cea reflectată în obiectivele de capacitate stabilite la alineatele (1) și (3), Comisia adoptă un act delegat pentru a alinia obiectivele de capacitate la cerere.  

(7)  În cazul în care raportul menționat la alineatul (4) din prezentul articol arată că piața nu este suficient de dezvoltată pentru a asigura o capacitate de injectare adecvată, Comisia poate ajusta contribuțiile în temeiul articolului 18, asigurându-se, în același timp, că entitățile afectate vor dispune de suficient timp pentru a-și adapta planurile de afaceri la obligațiile nou definite.

(8)  Uniunea poate integra țările învecinate în eforturile depuse în temeiul prezentului capitol prin integrarea dispozițiilor prezentului capitol în acordurile cu aceste țări sau prin stabilirea de noi acorduri care să reglementeze dispozițiile prezentului capitol. Atunci când integrează aceste dispoziții în acordurile existente sau când se stabilesc noi acorduri, acordul garantează că toate standardele și cerințele Uniunii în materie de mediu, siguranță și securitate aplicabile proiectelor în temeiul prezentului capitol sunt respectate în țara terță. Acordul stabilește, de asemenea, un obiectiv de injectare proporțional suplimentar pentru țara terță, precum și, în conformitate cu articolul 18, o contribuție proporțională pentru entitățile relevante din țara terță.  

Articolul 17

Transparența datelor referitoare la capacitatea de stocare a CO2

(1)  În termen de [3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], statele membre:

(a)  pun la dispoziția publicului date privind zonele în care pot fi autorizate situri de stocare a CO2 pe teritoriul lor;

(b)  obligă entitățile care dețin pe teritoriul lor o autorizație, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 3 din Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului(48), să pună la dispoziția publicului, în mod independent, toate datele geologice brute referitoare la siturile de producție care au fost dezafectate sau a căror dezafectare a fost notificată autorității competente, precum și evaluări economice preliminare ale costurilor respective pentru a permite injectarea de CO2 în fiecare sit, inclusiv date care să indice:

(i)  dacă situl este potrivit pentru injectarea și stocarea durabilă, sigură și permanentă de CO2; 

(ii)  dacă este disponibilă sau poate fi construită o infrastructură adecvată pentru a transporta în condiții de siguranță CO2-ul până la sit și dacă există mijloace de transport potrivite.

(c)  În sensul literei (a), datele includ cel puțin informațiile solicitate în Comunicarea Comisiei privind orientările adresate statelor membre în vederea actualizării planurilor naționale privind energia și clima pentru perioada 2021-2030 și actualizările ulterioare ale acestora.

(2)  În termen de ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, în fiecare an, fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport care este pus la dispoziția publicului și care descrie:

(a)  o cartografiere a proiectelor de captare a CO2 aflate în desfășurare pe teritoriul său sau în cooperare cu alte state membre și o estimare a nevoilor corespunzătoare în materie de capacități de injectare și stocare și de transport al CO2;

(b)  o cartografiere a proiectelor de captare și transport de CO2 aflate în desfășurare pe teritoriul său, inclusiv statutul autorizației de care dispun acestea în temeiul Directivei 2009/31/CE, datele preconizate pentru decizia finală de investiție (DFI) și punerea în funcțiune;

(c)  măsurile naționale de sprijin care au fost adoptate și cele care ar putea fi adoptate pentru a accelera proiectele menționate la literele (a) și (b).

(ca)  strategia națională și țintele care au fost stabilite pentru captarea CO2 până în 2030 și, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) pentru 2035, 2040 și 2050;

(cb)  aranjamentele, inclusiv acordurile bilaterale încheiate pentru a facilita transportul transfrontalier al CO2, realizate pentru a se asigura că entitățile care captează CO2 au acces la un mijloc sigur și nediscriminatoriu de transport al CO2;

(cc)  proiectele de transport de CO2 în curs și o estimare a capacității viitoare necesare a proiectelor de transport al CO2 pentru a corespunde capacității corespunzătoare de captare și stocare.

(2a)  În cazul în care raportul menționat la alineatul (2) arată că niciun proiect de stocare a CO2 nu este în curs de desfășurare pe teritoriul lor, statele membre raportează cu privire la planurile de facilitare a decarbonizării sectoarelor industriale care se confruntă cu emisii inevitabile de CO2. Aceasta ar trebui să includă transportul transfrontalier de CO2 către siturile de stocare situate în alte state membre, precum și proiectele de utilizare a CO2.

Articolul 17a

Infrastructura de transport a CO2

(1)  Pentru a facilita îndeplinirea obiectivului stabilit la articolul 16, Uniunea și statele sale membre, în parteneriat cu întreprinderile beneficiare, asigură investițiile necesare în infrastructura necesară pentru transportul de CO2, inclusiv în infrastructura transfrontalieră.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorii potențiali pot obține accesul la rețelele de transport și la siturile de stocare ale CO2 în scopul stocării geologice a CO2 produs și captat.

(3)  Pentru a reduce la minimum impactul transportului de CO2 asupra mediului, Uniunea, statele sale membre și toți ceilalți actori implicați urmăresc să reducă la minimum necesitatea transportului de CO2.

(4)  Statele membre pot constitui sau pot oferi sprijin pentru constituirea de entități care au obiectivul de a crea rețele de transport de CO2, inclusiv construirea de infrastructuri sau furnizarea de nave sau de alte mijloace de transport. Constituirea acestor entități se revizuiește cel puțin o dată la doi ani.

(5)  În termen de ... [șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia și statele membre elaborează o strategie comună de finanțare a infrastructurii menționate la alineatul (1).

Articolul 18

Contribuția producătorilor de petrol și gaze autorizați

(1)  Fiecare operator economic care vinde țiței, produse petroliere sau gaze naturale în Uniune aduce o contribuție individuală și obligatorie la realizarea țintei la nivelul Uniunii privind capacitatea disponibilă de injectare de CO2 stabilită la articolul 16. Aceste contribuții individuale se calculează proporțional cu cota de țiței, produse petroliere și gaze naturale vândută în Uniune ▌ în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 decembrie 2023 și constau în capacitatea de injectare de CO2 într-un sit de stocare autorizat în conformitate cu Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și pusă la dispoziție pe piață până în 2030.

(1a)  Entitățile menționate la alineatul (1), trebuie să fie în măsură să își îndeplinească contribuția individuală la obiectivul la nivelul Uniunii privind capacitatea disponibilă de injectare de CO2 prin punerea la dispoziție a capacității de injectare în depozite situate în țări menționate la articolul 16 alineatul (8).

(1b)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a facilita captarea emisiilor și a stimula emițătorii să capteze aceste emisii, a stimula investitorii să finanțeze infrastructura necesară pentru transportul de CO2 către situl de stocare și, acolo unde este necesar, să finanțeze direct proiectele de stocare a CO2.

(1c)  În cazul în care CO2 este captat și transportat într-un stat membru și, ulterior, transportat și stocat în alte state membre, statele membre coordonează măsurile menționate la alineatul (1b). Comisia asigură și facilitează această coordonare prin înființarea de grupuri regionale pentru CSC.

(2)  În termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre identifică și raportează Comisiei ▌entitățile menționate la alineatul (1) și volumele aferente de producție de țiței și gaze naturale în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 decembrie 2023.

(3)  După primirea rapoartelor prezentate în temeiul articolului 17 alineatul (2) și după consultarea statelor membre și a părților interesate, Comisia precizează ponderea contribuției entităților menționate la alineatul (1) din prezentul articol la realizarea obiectivului Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 până în 2030.

(4)  În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului, entitățile menționate la alineatul (1) prezintă Comisiei un plan cu detalii privind modul în care intenționează să își îndeplinească contribuția la realizarea obiectivului Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 până în 2030. Aceste planuri:

(a)  confirmă contribuția entității, exprimată în volumul-țintă de noi capacități de stocare și de injectare de CO2 date în exploatare până în 2030;

(b)  precizează mijloacele și obiectivele intermediare pentru atingerea volumului-țintă.

(5)  Pentru a-și atinge volumele-țintă privind capacitatea de injectare disponibilă, entitățile menționate la alineatul (1) pot lua oricare dintre următoarele măsuri:

(a)  investirea în proiecte de stocare a CO2 în mod individual sau în cooperare cu alte entități sau dezvoltarea acestor proiecte;

(b)  încheierea de acorduri cu alte entități menționate la alineatul (1), luând astfel în considerare obiectivul general de a crește capacitatea regională de stocare în întreaga UE;

(c)  încheierea de acorduri cu dezvoltatori sau investitori terți în proiecte de stocare, captare și transport pentru a-și îndeplini contribuția.

(6)  În termen de ... [doi ani de la intrarea în vigoare a regulamentului] și, ulterior în fiecare an, entitățile menționate la alineatul (1) prezintă autorității competente a statului membru și Comisiei un raport cu detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea contribuției lor. În conformitate cu Directiva 2009/31/CE, raportul respectiv include detalii privind capacitățile de stocare nou puse în funcțiune, gradul de utilizare a acestora, precum și o prezentare generală a fezabilității economice a capacităților de injectare planificate și recomandări adresate statelor membre cu privire la măsurătorile suplimentare necesare pentru atingerea obiectivelor privind injectarea de CO2. Comisia pune aceste rapoarte la dispoziția publicului.

(6a)  Comisia evaluează conformitatea entităților menționate la alineatul (1) cu cerințele prezentului capitol. În această evaluare, Comisia ține seama de dezvoltarea modalităților de transport al CO2 către siturile de injectare, precum și de evoluția activităților de captare a carbonului pentru a produce necesarul de injectare a CO2. În cazul în care lipsesc una sau ambele activități de infrastructură și de captare necesare pentru ca un anumit proiect de injectare să devină operațional, ceea ce duce la neîndeplinirea de către o anumită entitate a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului articol, Comisia poate reduce obligația de injectare a unei anumite entități pentru un anumit an. Orice reducere se recuperează în termen de cinci ani de la efectuarea reducerii.

(7)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 32, acte delegate de completare a prezentului regulament referitoare la:

(a)  modalitățile în care acordurile încheiate între entitățile menționate la alineatul (1) și investițiile în capacitatea de stocare deținute de terți sunt luate în considerare pentru îndeplinirea contribuției individuale în temeiul alineatului (5) literele (b) și (c);

(b)  conținutul rapoartelor menționate la alineatul (6);

(ba)  Sancțiuni și penalități disuasive și proporționale care pot fi aplicate entităților menționate la alineatul (1) care nu respectă cerințele prezentului regulament.

(7a)  Pentru a contribui la obiectivul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2, entitățile menționate la alineatul (1) pot lua în considerare capacitatea de injectare de CO2 corespunzătoare cotelor din proiect deținute de un alt acționar implicat într-un proiect de stocare, în cazul în care respectivul acționar nu intră în domeniul de aplicare al alineatului (1).

Articolul 18a

Cadrul de reglementare a pieței pentru CO2-ul captat

(1)  În termen de ... [șase luni de la intrarea în vigoare a regulamentului], Comisia publică orientări care indică nivelurile maxime de puritate a CO2 și a microelementelor din fluxul care trebuie să fie specificat de o entitate care dorește să aibă confirmat un proiect de stocare a CO2 ca aducând o contribuție la obiectivul Uniunii privind capacitatea de injectare.

(2)  În termen de ... [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia realizează o evaluare în conformitate cu alineatul (2) și, dacă este necesar, prezintă o propunere legislativă pentru a stabili un cadru de reglementare pentru o piață unională de captare, stocare și transport de CO2, care să completeze normele prevăzute în Directiva 2009/31/CE, stabilind norme pentru:  

(a)  accesul deschis, echitabil și nediscriminatoriu și siguranța stocării de CO2 și a rețelei de transport; 

(b)  accesul deschis, echitabil și nediscriminatoriu la capturarea de CO2 pentru utilizare și stocare; 

(c)  funcționarea și interconectarea rețelei de transport de CO2 cu alte infrastructuri în toată Uniunea; 

(d)  stimulente economice, finanțare și mecanisme de asistență financiară; 

(e)  standarde și specificații pentru stocarea și transportul de CO2

(f)  standardele de mediu; 

(g)  garanția de origine a CO2;  

(h)  mecanisme de impunere a respectării legii.

(2a)  Înainte de adoptarea oricărei propuneri legislative, astfel cum se menționează la alineatul (2), Comisia evaluează dacă:

(a)  funcționarea pieței CO2 asigură un acces suficient la capacitatea de injectare pentru emisiile inevitabile de CO2

(b)  obligațiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) promovează în mod eficace dezvoltarea pieței de stocare a CO2 în Uniune.  

În cazul în care evaluarea efectuată în temeiul prezentului alineat arată că piața nu se dezvoltă în conformitate cu obiectivele prezentului regulament, Comisia poate decide să includă norme care să asigure accesul prioritar al emisiilor inevitabile la capacitatea de injectare, precum și să modifice prezentul regulament pentru a modifica obligațiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1). 

Comisia se asigură că toate sectoarele cu emisii inevitabile ale proceselor industriale au acces suficient la capacitatea de injectare a CO2. În cazul în care evaluările sale arată că piața nu se dezvoltă în conformitate cu acest obiectiv, Comisia elaborează norme pentru a asigura accesul prioritar al emisiilor inevitabile ale proceselor industriale la capacitatea de injectare de CO2.

Pentru a facilita evaluarea în temeiul prezentului alineat, Comisia elaborează o listă a sectoarelor cu emisii inevitabile ale proceselor industriale de la instalațiile industriale de mari dimensiuni pentru care nu există opțiuni de reducere directă a emisiilor după aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, pe baza unei metodologii clare, inclusiv a dovezilor științifice, a stadiului actual al tehnologiilor relevante, a fezabilității economice, precum și a măsurilor adecvate de reducere a emisiilor din perspectiva cererii.

Capitolul IV.

Accesul la piețe

Articolul 19

Contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul procedurilor de achiziții publice

(1)   Fără a aduce atingere Acordului privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului (AAP) și altor acorduri internaționale care prevăd obligații pentru Uniunea Europeană, precum și legislației sectoriale aplicabile, în special Regulamentele (UE) 2022/1031 și (UE) 2022/2560, autoritățile contractante și entitățile contractante atribuie contracte pentru cumpărarea sau utilizarea tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete enumerate la articolul 3 din prezentul regulament, precum și, în special prin intermediul achizițiilor publice de soluții inovatoare și al achizițiilor publice precomerciale, tehnologii inovatoare cu zero emisii nete sau alte tehnologii inovatoare, în cadrul unei proceduri de achiziții publice în funcție de oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, care include cel mai bun raport preț-calitate, cuprinzând cel puțin contribuția ofertei la durabilitate și reziliență socială și de mediu, în conformitate cu Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE ▌. Autoritățile contractante și entitățile contractante se asigură că procesul de achiziții publice este deschis, nediscriminatoriu și transparent și asigură o concurență loială între toți furnizorii eligibili.

În cazul în care o tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete nu constituie obiectul principal al contractului, ci doar o parte a acestuia, iar valoarea estimată a părții relevante a contractului depășește pragurile stabilite în Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE, autoritățile contractante sau entitățile contractante iau una dintre următoarele măsuri: 

(a)  separă partea de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete într-un lot sau loturi specifice; 

(b)  pregătește unul sau mai multe contracte separate pentru componenta tehnologică care contribuie la obiectivul zero emisii nete; sau 

(c)  impune contractantului principal o obligație de subcontractare competitivă pentru furnizarea produselor respective bazate pe tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, în conformitate cu Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE, după caz, și cu prezentul articol. 

(2)  Contribuția ofertei la durabilitatea de mediu și socială și la reziliență se bazează pe următoarele criterii cumulative, care trebuie să fie obiective, transparente și nediscriminatorii:

(a)  o durabilitate a mediului superioară cerințelor minime din legislația aplicabilă;

(b)  dacă este necesară dezvoltarea unei soluții inovatoare, impactul și calitatea planului de punere în aplicare, inclusiv măsurile de gestionare a riscurilor;

(c)  dacă este cazul, contribuția ofertei la integrarea sistemului energetic;

(d)   contribuția ofertei la salarii și condiții de muncă decente, inclusiv, după caz, oferirea de ucenicii, precum și obiective bine definite în ceea ce privește calificarea, recalificarea și perfecționarea, pentru a spori atractivitatea ocupării forței de muncă în sectoarele industriale cu zero emisii nete.

(2a)  Contribuția ofertei la durabilitate se bazează pe următoarele criterii cumulative, care trebuie să fie obiective, transparente și nediscriminatorii:  

(a)  dacă este cazul, contribuția ofertei la securitatea energetică a Uniunii;  

(b)  contribuția ofertei la reziliența Uniunii, ținând seama de securitatea aprovizionării, luând în considerare proporția produselor care provin dintr-o singură sursă de aprovizionare, stabilită în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013. Oferta este considerată insuficient de sigură în cazul în care o singură sursă a furnizat, în ultimul an pentru care sunt disponibile date, peste 50 % din cererea totală din Uniunea pentru o tehnologie specifică care contribuie la obiectivul zero emisii nete sau pentru componentele utilizate în principal pentru producerea acestor tehnologii;

(c)  după caz, contribuția la inovare prin furnizarea de soluții complet noi sau prin îmbunătățirea unor soluții comparabile de ultimă generație.

(3)  Autoritățile contractante și entitățile contractante acordă contribuției ▌la durabilitate și reziliență o pondere de cel puțin 30 % din criteriile de atribuire criteriile de atribuire pentru partea de tehnologie cu zero emisii nete a unei licitații, luând în considerare în mod echilibrat contribuția la durabilitate și la reziliență.

Pentru punerea în aplicare a criteriilor menționate la alineatul (2a) din prezentul articol, autoritățile contractante sau entitățile contractante se referă la cele mai recente date introduse în lista menționată la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament, iar originea furnizării se determină în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(4)  Prin derogare de la alineatul (3), autoritatea contractantă sau entitatea contractantă nu este obligată să întemeieze contractul pe considerentele legate de contribuția la durabilitate și reziliență a tehnologiilor care contribuie la obiectivul strategic de zero emisii nete în cazul în care aplicarea acestora ar obliga în mod clar autoritatea sau entitatea respectivă să achiziționeze un material cu costuri disproporționate ▌. Diferențele de cost se calculează numai pentru costul echipamentelor, cu excepția serviciilor conexe, și pot fi considerate de către autoritățile contractante și entitățile contractante ca fiind disproporționate atunci când acestea depășesc 30 %, în comparație cu o ofertă fără contribuția la durabilitate și reziliență. Această dispoziție nu aduce atingere posibilității de a exclude ofertele anormal de scăzute în temeiul articolului 69 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 84 din Directiva 2014/25/UE, fără a aduce atingere altor criterii de atribuire și excludere a contractelor în conformitate cu legislația UE și fără a aduce atingere prerogativei autorităților contractante de a formula specificații tehnice în conformitate cu articolul 42 din Directiva 2014/24/UE pentru a se asigura că aplicarea alineatului (3) din prezentul articol nu conduce la achiziționarea de echipamente incompatibile care necesită costuri nejustificat de ridicate pentru a asigura compatibilitatea cu echipamentele existente.

Platforma „Europa cu zero emisii nete” poate emite recomandări adresate autorităților contractante și entităților contractante din întreaga Uniune cu privire la pragurile adecvate mai ridicate pentru definirea costurilor disproporționate în funcție de circumstanțele pieței pentru tehnologii specifice care contribuie la obiectivul zero emisii nete. 

Statele membre își pot ajusta bugetele generale alocate procedurilor de achiziții publice, precum și nivelurile maxime de ofertare aferente, pentru a facilita punerea în aplicare a criteriilor nelegate de preț.

(4a)  Autoritățile contractante aplică următoarele condiții de precalificare pentru procedurile de achiziții publice în temeiul prezentului articol:

(a)  cel mult 50 % din partea ofertei referitoare la tehnologia care contribuie la obiectivul zero emisii nete, măsurată ca valoare financiară a echipamentelor, astfel cum a fost determinată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013, trebuie să provină din țări terțe care nu sunt semnatare ale AAP;

(b)  toate echipamentele furnizate în cadrul componentei de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete din cadrul licitației sunt certificate din punctul de vedere al securității cibernetice, în măsura în care există un cadru al Uniunii sau național de certificare a securității cibernetice pentru echipamente;

(c)  operatorii economici care furnizează partea de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete din cadrul licitației nu fac obiectul unei măsuri IPI, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) 2022/1031, în special la articolele 6 și 8.

În cazul în care aplicarea acestor condiții de precalificare în cadrul unei proceduri de achiziții publice nu conduce la oferte adecvate, autoritatea contractantă poate reîncepe procedura fără aplicarea condițiilor de precalificare de la literele (a) și (c) de la prezentul alineat.

(4b)  Un stat membru nu discriminează și nu acordă un tratament diferit nejustificat unui furnizor sau produselor cu un nivel net al emisiilor egal cu zero din alt stat membru, pe baza unor criterii de durabilitate și reziliență.

Articolul 20

Licitații pentru implementarea surselor regenerabile de energie

(1)  Fără a aduce atingere articolului 4 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(49) și articolelor 107 și 108 din TFUE, și nici angajamentelor internaționale ale Uniunii, inclusiv AAP și alte acorduri internaționale obligatorii pentru Uniune, statele membre, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public evaluează contribuția la durabilitate și reziliență, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatele (2) și (2a) din prezentul regulament, atunci când stabilesc criteriile utilizate pentru evaluarea ofertelor în cadrul licitațiilor, cu scopul de a sprijini producția sau consumul de energie din surse regenerabile, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2018/2001. Acest lucru nu împiedică entitățile respective să utilizeze alte criterii care nu sunt legate de preț.

(2)  Contribuției la durabilitate și reziliență i se acordă o pondere cuprinsă între 35 % și 50 % din criteriile de atribuire, luând în considerare în mod echilibrat contribuția la durabilitate și la reziliență, fără a aduce atingere posibilității de a acorda o pondere mai mare criteriilor menționate la articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b), dacă este cazul în temeiul legislației Uniunii, și oricărei limite pentru criteriile nelegate de preț stabilite în temeiul normelor privind ajutoarele de stat. Atunci când se selectează, se proiectează și se pun în aplicare criteriile concrete nelegate de preț în cadrul contribuției la durabilitate și reziliență, se iau în considerare și abordate în mod eficace caracteristici specifice fiecărei tehnologii.

(3)  Statele membre, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau unul sau mai multe astfel de organisme de drept public nu sunt obligate să aplice considerentele legate de contribuția la durabilitate și reziliență a tehnologiilor strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete în cazul în care aplicarea acestora ar obliga entitățile respective să achiziționeze un material cu costuri disproporționate ▌. Diferențele de cost mai mari de 10 % pot fi considerate disproporționate de către autoritățile contractante și entitățile contractante atunci când costurile sprijinului oferit de sectorul public pentru proiect ar fi cu peste 15 % mai mari decât cele aferente unei proceduri fără contribuțiile în materie de durabilitate și reziliență.  Prezentul alineat nu aduce atingere prerogativei autorităților contractante de a formula specificații tehnice în conformitate cu articolul 42 din Directiva 2014/24 pentru a se asigura că aplicarea prezentului alineat nu conduce la achiziționarea de echipamente incompatibile care necesită costuri nejustificat de ridicate pentru a asigura compatibilitatea cu echipamentele existente.

Statele membre își pot ajusta bugetele generale alocate licitațiile având ca obiect energia din surse regenerabile, precum și nivelurile maxime de ofertare aferente, pentru a facilita punerea în aplicare a criteriilor nelegate de preț.

Statele membre se asigură că licitațiile includ un mecanism de indexare a inflației. Ofertele negative vor fi excluse, după caz, de la licitații.

(3a)  Autoritățile aplică următoarele condiții de precalificare pentru licitații în temeiul prezentului articol:

(a)  cel mult 50 % din partea ofertei referitoare la tehnologia care contribuie la obiectivul zero emisii nete, măsurată ca valoare financiară a echipamentelor, astfel cum a fost determinată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013, trebuie să provină din țări terțe care nu sunt semnatare ale AAP;

(b)  toate echipamentele furnizate în cadrul componentei de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete din cadrul licitației sunt certificate din punctul de vedere al securității cibernetice, în măsura în care există un cadru european sau național de certificare a securității cibernetice pentru echipamente;

(c)  operatorii economici care furnizează partea de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete din cadrul licitației nu fac obiectul unei măsuri IPI, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) 2022/1031, în special la articolele 6 și 8.

În cazul în care aplicarea acestor condiții de precalificare într-o licitație nu conduce la oferte adecvate, autoritatea contractantă poate reîncepe licitația fără aplicarea condițiilor de precalificare de la literele (a) și (c).

Articolul 20a

Orientările Comisiei 

(1)  În termen de ... [6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia oferă orientări clare privind punerea concretă în aplicare a articolului 19, în combinație cu articolul 20 din regulament, prezentând: 

(a)  un catalog de potențiale criterii nelegate de preț concrete și specifice fiecărei tehnologii pentru licitațiile având ca obiect energia din surse regenerabile, care diferențiază între criteriile nelegate de preț adecvate pentru procesele de licitații deschise și criteriile nelegate de preț adecvate drept cerințe de precalificare în cadrul licitațiilor având ca obiect energia din surse regenerabile; 

(b)  o metodologie de evaluare a contribuției ofertei la durabilitatea socială și de mediu și la reziliență, astfel cum este menționată la articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (d);  

(c)  o metodologie de evaluare a diferențelor de cost menționate la articolul 20 alineatul (3). 

(2)  Comisia evaluează contribuția criteriilor nelegate de preț din prezentul regulament, cu scopul de a stimula inovarea necesară pentru atingerea obiectivelor energetice și climatice ale Uniunii pentru 2030 și 2050, și prezintă un raport Parlamentului European în termen de ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Dacă este necesar, Comisia modifică contribuția criteriilor nelegate de preț pentru a stimula producția la nivelul Uniunii, asigurând standarde de mediu și de durabilitate ridicate, dezvoltând lanțuri valorice la nivelul întregii Uniunii și îmbunătățind competitivitatea întreprinderilor din Uniune la nivel global.

Articolul 20b

Achiziții înainte de comercializare și achiziții publice de soluții comerciale inovatoare 

(1)  Statele membre urmăresc să utilizeze achiziții înainte de comercializare pentru tehnologii inovatoare precomerciale cu zero emisii nete și achiziții publice de tehnologii inovatoare comerciale cu zero emisii nete, în cadrul punerii în aplicare a planurilor lor naționale privind energia și clima. Atât achizițiile înainte de comercializare, cât și achizițiile publice de soluții comerciale inovatoare pot fi suplimentate cu finanțare la nivelul Uniunii în cadrul programelor existente ale Uniunii pentru achizițiile înainte de comercializare sau achizițiile de soluții comerciale inovatoare comune în toate statele membre. 

(2)  Planurile naționale privind energia și clima (PNEC), actualizările PNEC și rapoartele privind progresele înregistrate ale PNEC trebuie să detalieze calendarul PCP și al PPI și obiectivele acestora. Platforma „Europa cu zero emisii nete” pregătește recomandări privind proiectarea achizițiilor înainte de comercializare sau a achizițiilor publice de soluții comerciale inovatoare.

Articolul 21

Alte forme de intervenție publică

(1)  Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE și articolului 4 din Directiva (UE) 2018/2001(50) și în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, atunci când decid să instituie scheme în beneficiul gospodăriilor, întreprinderilor sau al consumatorilor care să stimuleze achiziția de produse finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete enumerate la articolul 3a alineatul (1) din prezentul regulament, statele membre, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public le concep astfel încât să promoveze achiziționarea de către beneficiari a unor produse finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete cu un aport ridicat la durabilitate și reziliență, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (2) din prezentul regulament, oferind compensații financiare suplimentare proporționale.

(2)  Compensația financiară suplimentară acordată de autorități în conformitate cu alineatul (1), ca urmare a aplicării criteriilor menționate la articolul 19 alineatul (2) literele (b), (c) și (d) și la articolul 19 alineatul (2a), nu depășește 5 % din costul pentru consumator al produsului final, cu excepția schemelor care vizează cetățenii care trăiesc în sărăcie energetică, pentru care limita este de 15 %.

(3)  Atunci când concepe și pune în aplicare o schemă în conformitate cu alineatul (1), autoritatea se bazează pe un proces deschis, nediscriminatoriu și transparent de evaluare a contribuției la reziliență și durabilitate a produselor disponibile pe piață. Participarea la schemă a oricărui produs final bazat pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete poate fi solicitată în orice moment. Autoritatea precizează un punctaj minim obligatoriu pentru acordarea compensației financiare suplimentare unui produs în cadrul schemei de sprijin.

(4)  Statele membre pun la dispoziția publicului, pe un site unic cu acces liber, toate informațiile referitoare la schemele instituite în temeiul articolului 21 alineatul (1) pentru fiecare produs tehnologic care contribuie la obiectivul zero emisii nete relevant.

Articolul 22

Coordonarea inițiativelor privind accesul la piețe

(1)  În termen de ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă un act de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 34 alineatul (3) care precizează criteriile de evaluare a contribuției la reziliență și durabilitate a produselor disponibile care fac obiectul formelor de intervenție publică menționate la articolele 19, 20 și 21, în concordanță cu dispoziții similare din alte acte legislative existente, și stabilește criteriile pentru o derogare, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (4). Comisia ia în considerare contextul specific al IMM-urilor.

(1a)  În cazul unui conflict între diferitele criterii de atribuire și de durabilitate stabilite în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, Comisia oferă orientări cu privire la modul în care aceste dispoziții coexistă. Comisia își revizuiește și, dacă este necesar, își actualizează orientările o dată la șase luni.

(2)  Comisia pune la dispoziție și actualizează periodic o listă toate produsele finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete enumerate la articolul 3, defalcată în funcție de ponderea aprovizionării Uniunii din diferite țări terțe în ultimul an pentru care sunt disponibile date. În acest scop, Comisia și platforma „Europa cu zero emisii nete” consultă asociațiile părților interesate din industrie și actorii industriali.

(3)  Platforma „Europa cu zero emisii nete” discută despre măsurile adoptate de statele membre pentru a pune în aplicare articolele 19 și 21 și face schimb de bune practici, printre altele, în ceea ce privește utilizarea practică a criteriilor care definesc contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul procedurilor de achiziții publice sau schemele de stimulare a achiziției de produse finale bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

Capitolul V.

Consolidarea competențelor pentru crearea de locuri de muncă de calitate

Articolul 23

Academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete

(1)  Pe baza exercițiului de cartografiere menționat la articolul 23a, Comisia sprijină, inclusiv cu finanțare de tip seed, înființarea unor academii europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete gândite ca o rețea de experți în tehnologiile cu zero emisii, care au următoarele obiective:

(a)  dezvoltă programe, conținut și materiale de învățare pentru formare și educație privind dezvoltarea, fabricarea, instalarea, punerea în funcțiune, operarea, întreținerea și reciclarea tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete și privind materiile prime care au fost identificate de exercițiul de cartografiere și sprijină capacitățile autorităților publice competente să emită permise și autorizații menționate în capitolul II și ale autorităților contractante menționate în capitolul IV din prezentul regulament;

(aa)  veghează ca programele de învățare elaborate să ajute la dobândirea și consolidarea de competențe transversale, în plus față de competențele specifice unei anumite tehnologii sau unui anumit sector, pentru a facilita adaptarea de la o industrie la alta, permițând cursanților să fie mobili și adaptabili la situația în continuă schimbare de pe piața muncii și nu numai;

(ab)  veghează ca programele de învățare să conțină informații și module de formare actualizate relevante și accesibile privind aspecte legate de sănătate și siguranță, precum și informații relevante privind drepturile lucrătorilor și condițiile de muncă;

(ac)  urmăresc să permită formarea și educarea a 100 000 de cursanți pentru fiecare academie, în termen de trei ani de la înființarea lor, prin încurajarea învățării profesionale pe tot parcursul vieții și a perfecționării sau recalificării, inclusiv prin ucenicii, programe de mentorat, precum și programe de formare de scurtă și lungă durată;

(b)  creează condițiile și îi încurajează pe furnizorii de educație și formare din statele membre, printre care universitățile, universitățile de cercetare, universitățile de științe aplicate și alianțele universitare, întreprinderile care oferă astfel de servicii de educație și formare, de pildă IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile sociale, partenerii sociali să apeleze la programele, conținutul și materialele de învățare, precum și se ocupă de formarea formatorilor;

(ba)  dezvoltă mecanisme de asigurare a calității serviciilor oferite de furnizorii de educație și formare din statele membre și, după caz, din țările asociate la programele de cercetare și inovare ale Uniunii, precum Orizont Europa și Europa digitală, pe baza programelor, conținutului și materialelor de învățare ale academiilor europene pentru industria cu zero emisii nete;

(bb)  contribuie la obiectivul pe termen lung de a reindustrializa și decarboniza în același timp Uniunea și la autonomia sa strategică deschisă și răspunde nevoii de tehnologii produse în Uniune cu zero emisii nete și nevoii de lucrători calificați;

(c)  elaborează și implementează certificate, inclusiv micro-certificate, pentru a facilita recunoașterea competențelor dobândite, pentru a asigura o transferabilitate mai ușoară de la un loc de muncă la altul și de la un sector la altul, pentru a facilita mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă și a promova corelarea competențelor cu locurile de muncă de calitate relevante prin instrumente precum rețeaua europeană a serviciilor de ocupare a forței de muncă (EURES) și EURAXESS.

(2)  Academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete combat stereotipurile de gen și promovează accesul egal la materiale educative pentru toți, acordă o atenție deosebită necesității de a activa pe piața forței de muncă un număr mai mare de femei și tineri, îndeosebi cei care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), persoane în vârstă, lucrători cu profesii pe cale dispariție sau al căror conținut și sarcini sunt puternic transformate de noile tehnologii și persoane care lucrează în regiuni aflate în tranziție. Academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii promovează diversitatea și incluziunea persoanelor cu dizabilități, a migranților și a persoanelor în situații vulnerabile. .

Articolul 23a

Înființarea și guvernanța academiilor europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete

Un exercițiu de cartografiere identifică deficitul de forță de muncă și de competențe în sectoarele industriale esențiale și în industriile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, pe baza nevoilor de transformare industrială și decarbonizare, și evaluează accesul la oportunități de formare legate de astfel de tehnologii la nivel național.

Exercițiul de cartografiere analizează cauzele profunde ale unor astfel de deficite, în special cele legate de calitatea ofertei de muncă, evaluând astfel dacă este nevoie de alte măsuri pentru a atrage mai mulți lucrători cu toate nivelurile de calificare în anumite sectoare.

În cazul în care, după exercițiul de cartografiere, se identifică un deficit de competențe de proporții grave într-o tehnologie strategică care contribuie la obiectivul zero emisii nete, Comisia lansează o cerere de propuneri pentru înființarea unor academii europene pentru industria cu zero emisii nete.

Printre membrii academiilor pentru industria cu zero emisii nete se numără diferiți protagoniști, de pildă industriile în care utilizarea tehnologiilor cu zero emisii nete este esențială în lanțurile lor valorice, furnizorii de educație și formare, partenerii sociali și întreprinderile, inclusiv IMM-urile. Componența membrilor urmărește, după posibilități, să asigure un echilibru geografic între statele membre, punând totodată la dispoziție conținutul educativ dezvoltat de academiile europene pentru industria cu zero emisii nete în diferite limbi, așa încât la programele de învățare să aibă acces un număr cât mai mare de cursanți, în special în rândul grupurilor celor mai vulnerabile.

Se pune la dispoziție un pachet financiar în valoare de 102 000 000 EUR la prețuri curente pentru înființarea și funcționarea academiilor europene pentru industria cu zero emisii nete pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2027. Statele membre folosesc fondurile relevante ale Uniunii, în special FSE +, pentru a difuza cu succes conținutul educațional al academiilor, și furnizează Comisiei Europene informații despre cuantumul fondurilor UE alocate pentru atingerea acestui obiectiv.

La trei ani de la înființarea, academiile europene pentru industria cu zero emisii nete se pot susține financiar grație contribuțiilor financiare primite din partea sectorului privat.

Platforma „Europa cu zero emisii nete”, instaurată în temeiul articolului 28 alineatul (1), monitorizează activitatea academiilor europene pentru industria cu zero emisii nete și publică, până la 31 decembrie 2026, un raport privind implementarea programelor lor de învățare.

După intrarea în vigoare, Comisia va lansa fără amânare procesul de cartografiere și o primă cerere de propuneri pentru înființarea de academii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, care s-ar putea inspira din munca și proiectele existente ale actorilor relevanți și ale statelor membre.

Până la [31 decembrie 2024], se înființează academii europene care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

Până la [31 decembrie 2025], Academiile europene care contribuie la obiectivul zero emisii nete încep să furnizeze și să difuzeze conținutul educativ inițial. Etapa de difuzare a conținutului educativ acordă o atenție deosebită regiunilor aflate în proces de transformare industrială, cu deficite critice de competențe sau celor cu o rată ridicată a șomajului, în special a șomajului în rândul tinerilor.

Articolul 24

Profesiile reglementate în industriile care contribuie la obiectivul zero emisii nete și recunoașterea calificărilor profesionale

(1)  Până la 31 decembrie 2024 și, ulterior, o dată la doi ani, statele membre stabilesc dacă programele de studii dezvoltate de academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete sunt echivalente cu calificările specifice cerute de statul membru gazdă pentru accesul la activități reglementate într-o anumită profesie, cu un interes deosebit pentru sectoarele care contribuie la obiectivul zero emisii nete, cu scopul de a reindustrializa și decarboniza în același timp economia, în vederea alinierii cu calificările cerute, care cuprind și diplomelor tehnice și cele universitare. Statele membre se asigură că rezultatele evaluărilor sunt puse la dispoziția publicului și că ele sunt ușor accesibile online. În cazul în care se consideră că programele de învățare nu sunt echivalente cu calificările solicitate de statul membru gazdă pentru a avea acces la activități reglementate, statul membru respectiv explică Comisiei diferențele și precizează ce trebuie făcut pentru echivalare.

(2)  În cazul în care un stat membru stabilește că există o echivalență, conform celor prevăzute la primul alineat din prezentul articol, acesta, în conformitate cu legislația și practicile naționale, asigură recunoașterea certificatelor eliberate de furnizorii de educație și formare pe baza programelor de învățare dezvoltate de academii, în temeiul titlului III capitolul I din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului(51), ori de câte ori titularul unui astfel de certificat solicită accesul la o profesie reglementată în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE și de o importanță deosebită pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete, prin acceptarea certificatului ca titlu de calificare suficient.

(3)  În cazul în care accesul la o profesie de o importanță deosebită pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete este reglementat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE, statele membre depun eforturi în vederea elaborării unui set comun de cunoștințe, abilități și competențe minimale necesare pentru exercitarea respectivei profesii specifice, în scopul instituirii unui cadru comun de formare, astfel cum se menționează la articolul 49a alineatul (1) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru a permite recunoașterea automată a calificărilor. De asemenea, platforma „Europa cu zero emisii nete” poate prezenta sugestii, astfel cum se menționează la articolul 49a alineatul (3) din Directiva 2005/36/CE.

Articolul 25

Platforma „Europa cu zero emisii nete” și competențele

Platforma „Europa cu zero emisii nete”, menționată la articolul 28, sprijină disponibilitatea și răspândirea competențelor în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete în rândul autorităților competente și al autorităților contractante menționate în capitolele II și IV, prin îndeplinirea următoarelor sarcini, bazându-se totodată pe structurile existente în cadrul sistemelor naționale de educație și formare profesională;

1.  ajută Comisia să evalueze, să monitorizeze continuu și să anticipeze cererea și oferta de forță de muncă cu seturile de competențe necesare în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, precum și disponibilitatea și valorificarea oportunităților de educație și formare corespunzătoare, oferind, după caz, materiale informative pentru activitățile academiilor europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

2.  monitorizează activitatea academiilor europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete, pe baza datelor furnizate de statele membre și autoritățile naționale, în conformitate cu articolul 31 alineatul (2), colectarea informațiilor despre numărul de persoane care au beneficiat de programele de învățare dezvoltate de academii și furnizează date defalcate pe sectoare industriale, gen, vârstă și niveluri de educație și calificare, încurajează sinergiile cu alte inițiative și proiecte naționale și ale Uniunii în materie de competențe și asigură supravegherea pentru a atrage o forță de muncă diversă, inclusiv prin campanii de comunicare focalizate;

3.  ajută la mobilizarea părților interesate, inclusiv a industriei, a întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor, a întreprinderilor nou-înființate și a întreprinderilor sociale, a partenerilor sociali și a furnizorilor de educație și formare, cum ar fi universitățile, universitățile de cercetare, universitățile de științe aplicate și alianțele universitare, pentru derularea programelor de învățare dezvoltate de academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

4.  sprijină adoptarea și recunoașterea certificatelor de studii eliberate de academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete din statele membre, pentru a promova recunoașterea competențelor și corelarea acestora cu locurile de muncă, printre altele promovând valabilitatea și acceptarea acestor certificate pe întreaga piață a forței de muncă din Uniunea Europeană și punând accentul pe programele de formare de lungă durată și pe uceniciile remunerate;

4a.   monitorizează cum se asigură respectarea adoptării și recunoașterii certificatelor de studii și contribuie la găsirea de soluții dacă sunt detectate probleme de nerecunoaștere;

5.  facilitarea dezvoltării unor profiluri profesionale europene care constau într-un set comun de cunoștințe, abilități și competențe pentru profesiile-cheie din domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, bazându-se, printre altele, pe programele de învățare dezvoltate de academiile europene pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete și, dacă este cazul, utilizând terminologia aferentă clasificării europene a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO) pentru a facilita transparența și mobilitatea între locurile de muncă și dincolo de frontierele pieței interne;

6.  promovează evoluția în carieră și condițiile de muncă de calitate, inclusiv salarii juste și corespunzătoare pentru slujbele din industriile cu tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, promovează atractivitatea educației tehnice, integrarea tinerilor, femeilor, persoanelor în vârstă și a persoanelor din medii defavorizate pe piața forței de muncă în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, precum și atragerea de lucrători calificați din țări terțe prin instrumente precum cartea albastră europeană, asigurând astfel o forță de muncă mai diversificată;

6a.  încurajează și sprijină mobilitatea forței de muncă în întreaga Uniune și publică posturile vacante prin rețeaua EURES;

7.  facilitează coordonarea mai strânsă și schimbul de bune practici și know-how între statele membre și în sectorul privat, pentru a spori disponibilitatea competențelor în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv prin contribuția la politicile Uniunii și ale statelor membre ce vizează atragerea de talente noi din țări terțe și din toate nivelurile de educație.

CAPITOLUL VI.

Inovarea

Articolul 26

Spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete

(-1)  În termen de ... [3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre desemnează sau instituie o autoritate națională competentă unică care urmează să se ocupe de spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Această autoritate este singurul punct de contact pentru orice grup de organizații care doresc să solicite înființarea unui spațiu de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete în temeiul prezentului articol.

(1)  Statele membre și, în funcție de situație, împreună cu autoritățile locale și regionale și alte state membre, pot institui, din proprie inițiativă, spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, care să permită dezvoltarea, testarea și validarea tehnologiilor inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și a altor tehnologii inovatoare într-un mediu real controlat și pentru o perioadă limitată de timp înainte de introducerea lor pe piață sau înainte de punerea lor în funcțiune, consolidând astfel învățarea în materie de reglementare și posibila extindere și implementare pe scară mai largă. Statele membre înființează spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete în colaborare strânsă cu industria și institutele de cercetare și, dacă este cazul, cu partenerii sociali relevanți și societatea civilă, în conformitate cu alineatul (1), la cererea oricărei întreprinderi care dezvoltă tehnologii inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și alte tehnologii inovatoare și care îndeplinește criteriile de eligibilitate și de selecție menționate la alineatul (4) litera (a) și care a fost selectată de autoritățile competente în urma procedurii de selecție menționate la alineatul (4) litera (b).

(2)  Modalitățile și condițiile de instituire și operare a spațiilor de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete în temeiul prezentului regulament se adoptă prin acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 34 alineatul (3). Aceste modalități și condiții facilitează, în măsura posibilului, flexibilitatea de care autoritățile naționale competente au nevoie pentru a institui și a exploata spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, pentru a stimula inovarea și învățarea în materie de reglementare și iau în considerare îndeosebi circumstanțele și capacitățile speciale ale IMM-urilor participante și ale întreprinderilor nou-înființate. Actele de punere în aplicare menționate la prezentul alineat includ principii de bază comune cu privire la următoarele aspecte:

(a)  eligibilitatea și selecția pentru participarea la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(b)  procedura de depunere a cererilor, participare, monitorizare, ieșire din spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete și încheiere a utilizării acestora, inclusiv planul privind spațiul de testare și raportul de ieșire;

(c)  termenele și condițiile aplicabile participanților.

(3)  Participarea la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete nu afectează competențele de supraveghere și corective ale autorităților care supraveghează spațiul de testare în materie de reglementare. Testarea, dezvoltarea și validarea tehnologiilor inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și ale altor tehnologii inovatoare au loc sub supravegherea și îndrumarea directă a autorităților competente. Autoritățile competente își exercită competențele de supraveghere într-un mod flexibil, în limitele legislației relevante, adaptând practicile de reglementare existente și utilizându-și competențele discreționare atunci când pun în aplicare și asigură respectarea dispozițiilor legale pentru un proiect specific de spațiu de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, cu scopul de a elimina barierele, de a reduce sarcina de reglementare și incertitudinea în materie de reglementare și de a sprijini inovarea în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete.

(4)  În cazul în care acest lucru este relevant pentru atingerea obiectivului prezentului articol, autoritățile competente iau în considerare acordarea de derogări sau scutiri în măsura permisă de dreptul Uniunii sau de dreptul intern relevant. Autoritățile competente se asigură că planul privind spațiul de testare respectă obiectivele-cheie și cerințele esențiale ale dreptului Uniunii și ale dreptului intern. Autoritățile competente se asigură că orice riscuri semnificative pentru sănătate, siguranță sau mediu identificate în timpul dezvoltării și testării unor tehnologii inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete și a altor tehnologii inovatoare sunt comunicate publicului și conduc la suspendarea imediată a procesului de dezvoltare și testare până la atenuarea acestui risc. În cazul în care consideră că proiectul propus prezintă riscuri excepționale pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, a populației generale sau pentru mediu, în special din cauza faptului că pentru testare, dezvoltare sau validare sunt folosite substanțe deosebit de toxice, autoritățile competente aprobă planul privind spațiul de testare în materie de reglementare numai după ce s-au asigurat că au fost instituite garanții adecvate, proporționale cu riscul excepțional identificat.

(5)  Autoritățile nu impun amenzi administrative sau alte sancțiuni pentru încălcarea legislației aplicabile a Uniunii sau a statelor membre referitoare la tehnologia care contribuie la obiectivul zero emisii nete analizată în spațiul de testare în materie de reglementare cu condiția ca participantul (participanții) să respecte planul privind spațiul de testare și termenele și condițiile de participare emise în conformitate cu prezentul articol și menționate la alineatul (2) și să urmeze cu bună-credință orientările oferite de autorități.

(6)  Participanții la spațiul de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete rămân responsabili, în temeiul legislației aplicabile a Uniunii și a statelor membre în materie de răspundere, pentru orice prejudiciu adus terților ca urmare a testării care are loc în spațiul de testare în materie de reglementare.

(7)  Durata spațiului de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete poate fi prelungită prin aceeași procedură, cu acordul autorității naționale competente.

(8)  Spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete sunt concepute și puse în aplicare astfel încât, dacă este cazul, să faciliteze cooperarea transfrontalieră între autoritățile naționale competente. Statele membre care au instituit spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete își coordonează activitățile și cooperează în cadrul platformei „Europa cu zero emisii nete”, cu scopul de a face schimb de informații relevante. Acestea prezintă Comisiei un raport anual privind rezultatele punerii în aplicare a spațiilor de testare în materie de reglementare, inclusiv bunele practici, lecțiile învățate și recomandările privind instituirea acestora și, dacă este cazul, privind aplicarea în spațiul de testare în materie de reglementare a prezentului regulament și a altor acte legislative ale Uniunii într-un mod adaptat la contextul spațiului de testare.

Articolul 26a

Inovarea pentru competitivitate și decarbonizare 

Măsurile din prezenta secțiune urmăresc să stimuleze inovarea în tehnologiile energetice în Uniune, cu scopul de a accelera răspândirea acestor tehnologii pentru a stimula eforturile de decarbonizare ale Uniunii, precum și pentru a mări competitivitatea pe plan mondial a industriei cu zero emisii nete a Uniunii, obiectivul fiind de a asigura autonomia strategică deschisă a Uniunii prin creșterea exportului, dar și a distribuției pe plan intern, de asemenea tehnologii. 

Articolul 26b

Principiul inovării 

Fără a aduce atingere competențelor care îi revin în temeiul tratatelor și în conformitate cu Orientările sale privind o mai bună legiferare din 3 noiembrie 2021, Comisia aplică principiul inovării, descris în Instrumentul #22 pentru o mai bună legiferare, precum și în comunicarea Comisiei din 15 mai 2018 intitulată „O agendă europeană reînnoită pentru cercetare și inovare – șansa Europei de a-și modela viitorul”, cu prilejul pregătirii noilor acte juridice ale Uniunii, dar și cu ocazia examinării și revizuirii actelor juridice existente ale Uniunii, cu scopul de a se asigura că cadrul de reglementare al pieței interne promovează și sprijină inovarea.  

Articolul 26c

Comitetul Planului SET 

(1)  Pentru a întocmi și pune în practică planul SET menționat la articolul 26d, Comisia înființează un comitet al planului SET. Comitetul Planului SET se ocupă de direcția strategică, și de deciziile cu caracter general, inclusiv decizia privind tehnologiile care vor fi incluse în Planul SET și punerea sa în practică. 

(2)  Comitetul Planului SET este alcătuit din statele membre și Comisie, fiind prezidat de un reprezentant al Comisiei. și caută să implice structural și permanent actori din domeniile industriei și cercetării. 

(3)  Fiecare stat membru numește un reprezentant la nivel înalt în comitetul Planului SET. Un stat membru poate avea mai mulți reprezentanți, fiecare cu funcția și expertiza necesare pentru a se ocupa de diferitele sarcini pe care le presupune munca comitetului Planului SET. Fiecare membru al comitetului Planului SET are un membru supleant. 

(4)  La propunerea Comisiei, comitetul Planului SET își adoptă propriul regulament de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi. 

(5)  Comitetul Planului SET se reunește la intervale regulate pentru a îndeplini cu bine sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament. În caz de nevoie, comitetul Planului SET se reunește și în afara datelor programate dacă Comisia sau majoritatea simplă a membrilor săi face o cerere justificată temeinic în acest sens. 

(6)  Comisia asistă comitetul Planului SET punând la dispoziție un secretariat executiv care oferă sprijin tehnic și logistic. 

(7)  Comitetul Planului SET poate înființa subgrupuri permanente sau temporare care să se ocupe cu chestiuni specifice și să îndeplinească sarcini precise. 

(8)  Comitetul Planului SET invită reprezentanți ai Parlamentului European să participe, în calitate de observatori, la reuniunile sale, inclusiv la reuniunile subgrupurilor permanente sau temporare menționate la alineatul (7). 

(9)  Dacă este cazul, comitetul Planului SET sau Comisia poate invita experți și alți terți să participe la reuniunile comitetului Planului SET și ale subgrupurilor sau să aducă contribuții scrise. 

(10)  Comitetul Planului SET ia măsurile care se impun pentru a asigura gestionarea și prelucrarea în condiții de siguranță a informațiilor confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial. 

(11)  Comitetul Planului SET se străduiește la maximum să ajungă la un consens. 

Articolul 26d

Planul strategic privind tehnologiile energetice 

(1)  În termen de ... [3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], comitetul Planului SET menționat la articolul 26c întocmește un plan strategic pentru tehnologiile energetice (Planul SET). Planul SET are ca obiectiv să asigure o concentrare și coordonare a diferitelor scheme și surse de finanțare, la nivel unional, național și subnațional, să sprijine dezvoltarea tehnologiilor energetice neutre ca impact asupra climei și să asigure alinierea strategică la prioritățile de cercetare, inovare și implementare a tehnologiilor pentru energie curată.

(2)  Planul SET identifică tehnologiile energetice care sunt de importanță strategică pentru Uniune, ținând seama de contribuția acestora la obiectivele Uniunii de neutralitate climatică, precum și la competitivitatea industrială a Uniunii și care necesită activități de cercetare și inovare pentru a atinge maturitatea necesară implementării la scară completă. 

(3)  Comitetul Planului SET menționat la articolul 26c se ocupă cu conceperea și punerea în practică a Planului SET. În scopul implementării Planului SET, Comisia adoptă lista tehnologiilor identificate în Planul SET printr-un act de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 34 alineatul (3). 

(4)  Sub autoritatea Comitetului Planului SET și cu o implicare profundă a sectoarelor vizate, inclusiv a sectorului de cercetare, vor fi elaborate agende de cercetare și inovare pentru fiecare dintre tehnologiile energetice identificate în Planul SET. Agendele respective constituie baza coordonării dintre Uniune și statele membre în ce privește fondurile necesare activităților identificate în agendă și în ce privește infrastructurile necesare pentru aceste tehnologii. Aceste agende sunt aprobate de Comitetul Planului SET. 

(5)  Comisia transmite anual Parlamentului European și Consiliului rapoarte despre evoluția Planului SET. Planul SET este reexaminat și, la nevoie, revizuit în termen de 18 luni de fiecare dată după alegerile europarlamentare. 

Articolul 27

Măsuri pentru IMM-uri și întreprinderi nou-înființate

(1)  Statele membre întreprind următoarele acțiuni:

(a)  oferă IMM-urilor acces prioritar la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile inovatoare care contribuie la obiectivul zero emisii nete, în măsura în care acestea îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la articolul 26;

(b)  organizează activități de sensibilizare cu privire la participarea IMM-urilor la spațiile de testare în materie de reglementare;

(c)  după caz, stabilesc un canal special de comunicare cu IMM-urile, pentru a oferi orientări și a răspunde la întrebări legate de punerea în aplicare a articolului 26.

(2)  Statele membre iau în considerare interesele și nevoile specifice ale IMM-urilor și le oferă sprijin administrativ adecvat pentru a putea participa la spațiile de testare în materie de reglementare. Fără a aduce atingere aplicării articolelor 107 și 108 din tratat, statele membre ar trebui să informeze IMM-urile cu privire la sprijinul financiar disponibil pentru activitățile desfășurate de acestea în spațiile de testare în materie de reglementare.

(2a)  Prezentul articol se aplică și întreprinderilor nou înființate.

Capitolul VII

Guvernanța

Articolul 28

Instituirea și sarcinile platformei „Europa cu zero emisii nete”

(1)  Prin prezentul act se instituie platforma „Europa cu zero emisii nete” (denumită în continuare „platforma”).

(2)  Platforma îndeplinește sarcinile prevăzute în prezentul regulament.

(3)  Platforma poate oferi consiliere și asistență Comisiei și statelor membre în ceea ce privește acțiunile întreprinse în direcția realizării obiectivelor prevăzute în capitolul I din prezentul regulament, luând în considerare planurile naționale privind energia și clima ale statelor membre prezentate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999(52).

(4)  Comisia și statele membre se pot coordona cu membrii platformei ▌, precum și cu țările terțe relevante, pentru a contribui la promovarea adoptării tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete la nivel mondial, pentru a colabora la dezvoltarea de tehnologii inovatoare și pentru a sprijini rolul capacităților industriale ale Uniunii în pregătirea terenului pentru tranziția mondială către o energie curată, în conformitate cu obiectivele generale menționate la articolul 1 din prezentul regulament. Membrii Platformei:

(a)  discută cu Comisia și statele membre și, dacă este necesar, le recomandă acestora metode prin care să îmbunătățească și să promoveze cooperarea și schimbul de know-how și de tehnologii dintre Uniune și țările terțe de-a lungul lanțului valoric cu zero emisii nete;

(aa)  discută și la nevoie recomandă Comisiei metode prin care să asigure îmbinarea și alinierea prezentului regulament cu alte inițiative sau scheme temporare ale UE care intră sub incidența Planului industrial al Pactului verde;

(ab)  monitorizează progresele înregistrate cu lanțurile valorice pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete, observă schimbările tehnologice și industriale și identifică viitoarele lanțuri valorice strategice ce pot apărea;

(ac)  monitorizează dacă statele membre notifică la timp și dacă Comisia autorizează ajutoarele de stat;

(ad)  monitorizează cererile de acces la granturi prin fondurile și programele Uniunii în scopuri legate de prezentul regulament și, dacă este necesar, emite recomandări pentru a coordona, accelera și simplifica procedura;

(ae)  evaluează nevoile de investiții și de finanțare, oferă orientări privind dezvoltarea competențelor și discută cele mai bune practici pentru a pune în aplicare secțiunea I din capitolul II și articolele 12 și 13 și a accelera termenele de autorizare;

(b)   discută și la nevoie recomandă Comisiei modalitățile de eliminare a barierelor netarifare în calea comerțului, de exemplu, prin recunoașterea reciprocă a evaluării conformității sau prin angajamente de evitare a restricțiilor la export;

(c)   recomandă Comisiei țările terțe cărora ar trebui să li se acorde prioritate la încheierea de parteneriate industriale pentru tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, ținând seama de următoarele aspecte:

(i)  contribuția potențială la securitatea aprovizionării, ținând seama de capacitatea lor de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(ii)  dacă există deja acorduri de cooperare încheiate între o țară terță și Uniune;

(iia)  dacă există capacități de injectare și de stocare de CO2 pe teritoriul lor;

(ca)  are în vedere instrumente de apărare comercială pentru a contracara orice măsuri pe care țările terțe le-ar putea introduce care ar putea pune în pericol obiectivele stabilite la articolul 1; 

(5)  Statele membre sprijină Comisia în punerea în aplicare a măsurilor de cooperare stabilite în cadrul parteneriatului industrial pentru tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Parteneriatele industriale pentru tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete vor avea obiectivul de a facilita comerțul între participanți, inclusiv prin favorizarea investițiilor necesare în Uniune și în țările terțe, prin sporirea rezilienței și a durabilității lanțurilor valorice din acest sector și prin garantarea unor condiții de concurență echitabile.

(5a)  Platforma evaluează periodic și cel puțin o dată pe an, competitivitatea pe plan mondial a industriilor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și recomandă acțiuni pentru a îmbunătăți competitivitatea.

(5b)  În termen de ... [trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și din trei în trei luni după aceea, Comisia va furniza platformei, Grupului de experți pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete și Comitetului consultativ european pentru evaluare și pentru sarcina de reglementare un raport despre funcționarea în practică a verificării din perspectiva competitivității. Raportul descrie ce propuneri legislative au fost făcute în cele trei luni la care se referă raportul, cum a fost aplicată verificarea din perspectiva competitivității în pregătirea propunerilor respective și ce modificări s-au adus propunerilor, pentru ca ele să nu afecteze inutil competitivitatea Uniunii. Cel puțin de două ori pe an și pe baza informațiilor primite de la Grupul de experți pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete, în cadrul platformei se discută cum funcționează verificarea din perspectiva competitivității.

(5c)  Platforma se coordonează periodic cu Forumul la nivel înalt privind standardizarea pentru a discuta cum poate standardizarea să sprijine dezvoltarea de tehnologii strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete în Europa.

Articolul 29

Structura și funcționarea platformei „Europa cu zero emisii nete”

(1)  Platforma este compusă din Comisie, statele membre și Parlamentul European. Ea este prezidată de un reprezentant al Comisiei.

(2)  Fiecare stat membru și Parlamentul European numesc un reprezentant la nivel înalt în cadrul platformei. Un stat membru și Parlamentul European pot avea mai mulți reprezentanți fiecare cu funcția și expertiza necesare pentru a se ocupa de diferitele sarcini pe care le presupune munca Platformei. Fiecare membru al platformei are un supleant.

(3)  La propunerea Comisiei, platforma adoptă propriul său regulament de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi.

(4)  Platforma se reunește la intervale regulate pentru a asigura îndeplinirea eficace a sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament. Dacă este necesar, platforma se reunește la cererea justificată corespunzător a Comisiei sau a majorității simple a membrilor săi.

(5)  Comisia asistă platforma prin intermediul unui secretariat executiv care oferă sprijin tehnic și logistic.

(6)  Platforma poate institui subgrupuri permanente sau temporare care să se ocupe cu chestiuni specifice și să îndeplinească sarcini precise.

Platforma înființează cel puțin următoarele subgrupuri permanente: 

(a)  un subgrup pentru a discuta nevoile financiare și piedicile întâmpinate de proiectele strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete, potențiale bune practici, în special pentru a dezvolta lanțuri de aprovizionare transfrontaliere la nivelul UE și pentru a coordona finanțarea pentru proiecte strategice care contribuie la obiectivul zero emisii nete; 

(b)  un subgrup pentru a discuta punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute de articolele 6, 7 și 8; 

(c)  un subgrup pentru a discuta și a coordona parteneriatele industriale care contribuie la obiectivul zero emisii nete menționate la articolul 28, asigurând cooperarea cu alte foruri de coordonare relevante; 

(d)  un subgrup pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a academiilor pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete în temeiul capitolului V; 

(e)  un subgrup dedicat spațiilor de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete menționate la articolul 26, pentru a valorifica la maximum efectele de propagare în întreaga Uniune prin facilitarea cooperării transfrontaliere și prin limitarea riscului de denaturare a pieței și a concurenței.

(6a)  Platforma se reunește cel puțin o dată pe an cu Comitetul planului SET menționat la articolul 26c pentru a discuta cum să se alinieze strategic punerea în aplicare a prezentului regulament cu planul SET.

(7a)  Platforma înființează un grup consultativ pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Grupul consultativ pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete este compus din reprezentanți ai sectoarelor industriale care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cel puțin o treime din membrii grupului consultativ lucrează la sau reprezintă IMM-uri. Grupul consultativ pentru industria cu zero emisii nete face recomandări platformei, din proprie inițiativă sau la cererea platformei. Grupul de experți pentru industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete facilitează interacțiunea dintre platformă și organismele consultative sau de consiliere înființate în cadrul politicii industriale a Uniunii.

(8)  Dacă este cazul, platforma sau Comisia invită experți care reprezintă sectorul industrial, organizații ale societății civile, sindicate, și alți terți să participe la reuniunile platformei și ale subgrupurilor sau să furnizeze contribuții scrise.

(9)  Platforma ia măsurile necesare pentru a asigura gestionarea și prelucrarea în condiții de siguranță a informațiilor confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial.

(10)  Platforma depune toate eforturile pentru a ajunge la un consens.

(11)  Platforma se coordonează și cooperează cu alianțele industriale existente și le invită să participe la reuniunile sale, inclusiv la ședințele subgrupurilor permanente sau temporare menționate la alineatul (6), pentru a raporta stadiul îndeplinirii țintelor stabilite la articolul 1 și a face recomandări pe această temă.

Articolul 29a

Consiliul științific consultativ european pentru evaluare și pentru sarcina de reglementare

(1)  Se înființează un Consiliu științific consultativ european pentru evaluare și pentru sarcina de reglementare (denumit în continuare „Consiliul științific consultativ”). 

(2)  Consiliul științific consultativ este format din 15 experți științifici recunoscuți, care acoperă o gamă largă de discipline relevante. Membrii Consiliului științific consultativ îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (4).

(3)  Cel mult doi membri ai Consiliului științific consultativ pot fi cetățeni ai aceluiași stat membru. Independența membrilor Consiliului științific consultativ trebuie să nu lase loc de nicio îndoială. 

(4)  Membrii Consiliului științific consultativ sunt desemnați printr-o procedură de selecție deschisă, echitabilă și transparentă pentru un mandat de patru ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Selecția membrilor se bazează pe următoarele criterii: 

(a)  excelență științifică; 

(b)  experiență în realizarea de evaluări științifice și în furnizarea de consultanță științifică în domeniile de competență; 

(c)  expertiză în domeniul administrației publice sau în alte domenii relevante pentru sarcinile Consiliului; 

(d)  experiență profesională într-un mediu interdisciplinar într-un context internațional. 

(5)  Membrii Consiliului științific consultativ sunt numiți cu titlu personal și își exercită funcțiile în deplină independență față de statele membre și de instituțiile Uniunii. Consiliul științific consultativ își alege președintele din rândul membrilor săi pentru un mandat de patru ani și își adoptă regulamentul de procedură. 

(6)  Consiliul științific consultativ sprijină munca Comisiei, a Parlamentului European și a statelor membre, îndeplinindu-și sarcinile independent, prin furnizarea de rapoarte consultative privind:

(a)  impactul normativ și sarcina de reglementare ale legislației existente a Uniunii;

(b)  impactul normativ și sarcina de reglementare ale actelor delegate și de punere în aplicare existente și

(c)  legislația existentă a statelor membre care transpune directivele Uniunii. 

(7)  Consiliul științific consultativ își stabilește programul anual de lucru independent, după ce se consultă cu Comisia. Președintele consiliului consultativ comunică Comisiei, Parlamentului European și statelor membre cuprinsul și stadiul de îndeplinire al programului de lucru anual. La cererea Parlamentului European, a unui comisar sau a unui stat membru anume sau la cererea motivată a unei părți interesate, Consiliul științific consultativ poate acorda consiliere cu privire la impactul normativ și la sarcina de reglementare a legislației europene aflată în curs de elaborare sau în proces decizional. 

(8)  Rapoartele consultative menționate la alineatul (5) sunt transmise Parlamentului European, Comisiei Europene și statelor membre și se pun la dispoziția publicului.  

(9)  Comisia asigură secretariatul Consiliului științific consultativ. 

Articolul 30

Corelarea cu planurile naționale privind energia și clima

Statele membre stabilesc în mod detaliat măsurile pe care le vor lua pentru a introduce obiectivele prezentului regulament în planurile naționale privind energia și clima și în actualizările acestora, prezentate în temeiul articolelor 3, 9 și 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999, în special în ceea ce privește dimensiunea „cercetare, inovare și competitivitate” a uniunii energetice, precum și la prezentarea rapoartelor intermediare bienale în conformitate cu articolul 17 din regulamentul respectiv. În special, statele membre identifică măsuri menite să promoveze cercetarea, dezvoltarea și inovarea, pentru a îndeplini obiectivele prezentului regulament.

Capitolul VIII

Monitorizarea

Articolul 31

Monitorizarea

(1)  Comisia monitorizează în permanență:

(a)  progresele înregistrate în direcția realizării obiectivelor Uniunii menționate la articolul 1 și impactul conex al prezentului regulament;

(b)  progresele înregistrate în direcția realizării obiectivului de la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 menționat la articolul 16;

(ba)  dacă statele membre au capacitatea administrativă necesară pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din prezentul regulament.

(2)  Statele membre și autoritățile naționale pe care le desemnează în acest scop colectează și furnizează date și alte dovezi necesare în temeiul alineatului (1) literele (a) și (b). În special, acestea colectează și raportează anual Comisiei date privind:

(a)  evoluțiile și tendințele de pe piața tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv costurile de investiție în producție și costurile de producție medii, precum și prețurile de piață ale respectivelor tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(b)  capacitatea de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete și activitățile conexe, inclusiv date privind ocuparea forței de muncă și competențele, și progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor pentru 2030 menționate la considerentul 13;

(c)  valoarea și volumul importurilor în Uniune și al exporturilor în afara Uniunii de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(ca)  numărul de IMM-uri care fac parte din proiecte de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete;

(d)  durata medie a procedurilor de autorizare în temeiul prezentului regulament;

(e)  tipurile și numărul de autorizații acordate la nivel național în ultimele 12 luni;

(f)  numărul proceselor de acordare a autorizațiilor finalizate, blocate sau anulate în ultimele 12 luni și tipurile de obstacole întâlnite în cazurile de blocare sau anulare;

(g)  numărul de spații de testare instituite în ultimele 12 luni;

(h)  cantitatea de CO2 stocată permanent în subteran în conformitate cu Directiva 2009/31/CE.

(3)  Datele includ cel puțin informațiile solicitate în Comunicarea Comisiei privind orientările adresate statelor membre pentru actualizarea planurilor naționale privind energia și clima pentru perioada 2021-2030.

(4)  Primul raport se transmite Comisiei de către fiecare stat membru la sfârșitul lunii mai a anului următor datei intrării în vigoare a prezentului regulament. Următoarele rapoarte se transmit până la sfârșitul lunii mai a fiecărui an.

(5)  Statele membre transmit, de asemenea, datele colectate în temeiul alineatului 2 din prezentul articol institutelor naționale de statistică și către Eurostat în scopul elaborării și publicării de statistici în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(53). Statele membre desemnează autoritatea națională responsabilă cu transmiterea datelor către institutele naționale de statistică și către Eurostat.

(6)  Pe baza rapoartelor prezentate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, Comisia monitorizează progresele Uniunii menționate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol și publică anual recomandări conexe ca parte a rapoartelor anuale privind competitivitatea tehnologiilor energetice curate, în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (m) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(7)  Pe baza cererilor de emitere a proiectelor de autorizații prezentate în temeiul articolului 10 din Directiva 2009/31/CE și a rapoartelor prezentate în temeiul articolului 17 alineatul (2), al articolului 18 alineatul (4) și al articolului 18 alineatul (6) din prezentul regulament, Comisia monitorizează progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 menționat la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol și prezintă un raport anual Parlamentului European și Consiliului. În acest scop, Comisia creează o bază de date publică cu toate datele disponibile referitoare la stocarea CO2 în UE pentru a contribui la cartografierea siturilor de stocare a CO2 și a monitoriza realizarea obiectivului global stabilit la articolul 16.

(7a)  Pe baza rapoartelor menționate la articolul 16 alineatul (2) și la articolul 18 alineatul (4), prezentate de entitățile menționate la articolul 18 alineatul (1) până la 31 ianuarie 2025, Comisia evaluează dacă prezentul regulament și-a atins scopul și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens, însoțit de o reexaminare, dacă se consideră necesar.

Capitolul IX

Dispoziții finale

▌Articolul 33

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 1 alineatul (3), la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 18 alineatul (7) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la [data aplicării]. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (3), la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 18 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (3), al articolului 3 alineatul (2) sau al articolului 18 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 34

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4 din respectivul regulament.

Articolul 35

Evaluare

(1)  În termen de …[trei ani de la data aplicării prezentului regulament] și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia evaluează prezentul regulament și prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport conținând principalele sale constatări.

(2)  Evaluarea examinează dacă obiectivele prezentului regulament, astfel cum sunt stabilite la articolul 1, au fost atinse și impactul acestuia asupra întreprinderilor utilizatoare, în special asupra IMM-urilor și a utilizatorilor finali, precum și asupra obiectivelor Pactului verde european.

(3)  În cadrul evaluării este luat în considerare rezultatul procesului de monitorizare prezentat la articolul 31.

(4)  Autoritățile competente ale statelor membre furnizează Comisiei orice informație relevantă pe care o dețin și de care Comisia ar putea avea nevoie în vederea întocmirii raportului menționat la alineatul (1).

Articolul 36

Tratarea informațiilor confidențiale

(1)  Informațiile obținute în cursul punerii în aplicare a prezentului regulament sunt utilizate numai în sensul prezentului regulament și sunt protejate de dreptul Uniunii și de dreptul intern relevant.

(2)  Statele membre și Comisia asigură protecția secretelor comerciale și de afaceri și a altor informații sensibile, confidențiale și clasificate obținute și generate în aplicarea prezentului regulament, inclusiv a recomandărilor și a măsurilor care urmează să fie luate, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern respectiv.

(3)  Statele membre și Comisia se asigură că informațiile clasificate transmise sau schimbate în temeiul prezentului regulament nu sunt declasate sau declasificate fără acordul prealabil scris al emitentului.

(4)  În cazul în care un stat membru consideră că prezentarea de informații agregate în contextul articolului 18 îi poate compromite totuși interesele de securitate națională, acesta se poate opune prezentării de către Comisie printr-o notificare justificată.

(5)  Comisia și autoritățile naționale, funcționarii, angajații și alte persoane care lucrează sub supravegherea acestor autorități asigură confidențialitatea informațiilor obținute în îndeplinirea sarcinilor și activităților lor. Această obligație se aplică, de asemenea, tuturor reprezentanților statelor membre, observatorilor, experților și altor participanți care participă la reuniunile platformei în temeiul articolului 29.

Articolul 37

Modificarea Regulamentului (UE) 2018/1724

Regulamentul (UE) 2018/1724 se modifică după cum urmează:

1.  în prima coloană din anexa I se adaugă un nou rând „R. Proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete”;

2.  pe rândul „R. Proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete” din a doua coloană din anexa I se adaugă următorul punct:"

„1. informații privind procesul de acordare a autorizațiilor”

„2. serviciile de finanțare și de investiții”

„3. posibilitățile de finanțare la nivelul Uniunii sau al statelor membre”

„4. serviciile de sprijin pentru întreprinderi, inclusiv, dar fără a se limita la declarațiile privind impozitul pe profit, legislația fiscală locală, dreptul muncii”;

"

3.  în prima coloană din anexa II se adaugă un nou rând „Proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete”;

4.  pe rândul „Proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete” din a doua coloană din anexa II se adaugă următoarele puncte:"

„Proceduri pentru toate autorizațiile administrative relevante pentru planificarea, construirea, extinderea și exploatarea proiectelor de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete, inclusiv autorizațiile de construcție, de utilizare a substanțelor chimice și de conectare la rețea, precum și evaluările și autorizațiile de mediu, dacă sunt necesare, și care cuprind toate cererile și procedurile administrative”;

"

5.  pe rândul „Proiecte de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete” din a treia coloană din anexa II se adaugă următorul punct:"

„Toate rezultatele procedurilor, de la confirmarea valabilității cererii până la notificarea deciziei exhaustive privind rezultatul procedurii de către autoritatea națională competentă responsabilă”;

"

6.  în anexa III se adaugă următorul punct:"

„8. Autoritățile naționale competente care acționează ca ghișeu unic în temeiul articolului 4 din Regulamentul [AIZE].”

"

Articolul 38

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în…[ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene].

Se aplică de la [data intrării în vigoare]. Până la [2 ani de la data aplicării prezentului regulament], articolul 19 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) se aplică exclusiv contractelor încheiate de organismele centrale de achiziție, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 16 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 2 alineatul (1) punctul 12 din Directiva 2014/25/UE, și contractelor cu o valoare de cel puțin 25 de milioane EUR.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele/Președinta Președintele/Președinta

(1) JO C 349, 29.9.2023, p.179.
(2) JO C, C/2023/254, 26.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/254/oj
(3) Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 4).
(4) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
(5) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Pregătiți pentru 55”: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică, COM(2021)550, 14.7.2021.
(6) Recomandarea Consiliului privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică, adoptată la 16 iunie 2022 ca parte a pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”.
(7) Comunicarea din 18 mai 2022 a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, REPowerEU Plan, COM(2022) 230 final, 18.5.2022.
(8) Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 și (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13).
(9) Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 202).
(10) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).
(11) Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).
(12) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Strategia UE privind energia solară, SWD(2022) 148 final, 18.5.2022.
(13) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
(14) Comunicare a Comisiei privind orientările adresate statelor membre pentru actualizarea planurilor naționale privind energia și clima pentru perioada 2021-2030 2022/C 495/02, (JO C 495, 29.12.2022, p. 24).
(15) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Un plan industrial al Pactului verde pentru era zero, COM/2023/62 final, 1.2.2023.
(16) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
(17) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
(18) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(19) Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor durabile și de abrogare a Directivei 2009/125/CE, COM/2022/142 final, 30.3.2022.
(20) Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind bateriile și deșeurile de baterii, de abrogare a Directivei 2006/66/CE și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020, COM/2020/798 final, 10.12.2020.
(21) Decizia 2014/115/UE a Consiliului din 2 decembrie 2013 privind încheierea Protocolului de modificare a Acordului privind achizițiile publice (JO L 68, 7.3.2014, p. 1).
(22) Regulamentul (UE) 2022/1031 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iunie 2022 privind accesul operatorilor economici, al bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piețele de achiziții publice și de concesiuni din Uniune și procedurile de sprijinire a negocierilor referitoare la accesul operatorilor economici, al bunurilor și al serviciilor din Uniune pe piețele de achiziții publice și de concesiuni din țări terțe (Instrumentul pentru achiziții publice internaționale – IPI) (JO L 173, 30.6.2022, p. 1).
(23) Comunicarea Comisiei: Orientări privind participarea ofertanților și a bunurilor din țări terțe pe piața achizițiilor publice din UE, Bruxelles, 24.7.2019, C(2019) 5494 final.
(24) Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile și deșeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE și a Regulamentului (UE) 2019/1020 și de abrogare a Directivei 2006/66/CE (JO L 191, 28.7.2023, p. 1).
(25) Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).
(26) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Strategia UE privind energia solară, COM(2022) 221 final, 18.5.2022.
(27) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
(28) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(29) Regulamentul (UE) 2022/2560 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind subvențiile străine care denaturează piața internă (JO L 330, 23.12.2022, p. 1).
(30) Document de lucru al serviciilor Comisiei privind identificarea nevoilor de redresare ale Europei care însoțește Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Momentul Europei: Reparare și pregătire pentru noua generație, SWD(2020) 98 final, Identificarea nevoilor de redresare ale Europei, 27.5.2020.
(31) Regulamentul (UE) 2023/435 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2021/241 în ceea ce privește capitolele REPowerEU din planurile de redresare și reziliență și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013, (UE) 2021/1060 și (UE) 2021/1755 și a Directivei 2003/87/CE (JO L 63, 28.2.2023, p. 1).
(32) Comunicarea Comisiei privind orientările privind planurile de redresare și reziliență în contextul REPowerEU 2023/C 80/01 (JO C 80, 3.3.2023, p. 1).
(33) Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).
(34) Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).
(35) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(36) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(37) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
(38) Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
(39) Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului, (JO L 316, 14.11.2012, p. 12 ).
(40) Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la noul plan de acțiune privind economia circulară [2020/2077(INI)] (JO C 465, 17.11.2021, p. 11).
(41) Comisia Europeană, Direcția Generală Cercetare și Inovare, Centrul Comun de Cercetare, Planul strategic privind tehnologiile energetice (SET), Oficiul pentru Publicații, 2019, https://data.europa.eu/doi/10.2777/04888.
(42) Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de instituire a Fondului pentru o tranziție justă (JO L 231, 30.6.2021, p. 1).
(43) Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană (JO L 275, 25.10.2022, p. 33).
(44) Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).
(45) Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).
(46) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).
(47) Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).
(48) Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor (JO L 164, 30.6.1994, p. 3).
(49) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
(50) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.
(51) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (Text cu relevanță pentru SEE), (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).
(52) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
(53) Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).

Ultima actualizare: 15 februarie 2024Aviz juridic - Politica de confidențialitate