(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2022)0701),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0021/2023),

–  având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0327/2023),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  Pachetul „TVA în era digitală”, din care face parte prezenta directivă, urmărește să respecte principiul proporționalității în ceea ce privește, pe de o parte, obiectivul de combatere a fraudei și, pe de altă parte, dificultățile care ar putea apărea în aplicarea normelor propuse pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri și pentru microîntreprinderi, în gestionarea curentă a întreprinderilor și pentru autoritățile naționale. Noile obligații în materie de TVA care decurg din reformă ar trebui să fie simple, clare, eficace și echilibrate pentru toate părțile implicate, astfel încât să funcționeze în practică pentru întreprinderi și autoritățile administrative. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 b (nou) (1b)  Pachetul „TVA în era digitală” urmărește să asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, precum și aplicabilitatea Regulamentelor (UE) 2016/6791a și (UE) 2018/17251b ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. Informațiile colectate ar trebui să poată fi prelucrate numai în scopul combaterii fraudei de către autoritățile fiscale competente. ________ 1a Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). 1b Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39). Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 1 c (nou) (1c)  Comisia ar trebui să se asigure că drepturile contribuabililor sunt respectate, având în vedere că autoritățile fiscale vor avea acces la volume mari de date, inclusiv din sistemele de analiză algoritmică a datelor. La folosirea noilor tehnologii ar trebui să se respecte valorile Uniunii, drepturile omului și dreptul primar. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 1 d (nou) (1d)   Colectarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice nu ar trebui în niciun caz să încalce dreptul la viață privată al persoanelor. În caz contrar, aceasta ar fi considerată echivalentă cu supravegherea ilegală. Informațiile conținute în facturi ar putea dezvălui informații sensibile referitoare la persoane fizice specifice, de exemplu informații privind produsele achiziționate (inclusiv produse intime), servicii de călătorie sau servicii juridice. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Obligațiile de raportare în materie de TVA trebuie adaptate pentru a aborda provocările economiei platformelor și pentru a reduce necesitatea înregistrării multiple în scopuri de TVA în Uniune. (2)  Obligațiile de raportare în materie de TVA trebuie adaptate pentru a aborda provocările economiei platformelor, pentru a reduce necesitatea înregistrării multiple în scopuri de TVA în Uniune și pentru a reduce semnificativ costurile de asigurare a conformității suportate de contribuabili, cum ar fi IMM-urile, pentru a asigura condiții echitabile și funcționarea adecvată a pieței interne. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Pierderea de venituri din TVA, cunoscută sub denumirea de „deficitul de încasare a TVA-ului”, a fost estimată în 2020 la 93 de miliarde EUR61 în Uniune, o parte semnificativă constând în fraudă, în special în frauda intracomunitară cu firme „fantomă”62, estimată la 40-60 de miliarde EUR63. În raportul final al Conferinței privind viitorul Europei, cetățenii solicită „armonizarea și coordonarea politicilor fiscale în statele membre ale UE pentru a preveni evaziunea fiscală și practicile de evitare a obligațiilor fiscale”, „promovarea cooperării între statele membre ale UE pentru a se asigura că toate întreprinderile din UE își plătesc impozitele în mod echitabil”. Inițiativa privind TVA-ul în era digitală este în concordanță cu aceste obiective. (3)  Pierderea de venituri din TVA, cunoscută sub denumirea de „deficitul de încasare a TVA-ului”, a fost estimată în 2020 la 93 de miliarde EUR61 în Uniune, o parte semnificativă constând în fraudă, în special în frauda intracomunitară cu firme „fantomă”62, estimată la 40-60 de miliarde EUR63. Actualul deficit de încasare a TVA-ului demonstrează nevoia urgentă de combatere a fraudei transfrontaliere în domeniul TVA-ului și a fraudei carusel prin punerea în aplicare adecvată a unor mecanisme eficiente de schimb de informații și a unor mijloace adecvate pentru aceste schimburi, inclusiv mijloace umane, financiare, tehnice și tehnologice. În plus, magnitudinea valorii deficitului de încasare a TVA-ului diferă semnificativ de la un stat membru la altul și, prin urmare, este importantă îmbunătățirea cooperării și a coordonării la nivelul UE. _________________ _________________ 61 Deficitul de încasare a TVA-ului reprezintă diferența totală dintre veniturile din TVA preconizate pe baza legislației în materie de TVA și a reglementărilor auxiliare și încasările efective: https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/vat/vat-gap_en 61 Deficitul de încasare a TVA-ului reprezintă diferența totală dintre veniturile din TVA preconizate pe baza legislației în materie de TVA și a reglementărilor auxiliare și încasările efective: https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/vat/vat-gap_en 62 Europol: https://www.europol.europa.eu/crime-areas-and-statistics/crime-areas/economic-crime/mtic-missing-trader-intra-community-fraud 62 Europol: https://www.europol.europa.eu/crime-areas-and-statistics/crime-areas/economic-crime/mtic-missing-trader-intra-community-fraud 63 Curtea de Conturi Europeană: https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_24/SR_VAT_FRAUD_RO.pdf 63 Curtea de Conturi Europeană: https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_24/SR_VAT_FRAUD_RO.pdf Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  „Deficitul de încasare a TVA” alimentează lipsa de încredere dintre autoritățile fiscale din Uniune și reprezintă mai mult decât frauda intracomunitară cu firme fantomă (MTIC). Cea mai bună modalitate de combatere a fraudei MTIC, inclusiv a fraudei de tip carusel, ar fi eliminarea scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri și servicii, deoarece acest tip de fraudă este cauzat în principal de o întrerupere a colectării fracționate a TVA-ului. Pentru a delimita mai bine lupta împotriva fraudei în materie de TVA, Comisia ar trebui să efectueze o analiză suplimentară cu privire la modul în care punerea în aplicare a prezentei directive ar putea pune bazele eliminării scutirii de TVA pentru livrarea intracomunitară de bunuri și prestarea intracomunitară de servicii (și anume, „sistemul definitiv de TVA”). Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 3 b (nou) (3b)  Colectarea datelor pentru statisticile privind comerțul internațional (Intrastat) în contextul tranzacțiilor intracomunitare este un instrument esențial pentru administrațiile fiscale ale statelor membre în lupta împotriva fraudei în domeniul TVA și ar trebui menținută. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 3 c (nou) (3c)  Scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri și servicii ar putea mări posibilitatea fraudei, în special la nivelul comerțului cu amănuntul. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Pentru a spori colectarea impozitelor aferente tranzacțiilor transfrontaliere și pentru a pune capăt fragmentării existente care rezultă din punerea în aplicare de către statele membre a unor sisteme de raportare divergente, trebuie stabilite norme pentru cerințele de raportare digitală ale Uniunii. Aceste norme trebuie să furnizeze informații administrațiilor fiscale pentru fiecare tranzacție în parte, pentru a permite corelarea încrucișată a datelor, pentru a spori capacitățile de control ale administrațiilor fiscale și pentru a crea un efect disuasiv asupra neconformității, reducând în același timp costurile de asigurare a conformității pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în diferite state membre și eliminând barierele de pe piața internă. (4)  Pentru a spori colectarea impozitelor aferente tranzacțiilor transfrontaliere și pentru a pune capăt fragmentării existente care rezultă din punerea în aplicare de către statele membre a unor sisteme de raportare divergente, care conduc la o povară semnificativă pentru întreprinderi și la controale transfrontaliere ineficiente, trebuie stabilite norme pentru cerințele de raportare digitală ale Uniunii. Aceste norme trebuie să furnizeze informații administrațiilor fiscale pentru fiecare tranzacție în parte, pentru a permite corelarea încrucișată a datelor, pentru a spori capacitățile de control ale administrațiilor fiscale și pentru a crea un efect disuasiv asupra neconformității, reducând în același timp costurile de asigurare a conformității pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în diferite state membre și eliminând barierele de pe piața internă. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 4 a (nou) (4a)   Frauda în domeniul TVA-ului este adesea legată de criminalitatea organizată și un număr foarte mic de astfel de rețele organizate pot fi responsabile de fraude transfrontaliere în domeniul TVA-ului de ordinul a miliarde de euro, ceea ce nu numai că afectează colectarea veniturilor în statele membre, ci are și un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii. Prin urmare, statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește protejarea veniturilor din TVA ale tuturor statelor membre. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 4 b (nou) (4b)   Comisia se va asigura că cerințele de raportare digitală sunt suficient de flexibile pentru a ține seama de experiența dobândită în unele state membre care au investit deja în facturarea și raportarea digitale, astfel încât investițiile existente în aceste state membre să nu se piardă și toate părțile interesate să poată beneficia. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 4 c (nou) (4c)  Cerințele de raportare digitală menite să furnizeze informații autorităților fiscale pentru fiecare tranzacție în parte ar trebui să fie echitabile, realizabile și echilibrate, în conformitate cu principiul proporționalității. Fiabilitatea soluțiilor tehnologice de detectare a fraudei ar trebui să conducă la o mai mare securitate juridică pentru contribuabili. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Pentru a facilita automatizarea procesului de raportare atât pentru persoanele impozabile, cât și pentru administrațiile fiscale, tranzacțiile care trebuie raportate administrațiilor fiscale trebuie să fie documentate electronic. Utilizarea facturării electronice trebuie să devină sistemul implicit de emitere a facturilor. Cu toate acestea, statelor membre trebuie să li se permită să autorizeze alte mijloace pentru livrările interne. Emiterea facturilor electronice de către furnizor și transmiterea acestora către client nu trebuie să fie condiționată de o autorizare prealabilă sau de o verificare din partea administrației fiscale. (5)  Pentru a facilita automatizarea procesului de raportare atât pentru persoanele impozabile, cât și pentru administrațiile fiscale, tranzacțiile care trebuie raportate administrațiilor fiscale trebuie să fie documentate electronic. Utilizarea facturării electronice ar putea să devină sistemul implicit de emitere a facturilor. Cu toate acestea, statelor membre trebuie să li se permită să autorizeze alte mijloace pentru livrările interne. Emiterea facturilor electronice de către furnizor și transmiterea acestora către client nu trebuie să fie condiționată de o autorizare prealabilă sau de o verificare din partea administrației fiscale începând de la 1 ianuarie 2028. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Definiția facturii electronice trebuie aliniată cu cea utilizată în Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului64, pentru a realiza standardizarea în domeniul raportării TVA-ului. (6)  La sfârșitul perioadei de tranziție, definiția facturii electronice trebuie aliniată cu cea utilizată în Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului64, pentru a realiza standardizarea în domeniul raportării TVA-ului. Cu toate acestea, întreprinderile, în special microîntreprinderile și micile întreprinderi, astfel cum sunt definite în Directiva 2013/34/UE64a, și organismele non-profit, ar trebui să aibă în continuare libertatea de a adopta alte standarde în conformitate cu articolul 217 din Directiva 2006/112/CE. __________________ __________________ 64 Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (JO L 133, 6.5.2014, p. 1). 64 Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (JO L 133, 6.5.2014, p. 1). 64a Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19). Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 6 a (nou) (6a)  Pentru a ajuta întreprinderile și administrațiile fiscale, conținutul standardului european privind facturarea electronică ar trebui să fie accesibil, simplu și clar, în special prin publicarea pe site-ul internet al Comisiei a tuturor informațiilor relevante referitoare la standardul respectiv. Având în vedere că standardul european privind facturarea electronică menționat în Directiva 2014/55/UE este adaptat la contextul „business-to-government” (B2G), evoluția acestuia ar trebui planificată pentru a ține seama de nevoile de tip „business to business” (B2B). Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 7 (7)  Pentru ca sistemul de raportare a TVA-ului să fie pus în aplicare în mod eficient, este necesar ca informațiile să ajungă fără întârziere la administrația fiscală. Prin urmare, termenul pentru emiterea unei facturi pentru tranzacțiile transfrontaliere trebuie să fie stabilit la două zile lucrătoare de la data la care a avut loc faptul generator. (7)  Pentru ca sistemul de raportare a TVA-ului să fie pus în aplicare în mod eficient, este necesar ca informațiile să ajungă fără întârziere la administrația fiscală. Prin urmare, termenul pentru emiterea unei facturi pentru tranzacțiile transfrontaliere trebuie să fie stabilit la opt zile lucrătoare de la data la care a avut loc faptul generator. Termenele de prescripție pentru urmărirea penală a fraudei în materie de TVA ar trebui ajustate în consecință. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 9 (9)  Implementarea facturii electronice ca metodă implicită de documentare a tranzacțiilor în scopuri de TVA nu ar fi posibilă dacă utilizarea facturii electronice rămâne condiționată de acceptarea de către destinatar. Prin urmare, o astfel de acceptare nu trebuie să mai fie necesară pentru emiterea facturilor electronice. (9)  Implementarea facturii electronice ca metodă implicită de documentare a tranzacțiilor în scopuri de TVA nu ar fi posibilă dacă utilizarea facturii electronice rămâne condiționată de acceptarea de către destinatar. Prin urmare, acceptarea de către destinatar nu trebuie să mai fie necesară începând cu 1 ianuarie 2028. Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 10 a (nou) (10a)   Facturile centralizatoare economisesc timp și costuri și reduc sarcina administrativă legată de facturare. În plus, acestea reduc posibilitatea apariției unor erori și simplifică activitatea furnizorilor și a clienților prin simplificarea păstrării evidențelor. Cu toate acestea, pot fi utilizate și în mod abuziv, în scopuri frauduloase. Prin urmare, utilizarea facturilor centralizatoare ar trebui să fie menținută doar la tranzacțiile de la întreprindere la întreprindere și ar trebui să acopere doar o perioadă limitată. Amendamentul 20 Propunere de directivă Considerentul 12 (12)  Pentru a facilita persoanelor impozabile procesul de transmitere a datelor din facturi, statele membre trebuie să pună la dispoziția persoanelor impozabile mijloacele necesare pentru o astfel de transmitere, care trebuie să permită ca datele să fie trimise de persoana impozabilă în mod direct sau de o terță parte în numele persoanei impozabile respective. (12)  Fluxul tot mai mare de informații schimbate zilnic necesită un software de înaltă performanță capabil să transmită informațiile în mod continuu administrațiilor naționale, în condiții de siguranță. Pentru a facilita persoanelor impozabile procesul de transmitere a datelor din facturi, statele membre trebuie să pună la dispoziția persoanelor impozabile, și în special a microîntreprinderilor și a micilor întreprinderi, așa cum sunt definite în Directiva 2013/34/UE, precum și a organismelor non-profit, mijloacele necesare pentru o astfel de transmitere, care trebuie să permită ca datele să fie trimise de persoana impozabilă în mod direct sau de o terță parte în numele persoanei impozabile respective. Amendamentul 21 Propunere de directivă Considerentul 13 (13)  Deși informațiile care trebuie transmise prin intermediul cerințelor de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare trebuie să fie similare celor transmise prin declarațiile recapitulative, este necesar să se solicite persoanelor impozabile să furnizeze date suplimentare, inclusiv date bancare și sume de plată, astfel încât administrațiile fiscale să poată urmări nu numai bunurile, ci și fluxurile financiare. (13)  Deși informațiile care trebuie transmise prin intermediul cerințelor de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare trebuie să fie similare celor transmise prin declarațiile recapitulative, este necesar să se solicite persoanelor impozabile să furnizeze date suplimentare, inclusiv date bancare și sume de plată, astfel încât administrațiile fiscale să poată urmări nu numai bunurile, ci și fluxurile financiare, precum și să obțină informații adecvate privind fluxurile respective. Amendamentul 22 Propunere de directivă Considerentul 14 (14)  Trebuie evitată impunerea unei sarcini administrative inutile asupra persoanelor impozabile care își desfășoară activitatea în diferite state membre. Prin urmare, astfel de persoane impozabile trebuie să fie în măsură să furnizeze informațiile solicitate administrațiilor lor fiscale utilizând standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/187065 a Comisiei, care răspunde solicitării prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/55/UE de a elabora un standard european pentru modelul de date semantice al elementelor principale ale unei facturi electronice. Statelor membre trebuie să li se permită să prevadă metode suplimentare de raportare a datelor, care ar putea fi mai ușor de respectat de către anumite persoane impozabile. (14)  Trebuie evitată impunerea unei sarcini administrative inutile asupra persoanelor impozabile care își desfășoară activitatea în diferite state membre. Prin urmare, astfel de persoane impozabile trebuie să fie în măsură să furnizeze informațiile necesare administrațiilor lor fiscale utilizând standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/187065 a Comisiei, care răspunde solicitării prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/55/UE de a elabora un standard european pentru modelul de date semantice al elementelor principale ale unei facturi electronice. Statelor membre trebuie să li se permită să prevadă alte metode de raportare a datelor, care ar putea fi mai ușor de respectat de către anumite persoane impozabile și care ar putea duce la reducerea poverilor inutile. _________________ _________________ 65 Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870 a Comisiei din 16 octombrie 2017 privind publicarea referinței standardului european referitor la facturarea electronică și lista sintaxelor sale în conformitate cu Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 266, 17.10.2017, p. 19). 65 Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870 a Comisiei din 16 octombrie 2017 privind publicarea referinței standardului european referitor la facturarea electronică și lista sintaxelor sale în conformitate cu Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 266, 17.10.2017, p. 19). Amendamentul 23 Propunere de directivă Considerentul 15 (15)  Pentru a realiza armonizarea necesară în ceea ce privește raportarea datelor privind tranzacțiile intracomunitare, informațiile care trebuie raportate trebuie să fie aceleași în toate statele membre, fără ca statele membre să aibă posibilitatea de a solicita date suplimentare. (15)  Pentru a realiza armonizarea necesară în ceea ce privește raportarea datelor privind tranzacțiile intracomunitare, informațiile care trebuie raportate trebuie să fie aceleași în toate statele membre, fără ca statele membre să aibă posibilitatea de a solicita date suplimentare. Colectarea datelor respective ar trebui să facă posibile statistici mai bune despre amploarea fraudei în domeniul TVA-ului și ar trebui să permită reducerea fraudei respective. Amendamentul 24 Propunere de directivă Considerentul 16 a (nou) (16a)  Digitalizarea face ca întreprinderile să fie din ce în ce mai vulnerabile la criminalitatea informatică și la atacurile hackerilor. Comisia și statele membre ar trebui să asigure, fiecare în măsura posibilului, protecția datelor împotriva atacurilor cibernetice și a atacurilor hackerilor sau zapperilor, în timpul transmiterii lor, tranzacție cu tranzacție, precum și în timpul stocării lor de către autoritățile fiscale. Amendamentul 25 Propunere de directivă Considerentul 16 b (nou) (16b)  Normele care guvernează facturarea electronică și cerințele de raportare digitală nu se aplică achizițiilor din domeniul apărării, exceptate în temeiul articolelor 143 și 151 din Directiva 2006/112/CE. Amendamentul 26 Propunere de directivă Considerentul 16 c (nou) (16c)  Pentru a asigura securitatea datelor transmise, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților autorizate să examineze datele, împreună cu o procedură de prelucrare a datelor. EPPO, OLAF și Europol ar trebui să se afle pe lista respectivă. Amendamentul 27 Propunere de directivă Considerentul 17 (17)  Mai multe state membre au instituit cerințe de raportare divergente în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate pe teritoriul lor, generând sarcini administrative semnificative pentru persoanele impozabile care își desfășoară activitatea în diferite state membre, deoarece acestea trebuie să își adapteze sistemele contabile pentru a se conforma acestor cerințe. Pentru a evita costurile derivate din astfel de divergențe, sistemele puse în aplicare în statele membre pentru a raporta livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor trebuie să respecte aceleași caracteristici ale sistemului pus în aplicare pentru tranzacțiile intracomunitare. Statele membre trebuie să prevadă mijloacele electronice de transmitere a informațiilor și, la fel ca în cazul tranzacțiilor intracomunitare, trebuie să fie posibil ca persoana impozabilă să transmită datele în conformitate cu standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870, chiar dacă statul membru în cauză ar putea prevedea mijloace suplimentare de transmitere a datelor. Datele trebuie să poată fi trimise de către persoana impozabilă în mod direct sau de către o terță parte în numele persoanei respective. (17)  Mai multe state membre au instituit, în conformitate cu articolul 273 din Directiva 2006/112/CE, cerințe de raportare divergente în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate pe teritoriul lor. Aceste cerințe de raportare divergente aduc atingere funcționării pieței interne. Pentru a evita costurile derivate din fragmentarea cadrului de reglementare, sistemele puse în aplicare în statele membre pentru a raporta livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor ar putea să aibă aceleași caracteristici ale sistemului pus în aplicare pentru tranzacțiile intracomunitare. Statele membre trebuie să prevadă mijloacele electronice de transmitere a informațiilor și, la fel ca în cazul tranzacțiilor intracomunitare, trebuie să fie posibil ca persoana impozabilă să transmită datele în conformitate cu standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870, cu excepția cazului în care statul membru în cauză ar putea prevedea alte mijloace de transmitere a datelor, la fel de eficace. Datele trebuie să poată fi trimise de către persoana impozabilă în mod direct sau de către o terță parte în numele persoanei respective. Amendamentul 28 Propunere de directivă Considerentul 18 (18)  Statele membre nu trebuie să fie obligate să pună în aplicare o cerință de raportare digitală pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor. Cu toate acestea, pentru a pune în aplicare o astfel de cerință în viitor, ele trebuie să o alinieze la cerințele de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare. Statele membre care dispun deja de sisteme de raportare pentru aceste tranzacții trebuie să adapteze aceste sisteme pentru a se asigura că datele sunt raportate în conformitate cu cerințele de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare. (18)  Statele membre nu trebuie să fie obligate să pună în aplicare o cerință de raportare digitală pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor. La sfârșitul perioadei de tranziție, statele membre vor putea în continuare să introducă alte standarde, chiar dacă trebuie să accepte facturi electronice bazate pe standardul european. Amendamentul 29 Propunere de directivă Considerentul 18 a (nou) (18a)  Colectarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice nu ar trebui în niciun caz să încalce dreptul lor la viață privată. Amendamentul 30 Propunere de directivă Considerentul 19 (19)  Pentru a evalua eficacitatea cerințelor de raportare digitală, Comisia trebuie să elaboreze un raport de evaluare care să evalueze impactul cerințelor de raportare digitală asupra reducerii deficitului de încasare a TVA-ului și asupra costurilor de punere în aplicare și de asigurare a conformității pentru persoanele impozabile și administrațiile fiscale, pentru a verifica dacă sistemul și-a atins obiectivele sau dacă are nevoie de ajustări suplimentare. (19)  Pentru a evalua eficacitatea cerințelor de raportare digitală intracomunitară, Comisia trebuie să elaboreze un raport de evaluare care să evalueze impactul cerințelor de raportare digitală intracomunitară asupra reducerii deficitului de încasare a TVA-ului și asupra costurilor de punere în aplicare și de asigurare a conformității pentru persoanele impozabile și administrațiile fiscale, pentru a verifica dacă sistemul și-a atins obiectivele sau dacă are nevoie de ajustări suplimentare sau de o eventuală extindere la tranzacțiile interne. În plus, Comisia ar trebui să comande un studiu independent care să conțină o analiză cuprinzătoare privind frauda cu firme fantomă, care reprezintă o categorie specială de fraudă în domeniul TVA, și, în special, privind eficacitatea cerințelor de raportare digitală în combaterea acestor fraude. Comisia ar trebui, de asemenea, să comande un studiu independent pentru a efectua o evaluare aprofundată a avantajelor și dezavantajelor introducerii obligativității ghișeului unic pentru importuri (IOSS). Amendamentul 31 Propunere de directivă Considerentul 20 (20)  Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a pune în continuare în aplicare alte măsuri pentru a asigura colectarea corectă a TVA-ului și pentru a preveni evaziunea. Cu toate acestea, ele nu trebuie să impună obligații de raportare suplimentare pentru tranzacțiile care fac obiectul cerințelor de raportare digitală. (20)  Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a pune în continuare în aplicare alte măsuri pentru a asigura colectarea corectă a TVA-ului și pentru a preveni evaziunea. Amendamentul 32 Propunere de directivă Considerentul 20 a (nou) (20a)  Pentru a reduce riscul juridic la care sunt expuse întreprinderile, în special IMM-urile și microîntreprinderile, din cauza complexității cotelor de TVA în Uniune, bazele de date ale Comisiei ar putea fi extinse într-un instrument actualizat, care să fie ușor accesibil întreprinderilor, oferind informații în timp real cu privire la cotele de TVA din Uniune și răspunsuri la anchetele fiscale. Amendamentul 33 Propunere de directivă Considerentul 22 (22)  Economia platformelor a condus la o denaturare nejustificată a concurenței între prestările de servicii efectuate prin intermediul platformelor online care se sustrag impozitării TVA și livrările efectuate în economia tradițională care sunt supuse TVA. Denaturarea a avut caracterul cel mai acut în cele mai mari două sectoare ale economiei platformelor după comerțul electronic, și anume sectorul închirierii de locuințe pe termen scurt și sectorul transportului de persoane. (22)   Există riscuri de denaturare a concurenței între prestările de servicii efectuate prin intermediul platformelor online care se sustrag impozitării TVA și livrările efectuate în economia tradițională care sunt supuse TVA. Amendamentul 34 Propunere de directivă Considerentul 23 (23)  Prin urmare, este necesar să se stabilească norme pentru a aborda denaturările concurenței în sectorul închirierii de locuințe pe termen scurt și în sectorul transportului de călători prin schimbarea rolului pe care îl joacă platformele în colectarea TVA-ului (devenind „furnizor presupus”). În conformitate cu acest model, platformele trebuie să fie obligate să perceapă TVA în cazul în care TVA este datorată, dar furnizorul subiacent nu o percepe deoarece, de exemplu, este o persoană fizică sau o persoană impozabilă care utilizează regimul special pentru întreprinderile mici. (23)  Prin urmare, este necesar să se stabilească norme clare, echilibrate și proporționale pentru a aborda potențialele denaturări ale concurenței în sectorul închirierii de locuințe pe termen scurt și în sectorul transportului de călători prin introducerea modelului „furnizor presupus”. Conform acestui model, platformele au obligația de a percepe și de a contabiliza TVA pentru livrarea subiacentă în cazul în care furnizorul nu percepe TVA și pot face obiectul obligațiilor de raportare. Deși principiul neutralității TVA este esențial pentru sistemul de TVA și ar trebui respectat cât mai mult posibil, caracteristicile sectorului închirierii de locuințe pe termen scurt și al transportului de călători necesită o abordare specifică prin intermediul modelului furnizorului presupus. Amendamentul 35 Propunere de directivă Considerentul 23 a (nou) (23a)  Întrucât instituirea unui model de furnizor presupus va atrage costuri suplimentare pentru micile platforme, ar trebui oferite stimulente pentru a le încuraja să se conformeze cât mai curând posibil, pentru a garanta condiții echitabile și condiții de concurență echitabilă pe piețele respective. Amendamentul 36 Propunere de directivă Considerentul 23 b (nou) (23b)  Sistemul furnizorilor presupuși nu ar trebui să se aplice platformelor mici și medii, astfel cum sunt definite în Directiva 2013/34/UE, de exemplu micii furnizori de servicii de cazare închiriate pe termen scurt (gazde și/sau întreprinderi scutite de TVA) care contribuie la turismul durabil în Uniune și promovează călătoriile în locuri mai puțin frecventate. În plus, sistemul furnizorilor presupuși ar trebui să asigure condiții echitabile și să nu furnizeze un avantaj competitiv platformelor mari, care sunt mai în măsură să suporte costuri suplimentare. Amendamentul 37 Propunere de directivă Considerentul 24 (24)  Statele membre interpretează în mod diferit locul prestării serviciului de facilitare furnizat de platforme persoanelor neimpozabile. Prin urmare, se impune clarificarea acestei norme. (24)  Statele membre interpretează în mod diferit locul prestării serviciului de facilitare furnizat de platforme persoanelor neimpozabile. Se impune clarificarea acestei norme, astfel încât utilizarea unei platforme de facilitare să nu creeze în niciun fel un avantaj concurențial pentru un furnizor. De asemenea, din motive de claritate și securitate juridică, este necesar să se stabilească o definiție uniformă a termenului „intermediar de platformă”. Amendamentul 38 Propunere de directivă Considerentul 31 a (nou) (31a)  Implementarea diferitelor regimuri de ghișeu unic al Uniunii (UOSS) în statele membre necesită punerea la dispoziția întreprinderilor a unor specificații tehnice suficiente pentru a se asigura că declarațiile de la ghișeul unic nu diferă de la o țară la alta și, de asemenea, dând întreprinderilor opțiunea de a descărca un fișier pentru a depune o declarație privind ghișeul unic. Amendamentul 39 Propunere de directivă Considerentul 31 b (nou) (31b)  Pentru a simplifica funcționarea cotidiană a întreprinderilor, Comisia ar putea lua în considerare consolidarea celor trei înregistrări actuale: ghișeul unic pentru importuri (IOSS), ghișeul unic al Uniunii (UOSS) și ghișeul unic din afara Uniunii (non-UOSS)], astfel încât toate livrările (și anume, bunurile importate, serviciile și vânzările pe piața internă) să poată fi declarate prin intermediul unui portal unic. Amendamentul 40 Propunere de directivă Considerentul 32 (32)  Printre alte măsuri, Directiva (UE) 2017/2455 a extins domeniul de aplicare al mini-ghișeului unic pentru a deveni un ghișeu unic mai larg, vizând toate prestările transfrontaliere de servicii către persoane neimpozabile care au loc în Uniune și toate vânzările intracomunitare de bunuri la distanță. În mod excepțional, interfețele electronice, cum ar fi piețele online și platformele, care devin furnizori presupuși pentru anumite livrări de bunuri în cadrul Uniunii, pot, de asemenea, să declare anumite livrări interne de bunuri în cadrul regimului UE al ghișeului unic. Pentru a sprijini obiectivul unei înregistrări unice în scopuri de TVA în Uniune, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins în continuare pentru a acoperi alte livrări de bunuri, inclusiv livrările interne de bunuri de la întreprindere la consumator în Uniune de către persoane impozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA în statul membru de consum, asigurându-se că întreprinderile nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în fiecare stat membru în care au loc astfel de livrări de bunuri către consumatori. În plus, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins pentru a include și livrările interne de bunuri supuse regimului marjei efectuate de orice persoană, atunci când bunurile respective sunt livrate de o persoană impozabilă (comerciant persoană impozabilă) care nu este identificată în statul membru în care ar avea loc astfel de livrări de bunuri. Această modificare ar permite comercianților persoane impozabile să beneficieze de simplificările OSS și ar permite ca TVA datorată pentru aceste livrări și prestări să fie declarată și plătită într-un stat membru de identificare prin intermediul regimului UE al ghișeului unic extins. (32)  Printre alte măsuri, Directiva (UE) 2017/2455 a extins domeniul de aplicare al mini-ghișeului unic pentru a deveni un ghișeu unic mai larg, vizând toate prestările transfrontaliere de servicii către persoane neimpozabile care au loc în Uniune și toate vânzările intracomunitare de bunuri la distanță. În mod excepțional, interfețele electronice, cum ar fi piețele online și platformele, care devin furnizori presupuși pentru anumite livrări de bunuri în cadrul Uniunii, pot, de asemenea, să declare anumite livrări interne de bunuri în cadrul regimului UE al ghișeului unic. Pentru a sprijini obiectivul unei înregistrări unice în scopuri de TVA în Uniune, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins în continuare pentru a acoperi alte livrări de bunuri, inclusiv livrările interne de bunuri de la întreprindere la consumator în Uniune de către persoane impozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA în statul membru de consum, asigurându-se că întreprinderile nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în fiecare stat membru în care au loc astfel de livrări de bunuri către consumatori. În plus, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins pentru a include și livrările interne de bunuri supuse regimului marjei efectuate de orice persoană, atunci când bunurile respective sunt livrate de o persoană impozabilă (comerciant persoană impozabilă) care nu este identificată în statul membru în care ar avea loc astfel de livrări de bunuri. Această modificare ar permite comercianților persoane impozabile să beneficieze de simplificările OSS și ar permite ca TVA datorată pentru aceste livrări și prestări să fie declarată și plătită într-un stat membru de identificare prin intermediul regimului UE al ghișeului unic extins. Cu toate acestea, ar trebui să se evite orice extindere a OSS al Uniunii la livrările de bunuri și prestările de servicii de către o persoană impozabilă altei persoane impozabile. Libertatea persoanelor impozabile cu sedii fixe în diferite state membre de a alege statul membru de identificare în scopul ghișeului unic contribuie la o piață internă favorabilă creșterii. Amendamentul 41 Propunere de directivă Considerentul 33 (33)  În mod normal, furnizorul bunurilor sau serviciilor percepe și contabilizează taxa pe valoarea adăugată. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, statele membre pot prevedea că, în cadrul mecanismului taxării inverse, destinatarul livrării sau prestării, mai degrabă decât furnizorul, este obligat să declare TVA datorată. Pentru a sprijini în continuare obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune, trebuie stabilite norme pentru aplicarea obligatorie de către statele membre a mecanismului taxării inverse în situațiile în care un furnizor nu este stabilit în scopuri de TVA în statul membru în care este datorată TVA. Un furnizor care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii către o persoană care este înregistrată în scopuri de TVA în statul membru în care livrarea sau prestarea este impozabilă trebuie să aibă dreptul de a aplica taxarea inversă. În scopul controlului, astfel de livrări sau prestări trebuie să fie raportate în declarația recapitulativă. (33)  În mod normal, furnizorul bunurilor sau serviciilor percepe și contabilizează taxa pe valoarea adăugată. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, statele membre pot prevedea că, în cadrul mecanismului taxării inverse, destinatarul livrării sau prestării, mai degrabă decât furnizorul, este obligat să declare TVA datorată. Pentru a sprijini în continuare obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune, trebuie stabilite norme pentru aplicarea obligatorie de către statele membre a mecanismului taxării inverse în situațiile în care un furnizor nu este stabilit în scopuri de TVA în statul membru în care este datorată TVA. În scopul controlului, astfel de livrări sau prestări trebuie să fie raportate în declarația recapitulativă. Amendamentul 42 Propunere de directivă Considerentul 35 a (nou) (35a)  IOSS ar trebui să funcționeze în mod transparent și sigur. O abordare unificată între IOSS, pe de o parte, și legislația și practica vamală, pe de altă parte, ar contribui la eliminarea inconsecvențelor, a erorilor și a dublei impuneri. Amendamentul 43 Propunere de directivă Considerentul 36 (36)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2006/112/CE, trebuie conferite competențe Comisiei pentru o mai bună asigurare a utilizării corecte și a procesului de verificare a codurilor de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS, în scopul scutirii prevăzute în directiva respectivă. Această împuternicire trebuie să permită Comisiei să adopte un act de punere în aplicare pentru a introduce măsuri speciale de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale. Astfel de măsuri speciale implică, printre altele, corelarea numărului unic al lotului cu codul de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului71 și, în acest scop, comitetul trebuie să fie cel instituit prin articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Parlamentului European și al Consiliului72. (36)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2006/112/CE, trebuie conferite competențe Comisiei pentru o mai bună asigurare a utilizării corecte și a procesului de verificare a codurilor de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS, în scopul scutirii prevăzute în directiva respectivă. Această împuternicire trebuie să permită Comisiei să adopte un act de punere în aplicare pentru a introduce măsuri speciale de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale. Astfel de măsuri speciale implică, printre altele, corelarea numărului unic al lotului cu codul de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului71 și, în acest scop, comitetul trebuie să fie cel instituit prin articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Parlamentului European și al Consiliului72. Competențele Comisiei ar trebui să țină seama de drepturile contribuabililor la confidențialitate. Orice proiect de act de punere în aplicare trebuie transmis Parlamentului European spre informare, pentru a-și putea exercita drepturile. __________________ __________________ 71 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). 71 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). 72 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, p. 1). 72 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, p. 1). Amendamentul 44 Propunere de directivă Considerentul 38 (38)  Directiva 2006/112/CE prevede un tratament simplificat în materie de TVA pentru bunurile transferate în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute. Întrucât regimul de simplificare OSS pentru transferurile de bunuri proprii este cuprinzător și vizează circulația transfrontalieră a bunurilor care fac în prezent obiectul regimului de stocuri la dispoziția clientului în temeiul articolului 17a din directiva respectivă, este necesar ca acestea să fie eliminate treptat prin includerea unei date de încheiere înainte de eliminarea completă a dispozițiilor privind stocurile la dispoziția clientului din Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, 31 decembrie 2024 trebuie stabilită ca dată de încheiere, după care nu va mai fi posibilă aplicarea niciunui nou regim de stocuri la dispoziția clientului. În cazul regimului de stocuri la dispoziția clientului care începe la 31 decembrie 2024 sau înainte de această dată, trebuie să se aplice în continuare condițiile relevante, inclusiv termenul de 12 luni pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către cumpărătorul preconizat. În paralel cu includerea acestei noi date de încheiere, trebuie introdus un nou alineat în dispozițiile referitoare la regimul de stocuri la dispoziția clientului pentru a se asigura că respectivele dispoziții vor înceta să se aplice la 31 decembrie 2025, deoarece nu vor mai fi necesare după această dată. (38)  Directiva 2006/112/CE prevede un tratament simplificat în materie de TVA pentru bunurile transferate în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute. Întrucât regimul de simplificare OSS pentru transferurile de bunuri proprii este cuprinzător și vizează circulația transfrontalieră a bunurilor care fac în prezent obiectul regimului de stocuri la dispoziția clientului în temeiul articolului 17a din directiva respectivă, este necesar ca acestea să fie eliminate treptat prin includerea unei date de încheiere înainte de eliminarea completă a dispozițiilor privind stocurile la dispoziția clientului din Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, 31 decembrie 2025 trebuie stabilită ca dată de încheiere, după care nu va mai fi posibilă aplicarea niciunui nou regim de stocuri la dispoziția clientului. În cazul regimului de stocuri la dispoziția clientului care începe la 31 decembrie 2025 sau înainte de această dată, trebuie să se aplice în continuare condițiile relevante, inclusiv termenul de 12 luni pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către cumpărătorul preconizat. În paralel cu includerea acestei noi date de încheiere, trebuie introdus un nou alineat în dispozițiile referitoare la regimul de stocuri la dispoziția clientului pentru a se asigura că respectivele dispoziții vor înceta să se aplice la 31 decembrie 2026, deoarece nu vor mai fi necesare după această dată. Amendamentul 45 Propunere de directivă Considerentul 39 (39)  Regimul marjei funcționează permițând comercianților persoane impozabile să plătească TVA pentru diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al bunurilor care intră sub incidența regimului, și anume bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități. Pentru a se asigura că impozitarea acestor livrări specifice are loc în statul membru în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a introduce o nouă normă privind locul livrării. În plus, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a exclude în mod specific livrările de bunuri supuse regimului marjei de la aplicarea obligatorie a mecanismului taxării inverse. Cu toate acestea, pentru a sprijini obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune și pentru a reduce la minimum sarcinile de asigurare a conformității, comercianții persoane impozabile care își desfășoară activitatea în cadrul regimului marjei pot opta să se înregistreze pentru a utiliza regimul UE al ghișeului unic pentru a declara și a plăti taxa pe valoarea adăugată datorată pentru anumite livrări de bunuri supuse regimului marjei prin intermediul regimului respectiv, fără a fi nevoie să se înregistreze în mai multe state membre. (39)  Regimul marjei funcționează permițând comercianților persoane impozabile să plătească TVA pentru diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al bunurilor care intră sub incidența regimului, și anume bunuri second-hand, inclusiv bunuri de capital precum clădiri, utilaje, unelte și echipamente, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități. Pentru a se asigura că impozitarea acestor livrări specifice are loc în statul membru în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a introduce o nouă normă privind locul livrării. În plus, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a exclude în mod specific livrările de bunuri supuse regimului marjei de la aplicarea obligatorie a mecanismului taxării inverse. Cu toate acestea, pentru a sprijini obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune și pentru a reduce la minimum sarcinile de asigurare a conformității, comercianții persoane impozabile care își desfășoară activitatea în cadrul regimului marjei pot opta să se înregistreze pentru a utiliza regimul UE al ghișeului unic pentru a declara și a plăti taxa pe valoarea adăugată datorată pentru anumite livrări de bunuri supuse regimului marjei prin intermediul regimului respectiv, fără a fi nevoie să se înregistreze în mai multe state membre. Amendamentul 46 Propunere de directivă Considerentul 39 a (nou) (39a)  Recunoscând importanța practicilor durabile, este important să se asigure că metoda de calculare a TVA pentru marja de profit pentru vânzarea de bunuri second-hand și de colecție este simplă și clară. Uniunea ar trebui să analizeze dacă sunt necesare alte metode de calcul (de exemplu, o rată medie a marjei de TVA furnizată de vânzător și pe categorii de obiecte) pentru a îmbunătăți aplicarea și funcționarea regimului marjei de TVA pentru bunurile second-hand. Amendamentul 47 Propunere de directivă Considerentul 39 b (nou) (39b)   Unele state membre nu scutesc donațiile în natură de TVA, chiar dacă o astfel de scutire este posibilă în temeiul Directivei TVA existente, ceea ce determină întreprinderile să distrugă bunurile de consum, în special returnările, în loc să le doneze unor cauze caritabile. Comisia ar trebui să emită orientări pentru statele membre, care să clarifice că scutirile de TVA pentru donațiile în natură sunt compatibile cu dreptul existent al Uniunii în domeniul TVA-ului. Amendamentul 48 Propunere de directivă Considerentul 41 a (nou) (41a)  Implementarea simultană, în 2028, a cerințelor de raportare digitală pe piețele tuturor statelor membre va fi extrem de dificilă. O implementare progresivă a cerințelor de raportare digitală ar asigura disponibilitatea unui suficient personal calificat pentru adaptarea întregului software al întreprinderilor. Comisia ar trebui să propună întreprinderilor soluții practice de reducere a costurilor de punere în aplicare înainte de punerea în aplicare a prezentei directive. Amendamentul 49 Propunere de directivă Considerentul 41 b (nou) (41b)  Pachetul „TVA-ul în era digitală” ar trebui introdus treptat începând cu 1 ianuarie 2025. Amendamentul 50 Propunere de directivă Considerentul 41 c (nou) (41c)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/17251a și a emis un aviz la 3 martie 20231b. ________________ 1aRegulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39). 1b JO C 113, 28.3.2023, p. 26. Amendamentul 51 Propunere de directivă Considerentul 41 d (nou) (41d)  Extinderea serviciilor de cloud computing, ca urmare a cerințelor de raportare digitală, ar putea duce la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră. Comisia ar trebui să ia măsuri și să ofere stimulente pentru a asigura „înverzirea” sectorului digital, de exemplu prin centralizarea centrelor de date cu scopul de a optimiza funcționarea acestora, ajutând întreprinderile să utilizeze energie din surse regenerabile în locul combustibililor fosili pentru a alimenta centrele de date și utilizând inteligența artificială pentru a reduce poluarea generată de acestea. Amendamentul 52 Propunere de directivă Considerentul 41 e (nou) (41e)   Prezenta directivă implică mai multe modificări ale modului în care trebuie declarate veniturile din TVA. Ar putea avea un impact semnificativ asupra naturii muncii angajaților care lucrează în administrațiile fiscale. Prin urmare, autoritățile fiscale ar trebui să se asigure că angajații lor au acces la formarea necesară înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 1 – titlu Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 ianuarie 2024 Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 ianuarie 2025 Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva 2006/112/CE Articolul 217 Articolul 217 Articolul 217 În sensul prezentei directive, „factură electronică” înseamnă o factură care conține informațiile solicitate în prezenta directivă și care a fost emisă, transmisă și primită într-un format electronic structurat care permite prelucrarea sa automată și electronică.”; În sensul prezentului capitol, „factură electronică” înseamnă o factură care conține informațiile solicitate în prezenta directivă și care a fost emisă, transmisă și primită în orice format electronic. În sensul titlului XI, capitolul 6, secțiunile 1 și 2, „factură electronică” înseamnă o factură care conține informațiile solicitate în prezenta directivă și care a fost emisă, transmisă și primită într-un format electronic structurat care permite prelucrarea sa automată și electronică. Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7 Directiva 2006/112/CE Articolul 218 – alineatul 1 1.  În sensul prezentei directive, statul membru acceptă documentele sau mesajele pe suport de hârtie sau în format electronic ca facturi, în cazul în care îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul capitol. 1.  În sensul prezentei directive, statul membru acceptă documentele sau mesajele pe suport de hârtie sau în format digital sau electronic ca facturi, în cazul în care îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul capitol. Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7 Directiva 2006/112/CE Articolul 218 – alineatul 2 2.  Statele membre pot impune obligația de a emite facturi electronice. Statele membre care impun această obligație permit emiterea facturilor electronice care respectă standardul european privind facturarea electronică și lista sintaxelor sale în conformitate cu Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului*. Emiterea facturilor electronice de către persoanele impozabile și transmiterea acestora nu fac obiectul unei autorizări sau verificări prealabile obligatorii de către autoritățile fiscale, fără a aduce atingere măsurilor speciale autorizate în temeiul articolului 395, puse deja în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei directive. 2.  Statele membre pot impune obligația de a emite facturi electronice. Statele membre care impun această obligație permit emiterea facturilor electronice care respectă standardul european privind facturarea electronică și lista sintaxelor sale în conformitate cu Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului*. Statele membre pot permite, de asemenea, emiterea facturilor electronice într-un format diferit, în conformitate cu articolul 217 din prezenta directivă, cu condiția ca acestea să permită, de asemenea, utilizarea standardului european. Pentru tranzacțiile interne, statele membre pot impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor obligația de a emite facturi electronice pentru livrările de bunuri și prestările de servicii pe teritoriul lor. __________________ __________________ * Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (JO L 133, 6.5.2014, p. 1). * Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (JO L 133, 6.5.2014, p. 1). Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7 Directiva 2006/112/CE Articolul 218 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Standardul european privind facturarea electronică menționat la articolul 2 din prezentul articol se publică pe site-ul internet al Comisiei. Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7 Directiva 2006/112/CE Articolul 218 – alineatul 2 b (nou) 2b.  Micro-întreprinderile și întreprinderile mici, așa cum sunt definite în Directiva 2013/34/UE și organismele non-profit sunt libere să utilizeze standarde recunoscute și în vigoare în alt stat membru decât cel prevăzut în Directiva 2014/55/UE, atât timp cât standardele respective respectă articolul 217 din prezenta directivă. Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva 2006/112/CE Articolul 232 (9)  Articolul 232 se elimină; (9)  Articolul 232 se înlocuiește cu următorul text: Amendamentul 60 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva 2006/112/CE Articolul 232 Articolul 232 Articolul 232 Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar. 1.  Până la 31 decembrie 2027, utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar pentru achiziția de bunuri efectuată în conformitate cu articolul 20 și pentru prestarea unui serviciu care este impozabil într-un alt stat membru decât statul membru în care este stabilit furnizorul. Începând cu 1 ianuarie 2028, utilizarea unei facturi electronice nu este condiționată de acceptarea de către destinatar pentru achiziția de bunuri efectuată în conformitate cu articolul 20 și pentru prestările de servicii care sunt impozabile într-un alt stat membru decât statul membru în care este stabilit furnizorul. 2.  Pentru achizițiile și livrările de bunuri și servicii restante care nu sunt menționate la alineatul (1), statele membre pot să prevadă că utilizarea facturilor electronice emise de persoanele impozabile stabilite pe teritoriul lor nu este condiționată de acceptarea de către destinatarul stabilit pe teritoriul lor. Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 2 – titlu Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 ianuarie 2025 Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 ianuarie 2026 Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a Directiva 2006/112/CE Articolul 14 a – alineatul 2 2.  În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri în Comunitate de către o persoană impozabilă, se consideră că persoana impozabilă care facilitează livrarea a primit și a livrat bunurile respective. 2.  În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri în Comunitate de către o persoană impozabilă, se consideră că persoana impozabilă care facilitează livrarea a primit și a livrat bunurile respective. Furnizorul presupus poate invoca buna-credință și nu poate fi răspunzător în cazul în care furnizorul subiacent nu declară în mod deliberat că nu este persoană impozabilă. Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 – litera b Directiva 2006/112/CE Articolul 14 a – alineatul 3 3.  În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează transferul de bunuri către un alt stat membru în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) de către o persoană impozabilă, altele decât bunurile de capital, astfel cum sunt definite de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în conformitate cu articolul 189 litera (a), sau bunurile în legătură cu care nu există un drept deplin de deducere în statul membru respectiv, se consideră că persoana impozabilă care facilitează transferul a primit și a livrat bunurile respective. 3.  În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează transferul de bunuri către un alt stat membru în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) de către o persoană impozabilă, se consideră că persoana impozabilă care facilitează transferul a primit și a livrat bunurile respective. Furnizorul presupus poate invoca buna-credință și nu poate fi ținut responsabil în cazul în care furnizorul subiacent nu declară în mod deliberat că nu este persoană impozabilă. Amendamentul 64 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 – litera b Directiva 2006/112/CE Articolul 14 a – alineatul 4 a (nou) 4a.  Statele membre pregătesc și pun la dispoziție orientări specifice pentru persoanele enumerate la articolul 28a din prezenta directivă care aleg să se înregistreze ca persoane impozabile, în urma introducerii regimului furnizorilor presupuși în sectorul cazării și al transportului de călători în economia platformelor. Amendamentul 65 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 – litera b Directiva 2006/112/CE Articolul 14 a – alineatul 4 b (nou) 4b.  Comisia comandă un studiu independent după 31 decembrie 2027 pentru a evalua dacă normele privind furnizorii presupuși au avut succes și, în caz afirmativ, pentru a identifica noi sectoare aflate într-o situație similară, precum și pentru a evalua avantajele și dezavantajele introducerii obligativității IOSS. Aceasta prezintă studiul Parlamentului European și Consiliului. Amendamentul 66 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva 2006/112/CE Articolul 28 a – paragraful 1 – partea introductivă Fără a aduce atingere articolului 28, o persoană impozabilă care, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează prestarea de servicii de închiriere de locuințe pe termen scurt, astfel cum se menționează la articolul 135 alineatul (3), sau servicii de transport de persoane, se consideră că a primit și a prestat ea însăși serviciile respective în cazul în care persoana care prestează serviciile respective este una dintre următoarele: Fără a aduce atingere articolului 28, o persoană impozabilă care, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează prestarea de servicii de închiriere de locuințe pe termen scurt, astfel cum se menționează la articolul 135 alineatul (3), sau servicii de transport rutier de persoane în interiorul Uniunii, se consideră că a primit și a prestat ea însăși serviciile respective în cazul în care persoana care prestează serviciile respective este una dintre următoarele: Amendamentul 67 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva 2006/112/CE Articolul 28 a – paragraful 1 – litera f (f)   o persoană impozabilă supusă regimului special pentru întreprinderile mici.; eliminat Amendamentul 68 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva 2006/112/CE Articolul 28 a – paragraful 1 a (nou) Sistemul furnizorilor presupuși, astfel cum este prevăzut la primul paragraf, nu se aplică platformelor care sunt întreprinderi mici în sensul Directivei 2013/34/EU1a. În plus, alineatul (1) nu se aplică serviciilor de transport de persoane sau serviciilor de închiriere de locuințe pe termen scurt facilitate prin utilizarea unei interfețe electronice în cazurile în care un serviciu de transport de persoane sau un serviciu de închiriere de locuințe pe termen scurt prestat de o persoană descrisă la primul alineat și nefacilitat prin utilizarea unei interfețe electronice nu ar fi supus TVA. ______________________________ 1a Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19). Amendamentul 69 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva 2006/112/CE Articolul 35 (4)  Articolul 35 se elimină; (4)  Articolul 35 se înlocuiește cu următorul text: Amendamentul 70 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva 2006/112/CE Articolul 35 Articolul 35 Articolul 35 Articolul 33 nu se aplică nici livrărilor de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, nici livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), care fac obiectul TVA în conformitate cu mecanismele speciale relevante. Articolul 33 nu se aplică nici livrărilor de bunuri second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctul 1, nici livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), care fac obiectul TVA în conformitate cu mecanismele speciale relevante. Amendamentul 71 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva 2006/112/CE Articolul 46 a (6)   Se introduce următorul articol 46a: eliminat „Articolul 46a Locul de prestare a serviciului de facilitare către o persoană neimpozabilă, prin intermediul unei platforme, al unui portal sau al unor mijloace similare, este locul în care tranzacția subiacentă este efectuată în conformitate cu prezenta directivă.” Amendamentul 72 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 7 Directiva 2006/112/CE Articolul 135 – alineatul 3 3.  Prestarea neîntreruptă a serviciilor de închiriere de locuințe pentru o perioadă de maximum 45 de zile, cu sau fără prestarea altor servicii auxiliare, este considerată ca având o funcție similară sectorului hotelier.”; 3.  Următoarele sunt considerate ca având o funcție similară sectorului hotelier: (a)  prestarea neîntreruptă a serviciilor de închiriere de locuințe pentru o perioadă de maximum 31 de nopți, cu sau fără prestarea altor servicii auxiliare; (b)  prestarea a trei sau mai multe servicii auxiliare semnificative pe durata prestării serviciilor de închiriere de locuințe. Amendamentul 73 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 10 Directiva 2006/112/CE Articolul 143 – alineatul 1 a – paragraful 1 În scopul scutirii prevăzute la alineatul (1) litera (ca), Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a introduce măsuri speciale de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale, printre altele, prin corelarea numărului unic al lotului cu codul de înregistrare în scopuri de TVA corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 369q. În scopul scutirii prevăzute la alineatul (1) litera (ca), Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a introduce măsuri speciale de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale, printre altele, prin corelarea numărului unic al lotului cu codul de înregistrare în scopuri de TVA corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 369q. Comisia informează Parlamentul European, EPPO, OLAF și Europol cu privire la aceasta. Amendamentul 74 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 12 Directiva 2006/112/CE Articolul 194 – alineatul 1 1.  Fără a aduce atingere articolelor 195 și 196, în cazul în care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată, statele membre permit ca persoana obligată la plata TVA să fie persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile, în cazul în care persoana respectivă este deja identificată în statul membru respectiv. 1.  Fără a aduce atingere articolelor 195 și 196, în cazul în care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este identificată în scopuri de TVA în statul membru în care TVA este datorată, persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile, în cazul în care persoana respectivă este deja identificată în scopuri de TVA în statul membru respectiv. Amendamentul 75 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 12 Directiva 2006/112/CE Articolul 194 – alineatul 1 a (nou) 1a.  În pofida dispozițiilor de la alineatul (1), întreprinderile nestabilite sunt în continuare în măsură să se înregistreze și să declare TVA-ul local, dacă aleg acest lucru. Amendamentul 76 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 12 Directiva 2006/112/CE Articolul 194 – alineatul 2 a (nou) 2a.   Până la 31 decembrie 2028, Comisia evaluează eficacitatea prezentului articol și valoarea sa adăugată pentru combaterea fraudei în domeniul TVA-ului, și anume a fraudei intracomunitare cu firme „fantomă”, informând în mod corespunzător Parlamentul și Consiliul cu privire la rezultatele respectivei evaluări. Amendamentul 77 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 14 – litera a Directiva 2006/112/CE Articolul 242 a – alineatul 1 a 1a.  În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează prestarea de servicii de închiriere de locuințe pe termen scurt sau servicii de transport de persoane, și se consideră că persoana respectivă nu a primit și nu a prestat ea însăși serviciile respective în temeiul articolului 28a, persoana impozabilă care facilitează prestarea este obligată să țină registre în acest sens.”; 1a.  În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează prestarea de servicii de închiriere de locuințe pe termen scurt sau servicii de transport rutier de persoane în interiorul Uniunii, și se consideră că persoana respectivă nu a primit și nu a prestat ea însăși serviciile respective în temeiul articolului 28a, persoana impozabilă care facilitează prestarea este obligată să țină registre în acest sens.; Amendamentul 78 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 14 – litera b Directiva 2006/112/CE Articolul 242 a – alineatul 2 – paragraful 2 Registrele menționate trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani de la sfârșitul anului în care s-a efectuat operațiunea.”; Registrele menționate sunt păstrate de către persoana impozitabilă în cauză pentru o perioadă de șapte ani de la sfârșitul anului în care s-a efectuat operațiunea.”; Amendamentul 79 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 27 Directiva 2006/112/CE Articolul 369 xa – paragraful 1 – punctul 1 (1)  «transfer de bunuri proprii» înseamnă transferul de bunuri către un alt stat membru în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), inclusiv transferurile efectuate în temeiul articolului 14a alineatul (3), și nu include transferurile de bunuri de capital, astfel cum sunt definite de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în conformitate cu articolul 189 litera (a), sau bunurile în legătură cu care nu există un drept deplin de deducere în statul membru respectiv. (1)  «transfer de bunuri proprii» înseamnă transferul de bunuri către un alt stat membru în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), inclusiv transferurile efectuate în temeiul articolului 14a alineatul (3). Amendamentul 80 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 27 Directiva 2006/112/CE Articolul 369 xe – paragraful 1 – litera b (b)   în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activitățile impozabile desfășurate de persoana impozabilă în cauză, supuse prezentului regim special au încetat; eliminat Amendamentul 81 Propunere de directivă Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 27 Directiva 2006/112/CE Articolul 369 xh – alineatul 1 – paragraful 1 Sumele înscrise pe declarația privind TVA se exprimă în euro. Sumele înscrise pe declarația privind TVA se exprimă în euro sau, pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, în moneda lor națională. Amendamentul 82 Propunere de directivă Articolul 3 – titlu Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 ianuarie 2026 Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 ianuarie 2027 Amendamentul 83 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 2 Directiva 2006/112/CE Articolul 138 – alineatul 1 a (2)  La articolul 138, alineatul (1a) se înlocuiește cu următorul text: eliminat 1a.  Scutirea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligația prevăzută la articolele 262 și 263 de a comunica datele privind tranzacțiile intracomunitare sau datele transmise nu conțin informațiile corecte referitoare la livrare, astfel cum se solicită în temeiul articolului 264, cu excepția cazului în care furnizorul poate justifica în mod corespunzător orice deficiență într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente.”; Amendamentul 84 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva 2006/112/CE Articolul 218 Articolul 218 Articolul 218 În sensul prezentei directive, facturile se emit într-un format electronic structurat. Cu toate acestea, statele membre pot accepta documente pe suport de hârtie sau în alte formate ca facturi pentru tranzacțiile care nu fac obiectul obligațiilor de raportare prevăzute la titlul XI capitolul 6. Statele membre permit emiterea facturilor electronice care respectă standardul european privind facturarea electronică și lista sintaxelor sale în conformitate cu Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului. Emiterea facturilor electronice de către persoanele impozabile și transmiterea acestora nu fac obiectul unei autorizări sau verificări prealabile obligatorii de către autoritățile fiscale.; În sensul prezentei directive, facturile se emit într-un format electronic structurat. Statele membre pot interzice emiterea de documente pe suport de hârtie sau în alte formate ca facturi începând de la 1 ianuarie 2028 pentru tranzacțiile care nu fac obiectul obligațiilor de raportare prevăzute la titlul XI capitolul 6. Statele membre permit emiterea facturilor electronice care respectă standardul european privind facturarea electronică și lista sintaxelor sale în conformitate cu Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului. Statele membre pot permite, de asemenea, emiterea facturilor electronice într-un format diferit, în conformitate cu articolul 217 din prezenta directivă. Amendamentul 85 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva 2006/112/CE Articolul 222 – paragraful 1 Pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condițiile menționate la articolul 138 sau pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pentru care taxa este datorată de client în temeiul articolelor 194 și 196, se emite o factură în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data la care a intervenit faptul generator.; Pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condițiile menționate la articolul 138 sau pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pentru care taxa este datorată de client în temeiul articolelor 194 și 196, se emite o factură în termen de cel mult opt zile lucrătoare de la data la care a intervenit faptul generator.; Amendamentul 86 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva 2006/112/CE Articolul 222 – paragraful 1 a (nou) Comisia propune întreprinderilor soluții de reducere a costurilor de punere în aplicare înainte de... [data intrării în vigoare a prezentei directive]. Amendamentul 87 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva 2006/112/CE Articolul 222 – paragraful 1 b (nou) Prezentul articol nu se aplică achizițiilor din domeniul apărării, exceptate în temeiul articolelor 143 și 151. Amendamentul 88 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 5 Directiva 2006/112/CE Articolul 223 (5)  Articolul 223 se elimină; eliminat Amendamentul 89 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva 2006/112/CE Articolul 226 – paragraful 1 – punctul 16 (16)  în cazul unei facturi de corecție, numărul secvențial care identifică factura rectificativă, astfel cum se menționează la punctul (2); (16)  în cazul unei facturi de corecție, numărul secvențial care identifică factura rectificativă, astfel cum se menționează la punctul (2) sau numărul de serie al facturii rectificative sau alt identificator similar al acordului din care rezultă rectificarea, așa cum se menționează la punctul (2); Amendamentul 90 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva 2006/112/CE Articolul 226 – paragraful 1 – punctul 17 (17)   numărul IBAN al contului bancar al furnizorului în care va fi creditată plata facturii. În cazul în care numărul IBAN nu este disponibil, orice alt identificator care identifică fără echivoc contul bancar în care va fi creditată factura; eliminat Amendamentul 91 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva 2006/112/CE Articolul 226 – paragraful 1 – punctul 18 (18)  Data la care este scadentă plata livrării de bunuri sau a prestării de servicii sau, în cazul în care se convine asupra unor plăți parțiale, data și valoarea fiecărei plăți.; eliminat Amendamentul 92 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva 2006/112/CE Articolul 226 – paragraful 1 – punctul 18 a (nou) (18a)  elementele esențiale ale unei facturi electronice, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 din Directiva 2014/55/CE, cu excepția literelor (a), (b), (i) și (k), care nu sunt necesare din punctul de vedere al logicii TVA; Amendamentul 93 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 9 – litera a Directiva 2006/112/CE Articolul 262 – paragraful 1 – partea introductivă Fiecare persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA transmite statului membru în care aceasta este stabilită sau identificată în scopuri de TVA următoarele date privind fiecare livrare și transfer de bunuri efectuate în conformitate cu articolul 138, pentru fiecare achiziție intracomunitară de bunuri în conformitate cu articolul 20 și pentru fiecare prestare de servicii impozabilă într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit furnizorul:; Fiecare persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA transmite fără întârzieri nejustificate statului membru în care aceasta este stabilită sau identificată în scopuri de TVA următoarele date privind fiecare livrare și transfer de bunuri efectuate în conformitate cu articolul 138, pentru fiecare achiziție intracomunitară de bunuri în conformitate cu articolul 20 și pentru fiecare prestare de servicii impozabilă într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit furnizorul:; Amendamentul 94 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 10 Directiva 2006/112/CE Articolul 263 – alineatul 1 – paragraful 1 Datele menționate la articolul 262 alineatul (1) se transmit pentru fiecare tranzacție individuală efectuată de persoana impozabilă în termen de cel mult două zile lucrătoare de la emiterea facturii sau de la data la care trebuia să fie emisă factura, în cazul în care persoana impozabilă nu respectă obligația de a emite o factură. Datele sunt transmise de persoana impozabilă sau de către o terță parte în numele persoanei impozabile respective. Statele membre prevăd mijloace electronice de transmitere a acestor date. Datele menționate la articolul 262 alineatul (1) se transmit pentru fiecare tranzacție individuală efectuată de persoana impozabilă în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la data înscrierii în registrele contabile ale persoanei impozabile sau de la data la care trebuia să fie emisă factura, în cazul în care persoana impozabilă nu respectă obligația de a emite o factură. Datele sunt transmise de persoana impozabilă sau de către o terță parte în numele persoanei impozabile respective. Statele membre prevăd mijloace electronice de transmitere a acestor date. Amendamentul 95 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 10 Directiva 2006/112/CE Articolul 263 – alineatul 1 – paragraful 3 Statele membre pot permite transmiterea datelor din facturile electronice utilizând alte formate de date care asigură interoperabilitatea cu standardul european privind facturarea electronică. Statele membre pot permite transmiterea, în mod gratuit, a datelor din facturile electronice utilizând alte formate de date care asigură interoperabilitatea cu standardul european privind facturarea electronică. Amendamentul 96 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 10 Directiva 2006/112/CE Articolul 263 – alineatul 2 a (nou) 2a.  Alineatele (1) și (2) nu se aplică achizițiilor din domeniul apărării exceptate în temeiul articolelor 143 și 151. Amendamentul 97 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 17 Directiva 2006/112/CE Articolul 271 a – alineatul 1 1.  Statele membre pot solicita ca persoanele impozabile identificate în scopuri de TVA pe teritoriul lor să transmită pe cale electronică autorităților lor fiscale date privind livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros către alte persoane impozabile de pe teritoriul lor. 1.  Statele membre pot solicita ca persoanele impozabile identificate în scopuri de TVA pe teritoriul lor să transmită pe cale electronică autorităților lor fiscale date privind livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros către alte persoane impozabile de pe teritoriul lor și privind livrările de bunuri și prestările de servicii primite cu titlu oneros de la alte persoane impozabile. Amendamentul 98 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 17 Directiva 2006/112/CE Articolul 271a – alineatul 2 2.   Statele membre pot solicita ca persoanele impozabile identificate în scopuri de TVA pe teritoriul lor să transmită pe cale electronică autorităților lor fiscale date privind alte operațiuni impozabile decât cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol și la articolul 262. eliminat Amendamentul 99 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 17 Directiva 2006/112/CE Articolul 271 b – paragraful 1 În cazul în care un stat membru solicită transmiterea datelor în temeiul articolului 271a, persoana impozabilă sau o terță parte care acționează în numele persoanei impozabile transmite datele respective pentru fiecare tranzacție în parte în termen de cel mult două zile lucrătoare de la emiterea facturii sau de la data la care trebuia să fie emisă factura, în cazul în care persoana impozabilă nu respectă obligația de a emite o factură. Statele membre permit transmiterea datelor din facturile electronice care respectă standardul european privind facturarea electronică și lista sintaxelor sale în conformitate cu Directiva 2014/55/UE. În cazul în care un stat membru solicită transmiterea datelor în temeiul articolului 271a, persoana impozabilă sau o terță parte care acționează în numele persoanei impozabile transmite datele respective pentru fiecare tranzacție în parte în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la data înscrierii în registrele contabile ale persoanei impozabile sau de la data la care trebuia să fie emisă factura, în cazul în care persoana impozabilă nu respectă obligația de a emite o factură. Statele membre permit transmiterea datelor din facturile electronice care respectă standardul european privind facturarea electronică menționată în Directiva 2014/55/UE care acoperă standardele semantice și statistice, dar nu și modurile de transmitere. Amendamentul 100 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 17 Directiva 2006/112/CE Articolul 271 b – paragraful 2 a (nou) Pentru tranzacțiile de la întreprindere la consumator și tranzacțiile cu operatorii din țările terțe, statele membre pot permite transmiterea datelor care nu pot fi extrase neapărat din facturile electronice utilizând alte formate de date. Amendamentul 101 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 17 Directiva 2006/112/CE Articolul 271 c – paragraful 1 Cel târziu până la 31 martie 2033, pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia prezintă Consiliului un raport privind funcționarea cerințelor interne de raportare prevăzute în prezenta secțiune. În raportul respectiv, Comisia evaluează necesitatea unor măsuri suplimentare de armonizare și, dacă se consideră necesar, prezintă o propunere corespunzătoare pentru astfel de măsuri.; Cel târziu până la 31 martie 2034, pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia prezintă Consiliului un raport privind funcționarea cerințelor interne de raportare prevăzute în prezenta secțiune. Amendamentul 102 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 18 Directiva 2006/112/CE Articolul 273 – paragraful 1 Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA-ului și a preveni evaziunea, sub rezerva cerinței de tratament egal al operațiunilor interne și operațiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile și cu condiția ca respectivele obligații să nu genereze, în comerțul între statele membre, unele formalități în legătură cu trecerea frontierelor. Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA-ului și a preveni evaziunea, sub rezerva respectării principiilor proporționalității și egalității de tratament al operațiunilor interne și operațiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile și cu condiția ca respectivele obligații să nu genereze, în comerțul între statele membre, unele formalități în legătură cu trecerea frontierelor. Amendamentul 103 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 1 Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2023, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 din prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia în această privință. Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2024, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 din prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia în această privință. Amendamentul 104 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 2 Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2024. Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2025 pentru întreprinderile cu peste 250 de angajați și începând cu 1 ianuarie 2026 pentru toate celelalte întreprinderi. Amendamentul 105 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1 Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2024, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 2 din prezenta directivă. Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2025, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 2 din prezenta directivă. Amendamentul 106 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2 Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2025. Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2026. Amendamentul 107 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3 – paragraful 1 Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2025, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 3 din prezenta directivă. Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2026, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 3 din prezenta directivă. Amendamentul 108 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3 – paragraful 2 Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2026. Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2027. Amendamentul 109 Propunere de directivă Articolul 5 a (nou) Articolul 5a Reexaminare (1)  Până la 31 decembrie 2024, Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport privind ghișeul unic pentru TVA. În special, raportul: (a)  analizează eficacitatea ghișeului unic pentru TVA și identifică deficiențele rămase; (b)  evaluează dacă ar fi oportună extinderea ghișeului unic pentru TVA la restul domeniilor în care se desfășoară tranzacții de la întreprindere la consumator și care nu sunt încă incluse în domeniul său de aplicare; (c)  evaluează dacă ar fi oportună extinderea domeniului de aplicare al ghișeului unic la tranzacțiile de la întreprindere la întreprindere; (d)  explorează domeniile în care se poate realiza o simplificare suplimentară a procedurilor pentru întreprinderile mici și mijlocii și, astfel, se poate încuraja integrarea pieței unice. Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă.