(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2022)0216),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0197/2022),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0387/2023),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Promovarea unui mediu de afaceri echitabil și durabil, inclusiv prin măsuri fiscale specifice care să stimuleze investițiile și creșterea economică, reprezintă o prioritate politică majoră a Uniunii. Pentru a sprijini finanțarea durabilă și pe termen lung a întreprinderilor, este oportun ca sistemul fiscal să reducă la minimum denaturările nedorite ale deciziilor comerciale, de exemplu în favoarea finanțării prin îndatorare mai degrabă decât a finanțării prin capitaluri proprii. Deși Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital din 2020 al Comisiei14 include acțiuni importante de sprijinire a unei astfel de finanțări, de exemplu Acțiunea 4 – Încurajarea unor finanțări sporite pe termen lung și prin capitaluri proprii din partea investitorilor instituționali, este oportun să fie adoptate măsuri fiscale specifice pentru a consolida aceste acțiuni. Aceste măsuri trebuie să țină seama de considerentele legate de durabilitatea finanțelor publice. (1)  Promovarea unui mediu de afaceri echitabil și durabil și îmbunătățirea sistemului fiscal pentru întreprinderi, inclusiv prin măsuri fiscale specifice care să stimuleze investițiile și creșterea economică, reprezintă o prioritate politică majoră a Uniunii. Pentru a sprijini finanțarea durabilă, consistentă și pe termen lung a întreprinderilor, în special după cele trei crize economice care au avut loc începând din 2008 și care au determinat multe întreprinderi să recurgă la finanțarea prin îndatorare pentru a acoperi pierderile economice, este oportun ca sistemul fiscal să reducă la minimum denaturările nedorite ale deciziilor comerciale, de exemplu în favoarea finanțării prin îndatorare mai degrabă decât a finanțării prin capitaluri proprii. Deși Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital din 2020 al Comisiei14 include acțiuni importante de sprijinire a unei astfel de finanțări, de exemplu Acțiunea 4 – Încurajarea unor finanțări sporite pe termen lung și prin capitaluri proprii din partea investitorilor instituționali, este oportun să fie adoptate măsuri fiscale specifice pentru a consolida aceste acțiuni. Aceste măsuri trebuie să țină seama de considerentele legate de durabilitatea finanțelor publice. __________________ __________________ 14 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”, COM(2020)0590 final (https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:61042990-fe46-11ea-b44f-01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF). 14 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”, COM(2020)0590 final (https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:61042990-fe46-11ea-b44f-01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF). Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  Promovarea unei uniuni a piețelor de capital, care să fie competitivă și rezilientă și care să aibă drept unul dintre elementele de bază o piață puternică a titlurilor de capital, este esențială pentru stimularea locurilor de muncă, a creșterii economice și a investițiilor. Pentru a se putea face față provocărilor economice din viitor, trebuie să crească investițiile private în capital propriu. Prin urmare, este foarte oportun să se creeze un instrument juridic pentru armonizarea dispozițiilor legislative existente privind reducerea tendinței contribuabililor de a opta pentru îndatorare atunci când aleg opțiunile de investiții, fără a afecta însă utilizarea legitimă și eficace a instrumentelor de datorie. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Sistemele fiscale ale statelor membre permit contribuabililor să deducă plățile de dobânzi aferente finanțării prin îndatorare și astfel să reducă obligația de plată a impozitului pe profit, în timp ce costurile legate de finanțarea prin capitaluri proprii nu sunt deductibile fiscal în majoritatea statelor membre. Tratamentul fiscal asimetric al finanțării prin îndatorare și al finanțării prin capitaluri proprii la nivelul Uniunii determină o favorizare a îndatorării în deciziile de investiții. În plus, atunci când statele membre prevăd în legislația lor națională o indemnizație fiscală pentru finanțarea prin capitaluri proprii, respectivele măsuri naționale diferă în mod semnificativ în ceea ce privește concepția politicilor. (2)  Sistemele fiscale ale statelor membre permit contribuabililor să deducă plățile de dobânzi aferente finanțării prin îndatorare și astfel să reducă obligația de plată a impozitului pe profit, în timp ce costurile legate de finanțarea prin capitaluri proprii nu sunt deductibile fiscal în majoritatea statelor membre. Tratamentul fiscal asimetric al finanțării prin îndatorare și al finanțării prin capitaluri proprii la nivelul Uniunii determină o favorizare a îndatorării în deciziile de investiții. Crizele recente legate de problemele de îndatorare ale întreprinderilor de pe piața internă au demonstrat că este necesară o reformă care să pună capitalurile proprii și datoriile pe plan de egalitate și să pună capăt avantajelor legate de finanțarea prin îndatorare. Prezenta directivă reprezintă răspunsul la numeroasele solicitări ale Parlamentului de a se trata fenomenul prin care este preferată îndatorarea din motive fiscale1a. În plus, atunci când statele membre prevăd în legislația lor națională o indemnizație fiscală pentru finanțarea prin capitaluri proprii, respectivele măsuri naționale diferă în mod semnificativ în ceea ce privește concepția politicilor. Prin urmare, este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile pentru soluțiile bazate pe capital propriu și pentru instrumentele de datorie, ținându-se seama de faptul că trebuie garantat un nivel minim de coerență sistematică între cadrele fiscale naționale, în special în ceea ce privește beneficiile fiscale. __________________ 1a A se vedea: –  Rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2020 referitoare la continuarea dezvoltării uniunii piețelor de capital (UPC): un acces mai bun la finanțarea de pe piețele de capital, în special pentru IMM-uri, și o mai mare participare a investitorilor mici [2020/2036(INI)] (JO C 395, 29.9.2021, p. 89); –  Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților [2016/0337(CNS)] (JO C 162, 10.5.2019, p. 181); –  Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare (acțiune subsecventă a PE la planul de acțiune al Comisiei din iulie și la cele 25 de inițiative ale acesteia în domeniul TVA, al impozitării întreprinderilor și al impozitării individuale) [2020/2254(INL)] (JO C 347, 9.9.2022, p. 211); –  Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la impactul reformelor fiscale naționale asupra economiei UE [2021/2074(INI)] (JO C 342, 6.9.2022, p. 14). Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Pentru a elimina posibilele denaturări legate de impozitare între statele membre, este necesar să se stabilească un cadru comun de norme pentru a aborda, în mod coordonat, favorizarea îndatorării la nivelul Uniunii. Aceste norme trebuie să garanteze că finanțarea prin capitaluri proprii și finanțarea prin îndatorare sunt tratate în mod similar în scopuri fiscale la nivelul pieței unice. În același timp, un cadru legislativ comun al Uniunii trebuie să fie durabil și pe termen scurt pentru bugetele statelor membre. Prin urmare, acest cadru trebuie să includă norme, pe de o parte, pentru deductibilitatea fiscală a costurilor finanțării prin capitaluri proprii și, pe de altă parte, pentru limitarea deductibilității fiscale a costurilor finanțării prin îndatorare. (3)  Pentru a elimina posibilele denaturări legate de impozitare între statele membre, este necesar să se stabilească un cadru comun de norme pentru a aborda, în mod coordonat, favorizarea îndatorării la nivelul Uniunii din motive fiscale, în deplină conformitate cu cadrul instituțional al Uniunii privind chestiunile fiscale, stabilit prin tratate. Aceste norme trebuie să garanteze că finanțarea prin capitaluri proprii și finanțarea prin îndatorare sunt tratate în mod similar în scopuri fiscale la nivelul pieței unice. În același timp, având în vedere deductibilitatea fiscală generoasă a datoriilor și faptul că crearea unei indemnizații pentru majorarea capitalurilor proprii ar putea avea un impact direct asupra veniturilor publice, un cadru legislativ comun al Uniunii trebuie să fie durabil și pe termen scurt pentru bugetele statelor membre. Prin urmare, acest cadru trebuie să includă norme, pe de o parte, pentru deductibilitatea fiscală a costurilor finanțării prin capitaluri proprii și, pe de altă parte, pentru limitarea deductibilității fiscale a costurilor finanțării prin îndatorare. Prezenta directivă vizează găsirea unui echilibru mai bun între diferitele provocări legate de sustenabilitatea finanțelor publice ale statelor membre pe termen scurt și, totodată, ar trebui să protejeze statele membre de reducerea substanțială a veniturilor și să vizeze îmbunătățirea stabilității financiare a întreprinderilor. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  Pentru a dezvolta în continuare uniunea piețelor de capital, prezenta directivă vizează diversificarea surselor de finanțare pentru societățile din Uniune, mai ales pentru IMM-uri. Prin urmare, directiva nu ar trebui să creeze noi costuri și bariere pentru accesul la finanțare al societăților care nu au încă un acces ușor la piețele de capital. Limitarea deductibilității costurilor legate de dobânzi, suportate de aceste societăți, ar putea împiedica investițiile în întreaga Uniune și, prin urmare, nu ar trebui să fie limitate deducerile legate de dobânzi pentru IMM-uri și grupurile mijlocii. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Pentru a neutraliza favorizarea în raport cu finanțarea prin capitaluri proprii, trebuie avută în vedere o indemnizație astfel încât majorările capitalurilor proprii ale contribuabilului de la o perioadă fiscală la alta să fie deductibile din baza sa impozabilă, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Indemnizația trebuie calculată prin înmulțirea majorării capitalurilor proprii cu o rată a dobânzii noțională bazată pe rata dobânzii fără risc, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 77e alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE. Astfel de rate ale dobânzilor fără risc fac deja parte din legislația UE și sunt aplicate ca atare în mod practic și eficace. Orice parte a indemnizației care nu poate fi dedusă într-o perioadă fiscală din cauza profiturilor impozabile insuficiente poate fi reportată. Ținând seama de provocările specifice cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) în ceea ce privește accesul la piețele de capital, este oportun să se aibă în vedere o majorare a indemnizației pentru capitalurile proprii în cazul contribuabililor care sunt IMM-uri. Pentru ca deducerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii să fie durabilă pentru finanțele publice pe termen scurt, aceasta trebuie să fie limitată în timp. Pentru a proteja sistemul împotriva abuzurilor, este necesar să se excludă din calculul modificărilor capitalurilor proprii valoarea fiscală a acțiunilor proprii ale unui contribuabil, precum și cea a participației sale în întreprinderi asociate. În aceeași ordine de idei, este necesar să se prevadă impozitarea unei scăderi a capitalurilor proprii ale unui contribuabil de la o perioadă fiscală la alta, pentru a se preveni o majorare abuzivă a capitalurilor proprii. O astfel de normă ar încuraja, de asemenea, menținerea unui nivel de capitaluri proprii. Aceasta s-ar aplica astfel încât, atunci când se produce o scădere a capitalurilor proprii ale unui contribuabil care a beneficiat de o indemnizație pentru majorarea capitalurilor proprii, o sumă calculată în același mod ca indemnizația ar deveni impozabilă pentru 10 perioade fiscale, cu excepția cazului în care contribuabilul dovedește că această scădere se datorează exclusiv pierderilor suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale. (5)  Pentru a neutraliza favorizarea în raport cu finanțarea prin capitaluri proprii, trebuie avută în vedere o indemnizație astfel încât majorările capitalurilor proprii ale contribuabilului de la o perioadă fiscală la alta să fie deductibile din baza sa impozabilă, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Indemnizația trebuie calculată prin înmulțirea majorării capitalurilor proprii cu o rată a dobânzii noțională bazată pe rata dobânzii fără risc, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 77e alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE. Astfel de rate ale dobânzilor fără risc fac deja parte din legislația UE și sunt aplicate ca atare în mod practic și eficace. Orice parte a indemnizației care nu poate fi dedusă într-o perioadă fiscală din cauza profiturilor impozabile insuficiente poate fi reportată. Ținând seama de provocările specifice cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) și grupurile mijlocii în ceea ce privește accesul la piețele de capital, costurile mai mari de finanțare suportate de acestea, disponibilitatea mai redusă a capitalului pentru acestea și probabilitatea mai mare ca acestea să înregistreze pierderi pe perioade mai îndelungate, este oportun să se aibă în vedere, în cazul contribuabililor care sunt IMM-uri sau grupuri mijlocii, o majorare a indemnizației pentru capitalurile proprii, precum și o perioadă mai lungă pentru deductibilitatea fiscală. Pentru ca deducerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii să fie durabilă pentru finanțele publice pe termen scurt, aceasta trebuie să fie limitată în timp în mod adecvat și proporțional. Pentru a proteja sistemul împotriva abuzurilor, este necesar să se excludă din calculul modificărilor capitalurilor proprii valoarea fiscală a acțiunilor proprii ale unui contribuabil, precum și cea a participației sale în întreprinderi asociate. În aceeași ordine de idei, este necesar să se prevadă impozitarea unei scăderi a capitalurilor proprii ale unui contribuabil de la o perioadă fiscală la alta, pentru a se preveni o majorare abuzivă a capitalurilor proprii. O astfel de normă ar încuraja, de asemenea, menținerea unui nivel de capitaluri proprii. Aceasta s-ar aplica astfel încât, atunci când se produce o scădere a capitalurilor proprii ale unui contribuabil care a beneficiat de o indemnizație pentru majorarea capitalurilor proprii, o sumă calculată în același mod ca indemnizația ar deveni impozabilă pentru 10 perioade fiscale în cazul IMM-urilor și grupurilor mijlocii și pentru 7 perioade fiscale consecutive în cazul oricărui alt tip de contribuabil, cu excepția cazului în care contribuabilul dovedește că această scădere se datorează exclusiv pierderilor suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale. Comisia și statele membre ar trebui să realizeze acțiuni de informare și comunicare în legătură cu prezenta directivă, în special în ceea ce privește posibilitățile și beneficiile oferite de aceasta IMM-urilor. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Pentru a se evita o utilizare abuzivă a deducerii aferente indemnizației pentru capitalurile proprii, este necesar să se stabilească norme specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale. Aceste norme trebuie să vizeze în special schemele instituite pentru eludarea condițiilor în care o majorare a capitalurilor proprii se califică pentru o indemnizație în temeiul prezentei directive, de exemplu prin transferul intragrup de participații în întreprinderi asociate. Aceste norme trebuie să vizeze, de asemenea, schemele instituite pentru a solicita o indemnizație în absența oricărei majorări a capitalurilor proprii la nivel de grup. De exemplu, finanțarea prin îndatorare sau contribuțiile în numerar în cadrul grupului ar putea fi utilizate în aceste scopuri. Normele specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale trebuie, de asemenea, să împiedice instituirea unor scheme prin care să se susțină că o majorare a capitalurilor proprii și a indemnizației corespunzătoare este mai mare decât în realitate, de exemplu, printr-o creștere a creanțelor aferente finanțărilor prin împrumuturi sau printr-o supraevaluare a activelor. În plus, norma generală antiabuz prevăzută la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/116415 a Consiliului se aplică împotriva actelor abuzive care nu sunt reglementate de cadrul specific de combatere a evitării obligațiilor fiscale prevăzut de prezenta directivă. (6)  Pentru a se evita o utilizare abuzivă a deducerii aferente indemnizației pentru capitalurile proprii, este necesar să se stabilească norme specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale. Aceste norme trebuie să vizeze în special schemele instituite pentru eludarea condițiilor în care o majorare a capitalurilor proprii se califică pentru o indemnizație în temeiul prezentei directive, de exemplu prin transferul intragrup de participații în întreprinderi asociate. Aceste norme trebuie să vizeze, de asemenea, schemele instituite pentru a solicita o indemnizație în absența oricărei majorări a capitalurilor proprii la nivel de grup. De exemplu, finanțarea prin îndatorare sau contribuțiile în numerar în cadrul grupului ar putea fi utilizate în aceste scopuri. Normele specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale trebuie, de asemenea, să împiedice instituirea unor scheme prin care să se susțină că o majorare a capitalurilor proprii și a indemnizației corespunzătoare este mai mare decât în realitate, de exemplu, printr-o creștere a creanțelor aferente finanțărilor prin împrumuturi sau printr-o supraevaluare a activelor. În plus, norma generală antiabuz prevăzută la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/116415 a Consiliului se aplică împotriva actelor abuzive care nu sunt reglementate de cadrul specific de combatere a evitării obligațiilor fiscale prevăzut de prezenta directivă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că măsurile pe care le adoptă pentru a transpune prezenta directivă în dreptul intern respectă orientările Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor). _________________ _________________ 15 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). 15 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 6 a (nou) (6a)  Posibilele costuri fiscale care decurg din punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui evaluate împreună cu beneficiile ce decurg din asigurarea unei baze de finanțare mai solide pentru întreprinderile din Uniune, ceea ce ar fi extrem de important în caz de criză financiară. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 7 (7)  Pentru a aborda favorizarea îndatorării într-un mod eficace și durabil pentru finanțele publice ale Uniunii, o indemnizație pentru finanțarea prin capitaluri proprii trebuie să fie însoțită de o limitare a deductibilității costurilor finanțării prin îndatorare. Prin urmare, o normă privind limitarea deductibilității dobânzii trebuie să limiteze deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării și să se aplice independent de indemnizație. Având în vedere diferența dintre obiectivele acestei norme și cele ale actualei norme împotriva evitării obligațiilor fiscale privind limitarea deductibilității dobânzii, prevăzută la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, este oportun ca ambele norme să fie menținute. Contribuabilii trebuie să calculeze mai întâi deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării în temeiul prezentei directive, iar apoi în temeiul ATAD. În cazul în care aceasta din urmă conduce la o valoare mai mică a costurilor excedentare deductibile ale îndatorării, contribuabilul trebuie să deducă această sumă mai mică și să reporteze sau să transfere într-o perioadă anterioară orice diferență dintre cele două sume în conformitate cu articolul 4 din ATAD. (7)  Pentru a aborda favorizarea îndatorării într-un mod eficace și durabil pentru finanțele publice ale Uniunii, o indemnizație pentru finanțarea prin capitaluri proprii ar trebui să fie însoțită de o regulă prin care să se limiteze deductibilitatea costurilor excesive legate de contractarea împrumuturilor pentru grupurile care nu sunt grupuri mijlocii și pentru întreprinderile care nu sunt IMM-uri. Cu toate acestea, având în vedere condițiile economice negative create de criza provocată de pandemia de COVID-19 și de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, respectiva regulă de limitare ar trebui introdusă abia începând din 2027. Având în vedere diferența dintre obiectivele acestei norme și cele ale actualei norme împotriva evitării obligațiilor fiscale privind limitarea deductibilității dobânzii, prevăzută la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, este oportun ca ambele norme să fie menținute. Contribuabilii trebuie să calculeze mai întâi deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării în temeiul prezentei directive, iar apoi în temeiul ATAD. În cazul în care aceasta din urmă conduce la o valoare mai mică a costurilor excedentare deductibile ale îndatorării, contribuabilul trebuie să deducă această sumă mai mică și să reporteze sau să transfere într-o perioadă anterioară orice diferență dintre cele două sume în conformitate cu articolul 4 din ATAD. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 9 (9)  Pentru a evalua eficacitatea prezentei directive, Comisia trebuie să pregătească și să publice un raport de evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile. (9)  Pentru a evalua eficacitatea prezentei directive, precum și impactul acesteia asupra IMM-urilor și asupra veniturilor fiscale ale statelor membre, Comisia trebuie să pregătească și să publice un raport de evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile. Raportul respectiv ar trebui să acorde o atenție deosebită IMM-urilor și ar trebui, în special, să analizeze dacă condițiile speciale prevăzute pentru acestea s-au dovedit a fi suficiente pentru ca finanțarea prin capitaluri proprii să devină mai atractivă pentru ele. În cazul în care rezultatul analizei din raport este negativ, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, fără întârzieri nejustificate, o propunere legislativă care să trateze această chestiune. Raportul Comisiei ar trebui să fie publicat. Amendamentul 11 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 5 a (nou) (5a)   „întreprindere mare” înseamnă o întreprindere mare în înțelesul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 12 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 5 b (nou) (5b)   „grup mijlociu” înseamnă un grup mijlociu în înțelesul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 13 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) (5c)   „grup mare” înseamnă un grup mare în înțelesul articolului 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 14 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 1 O indemnizație pentru capitalurile proprii este deductibilă, pentru 10 perioade fiscale consecutive, din baza impozabilă a unui contribuabil în scopul impozitului pe profit, în procent de până la 30 % din câștigul contribuabilului înainte de dobânzi, taxe, depreciere și amortizare („EBITDA”). O indemnizație pentru capitalurile proprii este deductibilă pentru: –  10 perioade fiscale consecutive, din baza impozabilă a unei IMM sau a unui grup mijlociu în scopul impozitului pe profit, până la 30 % din câștigul contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”); –  7 perioade fiscale consecutive, din baza impozabilă a oricărei întreprinderi mari sau a oricărui grup mare în scopul impozitului pe profit, până la 30 % din EBITDA al contribuabilului. Amendamentul 15 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou) Statele membre se asigură că contribuabilii pot reporta, în cel mult trei perioade fiscale, partea din indemnizația pentru capitalurile proprii care depășește cota procentuală conform principiului EBITDA într-o perioadă fiscală prevăzută la primul paragraf. Amendamentul 16 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 Dacă indemnizația pentru capitalurile proprii, deductibilă în conformitate cu primul paragraf, este mai mare decât venitul net impozabil al contribuabilului într-o perioadă fiscală, statele membre se asigură că respectivul contribuabil poate reporta în perioadele următoare, fără limită de timp, valoarea excedentară a indemnizației pentru capitalurile proprii. Dacă indemnizația pentru capitalurile proprii, deductibilă în conformitate cu primul paragraf, este mai mare decât venitul net impozabil al contribuabilului într-o perioadă fiscală, statele membre se asigură că respectivul contribuabil poate reporta valoarea excedentară a indemnizației pentru capitalurile proprii, după cum urmează: —  în cel mult 3 perioade fiscale, în cazul în care contribuabilul este o întreprindere mare sau un grup mare; —  fără limită de timp, în cazul în care contribuabilul este un IMM sau un grup mijlociu. Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 3 Statele membre se asigură că contribuabilii pot reporta, pentru cel mult cinci perioade fiscale, partea din indemnizația pentru capitalurile proprii care depășește 30 % din EBITDA într-o perioadă fiscală. eliminat Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 1 Sub rezerva articolului 5, baza indemnizației pentru capitalurile proprii se calculează ca diferența dintre nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale și nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale anterioare. Sub rezerva articolului 5, baza indemnizației pentru capitalurile proprii se calculează ca diferența dintre nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale și nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale anterioare, cu alte cuvinte, creșterea anuală a fondurilor proprii. Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 2 Indemnizația pentru capitalurile proprii este egală cu baza indemnizației înmulțită cu rata dobânzii fără risc pe 10 ani pentru moneda relevantă și majorată cu o primă de risc de 1 % sau, în cazul în care contribuabilul este un IMM, cu o primă de risc de 1,5 %. Indemnizația pentru capitalurile proprii este egală cu baza indemnizației înmulțită cu rata dobânzii fără risc pe 10 ani pentru moneda relevantă, majorată cu o primă de risc de 1 % în cazul IMM-urilor. Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3 3.  Dacă, după obținerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii, baza indemnizației pentru capitalurile proprii este negativă într-o perioadă fiscală, o sumă egală cu indemnizația negativă pentru capitalurile proprii devine impozabilă pentru 10 perioade fiscale consecutive, până la creșterea globală a capitalurilor proprii nete pentru care a fost obținută o astfel de indemnizație în temeiul prezentei directive, cu excepția cazului în care contribuabilul furnizează dovezi suficiente potrivit cărora acest lucru se datorează pierderilor contabile suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale de reducere a capitalului. 3.  Dacă, după obținerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii, baza indemnizației pentru capitalurile proprii este negativă într-o perioadă fiscală, o sumă egală cu indemnizația negativă pentru capitalurile proprii devine impozabilă pentru 10 perioade fiscale consecutive în cazul IMM-urilor și al grupurilor mijlocii și pentru 7 perioade fiscale consecutive în cazul contribuabililor care nu sunt IMM-uri sau grupuri mijlocii, până la creșterea globală a capitalurilor proprii nete pentru care a fost obținută o astfel de indemnizație în temeiul prezentei directive, cu excepția cazului în care contribuabilul furnizează dovezi suficiente potrivit cărora acest lucru se datorează pierderilor contabile suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale de reducere a capitalului. Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3 a (nou) (3a)   Statele membre ar trebui să asigure conformitatea măsurilor pe care le adoptă pentru a transpune prezentul articol în legislația națională cu orientările Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) în ceea ce privește regimurile de deducere a dobânzilor noționale. Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 1.  Statele membre se asigură că un contribuabil poate deduce din baza sa impozabilă, în scopul impozitului pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva (UE) 2016/116435 a Consiliului, până la o sumă (a) corespunzătoare unui procent de 85 % din aceste costuri suportate în cursul perioadei fiscale. În cazul în care această sumă este mai mare decât suma (b) stabilită în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, statele membre se asigură că respectivul contribuabil are dreptul de a deduce numai suma mai mică dintre cele două sume din perioada fiscală. Diferența dintre cele două sume (a) și (b) se reportează sau se transferă într-o perioadă anterioară în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164. 1.  Statele membre se asigură că un contribuabil, cu excepția IMM-urilor și a grupurilor mijlocii, poate deduce din baza sa impozabilă, în scopul impozitului pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva (UE) 2016/116435 a Consiliului, până la o sumă (a) corespunzătoare unui procent de 85 % din aceste costuri suportate în cursul perioadei fiscale. În cazul în care această sumă este mai mare decât suma (b) stabilită în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, statele membre se asigură că respectivul contribuabil are dreptul de a deduce numai suma mai mică dintre cele două sume din perioada fiscală. Diferența dintre cele două sume (a) și (b) se reportează sau se transferă într-o perioadă anterioară în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164. _______________ _______________ 35 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). 35 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 2.  Alineatul (1) se aplică costurilor excedentare ale îndatorării suportate începând cu [OP: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive]. 2.  Alineatul (1) se aplică costurilor excedentare ale îndatorării suportate începând cu 1 ianuarie 2027. Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 7 – paragraful 1 – litera b (b)  numărul de IMM-uri care au beneficiat de indemnizație în perioada fiscală, inclusiv ca procent din numărul total de IMM-uri care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, precum și numărul de IMM-uri care au beneficiat de indemnizație și care fac parte din grupuri mari în sensul articolului 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE; (b)  numărul de IMM-uri și de grupuri mijlocii care au beneficiat de indemnizație în perioada fiscală, inclusiv ca procent din numărul total de IMM-uri și de grupuri mijlocii care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, precum și numărul de IMM-uri care au beneficiat de indemnizație și care fac parte din grupuri mari în sensul articolului 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 8 – titlu Rapoarte Rapoarte și revizuire Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 1.  Până la 31 decembrie 2027, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind punerea în aplicare a prezentei directive. 1.  Până la 31 decembrie 2028, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind punerea în aplicare și impactul prezentei directive, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentei directive. În raportul respectiv se evaluează impactul prezentei directive, acordându-se o atenție deosebită: (a)   IMM-urilor, analizându-se îndeosebi faptul dacă condițiile speciale de care dispun IMM-urile s-au dovedit a fi suficiente pentru ca finanțarea prin capitaluri proprii să devină mai atractivă în rândul acestor întreprinderi; (b)   limitării deducerii dobânzilor, în special în ceea ce privește impactul sumei (a) menționate la articolul 6 alineatul (1) asupra veniturilor fiscale ale statelor membre; (c)   legăturii cu actele legislative din domeniul impozitului pe profit, și anume cu o directivă care asigură o rată minimă efectivă de impozitare pentru activitățile globale ale marilor grupuri multinaționale și cu o directivă privind un cadru de impozitare a profitului în Europa (BEFIT). Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 2.  Statele membre pot amâna aplicarea dispozițiilor prezentei directive în cazul contribuabililor care, la [1 ianuarie 2024], beneficiază de o indemnizație pentru capitalurile proprii în temeiul dreptului intern pentru o perioadă de până la 10 ani și în niciun caz pentru o perioadă mai îndelungată decât durata pentru care beneficiază de indemnizație în temeiul dreptului intern. 2.  Statele membre pot amâna aplicarea dispozițiilor prezentei directive în cazul contribuabililor care, la [1 ianuarie 2024], beneficiază de o indemnizație pentru capitalurile proprii în temeiul dreptului intern pentru o perioadă de până la 5 ani și în niciun caz pentru o perioadă mai îndelungată decât durata pentru care beneficiază de indemnizație în temeiul dreptului intern. Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Înainte de a transpune prezenta directivă în dreptul intern, fiecare stat membru publică o evaluare a costurilor fiscale estimate ale măsurilor care urmează să fie adoptate și a scăderii în consecință a ratei efective de impozitare pentru întreprinderi și, dacă este necesar, ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja veniturile fiscale.