Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 5 privind delegarea competențelor și subsidiaritatea, articolul 10 alineatul (1) privind democrația reprezentativă, articolul 10 alineatul (2) privind reprezentarea cetățenilor UE, articolul 10 alineatul (3) privind dreptul cetățenilor UE de a participa la viața democratică a Uniunii, articolul 10 alineatul (4) privind rolul partidelor politice europene, articolul 11 privind democrația participativă, articolul 12 privind rolul parlamentelor naționale, articolul 48 alineatul (3) cu privire la procedura ordinară de revizuire și articolul 48 alineatul (7) (clauza pasarelă),

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană(1), anexat Tratatului de la Amsterdam și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității(2), anexat Tratatului de la Lisabona,

–  având în vedere articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 41 și 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 7 mai 2009 referitoare la dezvoltarea relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale, în temeiul Tratatului de la Lisabona(3), din 16 aprilie 2014 referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale(4) și din 19 aprilie 2018 referitoare la aplicarea dispozițiilor tratatului privind parlamentele naționale(5),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (COM(2021)0734),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității și relațiile cu parlamentele naționale pentru 2018 din 11 iulie 2019 (COM(2019)0333), pentru 2019 din 30 iunie 2020 (COM(2020)0272), pentru 2020 din 23 iulie 2021 (COM(2021)0417) și pentru 2021 din 1 august 2022 (COM(2022)0366),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Direcției pentru relațiile cu parlamentele naționale din cadrul Parlamentului European, în special Raportul pe 2022 referitor la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale din UE,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 20 ianuarie 2021 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii în 2017, 2018 și 2019(6) și din 19 mai 2022 referitoare la Raportul Comisiei din 2021 privind statul de drept(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la adecvarea, subsidiaritatea și proporționalitatea reglementărilor la nivelul Uniunii Europene – raportul pentru anii 2017, 2018 și 2019 privind o mai bună legiferare(8),

–  având în vedere raportul din 10 iulie 2018 al Grupului operativ privind subsidiaritatea, proporționalitatea și scenariul „Mai puțin, dar mai eficient”, intitulat „Active subsidiarity – a new way of working”(9),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 15 ianuarie 2020 referitoare la poziția Parlamentului European față de Conferința privind viitorul Europei(10) și din 4 mai 2022 referitoare la acțiunile de întreprins în urma concluziilor Conferinței privind viitorul Europei(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2022 referitoare la convocarea unei convenții pentru revizuirea tratatelor(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2023 referitoare la proiectele Parlamentului European de revizuire a tratatelor(13),

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG), care consacră organizarea de conferințe interparlamentare în scopul dezbaterii politicilor bugetare și a altor chestiuni care fac obiectul tratatului,

–  având în vedere rezoluția sa din 15 martie 2023 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice 2023(14),

–  având în vedere concluziile Președinției în urma Conferinței președinților parlamentelor din Uniunea Europeană, care a avut loc la Praga pe 24 și 25 aprilie 2023(15),

–  având în vedere concluziile reuniunii plenare a Conferinței LXIX a organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii (COSAC), care a avut loc la Stockholm în perioada 14-16 mai 2023(16),

–  având în vedere Declarația de la Léon privind parlamentarismul adoptată la Conferința de comemorare a Zilei Internaționale a Parlamentarismului – Consolidarea parlamentelor pentru consolidarea democrației, care a avut loc la Léon la 30 iunie și 1 iulie 2023(17),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0429/2023),

A.  întrucât participarea activă a parlamentelor naționale la afacerile europene și controlul sporit al guvernelor naționale de către parlamentele naționale sunt esențiale pentru asigurarea responsabilității democratice și a legitimității sistemului instituțional al UE;

B.  întrucât parlamentele naționale „contribuie în mod activ la buna funcționare a Uniunii” (articolul 12 din TUE) și, împreună cu Parlamentul European, joacă un rol esențial în consolidarea legitimității democratice a proiectului UE, întărind încrederea cetățenilor și contribuind la durabilitatea și reziliența proiectului european;

C.  întrucât instrumentele curente de participare a parlamentelor naționale la afacerile europene sunt în mare măsură necunoscute, atât în rândul factorilor de decizie, cât și al publicului larg; întrucât este necesară informarea cu privire la aceste instrumente;

D.  întrucât răspunderea guvernelor naționale în fața parlamentelor lor și controlul acestora în contextul afacerilor europene, care depinde de practici naționale individuale, este elementul central al rolului parlamentelor naționale în cadrul actualului tratat european;

E.  întrucât această responsabilitate și acest control pot fi facilitate de o mai mare transparență în cadrul Consiliului, în special cu privire la voturile statelor membre; întrucât parlamentele naționale și Parlamentul European ar trebui să pună o presiune mai mare asupra Consiliului pentru ca acesta să acționeze mai transparent și mai responsabil pe tot parcursul procesului legislativ; întrucât, în plus, accesul la documentele altor instituții ale UE permite parlamentelor naționale să își exercite controlul în mod corespunzător;

F.  întrucât lipsa de transparență în procesele legislative și decizionale ale UE riscă să submineze atât prerogativele parlamentelor naționale în temeiul tratatelor și al protocoalelor relevante, cât și, în special, rolul acestora în controlul guvernelor lor naționale reprezentate în Consiliu;

G.  întrucât pluralismul parlamentar îmbogățește dezbaterea la nivel european și, de aceea, este extrem de benefic pentru Uniune și pentru reprezentarea minorităților parlamentare în afacerile europene și contribuie la contrabalansarea majorităților din fiecare parlament, respectându-le pe deplin și în funcție de proporțiile lor; întrucât opiniile și reprezentarea minorităților parlamentare naționale ar trebui luate în considerare la nivelul UE și s-ar putea dovedi utile, printre altele, într-un viitor proces de revizuire a tratatelor UE, respectând totodată competențele parlamentelor naționale în ceea ce privește reprezentarea acestora;

H.  întrucât Protocolul nr. 2 (articolul 6) recunoaște că parlamentele naționale pot consulta parlamentele regionale cu competențe legislative, însă rolul parlamentelor regionale depinde în mare măsură de prevederile naționale și, foarte adesea, rămâne consultativ; întrucât Comisia, Consiliul, statele membre și parlamentele lor naționale ar trebui să ia în considerare rolul și să promoveze implicarea parlamentelor regionale cu competențe legislative, în special atunci când competențele regionale exclusive pot fi afectate;

I.  întrucât mulți dintre membrii Comitetului Regiunilor dețin un mandat electoral regional; întrucât ar putea avea loc o dezbatere privind rolul Comitetului Regiunilor în procesul de a aduce parlamentele regionale mai aproape de procesul general de integrare și în consolidarea democrației europene;

J.  întrucât parlamentele naționale și rolul lor în cadrul instituțional al UE au fost abordate printr-o serie de propuneri cuprinse în raportul privind rezultatul final al Conferinței privind viitorul Europei; întrucât experiența Conferinței privind viitorul Europei a demonstrat potențialul unei noi alianțe fructuoase între parlamentele naționale și Parlamentul European;

K.  întrucât parlamentele naționale joacă un rol în orice revizuire a tratatelor europene, în special în obiectivul de consolidare a dimensiunii parlamentare și a vieții democratice ale UE; întrucât Parlamentul European, în rezoluția sa din 9 iunie 2022, a solicitat o convenție pentru revizuirea tratatelor;

L.  întrucât o sferă publică europeană ar putea fi susținută de o serie de forumuri în cadrul agendei europene, iar aceste forumuri ar putea fi sprijinite de „Săptămâna europeană” comună, în timpul căreia membrii camerelor parlamentare naționale și regionale ar dezbate afacerile europene concomitent cu comisarii, deputații în Parlamentul European și miniștrii din cadrul președinției în exercițiu a Consiliului; întrucât dezvoltarea unei sfere publice europene veritabile ar beneficia, de asemenea, de pe urma unei mai mari conștientizări în rândul cetățenilor, a participării lor și a dialogului cu ei;

M.  întrucât implicarea parlamentelor naționale în afacerile UE ar trebui consolidată și printr-o abordare tematică, bazată pe comisii sau ad-hoc; întrucât formatul reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii ar trebui adaptat în continuare;

N.  întrucât parlamentele naționale își manifestă interesul de a se implica mai substanțial în conținutul politicilor și legislației UE, și nu doar în cadrul sistemului de alertă timpurie (SAT), care se referă exclusiv la subsidiaritate;

O.  întrucât implementarea dreptului parlamentelor naționale de a examina conformitatea cu principiul subsidiarității, pe baza SAT, a consolidat implicarea parlamentelor naționale în procesul decizional al UE;

P.  întrucât avizele motivate prezentate de parlamentele naționale întăresc procesul legislativ european, evaluând respectarea principiului subsidiarității; întrucât termenul de opt săptămâni prevăzut la articolul 4 din Protocolul nr. 1 s-a dovedit a fi inadecvat pentru monitorizarea la timp a respectării principiului subsidiarității și ar trebui extins în cadrul viitoarei revizuiri a tratatului;

Q.  întrucât partidele politice europene joacă un rol esențial în reducerea decalajului dintre parlamentele UE și parlamentele naționale; întrucât obstacolele de reglementare împiedică un dialog mai constructiv între partidele politice europene și partidele naționale; întrucât pot fi avute în vedere instrumente inovatoare și mai puternice de cooperare între parlamentele naționale și Parlamentul European, și anume un dialog mai intens între familiile și grupurile politice;

R.  întrucât raportul de punere în aplicare din 2018 a recomandat ca parlamentelor naționale să li se ofere posibilitatea de a prezenta propuneri constructive spre examinarea Comisiei și ținând seama în mod corespunzător de dreptul de inițiativă al Comisiei;

S.  întrucât Conferința privind viitorul Europei a recomandat ca parlamentelor naționale și parlamentelor regionale cu competențe legislative „să li se acorde posibilitatea de a sugera o inițiativă legislativă la nivel european”, un instrument prin care ar avea ocazia să facă propuneri constructive spre examinarea Comisiei, și ținând seama în mod corespunzător de dreptul de inițiativă al Comisiei, după ce au obținut mai întâi sprijinul Parlamentului European; întrucât obiectivul de a obține un drept deplin de inițiativă pentru Parlamentul European a fost subliniat în numeroase rânduri în cursul actualei legislaturi;

T.  întrucât, în rezoluția sa din 9 iunie 2022, Parlamentul a solicitat instituirea unui drept general direct de inițiativă legislativă pentru Parlamentul European; întrucât, în urma acordării acestui drept, procedurile de tip „cartonaș verde” ar trebui să fie direcționate către Parlament;

U.  întrucât aplicarea unei proceduri de tip „cartonaș roșu” nu poate fi considerată un instrument adecvat și constructiv raportat la obiectivul de a crește participarea parlamentelor naționale la procesul de integrare europeană;

V.  întrucât IPEX, platforma dedicată schimbului continuu de informații între parlamentele naționale și între parlamentele naționale și instituțiile europene, ar trebui dezvoltată mai mult, conform strategiei sale digitale; întrucât Parlamentul European joacă un rol de sprijin important în acest sens;

W.  întrucât parlamentele naționale au competențe importante în materie de libertate, securitate și justiție în temeiul articolelor 70, 85 și 88 din TFUE și, în consecință, ar trebui să joace pe viitor un rol mult mai important în politica de securitate și apărare a Uniunii, bazându-se, de asemenea, pe Conferința interparlamentară (CIP) pentru politica externă și de securitate comună și politica de securitate și apărare comună (PESC/PSAC), așa cum este stabilit la articolul 10 din Protocolul (nr. 1);

Controlul activității guvernamentale în domeniul afacerilor europene

1.  consideră că exercitarea drepturilor și obligațiilor parlamentelor naționale care decurg din Tratatul de la Lisabona a consolidat rolul lor în cadrul constituțional european, contribuind astfel la îmbunătățirea pluralismului, a legitimității democratice și a funcționării Uniunii;

2.  este de părere că responsabilitatea guvernelor naționale în fața parlamentelor naționale, astfel cum este recunoscută la articolul 10 alineatul (2) din TUE, este piatra de temelie a rolului camerelor parlamentare naționale în Uniunea Europeană; consideră că parlamentele naționale sunt parteneri în menținerea echilibrului instituțional al UE; încurajează parlamentele naționale să își exercite pe deplin funcțiile europene, pentru a influența și controla în mod direct conținutul politicilor europene, în special prin monitorizarea guvernelor lor naționale care acționează în calitate de membri ai Consiliului European invită membrii parlamentelor naționale și regionale să promoveze o „conștiință europeană” în procesul lor decizional și să recunoască impactul direct al politicilor UE asupra circumscripțiilor lor; salută buna experiență de cooperare dintre parlamentele naționale și Parlamentul European și consideră că parlamentele naționale și Parlamentul European au potențialul de a fi aliați naturali în modelarea unei dimensiuni parlamentare mai puternice a UE;

3.  invită statele membre să se asigure că parlamentelor naționale li se acordă suficient timp, capacități, resurse și accesul necesar la informații pentru a-și îndeplini rolul constituțional de control și legitimare a activității guvernelor naționale atunci când acestea acționează la nivel european; reamintește importanța accesului la informații și recunoaște că Consiliul trebuie să adopte garanțiile necesare privind securitatea documentelor, asigurându-se, în același timp, că parlamentele naționale sunt în măsură să exercite controlul democratic asupra guvernelor lor respective, printre altele prin accesul la baza de date legislativă a Consiliului, respectând totodată pe deplin confidențialitatea;

4.  consideră că transparența metodelor de lucru și a proceselor decizionale ale instituțiilor UE reprezintă o condiție prealabilă pentru ca parlamentele naționale să își îndeplinească în mod eficient rolul instituțional ce rezultă din tratate; solicită, prin urmare, ca voturile și pozițiile statelor membre în Consiliu să fie făcute publice; solicită, de asemenea, parlamentelor naționale să își utilizeze pe deplin competențele care le revin, printre altele adaptându-și organizarea internă, calendarele și normele de procedură în acest scop; se angajează și încurajează parlamentele naționale și Parlamentul European să introducă instrumente de cooperare mai inovatoare și mai puternice la nivel politic și administrativ, începând cu forme mai intense de schimb și dialog între familiile și grupurile politice europene;

5.  încurajează dialogul politic consolidat între instituțiile europene și parlamentele naționale și reamintește că deciziile trebuie luate în conformitate cu competențele constituționale, cu tratatele UE și cu acquis-ul UE și ținând seama de delimitarea clară a competențelor decizionale respective ale organismelor locale, regionale și naționale și europene;

6.  afirmă că alinierea semestrului european la agendele parlamentelor naționale ar putea contribui la coordonarea politicilor economice, subliniind în același timp că o astfel de aliniere nu ar trebui să ignore competențele de autoguvernare și normele de procedură specifice ale fiecărei camere parlamentare;

7.  solicită ca parlamentele naționale să joace un rol mai important în fixarea unei perioade naționale pentru dialogul bugetar și cel privind politica economică, în cursul căreia parlamentele naționale să poată coopera, dezbate și contribui la Semestrul european, mandatându-și guvernele în relațiile cu Comisia și Consiliul;

Crearea unei sfere publice europene

8.  subliniază importanța principiului reprezentării proporționale a membrilor diferitelor partide politice în această privință; recomandă, prin urmare, ca delegațiile parlamentare naționale care acționează pe lângă instituțiile europene să reflecte diversitatea politică;

9.  ia act de faptul că voința cu caracter obligatoriu a majorității parlamentare ar putea fi exprimată în avizele parlamentelor naționale, în cadrul SAT sau în afara acestuia; sprijină, cu toate acestea, ideea de a acorda minorităților politice parlamentare naționale posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere divergente, care ar putea apoi să fie incluse în anexele la aceste avize;

10.  consideră că interacțiunea cu parlamentele naționale poate fi consolidată indirect prin capacitarea partidelor politice europene; reiterează vechea sa solicitare de a permite acestor partide să se implice activ în sferele politice ale statelor membre și să sprijine partidele lor membre atunci când sunt în joc chestiuni care privesc UE; solicită finalizarea rapidă a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene(18) și reformat pentru a permite partidelor politice europene să își sprijine partidele membre în campania pentru alegerile europene și campaniile pentru referendumuri care abordează chestiuni legate de UE;

11.  consideră că instituirea unei Săptămâni europene anuale ar permite deputaților în Parlamentul European, comisarilor și miniștrilor președințiilor Consiliului să se prezinte în fața tuturor parlamentelor naționale și, după caz, regionale, pentru a discuta și a explica agenda europeană alături de parlamentarii naționali; sugerează deschiderea unei discuții privind elaborarea unei declarații politice comune sau a unui acord-cadru între parlamentele naționale și Parlamentul European, în ceea ce privește organizarea Săptămânii europene propuse, pentru a oferi un cadru mai coerent de cooperare la nivel politic, instituțional și administrativ; consideră că Săptămâna europeană propusă ar trebui să tragă învățăminte din forumurile actuale și anterioare, cum ar fi săptămâna parlamentară organizată de Conferința privind semestrul european și Conferința interparlamentară privind stabilitatea, coordonarea economică și guvernanța în Uniunea Europeană, precum și Conferința privind viitorul Europei; este de părere totodată că întâlnirile familiilor politice și întrunirile între grupurile politice naționale și europene și în sânul acestora organizate în cadrul cooperării interparlamentare a UE ar putea aduce valoare adăugată sub forma unei dezbateri politice europene autentice;

12.  consideră că o implicare mai puternică a parlamentelor naționale din țările candidate este un instrument esențial pentru succesul strategiei de extindere a UE; sugerează ca reprezentanții parlamentelor naționale din țările candidate să fie implicați în Săptămâna europeană propusă;

Sprijinirea reformei sistemului de alertă timpurie

13.  evidențiază că cea mai importantă prerogativă a parlamentelor naționale, prevăzută de Tratatul de la Lisabona, a fost capacitatea acestora de a controla respectarea principiului subsidiarității în primele etape ale procedurilor legislative ale UE;

14.  constată că proceduri precum „cartonașele galbene” sau „portocalii” nu au fost utilizate pe scară largă; sugerează ca toate instituțiile UE și statele membre să convină asupra unei accepțiuni comune asupra principiilor subsidiarității și proporționalității anexate inițial la Tratatul de la Amsterdam, la jurisprudența relevantă a Curții Europene de Justiție și practica proprie a Comisiei; consideră că dezvoltarea acestei accepțiuni comune ar trebui să includă toate elementele subsidiarității și ar putea fi încurajată prin noi instrumente de cooperare;

15.  ia act de solicitarea formulată de parlamentele naționale de a se prelungi termenul de opt săptămâni în care pot emite avize motivate în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1; subliniază, cu toate acestea, că actualul cadru al tratatului nu prevede o astfel de extindere; constată că, începând din 2019, ca măsură de atenuare, Comisia a început să evite perioada sărbătorilor de sfârșit de an atunci când stabilește termenul de opt săptămâni în care parlamentele naționale să trimită avize motivate; crede, prin urmare, că introducerea unei perioade de 12 săptămâni ar trebui avută în vedere în cadrul unei viitoare revizuiri a tratatului;

16.  solicită parlamentelor naționale să includă avizele motivate ale parlamentelor regionale cu competențe legislative în avizele lor finale motivate care sunt trimise președinților Parlamentului, al Consiliului și al Comisiei, atunci când competențele regionale exclusive sunt afectate;

17.  sugerează să se instituie un sistem, numit uneori procedura de tip „cartonaș verde”, prin care cel puțin o treime din parlamentele naționale poate solicita Comisiei sau Parlamentului, după ce i s-a acordat un drept general direct de inițiativă, să prezinte propuneri cu scopul de a influența pozitiv dezbaterea europeană; sugerează, în această privință, că Comisia sau Parlamentul European ar putea să aibă libertatea de a ține cont de astfel de propuneri sau de a da un răspuns oficial în care să explice motivele pentru care nu face acest lucru; subliniază că o astfel de procedură nu poate consta într-un drept de inițiativă sau de a retrage sau modifica legislația, deoarece acest lucru ar zădărnici „metoda Uniunii” și distribuția competențelor între nivelul național și cel european și, astfel, ar încălca tratatele;

Aplicarea dreptului la informare

18.  reamintește că articolul 12 din TUE și Protocolul nr. 1 le conferă parlamentelor naționale dreptul de a primi direct informații de la instituțiile europene; sugerează ca dreptul la informare să fie extins și la parlamentele regionale cu competențe legislative;

19.  recomandă ca parlamentele naționale să utilizeze în timp util platforma IPEX pentru a asigura declanșarea timpurie a mecanismului național de control; recomandă utilizarea IPEX drept canal pentru partajarea sistematică a informațiilor și pentru identificarea timpurie a problemelor legate de subsidiaritate; salută versiunea actualizată a Orientărilor IPEX, aprobată în cadrul reuniunii secretarilor generali din februarie 2023, care reflectă noua versiune a platformei IPEX și oportunitățile și instrumentele oferite de această nouă versiune;

O cooperare interinstituțională mai bună

20.  ia act de cooperarea actuală existentă între Parlamentul European și parlamentele naționale în cadrul COSAC, al CIP privind PESC/PSAC și în temeiul articolului 13 din TSCG; ia act, de asemenea, de formele mai recente de cooperare interparlamentară, cum ar fi Grupul mixt de control parlamentar specializat pentru Europol și reuniunea interparlamentară la nivel de comisii privind evaluarea Eurojust; subliniază că o astfel de cooperare ar trebui să se desfășoare pe baza principiilor consensului, schimbului de informații și consultării, pentru ca parlamentele naționale să exercite un control asupra guvernelor și administrațiilor lor respective;

21.  reiterează faptul că actualul cadru al relațiilor dintre Uniune și parlamentele naționale ar putea fi simplificat și armonizat, pentru a deveni mai eficient și mai eficace; solicită, în acest context, o revizuire a angajamentului dintre Uniune și parlamentele naționale, la nivelul platformelor și forumurilor existente, în vederea consolidării acestor relații și a adaptării lor la nevoile actuale; încurajează instituțiile europene și parlamentele regionale cu competențe legislative să se implice mai activ și să interacționeze direct unele cu altele, respectând totodată pe deplin rolul și competențele parlamentelor naționale;

22.  subliniază că o consolidare a dialogului politic și tehnic dintre comisiile parlamentare și grupurile politice, atât la nivel național, cât și la nivel european, ar fi un pas deosebit de productiv înspre o cooperare interparlamentară totală; sugerează, în acest scop, creșterea gradului de conștientizare la nivel național cu privire la posibilele instrumente de cooperare; propune, așadar, să se aloce resurse suplimentare pentru a realiza acest obiectiv, printre altele să se finanțeze utilizarea videoconferințelor, schimburi de personal sau proiecte pilot;

23.  recunoaște importanța RIC, stabilite la articolele 9 și 10 din Protocolul nr. 1, și succesul sectorial al unei „metode bazate pe comisii” în cooperarea interparlamentară; consideră că ar putea fi îmbunătățită cooperarea interinstituțională dacă deputații în Parlamentul European și membrii parlamentelor naționale ar acorda o mai mare importanță acestor reuniuni și dacă acestea ar fi pregătite pentru o cooperare mai strânsă; consideră că regulamentul de procedură ar putea fi modificat pentru a reglementa forme mai extinse de cooperare între parlamentele naționale și Parlamentul European, cu respectarea deplină a competențelor lor instituționale și a repartizării acestora;

24.  recomandă ca parlamentele naționale să fie pe deplin implicate în continuarea PSAC; consideră că o astfel de implicare ar trebui promovată în strânsă cooperare cu Parlamentul European, în conformitate cu articolul 10 din Protocolul (nr. 1) și cu respectarea deplină a dispozițiilor constituțiilor naționale privind politicile de securitate și apărare; invită parlamentele naționale să reflecteze mai în detaliu la stabilirea priorităților în materie de capabilități de apărare la nivelul UE, inclusiv prin reuniuni interparlamentare comune între reprezentanții parlamentelor naționale și deputații în Parlamentul European, în contextul CIP privind PESC/PSAC și prin dialog politic;

25.  reamintește importanța consolidării cooperării și a dialogului dintre parlamentele naționale și Parlamentul European cu privire la dreptul de anchetă;

o
o   o

26.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 202, 7.6.2016, p. 203. (2) JO C 115, 9.5.2008, p. 206. (3) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 94. (4) JO C 443, 22.12.2017, p. 40. (5) JO C 390, 18.11.2019, p. 121. (6) JO C 456, 10.11.2021, p. 56. (7) JO C 479, 16.12.2022, p. 18. (8) JO C 81, 18.2.2022, p. 74. (9) „Active subsidiarity – a new way of working” (Subsidiaritatea activă – un nou mod de lucru), raportul Grupului operativ privind subsidiaritatea, proporționalitatea și scenariul „Mai puțin, dar mai eficient”, 10 iulie 2018. (10) JO C 270, 7.7.2021, p. 71. (11) JO C 465, 6.12.2022, p. 109. (12) JO C 493, 27.12.2022, p. 130. (13) Texte adoptate, P9_TA(2023)0427. (14) Texte adoptate, P9_TA(2023)0078. (15) https://parleu2022.cz/wp-content/uploads/2023/04/EUSC-Prague-Presidency-Conclusions-final-EN-1.pdf. (16) https://secure.ipex.eu/IPEXL-WEB/download/file/8a8629a88827df1e018828991e660000/Contribution%20adopted%20by%20the%20LXIX%20COSAC.pdf. (17) https://www.congreso.es/backoffice_doc/prensa/notas_prensa/99181_1688138271277.pdf. (18) JO L 317, 4.11.2014, p. 1.