Parlamentul European,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat solemn de Parlament, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 intitulată „Plan de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale” (COM(2021)0102),

–  având în vedere declarația de la Porto a Consiliului European din 8 mai 2021,

–  având în vedere rezoluția sa din 11 mai 2023 referitoare la foaia de parcurs privind o Europă socială: doi ani după Summitul social de la Porto(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa(2),

–  având în Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și a Regulamentului (UE) 2016/589 și de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344(3),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 13 martie 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei Autorități Europene a Muncii (COM(2018)0131) și evaluarea impactului care o însoțește (SWD(2018)0068),

–  având în vedere rapoartele anuale de activitate consolidate ale Autorității Europene a Muncii din 2019, 2020, 2021 și 2022,

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19(4),

–  având în vedere articolul 45 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă”,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

A.  întrucât, în 2021, aproximativ 10 milioane de cetățeni ai UE în vârstă de muncă locuiau într-un alt stat membru(5); întrucât numărul resortisanților țărilor terțe care locuiesc și lucrează în UE a crescut în ultimii ani; întrucât, în 2022, 9,93 milioane de cetățeni din țările terțe erau angajați pe piața muncii din UE, ceea ce reprezintă 5,1 % din totalul populației în vârstă de muncă(6); întrucât lucrătorii din țări terțe nu intră încă în domeniul de aplicare al Autorității Europene a Muncii (ELA), deși problemele lor legate de mobilitatea forței de muncă și de condițiile de muncă sunt adesea similare cu cele ale lucrătorilor din UE;

B.  întrucât libera circulație a lucrătorilor și libertatea de a presta servicii sunt două dintre cele patru libertăți fundamentale ale UE; întrucât aceste libertăți sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței unice; întrucât ele se numără printre principalele realizări ale integrării în UE;

C.  întrucât mobilitatea lucrătorilor poate fi îngreunată de coordonarea insuficientă între sistemele de securitate socială din statele membre; întrucât problemele care afectează transferabilitatea drepturilor legate de securitatea socială pot descuraja lucrătorii care intenționează să lucreze într-un alt stat membru;

D.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat crearea unui număr de securitate socială la nivelul UE care să permită o identificare ușoară a lucrătorilor, a statutului lor profesional și a drepturilor lor de securitate socială;

E.  întrucât mobilitatea forței de muncă stimulează creșterea economică și aduce beneficii întregii UE prin echilibrarea cererii și a ofertei de forță de muncă; întrucât mobilitatea forței de muncă poate duce, de asemenea, la condiții de muncă precare și la exploatarea lucrătorilor mobili prin abuzul și eludarea legislației existente sau prin lipsa de informare a lucrătorilor cu privire la drepturile lor și la orice contracte colective de muncă aplicabile;

F.  întrucât asigurarea mobilității echitabile și a concurenței loiale bazate pe nediscriminare și pe principiul remunerației egale pentru muncă egală rămâne o chestiune spinoasă ca urmare a celor 27 de regimuri diferite privind piața forței de muncă, cu reglementări și practici naționale; întrucât legislația Uniunii privind drepturile sociale și de muncă ale lucrătorilor trebuie pusă în aplicare și respectată în mod corespunzător în toate statele membre, precum și în situații transfrontaliere; întrucât ELA ar trebui, de asemenea, să încurajeze utilizarea unor abordări inovatoare pentru o cooperare transfrontalieră eficientă și colectarea, analiza și schimbul de informații; întrucât nu există suficiente servicii de sprijin disponibile pentru lucrătorii mobili, în special pentru resortisanții țărilor terțe, cum ar fi consilierea juridică, socială și psihologică;

G.  întrucât Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat la Göteborg în 2017, stabilește 20 de principii și un cadru de reglementare socială pentru o Europă socială puternică, echitabilă și favorabilă incluziunii; întrucât egalitatea de șanse și de drepturi, accesul la piața muncii, condițiile de muncă echitabile, protecția socială, incluziunea și autonomia partenerilor sociali sunt pietrele de temelie ale Uniunii, consacrate în tratate;

H.  întrucât autoritățile naționale de aplicare a legii, cum ar fi inspectoratele de muncă și de securitate socială, și partenerii sociali implicați în inspecțiile muncii și ale securității sociale nu dispun întotdeauna de resursele necesare și, astfel, se străduiesc să aplice în mod eficient legislația națională și a UE, în special în situații transfrontaliere; întrucât o aplicare eficientă necesită resurse suficiente, precum și o cooperare structurată și schimburi de informații periodice și sigure între statele membre și toate părțile interesate relevante;

I.  întrucât ELA a fost înființată cu scopul de a facilita cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește aplicarea eficace a legislației muncii, inclusiv inspecțiile comune și concertate, și schimbul de informații între statele membre cu privire la aspectele legate de mobilitatea forței de muncă, cu scopul de a sprijini piețe ale muncii și sisteme de protecție socială echitabile și funcționale, de a proteja lucrătorii și de a asigura o concurență loială pe piața unică;

J.  întrucât statele membre ar trebui să ofere sprijin, informații și consiliere lucrătorilor și angajatorilor; întrucât nici ELA și nici sindicatele implicate nu dispun de suficiente resurse pentru a funcționa ca birou de asistență pentru persoane fizice;

K.  întrucât, pe baza regulamentului său de instituire, ELA trebuie să contribuie la asigurarea mobilității echitabile a forței de muncă pe întreg teritoriul Uniunii și să sprijine statele membre și Comisia în coordonarea sistemelor de securitate socială din cadrul Uniunii; întrucât ELA îndeplinește mai multe sarcini în această privință, inclusiv facilitează accesul persoanelor fizice, al angajatorilor și al partenerilor sociali la informații despre mobilitatea forței de muncă, sprijină statele membre în promovarea corelării transfrontaliere a cererii și ofertei de locuri de muncă și coordonează serviciile europene de ocupare a forței de muncă (EURES), facilitează cooperarea și schimbul de informații între statele membre, coordonează și sprijină efectuarea unor inspecții concertate și comune, realizează analize și evaluări ale riscurilor cu privire la aspecte legate de mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă, susține statele membre în consolidarea capacităților în domeniul mobilității forței de muncă, combate munca nedeclarată și mediază litigiile dintre statele membre cu privire la aplicarea legislației relevante a UE;

L.  întrucât ELA nu și-a atins încă întregul potențial operațional; întrucât activitățile și impactul ELA sunt restricționate din cauza caracterului voluntar al cooperării și participării statelor membre și a competențelor sale limitate de a solicita și prelucra date ale lucrătorilor și întreprinderilor afectate; întrucât cadrul juridic al ELA o împiedică să desfășoare anchete din proprie inițiativă și să se ocupe de chestiuni legate de mobilitatea forței de muncă din țări terțe;

M.  întrucât normele și practicile privind modul de desfășurare a inspecțiilor muncii, precum și cooperarea dintre autoritățile naționale și ELA, diferă foarte semnificativ între statele membre;

N.  întrucât Autoritatea Bancară Europeană a primit mandatul de a efectua investigații din proprie inițiativă; întrucât unele agenții europene, cum ar fi Europol, au acces la baza de date a Sistemului de informare al pieței interne și sunt autorizate să prelucreze date cu caracter personal; întrucât ELA nu are drepturi similare;

O.  întrucât partenerii sociali nu trebuie să epuizeze mai întâi opțiunile naționale de asigurare a respectării legislației, deoarece pot aduce cazurile transfrontaliere în atenția ELA în orice moment, în vederea inițierii de inspecții transfrontaliere; întrucât implicarea promptă, sistematică și structurală a partenerilor sociali de la nivelul UE, de la nivel sectorial și național este indispensabilă pentru îmbunătățirea eficacității ELA;

P.  întrucât platforma împotriva muncii nedeclarate a fost integrată în ELA; întrucât munca nedeclarată rămâne o problemă acută în UE; întrucât unele sectoare, cum ar fi ospitalitatea, construcțiile, turismul, îngrijirea și serviciile casnice, sunt mai afectate decât altele;

Q.  întrucât anchetele și analizele ELA sunt adesea externalizate către contractanți externi, ceea ce împiedică autoritatea să își dezvolte propria expertiză și ar putea pune sub semnul întrebării independența sa;

R.  întrucât unul dintre obiectivele înființării ELA a fost de a aborda schimbul insuficient de informații dintre autoritățile naționale responsabile de diferitele aspecte ale mobilității forței de muncă și de coordonarea sistemelor de securitate socială, pentru a se asigura că toate mijloacele disponibile sunt utilizate cât mai eficient posibil în domeniile în care ELA poate oferi valoare adăugată;

S.  întrucât neconcordanțele de competențe și deficitele de forță de muncă sunt în creștere în UE; întrucât EURES poate juca un rol central în promovarea mobilității forței de muncă și a corelării transfrontaliere a cererii și a ofertei de locuri de muncă; întrucât ELA nu are capacitatea de a oferi servicii de asistență persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și întreprinderilor; întrucât potențialul EURES nu a fost atins pe deplin; întrucât utilizarea EURES ar trebui promovată mai puternic de către autoritățile naționale, agențiile de ocupare a forței de muncă și partenerii sociali;

T.  întrucât până la 1 august 2024 și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia trebuie să evalueze performanța ELA în raport cu obiectivele, mandatul și sarcinile acesteia, în conformitate cu articolul 40 din Regulamentul (UE) 2019/1149; întrucât evaluarea Comisiei ar trebui să țină cont de contribuțiile din partea ELA și a părților interesate relevante și ar trebui să examineze îndeosebi dacă este necesară modificarea mandatului ELA și a obiectului activităților sale, inclusiv extinderea domeniului său de competențe pentru a acoperi nevoile specifice fiecărui sector; întrucât evaluarea ar trebui, de asemenea, să exploreze noi sinergii și oportunități de aliniere cu alte agenții în domeniul ocupării forței de muncă, al politicii sociale și al drepturilor fundamentale și ar trebui să identifice domeniile în care activitățile ELA ar putea aduce o valoare adăugată mai mare autorităților naționale;

U.  întrucât evaluarea ar trebui să exploreze în continuare cooperarea și schimburile periodice cu Europol și Eurojust în cazurile de infracțiuni, în special atunci când este implicată criminalitatea organizată, de exemplu în sectorul construcțiilor, și, atunci când sunt implicate subvenții europene, cu Parchetul European;

V.  întrucât în rezoluția sa din 11 mai 2023 referitoare la foaia de parcurs privind o Europă socială: doi ani după Summitul social de la Porto, Parlamentul a evidențiat importanța bunei funcționări și a eficienței ELA; întrucât Parlamentul a solicitat deja Comisiei să fructifice ocazia oferită de viitoarea evaluare pentru a prezenta o propunere legislativă care să revizuiască domeniul de aplicare al regulamentului de instituire a ELA și să-i permită realizarea deplină a potențialului, în special în ceea ce privește competențele sale de anchetă și de investigație,

1.  invită Comisia, pe baza lecțiilor învățate din 2019 și a evaluării sale în curs a mandatului și a capacității operaționale a ELA, să prezinte o propunere de revizuire specifică a regulamentului de instituire a ELA, cu scopul de a consolida mandatul său și valoarea adăugată pentru autoritățile naționale, pentru a-i permite să își îndeplinească pe deplin misiunea de a asigura o mobilitate echitabilă a forței de muncă;

2.  solicită ca mandatul ELA să fie consolidat în mod substanțial pentru a asigura valoarea sa adăugată pentru autoritățile naționale de aplicare a legii, permițându-i să investigheze presupusele încălcări sau neaplicarea dreptului UE și să inițieze și să efectueze anchete și inspecții în cazurile transfrontaliere din proprie inițiativă, după notificarea autorităților naționale competente relevante, în special în cazurile care implică încălcări ale dreptului UE sau în cazul în care autoritățile naționale competente nu au dat curs presupuselor încălcări sau neaplicării dreptului UE; subliniază că autoritățile naționale competente trebuie notificate și partenerii sociali trebuie să fie informați în legătură cu orice anchete și investigații ale ELA din jurisdicția lor și că trebuie să se garanteze că autoritățile naționale competente furnizează ELA, fără întârziere, orice informații pe care le consideră necesare pentru investigațiile acesteia, urmând legile și practicile naționale;

3.  reamintește că, în unele state membre, inspecțiile muncii sunt efectuate de partenerii sociali; subliniază importanța de a se asigura că ELA și autoritățile naționale competente cooperează în mod eficient cu partenerii sociali, respectându-le totodată autonomia, drepturile și prerogativele, în conformitate cu relațiile industriale naționale;

4.  reamintește că obiectul de activitate al ELA se limitează la actele Uniunii menționate în regulamentul său de instituire; constată, cu toate acestea, că autoritatea se confruntă adesea cu probleme legate de condițiile de muncă ale resortisanților țărilor terțe în cazul cărora se aplică legislația muncii relevantă; solicită, prin urmare, extinderea domeniului de aplicare al mandatului ELA pentru a include mobilitatea forței de muncă pentru resortisanții țărilor terțe, cu un accent special pe încetarea detașărilor false și a falselor activități independente; subliniază necesitatea de a sprijini mai bine statele membre în aplicarea legislației relevante a UE și de a include în mod explicit legislația sectorială specifică referitoare la dreptul muncii în contextul mobilității forței de muncă, de exemplu în sectorul transporturilor, în sectorul construcțiilor și în sectorul agricol, precum și pentru munca prin agent de muncă temporară;

5.  evidențiază nevoia de monitorizare adecvată a inspecțiilor concertate și comune sprijinite sau facilitate de ELA; solicită proceduri eficace care să garanteze că încălcările legislației naționale și a UE depistate în domeniul mobilității forței de muncă sunt abordate corespunzător prin proceduri administrative sau juridice în statele membre; subliniază că ELA ar trebui să fie împuternicită să inițieze proceduri administrative și judiciare în cazurile unor presupuse infracțiuni; subliniază că ELA, în cadrul mandatului său, ar trebui să sprijine recuperarea salariilor și a contribuțiilor la asigurările sociale neplătite în cazurile transfrontaliere, de exemplu prin furnizarea informațiilor și a dovezilor disponibile;

6.  subliniază că ELA ar trebui să urmărească cu atenție cazurile aduse în atenția sa de către organizațiile partenerilor sociali, prin lansarea de inspecții comune și concertate cu autoritățile naționale competente sau prin efectuarea de inspecții pe cont propriu; subliniază că partenerii sociali ar trebui să poată solicita ELA o anchetă sau o inspecție; subliniază că partenerii sociali ar trebui să primească informații ulterioare privind procedurile și, în cazul în care ELA respinge o cerere, o justificare cuprinzătoare;

7.  subliniază că este necesară asigurarea eficace a respectării legii, inclusiv aplicarea unor sancțiuni financiare disuasive pentru a pune capăt cazurilor de nerespectare a legislației muncii, de eludare a plății prestațiilor de asigurări sociale și de evaziune fiscală în activități transfrontaliere; îndeamnă, prin urmare, ELA să acorde prioritate, în cadrul mandatului său, aplicării legii și controalelor transfrontaliere și să coopereze cu alte agenții relevante ale UE; subliniază că ELA ar trebui să țină evidența cazurilor în care legislația UE și legislația națională în domeniul mobilității forței de muncă au fost încălcate, în conformitate cu normele UE aplicabile în materie de protecție a datelor;

8.  reamintește că propunerea Comisiei de regulament de instituire a unei Autorități Europene a Muncii [articolul 10 alineatul (7)] prevede obligația ELA de a raporta Comisiei și autorităților din statul membru în cauză suspiciunile de nereguli „în aplicarea dreptului Uniunii, inclusiv în afara competențelor sale”, în cazul în care aceasta ia cunoștință de astfel de nereguli în cursul activității sale; regretă că această dispoziție nu a fost inclusă în textul adoptat al regulamentului de instituire; subliniază că revizuirea regulamentului de instituire a ELA ar trebui să reintroducă această propunere;

9.  solicită implicarea promptă, sistematică și structurală a partenerilor sociali de la nivelul UE, de la nivel sectorial și național în dezvoltarea și desfășurarea activităților ELA pentru a îmbunătăți eficiența acesteia; invită autoritățile naționale competente să coopereze mai strâns cu partenerii lor sociali naționali, deoarece ei sunt experți în domeniul dreptului muncii;

10.  invită statele membre să recunoască valoarea adăugată a ELA, să consolideze cooperarea dintre autoritățile lor competente și ELA și să furnizeze resurse suficiente la nivel național pentru a se asigura că autoritățile competente dispun de mijloacele, capacitatea și structura necesare pentru a coopera și a acționa în mod eficace; reamintește rolul-cheie al ofițerilor naționali de legătură în facilitarea cooperării dintre statele membre și ELA, acționând ca puncte de contact naționale, și în facilitarea schimbului de informații între ELA și statele membre; subliniază că experții naționali detașați de statele membre, inclusiv ofițerii naționali de legătură, ar trebui să contribuie la îndeplinirea sarcinilor ELA și nu ar trebui să lucreze sub conducerea sau supravegherea statului lor membru; subliniază că trebuie să li se ofere partenerilor sociali de la nivelul UE posibilitatea de a desemna câte un ofițer de legătură;

11.  ia act de prevalența condițiilor precare de muncă și de viață în rândul resortisanților țărilor terțe, care, de exemplu, depind de locuințele oferite de angajatorul lor; subliniază că ELA ar trebui să fie împuternicită să abordeze situația resortisanților țărilor terțe, pe baza legislației UE aplicabile în domeniul muncii și că, în acest sens, este necesară o cooperare strânsă cu statele membre, cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile; atrage atenția asupra faptului că statele membre ar putea beneficia de capacitatea ELA de a oferi informații despre condițiile de muncă ale resortisanților mobili din țările terțe; subliniază că ELA ar trebui să fie în măsură să colecteze și să acceseze date referitoare la situația lucrătorilor mobili, inclusiv a resortisanților țărilor terțe, în conformitate cu normele UE aplicabile în materie de protecție a datelor, și să sprijine statele membre să asigure o mai bună aplicare a legislației existente pentru resortisanții țărilor terțe care lucrează pe piața unică; ia act de faptul că ELA ar putea juca, de asemenea, un rol în facilitarea cooperării și a schimbului de informații între statele membre cu privire la îmbunătățirea accesului resortisanților țărilor terțe la autoritățile competente pentru mobilitatea forței de muncă și condițiile de muncă;

12.  regretă faptul că Comisia nu a dat curs Rezoluției Parlamentului din 25 noiembrie 2021 referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile(7) și nici solicitării sale repetate de a prezenta o propunere legislativă privind crearea unui număr european de securitate socială; își reiterează, prin urmare, apelul adresat Comisiei de a prezenta fără întârziere o astfel de propunere pentru a facilita activitățile de punere în aplicare ale ELA și ale autorităților naționale, pentru a permite coordonarea securității sociale și pentru a garanta mobilitatea echitabilă a forței de muncă;

13.  atenționează că practicile corporative de exploatare, frauduloase și abuzive legate de mobilitatea muncii ale actorilor internaționali nu sunt întotdeauna ușor de identificat și combătut la nivel național; este, prin urmare, convins că ELA ar putea oferi valoare adăugată prin analize operaționale la nivelul UE, în vederea unei mai bune identificări și expuneri a sectoarelor de risc și a practicilor neloiale ale entităților implicate și în vederea schimburilor de bune practici privind abordarea acestor cazuri; regretă că actualul Regulament privind ELA nu oferă niciun temei juridic suficient pentru efectuarea analizelor de risc operațional și nici proceduri de monitorizare; reamintește că orice nerespectare sau încălcare a legislației UE în domeniul mobilității forței de muncă ar trebui să implice investigații și, după caz, sancțiuni disuasive;

14.  solicită o dispoziție clară care să permită ELA să prelucreze date legate de investigații și analize operaționale, în conformitate cu normele aplicabile ale UE privind protecția datelor; solicită ca ELA să aibă acces la Sistemul de informare al pieței interne și la alte baze de date relevante, cu condiția să se asigure confidențialitatea datelor și să se respecte drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor vizate; subliniază că, pentru a-și îndeplini sarcinile la timp și în mod eficace, ELA are nevoie deopotrivă să acceseze toate datele naționale relevante pentru activitatea sa, inclusiv constatările inspecțiilor și ale activităților de asigurare a respectării legislației desfășurate de statele membre;

15.  subliniază rolul important pe care îl poate juca EURES în abordarea deficitului de forță de muncă și a necorelării competențelor(8) în întreaga UE, precum și în furnizarea de informații generale cu privire la piețele naționale ale muncii și sistemele de securitate socială și de informații în timp real cu privire la locurile de muncă disponibile; subliniază importanța unui portal EURES mai ușor de utilizat pentru persoanele mobile aflate în căutarea unui loc de muncă și pentru potențialii angajatori;

16.  solicită o mai bună coordonare și cooperare între statele membre, partenerii sociali și ELA în ceea ce privește furnizarea de informații privind mobilitatea forței de muncă și drepturile lucrătorilor pentru lucrători și angajatori;

17.  subliniază necesitatea unei cooperări eficiente între agențiile UE pentru a crea sinergii;

18.  solicită o cooperare extinsă privind schimbul de informații cu Europol și Eurojust în cazurile de infracțiuni, în special atunci când este implicată criminalitatea organizată, de exemplu în sectorul construcțiilor, și, atunci când sunt implicate subvenții europene, cu Parchetul European;

19.  subliniază că ELA are nevoie de resurse suficiente, inclusiv de personal propriu, pentru a-și îndeplini sarcinile, în special inspecții pe teren pentru a detecta încălcări ale legislației muncii; constată că numărul ridicat de experți naționali detașați (END) în cadrul ELA reprezintă un obstacol semnificativ pentru operațiunile sale pe termen mediu și lung; reamintește că END au doar misiuni temporare, fapt ce poate contribui la incoerența instituțională, poate pune în pericol continuitatea operațiunilor și poate duce la dificultăți în îndeplinirea sarcinilor de bază ale ELA; solicită, prin urmare, transformarea unui număr suficient de posturi de END în posturi permanente;

20.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C, C/2023/1072, 15.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/1072/oj. (2) JO C 482, 23.12.2016, p. 31, (3) JO L 186, 11.7.2019, p. 21. (4) JO C 362, 8.9.2021, p. 82. (5) Comisia Europeană, „Raportul anual pe 2022 privind mobilitatea forței de muncă în interiorul UE”, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, 2022. (6) Comisia Europeană, „Statistici privind migrația către Europa”, mai 2023. (7) JO C 224, 8.6.2022, p. 81. (8) EURES, „Report on labour shortages and surpluses – 2022” (Raport privind deficitele și excedentele de forță de muncă – 2022), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2023.