Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 (COM(2022)0151 – C9-0143/2022 – 2022/0100(COD))

P9_TA(2024)0001 A9-0050/2023

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0151),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0143/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2022(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 octombrie 2023, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0050/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 ianuarie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2009

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/590.)

(1) JO C 365, 23.9.2022, p. 50. (2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 30 martie 2023 (Texte adoptate, P9_TA(2023)0093).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gazele fluorurate cu efect de seră, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 517/2014 (COM(2022)0150 – C9-0142/2022 – 2022/0099(COD))	P9_TA(2024)0002 A9-0048/2023
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0150),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0142/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2022(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 octombrie 2023, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0048/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 ianuarie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind gazele fluorurate cu efect de seră, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 517/2014

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/573.)

(1) JO C 365, 23.9.2022, p. 44. (2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 30 martie 2023 (Texte adoptate, P9_TA(2023)0092).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare (COM(2021)0726 – C9-0438/2021 – 2021/0384(COD))

P9_TA(2024)0003 A9-0039/2023

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0726),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0438/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  după consultarea Băncii Centrale Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 octombrie 2023, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0039/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 ianuarie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2024/790.)

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 în ceea ce privește sporirea transparenței datelor de piață, eliminarea obstacolelor din calea instituirii unui sistem centralizat de raportare, optimizarea obligațiilor de tranzacționare și interzicerea primirii de plăți pentru transmiterea ordinelor clienților (COM(2021)0727 – C9-0440/2021 – 2021/0385(COD))

P9_TA(2024)0004 A9-0040/2023

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2021)0727),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0440/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 1 iunie 2022(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 martie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 octombrie 2023, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0040/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 ianuarie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 în ceea ce privește sporirea transparenței datelor, eliminarea obstacolelor din calea creării unor sisteme centralizate de raportare, optimizarea obligațiilor de tranzacționare și interzicerea primirii de plăți pentru fluxul de ordine

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/791.)

(1) JO C 286, 27.7.2022, p. 17. (2) JO C 290, 29.7.2022, p. 68.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea unor măsuri comerciale excepționale în favoarea țărilor și teritoriilor participante și legate de procesul de stabilizare și de asociere (text codificat) (COM(2022)0503 – C9-0323/2022 – 2022/0304(COD))

P9_TA(2024)0005 A9-0001/2024

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0503),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0323/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(1),

–  având în vedere articolele 109 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0001/2024),

A.  întrucât Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 ianuarie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind unele măsuri comerciale excepționale în favoarea țărilor și teritoriilor participante sau legate de procesul de stabilizare și de asociere (codificare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/823.)

(1) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind stabilirea normelor referitoare la o indemnizație pentru reducerea favorizării îndatorării și privind limitarea deductibilității dobânzii în scopul impozitului pe profit (COM(2022)0216 – C9-0197/2022 – 2022/0154(CNS))

P9_TA(2024)0006 A9-0387/2023

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2022)0216),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0197/2022),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0387/2023),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Promovarea unui mediu de afaceri echitabil și durabil, inclusiv prin măsuri fiscale specifice care să stimuleze investițiile și creșterea economică, reprezintă o prioritate politică majoră a Uniunii. Pentru a sprijini finanțarea durabilă și pe termen lung a întreprinderilor, este oportun ca sistemul fiscal să reducă la minimum denaturările nedorite ale deciziilor comerciale, de exemplu în favoarea finanțării prin îndatorare mai degrabă decât a finanțării prin capitaluri proprii. Deși Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital din 2020 al Comisiei14 include acțiuni importante de sprijinire a unei astfel de finanțări, de exemplu Acțiunea 4 – Încurajarea unor finanțări sporite pe termen lung și prin capitaluri proprii din partea investitorilor instituționali, este oportun să fie adoptate măsuri fiscale specifice pentru a consolida aceste acțiuni. Aceste măsuri trebuie să țină seama de considerentele legate de durabilitatea finanțelor publice. (1)  Promovarea unui mediu de afaceri echitabil și durabil și îmbunătățirea sistemului fiscal pentru întreprinderi, inclusiv prin măsuri fiscale specifice care să stimuleze investițiile și creșterea economică, reprezintă o prioritate politică majoră a Uniunii. Pentru a sprijini finanțarea durabilă, consistentă și pe termen lung a întreprinderilor, în special după cele trei crize economice care au avut loc începând din 2008 și care au determinat multe întreprinderi să recurgă la finanțarea prin îndatorare pentru a acoperi pierderile economice, este oportun ca sistemul fiscal să reducă la minimum denaturările nedorite ale deciziilor comerciale, de exemplu în favoarea finanțării prin îndatorare mai degrabă decât a finanțării prin capitaluri proprii. Deși Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital din 2020 al Comisiei14 include acțiuni importante de sprijinire a unei astfel de finanțări, de exemplu Acțiunea 4 – Încurajarea unor finanțări sporite pe termen lung și prin capitaluri proprii din partea investitorilor instituționali, este oportun să fie adoptate măsuri fiscale specifice pentru a consolida aceste acțiuni. Aceste măsuri trebuie să țină seama de considerentele legate de durabilitatea finanțelor publice. __________________ __________________ 14 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”, COM(2020)0590 final (https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:61042990-fe46-11ea-b44f-01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF). 14 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”, COM(2020)0590 final (https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:61042990-fe46-11ea-b44f-01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF). Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  Promovarea unei uniuni a piețelor de capital, care să fie competitivă și rezilientă și care să aibă drept unul dintre elementele de bază o piață puternică a titlurilor de capital, este esențială pentru stimularea locurilor de muncă, a creșterii economice și a investițiilor. Pentru a se putea face față provocărilor economice din viitor, trebuie să crească investițiile private în capital propriu. Prin urmare, este foarte oportun să se creeze un instrument juridic pentru armonizarea dispozițiilor legislative existente privind reducerea tendinței contribuabililor de a opta pentru îndatorare atunci când aleg opțiunile de investiții, fără a afecta însă utilizarea legitimă și eficace a instrumentelor de datorie. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Sistemele fiscale ale statelor membre permit contribuabililor să deducă plățile de dobânzi aferente finanțării prin îndatorare și astfel să reducă obligația de plată a impozitului pe profit, în timp ce costurile legate de finanțarea prin capitaluri proprii nu sunt deductibile fiscal în majoritatea statelor membre. Tratamentul fiscal asimetric al finanțării prin îndatorare și al finanțării prin capitaluri proprii la nivelul Uniunii determină o favorizare a îndatorării în deciziile de investiții. În plus, atunci când statele membre prevăd în legislația lor națională o indemnizație fiscală pentru finanțarea prin capitaluri proprii, respectivele măsuri naționale diferă în mod semnificativ în ceea ce privește concepția politicilor. (2)  Sistemele fiscale ale statelor membre permit contribuabililor să deducă plățile de dobânzi aferente finanțării prin îndatorare și astfel să reducă obligația de plată a impozitului pe profit, în timp ce costurile legate de finanțarea prin capitaluri proprii nu sunt deductibile fiscal în majoritatea statelor membre. Tratamentul fiscal asimetric al finanțării prin îndatorare și al finanțării prin capitaluri proprii la nivelul Uniunii determină o favorizare a îndatorării în deciziile de investiții. Crizele recente legate de problemele de îndatorare ale întreprinderilor de pe piața internă au demonstrat că este necesară o reformă care să pună capitalurile proprii și datoriile pe plan de egalitate și să pună capăt avantajelor legate de finanțarea prin îndatorare. Prezenta directivă reprezintă răspunsul la numeroasele solicitări ale Parlamentului de a se trata fenomenul prin care este preferată îndatorarea din motive fiscale1a. În plus, atunci când statele membre prevăd în legislația lor națională o indemnizație fiscală pentru finanțarea prin capitaluri proprii, respectivele măsuri naționale diferă în mod semnificativ în ceea ce privește concepția politicilor. Prin urmare, este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile pentru soluțiile bazate pe capital propriu și pentru instrumentele de datorie, ținându-se seama de faptul că trebuie garantat un nivel minim de coerență sistematică între cadrele fiscale naționale, în special în ceea ce privește beneficiile fiscale. __________________ 1a A se vedea: –  Rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2020 referitoare la continuarea dezvoltării uniunii piețelor de capital (UPC): un acces mai bun la finanțarea de pe piețele de capital, în special pentru IMM-uri, și o mai mare participare a investitorilor mici [2020/2036(INI)] (JO C 395, 29.9.2021, p. 89); –  Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților [2016/0337(CNS)] (JO C 162, 10.5.2019, p. 181); –  Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare (acțiune subsecventă a PE la planul de acțiune al Comisiei din iulie și la cele 25 de inițiative ale acesteia în domeniul TVA, al impozitării întreprinderilor și al impozitării individuale) [2020/2254(INL)] (JO C 347, 9.9.2022, p. 211); –  Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la impactul reformelor fiscale naționale asupra economiei UE [2021/2074(INI)] (JO C 342, 6.9.2022, p. 14). Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Pentru a elimina posibilele denaturări legate de impozitare între statele membre, este necesar să se stabilească un cadru comun de norme pentru a aborda, în mod coordonat, favorizarea îndatorării la nivelul Uniunii. Aceste norme trebuie să garanteze că finanțarea prin capitaluri proprii și finanțarea prin îndatorare sunt tratate în mod similar în scopuri fiscale la nivelul pieței unice. În același timp, un cadru legislativ comun al Uniunii trebuie să fie durabil și pe termen scurt pentru bugetele statelor membre. Prin urmare, acest cadru trebuie să includă norme, pe de o parte, pentru deductibilitatea fiscală a costurilor finanțării prin capitaluri proprii și, pe de altă parte, pentru limitarea deductibilității fiscale a costurilor finanțării prin îndatorare. (3)  Pentru a elimina posibilele denaturări legate de impozitare între statele membre, este necesar să se stabilească un cadru comun de norme pentru a aborda, în mod coordonat, favorizarea îndatorării la nivelul Uniunii din motive fiscale, în deplină conformitate cu cadrul instituțional al Uniunii privind chestiunile fiscale, stabilit prin tratate. Aceste norme trebuie să garanteze că finanțarea prin capitaluri proprii și finanțarea prin îndatorare sunt tratate în mod similar în scopuri fiscale la nivelul pieței unice. În același timp, având în vedere deductibilitatea fiscală generoasă a datoriilor și faptul că crearea unei indemnizații pentru majorarea capitalurilor proprii ar putea avea un impact direct asupra veniturilor publice, un cadru legislativ comun al Uniunii trebuie să fie durabil și pe termen scurt pentru bugetele statelor membre. Prin urmare, acest cadru trebuie să includă norme, pe de o parte, pentru deductibilitatea fiscală a costurilor finanțării prin capitaluri proprii și, pe de altă parte, pentru limitarea deductibilității fiscale a costurilor finanțării prin îndatorare. Prezenta directivă vizează găsirea unui echilibru mai bun între diferitele provocări legate de sustenabilitatea finanțelor publice ale statelor membre pe termen scurt și, totodată, ar trebui să protejeze statele membre de reducerea substanțială a veniturilor și să vizeze îmbunătățirea stabilității financiare a întreprinderilor. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  Pentru a dezvolta în continuare uniunea piețelor de capital, prezenta directivă vizează diversificarea surselor de finanțare pentru societățile din Uniune, mai ales pentru IMM-uri. Prin urmare, directiva nu ar trebui să creeze noi costuri și bariere pentru accesul la finanțare al societăților care nu au încă un acces ușor la piețele de capital. Limitarea deductibilității costurilor legate de dobânzi, suportate de aceste societăți, ar putea împiedica investițiile în întreaga Uniune și, prin urmare, nu ar trebui să fie limitate deducerile legate de dobânzi pentru IMM-uri și grupurile mijlocii. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Pentru a neutraliza favorizarea în raport cu finanțarea prin capitaluri proprii, trebuie avută în vedere o indemnizație astfel încât majorările capitalurilor proprii ale contribuabilului de la o perioadă fiscală la alta să fie deductibile din baza sa impozabilă, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Indemnizația trebuie calculată prin înmulțirea majorării capitalurilor proprii cu o rată a dobânzii noțională bazată pe rata dobânzii fără risc, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 77e alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE. Astfel de rate ale dobânzilor fără risc fac deja parte din legislația UE și sunt aplicate ca atare în mod practic și eficace. Orice parte a indemnizației care nu poate fi dedusă într-o perioadă fiscală din cauza profiturilor impozabile insuficiente poate fi reportată. Ținând seama de provocările specifice cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) în ceea ce privește accesul la piețele de capital, este oportun să se aibă în vedere o majorare a indemnizației pentru capitalurile proprii în cazul contribuabililor care sunt IMM-uri. Pentru ca deducerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii să fie durabilă pentru finanțele publice pe termen scurt, aceasta trebuie să fie limitată în timp. Pentru a proteja sistemul împotriva abuzurilor, este necesar să se excludă din calculul modificărilor capitalurilor proprii valoarea fiscală a acțiunilor proprii ale unui contribuabil, precum și cea a participației sale în întreprinderi asociate. În aceeași ordine de idei, este necesar să se prevadă impozitarea unei scăderi a capitalurilor proprii ale unui contribuabil de la o perioadă fiscală la alta, pentru a se preveni o majorare abuzivă a capitalurilor proprii. O astfel de normă ar încuraja, de asemenea, menținerea unui nivel de capitaluri proprii. Aceasta s-ar aplica astfel încât, atunci când se produce o scădere a capitalurilor proprii ale unui contribuabil care a beneficiat de o indemnizație pentru majorarea capitalurilor proprii, o sumă calculată în același mod ca indemnizația ar deveni impozabilă pentru 10 perioade fiscale, cu excepția cazului în care contribuabilul dovedește că această scădere se datorează exclusiv pierderilor suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale. (5)  Pentru a neutraliza favorizarea în raport cu finanțarea prin capitaluri proprii, trebuie avută în vedere o indemnizație astfel încât majorările capitalurilor proprii ale contribuabilului de la o perioadă fiscală la alta să fie deductibile din baza sa impozabilă, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Indemnizația trebuie calculată prin înmulțirea majorării capitalurilor proprii cu o rată a dobânzii noțională bazată pe rata dobânzii fără risc, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 77e alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE. Astfel de rate ale dobânzilor fără risc fac deja parte din legislația UE și sunt aplicate ca atare în mod practic și eficace. Orice parte a indemnizației care nu poate fi dedusă într-o perioadă fiscală din cauza profiturilor impozabile insuficiente poate fi reportată. Ținând seama de provocările specifice cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) și grupurile mijlocii în ceea ce privește accesul la piețele de capital, costurile mai mari de finanțare suportate de acestea, disponibilitatea mai redusă a capitalului pentru acestea și probabilitatea mai mare ca acestea să înregistreze pierderi pe perioade mai îndelungate, este oportun să se aibă în vedere, în cazul contribuabililor care sunt IMM-uri sau grupuri mijlocii, o majorare a indemnizației pentru capitalurile proprii, precum și o perioadă mai lungă pentru deductibilitatea fiscală. Pentru ca deducerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii să fie durabilă pentru finanțele publice pe termen scurt, aceasta trebuie să fie limitată în timp în mod adecvat și proporțional. Pentru a proteja sistemul împotriva abuzurilor, este necesar să se excludă din calculul modificărilor capitalurilor proprii valoarea fiscală a acțiunilor proprii ale unui contribuabil, precum și cea a participației sale în întreprinderi asociate. În aceeași ordine de idei, este necesar să se prevadă impozitarea unei scăderi a capitalurilor proprii ale unui contribuabil de la o perioadă fiscală la alta, pentru a se preveni o majorare abuzivă a capitalurilor proprii. O astfel de normă ar încuraja, de asemenea, menținerea unui nivel de capitaluri proprii. Aceasta s-ar aplica astfel încât, atunci când se produce o scădere a capitalurilor proprii ale unui contribuabil care a beneficiat de o indemnizație pentru majorarea capitalurilor proprii, o sumă calculată în același mod ca indemnizația ar deveni impozabilă pentru 10 perioade fiscale în cazul IMM-urilor și grupurilor mijlocii și pentru 7 perioade fiscale consecutive în cazul oricărui alt tip de contribuabil, cu excepția cazului în care contribuabilul dovedește că această scădere se datorează exclusiv pierderilor suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale. Comisia și statele membre ar trebui să realizeze acțiuni de informare și comunicare în legătură cu prezenta directivă, în special în ceea ce privește posibilitățile și beneficiile oferite de aceasta IMM-urilor. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Pentru a se evita o utilizare abuzivă a deducerii aferente indemnizației pentru capitalurile proprii, este necesar să se stabilească norme specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale. Aceste norme trebuie să vizeze în special schemele instituite pentru eludarea condițiilor în care o majorare a capitalurilor proprii se califică pentru o indemnizație în temeiul prezentei directive, de exemplu prin transferul intragrup de participații în întreprinderi asociate. Aceste norme trebuie să vizeze, de asemenea, schemele instituite pentru a solicita o indemnizație în absența oricărei majorări a capitalurilor proprii la nivel de grup. De exemplu, finanțarea prin îndatorare sau contribuțiile în numerar în cadrul grupului ar putea fi utilizate în aceste scopuri. Normele specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale trebuie, de asemenea, să împiedice instituirea unor scheme prin care să se susțină că o majorare a capitalurilor proprii și a indemnizației corespunzătoare este mai mare decât în realitate, de exemplu, printr-o creștere a creanțelor aferente finanțărilor prin împrumuturi sau printr-o supraevaluare a activelor. În plus, norma generală antiabuz prevăzută la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/116415 a Consiliului se aplică împotriva actelor abuzive care nu sunt reglementate de cadrul specific de combatere a evitării obligațiilor fiscale prevăzut de prezenta directivă. (6)  Pentru a se evita o utilizare abuzivă a deducerii aferente indemnizației pentru capitalurile proprii, este necesar să se stabilească norme specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale. Aceste norme trebuie să vizeze în special schemele instituite pentru eludarea condițiilor în care o majorare a capitalurilor proprii se califică pentru o indemnizație în temeiul prezentei directive, de exemplu prin transferul intragrup de participații în întreprinderi asociate. Aceste norme trebuie să vizeze, de asemenea, schemele instituite pentru a solicita o indemnizație în absența oricărei majorări a capitalurilor proprii la nivel de grup. De exemplu, finanțarea prin îndatorare sau contribuțiile în numerar în cadrul grupului ar putea fi utilizate în aceste scopuri. Normele specifice împotriva evitării obligațiilor fiscale trebuie, de asemenea, să împiedice instituirea unor scheme prin care să se susțină că o majorare a capitalurilor proprii și a indemnizației corespunzătoare este mai mare decât în realitate, de exemplu, printr-o creștere a creanțelor aferente finanțărilor prin împrumuturi sau printr-o supraevaluare a activelor. În plus, norma generală antiabuz prevăzută la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/116415 a Consiliului se aplică împotriva actelor abuzive care nu sunt reglementate de cadrul specific de combatere a evitării obligațiilor fiscale prevăzut de prezenta directivă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că măsurile pe care le adoptă pentru a transpune prezenta directivă în dreptul intern respectă orientările Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor). _________________ _________________ 15 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). 15 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 6 a (nou) (6a)  Posibilele costuri fiscale care decurg din punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui evaluate împreună cu beneficiile ce decurg din asigurarea unei baze de finanțare mai solide pentru întreprinderile din Uniune, ceea ce ar fi extrem de important în caz de criză financiară. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 7 (7)  Pentru a aborda favorizarea îndatorării într-un mod eficace și durabil pentru finanțele publice ale Uniunii, o indemnizație pentru finanțarea prin capitaluri proprii trebuie să fie însoțită de o limitare a deductibilității costurilor finanțării prin îndatorare. Prin urmare, o normă privind limitarea deductibilității dobânzii trebuie să limiteze deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării și să se aplice independent de indemnizație. Având în vedere diferența dintre obiectivele acestei norme și cele ale actualei norme împotriva evitării obligațiilor fiscale privind limitarea deductibilității dobânzii, prevăzută la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, este oportun ca ambele norme să fie menținute. Contribuabilii trebuie să calculeze mai întâi deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării în temeiul prezentei directive, iar apoi în temeiul ATAD. În cazul în care aceasta din urmă conduce la o valoare mai mică a costurilor excedentare deductibile ale îndatorării, contribuabilul trebuie să deducă această sumă mai mică și să reporteze sau să transfere într-o perioadă anterioară orice diferență dintre cele două sume în conformitate cu articolul 4 din ATAD. (7)  Pentru a aborda favorizarea îndatorării într-un mod eficace și durabil pentru finanțele publice ale Uniunii, o indemnizație pentru finanțarea prin capitaluri proprii ar trebui să fie însoțită de o regulă prin care să se limiteze deductibilitatea costurilor excesive legate de contractarea împrumuturilor pentru grupurile care nu sunt grupuri mijlocii și pentru întreprinderile care nu sunt IMM-uri. Cu toate acestea, având în vedere condițiile economice negative create de criza provocată de pandemia de COVID-19 și de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, respectiva regulă de limitare ar trebui introdusă abia începând din 2027. Având în vedere diferența dintre obiectivele acestei norme și cele ale actualei norme împotriva evitării obligațiilor fiscale privind limitarea deductibilității dobânzii, prevăzută la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, este oportun ca ambele norme să fie menținute. Contribuabilii trebuie să calculeze mai întâi deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării în temeiul prezentei directive, iar apoi în temeiul ATAD. În cazul în care aceasta din urmă conduce la o valoare mai mică a costurilor excedentare deductibile ale îndatorării, contribuabilul trebuie să deducă această sumă mai mică și să reporteze sau să transfere într-o perioadă anterioară orice diferență dintre cele două sume în conformitate cu articolul 4 din ATAD. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 9 (9)  Pentru a evalua eficacitatea prezentei directive, Comisia trebuie să pregătească și să publice un raport de evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile. (9)  Pentru a evalua eficacitatea prezentei directive, precum și impactul acesteia asupra IMM-urilor și asupra veniturilor fiscale ale statelor membre, Comisia trebuie să pregătească și să publice un raport de evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile. Raportul respectiv ar trebui să acorde o atenție deosebită IMM-urilor și ar trebui, în special, să analizeze dacă condițiile speciale prevăzute pentru acestea s-au dovedit a fi suficiente pentru ca finanțarea prin capitaluri proprii să devină mai atractivă pentru ele. În cazul în care rezultatul analizei din raport este negativ, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, fără întârzieri nejustificate, o propunere legislativă care să trateze această chestiune. Raportul Comisiei ar trebui să fie publicat. Amendamentul 11 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 5 a (nou) (5a)   „întreprindere mare” înseamnă o întreprindere mare în înțelesul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 12 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 5 b (nou) (5b)   „grup mijlociu” înseamnă un grup mijlociu în înțelesul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 13 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) (5c)   „grup mare” înseamnă un grup mare în înțelesul articolului 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 14 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 1 O indemnizație pentru capitalurile proprii este deductibilă, pentru 10 perioade fiscale consecutive, din baza impozabilă a unui contribuabil în scopul impozitului pe profit, în procent de până la 30 % din câștigul contribuabilului înainte de dobânzi, taxe, depreciere și amortizare („EBITDA”). O indemnizație pentru capitalurile proprii este deductibilă pentru: –  10 perioade fiscale consecutive, din baza impozabilă a unei IMM sau a unui grup mijlociu în scopul impozitului pe profit, până la 30 % din câștigul contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”); –  7 perioade fiscale consecutive, din baza impozabilă a oricărei întreprinderi mari sau a oricărui grup mare în scopul impozitului pe profit, până la 30 % din EBITDA al contribuabilului. Amendamentul 15 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou) Statele membre se asigură că contribuabilii pot reporta, în cel mult trei perioade fiscale, partea din indemnizația pentru capitalurile proprii care depășește cota procentuală conform principiului EBITDA într-o perioadă fiscală prevăzută la primul paragraf. Amendamentul 16 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 Dacă indemnizația pentru capitalurile proprii, deductibilă în conformitate cu primul paragraf, este mai mare decât venitul net impozabil al contribuabilului într-o perioadă fiscală, statele membre se asigură că respectivul contribuabil poate reporta în perioadele următoare, fără limită de timp, valoarea excedentară a indemnizației pentru capitalurile proprii. Dacă indemnizația pentru capitalurile proprii, deductibilă în conformitate cu primul paragraf, este mai mare decât venitul net impozabil al contribuabilului într-o perioadă fiscală, statele membre se asigură că respectivul contribuabil poate reporta valoarea excedentară a indemnizației pentru capitalurile proprii, după cum urmează: —  în cel mult 3 perioade fiscale, în cazul în care contribuabilul este o întreprindere mare sau un grup mare; —  fără limită de timp, în cazul în care contribuabilul este un IMM sau un grup mijlociu. Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 3 Statele membre se asigură că contribuabilii pot reporta, pentru cel mult cinci perioade fiscale, partea din indemnizația pentru capitalurile proprii care depășește 30 % din EBITDA într-o perioadă fiscală. eliminat Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 1 Sub rezerva articolului 5, baza indemnizației pentru capitalurile proprii se calculează ca diferența dintre nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale și nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale anterioare. Sub rezerva articolului 5, baza indemnizației pentru capitalurile proprii se calculează ca diferența dintre nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale și nivelul capitalurilor proprii nete la sfârșitul perioadei fiscale anterioare, cu alte cuvinte, creșterea anuală a fondurilor proprii. Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 2 Indemnizația pentru capitalurile proprii este egală cu baza indemnizației înmulțită cu rata dobânzii fără risc pe 10 ani pentru moneda relevantă și majorată cu o primă de risc de 1 % sau, în cazul în care contribuabilul este un IMM, cu o primă de risc de 1,5 %. Indemnizația pentru capitalurile proprii este egală cu baza indemnizației înmulțită cu rata dobânzii fără risc pe 10 ani pentru moneda relevantă, majorată cu o primă de risc de 1 % în cazul IMM-urilor. Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3 3.  Dacă, după obținerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii, baza indemnizației pentru capitalurile proprii este negativă într-o perioadă fiscală, o sumă egală cu indemnizația negativă pentru capitalurile proprii devine impozabilă pentru 10 perioade fiscale consecutive, până la creșterea globală a capitalurilor proprii nete pentru care a fost obținută o astfel de indemnizație în temeiul prezentei directive, cu excepția cazului în care contribuabilul furnizează dovezi suficiente potrivit cărora acest lucru se datorează pierderilor contabile suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale de reducere a capitalului. 3.  Dacă, după obținerea unei indemnizații pentru capitalurile proprii, baza indemnizației pentru capitalurile proprii este negativă într-o perioadă fiscală, o sumă egală cu indemnizația negativă pentru capitalurile proprii devine impozabilă pentru 10 perioade fiscale consecutive în cazul IMM-urilor și al grupurilor mijlocii și pentru 7 perioade fiscale consecutive în cazul contribuabililor care nu sunt IMM-uri sau grupuri mijlocii, până la creșterea globală a capitalurilor proprii nete pentru care a fost obținută o astfel de indemnizație în temeiul prezentei directive, cu excepția cazului în care contribuabilul furnizează dovezi suficiente potrivit cărora acest lucru se datorează pierderilor contabile suferite în cursul perioadei fiscale sau unei obligații legale de reducere a capitalului. Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3 a (nou) (3a)   Statele membre ar trebui să asigure conformitatea măsurilor pe care le adoptă pentru a transpune prezentul articol în legislația națională cu orientările Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) în ceea ce privește regimurile de deducere a dobânzilor noționale. Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 1.  Statele membre se asigură că un contribuabil poate deduce din baza sa impozabilă, în scopul impozitului pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva (UE) 2016/116435 a Consiliului, până la o sumă (a) corespunzătoare unui procent de 85 % din aceste costuri suportate în cursul perioadei fiscale. În cazul în care această sumă este mai mare decât suma (b) stabilită în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, statele membre se asigură că respectivul contribuabil are dreptul de a deduce numai suma mai mică dintre cele două sume din perioada fiscală. Diferența dintre cele două sume (a) și (b) se reportează sau se transferă într-o perioadă anterioară în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164. 1.  Statele membre se asigură că un contribuabil, cu excepția IMM-urilor și a grupurilor mijlocii, poate deduce din baza sa impozabilă, în scopul impozitului pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva (UE) 2016/116435 a Consiliului, până la o sumă (a) corespunzătoare unui procent de 85 % din aceste costuri suportate în cursul perioadei fiscale. În cazul în care această sumă este mai mare decât suma (b) stabilită în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, statele membre se asigură că respectivul contribuabil are dreptul de a deduce numai suma mai mică dintre cele două sume din perioada fiscală. Diferența dintre cele două sume (a) și (b) se reportează sau se transferă într-o perioadă anterioară în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164. _______________ _______________ 35 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). 35 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 2.  Alineatul (1) se aplică costurilor excedentare ale îndatorării suportate începând cu [OP: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive]. 2.  Alineatul (1) se aplică costurilor excedentare ale îndatorării suportate începând cu 1 ianuarie 2027. Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 7 – paragraful 1 – litera b (b)  numărul de IMM-uri care au beneficiat de indemnizație în perioada fiscală, inclusiv ca procent din numărul total de IMM-uri care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, precum și numărul de IMM-uri care au beneficiat de indemnizație și care fac parte din grupuri mari în sensul articolului 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE; (b)  numărul de IMM-uri și de grupuri mijlocii care au beneficiat de indemnizație în perioada fiscală, inclusiv ca procent din numărul total de IMM-uri și de grupuri mijlocii care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, precum și numărul de IMM-uri care au beneficiat de indemnizație și care fac parte din grupuri mari în sensul articolului 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE; Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 8 – titlu Rapoarte Rapoarte și revizuire Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 1.  Până la 31 decembrie 2027, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind punerea în aplicare a prezentei directive. 1.  Până la 31 decembrie 2028, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind punerea în aplicare și impactul prezentei directive, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentei directive. În raportul respectiv se evaluează impactul prezentei directive, acordându-se o atenție deosebită: (a)   IMM-urilor, analizându-se îndeosebi faptul dacă condițiile speciale de care dispun IMM-urile s-au dovedit a fi suficiente pentru ca finanțarea prin capitaluri proprii să devină mai atractivă în rândul acestor întreprinderi; (b)   limitării deducerii dobânzilor, în special în ceea ce privește impactul sumei (a) menționate la articolul 6 alineatul (1) asupra veniturilor fiscale ale statelor membre; (c)   legăturii cu actele legislative din domeniul impozitului pe profit, și anume cu o directivă care asigură o rată minimă efectivă de impozitare pentru activitățile globale ale marilor grupuri multinaționale și cu o directivă privind un cadru de impozitare a profitului în Europa (BEFIT). Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 2.  Statele membre pot amâna aplicarea dispozițiilor prezentei directive în cazul contribuabililor care, la [1 ianuarie 2024], beneficiază de o indemnizație pentru capitalurile proprii în temeiul dreptului intern pentru o perioadă de până la 10 ani și în niciun caz pentru o perioadă mai îndelungată decât durata pentru care beneficiază de indemnizație în temeiul dreptului intern. 2.  Statele membre pot amâna aplicarea dispozițiilor prezentei directive în cazul contribuabililor care, la [1 ianuarie 2024], beneficiază de o indemnizație pentru capitalurile proprii în temeiul dreptului intern pentru o perioadă de până la 5 ani și în niciun caz pentru o perioadă mai îndelungată decât durata pentru care beneficiază de indemnizație în temeiul dreptului intern. Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Înainte de a transpune prezenta directivă în dreptul intern, fiecare stat membru publică o evaluare a costurilor fiscale estimate ale măsurilor care urmează să fie adoptate și a scăderii în consecință a ratei efective de impozitare pentru întreprinderi și, dacă este necesar, ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja veniturile fiscale.

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la punerea în aplicare a programului Erasmus+ pentru perioada 2021-2027 (2023/2002(INI))

P9_TA(2024)0007 A9-0413/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/817 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație și formare, tineret și sport și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 septembrie 2020 referitoare la adoptarea unor măsuri eficace pentru conferirea unui caracter ecologic programelor Erasmus+ și Europa Creativă, precum și Corpului european de solidaritate(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 noiembrie 2021 referitoare la Spațiul european al educației: o abordare comună și cuprinzătoare(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 noiembrie 2021 întitulată „Politica UE în domeniul sportului: evaluare și posibile căi de urmat”(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2022 referitoare la crearea Spațiului european al educației până în 2025 – micro-certificate, conturi individuale de învățare și învățarea în serviciul sustenabilității mediului(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 iunie 2022 referitoare la punerea în aplicare a unor măsuri de incluziune în cadrul Erasmus+ 2014-2020(6),

–  având în vedere studiul intitulat „Programele de finanțare ale UE pentru perioada 2021-2027 în domeniul culturii, mass-mediei, educației, tineretului și sportului: primele lecții, provocări și perspective viitoare – Erasmus+”, publicat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii la 11 septembrie 2023(7),

–  având în vedere studiul intitulat „Implementarea timpurie a patru programe ale UE pentru perioada 2021-2027: Erasmus+, Europa creativă, Corpul european de solidaritate și cetățeni, egalitate, drepturi și valori (componenta 3)”, publicat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii la 20 iulie 2023(8),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la respectiva decizie,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru cultură și educație (A9-0413/2023),

A.  întrucât Erasmus+ (denumit în continuare „programul”) este un program emblematic al UE care sprijină educația, formarea, tineretul și sportul în Europa și în afara acesteia;

B.  întrucât Erasmus+ este esențial în stimularea unui sentiment european de apartenență și de înțelegere între diverse culturi, permițând consolidarea unei identități europene care există alături de identitățile naționale;

C.  întrucât programul pentru perioada 2021-2027 are un buget total estimat de 26,2 miliarde EUR și pune un accent puternic pe incluziune, pe tranziția verde și pe cea digitală și pe promovarea participării tinerilor la viața democratică;

D.  întrucât inițiativa privind universitățile europene a fost mult mai încununată de succes și mai amplă decât se prevăzuse inițial; întrucât ambiția este de a avea 60 de alianțe ale universităților europene care să implice peste 500 de instituții de învățământ superior până la jumătatea anului 2024;

E.  întrucât cererea pentru program depășește cu mult resursele financiare disponibile, afectând în mod negativ participarea și numărul de proiecte care pot fi finanțate;

F.  întrucât programul contribuie la reducerea inegalităților și la îmbunătățirea coeziunii sociale și a egalității de gen la nivel european și la nivelul statelor membre, concentrându-se din ce în ce mai mult pe mobilitatea în scop educațional accesibilă tuturor, în special persoanelor cu mai puține oportunități și organizațiilor la scară mică;

G.  întrucât responsabilii cu incluziunea joacă un rol important în promovarea diversității și a incluziunii în Erasmus+;

H.  întrucât participarea persoanelor cu mai puține oportunități, a cursanților adulți, a tinerilor, a resortisanților țărilor terțe și a parteneriatelor și organizațiilor la scară mică este încă împiedicată de cerințe administrative stricte;

I.  întrucât obiectivele programului sunt urmărite prin intermediul a trei acțiuni-cheie, și anume „Mobilitatea persoanelor în scop educațional” (AC1), „Cooperarea între organizații și instituții” (AC2) și „Sprijin pentru elaborarea de politici și cooperare” (AC3);

J.  întrucât creșterea costului vieții, ratele ridicate ale inflației și alte provocări exercită o presiune suplimentară asupra bugetului programului;

K.  întrucât studenții cu mai puține resurse se confruntă cu obstacole mai mari în calea mobilității studenților Erasmus+; întrucât creșterea prețurilor de închiriere a locuințelor și penuria de locuințe pentru studenți îngreunează găsirea de către studenți a unor locuințe la prețuri accesibile, iar problema s-a înrăutățit în ultimii ani;

L.  întrucât incertitudinile sau întârzierile legate de calendarul contractării și plăților către beneficiari sporesc sarcina administrativă a acestora și complică planificarea financiară, ceea ce dăunează în special organizațiilor mici și noilor veniți, subminând astfel ambițiile de a obține incluziune și diversitate;

M.  întrucât programul a fost o forță motrice pentru Spațiul european al educației și ar trebui să continue să răspundă tendințelor viitoare în domeniul educației pentru a ține pasul cu schimbările societale și tehnologice;

N.  întrucât dezvoltarea profesională a lucrătorilor de tineret are un impact pozitiv asupra calității proiectelor Erasmus+, iar disparitățile dintre statele membre în ceea ce privește statutul lucrătorilor de tineret împiedică dezvoltarea de proiecte în sectorul tineretului din cadrul programului,

Situația actuală și succese

1.  subliniază că programul se concentrează pe o varietate tot mai mare de măsuri, inclusiv învățarea pe tot parcursul vieții, o mai bună incluziune a persoanelor cu mai puține oportunități(9) și eliminarea barierelor din calea mobilității învățării, în special lipsa recunoașterii automate a calificărilor și barierele financiare;

2.  recunoaște că structura existentă funcționează bine, reunind cu succes programe anterioare separate, oferind astfel un bun ecosistem de finanțare;

3.  recunoaște importanța unei varietăți suficiente de acțiuni, în locul unei abordări universale;

4.  apreciază „comunitatea de învățare” pe care Erasmus+ a reușit să o creeze, alcătuită din participanți, beneficiari, părți interesate, agenții naționale și instituții ale UE;

5.  salută semnarea unui memorandum de înțelegere între Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură și agențiile naționale; subliniază importanța îmbunătățirii și menținerii unei comunicări constructive și bazate pe cooperare între aceste două părți;

6.  se așteaptă ca memorandumul de înțelegere dintre Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură și agențiile naționale să aducă îmbunătățiri concrete, care să conducă la schimbul de bune practici și la clarificarea rolurilor și responsabilităților pentru a asigura consecvența, coerența și comunicarea eficace a agențiilor naționale;

7.  subliniază că mobilitatea în scop educațional și parteneriatele la scară mică s-au dovedit a fi activități extrem de eficiente pentru a ajunge la publicul larg din întreaga Europă, oferind un raport calitate-preț excelent, având în vedere numărul participanților individuali;

8.  Recunoaște că mobilitatea în scop educațional și formarea personalului reprezintă un factor puternic de multiplicare a mobilității în rândul cursanților;

9.  este conștient de faptul că prioritățile orizontale ale programului au fost foarte bine primite de diferite sectoare și părți interesate;

10.  salută ambiția de a realiza o transformare digitală a programului și de a oferi oportunități de învățare digitală;

11.  subliniază că aceste formate pot fi utilizate ca o completare valoroasă a mobilității fizice în anumite situații, dar nu oferă aceeași calitate a experienței și a beneficiilor și nici nu înlocuiesc interacțiunea la fața locului;

12.  apreciază că au fost luate măsuri pentru a crește numărul călătoriilor ecologice și că se aplică rate de finanțare mai ridicate pentru moduri de deplasare mai ecologice; încurajează și mai multe eforturi pentru atingerea acestui obiectiv, deși acest lucru nu ar trebui să devină un obstacol în calea accesului la program în zonele în care opțiunile ecologice nu sunt încă accesibile;

13.  recunoaște că noile acțiuni emblematice și-au demonstrat valoarea adăugată;

14.  recunoaște primirea călduroasă a inițiativei privind universitățile europene de către instituțiile de învățământ superior și rolul său central în facilitarea eforturilor de eliminare a obstacolelor din calea cooperării internaționale în învățământul superior; subliniază că proiectele de mobilitate, crearea unor programe de învățământ comune și cooperarea în domeniul cercetării între universitățile din Europa sunt esențiale pentru a răspunde nevoilor în domenii strategice; subliniază importanța inițiativei pentru strategia europeană pentru universități;

15.  salută măsurile luate în vederea creării unei etichete europene comune și a unor diplome europene comune;

16.  salută noile oportunități oferite de Academiile pentru cadrele didactice;

17.  salută centrele de excelență profesională nou înființate și constată că implementarea cu succes a acestora joacă un rol esențial în modernizarea ofertei de educație și formare profesională (EFP) în Europa;

18.  ia act de faptul că DiscoverEU, inițiată de Parlament, a devenit o activitate de învățare informală bine stabilită, populară și ușor accesibilă, care aduce tinerii, inclusiv pe cei cu mai puține oportunități, mai aproape de UE, încurajând implicarea lor viitoare în alte proiecte ale UE;

19.  subliniază că acțiunile centralizate în domeniul sportului gestionate de Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (EACEA) s-au dovedit utile pentru promovarea dimensiunii europene în sport; recunoaște că introducerea mobilității în 2023 ca acțiune descentralizată stimulează schimbul de personal sportiv și antrenori;

20.  reamintește că absorbția bugetului pentru perioada 2021-2022 a fost de aproape 100 %, în pofida demarării cu întârziere a programului;

21.  ia act de ajustările necesare din cauza pandemiei, cu o reducere temporară a finanțării pentru mobilitatea în scopuri educaționale și o finanțare sporită pentru cooperare și parteneriate pentru inovare;

22.  apreciază reacția rapidă și flexibilitatea sporită a programului pentru a sprijini studenții, profesorii și educatorii ucraineni și instituțiile educaționale ucrainene;

23.  constată că unele procese de depunere a cererilor s-au îmbunătățit, devenind mai simple și mai eficiente;

24.  subliniază ratele de eroare foarte scăzute în comparație cu alte programe de finanțare ale UE, în special având în vedere complexitatea programului;

25.  subliniază că toate țările interesate care îndeplinesc cerințele programului, inclusiv Elveția și Regatul Unit, sunt binevenite să se alăture programului, contribuind astfel la mobilitatea europeană în scop educațional; sprijină participarea organizațiilor societății civile din țările asociate;

Provocări și probleme

26.  subliniază că granturile insuficiente pentru a acoperi costurile mobilității în scopuri educaționale și întârzierile în efectuarea plăților sunt printre cei mai mari factori de descurajare a participanților la proiectele de mobilitate;

27.  regretă faptul că mulți tineri cu mai puține oportunități sunt împiedicați să petreacă perioade mai lungi de timp în străinătate din cauza unor obstacole financiare sau de altă natură;

28.  recunoaște că procesul de elaborare a planurilor naționale de incluziune și diversitate de către agențiile naționale a fost dificil;

29.  regretă faptul că procesele administrative complicate în toate etapele împiedică considerabil participarea noilor veniți și a organizațiilor la scară mică, în special în sectoarele școlare, tineret, EFP și sport, precum și în educația adulților;

30.  regretă faptul că solicitarea de finanțare Erasmus+ rămâne consumatoare de timp și că deseori solicitanții nu pot aplica fără sprijin extern, descurajând participarea organizațiilor mici și beneficiind de consultanțele de redactare a proiectelor;

31.  este îngrijorat de faptul că aproape o treime dintre studenții din cadrul mobilității în învățământul superior au declarat că nu au beneficiat de recunoașterea integrală a creditelor și solicită luarea de măsuri pentru a se alinia la obiectivele stabilite în Carta Erasmus pentru învățământul superior; subliniază că acest lucru împiedică crearea unui veritabil Spațiu european al educației și constituie un obstacol semnificativ în calea studenților care depind de finalizarea la timp a diplomei;

32.  regretă lipsa încurajării parteneriatelor între școli și organizațiile non-profit care au cunoștințele necesare pentru a ajuta cadrele didactice să aibă acces la o mobilitate de învățare de calitate;

33.  consideră că recunoașterea EFP ca o cale de valoare egală pentru studiile academice este așteptată cu întârziere; în plus, este îngrijorat de obstacolele rămase în calea mobilității fără întreruperi în EFP, cum ar fi politicile fragmentate între nivelul național și cel al UE;

34.  regretă finanțarea insuficientă a centrelor de excelență profesională, având în vedere cererea de astfel de centre;

35.  este dezamăgit de gradul scăzut de utilizare a învățării în rândul adulților și a activităților educaționale, având în vedere importanța acestora;

36.  salută abordarea bazată pe sume forfetare aplicată în proiectele de cooperare, deoarece mulți beneficiari o recunosc ca fiind o măsură eficientă de simplificare; constată, cu toate acestea, că cerința de „raportare continuă” poate reprezenta o povară, în special pentru organizațiile mai mici;

37.  regretă faptul că, în 2022, numărul beneficiarilor de granturi centralizate de funcționare pentru tineret a fost redus drastic, ceea ce a afectat grav un sector al societății civile care este deja slăbit de pandemia de COVID-19 și care este condus de voluntari;

38.  regretă, de asemenea, numărul semnificativ mai mic de candidaturi reușite din partea organizațiilor de tineret și a organizațiilor conduse de voluntari pentru granturi centralizate, în special în ceea ce privește Tineretul European împreună și acțiunea-cheie 2, parteneriatele de cooperare în domeniul tineretului și reducerea ulterioară a bugetului acestuia din urmă în 2023;

39.  constată că sectorul sportului Erasmus+ dispune de fonduri foarte limitate în anumite domenii, în special pentru organizarea de evenimente, limitându-i astfel anvergura;

40.  regretă profund dezvoltarea lentă și incompletă a infrastructurii informatice și funcționarea necorespunzătoare a instrumentelor informatice, cum ar fi modulele dedicate beneficiarilor și gestionării proiectelor și Instrumentul de sprijin lingvistic online, ceea ce mărește volumul de muncă al tuturor celor implicați în punerea în aplicare a programului, descurajează participarea nou-veniților și subminează ambiția programului de a extinde participarea; ia act de faptul că acest lucru inhibă punerea sa optimă în aplicare, riscă să fie documentată și incompletă a programelor și pune în pericol dezvoltarea bazată pe dovezi în viitor și constată, de asemenea, că există probleme similare în ceea ce privește instrumentele informatice în cadrul altor programe finanțate de UE, inclusiv în cadrul Corpului european de solidaritate;

41.  regretă faptul că problemele informatice afectează grav și disponibilitatea datelor, care este esențială pentru evaluarea la jumătatea perioadei, aflată în curs, necesitând astfel o metodologie de evaluare mult mai oneroasă și exacerbând sarcina administrativă;

42.  subliniază necesitatea de a lua în serios impactul IA, deoarece aceasta a facilitat deja actorii frauduloși, dar ar putea, de asemenea, să reducă volumul de muncă al agențiilor naționale și să îmbunătățească colectarea datelor;

43.  subliniază neconcordanțele existente în ceea ce privește așteptările de raportare, rezultatele evaluării și schimbul general de informații între diferitele AN, ceea ce creează standarde de implementare diferite pentru beneficiari și afectează echitatea în funcționarea programului;

44.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de profesioniști și voluntari care să pună în aplicare programul și solicită clarificări cu privire la impactul acesteia asupra absorbției fondurilor;

Îmbunătățirea actualului program Erasmus+ și conceperea viitorului program Erasmus+

45.  invită Comisia, statele membre, autoritățile naționale și agențiile naționale să mențină Erasmus+ aproape de cetățeni și să se asigure că acesta rămâne un „program pentru cetățeni” ascendent, care să ofere oportunități de educație și mobilitate de calitate pentru tineri și cursanții de toate vârstele;

46.  subliniază că scopul general al programului Erasmus+ este amplu și depășește nevoile pieței forței de muncă;

47.  solicită ca programul să fie simplificat la toate nivelurile, inclusiv prin evaluarea posibilității de fuzionare a (sub)acțiunilor existente și ca acest program emblematic al UE să nu fie supraîncărcat cu noi sarcini și inițiative care să-i slăbească obiectivul principal;

48.  invită Comisia să elimine toate barierele, inclusiv barierele financiare, lingvistice și administrative, cum ar fi cele create de noile instrumente TIC, pentru a realiza un program cu adevărat incluziv, care să cuprindă diversitatea, fără a reduce în același timp numărul de granturi disponibile beneficiarilor;

49.  insistă asupra faptului că instrumentele digitale ar trebui optimizate până cel târziu în 2025 pentru a crea un mediu ușor de utilizat, accesibil, fiabil, rapid și eficient, care să respecte protecția datelor;

50.  subliniază că problemele legate de infrastructura informatică similare celor întâmpinate în actuala perioadă de programare sunt inacceptabile; invită Comisia să stabilizeze instrumentele IT existente și să nu le modifice cu fiecare nouă perioadă de programare și se așteaptă ca infrastructura IT a următoarei generații Erasmus+ să fie complet operațională din prima zi, în special în ceea ce privește modulul beneficiar;

51.  solicită efectuarea de teste și consultări aprofundate cu agențiile naționale și cu utilizatorii finali înainte de introducerea unor funcționalități suplimentare sau a unor noi instrumente informatice, precum și asigurarea conformității cu Directiva UE privind accesibilitatea site-urilor web;

52.  invită Comisia să corecteze transparența limitată și capacitatea de utilizare a secțiunii de rezultate „Proiecte finanțate în cadrul acestui subiect” din portalul pentru finanțare și oportunități de licitație, astfel încât datele să poată fi descărcate de către părțile interesate pentru a analiza caracteristicile proiectelor de succes și respinse în termeni; de organizare, sume bugetare, țara conducătoare a proiectului sau tipul de proiect;

53.  invită guvernul maghiar să respecte imediat statul de drept și valorile Uniunii și să pună în aplicare reformele necesare, astfel încât studenții, profesorii și cercetătorii maghiari să poată beneficia de programul Erasmus+ și să contribuie la obiectivele mai largi ale cooperării europene în domeniul educațional și al cercetării;

54.  solicită Comisiei să ia în considerare taxarea instrumentelor digitale și a activităților online pentru a sprijini învățarea separat, în special atunci când acestea sunt utilizate pentru pregătirea unei activități, pentru a evita plățile în avans excesiv de mari;

55.  insistă asupra faptului că simplificarea procedurilor și cerințelor de aplicare și îmbunătățirea orientărilor, în special pentru persoane, trebuie să rămână o prioritate majoră, deoarece acestea reprezintă obstacole în calea programului; subliniază că deficiențele afectează adesea cel mai mult tinerii participanți, pentru prima dată;

56.  solicită procese proporționale de înregistrare, depunere a cererilor și raportare în ceea ce privește lungimea documentelor și reducerea cerințelor administrative și birocratice, în special pentru granturile mai mici;

57.  subliniază că formularele de propunere trebuie să fie însoțite de norme și orientări clare, într-un limbaj ușor de înțeles; invită agențiile naționale să îmbunătățească în continuare feedbackul către solicitanți;

58.  invită Comisia să asigure formarea continuă a responsabililor de proiect și a personalului agențiilor naționale din cadrul EACEA, precum și o comunicare clară cu privire la interpretarea inițiativelor Erasmus+;

59.  reamintește că comunicarea timpurie, transparentă și fiabilă a termenelor și etapelor stă la baza accesului echitabil și egal la program;

60.  invită agențiile naționale să organizeze sesiuni de informare cu privire la cerințele de raportare la începutul proiectelor; sugerează o revizuire cuprinzătoare a raportării și a contabilității, astfel încât aceleași informații să nu fie solicitate în mod repetat;

61.  invită agențiile naționale să își capaciteze responsabilii cu incluziunea pentru a pune în aplicare planurile de incluziune și diversitate;

62.  invită Comisia să își intensifice colaborarea cu părțile interesate cu privire la „obiectivele de incluziune” europene pentru program și să pună la dispoziție date privind proiectele care includ participanți cu mai puține oportunități;

63.  solicită un echilibru mai bun între obiectivele cantitative (numărul de beneficiari și de proiecte sprijinite) și cele calitative din cadrul programului și subliniază că îmbunătățirea calității educației trebuie să fie în continuare o prioritate a programului Erasmus+;

64.  îndeamnă Comisia să-și intensifice eforturile privind transformarea digitală a programului, în special pentru realizarea unui „Erasmus fără hârtie” pentru toate sectoarele educației și formării; invită Comisia să instituie „legitimația europeană de student” după planificarea inițială și să ajute instituțiile de învățământ superior să adopte nominalizări în cadrul mobilității digitale în scop educațional și transcrieri ale înregistrărilor până în 2025;

65.  solicită o creștere a plăților în avans pentru beneficiarii cu mai puține oportunități și să se ofere beneficiarilor plăți în timp util;

66.  solicită o revizuire și ajustări mai frecvente și periodice ale indicelui ratei inflației pentru granturi și costuri unitare, pentru a le alinia la costul vieții, la inflație și la nevoile beneficiarilor;

67.  invită Comisia și statele membre să contribuie la soluționarea problemelor legate de cazarea studenților care participă la mobilitatea Erasmus+;

68.  invită Comisia să evalueze disponibilitatea alianțelor pentru autonomie, împreună cu acestea, înainte de sfârșitul perioadei lor de finanțare, pentru a stabili dacă au nevoie de o formă de sprijin specific pentru a obține autonomia într-un interval de timp rezonabil, precum și pentru stabilizarea și aprofundarea alianțelor prin finanțări viitoare legate de proiecte;

69.  invită Comisia să discute cu colegiuitorii, cât mai curând posibil, continuarea sustenabilă a alianțelor universităților europene ca inițiativă emblematică; subliniază că o astfel de viziune orientată spre viitor trebuie să transforme aceste alianțe în vârful de lance al învățământului superior european; reamintește că alianțele universitare europene ar trebui să servească drept modele și că Comisia și statele membre ar trebui să creeze condiții-cadru complet interconectate cu Spațiul european al învățământului superior și cu Spațiul european al educației, precum și un statut juridic pentru alianțele universităților europene;

70.  invită Comisia să utilizeze instrumentele programului pentru a încuraja amenajările care ar deschide sectoarele în care femeile sunt subreprezentate, cum ar fi IT, știința, tehnologia, ingineria, artele și matematica, antreprenoriatul și EFP și, ulterior, să faciliteze integrarea femeilor în aceste segmente ale pieței muncii; sugerează Comisiei să promoveze echilibrul de gen în cadrul programului;

71.  subliniază că, prin îmbunătățirea co-creării, Erasmus+ poate sprijini educația pentru a răspunde noilor nevoi societale prin metodologii care încurajează dezvoltarea unui set adaptat de cunoștințe, competențe, atitudini și valori și atrage atenția în special asupra contribuției programului la tranziția către educația digitală;

72.  solicită utilizarea pe scară mai largă a unor norme mai clare pentru învățarea virtuală și mixtă și construirea de infrastructuri pentru oportunități de învățare digitalizate și la distanță, extinzându-le la alte sectoare educaționale pentru a facilita tranziții mai ușoare și mai flexibile și pentru a facilita incluziunea;

73.  sugerează dezvoltarea de sinergii între Erasmus+ și alte programe din cadrul financiar multianual (CFM) pentru a finanța îmbunătățirea accesului la instrumentele educaționale pentru zonele și comunitățile în care conectivitatea sau accesul la tehnologii sunt scăzute, în mod similar cu ceea ce se testează în cadrul unei acțiuni pregătitoare;

74.  solicită ca platformele eTwinning și Școala Europeană să fie integrate pe deplin și fără probleme în programul Erasmus+ și să fie mai bine promovate în rândul cadrelor didactice și al personalului școlar;

75.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze dimensiunea europeană a dezvoltării profesionale a cadrelor didactice și să încurajeze mobilitatea acestora; solicită să se adopte dispoziții care să înlocuiască profesorii sau să îi despăgubească pentru timpul petrecut în cadrul proiectelor Erasmus+;

76.  sugerează ca acțiunea „Jean Monnet pentru școli” să devină descentralizată, astfel încât să fie gestionată de agențiile naționale pentru a simplifica accesul școlilor;

77.  subliniază necesitatea de a aloca mai multe fonduri oportunităților care vizează școlile primare și elevii, având în vedere nivelul foarte ridicat al cererii în majoritatea țărilor care participă la program;

78.  invită Comisia să soluționeze problemele cauzate de limitarea cantitativă implicită în acreditarea instituțională, având în vedere ambiția programului de a fi incluziv, în special în ceea ce privește școlile, având în vedere numărul lor mare de școli în întreaga UE;

79.  invită Comisia să examineze modul în care pot fi create și promovate sinergiile dintre Erasmus+, alte programe ale CFM și Strategia UE privind combaterea antisemitismului și susținerea vieții evreiești (2021-2030), astfel încât școlile secundare să aibă un acces mai bun la rețeaua de situri memoriale ale Holocaustului și să li se ofere elevilor posibilitatea de a vizita cel puțin unul dintre aceste situri din Europa în timpul carierei lor școlare;

80.  solicită Comisiei să lanseze o cerere de proiecte pentru a permite elevilor din învățământul secundar să viziteze un sit legat de atrocitățile comise de regimurile totalitare din Europa;

81.  solicită Comisiei să lanseze cereri de propuneri în cadrul programului Erasmus+ pentru a sprijini școlile în lupta împotriva tuturor formelor de hărțuire și discriminare și pentru a îmbunătăți consilierea psihologică școlară;

82.  invită Comisia să promoveze rolul Erasmus+ în creșterea sentimentului de apartenență, a angajamentului civic, a unei mai bune înțelegeri a Uniunii și a sprijinirii valorilor europene și să transforme programul într-un adevărat promotor al democrației europene;

83.  solicită Comisiei să introducă componenta de educație civică a UE cu activități școlare și extrașcolare, legate de mobilitatea în scop educațional, care sunt certificate prin micro-certificate, dezvoltă cetățenia activă și adoptă nediscriminarea;

84.  salută componenta de învățare a acțiunii și solicită Comisiei să evalueze rezultatele acesteia în vederea consolidării dimensiunii educaționale prin stabilirea unor sinergii mai puternice între mobilitatea în scop educațional și DiscoverEU;

85.  solicită dezvoltarea DiscoverEU pentru a promova o acțiune mai favorabilă incluziunii;

86.  sugerează să se ia în considerare cotele de bilete pentru călătoriile de grup, deoarece a insista prea rigid ca toți persoanele din grup să aibă vârsta exactă de 18 ani pentru a fi considerate un grup DiscoverEU poate fi contraproductivă;

87.  solicită Comisiei să evalueze opțiunile pentru o abordare mai integrată a activităților pentru tineret în cadrul programelor UE, învățând din experiența Anului european al tineretului 2022 și în consultare cu părțile interesate din tineret cu privire la conceperea, implementarea și evaluarea granturilor și instrumentelor în domeniul tineret;

88.  invită Comisia să consolideze alinierea programului la Strategia UE pentru tineret, la cele 11 obiective pentru tineret și la rezultatele Dialogului UE pentru tineret; solicită o mai bună definire a obiectivelor și rolurilor proiectelor din acțiunea-cheie 2 în domeniul tineretului, într-un mod care să consolideze activitățile pentru tineret, dezvoltarea profesională a lucrătorilor de tineret și educația non-formală;

89.  invită EACEA și agențiile naționale să elaboreze o strategie de comunicare care să se adreseze noilor organizații de tineret, în special celor conduse de tineri cu mai puține oportunități sau care lucrează cu aceștia, și să le ofere sprijin suplimentar în scris propunerilor de proiecte și consolidării capacităților, utilizând oportunități de sprijin, de învățare avansată și de formare pentru tineri (SALTO);

90.  reamintește necesitatea unor fonduri suficiente pentru parteneriatele mici în toate sectoarele programului, pentru a facilita participarea organizațiilor mici și a persoanelor fără experiență și pentru a le oferi perspective reale de dezvoltare;

91.  insistă asupra faptului că programul este esențial pentru crearea Spațiului european al educației și solicită sinergii mai mari cu programul Corpului european de solidaritate; îndeamnă Comisia și statele membre să inițieze o metodă deschisă de coordonare privind recunoașterea reciprocă a competențelor dobândite în perioadele de mobilitate europeană sau de angajament civic;

92.  sugerează ca programul să ofere un sprijin mai mare pentru măsuri precum conturile personale de învățare și micro-certificatele, care îmbunătățesc permeabilitatea sistemelor educaționale;

93.  subliniază importanța promovării mobilității în rândul studenților EFP, printre alte motive, pentru a ajunge la tinerii cu mai puține oportunități; invită statele membre să dezvolte sinergii între Erasmus+ și alte programe de finanțare pentru a facilita mobilitatea în scop educațional în rândul cursanților EFP și al lucrătorilor slab calificați și pentru a îmbunătăți cooperarea teritorială și regională;

94.  îndeamnă la dezvoltarea unui instrument online dedicat, adaptat nevoilor cadrelor didactice, instructorilor și cursanților în EFP inițială și continuă, întrucât instrumentele actuale s-au dovedit insuficiente;

95.  invită Comisia să discute cu colegiuitorii, cât mai curând posibil, viziunea sa privind continuarea durabilă a Centrelor de excelență profesională ca inițiativă emblematică;

96.  solicită o abordare educațională holistică în cadrul centrelor de excelență profesională și invită statele membre să facă din aceste centre forța motrice a dezvoltării unor calificări, programe de învățământ și diplome europene comune în domeniul EFP;

97.  invită Comisia să studieze statutul cursanților EFP aflați în mobilitate; insistă ca organizațiile care găzduiesc ucenicii să aibă obligația de a semna o cartă a calității în conformitate cu Carta Universitară Erasmus și solicită o mai bună monitorizare a condițiilor de muncă și o remunerare adecvată a persoanelor care participă la programele de ucenicie Erasmus+;

98.  sugerează ca programul să sprijine în continuare proiecte care promovează o gamă largă de competențe, inclusiv meșteșugurile artizanale, pentru a le păstra;

99.  invită Comisia să își reconsidere strategia privind învățarea în rândul adulților în colaborare cu agențiile naționale și cu părțile interesate relevante, având în vedere obiectivul ca 60 % dintre adulți să participe la învățarea și educația adulților până în 2030;

100.  invită Comisia să sporească vizibilitatea sprijinului disponibil pentru învățarea în rândul adulților și pentru activitățile educaționale; sugerează că fondurile necheltuite nu sunt imediat direcționate către alte acțiuni, ci sunt utilizate pentru cooperarea în domeniul educației adulților și pentru a facilita utilizarea mobilității în rândul cursanților adulți cu mai puține oportunități prin campanii de sensibilizare, aplicații ușor de completat și sinergii mai mari cu Fondul social european Plus în toate statele membre;

101.  invită Comisia să îmbunătățească comunicarea și promovarea finanțării sportului în cadrul programului Erasmus+; solicită o mai bună reprezentare a asociațiilor sportive în proiectele premiate, întrucât organizațiile non-sportive, cum ar fi organizațiile neguvernamentale și consultanțele, sunt adesea suprareprezentate ca beneficiari;

102.  subliniază că capacitatea programului de a oferi sprijin în situații de criză este în mod necesar foarte limitată, iar Comisia ar trebui, în plus, să faciliteze cooperarea dintre statele membre pentru a aborda în mod cuprinzător provocările comune, protejând programul împotriva supraîncărcării;

103.  invită Comisia și agențiile naționale să depună eforturi pentru a se asigura că potențialii participanți, care sunt resortisanți ai țărilor terțe, care locuiesc în mod legal în UE, nu se confruntă cu dificultăți în cursul procesului de depunere a cererilor, făcând programul cu adevărat incluziv;

104.  subliniază că cooperarea cu țările terțe neasociate poate fi foarte dificilă și invită Comisia să monitorizeze, să îmbunătățească și să consolideze în mod sistematic dimensiunea internațională a programului;

105.  solicită să se acorde mai multă atenție aspectelor legate de dimensiunea internațională a programului, cum ar fi normele de protecție a datelor pentru țările din afara UE, impactul problemelor geopolitice și aspectele legate de vize;

106.  invită Comisia să asigure flexibilitatea necesară a programului în conceperea următoarei generații a programului Erasmus+, asigurând, în același timp, uniformitatea și controlul adecvat al programului, inclusiv de către Parlament;

107.  insistă ca agențiile naționale, beneficiarii și alte părți interesate, inclusiv tinerii, și Parlamentul sunt implicate activ într-un proces continuu, bazat pe dialog, pentru a optimiza generația actuală și următoarea de Erasmus+; sugerează Comisiei să analizeze modul în care instrumentele IA pot fi utilizate pentru a contribui la evaluarea programului și pentru a oferi informații mai clare cu privire la nevoi și la posibilele evoluții, fără a înlocui procesul decizional uman;

108.  solicită Comisiei să reevalueze necesitatea unei vizibilități mai bune a legăturii directe dintre UE și Erasmus+ ca program emblematic al său, pentru a crește gradul de conștientizare a acestei legături în rândul beneficiarilor actuali și viitori;

109.  îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că sinergiile dintre Erasmus+ și alte programe, cum ar fi Orizont Europa sau Fondul social european Plus, sunt exploatate pe deplin și că programul este mai bine conectat cu alte politici ale UE, cum ar fi Planul de acțiune de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025; și Strategia UE privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030;

110.  solicită actualizări în timp util din partea noului grup interprogram format din Direcția Generală Educație, Tineret, Sport și Cultură din cadrul Comisiei și Direcția Generală Cercetare și Inovare cu privire la rezultatele sale în ceea ce privește sinergiile dintre Orizont Europa și Erasmus+;

111.  subliniază necesitatea de a accelera sinergiile dintre Spațiul european al educației, Planul de acțiune pentru educația digitală și Agenda europeană pentru competențe în conturarea unei politici de educație digitală;

112.  solicită Comisiei, EACEA și agențiilor naționale să analizeze și să pună în aplicare în mod sistematic măsuri concrete care să elimine compartimentările existente în structura programului, pentru a spori sinergiile dintre diferitele domenii și actori din domeniul educației, astfel încât să se îmbunătățească permeabilitatea și să se reechilibreze programul, menținând, în același timp, distincțiile necesare pentru un control politic eficace;

113.  solicită ca acțiunile centralizate și descentralizate să fie mai bine corelate și să fie îmbunătățită utilizarea instrumentelor de finanțare flexibile, cum ar fi microgranturile; sugerează că, având în vedere experiențele pozitive dobândite cu microgranturile în timpul pandemiei, acestea ar trebui menținute în mod specific;

114.  invită Comisia să efectueze teste-pilot adecvate atunci când introduce noi măsuri administrative, cum ar fi finanțările suplimentare și sume forfetare, pentru a evita crearea de bariere administrative suplimentare pentru beneficiari;

115.  solicită granturi de funcționare pentru a sprijini dezvoltarea sectoarelor strategice care se bazează adesea pe voluntari și pentru o cooperare structurată și regulată între părțile interesate și organizațiile reprezentative ale beneficiarilor;

116.  solicită îmbunătățirea calității evaluărilor granturilor de funcționare;

117.  încurajează stimulente mai puternice și orientări mai bune, astfel încât eticheta „marcă de excelență” să înceapă să aibă un impact pozitiv tangibil asupra programului Erasmus+;

118.  invită Comisia să dea curs în mod consecvent tuturor indiciilor conform cărora un beneficiar acreditat nu respectă valorile europene, cu scopul de a asigura încrederea în mecanismul de acreditare instituit și să ia măsurile corespunzătoare, ceea ce trebuie să conducă la expulzare dacă acuzațiile sunt întemeiate și nu pot fi remediate imediat și permanent; subliniază necesitatea unei monitorizări mai stricte în următoarea perioadă de programare;

119.  invită Comisia să țină seama într-o mai mare măsură de fraudă, cum ar fi societățile de tip „cutie poștală” sau includerea de fonduri suplimentare care nu ajung efectiv la grupuri cu mai puține oportunități, și să sporească transparența acțiunilor întreprinse pentru a combate astfel de abuzuri;

120.  solicită majorări bugetare mai graduale și mai previzibile în următoarea perioadă de programare a cadrului financiar multianual și insistă asupra faptului că, încă de la începutul anului 2028, nivelurile de finanțare nu trebuie să fie mai mici decât cele din ultimul an al programului actual (2027), pentru a asigura continuitatea și stabilitatea fără probleme a acțiunilor și activităților programului;

121.  își declară hotărârea de a asigura o creștere substanțială a bugetului Erasmus+ în perioada de programare 2028-2034 și se angajează să tripleze pachetul actual, ținând cont de cerințele programului;

o
o   o

122.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei și agențiilor naționale Erasmus+.

(1) JO L 189, 28.5.2021, p. 1. (2) JO C 385, 22.9.2021, p. 2. (3) JO C 205, 20.5.2022, p. 17. (4) JO C 224, 8.6.2022, p. 2. (5) JO C 479, 16.12.2022, p. 65. (6) JO C 32, 27.1.2023, p. 58. (7) Studiul - „Programele de finanțare ale UE pentru perioada 2021-2027 în domeniul culturii, mass-mediei, educației, tineretului și sportului: primele lecții, provocări și perspective viitoare – Erasmus+”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departament tematic B - Politici structurale și de coeziune, 11 septembrie 2023. (8) Studiu – „Punerea în aplicare timpurie a patru programe ale UE pentru perioada 2021-2027: Erasmus+, Europa creativă, Corpul european de solidaritate și Cetățeni, egalitate, drepturi și valori (componenta 3)”, Parlamentul European, Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară, 20 iulie 2023. (9) Pentru o definiție a persoanelor cu mai puține oportunități, a se vedea articolul 2 alineatul (25) din Regulamentul (UE) 2021/817.

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la implementarea programului „Europa creativă” 2021-2027 (2023/2003(INI))

P9_TA(2024)0008 A9-0425/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 167, articolul 173 alineatul (3) și articolul 294 alineatul (7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/818 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027)(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului Europa creativă (2014-2020)(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 5 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 (COM(2018)0366),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013(4),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 6 februarie 2019 referitor la Europa creativă și o nouă agendă europeană pentru cultură(5),

–  având în vedere raportul Comisiei din 30 aprilie 2018 intitulat „Evaluare intermediară a programului Europa creativă (2014-2020)” (COM(2018)0248),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare C(2023)3227 a Comisiei din 5 iunie 2023 de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2021)3563 privind finanțarea programului Europa creativă pentru perioada 2021-2025 și adoptarea programelor de lucru pentru 2021, 2022 și 2023,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare C(2022)6138 a Comisiei din 31 august 2022 de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2021)3563 privind finanțarea programului Europa creativă pentru perioada 2021-2023 și adoptarea programelor de lucru pentru 2021 și 2022,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare C(2021)3563 a Comisiei din 26 mai 2021 privind adoptarea programului de lucru pentru punerea în aplicare a programului Europa creativă pentru 2021,

–  având în vedere programul anual de lucru pe 2022 al Comisiei pentru punerea în aplicare a programului Europa creativă,

–  având în vedere programul anual de lucru pe 2021 al Comisiei pentru punerea în aplicare a programului Europa creativă,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 iulie 2023 intitulată „O inițiativă a UE privind Web 4.0 și lumile virtuale: în avangarda următoarei tranziții tehnologice” (COM(2023)0442),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2020 intitulată „Mass-media europeană în deceniul digital: plan de acțiune pentru sprijinirea redresării și transformării (COM(2020)0784),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 mai 2018 intitulată „O nouă agendă europeană pentru cultură” (COM(2018)0267),

–  având în vedere rezoluția Consiliului din 7 decembrie 2022 cu privire la Planul de lucru în domeniul culturii pentru perioada 2023-2026(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2023 referitoare la viitorul sectorului european al cărții(7),

–  având în vedere rezoluția din 14 decembrie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Noii agende europene pentru cultură și a Strategiei UE pentru relațiile culturale internaționale(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 referitoare la mass-media europeană în deceniul digital: un plan de acțiune pentru sprijinirea redresării și transformării(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 septembrie 2020 referitoare la adoptarea unor măsuri eficace pentru conferirea unui caracter ecologic programelor Erasmus+ și Europa Creativă, precum și Corpului european de solidaritate(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la redresarea culturală a Europei(12),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A9-0425/2023),

A.  întrucât datele colectate confirmă interesul considerabil al sectoarelor culturale și creative pentru program; întrucât ratele de cofinanțare mai ridicate pentru diferitele acțiuni din cadrul componentelor Cultură și Media s-au dovedit benefice pentru sprijinirea ecosistemelor culturale și creative și au creat oportunități mai bune pentru proiectele mai mici, în special în urma pandemiei;

B.  întrucât programul Europa creativă 2021-2027 prevede o creștere globală a bugetului de aproximativ 68 % în comparație cu programul precedent; întrucât această creștere se depreciază semnificativ din cauza creșterii constante a ratei inflației(13) asociate cu costurile energiei; întrucât bugetul general a fost concentrat la începutul perioadei cu o treime din alocarea financiară angajată în anii 2021 și 2022 pentru a aborda, printre altele, consecințele pandemiei de COVID-19;

C.  întrucât programul „Europa creativă” este singurul program care oferă sprijin exclusiv tuturor sectoarelor culturale și creative ale căror activități se bazează pe valori culturale și artistice, în special prin susținerea creatorilor și a artiștilor, cum ar fi autorii și artiștii interpreți sau executanți, pe lângă proiectele de mici dimensiuni;

D.  întrucât programul recunoaște valoarea intrinsecă și artistică a culturii, care ar trebui să rămână în centrul programului, asigurând în același timp un echilibru egal cu contribuția sa mai amplă la inovare și creștere; întrucât Europa creativă, în calitate de program finanțat de UE, ar trebui să contribuie la transpunerea în practică a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale și să promoveze practici și condiții de muncă echitabile în sectoarele culturale și creative;

E.  întrucât una dintre principalele noutăți ale programului este că acesta integrează prioritățile transversale ale incluziunii și diversității, în special echilibrul de gen și ecologizarea; întrucât programele anuale de lucru pentru 2021 și 2022 acordă o atenție deosebită promovării incluziunii sociale și a egalității de gen; întrucât la aplicarea programului ar trebui asigurată o participare culturală cât mai largă, în vederea includerii, printre altele, a persoanelor cu dizabilități și a celor care provin din medii defavorizate;

F.  întrucât programul urmărește să sprijine tranziția digitală a sectoarelor culturale și creative, deoarece tehnologia a transformat modul în care aceste sectoare creează, produc și difuzează conținut; întrucât, deși poate oferi oportunități de creștere a participării culturale, digitalizarea poate conduce și la provocări diferite de cele din era analogică;

G.  întrucât procedurile de gestionare administrativă a programului Europa creativă (depunerea cererilor, evaluarea și raportarea) sunt în continuare considerate de un număr semnificativ de beneficiari și de beneficiari potențiali ca fiind foarte îndelungate și împovărătoare, în pofida unor progrese în ceea ce privește simplificarea;

H.  întrucât procedurile oneroase de gestionare administrativă descurajează adesea participarea solicitanților mai puțin experimentați, inclusiv a tinerilor creatori, dar și a organizațiilor de dimensiuni mici, în special a celor din zonele defavorizate; întrucât procedura de depunere a cererilor trebuie simplificată și îmbunătățită, în primul rând din cauza creșterii numărului de etape procedurale și a unei interfețe greu de utilizat, care ar putea să nu fie compatibilă cu unele aplicații utilizate la scară largă;

I.  întrucât platforma programului include o procedură complexă de raportare, dificil de utilizat, care nu a fost concepută inițial pentru tipul de proiecte finanțate de program;

J.  întrucât componenta Cultură promovează crearea de rețele între comunitățile creative și încurajează colaborarea transfrontalieră, cu un accent deosebit pe proiectele de cooperare; întrucât, în primii doi ani de punere în aplicare, proiectul de cooperare s-a dovedit a fi cel mai popular în cadrul componentei Cultură, oferind sprijin pentru 291 de proiecte; întrucât Comisia ar trebui să ia în considerare extinderea activității de informare a componentei „Cultură”, pentru a crește participarea tuturor comunităților culturale și creative, inclusiv a celor din zonele periferice și rurale;

K.  întrucât componenta Media joacă un rol semnificativ în stimularea creșterii și a rezilienței în sectorul audiovizual; întrucât aceasta a atras 2 124 de solicitanți în perioada de doi ani 2021-2022, cu o rată medie de succes de 66 %;

L.  întrucât acțiunea pregătitoare „Scrierea de scenarii europene”, susținută începând din 2021, a fost realizată pentru a sprijini creatorii, în special autorii, să conceapă și să creeze seriale de înaltă calitate, care să depășească granițele și să ajungă la noi categorii de public;

M.  întrucât componenta transsectorială prezintă un număr mai mare de noutăți care reflectă noi obiective; întrucât acțiunile transversale de sprijinire a sectorului mass-mediei de știri constituie un obiectiv cu totul nou al programului Europa creativă;

N.  întrucât îmbunătățirea mobilității în sectoarele culturale și creative ale Europei este un obiectiv specific al programului urmărit prin intermediul unui nou sistem specific în cadrul componentei Cultură;

O.  întrucât „Cultura mișcă Europa” este cel mai mare program de mobilitate al UE pentru sectoarele culturale și creative și a atras aproximativ 4 660 de cereri până la jumătatea anului 2023; întrucât aproximativ 85 % dintre cereri provin din sectoare precum artele vizuale, artele spectacolului și muzica;

P.  întrucât programul recunoaște importanța sectorului muzical ca o componentă esențială a diversității culturale a Europei, care poate beneficia de abordarea orizontală din cadrul componentei „Cultură”; întrucât, în perioada 2021-2022, inițiativa „Muzica mișcă Europa” a alocat 5 milioane EUR pentru a crește competitivitatea, inovarea și diversitatea sectorului muzical european;

Q.  întrucât Acțiunea „Traduceri literare” joacă un rol unic în promovarea autorilor peste granițe, ajungând la noi categorii de public și contribuind la o Europă mai diversă din punct de vedere cultural și lingvistic;

R.  întrucât sursa de sprijin public pentru ecosistemul audiovizual din Europa provine în principal de la nivel național, componenta Media completând sistemele naționale prin sprijinirea proiectelor cu un impact de lungă durată;

S.  întrucât birourile Europa creativă joacă un rol esențial ca intermediari între Comisie, Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (EACEA), solicitanți și beneficiari; întrucât peste 60 % dintre toți solicitanții din perioada 2021-2022 au contactat biroul local înainte de a depune o cerere;

T.  întrucât, având în vedere rolul esențial al birourilor „Europa creativă” în promovarea și informarea sectoarelor culturale și creative cu privire la toate aspectele programului, cooperarea și schimburile dintre Comisie - inclusiv EACEA - și birourile „Europa creativă” trebuie consolidate și trebuie să cuprindă și comunicarea informațiilor relevante privind apelurile viitoare pentru propuneri;

U.  întrucât programul „Europa creativă” joacă un rol strategic în consolidarea dimensiunii externe a relațiilor culturale ale Uniunii Europene prin încurajarea parteneriatelor între diferiți actori din sectoarele culturale și creative, beneficiind de o abordare interpersonală, pe lângă promovarea diversității culturale în Europa și în afara acesteia;

V.  întrucât programul recunoaște importanța protejării și promovării sectoarelor artizanatului și meșteșugurilor, în special în domeniul patrimoniului cultural, alături de rolul lor vital în sprijinirea economiilor urbane și rurale din întreaga Europă, precum și rolul lor în consolidarea diversității culturale;

W.  întrucât „marca de excelență” este o noutate a programului „Europa creativă” 2021-2027, fiind introdusă pentru a consolida sinergiile și de a simplifica căutarea unor surse alternative de finanțare în cazul unor constrângeri bugetare;

X.  întrucât „Capitala europeană a culturii”, ca acțiune specială, este o inițiativă prestigioasă care se bucură de un loc consacrat în agendele culturale mondiale și, de la introducerea sa în 1985, a pus în evidență bogăția și unicitatea diversității culturilor și orașelor,

1.  subliniază că noua generație a programului Europa creativă continuă să genereze un interes semnificativ în sectoarele culturale, creative și audiovizuale, precum și în media de actualități, cu un număr tot mai mare de cereri primite în cadrul celor trei componente, ceea ce duce la o scădere proporțională a ratei de succes a cererilor și poate provoca dezamăgiri cu privire la program în aceste sectoare;

2.  salută răspunsul programului în atenuarea efectelor pandemiei de COVID-19, care a perturbat grav sectoarele culturale și creative chiar înainte de începerea programului actual; își reiterează, cu toate acestea, apelul adresat Comisiei și statelor membre de a intensifica eforturile de contracarare a efectelor pe termen lung ale pandemiei asupra creatorilor și a profesioniștilor din domeniul cultural, în special a celor legate de perfecționarea și recalificarea lor, pentru a răspunde nevoilor care decurg din evoluțiile și provocările care afectează aceste sectoare;

3.  regretă că nu toate statele membre au alocat cel puțin 2 % din Mecanismul de redresare și reziliență pentru a asigura reziliența acestor sectoare, astfel cum a solicitat Parlamentul; invită, prin urmare, toate statele membre să consolideze sinergiile și să asigure investiții specifice suficiente pentru aceste sectoare prin intermediul altor programe ale UE;

4.  recunoaște flexibilitatea Comisiei și a EACEA în punerea în aplicare a programului, care a fost adaptat pentru a ține seama de consecințele pandemiei de COVID-19; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a găsi un echilibru între sistemele armonizate de gestionare administrativă pentru toate programele UE, pe de o parte, și nevoile specifice ale diferiților beneficiari, pe de altă parte; îndeamnă, prin urmare, Comisia și EACEA să își intensifice eforturile de simplificare a procedurilor de gestionare administrativă a programului Europa creativă 2021-2027; reamintește, cu toate acestea, că raționalizarea și simplificarea nu ar trebui să conducă la reducerea resurselor financiare și umane dedicate monitorizării și evaluării proiectelor;

5.  recunoaște că procesul de depunere a cererilor este adesea complex, în special pentru persoanele fizice și pentru organizațiile mici, cu resurse financiare și umane limitate; invită, prin urmare, Comisia și EACEA să permită includerea costurilor legate de procesul de depunere a cererilor în costurile bugetare globale estimate; invită, de asemenea, birourile „Europa creativă” să-i sprijine mai mult pe toți solicitanții;

6.  invită Comisia să programeze schimburi periodice de consolidare a capacităților cu beneficiarii pentru a evidenția noutățile, cum ar fi noile cerințe din cadrul sistemului de raportare, inclusiv rezultatele conforme cu Regulamentul general privind protecția datelor(14); subliniază, ca parte a obiectivului programului de a crește diversitatea, incluziunea și egalitatea de gen, necesitatea stringentă de a îmbunătăți sistemul de raportare pentru a asigura accesibilitatea și ușurința utilizării pentru toți beneficiarii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități;

7.  recunoaște introducerea progresivă a stimulentelor pentru incluziune în toate componentele în primii doi ani de punere în aplicare a programului; constată, cu toate acestea, lipsa unor date cuprinzătoare despre felul în care sunt urmărite obiectivele programului într-un mod care să încurajeze incluziunea, egalitatea, diversitatea și participarea; îndeamnă Comisia să prezinte, în acest sens, un raport detaliat cu privire la aceasta în evaluarea sa intermediară;

8.  recunoaște că prin acțiunile sale programul contribuie la obiectivul de sustenabilitate climatică și de mediu; constată totuși că prioritățile de ecologizare au fost introduse în mod diferit în cele trei componente ale programului; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a priorităților de ecologizare și impactul acestora asupra sectoarelor și să raporteze periodic cu privire la evaluarea sa; subliniază importanța dezvoltării unor activități de formare și de sensibilizare în vederea promovării adoptării unor practici mai sustenabile de către sectoarele culturale și creative;

9.  subliniază importanța susținerii actorilor culturali și creativi în exploatarea oportunităților oferite la nivelul UE; salută, în acest sens, inițiativa CulturEU, un ghid interactiv multilingv care cartografiază toate oportunitățile de finanțare oferite; subliniază importanța crucială a menținerii unor schimburi regulate și, după caz, a schimburilor specifice cu sectoarele culturale, creative și audiovizuale, precum și cu media de actualități, cu scopul de a realiza o cooperare benefică; reamintește Comisiei importanța asigurării unei implicări adecvate a părților interesate în pregătirea viitoarelor programe de lucru anuale; sugerează Comisiei să evalueze dacă programul „Europa creativă” 2028-2034 ar putea fi mai bine implementat prin programe de lucru anuale sau bienale;

10.  solicită consolidarea comunicării și a schimburilor dintre Comisie, EACEA și birourile „Europa creativă”, pentru ca acestea din urmă să aibă acces la toate informațiile relevante, astfel încât să ofere sprijin și îndrumare de calitate pentru solicitanți și beneficiari; reamintește, de asemenea, importanța transparenței în diseminarea rezultatelor cererilor de propuneri; invită, prin urmare, Comisia să continue să publice în timp util lista tuturor beneficiarilor granturilor, împreună cu suma acordată pentru cererile de propuneri;

11.  subliniază importanța identificării programului și a creșterii vizibilității sale; invită, în acest sens, Comisia să informeze Parlamentul cu privire la implementarea strategiei de comunicare a programului, inclusiv cu privire la utilizarea logourilor oficiale;

12.  subliniază dorința unui număr semnificativ de beneficiari de a-și împărtăși realizările și rezultatele cu sectoarele culturale, creative și audiovizuale, precum și cu cetățenii europeni; subliniază, în acest sens, că platforma pusă la dispoziție în acest scop este considerată nesatisfăcătoare și, prin urmare, invită Comisia să implice beneficiarii în dezvoltarea unei platforme mai adecvate;

13.  constată că unele state membre nu oferă sisteme naționale de despăgubire sau asigurare pentru a facilita mobilitatea bunurilor culturale; recunoaște că costurile acestor asigurări comerciale pot fi substanțiale pentru numeroși actori culturali; sugerează, în acest sens, Comisiei să publice un studiu de fezabilitate pentru un sistem de garantare paneuropean pentru acoperirea costurilor de despăgubire, ca un prim pas către soluționarea acestei probleme;

14.  invită insistent Comisia să promoveze utilizarea transparentă și centrată pe factorul uman a inteligenței artificiale (IA) în procesul artistic și creativ, prin elaborarea unor standarde etice adecvate referitoare la utilizarea IA; invită, în acest sens, Comisia să se asigure că atât solicitanții, cât și beneficiarii comunică informații referitoare la utilizarea IA în proiecte, inclusiv în producția, distribuția și promovarea operelor creative, pentru a evalua această tendință emergentă în sectoarele culturale și creative și impactul său asupra programului;

15.  reliefează potențialul major al programului „Europa creativă” în dezvoltarea și consolidarea parteneriatelor transnaționale, contribuind astfel și la relațiile internaționale ale UE prin cultură;

16.  invită Comisia să investească resurse adecvate în dimensiunea externă a programului și să încurajeze continuarea cooperării între institutele și organizațiile culturale din statele membre, precum și între clusterele institutelor culturale naționale ale UE (EUNIC) din țările terțe; invită, de asemenea, Comisia să susțină și să faciliteze participarea țărilor terțe la program, acolo unde este posibil;

Buget

17.  subliniază că actualul program Europa creativă, în pofida creșterii semnificative a bugetului pentru perioada 2021-2027, este încă suprasolicitat; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să majoreze substanțial alocarea financiară pentru programul Europa creativă 2028-2034;

18.  recunoaște necesitatea urgentă, în perioada de doi ani 2021-2022, de a concentra cheltuielile la începutul perioadei pentru a atenua efectele pandemiei de COVID-19 și ale războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei; subliniază, cu toate acestea, impactul negativ pe care această măsură îl va avea în a doua jumătate a ciclului financiar;

19.  îndeamnă statele membre și Comisia, având în vedere provocările create de digitalizare și ecologizare, pe lângă rata de participare ridicată, inflația în creștere mare și creșterea rezultantă a prețurilor la energie, care afectează grav capacitatea operațională a beneficiarilor, să se asigure că nu vor exista reduceri bugetare ale pachetului financiar al programului în următoarele exerciții bugetare;

20.  regretă că eticheta „marcă de excelență” nu este încă implementată; invită Comisia să implementeze imediat această etichetă, astfel încât proiectele să poată beneficia de oportunitățile oferite de finanțarea cumulativă și alternativă în cursul acestui ciclu de programare;

21.  regretă faptul că, în cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027, nu există flexibilitate pentru a suplimenta programul „Europa creativă” și subliniază că acest lucru împiedică finanțarea de noi inițiative, proiecte-pilot valoroase și acțiuni pregătitoare; reamintește, în acest sens, că proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare sunt instrumente importante pentru testarea unor noi inițiative, care s-ar putea transforma în programe permanente de finanțare ale UE sau pot fi incluse în programele existente;

22.  regretă decalajul de finanțare dintre cele două cicluri ale CFM, care a afectat în mod deosebit sistemul de rețea, și invită Comisia să se asigure că acest lucru nu se va repeta în viitor; invită Comisia, având în vedere rolul esențial al acestui sistem în susținerea capacității sectoarelor culturale și creative de a funcționa la nivel transnațional și internațional, să asigure o finanțare adecvată și, în plus, să ia în considerare introducerea unor subvenții operaționale pentru această acțiune;

Componenta Cultură

23.  salută introducerea abordării sectoriale ca o nouă caracteristică a componentei Cultură, care completează acțiunile orizontale; solicită consolidarea acesteia printr-o alocare bugetară adecvată, care să garanteze că niciun sector nu este lăsat în urmă și că nu se reduce alocarea pentru acțiunile orizontale;

24.  reamintește importanța protejării și promovării în continuare a libertății de exprimare artistică, în special în ceea ce privește oportunitățile de finanțare oferite de program în cadrul acțiunii privind proiectele de cooperare culturală și al sistemului rețelelor europene;

25.  recunoaște că creșterea ratelor de cofinanțare, în special pentru proiectele de cooperare la scară mică, este benefică și facilitează participarea organizațiilor mici; invită Comisia și EACEA să permită consorțiilor de proiecte să stabilească independent modul în care se distribuie finanțarea între partenerii lor, cu condiția ca rata globală de cofinanțare să se aplice la nivel de proiect;

26.  subliniază importanța mobilității transfrontaliere pentru toți creatorii, deoarece stimulează procesul creativ prin multiplicarea oportunităților profesionale în străinătate; salută, în acest sens, inițiativa „Cultura mișcă Europa” ca nouă acțiune de mobilitate în cadrul programului „Europa creativă”;

27.  recunoaște calitatea ridicată a cererilor primite în cadrul programului de mobilitate; invită însă Comisia să promoveze inițiativa „Cultura mișcă Europa” în rândul unui public mai larg, cu ajutorul și sprijinul tuturor birourilor Europa creativă, prin activități de comunicare și de informare; consideră că aceste activități ar trebui să vizeze precis sectoarele individuale, inclusiv creatorii din toate grupurile marginalizate, precum și țările și regiunile mai puțin reprezentate, pentru a asigura echilibrul geografic;

28.  subliniază că, deși recunoaște succesul major al noii acțiuni de mobilitate, este imperativ să se efectueze o analiză a principalelor tendințe emergente până la sfârșitul anului 2024, în vederea explorării posibilității de a extinde acțiunea pentru a include noi actori, cum ar fi cei din sectorul cărții; invită în acest sens, Comisia să majoreze bugetul alocat acestei acțiuni începând cu 2025;

29.  subliniază impactul pozitiv al complementelor ecologice și familiale puse în aplicare pentru programul de mobilitate, care reprezintă un exemplu concret al modului în care programul poate fi mai incluziv; invită, prin urmare, Comisia să ia în considerare punerea în aplicare a acestei abordări în alte acțiuni ale programului Europa creativă;

30.  salută majorarea finanțării pentru platformele europene de promovare a artiștilor emergenți în cadrul componentei Cultură și subliniază impactul pozitiv pe care l-a avut asupra diversității prin creșterea vizibilității artiștilor și a operelor lor la scară internațională; invită, prin urmare, Comisia să continue dezvoltarea acestei acțiuni asigurând o finanțare și o promovare adecvate;

31.  subliniază importanța sistemului de rețele pentru crearea de rețele și oportunități de consolidare a capacităților, care crește diversitatea și competitivitatea sectoarelor culturale și creative europene; invită, în acest sens, Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru această acțiune, pentru a susține beneficiarii actuali și noile rețele;

32.  subliniază că abordarea sectorială reprezintă un instrument excelent care va consolida sectorul cărții și sectorul editorial, permițând acțiuni concertate care vor sprijini și stimula accesul pe piață și circulația mai largă a operelor europene;

33.  reamintește că traducerea literară este principalul sistem de sprijin pentru sectorul cărților; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a extinde acest sistem pentru a include traducerea cărților de non-ficțiune europene; invită Comisia ca, în perspectiva evaluării la jumătatea perioadei a programului, să introducă obiective măsurabile cu privire la modul în care finanțarea este alocată, pentru a îmbunătăți accesibilitatea cărților pentru persoanele cu dizabilități;

34.  salută intensificarea acțiunilor de sprijinire a sectorului muzical în cadrul componentei „Cultură”, ceea ce a dus la prezentarea unui număr mai mare de proiecte legate de muzică în cadrul programului actual; solicită, cu toate acestea, Comisiei o abordare mai strategică și mai orientată spre sector pentru sectorul muzical, care să abordeze provocările noi și viitoare, pe baza rezultatelor acțiunii pregătitoare „Muzica mișcă Europa”; subliniază, în acest sens, importanța unui dialog structurat periodic între ecosistemul muzical și Comisie; invită, de asemenea, Comisia să colecteze, în cooperare cu sectorul, date privind piețele muzicale din statele membre și să raporteze cu privire la toate provocările emergente care afectează întregul ecosistem;

35.  subliniază importanța acțiunii speciale a Capitalei europene a culturii ca un catalizator pentru regenerarea culturală și economică a orașelor și regiunilor; subliniază necesitatea unei finanțări mai mari pentru această acțiune specială, care trebuia acordată demult, pentru a face față costurilor suplimentare suportate ca urmare a efectelor pe termen lung ale pandemiei de COVID-19 și a inflației tot mai mari; invită, prin urmare, Comisia să majoreze finanțarea Premiului Melina Mercouri, care a fost dotat doar cu 1,5 milioane EUR timp de mai mulți ani; invită, de asemenea, statele membre să asigure o moștenire durabilă a inițiativei și să sprijine activitățile de informare ale acesteia în vederea creșterii participării la activitățile culturale desfășurate în cadrul său;

36.  recunoaște că Marca patrimoniului european este o inițiativă valoroasă care promovează rolul semnificativ pe care aceste situri îl joacă în istoria și cultura Europei și constată că, în perioada 2013-2021, au fost desemnate 60 situri cu acest titlu; invită, cu toate acestea, Comisia să îmbunătățească vizibilitatea Mărcii patrimoniului european prin dezvoltarea de sinergii cu alte instrumente financiare relevante ale UE;

37.  subliniază importanța premiilor susținute de programul „Europa creativă” în domeniile literaturii, arhitecturii și patrimoniului, muzicii (contemporane, rock și pop), precum și artelor audiovizuale; subliniază că aceste inițiative deja tradiționale sunt bine cunoscute în aceste sectoare și că sporesc vizibilitatea sectoarelor culturale și creative europene prin recompensarea realizărilor din diferite domenii;

Componenta Media

38.  recunoaște că componenta Media rămâne principalul instrument european care oferă sprijin strategic sectorului audiovizual independent, care este format în principal din întreprinderi mici și mijlocii; subliniază concurența internațională semnificativă cu care se confruntă sectoarele europene ale audiovizualului, cinematografiei și jocurilor video și sprijinul esențial pe care această componentă îl oferă pentru redresarea și transformarea acestor sectoare și pentru creșterea autonomiei strategice a UE; subliniază, în acest sens, că este important să se acorde o alocare bugetară adecvată pentru componenta Media și insistă asupra necesității unor date cuprinzătoare pentru a evalua și monitoriza dacă și în ce mod programul reușește efectiv să crească potențialul economic și cultural al acestor sectoare;

39.  recunoaște impactul pozitiv al măsurilor specifice introduse în cadrul componentei Media pentru a extinde participarea țărilor cu capacități audiovizuale diferite și pentru a consolida colaborarea transfrontalieră;

40.  subliniază că un număr mare de proiecte de înaltă calitate din cadrul programelor de codezvoltare și de mini-pachete au fost respinse în perioada 2021-2022 din cauza constrângerilor bugetare; invită, prin urmare, Comisia să aloce un buget mai mare pentru viitoarea punere în aplicare a acestor scheme;

41.  subliniază rolul vital al distribuției europene de film și al schemelor europene de sprijinire a vânzării filmelor în ceea ce privește contribuția la diversitatea culturală a sectorului audiovizual european prin creșterea circulației transfrontaliere a filmelor europene și prin compensarea unora dintre riscurile pe care le asumă distribuitorii atunci când investesc în producția, distribuția și promovarea filmelor europene non-naționale; subliniază, prin urmare, că este esențială creșterea finanțării pentru ambele sisteme și intensificarea eforturilor pentru a asigura o mai largă circulație și disponibilitatea online a operelor europene;

42.  subliniază că, în multe țări europene, nu există scheme de sprijin pentru proiectarea operelor cinematografice; subliniază, în acest sens, importanța menținerii unei finanțări adecvate pentru rețeaua Europa Cinemas, o inițiativă emblematică a componentei Media, care contribuie la circulația filmelor europene în cinematografe;

43.  subliniază că Regulamentul privind programul Europa creativă 2021-2027 extinde susținerea activităților de colaborare în rețea pentru profesioniștii din domeniul audiovizualului, inclusiv pentru creatori; subliniază că această acțiune nu a fost încă pusă în practică; solicită, prin urmare, Comisiei să implementeze o acțiune specifică cu scopul de a sprijini activitățile dedicate creării de rețele și cooperării ale organizațiilor profesionale și culturale europene în cadrul lanțului valoric audiovizual în timp util;

44.  reamintește succesul acțiunii pregătitoare „Scrierea de scenarii europene” și sugerează Comisiei să includă obiectivele urmărite de această acțiune în programul „Europa creativă”;

45.  salută introducerea unei acțiuni specifice de sprijinire a dezvoltării jocurilor video și a conținutului imersiv, care a generat un interes considerabil în acest sector; invită Comisia să sprijine dimensiunea culturală și creativă a acestui sector, ținând seama de caracteristicile sale particulare și de nevoile conexe atunci când elaborează cererile de propuneri relevante, inclusiv de necesitatea de a testa noi modele de afaceri în lumea virtuală, pentru a permite dezvoltarea competențelor în acest domeniu, cu un accent deosebit pe participarea femeilor; constată, cu toate acestea, că bugetul actual ar putea fi insuficient și solicită finanțare suplimentară pentru a susține creșterea ecosistemului european al jocurilor video și pentru a încuraja dezvoltarea și păstrarea talentelor europene;

46.  subliniază că creșterea inflației, pe o piață audiovizuală foarte competitivă, are un impact asupra costurilor de producție; invită, prin urmare, Comisia să adapteze în sens ascendent plafoanele de finanțare pentru a se asigura că componenta Media oferă sprijin industriei audiovizuale;

47.  recunoaște succesul rețelelor festivalului european, care a sprijinit 71 de festivaluri în cadrul a 12 rețele, cooperând, printre altele, pentru a încuraja implicarea publicului; invită, prin urmare, Comisia să continue finanțarea celor două acțiuni complementare, Festivaluri europene și Rețeaua festivalurilor europene, în ani alternativi;

48.  constată că, întrucât Instrumentul Media Invest a atras un număr mare de cereri, trebuie asigurate sinergii bugetare mai bune cu programul InvestEU pentru viitoarea sa punere în aplicare; invită Comisia să îmbunătățească în continuare promovarea acestei facilități în sectorul audiovizual;

49.  reamintește că propunerea Comisiei pentru o Lege europeană privind libertatea mass-mediei din septembrie 2022 instituie un nou Comitet european pentru servicii mass-media, care să înlocuiască Grupul autorităților europene de reglementare în domeniul serviciilor mass-media audiovizuale (ERGA) creat prin Directiva 2010/13/UE(15); subliniază, având în vedere resursele financiare limitate disponibile pentru realizarea obiectivelor programului, că bugetul alocat componentei Media și altor linii bugetare ale programului nu trebuie direcționat pentru finanțarea Comitetului;

Componenta transsectorială

50.  regretă că acțiunile programate în cadrul componentei transsectoriale au suferit cele mai mari întârzieri în punerea în aplicare, în special în 2021, din cauza noutăților introduse în cadrul acestei componente;

51.  ia act de faptul că parteneriatele pentru jurnalism și cererile de propuneri privind alfabetizarea mediatică au atras cel mai mare număr de candidaturi în perioada 2021-2022, subliniind nevoia urgentă de sprijin financiar majorat pentru sectorul mass-mediei europene;

52.  constată că rata scăzută de succes a cererilor din cadrul componentei transsectoriale, în pofida calității generale ridicate a documentelor depuse, indică o cerere ridicată de sprijin financiar, care, din păcate, nu poate fi acoperită de alocarea financiară actuală;

53.  invită Comisia să se asigure că, în perioada de programare rămasă, nu mai puțin de 9 %(16) din bugetul total 2021-2027 este alocat pentru sprijinirea obiectivelor componentei transsectoriale;

o
o   o

54.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și birourilor naționale ale programului Europa creativă.

(1) JO L 189, 28.5.2021, p. 34. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 221. (3) JO C 108, 26.3.2021, p. 934. (4) JO C 110, 22.3.2019, p. 87. (5) JO C 168, 16.05.2019, p. 37. (6) JO C 466, 7.12.2022, p. 1. (7) Texte adoptate, P9_TA(2023)0329. (8) JO C 177, 17.05.2023, p. 78. (9) JO C 184, 5.5.2022, p. 71. (10) JO C 316, 6.8.2021, p. 2. (11) JO C 385, 22.9.2021, p. 2 (12) JO C 385, 22.9.2021, p. 152. (13) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20230309-2. (14) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (15) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1.). (16) Articolul 8 din Regulamentul (UE) 2021/818 de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027).

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la aplicarea programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” 2021-2027 – implicarea și participarea cetățenilor (2023/2004(INI))

P9_TA(2024)0009 A9-0392/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/692 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1381/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 390/2014 al Consiliului(1),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 mai 2018 intitulat „Evaluarea impactului care însoțește documentul: Propunere de regulament de instituire a programului „Drepturi și valori”, Propunere de regulament de instituire a programului „Justiție”, Propunere de regulament de instituire a programului „Europa creativă” (SWD(2018)0290),

–  având în vedere Raportul privind cetățenia UE în 2020,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere raportul Parlamentului European din 6 aprilie 2022 referitor la punerea în aplicare a acțiunilor de educație pentru cetățenie (2021/2008(INI)),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind promovarea valorilor comune, a educației incluzive și a dimensiunii europene a predării,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2020 privind Planul de acțiune pentru democrația europeană (COM(2020)0790),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2020 intitulată „Strategie pentru consolidarea aplicării Cartei drepturilor fundamentale în UE” (COM(2020)0711),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025 (COM(2020)0565),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 octombrie 2021 intitulată „Strategia UE de combatere a antisemitismului și de susținere a vieții evreiești (2021-2030)” (COM(2021)0615),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (COM(2021)0142),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A9-0392/2023),

A.  întrucât participarea activă la viața politică și culturală este un drept fundamental care ar trebui să fie accesibil în mod egal tuturor; întrucât Declarația universală a drepturilor omului prevede dreptul de a participa la alegeri guvernamentale și libere, dreptul de a participa la viața culturală a comunității și dreptul la întrunire și asociere pașnică, permițând participarea deplină în societate;

B.  întrucât cetățenia Uniunii le conferă cetățenilor diverse drepturi, în special dreptul de a adresa petiții Parlamentului cu privire la orice chestiune care ține de responsabilitatea UE, dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă din partea oricărei instituții a UE, dreptul de a se adresa în scris oricărei instituții a UE într-una dintre limbile oficiale ale UE și de a primi un răspuns în aceeași limbă, precum și dreptul de a avea acces la documentele Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei în conformitate cu normele UE aflate în vigoare;

C.  întrucât provocările sistemice actuale și emergente, cum ar fi criza climatică, pandemiile globale, tranziția digitală și inegalitățile sociale necesită adaptarea structurilor și a abordărilor care să asigure participarea activă a cetățenilor în societate; întrucât implicarea digitală activă a cetățenilor ar trebui să ia în considerare și să abordeze decalajul digital dintre generații, grupuri sociale, precum și dintre zonele urbane bine conectate și zonele rurale și îndepărtate, îmbunătățind nivelul general al competențelor digitale;

D.  întrucât programele UE care promovează angajamentul civic, drepturile și valorile, sentimentul de apartenență și creșterea competențelor sociocivice și a gândirii critice sunt mai importante ca niciodată;

E.  întrucât implicarea cetățenească trebuie înțeleasă ca fiind pe mai multe niveluri, incluzând procesele de la nivel local, regional, național, european și global, prin care cetățenii dobândesc informații și cunoștințe și își exprimă opiniile despre chestiunile politice și încearcă să participe la deciziile care le afectează viața și să le influențeze; întrucât participanții din zonele rurale și îndepărtate trebuie încurajați să participe la program; întrucât procesele actuale de globalizare și integrare europeană vor cere ca noua generație de europeni să se implice politic din ce în ce mai mult, la mai multe niveluri, pentru a trăi și lucra la nivel internațional și a face față diferențelor în viața lor de zi cu zi; întrucât societățile devin din ce în ce mai diverse, respectarea demnității umane, a diversității culturilor și a originilor și respingerea oricărui tip de discriminare față de femei, persoane LGTBIQ+, minorități etnice și alte grupuri marginalizate devenind din ce în ce mai importante în Europa;

F.  întrucât schimbările sociopolitice observate în statele membre, de la polarizarea socială și încrederea instituțională scăzută la regresul democratic, erodarea statului de drept, reducerea spațiului dedicat societății civile, naționalismul ce promovează excluderea și instrumentalizarea euroscepticismului în scopuri politice, împreună cu ascensiunea mișcărilor extremiste și autoritarismul, infiltrarea fundamentalismelor religioase, precum și campaniile de dezinformare și informare greșită pot deveni o amenințare gravă la adresa democrațiilor europene și destabiliza UE în ansamblu; întrucât consolidarea participării active și a angajamentului cetățenilor prin educația formală, non-formală, informală și de învățare pe tot parcursul vieții joacă un rol important în contracararea acestei tendințe;

G.  întrucât apariția unei cetățenii europene a fost împiedicată de cunoștințe lacunare și lipsa de pregătire emoțională, adesea corelate cu percepții eronate despre UE; întrucât, așadar, ar trebui să fie însoțită și susținută ferm de o serie de mecanisme care să permită participarea civică și dialogul intercultural; întrucât o mai bună înțelegere a istoriei noastre europene comune și o implicare mai puternică a cetățenilor în viața socială și politică pot avea un impact benefic asupra apariției unei identități europene care să completeze multiplele identități locale, regionale, naționale, geografice, culturale sau de altă natură ale cetățenilor; întrucât participarea activă a cetățenilor și dialogul sunt interconectate cu dimensiunea europeană a educației civice și pot contribui în mod eficace la crearea unei cetățenii europene cu drepturi și obligații clare;

H.  întrucât implicarea civică insuficientă, cunoștințele limitate despre UE și înțelegerea redusă a valorii sale adăugate pot contribui la percepția unui deficit democratic și duc la euroscepticism în statele membre;

I.  întrucât restrângerea spațiului civic în Uniunea Europeană și în alte țări care iau parte la program afectează participarea democratică și capacitatea organizațiilor societății civile de a acționa ca un sistem de control și echilibru în ceea ce privește statul de drept; întrucât acțiunile de sprijinire și facilitare a participării societății civile, inclusiv a organizațiilor minorităților și a organizațiilor de la nivel local care au un trecut bogat și o experiență considerabilă, sunt esențiale pentru apărarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului în statele membre;

J.  întrucât organizațiile societății civile ale minorităților sunt esențiale pentru autoreprezentarea și angajamentul civic al persoanelor minoritare, în special pentru grupurile care nu dispun de alte căi oficiale de reprezentare politică;

K.  întrucât, în 2020, peste 22 de milioane de resortisanți ai țărilor terțe locuiau în UE; întrucât aceste grupuri nu au acces la activități politice formale, ceea ce face ca viețile a milioane de persoane să fie afectate de decizii luate fără implicarea sau contribuția lor; întrucât acesta reprezintă un deficit democratic fundamental în întreaga UE la toate nivelurile și o provocare pentru elaborarea de politici și programe sustenabile, echitabile și eficiente, întrucât punerea în practică a drepturilor omului legate de participarea politică și publică a persoanelor fără cetățenie joacă un rol esențial în promovarea guvernanței democratice, a statului de drept, a incluziunii sociale, a dezvoltării economice și în eliminarea marginalizării și a discriminării în UE,

Etapele inițiale ale aplicării programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” (2021-2027): Componenta 3 – Implicarea cetățenilor

1.  este ferm convins că programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” (CEDV) aduce o contribuție unică la întărirea angajamentului civic și a participării civice din perspectiva drepturilor fundamentale, combinând în mod eficace valorile, dialogul civil și cetățenia, promovând în același timp egalitatea socială și de gen, diversitatea prin sprijin în conservarea patrimoniului regional, conștiința istorică și combaterea discriminării, a violenței; este de părere că programul CEDV este un instrument esențial pentru viitorul UE și pentru a aborda problemele sociopolitice, cum ar fi decalajul de cunoștințe, euroscepticismul, restrângerea spațiului civic, precum și erodarea statului de drept și obstacolele la adresa lui în întreaga Europă; încurajează programul să sprijine acțiunile care vizează consolidarea rezilienței organizațiilor societății civile, inclusiv a celor axate pe statul de drept și valorile UE;

2.  reamintește că punerea în aplicare a programului CEDV se află încă într-un stadiu incipient, deoarece regulamentul de instituire a programului a fost adoptat abia în 2021; subliniază că, din acest motiv, doar câteva proiecte din componenta 3 au fost finalizate și există puține informații disponibile din partea beneficiarilor care să permită evaluarea corectă a rezultatelor;

3.  invită Comisia să acorde prioritate colectării de date privind programul CEDV, în special despre grupurile defavorizate, printre care comunitățile marginalizate, minoritățile și populațiile vulnerabile, pentru a aborda provocările unice cu care se confruntă și pentru a promova cercetarea experiențelor lor; insistă asupra necesității de a institui mecanisme solide de monitorizare și evaluare; subliniază că această abordare va fi utilă în elaborarea politicilor, garantând participarea semnificativă a grupurilor defavorizate la inițiativele de implicare civică și dându-le ocazia să se exprime, precum și pentru a crea un program mai incluziv și mai echitabil, asigurând, în același timp, evaluări viitoare mai bune în general;

4.  evidențiază că programul s-a confruntat cu diverse dificultăți care au împiedicat etapele inițiale ale implementării sale, multe dintre acestea fiind factori externi, precum pandemia de COVID-19 și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, și că acestea au perturbat și au compromis drepturile cetățenilor și participarea la democrație; constată însă că după un start lent, implementarea s-a accelerat și în prezent programul se derulează în parametri buni; în plus, subliniază că trebuie organizate campanii de sensibilizare pentru a ajunge la o populație mai largă, în special din zonele rurale;

5.  este preocupat de faptul că utilizarea și introducerea de noi instrumente digitale pentru execuția fondurilor UE (de exemplu, instrumentul eGrants) par a fi un aspect-cheie pentru beneficiari în derularea programului; regretă că procedurile complexe au împiedicat totodată participarea organizațiilor mai mici, care nu dispun de timpul și resursele necesare pentru a trece prin procesul de depunere a cererilor în termenele stabilite; consideră că felul în care sunt concepute aceste instrumente limitează capacitatea programului de a se adapta la noile evoluții și la nevoile în schimbare; solicită eliminarea sarcinilor administrative și simplificarea proceselor de depunere a cererilor, contractare și raportare; subliniază că simplificarea cerințelor administrative include, de asemenea, un proces mai eficient și mai flexibil de depunere a cererilor pentru organizațiile care au semnat acorduri-cadru de parteneriat multianuale, inclusiv pentru a anticipa evoluțiile politicilor; evidențiază totodată că portalul pentru depunerea cererilor trebuie să devină mai ușor de utilizat, în special pentru organizațiile de mici dimensiuni, și că toate documentele procedurii trebuie să fie traduse în toate limbile UE, pentru a extinde participarea actorilor din toate statele membre și a asigura diversitatea culturală;

6.  deplânge faptul că nu este obligatoriu ca statele membre să înființeze un punct de contact național pentru programul CEDV, care să ofere consiliere neutră, informații utile și sprijin solicitanților, părților interesate și beneficiarilor, inclusiv asistență pentru procesul de depunere a cererilor, oferind totodată timp informații ușor de înțeles despre rezultatele programului; constată cu regret că doar 20 de state membre aveau puncte de contact naționale până în iunie 2023;

7.  este profund îngrijorat de faptul că ratele actuale ale inflației afectează costurile de funcționare pentru beneficiarii CEDV; regretă că beneficiarii se confruntă cu dificultăți în implementarea activităților planificate, în special în ceea ce privește costurile unitare de deplasare, cazare și diurne, și ar putea fi nevoiți să reducă unele dintre activitățile planificate inițial pentru a rămâne în limitele bugetului;

Recomandări de politică pentru viitorul programului CEDV

8.  Invită Comisia să înființeze Grupul de dialog civil pentru a asigura un dialog regulat, deschis și transparent pentru a întări dialogul civil prin intermediul programului, astfel încât să sprijine un proces bidirecțional între instituțiile de la toate nivelurile și toate părțile interesate relevante, mai ales OSC, și ca parte a punerii în aplicare a articolului 11 din Regulamentul (UE) 2021/692, precum și să folosească dialogul civil drept instrument de stabilire a priorităților pentru programul de lucru pe doi ani și să promoveze mai departe dimensiunea colectivă a angajamentului civic ca dimensiune esențială a democrației și a statului de drept; reamintește, în acest sens, că ar trebui promovate acțiuni inovatoare de sprijinire a dialogului cu societatea civilă, inclusiv în vederea promovării unei culturi a parteneriatului bazat pe încredere cu beneficiarii granturilor; solicită, în special, acțiuni de consolidare a capacităților pentru a sprijini participarea largă a societății civile, mai ales prin legături cu alte scheme de finanțare furnizate prin gestiune partajată, cum ar fi instrumentul de sprijin tehnic;

9.  reamintește că participarea activă a cetățenilor trebuie încurajată prin consolidarea dimensiunii europene a educației civice, atât în programa școlară, cât și în activitățile extrașcolare; evidențiază că o educație civică cu adevărat europeană poate informa și forma cetățenii în spiritul implicării și participării civice și că orientări adecvate ale UE pot fi instrumentul potrivit în acest sens; subliniază importanța includerii non-cetățenilor care trăiesc în UE și a organizațiilor lor autonome în grupul-țintă al programului CEDV, ceea ce va promova guvernanța democratică, statul de drept și incluziunea socială;

10.  invită statele membre care nu au desemnat încă puncte de contact naționale să facă acest lucru cât mai curând posibil; invită Comisia să continue să colaboreze cu rețeaua punctelor de contact naționale prin reuniuni, măsuri de formare și schimburi specifice, deoarece acestea au fost organizate cu succes până în prezent; în acest context, încurajează Comisia, statele membre și punctele de contact naționale să instituie o rețea europeană de puncte de contact naționale pentru a facilita schimbul de bune practici și de cunoștințe; mai mult, încurajează Comisia să creeze o rețea de beneficiari ai programului CEDV pentru ca aceștia să facă schimb de experiență și de bune practici, pentru a ajunge la o înțelegere mai profundă a realităților locale și naționale din întreaga UE și din afara ei;

11.  ia act de rezultatele introducerii diferitelor tipuri de mecanisme de reacordare a granturilor în cadrul programului CEDV, care au fost foarte încurajatoare până în prezent; solicită o analiză calitativă și cantitativă a diferitelor cereri de reacordare a granturilor, în vederea unei posibile extinderi a utilizării acestora la celelalte componente ale programului CEDV, după caz, și, în special, la componenta 3, pentru a se asigura că finanțarea UE ajunge la OSC de la nivel local care au un trecut bogat și o experiență considerabilă; îndeamnă Comisia să simplifice și mai mult procedurile administrative și cerințele de reacordare a granturilor, pentru a oferi organizațiilor care solicită reacordarea o mai mare flexibilitate în ceea ce privește beneficiarii sub‑granturilor, cu standarde adecvate de muncă, asistență medicală și protecție socială; consideră că cerințele de cofinanțare ar putea fi revizuite în vederea adaptării normelor la situația beneficiarului, pentru a sprijini o varietate mai mare de beneficiari, incluzând indivizi și micro-structuri, și domenii tematice; insistă asupra faptului că este important să se promoveze folosirea programului în sectorul educațional în general, inclusiv în rândul studenților, al profesorilor, al personalului didactic și al lucrătorilor de tineret; subliniază că finanțarea acordată prin programul CEDV în domeniul drepturilor, egalității, valorilor și angajamentului civic, pentru care alte surse de finanțare sunt foarte limitate sau lipsesc, ar trebui să acopere un procent mai mare din valoarea granturilor; îndeamnă Comisia să se asigure că finanțarea este direcționată către structuri care respectă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de exemplu prin instituirea unor mecanisme de control care să garanteze standarde de muncă, sănătate și protecție socială corespunzătoare; solicită o evaluare a mecanismelor de reacordare a granturilor pentru a evalua eficacitatea și flexibilitatea lor, cât privește accesul la grupurile locale și sprijinirea organizațiilor din țările cu un spațiu civic care se restrânge;

12.  solicită ca bugetul programului să fie majorat la 2,6 miliarde EUR în următorul cadru financiar multianual (CFM) pentru a răspunde cererii tot mai mari de inițiative în domeniul angajamentului civic și al participării democratice; mai cer să se creeze un mecanism ad-hoc pentru protecția apărătorilor drepturilor omului, similar mecanismelor existente pentru apărătorii drepturilor omului din afara UE sau pentru protecția jurnaliștilor și, în general, să se combată impactul inflației asupra costurilor programelor, ținând cont și de concluziile Conferinței privind viitorul Europei legate de cetățenia și educația europene, precum și de importanța strategică a programului CEDV pentru implementarea priorităților UE;

13.  scoate în relief că activitățile eficiente de comunicare și de sensibilizare sunt esențiale pentru succesul programului și că, prin urmare, trebuie să li se acorde prioritate astfel încât să fie implicați potențialii beneficiari, în special la nivel local;

14.  recunoaște că schimburile și participarea la activitățile din cadrul programului CEDV sunt esențiale pentru consolidarea capacității organizațiilor societății civile de a se implica civic și de a promova valorile UE în țările din afara UE; subliniază că implicarea activă și angajamentul față de valorile europene nu încep cu acordurile de aderare și sunt rezultatul activității îndelungate a activiștilor și a organizațiilor societății civile de a promova aceste idei și de a sprijini activiștii locali din țările din afara UE; încurajează Comisia să faciliteze participarea cetățenilor din afara UE prin implicarea OSC din afara UE în activitățile CEDV; solicită, prin urmare, ca programul CEDV să acopere costurile de participare ale reprezentanților societății civile, cel puțin pentru cei din țările candidate și asociate, indiferent dacă țara lor este sau nu implicată în programul CEDV; subliniază necesitatea de a aborda provocările asociate războiului din Ucraina prin încurajarea proiectelor cu partenerii ucraineni prin activități dedicate memoriei, participare democratică și recuperarea patrimoniului cultural ucrainean;

15.  își reafirmă apelul ca programul CEDV să devină o pârghie de acțiune în domeniul conștiinței istorice europene prin sprijinirea activă a structurilor care urmăresc promovarea memoriei istorice critice, de exemplu privind cercetarea transnațională și vizitarea locurilor comemorative, atât în UE, cât și în afara acesteia; în special pentru a denunța revizionismul istoric și cultural; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită problemelor societale sensibile care ar putea face obiectul unei posibile instrumentalizări;

16.  solicită ca programul CEDV să sprijine dinamica emergentă de a corela înfrățirea orașelor și rețelele de orașe cu înfrățirea instituțiilor de învățământ, ceea ce poate întări dimensiunea europeană, schimbul de bune practici și sentimentul de apartenență;

17.  îndeamnă Comisia să simplifice și mai mult procedurile administrative pentru parteneriatele-cadru cu o durată de patru ani pentru granturile de funcționare, în special sub aspectul caracteristicilor specifice ale instrumentului informatic utilizat, care pare să fie mai potrivit granturilor pentru acțiuni;

o
o   o

18.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 156, 5.5.2021, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la implementarea dezvoltării teritoriale (RDC, titlul III, capitolul II) și punerea sa în aplicare în cadrul Agendei teritoriale europene 2030 (2023/2048(INI))

P9_TA(2024)0010 A9-0420/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize(1) (Regulamentul privind dispozițiile comune),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1059 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de instituire a Fondului pentru o tranziție justă(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(7),

–  având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP 21) de la Paris, din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, în special obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 11 privind orașele și comunitățile durabile,

–  având în vedere Agenda teritorială 2030 – un viitor pentru toate teritoriile, adoptată la reuniunea informală a miniștrilor responsabili cu amenajarea teritoriului, dezvoltarea teritorială și/sau coeziunea teritorială din 1 decembrie 2020,

–  având în vedere Pactul de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE, convenit în cadrul reuniunii informale a miniștrilor UE responsabili cu chestiunile urbane care a avut loc la 30 mai 2016,

–  având în vedere „Noua Cartă de la Leipzig – Puterea transformatoare a orașelor pentru binele comun”, adoptată în cadrul reuniunii ministeriale informale privind aspecte urbane din 30 noiembrie 2020,

–  având în vedere Acordul de la Ljubljana, adoptat în cadrul reuniunii informale a miniștrilor responsabili cu chestiunile urbane din 26 noiembrie 2021,

–  având în vedere Noua agendă urbană adoptată de Organizația Națiunilor Unite la 20 octombrie 2016,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2023, intitulată „Valorificarea talentelor în regiunile Europei” (COM(2023)0032),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 februarie 2022 intitulată „Cel de-al 8-lea raport privind coeziunea: Coeziunea în Europa în perspectiva anului 2050” (COM(2022)0034),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE - Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040” (COM(2021)0345),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030” (COM(2021)0101),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 - Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor” (COM(2020)0562),

–  având în vedere inițiativa Comisiei privind noul Bauhaus european, lansată la 16 septembrie 2020,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 17 iunie 2022 intitulat „Instrumentul financiar pentru modelul de dezvoltare teritorială al noului Bauhaus european (MDT NBE)” (SWD(2022)0172),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2022 referitoare la noul Bauhaus european(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2022 privind o viziune pe termen lung pentru zonele rurale din UE - Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 septembrie 2022 referitoare la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE: al 8-lea raport privind coeziunea(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 februarie 2022 referitoare la provocările cu care se confruntă zonele urbane în perioada post-COVID-19(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la inversarea tendințelor demografice în regiunile Uniunii utilizând instrumentele politicii de coeziune(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la politica de coeziune și strategiile de mediu de la nivel regional în lupta împotriva schimbărilor climatice(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice(14),

–  având în vedere avizul din 18 septembrie 2020 al Comitetului Economic și Social European referitor la „Revizuirea Agendei teritoriale a UE, a Cartei de la Leipzig și a Agendei urbane a UE”(15),

–  având în vedere analiza aprofundată intitulată „Agenda teritorială 2030 - Evaluarea punerii în aplicare”, publicată de Direcția Generală Politici Interne la 7 iunie 2023(16),

–  având în vedere studiul realizat pentru Direcția Generală Politică Regională și Urbană (DG REGIO) a Comisiei intitulat „Strategii teritoriale și urbane integrate: cum creează valoare adăugată fondurile ESI în perioada 2014-2020”, publicat în decembrie 2017(17),

–  având în vedere STRAT-Board, instrumentul interactiv dezvoltat de Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene și DG REGIO, care prezintă modul în care fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) sprijină abordarea integrată a dezvoltării urbane și teritoriale(18),

–  având în vedere Manualul strategiilor de dezvoltare teritorială și locală(19) și Manualul strategiilor de dezvoltare urbană durabilă(20), publicate de JRC,

–  având în vedere documentul de lucru elaborat de DG REGIO intitulat „The geography of EU discontent and the regional development trap” (Geografia nemulțumirii UE și capcana dezvoltării regionale), publicat în martie 2023,

–  având în vedere studiul efectuat de Consiliul localităților și regiunilor europene, intitulat „ITI și DLRC. Utilizarea instrumentelor teritoriale integrate în politica de coeziune”, publicat în decembrie 2022,

–  având în vedere Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile din 2007 și Noua Cartă de la Leipzig – Puterea transformatoare a orașelor pentru binele comun din 30 noiembrie 2020,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0420/2023),

A.  întrucât politica de coeziune rămâne și ar trebui să rămână principala politică de investiții pentru regiunile și orașele UE și nu este menită să servească în mod consecvent drept primă opțiune de asistență financiară pentru a face față unor evenimente neprevăzute care bulversează socio-economia noastră; întrucât Agenda teritorială este instrumentul de coordonare a politicii teritoriale a UE, așa cum se reflectă în programele și proiectele sale naționale, oferind orientări pentru amenajarea strategică a teritoriului și dezvoltarea regională, solicitând consolidarea dimensiunii teritoriale a politicilor sectoriale la toate nivelurile de guvernanță și urmărind să promoveze un viitor incluziv și sustenabil pentru toate locurile și să contribuie la realizarea ODD-urilor în Europa;

B.  întrucât problemele cu care se confruntă regiunile UE sunt identificate și gestionate la nivel teritorial;

C.  întrucât regulamentele anterioare și actuale privind dispozițiile comune nu fac nicio referire specifică la Agenda teritorială 2020 sau, respectiv, 2030; întrucât titlul III capitolul II din actualul Regulament privind dispozițiile comune oferă baza pentru atragerea fondurilor politicii de coeziune prin strategii de dezvoltare teritorială; întrucât articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1301/2013(21) se referă la dezvoltarea urbană durabilă bazată pe strategii urbane durabile integrate drept cadru pentru selectarea operațiunilor unice;

D.  întrucât abordarea localizată a procesului de elaborare a politicilor, bazată pe dezvoltarea teritorială integrată urmărește să deblocheze potențialul unic al resurselor, cunoștințelor și activelor teritoriale, recunoscând, în același timp, necesitatea unor soluții adaptate în diferite tipuri de teritorii;

E.  întrucât se pare că principalele dificultăți cu care s-au confruntat instituțiile locale și regionale și societatea civilă în perioada 2014-2020 au fost sprijinul tehnic și administrativ insuficient, obstacolele birocratice disproporționate, lipsa competențelor și a formării, a cunoștințelor și a consolidării capacităților, precum și slaba cooperare între diferitele niveluri de guvernanță, pe lângă absorbția lentă a fondurilor;

F.  întrucât se pare că, în regiunile și unitățile administrative în care este pus în aplicare LEADER, un administrator obligatoriu al Grupului de acțiune locală contribuie la îmbunătățirea performanței și a absorbției finanțării regionale;

G.  întrucât bogăția diversității teritoriale a Europei ar trebui considerată un sistem dinamic și complex în care fiecare regiune se confruntă cu dificultăți în materie de dezvoltare, în funcție de caracteristicile sale specifice; întrucât inegalitățile tot mai mari între locuri și între oameni au atins un nivel critic și este necesară o acțiune concertată la toate nivelurile geografice și de guvernanță pentru a asigura perspective viitoare pozitive pentru toate persoanele și locurile din întreaga UE;

H.  întrucât Manualul strategiilor de dezvoltare teritorială și locală oferă sprijin metodologic la toate nivelurile;

I.  întrucât microcoeziunea este o formă de echilibru pentru zonele subdezvoltate din regiunile mai dezvoltate; întrucât, concentrându-se în mod explicit pe „locuri și oameni”, Agenda teritorială (AT2030) este un pionier al „ideii de coeziune interpersonală” alături de coeziunea teritorială, ținând seama de faptul că aceste disparități pot fi abordate numai prin acordarea unei atenții sporite diversității și potențialului teritoriilor, precum și prin elaborarea de politici și strategii bazate pe realitatea zonei, cu scopul de a integra mai bine dimensiunea teritorială în toate fondurile UE;

J.  întrucât articolul 28 din RDC desemnează investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) drept instrumente pentru punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare teritorială și solicită coerență și coordonare între fonduri atunci când se aplică mai multe dintre acestea aceleiași strategii pentru dezvoltarea regională sau locală; întrucât aceste instrumente vizează dezvoltarea teritorială ascendentă și întăresc participarea activă a părților interesate de la nivel local;

K.  întrucât, în perioada 2014-2020, au fost programate 1 975 de strategii în cele 28 de state membre de la momentul respectiv, finanțate cu 19 miliarde EUR din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), dintre care 13,8 miliarde EUR au fost alocate ITI în nouă state membre;

L.  întrucât DLRC a fost al doilea cel mai utilizat instrument de către statele membre pentru dezvoltarea strategiilor teritoriale sau locale în perioada 2014-2020 și garantează că administrațiile locale și regionale și părțile interesate vor fi implicate îndeaproape la pregătirea, punerea în aplicare și monitorizarea fondurilor UE pe care le primesc; întrucât nu există nicio alocare pentru utilizarea DLRC în perioada de programare 2021-2027;

M.  întrucât punerea în aplicare a ITI și a DLRC rămâne inegală la nivelul UE, iar mai multe state membre și autorități de management nu par să fie foarte angajate să le implementeze; întrucât interpretarea și punerea în aplicare a obiectivului de politică 5 „Europa mai aproape de cetățeni” (OP5) diferă de la un stat membru la altul, ceea ce duce la o implementare redusă a ITI și DLRC; întrucât colegiuitorii ar trebui să aibă în vedere, în viitor, o punere în aplicare mai flexibilă a OP5, fără cerințe stricte privind strategiile și guvernanța, contribuind la deschiderea acesteia către toate tipurile de inițiative care ajută la dezvoltarea regională și locală;

N.  întrucât ITI și DLRC sunt instrumente care ar trebui să vizeze nu numai facilitarea unei abordări ascendente a dezvoltării teritoriale prin implicarea administrațiilor locale și regionale de la început, ci și prin facilitarea dialogului între diferitele părți interesate și prin intensificarea cooperării dintre sectorul public și cel privat, precum și prin încurajarea cooperării și a transferului de informații între toate nivelurile administrației;

O.  întrucât AT2030 invită Parlamentul și Comisia sa pentru dezvoltare regională, comisia competentă pentru coeziune economică, socială și teritorială, să țină seama de obiectivele acesteia, pledând pentru prioritățile sale în cadrul proceselor legislative ale UE;

P.  întrucât ITI și politicile bazate pe realitatea zonei sunt condiții necesare pentru atingerea obiectivelor strategice ale UE, cum ar fi tranziția verde și cea digitală; întrucât politicile locale pot ajuta teritoriile să scape de declinul economic pe termen lung și de „capcana dezvoltării regionale”, în care o regiune nu își poate menține dinamica economică în ceea ce privește veniturile, productivitatea și ocuparea forței de muncă;

Q.  întrucât AT2030 definește două obiective generale, o Europă justă și o Europă verde, care au șase priorități (Europa echilibrată, regiunile funcționale, integrarea dincolo de frontiere, mediul sănătos, economia circulară și conexiunile durabile) pentru dezvoltarea întregului teritoriu european și a tuturor locurilor sale; întrucât AT2030 aliniază și mai mult obiectivele de dezvoltare teritorială ale UE la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și la Pactul verde european; întrucât Agenda urbană a UE, prin Carta de la Leipzig, sprijină obiectivele AT2030;

R.  întrucât dezvoltarea teritorială comună puternică prin RDC și punerea în aplicare a AT2030 pot consolida solidaritatea și procesele democratice și o Uniune echitabilă și verde; întrucât abordările teritoriale adaugă valoare prin aplicarea unei perspective strategice și spațiale care reflectă combinațiile specifice ale provocărilor și oportunităților sociale, instituționale, economice și de mediu care influențează dezvoltarea tuturor tipurilor de teritorii;

S.  întrucât punerea în aplicare a priorităților AT2030 rămâne inegală pe teritoriul UE, ținând seama în special de disparitățile spațiale, cum ar fi insularitatea; întrucât concluziile AT2030 arată inegalități din ce în ce mai mari în cadrul UE, care accentuează decalajele dintre oameni și dintre teritorii;

T.  întrucât AT2030 solicită consolidarea dimensiunii teritoriale a politicilor sectoriale la toate nivelurile de guvernanță; întrucât principiile directoare ale AT2030 sunt cuprinse în cele două priorități „Oamenii și locurile se îndepărtează” și „Dezvoltarea durabilă și schimbările climatice”;

U.  întrucât șapte acțiuni-pilot au fost lansate odată cu adoptarea AT2030, fiind un exemplu de aplicare a obiectivelor sale pe teren, la nivel local și regional, și inspirând acțiuni comune în întreaga UE, și anume: „Un viitor pentru regiunile rămase în urmă”, „Înțelegerea modului în care politicile sectoriale modelează (dez)echilibrele spațiale”, „Locuri mici contează”, „Amenajarea teritoriului transfrontalier”, „Acțiuni climatice în orașele alpine”, „Adaptarea la schimbările climatice și reziliența prin tranziția peisagistică” și „Reducerea artificializării terenurilor, a expansiunii urbane și a impermeabilizării solului în orașe de diferite dimensiuni și zone urbane funcționale”;

V.  întrucât, având în vedere echilibrul geografic limitat în dezvoltarea acestor acțiuni-pilot și dificultățile administrative întâmpinate atunci când acțiunile-pilot au fost finanțate de mai multe programe, este necesară o mai bună colectare a datelor și o revizuire coerentă a AT2030,

1.  subliniază că, în perioada 2014-2020, doar 28 % din strategiile de dezvoltare urbană durabilă au fost puse în aplicare prin intermediul ITI; invită Comisia să ia măsuri pentru a încuraja utilizarea unor astfel de instrumente pentru dezvoltarea AT2030, în special prin intensificarea activităților de comunicare;

2.  subliniază contribuția valoroasă la dezvoltarea teritorială a acțiunilor puse în aplicare prin DLRC, cum ar fi cele din cadrul programului LEADER; invită Comisia și statele membre să consolideze LEADER prin majorarea pachetului său bugetar, prin garantarea unui nivel ridicat de autonomie a grupurilor de acțiune locală în ceea ce privește constituirea lor și procesul lor decizional și prin reducerea sarcinii administrative;

3.  invită Comisia să utilizeze rezultatele următorului raport de evaluare pe 2024 pentru perioada de programare 2014-2020 și rezultatele acțiunilor realizate prin DLRC, cum ar fi cele din programul LEADER, pentru a sprijini programele din perioada 2021-2027; ia act de importanța analizei calitative a instrumentelor de dezvoltare teritorială; regretă, în acest sens, concluzia raportului special al Curții de Conturi Europene privind LEADER și DLRC, potrivit căreia beneficiile lor nu sunt suficient demonstrate;

4.  salută Manualul strategiilor de dezvoltare teritorială și locală și Manualul strategiilor de dezvoltare urbană durabilă ca ghiduri pentru toate nivelurile administrative pentru conceperea, punerea în aplicare și monitorizarea strategiilor de dezvoltare teritorială și locală, inclusiv urbană; consideră că ar trebui să se promoveze diseminarea bunelor practici pentru a garanta că proiectele sunt eficiente și durabile; regretă, cu toate acestea, publicarea cu întârziere a acestor manuale și încurajează Comisia să elaboreze în timp util orientări pentru a simplifica procesul de dezvoltare a programelor operaționale; subliniază necesitatea de a oferi mai multe orientări și o mai mare flexibilitate statelor membre pentru a implementa OP5 „Europa mai aproape de cetățeni” și acțiunile de realizare a acestuia, precum și de a le alinia la cele stabilite în AT2030 și de a crea stimulente pentru a aloca mai multe fonduri pentru OP 5;

5.  invită statele membre să promoveze amenajarea strategică a teritoriului, care să ia în considerare teritoriile în ansamblu dincolo de zonele metropolitane, urbane și urbane funcționale; invită, de asemenea, statele membre să consolideze legăturile dintre mediul rural și cel urban ca modalitate de realizare a unei dezvoltări teritoriale mai echilibrate în întreaga UE și să ia în considerare planificarea și implementarea la nivel transfrontalier prin abordări ascendente, cum ar fi DLRC/ITI;

6.  invită Comisia și Consiliul să aloce fonduri pentru zonele și regiunile rurale, afectate de dezavantaje naturale sau demografice grave și permanente, în același mod în care 8 % din fondurile politicii de coeziune sunt alocate dezvoltării programelor din cadrul Agendei urbane; observă că aceste fonduri ar trebui utilizate în principal prin instrumente de dezvoltare teritorială integrată;

7.  ține cont de capacitățile demonstrate de autoritățile locale și regionale în punerea în aplicare și gestionarea instrumentelor teritoriale și consideră că este necesară o schimbare de paradigmă în implicarea autorităților locale și regionale în planificarea, punerea în aplicare și gestionarea instrumentelor teritoriale; solicită punerea în aplicare efectivă a principiului parteneriatului și consultarea aprofundată a autorităților locale și regionale și a altor părți interesate înainte de definirea acțiunilor ITI și DLRC; subliniază importanța abordării ascendente a dezvoltării teritoriale, capacitând în același timp cetățenii să își asume responsabilitatea pentru dezvoltarea teritoriilor lor;

8.  solicită ca strategiile de dezvoltare teritorială sau locală finanțate de mai multe programe să fuzioneze într-o singură direcție, în conformitate cu articolul 28 din RDC și, dacă este necesar, cu sprijinul Comisiei pentru a preveni întârzierile și obstacolele administrative; salută posibilitatea, introdusă în perioada de programare 2021-2027, de a desemna un fond principal pentru strategiile finanțate de mai multe fonduri;

9.  constată că instrumentele teritoriale, cum ar fi DLRC sau ITI, sunt măsuri cu capacitate dovedită, care pot aduce Europa mai aproape de cetățeni; observă că datele prezentate în STRAT-Board pentru perioada 2014-2020 arată că DLRC au jucat un rol major în dezvoltarea strategiilor teritoriale, subliniind interesul puternic la nivel local de a participa activ la dezvoltarea acestor strategii; invită statele membre și Comisia să simplifice gestionarea administrativă a fondurilor, în special în cazurile în care DLRC provin din mai multe fonduri; subliniază că ITI sunt principalul instrument utilizat de statele membre cu o alocare mai mare de fonduri FEDR, deoarece acestea pot absorbi rapid sumele și sunt capabile să acopere mai multe axe principale, prezente într-unul sau mai multe programe;

10.  subliniază distincția clară între statele membre care s-au angajat să dezvolte ITI sau DLRC și cele care nu au făcut acest lucru; invită Comisia să clarifice această diferențiere pentru a evita disparitățile geografice și să acorde sprijin tehnic adaptat statelor membre care nu au folosit aceste instrumente teritoriale; încurajează toate statele membre să utilizeze mai mult instrumentele de dezvoltare teritorială integrată, așa cum sunt definite la articolul 28 din RDC, și să asigure respectarea parteneriatului, așa cum este definit la articolul 8 din RDC; consideră că instrumentele de dezvoltare teritorială integrată ar trebui să fie obligatorii pentru statele membre;

11.  salută simplificările tehnice în dezvoltarea teritorială introduse în perioada de programare 2021-2027; invită totuși Comisia și statele membre să mențină reglementările administrative suplimentare necesare la un nivel strict minim și să se concentreze mai mult pe proporționalitate, deoarece proiectele mici au în prezent o sarcină administrativă proporțional mai mare (pentru beneficiari) și costuri administrative mai mari (pentru autoritățile responsabile de programe) decât proiectele mai mari;

12.  consideră că AT2030 este un instrument real și adecvat, care vizează reducerea dimensiunii spațiale a inegalităților și asigurarea coeziunii UE prin gestionarea fiecăreia dintre regiunile sale potrivit particularităților sale; consideră, prin urmare, că societățile și teritoriile ar trebui să se implice mai mult în recunoașterea importanței acestei agende; invită Comisia să modifice rolul AT2030 dincolo de cel al unui ghid de gestionare a teritoriului;

13.  observă că AT2030 nu numai că promovează răspunsuri de politică bazate pe realitatea zonei la provocările teritoriale, ci oferă și o viziune și o ambiție pentru obiectivul coeziunii teritoriale printr-o mai bună implicare a autorităților locale și regionale și a cetățenilor;

14.  subliniază că, deși finanțarea multiplă este unul dintre principalele scopuri ale instrumentelor teritoriale integrate, constatările actuale arată că utilizarea finanțării multiple încă se poate dovedi dificilă în unele țări, în special deoarece, în perioada actuală, FEADR (dezvoltare rurală) nu mai este inclus în RDC și, prin urmare, ar fi necesare măsuri suplimentare și specifice de aliniere a normelor FEADR și ale altor fonduri ale politicii de coeziune (și anume, utilizarea unor fonduri diferite ale UE pentru proiecte integrate la nivel local care abordează mai multe obiective de politică);

15.  invită statele membre să promoveze activ integrarea perspectivei de gen în pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor-pilot ale AT2030 pe teren;

16.  subliniază că un venit și o calitate a vieții echitabile și demne pentru cetățenii și familiile acestora din zonele rurale sunt esențiale pentru a asigura progresul social și o dezvoltare teritorială și locală de succes; insistă asupra necesității de a garanta condiții de muncă și de viață decente și protecție socială pentru toți;

17.  subliniază că este important să se amelioreze coerența politicilor și implementarea unei analize din perspectiva mediului rural și a altor inițiative relevante ale UE de dezvoltare teritorială integrată pentru a evalua coerența și complementaritatea politicilor UE și impactul lor potențial asupra zonelor rurale, prevenind astfel în mod eficace depopularea zonelor rurale și facilitând reînnoirea generațiilor, accesul egal la serviciile esențiale de înaltă calitate și crearea de locuri de muncă în zonele rurale; subliniază importanța mecanismul de analiză din perspectiva mediului rural și atunci când statele membre evaluează impactul legislației propuse în zonele rurale; subliniază importanța implicării autorităților locale și regionale în definirea și punerea în aplicare a mecanismelor de analiză din perspectiva mediului rural, precum și în guvernanța lor atât la nivelul UE, cât și la nivel național, pentru a combate excluziunea socială legată de transporturi și pentru a îmbunătăți accesibilitatea teritorială a zonelor în cauză în scopul de a ameliora cooperarea transfrontalieră și dintre zonele rurale și urbane, accesul la internet în bandă largă și la servicii adecvate, în special la sănătate și educație, precum și diversificarea economiei rurale și revitalizarea zonelor rurale, creșterea atractivității acestor zone, precum și asigurarea unui viitor durabil pentru aceste comunități;

18.  subliniază că acțiunile AT2030 ar trebui să joace un rol central în acordurile și programele de parteneriat; subliniază că aceste acțiuni ar trebui să fie mai decisive în alocarea fondurilor și necesitatea de a promova integrarea AT2030 în politicile UE, cu accent pe nivelurile de guvernanță mai apropiate de teren; consideră că AT2030 ar trebui să beneficieze de o finanțare și de o metodologie de alocare adecvate în viitorul cadru financiar multianual;

19.  subliniază că este esențială includerea priorităților și obiectivelor AT2030 în instrumentele legislative și programele fondurilor politicii de coeziune, care ar trebui să fie adaptate fiecărui teritoriu; salută acțiunile-pilot ale AT2030 care au fost dezvoltate și invită statele membre și Comisia să continue să investească în aceste acțiuni, îmbunătățindu-le echilibrul geografic și coordonându-le mai bine cu principiile AT2030;

20.  subliniază necesitatea de a implica Parlamentul, în special Comisia sa pentru dezvoltare regională, care este comisie competentă, în acțiunile-pilot, pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu prioritățile actuale ale UE, de a promova rezultatele acțiunilor-pilot și de a le comunica la nivel european, integrându-le și coordonându-le cu inițiative precum politica de coeziune, în special FEDR și Interreg;

21.  solicită o strategie pentru a facilita sinergiile dintre diferitele fonduri ale UE pentru proiectele puse în aplicare prin instrumentele teritoriale și simplificarea administrativă a acțiunilor-pilot finanțate de mai multe fonduri pentru a reduce barierele administrative și a înlesni cererile pentru aceste proiecte;

22.  consideră că întreprinderile ar putea juca un rol esențial în strategiile de dezvoltare teritorială; invită Comisia să promoveze acordurile de cooperare între întreprinderi și autoritățile locale și regionale pentru a dezvolta proiecte de dezvoltare teritorială care să promoveze crearea de locuri de muncă și creșterea economică;

23.  atrage atenția asupra potențialului enorm al AT2030 și al actualelor și viitoarelor sale proiecte-pilot pentru a răspunde nevoilor extrem de diverse pe care le au zonele neurbane, inclusiv zonele rurale, zonele montane, insulele și zonele de coastă, zonele îndepărtate și slab populate și multe alte tipuri de teritorii în care coexistă o combinație de caracteristici urbane și rurale; subliniază, în special, că zonele rurale se confruntă adesea cu dificultăți demografice, cu o densitate scăzută a populației și cu un acces limitat la serviciile de interes general, precum și cu o calitate scăzută a acestora și nu au întotdeauna capacitatea de a concepe și de a pune în aplicare soluții inovatoare, astfel că pot avea mari beneficii din schimbul de bune practici;

24.  subliniază necesitatea unei mai bune diseminări a acțiunilor și realizărilor proiectelor-pilot, ca exemple de execuție a fondurilor UE; susține ideea unei conferințe bienale pentru a prezenta acțiunile-pilot autorităților locale și regionale, precum și actorilor relevanți de la nivel național și de la nivelul UE, corelând-o cu alte evenimente, cum ar fi cele organizate prin Pactul rural sau Forumul orașelor;

25.  invită statele membre să își dezvolte agendele teritoriale în conformitate cu AT2030 ca bază pentru programarea strategiilor lor teritoriale, ținând cont de particularitățile și nevoile foarte diferite ale fiecăreia dintre regiunile lor și servind drept stimulent, și pentru a stimula procesul decizional și elaborarea politicilor teritoriale și urbane; invită, de asemenea, statele membre să permită strategii teritoriale diferite pentru toate regiunile UE, inclusiv zonele rurale, zonele afectate de tranziția industrială și regiunile afectate de dezavantaje naturale și demografice grave și permanente, cum ar fi regiunile cele mai nordice și cele cu densitate foarte scăzută a populației, insulele, regiunile transfrontaliere și muntoase;

26.  subliniază că buna performanță a structurilor de guvernanță poate determina combinația optimă de priorități de investiții pentru a realiza coordonarea verticală și orizontală pe mai multe niveluri necesară pentru a concepe și a pune în aplicare strategii de dezvoltare integrate;

27.  invită statele membre și Comisia să promoveze punerea în aplicare a AT2030 dincolo de acțiunile-pilot, transformând acest instrument într-un cadru de referință pentru acțiune care să ofere orientări concrete și adaptate pentru ca teritoriile UE să își îmbunătățească performanța; subliniază oportunitatea de a corela finanțarea regională cu realizarea priorităților AT2030 și invită Comisia să elaboreze indicatori de monitorizare care să coreleze AT2030 cu utilizarea fondurilor politicii de coeziune, în special a FEDR;

28.  reiterează necesitatea de a consolida urgent politica UE privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, având în vedere și tendința în creștere a fenomenelor meteorologice extreme din ultimii ani și ultimele luni în UE; invită, prin urmare, autoritățile publice să continue combaterea schimbărilor climatice; accentuează, în acest context, necesitatea de a mări nivelul de ambiție și calitatea proiectelor-pilot din obiectivul „o Europă verde” și prima sa prioritate „Mediul sănătos”; evidențiază că dezvoltarea teritorială este esențială pentru a construi regiuni reziliente și a asigura executarea sustenabilă a finanțării din politica de coeziune;

29.  salută propunerea Comitetului Economic și Social European de a promova o Cartă europeană a drepturilor și responsabilităților rurale și urbane; este, de asemenea, convins că este necesară o cooperare mai strânsă cu zonele urbane pentru a se asigura că nicio zonă sau niciun cetățean nu este lăsat în urmă în tranziția justă către o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic, sustenabilă și prosperă, vizând un angajament rural și urban față de o abordare echitabilă și demonstrând valoarea adăugată a colaborării dintre organizațiile rurale și urbane;

30.  subliniază că trebuie să se asigure o dezvoltare mai echilibrată a regiunilor UE prin asigurarea unei mai bune distribuiri a fondurilor UE, inclusiv a sprijinului din politica agricolă comună, în interiorul statelor membre și între acestea; subliniază că este imposibil să se realizeze o dezvoltare teritorială sustenabilă și pe termen lung dacă sprijinul este alocat diferitelor regiuni pe baza datelor istorice;

31.  constată că din ce în ce mai multe persoane aleg să locuiască în orașe și să lucreze în zonele rurale; invită Comisia să elaboreze programe care să țină seama de toate teritoriile, inclusiv zonele metropolitane, urbane și funcționale; încurajează Comisia să conceapă LEADER astfel încât acesta să poată fi utilizat de orașele mici;

32.  invită Comisia să coreleze experiența dobândită în punerea în aplicare a AT2030 cu viitoarea politică de coeziune și cu recomandările Grupului la nivel înalt privind viitorul politicii de coeziune, pentru a depăși dezechilibrele teritoriale și neconcordanțele funcționale într-un mod mai eficient; subliniază oportunitatea prezentată de AT2030 ca instrument de evaluare a impactului politicii de coeziune asupra obiectivului coeziunii teritoriale;

33.  invită Comisia și statele membre să efectueze o revizuire coerentă a AT2030 până la sfârșitul anului 2024, incluzând o revizuire aprofundată a sistemului său de guvernanță, a progreselor înregistrate în punerea sa în aplicare și a relevanței priorităților sale, așa cum sunt prezentate în AT2030;

34.  salută caracterul obligatoriu al metodologiei descrise în Manualul strategiilor de dezvoltare teritorială și locală, care acordă politicilor teritoriale aceeași importanță ca politicilor urbane;

35.  solicită un cadru unic pentru strategiile care vizează atât dezvoltarea urbană, cât și dezvoltarea teritorială mai largă, tratând cerințele teritoriale în ansamblu; subliniază că acest lucru ar putea reduce în mod semnificativ barierele birocratice în achiziționarea de fonduri;

36.  invită Comisia să asigure execuția adecvată a fondurilor și punerea în aplicare a instrumentelor teritoriale, favorizând gestionarea eficientă, fără o birocrație disproporționată; reliefează necesitatea de a simplifica accesul la fonduri, identificând „ghișee unice” pentru potențialii beneficiari ai fondurilor de coeziune ale UE și ai proiectelor ITI sau DLRC, în special pentru a avea acces la informații despre tipul de finanțare, cerințele administrative și eligibilitatea;

37.  recunoaște rolul Consiliului European în dezvoltarea activităților teritoriale ale statelor membre; invită statele membre să prevadă resurse umane suficiente atât în cadrul autorităților de management, cât și în cadrul organismelor de punere în aplicare responsabile de ITI sau DLRC, pentru a asigura asistența tehnică și serviciile de consiliere specifice pentru grupurile de acțiune locală și partenerii ITI în scopul de a permite respectarea reglementărilor;

38.  invită Comisia să își sporească implicarea în politica teritorială prin intermediul politicii de coeziune și să consolideze guvernanța regiunilor pentru a promova coeziunea și microcoeziunea prin acoperirea particularităților fiecărei regiuni, prin îmbunătățirea procesului decizional la nivel local și regional și prin aplicarea instrumentelor existente pentru a îmbunătăți gestionarea instrumentelor legislative; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să sprijine în continuare fondurile politicii de coeziune pentru a spori reziliența dezvoltării teritoriale, în special pentru a putea atenua efectele evenimentelor neprevăzute, a proteja regiunile de consecințele acestora și a respecta principiul de „a nu aduce prejudicii coeziunii”;

39.  este conștient de influența deciziilor semestrului UE asupra coeziunii teritoriale și, prin urmare, asupra capacității de a elabora programe teritoriale; reiterează așadar că trebuie consolidată dimensiunea teritorială a semestrului european și trebuie îmbunătățită legătura dintre politica de coeziune și guvernanța economică europeană, implicând autoritățile locale și regionale în toate etapele procedurilor legate de semestrul european și de recomandările sale specifice fiecărei țări;

40.  invită Comitetul European al Regiunilor și Comitetul Economic și Social European să joace un rol mai activ în monitorizarea și dezvoltarea în continuare a AT2030; invită Comisia să realizeze un studiu privind capacitatea fiecărei regiuni de a atenua viitoarele probleme globale care afectează coeziunea teritorială; observă că acest lucru ar oferi un instrument de răspuns rapid care ar oferi flexibilitate în alocarea sau consolidarea resurselor, în funcție de situația în timp real a regiunilor UE;

41.  subliniază relevanța instrumentelor teritoriale în ceea ce privește participarea sporită și incluzivă a societății civile și a administrațiilor locale și regionale; invită Comisia să exploreze noi modalități pentru a fi mai bine înțeles de ce există acestea și a crește în mod substanțial utilizarea ITI și a DLRC, inclusiv prin eventuala alocare a unui procent care să fie utilizat în politica de coeziune post-2027;

42.  invită Banca Europeană de Investiții să majoreze alocarea financiară prevăzută pentru fondurile politicii de coeziune, dedicată protejării echilibrului și bunei funcționări a regiunilor;

43.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 231, 30.6.2021, p. 159. (2) JO L 231, 30.6.2021, p. 60. (3) JO L 231, 30.6.2021, p. 94. (4) JO L 231, 30.6.2021, p. 1. (5) JO L 435, 6.12.2021, p. 1. (6) JO L 437, 28.12.2020, p. 1. (7) JO L 347, 20.12.2013, p. 320. (8) JO C 125, 5.4.2023, p. 56. (9) JO C 177, 17.5.2023, p. 35. (10) JO C 125, 5.4.2023, p. 100. (11) JO C 342, 6.9.2022, p. 2. (12) JO C 15, 12.1.2022, p. 125. (13) JO C 494, 8.12.2021, p. 26. (14) JO C 162, 10.5.2019, p. 31. (15) JO C 429, 11.12.2020, p. 145. (16) Analiză aprofundată, „Agenda teritorială 2030 - Evaluarea punerii în aplicare”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic B – Politici structurale și de coeziune, 7 iunie 2023. (17) Comisia Europeană, „Strategii teritoriale și urbane integrate: care este valoarea adăugată a fondurilor ESI în perioada 2014-2020? - Raport final”, decembrie 2017. (18) Comisia Europeană, „STRAT-Board”. (19) Comisia Europeană, „Manualul strategiilor de dezvoltare teritorială și locală”. (20) Comisia Europeană, „Manualul strategiilor de dezvoltare urbană durabilă”. (21) Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 289).

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la politica în domeniul concurenței – raportul anual pe 2023 (2023/2077(INI))

P9_TA(2024)0011 A9-0427/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 101-109,

–  având în vedere normele, orientările, rezoluțiile, consultările publice, comunicările și documentele corespunzătoare ale Comisiei pe tema concurenței,

–  având în vedere raportul Comisiei din 4 aprilie 2023 intitulat „Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2022” (COM(2023)0184) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2023)0076),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 iunie 2023 referitoare la politica în domeniul concurenței – raportul anual pe 2022(1),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–  având în vedere Orientările revizuite ale Comisiei privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc, publicate la 6 decembrie 2021,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 13 iulie 2022, pronunțată în cauza T-227/21(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 martie 2022 intitulată „Cadru temporar de criză pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei”(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice)(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale)(5),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie mai eficace în aplicarea legii și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat(7),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE(8),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 februarie 2022 intitulat „Orientări privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie pentru 2022”(9),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 31 ianuarie 2023 intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru rețelele în bandă largă”(10),

–  având în vedere proiectul de comunicare a Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului Uniunii în materie de concurență,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 1 decembrie 2022 intitulat „Evaluation of the State subsidy rules for health and social services of general economic interest (‘SGEIs’) and of the SGEI de minimis Regulation” [Evaluarea normelor privind subvențiile de stat pentru serviciile sociale și de sănătate de interes economic general („SIEG”) și a Regulamentului de minimis privind SIEG] (SWD(2022)0388),

–  având în vedere intrarea în vigoare, la 1 septembrie 2023, a pachetului de măsuri adoptate la 20 aprilie 2023, menite să simplifice și să raționalizeze procedurile de reexaminare a anumitor concentrări care nu ridică probleme în materie de concurență (C(2023)2400, C(2023)2401, C(2023)2402),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2022/2560 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind subvențiile străine care denaturează piața internă(11),

–  având în vedere discursul Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, din 2023 privind starea Uniunii(12),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 6 septembrie 2023 privind desemnarea controlorilor de acces în temeiul Actului legislativ privind piețele digitale,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/914 al Comisiei din 20 aprilie 2023 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 802/2004 al Comisiei(13),

–  având în vedere Declarația europeană privind drepturile și principiile digitale pentru deceniul digital din 23 ianuarie 2023 a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene(14),

–  având în vedere hotărârea CJUE din 4 iulie 2023 în cauza C-252/21(15),

–  având în vedere documentul intitulat „Codul de bune practici al DG COMP pentru o proiectare și evaluare transparente, favorabile incluziunii și mai rapide a PIIEC” din 17 mai 2023(16),

–  având în vedere raportul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), intitulat „Report on CRA Market Share Calculation” (Raport privind calcularea cotei de piață a agențiilor de rating de credit) din 15 decembrie 2022,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 aprilie 2004 privind îndrumările informale referitoare la problemele noi care apar în cauze individuale cu privire la articolele 81 și 82 din Tratatul CE (scrisori de îndrumare)(17),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 iulie 2023 intitulată „Orientări privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene acordurilor de cooperare orizontală”(18),

–  având în vedere decizia Comisiei din 25 septembrie 2023 de interzicere a achiziției Flugo Group Holdings AB („eTraveli”) de către Booking Holdings („Booking”),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(19),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0427/2023),

A.  întrucât politica UE în domeniul concurenței joacă un rol important în stabilirea unor condiții echitabile pentru desfășurarea de activități economice pe piața unică, pentru a proteja piețele împotriva concentrărilor și a acumulării nejustificate a puterii de piață și pentru a încuraja inovarea și creșterea întreprinderilor – în special a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) – în cadrul pieței unice și, prin urmare, pentru a promova protecția consumatorilor și a oferi o gamă mai largă de opțiuni pentru consumatori și întreprinderi;

B.  întrucât este de dorit o interacțiune fructuoasă între politica în domeniul concurenței și alte politici sectoriale; întrucât politica în domeniul concurenței ar putea contribui la consolidarea rezilienței, integrității și competitivității pieței interne, precum și la realizarea obiectivelor Pactului verde european și ale Busolei pentru dimensiunea digitală, precum și ale UE așa cum sunt consacrate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

C.  întrucât schimburile și cooperarea la nivel internațional sunt esențiale pentru a crea condiții de concurență loială la nivel mondial și pentru a soluționa problemele dublei tranziții digitale și verzi în mod coordonat;

D.  întrucât circumstanțele geopolitice globale impun, de asemenea, soluții responsabile și competitive în ceea ce privește politicile în domeniul concurenței; întrucât UE ar trebui să utilizeze toate instrumentele politice și legislative de care dispune pentru a proteja integritatea, reziliența și competitivitatea pieței sale interne, având în vedere provocările pe care le prezintă numărul tot mai mare de conflicte din lume, tensiunile comerciale dintre țările concurente, criza schimbărilor climatice și presiunea inflației și nivelurile scăzute de creștere economică; întrucât trebuie redusă dependența dăunătoare a UE de țările din afara UE și de puterile mondiale în domenii precum energia, medicamentele, tehnologia sau materiile prime;

E.  întrucât Comisia și autoritățile naționale de concurență trebuie să acționeze într-o manieră imparțială și obiectivă pentru a păstra credibilitatea politicii UE în domeniul concurenței;

F.  întrucât forța și importanța globală a pieței unice a UE decurg din competitivitatea sa internă și din condiții de concurență echitabile,

Rolul concurenței și răspunsul politic la războiul din Ucraina, Legea SUA privind reducerea inflației și dificultățile încă actuale generate de pandemia de COVID-19

1.  invită Comisia să protejeze integritatea pieței unice; reamintește că răspunsul la Legea SUA privind reducerea inflației nu trebuie să se bazeze numai pe ajutoare de stat, ci și pe crearea unui mediu mai favorabil pentru desfășurarea de activități comerciale și pe un cadru reînnoit în domeniul concurenței, care să ofere rapiditate și flexibilitate întreprinderilor care investesc și concurează în mod echitabil în Europa, cu respectarea obiectivelor climatice ale UE;

2.  ia act de Cadrul temporar de criză și de tranziție, precum și de actualizarea cadrului de reglementare privind ajutoarele de stat, care permite investiții pentru tranziția verde și cea digitală; ia act de adoptarea, în 2023, și de integrarea „clauzei de corelare”; invită Comisia să evite cu atenție crearea condițiilor pentru o cursă a subvențiilor și să utilizeze instrumentele de care dispune pentru a preveni și a contracara concurența neloială în materie de subvenții; subliniază că orice subvenție publică suplimentară trebuie să fie specifică și de natură temporară; susține că ajutorul de stat ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele de politică ale UE, cum ar fi Pactul verde și Pilonul european al drepturilor sociale; solicită Comisiei să investigheze lipsa armonizării mecanismelor de recuperare în statele membre;

3.  invită Comisia să se asigure că toate instrumentele temporare de ajutor de stat sunt suficient de specifice pentru a evita fragmentarea pieței unice;

4.  subliniază că vor fi necesare investiții publice și private suplimentare pentru a face față noilor dificultăți; subliniază că bugetul UE trebuie să fie înzestrat corespunzător pentru a soluționa provocările viitorului, inclusiv fragmentarea pieței interne, sprijinind strategia industrială a UE, reducând dependențele noastre critice și asigurând autonomia noastră strategică deschisă; subliniază că aceste dificultăți nu pot fi soluționate doar prin cheltuială publică;

5.  reamintește că o abordare fragmentată a ajutoarelor de stat are potențialul de a crea condiții de concurență neloială pe piața internă a UE, deoarece nu toate statele membre dispun de aceeași marjă de manevră bugetară pentru a oferi sprijin; solicită, prin urmare, monitorizarea potențialelor efecte de denaturare și ca orice flexibilitate a cadrului de ajutoare de stat să se aplice numai sprijinului acordat la nivelul UE;

6.  invită Comisia să analizeze modul în care inflația afectează concurența prin încurajarea cooperării între concurenți pentru aranjarea prețurilor(20), precum și consecințele inflației asupra piețelor și protecției consumatorilor; subliniază că trebuie îmbunătățite datele privind profiturile pentru a trata în mod eficient eventualele consecințe, întrucât cercetările efectuate de Banca Centrală Europeană și de Fondul Monetar Internațional sugerează că profiturile întreprinderilor au fost factori temporari importanți ai inflației; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape, împreună cu autoritățile naționale din domeniul concurenței, consecințele comportamentului anticoncurențial și rolul acestuia în evoluția inflației; reiterează că Comisia trebuie să utilizeze toate instrumentele disponibile în temeiul legislației în materie de concurență pentru a combate criza costului vieții;

7.  felicită autoritățile pentru inițiativele din domeniul concurenței din mai multe state membre(21) de a introduce noi competențe de investigare a pieței, atât timp cât acestea nu conduc la fragmentarea pieței interne; invită Comisia să introducă un instrument similar de investigare a pieței pentru a evita lacunele în aplicarea legislației dacă practicile se desfășoară dincolo de frontierele naționale în cadrul UE și să adopte măsuri corective la nivel de sector atunci când este necesar pentru a aborda în mod eficace comportamentele anticoncurențiale; reamintește inițiativa Comisiei privind un „nou instrument în domeniul concurenței”, care urmărea să elimine lacunele dintre normele UE în materie de concurență și instrumentele de intervenție împotriva problemelor structurale de concurență de pe piețe; observă că, cu noul instrument în domeniul concurenței, Comisia ar putea să ancheteze problemele de concurență din sectoare întregi; invită Comisia să reevalueze „noul instrument în domeniul concurenței”;

8.  subliniază importanța proiectelor importante de interes european comun (PIIEC) pentru finanțarea proiectelor transnaționale mari și realizarea priorităților strategice ale UE; ia act de criteriile specifice aferente PIIEC pentru analiza compatibilității ajutorului de stat cu piața internă; regretă că procedurile îndelungate și complexe necesare sunt adesea prea împovărătoare pentru IMM-uri; invită Comisia și statele membre să se asigure că orice notificare este finalizată în termen de cel mult șase luni; subliniază că PIIEC ar trebui să demonstreze o veritabilă valoare adăugată europeană;

9.  invită Comisia să evalueze modul în care principiile UE în materie de concurență au afectat furnizarea de servicii de interes economic general, având în vedere și criza provocată de pandemia de COVID-19 și creșterea costului vieții; invită Comisia să evalueze poziția serviciilor sociale de interes general și o derogare pentru locuințe accesibile;

10.  salută Orientările Comisiei privind aplicarea legislației UE în materie de concurență în cazul contractelor colective de muncă, care clarifică faptul că legislația UE în materie de concurență nu împiedică lucrătorii independenți fără angajați să se angajeze în negocieri colective; reamintește că lucrătorii independenți au adesea un acces limitat sau nu au acces la negocierile colective, ceea ce poate duce la condiții de muncă precare;

11.  reamintește legătura integrală dintre politica în domeniul concurenței și piața internă, care reiese clar chiar din textele articolelor 101 și 102 din TFUE privind politica în domeniul concurenței; salută faptul că Comisia, atât în activitatea sa legislativă, cât și în cea politică, a recunoscut că politica în domeniul concurenței trebuie integrată în obiectivele pieței interne care o încadrează;

12.  subliniază că trebuie se abordeze în mod eficace denaturările și eșecurile pieței și să se stimuleze concurența eliminând barierele de reglementare nejustificate existente și reducând sarcinile administrative inutile pentru a facilita intrarea pe piață a unor noi concurenți;

13.   subliniază relevanța hotărârilor CJUE în cauzele C-555/21 (UniCredit Bank Austria) și C-383/18 (Lexitor sp. z o.o.) pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piața creditelor de consum și pentru evitarea denaturării concurenței;

Aplicarea politicii în domeniul concurenței și tendințe globale

14.  consideră oportun anunțul Comisiei că va lansa o anchetă antisubvenții la vehiculele electrice din China în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene(22); subliniază importanța punerii efective în aplicare a instrumentelor UE pentru subvenții străine, inclusiv a Regulamentului (UE) 2022/2560 privind subvențiile străine pentru a asigura atenuarea efectelor potențiale de denaturare a pieței unice; atrage atenția asupra lipsei de personal, cu doar opt angajați cu echivalent normă întreagă la Comisie;

15.  invită Comisia să modernizeze normele privind achizițiile publice pentru a face față noilor priorități și provocări operaționale pentru a contribui la promovarea unei industrii mai ecologice și a standardelor europene;

16.  subliniază că normele UE în materie de concurență ar trebui să contribuie la obiectivele UE, așa cum sunt definite la articolul 3 din TUE; subliniază că „prețul echitabil” al produselor nu este cel mai mic preț posibil pentru consumator, ci un preț care permite remunerarea echitabilă a tuturor părților de-a lungul lanțului de aprovizionare, fără a conduce la externalități negative; subliniază că aplicarea politicii în domeniul concurenței în beneficiul consumatorilor ar trebui să includă nu doar considerații legate de nivelurile prețurilor, ci și considerații legate de sustenabilitate și are efecte asupra vieții private a cetățenilor;

17.  subliniază rolul-cheie al Rețelei europene în domeniul concurenței (REC) ca forum pentru promovarea colaborării și a cooperării între autoritățile europene de concurență; invită Comisia să depună eforturi pentru continuarea dialogului constructiv și a cooperării la nivel internațional; subliniază că trebuie intensificată colaborarea dintre autoritățile de reglementare antitrust și alte autorități de reglementare sectoriale, cum ar fi cele care se ocupă de confidențialitatea datelor, atât pentru a supraveghea utilizarea abuzivă a datelor întreprinderilor, cât și pentru a împiedica întreprinderile să utilizeze datele consumatorilor pentru a obține un avantaj concurențial neloial; salută rolul relevant al autorităților naționale de concurență pentru aplicarea normelor prevăzute în Regulamentul privind piețele digitale și a inițiativelor legislative naționale care sunt instituite pentru a combate comportamentul anticoncurențial al platformelor online mari din sectoarele digitale; subliniază, în această privință, importanța unor acțiuni coordonate și omogene care să nu submineze aplicarea Regulamentului privind piețele digitale, pe de o parte, și a normelor naționale în materie de concurență în sectoarele digitale, pe de altă parte, astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul privind piețele digitale;

18.  subliniază că, într-o lume globalizată, cooperarea internațională este esențială pentru a asigura impunerea cu succes a normelor în materie de concurență; subliniază că acordurile de cooperare specifice cu țări din afara UE privind politica din domeniul concurenței pot contribui în mod semnificativ la eficacitatea acesteia; invită Comisia să dezvolte influența politicii în domeniul concurenței în lume, în special prin intensificarea cooperării cu țările din afara UE prin acorduri de cooperare de a doua generație care permit un schimb de informații mai fluent între autoritățile de concurență;

19.  invită Comisia să utilizeze în mai mare măsură instrumente probatorii suplimentare, cum ar fi informațiile comportamentale și analiza financiară, precum și să utilizeze mai mult cercetătorii științifici din domeniul datelor, cel informatic și cel al IA, dar și specialiștii în economie comportamentală în aplicarea legislației în materie de concurență;

20.  ia act de gradul în continuare ridicat de concentrare a pieței pentru agențiile de rating de credit, având în vedere că cele mai mari trei agenții de rating de credit dețin o cotă de piață de peste 90 %(23); reiterează necesitatea de a consolida concurența pe această piață, astfel încât să se asigure imparțialitatea și încrederea;

21.  regretă decizia Ernst&Young de a opri procesul de separare a activităților sale de audit și de consiliere; constată că combinarea activităților de audit și de consultanță poate duce la conflicte de interese și poate spori poziția dominantă pe piață a fiecăreia dintre societățile „Big Four”; invită Comisia să investigheze combinarea activităților de audit și de consultanță și, eventual, să prezinte măsuri de prevenire a conflictelor de interese și a poziției dominante pe piață;

Controlul concentrărilor economice

22.  observă că achiziționarea de întreprinderi nou-înființate de către actori dominanți ar putea epuiza potențialul de inovare și ar putea elimina concurența, în cele din urmă; subliniază că este important ca Comisia să acorde o atenție deosebită fenomenului achizițiilor făcute cu scopul de a elimina concurența, și care trebuie raportate în temeiul Regulamentului privind piețele digitale, și să adopte măsuri decisive în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) privind concentrările economice, după caz;

23.  felicită Comisia pentru deciziile recente privind cazurile de concentrări economice(24); subliniază importanța măsurilor corective structurale în deciziile legate de fuziuni; constată că cele mai mari și mai influente platforme online afectează operațiunile zilnice ale zeci de mii de IMM-uri; subliniază că nu este permis ca o achiziție să conducă la consolidarea poziției dominante a unei societăți pe piața hotelieră, permițându-i să vândă încrucișat diferitele sale servicii;

24.  salută inițiativa Comisiei de a-și revizui comunicarea privind definiția „pieței relevante” și așteaptă cu interes rezultatele consultării publice; subliniază că trebuie adoptată o orientare mai dinamică, care depășește abordarea tradițională, în special pentru piețe emergente noi, cum ar fi cele din sectorul digital, și o viziune pe termen mai lung care să cuprindă dimensiunea globală și concurența potențială viitoare; regretă că, în trecut, Comisia a adoptat uneori o perspectivă prea limitată asupra pieței relevante, privând astfel întreprinderile europene de oportunitatea de a concura efectiv pe scena mondială; sprijină Comisia să țină seama mai mult de prejudiciile potențiale aduse concurenței atunci când evaluează fuziuni în care extinderea pe piețele adiacente ar avea efectul de a consolida și mai mult poziția dominantă pe piața principală a societății absorbante;

25.  își reiterează profunda îngrijorare cu privire la concentrarea amplă în anumite locuri a lanțului de aprovizionare cu alimente în detrimentul consumatorilor, al fermierilor, al mediului și al biodiversității deopotrivă;

26.  reamintește că, în temeiul Regulamentului CE privind concentrările economice, statele membre pot lua măsuri adecvate pentru a proteja chestiuni de interes public, cum ar fi protecția climei, sustenabilitatea și statul de drept și solicită să i se acorde Comisiei aceeași posibilitate atunci când examinează impactul concentrării asupra pieței interne;

Normele antitrust și cartelurile

27.  invită Comisia să utilizeze mai bine instrumentul măsurilor provizorii suplimentare pentru a pune capăt oricărei practici care ar dăuna grav concurenței, în special în ceea ce privește piețele dinamice și în dezvoltare rapidă, cum ar fi piețele digitale;

28.  salută noua abordare în cele mai recente cazuri antitrust, în care Comisia prevede, pentru prima dată și în anumite condiții, impunerea de măsuri corective structurale pentru a pune capăt comportamentelor anticoncurențiale, în special atunci când practica anticoncurențială în cauză a fost reiterată de aceeași întreprindere pe alte segmente de piață de-a lungul anilor; încurajează Comisia, în acest sens, să continue în această direcție pentru a aplica ex post în mod eficace normele antitrust;

29.  invită Comisia să accelereze procedurile antitrust, să stabilească termene adecvate pentru proceduri și să asigure o aplicare eficace a deciziilor, pentru a evita procedurile îndelungate, cum ar fi în cazul Spotify, care a depus o plângere împotriva Apple în 2019 și în care, în ciuda faptului că Comisia a emis o comunicare privind obiecțiunile, nu au fost luate măsuri concrete pentru a aborda restricțiile impuse de Apple, împiedicând dezvoltatorii de aplicații să comunice liber cu propriii utilizatori;

30.  salută lansarea inițiativei referitoare la orientările privind excluderea abuzurilor de poziție dominantă, care va fi elaborată în 2024 și adoptată în 2025, precum și angajamentul Comisiei de a aplica cu fermitate, eficacitate și promptitudine articolul 102 din TFUE în domeniul practicilor de excludere abuzivă; invită Comisia să confirme în mod concret aplicarea bazată pe efecte a normelor antitrust și, în special, relevanța dovezilor economice în cazurile vizate; solicită să se țină seama de vulnerabilitatea consumatorilor atunci când se evaluează abuzurile de exploatare, cum ar fi prețurile excesive și clauzele abuzive;

31.  ia act de deschiderea unei investigații oficiale cu privire la posibilele practici anticoncurențiale ale unui controlor de acces prin legarea sau gruparea unei platforme de comunicare și de colaborare cu propriul software dominant și popular(25); invită Comisia să evalueze cu atenție concesiile oferite unilateral de controlor de acces, împreună cu întreprinderile implicate, pentru a se asigura că acestea răspund preocupărilor actorilor de pe piață cu privire la utilizatorii noi și existenți, precum și aspectelor legate de interoperabilitate și de tarifare;

32.  insistă asupra necesității unor căi de atac eficiente, care pot necesita o mai bună coordonare între autoritățile de aplicare a legii și continuarea dialogului cu părțile terțe, precum și o aplicare adecvată a legii; reamintește că întreprinderi desemnate drept controlori de acces au făcut obiectul unor hotărâri antitrust anterioare, care nu au condus la schimbări efective de comportament, în special în ceea ce privește favorizarea produselor și serviciilor proprii pe piețele digitale; invită Comisia să utilizeze mai bine măsurile corective structurale în ultimă instanță; solicită din nou Comisiei să pună capăt caracterului prioritar al măsurilor corective comportamentale în dreptul UE;

33.  reiterează apelul său adresat Comisiei de a aborda efectul anticoncurențial al constrângerilor teritoriale în materie de aprovizionare, pentru a realiza o piață unică pe deplin funcțională și a valorifica potențialele sale beneficii pentru consumatori;

34.  reiterează și apelul său adresat Comisiei de a continua să monitorizeze și să elimine în mod activ geoblocarea nejustificată și alte restricții privind vânzările online transfrontaliere, având în prim plan o abordare favorabilă consumatorilor pentru a le permite accesul la o gamă mai largă de produse și servicii în întreaga UE;

Politica în domeniul concurenței în era digitală

35.  consideră oportună desemnarea a șase controlori de acces - Alphabet, Amazon, Apple, ByteDance, Meta, Microsoft(26)- pentru 22 de servicii de platformă esențiale în temeiul Actului legislativ privind piețele digitale, cele patru anchete de piață pentru obiecție, precum și prima anchetă de piață efectuată în temeiul articolului 3 alineatul (8) din Actul legislativ privind piețele digitale; încurajează Comisia să adopte cu promptitudine acte delegate pentru a extinde modalitățile de aplicare și să specifice modalitățile de punere în aplicare a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6, 7 și 12 din Actul legislativ privind piețele digitale; invită Comisia să analizeze riguros dacă controlorii de acces respectă obligațiile prevăzute în Actul legislativ privind piețele digitale înainte de 6 martie 2024 și să solicite feedback de la terțe părți despre faptul dacă soluțiile de respectare a obligațiilor oferite de controlorii de acces conduc la piețe digitale mai echitabile și mai contestabile; invită Comisia să se asigure că măsurile adoptate de controlorii de acces pentru securitatea și integritatea platformelor lor, care ar putea afecta respectarea Actului legislativ privind piețele digitale, sunt verificate de terți independenți și nu se bazează doar pe evaluări emise de controlorii de acces;

36.  subliniază că studiul Comisiei privind „impactul evoluțiilor recente din domeniul publicității digitale asupra vieții private, editorilor și agențiilor de publicitate” conchide că colectarea pe scară largă și prelucrarea datelor cu caracter personal în scop publicitar, precum și caracterul opac al pieței publicității digitale o predispun la fraudă(27); invită Comisia, în conformitate cu recomandările din studiu, să analizeze în continuare opțiunile legislative pentru viitoare intervenții de politică, de exemplu impunerea de măsuri corective structurale, pentru a contracara comportamentul anticoncurențial, completând în acest sens Actul legislativ privind piețele digitale și Actul legislativ privind serviciile digitale(28);

37.  ia act de investigațiile de piață cu privire la programele Microsoft Edge și Bing(29) și iMessage(30) al Apple pentru a evalua rolul lor de controlori de acces și pozițiile lor consacrate pe piață, în conformitate cu decizia de a desemna Apple și Microsoft drept controlori ai fluxului de informație în temeiul Actului legislativ privind serviciile digitale; subliniază că programul iMessage apare din fabricație pe toate dispozitivele iOS, folosite de peste 144 de milioane de utilizatori; subliniază importanța telefoanelor inteligente ca instrument personal și profesional esențial; subliniază că piața actuală este dominată de două sisteme de operare, cu propriile servicii de mesagerie care nu sunt interoperabile, ceea ce limitează posibilitatea ca utilizatorii și întreprinderile să treacă liber de la un ecosistem la altul și să comunice între ei fără întreruperi, indiferent de sistemul de operare, fapt fundamental contrar spiritului și literei Regulamentului privind piețele digitale; invită, prin urmare, Comisia să efectueze rapid ancheta și să treacă cu celeritate la punerea sa în aplicare pentru a permite beneficiile interoperabilității serviciilor de mesagerie în timp util;

38.  ia act de hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Meta/Bundeskartellamt, care afirmă competența autorităților naționale de concurență de a aplica normele de protecție a datelor în temeiul legislației antitrust; subliniază afirmația Curții că protecția datelor cu caracter personal este un considerent important atunci când se examinează un abuz de poziție dominantă pe piață și că aceasta impune cerințe pentru utilizarea datelor cu caracter personal ale persoanelor pentru publicitatea țintită; încurajează autoritățile din domeniul concurenței să investigheze încălcările Regulamentului general privind protecția datelor(31) și autoritățile de protecție a datelor să sancționeze astfel de încălcări;

39.  ia act de concluziile procedurilor inițiate de Bundeskartellamt și Alphabet Inc. care oferă utilizatorilor Google opțiuni mai bune cu privire la modul în care Google le prelucrează datele; afirmă că consumatorii din UE trebuie să aibă posibilitatea de a alege dacă permit agregarea și prelucrarea interservicii a datelor lor cu caracter personal; încurajează Comisia să continue coordonarea activităților de aplicare a legii și să coopereze cu autoritățile naționale de concurență pentru a facilita interacțiunea efectivă între legislația în materie de concurență și Regulamentul privind piețele digitale, în special în contextul „obligațiilor suplimentare” prevăzute în Regulamentul privind piețele digitale;

40.  subliniază că „internetul obiectelor” este o piață în creștere; subliniază și că dispozitivele inteligente casnice, cum ar fi aspiratoarele robotizate, reprezintă o sursă importantă de date despre consumatori; constată că fuziunile și achizițiile din acest sector pot aduce prejudicii majore în materie de concurență; invită Comisia să includă date ca sursă de putere de piață în evaluarea cazurilor de fuziune și achiziție în acest sector, în mod specific atunci când aceste cazuri implică mari companii consacrate din domeniul tehnologiei informației; solicită, în plus, să se impună condiții privind utilizarea datelor, dacă este necesar;

41.  regretă absența furnizorilor de servicii cloud de pe lista controlorilor de acces; invită Comisia să ia în considerare deschiderea unor anchete de piață în temeiul articolului 3 alineatul (8) din Regulamentul privind piețele digitale (evaluarea calitativă) în acest sector, având în vedere în special structura concentrată a pieței și practicile anticoncurențiale dăunătoare subliniate de autoritățile naționale din domeniul concurenței; subliniază că piața europeană a serviciilor cloud este dominată de câțiva actori foarte mari; invită Comisia să se asigure că toate serviciile eligibile sunt desemnate pentru a restabili concurența loială și egală pe piața europeană a serviciilor cloud;

42.  invită Comisia să evalueze dacă este necesar să fie lansată o anchetă de piață în temeiul articolului 19 din Actul legislativ privind piețele digitale prin care se adaugă noi categorii de servicii de platformă esențiale conform articolului 2 punctul 2 din Actul legislativ privind serviciile digitale ținând seama de cele mai recente evoluții tehnologice care pot conduce la noi tipuri de servicii care nu intră în categoriile existente, cum ar fi inteligența artificială generativă; recunoaște că noile caracteristici bazate pe inteligența artificială generativă pot fi încorporate în serviciile digitale existente, cum ar fi motoarele de căutare online, și pot fi incluse în lista existentă a serviciilor de platformă esențiale care ar putea duce la consolidarea controlorilor de acces actuali;

43.  ia act de declarația comună a autorităților din domeniul concurenței din țările G7 privind concurența și inteligența artificială, subliniind importanța cooperării pentru promovarea concurenței pe piețele digitale(32); invită Comisia să fie vigilentă în ceea ce privește acordurile de cooperare în contextul evoluțiilor din domeniul inteligenței artificiale, pentru a se asigura că astfel de acorduri de cooperare nu devin fuziuni ascunse sau achiziții făcute cu scopul de a elimina concurența;

44.  reafirmă că Actul legislativ privind piețele digitale are un temei juridic diferit, spre deosebire de cadrul în domeniul concurenței; subliniază necesitatea coexistenței efective a aplicării ex post a legislației în materie de concurență și a aplicării ex ante a Actului legislativ privind piețele digitale, având în vedere natura lor complementară; subliniază că este necesar să se asigure personal și sinergii suficiente pentru punerea în aplicare efectivă a normelor și să se evite suprapunerile sau paralelismele de structuri și măsuri;

45.  subliniază nevoile viitoare ale UE în materie de conectivitate în ceea ce privește infrastructura și investițiile; invită Comisia să ia în considerare revizuirea practicii actuale în domeniul concurenței pentru piața de telecomunicații, cu scopul de a facilita crearea unei piețe unice complet integrate pentru serviciile de telecomunicații; observă că consolidarea pieței ar putea fi singura modalitate de a evita vânzarea infrastructurii bucată cu bucată către întreprinderi străine din afara UE și să poată concura eficient la nivel global; subliniază că creșterea acestui sector în Europa a fost foarte scăzută în ultimul deceniu și că fragmentarea este motivul principal pentru aceasta; salută, în această privință, anunțul comisarului Breton privind activitatea Comisiei referitor la noua propunere de Act privind rețele digitale pentru a soluționa fragmentarea pieței, a atrage investiții, a asigura infrastructurile de telecomunicații și inovarea fără costuri suplimentare pentru consumatori și fără a pune în pericol neutralitatea rețelei și concurența loială pe piață între toți actorii;

46.  ia act cu îngrijorare de faptul că controlorii de acces care dezvoltă un avantaj în materie de date față de concurenți pot realiza economii de scară esențiale care contribuie la adâncirea dezechilibrului concurențial pe piețele digitale și împiedică inovarea;

47.  subliniază că activele de date cu caracter personal ar trebui să fie luate în considerare și evaluate similar ca alte active tradiționale atunci când decide cu privire la fuziunile și achizițiile în domeniul digital; subliniază totodată că consolidarea datelor prin fuziuni și achiziții poate consolida poziția dominantă pe piață;

Fiscalitate

48.  regretă denaturarea concurenței loiale provocată de planificarea fiscală agresivă și de sistemele fiscale ale anumitor state membre, deoarece aceasta poate împiedica inovarea și poate pune în pericol contestabilitatea piețelor, în special pentru IMM-uri; cere ca întreprinderile care recurg la paradisuri fiscale din țări din afara UE pentru eludarea obligațiilor fiscale să fie excluse de la procedurile de achiziții publice și de la primirea de ajutoare de stat, deoarece aceste întreprinderi concurează în condiții neloiale cu întreprinderile stabilite în țări care nu sunt paradisuri fiscale; salută recomandarea Comisiei din 14 iulie 2020 de a nu acorda sprijin financiar întreprinderilor care au legături cu paradisuri fiscale și de a proteja, în același timp, contribuabilii onești;

49.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a amenda țările care au încălcat normele UE privind ajutoarele de stat; încurajează Comisia să își continue investigațiile cu privire la practicile statelor membre legate de soluțiile fiscale anticipate;

50.  ia act de angajamentul vicepreședintelui Šefčovič și al comisarului Hoekstra de a lansa o discuție privind eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili; reamintește solicitarea sa de politici, calendare și măsuri concrete pentru a elimina treptat subvențiile pentru combustibilii fosili prin măsuri fiscale cât mai curând posibil;

51.  salută vigilența Comisiei în aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în materie de impozitare;

52.  deplânge, totodată, faptul că mai multe decizii recente ale Comisiei în cazuri importante de concurență în domeniul fiscal au fost anulate de către CJUE; solicită Comisiei să își pregătească mai temeinic cazurile în domeniul politicii de concurență, astfel încât acestea să poată fi susținute în fața unei instanțe de judecată; constată cu îngrijorare că anularea amenzilor, precum și plata retroactivă a dobânzilor de întârziere în cazurile anulate reprezintă, de asemenea, un risc bugetar pentru UE;

Implicarea Parlamentului

53.  subliniază că Parlamentul ar trebui să aibă un rol activ în elaborarea politicii în domeniul concurenței și să se implice mai mult în activitatea grupurilor de lucru și a grupurilor de experți; consideră că ar trebui exercitat mai frecvent dreptul Parlamentului de a interveni în procedurile judiciare privind dreptul concurenței;

54.  invită comisarul responsabil de politica în domeniul concurenței să rămână în contact strâns cu comisia competentă a Parlamentului și cu grupul său de lucru pentru probleme de concurență;

o
o   o

55.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și autorităților competente ale statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2023)0227. (2) Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022, Illumina, Inc./Comisia Europeană, T-227/21, ECLI:EU:T:2022:447. (3) JO C 131 I, 24.3.2022, p. 1. (4) JO L 24, 29.1.2004, p. 1. (5) JO L 265, 12.10.2022, p. 1. (6) JO L 11, 14.1.2019, p. 3. (7) JO L 1, 4.1.2003, p. 1. (8) JO L 123, 27.4.2004, p. 18. (9) JO C 80, 18.2.2022, p. 1. (10) JO C 36, 31.1.2023, p. 1. (11) JO L 330, 23.12.2022, p. 1. (12) Comisia Europeană, Discursul privind starea Uniunii din 13 septembrie 2023. (13) JO L 119, 5.5.2023, p. 22. (14) JO C 23, 23.1.2023, p. 1. (15) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 4 iulie 2023, Meta Platforms și alții/Bundeskartellamt, C-252/21, ECLI:EU:C:2023:537. (16) Codul de bune practici al DG COMP pentru o proiectare și evaluare transparente, favorabile incluziunii și mai rapide a PIIEC, (17) JO C 101, 27.4.2004, p. 78. (18) JO C 259, 21.7.2023, p. 1. (19) Comitetul Economic și Social European, „Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2022”, 25 octombrie 2023. (20) OCDE, „Competition and Inflation: OECD Competition Policy Roundtable Background Note’, 2022. (21) Grecia, Germania. (22) Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO L 176, 30.6.2016, p. 55). (23) Raportul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) din 15 decembrie 2022, intitulat „Report on CRA Market Share Calculation” (Raport privind calcularea cotei de piață a agențiilor de rating de credit), (24) Comisia Europeană, „Booking Holdings/Etraveli Group”, data deciziei 25 septembrie 2023. (25) Comisia Europeană, „Antitrust: Comisia inițiază o anchetă privind posibile practici anticoncurențiale ale Microsoft cu programul Teams”, 27 iulie 2023. (26) A se vedea deciziile oficiale privind Actul legislativ privind piețele digitale. 100044, 100040, 100035, 100027, 100026, 100025, 100024, 100020, 100018, 100017, 100016, 100013, 100011. (27) Comisia Europeană, „Studiu privind impactul evoluțiilor recente în publicitatea digitală asupra confidențialității, editorii și agențiile de publicitate”, p. 263-264. (28) Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (JO L 277, 27.10.2022, p. 1). (29) Decizie privind Actul legislativ privind piețele digitale. 100015; Actul legislativ privind piețele digitale. 100028 și Actul legislativ privind piețele digitale. 100034. (30) Decizie privind Actul legislativ privind piețele digitale. 100047 și Actul legislativ privind piețele digitale. 100022. (31) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (32) Summitul G7 din Hiroshima, „Compendium of approaches to improving competition in digital markets” (Ghid pentru îmbunătățirea concurenței pe piețele digitale), 8 noiembrie 2023.

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la uniunea bancară – raportul anual pe 2023 (2023/2078(INI))

P9_TA(2024)0012 A9-0431/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iulie 2023 referitoare la uniunea bancară – raportul anual pe 2022(1),

–  având în vedere acțiunile întreprinse de Comisie ca urmare a rezoluției Parlamentului European din 11 iulie 2023 referitoare la uniunea bancară – raportul anual pe 2022,

–  având în vedere documentul Băncii Centrale Europene intitulat „Feedback on the input provided by the European Parliament as part of its resolution on Banking Union 2022” (Observații privind contribuțiile oferite de Parlamentul European în cadrul rezoluției sale referitoare la uniunea bancară 2022), publicat la 20 octombrie 2023,

–  având în vedere Raportul anual pe 2022 al Băncii Centrale Europene (BCE) din 21 martie 2023 privind activitățile de supraveghere,

–  având în vedere Raportul anual pe 2022 al Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 30 iunie 2023,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 24 noiembrie 2015 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în scopul instituirii unui sistem european de asigurare a depozitelor (COM(2015)0586),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 martie 2018 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind administratorii de credite, cumpărătorii de credite și recuperarea garanțiilor reale (COM(2018)0135),

–  având în vedere comunicatul de presă al Consiliului din 7 decembrie 2022 intitulat „Combaterea spălării banilor: Consiliul convine asupra poziției sale privind un cadru de reglementare consolidat”,

–  având în vedere comunicatul de presă al Consiliului din 27 iunie 2023 intitulat „Sectorul bancar: s-a ajuns la un acord provizoriu privind punerea în aplicare a reformelor Basel III”,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 18 aprilie 2023 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (COM(2023)0226),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 18 aprilie 2023 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (COM(2023)0227),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 18 aprilie 2023 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/49/UE în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției depozitelor, utilizarea fondurilor schemelor de garantare a depozitelor, cooperarea transfrontalieră și transparența (COM(2023)0228),

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

–  având în vedere declarația Eurogrupului din 16 iunie 2022 privind viitorul uniunii bancare,

–  având în vedere standardele Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară privind tratamentul prudențial al expunerilor la criptoactive, publicate la 16 decembrie 2022,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2020 privind abordarea problemei creditelor neperformante în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0822),

–  având în vedere recomandarea BCE din 15 decembrie 2020 privind distribuirea dividendelor în timpul pandemiei de COVID-19,

–  având în vedere seria de documente ocazionale ale BCE intitulată „The Road to Paris: stress testing the transition towards a net-zero economy (Drumul spre Paris: testarea rezistenței tranziției către o economie neutră climatic)”,

–  având în vedere rezultatul exercițiului de transparență desfășurat la nivelul UE de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în 2023 și publicat la 28 iulie 2023,

–  având în vedere Raportul ABE privind rolul riscurilor sociale și de mediu în cadrul prudențial,

–  având în vedere documentul BCE din mai 2023 intitulat „Financial Stability Review” (Analiza stabilității financiare),

–  având în vedere Raportul BCE din 12 decembrie 2022 privind prioritățile sale în materie de supraveghere pentru perioada 2023-2025,

–  având în vedere raportul Curții de Conturi Europene din 12 mai 2023 intitulat „Raportul special 12/2023: Supravegherea în UE a riscului de credit al băncilor – BCE și-a intensificat eforturile, dar trebuie să se facă mai mult pentru a avea o mai bună garanție că riscul de credit este gestionat și acoperit în mod corespunzător”,

–  având în vedere declarațiile lui Andrea Enria, președintele Consiliului de supraveghere al BCE, făcute cu ocazia audierilor care au avut loc în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului la 21 martie 2023 și la 28 iunie 2023,

–  având în vedere declarațiile făcute în cadrul audierii publice din 20 septembrie 2023 a Comisiei pentru afaceri economice și monetare cu candidatul propus pentru funcția de președinte al Consiliului de supraveghere al BCE,

–  având în vedere declarațiile lui Dominique Laboureix, președintele Comitetului Unic de Rezoluție, făcute cu ocazia audierilor care au avut loc în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului la 1 martie 2023 și la 18 iulie 2023,

–  având în vedere nota de raportare bianuală din 15 mai 2023 adresată de SRB Eurogrupului,

–  având în vedere declarația comună a serviciului de supraveghere bancară al BCE, a ABE și a SRB din 20 martie 2023 privind anunțul făcut de autoritățile elvețiene la 19 martie 2023,

–  având în vedere Memorandumul de înțelegere din 27 iunie 2023 de stabilire a unui cadru pentru cooperarea serviciilor financiare din Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în materie de reglementare,

–  având în vedere declarația din 7 decembrie 2022 semnată de președinta Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului și convenită de coordonatorii a șase grupuri politice (Partidul Popular European, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, „Renew Europe”, Verts/Alianța Liberă Europeană, Conservatorii și Reformiștii Europeni și „The Left”), privind sistemul european de asigurare a depozitelor,

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la consolidarea rolului internațional al monedei euro(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE(3),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0431/2023),

A.  întrucât uniunea bancară, care cuprinde în prezent mecanismul unic de supraveghere, mecanismul unic de rezoluție și un cadru unic de reglementare ca bază, este parte integrantă a stabilității financiare a Uniunii și garantează, în absența unui sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS), un standard minim ridicat de protecție a depozitelor;

B.  întrucât tratarea riscurilor care decurg din problema legăturii prea puternice dintre bănci și entitățile suverane ar oferi mai multă stabilitate și securitate, care sunt cruciale pentru sistemul bancar european și pentru clienții care îl utilizează;

C.  întrucât existența unei uniuni bancare mature ar reprezenta o evoluție pozitivă pentru cetățeni și pentru economia UE, asigurând baza pentru un sistem bancar mai stabil, reducând riscurile sistemice, îmbunătățind concurența, lărgind opțiunile pentru consumatori, îmbunătățind oportunitățile pentru serviciile bancare transfrontaliere și accesul la serviciile financiare cu amănuntul, majorând investițiile în economie, îmbunătățind accesul la finanțare pentru gospodării și întreprinderi, reducând costurile pentru clienții băncilor și asigurând totodată faptul că nu se utilizează fonduri publice pentru salvarea sectorului bancar;

D.  întrucât băncile din UE au rezistat impactului provocat de agresiunea Rusiei; întrucât băncile din UE joacă un rol esențial în asigurarea punerii în aplicare și a respectării sancțiunilor curente impuse de UE Rusiei ca răspuns la invazia desfășurată de aceasta; întrucât este necesară o mai bună coordonare pentru a se evita eludarea sancțiunilor;

E.  întrucât schimbările climatice, degradarea mediului și tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon sunt factori care trebuie luați în considerare în momentul evaluării sustenabilității bilanțurilor băncilor, ca o sursă de risc ce ar putea afecta investițiile în toate regiunile și sectoarele;

F.  întrucât nu s-a ajuns încă la un acord privind EDIS; întrucât, în urma solicitărilor Parlamentului, Comisia a propus o reformă a cadrului de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor (CMDI), recunoscând în același timp că acest cadru nu ar trebui considerat drept un substitut al EDIS;

G.  întrucât, deși în 2020 s-a ajuns la un acord politic, încă nu a fost instituit un mecanism de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție (FUR); întrucât, conform celor mai recente date disponibile, 16 din cele 36 de sisteme de garantare a depozitelor din UE se aflau sub nivelul de finanțare (minim) necesar;

H.  întrucât lipsa consolidării transfrontaliere a sectorului bancar din UE afectează competitivitatea globală a acestuia, iar serviciile bancare pentru consumatori sunt în continuare prestate, în unele state membre, în principal de un număr mic de bănci; întrucât decalajul de rentabilitate dintre băncile din UE și cele din SUA s-a accentuat în ultimul deceniu, iar rentabilitatea capitalurilor proprii ale băncilor din UE este cu 5 puncte mai mică decât cea a băncilor din SUA(4);

I.  întrucât sectorul bancar din UE a înregistrat o rentabilitate în creștere, în special datorită ratelor dobânzilor mai mari și ca urmare a creșterii ratei dobânzii BCE la depozite; întrucât creșterea ratelor dobânzilor a dus și la o deteriorare a bilanțului anumitor bănci din cauza pierderilor de capital nerealizate;

J.  întrucât un sector bancar puternic, stabil, rezilient, dinamic și competitiv este esențial pentru asigurarea creșterii economice, finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și a întreprinderilor nou-înființate, îmbunătățirea posibilităților de a deține în proprietate o locuință, precum și pentru tranziția stringent necesară către o economie verde și digitală;

K.  întrucât sectorul bancar se confruntă cu riscuri suplimentare ca urmare a pandemiei și a invadării Ucrainei, în special în ceea ce privește deteriorarea calității activelor; întrucât, deși proporția creditelor neperformante a scăzut până la 2,24 % în primul trimestru al anului 2023 și scade constant de la sfârșitul Marii Recesiuni, este totuși necesară o reducere suplimentară;

L.  întrucât legiuitorii din UE au negociat norme de punere în aplicare a standardelor Basel III într-un mod care să mențină competitivitatea băncilor și să țină seama de particularitățile sectorului bancar din UE;

M.  întrucât digitalizarea finanțelor oferă oportunități importante pentru sectorul bancar și a condus la înregistrarea unor progrese tehnologice importante în sectorul bancar din UE prin creșterea eficienței în prestarea serviciilor bancare și a interesului pentru inovare; întrucât aceasta prezintă și provocări, inclusiv în ceea ce privește protecția datelor, riscul reputațional, combaterea spălării banilor și aspecte ce țin de protecția consumatorilor;

N.  întrucât instituțiile financiare se bazează din ce în ce mai mult pe utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC); întrucât sectorul bancar din UE trebuie să își crească reziliența informatică pentru a garanta că sistemele TIC pot rezista la diferite tipuri de amenințări la adresa securității cibernetice;

O.  întrucât nivelul expunerii suverane a crescut în cadrul mai multor bănci; întrucât trebuie tratate riscurile care decurg din problema legăturii excesiv de strânse dintre entitățile suverane și bănci;

P.  întrucât se preconizează că uniunea bancară va contribui la tratarea legăturii dintre bănci și entitățile suverane, denumit și cerc vicios, care există în continuare; întrucât a crescut nivelul expunerii suverane în cazul mai multor bănci; întrucât tratamentul prudențial al datoriei suverane ar trebui să fie în conformitate cu standardele internaționale;

Q.  întrucât creșterea ratei dobânzii a avut un impact negativ asupra capacității de împrumut a gospodăriilor și asupra capacității debitorilor de a rambursa datoriile și sporește probabilitatea ca băncile din UE să sufere posibile pierderi în viitor; întrucât riscurile care decurg din creșterea ratei dobânzii au fost tratate, până în prezent, în mod corespunzător;

R.  întrucât finalizarea uniunii piețelor de capital (UPC) necesită stabilirea unor norme comune și a unor instrumente eficiente pentru a reduce fragmentarea pieței interne și pentru a facilita accesul la finanțare alternativă;

S.  întrucât UE și Regatul Unit au semnat un memorandum de înțelegere privind cooperarea în materie de reglementare a serviciilor financiare, iar această abordare bazată pe cooperare ar trebui să stea la baza relațiilor pe termen lung dintre UE și Regatul Unit, în special în domeniul bancar; întrucât Comisia și-a prelungit din nou autorizația temporară care permite băncilor și administratorilor de fonduri din UE să utilizeze casele de compensare din Regatul Unit,

Considerații generale

1.  condamnă agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și impactul acesteia asupra poporului ucrainean, asupra UE și asupra altor părți; invită băncile să își adapteze în continuare deciziile strategice la noul context european și internațional care rezultă din această situație, să abordeze riscurile sistemice și să continue să pună în aplicare și să respecte sancțiunile financiare adoptate ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia;

2.  reamintește că, în timp ce statele membre sunt responsabile de identificarea cazurilor de încălcare a sancțiunilor aplicate de UE, sectorul bancar joacă un rol esențial în punerea în aplicare a sancțiunilor și în monitorizarea respectării acestora; invită Comisia să creeze o bază de date la nivelul UE pentru a promova coordonarea între bănci, pentru a elimina lacunele ce afectează punerea în aplicare a sancțiunilor de către statele membre și pentru a evalua modul în care băncile din UE pun în aplicare sancțiunile; ia act de poziția Parlamentului cu privire la propunerea de regulament privind autoritatea de combatere a spălării banilor (AMLA), care însărcinează noua autoritate să sprijine aplicarea consecventă a sancțiunilor financiare specifice ale UE;

3.  constată că expunerile totale directe ale sectorului bancar față de Rusia și Ucraina sunt limitate, deoarece băncile își reduc în prezent expunerile, și invită instituțiile de supraveghere și serviciul de supraveghere bancară al BCE să ajute restul băncilor din UE, care încă au activități în Rusia, să iasă ordonat de pe piața rusă;

4.  subliniază că uniunea bancară rămâne un element complementar esențial al uniunii economice și monetare (UEM) și, prin urmare, al pieței interne; reamintește că printre obiectivele esențiale ale uniunii bancare se află securitatea sistemului bancar, protecția deponenților și prevenirea situațiilor în care băncile sunt salvate de către contribuabili; ia act de progresele înregistrate în ultimii 15 ani prin instituirea mecanismului unic de supraveghere (MUS) și a mecanismului unic de rezoluție (MUR) și constată faptul că băncile din UE se află în prezent într-o situație mai favorabilă, care le permite să facă față șocurilor financiare; solicită finalizarea uniunii bancare și constată că al treilea pilon al său, EDIS, nu a fost încă realizat;

5.  solicită Comisiei să mențină finalizarea uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital ca priorități principale în perioada rămasă a mandatului său actual și în următorul său mandat; subliniază că ambele proiecte:

6.  ia act de declarația ABE din 13 iulie 2023, în care se afirmă că sectorul bancar din UE/SEE prezintă o rentabilitate în creștere, dar că riscurile legate de calitatea activelor și de rentabilitate sunt iminente; ia act de recentele creșteri pe termen scurt ale rentabilității băncilor din UE (rentabilitatea anualizată a capitalurilor proprii a crescut până la 10,04 % în al doilea trimestru al anului 2023, în timp ce în aceeași perioadă a anului 2022 aceasta a fost de 7,59 %, atingând astfel cel mai ridicat nivel din ultimii 14 ani(5)), dar susține că aceste creșteri trebuie să se mențină în timp pentru a garanta competitivitatea pe termen lung;

7.  încurajează utilizarea profiturilor pentru constituirea de rezerve de amortizare, ceea ce va proteja stabilitatea sistemului financiar, și pentru finanțarea economiei europene; observă că suspendarea temporară a distribuirii de dividende și a răscumpărării acțiunilor a fost o măsură eficientă pentru protejarea rezilienței băncilor în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19;

8.  ia act de faptul că Sondajul din 2023 privind împrumuturile bancare din zona euro în al doilea trimestru a arătat că băncile și-au înăsprit și mai mult standardele de creditare pentru împrumuturile acordate întreprinderilor și gospodăriilor în vederea achiziției de locuințe, din cauza percepției că riscurile ar fi mai mari, a toleranței mai scăzute la riscuri și a creșterii costurilor de finanțare, și că băncile au înăsprit, de asemenea, condițiile de creditare pe fondul preocupărilor mai puternice cu privire la creditele neperformante(6); reamintește rolul determinant al sectorului bancar al UE în finanțarea redresării economiei europene și consideră că redresarea va depinde, de asemenea, de disponibilitatea în bănci a unui capital suficient pentru a oferi credite, în special în situația în care statele membre elimină treptat măsurile de sprijin public;

9.  invită Comisia să analizeze obstacolele din calea fuziunilor transfrontaliere, precum și posibilele stimulente pentru separarea activităților; ia act de faptul că, potrivit unei declarații publice făcute de Andrea Enria, președintele Consiliului de supraveghere al BCE, sectorul bancar reprezintă încă, în general, suma sectoarelor bancare naționale; observă că integrarea mai puternică a sectorului bancar din UE ar putea consolida capacitatea băncilor de a efectua investiții strategice și de a stimula dezvoltarea piețelor de capital din UE, dar recunoaște, în același timp, că diversitatea modelelor de afaceri bancare din zona euro sporește reziliența sistemului financiar; ia act de riscurile pe care le-ar putea implica instituțiile „prea mari pentru a da faliment” și observă că stabilitatea financiară ar putea fi îmbunătățită printr-o reformă a băncilor de importanță sistemică globală din UE, care să trateze riscurile de hazard moral; subliniază că o consolidare transfrontalieră fără o concentrare excesivă ar putea crește profitabilitatea sectorului bancar din UE și, eventual, ar putea îmbunătăți situația actuală, caracterizată de oferta redusă de servicii și de costurile ridicate pentru cetățenii din multe state membre;

10.  constată că serviciile bancare cu amănuntul din anumite state membre sunt în continuare dominate de un număr mic de bănci, ceea ce duce la reducerea opțiunilor pentru clienții serviciilor bancare cu amănuntul; consideră că o uniune bancară integrată trebuie să fie condiționată de existența unei piețe unice funcționale pentru serviciile financiare cu amănuntul; regretă că există în continuare obstacole în calea serviciilor bancare transfrontaliere cu amănuntul și invită Comisia să analizeze obstacolele și barierele cu care se confruntă consumatorii atunci când recurg la produse bancare cu amănuntul; subliniază că o uniune bancară integrată ar putea îmbunătăți concurența și opțiunile pentru consumatori în domeniul serviciilor bancare cu amănuntul, inclusiv prin îmbunătățirea oportunităților de prestare a serviciilor bancare transfrontaliere cu amănuntul; evidențiază beneficiile pe care le oferă un sector bancar european diversificat și competitiv;

11.  subliniază că ratele dobânzilor acordate gospodăriilor și IMM-urilor diferă puternic de la un stat membru la altul; îndeamnă instituțiile și organismele UE să aibă în vedere măsuri de îmbunătățire a opțiunilor pentru consumatori și a concurenței și să ușureze sarcina titularilor de credite ipotecare și a IMM-urilor din statele membre în care dobânzile la împrumuturi sunt mai mari, pentru a le asigura tuturor cetățenilor și întreprinderilor un acces la capitalul atât de necesar la dobânzi loiale și competitive;

12.  evidențiază rolul sectorului bancar în sprijinirea tranziției către o economie digitalizată și neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, în canalizarea fondurilor către sursele regenerabile de energie și în realizarea unei contribuții la obiectivele Pactului verde al UE și ale Legii europene a climei(7); ia act de faptul că băncile din UE continuă să își reducă expunerea la întreprinderile mari consumatoare de energie și la marile societăți din domeniul combustibililor fosili și ia act de diverșii factori care afectează stabilitatea financiară, inclusiv de valorile activelor legate de combustibilii fosili; așteaptă publicarea rapoartelor ABE referitoare la aspectele cruciale ale riscului expunerilor instituțiilor la activele ESG și la efectele potențiale ale unui tratament prudențial ajustat al acestor expuneri, care urmează să fie publicate până la sfârșitul anului 2024 și, respectiv, 2025;

13.  regretă că instituțiile financiare nu au reușit să asigure un echilibru de gen deplin, în special în organele lor de conducere; subliniază că echilibrul de gen în consiliile de administrație și în forța de muncă aduce beneficii atât sociale, cât și economice; îndeamnă instituțiile financiare să își actualizeze în mod regulat politicile în materie de diversitate și incluziune și să contribuie la promovarea unei culturi organizaționale sănătoase, care acordă prioritate incluziunii; invită autoritățile de supraveghere să facă uz de competențele lor de supraveghere pentru a trata lipsa de diversitate și a echilibrului de gen în organele de conducere ale instituțiilor financiare;

14.  regretă lipsa echilibrului de gen în Consiliul guvernatorilor BCE, în Consiliul său de supraveghere și în Consiliul SRB; le solicită actorilor să asigure eliminarea acestui neajuns cu ocazia numirilor viitoare; reamintește Rezoluția din 14 martie 2019 a Parlamentului European care vizează asigurarea echilibrului de gen în viitoarele liste de candidați pentru funcțiile din domeniul economic și monetar de la nivelul UE și își reafirmă angajamentul de a nu da curs listelor de candidați în care nu este respectat principiul echilibrului de gen;

15.  regretă că, în cadrul procedurii de selecție a președintelui Consiliului de supraveghere al BCE, BCE a ignorat observațiile Parlamentului European; îndeamnă BCE să țină seama în mod corespunzător de avizul Parlamentului European în cadrul viitoarei proceduri de selecție;

16.  constată că, în cadrul uniunii bancare, expunerile băncilor la datoria suverană internă rămân ridicate; reamintește că unul dintre principalele obiective ale uniunii bancare este acela de a rupe legătura dintre bănci și riscurile suverane; subliniază că tratamentul normativ al expunerilor suverane necesită o examinare aprofundată în cadrul forurilor internaționale și ar trebui să respecte standardele internaționale și invită Comisia să țină seama de acest lucru atunci când include acest aspect în viitoarele sale propuneri; împărtășește îngrijorarea ABE cu privire la faptul că expunerile suverane sunt semnificative pentru băncile din UE și ar putea genera o posibilă vulnerabilitate(8);

17.  subliniază că crearea unui activ sigur al UE ar putea contribui la atenuarea efectelor negative ale legăturii dintre entitățile suverane și sectoarele bancare interne; consideră că programul NextGenerationEU oferă active europene de înaltă calitate și cu grad scăzut de risc, permițând reechilibrarea obligațiunilor suverane în bilanțurile băncilor;

Supravegherea

18.  constată că proporția fondurilor proprii de nivel 1 de bază a crescut în al doilea trimestru al anului 2023 până la 15,72 % (în creștere de la 14,96 % în al doilea trimestru din 2022); regretă că proporția de acoperire a necesarului de lichiditate a scăzut până la 158,00 % în al doilea trimestru al anului 2023 (în scădere de la 164,36 % în al doilea trimestru al anului 2022)(9);

19.  constată că proporția creditelor neperformante a scăzut și mai mult, dar solicită ca aceasta să fie redusă în continuare; reamintește că reducerea riscurilor în sectorul bancar poate contribui la o uniune bancară mai stabilă, mai puternică și orientată spre creștere economică; invită autoritățile de supraveghere să monitorizeze, de asemenea, evoluția împrumuturilor din etapa 2; constată că procedura ce vizează propunerea de directivă privind AECE stagnează, acest text urmând să pună la dispoziția băncilor, în anumite condiții, un mecanism de accelerare a recuperării valorii împrumuturilor garantate prin intermediul executării extrajudiciare a procedurilor, pentru a se putea dezvolta piețele secundare ale creditelor neperformante; subliniază că Directiva privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite(10) a eficientizat piața secundară a creditelor neperformante, stabilind în același timp garanții ridicate pentru debitori; subliniază că vânzarea unui credit neperformant reprezintă o soluție de plan secundar în comparație cu restabilirea rentabilității creditului;

20.  ia act de deteriorarea situației macroeconomice; subliniază că băncile din UE ar trebui să se pregătească pentru o eventuală deteriorare a calității activelor; evidențiază, prin urmare, importanța gestionării prudente a riscurilor și a provizionării corespunzătoare; invită Comisia, precum și autoritățile naționale și europene de supraveghere să se pregătească pentru o eventuală deteriorare a calității activelor;

21.  observă că cel mai recent val de falimente bancare din SUA și Elveția a demonstrat vulnerabilitatea sistemului financiar, îndeosebi în țările menționate; subliniază că, pe acest fundal, situația capitalului și a lichidităților băncilor din UE a rămas solidă, demonstrând astfel reziliența sectorului bancar din UE; atrage atenția asupra faptului că autoritățile de supraveghere de la nivelul UE și de la nivel național au tratat aceste riscuri și salută rezultatele testului de rezistență desfășurat la nivelul UE în 2023 și faptul că băncile din UE ar putea rezista la o criză economică;

22.  invită autoritățile de supraveghere să analizeze în continuare expunerile băncilor la riscurile legate de rata dobânzii, care decurg din noile modificări ale ratelor dobânzii; constată că expunerea băncilor la riscul ratei dobânzii depinde de structura activelor și de modelul lor de afaceri și așteaptă analiza Comisiei a cadrului normativ pentru bănci; este îngrijorat de nivelul semnificativ al datoriei suverane din bilanțurile băncilor din uniunea bancară; subliniază că tratamentul normativ al expunerilor suverane necesită o examinare aprofundată în cadrul forurilor internaționale și ar trebui să respecte standardele internaționale; reamintește că unul dintre principalele obiective ale uniunii bancare este acela de a rupe legătura dintre bănci și riscurile suverane;

23.  reamintește că, în documentul intitulat „Financial Stability Review 2023” (Analiza stabilității financiare 2023), elaborat de BCE, se subliniază importanța luării în considerare a deteriorării bilanțurilor bancare din cauza creșterii ratelor dobânzilor și subliniază că autoritățile macroprudențiale vor trebui să înăsprească treptat măsurile privind capitalul și/sau măsurile legate de debitori;

24.  solicită armonizarea în continuare a cadrului normativ al UE, dacă este cazul, prin promovarea convergenței între autoritățile naționale și utilizarea dialogului de supraveghere pentru a analiza evoluția amenințărilor la adresa sectorului bancar;

25.  salută acordul la care s-a ajuns la nivel interinstituțional pentru punerea în aplicare în UE a standardelor Basel III; subliniază că acest cadru va asigura niveluri diferite de creștere a cerințelor prudențiale, în funcție de dependența băncilor de utilizarea modelelor interne pentru calcularea ponderilor lor de risc; subliniază că noile norme au consolidat și au precizat mai exact proporționalitatea în supravegherea bancară și vor duce la creșterea stabilității financiare în UE; subliniază importanța existenței unor condiții echitabile între diferite jurisdicții;

26.  ia act de opiniile exprimate de ABE și de BCE cu privire la faptul că în Regulamentul privind cerințele de capital(11) s-au strecurat abateri de la acordul internațional;

27.  subliniază că criptoactivele creează noi oportunități și provocări pentru bănci; observă că standardele Basel nu au fost încă puse în aplicare pentru criptoactive; salută regimul tranzitoriu deja inclus în actuala revizuire a Directivei privind cerințele de capital(12) și a Regulamentului privind cerințele de capital; așteaptă propunerea legislativă a Comisiei, pe care aceasta trebuie să o prezinte până la 30 iunie 2025, prin care se va introduce un tratament prudențial specific pentru expunerile la criptoactive, cu luarea în considerare a standardelor Basel;

28.  constată că sectorul intermediarilor financiari nebancari continuă să crească; subliniază faptul că se impune o îmbunătățire a rezilienței intermediarilor financiari nebancari și este necesar să se creeze condiții echitabile de concurență cu sectorul bancar, inclusiv prin elaborarea unor instrumente specifice de reglementare și supraveghere pentru prevenirea unei crize a lichidităților; salută Raportul FMI privind stabilitatea financiară la nivel mondial, publicat în aprilie 2023, în care au fost identificate trei posibile surse de risc pentru sectorul financiar; avertizează că interconectarea instituțiilor financiare nebancare cu băncile crește riscul de transfer al dificultăților de la unele la celelalte;

29.  subliniază importanța combinării unei integrări mai profunde cu introducerea unor garanții corespunzătoare, care să trateze problema țării de origine și a țării-gazdă într-o manieră proporțională și credibilă;

30.  ia act de includerea riscurilor financiare legate de climă și de natură în prioritățile de supraveghere ale BCE pentru anii următori; salută, printre altele, efectuarea de către BCE, în septembrie 2023, a celui de-al doilea test de rezistență la nivelul întregii economii legat de condițiile climatice; ia act de concluziile documentului BCE intitulat „The Road to Paris: stress testing the transition towards a net-zero economy (Drumul spre Paris: testarea rezistenței tranziției către o economie neutră climatic)”, cu numărul 328 din seria documentelor ocazionale ale BCE, în care se afirmă că cea mai bună modalitate de a realiza o economie neutră din punct de vedere climatic pentru întreprinderile, gospodăriile și băncile din zona euro este de a accelera tranziția verde într-un ritm mai rapid decât cel asigurat de politicile actuale; ia act de faptul că BCE ține seama de riscurile financiare legate de climă și natură în practicile sale de supraveghere și monitorizează îndeaproape riscurile fizice și cele de tranziție, care sunt tot mai pronunțate;

31.  ia act de propunerea Comisiei privind transparența, comparabilitatea și calitatea ratingurilor ESG; observă că ABE recomandă ca evaluările externe ale creditelor să integreze, ori de câte ori este cazul, factorii de mediu și/sau sociali ca factori determinanți ai riscului de credit;

Rezoluția

32.  salută modul în care SRB abordează problema îmbunătățirii evaluărilor în vederea rezoluției prin elaborarea unor măsuri de control al calității planurilor de rezoluție și prin analiza posibilității ca aceste planuri să fie puse în aplicare cu un preaviz scurt; subliniază că, pentru ca planurile de rezoluție să fie pe deplin conforme cu cerințele legale, acestea trebuie să includă o evaluare cuprinzătoare a posibilității de rezoluție a fiecărei bănci, inclusiv în ceea ce privește existența unor obstacole semnificative în calea posibilității de rezoluție și modul în care aceste obstacole pot fi eliminate, inclusiv, dacă este necesar, prin modificarea structurii și a organizării unei bănci;

33.  salută faptul că, în ansamblu, băncile care intră în sfera de competență a SRB au realizat progrese considerabile în direcția posibilității de rezoluție și în dezvoltarea capacității de absorbție a pierderilor; se așteaptă ca această tendință pozitivă să continue și reamintește că realizarea posibilității de rezoluție pentru toate instituțiile nu ar trebui să constituie o „țintă mobilă” și că toate băncile ar trebui să se preteze pe deplin unei eventuale rezoluții până la sfârșitul anului 2023; observă că toate băncile trebuie să facă progrese suplimentare;

34.  salută decizia noului președinte al SRB de a efectua o analiză strategică cuprinzătoare și de a prezenta un nou plan de acțiune; invită SRB să îmbunătățească în continuare transparența deciziilor sale;

35.  evidențiază importanța protejării ierarhiei creditorilor în cadrul rezoluției bancare și al procedurilor de insolvență; salută declarația serviciului BCE pentru supravegherea bancară, a SRB și a ABE în care se subliniază că, în UE, instrumentele comune de capital trebuie să absoarbă pierderile, iar capitalului suplimentar de rangul 1 i se poate reduce valoarea contabilă numai dacă instrumentele menționate au fost utilizate în totalitate; reamintește necesitatea, exprimată de președintele SRB, de a se respecta pe deplin ierarhia reducerii valorii contabile în caz de intrare în dificultate a unei bănci;

36.  observă că combustibilii fosili sunt principalul factor care contribuie la accelerarea schimbărilor climatice și că multe active legate de combustibilii fosili vor trebui abandonate înainte de sfârșitul duratei lor de viață economică, deoarece își vor pierde toată valoarea și vor deveni active depreciate;

37.  ia act de propunerea de reformare a cadrului CMDI în urma solicitărilor Parlamentului; solicită extinderea domeniului de aplicare al procedurii de rezoluție, clarificarea analizelor privind interesul public, protejarea contribuabililor de costul intrării în dificultate a băncilor și limitarea anvergurii ajutoarelor de stat, precum și atenuarea măsurilor care ar putea crea un hazard moral excesiv; solicită adoptarea rapidă și efectivă a revizuirii CMDI;

38.  observă că o bancă aflată în dificultate este propusă spre rezoluție numai atunci când nu poate trece printr-o procedură obișnuită de insolvență fără a prejudicia interesul public sau a provoca instabilitate financiară; constată, de asemenea, că propunerile privind o viitoare reformă includ posibilitatea de a acorda băncilor mici și mijlocii, al căror interes public a fost evaluat pozitiv, acces la cadrul de rezoluție de la nivelul UE, cu condiția ca acestea să respecte condițiile de acces la Fondul unic de rezoluție;

39.  evidențiază rolul SRB și al plaselor de siguranță finanțate de sector în asigurarea unei protecții a contribuabililor, care nu vor mai plăti pentru acțiunile de salvare; consideră că contribuțiile la plasele de siguranță finanțate de sectorul bancar trebuie să fie întotdeauna calculate proporțional cu riscul pe care îl reprezintă instituția respectivă; regretă că, în pofida acordului politic din noiembrie 2020 privind o introducere timpurie, mecanismul de protecție pentru Fondul unic de rezoluție (FUR), care constă în instituirea unei linii de credit de la Mecanismul european de stabilitate (MES), încă nu a fost pus în aplicare din cauza întârzierilor din procesul de ratificare a Acordului de modificare a Tratatului privind MES; subliniază importanța FUR pentru asigurarea unui cadru solid și credibil de gestionare a crizelor; solicită ratificarea deplină a Acordului de modificare a Tratatului privind MES de către toate statele membre, inclusiv instituirea unui mecanism de protecție comun pentru FUR;

40.  reamintește că băncile trebuie să își respecte în continuare obligațiile și să își îndeplinească principalele funcții după punerea în aplicare a unei decizii de rezoluție; este îngrijorat de faptul că băncile s-ar putea confrunta cu o criză de lichidități în contextul rezoluției, imediat după recâștigarea accesului pe piață; solicită instituțiilor UE să convină asupra unei soluții care să ofere încredere și să îmbunătățească previzibilitatea;

Asigurarea depozitelor

41.  sprijină solicitările exprimate în declarația din 7 decembrie 2022 de echipa de negociere privind EDIS a Parlamentului European, împreună cu coordonatorii și președintele Comisiei ECON, privind revizuirea ambițioasă a cadrului CMDI, care ar putea contribui la depășirea obstacolelor din calea instituirii EDIS și la reluarea negocierilor privind EDIS; este de acord cu solicitarea BCE de a se relua procesul de instituire a EDIS;

42.  salută activitatea legislativă care a avut loc la nivel parlamentar cu privire la propunerea referitoare la EDIS, după declarația din decembrie 2022 a echipei de negociere privind EDIS a Parlamentului; reiterează angajamentul Parlamentului de a depune eforturi pentru a se ajunge la un acord privind EDIS; solicită colegiuitorilor să depună eforturi în vederea instituirii unui cadru EDIS care să fie realist, credibil și solid;

43.  salută eforturile Comisiei de a clarifica măsura în care vor fi protejați deponenții și de a îmbunătăți convergența prin reformarea, în cadrul revizuirii CMDI, a Directivei 2014/49/UE privind schemele de garantare a depozitelor(13); subliniază că, deși nu se poate considera că revizuirea CMDI va înlocui EDIS, un cadru mai armonizat poate contribui la depășirea obstacolelor din calea instituirii EDIS; subliniază că trebuie asigurată proporționalitatea contribuțiilor la SGD cu riscurile;

44.  subliniază că este necesar un sistem EDIS de sine stătător, cu contribuții bazate pe riscuri, care să permită partajarea pierderilor; solicită o evaluare specifică a calității activelor bancare; recomandă să se înceapă cu punerea în comun a lichidităților și cu constituirea treptată a unui fond la nivelul UE;

45.  solicită ca în cadrul oricărui sistem EDIS să se țină seama de sistemele instituționale de protecție, în special de efectul acestora de atenuare a riscurilor, menținând în același timp condițiile de concurență echitabile în cadrul pieței unice;

46.  reamintește că unul dintre principalele obiective ale uniunii bancare este acela de a rupe legătura dintre bănci și riscurile suverane; constată că, în cadrul uniunii bancare, expunerile băncilor la datoria suverană internă sunt în continuare considerabile; împărtășește îngrijorarea ABE cu privire la faptul că expunerile la entitățile suverane sunt semnificative pentru băncile din UE și ar putea genera vulnerabilități; subliniază că tratamentul normativ al expunerilor suverane ar trebui să respecte standardele internaționale și invită Comisia să țină seama de acest lucru atunci când include acest aspect în viitoarele sale propuneri;

47.  salută progresele semnificative înregistrate din 2015 în ceea ce privește reducerea riscurilor; constată, pe de altă parte, că, în ceea ce privește partajarea riscurilor, s-au înregistrat progrese limitate; observă însă că pentru succesul uniunii bancare sunt necesare măsuri corespunzătoare și eficace de reducere a riscurilor;

o
o   o

48.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Comitetului Unic de Rezoluție și Autorității Bancare Europene.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2023)0270. (2) JO C 494, 8.12.2021, p. 118. (3) JO C 23, 21.1.2021, p. 105. (4) De Vito, L. et al., Understanding the profitability gap between euro area and US global systemically important banks (Analiza decalajului de rentabilitate dintre băncile de importanță sistemică globală din zona euro și SUA), seria de studii ocazionale a BCE 327, 2023. (5) BCE, Statisticile bancare de supraveghere pentru instituțiile semnificative. Al doilea trimestru 2023. Octombrie 2023. (6) BCE, Sondajul privind împrumuturile bancare din zona euro. (7) Regulamentul (UE) 2021/1119 din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 (JO L 243, 9.7.2021, p. 1). (8) ABE, Risk Assessment of the European Banking System (Evaluarea riscurilor din sistemul bancar european), decembrie 2022. (9) BCE, Statisticile bancare de supraveghere pentru instituțiile semnificative. Al doilea trimestru 2023. Octombrie 2023. (10) Directiva (UE) 2021/2167 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE (JO L 438, 8.12.2021, p. 1). (11) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). (12) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338). (13) JO L 173, 12.6.2014, p. 149.

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la rolul Parlamentului European și al diplomației sale parlamentare în politica externă și de securitate a UE (2023/2105(INI))

P9_TA(2024)0013 A9-0405/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 14 alineatul (1), articolul 21 și articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Declarația privind răspunderea politică a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 20 iulie 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 28 iunie 2016 privind adoptarea raportului intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: O Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”,

–  având în vedere comunicarea comună din 25 martie 2020 a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024” (JOIN(2020)0005),

–  având în vedere Busola strategică a UE pentru securitate și apărare – Pentru o Uniune Europeană care își protejează cetățenii, valorile și interesele și contribuie la pacea și securitatea internaționale, adoptată la 21 martie 2022,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 25 noiembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (GAP) III - O agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe ale UE” (JOIN(2020)0017),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2010/427/UE din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă(1),

–  având în vedere punctul 34 din Declarația reuniunii la nivel înalt din 2023 dintre UE și Comunitatea Statelor Latinoamericane și Caraibiene din 18 iulie 2023, care recunoaște diplomația parlamentară drept o dimensiune importantă a relației,

–  având în vedere recomandarea sa din 15 martie 2023 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate prin care se face bilanțul funcționării SEAE și se pledează pentru consolidarea rolului UE în lume(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2023 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune - raportul anual pe 2022(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2023 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune - raportul anual pe 2022(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2019 referitoare la construirea capacității UE de prevenire a conflictelor și de mediere(5),

–  având în vedere decizia sa din 13 septembrie 2023 referitoare la modificarea Regulamentului de procedură al Parlamentului pentru o mai mare integritate, independență și răspundere(6),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0405/2023),

A.  întrucât rolul Parlamentului în calitate de colegiuitor și de autoritate bugetară include nu numai politicile interne ale UE, ci și, în mare măsură, acțiunea externă a UE;

B.  întrucât articolul 36 din TUE impune VP/ÎR să consulte periodic Parlamentul cu privire la principalele aspecte și alegeri făcute în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) și să informeze Parlamentul despre evoluțiile politicilor;

C.  întrucât aprobarea Parlamentului este necesară pentru intrarea în vigoare a majorității acordurilor internaționale; întrucât articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că Parlamentul European „este informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii” în privința negocierilor acestor acorduri;

D.  întrucât Parlamentul examinează și discută desfășurarea afacerilor externe ale UE, în special prin activitatea Comisiei pentru afaceri externe și a celor două subcomisii ale sale pentru drepturile omului și pentru securitate și apărare, precum și prin intermediul Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru dezvoltare; întrucât acest rol de control include aspecte legate de adoptarea, punerea în aplicare și analizarea strategiilor tematice, regionale și de țară ale UE și a altor documente de politică, cum ar fi Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen, precum și asistența financiară și numirile în funcții de conducere la reprezentanțele externe ale UE;

E.  întrucât Parlamentul, în calitate de unică instituție a Uniunii aleasă direct de cetățeni, organizează dezbateri publice în plen și în comisii și adoptă rapoarte și rezoluții referitoare la politica externă și de securitate a UE și la situația din țările terțe, în special în materie de drepturile omului, contribuind astfel la sensibilizarea opiniei publice și stimulând dezbaterile atât în Uniune, cât și în țările în cauză; întrucât aceste rapoarte și rezoluții contribuie la evoluțiile normative din întreaga lume și sunt monitorizate îndeaproape de actori din țările din afara UE, inclusiv guvernele, parlamentele și reprezentanții societății civile și ai mass-mediei și pot genera reacții și repercusiuni în aceste țări;

F.  întrucât Parlamentul dispune de o rețea unică de 45 de delegații permanente care mențin și aprofundează relațiile cu alte parlamente din țări, regiuni și organizații din afara UE; întrucât astfel de organisme reprezintă adesea dimensiunea parlamentară a acordurilor bilaterale ale UE cu aceste țări;

G.  întrucât rolul Parlamentului în stabilirea bugetului anual al Uniunii este esențial pentru sprijinirea țărilor care au cea mai mare nevoie de a depăși dificultățile pe termen lung în materie de dezvoltare, prin intermediul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - Europa globală, precum și pentru intervenția în caz de dezastre și urgențe umanitare majore, în special prin creșterea ajutorului umanitar;

H.  întrucât promovarea egalității de gen constituie un obiectiv al politicii externe a Uniunii; întrucât toate statele membre ale UE și Parlamentul European s-au angajat să pună în aplicare Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

I.  întrucât Parlamentul European a devenit unul dintre cele mai active parlamente în ceea ce privește activitatea sa diplomatică parlamentară și resursele care îi sunt alocate; întrucât diplomația parlamentară contribuie la realizarea obiectivelor UE și la promovarea valorilor, intereselor și politicilor UE, inclusiv la nivel multilateral, aducând astfel valoare adăugată prin promovarea unei acțiuni externe a UE mai coerente și mai unitare; întrucât diplomația parlamentară poate consolida comunicarea strategică și vizibilitatea și eficacitatea deciziilor și a măsurilor de punere în aplicare atât în domeniul PESC al UE, cât și al politicii de securitate și apărare comune (PSAC);

J.  întrucât, prin utilizarea diplomației parlamentare, Parlamentul poartă un dialog cu liderii mondiali, funcționari aleși și diplomați, instituții publice, reprezentanți ai guvernelor și diplomați, reprezentanți și organizații ale societății civile, inclusiv ai populațiilor vulnerabile și mai expuse riscului, precum și cu alte părți interesate din țări terțe și instituții multilaterale, în mod constant, în special prin activitatea delegațiilor și a comisiilor sale, inclusiv prin organizarea de audieri, adoptarea de rapoarte și rezoluții și vizite la nivel de țară;

K.  întrucât articolul 36 din TUE îl mandatează pe VP/ÎR să se prezinte în fața Parlamentului, cel puțin de două ori pe an, pentru a informa despre situația actuală a PESC/PSAC și pentru a răspunde la întrebări; întrucât trebuie actualizat Acordul interinstituțional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu privind accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate și apărare(7);

L.  întrucât Grupul Parlamentului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor, condus de președinții Comisiei pentru afaceri externe și ai Comisiei pentru dezvoltare, incluzând deputați din întregul spectru politic, supraveghează eforturile Parlamentului de a sprijini democrația în afara Uniunii, inclusiv în ceea ce privește observarea alegerilor, medierea și dialogul; întrucât, prin intermediul Dialogului Jean Monnet pentru pace și democrație, Parlamentul reunește lideri politici din afara UE pentru a promova comunicarea între partide și construirea consensului; întrucât deputații europeni pot acționa ca trimiși speciali și mediatori pentru prevenirea conflictelor în anumite situații de tensiune ridicată la nivel mondial;

M.  întrucât Parlamentul European sprijină parlamentele naționale și adunările regionale internaționale din afara granițelor UE pentru a le îmbunătăți capacitatea instituțională; întrucât Parlamentul a stabilit un dialog permanent cu aceste legislaturi și efectuează periodic schimb de bune practici;

N.  întrucât Parlamentul este un observator al alegerilor, recunoscut la nivel internațional; întrucât delegațiile Parlamentului de observare a alegerilor sunt integrate fie în misiunile UE de observare a alegerilor, fie în misiunile internaționale de observare a alegerilor;

O.  întrucât grupurile politice și deputații Parlamentului, în mod individual, beneficiază de o rețea densă și variată de contacte cu partide politice, deputați parlamentari, funcționari guvernamentali și cu actori din sectorul privat și din societatea civilă a țărilor terțe, îndeosebi din țările în curs de aderare la UE și din vecinătatea UE;

P.  întrucât, pe lângă birourile de legătură ale Parlamentului European din afara Uniunii de la Londra și Washington, Parlamentul deține birouri-antenă la Organizația Națiunilor Unite la New York, la Uniunea Africană la Addis Abeba și la Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est din Jakarta, care au ca obiectiv consolidarea cooperării parlamentare cu aceste organizații multilaterale;

Q.  întrucât articolul 5 alineatul (7) din decizia 2010/427/UE a Consiliului prevede că „delegațiile Uniunii au capacitatea de a asigura un răspuns cât mai adecvat nevoilor altor instituții ale Uniunii, în special ale Parlamentului European, în cadrul contactelor lor cu organizațiile internaționale sau cu țările terțe pe lângă care sunt acreditate delegațiile”,

Consolidarea diplomației parlamentare

1.  salută rolul din ce în ce mai important al Parlamentului în acțiunea externă a UE, care a evoluat treptat la unul substanțial, combinând competențele sale legislative, bugetare și de control cu multiple forme de angajament public și discret față de organizații internaționale, țări, societăți și persoane din afara UE;

2.  subliniază rolul și valoarea distincte ale diplomației parlamentare a UE în completarea și consolidarea vizibilității și a impactului politicii externe și de securitate a UE, alături de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de Comisie și de serviciile diplomatice și parlamentele statelor membre, asigurând, în același timp, autonomia Parlamentului;

3.  subliniază importanța diplomației parlamentare, ca mijloc de a stabili contacte cu părți interesate mai diverse din țările partenere și terțe în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la legislația și pozițiile UE, de a înțelege mai bine percepțiile, impactul și consecințele unei astfel de legislații și poziții în aceste țări și de a crea alianțe inter pares și parteneriate solide, într-un context internațional din ce în ce mai complex și multipolar;

4.  regretă faptul că, în pofida contribuției sale distincte la realizarea obiectivelor de politică externă și de securitate ale UE, precum și a valorii adăugate și a complementarității diplomației parlamentare, Parlamentul nu este încă pe deplin recunoscut de Comisie, Consiliu și SEAE ca parte integrantă în cadrul abordării „Echipa Europa”;

5.  consideră că Parlamentul deține un mare potențial neexploatat care i-ar permite să-și dezvolte în continuare rolul diplomatic și contribuția la realizarea obiectivelor de politică externă și de securitate ale Uniunii;

Instrumente, mijloace și valori ale diplomației parlamentare

6.  subliniază contribuția specifică, dinamică și publică a Parlamentului la politica externă și de securitate a UE și la soluționarea problemelor mondiale, prin activitatea comisiilor sale pentru afaceri externe, inclusiv a subcomisiilor pentru drepturile omului și pentru securitate și apărare, care susține relațiile cu țările terțe, cu organizațiile internaționale și cu societatea civilă la nivel mondial;

7.  evidențiază că delegațiile permanente desfășoară o activitate importantă și complementară față de cea a comisiilor, stabilind un forum periodic și susținut de dialog politic cu țările terțe și organizațiile internaționale, inclusiv prin organisme parlamentare comune și adunări multilaterale;

8.  accentuează că delegațiile permanente joacă un rol esențial ca punte între Parlament și partenerii săi din întreaga lume, facilitând interacțiunea, furnizând constant informații comisiilor și altor organe ale Parlamentului, dezbătând poziții și politici de interes comun și, de asemenea, ascultând diverși parteneri și alți factori interesați și transmițând punctele lor de vedere organismelor competente din Parlament;

9.  consideră că misiunile oficiale ale Parlamentului în afara UE fac parte integrantă din politica externă a UE și trebuie, prin urmare, să se bucure de sprijinul deplin al delegațiilor UE, precum și de cel mai înalt nivel de informare și securitate din partea SEAE în acest sens; solicită ca Centrul de răspuns la situații de criză al SEAE să dispună de toate resursele necesare; consideră că o mai bună coordonare, planificare și stabilire a priorităților pentru misiunile între diferitele organe ale Parlamentului ar spori coerența, credibilitatea și impactul rolului diplomatic al Parlamentului;

10.  sugerează ca organele relevante ale Parlamentului să prevadă o coordonare internă recurgând, printre alte măsuri, la întocmirea periodică a unei liste de țări prioritare cu care să se poarte un dialog, pe baza viitoarelor dosare legislative și priorități geopolitice sau strategice, la organizarea de schimburi comune de opinii cu aceste țări prioritare despre relațiile UE și la încurajarea sinergiilor dintre misiunile Parlamentului în străinătate, cu scopul de a se evita suprapunerile inutile, a raționaliza resursele și a face mesajele Parlamentului mai consecvente;

11.  evidențiază că parlamentarii ar trebui să fie pe deplin pregătiți în privința dimensiunii culturale și a relațiilor culturale internaționale ale unei țări terțe atunci când se deplasează într-o misiune oficială, pentru a putea încuraja o cultură a dialogului în contextul unui dialog între culturi; solicită, în acest sens, SEAE și mai cu seamă direcției sale de comunicare strategică și de analiză prospectivă să sprijine pe deplin misiunile oficiale ale Parlamentului în țările terțe;

12.  consideră că dialogul politic desfășurat de Parlament și deputați în Parlamentul European în nume personal cu actorii guvernamentali, parlamentari și ai societății civile din întreaga lume contribuie la promovarea priorităților, opiniilor și valorilor UE privind standardele mondiale în domenii precum drepturile universale ale omului și democrația, drepturile LGBTI, drepturile femeilor și egalitatea de gen, diplomația în domeniul climei și energetică, conectivitatea, inteligența artificială și politicile digitale și tehnologice;

13.  subliniază angajamentul constant al Parlamentului de a plasa drepturile omului, statul de drept și democrația în centrul acțiunii externe a UE și de a oferi un forum esențial pentru a asculta și a amplifica vocea societății civile și a actorilor democratici din întreaga lume; subliniază, în acest sens, acțiunile sale de sprijinire a apărătorilor drepturilor omului, a parlamentarilor aflați în situații de risc și a tinerilor lideri politici, precum și de sprijinire a participării femeilor la viața politică și a combaterii dezinformării; solicită ca acțiunile Parlamentului să fie dezvoltate în continuare și ca, în următoarea legislatură, să fie auzită vocea celor ale căror drepturi sunt în pericol;

14.  pune în evidență relevanța esențială a dezbaterilor și rezoluțiilor Parlamentului referitoare la încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, acestea reprezentând unul dintre instrumentele sale cu cel mai mare impact în străinătate atunci când tratează situațiile legate de drepturile omului în țările din afara Uniunii; solicită deci ca aceste dezbateri și rezoluții să fie mai vizibile, inclusiv pe ordinile de zi ale sesiunilor plenare, și în concordanță cu activitatea comisiilor și a altor organe parlamentare permanente;

15.  subliniază importanța și caracterul unic al rolului Parlamentului în misiunile de observare a alegerilor și, în sens mai larg, în programele de sprijinire a democrației, cum ar fi consolidarea democrației parlamentare în țările din afara Uniunii și în inițiativele care implică medierea, facilitarea consolidării capacităților, prevenirea conflictelor, promovarea unei culturi parlamentare consensuale și democratice și promovarea drepturilor omului; solicită ca observațiile desprinse din activitățile Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor privind anumite țări, precum și cele desprinse din misiunile UE de observare a alegerilor să fie mai bine integrate în activitatea axată pe aceleași țări a comisiilor, delegațiilor și sesiunilor plenare;

16.  solicită o coordonare consolidată cu Comisia, inclusiv cu Direcția Generală Politica Europeană de Vecinătate și Negocieri privind Extinderea și cu Direcția Generală Parteneriate Internaționale, pentru a sprijini democrația parlamentară la nivel mondial și a consolida sprijinul instituțional acordat parlamentelor; sugerează că rețeaua cu parlamentele naționale privind sprijinirea democrației, înființată de Parlament, ar putea deveni un forum instituțional periodic de coordonare a activităților și de mobilizare a expertizei;

17.  evidențiază că trebuie atins echilibrul de gen în toate activitățile și misiunile, inclusiv la reprezentanțele Parlamentului, la deplasările în afara UE, și că trebuie extinse cunoștințele de specialitate privind egalitatea de gen, prin detașarea de experți în acest domeniu, ca parte a acțiunilor și a programelor de asistență parlamentară;

Contribuția Parlamentului la politica externă și de securitate a UE

18.  consideră că următoarea legislatură și înființarea viitoarei Comisii ar trebui să reprezinte o oportunitate de a consolida cadrul relațiilor interinstituționale dintre Parlament, SEAE și Comisie, inclusiv delegațiile UE, pentru a consolida diplomația parlamentară și setul de instrumente al UE pentru acțiunea externă;

19.  solicită, în special, consolidarea controlului exercitat de Parlament asupra activităților din cadrul politicii externe și de securitate a UE, prin creșterea nivelului de responsabilitate și de transparență al SEAE și al serviciilor externe ale Comisiei; accentuează, în acest context, că trebuie actualizată Declarația din 2010 privind răspunderea politică, pentru a redefini relațiile dintre SEAE și Parlament;

20.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să implice cu adevărat Parlamentul în punerea în aplicare și controlul chestiunilor de importanță strategică în afacerile externe ale UE, inclusiv în aplicarea măsurilor restrictive, precum și în controlul instrumentelor de finanțare externă;

21.  insistă asupra dreptului Parlamentului la informare în chestiuni legate de PESC în temeiul articolului 36 din TUE, inclusiv accesul în timp util la rapoarte, strategii de țară și la alte informații confidențiale care orientează desfășurarea PESC a UE; subliniază, în această privință, importanța finalizării, cât mai curând posibil, a actualizării Acordului interinstituțional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu cu privire la accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului în domeniul politicii de securitate și apărare;

22.  evidențiază că funcția de control și competența Parlamentului de a monitoriza negocierea și punerea în aplicare a acordurilor internaționale ar trebui să-i confere un rol esențial în conturarea implicării Uniunii cu țările terțe și organizațiile internaționale și a acțiunii sale generale pe scena internațională, ceea ce ar permite Uniunii, de asemenea, să promoveze integrarea aspectelor de gen și a diplomației în domeniul climei în relațiile internaționale; regretă, în acest sens, încheierea așa-numitelor acorduri informale sau ad-hoc care nu necesită aprobarea Parlamentului, subminând astfel autoritatea Parlamentului de colegiuitor și rolul său de supraveghere;

23.  consideră că ambasadorii UE în țările strategice și reprezentanții speciali ai UE ar trebui să fie confirmați numai după o evaluare pozitivă din partea Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului;

24.  solicită o participare mai sistematică a președinților comisiilor externe ale Parlamentului la reuniunile și evenimentele PESC la nivel înalt, inclusiv la Consiliul Afaceri Externe; solicită trimiterea unor delegații comune ale SEAE, Comisiei și Parlamentului la reuniunile multilaterale și regionale majore;

25.  insistă că toate documentele strategice esențiale de politică adoptate de Comisie și de Consiliu în legătură cu desfășurarea politicii externe a UE ar trebui redactate în consultare cu Parlamentul și ar trebui să integreze rolul și contribuțiile Parlamentului;

26.  solicită consolidarea relațiilor Parlamentului cu parlamentele naționale ale statelor membre, care sunt organisme bine plasate pentru a acționa ca o punte de legătură cu ramurile executive ale statelor membre; subliniază, prin urmare, că Conferința interparlamentară privind PESC/PSAC și conferințele interparlamentare organizate anual de Subcomisia pentru drepturile omului reprezintă un forum important pentru schimbul de informații și de bune practici între parlamentele naționale și Parlamentul European în domeniile vizate și ar trebui consolidate;

27.  consideră că Parlamentul poate juca un rol unic în apropierea politicii externe a UE de cetățenii europeni și în consolidarea legitimității sale democratice, inclusiv prin colaborarea cu entități substatale, cum ar fi guvernele și parlamentele regionale, permițând astfel diplomației multilaterale, în cadrele juridice și instituționale ale politicii externe a UE și, respectiv, a statelor membre, să contribuie la acțiunea externă la nivelul Uniunii și să se bazeze pe aceasta;

28.  solicită din nou dezvoltarea unei diplomații autonome a UE, ghidată de o cultură diplomatică comună dintr-o perspectivă a Uniunii și subliniază rolul Parlamentului în această privință; consideră că punerea în aplicare a proiectului-pilot al Parlamentului privind înființarea Academiei diplomatice europene, în special a viitoarei sale structuri permanente, reprezintă un pas concret înainte în acest sens; solicită garanții privind participarea permanentă și implicarea activă a Parlamentului în viitoarele organe de conducere sau de administrație ale viitoarei Academii diplomatice europene, precum și în programele și activitățile sale de formare;

29.  consideră că, în contextul regresului drepturilor omului și al democrației la nivel mondial, Parlamentul joacă un rol specific în apărarea multilateralismului bazat pe norme, a democrației și a statului de drept, în promovarea drepturilor omului și a pluralismului politic, în combaterea dezinformării și a ingerințelor străine în țările din afara UE și în sprijinirea parlamentelor alese în mod democratic la nivel mondial pentru a-și consolida rolurile instituționale și metodele de lucru interne prin programe specifice; observă că deputații europeni pot aborda chestiuni mai sensibile, cum ar fi încălcările drepturilor omului, pot face declarații publice, pot recurge la căi publice sau private de comunicare sau pot colabora cu partenerii locali, dacă spațiul diplomației tradiționale este mai restrâns;

30.  subliniază rolul specific al organismelor parlamentare în sprijinirea țărilor partenere și, în special, a țărilor implicate în procesul de extindere și a țărilor potențial candidate din Balcanii de Vest și din vecinătatea estică; solicită consolidarea rolului acestora în procesul de aderare la Uniune, având în vedere rolul specific și esențial deținut de parlamentele naționale în acest proces necesar de reformă, inclusiv prin apropierea legislativă, supraveghere și informarea cetățenilor; reamintește că delegațiile UE trebuie să sprijine activ o astfel de cooperare interparlamentară în țările candidate și potențial candidate;

31.  salută abordările inovatoare, cum ar fi cooperarea între comisii, recent lansată între Parlamentul European și Rada Supremă a Ucrainei, și încurajează dezvoltarea unor inițiative suplimentare în acest domeniu, având în vedere importanța politică a procesului de extindere;

32.  solicită din nou consolidarea capacităților instituționale ale UE pentru diplomația preventivă, prevenirea conflictelor și mediere și consideră că Parlamentul poate oferi expertiză și o contribuție substanțială prin intermediul organismelor și acțiunilor sale în acest domeniu, inclusiv prin participarea la mecanisme de alertă timpurie și vizite la fața locului;

33.  accentuează că vasta rețea interparlamentară dezvoltată de Parlament, cu ajutorul delegațiilor sale permanente și al adunărilor multilaterale, oferă un instrument ideal pentru a discuta și coordona pozițiile cu partenerii internaționali în forurile multilaterale, de exemplu în ceea ce privește rezoluțiile ONU, integrarea perspectivei de gen, diplomația în domeniul climei sau pozițiile din cadrul G20, precum și pentru a clarifica intențiile Uniunii față de parteneri și a-și promova acțiunile; subliniază contribuția semnificativă a Parlamentului la activitatea forurilor multilaterale, datorită implicării sale, printre altele, în summiturile parlamentare G7 și G20, precum și în reuniunile Uniunii Interparlamentare;

34.  evidențiază rolul Parlamentului European în promovarea la nivel mondial a egalității de gen, inclusiv în combaterea feminicidului, a violenței de gen și în promovarea drepturilor LGBTI în acțiunea externă a UE; subliniază importanța parlamentarilor în promovarea sensibilității la dimensiunea de gen în toate relațiile externe ale Uniunii, prin acțiuni de sensibilizare, consolidarea capacităților și schimbul de bune practici, inclusiv, dar nu numai, valoarea adăugată a garantării unor parlamente echilibrate din perspectiva genului și a unei perspective de gen în funcționarea organelor parlamentare; invită Parlamentul să consolideze în continuare această dimensiune relevantă a diplomației sale parlamentare în interacțiunile sale cu țările partenere;

35.  consideră că, în lumina obiectivului de dezvoltare durabilă 5 (realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor), Parlamentul trebuie să joace un rol semnificativ în atingerea unor repere strategice esențiale privind egalitatea de gen;

36.  evidențiază activitatea de promovare a Parlamentului pentru ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor ONU și a altor convenții internaționale relevante și a protocoalelor opționale, cum ar fi Acordul de la Paris și Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

Echipa Europa: Parlamentul ca partener de politică externă

37.  consideră că, deși Parlamentul ar trebui să își mențină autonomia deplină în realizarea agendei sale de politică externă, vizitele și declarațiile comune ad hoc ale Parlamentului, alături de reprezentanții Comisiei și ai Consiliului, legate de principalele evoluții din țările terțe, constituie un domeniu promițător pentru adoptarea abordării „Echipa Europa”; solicită, în acest sens, lansarea unui program-pilot interinstituțional „Echipa Europa” într-o serie de țări din afara UE; solicită ca acest program-pilot să asigure integrarea deplină a instrumentelor Parlamentului într-o abordare interinstituțională comună față de țările în cauză;

38.  denunță decizia unor țări, inclusiv a unora care au încheiat acorduri cu UE, de a interzice delegațiilor Parlamentului și deputaților europeni individuali să intre pe unele sau pe toate teritoriile lor; denunță amenințările și sancțiunile țărilor din afara UE împotriva deputaților europeni; îndeamnă insistent Consiliul și statele membre să ia măsuri imediate și ferme, inclusiv sancțiuni dacă se consideră necesar, atunci când organele Parlamentului sau deputații individuali sunt vizați de măsuri restrictive din țări terțe;

39.  subliniază că observarea alegerilor constituie un domeniu în care cooperarea dintre Parlament și SEAE este cea mai structurată, ambele instituții desfășurând activități de observare a alegerilor care sunt bine integrate între ele în mai multe moduri;

40.  solicită din nou o coordonare mai strategică între instituțiile UE în situațiile individuale urgente în care sunt implicați apărători ai drepturilor omului, jurnaliști sau membri ai unor grupuri deosebit de vulnerabile; își exprimă convingerea că diplomația parlamentară se poate dovedi un mecanism eficace și complementar de colaborare cu țările terțe în astfel de cazuri; solicită crearea unui grup operativ interinstituțional pentru apărătorii drepturilor omului, care să coordoneze eforturile europene în cazurile prioritare în care sunt implicați apărători ai drepturilor omului;

41.  solicită din nou VP/ÎR ca, în cooperare cu statele membre și cu Parlamentul, să adopte o listă anuală a țărilor vizate care prezintă motive serioase de îngrijorare legate de situația dificilă a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor pentru democrație; astfel ar fi posibil, printre altele, un răspuns practic pe teren, pe deplin coordonat, al Echipei Europa; consideră că Parlamentul ar putea juca un rol decisiv, utilizându-și mijloacele instituționale și de altă natură în sprijinul acestei abordări specifice și comune;

42.  îndeamnă fiecare delegație a UE să facă cunoscută activitatea Parlamentului relevantă pentru țara-gazdă, inclusiv în limba locală, pe site-ul său de internet, și să monitorizeze activitatea autorităților locale și a grupurilor societății civile;

o
o   o

43.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 201, 3.8.2010, p. 30. (2) JO C, C/2023/410, 23.11.2023, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/C/2023/410/oj?locale=ro. (3) JO C 214, 16.6.2023, p. 26. (4) JO C 214, 16.6.2023, p. 54. (5) JO C 23, 21.1.2021, p. 16. (6) Texte adoptate, P9_TA(2023)0316. (7) JO C 298, 30.11.2002, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la aviația electrică – o soluție pentru zborurile pe distanțe scurte și medii (2023/2060(INI))

P9_TA(2024)0014 A9-0438/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , în special articolul 90,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană , în special articolul 3 alineatul (3),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 16 martie 2023 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete (Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete) (COM(2023)0161),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iulie 2021 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și de abrogare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului, (COM(2021)0559),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 decembrie 2021 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 (COM(2021)0812), în special secțiunea 5 privind infrastructura de transport aerian,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 7 iunie 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare (COM(2018)0435),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 11 iunie 2013 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a cerului unic european (COM(2013)0410),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2022 intitulată „Strategia 2.0 privind dronele pentru un ecosistem inteligent și durabil al aeronavelor fără pilot la bord în Europa” (COM(2022)0652,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2020 intitulată „Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului” (COM(2020)0789),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”)(1), care transpune Pactul verde european în legislație,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 598/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a normelor și a procedurilor cu privire la introducerea restricțiilor de operare referitoare la zgomot pe aeroporturile din Uniune în cadrul unei abordări echilibrate și de abrogare a Directivei 2002/30/CE(2),

–  având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului(3), în special înființarea Fondului pentru inovare,

–  având în vedere Pactul verde european, care urmărește să plaseze UE pe calea tranziției verzi, cu obiectivul final de a atinge neutralitatea climatică până în 2050,

–  având în vedere adoptarea pachetului „Pregătiți pentru 55” și propunerile incluse în acesta, în special propunerea de creștere a producției și a utilizării combustibililor de aviație durabili (SAF), cunoscută și sub denumirea „inițiativa ReFuelEU în domeniul aviației”, precum și propunerea de revizuire a sistemelor UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) în ceea ce privește emisiile de CO2 generate de aviație,

–  având în vedere rezoluția sa din 9 mai 2023 referitoare la noul cadru al UE pentru mobilitatea urbană(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la aviație(5),

–   având în vedere rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la viitorul aeroporturilor și al serviciilor aeriene regionale în UE(6) și rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la o strategie în domeniul aviației pentru Europa(7),

–  având în vedere condițiile speciale de certificare ale Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA) SC E-19 pentru sistemele de propulsie electrice/hibride,

–   având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A9-0438/2023),

A.  întrucât până în 2019, emisiile generate de aviația internațională au crescut cu 146 % comparativ cu 1990(8); întrucât se preconizează că acest procent va crește pe măsură ce crește cererea în domeniul transportului aerian;

B.  întrucât emisiile ar putea fi reduse cu 50-55 % prin trecerea la SAF, cu 30-35 % prin introducerea de noi tehnologii, cu 5-10 % prin optimizarea exploatării și a infrastructurii aeronavelor și cu 5 % optând pentru noi măsuri bazate pe piață(9);

C.  întrucât pentru a realiza reducerile de emisii necesare până în 2050, 75 % din flota civilă mondială va trebui înlocuită începând cu 2035;

D.  întrucât susținerea unei aviații cu adevărat curate necesită colaborări aprofundate între actorii din domeniul cercetării, producători, companii aeriene, guverne și alte părți interesate; întrucât un subgrup din industria aviatică este deja activ în dezvoltarea unor concepte avansate de aeronave(10), cum ar fi aeronavele electrice cu decolare și aterizare verticală (eVTOL);

E.  întrucât întreprinderea comună pentru o aviație curată este principalul program de cercetare și inovare al UE pentru transformarea aviației pe calea spre un viitor sustenabil; întrucât întreprinderea comună pentru o aviație curată și AESA cooperează la adaptarea regimului standard de certificare pentru o nouă generație de aeronave;

F.  întrucât aeronave electrice de probă de mici dimensiuni cu până la nouă locuri zboară deja în diferite regiuni ale UE; întrucât există planuri privind aeronave electrice cu până la 30 de locuri pentru sfârșitul anilor 2020 și aeronave regionale pentru anii 2030(11); întrucât prima flotă de aeronave electrice certificate de AESA(12) participă deja la activități de formare a piloților în condiții de siguranță și care respectă mediul; întrucât s-a solicitat deja la AESA certificarea de tip pentru mai multe modele eVTOL;

G.  întrucât AESA a propus norme pentru operarea în condiții de siguranță a aeronavelor VTOL, care includ taxiuri aeriene, și un set cuprinzător de cerințe operaționale pentru taxiurile aeriene electrice pilotate, care acoperă domeniile de operare, acordarea de licențe echipajului de zbor și norme privind gestionarea traficului aerian;

H.  întrucât aviația electrică și hibridă electrică ar putea consolida mobilitatea și conectivitatea aeriană urbană și regională, oferind o gamă largă de soluții inovatoare de transport public; întrucât, între timp, prind formă și planuri de folosire pe scară largă a aeronavelor pe bază de hidrogen până în 2035;

I.  întrucât aviația electrică și hibridă electrică va îmbunătăți timpii de călătorie competitivi pe distanțe scurte printr-un transfer mai rapid; întrucât aeronavele electrice vor transporta mai puțini pasageri în avioane mici, ceea ce înseamnă mai puțin timp petrecut pentru îmbarcare și serviciile de handling la sol;

J.  întrucât în UE are loc o dezvoltare rapidă a tehnologiei bateriilor, atât în ceea ce privește volumele de producție, cât și cheltuielile de dezvoltare;

K.  întrucât succesul proiectelor de cercetare și dezvoltare extrem de complexe în domeniul aviației curate depinde direct de sprijinul financiar și politic, inclusiv de sprijinul instituțiilor UE și al statelor membre; întrucât au fost create mai multe alianțe pentru aviația curată, cum ar fi Alianța pentru aviația cu emisii zero, care lucrează în prezent la fluxuri de proiecte, dar au nevoie de un sprijin eficace din partea UE; întrucât stimulentele publice pentru aceste proiecte sunt esențiale pentru atragerea de investiții private;

L.  întrucât în următorii ani vor fi necesare investiții din partea statelor membre în aprovizionarea cu energie electrică a aeronavelor staționare pentru a respecta obiectivele stabilite în Regulamentul (UE) 2023/1804 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi(13), ceea ce ar putea deveni un pas înainte către instalarea viitoare a infrastructurii de încărcare pentru aeronavele electrice;

M.  întrucât calculul amprentei de carbon a aviației electrice și a celei alimentate cu hidrogen trebuie să se bazeze pe întregul său ciclu de viață, inclusiv sursa producției de energie și fabricarea bateriei;

N.  întrucât deși sectorul aviației a primit un semnal clar de alarmă în ceea ce privește vulnerabilitatea sa la pandemii, la situația geopolitică și la șocuri economice, acesta și-a dovedit rolul esențial în menținerea neîntreruptă a lanțului de aprovizionare, în special pentru bunurile esențiale;

O.  întrucât competențele verzi și digitale în învățământul și domeniile de specialitate tehnice, cum ar fi tehnologia și ingineria aviatică, științele și matematica, sunt vitale pentru dezvoltarea sustenabilă a aviației și creează locuri de muncă atractive pentru tineri;

P.  întrucât siguranța trebuie să rămână prioritatea numărul unu a aviației,

Beneficiile electrificării aeronavelor

1.  observă importanța aeroporturilor regionale din Uniune pentru operațiunile de zbor electric pe distanțe scurte și medii; evidențiază potențialul aeroporturilor regionale ca noduri multimodale de inovare și potențialul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, aducând beneficii cercetării și concurenței nu numai în sectorul aviației, ci și în alte sectoare de transport, cum ar fi cel rutier, maritim și feroviar; solicită, prin urmare, Comisiei să își afirme sprijinul financiar pentru aeroporturile regionale, în special pentru cele active în domeniul aviației electrice;

2.  este convins că opțiuni de transport aerian mai curate, mai rapide și mai convenabile ar spori conectivitatea și accesibilitatea în zonele mai mici, mai izolate și slab populate, inclusiv în regiunile insulare și în regiunile ultraperiferice, în special în ceea ce privește accesul la serviciile publice, crearea de oportunități de locuri de muncă și turismul mai sustenabil;

3.  constată că regiunile ultraperiferice vor fi dificil de conectat cu continentul european prin intermediul aviației electrice din cauza depărtării și a capacității limitate a bateriilor aeronavelor; evidențiază, cu toate acestea, potențialul aviației electrice de a asigura conectivitatea dintre regiunile ultraperiferice, contribuind la dezvoltarea acestora și atenuând parțial consecințele negative pentru economia lor care rezultă din topografia lor dificilă; subliniază că este necesar un sprijin financiar, material și tehnic pentru regiunile ultraperiferice, pentru a asigura faptul că infrastructura necesară pentru încărcarea rapidă și fiabilă a bateriilor, întreținerea aeronavelor eVTOL și formarea de tehnicieni și operatori înalt calificați sunt dezvoltate într-un ritm adecvat;

4.  accentuează că atunci când avem de-a face cu bariere geografice, timpul economisit prin utilizarea zborurilor electrice ca nou mijloc de transport public care nu se bazează pe șoselele sau căile ferate existente poate fi considerabil; face referire la experiența țărilor nordice, care combină zone geografice caracterizate de fiorduri, lacuri și munți, o densitate scăzută a populației și un accent puternic pe energia sustenabilă(14), precum și la cea a regiunilor ultraperiferice caracterizate de insularitate, depărtare, suprafață redusă, relief și climă dificile; solicită Comisiei să exploreze acest potențial în strânsă cooperare cu regiunile și statele membre respective;

5.  consideră că electrificarea aviației regionale ar putea face ca rute anterior abandonate să devină viabile economic, îmbunătățind conectivitatea, stimulând dezvoltarea regională și atrăgând noi investiții regionale; subliniază perspectivele credibile de hibridizare, având în vedere constrângerile aviației regionale legate de autonomie și numărul de pasageri;

6.  reiterează viziunea Comisiei potrivit căreia, așa cum se menționează în Strategia 2.0 a Comisiei privind dronele, eVTOL vor deveni un element de bază al transportului de călători până în 2030, integrându-se în sistemele de transport existente și contribuind la decarbonizarea UE, reducând în același timp la minimum orice impact negativ asupra mediului(15); evidențiază că în pofida evoluțiilor tehnologice rapide ale eVTOL, în prezent acestea sunt încă limitate la șase locuri, în timp ce aeronavele electrice cu aripi fixe pot deja să transporte mai mulți pasageri atât pe rutele aeriene urbane existente, cât și pe cele noi; invită Comisia să facă diferența între cele două posibilități, deoarece folosesc tehnologii diferite și deservesc piețe diferite; este convins că atât eVTOL, cât și aeronavele electrice cu aripi fixe trebuie considerate forme complementare de mobilitate aeriană urbană nouă;

7.  evidențiază că aeronavele cu motoare electrice generează un nivel de poluare apropiat de zero, ceea ce înseamnă reducerea emisiilor locale care ar putea afecta sănătatea cetățenilor care locuiesc în apropierea aeroporturilor; consideră așadar că mai ales avioanele care emit un număr redus de decibeli ar trebui să beneficieze de proceduri simplificate pentru a obține autorizații legate de zgomot sau derogări de la restricțiile de zbor; subliniază că reducerea zgomotului realizată prin intermediul aviației electrice cu un nivel redus de decibeli poate îmbunătăți situația anumitor aeroporturi și zone rezidențiale învecinate;

8.  accentuează că este nevoie să se valorifice potențialul aeronavelor electrice și hibride electrice privind nivelul semnificativ mai scăzut de zgomot; îndeamnă industria să folosească contribuțiile AESA atunci când se definește prima specificație tehnică de protecție a mediului(16) pentru evaluarea zgomotului anumitor aeronave eVTOL, care urmărește să asigure un nivel ridicat și uniform de protecție a mediului pentru cetățenii europeni și să faciliteze integrarea lor în ecosistemul aviatic și în mediul urban;

9.  este ferm convins că aeronavele electrice și hibride electrice vor oferi un potențial semnificativ de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în aviație și noi posibilități de mobilitate urbană; salută activitatea desfășurată până în prezent de AESA cu privire la aeronavele eVTOL destinate utilizării ca taxiuri aeriene, la proiectarea infrastructurii terestre necesare pentru operațiuni sigure de mobilitate aeriană urbană(17) și la adaptarea cadrului de reglementare în domeniul aviației pentru a facilita intrarea pe piață a aeronavelor care folosesc propulsia electrică și pe bază de hidrogen; evidențiază rolul esențial al AESA în certificarea acestor tipuri de aeronave, deoarece acest lucru ar putea accelera dezvoltarea lor; sprijină comercializarea aeronavelor ecologice care folosesc tehnologii de propulsie alternative pentru a completa măsurile lansate în cadrul inițiativelor privind combustibilii de aviație durabili; invită Comisia să ia măsuri în viitor pentru a se asigura că zborurile electrice deservesc rute regionale scurte în scopul îndeplinirii obligațiilor de serviciu public în temeiul normelor UE aplicabile;

Investiții pentru viitor

10.  consideră că deși zborurile pe distanțe scurte și medii sunt responsabile de o mică parte din emisii, fiecare rută electrificată reprezintă o reducere a amprentei climatice și de mediu a aviației și este o investiție valoroasă; insistă că punerea în comun a investițiilor necesare trebuie să înceapă acum;

11.  consideră că obiectivele privind emisiile scăzute și emisii zero vor fi, de asemenea, atinse folosind tehnologiile hibride electrice dezvoltate pentru zboruri regionale și internaționale pe distanțe scurte și medii operate atât în cadrul aviației comerciale, cât și în cel al aviației de afaceri, și solicită să se facă investițiile necesare în cercetare și dezvoltare pentru proiectarea aeronavelor și a sistemelor de propulsie, baterii și alte soluții hibride; observă că odată cu comercializarea aviației electrice, statele membre ar trebui să ia în considerare revizuirea legislației lor care interzice zborurile pe distanțe scurte și medii;

12.  observă că nevoile substanțiale legate de înlocuirea flotei civile reprezintă o dificultate și necesită investiții financiare substanțiale, dar sunt și o oportunitate majoră de piață care ar putea duce la crearea de noi locuri de muncă și competențe pentru întregul sector al transporturilor din Europa;

13.  insistă că dezvoltarea aviației electrice pentru uz comercial necesită un sprijin real financiar și în materie de reglementare atât la nivel național, cât și la nivelul UE; evidențiază rezultatele foarte pozitive obținute cu ajutorul achizițiilor publice și consideră că acestea sunt un instrument eficace pentru electrificarea industriei fără a perturba piața;

14.  invită statele membre să analizeze posibilitatea unor stimulente și beneficii de piață pentru producătorii de aeronave electrice, operatorii și IMM-urile în cauză, pentru a promova dezvoltarea și adoptarea acestei tehnologii ecologice; consideră că aceste stimulente și beneficii pentru componentele aeronautice electrice, energia electrică și creditele de reducere a emisiilor pot favoriza creșterea pieței;

15.  constată că în Europa sunt operate numeroase zboruri pe distanțe scurte și medii; invită Comisia ca, în cooperare cu Eurocontrol și AESA, să identifice rutele aeriene cele mai potrivite pentru electrificarea completă și care ar duce la reduceri mai semnificative ale emisiilor de CO2, deoarece acest lucru va ajuta aeroporturile în cauză să demareze adaptările necesare; subliniază că rolul hidrogenului poate fi semnificativ în reducerea emisiilor; reamintește că întreprinderile își pun speranțele în avioanele electrice pentru soluții la scară mai mică și în avioanele pe bază de hidrogen pentru cele la scară mai mare;

16.  consideră că este necesar să se examineze posibilitatea de a modifica normele existente ale UE privind ajutoarele de stat pentru a permite crearea unui cadru de investiții specific care să se bazeze pe finanțare publică și privată pentru a sprijini sectorul eVTOL emergent, care utilizează intensiv resurse, în vederea consolidării autonomiei strategice a Europei în acest domeniu, întrucât eVTOL vor deveni cu siguranță o parte strategică a sectorului transporturilor;

17.  consideră că întreprinderile din UE active în domeniul electrificării sectorului aviației ar trebui să colaboreze mai strâns cu autoritățile naționale și ale UE pentru a elabora o foaie de parcurs tehnică integrată și programe comune de cercetare; salută activitatea desfășurată în cadrul AZEA; accentuează că această cooperare este esențială pentru ca UE să își mențină poziția de lider industrial și competitivitatea pe scena internațională;

18.  constată că aeronavele electrice mai mici pot opera de pe pistele mai scurte și mai simple existente, ceea ce ar putea reduce necesitatea unei infrastructuri mari și costisitoare în viitor;

19.  accentuează că planificarea și gradul de pregătire a infrastructurii energetice reprezintă un factor-cheie pentru a determina adoptarea aviației electrice și pe bază de hidrogen, deoarece implementarea aviației electrice va fi posibilă numai după ce infrastructura va fi pregătită și testată; constată că după trecerea la sisteme de propulsie alternative, aeroporturile mari existente ar putea consuma, până în 2050, de 5-10 ori mai multă energie electrică decât în prezent(18) și observă că infrastructura pentru aeronavele electrice și electrificarea amplasamentelor, cum ar fi aeroporturile, nu sunt încă suficient dezvoltate; atrage atenția că pentru a satisface cererea de energie preconizată, primele elemente ale infrastructurii aeroportuare trebuie instalate până în 2025 și solicită asigurarea investițiilor necesare; accentuează, în continuare, în acest sens, că pentru o a asigura introducerea adecvată a aeronavelor electrice, Comisia și statele membre trebuie să pună în aplicare în mod corespunzător Regulament privind infrastructura pentru combustibili alternativi (RICA)(19) pentru a promova în continuare electrificarea amplasamentelor; evidențiază utilitatea proiectelor specifice de finanțare a infrastructurii în acest sens, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei pentru transporturi și energie; reamintește că în temeiul RICA, Comisia trebuie să evalueze, la sfârșitul anului 2026 și apoi din cinci în cinci ani, situația actuală și evoluția viitoare a pieței aviației pe bază de hidrogen și cu propulsie electrică; îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că are loc această evaluare, inclusiv un studiu de fezabilitate privind instalarea infrastructurii relevante pentru alimentarea aeronavelor, urmat de un plan de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi în aeroporturi, în special pentru punctele de reîncărcare cu energie electrică și de realimentare cu hidrogen; încurajează industriile la nivel mondial să convină cât mai repede posibil asupra unor standarde mondiale pentru stațiile de încărcare la sol pentru aeronavele staționare;

Dificultăți și soluții tehnologice

20.  având în vedere că tendințele tehnologice din diferite sectoare ale transporturilor se îndreaptă în aceeași direcție, salută parteneriatele intersectoriale existente în materie de cercetare și dezvoltare(20) dintre industria transportului aerian și industria autovehiculelor (privind dezvoltarea următoarei generații de baterii și pile de combustie), dintre sectorul transportului aerian și cel al transportului maritim (privind utilizarea combustibililor alternativi) și dintre sectorul transportului aerian și cel al transportului feroviar (privind sistemele de distribuție electrică);

21.  atrage atenția că deși aeronavele electrice și hibride electrice sunt extrem de promițătoare în ceea ce privește un viitor mai sustenabil al aviației, generația actuală de baterii se confruntă cu dificultăți semnificative, legate în primul rând de greutate și de densitatea energetică; constată că aceste limitări au un impact asupra autonomiei, capacității sarcinii utile și eficienței globale a aeronavelor electrice;

22.  reamintește că operațiunile cu aeronave electrice presupun cerințe stricte pentru baterii, siguranța având prioritate, iar acestea trebuind să fie ușoare, compacte și reîncărcabile rapid și să asigure puterea ridicată necesară pentru segmentele de decolare și ascensiune; subliniază că astfel de baterii de înaltă performanță necesită materii prime critice, care adesea nu se găsesc în Europa; invită industria aviatică să participe la eforturile industriilor de a asigura un lanț de aprovizionare sustenabil;

23.  reamintește că condițiile de altitudine specifice transportului aerian impun constrângeri tehnice specifice în ceea ce privește bateriile în comparație cu alte moduri de transport;

24.  evidențiază potențialul aviației pe bază de hidrogen care folosește pile de combustie, aceasta fiind o formă alternativă de aviație electrică, în special în ceea ce privește autonomia; accentuează că îmbunătățirea continuă a tehnologiilor în materie de baterii și pile de combustie, combinată cu modele de aeronave mai eficiente energetic, poate permite o performanță de mediu mai bună; reiterează că printre cele mai mari dificultăți de ordin tehnologic cu care se confruntă industria se numără în prezent greutatea și dimensiunea bateriilor, puterea maximă de ieșire a pilelor de combustie, sistemul de distribuție electrică și sistemul termic, integrarea corpului aeronavei și îmbunătățirea aerodinamicii;

25.  accentuează că utilizarea crescută a bateriilor în aeronautică va necesita crearea imediată a unei industrii de reciclare în UE, compatibilă cu nevoile sectorului, pentru a evita crearea de noi dependențe de țările din afara UE;

Acțiuni în cadrul UE

26.  reamintește că industria aeronautică nu este doar un catalizator important al activității economice, ci și unul dintre cele mai de succes sectoare de înaltă tehnologie din UE; solicită Comisiei politici proactive de sprijinire și dezvoltare a industriei în strânsă cooperare cu forumurile existente, cum ar fi Consiliul consultativ pentru cercetare și inovare în domeniul aeronauticii (ACARE) și AZEA; invită Comisia să se asigure că reglementările UE existente în domeniu nu se contracarează reciproc și nu împiedică industria aeronautică să își dezvolte proiectele de decarbonizare și electrificare;

27.  consideră că este necesară o mai bună aliniere între ecosistemul aerospațial și de apărare și ecosistemul energetic pentru a îmbunătăți zborurile electrice; constată că Comisia lucrează la căi de tranziție separate pentru ambele ecosisteme; recunoaște importanța capitală a căilor de tranziție pentru a permite industriei să transpună efectiv aspirațiile climatice în acțiuni climatice concrete, menținând și creând astfel valoare pentru societatea noastră, pentru planeta noastră și totodată pentru întreprinderi; este totuși îngrijorat cu privire la căile de tranziție divergente ale celor două ecosisteme, mai ales având în vedere imperativul comun de a crea rețele de energie electrică suficient de stabile și de a asigura accesibilitatea ca preț a energiei electrice curate, inclusiv pentru electrificarea aeronavelor; subliniază, având în vedere cele de mai sus, importanța unei strategii comune pentru aeronavele electrice și îndeamnă Comisia să ia măsuri proactive pentru a elabora o astfel de strategie; invită, în continuare, Comisia să inițieze un dialog structural comun între Direcția Generală Mobilitate și Transporturi și Direcția Generală Energie în acest sens și să finalizeze parcursul înainte de alegerile europene din 2024, pentru ca acesta să poată fi folosit ca referință pentru viitoarele reglementări ale noii Comisii în 2024;

28.  reamintește că AZEA a fost creată la inițiativa Comisiei pentru a reuni toți partenerii privați și publici din ecosistemul aviatic în vederea pregătirii pentru intrarea în serviciul comercial a aeronavelor electrice și pe bază de hidrogen; invită Comisia să colaboreze cu AZEA și să o sprijine pe aceasta în dezvoltarea cunoștințelor cu privire la aviația electrică; ia act de faptul că academiile de competențe prevăzute în Regulamentul privind industria „zero net” ar putea fi folosite în acest sens și invită Comisia și statele membre să le promoveze;

29.  subliniază deficitul actual de competențe în domeniul ingineriei electrice și a sistemelor; reamintește că concursul UE pentru tinerii cercetători ar putea fi utilizat ca referință pentru a dezvolta un concurs tematic al UE pentru tinere talente în toate ecosistemele industriale, inclusiv pentru zborurile electrice; invită Comisia și statele membre să crească gradul de conștientizare cu privire la posibilitățile de carieră ecologică în sectorul aviației și să încurajeze proiectele naționale și de la nivelul UE în acest domeniu;

30.  salută intenția Comisiei de a crea servicii coordonate de cereri de propuneri în cadrul instrumentelor existente ale UE și al împrumuturilor acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru a sprijini noul proiect emblematic privind tehnologiile dronelor; invită BEI să introducă și să utilizeze instrumente de finanțare specifice concepute să consolideze sectorul european emergent al aviației electrice și să răspundă nevoilor acestuia, recunoscând că este un sector care utilizează intensiv capitalul și are cerințe unice și recunoscând că introducerea eVTOL va necesita, de asemenea, investiții în infrastructura terestră, inclusiv în vertiporturi și în infrastructura de încărcare;

31.  este îngrijorat că bugetul prevăzut pentru întreprinderea comună pentru o aviație curată în cadrul programului Orizont Europa este cu mult sub nivelul său de ambiție; reamintește că nivelul de inovare asociat fiecărui proiect este foarte ridicat și că sprijinul trebuie să fie pe măsură și continuu în noul cadru financiar multianual (CFM) de după 2027; consideră că întreprinderea comună pentru o aviație curată ar trebui încurajată să se ocupe și de aviația electrică și să acorde prioritate finanțării proiectelor inovatoare legate de aviația cu emisii zero, cum ar fi aeronavele electrice și pe bază de hidrogen; atrage atenția că este nevoie de o nouă finanțare pentru a nu ne limita la nivelul de maturitate tehnologică 6 pentru a introduce tehnologii pe piață; salută anunțul recent al Regatului Unit privind calitatea de țară asociată la programul Orizont Europa, ceea ce va intensifica eforturile noastre comune pentru o aviație curată;

32.  regretă că în pofida eforturilor și angajamentelor substanțiale cerute de sectorul aviației în vederea decarbonizării, nu există un fond specific al UE pentru aviație desemnat explicit pentru a sprijini aviația; invită Comisia să lanseze cereri de propuneri specifice pentru a finanța proiecte care sprijină electrificarea și acțiuni de reducere a impactului global al aviației; reamintește totuși că Fondul pentru inovare din cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii și folosirea contractelor pentru diferență în materie de carbon sunt instrumente importante pentru implementarea și aducerea la scară industrială a tehnologiilor care ar putea deschide calea către aviația electrică și pe bază de hidrogen; reamintește Directiva (UE) 2023/959(21), care a modificat Directiva 2003/87/CE și a extins gama proiectelor eligibile pentru finanțare din Fondul pentru inovare pentru a include un grup mai larg de produse, procese și tehnologii cu emisii zero de dioxid de carbon;

33.  accentuează că este nevoie să se îmbunătățească gestionarea termică a bateriilor și gestionarea încărcării și înlocuirii bateriilor, precum și să se accelereze dezvoltarea sectorului reciclării bateriilor; invită Comisia să investească în cercetarea și dezvoltarea de baterii în stare solidă de generație următoare, care să aibă de două ori mai multă energie decât bateriile litiu-ion și un potențial de stocare de aproximativ trei ori mai mare; invită, prin urmare, Comisia să încurajeze, prin instrumente precum Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete și Alianța UE pentru baterii, reducerea dependențelor din lanțul de aprovizionare pentru baterii și asigurarea unei aprovizionări suficiente cu materii prime critice, reducând astfel dependențele externe de baterii; încurajează Comisia și statele membre să continue dezvoltarea în paralel a parteneriatelor strategice cu țări din afara UE care împărtășesc aceeași viziune în domeniul materiilor prime pentru industria aeronautică;

34.  invită Comisia să asigure coerența între dezvoltarea transportului și mobilității electrice, infrastructura necesară și politicile UE care vizează creșterea capacității europene de producție a bateriilor, inclusiv aprovizionarea cu materiile prime și materialele avansate necesare pentru producția de baterii; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască Planul de acțiune strategic privind bateriile, care corelează aspectele menționate anterior și include în mod specific introducerea unor obiective cuantificate și cu termene precise pentru producția de baterii din UE; invită statele membre și Comisia ca, având în vedere cele de mai sus, în cooperare cu industria, să identifice potențialele sinergii cu sectorul transportului rutier pentru a maximiza investițiile publice și private, în special în producția și reciclarea bateriilor și a pilelor de combustie;

35.  invită Comisia să creeze un cadru de politică care să sprijine adoptarea tehnologiilor aeronavelor electrice, de exemplu, prin canalizarea către întreprinderea comună pentru o aviație curată a unei părți din veniturile provenite din sistemul ETS pentru aviație sau orice impozitare a aviației, în conformitate cu propunerea de directivă privind impozitarea energiei(22);

36.  invită Comisia să elaboreze o strategie pentru a se asigura că infrastructura necesară pentru aviația electrică, inclusiv generarea de energie electrică, conectarea la rețea și infrastructura de încărcare, este implementată proporțional cu adoptarea aeronavelor electrice; reamintește că deficitul de hidrogen verde și lipsa infrastructurii ar putea întârzia punerea în funcțiune a aeronavelor pe bază de hidrogen; îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie specifică pentru producția și stocarea hidrogenului;

37.  invită AESA să continue să depună eforturi pentru a stabili standarde și căi de certificare pentru ca avioanele electrice și hibride electrice să devină viabile și să poată scurta semnificativ timpul necesar până la introducerea pe piață a acestor avioane; invită Comisia să pună la dispoziție resursele necesare, în special personalul, în acest sens;

38.  invită Comisia să prezinte o strategie europeană pentru o abordare coordonată a dezvoltării, certificării și utilizării noii generații de aeronave, inclusiv aeronave eVTOL, pentru a sensibiliza cetățenii europeni cu privire la beneficiile acesteia și pentru a stimula investițiile private și publice, menținând totodată baza tehnologică și poziția de lider în Europa; consideră că aviația electrică este promițătoare în ceea ce privește un viitor mai sustenabil pentru transportul aerian și că o campanie de informare țintită este esențială pentru sensibilizarea publicului cu privire la posibilele sale beneficii și impact;

o
o   o

39.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 243, 9.7.2021, p. 1. (2) JO L 173, 12.6.2014, p. 65. (3) JO L 275, 25.10.2003, p. 32. (4) Texte adoptate, P9_TA(2023)0130. (5) JO C 366, 27.10.2017, p. 2. (6) JO C 261 E, 10.9.2013, p. 1. (7) JO C 252, 18.7.2018, p. 284. (8) Parlamentul European, Emisii de la avioane și vapoare:cifre și date (infografic), actualizat la 15 iunie 2023. (9) Waypoint 2050, „Aviation: Benefits Beyond Borders”, figura 2. (10) ATR, Avinor, Deutsche Aircraft (în cooperare cu Private Wings), Heart Aerospace (în cooperare cu Finnair și Icelandair), Pipistrel, SAS (în cooperare cu Airbus), Tecnam, etc. (11) Fișă informativă, „Net zero 2050: new aircraft technology”, IATA, iunie 2023. (12) Pipistrel Velis Electro. (13) JO L 234, 22.9.2023, p. 1. (14) Accessibility study for electric aviation.Part of the project Electric Aviation and the Effect on Nordic Regions (Studiu privind accesibilitatea în ceea ce privește aviația electrică. Parte a proiectului Aviația electrică și efectul asupra regiunilor nordice). (15) Idem. (16) https://www.easa.europa.eu/en/newsroom-and-events/press-releases/easa-publishes-worlds-first-proposal-assessment-and-limitation. (17) AESA, „Vertiports. Prototype Technical Specifications for the Design of VFR Vertiports for Operation of with Manned VTOL-Capable Aircraft Certified in the Enhanced Category (PTS-VPT-DSN)”, martie 2022. (18) „Target True Zero:Delivering the Infrastructure for Battery and Hydrogen-Powered Flight” (Ținta: cu adevărat zero emisii - asigurarea infrastructurii pentru zboruri pe bază de baterii și hidrogen), Forumul Economic Mondial, aprilie 2023, p. 10-15. (19) Regulamentul (UE) 2023/1804 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și de abrogare a Directivei 2014/94/UE (JO L 234, 22.9.2023, p. 1). (20) Airbus and Renault Group to advance research on electrification (Grupurile Airbus și Renault vor să facă progrese în cercetarea privind electrificarea). (21) Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (JO L 130, 16.5.2023, p. 134). (22) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2024 referitoare la provocările actuale și viitoare în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră cu țările învecinate (2023/2076(INI))

P9_TA(2024)0015 A9-0415/2023

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 4, 162, 174-178 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1059 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2022/562 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 aprilie 2022 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 223/2014 în ceea ce privește Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa (CARE)(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT)(5),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 29 mai 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier (COM(2018)0373),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2017 intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” (COM(2017)0534),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 aprilie 2020 intitulată „Orientări privind asistența de urgență a UE pentru cooperarea transfrontalieră în domeniul asistenței medicale în legătură cu criza COVID-19”(6),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 privind realizarea Spațiului european al educației până în 2025 (COM(2020)0625),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 septembrie 2022 referitoare la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE: al 8-lea raport privind coeziunea(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 mai 2023 referitoare la rolul politicii de coeziune în abordarea provocărilor multidimensionale de mediu în bazinul mediteraneean(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE(9),

–  având în vedere studiul intitulat „EU lagging regions: state of play and future challenges” (Regiunile UE cu întârzieri în dezvoltare: situație actuală și provocări viitoare), publicat de Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară la 26 octombrie 2020(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE(11),

–  având în vedere raportul din 2022 al Grupului interguvernamental al ONU privind schimbările climatice, intitulat „Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change. Contribution of Working Group III to the Sixth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change” (Schimbările climatice 2022: Atenuarea schimbărilor climatice. Contribuția Grupului de lucru III la cel de al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice)(12),

–  având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP21), organizată la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 aprilie 2021, intitulate „Un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică – O nouă agendă pentru Mediterana”,

–  având în vedere rezoluția Comitetului Regiunilor din 1 iulie 2021 privind o viziune pentru Europa: viitorul cooperării transfrontaliere(13),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2017 intitulat „Lipsa legăturilor de transport în regiunile de frontieră”(14),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0415/2023),

A.  întrucât cooperarea transfrontalieră cu țările învecinate, atât la frontierele terestre, cât și la cele maritime, care acoperă 184 de regiuni, 33 de țări și 260 de milioane de locuitori, este o parte esențială a politicilor UE;

B.  întrucât articolul 8 din TUE prevede că Uniunea ar trebui să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare;

C.  întrucât cooperarea transfrontalieră este un pas important în procesul de preaderare al țărilor candidate la UE;

D.  întrucât cooperarea transfrontalieră contribuie la pace și la dezvoltarea durabilă de-a lungul frontierelor externe ale UE, sprijină reformele democratice, respectarea valorilor europene, dezvoltarea economică și socială a zonelor de frontieră, inclusiv protecția mediului, serviciile de sănătate publică și măsurile de asigurare a securității și a siguranței, contribuie la obiectivele UE pentru o Uniune Europeană și o vecinătate mai inteligente, mai ecologice și mai conectate, precum și la abordarea nevoilor regionale în ceea ce privește buna cooperare, guvernanța și provocările comune, contribuie la promovarea înțelegerii și a încrederii reciproce, precum și la prevenirea conflictelor și a războaielor viitoare prin instrumente precum programul PEACE+;

E.  întrucât realitatea geopolitică actuală reafirmă importanța stabilității și a dezvoltării democratice în țările și regiunile de la frontierele externe ale UE;

F.  întrucât pandemia de COVID-19 și, în special, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei au avut un efect profund asupra tuturor programelor de cooperare transfrontalieră sprijinite de Instrumentul european de vecinătate (IEV-CTF), care includ Rusia și Belarus, cu un impact major asupra a jumătate din programele propuse pentru perioada 2021-2027; întrucât politica de coeziune poate contribui la cooperarea transfrontalieră, cu condiția ca abordarea sa strategică să fie menținută și să se convină asupra unui buget solid;

G.  întrucât exodul creierelor afectează în mod disproporționat unele regiuni de frontieră mai puțin dezvoltate și, dacă rămâne nesoluționat, fenomenul va avea efecte negative și pe termen lung asupra viitorului Uniunii Europene;

H.  întrucât plecările masive din unele regiuni frontaliere, în special din partea tinerilor și a forței de muncă calificate, ilustrează lipsa dezvoltării economice în aceste regiuni; întrucât cooperarea transfrontalieră poate contribui la crearea de noi oportunități de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare economică durabilă;

I.  întrucât situația politică, economică și de securitate fragilă din nordul Africii, precum și aspectele legate de gestiunea crizei migrației accentuează necesitatea cooperării în bazinul Mării Mediterane;

J.  întrucât regiunile frontaliere sunt adesea sensibile la conflicte și tensiuni, iar cooperarea transfrontalieră și diplomația regională au un impact pozitiv asupra prevenirii și soluționării litigiilor și a potențialelor crize,

Considerații generale asupra programelor Interreg NEXT

1.  salută alinierea programelor Interreg NEXT la programele Interreg, deoarece aceasta are potențialul de a simplifica procedurile, de a consolida sinergiile dintre programe și de a crește eficiența investițiilor europene; subliniază, cu toate acestea, necesitatea unor proceduri mai simplificate, atât în etapa de evaluare, cât și în etapa de punere în aplicare a proiectelor, cu un accent mai mare pe rezultatele cuantificabile, dacă este cazul, precum și pe impactul global asupra dezvoltării regiunilor și a vieții cetățenilor;

2.  subliniază că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în cooperarea transfrontalieră cu țările învecinate, deoarece cunosc situația geografică, culturală, lingvistică și socială, precum și oportunitățile, constrângerile și provocările comune;

3.  subliniază importanța proiectelor transfrontaliere, inclusiv a proiectelor de tip interpersonal, în încercarea de a aduce oamenii laolaltă și de a deschide astfel noi perspective pentru dezvoltarea locală durabilă și cooperarea transfrontalieră; subliniază rolul important al investițiilor transfrontaliere în consolidarea inovațiilor, promovarea transferului de tehnologie, a soluțiilor comune și a sinergiilor între diferitele programe și, astfel, în sporirea coeziunii teritoriale dincolo de frontierele administrative și în consolidarea solidarității europene;

4.  subliniază că alocarea de fonduri pentru perioada 2021-2027 este departe de a fi optimă și, prin urmare, subliniază importanța consolidării financiare a acestor programe; salută creșterea responsabilității țărilor terțe pentru recuperările de la beneficiarii privați; subliniază importanța statului de drept și a unor condiții de concurență echitabile pentru toți beneficiarii, publici sau privați, și subliniază necesitatea de a încuraja implicarea investitorilor privați, pe lângă investițiile publice, în dezvoltarea durabilă a regiunilor frontaliere și a țărilor terțe, punând la dispoziția sectorului privat mai multe fonduri;

5.  salută posibilitatea ca autoritățile de management să transmită datele către Comisie în format electronic, însă, în același timp, atrage atenția că transmiterea mai frecventă a datelor nu ar trebui să conducă la creșterea gradului de birocratizare; subliniază, prin urmare, importanța sistemelor interoperabile care ar putea trimite automat date într-o bază de date comună și încurajează Comisia să dezvolte în continuare cooperarea cu țările terțe în acest domeniu;

6.  își exprimă preocuparea că proiectele mari de infrastructură nu vor mai fi supuse aprobării Comisiei;

7.  salută eliminarea limitei finanțării UE pentru proiectele mari de infrastructură și consideră că dezvoltarea sustenabilă a infrastructurii contribuie la creșterea socioeconomică în regiunile transfrontaliere; subliniază, în același timp, necesitatea de a implica sectorul public și cel privat, ceea ce ar putea duce la mai multă inovare și dezvoltare a infrastructurilor legate de sectorul energetic, transporturi, comunicații și digitalizare;

8.  atrage atenția asupra faptului că provocările majore cu care se confruntă Uniunea Europeană pot fi abordate și prin promovarea cooperării transfrontaliere între regiunile învecinate (de exemplu, un viitor sustenabil pentru Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Baltică și alte bazine maritime); un viitor durabil pentru Munții Alpi, Pirinei, Carpați și alte lanțuri muntoase; un viitor durabil pentru bazinele hidrografice mari ale Rinului, Dunării, fluviului Meuse etc.);

9.  subliniază faptul că cooperarea transfrontalieră este un pas important în procesele de preaderare ale UE, care încurajează țările candidate să facă schimb de experiență și să învețe despre funcționarea internă a UE; subliniază că acest lucru contribuie la apropierea inițiativelor și obiectivelor UE de țările candidate, la schimbul de experiență și la inițierea procesului de convergență economică și socială; subliniază că țările candidate care au participat la cooperarea transfrontalieră vor fi deja familiarizate, la momentul aderării la UE, cu programele și proiectele UE;

10.  subliniază rolul esențial al cooperării transfrontaliere în contextul gestionării durabile a resurselor naturale și al provocărilor legate de schimbările climatice, inclusiv de dezastrele naturale, de mediu, de biodiversitate și de securitatea alimentară, precum și de ecosistemele din zonele de frontieră; subliniază, în acest context, importanța eforturilor de prevenire și de elaborare a unor planuri locale și regionale pentru măsurile de adaptare la schimbările climatice la nivel transfrontalier; evidențiază necesitatea de a intensifica eforturile de combatere a schimbărilor climatice și de a atenua și mai mult schimbările climatice din aceste regiuni, în special pentru a asigura alinierea la obiectivele climatice ale UE;

11.  subliniază potențialul cooperării transfrontaliere, mai ales în zonele transfrontaliere cu o densitate mai scăzută a populației, în domenii precum energia din surse regenerabile și economia circulară și solicită să se utilizeze mai bine oportunitățile existente, pentru a permite dezvoltarea unei economii durabile și crearea de locuri de muncă de calitate;

Cooperarea transfrontalieră cu vecinătatea estică

12.  salută suspendarea cooperării transfrontaliere cu Rusia și Belarus ca urmare a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, precum și redirecționarea de fonduri către Ucraina și Republica Moldova, circumstanțe care au modificat fundamental arhitectura europeană în domeniul securității; subliniază, în consecință, necesitatea cooperării în domeniul politicii de securitate care vizează atingerea unor obiective comune de descurajare și apărare colectivă fiabilă în cadrul cooperării transfrontaliere;

13.  atrage atenția asupra situației dificile a regiunilor care au frontieră comună cu Rusia și Belarus după suspendarea programelor de cooperare transfrontalieră cu aceste țări și încurajează Comisia să colaboreze îndeaproape cu statele membre afectate pentru a găsi soluții durabile care să abordeze provocările sociale și economice din aceste regiuni;

14.  solicită ca fondurile din programele transfrontaliere să fie utilizate pentru dezvoltarea unei infrastructuri de transport sustenabile, inclusiv pentru construirea de conexiuni feroviare și de spații de depozitare în apropierea frontierelor UE cu Ucraina și Republica Moldova, pentru a fluidiza fluxul de mărfuri și cereale, astfel încât să se asigure securitatea alimentară la nivel mondial, să se contribuie la dezvoltarea unei economii sustenabile pentru ambele țări și să se acorde sprijin statelor membre din prima linie, precum și Moldova și Ucraina, să facă față acestor provocări;

15.  recunoaște importanța promovării culturii locale și regionale și a conservării patrimoniului, precum și a schimburilor educaționale și economice între regiunile de frontieră, pentru a consolida înțelegerea reciprocă a obiceiurilor populațiilor învecinate și pentru a crea stimulente majore în favoarea educației multilingve; subliniază importanța educației favorabile incluziunii în ceea ce privește valorile democratice și necesitatea de a sprijini o mai bună calitate în acest domeniu;

16.  solicită sprijin pentru proiecte de infrastructură mai sustenabile care contribuie la îmbunătățirea conectivității regiunilor transfrontaliere, la stimularea mobilității în interiorul acestor regiuni și între acestea și la îmbunătățirea calității vieții și a oportunităților pentru locuitorii regiunilor, precum și pentru proiectele care abordează nevoia de infrastructură;

17.  recunoaște eforturile imense depuse de guvernele naționale, autoritățile regionale și locale și societatea civilă din statele membre ale UE vecine cu Ucraina, precum și eforturile Republicii Moldova pentru a găzdui persoanele ucrainene strămutate și pentru a face față tuturor provocărilor cauzate de războiul de agresiune al Rusiei, inclusiv problemei cerealelor ucrainene și lipsei infrastructurii de transport; solicită în acest sens să se acorde un sprijin adecvat, inclusiv prin programele de cooperare transfrontalieră, pentru a face față nevoilor apărute;

18.  subliniază că, deși nu se află într-un război deschis cu Rusia, și Republica Moldova are zone de conflict sprijinite de Rusia și, în același timp, a primit un număr mare de refugiați ucraineni, situația economică și socială a Moldovei fiind profund afectată de încetarea relațiilor sale comerciale cu Rusia; subliniază, prin urmare, să investițiile solide și o piață deschisă sunt extrem de necesare, iar proiectele comune sunt mai mult decât bine-venite în toate domeniile economice și sociale;

19.  este revoltat de pierderile de vieți omenești și de distrugerea locuințelor și a infrastructurii din Ucraina; subliniază rolul activ pe care programele de cooperare transfrontalieră și noul Bauhaus european ar trebui să îl joace în reconstrucția sustenabilă post-război și, în același timp, pune în evidență necesitatea urgentă de a sprijini autoritățile regionale și locale din Ucraina, acordând în continuare sprijin regiunilor învecinate și încurajând o cooperare sporită;

20.  salută inițiativa privind includerea Ucrainei în programul de cooperare teritorială europeană URBACT și aderarea Ucrainei și Republicii Moldova ca membri observatori în Rețeaua europeană de observare a dezvoltării și coeziunii teritoriale (ESPON);

21.  regretă folosirea de către Rusia a surselor sale de energie ca mod de exercitare a presiunilor politice și economice; solicită anchete rapide cu privire la cooperarea economică în diferite sectoare energetice dintre unele state membre și Rusia, precum și adoptarea în continuare de măsuri pentru a consolida utilizarea surselor de energie regenerabile și a spori eficiența energetică, cu scopul de a diminua dependența de Rusia a acelor state membre care și-au redus în mod drastic cooperarea cu agresorul și au fost afectate de sancțiuni, inclusiv a țărilor învecinate;

22.  regretă creșterea influenței Rusiei în țările învecinate, în special prin utilizarea manipulării și a dezinformării, atât pe canalele de comunicare în masă tradiționale, cât și pe platformele de comunicare socială online, și subliniază importanța consolidării cooperării cu aceste țări, în special în sectoarele educației și culturii, pentru a asigura faptul că cetățenii acestor țări continuă să fie informați și educați cu privire la valorile democratice;

Cooperarea privind bazinele maritime

Bazinul Mării Negre

23.  subliniază importanța acordării unui sprijin financiar sporit programului, având în vedere provocările în materie de securitate din zona Mării Negre generate de atacurile rusești și blocada asupra porturilor maritime și de la Dunăre, care vizează prevenirea transporturilor de cereale ce sunt esențiale pentru economia Ucrainei; evidențiază riscul de securitate pe care aceste atacuri îl creează pentru statele de la granița cu Ucraina;

24.  evidențiază potențialul surselor de energie din Marea Neagră, ce au capacitatea de a contribui la un viitor energetic sustenabil și în UE; subliniază că, în pofida potențialului lor, resursele de energie regenerabilă rămân în mare parte neexploatate;

25.  consideră că programul Interreg NEXT Bazinul Mării Negre ar trebui să faciliteze dezvoltarea economică durabilă și gestionarea eficientă a resurselor comune;

26.  subliniază importanța dezvoltării sustenabile a turismului în regiunile costiere ale Mării Negre și solicită ca toți actorii implicați să adopte o abordare responsabilă a protecției mediului;

27.  solicită să se pună un accent puternic pe Marea Neagră, consolidând cooperarea regională pentru a aborda aspectele legate de securitate, inclusiv pe cele legate de conflictele regionale și de securitatea energetică, și încurajând proiectele de modernizare a porturilor și a infrastructurii aferente, astfel încât să se sporească conexiunile acestora cu nodurile de transport existente; solicită, prin urmare, în special conectarea acestora la coridoarele TEN-T;

28.  insistă asupra faptului că ar trebui adoptată o strategie coerentă pentru zona Mării Negre și asupra necesității de a realiza sinergii cu Programul Regiunea Dunării 2021-2027;

Bazinul Mării Mediterane

29.  subliniază importanța parteneriatelor economice și sociale solide cu țările terțe din bazinul Mării Mediterane; salută faptul că numărul de țări care participă la programele Interreg Euro-MED 2021-2027 este în creștere;

30.  solicită o utilizare mai coordonată și mai eficientă a fondurilor existente, cu respectarea normelor sociale, climatice și de mediu actuale, pentru a crește competitivitatea bazinului mediteraneean, promovând în același timp potențialul energiei din surse regenerabile terestre și offshore;

31.  consideră că programele transfrontaliere trebuie să joace un rol activ în abordarea provocărilor comune în materie de securitate și să urmărească promovarea stabilității regionale;

32.  solicită gestionarea fluxurilor de migrație și combaterea migrației neregulamentare și a traficului de ființe umane, inclusiv prin finanțarea de proiecte care vizează primirea și formarea migranților și acordarea de asistență acestora, pentru a-i ajuta să facă față provocărilor unui mediu economic competitiv și să înțeleagă și să respecte mai bine valorile europene, promovând totodată incluziunea pe ambele maluri ale Mediteranei;

33.  recunoaște rolul crucial al cercetării și inovării în prevenirea riscurilor de dezastre naturale, gestionarea durabilă a apei și reducerea emisiilor de CO2 și subliniază necesitatea de a acorda prioritate proiectelor care au obiective economice, sociale și de mediu cuantificabile;

34.  subliniază că, în pofida potențialului lor, resursele regenerabile de energie rămân în mare parte neexploatate, iar acest potențial ar trebui stimulat, inclusiv prin implicarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie;

35.  salută Strategia privind bazinul maritim WestMED din vestul Mării Mediterane și programele Interreg, cum ar fi MARITTIMO, ca bune exemple de cooperare directă și diversificată, inclusiv la nivel regional, cu obiective comune;

36.  salută progresele înregistrate de Strategia macroregională Marea Adriatică-Marea Ionică (EUSAIR), care a mobilizat țările membre și regiunile acestora, țările terțe și autoritățile lor locale; consideră că EUSAIR este un exemplu de succes în care Uniunea s-a dovedit a fi o forță motrice și un vector al deschiderii; susține că aceleași principii și o abordare comună similară trebuie aplicate celorlalte zone ale Mediteranei;

37.  invită Consiliul European să solicite Comisiei să prezinte o strategie macroregională detaliată pentru Mediterana, ținând seama de noua sa Agendă pentru Mediterana, în special de secțiunea 5 („Tranziția verde: reziliența la schimbările climatice, energia și mediul”) și să o adopte; regretă degradarea continuă a mediului în întregul bazin maritim mediteraneean, pierderea biodiversității și creșterea poluării aerului și a mediului marin, în special în ceea cu materiale plastice și deșeuri menajere, și solicită ca aceste fenomene să fie evitate, limitate și gestionate prin promovarea economiei circulare;

Provocări privind cooperarea transfrontalieră

38.  constată că existența diferitelor cadre juridice și instituționale creează obstacole suplimentare în implementarea proiectelor și face, prin urmare, ca implementarea proiectelor să devină o provocare; reamintește că procedurile administrative pot fi complexe și îndelungate, ceea ce poate descuraja autoritățile locale și regionale să participe la cooperarea teritorială; invită Comisia să contribuie la simplificarea acestor proceduri, făcându-le mai accesibile și mai transparente;

39.  constată că barierele lingvistice și diferențele culturale îngreunează comunicarea și pot conduce la sarcini administrative, care ar trebui depășite prin măsuri adecvate;

40.  subliniază diferențele care există între state în ceea ce privește competențele autorităților, precum și modificările care survin la nivelul autorităților regionale, care pot provoca întârzieri; consideră că ar trebui încurajat dialogul dintre autoritățile locale și ar trebui promovată participarea societății civile la proiectele de cooperare teritorială, cu implicarea organizațiilor neguvernamentale, a întreprinderilor sociale și a altor părți interesate;

41.  subliniază necesitatea dezvoltării unor programe de schimb și de colaborare antreprenorială pe termen lung între instituții și întreprinderi în regiunile transfrontaliere, pentru a promova dezvoltarea economică durabilă, precum și necesitatea de a consolida coordonarea administrativă între statele participante, prin dezvoltarea în continuare, reorganizarea sau, dacă este cazul, crearea unor structuri funcționale sustenabile pentru cooperarea și rețelele transfrontaliere;

42.  subliniază importanța instituirii unui sistem de schimburi interculturale pe termen scurt și mediu pentru a promova învățarea limbilor comune, a facilita o înțelegere mai aprofundată a culturilor regionale și colaborarea dintre comunitățile transfrontaliere, subliniind faptul că acest sistem ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere aspecte administrative și antreprenoriale pentru a stimula dezvoltarea economică și administrativă;

43.  relevă faptul că este necesar să se asigure o adaptare a programelor la nevoile individuale și la caracteristicile specifice ale fiecărei țări/regiuni participante; solicită să se depună eforturi suplimentare în acest sens;

44.  constată că pandemia de Covid-19 a avut un impact negativ asupra regiunilor de frontieră, cu efect asupra implementării programelor și a proiectelor actuale;

45.  subliniază că lipsa unei infrastructuri și a unor rețele de transport adecvate, în special în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră în regiunile maritime și insulare, împiedică comerțul și mobilitatea și complică cooperarea;

46.  subliniază problemele speciale legate de frontierele maritime și necesitatea de a le recunoaște ca frontiere speciale cu propriile nevoi, datorate mai ales diferențelor lingvistice și culturale, sarcinilor administrative și juridice, disparităților socioeconomice și problemelor de mediu;

Oportunități de cooperare transfrontalieră

47.  subliniază că, având în vedere numeroasele crize și conflicte, cooperarea transfrontalieră cu țările învecinate necesită investiții în reziliența țărilor și a societăților și că prioritățile parteneriatului ar trebui să contribuie la îmbunătățirea substanțială a condițiilor de viață de ambele părți ale frontierei, inclusiv prin asigurarea unei dezvoltări durabile și favorabile incluziunii, a justiției sociale, a oportunităților de angajare și a prosperității economice;

48.  consideră că cooperarea transfrontalieră poate contribui semnificativ la consolidarea democrației locale și regionale și a capacităților administrative ale țărilor partenere; evidențiază importanța grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT) pentru facilitarea și promovarea cooperării teritoriale, în special în ceea ce privește gestionarea serviciilor de transport transfrontalier sau a spitalelor, punerea în practică sau gestionarea proiectelor transfrontaliere de dezvoltare și schimbul de cunoștințe și de bune practici;

49.  subliniază că este important ca programele transfrontaliere ale UE să includă cultura ca indicator important al dezvoltării regionale, în special în zonele de frontieră, în care populațiile ce locuiesc de o parte și de alta a frontierelor împărtășesc un patrimoniu cultural și un fond lingvistic comun, pentru a asigura un dinamism al regiunilor și a spori atractivitatea acestora, pentru a intensifica schimburile culturale și a promova diversitatea și solidaritatea dincolo de granițele UE;

50.  evidențiază faptul că programele oferă oportunități de dialog aprofundat cu o serie de părți interesate, inclusiv cu reprezentanți ai societății civile, autorități locale și regionale, mediul academic, cetățenii, ONG-urile și sectorul privat; subliniază în special importanța programelor transfrontaliere pentru țările candidate la UE, deoarece acestea oferă autorităților locale și naționale oportunitatea de a se familiariza cu legislația UE;

51.  constată că cooperarea transfrontalieră poate contribui și mai mult la reducerea disparităților regionale, la promovarea dezvoltării economice și sociale, la integrarea perspectivei de gen, la ocuparea forței de muncă, la comerț și la coeziunea teritorială, precum și la îmbunătățirea mobilității persoanelor și a conectivității regiunilor;

52.  subliniază importanța cooperării transfrontaliere în materie de digitalizare și pune în evidență necesitatea unor proiecte comune în domeniul infrastructurii digitale, care să se aplice cu precădere serviciilor publice, pentru a garanta un sector public coerent și eficient, axat pe nevoile tuturor;

53.  subliniază că UE și statele membre ar trebui să coopereze mai îndeaproape cu țările învecinate în domeniul sănătății și al serviciilor de urgență și ar trebui să consolideze capacitatea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie de a funcționa la nivel transfrontalier;

54.  subliniază importanța creării de rețele și a evaluării comparative pentru eliminarea obstacolelor din calea cooperării transfrontaliere și observă că acest lucru ar trebui să permită o mai bună utilizare a instrumentelor, cum ar fi grupările europene de cooperare teritorială (GECT), instrumentul de investiții teritoriale integrate și strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității;

55.  subliniază rolul esențial pe care îl au investițiile în servicii publice de înaltă calitate pentru consolidarea rezilienței sociale și cu scopul de a face față crizelor economice, sanitare și sociale;

56.  salută angajamentul continuu al guvernului Regatului Unit față de programul PEACE, care joacă un rol-cheie în cooperarea dintre regiunile de frontieră ale Irlandei și Irlanda de Nord;

57.  subliniază rolul vital al programului PEACE PLUS, care menține relații de bună vecinătate în regiuni și asigură dezvoltarea socioeconomică a acestora;

Recomandări de politici

58.  recomandă o mai mare complementaritate între proiecte și subliniază necesitatea de a realiza sinergii cu alte instrumente de finanțare ale UE care se suprapun din punct de vedere geografic și tematic pentru a evita orice dublă finanțare; subliniază necesitatea ca, pe durata perioadei de programare 2021-2027, programele specifice să identifice în mod clar cerințele și prioritățile care sunt comune regiunilor de-a lungul frontierelor externe ale UE și să completeze alte inițiative finanțate de UE, fără a se suprapune cu acestea;

59.  consideră că rolul strategiilor macroregionale ale UE în tratarea problemelor legate de regiunile frontaliere ar trebui consolidat în continuare;

60.  recomandă, în domeniul guvernanței transfrontaliere, dezvoltarea unei strategii de infrastructură complet integrate (transport rutier, feroviar, pe apă), luând în considerare regiunea transfrontalieră în ansamblul ei; subliniază importanța elaborării unor soluții de mobilitate mai sustenabile la nivelul tuturor regiunilor transfrontaliere, inclusiv prin intermediul politicii TEN-T; invită Comisia și statele membre să promoveze mobilitatea inteligentă;

61.  recomandă să fie promovate instrumentele financiare ale Uniunii Europene care aduc un plus de valoare socială și economică, pentru a crește gradul de conștientizare a beneficiilor UE;

62.  invită Comisia să reducă sarcina birocratică, să simplifice considerabil procedurile și să reducă obstacolele legate de diferitele legislații; insistă asupra faptului că în acest mod ar trebui să fie posibil să se răspundă nevoilor reale ale regiunilor transfrontaliere; subliniază că dezvoltarea durabilă și incluzivă necesită acțiuni la toate nivelurile; recunoaște în mod explicit faptul că este important să se acorde atenție zonelor rurale din regiunile transfrontaliere, care sunt afectate în mod preponderent de provocări demografice;

63.  solicită să se asigure îmbunătățirea coordonării și a dialogului, precum și un schimb suplimentar de bune practici între regiuni și state, de exemplu prin intermediul unei platforme precum INTERREG Europa; îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze cooperarea în acest sens și invită statele membre să pună la dispoziția autorităților locale și regionale instrumentele și resursele de care au nevoie pentru a promova o cooperare transfrontalieră ambițioasă; afirmă că serviciile publice educaționale și culturale ar trebui să fie deschise, accesibile și la prețuri rezonabile pentru cetățenii de ambele părți ale frontierelor;

64.  subliniază că, în conformitate cu principiul parteneriatului, autoritățile regionale și locale și reprezentanții societății civile și ai sectorului privat ar trebui să fie implicați, în cea mai mare măsură posibilă, în pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor încă de la început; invită Comisia să ia în considerare acordarea de asistență tehnică autorităților locale și regionale din țările învecinate, pentru a le ajuta să dezvolte și să pună în aplicare proiecte de cooperare teritorială; solicită, de asemenea, elaborarea unor orientări în acest sens;

65.  invită Comisia să continue integrarea ODD-urilor în viitoarele planuri de acțiune privind cooperarea transfrontalieră, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă și să nu existe regiuni rămase în urmă;

66.  invită Comisia să coopereze și mai strâns cu statele partenere pentru a promova cooperarea transfrontalieră, oferind, acolo unde este necesar, know-how pentru a sprijini autoritățile omoloage din țările partenere și să îmbunătățească informațiile oferite acestora în ceea ce privește procedurile și condițiile de accesare a finanțării UE;

67.  solicită majorarea bugetului total pentru cooperarea teritorială transfrontalieră;

68.  consideră că crearea unor consilii guvernamentale locale transfrontaliere comune, cum ar fi cel instituit între România și Moldova pentru a contribui la dezvoltarea de proiecte comune de interes reciproc, ar putea fi un exemplu de urmat;

69.  încurajează eforturile de a aduce țările partenere mai aproape de UE, de a stimula reforma internă și consolidarea capacităților la nivel local și regional și de a promova democrația locală, guvernanța pe mai multe niveluri și cooperarea descentralizată, inclusiv prin cooperarea în cadrul EuroNest și al Conferinței autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic (CORLEAP) pentru vecinătatea estică și al Adunării autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM) și al Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana (AP-UpM) pentru vecinătatea sudică;

70.  subliniază necesitatea intensificării eforturilor și a alocării de resurse sporite pentru proiectele transfrontaliere care vizează dezvoltarea infrastructurii IT și extinderea accesului la rețelele în bandă largă, cu scopul de a sprijini colaborarea economică și socială între regiunile transfrontaliere; subliniază rolul esențial pe care tehnologia și inovațiile aduse de inteligența artificială îl pot juca în consolidarea legăturilor, în promovarea dezvoltării durabile, precum și în îmbunătățirea și simplificarea procedurilor administrative;

71.  subliniază importanța identificării și evitării suprapunerilor de proiecte și a cheltuielilor inutile între diferitele programe și inițiative europene;

72.  recomandă efectuarea unor evaluări periodice ale proiectelor de cooperare transfrontalieră pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor financiare ale UE;

o
o   o

73.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 231, 30.6.2021, p. 159. (2) JO L 231, 30.6.2021, p. 60. (3) JO L 231, 30.6.2021, p. 94. (4) JO L 109, 8.4.2022, p. 1. (5) JO L 210, 31.7.2006, p. 19. (6) JO C 111 I, 3.4.2020, p. 1. (7) JO C 125, 5.4.2023, p. 100. (8) Texte adoptate, P9_TA(2023)0133. (9) JO C 162, 10.5.2019, p. 24. (10) Studiu – „EU lagging regions: state of play and future challenges” (Regiunile UE cu întârzieri în dezvoltare: situație actuală și provocări viitoare), Parlamentul European, Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară, septembrie 2020. (11) JO C 433, 23.12.2019, p. 24. (12) Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, „Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change. Contribution of Working Group III to the Sixth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change” (Shukla, P.R. et al., eds), Cambridge University Press, Cambridge, Regatul Unit și New York, NY, SUA, 2022. (13) JO C 440, 29.10.2021, p. 6. (14) JO C 207, 30.6.2017, p. 19.