Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: includerea precursorului de droguri malonat de izopropiliden [2-(3,4-metilendioxifenil) acetil] (IMDPAM) și a altor substanțe în lista substanțelor clasificate
120k
44k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la Regulamentul delegat al Comisiei din 28 februarie 2024 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului în ceea ce privește includerea precursorului de droguri malonat de izopropiliden [2-(3,4-metilendioxifenil) acetil] (IMDPAM) și a altor substanțe în lista substanțelor clasificate (C(2024)01219 - 2024/2606(DEA))
– având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2024)01219),
– având în vedere scrisoarea Comisiei din 13 martie 2024 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,
– având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie,
– având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor(1), în special articolul 15 și articolul 15a alineatul (5),
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului cu precursori de droguri între Uniune și țările terțe(2), în special articolul 30a și articolul 30b alineatul (5),
– având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,
– având în vedere că nu a fost formulată nicio obiecție în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 23 aprilie 2024,
A. întrucât cadrul legislativ al UE privind măsurile de control al accesului la substanțele utilizate la fabricarea drogurilor ilicite trebuie actualizat în permanență pentru a contracara proliferarea așa-numiților „precursori de sinteză”, care sunt substanțe chimice înrudite cu precursorii de droguri tradiționali, create pentru a eluda normele existente;
B. întrucât sarea de sodiu a malonatului de izopropiliden [2-(3,4-metilendioxifenil) acetil] (IMDPAM) a fost identificată ca precursor de droguri recent dezvoltat care se folosește în producția de MDMA (3,4-metilendioximetamfetamină), cunoscută sub denumirea de „ecstasy”;
C. întrucât șapte esteri ai acidului 2-metil-3-feniloxiran-2-carboxilic (acid glicidic BMK) și șase esteri ai acidului 3-(1,3-benzodioxol-5-il)-2-metil-oxiran-2-carboxilic (acid glicidic PMK) au fost identificați ca posibili înlocuitori ai acidului glicidic BMK și ai acidului glicidic PMK, care sunt precursori controlați în temeiul legislației UE, în producția de droguri ilicite precum MDMA, metamfetamină și amfetamină;
D. întrucât este necesar să se modifice lista substanțelor clasificate incluse în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 273/2004 și în anexa la Regulamentul (CE) nr. 111/2005 pentru a supune IMDPAM și esterii identificați ai acidului glicidic BMK și ai acidului glicidic PMK măsurilor armonizate de control și monitorizare prevăzute de regulamentele respective;
E. întrucât măsurile de control al accesului la substanțele nou clasificate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 273/2004 și (CE) nr. 111/2005 ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil pentru a preveni utilizarea acestor precursori de droguri pentru producerea și introducerea pe piață a drogurilor ilicite;
F. întrucât, în foaia de parcurs a UE pentru combaterea traficului de droguri și a criminalității organizate (COM(2023)0641), Comisia Europeană s-a angajat să depună toate eforturile posibile, în cooperare cu Parlamentul și Consiliul, pentru a accelera procedura de adoptare a viitoarelor acte delegate care clasifică substanțe suplimentare în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 273/2004 și (CE) nr. 111/2005,
1. declară că nu formulează obiecții la regulamentul delegat;
2. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.
Modificări ale Regulamentului de procedură al Parlamentului European referitoare la prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și la buna gestionare a activităților biroului
137k
46k
Decizia Parlamentului European din 24 aprilie 2024 privind modificările Regulamentului de procedură al Parlamentului European referitoare la formările privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului (2024/2006(REG)) (2024/2006(REG))
– având în vedere articolele 236 și 237 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0163/2024),
1. hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;
2. hotărăște că modificările intră în vigoare la data de 16 iulie 2024;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.
Textul în vigoare
Amendamentul
Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 10 – alineatul 6 – paragraful 2
Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale sau la negocieri interinstituționale fără să fi semnat declarația aferentă codului respectiv.
Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale sau la negocieri interinstituționale:
(a) dacă nu au semnat declarația prin care își confirmă angajamentul de a respecta codul respectiv, inclusiv de a urma formările specializate organizate pentru ei de Parlament privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului; sau
(b) dacă nu au urmat formările specializate menționate la litera (a), încălcând termenul și condițiile prevăzute în codul respectiv.
Amendamentele 4 și 10 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 176 – alineatul 1 – paragraful 3
În ceea ce privește articolul 10 alineatul (6), Președintele poate adopta o decizie motivată în temeiul prezentului articol numai după constatarea unui act de hărțuire în conformitate cu procedura administrativă internă aplicabilă privind hărțuirea și prevenirea acesteia.
În ceea ce privește articolul 10 alineatul (6), în legătură cuinterzicerea oricărui tip de hărțuire psihologică sau sexuală prevăzută la primul paragraf de la alineatul respectiv, Președintele poate adopta o decizie motivată în temeiul prezentului articol numai după constatarea unui act de hărțuire în conformitate cu procedura administrativă internă aplicabilă privind hărțuirea și prevenirea acesteia.
Amendamentul 6 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Anexa II – punctul 5
5. Dacă este necesar, deputații cooperează de îndată și pe deplin în cadrul procedurilor în vigoare pentru soluționarea situațiilor de conflict sau hărțuire (psihologică sau sexuală), inclusiv printr-o reacție promptă la eventualele acuzații de hărțuire. Deputații ar trebui să urmeze formările specializate organizate pentru ei privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului.
5. Dacă este necesar, deputații cooperează pe deplin, în conformitate cu procedurile stabilite de Birou, pentru a soluționa situațiile de conflict sau hărțuire (psihologică sau sexuală), inclusiv reacționând prompt la eventualele acuzații de hărțuire.
Deputații care nu au făcut deja acest lucru urmează formările specializate organizate pentru ei de Parlament privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului. Formările respective se efectuează în primele șase luni ale mandatului deputatului, cu excepția cazurilor excepționale justificate în mod corespunzător. Certificatele deputaților de efectuare a formărilor respective vor fi publicate pe site-ul Parlamentului.
Obiecție la un act delegat: Alimentele noi - definiția „nanomaterialelor fabricate”
148k
50k
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 14 martie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” (C(2024)01612 – 2024/2691(DEA))
– având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei din 14 martie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” (C(2024)01612),
– având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001(1) al Comisiei, în special articolul 31 și articolul 32 alineatul (6),
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei(2), în special articolul 18 alineatul (3),
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari(3),
– având în vedere listele Uniunii stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari(4) și prin Regulamentul (UE) nr. 1130/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari, prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari autorizați pentru utilizarea în aditivii alimentari, în enzimele alimentare, în aromele alimentare și în nutrienți(5),
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 257/2010 al Comisiei din 25 martie 2010 de stabilire a unui program de reevaluare a aditivilor alimentari autorizați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari(6),
– având în vedere articolul 111 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,
A. întrucât articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede că toate ingredientele alimentare prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate clar pe lista ingredientelor alimentare, pentru ca consumatorii să fie informați; întrucât, în consecință, Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 definește „nanomaterialele fabricate”, reluând definiția de la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2015/2283;
B. întrucât articolul 31 din Regulamentul (UE) 2015/2283 împuternicește Comisia să ajusteze și să adapteze definiția „nanomaterialelor fabricate” menționată la articolul respectiv în funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile convenite la nivel internațional, prin acte delegate, astfel încât regulamentul în cauză să își atingă obiectivele;
C. întrucât Regulamentele (UE) nr. 1129/2011 și (UE) nr. 1130/2011 au stabilit liste cuprinzătoare la nivelul Uniunii, precizând aditivii alimentari care au fost autorizați pentru utilizare înainte să intre în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, după ce s-a examinat conformitatea lor cu dispozițiile regulamentului menționat;
Consecințele definiției
D. întrucât definiția dată de regulamentul delegat al Comisiei pentru „nanomaterial fabricat” va determina dacă un produs alimentar trebuie etichetat ca „[nano]” pe lista ingredientelor, astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;
E. întrucât regulamentul delegat al Comisiei urmărește să rezolve problemele de interpretare provocate de definiția actuală prin introducerea unor elemente obiective pentru a stabili dacă un nanomaterial este „fabricat” sau nu, de exemplu, înlocuind „material produs în mod intenționat” cu „fabricat”;
F. întrucât regulamentul delegat al Comisiei interzice ca particulele care nu sunt în stare solidă, ca de pildă miceliile, lipozomii sau picăturile la scară nanomică în emulsie, și ingredientele care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm să fie considerate nanomateriale în alimente;
G. întrucât valoarea-limită implicită propusă de 50 % sau mai multe particule la scară nanometrică este arbitrară și oferă mai puțină protecție decât interpretarea dată de unele state membre, de exemplu Franța, definiției din Regulamentul (UE) 2015/2283; întrucât acel regulament nu ia în calcul o valoare-prag a distribuției dimensionale pentru particule mai mici de 100 nm;
H. întrucât definiția propusă ar putea exclude multe nanosubstanțe din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, care astfel ar urma să nu mai fie obligate să poarte eticheta „[nano]”; întrucât la punctul 3 din expunerea sa de motive Comisia indică că „numărul de materiale utilizate în produsele alimentare care pot conține o anumită fracțiune de nanoparticule este limitat și că majoritatea, dacă nu toate aceste materiale, nu sunt noi” și că „efectele potențiale ale actului delegat vor privi deci doar un număr foarte limitat de materiale”;
I. întrucât, în momentul de față, tocmai aditivii alimentari pot fi prezenți sub formă de nanomateriale în produsele alimentare; întrucât Agenția Națională de Sănătate și Siguranță din Franța (ANSES) a evidențiat 37 de nanosubstanțe folosite în peste 900 de produse alimentare(7); întrucât testele efectuate de organizațiile de consumatori și organizațiile neguvernamentale (Agir pour l’Environnement(8), Que Choisir(9), 60 Millions de consommateurs(10), AVICENN(11) în Franța, Foodwatch(12) și Bund(13) în Germania, TestAchats(14) în Belgia, Altroconsumo(15) în Italia și OCU în Spania(16)) au demonstrat în repetate rânduri prezența aditivilor alimentari cu un procent semnificativ de nanoparticule, de exemplu oxidul de fier de colorare a alimentelor (E172) utilizat în produsele lactate, produsele de coacere și unele cereale pentru micul dejun poate conține un procent de nanoparticule sub pragul de 50 %; întrucât acest lucru arată că faptul că anumite ingrediente alimentare nu sunt etichetate corespunzător ca „[nano]” se datorează în primul rând neaplicării legislației actuale și mult mai puțin problemelor de interpretare;
J. întrucât dintr-un studiu din 2020 comandat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice a reieșit că cetățenii cer să fie mai bine etichetate produsele de zi cu zi care conțin nanomateriale(17);
Contradicții cu recomandările și noile progrese științifice
K. întrucât, în Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 12 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate”(18), Parlamentul European s-a opus unei definiții foarte similare, cu același prag de 50 %, care excludea toți aditivii alimentari, considerând că definiția „contravine obiectivului fundamental al directivei de a atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății și intereselor consumatorilor, oferindu-le consumatorilor finali o bază pentru a putea alege în cunoștință de cauză”; întrucât Parlamentul European a rugat Comisia să prezinte un nou act delegat care să țină seama de poziția sa;
L. întrucât, în Rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a anexei la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru dioxidul de titan (E171)(19), Parlamentul European s-a opus unui proiect de regulament al Comisiei care a autorizat loturi de dioxid de titan (E171) de calitate alimentară care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm;
M. întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a recomandat(20) ca, „având în vedere incertitudinile actuale cu privire la siguranță, să se ia în considerare un prag mai scăzut al numărului de nanoparticule, de exemplu 10 %, pentru utilizările alimentare, în loc de pragul actual (50 %) din recomandare”;
N. întrucât organizațiile academice, autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale de protecție a consumatorilor și de mediu și sindicatele au pledat în procesul de consultare al Comisiei pentru o definiție care să includă toate materialele, indiferent dacă sunt fabricate, accidentale sau naturale, și un prag minim implicit de 10 % de particule în distribuția dimensională bazată pe numere;
O. întrucât din 2014 încoace au apărut noi progrese și cunoștințe științifice care confirmă că nanomaterialele pot traversa barierele fiziologice, fiind adesea mai periculoase decât substanțele de dimensiuni micro sau macro(21);
P. întrucât în aprilie 2023 ANSES a publicat un raport detaliat(22) în care afirmă că definiția nanomaterialelor stabilită în Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022(23), care a constituit baza pentru revizuirea definiției „nanomaterialelor fabricate” prevăzută în Regulamentul (UE) 2015/2283, în reglementări sectoriale specifice, mai ales în sectorul alimentar, ar pune bețe-n roate prevenirii riscurilor pentru sănătate și mediu; întrucât ANSES a subliniat că pragul de 50 % ca număr de nanoparticule inclus în definiția orizontală a componentelor „nano” „nu se bazează pe argumente științifice solide” și a recomandat să se fixeze o valoare mai mică pentru acest prag;
Q. întrucât detectarea nanoingredientelor din alimente pe baza unui prag de 10 % pentru numărul de nanoparticule este fezabilă, deoarece aceasta este valoarea-limită aplicată în momentul actual de Direcția Generală Consumatori, Concurență și Combaterea Fraudei din Franța în activitățile sale de control(24);
Principiul precauției
R. întrucât articolul 191 alineatul (2) din TFUE stabilește principiul precauției ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii;
S. întrucât articolul 168 alineatul (1) din TFUE prevede că „[î]n definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,
1. formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;
2. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;
3. consideră că regulamentul delegat al Comisiei nu este compatibil cu scopul și conținutul Regulamentului (UE) 2015/2283 și că depășește competențele delegate conferite Comisiei în temeiul articolului 31 din regulamentul respectiv;
4. regretă că pragul propus de 50 % nu ține cont de progresul tehnic și științific;
5. îndeamnă Comisia să aplice principiul precauției, să asigure siguranța și informarea consumatorilor și să țină seama de abordarea de tip „O singură sănătate”;
6. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 (COM(2021)0812 – C9-0472/2021 – 2021/0420(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0812) și propunerea modificată (COM(2022)0384),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0472/2021),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 octombrie 2021(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2022(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 9 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A9-0147/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (COM(2022)0677 – C9-0400/2022 – 2022/0396(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0677),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0400/2022),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2023(1),
– având în vedere avizele motivate prezentate de Senatul Franței, Camera Deputaților din Italia și Senatul Italiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru agricultură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0319/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE(3)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),
întrucât:
(1) Produsele au nevoie de ambalaje adecvate pentru a fi protejate și ușor de transportat din locul unde urmează să fie fabricate până la locul în care sunt utilizate sau consumate. Preîntâmpinarea obstacolelor de pe piața internă a ambalajelor este esențială pentru funcționarea pieței interne a produselor. Normele fragmentate și cerințele vagi generează incertitudine și costuri suplimentare pentru operatorii economici.
(2) În plus, ambalajele utilizează cantități mari de materiale virgine, 40 % din materialele plastice și 50 % din hârtia utilizate în Uniune sunt destinate ambalajelor și reprezintă 36 % din deșeurile municipale solide. Nivelurile ridicate și în continuă creștere ale ambalajelor generate, precum și nivelurile scăzute de reutilizare și colectare, precum și reciclarea deficitară reprezintă obstacole semnificative în calea realizării unei economii circulare cu emisii scăzute de dioxid de carbon. ▌Prezentul regulament ar trebui așadar să stabilească norme care să vizeze întregul ciclu de viață al ambalajelor și care să contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne prin armonizarea măsurilor naționale, prevenind și reducând totodată efectele dăunătoare ale ambalajelor și ale deșeurilor de ambalaje asupra mediului și a sănătății umane. Prin stabilirea de măsuri în conformitate cu ierarhia deșeurilor, prezentul regulament ar trebui să contribuie la tranziția către o economie circulară.
(3) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) stabilește cerințe pentru statele membre privind ambalajele, cum ar fi cerințe esențiale referitoare la compoziția ambalajelor și la natura refolosibilă și recuperabilă a acestora, și instituie obiective de valorificare și reciclare.
(4) În 2014, în contextul verificării adecvării Directivei 94/62/CE, Comisia a recomandat adaptări ale cerințelor esențiale ▌, considerate un instrument-cheie pentru obținerea unei performanțe de mediu mai bune a ambalajelor, astfel încât acestea să fie consolidate și să devină „mai concrete și mai ușor de aplicat”.
(5) În concordanță cu Pactul verde european prezentat în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, noul Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă (CEAP), prezentat în comunicarea Comisiei din 11 martie 2020, se angajează să consolideze cerințele esențiale pentru ambalaje, astfel încât toate ambalajele să devină reutilizabile sau reciclabile până în 2030, și să ia în considerare alte măsuri pentru reducerea ambalării (excesive) și a deșeurilor de ambalaje, pentru stimularea proiectării ambalajelor pentru a fi reutilizate și reciclate și pentru reducerea complexității materialelor de ambalare, precum și să introducă cerințe privind conținutul de materiale reciclate din ambalajele din plastic. De asemenea, planul subliniază necesitatea de a reduce risipa alimentară. Comisia se angajează să evalueze fezabilitatea unei etichetări la nivelul UE care să faciliteze separarea corectă a deșeurilor de ambalaje la sursă.
(6) Ambalajele din plastic sunt materialele care produc cele mai multe emisii de dioxid de carbon, iar, în ceea ce privește utilizarea combustibililor fosili, reciclarea deșeurilor de plastic este de aproximativ cinci ori mai eficace decât incinerarea cu valorificare energetică. Așa cum prevede Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, prezentată în comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, CEAP se angajează să crească utilizarea de materiale plastice reciclate și să contribuie la o utilizare mai sustenabilă a materialelor plastice. Bugetul Uniunii și sistemul de resurse proprii contribuie la reducerea poluării cauzate de deșeurile de ambalaje din plastic. Începând cu 1 ianuarie 2021, Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului(7) a introdus o contribuție națională proporțională cu greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclate din fiecare stat membru. Această resursă proprie face parte din stimulentele menite să reducă consumul de produse din plastic de unică folosință, să stimuleze reciclarea și să dezvolte economia circulară.
(7) În concluziile sale intitulate „Pentru o redresare circulară și verde”, adoptate la 11 decembrie 2020, Consiliul a subliniat că revizuirea Directivei 94/62/CE ar trebui să actualizeze dispozițiile și să le facă mai concrete, mai eficace și mai ușor de pus în aplicare pentru a încuraja utilizarea de ambalaje durabile pe piața internă și pentru a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, pentru a promova soluții fezabile din punct de vedere economic, pentru a îmbunătăți posibilitățile de reutilizare și reciclabilitatea ambalajelor, precum și pentru a reduce la minimum substanțele care prezintă motive de îngrijorare din materialele de ambalare, acordând o atenție deosebită materialelor din care sunt fabricate ambalajele alimentare, pentru a prevedea etichetarea ambalajelor într-un mod ușor de înțeles, pentru a informa consumatorii cu privire la reciclabilitatea ambalajelor și la locul unde ar trebui eliminate deșeurile de ambalaje pentru a facilita ▌reciclarea.
(8) Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la noul Plan de acțiune privind economia circulară(8) a reafirmat obiectivul de a garanta ca toate ambalajele să fie reutilizabile sau reciclabile într-un mod viabil din punct de vedere economic până în 2030 și a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă, care să includă măsuri și obiective privind reducerea deșeurilor și să prevadă introducerea unor cerințe indispensabile ambițioase în Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cu scopul de a reduce ambalajele excesive, inclusiv în cadrul comerțului electronic, a crește reciclabilitatea, a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, a crește ponderea conținutului reciclat, a elimina treptat substanțele periculoase și nocive și a promova reutilizarea.
(9) Prezentul regulament completează Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului(9)(10), în cadrul căruia ambalajele nu sunt abordate ca o categorie specifică de produse. Cu toate acestea, ar trebui reamintit faptul că este posibil ca actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2024/...(11)să stabilească cerințe suplimentare sau mai detaliate pentru ambalajele unor produse speciale, mai ales în ceea ce privește reducerea la minimum a ambalajelor, atunci când proiectarea sau reproiectarea produselor poate conduce la ambalaje cu impact mai redus asupra mediului.
(10) Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor ambalajelor introduse pe piață în Uniune și tuturor deșeurilor de ambalaje, indiferent de tipul ambalajului sau de materialul utilizat. Din motive de claritate juridică, definiția ambalajelor din Directiva 94/62/CE ar trebui restructurată fără a modifica substanța. Ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele pentru transport ar trebui definite separat, evitându-se duplicarea terminologiei. În consecință, ambalajele de vânzare corespund ambalajelor primare, ambalajele grupate corespund ambalajelor secundare și ambalajele pentru transport corespund ambalajelor terțiare.
(11) Paharele, recipientele pentru alimente, pungile pentru sandviciuri sau alte articole care pot servi drept ambalaj nu ar trebui considerate ambalaje în situațiile în care sunt proiectate și menite a fi vândute spre a fi umplute de către distribuitorul final. Astfel de articole ar trebui considerate ambalaje numai dacă sunt proiectate și menite să fie umplute în punctul de vânzare, caz în care sunt tratate drept „ambalaje de servire”, sau dacă sunt vândute de distribuitorul final umplute cu alimente și băuturi, cu condiția ca acestea să îndeplinească o funcție de ambalare.
(12) Definiția ambalajelor pentru producția primară nu ar trebui să genereze o înmulțire a produselor considerate ambalaje în sensul prezentului regulament. Introducerea definiției respective și utilizarea sa pentru definirea noțiunii de „producător” garantează că persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziție pentru prima dată acest tip de ambalaje este cea considerată a fi producătorul, în sensul prezentului regulament, iar nu întreprinderile din sectorul primar (de exemplu, fermierii) care utilizează acest tip de ambalaje.
(13) Un articol care face parte integrantă dintr-un produs și care este necesar pentru a conține, susține sau conserva produsul pe toată durata sa de viață, în cazul în care toate elementele respectivului articol sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună, nu ar trebui să fie considerat ambalaj, având în vedere că funcționalitatea sa este legată în mod intrinsec de faptul că face parte din produs. Cu toate acestea, având în vedere comportamentul consumatorilor în materie de eliminare a pliculețelor de ceai și de cafea, precum și a monodozelor destinate sistemelor de preparare a cafelei sau ceaiului, care, în practică, sunt eliminate împreună cu produsul rezidual, ceea ce conduce la contaminarea fluxurilor compostabile și de reciclare, aceste articole specifice ar trebui tratate ca ambalaje. Acest lucru este în conformitate cu obiectivul de a spori colectarea separată a biodeșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12)și asigură coerența în ceea ce privește obligațiile financiare și operaționale la sfârșitul ciclului de viață. Vopselele, cernelurile, vernisurile, lacurile și adezivii prezente direct pe un produs nu ar trebui să se încadreze în definiția ambalajului. Cu toate acestea, etichetele agățate direct de produs sau atașate acestuia, inclusiv etichetele adezive aplicate pe fructe și legume, se încadrează în definiția ambalajului, având în vedere că etichetele, deși conțin lipici, nu sunt considerate adezivi. În plus, dacă un anumit material care intră în componența unei unități de ambalaj reprezintă doar o parte nesemnificativă a acesteia și în niciun caz mai mult de 5 % din masa sa totală, o astfel de unitate de ambalaj nu ar trebui considerată ambalaj compozit. Definiția ambalajelor compozite din prezentul regulament nu ar trebui să scutească ambalajele de unică folosință fabricate parțial din materiale plastice, indiferent de proporția acestora, de cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului(13) privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului.
(14) Ambalajele ar trebui introduse pe piață numai dacă respectă cerințele de sustenabilitate și exigențele legate de etichetare prevăzute în prezentul regulament. Ar trebui să se considere că introducerea pe piață are loc atunci când ambalajul a fost pus la dispoziție pentru prima dată pe piața Uniunii, fiind furnizat de fabricant sau de importator pentru distribuție, consum sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit. Prin urmare, ambalajele deja introduse pe piața Uniunii înainte de data aplicării cerințelor relevante și aflate deja în stocurile distribuitorilor, inclusiv ale comercianților cu amănuntul și ale angrosiștilor, nu ar trebui să fie nevoite să respecte aceste cerințe.
(15) În conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută ▌ în Directiva 2008/98/CE și cu abordarea bazată pe ciclul de viață pentru a obține cel mai bun rezultat global din punctul de vedere al mediului, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze reducerea cantității de ambalaje introduse pe piață în ceea ce privește volumul și greutatea lor, precum și prevenirea generării de deșeuri de ambalaje, în special prin reducerea la minimum a ambalajelor, evitarea ambalajelor acolo unde nu sunt necesare și creșterea gradului de reutilizare a ambalajelor. În plus, măsurile vizează creșterea gradului de utilizare a conținutului reciclat în ambalaje, în special în ambalajele din plastic în cazul cărora gradul de utilizare a conținutului reciclat este foarte scăzut, prin consolidarea unor sisteme de reciclare de înaltă calitate, ceea ce ar avea drept consecință rate mai ridicate de reciclare pentru toate ambalajele și o calitate mai ridicată a materiilor prime secundare rezultate, reducând în același timp alte forme de valorificare și eliminare finală.
(16) În conformitate cu ierarhia deșeurilor, care identifică eliminarea deșeurilor prin intermediul depozitelor de deșeuri ca fiind opțiunea cel mai puțin dezirabilă, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze reducerea cantității de deșeuri de ambalaje care ajung în depozitele de deșeuri.
(17) Ambalajele ar trebui să fie proiectate, fabricate și comercializate astfel încât să permită reutilizarea lor de cât mai multe ori posibil sau reciclarea lor de înaltă calitate și să reducă la minimum impactul lor asupra mediului pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora și al produselor pentru care au fost proiectate. Ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unui număr minim de rotații pentru ambalajele reutilizabile aparținând anumitor categorii de ambalaje.
(18) În conformitate cu obiectivele CEAP ▌ și cu comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – către un mediu fără substanțe toxice”, precum și pentru a asigura buna gestionare a substanțelor chimice pe parcursul întregului lor ciclu de viață și tranziția către o economie fără substanțe toxice și circulară și având în vedere importanța ambalajelor în viața de zi cu zi, este necesar ca prezentul regulament să abordeze impactul ambalajelor asupra sănătății umane, asupra mediului și asupra performanței mai ample în materie de sustenabilitate, inclusiv circularitatea, care rezultă din prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare pe durata întregului ciclu de viață al ambalajelor, de la fabricare la utilizare și la sfârșitul ciclului de viață, inclusiv ▌gestionarea deșeurilor.
(19) Ținând seama de ▌ progresul științific și tehnologic, ambalajele ar trebui proiectate și fabricate astfel încât să se limiteze prezența anumitor metale grele și a altor substanțe care prezintă motive de îngrijorare, în compoziția lor. Astfel cum se menționează în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, substanțele care prezintă motive de îngrijorare trebuie reduse la minimum și înlocuite pe cât posibil, eliminându-le treptat pe cele mai dăunătoare pentru utilizări neesențiale în societate, în special în produsele de consum. În consecință, substanțele care prezintă motive de îngrijorare în calitate de componente ale materialelor de ambalaje sau ale oricăruia dintre componentele ambalajului ar trebui reduse la minimum, cu scopul de a se asigura că ambalajele, precum și materialele reciclate din ambalaje nu au niciun efect advers asupra sănătății umane sau asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viață.
(20) Substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) reprezintă un grup de mii de substanțe chimice sintetice care sunt utilizate pe scară largă în Uniune, precum și în restul lumii, într-o gamă largă de aplicații. În ceea ce privește tonajul PFAS, materialele care intră în contact cu alimentele și ambalajele reprezintă unul dintre cele mai relevante sectoare. Toate PFAS care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt fie foarte persistente în sine, fie se descompun în mediu sub forma unor PFAS foarte persistente. Atunci când se analizează în mod specific efectele asupra sănătății umane considerate a fi cele mai îngrijorătoare în urma unei expuneri pe termen lung a oamenilor, și anume carcinogenicitatea, mutagenitatea, toxicitatea pentru reproducere, inclusiv efectele asupra lactației sau transmise prin intermediul alăptării, precum și toxicitatea asupra unui organ-țintă specific, un număr mare de PFAS fac obiectul unei clasificări pentru cel puțin unul dintre aceste cinci efecte. Având în vedere proprietățile fizice ale PFAS, în special persistența lor, precum și efectele identificate asupra sănătății ale unor PFAS, acestea din urmă reprezintă un pericol pentru mediu și sănătatea umană.
(21) PFAS din materialele care intră în contact cu alimentele vor antrena în mod inevitabil expunerea oamenilor. Cum pericolele legate de PFAS nu depind, prin natura lor, de un prag anume, expunerea la PFAS prin intermediul materialelor care intră în contact cu alimentele reprezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană. Prin urmare, PFAS ar trebui restricționate în ambalajele destinate să intre în contact cu produsele alimentare. Pentru a evita suprapunerile cu restricțiile privind utilizarea PFAS prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare pentru a analiza măsura în care este necesar ca aceste restricții să fie modificate sau abrogate.
(22) Bisfenolul A (BPA) este un compus chimic utilizat la fabricarea materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, cum ar fi vesela reutilizabilă din plastic sau straturile interioare ale cutiilor de conserve, în principal ca strat protector. Expunerea la BPA, care poate apărea prin absorbția sa în alimente și băuturi și prin ingerarea ulterioară de către consumatori, poate prezenta un risc pentru consumatori și la niveluri scăzute, după cum reiese dintr-o evaluare publicată în 2023 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
(23) Având în vedere procedura în curs privind bisfenolul A (BPA), în concordanță cu competențele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(14) privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, o restricție privind utilizarea BPA se va aplica tuturor ambalajelor alimentare, printre alte produse. Se preconizează că această restricție propusă va fi adoptată înainte de sfârșitul anului 2024, cu o perioadă generală de tranziție de 18 luni.
(24) În concordanță cu Planul de acțiune ale UE privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului, prezentat în comunicarea Comisiei din 12 mai 2021, politicile Uniunii ar trebui să se bazeze pe principiul conform căruia măsurile preventive ar trebui luate la sursă. În Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia subliniază că Regulamentul (CE) nr. 1907/2006(15) și Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(16) ar trebui consolidate pentru că sunt elemente esențiale pentru reglementarea substanțelor chimice în Uniune. Acestea ar trebui completate cu abordări coerente pentru evaluarea și gestionarea substanțelor chimice în legislația sectorială existentă. Substanțele din ambalaje și componentele ambalajelor sunt așadar restricționate la sursă și sunt abordate în principal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute la titlul VIII din acesta, pentru a proteja sănătatea umană și mediul, pe parcursul tuturor etapelor ciclului de viață al substanței, inclusiv stadiul de deșeu. Prin urmare, ar trebui reamintit faptul că ▌ regulamentul respectiv se aplică pentru adoptarea sau modificarea restricțiilor privind substanțele fabricate pentru a fi utilizate sau care sunt utilizate la producerea ambalajelor sau a componentelor ambalajelor, precum și privind introducerea pe piață a substanțelor prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor.
În ceea ce privește ambalajele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, ar trebui reamintit faptul că regulamentul respectiv se aplică pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor de produse alimentare ambalate. Este posibil ca substanțele din ambalaje, din componentele ambalajelor și din deșeurile de ambalaje să facă obiectul unor restricții suplimentare prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii, cum ar fi restricțiile și interdicțiile stabilite pentru poluanții organici persistenți prin Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului(17).
(25) În plus față de restricțiile prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și ▌ față de restricțiile aplicabile materialelor și articolelor destinate contactului cu alimentele în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, este oportun, din motive de consecvență, să se mențină restricțiile existente pentru plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor.
(26) Derogările de la nivelurile concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor sunt stabilite în deciziile 2001/171/CE(18) și 2009/292/CE(19) ale Comisiei adoptate în temeiul Directivei 94/62/CE și ar trebui menținute, de asemenea, în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a modifica sau a abroga respectivele derogări ▌ ori pentru a reduce valoarea-limită de concentrație pentru aceste metale în prezentul regulament în vederea adaptării lor la progresul tehnic și științific, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Pe baza Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, în principiu, materialului virgin și celui reciclat ar trebui să li se aplice aceeași valoare-limită pentru substanțele periculoase. Cu toate acestea, pot exista situații excepționale în care ar putea fi necesară o derogare de la acest principiu. În astfel de cazuri, aplicarea unei valori-limită diferite pentru materialul reciclat comparat cu materialul virgin ar trebui să fie justificată, în baza unei analize de la caz la caz. Comisia ar trebui să ia în considerare acest principiu atunci când modifică derogările existente de la nivelurile concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent.
(27) Fără a aduce atingere restricțiilor privind PFAS, prezentul regulament nu ar trebui să permită restricționarea utilizării substanțelor din motive de siguranță chimică sau din motive legate de siguranța alimentară, având în vedere că astfel de restricții sunt abordate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, cu excepția situațiilor în care există un risc inacceptabil pentru sănătatea umană sau pentru mediu, inclusiv dar fără a se limita la restricțiile privind plumbul, cadmiul, mercurul și cromul hexavalent care au fost deja stabilite în temeiul Directivei 94/62/CE și care ar trebui să fie abordate în continuare în cadrul prezentului regulament. Cu toate acestea, ar trebui să permită și restricționarea ▌, în primul rând din alte motive decât siguranța chimică sau alimentară, a substanțelor prezente în ambalaje și în componentele ambalajelor sau utilizate în procesele lor de fabricație, care afectează în mod negativ sustenabilitatea ambalajelor, în special în ceea ce privește circularitatea, și mai ales procesele de reutilizare sau reciclare.
(28) Proiectarea ambalajelor în vederea reciclării lor, odată ce devin deșeuri de ambalaje, este una dintre cele mai eficiente măsuri de îmbunătățire ▌a circularității ambalajelor, de creștere a ratelor de reciclare a ambalajelor și de utilizare a conținutului reciclat în ambalaje. Criteriile de proiectare a ambalajelor în vederea reciclării au fost stabilite pentru o serie de formate de ambalaje fie în cadrul unor programe industriale cu caracter voluntar, fie de către unele state membre, care le-au stabilit în scopul modulării taxelor de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a preîntâmpina obstacolele în calea pieței interne, a oferi industriei condiții de concurență echitabile și a promova sustenabilitatea ambalajelor, este important să se stabilească cerințe obligatorii privind reciclabilitatea ambalajelor, prin armonizarea criteriilor și a metodologiei de evaluare a reciclabilității ambalajelor pe baza unei metodologii de proiectare în vederea reciclării la nivelul Uniunii. Pentru a îndeplini obiectivul stabilit în CEAP ca, până în 2030, toate ambalajele să fie reciclabile ▌ într-un mod viabil din punct de vedere economic, ambalajele reciclabile ar trebui să fie proiectate în vederea reciclării materialelor și ar trebui stabilite clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea ambalajelor pe baza criteriilor de proiectare în vederea reciclării pentru categoriile de ambalaje enumerate în anexa II și exprimate în clasele de performanță A, B sau C, astfel încât ambalajele să fie considerate reciclabile și, în consecință, să poată fi introduse pe piață. În cazul în care un ambalaj nu se încadrează nici măcar în clasa de performanță C, acesta ar trebui considerat nereciclabil din punct de vedere tehnic, iar introducerea sa pe piață ar trebui restricționată. Cu toate acestea, ambalajele ar trebui să fie conforme cu respectivele criterii numai începând cu 1 ianuarie 2030, pentru a acorda suficient timp de adaptare operatorilor economici. Începând cu 1 ianuarie 2038, ambalajele ar trebui să se încadreze cel puțin în clasa B de performanță pentru a fi introduse pe piață.
(29) Reciclarea materialelor, astfel cum este definită în prezentul regulament, ar trebui să vină în completarea definițiilor reciclării și valorificării materialelor din Directiva 2008/98/CE. Reciclarea materialelor menține resursele în circulație în cadrul economiei materialelor și, prin urmare, nu ar trebui să includă tratarea biologică a deșeurilor. Definiția reciclării materialelor nu ar trebui să afecteze calcularea obiectivelor în materie de reciclare stabilite pentru statele membre în cadrul prezentului regulament. Obiectivele respective și modul de calculare a acestora se bazează pe definiția „reciclării”, așa cum apare în Directiva 2008/98/CE.
(30) Reciclarea de înaltă calitate înseamnă că, datorită faptului că își mențin caracteristicile tehnice, materialele reciclate au o calitate echivalentă cu cea a materialului inițial sau superioară acesteia și pot fi utilizate ca înlocuitor al materiilor prime primare pentru ambalaje sau aplicații similare. Materialul reciclat se poate recicla în repetate rânduri. Pentru a face posibilă producerea de materii prime reciclate de înaltă calitate, este esențial ca deșeurile de ambalaje destinate colectării să fie sortate în mod corespunzător. Diferența dintre reciclarea materialelor și reciclarea de înaltă calitate este că prin reciclarea materialelor se prelucrează materialele de ambalaje pentru a obține din nou materiale, pe când prin reciclarea de înaltă calitate se prelucrează ambalajele pentru a obține materiale de o calitate suficient de bună încât să poată fi folosite drept materiale aparținând aceleiași clase de performanță pentru fabricarea de ambalaje sau pentru alte aplicații, cu conservarea calității materialului reciclat.
(31) Întrucât evaluarea proiectării în vederea reciclării ▌ nu garantează, în sine, faptul că ambalajele sunt reciclate în practică, este necesar să se stabilească o metodologie uniformă și un mecanism al lanțului de custodie care să asigure faptul că deșeurile de ambalaje sunt reciclate efectiv la scară largă, pe baza unor proceduri existente și actuale de colectare separată, precum și de sortare și reciclare, proceduri ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional. În consecință, începând din 2035, ar trebui efectuată o nouă evaluare bazată pe cantitatea (greutatea) corespunzătoare materialului reciclat efectiv din fiecare categorie de ambalaje, în conformitate cu metodologia și pragurile prevăzute la articolul 6. Pragurile pentru materialele reciclate la scară largă ar trebui definite ținând seama de obiectivul privind cantitatea anuală de materiale reciclate stabilit în prezentul regulament. Se presupune că, în 2030, statele membre vor fi raportat deja Comisiei primele date privind cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate, pe categorii de ambalaje, în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 56 alineatul (2) litera (c) și la articolul 56 alineatul (4), în scopul monitorizării acestora. Producătorii, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și cărora li se încredințează obligații sau operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, ar trebui să se asigure că deșeurile de ambalaje sunt colectate separat, sortate, iar materialele sunt reciclate în infrastructura instalată, utilizând proceduri existente ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional, și ar trebui să furnizeze fabricantului întreaga documentație tehnică care să garanteze că ambalajele sunt reciclate la scară largă.
(32) În vederea stabilirii unor norme armonizate privind proiectarea ambalajelor pentru a se asigura reciclabilitatea acestora, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a stabili criterii detaliate privind proiectarea ambalajelor în vederea reciclării în funcție de categoriile de ambalaje. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a evalua dacă ambalajul este reciclat la scară largă, inclusiv pentru categoriile de ambalaje care nu sunt enumerate în prezentul regulament. ▌
(33) Pentru a stimula inovarea în domeniul ambalajelor, este oportun să se permită ca ambalajele ▌ care prezintă caracteristici inovatoare ce au ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a funcției principale a acestora și care prezintă avantaje demonstrabile pentru mediu să beneficieze de o perioadă suplimentară ▌ de cinci ani pentru a se conforma cerințelor privind reciclabilitatea. Caracteristicile inovatoare ar trebui justificate, în special în ceea ce privește utilizarea de materiale noi, iar instituirea planificată a unei strategii de reciclare ar trebui explicată în documentația tehnică ce însoțește ambalajul. Aceste informații ar trebui utilizate, printre altele, pentru a modifica, dacă este necesar, actele de punere în aplicare privind criteriile de proiectare în vederea reciclării. Operatorul economic ar trebui, de asemenea, să informeze Comisia și autoritatea competentă înainte de introducerea pe piață a unor ambalaje inovatoare.
(34) Pentru a proteja sănătatea și siguranța oamenilor și a animalelor, având în vedere natura produselor ambalate și cerințele aferente, este oportun ca cerințele privind reciclabilitatea să nu se aplice în mod obligatoriu ambalajelor directe, astfel cum sunt definite în ▌Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și a Consiliului(20) și ▌ în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și al Consiliului(21), care intră în contact direct cu medicamentul, și nici ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite în actele legislative sus-menționate, în cazurile în care astfel de ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului.
În plus, cerințele privind reciclabilitatea nu ar trebui să se aplice în mod obligatoriu ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului(22) și ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului(23), ambalajelor din plastic pentru alimente destinate sugarilor și copiilor mici și pentru alimente destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(24) și nici ambalajelor utilizate pentru transportul mărfurilor periculoase, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului(25). Ambalajele de vânzare fabricate din lemn ușor, plută, textile, cauciuc, ceramică sau porțelan ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o derogare, însă nu și de la alineatul (6aa), întrucât sunt introduse pe piață în cantități foarte mici, adică fiecare categorie reprezintă mai puțin de 1 % din greutatea ambalajelor introduse pe piața Uniunii.
(35) Unele state membre iau măsuri pentru a încuraja reciclabilitatea ambalajelor prin modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor; astfel de inițiative luate la nivel național pot crea insecuritate în materie de reglementare pentru operatorii economici, în special atunci când aceștia furnizează ambalaje în mai multe state membre. În același timp, modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor este un instrument economic eficace pentru a stimula proiectarea de ambalaje mai sustenabile, conducând la ambalaje reciclabile mai bune, îmbunătățind în același timp funcționarea pieței interne. Prin urmare, este necesară armonizarea criteriilor de modulare a taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza clasei de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea obținută prin evaluarea reciclabilității, fără a se stabili cuantumurile efective ale acestor taxe. Întrucât criteriile ar trebui să fie legate de criteriile privind reciclabilitatea ambalajelor, este oportun să se confere Comisiei competența de a adopta astfel de criterii armonizate în același timp cu stabilirea criteriilor detaliate de proiectare în vederea reciclării pentru fiecare categorie de ambalaje.
(36) Pentru a asigura circularitatea ambalajelor, ambalajele ar trebui proiectate și fabricate astfel încât să permită un nivel mai ridicat de înlocuire a materialelor virgine cu materiale reciclate. Utilizarea sporită a materialelor reciclate sprijină dezvoltarea economiei circulare cu piețe funcționale pentru materialele reciclate, reduce costurile, dependențele și impactul negativ asupra mediului legate de utilizarea materiilor prime primare și permite o utilizare mai eficientă a materialelor din punctul de vedere al utilizării resurselor. În ceea ce privește diferitele materiale de ambalare, ambalajele din plastic au cel mai scăzut consum de materiale reciclate. Pentru a aborda aceste preocupări în modul cel mai adecvat, este necesar să se intensifice utilizarea materialelor plastice reciclate, prin stabilirea unor obiective obligatorii pentru conținutul reciclat din ambalajele din plastic la diferite niveluri, în funcție de sensibilitatea la contact(26) a diferitelor aplicații ale ambalajelor din plastic, și prin asigurarea faptului că obiectivele devin obligatorii până în 2030. Pentru ▌a asigura treptat circularitatea ambalajelor, ar trebui să se aplice obiective mai ambițioase începând cu 2040.
(37) Ar trebui să se clarifice ▌ faptul că materialele din hârtie rezultate în urma procesului de fabricare a celulozei pe bază de lemn nu ar trebui să fie considerate ca fiind incluse în definiția plasticului din prezentul regulament.
(38) Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale în conformitate cu cerințele din dreptul Uniunii și pentru a evita orice risc pentru securitatea aprovizionării și pentru siguranța medicamentelor și a dispozitivelor medicale, este oportun să fie excluse de la obligația ca ambalajele din plastic să aibă un conținut minim de material reciclat ▌ ambalajele directe, astfel cum sunt definite în ▌Regulamentul (UE) 2019/6 și în Directiva 2001/83/CE ▌, precum și ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/745 ▌și ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/746, împreună cu ambalajele din plastic sensibile la contact pentru alimente destinate sugarilor și copiilor mici și pentru alimente destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 609/2013. Această excludere ar trebui să se aplice, de asemenea, ambalajelor exterioare/secundare ale medicamentelor de uz uman și veterinar, astfel cum sunt definite ▌▌ în Regulamentul (UE) 2019/6 și în Directiva 2001/83/CE, în cazurile în care acestea trebuie să respecte cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului.
(39) Pentru a atinge obiectivele de integrare a conținutului reciclat menționate în prezentul regulament, Comisia ar trebui să publice, în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare, o trecere în revistă a stadiului dezvoltării tehnologice și a performanței de mediu a ambalajelor din materiale plastice de origine biologică și, după caz, să prezinte o propunere legislativă cu cerințe și obiective în materie de sustenabilitate.
(40) Pentru a preîntâmpina obstacolele din calea pieței interne și a asigura punerea în aplicare eficientă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, operatorii economici ar trebui să se asigure că partea din plastic a ambalajelor conține un anumit procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj, conform listei din tabelul 1 din anexa II, pe unitate de producție și pe an.
(41) Utilizarea unității de producție ca bază de calcul înseamnă că un fabricant de ambalaje va dispune de o anumită flexibilitate în atingerea procentului minim de conținut reciclat. Unitatea de producție ar trebui înțeleasă ca făcând referire la o singură instalație industrială în care se fabrică ambalaje.
(42) Operatorii economici ar trebui să fie stimulați să crească conținutul reciclat în partea de plastic a ambalajelor. Un mijloc de a realiza acest lucru este de a asigura modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza procentului de conținut reciclat din ambalaje. Modularea taxelor în astfel de cazuri ar trebui să se bazeze pe norme comune pentru calcularea și verificarea conținutului reciclat din aceste ambalaje. În acest context, statelor membre ar trebui să li se permită să mențină sistemele existente care acordă un acces prealabil și echitabil la materialele reciclate pentru a îndeplini obiectivele privind conținutul minim de materiale reciclate, cu condiția ca acestea să respecte cerințele prezentului regulament. În plus, ar trebui acordat un acces prioritar la prețurile pieței pentru materialele reciclate, iar cantitatea de materiale reciclate la care se acordă acces prioritar ar trebui să corespundă cantității de ambalaje introduse pe piața statului membru respectiv de către operatorul economic într-un interval de timp specificat.
(43) Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte dispoziții de punere în aplicare, în conformitate cu ▌Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(27), pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a normelor privind stabilirea formatului documentației tehnice și privind calcularea și verificarea procentului de conținut reciclat obținut prin recuperarea deșeurilor de plastic postconsum prezente,pe tip și format de ambalaj conform listei din tabelul 1 din anexa II, calculat pe unitate de producție și pe an, ținând cont de impactul procesului de reciclare asupra mediului.
(44) Pentru a crea o piață internă pentru reciclarea de înaltă calitate a materialelor plastice și pentru utilizarea materiilor prime secundare, partea din plastic a ambalajelor introduse pe piață ar trebui să includă un anumit procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum pe tip și format de ambalaj conform listei din tabelul 1 din anexa II, calculat pe unitate de producție și pe an. Tipul de ambalaj ar trebui înțeles ca făcând referire la polimerul predominant din care este fabricat ambalajul, în timp ce formatul ambalajului ar trebui înțeles ca făcând referire la dimensiunea și forma unei unități de ambalaj specifice.
(45) Un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol, este necesar din mai multe motive. În primul rând, schimbările climatice sunt un fenomen global care nu are granițe, iar efectele lor nu au o legătură directă cu sursa de emisii de gaze cu efect de seră („GES”): țările cu emisii scăzute de GES se pot confrunta cu efecte ale schimbărilor climatice disproporționate în raport cu contribuțiile lor individuale la emisiile globale de GES. În al doilea rând, sistemele hidrografice sunt interconectate, inclusiv prin intermediul curenților oceanici, iar experiența arată că poluarea (inclusiv cea generată de deșeurile din plastic) care survine într-un colț al planetei se poate răspândi pe scară largă către alte oceane și continente. În al treilea rând, emisiile absorbite de sol pot avea nu numai efecte locale, ci și transfrontaliere, în special atunci când aceste emisii pătrund în circuitele de apă din natură. Promovarea utilizării de material reciclat în ambalajele din plastic se bazează pe premisa că materialul reciclat în sine a fost produs într-un mod sustenabil din punctul de vedere al mediului, astfel încât amprenta de carbon să fie redusă și economia circulară să fie încurajată. În acest scop, trebuie instituite anumite garanții pentru a se asigura că modul în care este obținut materialul reciclat nu anulează beneficiile pentru mediu ale utilizării unui astfel de material reciclat în ambalajele din plastic ulterioare. Prin urmare, este necesar să se abordeze preocupările legate de mediu în mod nediscriminatoriu, atât în ceea ce privește ambalajele din plastic produse pe plan intern, cât și cele importate. În acest scop, importurile în Uniune ar trebui să facă obiectul unor cerințe echivalente pentru tehnologiile de reciclare, în ceea ce privește emisiile și colectarea separată și criteriile de sustenabilitate.
(46) Colectarea separată a deșeurilor de plastic este esențială pentru a avea un impact direct și pozitiv asupra ratei de colectare, asupra calității materialelor colectate și asupra calității materialelor reciclate. Aceasta permite reciclarea de înaltă calitate și stimulează adoptarea utilizării de materii prime secundare de calitate. Înaintarea către o „societate a reciclării” contribuie la evitarea generării de deșeuri și la utilizarea deșeurilor ca resursă, evitând blocarea resurselor la nivelurile inferioare ale ierarhiei deșeurilor, care are efecte negative asupra mediului, precum și ignorarea gestionării în mod ecologic a deșeurilor. Colectarea separată evită, de asemenea, amestecul de deșeuri periculoase și nepericuloase, asigurând siguranța deșeurilor și a transportului acestora și evitând poluarea, astfel cum se prevede în normele internaționale, cum ar fi Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora(28), Convenția Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 asupra dreptului mării(29), Convenția privind prevenirea poluării marine prin deversare de deșeuri și de alte materiale din 29 decembrie 1972 („Convenția de la Londra”) și protocolul la aceasta din 1996 („Protocolul de la Londra”), precum și anexa V la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL), astfel cum a fost modificată prin protocolul aferent din 1978.
(47) În plus, discuțiile la nivel internațional din cadrul diferitelor reuniuni ale Comitetului interguvernamental de negociere însărcinat să elaboreze un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice inclusiv în mediul marin, discuții desfășurate sub auspiciile Programului ONU pentru Mediu, au demonstrat, la nivel internațional, necesitatea de a intensifica acțiunile privind colectarea separată a materialelor plastice pentru a limita impactul acestora asupra mediului și pentru a stimula economia circulară, pentru a preveni generarea de deșeuri și a reduce exploatarea resurselor naturale. Negocierile au demonstrat totodată voința potențialelor părți contractante de a adopta măsuri în această direcție. Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi(30) impune părților să protejeze mediul împotriva poluării atmosferice și să depună eforturi pentru a limita și, în măsura posibilului, a reduce treptat și a preveni poluarea atmosferică, inclusiv cea transfrontalieră pe distanțe lungi. În conformitate cu Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale(31), părțile sunt obligate să ia măsuri pentru a preveni, controla și reduce orice impact transfrontalier al poluării apei. În conformitate cu Declarația de la Rio din 1992 a Conferinței ONU privind mediul și dezvoltarea, poluatorul ar trebui, în principiu, să suporte costul poluării. Prin urmare, activitățile industriale, cum ar fi reciclarea plasticului, ar trebui să fie însoțite de măsuri de prevenire și reducere a poluării.
(48) Obiectivul de mediu de promovare a conținutului de materiale recuperate din deșeurile de plastic postconsum impune ca reciclarea plasticului să se facă într-un mod care să reducă la minimum poluarea rezultată. În caz contrar, poluarea industrială generată în cursul reciclării ar reduce sau ar elimina valoarea adăugată ecologică a încurajării utilizării conținutului de plastic reciclat. Ar trebui elaborate criterii de sustenabilitate în ceea ce privește tehnologiile de reciclare pentru deșeurile de plastic postconsum. Acestea ar trebui să asigure eficiența resurselor și un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol. În consecință, reciclarea ar trebui să fie efectuată într-un mod ecologic, care să conducă la o înaltă calitate a proceselor și a produselor de reciclare și care să asigure standarde ridicate pentru sectoarele din domeniul reciclării. Prin asigurarea unui nivel adecvat de sustenabilitate a tehnologiei de reciclare și, în consecință, a materialelor reciclate, promovarea utilizării materialelor reciclate în ambalajele din plastic devine o măsură responsabilă din punct de vedere ecologic. Discuțiile din cadrul reuniunilor Comitetului interguvernamental de negociere privind poluarea cu materiale plastice subliniază, de asemenea, importanța asigurării faptului că tehnologiile de reciclare funcționează într-un mod ecologic.
(49) Metodologia de evaluare, verificare și certificare, inclusiv prin intermediul unui audit efectuat de o parte terță, precum și echivalența normelor aplicate în cazul în care materialele reciclate recuperate din deșeurile de plastic postconsum sunt reciclate și colectate în afara Uniunii ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol, ținând seama de necesitatea de a asigura că reciclarea se efectuează în mod ecologic, de posibilitatea de a asigura reciclarea de înaltă calitate, de nivelul standardelor de calitate pentru sectoarele din domeniul reciclării și de nivelul de eficiență în utilizarea resurselor. Astfel de considerații sunt esențiale pentru realizarea circularității resurselor și, prin urmare, pentru a exercita o presiune mai redusă asupra resurselor naturale epuizabile.
(50) Ar trebui reamintit faptul că materialele destinate contactului cu alimentele și care conțin plastic reciclat ar trebui să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/1616 al Comisiei(32), care include cerințe privind tehnologiile de reciclare. În ceea ce privește ambalajele din plastic, cu excepția cazului în care sunt fabricate din polietilentereftalat (PET), este oportun să se reevalueze, cu suficient timp înainte de data aplicării cerințelor privind conținutul reciclat aferent, disponibilitatea unor tehnologii de reciclare adecvate pentru astfel de ambalaje din plastic, inclusiv în ceea ce privește stadiul autorizării în temeiul normelor relevante ale Uniunii, precum și instalarea în practică a unor astfel de tehnologii. Pe baza respectivei reevaluări, ar putea fi necesar fie să se prevadă derogări de la cerințele privind conținutul reciclat pentru anumite ambalaje din plastic pentru produse sensibile la contact vizate, fie să se revizuiască derogările. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei.
(51) Pentru a ține seama de riscurile legate de o posibilă ofertă insuficientă de anumite deșeuri de plastic destinate reciclării, care ar putea duce la prețuri excesive sau la efecte negative asupra sănătății, siguranței și mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea temporară a obiectivelor privind conținutul obligatoriu de material reciclat din ambalajele din plastic. Atunci când evaluează justificarea unui astfel de act delegat, Comisia ar trebui să evalueze cereri bine motivate înaintate de persoane fizice și juridice.
(52) Pentru alte materiale decât plasticul, cum ar fi sticla sau aluminiul, tendința de înlocuire a materiei prime primare cu materiale reciclate este evidentă și se preconizează că va continua din cauza evoluției mediului juridic și economic și a așteptărilor consumatorilor. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape utilizarea conținutului reciclat în alte materiale de ambalare decât materialele plastice și să analizeze dacă este cazul să stabilească măsuri suplimentare, inclusiv obiective, cu scopul de a crește nivelul de utilizare a conținutului reciclat în alte ambalaje decât ambalajele din plastic.
(53) Fluxul de biodeșeuri este adesea contaminat cu materiale plastice convenționale, iar fluxurile de reciclare a materialelor sunt adesea contaminate cu materiale plastice compostabile. Această contaminare încrucișată determină o risipă de resurse și generează materii prime secundare de calitate inferioară și ar trebui prevenită la sursă. În acest sens, în ceea ce privește ambalajele compostabile, statele membre ar trebui să stabilească modul corect de gestionare a deșeurilor pe teritoriul lor. Întrucât calea adecvată de eliminare a ambalajelor din plastic compostabile devine din ce în ce mai greu de identificat pentru consumatori, este justificat și necesar să se stabilească norme clare și comune privind utilizarea ambalajelor din plastic compostabile, care să fie obligatorii numai atunci când utilizarea lor aduce un beneficiu clar pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Acest lucru este valabil în special atunci când utilizarea ambalajelor compostabile contribuie la colectarea sau eliminarea biodeșeurilor, de exemplu pentru produsele în cazul cărora separarea conținutului de ambalaj este deosebit de complexă, cum ar fi pliculețele de ceai.
(54) Pentru aplicațiile limitate de ambalare realizate din polimeri de plastic biodegradabil, există un beneficiu ecologic demonstrabil al utilizării ambalajelor compostabile, care intră în instalațiile de compostare, inclusiv în instalațiile de degradare anaerobă în condiții controlate. În plus, atunci când statele membre aplică dispoziția stabilită la articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/98/CE și când în respectivele state membre există sisteme adecvate de colectare a deșeurilor și infrastructuri de tratare a deșeurilor, acestea ar trebui să aibă flexibilitatea ▌ de a decide dacă să permită, pe teritoriul lor, utilizarea de ambalaje compostabile pentru monodozele destinate sistemelor de preparare a cafelei, a ceaiului sau a altor băuturi (în cazul în care acestea sunt compuse din alte materiale decât ambalajele din metal), pentru pungile de transport din plastic foarte subțire, precum și pentru pungile de transport din plastic subțire și alte ambalaje pentru care statele membre au prevăzut obligația de a fi compostabile anterior prezentului regulament. Pentru a evita deruta consumatorilor cu privire la calea corectă de eliminare și având în vedere beneficiile pentru mediu ale circularității carbonului, toate celelalte ambalaje ▌ ar trebui să facă obiectul reciclării materialelor, iar proiectarea unor astfel de ambalaje ar trebui să asigure faptul că nu afectează reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri.
(55) În plus, deșeurile biodegradabile nu ar trebui să ducă la apariția contaminanților în compost. Cerințele standardului EN 13432 „Ambalare - Cerințe pentru ambalaje recuperabile prin compostare și biodegradare - Program de testare și criterii de evaluare pentru acceptarea finală a ambalajelor” ar trebui revizuite în ceea ce privește timpii de compostare, nivelurile admisibile de contaminare și restricțiile privind eliberarea de microplastice pentru a permite prelucrarea acestor materiale în instalații de tratare a biodeșeurilor într-un mod corespunzător. În plus, în Uniune ar trebui stabilit un standard similar pentru compostarea la domiciliu.
(56) Astfel cum se descrie în „Cadrul de politică al UE privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile și compostabile”, prezentat în comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022, respectarea standardelor pentru compostarea industrială nu înseamnă că descompunerea se poate face prin compostare la domiciliu. În cazul compostării industriale, condițiile necesare sunt temperaturi ridicate și niveluri ridicate de umiditate. În cazul compostării la domiciliu, care este efectuată de persoane fizice, inclusiv în cadrul comunităților, condițiile reale depind foarte mult de condițiile climatice locale și de practicile consumatorilor. Prin urmare, biodegradarea în compostarea la domiciliu riscă să fie mai lentă decât în compostarea industrială sau să fie incompletă. În mod deosebit, compostarea la domiciliu a ambalajelor din plastic ar trebui luată în calcul numai pentru aplicații specifice și când există condiții locale specifice, sub supravegherea autorităților relevante.
(57) Atunci când acest lucru este justificat și adecvat având în vedere evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare care afectează eliminarea materialelor plastice compostabile și în condiții specifice care garantează că utilizarea acestor materiale este benefică pentru mediu și sănătatea umană, Comisia ar trebui să prezinte, acolo unde este cazul, o propunere legislativă pentru a modifica ▌ lista ambalajelor compostabile.
(58) Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele referitoare la ambalajele compostabile, este necesar să se prevadă o prezumție de conformitate pentru acele ambalaje compostabile care respectă standardele armonizate adoptate în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(33). În acest sens,ar trebui să fie avute în vedere specificații tehnice detaliate pentru cerințele respective, în concordanță cu cele mai recente evoluții științifice și tehnologice. Parametrii, inclusiv timpii de compostare și nivelurile admisibile de contaminare, ar trebui să reflecte condițiile reale din instalațiile de tratare a biodeșeurilor, inclusiv procesele de degradare anaerobă. Standardul actual pentru compostarea industrială trebuie revizuit și înlocuit cu o versiune actualizată, astfel încât să nu mai prevadă prezumția de conformitate. Cu toate acestea, înainte de a dispune de un standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual poate fi utilizat ca ghid. În ceea ce privește ambalajele compostabile la domiciliu, Comisia ar trebui să solicite elaborarea unui standard european (standard EN), după caz.
(59) Ar trebui reamintit faptul că toate ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare sau care vin deja în contact cu produsele alimentare, inclusiv ambalajele compostabile, trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în ▌ Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. După caz, documentația și informațiile necesare în conformitate cu actele legislative Uniunii privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare pot fi, de asemenea, utilizate ca parte a informațiilor și a documentației prevăzute în prezentul regulament.
(60) Ambalajele ar trebui să fie proiectate astfel încât să se reducă la minimum volumul și greutatea acestora, menținându-se, în același timp, capacitatea lor de a îndeplini funcțiile de ambalare și de a face posibilă reciclabilitatea. Fabricantul ambalajelor ar trebui să evalueze ambalajele pe baza criteriilor de performanță enumerate în anexa IV la prezentul regulament. Având în vedere obiectivul prezentului regulament de a reduce generarea de ambalaje și de deșeuri de ambalaje și de a îmbunătăți circularitatea ambalajelor pe piața internă, este oportun să se precizeze mai în detaliu criteriile existente și ca acestea să fie mai stricte. Prin urmare, ar trebui modificată lista criteriilor de performanță a ambalajelor, astfel cum sunt enumerate în standardul armonizat actual EN 13428:2004 Ambalaje - Cerințe specifice fabricării și compoziției - Prevenire prin reducerea la sursă. Cu toate acestea, înainte de a dispune de un standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual, EN 13428:2004, poate fi utilizat. Deși comercializarea și acceptarea de către consumatori rămân relevante pentru proiectarea ambalajelor, acestea nu ar trebui să fie incluse în criteriile de performanță și să justifice singure greutatea și volumul suplimentare ale ambalajului. Totuși, acest lucru nu ar trebui să compromită specificațiile de produs pentru produsele artizanale și industriale și pentru produsele alimentare și agricole cu ambalaje care sunt înregistrate și protejate în cadrul sistemului de protecție a indicațiilor geografice al UE, ca parte a obiectivului Uniunii de a proteja patrimoniul cultural și know-how-ul tradițional, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(34) pentru vin și Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului(35) pentru băuturile spirtoase, sau care fac obiectul sistemelor de calitate menționate în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(36).
De asemenea, acest lucru nu ar trebui să compromită conceptul ambalajului protejat în temeiul dreptului Uniunii sau al statelor membre aplicabil desenelor și modelelor industriale sau mărcilor sau în temeiul acordurilor internaționale care produc efecte în unul dintre statele membre. Această excepție este justificată numai în măsura în care noile norme privind reducerea la minimum a ambalajelor vor afecta forma ambalajului în așa fel încât marca nu va mai putea diferenția produsul marcat de cel al unei alte întreprinderi, iar desenul sau modelul nu își va mai putea păstra caracteristicile noi și individuale. Pentru a se evita riscul de abuz, derogarea ar trebui să se aplice numai drepturilor asupra mărcilor și asupra desenelor sau modelelor industriale protejate înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Pe de altă parte, reciclabilitatea, utilizarea conținutului reciclat și reutilizarea pot justifica creșterea greutății sau a volumului ambalajului și ar trebui adăugate la criteriile de performanță. Ambalajele cu pereți dubli, funduri false și alte caracteristici care vizează doar creșterea volumului perceput al produsului nu ar trebui introduse pe piață, deoarece nu îndeplinesc cerința privind reducerea la minimum a ambalajelor. Aceeași regulă ar trebui să se aplice ambalajelor inutile care nu sunt necesare pentru asigurarea funcționalității ambalajului.
(61) Pentru a respecta cerințele de reducere la minimum a ambalajelor, ar trebui să se acorde o atenție deosebită limitării spațiului gol în cazul ambalajelor grupate și pentru transport, inclusiv în cazul ambalajelor pentru comerț electronic.
(62) Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele privind reducerea la minimum a ambalajelor, este necesar să se prevadă prezumția de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective și să se specifice criterii de proiectare măsurabile, inclusiv, după caz, limite maxime privind greutatea sau spațiul gol pentru anumite formate de ambalaje, precum și, implicit, modele standardizate de ambalaje care respectă cerința de reducere la minimum a ambalajelor.
(63) Pentru a promova circularitatea și utilizarea sustenabilă a ambalajelor, ar trebui stimulate ambalajele reutilizabile și sistemele de reutilizare. În acest scop, este necesar să se clarifice noțiunea de ambalaj reutilizabil și să se asigure că acesta are legătură nu numai cu proiectarea ambalajului, care ar trebui să permită un număr cât mai mare posibil de ▌ rotații și să mențină cerințele de siguranță, calitate și igienă atunci când sunt golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate, ci și cu instituirea unor sisteme de reutilizare care respectă cerințele minime prevăzute în prezentul regulament. Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele privind ambalajele reutilizabile, este necesar să se prevadă prezumția de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective și să se definească criterii și formate privind ambalajele reutilizabile, inclusiv numărul minim de cicluri sau rotații, modele standardizate, precum și cerințe privind sistemele de reutilizare, inclusiv cerințe de igienă.
(64) Este necesar să se informeze consumatorii și să li se permită să elimine în mod corespunzător orice deșeuri de ambalaje ▌. Cea mai adecvată modalitate de a realiza acest lucru este de a stabili un sistem de etichetare armonizat bazat pe materialele componente ale ambalajelor pentru sortarea deșeurilor și de a stabili corespondența acestora cu etichetele corespunzătoare pe recipientele pentru deșeuri. Necesitatea ca un astfel de sistem armonizat de etichetare să poată fi recunoscut de toți cetățenii, indiferent de situația lor, cum ar fi vârsta și cunoștințele lingvistice, ar trebui să fie un principiu director în momentul conceperii etichetelor. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea pictogramelor, cu un minimum de text. Acest lucru ar contribui, de asemenea, la reducerea la minimum a costurilor de traducere a textului utilizat, care ar fi necesare în caz contrar.
(65) Sortarea este un pas esențial pentru a asigura o mai mare circularitate a ambalajelor. Îmbunătățirea capacităților de sortare, în special prin inovații tehnologice, ar trebui încurajată pentru a permite o mai bună calitate a sortării și, astfel, o mai bună calitate a materiilor prime pentru reciclare.
(66) Pentru a facilita sortarea și eliminarea deșeurilor de ambalaje de către consumatori, ar trebui introdus un sistem de simboluri armonizate care să fie aplicate atât pe ambalaje, cât și pe recipientele pentru deșeuri, permițând astfel consumatorilor să potrivească simbolurile în scopul eliminării. Simbolurile ar trebui să permită gestionarea adecvată a deșeurilor, întrucât ar trebui să ofere consumatorilor informații cu privire la proprietățile de compostare ale unor astfel de ambalaje, în special pentru a evita orice posibilitate de confuzie în rândul consumatorilor cu privire la faptul că ambalajele compostabile nu se pretează ca atare la compostarea la domiciliu, ci sunt compostabile numai în condiții controlate industrial, sau pentru a evita ca ambalajele compostabile să fie aruncate în natură. Această abordare ar trebui să îmbunătățească colectarea separată a deșeurilor de ambalaje, contribuind la creșterea calității reciclării deșeurilor de ambalaje, și să introducă un nivel de armonizare a sistemelor de colectare a deșeurilor de ambalaje pe piața internă. De asemenea, este necesar să se armonizeze simbolurile asociate sistemelor obligatorii de garanție-returnare instituite după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Statele membre pot solicita utilizarea unei astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Având în vedere că nu sunt colectate prin intermediul sistemelor municipale de colectare a deșeurilor, utilizarea acestor simboluri nu ar trebui să fie obligatorie pentru ambalajele pentru transport, cu excepția ambalajelor pentru comerț electronic.
(67) Etichetarea conținutului reciclat din ambalaje nu ar trebui să fie obligatorie, deoarece aceste informații nu sunt esențiale pentru a asigura tratarea adecvată a ambalajelor la sfârșitul ciclului de viață. Cu toate acestea, fabricanții vor avea obligația să îndeplinească obiectivele privind conținutul reciclat în temeiul prezentului regulament și ar putea dori să afișeze aceste informații pe ambalajul lor pentru a informa consumatorii în acest sens. Pentru a se asigura că aceste informații sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conținutul de material reciclat.
(68) Etichetarea conținutului de materiale plastice de origine biologică din ambalaje nu ar trebui, de asemenea, să fie obligatorie, deoarece există o serie de condiții pe care materialele plastice de origine biologică trebuie să le îndeplinească pentru a asigura sustenabilitatea și sunt necesare mai multe dovezi științifice pentru a se asigura că, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, materialele plastice de origine biologică sunt utilizate cu respectarea principiilor economiei circulare, astfel cum sunt prevăzute în comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022 intitulată „Cadrul de politică al UE privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile și compostabile”. Cu toate acestea, fabricanții ar putea dori să afișeze informațiile respective pe ambalajele lor pentru a informa consumatorii cu privire la conținutul de materiale plastice de origine biologică din ambalajele respective. Pentru a se asigura că aceste informații sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conținutul de materiale plastice de origine biologică.
(69) Pentru a informa utilizatorii finali cu privire la reutilizabilitate, la disponibilitatea sistemelor de reutilizare și la amplasarea canalelor de colectare în ceea ce privește ambalajele reutilizabile, aceste ambalaje ar trebui să conțină un cod QR sau un alt suport de date care furnizează astfel de informații. Codul QR sau alt tip de suport de date standardizat, deschis și digital ar trebui să conțină informații care să faciliteze urmărirea și calcularea ciclurilor și a rotațiilor sau efectuarea unei estimări medii, dacă calcularea respectivă nu este fezabilă. Această etichetă ar trebui să fie opțională pentru sistemele în buclă deschisă care nu au un operator de sistem. În plus, ambalajele de vânzare reutilizabile ar trebui identificate în mod clar în punctul de vânzare.
(70) Etichetele de pe ambalaje nu ar trebui să fie multiplicate. Pentru a evita acest lucru, în cazul în care alte acte legislative ale Uniunii impun ca informațiile privind produsul ambalat să fie disponibile în format digital prin intermediul unui suport de date, informațiile necesare pentru ambalaj în temeiul prezentului regulament și informațiile necesare pentru produsul ambalat ar trebui să fie accesibile prin intermediul aceluiași suport de date. Suportul de date respectiv ar trebui să respecte cerințele prevăzute în prezentul regulament sau în alte acte legislative aplicabile ale Uniunii. În special, în cazul în care produsul ambalat intră sub incidența Regulamentului (UE) 2024/...(37) sau a altor acte legislative ale Uniunii care impun un pașaport digital al produsului, respectivul pașaport digital al produsului ar trebui să fie utilizat și pentru furnizarea informațiilor relevante în temeiul prezentului regulament. În cazul în care ambalajul conține substanțe care prezintă motive de îngrijorare, acesta ar trebui marcat utilizând o tehnologie de marcare digitală standardizată, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie. Aceste informații ar trebui să permită promovarea circularității și să asigure faptul că operatorii de deșeuri au acces la informații relevante privind compoziția chimică pentru a stabili care este cea mai adecvată opțiune de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, promovând astfel circularitatea ambalajelor.
(71) Pentru a sprijini punerea în aplicare a obiectivelor prezentului regulament, consumatorii ar trebui să fie protejați împotriva informațiilor care induc în eroare și care sunt confuze cu privire la caracteristicile ambalajelor și la tratarea adecvată a acestora la sfârșitul ciclului de viață, pentru care au fost stabilite etichete armonizate în temeiul prezentului regulament. Este posibil ca identificarea ambalajelor incluse în schema de răspundere extinsă a producătorilor printr-un simbol corespunzător pe întregul teritoriu al schemei respective să se facă numai prin intermediul unui cod QR sau al unei alte tehnologii de marcare digitală standardizată, pentru a indica faptul că producătorul își îndeplinește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Simbolul respectiv ar trebui să fie clar și lipsit de ambiguitate pentru consumatori sau utilizatori în ceea ce privește posibilitatea de reciclare a ambalajelor.
(72) Ambalajele care fac obiectul sistemelor obligatorii de garanție-returnare ar trebui să poarte o etichetă care să informeze consumatorii că acestea intră sub incidența sistemului respectiv și, prin urmare, ar trebui să fie colectate prin intermediul unor canale de colectare specifice, autorizate în acest scop de autoritățile naționale. Această etichetă ar trebui să fie o etichetă UE armonizată, stabilită de Comisie. Statele membre pot solicita utilizarea unei astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(73) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului(38) funcționează ca o „plasă de siguranță” care asigură un nivel înalt de protecție a consumatorilor în toate sectoarele, venind în completarea unor cerințe mai detaliate din legislația sectorială sau specifică produselor din Uniune, cu excepția cazului în care există un conflict între respectiva directivă și alte norme ale Uniunii vizând aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale, situație în care acestea din urmă ar trebui să prevaleze și să se aplice respectivelor aspecte specifice. Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului(39) prevede că afișarea unei etichete voluntare de durabilitate, care nu îndeplinește anumite cerințe, constituie o practică comercială neloială.
(74) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor de etichetare, ▌ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a îmbunătăți în continuare sortarea deșeurilor, a stabili condițiile de identificare a materialelor componente ale ambalajelor prin intermediul tehnologiilor digitale deschise și standardizate și a stabili specificații armonizate detaliate pentru cerințele de etichetare aplicabile ambalajelor și recipientelor pentru deșeuri stabilite în temeiul prezentului regulament. La elaborarea acestor specificații, Comisia ar trebui să reducă la minimum elementele lingvistice și să țină seama de informațiile științifice sau de alte informații tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaționale relevante. Etichetarea armonizată a ambalajelor care fac obiectul unui sistem de garanție-returnare ar trebui să fie concepută ținând seama de diferențele de valoare care pot exista între garanțiile percepute de la un stat membru la altul. Având în vedere noul sistem, Decizia 97/129/CE a Comisiei(40) ar trebui abrogată începând cu ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar conținutul său ar trebui încorporat în acest act de punere în aplicare.
(75) Operatorii economici ar trebui să se asigure că ambalajele respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament. Aceștia ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a asigura o astfel de conformitate în raport cu rolurile lor respective în lanțul de aprovizionare, pentru a asigura libera circulație a ambalajelor pe piața internă și pentru a îmbunătăți sustenabilitatea acesteia.
(76) Întrucât are cele mai detaliate cunoștințe privind procesul de proiectare și de producție, fabricantul este cel mai în măsură să efectueze procedura de evaluare a conformității prevăzută în prezentul regulament. Această evaluare a conformității ar trebui, așadar, să rămână exclusiv obligația fabricantului.
(77) Ar trebui să se asigure faptul că furnizorii de ambalaje sau de materiale de ambalare furnizează fabricantului toate informațiile și documentele necesare pentru ca fabricantul să demonstreze conformitatea ambalajului și a materialelor de ambalare. Informațiile și documentele ar trebui furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic.
(78) Pentru a proteja funcționarea pieței interne, este necesar să se asigure că ambalajele din țări terțe care intră pe piața Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau în asociere cu un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanții au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformității în ceea ce privește ambalajele respective. Prin urmare, importatorii ar trebui să se asigure că ambalajele pe care le introduc pe piață respectă cerințele respective și că documentația elaborată de fabricanți este pusă la dispoziția autorităților naționale competente pentru inspecție.
(79) Atunci când introduce un ambalaj pe piață, fiecare importator ar trebui să indice pe ambalaj numele său, denumirea sa comercială înregistrată sau marca sa înregistrată, precum și adresa poștală și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin care poate fi contactat. Ar trebui să fie prevăzute excepții în cazurile în care ambalajul nu permite aceste indicații.
(80) Întrucât distribuitorul pune la dispoziție pe piață un ambalaj după ce acesta a fost introdus pe piață de către fabricant sau importator, acesta ar trebui să acționeze cu grija cuvenită în ceea ce privește cerințele aplicabile din prezentul regulament. De asemenea, distribuitorul ar trebui să se asigure că modul în care manipulează ambalajul nu afectează conformitatea acestuia cu cerințele respective.
(81) Întrucât distribuitorii și importatorii sunt aproape de piață și au un rol important în asigurarea conformității ambalajului, ar trebui să fie implicați în sarcinile de supraveghere a pieței desfășurate de autoritățile naționale competente și să fie pregătiți să participe activ, furnizând autorităților respective toate informațiile necesare referitoare la ambalajul vizat.
(82) Orice importator sau distribuitor care fie introduce pe piață un ambalaj sub numele sau marca proprie a importatorului sau a distribuitorului, fie modifică un astfel de ambalaj într-un mod care ar putea afecta conformitatea cu prezentul regulament ar trebui să fie considerat fabricant și ar trebui să își asume responsabilitatea pentru obligațiile fabricantului.
(83) Asigurarea trasabilității unui ambalaj de-a lungul întregului lanț de aprovizionare facilitează sarcina autorităților de supraveghere a pieței de a identifica operatorii economici care au introdus ambalaje neconforme pe piață sau le-au pus la dispoziție pe piață. Prin urmare, operatorii economici ar trebui să aibă obligația de a păstra informațiile privind tranzacțiile lor pentru o anumită perioadă.
(84) Problema generării excesive de deșeuri de ambalaje nu poate fi abordată pe deplin prin stabilirea unor obligații privind proiectarea ambalajelor. Pentru anumite tipuri de ambalaje, ar trebui stabilite obligații de reducere a proporției spațiului gol pentru operatorii economici care umplu sau utilizează în alt mod astfel de ambalaje. În cazul ambalajelor grupate, pentru transport și pentru comerț electronic utilizate pentru furnizarea de produse distribuitorilor finali sau utilizatorilor finali, proporția spațiului gol nu ar trebui să depășească 50 %. În conformitate cu ierarhia deșeurilor și pentru a promova inovarea în domeniul ambalajelor în scopul reducerii deșeurilor de ambalaje, ar trebui să fie posibil ca operatorii economici care utilizează ambalajele de vânzare ca ambalaje pentru comerț electronic să fie scutiți de această obligație. Această obligație nu se aplică ambalajelor reutilizabile.
(85) Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului pe piața internă, precum și un nivel ridicat de siguranță alimentară și igienă alimentară ▌și pentru a facilita atingerea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje, nu ar trebui să se permită introducerea pe piață a ambalajelor inutile sau a celor care pot fi evitate. Lista acestor formate de ambalaje este prevăzută în anexa V la prezentul regulament. În vederea adaptării listei la progresele tehnice și științifice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Comisia ar trebui să publice orientări care să explice mai detaliat anexa V, inclusiv exemple de ambalaje, precum și orientări în ceea ce privește derogările de la restricții.
(86) Pentru a promova circularitatea și utilizarea sustenabilă a ambalajelor, este necesar să se limiteze riscul ca ambalajele comercializate ca reutilizabile să nu fie reutilizate în practică și să se asigure returnarea de către consumatori a ambalajelor reutilizabile. Cel mai adecvat mod de a realiza acest lucru este de a stabili obligația operatorilor economici care utilizează ambalaje reutilizabile de a se asigura că este instituit un sistem de reutilizare, permițând astfel ca aceste ambalaje să circule, să intre în rotație și să fie utilizate în mod repetat. Pentru a asigura beneficiile maxime ale acestor sisteme, ar trebui stabilite cerințe minime pentru sistemele în buclă deschisă și în buclă închisă. Confirmarea conformității ambalajelor reutilizabile cu un sistem de reutilizare ar trebui, de asemenea, să facă parte din documentația tehnică a acestor ambalaje. Sistemele de reutilizare pot varia în ceea ce privește dimensiunea și acoperirea geografică de la sisteme locale mai mici la sisteme mai mari, care se pot întinde pe teritoriul unuia sau mai multor state membre.
(87) Ambalajele reutilizabile trebuie să fie sigure pentru utilizatorii lor. Prin urmare, operatorii economici care își oferă produsele în ambalaje reutilizabile trebuie să se asigure că, înainte ca un ambalaj reutilizabil să fie reutilizat, acesta face obiectul unui proces de recondiționare, pentru care ar trebui stabilite cerințe.
(88) Ambalajele reutilizabile devin deșeuri, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, atunci când deținătorul le elimină, intenționează să le elimine sau este obligat să le elimine. În mod normal, ambalajele reutilizabile din cadrul unui proces de recondiționare nu sunt considerate deșeuri.
(89) Pentru a stimula prevenirea generării de deșeuri, ar trebui introdus un nou concept de „reumplere”. Reumplerea ar trebui să fie considerată o măsură specifică de prevenire a generării de deșeuri, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor privind prevenirea stabilite în prezentul regulament și care este necesară pentru îndeplinirea acestora.
(90) În cazul în care operatorii economici oferă posibilitatea de a achiziționa produse prin reumplere, aceștia ar trebui să se asigure că stațiile lor de reumplere îndeplinesc anumite cerințe pentru a garanta sănătatea și siguranța consumatorilor. În acest context, în cazul în care consumatorii își utilizează propriile recipiente, operatorii economici ar trebui, prin urmare, să informeze cu privire la condițiile de reumplere și utilizare a acestor recipiente în condiții de siguranță. Pentru a încuraja reumplerea, operatorii economici nu ar trebui să pună la dispoziție ambalaje în mod gratuit sau ambalaje care să nu facă parte dintr-un sistem de garanție-returnare la stațiile de reumplere. Operatorii economici ar trebui exonerați de răspundere pentru problemele de siguranță alimentară care ar putea apărea ca urmare a utilizării recipientelor aduse de consumatori.
(91) Pentru a reduce proporția tot mai mare de ambalaje de unică folosință și cantitățile tot mai mari de deșeuri de ambalaje generate, este necesar să se stabilească obiective cantitative privind reutilizarea ▌ ambalajelor în sectoarele care au fost evaluate ca având cel mai mare potențial de reducere a deșeurilor de ambalaje, și anume alimente și băuturi pentru consum la pachet, electrocasnice mari și ambalaje pentru transport. Acest lucru a fost evaluat pe baza unor factori precum sistemele existente de reutilizare, necesitatea utilizării ambalajelor și posibilitatea de a îndeplini cerințele funcționale în ceea ce privește izolarea, curățenia, sănătatea, igiena și siguranța. De asemenea, au fost luate în considerare diferențele dintre produse și sistemele lor de producție și distribuție. Punerea în aplicare a unor astfel de obiective ar trebui să țină seama de avantajele pentru mediu obținute pe parcursul întregului ciclu de viață al unui produs. Se preconizează că stabilirea obiectivelor va sprijini inovarea și va crește proporția soluțiilor de reutilizare și de reumplere. Nu ar trebui permise ▌ambalajele de unică folosință pentru alimentele și băuturile umplute și consumate în spațiile din sectorul HORECA. Consumatorii ar trebui să aibă întotdeauna opțiunea de a cumpăra alimente și băuturi la pachet în recipiente reutilizabile sau în propriile lor recipiente, în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele prevăzute pentru alimentele și băuturile oferite în ambalaje de unică folosință. Operatorii economici care comercializează alimente sau băuturi la pachet ar trebui să ofere consumatorilor opțiunea de a cumpăra alimentele sau băuturile în propriile recipiente și opțiunea de a cumpăra alimente și băuturi în ambalaje reutilizabile.
(92) În anumite condiții, statele membre ar trebui să poată scuti operatorii economici de la obligațiile de reutilizare pentru o perioadă de cinci ani, care poate fi reînnoită. Aceste condiții ar trebui să fie corelate cu rate ridicate de reciclare și cu rate ridicate de prevenire a generării de deșeuri aplicabile în statul membru care acordă scutirea, inclusiv o primă rată intermediară de prevenire a generării de deșeuri de 3 % până în 2028, precum și cu adoptarea de către operatorii economici a unui plan corporativ de prevenire și reciclare a deșeurilor.
(93) Introducerea pe piață a ambalajelor care fac obiectul articolului 25 alineatul (1) și al punctelor 3 și 4 din anexa V din prezentul regulament în cazul mijloacelor de transport care operează la nivel transfrontalier și care oferă servicii de catering la bord, cum ar fi aeronavele, avioanele, trenurile, navele de croazieră, feriboturile, iahturile și ambarcațiunile, ar trebui înțeleasă ca având loc în momentul în care mijloacele de transport în cauză călătoresc cu ambalajele respective către Uniune sau în interiorul acesteia. Călătoriile în interiorul Uniunii ar trebui înțelese ca o situație în care vehiculul de transport pleacă de la o destinație situată în Uniune și sosește la o destinație situată în Uniune.
(94) Pentru a le spori eficacitatea și a asigura tratamentul egal al operatorilor economici, obiectivele privind reutilizarea ▌ ar trebui să le revină operatorilor economici. În cazul introducerii unor obiective pentru băuturi, acestea ar trebui ▌să le revină ▌ distribuitorilor finali. Anumite băuturi considerate perisabile, care sunt expuse riscului de alterare microbiologică cauzată de bacterii sau drojdii, necesită o tehnologie specifică implementată în condiții aseptice pentru a le proteja de alterare și pentru a le asigura în același timp o perioadă lungă de valabilitate. Prin urmare, laptele și alte băuturi perisabile ar trebui scutite de obligația de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor pentru băuturi. Obiectivele ar trebui calculate ca procent din vânzările, volumul sau greutatea vândute în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sau ▌, în cazul ambalajelor pentru transport, ca procent din numărul de reutilizări. Obiectivele ar trebui să fie neutre din punct de vedere al materialelor. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obiectivelor privind reutilizarea, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare înceea ce privește metodologia de calcul al acestora ▌.
(95) În unele cazuri, utilizarea formatelor ambalajelor de unică folosință pentru transport nu este necesară, deoarece există o gamă largă de alternative reutilizabile care funcționează bine. Pentru a se asigura că aceste alternative sunt utilizate în mod eficace, este oportun să se solicite operatorilor economici ca, atunci când transportă produse între diferite amplasamente ale aceluiași operator economic sau între operatorul economic și întreprinderile afiliate sau partenere, să utilizeze numai ▌ambalaje pentru transport reutilizabile în ceea ce privește formatele de ambalare, cum ar fi paleții, cutiile din plastic pliabile, lăzile din plastic, recipientele intermediare pentru materialele în vrac, atât rigide, cât și flexibile, sau bidoanele. Din aceleași motive, aceeași obligație ar trebui să se aplice operatorilor economici care transportă produse în interiorul unui stat membru. Pentru anumite ambalaje pentru transport specifice, spre exemplu cutiile din carton, alternativele reutilizabile nu pot fi o opțiune în cazul produselor sensibile la contact, care impun o curățare specifică a ambalajelor între utilizări, iar pentru alte aplicații, numărul de rotații este foarte scăzut. Prin urmare, cutiile din carton ar trebui scutite de obligația de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor pentru transport.
(96) Atingerea obiectivelor privind reutilizarea și reumplerea poate fi o provocare pentru operatorii economici mai mici. Prin urmare, anumiți operatori economici ar trebui să fie scutiți de obligația de a atinge obiectivele privind reutilizarea ambalajelor în cazul în care introduc pe piață mai puțin decât un anumit volum de ambalaje și îndeplinesc definiția microîntreprinderii în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei(41) ori dacă suprafața de vânzare a acestora ▌ nu depășește o anumită limită. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru ▌a stabili derogări suplimentare pentru alți operatori economici sau a excepta anumite formate de ambalaje care fac obiectul obiectivelor de reutilizare sau de reumplere în cazul unor probleme grave de igienă, siguranță alimentară sau de mediu care împiedică atingerea acestor obiective.
(97) Pentru a permite verificarea respectării obiectivelor privind reutilizarea ▌, este necesar ca operatorii economici respectivi să raporteze autorităților competente. Operatorii economici ar trebui să raporteze datele relevante pentru fiecare an calendaristic, începând cu 1 ianuarie 2030. Statele membre ar trebui să pună aceste date la dispoziția publicului.
(98) Întrucât operatorii economici pot utiliza mai multe formate de ambalaje diferite, atingerea obiectivelor de reutilizare ar trebui calculată pe baza numărului total de unități de vânzare sau a greutății corespunzătoare alimentelor ori pe baza numărului total de unități de vânzare sau a volumului corespunzător băuturilor puse la dispoziție pe piață.
(99) Având în vedere nivelurile în continuare ridicate ale consumului de pungi de transport din plastic, utilizarea ineficientă a resurselor și potențialul acestora de a genera deșeuri pe domeniul public, este oportun să se mențină dispozițiile care vizează obținerea unei reduceri durabile a consumului de pungi de transport din plastic, astfel cum se prevede deja prin Directiva 94/62/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului(42). Având în vedere abordările divergente actuale și cerințele limitate de raportare privind pungile de transport din plastic, este dificil să se evalueze dacă măsurile de reducere a consumului luate de statele membre au atins obiectivul unei reduceri „durabile” a consumului de astfel de pungi și, de asemenea, dacă acestea nu au crescut consumul altor tipuri de pungi de transport din plastic. Prin urmare, este necesar să se armonizeze o definiție a reducerii durabile a consumului și să se stabilească un obiectiv comun, precum și să se introducă noi cerințe de raportare.
(100) Având în vedere rezultatele studiului de evaluare privind pungile de transport din plastic, trebuie luate măsuri suplimentare pentru a reduce consumul de pungi de transport din plastic subțire și pentru a evalua posibilele efecte de substituție cu pungile de transport din plastic foarte subțire și pungile de transport din plastic mai groase, de peste 50 de microni.
(101) Întrucât pungile de transport din plastic foarte subțire, sub 15 microni, au un potențial ridicat de a deveni deșeuri și de a contribui la poluarea marină, ar trebui luate măsuri pentru a restricționa introducerea lor pe piață, cu excepția cazurilor în care sunt destinate unor utilizări strict necesare. Pungile din plastic respective nu ar trebui introduse pe piață ca ambalaje pentru produse alimentare în vrac, cu excepția cazurilor justificate pe motive de igienă sau pentru ambalarea produselor alimentare în vrac umede, cum ar fi carnea crudă, peștele sau produsele lactate.
(102) ▌Pentru a realiza o reducere susținută a consumului de pungi de transport din plastic subțire pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să poată adopta măsuri care să includă interzicerea acestor tipuri de pungi de transport din plastic, punerea în aplicare a unor obiective naționale de reducere, menținerea sau introducerea de instrumente economice, precum și alte restricții de comercializare, cu condiția ca aceste măsuri să fie proporționate și nediscriminatorii. Respectivele măsuri pot varia în funcție de impactul asupra mediului al pungilor de transport din plastic subțire atunci când sunt valorificate sau eliminate, de proprietățile lor de compostare, de durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată. Cu condiția îndeplinirii obiectivelor prevăzute pentru pungile de transport din plastic, statele membre pot pune în aplicare dispozițiile referitoare la pungile în cauză prin intermediul unor acorduri încheiate între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză.
(103) O reducere a utilizării pungilor de transport din plastic nu ar trebui să conducă la înlocuirea lor cu alte materiale de ambalare. Comisia ar trebui să monitorizeze utilizarea altor tipuri de materiale și să propună un obiectiv precum și, dacă este cazul, măsuri de reducere a consumului de astfel de materiale.
(104) Pentru a asigura aplicarea eficace și armonizată a cerințelor de sustenabilitate stabilite în temeiul prezentului regulament, respectarea acestor cerințe ar trebui să fie măsurată prin metode fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generație general recunoscute.
(105) Pentru a se asigura că nu există obstacole în calea comerțului pe piața internă, cerințele privind sustenabilitatea ambalajelor, inclusiv privind substanțele care prezintă motive de îngrijorare din ambalaje, ambalajele compostabile, reducerea la minimum a ambalajelor, ambalajele reutilizabile și sistemele de reutilizare ar trebui armonizate la nivelul Uniunii. Pentru a facilita evaluarea conformității cu aceste cerințe, inclusiv metodele de testare, măsurare sau calcul, este necesar să se prevadă prezumția de conformitate pentru ambalajele și produsele ambalate care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective, în special faptul că ciclul de viață al ambalajelor și al produselor ambalate reflectă intervalul mediu de comportament al consumatorilor și este solid pentru a descuraja eludarea intenționată și neintenționată.
(106) În absența unor standarde armonizate, recurgerea la specificații tehnice comune trebuie utilizată ca o soluție de rezervă pentru a facilita îndeplinirea de către fabricant a obligației de a respecta cerințele de sustenabilitate, de exemplu, atunci când există întârzieri nejustificate în ceea ce privește stabilirea unui standard armonizat. În plus, recurgerea la această soluție ar trebui să fie posibilă în cazul în care Comisia a restricționat sau a retras trimiterile la standarde armonizate relevante, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Conformitatea cu specificațiile tehnice comune adoptate de Comisie prin acte de punere în aplicare ar trebui, de asemenea, să dea naștere prezumției de conformitate.
(107) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a recurgerii la specificații tehnice comune, ▌ ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili, modifica sau abroga specificații tehnice comune pentru cerințele privind sustenabilitatea, etichetarea și sistemele de reutilizare și pentru a adopta metode de testare, de măsurare sau de calcul. Comisia ar trebui să țină seama de opiniile organismelor relevante sau ale grupului de experți și să consulte în mod corespunzător toate părțile interesate relevante atunci când elaborează proiectele de acte de punere în aplicare.
(108) Pentru a asigura coerența cu alte acte legislative ale Uniunii, procedura de evaluare a conformității ar trebui să fie modulul de control intern al producției inclus în prezentul regulament pe baza modulelor incluse în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului(43).
(109) Marcajul CE de pe ambalaje nu ar trebui să indice conformitatea ambalajelor cu cerințele prezentului regulament, ci doar să indice conformitatea produsului ambalat cu legislația aplicabilă a Uniunii privind produsele, dacă este cazul. Într-adevăr, legislația Uniunii privind produsele impune, de regulă, aplicarea marcajului CE referitor la produs fie chiar pe produs, fie pe ambalajul acestuia. Impunerea aplicării marcajului CE pe ambalaj pentru a demonstra conformitatea cu cerințele prezentului regulament poate duce la confuzie și neînțelegeri în ceea ce privește întrebarea dacă marcajul se referă la ambalajul propriu-zis sau la produsul ambalat și, în cele din urmă, la incertitudini cu privire la siguranța și conformitatea efective ale produselor ambalate în cauză.
(110) În schimb, conformitatea ambalajelor în sine cu cerințele prezentului regulament ar trebui să fie indicată împreună cu declarația de conformitate UE.
(111) Fabricanții trebuie să întocmească o declarație de conformitate UE pentru a furniza informații cu privire la conformitatea ambalajelor cu prezentul regulament. Fabricanților li se poate solicita, de asemenea, în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, să întocmească o declarație de conformitate UE. Pentru a asigura accesul efectiv la informații în scopul supravegherii pieței, ar trebui întocmită o declarație de conformitate UE unică în conformitate cu toate actele aplicabile ale Uniunii. Pentru a reduce sarcina administrativă a operatorilor economici, respectiva declarație de conformitate UE unică ar trebui să poată fi un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate individuale relevante.
(112) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(44) oferă un cadru pentru supravegherea pieței în ceea ce privește produsele și pentru controlul produselor provenite din țări terțe. Regulamentul respectiv ar trebui să fie aplicabil ambalajelor care intră sub incidența prezentului regulament pentru a garanta faptul că ambalajele care beneficiază de libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea umană, siguranța și mediul.
(113) Gestionarea deșeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătățită pentru a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului, pentru a proteja sănătatea umană, pentru a asigura utilizarea prudentă, eficientă și rațională a resurselor naturale, pentru a promova principiile economiei circulare, pentru a spori utilizarea energiei din surse regenerabile, pentru a crește eficiența energetică, pentru a reduce gradul de dependență a Uniunii față de resursele importate, pentru a crea noi oportunități economice și pentru a contribui la competitivitatea pe termen lung. Utilizarea mai eficientă a resurselor ar aduce, de asemenea, economii nete substanțiale întreprinderilor, autorităților publice și consumatorilor din Uniune, reducând, în același timp, emisiile anuale totale de gaze cu efect de seră.
(114) În pofida cerințelor și obiectivelor de reducere la minimum a ambalajelor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 94/62/CE, generarea de deșeuri de ambalaje a crescut în termeni absoluți și pe baza datelor pe cap de locuitor, iar tendințele indică o nouă scădere drastică a reutilizării și a reumplerii ambalajelor, amplificată de creșterea consumului la pachet și a comerțului electronic. Pe măsură ce produsele, materialele și modelele de consum au evoluat, s-a înregistrat o creștere semnificativă a utilizării ambalajelor de unică folosință, în special a plasticului de unică folosință. Acest lucru este legat de peisajul comerțului cu amănuntul, cu rețele de distribuție mai mari, de fabricarea și ambalarea produselor pe linii de ambalaje de mare viteză, care exercită o presiune combinată în sensul scăderii pieței pentru reutilizare și reumplere.
(115) Pentru a monitoriza și a verifica respectarea de către producători și de către organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor a obligațiilor care decurg din răspunderea extinsă a producătorilor în ceea ce privește colectarea și tratarea deșeurilor provenite din produsele lor, este necesar ca statele membre să desemneze una sau mai multe autorități competente.
(116) Pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai rapidă și mai uniformă a obligațiilor de către statele membre și a anticipa orice deficiență în materie de punere în aplicare, ar trebui menținut un sistem de rapoarte de alertă timpurie pentru a detecta deficiențele și a permite luarea de măsuri înainte de expirarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor. Extinderea acestui sistem, care, în temeiul Directivei 94/62/CE, a vizat atingerea obiectivelor de reciclare, ar trebui să includă și obiective de reducere a deșeurilor de ambalaje care trebuie atinse de statele membre până în 2030 și 2035.
(117) Întrucât gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje reprezintă un element important al gestionării deșeurilor în general, statele membre ar trebui să dedice acestui aspect un capitol separat în planurile de gestionare a deșeurilor elaborate pentru executarea obligației prevăzute în Directiva 2008/98/CE. În ceea ce privește măsurile referitoare la prevenirea generării de deșeuri și la reutilizarea acestora, ele ar trebui incluse în programele de prevenire a generării de deșeuri impuse în temeiul Directivei 2008/98/CE. Capitolele respective ar trebui să fie incluse în planul de gestionare a deșeurilor și în programul de prevenire a generării de deșeuri, fie ca parte a următoarei evaluări periodice a acestora, astfel cum se prevede în Directiva 2008/98/CE, fie mai devreme.
(118) Prezentul regulament se bazează pe normele de gestionare a deșeurilor și pe principiile generale prevăzute în Directiva 2008/98/CE.
(119) Prevenirea generării de deșeuri este cea mai eficace modalitate de a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor și de a reduce impactul deșeurilor asupra mediului. Prin urmare, este important ca operatorii economici să ia măsurile adecvate pentru a reduce generarea de deșeuri prin eliminarea ambalajelor excesive și prin utilizarea anumitor formate de ambalaje, prin prelungirea duratei de viață a ambalajelor, reproiectarea produselor astfel încât să nu existe ambalaje sau să se poată utiliza mai puține ambalaje, inclusiv vânzările în vrac, și prin trecerea de la ambalajele de unică folosință la ambalajele reutilizabile.
(120) Pentru a obține o reducere ambițioasă și durabilă a generării globale de deșeuri de ambalaje, ar trebui stabilite obiective pentru reducerea deșeurilor de ambalaje pe cap de locuitor, care să fie atinse până în 2030. Atingerea unui obiectiv de reducere cu 5 % în 2030 față de 2018 ar trebui să implice o reducere totală absolută de aproximativ 19 % în medie în întreaga Uniune în 2030, comparativ cu scenariul de referință din 2030. Statele membre ar trebui să reducă generarea de deșeuri de ambalaje cu 10 %, comparativ cu 2018, până în 2035; se estimează că aceasta va reduce deșeurile de ambalaje cu 29 % față de scenariul de referință din 2030. Pentru a se asigura continuarea eforturilor de reducere după 2030, pentru 2035, ar trebui stabilit un obiectiv de reducere cu 10 % față de 2018, ceea ce ar însemna o reducere de 29 % față de scenariul de referință, iar pentru 2040 ar trebui stabilit un obiectiv de reducere cu 15 % față de 2018, ceea ce înseamnă o reducere de 37 % față de scenariul de referință. Statele membre care au instituit un sistem diferit pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje menajere, pe de o parte, și pentru deșeurile de ambalaje industriale și comerciale, pe de altă parte, ar trebui să aibă posibilitatea de a-și păstra specificitatea.
(121) Întrucât generarea de deșeuri de ambalaje comerciale și industriale nu are legătură cu consumul casnic, obiectivele de prevenire pe cap de locuitor nu se pot aplica ca atare deșeurilor de ambalaje comerciale și industriale.
(122) Statele membre pot atinge aceste obiective prin instrumente economice și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, inclusiv măsuri care urmează să fie puse în aplicare prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor, precum și prin promovarea instituirii și a funcționării eficace a sistemelor de reutilizare și prin încurajarea operatorilor economici să ofere utilizatorilor finali posibilități suplimentare de reumplere. Astfel de măsuri ar trebui adoptate în paralel și în plus față de alte măsuri prevăzute în prezentul regulament care vizează reducerea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cum ar fi cerințele privind reducerea la minimum a ambalajelor, obiectivele de reutilizare și obligațiile de reumplere, pragurile de volum și măsurile de realizare a reducerii susținute a consumului de pungi de transport din plastic subțire. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, un stat membru poate adopta dispoziții care depășesc obiectivele minime de prevenire a generării de deșeuri stabilite în prezentul regulament. Atunci când pun în aplicare astfel de măsuri, statele membre ar trebui să fie conștiente de riscul unei treceri de la materiale de ambalaj mai grele la materiale de ambalaj mai ușoare și ar trebui să acorde prioritate măsurilor care reduc la minimum riscul respectiv.
(123) Pentru a pune în aplicare principiul „poluatorul plătește”, este oportun să se stabilească obligații de gestionare a deșeurilor de ambalaje pentru producători. În acest scop, prezentul regulament se bazează pe cerințele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE, pentru a se asigura că schema de răspundere extinsă a producătorilor este instituită astfel încât să acopere integral costurile de gestionare a deșeurilor aferente ambalajelor și pentru a facilita efectuarea unor controale adecvate de către autoritățile competente. Prezentul regulament urmărește să definească în mod clar un producător pentru fiecare unitate de ambalaj, fie că este vorba despre ambalajele goale, fie că este vorba despre ambalajele care conțin produse. Ca regulă generală, producătorul ar trebui să fie operatorul economic stabilit într-un stat membru care pune la dispoziție, de pe teritoriul acestuia, produse ambalate pentru prima dată pe piața aceluiași statul membru, în calitate de fabricant, importator sau distribuitor stabilit în statul membru. Aceasta include orice ofertă de distribuție, consum sau utilizare susceptibilă să rezulte într-o furnizare efectivă. Astfel, în cazul în care o societate cumpără un produs ambalat dintr-un stat membru diferit de cel în care este situată sau dintr-o țară terță și furnizează respectivul produs ambalat în statul membru în care este situată, societatea respectivă ar trebui considerată drept producător, întrucât este prima care pune la dispoziție produsul ambalat de pe teritoriul statului membru respectiv. În ceea ce privește platformele online, oferirea inițială a unui produs ar trebui considerată drept o punere la dispoziție în sensul definiției producătorului. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum orice sarcină administrativă inutilă pentru întreprinderile mici care se ocupă cu umplerea ambalajelor pentru transport, a ambalajelor reutilizabile, a ambalajelor pentru producția primară sau a ambalajelor de servire la punctul de vânzare, producătorul ar trebui să fie fabricantul, distribuitorul sau importatorul de astfel de ambalaje care pune pentru prima dată ambalajele la dispoziție de pe teritoriul acelui stat membru, deoarece operatorul economic respectiv este cel mai în măsură să respecte obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorilor.
(124) Pe de altă parte, atunci când ambalajul sau produsul ambalat este pus la dispoziție direct utilizatorului final prin contracte la distanță, producătorul ar putea fi, de asemenea, stabilit într-un alt stat membru sau într-o țară terță. În astfel de situații, în cazul în care producătorul este stabilit într-un alt stat membru, acesta ar trebui să numească un reprezentant autorizat în materie de răspundere extinsă a producătorilor în statul membru în care se află utilizatorul final. În cazul în care producătorul este stabilit într-o țară terță, statele membre pot prevedea că numirea unui reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor este, de asemenea, obligatorie pentru a evita riscul eludării obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a asigura respectarea principiului „poluatorul plătește” și în contextul respectării răspunderii extinse a producătorilor, este necesar să se asigure certitudinea cu privire la producătorul care este responsabil pentru deșeurile de ambalaje, în special în cazul societăților de logistică. Societățile de logistică sunt societăți care primesc mărfuri provenind din țări terțe și care desfășoară activități de manipulare a mărfurilor importate (de exemplu, dezambalare și reambalare în formate/cantități mai mici pentru a se conforma cererilor clienților), înainte de a trimite mărfurile, folosind integral sau parțial ambalajele de transport originale ori nefolosindu-le deloc, către clienții lor, care pot fi situați în alte state membre. Prin urmare, în acest caz, ar trebui identificat un producător pentru ambalajele de transport (originale) care provin din țări terțe și care rămân la societatea de logistică și devin astfel deșeuri în Uniune. De regulă, societatea de logistică nu va deține proprietatea asupra mărfurilor, însă ar trebui să fie considerată producător pentru ambalajele provenite din țări terțe și pe care le manipulează în cadrul activității sale.
(125) Pe lângă costurile impuse producătorilor în temeiul articolului 40 alineatul (1a) din prezentul regulament și prin transpunerea Directivei 2008/98/CE, statele membre păstrează posibilitatea de a acoperi costurile necesare care rezultă din activitățile de curățare, inclusiv transportul și tratarea ulterioară a deșeurilor de ambalaje prezente în deșeurile din domeniul public, în cadrul costului total de gestionare a deșeurilor generate de ambalaje care ar trebui să fie acoperit de răspunderea extinsă a producătorilor. Respectivele costuri nu ar trebui să depășească costurile necesare prestării serviciilor în cauză într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și ar trebui să fie convenite în mod transparent și nediscriminatoriu între actorii vizați.
(126) Pentru a monitoriza dacă producătorii își îndeplinesc obligațiile financiare și organizatorice de a asigura gestionarea deșeurilor provenite din ambalajele pe care le pun la dispoziție pentru prima dată pe piața unui stat membru, este necesar ca autoritatea competentă din fiecare stat membru să instituie și să gestioneze un registru și ca producătorii să aibă obligația să se înregistreze.
(127) Cerințele de înregistrare ar trebui armonizate în întreaga Uniune în cea mai mare măsură posibilă, astfel încât să se faciliteze înregistrarea, în special în cazul în care producătorii pun la dispoziție ambalaje în diferite state membre. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor de înregistrare, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare ▌ pentru a stabili un format comun pentru înregistrarea în registru și de raportare către acesta, care să detalieze datele care trebuie raportate.
(128) În conformitate cu principiul „poluatorul plătește” enunțat la articolul 191 alineatul (2) din TFUE, este esențial ca producătorii, inclusiv actorii din domeniul comerțului electronic, care introduc pe piața Uniunii ambalaje și produse ambalate să își asume responsabilitatea gestionării la sfârșitul ciclului de viață al acestora. Ar trebui reamintit faptul că, până la 31 decembrie 2024, trebuie instituite scheme de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în Directiva 94/62/CE, deoarece acestea reprezintă cele mai adecvate mijloace pentru a realiza acest lucru și pot avea un impact pozitiv asupra mediului prin reducerea generării de deșeuri de ambalaje și prin creșterea colectării și reciclării acestora. Există mari disparități în ceea ce privește modul în care acestea sunt instituite, eficiența acestora și sfera de responsabilitate a producătorilor. Prin urmare, normele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE ar trebui să se aplice în general schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru producătorii de ambalaje și să fie completate de dispoziții specifice suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar și adecvat. De exemplu, pentru a facilita colectarea separată a deșeurilor de ambalaje, producătorii ar trebui să finanțeze etichetarea recipientelor pentru deșeuri. O astfel de obligație ar fi în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și cu cerințele generale minime privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor stabilite în Directiva 2008/98/CE.
(129) În ceea ce privește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, prezentul regulament este o lex specialis în raport cu Directiva 2008/98/CE. Aceasta înseamnă că dispozițiile din prezentul regulament referitoare la răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să prevaleze asupra oricăror dispoziții contradictorii din directiva respectivă. Acest principiu se referă, de exemplu, la cerințele privind înregistrarea producătorilor, modularea taxelor corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor și raportarea.
(130) În plus față de cerința armonizată privind reciclabilitatea pentru modularea contribuțiilor financiare ale producătorilor care urmează să fie stabilită în actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze alte criterii, cum ar fi conținutul reciclat, posibilitatea de reutilizare, prezența substanțelor periculoase sau criterii în conformitate cu Directiva 2008/98/CE.
(131) Producătorii ar trebui să aibă posibilitatea să își exercite aceste obligații în mod colectiv, prin intermediul unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și care preia răspunderea în numele lor. Producătorii sau organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să facă obiectul unei autorizații din partea statului membru și ar trebui să demonstreze cu documente, printre altele, că dispun de mijloace financiare pentru a acoperi costurile generate de răspunderea extinsă a producătorilor. Atunci când stabilesc normele administrative și procedurale de autorizare a producătorilor pentru conformitate individuală și a organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru conformitate colectivă, statele membre ar putea diferenția procesele pentru producătorii individuali și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru a limita sarcina administrativă impusă producătorilor individuali. Ar trebui reamintit faptul că statele membre pot autoriza mai multe organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, deoarece concurența dintre acestea poate conduce la beneficii mai mari pentru consumatori. Autoritatea competentă ar trebui să poată percepe producătorilor sau organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și cărora li se încredințează obligații taxe proporționate și bazate pe costuri pentru procedura de autorizare referitoare la îndeplinirea obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor.
(132) Atunci când taxa corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor percepută de o organizație care implementează această răspundere extinsă a producătorilor este clasificată drept venit public, de exemplu atunci când organizația în cauză este gestionată de stat, și pentru a respecta normele bugetare conform cărora veniturile publice trebuie să se bazeze pe date exacte, statul membru poate solicita producătorului să raporteze mai frecvent decât o dată pe an informațiile prevăzute în anexa IX părțile B și C către autoritatea competentă responsabilă de registru. În cazul organizațiilor gestionate de stat care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, întrucât nu există un mandat din partea producătorului reprezentat, cerințele prevăzute în prezentul regulament referitoare la astfel de mandate nu ar trebui să se aplice.
(133) Prezentul regulament ar trebui să specifice modul în care obligațiile privind trasabilitatea comercianților prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului(45), inclusiv la articolul 30 alineatele (2) și (3) din acesta, urmează să fie aplicate furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producători care oferă ambalaje consumatorilor situați în Uniune în ceea ce privește registrele de producători instituite în temeiul prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, ar trebui să se considere că orice producător, indiferent dacă este stabilit într-un stat membru sau într-o țară terță, care oferă ambalaje prin intermediul unor contracte la distanță direct consumatorilor situați într-un stat membru se încadrează în definiția comerciantului în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Pentru a preveni evitarea obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, ar trebui să se precizeze modul în care acești furnizori de platforme online ar trebui să îndeplinească obligațiile respective în ceea ce privește registrele producătorilor de ambalaje instituite în temeiul prezentului regulament. În acest context, furnizorii de platforme online care intră în domeniul de aplicare al capitolului III secțiunea 4 din Regulamentul (UE) 2022/2065, care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii, ar trebui să obțină de la respectivii producători, înainte de a-i autoriza să le folosească serviciile, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065,, informații cu privire la respectarea normelor privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în prezentul regulament. Normele privind trasabilitatea comercianților care vând ambalaje online fac obiectul normelor de asigurare a respectării legislației prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065.
(134) Situații indezirabile similare de evitare a obligațiilor ar putea apărea și în ceea ce îi privește pe furnizorii de servicii de logistică. Prezentul regulament include unele dispoziții menite să prevină astfel de situații printr-o abordare similară cu cea din Regulamentul (UE) 2022/2065 referitoare la furnizorii de platforme online.
(135) Registrul producătorilor instituit în temeiul prezentului regulament trebuie considerat registru public în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Prin urmare, furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile furnizate de producătorii în cauză sunt fiabile și complete, în special prin utilizarea sau verificarea bazelor de date online și a interfețelor online oficiale și accesibile în mod liber, sau ar trebui să solicite comercianților în cauză să furnizeze documente justificative fiabile, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065. În ceea ce privește datele puse la dispoziția publicului în conformitate cu prezentul regulament, „a depune toate eforturile” în sensul articolului 30 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2022/2065 poate necesita, de obicei, o verificare a informațiilor furnizate de producător prin comparare cu datele disponibile publicului, în conformitate cu prezentul regulament. În special, acest lucru se aplică în cazul în care un stat membru a instituit o interfață online pentru reconcilierea automată a datelor în conformitate cu prezentul regulament. Contribuțiile financiare impuse producătorilor în temeiul articolului 45 alineatul (2) din prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere niciunui acord voluntar între piețele online și producători atunci când piața online consimte să accepte integral sau parțial costurile respective în numele producătorilor printr-un mandat scris.
(136) Contribuțiile financiare impuse producătorilor în temeiul articolului 45 alineatul (2) din prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere niciunui acord voluntar între piețele online și producători atunci când piețele online consimt să accepte integral sau parțial costurile respective în numele producătorilor printr-un mandat scris.
(137) Statele membre ar trebui să prevadă măsuri de punere în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, a normelor privind colectarea separată a deșeurilor de ambalaje și a etichetării recipientelor pentru deșeuri în cazul în care prezentul regulament nu prevede o armonizare completă a acestor măsuri. În plus, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească cerințe suplimentare pentru punerea în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE și cu prezentul regulament, cu condiția ca astfel de măsuri să nu creeze obstacole pe piața internă. Prezentul regulament nu stabilește care este operatorul responsabil pentru colectarea deșeurilor de ambalaje și nici alte dispoziții contractuale naționale referitoare la colectarea deșeurilor de ambalaje.
(138) Statele membre ar trebui să instituie sisteme de returnare și colectare a deșeurilor de ambalaje, astfel încât acestea să fie direcționate către cea mai adecvată alternativă de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu ierarhia deșeurilor. Sistemele ar trebui să fie deschise participării tuturor părților interesate, în special a operatorilor economici și a autorităților publice, și să fie instituite ținând seama de mediu și de sănătatea, siguranța și igiena consumatorilor. Sistemele de returnare și colectare ar trebui să se aplice și ambalajelor produselor importate, în temeiul unor dispoziții nediscriminatorii.
(139) Este posibil ca statele membre să fi instituit deja, cu ocazia transpunerii articolului 7 din Directiva 94/62/CE în legislația națională, sisteme separate de colectare și reciclare a deșeurilor care stau la baza unor autorizații naționale și acorduri contractuale relevante. Statele membre pot continua să utilizeze aceste sisteme, cu condiția să pună în aplicare în mod corect obligațiile prevăzute în prezentul regulament.
(140) De asemenea, statele membre ar trebui să ia măsuri de promovare a reciclării care respectă standardele de calitate pentru utilizarea materialelor reciclate în sectoarele relevante. Această obligație este deosebit de relevantă având în vedere procentul minim stabilit pentru conținutul reciclat din ambalajele din plastic.
(141) Colectarea ambalajelor este un pas esențial pentru a asigura circularitatea acestora și pentru a garanta o piață puternică pentru materiile prime secundare. Stabilirea unei rate obligatorii de colectare reprezintă un stimulent pentru dezvoltarea unor sisteme de colectare eficiente și specializate la nivel național, sporind astfel cantitatea de deșeuri sortate și potențial reciclate.
(142) S-a demonstrat că sistemele funcționale de garanție-returnare asigură o rată de colectare foarte ridicată și reciclarea de înaltă calitate, în special a sticlelor și dozelor pentru băuturi. Pentru a sprijini atingerea obiectivului de colectare separată a sticlelor din plastic de unică folosință pentru băuturi prevăzut în Directiva (UE) 2019/904 și a stimula în continuare ratele ridicate de colectare și reciclarea de înaltă calitate a recipientelor din metal pentru băuturi, este oportun ca statele membre să instituie sisteme de garanție-returnare. Aceste sisteme vor contribui la creșterea aprovizionării cu materii prime secundare de bună calitate adecvate pentru reciclarea în circuit închis și vor reduce cantitatea de recipiente pentru băuturi care devin deșeuri pe domeniul public.
(143) Sistemele de garanție-returnare ar trebui să fie obligatorii pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și pentru recipientele din metal pentru băuturi. Statele membre ar putea decide, de asemenea, să includă alte ambalaje destinate altor produse sau fabricate din alte materiale în aceste sisteme, în special recipientele de sticlă de unică folosință, și ar trebui să se asigure că sistemele de garanție-returnare pentru formatele de ambalaje de unică folosință, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosință pentru băuturi, sunt disponibile în mod egal pentru ambalajele reutilizabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic. Acestea ar trebui să aibă în vedere instituirea unor sisteme de garanție-returnare și pentru ambalajele reutilizabile. ▌Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte dispoziții care depășesc cerințele minime prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi perceperea garanției la punctul de vânzare în cazul consumului în spațiile din sectorul ospitalității sau obligația ca toți distribuitorii finali să accepte ambalajele care includ o garanție, indiferent de materialele și formatele ambalajelor pe care le distribuie sau de suprafața lor de vânzare.
(144) Prezentul regulament ar trebui să țină seama de diversitatea sistemelor de garanție-returnare existente în Uniune și să asigure că evoluțiile tehnologice ale acestor sisteme nu sunt îngreunate atunci când acestea îndeplinesc condițiile și criteriile de creștere a ratelor de colectare și de asigurare a unei mai bune calități a reciclării.
(145) Având în vedere natura produselor și diferențele dintre sistemele lor de producție și de distribuție, sistemele de garanție-returnare nu ar trebui totuși să fie obligatorii pentru ambalajele pentru vin, produse vitivinicole aromatizate și produse similare vinului, băuturi spirtoase și lapte și produse lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, statele membre pot institui sisteme de garanție-returnare care să vizeze astfel de ambalaje pentru băuturi, precum și alte ambalaje pentru băuturi și alte produse.
(146) Până la 1 ianuarie 2029, toate sistemele de garanție-returnare pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și pentru recipientele metalice de unică folosință pentru băuturi ar trebui să respecte cerințele minime generale prevăzute în prezentul regulament, cu excepția sistemelor de garanție-returnare instituite înainte de intrarea în vigoare a acestuia, care ating obiectivul de colectare separată de 90 % până la 1 ianuarie 2029. Aceste cerințe vor contribui la asigurarea unei mai mari coerențe și a unor rate de returnare mai ridicate în toate statele membre. Cerințele au fost stabilite pe baza opiniilor părților interesate, a analizelor experților și a celor mai bune practici din cadrul sistemelor existente de garanție-returnare. Cerințele sunt concepute astfel încât să permită inovarea, oferind, în același timp, un nivel de flexibilitate pentru a se adapta la circumstanțele locale.
(147) Statele membre cu regiuni unde se înregistrează activități comerciale transfrontaliere intense ar trebui să se asigure că sistemele lor de garanție-returnare permit colectarea ambalajelor care țin de sistemele de garanție-returnare ale altor state membre în puncte de colectare special desemnate și ar trebui să depună eforturi pentru a face posibilă returnarea garanției.
(148) Statele membre care ating în 2026 o rată de colectare de 80 % a tipurilor de ambalaje vizate fără un sistem de garanție-returnare pot solicita să nu instituie un astfel de sistem de garanție-returnare.
(149) Statele membre pot alege să pună în aplicare sistemul de garanție-returnare la nivel subnațional, ținând seama de diviziunile administrative naționale relevante și de situația specifică a teritoriilor de peste mări, atât timp cât acestea demonstrează performanța economică și de mediu a unui astfel de sistem, precum și consecvența sa deplină cu rata de colectare de 90 % stabilită în prezentul regulament pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și recipientele metalice pentru băuturi.
(150) Ca măsură specifică de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje, statele membre ar trebui să încurajeze în mod activ soluțiile de reutilizare și reumplere. Acestea ar trebui să sprijine instituirea unor sisteme de reutilizare și de reumplere și să monitorizeze funcționarea acestora și respectarea standardelor de igienă. Statele membre sunt încurajate să ia și alte măsuri, cum ar fi instituirea unor sisteme de garanție-returnare care să acopere formatele de ambalaje reutilizabile, utilizarea de stimulente economice sau stabilirea de cerințe pentru distribuitorii finali de a pune la dispoziție un anumit procent din alte produse decât cele care fac obiectul obiectivelor de reutilizare și al obligațiilor de reumplere în ambalaje reutilizabile sau prin reumplere, cu condiția ca aceste cerințe să nu conducă la fragmentarea pieței unice și la crearea de bariere în calea comerțului.
(151) Cerințele privind colectarea, sortarea, redistribuirea în vederea reumplerii și curățarea sunt complet diferite în cazul sistemelor de garanție-returnare pentru ambalaje de unică folosință față de sistemele de reutilizare bazate pe garanții. Prin urmare, cerințele minime pentru sistemele de garanție-returnare nu ar trebui să se aplice sistemelor de reutilizare bazate pe garanții. În schimb, ar trebui să li se aplice cerințele specifice sistemelor de reutilizare.
(152) Directiva 94/62/CE a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului(46) de stabilire a obiectivelor privind reciclarea pentru statele membre care trebuie atinse până în 2025 și 2030. Aceste obiective și normele de calcul al acestora ar trebui menținute. Recunoscând că fiecare stat membru pornește de pe o poziție diferită în ceea ce privește obiectivele de reciclare și cu toate că în prezentul regulament sunt propuse măsuri care să faciliteze atingerea acestor obiective, ar trebui să fie totuși posibilă ▌ amânarea termenelor pentru atingerea obiectivelor de reciclare pentru 2030, în anumite condiții. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să respingă planul de punere în aplicare revizuit prezentat de un stat membru.
(153) Directiva 94/62/CE impune Comisiei să revizuiască obiectivele privind reciclarea ambalajelor pentru 2030 în vederea menținerii sau, dacă este cazul, a creșterii nivelului acestora. Cu toate acestea, nu este încă oportun să se modifice obiectivele stabilite pentru 2030, deoarece dovezile arată că unele state membre încă întâmpină dificultăți în îndeplinirea obiectivelor existente. Din acest motiv, ar trebui instituite măsuri care să încurajeze fabricanții să introducă pe piață ambalaje mai reciclabile, ajutând astfel statele membre să atingă obiectivele privind reciclarea. În viitor, ar trebui raportate Comisiei date mai detaliate privind fluxurile de reciclare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje ▌. Acest lucru va permite Comisiei să revizuiască obiectivele, cu posibilitatea de a le menține sau de a le crește nivelul. Pentru a ține seama de efectul măsurilor care vizează îmbunătățirea reciclabilității ambalajelor, revizuirea nu ar trebui să aibă loc înaintea evaluării generale preconizate a prezentului regulament, și anume la șapte ani de la intrarea sa în vigoare. În cursul acestei revizuiri, ar trebui să se acorde atenție și posibilității de a introduce obiective noi pe o bază mai detaliată decât obiectivele actuale.
(154) Calcularea obiectivelor în materie de reciclare ar trebui să se bazeze pe greutatea deșeurilor de ambalaje care intră în operațiunea de reciclare. Statele membre ar trebui să asigure fiabilitatea și acuratețea datelor colectate privind deșeurile de ambalaje reciclate. Ca regulă generală, măsurarea efectivă a greutății deșeurilor de ambalaje considerate ca reciclate ar trebui să se desfășoare în locul unde deșeurile de ambalaje intră în operațiunea de reciclare. Cu toate acestea, pentru a limita sarcina administrativă, ar trebui să se permită statelor membre ca, în condiții stricte și prin derogare de la regula generală, să stabilească greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate pe baza măsurării materialului rezultat din orice operațiune de sortare, care trebuie corectată cu ratele medii ale pierderilor înregistrate înainte ca deșeurile să intre în operațiunile de reciclare. Pierderile de materiale care au loc înainte ca deșeurile să intre în operațiunea de reciclare, de exemplu din cauza sortării sau a altor operațiuni preliminare, nu ar trebui să fie incluse în cantitatea de deșeuri raportate ca fiind reciclate. Aceste pierderi pot fi stabilite pe baza registrelor electronice, a specificațiilor tehnice, a normelor detaliate privind calcularea ratelor medii ale pierderilor pentru diferitele fluxuri de deșeuri sau a altor măsuri echivalente. Statele membre ar trebui să raporteze cu privire la măsurătorile respective în rapoartele privind verificarea calității care însoțesc datele pe care acestea le raportează Comisiei privind reciclarea deșeurilor. Ratele medii ale pierderilor ar trebui, de preferință, să fie stabilite la nivelul fiecărei instalații de sortare și ar trebui să fie legate de diferite tipuri principale de deșeuri, diferite surse, precum cele provenite din gospodării sau comerciale, diferite scheme de colectare și diferite tipuri de proceduri de sortare. Ratele medii ale pierderilor ar trebui să fie folosite numai în cazurile în care nu există alte date fiabile, în special în contextul transferului și exportului de deșeuri. Pierderile în greutate ale materialelor sau ale substanțelor ca urmare a proceselor de transformare fizică sau chimică inerente operațiunii de reciclare în care deșeurile de ambalaje sunt reprelucrate efectiv în produse, materiale sau substanțe nu ar trebui să fie scăzute din greutatea deșeurilor raportate ca reciclate.
(155) În cazul în care calculul ratei de reciclare se aplică tratării aerobe sau anaerobe a deșeurilor de ambalaje biodegradabile, cantitățile de deșeuri care intră în tratare aerobă sau anaerobă pot fi considerate drept reciclate, cu condiția ca o astfel de tratare să genereze materiale care urmează a fi utilizate ca produse, materii sau substanțe reciclate. Deși compostul sau produsul fermentat (digestatul) reprezintă cele mai frecvente produse rezultate în urma unei astfel de tratări, și alte tipuri de materiale ar putea fi luate în considerare, cu condiția să conțină cantități comparabile de conținut reciclat în raport cu cantitatea de deșeuri de ambalaje biodegradabile tratate. În alte cazuri, în conformitate cu definiția reciclării, reprelucrarea deșeurilor de ambalaje biodegradabile în materiale ce urmează să fie folosite drept combustibili sau alte mijloace de generare a energiei, care sunt eliminate sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.
(156) În cazul în care materialele din deșeurile de ambalaje încetează să mai fie deșeuri ca rezultat al unei operațiuni pregătitoare înainte de a fi reprelucrate efectiv, acestea ar trebui să fie contabilizate ca reciclate, cu condiția să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Materialele al căror statut de deșeu a încetat și care urmează să fie utilizate drept combustibil sau alt mijloc de generare a energiei, care sunt utilizate pentru rambleiere sau care sunt eliminate, sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.
(157) Atunci când stabilește metodologia de calculare și verificare a procentului de conținut reciclat, Comisia ar trebui să evalueze, având în vedere tehnologiile de reciclare disponibile, performanța economică și de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deșeurilor, energia necesară și emisiile de GES, precum și alte impacturi relevante asupra mediului. Comisia ar trebui, de asemenea, să țină seama de potențialul unor astfel de tehnologii de a fi utilizate pentru a face afirmații înșelătoare legate de mediu.
(158) Afirmațiile privind caracteristicile ambalajelor pentru care sunt prevăzute cerințe legale în prezentul regulament, cum ar fi reciclabilitatea, nivelul conținutului reciclat și posibilitatea de reutilizare, ar trebui să fie făcute numai în legătură cu proprietățile ambalajelor care depășesc cerințele minime aplicabile prevăzute în prezentul regulament și în conformitate cu metodologiile și normele stabilite în temeiul prezentului regulament. Acestea ar trebui să specifice totodată dacă se referă la unitatea de ambalaj, la o parte a unității de ambalaj sau la toate ambalajele introduse pe piață de producător.
(159) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare reciclarea metalelor separate după incinerarea deșeurilor proporțional cu ponderea deșeurilor de ambalaje incinerate, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate prevăzute în Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1004(47) a Comisiei de stabilire a normelor pentru calculul, verificarea și raportarea datelor privind deșeurile în conformitate cu Directiva 2008/98/CE.
(160) În cazul exporturilor de deșeuri de ambalaje din Uniune destinate reciclării, se aplică Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(48).
(161) Deoarece reutilizarea înseamnă că nu sunt introduse pe piață ambalaje noi, ambalajele de vânzare reutilizabile care sunt introduse pe piață pentru prima dată și ambalajele din lemn care sunt reparate în vederea reutilizării ar trebui luate în considerare în scopul atingerii obiectivelor respective privind reciclarea ambalajelor. Statele membre ar trebui să poată utiliza această posibilitate pentru a calcula nivelul ajustat al obiectivelor de reciclare luând în considerare maximum 5 puncte procentuale din cota medie, din ultimii trei ani, a ambalajelor de vânzare reutilizabile introduse pe piață pentru prima dată și reutilizate ca parte a unui sistem de reutilizare.
(162) Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se implice activ în furnizarea de informații utilizatorilor finali, în special consumatorilor, cu privire la prevenirea și gestionarea deșeurilor de ambalaje. Aceste informații ar trebui să includă disponibilitatea modalităților de reutilizare a ambalajelor, și anume a etichetelor afișate pe ambalaje și a altor instrucțiuni privind eliminarea deșeurilor de ambalaje. Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui, de asemenea, să informeze consumatorii că, în cazul ambalajelor marcate drept compostabile, marcajul înseamnă că ambalajul este compostabil în condiții controlate industrial în instalații de tratare a biodeșeurilor și că acesta nu este adecvat pentru compostarea la domiciliu. Niciun ambalaj nu ar trebui aruncat pe domeniul public. Producătorii ar trebui, de asemenea, să informeze că utilizatorii finali au un rol important în asigurarea unei gestionări optime din punct de vedere ecologic a deșeurilor de ambalaje. Ar trebui utilizate tehnologii moderne ale informației pentru a furniza informații tuturor utilizatorii finali, precum și pentru a raporta cu privire la ambalaje. Informațiile ar trebui furnizate fie prin mijloace clasice, cum ar fi afișe în interior și în exterior și campanii pe platformele de comunicare socială, fie prin mijloace mai inovatoare, cum ar fi accesul electronic la site-uri web prin coduri QR aplicate pe ambalaj.
(163) Colectarea separată în afara domiciliului este un element important pentru a crește ratele de colectare a ambalajelor și pentru a îmbunătăți circularitatea acestora. Statele membre și actorii economici ar trebui să poată lua măsuri specifice pentru colectarea separată în afara domiciliului, adaptate locului în care se găsesc consumatorii și obiceiurilor acestora.
(164) Pentru fiecare an calendaristic, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații privind atingerea obiectivelor de reciclare. Pentru a evalua eficacitatea măsurilor care vizează reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire, ar trebui raportate, de asemenea, date privind consumul de pungi de transport din plastic foarte subțire și pungi de transport din plastic gros, pentru a se putea evalua dacă consumul acestor pungi a crescut ca răspuns la măsurile de reducere care vizează pungile de transport din plastic subțire. Furnizarea de date privind consumul anual de pungi de transport foarte groase ar trebui să fie voluntară pentru statele membre. Pentru a permite să se evalueze dacă sistemele obligatorii de garanție-returnare care urmează să fie instituite de statele membre sunt eficace sau dacă derogările statelor membre de la obligația de a institui aceste sisteme sunt justificate, este important să se obțină informații cu privire la rata de colectare a acestor ambalaje prin raportarea de către statele membre.
(165) Pentru a stabili metodologia de evaluare a reciclabilității la scară largă, statele membre ar trebui, de asemenea, să raporteze date privind cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate pentru fiecare categorie de ambalaje și cantitățile de ambalaje ▌ puse la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru pentru fiecare categorie de ambalaje. Raportarea ar trebui efectuată anual. Comisia ar trebui să compileze aceste date și să le publice pentru a monitoriza evoluția anuală a deșeurilor de ambalaje reciclate la scară largă.
(166) Statele membre ar trebui să raporteze datele Comisiei prin mijloace electronice și să îi furnizeze un raport de verificare a calității. În plus, datele privind obiectivele de reciclare ar trebui să fie însoțite de un raport care să descrie măsurile luate pentru a institui un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje.
(167) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obligațiilor de raportare, ar trebui conferite Comisiei competențe pentru a putea stabili norme pentru calculul și verificarea datelor privind atingerea obiectivelor de reciclare, a ratelor de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul sistemului de garanție-returnare, precum și a datelor necesare pentru stabilirea metodologiei de evaluare a reciclabilității la scară largă. Acest act de punere în aplicare ar trebui să includă și norme pentru determinarea cantității de deșeuri de ambalaje generate, precum și să stabilească formatul pentru raportarea datelor. De asemenea, ar trebui să stabilească metodologia pentru calcularea consumului anual de pungi de transport din plastic subțire pe persoană și formatul de raportare a acestor date, întrucât acest lucru este necesar pentru a sprijini monitorizarea și punerea în aplicare deplină a cerințelor de fond referitoare la pungile de transport din plastic, în special pentru a asigura raportarea defalcată și obligatorie cu privire la diferitele categorii de pungi de transport din plastic. Acest act de punere în aplicare ar trebui să înlocuiască Deciziile (UE) 2018/896(49) și 2005/270/CE ale Comisiei(50).
(168) Pentru a contribui la capacitarea statelor membre și a Comisiei de a monitoriza punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în prezentul regulament, statele membre ar trebui să creeze baze de date privind ambalajele și să se asigure că acestea funcționează adecvat.
(169) Aplicarea eficace a cerințelor de sustenabilitate este esențială pentru a asigura o concurență loială și realizarea beneficiilor și a contribuției preconizate ale prezentului regulament la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, energie și circularitate. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să depună eforturi pentru a controla anual acuratețea cel puțin a unei părți a declarațiilor de conformitate, iar Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului(51) care stabilește un cadru orizontal pentru supravegherea pieței și controlul produselor care intră pe piața Uniunii ar trebui să se aplice ambalajelor pentru care sunt stabilite cerințe de sustenabilitate în temeiul prezentului regulament. Mecanismele de supraveghere a pieței prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 stabilesc cerințele pentru supravegherea pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și prevăd mecanisme de salvgardare pentru verificarea conformității cu prezentul regulament în ceea ce privește introducerea pe piață a ambalajelor.
(170) Ambalajele ar trebui introduse pe piață numai dacă nu prezintă un risc cunoscut pentru mediu și sănătatea umană. Pentru a se alinia mai bine la natura specifică a cerințelor de sustenabilitate și pentru a se asigura că eforturile de supraveghere a pieței se concentrează asupra neconformității cu aceste cerințe, un ambalaj care prezintă un risc ar trebui, în sensul prezentului regulament, să fie definit ca un ambalaj care, prin nerespectarea unei cerințe de sustenabilitate sau deoarece un operator economic responsabil nu respectă o cerință de sustenabilitate, poate avea efecte negative asupra mediului sau a altor interese publice protejate de cerințele relevante.
(171) Ar trebui să existe o procedură prin care părțile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate în legătură cu ambalajele care prezintă un risc. De asemenea, acest sistem ar trebui să permită autorităților de supraveghere a pieței din statele membre ca, în cooperare cu operatorii economici relevanți, să acționeze din timp cu privire la astfel de ambalaje. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ▌ ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili dacă măsurile naționale luate în privința produselor neconforme sunt sau nu justificate.
(172) Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă dreptul de a solicita operatorilor economici să ia măsuri corective pe baza constatărilor că un ambalaj nu este conform cu cerințele de sustenabilitate și etichetare sau că operatorul economic a încălcat alte norme privind introducerea sau punerea la dispoziție pe piață a ambalajelor. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerinței impuse operatorilor economici de a lua măsuri corective, ▌ ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a decide dacă o măsură națională este sau nu justificată.
(173) În cazul apariției unor motive de îngrijorare privind sănătatea umană, autoritățile de supraveghere a pieței nu ar trebui să evalueze riscul pentru sănătatea umană sau animală reprezentat de materialul de ambalaj dacă acesta contaminează conținutul pe care îl ambalează, ci avertizează autoritățile competente pentru controlul riscurilor și desemnate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului(52) ▌, al Regulamentului (UE) 2017/745, al Regulamentului (UE) 2017/746, al Regulamentului 2019/6 sau al Directivei (UE) 2001/83/CE.
(174) Achizițiile publice reprezintă 14 % din PIB-ul Uniunii. Pentru a contribui la obiectivul de realizare a neutralității climatice, de îmbunătățire a eficienței din punctul de vedere al consumului de energie și al utilizării resurselor și de tranziție către o economie circulară care protejează sănătatea publică și biodiversitatea, ar trebui conferită Comisiei competența de a adopta acte de punere în aplicare, ▌ pentru a solicita, după caz, autorităților și entităților contractante, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(53) și în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului(54), să își alinieze achizițiile publice la cerințele minime obligatorii specifice privind achizițiile publice verzi, care urmează să fie stabilite în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament. Comparativ cu o abordare voluntară, cerințele obligatorii ar trebui să asigure maximizarea efectului de levier al cheltuielilor publice pentru a stimula cererea de ambalaje mai performante. Cerințele ar trebui să fie transparente, obiective și nediscriminatorii. Cerințele pot viza specificații tehnice, criterii de selecție sau condiții de executare a contractului și nu sunt neapărat cumulative. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, autoritățile și entitățile contractante ar trebui să poată adopta dispoziții care depășesc cerințele minime privind achizițiile publice verzi stabilite în prezentul regulament.
(175) Competențele de executare conferite Comisiei prin prezentul regulament și care nu se referă la stabilirea dacă măsurile luate de statele membre cu privire la ambalajele neconforme sunt sau nu justificate ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(176) Pentru a proteja funcționarea pieței interne și pentru a crea condiții de concurență echitabile, este necesar să se asigure că ambalajele din țări terțe care intră pe piața Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau într-un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanții au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformității în ceea ce privește ambalajele respective. Ar trebui să se acorde prioritate cooperării pe piață între autoritățile de supraveghere a pieței și operatorii economici. Prin urmare, deși pot viza orice ambalaj care intră pe piața Uniunii, intervențiile autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se concentreze în primul rând pe ambalajele care fac obiectul măsurilor de interzicere luate de autoritățile de supraveghere a pieței. În cazul în care iau astfel de măsuri de interzicere și nu se limitează la teritoriul național, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să comunice autorităților desemnate pentru controalele privind ambalajele care intră pe piața Uniunii detaliile necesare pentru identificarea acestor ambalaje neconforme la frontiere, inclusiv informații privind produsele ambalate și operatorii economici, pentru a permite o abordare bazată pe riscuri pentru produsele care intră pe piața Uniunii. În astfel de cazuri, autoritățile vamale vor urmări identificarea și oprirea acestor ambalaje la frontiere.
(177) Pentru a optimiza și a facilita procesul de control la frontierele externe ale Uniunii, este necesar să se permită un transfer automatizat de date între sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) și sistemele vamale. Ar trebui să se facă distincția între două transferuri de date diferite, având în vedere scopurile lor respective. În primul rând, măsurile de interdicție decise de autoritățile de supraveghere a pieței în urma identificării ambalajelor neconforme ar trebui comunicate din ICSMS autorităților vamale pentru a fi utilizate de către autoritățile desemnate pentru controale la frontierele externe în vederea identificării ambalajelor care pot corespunde unei astfel de măsuri de interzicere. Pentru aceste prime transferuri de date ar trebui utilizat Sistemul electronic ▌ referitor la gestionarea riscurilor și controalele vamale ▌prevăzut la articolul 36 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2015/2447 al Comisiei(55), fără a aduce atingere niciunei evoluții viitoare a mediului de gestionare a riscurilor vamale. În al doilea rând, în cazul în care autoritățile vamale identifică ambalaje neconforme, gestionarea cazurilor va fi necesară, printre altele, pentru a transfera notificarea suspendării, concluzia autorităților de supraveghere a pieței și rezultatul acțiunilor întreprinse de autoritățile vamale. Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi sprijină acest al doilea transfer de date între ICSMS și sistemele vamale naționale.
(178) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a interconectării pentru comunicarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a specifica normele procedurale și detaliile modalităților de punere în aplicare, inclusiv funcționalitățile, elementele de date și prelucrarea datelor, precum și normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidențialitatea și controlul pentru interconectarea respectivă.
(179) Atunci când adoptă actele delegate în temeiul articolului 290 din TFUE, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(56). Mai precis, pentru a asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate. La elaborarea acestor acte delegate, Comisia ar trebui să țină seama de informațiile științifice sau de alte informații tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaționale relevante.
(180) Pentru a se asigura că cerințele privind produsele din Directiva (UE) 2019/904 pot fi monitorizate și puse în aplicare și că acestea fac obiectul ▌ unei supravegheri adecvate a pieței, Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui modificat pentru a include Directiva (UE) 2019/904 în domeniul său de aplicare. Cerințele referitoare ▌ la conținutul de plastic reciclat pentru sticlele din plastic pentru băuturi începând cu 1 ianuarie 2030 ar trebui eliminate din Directiva (UE) 2019/904, deoarece acest aspect este reglementat exclusiv de prezentul regulament. Obligațiile de raportare corespunzătoare ar trebui, de asemenea, eliminate.
(181) Prezentul regulament stabilește norme generale aplicabile tuturor ambalajelor. Cu toate acestea, anumite produse din plastic de unică folosință reglementate de Directiva (UE) 2019/904, cum ar fi pungile de transport din plastic, paharele pentru băuturi, recipientele pentru alimente și băuturi, inclusiv sticlele, sunt considerate a fi ambalaje. Directiva (UE) 2019/904 este o lex specialis în raport cu prezentul regulament. În cazul unui conflict între Directiva (UE) 2019/904 și prezentul regulament, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să prevaleze în cadrul domeniului său de aplicare. Directiva (UE) 2019/904 impune statelor membre să ia măsuri pentru a reduce consumul anumitor produse din plastic de unică folosință, inclusiv restricții de comercializare. Astfel de restricții de comercializare ar trebui să se aplice și să prevaleze asupra oricăror dispoziții contradictorii din prezentul regulament. Prezentul regulament prevede o restricție privind introducerea pe piață a produselor din plastic enumerate în anexa V punctul 3 la acesta, în timp ce Directiva (UE) 2019/904 permite statelor membre să ia măsurile necesare pentru a obține o reducere a consumului de produse din plastic de unică folosință. Întrucât măsurile naționale de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei (UE) 2019/904 pot fi mai puțin restrictive decât o interdicție de introducere pe piață, prezentul regulament ar trebui să prevaleze asupra Directivei (UE) 2019/904 în ceea ce privește produsele care se încadrează în definiția ambalajelor, pentru a stimula reducerea ambalajelor din plastic de unică folosință și pentru a reduce cantitatea de ambalaje din plastic de unică folosință din mediul înconjurător. În consecință, nu ar trebui să fie posibil ca statele membre să adopte o derogare de la interdicția prevăzută în Directiva (UE) 2019/904 privind introducerea pe piață a ambalajelor fabricate din polistiren expandat. Pentru a reflecta acest lucru, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui modificată în consecință.
(182) Având în vedere că prezentul regulament nu reglementează conținutul reciclat din partea de plastic a ambalajelor înainte de 1 ianuarie 2030, dispozițiile referitoare la cerințele care vizează conținutul reciclat al sticlelor din plastic pentru băuturi din Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să rămână în vigoare până la data respectivă.
(183) Pentru a spori încrederea publicului în ambalajele introduse pe piață, în special în ceea ce privește conformitatea cu cerințele de sustenabilitate, operatorii economici care introduc pe piață ambalaje neconforme sau care nu își respectă obligațiile ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni. Prin urmare, este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament.
(184) Articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre să prevadă căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, inclusiv instanțele statelor membre. În acest context, statele membre ar trebui să se asigure că membrii publicului interesat, de exemplu persoane fizice sau juridice care au făcut o reclamație sau au raportat o presupusă neconformitate cu prezentul regulament a unui ambalaj sau a unui produs ambalat, au acces la justiție în conformitate cu obligațiile pe care statele membre și le-au asumat în calitate de părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”).
(185) Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată a Uniunii și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și impactul acestuia asupra sustenabilității ambalajelor din punctul de vedere al mediului și asupra funcționării pieței interne.
(186) Este necesar să se acorde o perioadă suficientă operatorilor economici pentru a se conforma obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, precum și statelor membre pentru a înființa infrastructurile administrative necesare pentru aplicarea acestuia. Prin urmare, și aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie amânată până la o dată la care aceste pregătiri pot fi în mod rezonabil finalizate. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită facilitării respectării de către IMM-uri a obligațiilor și cerințelor care le revin în temeiul prezentului regulament, inclusiv prin orientări care urmează să fie furnizate de Comisie pentru a facilita respectarea de către operatorii economici, cu accent pe IMM-uri.
(187) Pentru a îndeplini aceste angajamente și a stabili un cadru ambițios, dar armonizat privind ambalajele, este necesar să se adopte un regulament de stabilire a cerințelor privind ambalajele pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora. Prin urmare, Directiva 94/62/CE ar trebui abrogată.
(188) Pentru a permite statelor membre să ia măsurile administrative necesare cu privire la organizarea procedurilor de autorizare de către autoritățile competente, menținând, în același timp, continuitatea pentru operatorii economici, aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată.
(189) Directiva 94/62/CE ar trebui abrogată de la data aplicării prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a asigura o tranziție fără probleme și continuitatea până la adoptarea de către Comisie a unor noi norme în temeiul prezentului regulament și pentru a asigura continuitatea aplicării sistemului de resurse proprii al Uniunii în ceea ce privește resursele proprii bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate, anumite obligații în temeiul directivei respective referitoare la etichetare, la obiectivele de reciclare și la transmiterea datelor către Comisie ar trebui să rămână în vigoare pentru o anumită perioadă de timp.
(190) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea sustenabilității ambalajelor din punctul de vedere al mediului și asigurarea liberei circulații a ambalajelor pe piața internă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, ▌astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Capitolul I
Dispoziții generale
Articolul 1
Obiect
(1) Prezentul regulament stabilește cerințe pentru întregul ciclu de viață al ambalajelor în ceea ce privește sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului și etichetarea, pentru a permite introducerea pe piață a acestora. Acesta stabilește totodată cerințe privind răspunderea extinsă a producătorilor, privind prevenirea generării de deșeuri, de pildă prin reducerea ambalajelor inutile și reutilizarea sau reumplerea ambalajelor, precum și privind colectarea și tratarea deșeurilor de ambalaje, inclusiv reciclarea acestora.
(2) Prezentul regulament contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne prin armonizarea măsurilor naționale privind ambalajele și deșeurile de ambalaje pentru a evita obstacolele din calea comerțului, denaturarea și restrângerea concurenței în cadrul Uniunii, prevenind sau reducând în același timp efectele negative ale ambalajelor și ale deșeurilor de ambalaje asupra mediului și a sănătății umane, pe baza unui nivel ridicat de protecție a mediului.
(3) Prezentul regulament contribuie la tranziția către o economie circulară și la realizarea neutralității climatice cel târziu până în 2050, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului(57), prin stabilirea de măsuri care să reflecte ierarhia deșeurilor în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2008/98/CE.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică tuturor ambalajelor, indiferent de materialul utilizat, precum și tuturor deșeurilor de ambalaje, indiferent dacă aceste deșeuri sunt utilizate în industrie, în alte activități de producție, în vânzarea cu amănuntul sau în distribuție, în birouri, în servicii sau în gospodării sau provin din acestea.
(2) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2008/98/CE în ceea ce privește gestionarea deșeurilor periculoase, și nici cerințelor normative ale Uniunii pentru ambalaje, cum ar fi cele privind siguranța, calitatea, protecția sănătății și igiena produselor ambalate, și cerințelor de transport. Cu toate acestea, atunci când prezentul regulament intră în conflict cu Directiva 2008/68/CE, prevalează Directiva 2008/68/CE.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „ambalaj” înseamnă un articol, indiferent din ce material este fabricat, care este destinat a fi utilizat de un operator economic pentru a conține, proteja, manipula, livra sau prezenta produse unui alt operator economic sau unui utilizator final și care poate fi diferențiat pe formate de ambalaj pe baza funcției, a materialului și a proiectării sale, inclusiv:
(a) un articol necesar pentru a conține, a susține sau a conserva un produs pe întreaga durată de viață a acestuia, fără a face parte integrantă din produs, și care este destinat a fi utilizat, consumat sau eliminat împreună cu produsul;
(b) un component și element auxiliar al unui articol menționat la litera (a) care este integrat în articol;
(c) un element auxiliar unui articol menționat la litera (a) care este atârnat direct pe produs sau atașat acestuia, care îndeplinește o funcție de ambalare fără a face parte integrantă din produs și care este destinat a fi utilizat, consumat sau eliminat împreună cu produsul;
(d) un articol proiectat și destinat a fi umplut la punctul de vânzare pentru a distribui produsul, numit și „ambalaj de servire”;
(e) un articol de unică folosință vândut și umplut sau proiectat și destinat spre a fi umplut la punctul de vânzare șicare îndeplinește o funcție de ambalare;
(f) pliculețe permeabile de ceai, de cafea sau de alte băuturi ori monodoze care se înmoaie după utilizare și care conțin ceai, cafea sau altă băutură, fiind destinate a fi utilizate și eliminate împreună cu produsul;
(g) o monodoză impermeabilă care conține ceai, cafea sau altă băutură, destinată sistemelor de preparare a băuturilorși care este utilizată și eliminată împreună cu produsul;
2. „ambalaj pentru servire la pachet” înseamnă ambalaj de servire umplut, la puncte de vânzare cu personal uman, cu băuturi sau alimente gata preparate, ambalate pentru a fi transportate și consumate imediat într-un alt loc fără a fi necesară o preparare suplimentară și consumate de obicei direct din ambalaj;
3. „ambalaj pentru producția primară” înseamnă articole proiectate și destinate a fi utilizate ca ambalaje pentru produse neprelucrate din producția primară, astfel cum este definită în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(58);
4. „ambalaj de vânzare” înseamnă ambalajul proiectat astfel încât să constituie o unitate de vânzare constând în produse și ambalaje destinate utilizatorului final la punctul de vânzare;
5. „ambalaj grupat” înseamnă ambalajul conceput pentru a constitui o grupare a unui anumit număr de unități de vânzare la punctul de vânzare, indiferent dacă gruparea respectivă de unități de vânzare este vândută ca atare utilizatorului final sau dacă servește ▌numai ca mijloc de facilitare a reaprovizionării rafturilor în punctul de vânzare sau de creare a unei unități de stocare sau de distribuție, și care poate fi îndepărtat de produs fără a-i afecta caracteristicile;
6. „ambalaj pentru transport” înseamnă ambalajul conceput pentru a înlesni manipularea și transportul uneia sau a mai multe unități de vânzare sau a unei grupări de unități de vânzare, cu scopul de a preveni deteriorarea produsului în urma manipulării fizice și a transportului,dar excluzând containerele rutiere, feroviare, navale și aeriene;
7. „ambalaj pentru comerț electronic” înseamnă ambalajul pentru transport utilizat pentru a livra produse în contextul vânzării online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță către utilizatorul final;
8. „ambalaj inovator” înseamnă o formă de ambalaj care este fabricat utilizând materiale noi, având ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a uneia sau a mai multe funcții ale ambalajului, cum ar fi conținerea, protecția, manipularea sau livrarea de produse, precum și a beneficiilor generale demonstrabile pentru mediu, excluzând ambalajele care sunt rezultatul modificării ambalajelor existente cu principalul scop de a îmbunătăți prezentarea produselor și comercializarea;
9. „ambalaj de unică folosință” înseamnă un ambalaj care nu este un ambalaj reutilizabil;
10. „ambalaj pentru produse sensibile la contact” înseamnă un ambalaj destinat a fi utilizat pentru produse care intră în domeniul de aplicare al regulamentelor (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(59), (CE) nr. 1935/2004, (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(60), (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(61), (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului(62) sau (UE) 2019/6 ori al directivelor 2001/83/CE sau 2008/68/CE sau pentru produse astfel cum sunt definite la articolele 1 și 2 din Decizia (UE) 2023/1809 a Comisiei(63), Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(64) sau Directiva 2008/68/CE;
11. „punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui ambalaj pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;
12. „introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima oară a unui ambalaj pe piața Uniunii;
13. „operator economic” înseamnă fabricanți, furnizori de ambalaje, importatori, distribuitori, reprezentanți autorizați, distribuitori finali ▌ și furnizori de servicii de logistică;
14. „fabricant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un ambalaj sau un produs ambalat, cu excepția cazului în care o persoană fizică sau juridică dispune proiectarea sau fabricarea ambalajului sau a produsului ambalat sub numele sau marca proprie, indiferent dacă sunt vizibile și alte mărci pe ambalaj sau pe produsul ambalat, situație în care „fabricant” înseamnă persoana fizică sau juridică respectivă; o excepție o reprezintă ambalajele pentru transport, ambalajele reutilizabile, ambalajele pentru producția primară, ambalajele grupate, ambalajele de vânzare sau ambalajele de servire în cazul cărora persoana fizică sau juridică care dispune proiectarea sau fabricarea ambalajului sub numele sau marca proprie se încadrează la definiția microîntreprinderii în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar furnizorul ambalajelor se află în același stat membru, situație în care „fabricant” înseamnă furnizorul ambalajului;
15. „producător” înseamnă orice fabricant, importator sau distribuitor care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin intermediul contractelor la distanță, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului(65), fie:
(a) este stabilit într-un stat membru și pune la dispoziție pentru prima dată de pe teritoriul statului membru respectiv și pe același teritoriu ambalaje pentru transport, ambalaje de servire, inclusiv ambalaje reutilizabile de servire, sau ambalaje pentru producția primară; fie
(b) este stabilit într-un stat membru și pune la dispoziție pentru prima dată de pe teritoriul statului membru respectiv și pe același teritoriuproduse ambalate în alte ambalaje decâtcele enumerate la litera (a); fie
(c) este stabilit într-un stat membru sau într-o țară terță și pune la dispoziție pentru prima dată, pe teritoriul unui alt stat membru, direct utilizatorilor finali, ambalaje pentru transport, ambalaje de servire, inclusiv ambalaje reutilizabile de servire, sau ambalaje pentru producția primară ori produse ambalate în alte ambalaje decât cele menționate anterior; fie
(d) este stabilit într-un stat membru și dezambalează produsele ambalate fără a fi utilizatorul final, cu excepția cazului în care o altă persoană este producătorul în temeiul literelor (a)-(c);
16. „furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează ambalaje sau materiale de ambalare unui fabricant ▌;
17. „importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un ambalaj sau un produs ambalat dintr-o țară terță pe piața Uniunii;
18. „distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât fabricantul sau importatorul, care pune un ambalaj sau un produs ambalat la dispoziție pe piață;
19. „reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care a primit un mandat scris din partea fabricantului pentru a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcinile specificate aferente obligațiilor fabricantului prevăzute de prezentul regulament;
20. „reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor” înseamnă o persoană fizicăsau juridică stabilită într-un stat membru în care producătorul pune un ambalaj sau un produs ambalat la dispoziție pentru prima dată pe piața acelui stat membru, altul decât statul membru sau țara terță în care este stabilit producătorul, ▌ și care este desemnată de producător în conformitate cu articolul 8a alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 2008/98/CE pentru îndeplinirea obligațiilor care îi revin producătorului respectiv în temeiul capitolului VIII din prezentul regulament;
21. „distribuitor final” înseamnă persoana fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare care livrează utilizatorului final produse ambalate, inclusiv prin reutilizare, sau produse care pot fi achiziționate prin reumplere;
22. „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa comercială, economică sau profesională;
23. „utilizator final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau este stabilită în Uniune, căreia i-a fost pus la dispoziție un produs în calitate de consumator sau în calitate de utilizator final profesional în cursul activităților sale industriale sau profesionale și care nu mai pune produsul respectiv la dispoziție pe piață în forma care i-a fost furnizat;
24. „ambalaj compozit” înseamnă o unitate de ambalaj confecționată din două sau mai multe materiale diferite care fac parte din greutatea materialului principal de ambalaj și care nu pot fi separate manual, formând prin urmare o singură unitate integrală, cu excepția cazului în care un anumit material constituie o parte nesemnificativă a unității de ambalaj și în niciun caz mai mult de 5 % din masa totală a unității de ambalaj, excluzând etichetele, vernisurile, vopselele, cernelurile, adezivii și lacurile; acest lucru nu aduce atingere Directivei (UE) 2019/904;
25. „deșeuri de ambalaje” înseamnă orice ambalaj sau material de ambalaj, care se încadrează în definiția deșeurilor stabilită la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE, cu excepția reziduurilor din producție;
26. „prevenirea generării de deșeuri de ambalaje” înseamnă măsurile luate înainte ca orice ambalaj sau material de ambalaj să devină deșeuri de ambalaje și care reduc cantitatea de deșeuri de ambalaje, astfel încât să fie necesare mai puține sau zero ambalaje pentru a conține, proteja, manipula, livra sau prezenta produse, inclusiv măsuri privind reutilizarea ambalajelor și măsuri de prelungire a duratei de viață a ambalajelor înainte ca acestea să devină deșeuri;
27. „reutilizare” înseamnă orice operațiune prin care ambalajele reutilizabile sunt utilizate din nou, de mai multe ori, în același scop pentru care au fost concepute;
28. „rotație” înseamnă ciclul efectuat de ambalajul reutilizabil de la momentul introducerii sale pe piață împreună cu produsul pe care este menit să îl conțină sau să îl protejeze ori împreună cu produsul a cărui manipulare, livrare sau prezentare este menit să o asigure până la momentul în care este gata să fie reutilizat în cadrul unui sistem de reutilizare pentru a fi oferit din nou utilizatorilor finali împreună cu alt produs;
29. „ciclu” înseamnă transferul ambalajului, de la umplere sau încărcare până la golire sau descărcare, în cadrul unei rotații sau separat;
30. „sisteme de reutilizare” înseamnă acorduri organizaționale, tehnice ▌sau financiare, însoțite de stimulente, care permit reutilizarea fie într-un sistem în buclă închisă, fie într-un sistem în buclă deschisă; acestea includ sistemele de garanție-returnare care asigură colectarea ambalajelor în vederea reutilizării▌;
31. „recondiționare” înseamnă orice operațiune enumerată în anexa VI partea B necesară pentru a readuce un ambalaj reutilizabil la o stare funcțională în scopul reutilizării sale;
32. „reumplere” înseamnă o operațiune prin care un recipient ce aparține unui utilizator final îndeplinește funcția de ambalaj sau prin care un recipient care este achiziționat de utilizatorul final la punctul de vânzare al distribuitorului final este umplut de utilizatorul final sau de distribuitorul final cu unul sau mai multe produse achiziționate de utilizatorul final de la distribuitorul final;
33. „stație de reumplere” înseamnă un loc în care un distribuitor final oferă utilizatorilor finali produse care pot fi achiziționate prin reumplere;
34. „sectorul HORECA” înseamnă activități de cazare și restaurante în conformitate cu NACE Rev. 2 – Nomenclatorul statistic al activităților economice;
35. „suprafață de vânzare” înseamnă zona destinată expunerii bunurilor oferite spre vânzare, plății acestora, precum și staționării și deplasării clienților; aceasta nu include zonele care nu sunt deschise publicului, cum ar fi zonele de depozitare, sau alte zone în care produsele nu sunt expuse, cum ar fi parcările; în contextul ambalării pentru comerț electronic, zona de depozitare și de expediere este considerată suprafață de vânzare;
36. „proiectare în vederea reciclării” înseamnă o proiectare a ambalajelor, inclusiv a componentelor individuale ale ambalajelor, care asigură reciclabilitatea ambalajelor prin proceduri existente de colectare, sortare și reciclare ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional;
37. „reciclabilitate” înseamnă compatibilitatea ambalajelor, încă din faza de proiectare, cu gestionarea și prelucrarea deșeurilor pe baza colectării separate, a sortării în fluxuri separate, a reciclării la scară largă și a utilizării materialelor reciclate pentru a înlocui materiile prime primare;
38. „deșeuri de ambalaje reciclate la scară largă” înseamnă deșeuri de ambalaje care sunt colectate separat, sortate și reciclate în infrastructura instalată, utilizând proceduri existente ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional, care asigură la nivelul Uniunii o cantitate anuală de material reciclat din fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II de cel puțin 30 % pentru lemn și cel puțin 55 % pentru toate celelalte materiale; acestea includ deșeurile de ambalaje exportate din Uniune în scopul gestionării deșeurilor care pot fi considerate ca îndeplinind cerințele de la articolul 53 alineatul (11);
39. „reciclare a materialelor” înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția inițială sau pentru alte scopuri; aceasta exclude tratarea biologică a deșeurilor, reprocesarea materialelor organice, valorificarea energetică și reprocesarea pentru transformare în materiale destinate a fi folosite drept combustibil sau pentru operațiuni de rambleiere;
40. „reciclare de înaltă calitate” înseamnă orice proces de reciclare ce produce materiale reciclate care au o calitate echivalentă cu cea a materialelor originale, pe baza menținerii caracteristicilor tehnice, și care servește la înlocuirea materiilor prime primare pentru ambalare sau pentru alte aplicații, cu conservarea calității materialului reciclat;
41. „categorie de ambalaje” înseamnă o combinație de materiale și proiectare specifică a ambalajului, prin care se determină reciclabilitatea în funcție de procedurile de colectare, sortare și reciclare cele mai recente și actuale, dovedită într-un mediu operațional și relevantă pentru definirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării;
42. „componentă integrată” înseamnă o componentă de ambalaj care poate fi distinctă de corpul principal al unității de ambalaj și care poate fi dintr-un material diferit, dar care face parte integrantă din unitatea de ambalaj și din funcționarea acesteia, nu trebuie să fie separată de unitatea de ambalaj principală pentru ca funcționalitatea sa să fie asigurată și, de regulă, este eliminată în același timp cu unitatea de ambalaj, deși nu neapărat pe aceeași cale de eliminare;
43. „componentă separată” înseamnă o componentă de ambalaj care este distinctă de corpul principal al unității de ambalaj, care este dintr-un material diferit, care trebuie demontată complet și permanent de unitatea de ambalaj principală ▌ și care este, de regulă, eliminată înainte de unitatea de ambalaj și separat de aceasta; sunt incluse aici componente de ambalaj care pot fi separate unele de altele prin simplu stres mecanic în timpul transportului sau al sortării;
44. „unitate de ambalaj” înseamnă o unitate ca întreg, inclusiv orice componentă integrată sau separată, care împreună îndeplinesc o funcție de ambalare, cum ar fi conținerea, protecția, manipularea, livrarea, depozitarea, transportul sau prezentarea produselor, inclusiv unitățile independente de ambalaje grupate sau pentru transport, în cazul în care acestea sunt eliminate înainte de punctul de vânzare;
45. „materii prime secundare” înseamnă materiale care au fost supuse tuturor verificărilor și sortării necesare și au fost obținute prin procese de reciclare și care pot înlocui materiile prime primare;
46. „deșeuri de plastic postconsum” înseamnă deșeuri ▌, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, care sunt materiale plastice generate de produse din plastic care au fost furnizate pentru distribuție, consum sau utilizare și introduse pe piața unui stat membru sau a unei țări terțe;
47. „ambalaj compostabil” înseamnă ambalaj care se biodegradează numai în condiții controlate industrial sau care poate suporta descompunere biologică în astfel de condiții, inclusiv, dacă este necesar, prin tratare fizică sau degradare anaerobă, având ca rezultat, în cele din urmă, conversia ambalajului în dioxid de carbon sau, în absența oxigenului, în metan și săruri minerale, biomasă și apă ▌ și care nu împiedică sau periclitează colectarea separată și procesul de compostare și de degradare anaerobă;
48. „ambalaj compostabil la domiciliu” înseamnă un ambalaj care se poate biodegrada în condiții necontrolate, care nu sunt instalații de compostare la scară industrială, și al cărui proces de compostare este efectuat de persoane fizice cu scopul de a produce compost pentru uz propriu;
49. „materiale plastice de origine biologică” înseamnă materiale plastice fabricate din resurse biologice precum materii prime de biomasă, deșeuri organice sau subproduse, indiferent dacă sunt biodegradabile sau nebiodegradabile;
50. „sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi” înseamnă sticlele pentru băuturi enumerate în partea F din anexa la Directiva (UE) 2019/904;
51. „plastic” înseamnă un material care constă într-un polimer, în sensul articolului 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, inclusiv un astfel de polimer la care au fost adăugați aditivi sau alte substanțe și care poate funcționa ca o componentă structurală principală a ambalajelor, cu excepția polimerilor naturali care nu au fost modificați chimic;
52. „pungi de transport din plastic” înseamnă pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor în punctele de vânzare de produse;
53. „pungi de transport din plastic subțire” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei mai mică de 50 de microni;
54. „pungi de transport din plastic foarte subțire” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei mai mică de 15 microni;
55. „pungi de transport din plastic gros” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei între 50 și 99 de microni;
56. „pungi de transport din plastic foarte gros” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei de peste 99 de microni;
57. „recipiente pentru deșeuri” înseamnă recipiente utilizate pentru depozitarea și colectarea deșeurilor, de exemplu containere, coșuri și pungi;
58. „garanție” înseamnă o sumă definită de bani, care nu face parte din prețul unui produs ambalat sau umplut, care este colectată de la utilizatorul final la achiziționarea unui astfel de produs ambalat sau umplut, ce face obiectul unui sistem de garanție-returnare dintr-un stat membru și care este rambursabilă atunci când utilizatorul final sau orice altă persoană returnează ambalajul aferent garanției la un punct de colectare stabilit în acest scop;
59. „sistem de garanție-returnare” înseamnă un sistem în care o garanție este percepută de la utilizatorul final la achiziționarea unui produs ambalat sau umplut care face obiectul sistemului respectiv și apoi rambursată ▌atunci când ambalajul aferent garanției este returnat prin unul dintre canalele de colectare autorizate în acest scop de către autoritățile naționale;
60. „specificație tehnică” înseamnă un document care stabilește cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, proces sau serviciu;
61. „standard armonizat” înseamnă un standard astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;
62. „evaluarea conformității” înseamnă procesul prin care se verifică dacă un ambalaj îndeplinește cerințele de sustenabilitate, siguranță, etichetare și informare din prezentul regulament;
63. „organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor” înseamnă o entitate juridică ce organizează îndeplinirea obligațiilor de răspundere extinsă ale producătorilor în numele mai multor producători, din punct de vedere financiar sau din punct de vedere financiar și operațional;
64. „ciclu de viață” înseamnă etapele succesive și interdependente ale vieții unui ambalaj, constând în achiziția materiilor prime sau generarea din resurse naturale, preprocesare, fabricare, depozitare, distribuție, utilizare, reparare, reutilizare și sfârșitul ciclului de viață;
65. „ambalaj care prezintă un risc” înseamnă un ambalaj care, prin nerespectarea unei cerințe prevăzute în prezentul regulament sau în temeiul acestuia, cu excepția cerințelor enumerate la articolul 62 alineatul (1), ar putea avea efecte negative asupra mediului, asupra sănătății sau asupra altor interese publice protejate de cerința respectivă;
66. „ambalaj care prezintă un risc grav” înseamnă ▌ un ambalaj care prezintă un risc în cazul căruia, pe baza unei evaluări, se consideră că gradul neconformității relevante sau prejudiciul asociat necesită o intervenție rapidă din partea autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv în cazurile în care efectele neconformității nu sunt imediate;
67. „platformă online” înseamnă o platformă online astfel cum este definită la articolul 3 litera (i) din Regulamentul (UE) 2022/2065;
68. „deșeuri” înseamnă deșeuri în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE; ambalajele reutilizabile trimise spre recondiționare nu sunt considerate deșeuri;
69. „contracte de achiziții publice” înseamnă contracte de achiziții publice astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (5) din Directiva 2014/24/UE sau astfel cum sunt menționate în Directiva 2014/25/UE.
Se aplică definițiile termenilor ▌„gestionare a deșeurilor”, „colectare”, „colectare separată”, „tratare”, „pregătire pentru reutilizare”, „reciclare” și „schemă de răspundere extinsă a producătorilor” ▌ de la articolul 3 punctele ▌9, 10, 11, 14, 16, 17 și, respectiv, 21 din Directiva 2008/98/CE.
Se aplică definițiile termenilor ▌„supraveghere a pieței”, „autoritate de supraveghere a pieței”, „furnizor de servicii de logistică”, „măsură corectivă”, „risc”, „rechemare” și „retragere” prevăzute la articolul 3 ▌punctele 3, 4, 11, 16, 18, 22 și 23 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
Se aplică definițiile termenilor „substanțe care prezintă motive de îngrijorare” și „suport de date” prevăzute la articolul 2 punctele 27 și, respectiv, 29 din Regulamentul (UE) 2024/...(66).
O listă orientativă a articolelor care se încadrează în definiția ambalajului de la alineatul (1) punctul 1 este prevăzută în anexa I.
Articolul 4
Libera circulație
(1) Ambalajele se introduc pe piață numai dacă sunt conforme cu prezentul regulament.
(2) Statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică introducerea pe piață a ambalajelor care respectă cerințele de sustenabilitate, de etichetare și de informare prevăzute la articolele 5-12.
▌
(3) Dacă statele membre aleg să mențină sau să introducă cerințe naționale de sustenabilitate sau cerințe de informare suplimentare față de cele prevăzute în prezentul regulament, cerințele respective nu intră în conflict cu cele prevăzute în prezentul regulament, iar statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică introducerea pe piață a ambalajelor care respectă prezentul regulament din motive de neconformitate cu cerințele naționale respective.
▌
(4) Cu ocazia târgurilor, a expozițiilor sau a altor evenimente similare, statele membre nu împiedică prezentarea ambalajelor care nu respectă prezentul regulament, cu condiția ca un marcaj vizibil să indice clar că acele ambalaje nu respectă dispozițiile prezentului regulament și că ele nu sunt de vânzare până ce nu devin conforme.
Capitolul II
Cerințe de sustenabilitate
Articolul 5
Cerințe privind substanțele din ambalaje
(1) Ambalajele introduse pe piață sunt fabricate astfel încât prezența și concentrația substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în calitate de constituenți ai materialului ambalajului sau ai oricăreia dintre componentele ambalajului să fie reduse la minimum, inclusiv în ceea ce privește prezența acestora în emisii și orice rezultat al gestionării deșeurilor, cum ar fi materiile prime secundare, cenușa sau alte materiale destinate eliminării finale, și impactul lor nociv asupra mediului în cazul generării de microplastice.
(2) Comisia monitorizează prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în ambalaje și în componentele ambalajelor și ia, după caz, măsurile ulterioare relevante.
Până la 31 decembrie 2026, Comisia, asistată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice, pregătește un raport privind prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în ambalaje și în componentele ambalajelor, pentru a determina măsura în care acestea afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor sau au impact asupra securității chimice. Raportul respectiv poate enumera substanțele care prezintă motive de îngrijorare prezente în ambalaje și în componentele ambalajelor și poate indica măsura în care acestea ar putea prezenta un risc inacceptabil pentru sănătatea umană și pentru mediu.
Comisia prezintă raportul Parlamentului European, Consiliului și comitetului menționat la articolul 65 din prezentul regulament, detaliind constatările sale, și are în vedere măsuri ulterioare adecvate, inclusiv:
(a) pentru substanțele care prezintă motive de îngrijorare din materialele de ambalare care afectează în principal sănătatea umană sau mediul, utilizarea procedurilor menționate la articolul 68 alineatul (1) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 în vederea adoptării de noi restricții;
(b) pentru substanțele care prezintă motive de îngrijorare care afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente, stabilirea de restricții ca parte a criteriilor de proiectare în vederea reciclării în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din prezentul regulament.
Dacă un stat membru consideră că o substanță afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajul în care este prezentă, acesta furnizează informațiile respective Comisiei și Agenției Europene pentru Produse Chimice până la 31 decembrie 2025 și, atunci când sunt disponibile, face trimitere la evaluările riscurilor relevante sau la alte date relevante.
(3) Statele membre pot solicita Comisiei să aibă în vedere restricționarea utilizării substanțelor care prezintă motive de îngrijorare care ar putea afecta în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente, atunci când motivele sunt altele decât cele legate în principal de siguranța lor chimică, în temeiul articolului 6 alineatul (4) litera (a). Statele membre însoțesc aceste solicitări de un raport care să documenteze identitatea și utilizările substanței și de o descriere a modului în care utilizarea substanțelor în ambalaje împiedică reciclarea, atunci când motivele sunt altele decât cele legate în principal de securitatea chimică. Comisia evaluează solicitarea și prezintă rezultatele respectivei evaluări comitetului menționat la articolul 65.
(4) Fără a aduce atingere restricțiilor privind substanțele chimice prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 sau, după caz, restricțiilor și măsurilor specifice privind materialele și articolele care intră în contact cu produsele alimentare din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, totalul nivelurilor concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent care rezultă din substanțele prezente în ambalaje sau în componentele ambalajului nu depășește 100 mg/kg.
(5) De la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], nu se introduc pe piață ambalaje care intră în contact cu produsele alimentare dacă conțin substanțe perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) într-o concentrație mai mare sau egală cu următoarele valori-limită, în măsura în care introducerea pe piață a ambalajelor respective care conțin această concentrație de PFAS nu este interzisă în temeiul unui alt act legislativ al Uniunii:
(a) 25 ppb pentru orice PFAS, conform măsurătorilor efectuate cu ajutorul analizei PFAS specifice (PFAS polimerice excluse de la cuantificare);
(b) 250 ppb pentru suma PFAS măsurată ca sumă a analizei PFAS specifice, opțional cu degradarea prealabilă a precursorilor (PFAS polimerice excluse de la cuantificare) și
(c) 50 ppm pentru PFAS (PFAS polimerice incluse); în cazul în care fluorul total depășește 50 mg/kg, fabricantul, importatorul sau utilizatorul din aval furnizează autorităților de aplicare a legii, la cerere, o dovadă a fluorului măsurat drept conținut fie de PFAS, fie de non-PFAS.
În sensul prezentului regulament, PFAS constă în orice substanță care conține cel puțin un atom de carbon de metil (CF3-) sau metilen (-CF2-) complet fluorurat (fără niciun atom de H/Cl/Br/I atașat acestuia), cu excepția substanțelor care conțin numai următoarele elemente structurale: CF3-X sau X-CF2-X’, unde X = -OR sau -NRR’ și X’= metil (-CH3), metilen (-CH2-), o grupă de substanțe aromatice, o grupă carbonil (-C (O)-), -OR’’, -SR’’ sau – NR’’R’”; și unde R/R’/R’’/R’’’ este un hidrogen (-H), metil (-CH3), metilen (-CH2-), o grupă de substanțe aromatice sau o grupă carbonil (-C (O)-).
Până la ... [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare pentru a analiza necesitatea de a modifica sau de a abroga prezentul alineat pentru a evita suprapunerile cu restricțiile sau interdicțiile de utilizare a PFAS stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, cu Regulamentul (UE) 2019/1021 sau cu Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.
(6) Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (4) și (5) se demonstrează în documentația tehnică întocmită în conformitate cu anexa VII.
▌
(7) Pentru a ține seama de progresele ▌ științifice și tehnice, Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica prezentul regulament în vederea reducerii valorii-limită pentru suma nivelurilor concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent care rezultă din substanțele prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor menționate la alineatul (4).
▌
(8) Pentru a ține seama de progresele științifice și tehnice, Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a suplimenta prezentul regulament în vederea stabilirii condițiilor în care valoarea-limită menționată la alineatul (4) nu se aplică materialelor reciclate sau circuitelor de produse aflate într-un lanț închis și controlat, precum și în vederea stabilirii, pe baza categoriilor de ambalaje enumerate în tabelul 1 din anexa II, a tipurilor sau formatelor de ambalaje scutite de obligațiile menționate la alineatul respectiv. Aceste acte delegate sunt justificate pe baza unei analize de la caz la caz, limitate în timp, prevăd cerințe adecvate de marcare și informare și conțin cerințe de raportare la intervale regulate pentru a asigura revizuirea periodică a derogării. Actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul alineat se adoptă numai pentru a modifica derogările stabilite în Deciziile 2001/171/CE și 2009/292/CE ale Comisiei.
(9) Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare pentru a stabili dacă prezentul articol și criteriile de proiectare în vederea reciclării stabilite în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) au contribuit în mod suficient la reducerea la minimum a prezenței și concentrației substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în calitate de constituenți ai materialelor de ambalare.
Articolul 6
Ambalaje reciclabile
(1) Toate ambalajele introduse pe piață sunt reciclabile.
(2) Ambalajele sunt considerate reciclabile dacă îndeplinesc următoarele condiții:
(a) sunt proiectate pentru reciclarea materialelor, ceea ce permite utilizarea materiilor prime secundare rezultate care au o calitate suficient de bună în raport cu materialul original încât să poată fi folosite pentru a înlocui materiile prime primare, în conformitate cu alineatul (4);
▌
▌
▌
(b) atunci când devin deșeuri, acestea pot fi colectate separat, în conformitate cu articolul 48 alineatele (1) și (3), sortate în fluxuri de deșeuri specifice fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri și pot fi reciclate la scară largă, pe baza metodologiei stabilite în conformitate cu alineatul (5).
Se consideră că ambalajele care sunt conforme cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) îndeplinesc condiția prevăzută la litera (a) de la prezentul alineat.
Se consideră că ambalajele care sunt conforme cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) și cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (5) îndeplinesc ambele condiții prevăzute la prezentul alineat.
Alineatul (2) litera (a) se aplică de la 1 ianuarie 2030 sau de la doi ani de la data intrării în vigoare a actelor delegate menționate la alineatul (4), luându-se în considerare data care survine mai târziu.
Alineatul (2) litera (b) se aplică de la 1 ianuarie 2035 sau de la cinci ani de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (5), luându-se în considerare data care survine mai târziu.
(3) Fabricantul, în conformitate cu articolul 15, evaluează reciclabilitatea ambalajelor pe baza actelor delegate ▌adoptate în temeiul alineatului (4) și a actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (5). Reciclabilitatea ambalajelor se exprimă în clasele de performanță A, B sau C în ceea ce privește reciclabilitatea descrise în tabelul 3 din anexa II.
Fără a se aduce atingere alineatului (10), cel târziu la 1 ianuarie 2030 sau după 24 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (4), luându-se în considerare data care survine mai târziu, ambalajele nu se introduc pe piață decât dacă sunt reciclabile în clasele A, B sau C.
Fără a se aduce atingere alineatului (10), cel târziu la 1 ianuarie 2038, ambalajele nu se introduc pe piață decât dacă sunt reciclabile în clasele A sau B.
(4) Până la 1 ianuarie 2028, după luarea în considerare a standardelor elaborate de organizațiile de standardizare europene, Comisia adoptă acte delegate pentru a stabili:
(a) criteriile de proiectare în vederea reciclării și clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea bazate pe tabelul 3 din anexa II și pe parametrii enumerați în tabelul 4 din anexa II pentru categoriile de ambalaje enumerate în tabelul 1 din anexa respectivă.
Criteriile de proiectare în vederea reciclării și clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea vor fi elaborate pe baza materialului predominant și:
(i) iau în considerare capacitatea deșeurilor de ambalaje de a fi separate în diferite fluxuri de materiale pentru reciclare, sortate și reciclate, astfel încât materiile prime secundare rezultate să fie de o calitate suficientă în raport cu materialul original și să poată fi utilizate pentru a înlocui materiile prime primare pentru ambalare sau pentru alte aplicații, cu conservarea calității materialului reciclat, acolo unde este fezabil;
(ii) au în vedere procedurile existente de colectare și sortare ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional și acoperă toate componentele ambalajelor;
(iii) au în vedere tehnologiile de reciclare disponibile, performanța economică și de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deșeurilor, energia necesară și emisiile de GES;
(iv) după caz, identifică substanțele care prezintă motive de îngrijorare care afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente;
(v) după caz, impun restricții privind prezența unor astfel de substanțe sau grupuri de astfel de substanțe în ambalaje sau în componentele ambalajelor, din motive care nu sunt legate în principal de securitatea chimică; astfel de restricții pot servi, de asemenea, la reducerea riscurilor inacceptabile pentru sănătatea umană sau pentru mediu, fără a aduce atingere restricțiilor privind substanțele chimice prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 sau, după caz, restricțiilor și măsurilor specifice privind materialele și articolele care intră în contact cu produsele alimentare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.
(b) modul în care să se efectueze evaluarea performanței în ceea ce privește reciclabilitatea și să se exprime rezultatul acesteia sub formă de clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea pentru fiecare unitate de ambalaj, în termeni de ponderare, incluzând criterii specifice materialului și eficiența sortării, pentru a determina dacă ambalajele sunt reciclabile în temeiul alineatului (2);
(c) o descriere, pentru fiecare categorie de ambalaje menționată în tabelul 1 din anexa II, a condițiilor de respectare a respectivelor clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea;
(d) un cadru privind modularea contribuțiilor financiare care trebuie plătite de producători pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se menționează la articolul 45 alineatul (1), pe baza claselor de performanță ale ambalajelor în ceea ce privește reciclabilitatea.
La adoptarea actelor delegate menționate la primul paragraf, Comisia ține seama de rezultatele evaluării efectuate în temeiul articolului 5 alineatul (2), dacă această evaluare există. Respectivele acte delegate se adoptă în conformitate cu articolul 64.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica tabelul 1 din anexa II în vederea adaptării acestuia la evoluțiile științifice și tehnice din domeniul proiectării materialelor și produselor și din domeniul infrastructurii de colectare, sortare și reciclare. Comisia este împuternicită să adopte criterii de proiectare în vederea reciclării pentru categorii suplimentare de ambalaje sau să creeze subcategorii în categoriile enumerate în tabelul 1 din anexa II.
În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a actului delegat relevant, operatorii economici se conformează criteriilor noi sau actualizate de proiectare în vederea reciclării.
▌
(5) Până la 1 ianuarie 2030, Comisia adoptă acte de punere în aplicare:
(a) pentru a stabili metodologia pentru evaluarea reciclabilității la scară largă, pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II, pentru a completa tabelul 3 din anexa II prin stabilirea pragurilor pentru evaluarea reciclabilității la scară largă și pentru a actualiza, dacă este necesar, clasele de reciclabilitate în ansamblu descrise în tabelul 3 din anexa II. Această metodologie se bazează pe cel puțin următoarele elemente:
(i) cantitățile de ambalaje pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II introduse pe piață în Uniune în ansamblu și în fiecare stat membru;
(ii) cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate, astfel cum sunt calculate la punctul de calculare în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 56 alineatul (7) litera (a), pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II, în Uniune în ansamblu și în fiecare stat membru;
▌
(b) pentru a stabili mecanismul lanțului de custodie ce asigură faptul că ambalajele sunt reciclate la scară largă; acest mecanism al lanțului de custodie se bazează cel puțin pe următoarele elemente:
(i) o documentație tehnică referitoare la cantitatea de deșeuri de ambalaje colectate care sunt trimise la instalațiile de sortare și reciclare;
(ii) un proces de verificare care permite fabricanților să obțină datele necesare de la operatorii din aval, asigurându-se că ambalajele sunt reciclate la scară largă.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
Datele menționate la literele (a) și (b) sunt disponibile și ușor accesibile publicului.
▌
(6) Comisia evaluează granularitatea datelor care trebuie raportate pentru metodologia de reciclare la scară largă. După caz, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica tabelul 2 din anexa II și tabelul 3 din anexa XII pentru a le adapta la evoluțiile tehnice și științifice.
(7) Până în 2035, Comisia, pe baza evoluției tehnologiilor de sortare și reciclare, poate revizui pragul minim necesar pentru a considera că ambalajele sunt reciclate la scară largă și, dacă este necesar, poate prezenta o propunere legislativă de revizuire a acestora.
(8) Pentru a crește nivelul reciclabilității ambalajelor, la 18 luni de la data intrării în vigoare a actelor delegate adoptate în conformitate cu alineatul (4) și a actelor de punere în aplicare în temeiul alineatului (5), contribuțiile financiare plătite de producători pentru a-și îndeplini obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede la articolul 45, se modulează în funcție de clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea, astfel cum se detaliază în actele delegate în temeiul alineatului (4) și în actele de punere în aplicare în temeiul alineatului (5).
Atunci când aplică astfel de criterii, statele membre iau în considerare fezabilitatea tehnică și viabilitatea economică a reciclării materialelor de ambalaj menționate la alineatul (11) litera (g).
▌
(9) Conformitatea cu cerințele stabilite la alineatele (2) și (3) se demonstrează în documentația tehnică referitoare la ambalaj, astfel cum se prevede în anexa VII.
În cazul în care o unitate de ambalaj include componente integrate, evaluarea conformității cu criteriile de proiectare în vederea reciclării și cu cerințele privind reciclabilitatea la scară largă include toate componentele integrate. Se efectuează o evaluare separată pentru componentele integrate care se pot separa una de cealaltă în urma stresului mecanic din timpul transportului sau al sortării.
În cazul în care o unitate de ambalaj include componente separate, evaluarea conformității cu cerințele de proiectare în vederea reciclării și cu cerințele privind reciclabilitatea la scară largă se efectuează separat pentru fiecare componentă separată.
Toate componentele unei unități de ambalaj sunt compatibile cu procedurile existente de colectare, sortare și reciclare ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional și nu împiedică reciclabilitatea corpului principal al unității de ambalaj.
(10) Prin derogare de la alineatele (2) și (3), începând cu 1 ianuarie 2030, ambalajele inovatoare care nu respectă cerințele de la alineatul (2) pot fi introduse pe piață pentru o perioadă maximă de cinci ani de la sfârșitul anului calendaristic în care au fost introduse pe piață pentru prima dată.
În cazul în care se recurge la această derogare, operatorul economic trimite o notificare autorității competente înainte ca ambalajul inovator să fie introdus pe piață și include toate detaliile tehnice care demonstrează că ambalajul este un ambalaj inovator. Această notificare include un calendar de îndeplinire a cerințelor de reciclabilitate la scară largă în termeni de colectare și reciclare a ambalajelor inovatoare. Informațiile se pun la dispoziția Comisiei și a autorităților naționale care efectuează supravegherea pieței.
În cazul în care autoritatea competentă consideră că ambalajul nu este un ambalaj inovator, operatorul economic se conformează criteriilor existente de proiectare în vederea reciclării.
În cazul în care consideră că ambalajul este un ambalaj inovator, autoritatea competentă informează Comisia în acest sens.
Comisia evaluează cererile autorităților competente în legătură cu caracterul inovator al ambalajelor și actualizează sau adoptă noi acte delegate în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, după caz.
După perioada menționată la primul paragraf, aceste ambalaje sunt însoțite de documentația tehnică menționată la alineatul (9) și, prin urmare, sunt conforme întru totul cu cerințele prevăzute în prezentul articol.
Comisia monitorizează impactul derogării menționate la primul paragraf asupra cantității de ambalaje introduse pe piață. Dacă este cazul, Comisia adoptă o propunere legislativă pentru a modifica primul paragraf.
Statele membre urmăresc constant să amelioreze infrastructurile de colectare și sortare a ambalajelor inovatoare cu potențiale beneficii pentru mediu.
(11) ▌Prezentul articol nu se aplică:
(a) ambalajelor directe, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 23 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/6;
(b) ambalajelor ▌ pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale reglementate de Regulamentul (UE) 2017/745;
(c) ambalajelor ▌ pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro reglementate de Regulamentul (UE) 2017/746;
(d) ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 24 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 26 din Regulamentul (UE) 2019/6, în cazurile în care aceste ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului;
(e) ambalajelor pentru produse sensibile la contact, și anume formule de început și formule de continuare, alimente prelucrate pe bază de cereale și alimente pentru copii, precum și alimente destinate unor scopuri medicale speciale, definite la articolul 1 literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 609/2013;
(f) ambalajelor utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase în temeiul Directivei 2008/68/CE;
(g) ambalajelor de vânzare din lemn ușor, plută, textile, cauciuc, ceramică, porțelan sau ceară; totuși, acestor ambalaje li se aplică alineatul (8).
(12) Până la 1 ianuarie 2035, Comisia revizuiește excepțiile prevăzute la alineatul (11), ținând seama cel puțin de evoluția tehnologiilor de sortare și reciclare și de experiența practică dobândită de operatorii economici și de statele membre. Pe această bază, Comisia evaluează pertinența continuității lor și, dacă este necesar, prezintă o propunere legislativă.
▌
Articolul 7
Conținutul minim de material reciclat din ambalajele din plastic
(1) Până la 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piață conține următorul procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeuri de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj astfel cum sunt menționate în tabelul 1 din anexa II, calculat ca medie pe unitate de producție și pe an:
(a) 30 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact, cu excepția sticlelor de unică folosință pentru băuturi, fabricate din polietilentereftalat (PET) ca principală componentă;
(b) 10 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact fabricate din alte materiale plastice decât PET, cu excepția sticlelor din plastic de unică folosință pentru băuturi;
(c) 30 % pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi;
(d) 35 % pentru alte ambalaje din plastic decât cele menționate la literele (a), (b) și (c).
(2) Până la 1 ianuarie 2040, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piață conține următorul procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeuri de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj astfel cum sunt menționate în tabelul 1 din anexa II, calculat ca medie pe unitate de producție și pe an:
(a) 50 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact ▌, cu excepția sticlelor de unică folosință ▌ pentru băuturi, fabricate din polietilentereftalat (PET) ca principală componentă;
(b) 25 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact fabricate din alte materiale plastice decât PET;
(c) 65 % pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi;
(d) 65 % pentru alte ambalaje decât cele menționate la literele (a), (b) și (c).
(3) În sensul prezentului articol, conținutul reciclat se recuperează din deșeurile de plastic postconsum care:
(a) au fost colectate în Uniune în temeiul prezentului regulament, al normelor naționale de transpunere a Directivei (UE) 2019/904 și a Directivei 2008/98/CE, după caz, sau au fost colectate într-o țară terță în conformitate cu standarde de colectare separată pentru a promova reciclarea de înaltă calitate, echivalente cu cele menționate în prezentul regulament, în Directiva (UE) 2019/904 și în Directiva 2008/98/CE, după caz; și
(b) după caz, au fost reciclate într-o instalație situată pe teritoriul Uniunii căreia i se aplică Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului(67) sau au fost reciclate într-o instalație situată într-o țară terță căreia i se aplică normele privind prevenirea și reducerea emisiilor în aer, apă și sol asociate operațiunilor de reciclare; normele respective sunt echivalente cu cele privind valorile limită de emisie și nivelurile de performanță de mediu stabilite în conformitate cu Directiva 2010/75/UE, aplicabile unei instalații stabilite în Uniune care desfășoară aceeași activitate; această condiție se aplică numai în cazul în care valorile limită și nivelurile respective ar fi aplicabile unei instalații situate în Uniune și care desfășoară aceeași activitate ca o instalație similară situată în țara terță.
(4) Alineatele (1) și (2) nu se aplică:
(a) ambalajelor directe, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 23 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/6;
(b) ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale, dispozitivele destinate exclusiv utilizării în scopuri de cercetare și dispozitivele pentru investigații clinice reglementate de Regulamentul (UE) 2017/745;
(c) ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro reglementate de Regulamentul (UE) 2017/746;
(d) ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 24 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 26 din Regulamentul (UE) 2019/6, în cazurile în care aceste ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului;
(e) ambalajelor din plastic compostabile;
(f) ambalajelor utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase prevăzut în Directiva 2008/68/CE;
(g) ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact, și anume alimente destinate exclusiv sugarilor și copiilor mici și alimente destinate unor scopuri medicale speciale, precum și ambalajelor pentru băuturi și alimente destinate în general copiilor mici, potrivit definiției de la articolul 1 literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 609/2013;
(h) ambalajelor pentru furnituri, componente și componente în ambalaje directe pentru fabricarea de medicamente de uz uman în temeiul Directivei 2001/83/CE și de produse medicinale veterinare în temeiul Regulamentului (UE) 2019/6, în cazul în care aceste ambalaje trebuie să fie în conformitate cu standardele de calitate ale produselor respective.
(5) Alineatele (1) și (2) nu se aplică:
(a) ambalajelor din plastic care sunt destinate să vină în contact cu produsele alimentare în cazul în care cantitatea de conținut reciclat reprezintă o amenințare la adresa sănătății umane și duce la neconformitatea produselor ambalate cu Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;
(b) oricărei părți din plastic care reprezintă mai puțin de 5 % din greutatea totală a întregii unități de ambalaj.
(6) Operatorii economici demonstrează conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) în informațiile tehnice privind ambalajul menționate în anexa VII.
(7) ▌Contribuțiile financiare plătite de producători pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 45, pot fi modulate în funcție de procentul de conținut reciclat utilizat în ambalaje. Orice astfel de modulare ține seama de criteriile de sustenabilitate ale tehnologiilor de reciclare și de costurile de mediu pentru conținutul reciclat.
(8) Până la 31 decembrie 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește metodologia de calcul și de verificare a procentului de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum reciclate și colectate în Uniune conform condițiilor prevăzute la alineatul (3), precum și formatul documentației tehnice menționate în anexa VII. În acest scop, Comisia ia în considerare utilizarea materiilor prime secundare rezultate care sunt de o calitate suficientă, comparativ cu materialele originale, astfel încât să poată fi utilizate pentru a înlocui materiile prime primare. Metodologia de verificare poate include obligația de a efectua un audit efectuat de o parte terță independentă cu privire la fabricanții de conținut reciclat din Uniune și la ambalajele din plastic introduse pe piață ca unitate de vânzare separată de alte produse, pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (3) și în actul delegat în temeiul alineatului (9).
Atunci când adoptă actele de punere în aplicare, Comisia evaluează, având în vedere tehnologiile de reciclare disponibile, performanța economică și de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deșeurilor, energia necesară și emisiile de GES, precum și alte impacturi relevante asupra mediului.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
(9) Până la 31 decembrie 2026, pe baza evaluării menționate la alineatul (8) ultima teză, Comisia adoptă acte delegate de completare a prezentului regulament cu criterii de sustenabilitate pentru tehnologiile de reciclare a materialelor plastice. În sensul prezentului articol, conținutul reciclat se recuperează din deșeurile de plastic postconsum care au fost reciclate fie în:
(a) instalațiile situate în Uniune care utilizează tehnologii de reciclare ce îndeplinesc astfel de criterii de sustenabilitate stabilite în temeiul prezentului alineat, fie în
(b) instalațiile situate într-o țară terță care utilizează tehnologii de reciclare ce respectă standarde echivalente cu criteriile de sustenabilitate elaborate în temeiul actelor delegate.
(10) Până la 31 decembrie 2026, Comisia adoptă un act de punere în aplicare de stabilire a metodologiei de evaluare, verificare și certificare, inclusiv prin intermediul unui audit efectuat de o parte terță, a echivalenței normelor aplicate în cazul în care conținutul reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum este reciclat sau colectat în afara Uniunii. Evaluarea ia în considerare standardele de protecție a mediului și a sănătății umane, inclusiv standardele prin care se asigură că reciclarea se efectuează într-un mod ecologic, standardele privind reciclarea de înaltă calitate, cum ar fi cele privind utilizarea eficientă a resurselor, și standardele de calitate pentru sectoarele din domeniul reciclării. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
(11) Până la 1 ianuarie 2029 sau la doi ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu, calcularea și verificarea procentului de conținut reciclat din ambalaje în temeiul alineatului (1) respectă normele prevăzute în actul de punere în aplicare menționat la alineatul (8).
(12) Până la 1 ianuarie 2028, Comisia evaluează necesitatea unor derogări de la procentul minim prevăzut la alineatul (1) literele (b) și (d) pentru anumite ambalaje din plastic sau a revizuirii derogării stabilite la alineatul (4) pentru anumite ambalaje din plastic.
Pe baza evaluării respective, în cazul în care nu sunt disponibile tehnologii de reciclare adecvate pentru reciclarea ambalajelor din plastic deoarece acestea nu sunt autorizate în temeiul normelor relevante ale Uniunii sau nu sunt suficient încetățenite în practică, ținând seama de toate cerințele legate de siguranță, în special în ceea ce privește ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact, inclusiv ambalajele alimentare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica prezentul regulament în vederea:
(a) prevederii unor derogări de la domeniul de aplicare, calendarul sau nivelul procentului minim prevăzut la alineatul (1) literele (b) și (d) pentru anumite ambalaje din plastic; și
(b) după caz, modificării listei derogărilor stabilite la alineatul (4).
▌
(13) În cazul în care acest lucru este justificat de lipsa disponibilității sau de prețurile excesive ale anumitor materiale plastice reciclate care pot avea efecte negative asupra sănătății umane sau animale, asupra securității aprovizionării cu alimente sau asupra mediului, făcând excesiv de dificilă respectarea procentelor minime de conținut reciclat prevăzute la alineatele (1) și (2), Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica alineatele (1) și (2) prin ajustarea procentelor minime în mod corespunzător. Atunci când evaluează o astfel de ajustare, Comisia evaluează cereri ale persoanelor fizice sau juridice, care trebuie să fie însoțite de informații și date relevante privind situația pieței pentru aceste deșeuri de plastic postconsum și de cele mai bune dovezi disponibile privind riscurile aferente pentru sănătatea umană sau animală, pentru securitatea aprovizionării cu alimente sau pentru mediu. Comisia adoptă un astfel de act delegat numai în cazuri excepționale în care ar exista efecte adverse severe pentru sănătatea umană sau animală, pentru securitatea aprovizionării cu alimente sau pentru mediu.
(14) Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ținând seama de evoluția tehnologiei de ultimă generație și de experiența practică dobândită de operatorii economici și de statele membre, Comisia prezintă un raport care analizează punerea în aplicare a procentelor minime de conținut reciclat vizat pentru 2030 stabilit la prezentul articol și evaluează în ce măsură procentele respective conduc la soluții de promovare a ambalajelor durabile care să fie eficace și ușor de pus în aplicare, fezabilitatea atingerii procentelor stabilite pentru 2040 pe baza experienței acumulate în atingerea procentelor pentru 2030 și evoluția situației, relevanța menținerii scutirilor și derogărilor prevăzute la prezentul articol, precum și necesitatea sau pertinența stabilirii de noi procente minime pentru conținutul reciclat. Raportul respectiv este însoțit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol, în special în ceea ce privește procentele minime de conținut reciclat pentru 2040.
(15) Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește situația utilizării materialelor de ambalaje reciclate în alte ambalaje decât materialele plastice și, pe această bază, evaluează oportunitatea stabilirii de măsuri sau a stabilirii de obiective pentru creșterea gradului de utilizare a conținutului reciclat în astfel de ambalaje și, dacă este necesar, prezintă o propunere legislativă.
Articolul 8
Materii prime de origine biologică în ambalajele de plastic
(1) Până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește stadiul dezvoltării tehnologice și performanța de mediu a ambalajelor din materiale plastice de origine biologică, ținând seama de criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(68).
(2) Pe baza revizuirii menționate la alineatul (1), Comisia prezintă, după caz, o propunere legislativă pentru:
(a) a stabili cerințe de sustenabilitate pentru materiile prime de origine biologică din ambalajele din plastic;
(b) a stabili obiective pentru a spori utilizarea materiilor prime de origine biologică în ambalajele din plastic;
(c) a introduce posibilitatea de a realiza obiectivele stabilite la articolul 7 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament prin utilizarea de materii prime din plastic de origine biologică în locul conținutului reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum, în cazul în care nu sunt disponibile tehnologii adecvate de reciclare pentru ambalajele care intră în contact cu alimentele și care respectă cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/1616;
(d) a modifica, după caz, definiția materialelor plastice de origine biologică prevăzută la articolul 3 punctul 49.
Articolul 9
Ambalaje compostabile
(1) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ambalajele introduse pe piață menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f) și etichetele adezive aplicate pe fructe și legume sunt compatibile cu standardul privind compostarea în condiții controlate industrial în instalațiile de tratare a biodeșeurilor și, atunci când statele membre solicită acest lucru, cu standardele privind compostarea la domiciliu menționate la alineatul (6).
(2) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), în cazul în care statele membre permit colectarea deșeurilor cu proprietăți similare de biodegradabilitate și compostabilitate împreună cu biodeșeurile în temeiul articolului 22 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE și sunt disponibile sisteme adecvate de colectare a deșeurilor și infrastructuri de tratare a deșeurilor pentru a se asigura că ambalajele compostabile intră în fluxul de gestionare a deșeurilor organice, statele membre pot impune ca următoarele ambalaje să fie puse la dispoziție pe piața lor pentru prima dată numai dacă sunt compostabile:
(a) ambalajele menționate la articolul 3 punctul 1 litera (g) compuse din alte materiale decât metalul, pungile de transport din plastic foarte subțire și pungile de transport din plastic subțire;
(b) ambalaje, altele decât cele menționate la litera (a), pentru care statul membru a solicitat deja ca acestea să fie compostabile înainte de data aplicării prezentului regulament.
(3) Până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ambalajele, altele decât cele menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv ambalajele fabricate din polimeri de plastic biodegradabil și alte materiale biodegradabile, permit reciclarea materialelor în conformitate cu articolul 6 și fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri.
(4) Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3) se demonstrează în informațiile tehnice privind ambalajul, menționate în anexa VII.
(5) Comisia poate analiza dacă alte ambalaje ar trebui incluse la articolul 9 alineatul (1) sau la articolul 9 alineatul (2) litera (a) dacă acest lucru este justificat și adecvat ca urmare a evoluțiilor tehnologice și în materie de reglementare care afectează eliminarea ambalajelor compostabile și în condițiile stabilite în anexa III și, după caz, poate prezenta o propunere legislativă.
(6) În termen de ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia solicită organizațiilor europene de standardizare să pregătească sau să actualizeze standarde armonizate care să stabilească specificațiile tehnice detaliate ale cerințelor privind ambalajele compostabile. În acest sens, Comisia solicită să se țină seama, în conformitate cu cele mai recente evoluții științifice și tehnologice, de parametri precum timpii de retenție, temperaturile și amestecarea, care reflectă condițiile reale din composturile de la domiciliu și din instalațiile de tratare a biodeșeurilor, inclusiv procesele de digestie anaerobă. Comisia solicită ca respectivele standarde să includă verificarea faptului că ambalajele compostabile supuse descompunerii biologice sub rezerva parametrilor specificați au ca rezultat, în cele din urmă, transformarea în dioxid de carbon sau, în absența oxigenului, în metan, săruri minerale, biomasă și apă.
În termen de ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia solicită, de asemenea, organizațiilor europene de standardizare să pregătească standarde armonizate care să stabilească specificațiile tehnice detaliate ale cerințelor privind compostabilitatea la domiciliu a ambalajelor menționate la articolul 9 alineatul (1).
Articolul 10
Reducerea la minimum a ambalajelor
(1) Până la 1 ianuarie 2030, fabricantul sau importatorul se asigură că ambalajele introduse pe piață sunt proiectate astfel încât greutatea și volumul lor să fie reduse la minimul necesar pentru a le asigura funcționalitatea, ținând seama de forma ambalajului și de materialul din care este fabricat.
(2) Fabricantul sau importatorul se asigură că ambalajele care nu respectă criteriile de performanță prevăzute în anexa IV și ambalajele cu caracteristici care vizează numai creșterea volumului perceput al produsului, inclusiv pereții dubli, fundurile false și straturile inutile, nu sunt introduse pe piață, cu excepția cazului în care conceptul ambalajului este protejat de un desen sau model industrial comunitar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului(69), de drepturi asupra desenelor sau modelelor industriale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului(70), inclusiv de acorduri internaționale care produc efecte în unul dintre statele membre, sau a cazului în care forma sa este o marcă ce intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului(71) sau al Directivei (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului(72), inclusiv mărcile înregistrate în temeiul unor acorduri internaționale care produc efecte în unul dintre statele membre, sau a cazului în care produsele sau băuturile ambalate aparțin indicațiilor geografice protejate în temeiul actelor legislative ale Uniunii, inclusiv al Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 pentru vin și al Regulamentului (UE) 2019/787 pentru băuturi spirtoase sau care fac obiectul unor sisteme din domeniul calității, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.
Derogarea menționată la paragraful anterior se aplică numai drepturilor asupra mărcilor și asupra desenelor sau modelelor industriale protejate înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament] și numai în cazul în care aplicarea cerințelor prevăzute la prezentul articol afectează (i) conceptul ambalajului, într-un mod care îi modifică caracterul nou sau individual ori (ii) marca, într-un mod în care aceasta nu mai poate să diferențieze produsul marcat de produsele altor întreprinderi.
(3) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia solicită organizațiilor europene de standardizare, după caz, să pregătească sau să actualizeze standarde armonizate care să stabilească metodologia pentru calcularea și măsurarea conformității cu cerințele de reducere la minimum a ambalajelor în temeiul prezentului regulament. Pentru cele mai comune tipuri și formate de ambalaje, standardele respective specifică limite pentru greutatea maximă adecvată și volumul maxim adecvat și, dacă este cazul, grosimea peretelui și spațiul gol maxim.
▌
(4) Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) se demonstrează în documentația tehnică menționată în anexa VII, care conține următoarele elemente:
(a) o explicație a specificațiilor tehnice, a standardelor și a condițiilor utilizate pentru evaluarea ambalajului în raport cu criteriile de performanță și cu metodologia prevăzute în anexa IV;
(b) identificarea cerințelor de proiectare care împiedică reducerea suplimentară a greutății sau a volumului ambalajului, pentru fiecare dintre aceste criterii de performanță;
(c) rezultate ale testelor, studii sau alte surse relevante, precum modelizare și simulări, utilizate pentru a evalua volumul sau greutatea minime necesare ale ambalajului.
În cazul ambalajelor reutilizabile, evaluarea conformității cu cerințele prevăzute la alineatul (1) ține seama de funcția ambalajelor reutilizabile, astfel cum se menționează la articolul 11, și în primul rând de cerințele prevăzute la articolul respectiv.
Articolul 11
Ambalaje reutilizabile
(1) Ambalajele introduse pe piață începând cu ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament] sunt considerate reutilizabile dacă îndeplinesc următoarele condiții:
(a) au fost concepute, proiectate și introduse pe piață cu scopul de a fi reutilizate de mai multe ori;
(b) au fost concepute și proiectate pentru a efectua cât mai multe ▌ rotații cu putință în condiții de utilizare previzibile în mod normal;
(c) îndeplinesc cerințele privind sănătatea, siguranța și igiena consumatorilor;
(d) pot fi golite sau descărcate fără ca acest lucru să provoace o deteriorare a ambalajului care să împiedice funcționarea în continuare și reutilizarea acestuia;
(e) pot fi golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate, asigurând în același timp respectarea cerințelor de siguranță și igienă aplicabile, inclusiv a celor privind siguranța alimentară;
(f) pot fi recondiționate în conformitate cu anexa VI partea B, menținându-și în același timp capacitatea de a-și îndeplini funcția prevăzută;
(g) pot fi golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate, menținând în același timp calitatea și siguranța produsului ambalat și permițând aplicarea etichetei, precum și furnizarea de informații privind proprietățile produsului respectiv și ale ambalajului în sine, inclusiv toate instrucțiunile și informațiile relevante pentru asigurarea siguranței, a utilizării adecvate, a trasabilității și a termenului de valabilitate al produsului;
(h) pot fi golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate fără riscuri pentru sănătatea și siguranța persoanelor responsabile cu acest lucru; și
(i) îndeplinesc cerințele specifice ambalajelor reciclabile ▌prevăzute la articolul 6 atunci când devin deșeuri.
(2) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă un act delegat de stabilire a unui număr minim al rotațiilor menționate la alineatul (1) litera (b) pentru ambalajele reutilizabile în formatele care sunt cel mai frecvent destinate reutilizării, ținând seama de igienă și de alte cerințe, cum ar fi logistica.
(3) Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatul (1) se demonstrează în informațiile tehnice privind ambalajul menționate în anexa VII.
Capitolul III
Cerințe de etichetare, de marcare și de informare
Articolul 12
Etichetarea ambalajelor
(1) Începând cu ...[42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau 24 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatele (6) și (7), luându-se în considerare data care survine mai târziu, ambalajele introduse pe piață sunt marcate cu o etichetă care conține informații privind materialele componente ale acestora, pentru a facilita sortarea de către consumatori. Eticheta se bazează pe pictograme și este ușor de înțeles, inclusiv de persoanele cu handicap. Pentru ambalajele menționate la articolul 9 alineatul (1) și, după caz, alineatul (2), eticheta indică faptul că materialul este compostabil, nu este adecvat pentru compostare la domiciliu, iar ambalajul compostabil nu se aruncă în natură. Cu excepția ambalajelor pentru comerț electronic, această obligație nu se aplică ambalajelor pentru transport sau ambalajelor care fac parte dintr-un sistem de garanție-returnare.
În plus față de eticheta armonizată menționată la prezentul alineat, operatorii economici pot introduce pe ambalaj un cod QR sau un alt tip de suport de date digital care conține informații privind destinația fiecărei componente separate a ambalajului, pentru a facilita sortarea de către consumatori.
Ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare menționate la articolul 50 alineatul (1) sunt marcate cu o etichetă clară și lipsită de ambiguitate. Pe lângă eticheta națională, ambalajul poate fi marcat cu o etichetă armonizată cu coduri de culoare stabilită în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul alineatului (6). Statele membre pot solicita ca ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare să fie marcate cu eticheta armonizată cu coduri de culoare, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la denaturări ale pieței interne sau la bariere comerciale pentru produsele din alte state membre.
(2) Ambalajele reutilizabile introduse pe piață începând cu ... [48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau cu 30 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (6), luându-se în considerare data care survine mai târziu, sunt marcate cu o etichetă care informează utilizatorii că ambalajul este reutilizabil. Informații suplimentare privind reutilizabilitatea, inclusiv disponibilitatea unui sistem local, național sau la nivelul UE de reutilizare și informații privind punctele de colectare, se pun la dispoziție prin intermediul unui cod QR sau al unui alt tip de suport de date standardizat, deschis și digital, care facilitează urmărirea ambalajelor și calcularea ciclurilor și a rotațiilor sau, dacă respectiva calculare nu este fezabilă, o estimare medie. În plus, ambalajele de vânzare reutilizabile sunt clar identificate și se disting de ambalajele de unică folosință în punctul de vânzare.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), cerința de a purta o etichetă și un cod QR sau un alt tip de suport de date standardizat, deschis și digital nu se aplică sistemelor în buclă deschisă care nu au un operator de sistem în conformitate cu anexa VI.
(4) În cazul în care sunt introduse pe piață ▌ambalaje care fac obiectul articolului 7 începând cu ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau 24 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (6), luându-se în considerare data care survine mai târziu și acestea sunt marcate cu o etichetă care conține informații privind ponderea conținutului reciclat, eticheta respectivă și, după caz, codul QR sau alt tip de suport de date digital respectă specificațiile prevăzute în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (6) și se bazează pe metodologia prevăzută la articolul 7 alineatul (8). În cazul în care ▌ambalajul este marcat cu o etichetă care conține informații privind conținutul de materiale plastice de origine biologică, eticheta respectivă respectă specificațiile prevăzute în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (6).
(5) Etichetele menționate la alineatele (1)-(4) și codul QR sau alt tip de suport de date digital menționat la alineatul (2) se aplică, se imprimă sau se gravează în mod vizibil, lizibil și solid pe ambalaj, în așa fel încât să nu poată fi șterse ușor. Informațiile se pun, de asemenea, la dispoziția utilizatorilor finali înainte de achiziționarea online a produsului. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu este recomandabil, dată fiind natura și dimensiunea ambalajului, acestea se aplică pe ambalajul grupat. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu se justifică din cauza naturii și a dimensiunii ambalajului sau în cazul în care este important să se asigure accesul nediscriminatoriu la informații pentru grupurile vulnerabile, îndeosebi persoanele cu deficiențe de vedere, etichetele menționate la alineatele (1)-(4) se pun la dispoziție printr-un cod unic care poate fi citit electronic sau pe un alt tip de suport de date.
Informațiile conținute în etichetele menționate la alineatele (1)-(4) și în codul QR sau în alt tip de suport de date digital sunt puse la dispoziție în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către utilizatorii finali, astfel cum este stabilit de statul membru în care ambalajul urmează să fie pus la dispoziție pe piață.
În cazul în care informațiile sunt furnizate prin mijloace electronice în conformitate cu alineatele (2)-(4), se aplică următoarele cerințe:
(a) datele cu caracter personal adecvate și relevante se colectează numai în scopul limitat de a oferi utilizatorului acces la informațiile relevante privind conformitatea menționate la alineatele (2)-(4) din prezentul articol în ceea ce privește articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(73);
(b) informațiile nu se afișează împreună cu alte informații destinate unor scopuri comerciale sau de marketing.
În cazul în care un act legislativ al Uniunii impune ca informațiile privind produsul ambalat să fie furnizate prin intermediul unui suport de date, se utilizează un singur suport de date pentru furnizarea informațiilor necesare atât pentru ▌produsul ambalat, cât și pentru ambalaj, cele două categorii de informații putând fi delimitate cu ușurință.
(6) Până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili o etichetă și specificații armonizate pentru cerințele și formatele de etichetare, inclusiv în cazul în care acestea sunt furnizate prin mijloace digitale, în ceea ce privește ambalajele menționate la alineatele (1)-(4). La elaborarea actului de punere în aplicare, Comisia ține seama de particularitățile ambalajelor compozite. La elaborarea etichetei armonizate pentru ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare menționate la articolul 50 alineatul (2), Comisia ia în considerare orice modificare care există la nivelul garanției percepute de statele membre. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
(7) Până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili metodologia de identificare a materialelor componente ale ambalajelor menționate la alineatul (1) prin intermediul tehnologiilor de marcare digitală, standardizate și deschise, inclusiv pentru ambalajele compozite și pentru componentele integrate sau separate ale ambalajelor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
Până la 1 ianuarie 2030, se include, de asemenea, identificarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare prin intermediul tehnologiilor digitale standardizate și deschise, aceasta incluzând cel puțin denumirea și concentrația substanței care prezintă motive de îngrijorare prezente în fiecare material într-o unitate de ambalaj. Ambalajele introduse pe piață care conțin substanțe care prezintă motive de îngrijorare sunt marcate utilizând tehnologiile menționate la primul paragraf.
(8) Fără a aduce atingere cerințelor privind alte etichete UE armonizate, operatorii economici nu oferă și nu afișează etichete, mărci, simboluri sau inscripții care sunt susceptibile să inducă în eroare consumatorii sau alți utilizatori finali sau să creeze confuzie pentru aceștia în ceea ce privește cerințele de sustenabilitate pentru ambalaje, alte caracteristici ale ambalajelor sau opțiuni de gestionare a deșeurilor de ambalaje, pentru care prezentul regulament a prevăzut etichetarea armonizată. Comisia adoptă, după caz, orientări pentru a clarifica aspectele care sunt susceptibile a induce în eroare sau a crea confuzie în rândul consumatorilor sau al altor utilizatori finali.
(9) Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ambalajele incluse într-o schemă de răspundere extinsă a producătorilor sunt identificate pe întreg teritoriul statelor membre în care se aplică schema sau sistemul respectiv numai prin intermediul unui simbol corespunzător în interiorul unui cod QR sau al unei alte tehnologii standardizate de marcare digitală, pentru a indica faptul că producătorul își îndeplinește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Simbolul respectiv este clar și lipsit de ambiguitate și nu induce în eroare consumatorii sau utilizatorii cu privire la reciclabilitatea sau reutilizabilitatea ambalajului.
(10) Ambalajele care fac obiectul unui sistem de garanție-returnare, altul decât cel menționat la articolul 50 alineatul (1), pot fi, în temeiul dreptului intern, identificate prin intermediul unui simbol corespunzător pe întreg teritoriul pe care se aplică schema sau sistemul respectiv. Simbolul respectiv este clar și lipsit de ambiguitate și nu induce în eroare consumatorii sau utilizatorii cu privire la reciclabilitatea sau reutilizabilitatea ambalajului în statele membre în care se returnează. Statele membre nu interzic aplicarea etichetelor legate de un sistem de garanție-returnare instituit în alt stat membru.
(11) Prezentul articol nu se aplică ambalajelor directe/imediate/primare și ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite în Regulamentele (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, (UE) 2019/6 și în Directiva 2001/83/CE, dacă nu există spațiu pe ambalaj din cauza altor cerințe de etichetare, astfel cum sunt definite în actele legislative menționate mai sus, sau în cazul în care etichetarea ambalajului ar putea pune în pericol utilizarea în condiții de siguranță a medicamentelor de uz uman și a produselor medicinale veterinare.
(12) Ambalajele menționate la alineatele (1), (2) și (4) care sunt fabricate sau importate înainte de termenele menționate la alineatele respective pot fi comercializate timp de 36 de luni de la data intrării în vigoare a cerințelor de etichetare prevăzute la alineatele (1), (2) și (4).
Articolul 13
Etichetarea recipientelor pentru deșeuri în vederea colectării deșeurilor de ambalaje
(1) Până la ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau după 30 de luni de la adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (2), luându-se în considerare data care survine mai târziu, statele membre se asigură că etichetele armonizate care permit colectarea separată a fiecărei fracțiuni specifice de material a deșeurilor de ambalaje care urmează să fie eliminate în recipiente separate sunt aplicate, imprimate sau gravate în mod vizibil, lizibil și indelebil pe toate recipientele pentru colectarea deșeurilor de ambalaje. Un recipient pentru deșeurile de ambalaje poate purta mai multe etichete. Această obligație nu se aplică recipientelor care fac obiectul unui sistem de garanție-returnare.
(2) Până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili etichete și specificații armonizate pentru cerințele de etichetare și formatele pentru etichetarea recipientelor menționate la alineatul (1). La elaborarea actului de punere în aplicare, Comisia ține seama de particularitățile sistemelor de colectare existente în statele membre, precum și de particularitățile ambalajelor compozite. Etichetarea recipientelor corespunde etichetării pentru ambalaje, astfel cum este menționată la articolul 12 alineatul (6), cu excepția etichetării pentru ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
Articolul 14
Afirmații legate de mediu
În legătură cu ambalajele introduse pe piață pot fi făcute afirmații legate de mediu, astfel cum sunt acestea definite la articolul 2 litera (o) din Directiva 2005/29/CE, vizând proprietățile ambalajelor pentru care sunt stabilite cerințe legale în prezentul regulament, dacă îndeplinesc următoarele cerințe:
(a) afirmațiile sunt făcute numai în legătură cu proprietățile ambalajelor care depășesc cerințele minime aplicabile stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu criteriile, metodologiile și normele de calcul prevăzute în acesta și
(b) afirmațiile specifică dacă se referă la unitatea de ambalaj, la o parte a unității de ambalaj sau la toate ambalajele introduse pe piață de producător.
Conformitatea cu cerințele stabilite la prezentul alineat se demonstrează în documentația tehnică referitoare la ambalaj, astfel cum se prevede în anexa VII.
Capitolul IV
Obligațiile operatorilor economici, altele decât obligațiile de la capitolele VI și VIII
Articolul 15
Obligațiile fabricanților
(1) Fabricanții introduc pe piață numai ambalaje conforme cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.
▌
(2) Înainte de a introduce ambalaje pe piață, fabricanții efectuează procedura relevantă de evaluare a conformității menționată la articolul 38 sau dispun efectuarea acesteia în numele lor și întocmesc documentația tehnică menționată în anexa VII.
În cazul în care conformitatea ambalajelor cu cerințele aplicabile a fost demonstrată prin procedura relevantă de evaluare a conformității menționată la articolul 38, fabricanții întocmesc o declarație de conformitate UE în conformitate cu articolul 39.
(3) Fabricanții păstrează documentația tehnică menționată în anexa VII și declarația UE de conformitate timp de cinci ani după introducerea pe piață a ambalajelor de unică folosință și timp de 10 ani după introducerea pe piață a ambalajelor reutilizabile.
(4) Fabricanții se asigură că dispun de proceduri astfel încât producția de ambalaje de serie să rămână conformă cu prezentul regulament. Fabricanții iau în considerare în mod corespunzător modificările în proiectarea sau caracteristicile ambalajului, precum și modificările standardelor armonizate, ale specificațiilor tehnice comune sau ale altor specificații tehnice în raport cu care se declară conformitatea sau prin aplicarea cărora se verifică conformitatea▌. În cazul în care fabricanții constată că ar putea fi afectată conformitatea ambalajului, aceștia efectuează o reevaluare în conformitate cu procedura de evaluare a conformității specificată la articolul 38 și în anexa VII sau dispun efectuarea acesteia în numele lor.
(5) Fabricanții se asigură de faptul că ambalajele poartă un număr de tip, de lot sau de serie sau un alt element de identificare. Dacă mărimea sau natura ambalajelor nu permite acest lucru, fabricanții se asigură că informațiile necesare sunt prevăzute într-un document care însoțește produsul ambalat.
(6) Fabricanții indică pe ambalaj sau pe un cod QR sau pe un alt suport de date numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, precum și adresa poștală la care pot fi contactați și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin intermediul cărora pot fi contactați. În cazul în care acest lucru nu este posibil, informațiile solicitate sunt furnizate în cadrul informațiilor furnizate prin intermediul codului QR sau al unui alt tip de suport de date digital menționat la articolul 12 alineatul (2) sau al suportului de date menționat la articolul 12 alineatul (5) sau într-un document care însoțește produsul ambalat. Adresa poștală indică un singur punct de contact pentru fabricant. Informațiile respective sunt clare, ușor de înțeles și lizibile.
(7) Fabricanții se asigură că informațiile furnizate în conformitate cu alineatele (5) și (6) sunt clare, ușor de înțeles și lizibile și că acestea nu înlocuiesc, nu ascund și nu pot fi confundate cu informațiile prevăzute de alte acte din dreptul Uniunii privind etichetarea produsului ambalat.
(8) Fabricanții care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au introdus pe piață de la data intrării în vigoare a prezentului regulament nu sunt conforme cu una sau mai multe dintre cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 iau de îndată măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea ambalajelor respective, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz. Fabricanții informează imediat autoritatea de supraveghere a pieței din statul membru în care au pus la dispoziție ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.
(9) Prin derogare de la alineatul (8), obligația de a asigura conformitatea, de a retrage sau de a rechema ambalajele despre care se consideră că nu sunt în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 nu se aplică ambalajelor reutilizabile introduse pe piață înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(10) În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, fabricanții furnizează toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea ambalajelor, inclusiv documentația tehnică, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective sunt furnizate în format electronic și, la cerere, pe suport de hârtie. Documentele relevante sunt puse la dispoziție în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității naționale. Fabricanții cooperează cu autoritatea națională cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-11.
(11) Alineatele (2) și (3) nu se aplică ambalajelor pentru transport personalizate pentru dispozitive medicale și sisteme medicale configurabile care urmează să fie utilizate în medii industriale și medicale.
(12) În cazul ambalajelor pentru transport, al ambalajelor reutilizabile, al ambalajelor pentru producția primară, al ambalajelor grupate, al ambalajelor de vânzare sau al ambalajelor de servire, dacă persoana fizică sau juridică ce dispune proiectarea sau fabricarea ambalajelor sub numele sau marca proprie intră sub incidența definiției de microîntreprindere în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar furnizorul ambalajului se află în Uniunea Europeană, atunci furnizorul ambalajului este considerat fabricant în sensul prezentului articol.
Articolul 16
Obligațiile de informare ale furnizorilor de ambalaje sau de materiale de ambalaj
(1) Orice furnizor de ambalaje sau de materiale de ambalaj furnizează fabricantului toate informațiile și documentația necesare pentru ca fabricantul să demonstreze conformitatea ambalajului și a materialelor de ambalaj cu prezentul regulament, inclusiv documentația tehnică menționată în anexa VII și impusă în temeiul articolelor 5-11, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către fabricant. Informațiile și documentația sunt furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2) După caz, documentația și informațiile prevăzute în actele legislative ale Uniunii aplicabile ambalajelor pentru produse sensibile la contact fac parte din informațiile și documentația care trebuie furnizate fabricantului în conformitate cu alineatul (1).
Articolul 17
Obligațiile reprezentanților autorizați
(1) Un fabricant poate numi, prin mandat scris, un reprezentant autorizat.
Obligațiile stabilite la articolul 15 alineatul (1) și obligația de a întocmi documentația tehnică astfel cum este menționată în anexa VII și astfel cum este impusă în temeiul articolelor 5-11 nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.
(2) Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul primit de la fabricant. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele:
(a) să mențină declarația de conformitate UE și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere a pieței timp de cinci ani de la introducerea pe piață a ambalajelor de unică folosință și timp de 10 ani de la introducerea pe piață a ambalajelor reutilizabile;
(b) să coopereze cu autoritățile naționale, la cererea acestora, cu privire la orice măsură luată referitoare la neconformitatea ambalajelor care fac obiectul mandatului reprezentantului autorizat;
(c) în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, să furnizeze autorității respective toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea ambalajelor, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă;
(d) în urma unei cereri din partea unei autorități naționale competente, să pună la dispoziție documentele relevante în termen de 10 zile de la primirea unei astfel de cereri;
(e) să denunțe mandatul în cazul în care fabricantul acționează contrar obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.
Articolul 18
Obligațiile importatorilor
(1) Importatorii introduc pe piață numai ambalaje conforme cu cerințele de la articolele 5-12.
(2) Înainte de a introduce ambalajele pe piață, importatorii se asigură că:
(a) procedura corespunzătoare de evaluare a conformității menționată la articolul 38 fost efectuată, iar documentația tehnică, menționată în anexa VII și impusă în temeiul articolelor 5-11, a fost întocmită de către fabricant;
(b) ambalajele sunt etichetate în conformitate cu articolul 12;
(c) ambalajele sunt însoțite de documentele necesare;
(d) fabricantul a respectat cerințele prevăzute la articolul 15 alineatele (5) și (6).
În cazul în care un importator consideră sau are motive să creadă că ambalajele nu sunt în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12, importatorul nu introduce ambalajele pe piață înainte ca acestea să devină conforme.
(3) Importatorii indică pe ambalaj numele lor și denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, precum și adresa poștală unde pot fi contactați și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare. În cazul în care acest lucru nu este posibil, informațiile solicitate sunt furnizate prin intermediul suportului de date sau într-un document care însoțește produsul ambalat. Datele de contact sunt clare, inteligibile și lizibile.
(4) Importatorii se asigură că informațiile furnizate în conformitate cu alineatul (3) sunt clare, ușor de înțeles și lizibile și nu înlocuiesc, nu ascund și nu pot fi confundate cu informațiile prevăzute de alte acte legislative ale Uniunii privind etichetarea produsului ambalat.
(5) Importatorii se asigură că, atât timp cât ambalajele constituie responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea cu cerințele aplicabile stabilite la articolele 5-12.
(6) Importatorii care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au introdus pe piață nu sunt conforme cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 iau de îndată măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea ambalajelor respective, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz.
(7) Importatorii informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.
(8) Importatorii păstrează, timp de cinci ani de la introducerea pe piață a ambalajelor de unică folosință și timp de 10 ani de la introducerea pe piață a ambalajelor reutilizabile, o copie a declarației UE de conformitate la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței și se asigură că documentația tehnică menționată în anexa VII și impusă în temeiul articolelor 5-11 poate fi pusă la dispoziția acestor autorități, la cerere.
(9) În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, importatorii furnizează autorității respective toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea ambalajelor, inclusiv a documentației tehnice, cu cerințele aplicabile stabilite la articolele 5-12, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective sunt furnizate în format electronic și, la cerere, pe suport de hârtie. Documentele relevante sunt puse la dispoziție în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității naționale.
(10) Importatorii cooperează cu autoritatea națională competentă cu privire la orice măsură întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.
Articolul 19
Obligațiile distribuitorilor
(1) Atunci când pun ambalaje la dispoziție pe piață, distribuitorii acționează cu diligența necesară în ceea ce privește cerințele prezentului regulament.
(2) Înainte de punerea unor ambalaje la dispoziție pe piață, distribuitorii verifică dacă:
(a) producătorul care face obiectul obligațiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor pentru ambalaje este înregistrat în registrul producătorilor menționat la articolul 44;
(b) ambalajele sunt etichetate în conformitate cu articolul 12;
(c) fabricantul și importatorul au respectat cerințele prevăzute la articolul 15 alineatele (5) și (6) și, respectiv, la articolul 18 alineatul (3).
(3) În cazul în care, înainte de a pune la dispoziție ambalajele pe piață, un distribuitor consideră sau are motive să creadă că ambalajele nu sunt în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12 sau că fabricantul ori importatorul nu respectă cerințele aplicabile respective, distribuitorul nu pune la dispoziție ambalajele pe piață înainte ca acestea să devină conforme sau înainte ca fabricantul să se conformeze cerințelor respective.
Distribuitorii se asigură că, atât timp cât ambalajele constituie responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea cu cerințele stabilite la articolele 5-12.
(4) Informațiile comunicate de producător nu pot fi utilizate de către distribuitor în alte scopuri decât pentru a verifica conformitatea cu cerințele aplicabile. Utilizarea abuzivă a acestor informații de către distribuitori în scopuri comerciale este interzisă.
(5) Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au pus la dispoziție pe piață cu produsele ambalate nu sunt conforme cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 se asigură că sunt luate măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea ambalajelor respective, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz.
Distribuitorii informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.
(6) În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, distribuitorii furnizează autorității respective toate informațiile și documentația la care au acces și care sunt relevante pentru a demonstra conformitatea unui ambalaj cu cerințele aplicabile stabilite la articolele 5-12, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective sunt furnizate în format electronic și, la cerere, pe suport de hârtie.
Distribuitorii cooperează cu autoritatea națională cu privire la orice măsură întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.
Articolul 20
Obligațiile furnizorilor de servicii de logistică
(1) Producătorii care oferă ambalaje consumatorilor situați în Uniune pun la dispoziția furnizorilor de servicii de logistică informațiile menționate la articolul 45 alineatul (5) literele (a) și (b) în momentul încheierii contractului dintre furnizor și producător pentru oricare dintre serviciile menționate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) La primirea informațiilor menționate la alineatul (1) și la momentul încheierii contractului dintre furnizor și producător pentru oricare dintre serviciile menționate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020, furnizorul de servicii de logistică depune toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile menționate la alineatul (1) sunt fiabile și complete, prin utilizarea oricărei baze de date sau interfețe online oficiale accesibile în mod liber puse la dispoziție de un stat membru sau de Uniune sau a listei de înregistrare accesibile publicului în temeiul articolului 44 alineatul (13) sau prin solicitarea adresată producătorului de a furniza documente justificative din surse fiabile. În sensul prezentului regulament, producătorii sunt răspunzători pentru exactitatea informațiilor furnizate.
În cazul în care furnizorul de servicii de logistică are motive să creadă despre orice informație menționată la alineatul (1) obținută de la producătorul în cauză că este inexactă, incompletă sau neactualizată, sau obține suficiente indicații în acest sens, furnizorul respectiv solicită producătorului să remedieze situația fără întârziere sau în termenul stabilit de dreptul Uniunii și de dreptul intern.
În cazul în care producătorul nu corectează sau nu completează informațiile respective, furnizorul de servicii de logistică suspendă rapid furnizarea serviciilor sale către producătorul respectiv în legătură cu oferta de ambalaje sau de produse ambalate către consumatorii situați în Uniune până când solicitarea este în întregime îndeplinită. Furnizorul de servicii de logistică informează producătorul cu privire la motivele suspendării.
(3) Fără a aduce atingere articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului(74), în cazul în care un furnizor de servicii de logistică suspendă prestarea serviciului său în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, producătorul în cauză are dreptul de a contesta decizia furnizorului de servicii de logistică în fața unei instanțe din statele membre în care este stabilit furnizorul de servicii de logistică.
(4) Furnizorii de servicii de logistică se asigură că, pentru ambalajele pe care le manipulează, condițiile de antrepozitare, de manipulare și de ambalare, de adresare sau de expediere nu periclitează conformitatea ambalajelor cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.
Articolul 21
Cazuri în care obligațiile fabricanților se aplică importatorilor și distribuitorilor
Un importator sau un distribuitor este considerat fabricant în sensul prezentului regulament și este supus obligațiilor ce revin fabricantului în temeiul articolului 15 atunci când introduce pe piață ambalaje sub numele sau marca proprie sau modifică ambalajele deja introduse pe piață într-un mod care ar putea afecta conformitatea cu cerințele relevante ale prezentului regulament. În cazul ambalajelor pentru transport, al ambalajelor reutilizabile, al ambalajelor pentru producția primară, al ambalajelor grupate, al ambalajelor de vânzare sau al ambalajelor de servire, dacă persoana fizică sau juridică ce dispune proiectarea sau fabricarea ambalajelor sub numele sau marca proprie intră sub incidența definiției de microîntreprindere în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar furnizorul ambalajului se află în Uniunea Europeană, atunci furnizorul ambalajului este considerat fabricant în sensul prezentului articol.
Articolul 22
Identificarea operatorilor economici
(1) La cerere, operatorii economici furnizează informații autorităților de supraveghere a pieței cu privire la următoarele:
(a) identitatea oricărui operator economic care le-a furnizat ambalaje;
(b) identitatea oricărui operator economic căruia i-au furnizat ambalaje.
(2) Operatorii economici sunt în măsură să furnizeze informațiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) timp de cinci ani după ce le-au fost furnizate ambalajele de unică folosință și timp de 10 ani după ce le-au fost furnizate ambalajele reutilizabile.
Operatorii economici sunt în măsură să furnizeze informațiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) timp de cinci ani după ce le-au fost furnizate ambalajele de unică folosință și timp de 10 ani după ce le-au fost furnizate ambalajele reutilizabile.
Articolul 23
Obligațiile de informare ale operatorilor de gestionare a deșeurilor de ambalaje
Operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje furnizează anual autorităților competente informațiile privind deșeurile de ambalaje enumerate în tabelul 3 din anexa XII prin intermediul registrului sau al registrelor electronice, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE.
Operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje furnizează anual producătorilor, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și căreia i se încredințează obligații, în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, toate informațiile necesare pentru respectarea obligațiilor de informare menționate la articolul 44 alineatul (10).
În temeiul dreptului intern, statele membre pot prevedea că, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje furnizează anual autorităților publice respective toate informațiile necesare pentru respectarea obligațiilor de informare menționate la articolul 44 alineatul (10), sau completează prin alte mijloace registrul sau registrele electronice, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE.
Capitolul V
Obligațiile operatorilor economici, altele decât obligațiile de la capitolul VIII
Articolul 24
Obligația legată de ambalajele excesive
(1) Până la 1 ianuarie 2030 sau după 36 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate în temeiul celui de al doilea paragraf, luându-se în considerare data care survine mai târziu, operatorii economici care umplu ambalajele în ambalaje grupate, ambalaje pentru transport sau ambalaje pentru comerț electronic se asigură că proporția spațiului gol este de maximum 50 %.
În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili metodologia de calculare a proporției de spațiu gol prevăzute la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3). Metodologia respectivă ține cont de caracteristicile speciale ale ambalajelor care trebuie plasate într-un spațiu gol suficient de mare pentru a respecta cerințele legale aplicabile sau pentru a proteja produsul, în special în ceea ce privește produsele ambalate cu forme neregulate, ambalajele care conțin mai multe produse sau mai multe ambalaje de vânzare, ambalajele care conțin produse lichide, produsele ambalate al căror conținut poate fi ușor deteriorat, produsele ambalate care pot fi deteriorate de produse mai mari din cauza dimensiunilor lor mici, precum și spațiul minim de pe ambalajele pentru transport necesar pentru aplicarea etichetelor de expediere.
(2) În sensul acestui calcul:
(a) spațiu gol înseamnă diferența dintre volumul total al ambalajelor grupate, al ambalajelor pentru transport sau al ambalajelor pentru comerț electronic și volumul ambalajelor de vânzare conținute în acestea;
(b) proporția spațiului gol înseamnă raportul dintre spațiul gol, astfel cum este definit la litera (a) de la prezentul alineat, și volumul total al ambalajelor grupate, al ambalajelor pentru transport sau al ambalajelor pentru comerț electronic.
Spațiul umplut cu materiale de umplutură precum hârtie tăiată, perne de aer, folii cu bule, umplutură din burete, umplutură de spumă, lână de lemn, polistiren sau fulgi de polistiren expandat se consideră spațiu gol.
(3) Cel târziu la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], operatorul economic care umple ambalajul de vânzare se asigură că spațiul gol este redus la minimul necesar pentru a asigura funcționalitatea ambalajului, inclusiv protecția produsului. Proporția spațiului gol pentru ambalajele de vânzare înseamnă diferența dintre volumul intern total al ambalajului și volumul produsului ambalat.
În scopul evaluării conformității cu prezentul punct, spațiul umplut cu hârtie tăiată, perne de aer, folii cu bule, umplutură din burete, umplutură de spumă, lână de lemn, polistiren, fulgi de polistiren expandat sau alte materiale de umplere se consideră spațiu gol.
În cazul ambalajelor de vânzare pentru produse care sunt supuse tasării în timpul transportului sau în cazul cărora este nevoie de spațiu liber deasupra pentru a proteja produsul alimentar, sau pentru altele care prezintă aceste caracteristici, conformitatea cu prezentul alineat se evaluează ca nivel de umplere a ambalajului la punctul de umplere. Aerul dintre sau din interiorul produselor alimentare ambalate sau gazele protectoare nu sunt considerate spațiu gol.
(4) Operatorii economici care utilizează ambalajele de vânzare ca ambalaje pentru comerțul electronic sau care utilizează ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sunt scutiți de obligația prevăzută la alineatul (1). Ei se asigură totuși că aceste ambalaje de vânzare respectă cerințele stabilite la articolul 10.
(5) Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește proporția spațiului gol de la alineatul (1), precum și scutirile de la alineatul (4) și evaluează posibilitatea de a stabili proporții ale spațiului gol pentru ambalajele de vânzare, în special pentru jucării, produse cosmetice, truse de bricolaj și produse electronice.
Articolul 25
Restricții privind utilizarea anumitor formate de ambalaje
(1) Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici nu introduc pe piață ambalaje în formatele și în scopurile enumerate în anexa V.
(2) Statele membre pot menține restricțiile adoptate înainte de 1 ianuarie 2025 privind introducerea pe piață a ambalajelor în formatele și în scopurile enumerate în anexa V dar fabricate din materiale care nu sunt enumerate în anexa V.
(3) Dispoziția prevăzută la alineatul (1) nu aduce atingere articolului 9 alineatul (2) litera (b).
▌
(4) Statele membre pot excepta microîntreprinderile, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, de la punctul 3 din anexa V, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], ▌în cazul în care s-a demonstrat că nu este fezabil din punct de vedere tehnic să nu se utilizeze ambalaje sau să se obțină acces la infrastructura necesară pentru funcționarea unui sistem de reutilizare.
(5) Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia evaluează impactul pozitiv asupra mediului al restricțiilor și al derogărilor de la acestea și ia în considerare disponibilitatea unor soluții alternative de ambalare care să îndeplinească cerințele de siguranță și igienă aplicabile ambalajelor pentru produse sensibile la contact. Pe baza acestei evaluări, Comisia revizuiește prezenta dispoziție și anexa V pentru a o adapta la progresele tehnice și științifice în vederea reducerii deșeurilor de ambalaje și, pe această bază, evaluează oportunitatea instituirii de noi restricții privind utilizarea unor formate specifice de ambalaje, relevanța menținerii scutirilor și derogărilor prevăzute la prezentul articol și, dacă este necesar, prezintă o propunere legislativă.
(6) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia publică orientări, în consultare cu statele membre și cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, explicând mai detaliat anexa V, inclusiv prin exemple de formate de ambalaje care intră în domeniul de aplicare, eventuale derogări de la restricții, precum și furnizând o listă ilustrativă a fructelor și legumelor excluse de la punctul 2 din anexa V.
Articolul 26
Obligații privind ambalajele reutilizabile
(1) Operatorii economici care pun la dispoziție pe teritoriul unui stat membru pentru prima dată un ambalaj reutilizabil se asigură că există un sistem de reutilizare a acestor ambalaje, inclusiv un stimulent pentru a asigura colectarea, în statul membru respectiv, care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 27 și în anexa VI. Se consideră de sistemele de reutilizare existente care deja funcționează în statele membre îndeplinesc dispozițiile prezentului alineat.
(2) Descrierea conformității sistemului cu cerințele respective se întocmește ca parte a documentației tehnice privind ambalajele reutilizabile care trebuie furnizată în temeiul articolului 11 alineatul (3). În acest scop, fabricantul solicită participanților la sistem să furnizeze confirmările scrise relevante prevăzute în anexa VI.
Articolul 27
Obligația privind sistemele de reutilizare
(1) Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile participă la unul sau mai multe sisteme de reutilizare și se asigură că sistemele de reutilizare din care face parte ambalajul reutilizabil respectă cerințele prevăzute în anexa VI partea A.
(2) Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile se asigură că ambalajele respective sunt recondiționate în conformitate cu anexa VI partea B înainte de a le oferi din nou utilizatorilor finali.
(3) Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile pot desemna părți terțe responsabile de unul sau mai multe sisteme mutuale de reutilizare. Părțile terțe desemnate se asigură că sistemele de reutilizare din care fac parte ambalajele reutilizabile respectă cerințele prevăzute în anexa VI partea A.
În cazul în care operatorii economici au desemnat o parte terță, astfel cum se menționează la primul paragraf de la prezentul alineat, obligațiile prevăzute la prezentul articol sunt îndeplinite de terți în numele lor.
(4) Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile în sisteme în buclă închisă, astfel cum sunt definite în anexa VI, au obligația de a returna ambalajul la punctul (punctele) de colectare identificat(e) de participanții la sistem și aprobat(e) de operatorul de sistem.
Articolul 28
Obligații privind reumplerea
(1) În cazul în care operatorii economici oferă posibilitatea de a achiziționa produse prin reumplere, aceștia informează utilizatorii finali cu privire la următoarele:
(a) tipurile de recipiente care pot fi utilizate pentru achiziționarea produselor oferite prin reumplere;
(b) standardele de igienă pentru reumplere;
(c) responsabilitatea utilizatorului final privind sănătatea și siguranța în ceea ce privește utilizarea recipientelor menționate la litera (a).
Aceste informații sunt actualizate periodic și fie sunt afișate în mod clar la fața locului, fie sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali în alt mod.
(2) Operatorii economici care permit reumplerea se asigură că stațiile de reumplere respectă cerințele prevăzute în anexa VI partea C și orice cerință stabilită în alte acte legislative ale Uniunii pentru vânzarea de produse prin reumplere.
(3) Operatorii economici care permit reumplerea se asigură că dacă utilizatorilor finali le sunt oferite ambalaje și recipiente la stațiile de reumplere, acestea nu sunt furnizate gratuit dacă ambalajele nu îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa VI, sau sunt furnizate ca parte a unui sistem de garanție-returnare.
(4) Operatorii economici pot refuza să reumple un recipient pus la dispoziție de utilizatorul final, în cazul în care utilizatorul final nu respectă cerințele comunicate de operatorul economic în conformitate cu alineatul (1), în special dacă îl consideră neigienic sau nepotrivit pentru mâncarea sau băutura care este vândută. Operatorii economici sunt exonerați de răspundere pentru problemele de igienă sau siguranță alimentară care pot apărea ca urmare a utilizării recipientelor aduse de utilizatorii finali.
(5) Începând cu 1 ianuarie 2030, distribuitorii finali cu o suprafață de vânzare mai mare de 400 m2 depun eforturi pentru a dedica 10 % din suprafața de vânzare respectivă stațiilor de reumplere atât pentru produsele alimentare, cât și pentru cele nealimentare.
Articolul 29
Obiective privind reutilizarea ▌
(1) Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor pe teritoriul Uniunii, inclusiv prin intermediul comerțului electronic, sub formă de paleți, cutii din plastic pliabile, cutii, tăvițe, lăzi din plastic, recipiente intermediare pentru materiale în vrac, găleți, butoaie și canistre de toate dimensiunile și din toate materialele, inclusiv în formate flexibile sau învelitori ori curele pentru paleți pentru stabilizarea și protejarea produselor așezate pe paleți în timpul transportului, se asigură că cel puțin 40 % din ambalajele de acest tip utilizate sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru a utiliza cel puțin 70 % din ambalajele de acest tip într-un format reutilizabil în cadrul unui sistem de reutilizare.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor, astfel cum sunt enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol, pe teritoriul Uniunii între diferitele sedii în care operatorul își desfășoară activitatea sau între oricare dintre sediile în care operatorul își desfășoară activitatea și sediile oricărei alte întreprinderi afiliate sau întreprinderi partenere, astfel cum sunt definite la articolul 3 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, în versiunea pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], se asigură că ambalajele de acest tip sunt reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
▌
(3) Prin derogare de la alineatul (1), operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare, astfel cum sunt enumerate la alineatul (1), utilizate pentru transport pentru a livra produse unui alt operator economic din același stat membru se asigură că ambalajele de acest tip sunt reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
▌
(4) Obligațiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică ambalajelor pentru transport sau ambalajelor de vânzare:
(a) utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase prevăzut în Directiva 2008/68/CE;
(b) utilizate pentru transport pentru utilajele de mari dimensiuni, pentru echipamentele și produsele pentru care ambalajele sunt special concepute pentru a se conforma cerințelor individuale ale operatorului economic care efectuează comanda;
(c) într-un format flexibil, utilizat pentru transport, care intră în contact direct cu produsele alimentare și hrana pentru animale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și cu ingredientele alimentare, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(75);
(d) sub formă de cutii de carton.
(5) Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje grupate sub formă de cutii, cu excepția celor din carton, utilizate în afara ambalajelor de vânzare pentru a grupa un anumit număr de produse pentru a crea o unitate de stocare sau de distribuție se asigură că cel puțin 10 % din ambalajele de acest tip utilizate sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru a utiliza cel puțin 25 % din ambalajele de acest tip într-un format reutilizabil în cadrul unui sistem de reutilizare.
▌
(6) Începând cu 1 ianuarie 2030, distribuitorul final care pune la dispoziție pe piață pentru consumatori, pe teritoriul unui stat membru, băuturi alcoolice și nealcoolice în ambalaje de vânzare se asigură că cel puțin 10 % dintre aceste produse sunt puse la dispoziție în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru ca cel puțin 40 % dintre aceste produse să fie puse la dispoziție în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Distribuitorul final contribuie în mod echitabil la realizarea obiectivelor prin intermediul produselor ambalate fabricate sub marca sa.
▌
(7) Obiectivele stabilite la alineatul (6) nu se aplică:
(a) băuturilor care trebuie considerate foarte perisabile în temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 și laptelui și produselor lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și produselor analoge lactatelor din această categorie, care se încadrează la codurile NC 2202 9911 și 2202 9915;
(b) categoriilor de produse vitivinicole enumerate la punctele 1, 3-9, 11, 12, 15, 16 și 17 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(c) produselor vitivinicole aromatizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(76);
(d) produselor care sunt similare produselor vitivinicole și produselor vitivinicole aromatizate, obținute din alte fructe decât strugurii și din legume, altor băuturi fermentate care se încadrează la codul NC 2206 00;
(e) băuturilor spirtoase pe bază de alcool care corespund poziției 2208 din Nomenclatura combinată din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului(77).
(8) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia publică orientări, în consultare cu statele membre, prin care explică în mai mare detaliu ce produse intră sub incidența alineatelor (6) și (7).
▌
(9) Distribuitorii finali, în temeiul alineatului (6), reprimesc gratuit toate ambalajele reutilizabile de același tip și având aceeași formă și aceleași dimensiuni ca ambalajele puse la dispoziție pe piață de către aceștia, în cadrul sistemului specific de reutilizare la punctul de vânzare, asigurând recuperarea și returnarea lor de-a lungul întregului lanț de distribuție. Utilizatorii finali au posibilitatea de a returna ambalajul în locul în care are loc predarea efectivă a unui astfel de ambalaj sau în proximitatea sa imediată. Distribuitorul final rambursează integral garanția aferentă sau ia măsuri pentru a notifica returnarea ambalajului în conformitate cu normele de guvernanță ale sistemului specific de reutilizare, ceea ce poate însemna rambursarea garanțiilor aferente.
(10) Distribuitorii finali sunt scutiți de obligația de a îndeplini obiectivele de la alineatul (6) dacă, în cursul unui an calendaristic, au o suprafață de vânzare de cel mult 100 m². Pe baza condițiilor speciale ale distribuției finale și ale anumitor industrii prelucrătoare, chiar și de la nivel național, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, pentru a modifica pragul suprafeței de vânzare.
▌
(11) Statele membre pot scuti distribuitorii finali de la obligația de a îndeplini obiectivele de la alineatul (6) în cazul în care suprafața lor de vânzare este situată pe o insulă cu o populație mai mică de 2 000 de locuitori sau într-o localitate cu o densitate a populației mai mică de 54 de persoane/km². Cu toate acestea, cerințele stabilite la alineatul (6) se aplică tuturor centrelor de populație/localităților cu peste 5 000 de locuitori. În plus, în cazul în care distribuitorul final respectiv vinde produsele menționate la alineatul (6) în ambalaje reutilizabile, acesta trebuie să asigure reprimirea ambalajelor respective în conformitate cu alineatul (9). În acest caz, dacă distribuitorul final are mai multe suprafețe de vânzare și numai una sau unele dintre aceste suprafețe sunt situate pe o astfel de insulă, băuturile și produsele relevante puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru în respectivele suprafețe de vânzare nu se iau în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (6).
(12) Statele membre pot permite distribuitorilor finali să se grupeze în scopul îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul alineatului (6). Aceste grupări nu depășesc 40 % din cota de piață a categoriei relevante de băuturi și sunt formate din până la cinci distribuitori finali.
Aceste grupări pot acoperi numai categoriile de băuturi puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru de către toți membrii grupării.
Limitarea la cinci distribuitori finali nu se aplică în cazul în care aceștia își desfășoară activitatea sub aceeași marcă comercială.
În cazul în care statele membre acordă posibilitatea prevăzută la prezentul alineat, informațiile furnizate de grupare autorității statului membru cuprind cel puțin:
(a) operatorii economici incluși în grupare și
(b) operatorul economic desemnat ca administrator al grupării, care va fi punctul de contact.
Statele membre pot stabili, după caz, cerințe suplimentare de informare care sunt necesare pentru asigurarea respectării obligațiilor în conformitate cu alineatul (6) coroborat cu prezentul alineat.
Operatorii economici se asigură că acordurile lor respectă articolele 101 și 102 din TFUE. Fără a aduce atingere aplicabilității generale a normelor Uniunii în materie de concurență în cazul unor astfel de grupări, toți membrii unei grupări se asigură, în special, că nici schimbul de date, nici schimbul de informații nu poate avea loc în contextul acordului lor de grupare, cu excepția informațiilor menționate la articolul 30 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește datele privind vânzările potențiale.
Până la 1 ianuarie 2028, Comisia adoptă acte delegate de completare a prezentului regulament pentru a stabili și a specifica condițiile detaliate și cerințele de raportare care trebuie aplicate acestor acorduri de grupare, ținând seama de tipul și cantitatea de ambalaje pe care fiecare operator le introduce pe piață în fiecare an calendaristic și de locul în care sunt situați operatorii economici.
(13) Operatorii economici sunt scutiți de obligația de a îndeplini obiectivele de la prezentul articol dacă, în cursul unui an calendaristic, aceștia:
(a) nu au pus la dispoziție pe piață mai mult de 1 000 kg de ambalaje pe teritoriul unui stat membru și
(b) s-au încadrat la definiția microîntreprinderii în conformitate cu normele stabilite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, în versiunea pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Pe baza condițiilor speciale ale distribuției finale și ale anumitor industrii prelucrătoare, chiar și de la nivel național, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, pentru a modifica pragurile de la litera (a).
(14) Statele membre pot scuti operatorii economici pentru o perioadă de cinci ani de la obligațiile prevăzute la prezentul articol în următoarele condiții:
(a) statul membru care acordă derogarea depășește cu 5 puncte procentuale obiectivele de reciclare a deșeurilor de ambalaje per material care trebuie atinse până în 2025 și se preconizează că va depăși cu 5 puncte procentuale obiectivul pentru 2030, conform raportului publicat de Comisie cu trei ani înainte de data respectivă;
(b) statul membru care acordă derogarea este pe cale să îndeplinească obiectivele respective de prevenire a generării de deșeuri, astfel cum se prevede la articolul 43 din prezentul regulament, și poate demonstra că a atins un nivel de cel puțin 3 % în ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri până în 2028, comparativ cu nivelul de referință din 2018;
(c) operatorii economici au adoptat un plan corporativ de prevenire a generării de deșeuri și de reciclare a acestora care contribuie la realizarea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri și de reciclare a acestora prevăzute la articolele 43 și, respectiv, 52.
Perioada de cinci ani poate fi reînnoită de statul membru în cazul în care sunt îndeplinite condițiile.
▌
(15) În condițiile prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili obiective pentru operatorii economici care depășesc obiectivele minime stabilite la alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) de la prezentul articol, în măsura în care sunt necesare obiective mai ambițioase pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 43.
(16) În condițiile prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili obiective pentru operatorii economici care să acopere băuturile puse la dispoziție în ambalaje de vânzare care nu intră sub incidența alineatului(6) de la prezentul articol, în măsura în care respectivele obiective suplimentare sunt necesare pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 43.
(17) Obiectivele stabilite la prezentul articol se calculează pentru perioada unui an calendaristic.
(18) Pentru a ține seama de cele mai recente date și evoluții științifice și economice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, de completare a prezentului regulament pentru a stabili:
(a) derogări pentru operatorii economici, în plus față de cele enumerate la prezentul articol, din cauza constrângerilor economice deosebite întâmpinate într-un anumit sector în ceea ce privește respectarea obiectivelor stabilite la prezentul articol;
(b) derogări pentru anumite formate de ambalaje care fac obiectul obiectivelor prevăzute la alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) de la prezentul articol în cazul unor probleme de igienă și de siguranță alimentară care împiedică îndeplinirea obiectivelor respective;
(c) derogări pentru anumite formate de ambalaje vizate de obiectivele prevăzute la alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) de la prezentul articol în cazul unor probleme de mediu care împiedică îndeplinirea obiectivelor respective.
(19) Până la 1 ianuarie 2034, ținând seama de evoluția tehnologiei de ultimă generație și de experiența practică dobândită de operatorii economici și de statele membre, Comisia prezintă un raport care analizează punerea în aplicare a obiectivelor pentru 2030 stabilite la prezentul articol și evaluează în ce măsură aceste obiective conduc la soluții de promovare a ambalajelor sustenabile care să fie eficace și ușor de pus în aplicare, fezabilitatea realizării obiectivelor stabilite pentru 2040 pe baza experienței acumulate în realizarea obiectivelor pentru 2030 și pe baza evoluției situației, relevanța menținerii scutirilor și derogărilor prevăzute la prezentul articol, evaluarea ciclului de viață al ambalajelor de unică folosință și al celor reutilizate, precum și necesitatea sau pertinența stabilirii de noi obiective pentru reutilizarea și reumplerea altor categorii de ambalaje. Evaluarea Comisiei include o evaluare a impactului asupra ocupării forței de muncă. Acest raport este însoțit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol, în special în ceea ce privește obiectivele pentru 2040. Până în decembrie 2032, statele membre furnizează Comisiei date privind evaluarea impactului asupra ocupării forței de muncă legat de punerea în aplicare a obiectivelor de reutilizare pe teritoriile lor naționale. Înainte de a prezenta Comisiei evaluările impactului asupra ocupării forței de muncă, statele membre informează partenerii sociali naționali care reprezintă lucrătorii și angajatorii din sectoarele vizate de obiectivele de reutilizare a ambalajelor și desfășoară consultări cu aceștia.
Articolul 30
Norme privind calcularea îndeplinirii obiectivelor privind reutilizarea ▌
(1) Pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 alineatele (1) și (5), operatorul economic care utilizează astfel de ambalaje calculează următoarele:
(a) numărul de unități echivalente aparținând oricăruia dintre formatele de ambalaje enumerate la articolul 29 alineatul (1) care constituie ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare pe care le-au utilizat într-un an calendaristic;
(b) numărul de unități echivalente aparținând oricăruia dintre formatele de ambalaje enumerate la articolul 29 alineatul (1), altele decât cele indicate la litera (a), pe care le-au utilizat într-un an calendaristic.
(2) Pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 alineatul (6) și la articolul 33, distribuitorul final care pune la dispoziție pe piață astfel de produse pe teritoriul unui stat membru calculează, pentru fiecare obiectiv separat, următoarele:
(a) numărul total de unități de vânzare sau volumul total corespunzătoare băuturilor ▌în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru într-un an calendaristic;
▌
(b) numărul total de unități de vânzare sau volumul total corespunzătoare băuturilor ▌puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru într-un an calendaristic prin alte mijloace decât cele menționate la litera (a).
(3) Până la 30 iunie 2027, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc norme detaliate de calcul și metodologia privind obiectivele prevăzute la articolul 29.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
(4) Obligația de a demonstra îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 se aplică de la 1 ianuarie 2030 sau după 18 luni de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (3), luându-se în considerare data care survine mai târziu.
Articolul 31
Raportarea către autoritățile competente cu privire la obiectivele privind reutilizarea ▌
(1) Operatorii economici menționați la articolul 29 alineatele (1)-(8) raportează autorității competente menționate la articolul 40 din prezentul regulament datele privind îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 pentru fiecare an calendaristic.
(2) Raportul menționat la alineatul (1) se transmite în termen de șase luni de la sfârșitul anului de raportare pentru care sunt colectate datele.
(3) Prima perioadă de raportare se referă la anul calendaristic care începe la 1 ianuarie 2030.
(4) Autoritățile competente instituie sisteme electronice prin care li se raportează datele și precizează formatele care trebuie utilizate.
(5) Autoritățile competente pot solicita orice informație suplimentară necesară pentru a asigura fiabilitatea datelor raportate.
(6) Statele membre fac publice rezultatele rapoartelor menționate la alineatul (1).
(7) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia instituie un observator european al reutilizării. Observatorul este responsabil cu monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, cu colectarea datelor privind practicile în materie de reutilizare și cu contribuirea la dezvoltarea celor mai bune practici în acest domeniu.
Articolul 32
Obligația de reumplere pentru sectorul produselor pentru servire la pachet
(1) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]:
(a) distribuitorul final care își desfășoară activitatea în sectorul HORECA și care pune la dispoziție pe piață, pe teritoriul unui stat membru, în ambalaje pentru servire la pachet, băuturi reci sau calde introduse într-un recipient la punctul de vânzare pentru servire la pachet prevede un sistem prin care consumatorii să își poată aduce propriile recipiente spre a fi umplute;
(b) distribuitorul final care își desfășoară activitatea în sectorul HORECA și care pune la dispoziție pe piață, pe teritoriul unui stat membru, în ambalaje pentru servire la pachet, alimente gata preparate, destinate consumului imediat, fără a fi necesară o altă preparare și care sunt consumate în mod obișnuit direct din recipient prevede un sistem prin care consumatorii să își poată aduce propriile recipiente spre a fi umplute.
(2) Distribuitorii finali menționați la alineatul (1) oferă produsele care sunt introduse în recipientele aduse de consumator la prețuri care nu sunt mai mari și în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât în cazul unității de vânzare constituite din aceleași produse și dintr-un ambalaj de unică folosință.
Distribuitorii finali informează consumatorii finali la punctul de vânzare, prin intermediul unor panouri sau pancarte de informare vizibile în mod clar și lizibile, cu privire la posibilitatea de a obține produsele într-un recipient reîncărcabil, furnizat de consumator.
Articolul 33
Oferta de reutilizare pentru sectorul produselor pentru servire la pachet
(1) Până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] distribuitorul final care își desfășoară activitatea în sectorul HORECA și care pune la dispoziție pe piață, pe teritoriul unui stat membru, în ambalaje pentru servire la pachet băuturi reci sau calde sau alimente gata preparate, destinate consumului imediat, fără a fi necesară o altă preparare, introduse într-un recipient la punctul de vânzare pentru servire la pachet, oferă consumatorilor opțiunea utilizării ambalajelor în cadrul unui sistem de reutilizare.
(2) Distribuitorii finali informează consumatorii finali la punctul de vânzare, prin intermediul unor panouri sau pancarte de informare vizibile în mod și lizibile, cu privire la posibilitatea de a obține produsele în ambalaje reutilizabile.
(3) Distribuitorii finali oferă produsele care sunt introduse în ambalajele reutilizabile la prețuri care nu sunt mai mari și în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât în cazul unității de vânzare constituite din aceleași produse și dintr-un ambalaj de unică folosință.
(4) Distribuitorii finali sunt scutiți de la aplicarea prezentului articol în cazul în care se încadrează în definiția microîntreprinderii stabilită în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei.
(5) Începând din 2030, operatorii economici depun eforturi pentru a oferi 10 % din produse într-un format de ambalaj reutilizabil.
(6) În condițiile prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili obiective pentru operatorii economici care depășesc obiectivele minime stabilite la alineatul (5) de la prezentul articol, în măsura în care sunt necesare obiective mai ambițioase pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 43.
Capitolul VI
Pungi de transport din plastic
Articolul 34
Pungi de transport din plastic
(1) Statele membre iau măsuri pentru a asigura o reducere susținută a consumului de pungi de transport din plastic subțire pe teritoriul lor.
Se consideră că se obține o reducere susținută în cazul în care consumul anual nu depășește 40 de pungi de transport din plastic subțire pe persoană sau obiectivul echivalent în greutate până la 31 decembrie 2025 și, ulterior, până la data de 31 decembrie a fiecărui an.
(2) Măsurile care trebuie luate de statele membre pentru atingerea obiectivului stabilit la alineatul (1) iau în considerare impactul asupra mediului al pungilor de transport din plastic subțire atunci când sunt fabricate, reciclate sau eliminate și de proprietățile lor de compostare, de durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată. Prin derogare de la articolul 4, astfel de măsuri pot include restricții de comercializare, cu condiția ca acestea să fie proporționale și nediscriminatorii.
(3) În plus față de măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2), statele membre pot lua măsuri de tipul instrumentelor economice și al obiectivelor naționale de reducere în ceea ce privește orice tip de pungi de transport din plastic, indiferent de grosimea foliei, în conformitate cu obligațiile care decurg din TFUE.
(4) Statele membre pot exclude de la obligațiile prevăzute la alineatul (1) pungile de transport din plastic foarte subțire care sunt necesare din motive de igienă sau sunt furnizate ca ambalaje de vânzare pentru alimente în vrac pentru a preveni risipa de alimente.
(5) Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia elaborează un raport privind alte materiale de ambalare decât cele menționate la alineatele (1) și (2), care ar putea avea un impact mai dăunător asupra mediului și, după caz, prezintă o propunere legislativă care stabilește obiective și măsuri de reducere pentru realizarea acestor obiective.
Capitolul VII
Conformitatea ambalajului
Articolul 35
Metode de testare, măsurare și calcul
În scopul conformității și al verificării conformității ambalajelor cu cerințele prevăzute la articolele 5-12, 24 și 27 din prezentul regulament, testele, măsurătorile și calculele se efectuează utilizând metode fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generație general recunoscute și ale căror rezultate sunt considerate a prezenta un nivel scăzut de incertitudine.
Articolul 36
Prezumția de conformitate
(1) Metodele de testare, măsurare și calcul menționate la articolul 35 care sunt conforme, în întregime sau parțial, cu standardele armonizate ale căror trimiteri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt considerate ca fiind conforme cu cerințele vizate de respectivele standarde sau de părți ale acestora, stabilite la articolul respectiv.
(2) În cazul în care metodele de testare, măsurare și calcul menționate la alineatul (1) sunt aplicate de organisme de evaluare a conformității acreditate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, acestea sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele de la alineatul (1).
(3) Ambalajele care sunt conforme, în întregime sau parțial, cu standardele armonizate ale căror trimiteri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt considerate ca fiind conforme cu cerințele ▌vizate de respectivele standarde sau de părți ale acestora stabilite la articolele 5-12, 24 și 27.
Articolul 37
Specificațiile ▌comune
(1) Ambalajele care sunt conforme cu specificațiile ▌ comune menționate la alineatul (2) sau cu părți ale acestora sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27, în măsura în care cerințele respective sunt reglementate de specificațiile ▌comune sau de părți ale acestora.
(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate să stabilească specificații ▌ comune pentru cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) nicio trimitere la standarde armonizate care să acopere cerințele relevante prevăzute la articolele 5-12 și 27 nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil sau standardul existent nu îndeplinește cerințele pe care cererea urmărește să le acopere și
(b) în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, Comisia a solicitat uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze sau să revizuiască un standard armonizat pentru cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27 și oricare dintre următoarele condiții este îndeplinită:
(i) cererea nu a fost acceptată de niciuna dintre organizațiile europene de standardizare cărora le-a fost adresată;
(ii) cererea a fost acceptată de cel puțin una dintre organizațiile europene de standardizare cărora le-a fost adresată, dar standardele armonizate solicitate:
– nu sunt adoptate în termenul stabilit în cerere;
– nu sunt conforme cu cererea; sau
– nu sunt pe deplin în conformitate cu cerințele pe care urmăresc să le acopere.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
(3) Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, condițiile de la alineatul (2) au fost îndeplinite.
(4) În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei pentru ca referința sa să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Atunci când referința unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2) sau părți ale acestora care vizează aceleași cerințe prevăzute la articolele 5-12 și 27 ▌.
(5) În cazul în care un stat membru sau Parlamentul European consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează această explicație detaliată și poate, dacă este cazul, să modifice actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.
Articolul 38
Proceduri de evaluare a conformității
Evaluarea conformității ambalajelor cu cerințele prevăzute la articolele 5-12 se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută în anexa VII.
Articolul 39
Declarația de conformitate UE
(1) Declarația de conformitate UE precizează că îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolele 5-12 a fost demonstrată.
(2) Declarația de conformitate UE se structurează după modelul prevăzut în anexa VIII, conține elementele specificate în modulul din anexa VII și se actualizează constant. Aceasta se traduce în limba (limbile) stabilită (stabilite) de statul membru în care ambalajele sunt introduse sau puse la dispoziție pe piață.
(3) În cazul în care ambalajele sau produsele ambalate intră sub incidența mai multor acte ale Uniunii care impun o declarație de conformitate UE, se întocmește, dacă acest lucru este adecvat, o singură declarație de conformitate UE pentru toate aceste acte ale Uniunii. Declarația respectivă identifică actele în cauză ale Uniunii și referințele de publicare ale acestora. Aceasta se poate face printr-un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate UE individuale relevante.
(4) Prin redactarea declarației de conformitate UE, fabricantul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea ambalajului cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.
(5) Autoritățile competente depun eforturi pentru a controla anual acuratețea cel puțin a unei părți dintre declarațiile de conformitate, evaluate în temeiul unei abordări bazate pe riscuri, și iau măsurile necesare pentru a remedia neconformitatea, de exemplu, prin retragerea de pe piață a produselor neconforme.
Capitolul VIII
Gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Articolul 40
Autoritatea competentă
(1) Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente responsabile cu punerea în aplicare și asigurarea respectării obligațiilor prevăzute în prezentul capitol și la articolul 6 alineatul (10), la articolul 29 alineatele (1)-(8) și la articolele 30, 31 și 34.
(2) Statele membre stabilesc detaliile organizării și funcționării autorității sau autorităților competente, inclusiv normele administrative și procedurale care reglementează:
(a) înregistrarea producătorilor în conformitate cu articolul 44;
(b) organizarea și monitorizarea cerințelor de raportare în temeiul articolului 44 alineatele (7) și (8);
(c) supravegherea executării obligațiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor în conformitate cu articolul 45;
(d) autorizația privind îndeplinirea răspunderii extinse a producătorilor în conformitate cu articolul 47;
(e) punerea la dispoziție a informațiilor în conformitate cu articolul 56.
(3) Până la … [cinci luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților competente, desemnate în conformitate cu alineatul (1). Statele membre transmit Comisiei, fără întârziere nejustificată, orice modificare a denumirilor sau a adreselor autorităților competente.
Articolul 41
Raportul de alertă timpurie
(1) Comisia, în cooperare cu Agenția Europeană de Mediu, întocmește rapoarte privind progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolele 43 și 52 cel târziu cu trei ani înainte de expirarea fiecărui termen prevăzut la articolele respective.
(2) Rapoartele menționate la alineatul (1) includ următoarele:
(a) o estimare a gradului de îndeplinire a obiectivelor de către fiecare stat membru;
(b) o listă a statelor membre care riscă să nu îndeplinească obiectivele în termenele respective, însoțită de recomandări corespunzătoare pentru statele membre vizate;
(c) exemple de bune practici utilizate în întreaga Uniune și care ar putea servi drept orientări pentru a se avansa spre îndeplinirea obiectivelor.
Articolul 42
Planurile de gestionare a deșeurilor și programele de prevenire a generării de deșeuri
(1) Statele membre includ în planurile de gestionare a deșeurilor, necesare conform articolului 28 din Directiva 2008/98/CE, un capitol specific privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, inclusiv măsurile adoptate în temeiul articolelor 48, 50 și 52 din prezentul regulament.
(2) Statele membre includ în programele de prevenire a generării de deșeuri care trebuie stabilite în temeiul articolului 29 din Directiva 2008/98/CE un capitol specific privind prevenirea utilizării de ambalaje, a generării de deșeuri de ambalaje și a aruncării acestora pe domeniul public, inclusiv măsurile adoptate în temeiul articolelor 43 și 51 din prezentul regulament.
SECȚIUNEA 2
Prevenirea generării de deșeuri
Articolul 43
Prevenirea generării de deșeuri de ambalaje
(1) Fiecare stat membru reduce deșeurile de ambalaje generate pe cap de locuitor, în comparație cu deșeurile de ambalaje generate pe cap de locuitor în 2018, astfel cum au fost raportate Comisiei în conformitate cu Decizia 2005/270/CE, cu cel puțin:
(a) 5 % până în 2030;
(b) 10 % până în 2035;
(c) 15 % până în 2040.
Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje prevăzute la alineatul (1) până la ... [24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un factor de corecție pentru a ține seama de creșterea sau scăderea turismului în raport cu anul de referință. Acest factor de corecție se bazează pe rata de generare a deșeurilor de ambalaje per turist și pe variațiile în ceea ce privește numărul de turiști în raport cu anul de referință și ia în considerare potențialul de reducere a deșeurilor de ambalaje în turism.
(2) Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (3), statele membre care au instituit deja sisteme separate de gestionare a deșeurilor de ambalaje, unul pentru deșeurile de ambalaje menajere și celălalt pentru deșeurile de ambalaje industriale și comerciale, pot menține aceste sisteme.
(3) În vederea realizării obiectivelor stabilite la alineatul (1), fiecare stat membru depune eforturi pentru a reduce cantitatea de deșeuri de ambalaje din plastic generate.
(4) În conformitate cu obiectivele generale ale politicii Uniunii în materie de deșeuri și pentru a realiza obiectivele stabilite la prezentul articol, statele membre pun în aplicare măsuri menite să prevină generarea de deșeuri de ambalaje și să reducă la minimum impactul ambalajelor asupra mediului. Pe lângă măsurile specificate în prezentul regulament, astfel de măsuri pot include utilizarea de instrumente economice și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, cum ar fi măsurile menționate în anexele IV și IVa la Directiva 2008/98/CE, sau alte instrumente și măsuri adecvate, inclusiv stimulente prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor și cerințe impuse producătorilor sau organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru a adopta planuri de prevenire a generării de deșeuri. Acestea sunt proporționale și nediscriminatorii și sunt concepute astfel încât să se evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței, în conformitate cu TFUE. Astfel de măsuri nu conduc la o trecere la materiale de ambalare mai ușoare a căror utilizare ar însemna îndeplinirea obiectivului de reducere la minimum a deșeurilor.
(5) În sensul alineatului (4) și fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (2) din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului(78), statele membre acordă stimulente restaurantelor, cantinelor, barurilor, cafenelelor și serviciilor de catering să ofere clienților, dacă este disponibilă, apă de la robinet în mod gratuit sau contra unei taxe pentru servicii reduse, într-un format reutilizabil sau reîncărcabil.
(6) În sensul alineatului (4), statele membre pot introduce măsuri de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje care depășesc obiectivele minime stabilite la alineatul (1), respectând în același timp dispozițiile prevăzute în prezentul regulament.
(7) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre au posibilitatea, până în 2025, de a solicita Comisiei să utilizeze un alt an de referință decât 2018 pentru calcularea obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Fără a aduce atingere alineatelor (4) și (6) de la prezentul articol, Comisia poate permite statelor membre să utilizeze anul de referință solicitat atunci când calculează obiectivele prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca statele membre respective să furnizeze dovezi întemeiate:
(a) asupra unei creșteri semnificative a deșeurilor de ambalaje în cursul anului care urmează să fie utilizat drept bază pentru calcularea obiectivelor prevăzute la alineatul (1);
(b) asupra faptului că o astfel de creștere se datorează exclusiv modificărilor procedurilor de raportare;
(c) asupra faptului că creșterea nu se datorează unei creșteri a consumului și
(d) privind o mai bună comparabilitate a datelor între statele membre.
(8) Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește obiectivele prevăzute la alineatul (1) și evaluează necesitatea de a include obiective specifice pentru anumite materiale de ambalare. În acest scop, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de o propunere legislativă, dacă consideră că este adecvată.
▌
SECȚIUNEA 3
Registrul producătorilor și răspunderea extinsă a producătorilor
Articolul 44
Registrul producătorilor
(1) În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la articolul 44 alineatul (14), statele membre instituie un registru care servește la monitorizarea respectării de către producătorii de ambalaje a cerințelor stabilite în prezentul capitol.
Registrul furnizează linkuri către site-urile web ale altor registre naționale ale producătorilor pentru a facilita, în toate statele membre, înregistrarea producătorilor sau a reprezentanților autorizați pentru răspunderea extinsă a producătorilor.
(2) Producătorii au obligația să se înscrie în registrul menționat la alineatul (1). În acest scop, aceștia depun o cerere de înregistrare în fiecare stat membru în care pun la dispoziție pe piața statului membru pentru prima dată ambalaje sau produse ambalate. În cazul în care un producător a încredințat obligații unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1), obligațiile prevăzute la prezentul articol sunt îndeplinite de organizația respectivă, cu excepția cazului în care se specifică altfel de către statul membru în care este stabilit registrul.
(3) Statele membre pot prevedea ca obligațiile prevăzute la prezentul articol să poată fi îndeplinite, în numele producătorilor, prin mandatare scrisă, de către un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor.
(4) Producătorii nu pun ambalaje la dispoziție pe piața unui stat membru dacă ei sau, după caz, în conformitate cu articolul 45, reprezentanții lor autorizați pentru răspunderea extinsă a producătorilor nu sunt înregistrați în statul membru respectiv.
(5) Cererea de înregistrare include informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu anexa IX partea A. Statele membre pot solicita informații sau documente suplimentare dacă aceste informații sau documente sunt necesare pentru a monitoriza și a asigura respectarea prezentului regulament și a normelor adoptate de statele membre respective în temeiul articolului 40 alineatul (2).
(6) În cazul în care un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor reprezintă mai mulți producători, acesta furnizează separat, în plus față de informațiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (5), numele și datele de contact ale fiecăruia dintre producătorii reprezentați.
(7) Producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în dreptul intern în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, raportează autorității competente responsabile cu registrul, până la 1 iunie pentru fiecare an calendaristic precedent complet, informațiile prevăzute în anexa IX partea B. Statele membre pot solicita ca raportarea să fie auditată și certificată de auditori independenți sub supravegherea autorităților competente menționate la articolul 40 alineatul (1), pe baza standardelor naționale, dacă acestea există.
(8) Producătorii care au pus la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru o cantitate de ambalaje sau de produse ambalate mai mică de 10 tone pe parcursul unui an calendaristic sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în dreptul intern în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, raportează autorității competente responsabile cu registrul, până la 1 iunie, pentru fiecare an calendaristic precedent complet, informațiile prevăzute în anexa IX partea C.
Statele membre pot prevedea că, pentru un anumit an calendaristic, producătorilor și, după caz, reprezentanților autorizați ai producătorilor sau organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor li se permite să raporteze pe baza paragrafului de mai sus numai dacă introduc o cantitate de ambalaje al cărei prag maxim este mai mic de 10 tone pe parcursul unui an calendaristic, în condițiile în care, în caz contrar, statul membru în cauză nu va dispune de date suficient de exacte pentru:
(a) îndeplinirea obligațiilor de raportare prevăzute la articolul 56 alineatele (1) și (2) în anul calendaristic respectiv și
(b) asigurarea faptului că baza de date prevăzută la articolul 57 este completă și furnizează datele cerute în temeiul articolului 56 alineatul (2) litera (a).
(9) Atunci când acest lucru este necesar din motive bugetare, un stat membru poate solicita producătorului să raporteze trimestrial informațiile prevăzute în anexa IX părțile B și C autorității competente responsabile de registru în temeiul prezentului articol.
(10) Producătorii, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și căreia i se încredințează obligații, în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau operatorii sistemului de reutilizare, în cazul îndeplinirii de către sistemele de reutilizare a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, raportează anual autorității competente, pentru fiecare an calendaristic precedent, informațiile prevăzute în anexa IX partea D. În temeiul dreptului intern, statele membre pot prevedea că, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, acestea raportează informațiile prevăzute în anexa IX partea D.
(11) Autoritatea competentă responsabilă cu registrul:
(a) primește cererile de înregistrare ale producătorilor, menționați la alineatul (2), printr-un sistem electronic de prelucrare a datelor, ale cărui detalii sunt puse la dispoziție pe site-ul web al autorităților competente;
(b) acceptă înregistrările și furnizează un număr de înregistrare în termen de maximum 12 săptămâni de la data la care sunt furnizate toate informațiile prevăzute la alineatele (5) și (6);
(c) poate stabili modalități privind cerințele și procesul de înregistrare, fără a adăuga cerințe de fond la cele prevăzute la alineatele (5) și (6);
(d) poate percepe producătorilor taxe bazate pe costuri și proporționale pentru prelucrarea cererilor menționate la alineatul (2);
(e) primește și monitorizează rapoartele menționate la alineatele (7) și (8).
(12) Producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor notifică fără întârzieri nejustificate autorității competente orice modificare a informațiilor conținute în înregistrare și orice încetare definitivă a punerii la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru a ambalajelor sau a produselor ambalate menționate în înregistrare. Un producător este exclus din registru după trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care se încheie înregistrarea producătorului, în cazul în care producătorul a încetat să existe în calitate de producător.
(13) Statele membre se asigură că lista producătorilor înregistrați este ușor accesibilă și pusă gratuit la dispoziția publicului. Cu toate acestea, se păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cu dreptul intern relevant. Lista producătorilor înregistrați poate fi citită automat și organizată electronic, cu posibilitate de căutare, cu respectarea standardelor deschise pentru utilizarea de către terți.
(14) Până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formatul pentru înscrierea în registru și raportarea către acesta și precizează granularitatea datelor care trebuie raportate și tipurile de ambalaje și categoriile de materiale care trebuie să facă obiectul raportării.
Formatul de raportare este interoperabil, bazat pe standarde deschise și date într-un format care poate fi citit automat și este transferabil printr-o rețea interoperabilă de schimb de date fără dependență de furnizor.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
Articolul 45
Răspunderea extinsă a producătorilor
(1) Producătorilor ▌le revine o răspundere extinsă a producătorilor în cadrul schemelor instituite în conformitate cu articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE și cu prezenta secțiune pentru ambalajele sau produsele ambalate pe care le pun la dispoziție ▌pentru prima dată pe piața unui stat membru.
(2) În plus față de costurile menționate la articolul 8a alineatul (4) litera (a) din Directiva 2008/98/CE, contribuțiile financiare plătite de producător acoperă următoarele costuri:
(a) costurile de etichetare a recipientelor pentru deșeuri pentru colectarea deșeurilor de ambalaje, astfel cum se menționează la articolul 13 și
(b) costurile efectuării de anchete privind compoziția deșeurilor municipale mixte colectate în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/595 al Comisiei(79) și al actelor de punere în aplicare care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 56 alineatul (7) litera (a) din prezentul regulament, în cazul în care actele de punere în aplicare respective prevăd obligația de a efectua astfel de anchete.
Costurile care urmează să fie acoperite sunt stabilite în mod transparent, proporțional, nediscriminatoriu și eficient.
(3) Un producător, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 15 litera (c), numește, prin mandat scris, un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor în fiecare stat membru, altul decât statul membru în care este stabilit, în care pune la dispoziție ambalaje pentru prima dată. Statele membre pot prevedea ca producătorii stabiliți în țări terțe să desemneze, printr-un mandat scris, un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor atunci când pun la dispoziție pentru prima dată produse ambalate pe teritoriul lor.
(4) Statele membre pot prevedea ca, atunci când în statul membru respectiv se prevede o reconciliere automată a datelor cu registrul național, aceasta să fie aplicabilă pentru verificarea celor prevăzute la literele (a) și (b).
(5) În scopul respectării articolului 30 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2022/2065, furnizorii de platforme online care intră sub incidența capitolului III secțiunea 4 din Regulamentul (UE) 2022/2065 și care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii obțin următoarele informații de la producătorii care oferă ambalaje consumatorilor situați în Uniune, înainte de a le permite să le utilizeze serviciile:
(a) informații privind înregistrarea producătorilor menționați la articolul 44 în statul membru în care se află consumatorul și numărul (numerele) de înregistrare al (ale) producătorului în registrul respectiv;
(b) o autocertificare din partea producătorului care confirmă că acesta oferă numai ambalaje pentru care cerințele privind răspunderea extinsă a producătorilor menționate la alineatele (1) și (3) de la prezentul articol sunt respectate în statul membru în care se află consumatorul.
În cazul în care un producător își vinde produsele prin intermediul piețelor online, obligațiile prevăzute la articolul 45 alineatul (2) pot fi îndeplinite, în numele producătorilor, printr-un mandat scris, de către furnizorul platformei online.
(6) La primirea informațiilor menționate la alineatul (5) și înainte de a le permite producătorilor să utilizeze serviciile sale, furnizorul de platforme online depune toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile primite sunt complete și fiabile.
Articolul 46
Organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor
(1) Producătorii pot încredința unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, autorizată în conformitate cu articolul 47, sarcina de a efectua în numele lor obligațiile de răspundere extinsă a producătorilor. Statele membre pot adopta măsuri pentru a face obligatorie mandatarea unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor.
(2) În cazul în care, pe teritoriul unui stat membru, mai multe organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt autorizate să îndeplinească obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor, statul membru se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și producătorii care nu au încredințat obligații unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, luați împreună, acoperă întregul teritoriu al statului membru în ceea ce privește activitățile în conformitate cu articolul 47 alineatul (3) și cu articolele 48 și 50. Statele membre încredințează autorității competente sarcina de a supraveghea dacă organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor își îndeplinesc obligațiile în mod coordonat sau desemnează o parte terță independentă să facă acest lucru.
(3) Organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor asigură confidențialitatea datelor aflate în posesia lor în ceea ce privește informațiile proprietare sau informațiile care pot fi atribuite direct producătorilor individuali sau reprezentanților lor autorizați.
(4) În plus față de informațiile menționate la articolul 8a alineatul (3) litera (e) din Directiva 2008/98/CE, organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor publică pe site-urile lor web, cel puțin în fiecare an ▌, informații cu privire la cantitatea de ambalaje sau de produse ambalate puse la dispoziție pentru prima dată pe piața unui stat membru și cu privire la nivelurile de materiale valorificate și reciclate în raport cu cantitatea de ambalaje pentru care au îndeplinit obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Statele membre pot prevedea ca, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, acestea să publice pe site-urile lor internet, cel puțin o dată pe an, informații privind nivelurile de materiale recuperate și reciclate în raport cu cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe teritoriul lor.
(5) Organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor asigură tratamentul egal al producătorilor, indiferent de originea sau dimensiunile acestora, fără a impune o sarcină disproporționată producătorilor de ambalaje în cantități mici, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii.
Articolul 47
Autorizația privind îndeplinirea răspunderii extinse a producătorilor
(1) Un producător, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau, în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și căreia i se încredințează obligații solicită o autorizație din partea autorității competente.
(2) În măsurile sale de stabilire a normelor administrative și procedurale menționate la articolul 40, statul membru stabilește cerințele și detaliile procedurii de autorizare, care pot fi diferite în ceea ce privește îndeplinirea individuală sau colectivă a răspunderii extinse a producătorilor, precum și modalitățile de verificare a conformității, inclusiv informațiile care trebuie furnizate în acest scop de producători sau de organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor. Procedura de autorizare include cerințe privind verificarea măsurilor instituite pentru a asigura conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatul (3), precum și termene pentru această verificare, care nu depășesc 18 săptămâni de la depunerea unui dosar de cerere complet. Această verificare este efectuată de o autoritate competentă sau de un expert independent care emite un raport de verificare cu privire la rezultatul său. Expertul independent este independent de autoritatea competentă și de organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sau de producătorii autorizați în vederea îndeplinirii individuale.
(3) Măsurile care urmează să fie stabilite de statele membre în conformitate cu alineatul (2) includ măsuri care să garanteze că:
(a) sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 8a alineatul (3) literele (a)-(d) din Directiva 2008/98/CE;
(b) măsurile instituite sau plătite de producător sau de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt suficiente pentru a permite returnarea și gestionarea deșeurilor pentru toate deșeurile de ambalaje în conformitate cu articolul 48 alineatele (1) și (3) și cu articolul 50, în mod gratuit pentru consumatori, cu o frecvență proporțională cu suprafața și volumul vizate, a deșeurilor de ambalaje în ceea ce privește cantitatea și tipurile de ambalaje sau de produse ambalate puse la dispoziție pentru prima dată pe piața unui stat membru de către producătorul sau producătorii în numele cărora acționează organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor;
(c) sunt instituite în acest scop acordurile necesare, inclusiv acordurile preliminare cu distribuitorii, autoritățile publice sau părțile terțe care desfășoară activități de gestionare a deșeurilor în numele acestora;
(d) capacitatea necesară de sortare și reciclare este disponibilă pentru a se asigura că deșeurile de ambalaje colectate fac ulterior obiectul tratării preliminare și al reciclării de înaltă calitate;
(e) se respectă cerința prevăzută la alineatul (6).
(4) Producătorul sau organizația care implementează răspunderea producătorilor notifică autorității competente, fără întârzieri nejustificate, orice modificare adusă informațiilor cuprinse în cererea de autorizare, orice modificare referitoare la condițiile de autorizare sau încetarea definitivă a activității. Autoritatea competentă poate decide să modifice autorizația relevantă în conformitate cu modificările notificate.
(5) Autoritatea competentă poate decide să revoce autorizația relevantă, în special în cazul în care producătorul sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu mai îndeplinește cerințele în ceea ce privește organizarea tratării deșeurilor de ambalaje sau dacă nu respectă alte obligații în materie de răspundere extinsă a producătorilor în temeiul schemelor instituite în conformitate cu articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE și cu prezenta secțiune, cum ar fi raportarea către autoritatea competentă sau în legătură cu notificarea oricăror modificări referitoare la condițiile autorizației sau în cazul în care și-a încetat activitatea.
(6) Un producător, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, și organizația desemnată care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, în cazul îndeplinirii colective a răspunderii extinse a producătorilor, furnizează o garanție adecvată menită să acopere costurile legate de operațiunile de gestionare a deșeurilor datorate de producător sau de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, în cazul nerespectării obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, inclusiv în cazul încetării definitive a activității sau al insolvenței. Statele membre pot specifica cerințe suplimentare privind această garanție. O astfel de garanție poate lua forma unui fond public care este finanțat din taxele producătorilor și de care este răspunzător în solidar statul membru.
SECȚIUNEA 4
Sisteme de returnare, colectare, garanție-returnare
Articolul 48
Sisteme de returnare și colectare
(1) Statele membre se asigură că sunt instituite sisteme și infrastructuri care să prevadă returnarea și colectarea separată a tuturor deșeurilor de ambalaje de la utilizatorii finali, pentru a se asigura că acestea sunt tratate în conformitate cu articolele 4, 10 și 13 din Directiva 2008/98/CE și pentru a facilita pregătirea lor pentru reutilizare și reciclarea de înaltă calitate. Ambalajele care respectă criteriile de proiectare în vederea reciclării, astfel cum sunt stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (4) din prezenta directivă, sunt colectate în vederea reciclării. Incinerarea și depozitarea unor astfel de ambalaje nu sunt permise, cu excepția deșeurilor rezultate din operațiunile de tratare ulterioară a deșeurilor de ambalaje colectate separat pentru care reciclarea nu este fezabilă sau nu oferă cel mai bun rezultat din punctul de vedere al mediului.
(2) Pentru a facilita reciclarea de înaltă calitate, statele membre se asigură că sunt instituite infrastructuri cuprinzătoare de colectare și sortare care să faciliteze reciclarea și să garanteze disponibilitatea materiei prime din plastic pentru reciclare. Astfel de sisteme pot oferi un acces prioritar la materiale reciclate pentru utilizare în aplicații în care calitatea distinctă a materialului reciclat este menținută sau recuperată astfel încât acesta să poată fi reciclat din nou și utilizat în același mod și pentru o aplicație similară, cu o pierdere minimă de cantitate, calitate sau funcție.
(3) Statele membre pot permite derogări de la obligația de returnare și colectare separată a deșeurilor prevăzută la alineatul (1) pentru anumite formate de deșeuri cu condiția ca colectarea deșeurilor de ambalaje sau a fracțiunilor acestor deșeuri de ambalaje împreună sau împreună cu alte deșeuri să nu afecteze capacitatea unor astfel de ambalaje sau fracțiuni de deșeuri de a face obiectul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării sau al altor operațiuni de valorificare în conformitate cu articolele 4 și 13 din Directiva 2008/98/CE și să genereze rezultate din aceste operațiuni de o calitate comparabilă cu cea obținută prin colectarea separată.
(4) Sistemele menționate la alineatul (1):
(a) sunt deschise participării operatorilor economici din sectoarele vizate și a autorităților publice competente și a părților terțe care efectuează gestionarea deșeurilor în numele lor;
(b) acoperă întregul teritoriu al statului membru și toate deșeurile de ambalaje provenite din toate tipurile de ambalaje și activități și iau în considerare dimensiunea populației, volumul preconizat și compoziția deșeurilor de ambalaje, precum și accesibilitatea și vecinătatea utilizatorilor finali; includ colectarea separată în spațiile publice, în spațiile comerciale și în zonele rezidențiale, care dispun de o capacitate suficientă;
(c) sunt deschise pentru produsele importate, în condiții nediscriminatorii în ceea ce privește modalitățile detaliate și orice tarife impuse accesului la sisteme și orice alte condiții, și sunt proiectate astfel încât să evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței, în conformitate cu dispozițiile TFUE.
(5) Statele membre pot prevedea participarea sistemelor publice de gestionare a deșeurilor la organizarea sistemelor menționate la alineatul (1).
(6) Statele membre iau măsuri de promovare a reciclării deșeurilor de ambalaje care respectă standardele de calitate pentru utilizarea materialelor reciclate în sectoarele relevante.
▌
(7) Statele membre pot asigura faptul că deșeurile de ambalaje care nu sunt colectate separat sunt sortate înainte de operațiunile de eliminare sau de valorificare energetică pentru a înlătura ambalajele proiectate în vederea reciclării.
Articolul 49
Colectarea obligatorie
Până la 1 ianuarie 2029, statele membre adoptă obiective în materie de colectare obligatorie și iau măsurile necesare pentru a se asigura că colectarea materialelor enumerate la articolul 52 este în concordanță cu obiectivele de reciclare definite la articolul 52 și cu obiectivele privind conținutul obligatoriu de material reciclat definite la articolul 7.
Articolul 50
Sisteme de garanție-returnare
(1) Până la 1 ianuarie 2029, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura colectarea separată a cel puțin 90 % pe an, în termeni de greutate, pentru următoarele formate de ambalaje puse la dispoziție pe piață pentru prima dată în statul membru respectiv într-un anumit an calendaristic:
(a) sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi, cu o capacitate de până la trei litri; și
(b) recipiente metalice de unică folosință pentru băuturi, cu o capacitate de până la trei litri.
Statele membre pot utiliza cantitatea de deșeuri de ambalaje generată de ambalajele introduse pe piață pentru a calcula obiectivele prevăzute la literele (a) și (b), astfel cum se prevede în actul de punere în aplicare în temeiul articolului 53 alineatul (2).
(2) În vederea îndeplinirii obiectivelor menționate la alineatul (1), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt instituite sisteme de garanție-returnare pentru formatele de ambalaje relevante menționate la alineatul (1), precum și pentru a se asigura că trebuie percepută o garanție la punctul de vânzare. Statele membre pot scuti operatorii economici de la perceperea unei garanții în cazul în care produsul este consumat în spațiile din sectorul HORECA, cu condiția ca ambalajul care include o garanție să fie deschis, produsul să fie consumat, iar ambalajul gol care include garanția să fie returnat în spațiul respectiv.
Obligația prevăzută la prima teză de la primul paragraf nu se aplică ambalajelor pentru:
(a) vin și categoriile de produse vitivinicole enumerate la punctele 1, 3, 8, 9, 11, 12, 15, 16 și 17 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și nici pentru produsele vitivinicole aromatizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 251/2014;(b) produse similare produselor vitivinicole și produselor vitivinicole aromatizate, obținute din alte fructe decât strugurii și din legume, și pentru alte băuturi fermentate încadrate la codul NC 2206 00;
(c) băuturile spirtoase pe bază de alcool care corespund poziției 2208 din Nomenclatura combinată din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87;
(d) lapte și produse lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Statele membre pot excepta de la participarea la sistemele de garanție-returnare sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și recipientele metalice de unică folosință pentru băuturi cu capacități mai mici de 0,1 litri, în cazul în care o astfel de participare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic.
(3) ▌ Statele membre pot fi scutite de obligația prevăzută la alineatul (2) în următoarele condiții:
(a) rata de colectare separată, astfel cum se prevede la articolul 48 alineatele (4) și (6) din formatul de ambalaj respectiv, astfel cum a fost raportată Comisiei în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (c), depășește 80 % din greutatea totală a ambalajelor de acest tip puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru respectiv în anul calendaristic 2026. În cazul în care această raportare nu a fost încă transmisă Comisiei, statul membru furnizează o justificare motivată, bazată pe date naționale validate, și o descriere a măsurilor puse în aplicare, conform căreia sunt îndeplinite condițiile pentru derogare prevăzute la prezentul alineat;
(b) cu cel puțin 12 luni înainte de termenul prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol, statul membru notifică Comisiei cererea sa de derogare și înaintează un plan de punere în aplicare în care prezintă o strategie cu acțiuni concrete, inclusiv un calendar care să asigure atingerea ratei de colectare separată de 90 % din greutatea ambalajelor menționate la alineatul (1).
(4) În termen de trei luni de la primirea planului de punere în aplicare prezentat în conformitate cu alineatul (3) litera (b), în cazul în care consideră că planul nu respectă cerințele stabilite la litera (b) de la alineatul respectiv, Comisia poate solicita unui stat membru să își revizuiască planul. Statul membru în cauză prezintă un plan revizuit în termen de trei luni de la primirea solicitării Comisiei.
(5) În cazul în care rata de colectare separată a ambalajelor menționată la alineatul (1) într-un stat membru în cauză scade și rămâne sub 90 % din greutatea unui anumit format de ambalaj introdus pe piață timp de trei ani calendaristici consecutivi, Comisia notifică statului membru în cauză că nu se mai aplică derogarea. Sistemul de garanție-returnare se instituie până la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care Comisia a notificat statului membru în cauză că nu se mai aplică derogarea.
(6) Statele membre depun eforturi pentru a institui și a menține sisteme de garanție-returnare, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosință pentru băuturi și cutiile din carton pentru băuturi ▌. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că sistemele de garanție-returnare pentru formatele de ambalaje de unică folosință, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosință pentru băuturi, sunt disponibile în mod egal pentru ambalajele reutilizabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic.
(7) Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, un stat membru poate adopta dispoziții care depășesc cerințele minime stabilite la prezentul articol, cum ar fi posibilitatea de a include ambalaje enumerate la alineatul (2) literele (a) și (b) și ambalaje pentru alte produse sau fabricate din alte materiale.
(8) Statele membre se asigură că punctele de returnare și posibilitățile de returnare a ambalajelor reutilizabile cu un scop și un format similare cu cele stabilite la alineatul (1) sunt convenabile și pentru utilizatorii finali, ca în cazul returnării ambalajelor de unică folosință în cadrul unui sistem de garanție-returnare.
(9) Până la 1 ianuarie 2029, statele membre se asigură că cel puțin sistemele de garanție-returnare ▌ instituite în temeiul alineatului (2) după intrarea în vigoare a prezentului regulament îndeplinesc criteriile minime enumerate în anexa X.
Criteriile minime enumerate în anexa X nu se aplică sistemelor de garanție-returnare instituite înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament care îndeplinesc obiectivul de 90 % stabilit la alineatul (1) până la 1 ianuarie 2029. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că sistemele de garanție-returnare existente îndeplinesc cerințele minime din anexa X atunci când sunt revizuite pentru prima dată. În cazul în care obiectivul de 90 % nu este realizat până la 1 ianuarie 2029, sistemele de garanție-returnare existente îndeplinesc cerințele minime din anexa X cel târziu până la 1 ianuarie 2035.
Până la 1 ianuarie 2038, Comisia, în colaborare cu statele membre, evaluează punerea în aplicare a prezentului articol și identifică modalitățile de maximizare a interoperabilității sistemului de garanție-returnare.
(10) Criteriile minime enumerate în anexa X nu se aplică în regiunile ultraperiferice, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 al patrulea paragraf din TFUE, ținând seama de particularitățile locale ale acestor regiuni.
SECȚIUNEA 5
Reutilizare și reumplere
Articolul 51
Reutilizare și reumplere
(1) Statele membre iau măsuri pentru a încuraja instituirea unor sisteme de reutilizare a ambalajelor care să cuprindă stimulente suficiente pentru returnare și a unor sisteme de reumplere într-un mod ecologic. Aceste sisteme respectă cerințele prevăzute la articolele 27 și 28 și în anexa VI la prezentul regulament și nu compromit igiena alimentară sau siguranța consumatorilor.
(2) Măsurile menționate la alineatul (1) pot cuprinde:
(a) utilizarea sistemelor de garanție-returnare conforme cu cerințele minime din anexa X pentru ambalajele reutilizabile și pentru alte formate de ambalaje decât cele menționate la articolul 50 alineatul (1);
(b) utilizarea stimulentelor economice, inclusiv a cerințelor impuse distribuitorilor finali, de a percepe taxe pentru utilizarea ambalajelor de unică folosință și de a informa consumatorii cu privire la costul acestor ambalaje la punctul de vânzare;
(c) cerințe impuse fabricanților sau distribuitorilor finali de a pune la dispoziție în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sau prin reumplere un anumit procent din alte produse decât cele vizate de obiectivele prevăzute la articolul 29, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la denaturări pe piața internă sau la bariere în calea comerțului pentru produsele din alte state membre.
(3) Statele membre se asigură că schemele de răspundere extinsă a producătorilor și sistemele de garanție alocă o cotă minimă din bugetul lor finanțării acțiunilor de reducere și prevenire.
SECȚIUNEA 6
Obiective în materie de reciclare și promovarea reciclării
Articolul 52
Obiective în materie de reciclare și promovarea reciclării
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a atinge următoarele obiective în materie de reciclare care acoperă întregul lor teritoriu:
(a) până la 31 decembrie 2025, minimum 65 % din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje generate;
(b) până la 31 decembrie 2025, următoarele procente minime din greutatea următoarelor materiale specifice conținute în deșeurile de ambalaje generate:
(i) 50 % pentru plastic;
(ii) 25 % pentru lemn;
(iii) 70 % pentru metale feroase;
(iv) 50 % pentru aluminiu;
(v) 70 % pentru sticlă;
(vi) 75 % pentru hârtie și carton;
(c) până la 31 decembrie 2030, minimum 70 % din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje generate;
(d) până la 31 decembrie 2030, următoarele procente minime din greutatea următoarelor materiale specifice conținute în deșeurile de ambalaje generate:
(i) 55 % pentru plastic;
(ii) 30 % pentru lemn;
(iii) 80 % pentru metale feroase;
(iv) 60 % pentru aluminiu;
(v) 75 % pentru sticlă;
(vi) 85 % pentru hârtie și carton.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) literele (a) și (c), un stat membru poate amâna termenele stabilite la alineatul (1) litera (b) punctele (i)-(vi) și litera (d) punctele (i)-(vi) cu până la cinci ani, în următoarele condiții:
(a) derogarea de la obiective în perioada de amânare este limitată la maximum 15 puncte procentuale de la un singur obiectiv sau împărțită între două obiective;
(b) ca urmare a derogării de la obiective în perioada de amânare, rata de reciclare pentru un singur obiectiv nu se reduce sub 30 %;
(c) ca urmare a derogării de la obiective în perioada de amânare, rata de reciclare pentru un singur obiectiv menționată la alineatul (1) litera (b) punctele (v) și (vi) nu se reduce sub 60 %, iar rata de reciclare pentru un singur obiectiv menționată la alineatul (1) litera (d) punctele (v) și (vi) nu se reduce sub 70 %; și
(d) cel târziu cu 24 de luni înainte de termenul respectiv prevăzut la alineatul (1) literele (b) și (d) de la prezentul articol, statul membru notifică Comisiei intenția sa de a amâna termenul și transmite Comisiei un plan de punere în aplicare în conformitate cu anexa XI la prezentul regulament, care poate fi combinat cu un plan de punere în aplicare prezentat în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2008/98/CE.
(3) În termen de trei luni de la primirea planului de punere în aplicare prezentat în temeiul alineatului (2) litera (d), Comisia poate solicita unui stat membru să își revizuiască planul, în cazul în care aceasta consideră că planul nu respectă cerințele prevăzute în anexa XI. Statul membru în cauză prezintă un plan revizuit în termen de trei luni de la primirea solicitării Comisiei. În cazul în care Comisia consideră că planul tot nu respectă cerințele prevăzute în anexa XI, ceea ce înseamnă că este puțin probabil ca statele membre să poată îndeplini obiectivele în perioada suplimentară solicitată de statul membru, dar care nu depășește cinci ani, Comisia respinge planul de punere în aplicare, iar statele membre sunt obligate să respecte obiectivele în termenele stabilite la alineatul (1) literele (a) și (c) de la prezentul articol.
(4) Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește obiectivele prevăzute la alineatul (1) literele (c) și (d), în vederea creșterii acestora sau a stabilirii unor obiective suplimentare. În acest scop, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă consideră că este cazul, de o propunere legislativă.
(5) Statele membre încurajează, după caz, în ceea ce privește producerea ambalajelor și a altor produse, utilizarea materialelor care provin din deșeuri de ambalaje reciclate prin:
(a) îmbunătățirea condițiilor de pe piață pentru aceste materiale;
(b) revizuirea normelor existente care împiedică utilizarea acestor materiale.
(6) Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, un stat membru poate adopta dispoziții care depășesc obiectivele minime stabilite la prezentul articol.
Articolul 53
Reguli pentru calcularea îndeplinirii obiectivelor în materie de reciclare
(1) Calculul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 52 alineatul (1) se efectuează în conformitate cu normele prevăzute la prezentul articol.
(2) Statele membre calculează greutatea deșeurilor de ambalaje generate într-un anumit an calendaristic. Calculul deșeurilor de ambalaje generate într-un stat membru trebuie să fie exhaustiv.
Metodologia pentru calcularea deșeurilor de ambalaje generate se bazează pe următoarele abordări:
(a) ambalajele puse la dispoziție pe piață într-un stat membru în anul respectiv; sau
(b) cantitatea de deșeuri de ambalaje generate în același an în statul membru respectiv.
Calculele bazate pe cele două abordări menționate la literele (a) și (b) se ajustează pentru a asigura comparabilitatea, fiabilitatea și exhaustivitatea rezultatelor în conformitate cu cerințele și verificările care urmează să fie stabilite în temeiul actului de punere în aplicare menționat la articolul 56 alineatul (7) litera (a).
(3) Statele membre calculează greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate într-un anumit an calendaristic. Greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate se calculează ca fiind greutatea ambalajelor care au devenit deșeuri și care, fiind supuse tuturor operațiunilor necesare de verificare, de sortare și altor operațiuni preliminare pentru înlăturarea materialelor uzate care nu sunt vizate de reprelucrarea ulterioară și pentru asigurarea unei înalte calități a reciclării, intră în operațiunile de reciclare în care deșeurile sunt, de fapt, reprelucrate în produse, materiale sau substanțe.
(4) Ambalajele compozite și alte ambalaje compuse din mai multe materiale se calculează și se raportează pentru fiecare material conținut în ambalaj. Statele membre pot acorda derogări de la această cerință atunci când un anumit material constituie o parte nesemnificativă a unității de ambalaj și, în niciun caz, nu reprezintă mai mult de 5 % din masa totală a unității de ambalaj.
▌
(5) În sensul alineatului (3), greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate se măsoară în momentul în care deșeurile intră în operațiunea de reciclare.
Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate poate fi măsurată pe baza materialului care rezultă din orice operațiune de sortare în cazul în care:
(a) deșeurile rezultate respective sunt reciclate ulterior;
(b) greutatea materialelor sau a substanțelor care sunt înlăturate prin operațiuni ulterioare înainte de operațiunea de reciclare și care nu sunt reciclate ulterior nu este inclusă în greutatea deșeurilor raportate ca fiind reciclate.
(6) Statele membre instituie un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatele (2)-(5). Acest sistem poate consta în registre electronice instituite în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Directiva 2008/98/CE sau în specificații tehnice pentru cerințele de calitate pentru deșeurile sortate. Acesta poate consta, de asemenea, în rate medii ale pierderilor pentru deșeurile sortate pentru diferite tipuri de deșeuri și, respectiv, practici de gestionare a deșeurilor, cu condiția să nu poată fi obținute în alt mod date fiabile. Ratele medii ale pierderilor se calculează pe baza regulilor de calcul prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 11a alineatul (10) din Directiva 2008/98/CE.
(7) Cantitatea de deșeuri de ambalaje biodegradabile care intră în tratare aerobă sau anaerobă poate fi considerată ca fiind reciclată în cazul în care tratarea generează compost, produs fermentat sau alte materiale într-o cantitate a conținutului reciclat similară cu cea a materialelor inițiale, care urmează să fie utilizate ca produse, materiale sau substanțe reciclate. În cazul în care materialele obținute în urma tratării sunt utilizate pe terenuri, statele membre le pot considera ca fiind reciclate numai dacă această utilizare aduce beneficii agriculturii sau ameliorării ecologice.
(8) Cantitatea de materiale din deșeurile de ambalaje care încetează să mai fie deșeuri în urma unei operațiuni de pregătire înainte de reprelucrare poate fi considerată reciclată cu condiția ca materialele în cauză să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe ce vor fi folosite în scopul inițial sau în alte scopuri. Cu toate acestea, materialele care au încetat să fie deșeuri și care urmează să fie folosite drept combustibil sau drept alt mod de generare a energiei sau care urmează să fie incinerate, folosite pentru rambleiere sau eliminate în depozitele de deșeuri nu sunt luate în calcul ca fiind reciclate.
(9) Statele membre pot lua în considerare reciclarea metalelor separate după incinerarea deșeurilor proporțional cu ponderea deșeurilor de ambalaje incinerate, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate prevăzute în Decizia (UE) 2019/1004.
(10) Deșeurile de ambalaje trimise către alt stat membru în scopul reciclării în acel alt stat membru nu pot fi luate în calcul ca fiind reciclate decât de către statul membru în care deșeurile de ambalaje au fost colectate.
(11) Deșeurile de ambalaje exportate din Uniune sunt luate în calcul ca fiind reciclate de către statul membru în care au fost colectate numai dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul (3) și dacă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, exportatorul oferă documente justificative care dovedesc că expedierea de deșeuri respectă cerințele regulamentului respectiv, inclusiv că tratarea deșeurilor de ambalaje în afara Uniunii a avut loc în condiții care sunt ▌ echivalente cu cerințele prevăzute de legislația de mediu relevantă a Uniunii.
Articolul 54
Norme privind calcularea atingerii obiectivelor în materie de reciclare prin includerea reutilizării
(1) Statele membre pot decide să atingă un nivel ajustat al obiectivelor menționate la articolul 52 alineatul (1) pentru un anumit an, luând în considerare cota medie, în ultimii trei ani, a ambalajelor de vânzare reutilizabile introduse pe piață pentru prima dată și reutilizate ca parte a unui sistem de reutilizare a ambalajelor.
Nivelul ajustat se calculează prin scăderea:
(a) de la obiectivele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) literele (a) și (c) a cotei de ambalaje de vânzare reutilizabile menționată la primul paragraf pentru toate ambalajele de vânzare introduse pe piață; și
(b) de la obiectivele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) literele (b) și (d), a cotei de ambalaje de vânzare reutilizabile menționată la primul paragraf compuse din materialul de ambalaj respectiv, pentru toate ambalajele de vânzare compuse din materialul respectiv introduse pe piață.
La calcularea nivelului-țintă ajustat respectiv se ia în considerare maximum 5 % din cota medie de ambalaje de vânzare reutilizabile.
(2) La calcularea obiectivelor prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (a), litera (b) punctul (ii), litera (c) și litera (d) punctul (ii), un stat membru poate lua în considerare cantitățile de ambalaje din lemn care sunt reparate în vederea reutilizării.
SECȚIUNEA 7
Informații și întocmirea de rapoarte
Articolul 55
Informații privind prevenirea generării de deșeuri de ambalaje și gestionarea deșeurilor de ambalaje
(1) Pe lângă informațiile menționate la articolul 8a alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE și la articolul 12 din prezentul regulament, producătorii sau, dacă li se încredințează obligații în conformitate cu articolul 46 alineatul (1), organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, sau autoritățile publice desemnate de statele membre în aplicarea articolului 8a alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE, pun la dispoziția utilizatorilor finali, în special a consumatorilor, următoarele informații privind prevenirea generării deșeurilor de ambalaje și gestionarea deșeurilor de ambalaje în ceea ce privește ambalajele pe care producătorii le furnizează pe teritoriul unui stat membru:
(a) rolul utilizatorilor finali în ceea ce privește contribuția la prevenirea generării de deșeuri, inclusiv orice bune practici;
(b) modalitățile de reutilizare disponibile pentru ambalaje;
(c) rolul utilizatorilor finali de a contribui la colectarea separată a materialelor deșeurilor de ambalaje, inclusiv manipularea ambalajelor care conțin produse sau deșeuri periculoase;
(d) semnificația etichetelor și a simbolurilor aplicate, marcate sau imprimate pe ambalaj în conformitate cu articolul 12 sau care figurează în documentele care însoțesc produsul ambalat;
(e) impactul asupra mediului și asupra sănătății umane sau asupra siguranței persoanelor al eliminării necorespunzătoare a deșeurilor de ambalaje, cum ar fi aruncarea de gunoaie pe domeniul public sau eliminarea în deșeurile municipale mixte, precum și impactul negativ asupra mediului al ambalajelor de unică folosință, în special al pungilor de transport din plastic;
(f) proprietățile de compostare și opțiunile adecvate de gestionare a deșeurilor pentru ambalajele compostabile în conformitate cu articolul 9 alineatul (2); consumatorii sunt informați că ambalajele compostabile nu sunt adecvate pentru compostarea la domiciliu și că ambalajele compostabile nu se aruncă în natură.
Obligațiile prevăzute la alineatul (1) litera (d) se aplică de la ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau de la data aplicării articolului 12, luându-se în considerare data care survine mai târziu.
(2) Informațiile menționate la alineatul (1) sunt actualizate și furnizate prin intermediul:
(a) unui site web sau al altor mijloace de comunicare electronică;
(b) informării populației;
(c) programelor și campaniilor de educare;
(d) semnalizării în una sau mai multe limbi care pot fi ușor de înțeles de către utilizatori și consumatori.
(3) În cazul în care informațiile sunt furnizate public, se păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cu dreptul intern relevant.
Articolul 56
Raportarea către Comisie
(1) Pentru fiecare an calendaristic, statele membre transmit Comisiei un raport conținând următoarele date:
(a) date privind punerea în aplicare a articolului 52 alineatul (1) literele (a)-(d) și privind ambalajele reutilizabile;
(b) consumul anual de pungi de transport din plastic foarte subțire, pungi de transport din plastic subțire, pungi de transport din plastic gros și pungi de transport din plastic foarte gros pe persoană, separat pentru fiecare categorie, astfel cum figurează în tabelul 4 din anexa XII;
(c) rata de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul obligației de instituire a sistemelor de garanție-returnare prevăzute la articolul 50 alineatul (1).
Statele membre pot furniza, de asemenea, date privind consumul anual de pungi de transport din alte materiale ▌.
(2) Pentru fiecare an calendaristic, ▌statele membre prezintă rapoarte conținând date privind:
(a) cantitățile de ambalaje puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru respectiv pentru fiecare categorie de ambalaje, astfel cum figurează în tabelul 3 din anexa XII;
(b) cantitățile de ▌ deșeuri de ambalaje colectate pentru fiecare material de ambalaj, astfel cum se menționează la articolul 52;
(c) cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate și ratele de reciclare pentru fiecare categorie de ambalaje, astfel cum figurează în tabelul 3 din anexa XII.
▌
(3) Prima perioadă de raportare se referă la:
(a) în ceea ce privește obligațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) și la alineatul (2), al doilea an calendaristic complet după intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare care stabilește formatul de raportare către Comisie, în conformitate cu alineatul (7);
(b) în ceea ce privește obligația prevăzută la alineatul (1) litera (c), anul calendaristic care începe la 1 ianuarie 2028.
(4) Statele membre pun la dispoziție pe cale electronică datele menționate la alineatele (1) și (2) în termen de 19 luni de la sfârșitul anului de raportare pentru care sunt colectate datele. Acestea raportează datele pe cale electronică în termen de 19 luni de la sfârșitul anului de raportare pentru care datele sunt colectate în formatul stabilit de Comisie în conformitate cu alineatul (7).
(5) Datele puse la dispoziție de statele membre în conformitate cu prezentul articol sunt însoțite de un raport de verificare a calității. Raportul de verificare a calității este prezentat în formatul stabilit de Comisie, în conformitate cu alineatul (7).
(6) Datele puse la dispoziție de statele membre în conformitate cu prezentul articol sunt însoțite de un raport privind măsurile luate în temeiul articolului 53 alineatele (7) și (11), incluzând informații detaliate privind ratele medii de pierdere, după caz.
(7) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:
(a) normele pentru calcularea, verificarea și raportarea datelor în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (c) și cu alineatul (2), inclusiv metodologia de determinare a deșeurilor de ambalaje generate, precum și formatul de raportare;
(b) metodologia de calculare a consumului anual de pungi de transport din plastic subțire pe persoană menționat la alineatul (1) litera (b) și formatul pentru raportarea acestuia;
(c) factorul de corecție menționat la articolul 43 alineatul (3) pentru a ține seama de creșterea sau scăderea turismului în raport cu anul de referință, în scopul îndeplinirii obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
▌
(8) Statele membre impun ca operatorii de sistem pentru sistemele de reutilizare și toți operatorii economici care pun la dispoziție ambalaje în statele membre să furnizeze autorităților competente date exacte și fiabile care să le permită statelor membre să își îndeplinească obligațiile de raportare în temeiul prezentului articol, ținând seama, după caz, de problemele specifice cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii în ceea ce privește furnizarea de date detaliate.
Articolul 57
Baze de date privind ambalajele
(1) În termen de 12 luni de la data adoptării actelor de punere în aplicare menționate la articolul 56 alineatul (7), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se creează baze de date privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, acolo unde nu există încă, în mod armonizat, pentru a permite raportarea către Comisie.
(2) Bazele de date menționate la alineatul (1) includ următoarele:
(a) informații privind mărimea, caracteristicile și evoluția ambalajelor și a fluxurilor de deșeuri de ambalaje la nivelul fiecărui stat membru;
▌
(b) datele enumerate în anexa XII.
(3) Bazele de date privind ambalajele sunt accesibile publicului larg într-un format care poate fi citit automat și care permite accesul actualizat la date în ceea ce privește raportarea și costul gestionării deșeurilor de ambalaje, asigurând interoperabilitatea și reutilizarea datelor. Acestea sunt furnizate prin intermediul:
(a) unui site internet sau al altor mijloace de comunicare electronică, în limba oficială a statului membru în cauză; sau
(b) unor rapoarte publice în limba oficială a statului membru în cauză.
Aceste cerințe nu aduc atingere informațiilor sensibile din punct de vedere comercial sau legislației privind protecția datelor.
Capitolul IX
Proceduri de salvgardare
Articolul 58
Procedura aplicabilă ambalajelor care prezintă un risc la nivel național
(1) Fără a aduce atingere articolului 19 din ▌Regulamentul (UE) 2019/1020, în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au motive suficiente să considere că ambalajele care fac obiectul prezentului regulament prezintă un risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană, acestea efectuează fără întârzieri nejustificate o evaluare cu privire la ambalajul în cauză, acoperind toate cerințele prevăzute în prezentul regulament care sunt relevante pentru risc. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței de câte ori este necesar.
În sensul alineatului (1), autoritățile responsabile cu asigurarea respectării prezentului regulament monitorizează plângerile și rapoartele referitoare la presupusa neconformitate a ambalajelor și a produselor ambalate cu prezentul regulament și verifică dacă au fost luate măsurile corective adecvate.
În cazul în care, pe parcursul evaluării respective, autoritățile de supraveghere a pieței constată că ambalajul nu este conform cu cerințele prevăzute în prezentul regulament, acestea solicită fără întârziere operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale, într-un termen rezonabil stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței și proporțional cu natura și, după caz, cu gradul neconformității, pentru a aduce ambalajul în conformitate cu cerințele respective.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care există riscuri pentru sănătatea umană legate de ambalajele pentru produse sensibile la contact care fac obiectul unor acte legislative specifice ale Uniunii menite să protejeze sănătatea umană, autoritățile de supraveghere nu evaluează riscul pentru sănătatea umană sau animală generat de materialul de ambalaj, dacă este transferat în conținutul ambalat, ci avertizează autoritățile competente pentru controlul acestor riscuri. Aceste autorități sunt autoritățile competente menționate în Regulamentele (UE) 2017/625, (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, (UE) 2019/6 sau Directiva 2001/83/CE.
(3) În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, acestea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la acțiunile pe care le-au solicitat din partea operatorului economic.
(4) Operatorul economic se asigură că, pentru toate ambalajele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață la nivelul Uniunii, sunt luate toate măsurile corective adecvate.
(5) În cazul în care operatorul economic relevant nu întreprinde măsurile corective adecvate în termenul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf sau neconformitatea persistă, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice punerea la dispoziție a ambalajului pe piața națională sau pentru a retrage sau a rechema ambalajul de pe piață.
Autoritățile de supraveghere a pieței informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
(6) Informațiile către Comisie și celelalte state membre menționate la alineatul (5) se comunică prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 și includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea ambalajului neconform, originea ambalajului, natura neconformității presupuse și riscul constatat, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant și, după caz, informațiile menționate la articolul 61 alineatul (1). Autoritățile de supraveghere a pieței indică, de asemenea, dacă neconformitatea este cauzată de una dintre următoarele situații:
(a) nerespectarea de către ambalaj a cerințelor de sustenabilitate prevăzute la articolele 5-11 din prezentul regulament;
(b) deficiențe în ceea ce privește standardele armonizate sau specificațiile comune menționate la articolele 36 și 37 din prezentul regulament.
(7) Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura, informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și orice alte informații suplimentare de care dispun referitoare la neconformitatea ambalajelor în cauză, precum și, în caz de dezacord cu măsura națională adoptată, cu privire la obiecțiile lor.
(8) În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (4), niciun stat membru și nici Comisia nu ridică vreo obiecție cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura respectivă este considerată justificată.
Măsurile provizorii pot stabili o perioadă mai lungă sau mai scurtă de trei luni pentru a ține seama de particularitățile cerințelor în cauză.
(9) Statele membre se asigură că ambalajul este retras de pe piețele lor sau că se iau fără întârziere alte măsuri restrictive adecvate cu privire la ambalaj sau la fabricantul în cauză.
Articolul 59
Procedura de salvgardare a Uniunii
(1) În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 58 alineatele (5) și (6), se aduc obiecții cu privire la o măsură luată de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsura națională contravine legislației Uniunii, Comisia inițiază imediat consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsura națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide, printr-un act de punere în aplicare, dacă măsura națională este justificată sau nu.
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
(2) Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului sau operatorilor economici relevanți.
În cazul în care măsura națională este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile care se impun pentru a se asigura că ambalajul neconform este retras de pe piața lor și informează Comisia în consecință.
În cazul în care măsura națională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura respectivă.
(3) Atunci când măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea ambalajului este atribuită unor deficiențe ale standardelor armonizate menționate la articolul 36 din prezentul regulament, Comisia aplică procedura prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(4) În cazul în care măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea ambalajului este atribuită unor deficiențe în specificațiile tehnice comune menționate la articolul 37, Comisia modifică sau abrogă, fără întârziere, specificațiile tehnice comune în cauză.
Articolul 60
Ambalaje conforme care prezintă un risc
(1) În cazul în care, în urma efectuării unei evaluări în temeiul articolului 58, un stat membru constată că, deși ambalajul respectă cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12, acesta prezintă un risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană, statul membru impune de îndată operatorului economic relevant să ia toate măsurile corespunzătoare, într-un termen rezonabil prevăzut de autoritățile de supraveghere a pieței și proporțional cu natura și, după caz, cu gradul de risc, pentru a se asigura că în momentul introducerii pe piață ambalajul în cauză nu mai prezintă respectivul risc, pentru a asigura conformitatea ambalajului, pentru a-l retrage de pe piață sau pentru a-l rechema.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care există riscuri pentru sănătatea umană legate de ambalajele pentru produse sensibile la contact care fac obiectul unor acte legislative specifice ale Uniunii menite să protejeze sănătatea umană, autoritățile de supraveghere nu evaluează riscul pentru sănătatea umană sau animală generat de materialul de ambalaj, dacă este transferat în conținutul ambalat, ci avertizează autoritățile competente pentru controlul acestor riscuri. Aceste autorități sunt autoritățile competente menționate în Regulamentele (UE) 2017/625, (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, 2019/6 sau Directiva 2001/83/CE.
(3) Operatorul economic se asigură că, pentru toate ambalajele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață la nivelul Uniunii, sunt luate măsuri corective.
(4) Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la constatările sale și la acțiunile ulterioare întreprinse în temeiul alineatului (1). Informațiile includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea ambalajului respectiv, originea și lanțul de distribuție aferent ambalajului, natura riscului implicat, natura și durata măsurilor naționale luate.
(5) Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsurile naționale luate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabilește dacă măsura națională este sau nu justificată și, după caz, propune măsuri corespunzătoare.
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător privind protecția mediului sau a sănătății umane, Comisia adoptă un act de punere în aplicare imediat aplicabil în conformitate cu procedura menționată la articolul 65 alineatul (4).
Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului sau operatorilor economici relevanți.
Articolul 61
Controale ale ambalajelor care intră pe piața Uniunii
(1) Autoritățile de supraveghere a pieței comunică fără întârziere autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 măsurile menționate la articolul 58 alineatul (5) din prezentul regulament în cazul în care neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național. Această comunicare include toate informațiile relevante, în special detaliile necesare pentru identificarea ambalajului neconform căruia i se aplică măsurile și, în cazul produsului ambalat, a produsului în sine.
(2) Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 folosesc informațiile comunicate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pentru a efectua analiza riscurilor prevăzută la articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(3) Comunicarea informațiilor menționate la alineatul (1) are loc prin introducerea informațiilor în mediul relevant de gestionare a riscurilor vamale.
(4) Comisia dezvoltă o interconectare pentru automatizarea comunicării menționate la alineatul (1) de la sistemul de informare și comunicare menționat la articolul 58 alineatul (6) către mediul menționat la alineatul (3). Interconectarea respectivă începe să funcționeze în termen de cel mult doi ani de la data adoptării actului de punere în aplicare menționat la alineatul (5).
(5) Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze normele procedurale și detaliile modalităților de punere în aplicare a alineatului (4), inclusiv funcționalitățile, elementele de date și prelucrarea datelor, precum și normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidențialitatea și controlul pentru interconectarea menționată la alineatul (4).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare în temeiul articolului 65 alineatul (3).
Articolul 62
Neconformitatea formală
(1) În cazul în care un stat membru constată oricare dintre următoarele aspecte, acesta solicită operatorului economic în cauză să pună capăt neconformității respective:
(a) declarația de conformitate UE nu a fost întocmită;
(b) declarația de conformitate UE nu a fost întocmită corect;
(c) codul QR sau suportul de date menționat la articolul 12 nu oferă acces la informațiile necesare în conformitate cu articolul respectiv;
(d) documentația tehnică menționată în anexa VII nu este disponibilă, nu este completă sau conține erori;
(e) informațiile menționate la articolul 15 alineatul (6) sau la articolul 18 alineatul (3) lipsesc, sunt false sau incomplete;
(f) nu este respectată orice altă cerință administrativă prevăzută la articolul 15 sau la articolul 18;
(g) nu sunt respectate cerințele privind restricțiile de utilizare a anumitor formate de ambalaje sau privind ambalarea excesivă prevăzute la articolele 24 și 25;
(h) în ceea ce privește ambalajele reutilizabile, nu sunt respectate cerințele privind instituirea, funcționarea sau participarea la un sistem de reutilizare menționate la articolul 27;
(i) în ceea ce privește reumplerea, nu sunt respectate cerințele de informare prevăzute la articolul 28 alineatele (1) și (2);
(j) nu sunt respectate cerințele privind stațiile de reumplere prevăzute la articolul 28 alineatul (3);
(k) nu sunt îndeplinite obiectivele privind reutilizarea și reumplerea prevăzute la articolul 29;
(l) nu sunt respectate cerințele privind ambalajele reciclabile prevăzute la articolul 6;
(m) nu sunt respectate cerințele privind conținutul minim reciclat pentru ambalaje prevăzute la articolul 7.
(2) În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) literele (a)-(f) persistă, statul membru în cauză ia toate măsurile corespunzătoare pentru a interzice punerea la dispoziție pe piață a ambalajului sau se asigură că acesta este rechemat sau retras de pe piață.
(3) În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) literele (g)-(k) persistă, statele membre aplică normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament, care sunt stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 68.
Capitolul X
Achizițiile publice verzi
Articolul 63
Achizițiile publice verzi
(1) Pentru a stimula oferta și cererea de ambalaje durabile din punctul de vedere al mediului, Comisia adoptă, până la ... [60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], acte de punere în aplicare prin care precizează cerințele minime obligatorii pentru contractele de achiziții publice care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE pentru ambalaje sau produse ambalate sau pentru serviciile care utilizează ambalaje sau produse ambalate sau al Directivei 2014/25/UE, și care sunt atribuite de autoritățile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE sau la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, sau de entitățile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, în care ambalajele sau produsele ambalate reprezintă peste 30 % din valoarea estimată a contractului sau din valoarea produselor utilizate de serviciile care fac obiectul contractului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).
(2) Cerințele stabilite în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) se aplică procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice menționate la alineatul respectiv inițiate la cel puțin 12 luni de la data intrării în vigoare a respectivului act de punere în aplicare.
(3) ▌ Cerințele minime obligatorii privind achizițiile publice verzi se bazează pe cerințele prevăzute la articolele 5-11 și pe următoarele elemente:
(a) valoarea și volumul contractelor de achiziții publice atribuite pentru ambalaje sau produse ambalate sau pentru servicii sau lucrări care utilizează ambalaje sau produse ambalate;
▌
(b) fezabilitatea economică pentru autoritățile contractante sau entitățile contractante de a cumpăra ambalaje sau produse ambalate mai sustenabile din punctul de vedere al mediului, fără a antrena costuri disproporționate;
(c) situația pe piața la nivelul Uniunii a ambalajelor sau a produselor ambalate relevante;
(d) efectele cerințelor asupra concurenței;
(e) obligațiile de gestionare a deșeurilor de ambalaje.
(4) Cerințele minime obligatorii în materie de achiziții publice verzi pot lua forma:
(a) unor specificații tehnice în sensul articolului 42 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 60 din Directiva 2014/25/UE;
(b) unor criterii de selecție în sensul articolului 58 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 80 din Directiva 2014/25/UE; sau
(c) unor condiții de executare a contractului în sensul articolului 70 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 87 din Directiva 2014/25/UE.
Aceste cerințe minime obligatorii privind achizițiile publice verzi se elaborează în conformitate cu principiile cuprinse în Directiva 2014/24/UE și în Directiva 2014/25/UE pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament.
(5) Autoritățile contractante și entitățile contractante menționate la alineatul (1) pot, în cazuri justificate în mod corespunzător, să deroge de la cerințele obligatorii specificate într-un act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din motive de siguranță publică sau sănătate publică. Autoritățile contractante și entitățile contractante pot, de asemenea, în cazuri justificate în mod corespunzător, să deroge de la cerințele obligatorii, atunci când acestea ar duce la dificultăți tehnice de nerezolvat.
Capitolul XI
Competențe delegate și procedura comitetului
Articolul 64
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (7), la articolul 6 alineatele (4) și (5), la articolul 7 alineatele (12), (13) și (15), la articolul 9 alineatul (5), la articolul 25 alineatul (5), la articolul 29 alineatele (12) și (18) și la articolul 63 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de zece ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (7), la articolul 6 alineatele (4) și (5), la articolul 7 alineatele (12), (13) și (15), la articolul 9 alineatul (5), la articolul 25 alineatul (5), la articolul 29 alineatele (12) și (18) și la articolul 63 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (7), al articolului 6 alineatele (4) și (5), al articolului 7 alineatele (12), (13) și (15), al articolului 9 alineatul (5), al articolului 25 alineatul (5), al articolului 29 alineatele (12) și (18) și al articolului 63 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 65
Procedura comitetului
(1) Comisia este sprijinită de comitetul prevăzut la articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
▌
(4) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.
Capitolul XII
Modificări
Articolul 66
Modificări aduse Regulamentului (UE) 2019/1020
Regulamentul (UE) 2019/1020 se modifică după cum urmează:
1. În anexa I, se adaugă următoarele puncte:"
„X [OP: a se introduce următorul număr consecutiv] Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1);
X [OP: a se introduce următorul număr consecutiv] Regulamentul (UE) …/… al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (JO L, …, ELI: …)(80).”; +
"
2. În anexa II, punctul 8 se elimină.
Articolul 67
Modificări aduse Directivei (UE) 2019/904
Directiva (UE) 2019/904 se modifică după cum urmează:
1-a. La articolul 2 alineatul (2), se adaugă următorul text la sfârșitul tezei: „cu excepția cazului în care se prevede altfel în mod expres în Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.”
Atunci când se află în conflict cu articolul 4 din Directiva (UE) 2019/904 în ceea ce privește ambalajele din plastic de unică folosință enumerate în anexa V punctul 3, articolul 22 alineatul (4a) prevalează.
2. La articolul 6 alineatul (5), literele (a) și (b) se elimină începând cu 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la articolul 7 alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu;
3. La articolul 13 alineatul (1), litera (e) se elimină începând cu 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la articolul 7 alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu;
4. La articolul 13, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Comisia analizează datele și informațiile raportate în conformitate cu prezentul articol și publică un raport cu privire la rezultatele analizei respective. Raportul evaluează modul de organizare a colectării datelor și informațiilor, sursele datelor și informațiilor și metodologia utilizată în statele membre, precum și caracterul complet, fiabilitatea, actualitatea și consecvența datelor și informațiilor respective. Evaluarea poate include recomandări specifice de îmbunătățire. Raportul se elaborează după prima raportare a datelor și informațiilor de către statele membre și, ulterior, o dată la patru ani.”;
"
5. Partea B din anexă se modifică după cum urmează:
(a) punctele 7, 8 și 9 se înlocuiesc după cum urmează:"
„7. Recipiente pentru alimente, fabricate din polistiren expandat (EPS) sau extrudat (XPS), cum ar fi cutiile cu sau fără capac, utilizate pentru a conține produse alimentare care:
(a)
sunt destinate consumului imediat, fie pe loc, fie la pachet;
(b)
sunt de regulă consumate din recipient; și
(c)
sunt gata de consum fără a necesita o pregătire suplimentară precum gătirea, fierberea sau încălzirea, inclusiv recipiente pentru alimente utilizate pentru meniuri de tip fast food sau alte meniuri gata pentru consum imediat, cu excepția recipientelor pentru băuturi, a farfuriilor, a pachetelor și a foliilor din material flexibil care conțin produsele alimentare;
8.
Recipiente pentru băuturi fabricate din polistiren expandat (EPS) sau extrudat (XPS), inclusiv dopurile și capacele acestora;
9.
Pahare pentru băuturi fabricate din polistiren expandat (EPS) sau extrudat (XPS), inclusiv capacele acestora.”;
"
(b) se adaugă următoarele puncte:"
„10. Folii termoretractabile utilizate în aeroporturi sau gări pentru protejarea bagajelor în timpul transportului;
11.
Fulgi din polistiren și din alte materiale plastice utilizați pentru a proteja mărfurile ambalate în timpul transportului și manipulării.
12.
Inele din plastic pentru pachete de doze utilizate ca ambalaje grupate, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*(81).
________________
* Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (JO L, …, ELI: …).”.
"
Capitolul XIII
Dispoziții finale
Articolul 68
Sancțiuni
(1) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. ▌ Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei fără întârziere și îi comunică acesteia orice modificare ulterioară a acestora.
(2) În cazul nerespectării cerințelor de la articolele 24-29, sancțiunile includ amenzi administrative. În cazul în care sistemul juridic al statului membru nu prevede amenzi administrative, prezentul alineat poate fi aplicat astfel încât procedura de amendare să fie inițiată de autoritatea relevantă și impusă de instanțele naționale competente, garantându-se, în același timp, faptul că aceste căi de atac sunt efective și că au un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative menționate la prezentul alineat. În orice caz, amenzile impuse trebuie să fie, de asemenea, efective, proporționale și cu efect de descurajare.
(3) Până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective și îi comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestora.
Articolul 69
Evaluare
Până la ... [opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și a contribuției sale la funcționarea pieței interne și la îmbunătățirea sustenabilității ambalajelor din punctul de vedere al mediului. Evaluarea respectivă include o parte consacrată, printre altele, impactului prezentului regulament asupra sistemului agroalimentar și a risipei alimentare. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind principalele constatări ale evaluării respective. Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului respectiv.
Articolul 70
Abrogare și dispoziții tranzitorii
Directiva 94/62/CE se abrogă de la … [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Cu toate acestea, se aplică următoarele dispoziții tranzitorii:
(a) Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice până la ... [30 de luni de la intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la articolul 12 alineatul (6)];
(b) Articolul 9 alineatele(1) și (2) din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice în ceea ce privește cerințele esențiale în temeiul anexei II punctul 1 prima liniuță până la 31 decembrie 2029;
(c) Articolul 5 alineatele (2) și (3), articolul 6 alineatul (1) literele (d) și (e) și articolul 6a din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice până la … [ultima zi a anului calendaristic care urmează după 36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament];
(d) Articolul 12 alineatele (3a), (3b), (3c) și (4) din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice până la ... [ultima zi a aceluiași an calendaristic în care se încheie perioada de 36 de luni de la data intrării în vigoare], cu excepția transmiterii datelor către Comisie, care continuă să se aplice până la ... [ultima zi a anului calendaristic care urmează după 54 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]; ▌
(e) Deciziile 2001/171/CE și 2009/292/CE rămân în vigoare și continuă să se aplice până la abrogarea acestora prin acte delegate adoptate de Comisie în temeiul articolului 5 alineatul (7) din prezentul regulament;
(f) Statele membre pot menține dispozițiile naționale care restricționează introducerea pe piață a ambalajelor în formatele și în scopurile enumerate la punctele 2 și 3 din anexa V până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Articolul 4 alineatul (3) nu se aplică în ceea ce privește măsurile naționale menținute în temeiul prezentului alineat până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIII.
Articolul 71
Intrare în vigoare și aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Cu toate acestea, articolul 67 alineatul (5) se aplică de la … [48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la ...,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
ANEXA I
▌ LISTĂ ORIENTATIVĂ A ARTICOLELOR CARE INTRĂ ÎN DOMENIUL DE APLICARE AL DEFINIȚIEI AMBALAJULUI DE LA ARTICOLUL 3 punctul (1)
Articole care intră sub incidența articolului 3 punctul (1) litera (a)
Ambalaje
Cutiile pentru dulciuri
Foliile film care învelesc carcasele de compact discuri
Pungile în care se expediază cataloage și reviste (cu o revistă înăuntru)
Șervețele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile
Rolele, tuburile și cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil (de exemplu, folie de plastic, folie de aluminiu, hârtie), cu excepția rolelor, tuburilor și cilindrilor destinați a fi părți ale unor echipamente de producție și care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca unitate de vânzare
Ghivecele pentru flori și pentru alte plante destinate exclusiv ▌ vânzării și transportului.
Flacoanele din sticlă pentru soluții injectabile
Suporturile pentru compact discuri (vândute împreună cu compact discurile și care nu sunt destinate utilizării ca mijloc de depozitare)
Umerașele pentru haine (vândute împreună cu un articol de îmbrăcăminte)
Cutiile de chibrituri
Sistemele de izolare sterilă (pungi, tăvi și materiale necesare menținerii sterilității produsului)
▌
Buteliile din oțel reîncărcabile, utilizate pentru diferite tipuri de gaz, cu excepția extinctoarelor
Pungile din folie de aluminiu pentru ceai și cafea
Cutiile folosite pentru tuburile de pastă de dinți
Nu constituie ambalaje
Ghivecele pentru flori și pentru alte plante, inclusiv tăvițele pentru semințe, utilizate în relațiile dintre întreprinderi pe parcursul diferitelor etape de producție sau destinate vânzării împreună cu planta.
Cutiile pentru scule
Învelișurile de ceară din jurul brânzei
Membranele cârnaților
Umerașele pentru haine (vândute separat)
Cartușele pentru imprimante
Carcasele pentru compact discuri, DVD-uri și casete video (vândute cu un compact disc, un DVD sau o casetă video înăuntru)
Suporturile pentru compact discuri (vândute goale și destinate utilizării ca mijloc de depozitare)
Capsulele solubile pentru detergenți
Lumânările pentru morminte (recipientele pentru lumânări)
Râșnițele mecanice (integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râșnițele de piper reîncărcabile)
Articole care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) literele (d) și (e)
Constituie ambalaje, dacă au fost proiectate pentru a fi umplute la punctul de vânzare
Pungile din plastic sau din hârtie
Farfuriile și paharele de unică folosință
Folia film alimentară aderentă
Pungile pentru sandviciuri
Folia de aluminiu
Husele din folie de plastic pentru protejarea hainelor curățate în curățătorii
Nu constituie ambalaje
Paletele de amestecat
Tacâmurile de unică folosință
Hârtia de împachetat (vândută separat consumatorilor și operatorilor economici)
Formele din hârtie pentru copt (vândute goale)
Șervețelele dantelate pentru prăjituri, vândute fără prăjituri
Farfuriile și paharele de unică folosință care nu sunt destinate a fi umplute la punctul de vânzare
Articole care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) literele (b) și (c)
Ambalaje
Etichetele agățate direct sau atașate de produs, inclusiv etichetele adezive aplicate pe fructe și legume
▌
Peria de rimel care face parte din capacul recipientului
Etichetele adezive atașate de un alt articol de ambalaj
Capsele metalice
Manșoanele din plastic
Dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere al recipientului pentru detergenți
Râșnițele mecanice (integrate în recipiente fără posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit produs, de exemplu râșnițele de piper pline cu piper)
Nu constituie ambalaje
Etichetele de identificare prin radiofrecvență (RFID)
Autocolantele pentru etichetarea pneurilor [Regulamentul (UE) 2020/740]
ANEXA II
CATEGORII ȘI PARAMETRI PENTRU EVALUAREA RECICLABILITĂȚII AMBALAJELOR
Tabelul 1
Lista orientativă a materialelor, tipurilor și categoriilor de ambalaje menționate la articolul 6
Nr.
categ. (nou)
Materialul
predominant
al ambalajului
Tip ambalaj
Format (ilustrativ și neexhaustiv)
Culoare/
Transmitanță optică
1
Sticlă
Ambalaje din sticlă și compozite, predominant din sticlă
Sticle, borcane, flacoane, recipiente cosmetice, cutii, fiole, sticluțe fabricate din sticlă (sticlă calcosodică), doze spray și recipiente pentru aerosoli sub presiune
-
2
Hârtie/carton
Ambalaje din hârtie/carton
Cutii, tăvi, ambalaje grupate, ambalaje flexibile din hârtie (de exemplu, folii film, foițe, pungi, protecții, cornete, învelitori din material flexibil)
-
3
Hârtie/carton
Ambalaje compozite, predominant din hârtie/carton
Ambalaje din carton pentru lichide și pahare de hârtie (și anume, laminate cu poliolefină și cu sau fără aluminiu), tăvi, farfurii și căni, hârtie/carton laminat metalizat sau din plastic, hârtie/carton cu căptușeală/ferestre din plastic
-
4
Metal
Ambalaje din oțel și compozite, predominant din oțel
Formate rigide (doze spray și recipiente pentru aerosoli sub presiune, doze, cutii de vopsea, alte cutii, tăvi, bidoane, tuburi) fabricate din oțel, inclusiv tablă cositorită și oțel inoxidabil
-
5
Metal
Ambalaje din aluminiu și compozite, predominant din aluminiu– rigid
Formate rigide (cutii pentru alimente și băuturi, sticle, doze spray și recipiente pentru aerosoli sub presiune, bidoane, tuburi, doze, cutii, tăvi) din aluminiu
-
6
Metal
Ambalaje din aluminiu și compozite, predominant din aluminiu – semi rigid și flexibil
Formate semi rigide și flexibile (recipiente și tăvi, tuburi, folii, folii flexibile) din aluminiu
-
7
Plastic
PET - rigid
Sticle și flacoane
Transparente clare/colorate, opace
8
Plastic
PET - rigid
Formate rigide, în afară de sticle și flacoane (include cutii, caserole, borcane, căni, tăvi și recipiente monostrat și multistrat, doze spray și recipiente pentru aerosoli sub presiune)
Transparente clare/colorate, opace
9
Plastic
PET – flexibil
Folii film
Natur/colorate
10
Plastic
PET - rigid
Recipiente, sticle, tăvi, caserole și tuburi
Natur/colorate
11
Plastic
PE – flexibil
Folii film, inclusiv ambalaje multistrat și multimaterial
Natur/colorate
12
Plastic
PP - rigid
Recipiente, sticle, tăvi, caserole și tuburi
Natur/colorate
13
Plastic
PP – flexibil
Folii film, inclusiv ambalaje multistrat și multimaterial
Natur/colorate
14
Plastic
HDPE și PP – rigid
Lăzi și paleți, plăci ondulate din plastic
Natur/colorate
15
Plastic
PS și XPS – rigid
Formate rigide (include ambalaje pentru produse lactate, tăvi, pahare și alte recipiente pentru alimente)
Natur/colorate
16
Plastic
EPS – rigid
Formate rigide (include cutii pentru pește/aparate electrocasnice mari și tăvi)
Natur/colorate
17
Plastic
Alte materiale plastice rigide (de exemplu, PVC, PC), inclusiv multimateriale – rigid
Formate rigide, inclusiv, de exemplu, recipiente intermediare pentru materialele în vrac, bidoane
-
18
Plastic
Alte materiale plastice flexibile, inclusiv multimateriale – flexibil
Pungi, blistere, ambalaje termoformate, ambalaje de vidat, ambalaje cu atmosferă modificată/cu umiditate modificată, inclusiv, de exemplu, recipiente, pungi sau folii stretch intermediare pentru materialele în vrac flexibile
-
19
Plastic
Materiale plastice biodegradabile[1]– rigid (de exemplu, PLA, PHB) și flexibil (de exemplu, PLA)
Formate rigide și flexibile
-
20
Lemn, plută
Ambalaje din lemn, inclusiv plută
Paleți, cutii, lăzi
-
21
Textil
Fibre textile naturale și sintetice
Sacoșe, pungi, saci, săculeți
-
22
Ceramică sau gresie din porțelan
Argilă, piatră
Ghivece, recipiente, sticle, borcane
-
[1] De reținut că această categorie conține materiale plastice care sunt ușor biodegradabile (ceea ce înseamnă o capacitate verificată de a converti > 90 % din materialul original în CO2, apă și minerale prin procese biologice în termen de 6 luni), indiferent de materia primă utilizată pentru producerea acestora. Polimerii bazați pe bioproduse care nu sunt ușor biodegradabili sunt incluși în celelalte categorii relevante de plastic.
Tabelul 2
Lista orientativă a materialelor și categoriilor de ambalaje menționate la articolul 6
Materiale
Categorii
Legătura cu tabelul 1, anexa II
Plastic
PET - rigid
cat. 7, 8
PE rigid, PP rigid, HDPE și PP rigid
cat. 10, 12, 14
Folii film/materiale flexibile
cat. 9, 11, 13, 18
PS, XPS, EPS
cat. 15, 16
Alte materiale plastice rigide
cat. 17
Materiale biodegradabile (rigide și flexibile)
cat. 19
Hârtie/carton
Hârtie/carton (cu excepția cartonului pentru lichide)
cat. 2, 3
Carton pentru lichide
cat. 3
Metal
Aluminiu
cat. 5, 6
Oțel
cat. 4
Sticlă
Sticlă
cat. 1
Lemn
Lemn, plută
cat. 20
Altele
Textile, ceramică/porțelan și altele
cat. 21, 22
Tabelul 3
Clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea
Reciclabilitatea ambalajelor se exprimă în clasele de performanță A, B sau C.
Începând din 2030, performanța reciclabilității se bazează pe criterii de proiectare în vederea reciclării. Criteriile de proiectare în vederea reciclării asigură circularitatea utilizării materiilor prime secundare rezultate de o calitate suficientă pentru a înlocui materiile prime primare.
Evaluarea bazată pe criteriile de proiectare în vederea reciclării se efectuează pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 1 din anexa II, ținând seama de metodologia stabilită în temeiul articolului 6 alineatul (4) și de actele delegate aferente, precum și de parametrii stabiliți în tabelul 4 din anexa II. După aplicarea criteriilor per unitate de ambalaj, aceasta va fi clasificată în categoriile A, B sau C. Atunci când clasa de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea a unei unități de ambalaj este mai mică de 70 %, unitatea de ambalaj respectivă este considerată neconformă cu clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea și, prin urmare, ambalajul va fi considerat nereciclabil din punct de vedere tehnic, iar introducerea sa pe piață ar trebui restricționată.
Începând din 2035, se adaugă un nou factor la evaluarea reciclabilității ambalajelor, și anume „reciclat la scară largă”. În consecință, va fi efectuată o nouă evaluare bazată pe cantitatea (greutatea) corespunzătoare materialului reciclat efectiv din fiecare categorie de ambalaje, în conformitate cu metodologia prevăzută în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (5). Pragurile legate de materialele de ambalaje reciclate anual pentru conformitatea cu evaluarea în funcție de factorul „reciclat la scară largă” se definesc ținând seama de obiectivul stabilit la articolul 3 alineatul (38).
2030
2035
2038
Clasa de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea
Proiectare în vederea reciclării
Evaluarea reciclabilității pe unitate, în funcție de greutate
Clasa de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea (pentru „proiectare în vederea reciclării”)
Proiectare în vederea reciclării
Evaluarea reciclabilității pe unitate, în funcție de greutate
Clasa de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea (pentru evaluarea în funcție de factorul „reciclat la scară largă”)
Clasa de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea
Proiectare în vederea reciclării
Evaluarea reciclabilității pe unitate, în funcție de greutate
Clasa de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea (pentru evaluarea în funcție de factorul „reciclat la scară largă”)
Clasa A
mai mare sau egală cu 95 %
Clasa A
mai mare sau egală cu 95 %
Clasa A „reciclat la scară largă”
Clasa A
mai mare sau egală cu 95 %
Clasa A „reciclat la scară largă”
Clasa B
mai mare sau egală cu 80 %
Clasa B
mai mare sau egală cu 80 %
Clasa B „reciclat la scară largă”
Clasa B
mai mare sau egală cu 80 %
Clasa B „reciclat la scară largă”
Clasa C
mai mare sau egală cu 70 %
Clasa C
mai mare sau egală cu 70 %
Clasa C „reciclat la scară largă”
Clasa C
NU POT FI INTRODUSE PE PIAȚĂ
mai mare sau egală cu 70 %
Clasa C „reciclat la scară largă”
NERECICLABILE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC
mai mică de 70 %
NERECICLABILE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC
mai mică de 70 %
NERECICLATE LA SCARĂ LARGĂ
(sub pragurile prevăzute la articolul 3 punctul 38).
NERECICLABILE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC
mai mică de 70 %
NERECICLATE LA SCARĂ LARGĂ
(sub pragurile prevăzute la articolul 3 punctul 38).
Tabelul 4
Lista neexhaustivă a parametrilor pentru stabilirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării în temeiul articolului 6
Lista din tabelul de față va fi utilizată ca bază pentru definirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării [astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (4)]. Criteriile de proiectare în vederea reciclării vor fi apoi utilizate pentru a stabili calculele care conduc la clasele de performanță enumerate în tabelul 3. În plus, evaluarea acestor parametri ia în considerare:
– separabilitatea oricărei componente a ambalajului, fie manual, de către consumatori, fie în instalațiile de prelucrare;
– eficiența proceselor de sortare și reciclare, de exemplu, randamentul;
– evoluția tehnologiilor de sortare și reciclare (pentru a aborda cazurile în care ambalajul nu poate fi sortat în prezent, dar sortarea sa ar putea fi posibilă peste doi ani) și
– păstrarea funcționalității materiilor prime secundare, permițând înlocuirea materiilor prime primare.
La stabilirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării se ia în considerare funcționalitatea pe care o furnizează ambalajului următorii parametri.
Parametrii criteriilor de proiectare în vederea reciclării
Relevanța parametrului
Aditivi
Aditivii se referă adesea la substanțele adăugate materialelor pentru a le conferi anumite proprietăți. Prezența aditivilor în recipientele de ambalare poate avea ca rezultat sortarea incorectă a materialelor de ambalare în timpul procesului de sortare și poate contamina materiile prime secundare obținute.
Etichete
Rata de acoperire a etichetelor poate afecta eficiența procesului de sortare. Materialul din care este fabricată eticheta și tipul de lipici/adeziv afectează, de asemenea, calitatea materiei prime secundare.
Manșoane
Rata de acoperire a manșonului pe corpul principal al ambalajului afectează posibilitățile de sortare. În plus, utilizarea manșoanelor poate afecta capacitatea de a le separa de corpul principal al ambalajului.
Materialul din care este fabricat manșonul poate afecta atât sortabilitatea, cât și reciclabilitatea ambalajului.
Dispozitive de închidere și alte componente mici ale ambalajelor
Dispozitivele de închidere se referă la componentele utilizate pentru închiderea sau sigilarea ambalajului. Pot exista diferite tipuri de dispozitive de închidere, rigide sau flexibile, de exemplu folii termoretractabile cu evidențierea desigilării, căptușeli, dopuri, capace, garnituri, supape/valve etc.
Materialul din care sunt fabricate dispozitivele de închidere poate afecta atât sortabilitatea, cât și reciclabilitatea ambalajului.
Dispozitivele de închidere care nu sunt atașate ferm de ambalaj pot conduce la acumularea de gunoaie în spațiul public.
Componentele mici ale ambalajelor atașate de corpul principal al ambalajelor pot afecta separabilitatea și reciclabilitatea. De exemplu, acestea se pot pierde în procesul de sortare și reciclare.
Adezivi
Adezivii pot fi utilizați astfel încât să poată fi separați cu ușurință în procesul de reciclare sau de către utilizatorul final sau astfel încât să nu afecteze eficiența proceselor de sortare și reciclare. Prezența reziduurilor de adeziv pe ambalaj poate reduce calitatea (puritatea) materiilor prime secundare.
Adezivii lavabili pot asigura separarea de corpul principal al ambalajului și faptul că nu rămâne niciun reziduu de adeziv în materia primă secundară.
Culori
Culorile sunt substanțe care conferă culoare materialului ambalajelor.
Materialele intens pigmentate din hârtie sau plastic pot pune probleme la sortare și pot reduce calitatea materiilor prime secundare.
Materialele componente
Este preferabil să se folosească un singur material sau combinații de materiale care permit o separare ușoară și asigură un randament ridicat în obținerea materiilor prime secundare.
Bariere/învelișuri
Materialele sau substanțele adăugate pentru a conferi proprietăți de barieră (barieră) sau o varietate de materiale aplicate pe suprafață pentru a conferi alte proprietăți (învelișuri).
Prezența barierelor/învelișurilor în cadrul ambalajului poate îngreuna reciclarea. Sunt de preferat combinațiile care asigură un randament ridicat în obținerea materiilor prime secundare.
Cerneluri și lacuri/imprimare/codare
Cernelurile și lacurile sunt amestecuri de coloranți cu alte substanțe aplicate pe material printr-un procedeu de imprimare sau de vopsire (cernelurile) sau învelișuri de protecție din rășină și/sau ester de celuloză dizolvate într-un solvent volatil (lacurile). Codarea se referă la imprimarea aplicată direct pe ambalajele de vânzare în scopul codării loturilor și pentru alte tipuri de informații și branding.
Utilizarea cernelurilor cu substanțe care prezintă motive de îngrijorare împiedică reciclarea, deoarece respectivele unități de ambalaj nu pot fi reciclate. Atunci când sunt eliberate, cernelurile tipografice pot contamina fluxul de reciclare prin apa de spălare. De asemenea, cernelurile tipografice care nu sunt eliberate pot afecta transparența în fluxul de reciclare.
Reziduuri de produse/ușurința golirii
Reziduurile conținutului ambalajului pot afecta sortabilitatea și reciclabilitatea. Ambalajele ar trebui să fie proiectate astfel încât conținutul acestora să poată fi extras cu ușurință și, atunci când sunt aruncate, să fie complet golite.
Ușurința
dezmembrării
Componentele care sunt atașate ferm între ele pot afecta sortabilitatea și reciclabilitatea ambalajului. Proiectarea ambalajelor poate facilita posibilitatea separării diferitelor componente în diferite fluxuri de materiale.
ANEXA III
AMBALAJE COMPOSTABILE
Condiții care trebuie luate în considerare atunci când se impune sau se introduce utilizarea unui format de ambalaj compostabil:
(a) nu ar fi putut fi conceput ca ambalaj reutilizabil sau produsele nu ar fi putut fi introduse pe piață fără ambalaj;
(b) este conceput pentru a intra în fluxul de deșeuri organice la sfârșitul ciclului său de viață;
(c) este biodegradabil într-o asemenea măsură încât permite ca ambalajul să fie supus unei descompuneri fizice ▌ sau biologice, inclusiv digestiei anaerobe, având ca rezultat, în cele din urmă, conversia în dioxid de carbon și apă, biomasă microbiană nouă, săruri minerale ▌ și, în absența oxigenului, metan;
(d) utilizarea sa sporește în mod semnificativ colectarea deșeurilor organice în comparație cu utilizarea materialelor de ambalaj necompostabile;
(e) utilizarea sa reduce în mod semnificativ contaminarea compostului cu ambalaje necompostabile ▌și nu cauzează probleme în prelucrarea deșeurilor biologice;
(f) utilizarea sa nu sporește contaminarea fluxurilor de deșeuri de ambalaje necompostabile.
ANEXA IV
METODOLOGIA DE EVALUARE A REDUCERII LA MINIMUM A AMBALAJELOR
Partea I
Criterii de performanță
(1) Protecția produsului: proiectarea ambalajului asigură protecția produsului din punctul de ambalare sau umplere până la utilizarea finală, cu scopul de a preveni degradarea, pierderea, deteriorarea sau generarea de deșeuri semnificative ale produsului. Cerințele pot consta în protecția împotriva deteriorărilor mecanice sau chimice, vibrațiilor, compresiei, umidității, deshidratării, oxidării, luminii, oxigenului, infecțiilor microbiologice, dăunătorilor, deteriorării proprietăților organoleptice etc. și pot include trimiteri la anumite acte juridice ale Uniunii care stabilesc cerințe privind calitatea produselor.
(2) Procesele de fabricație a ambalajelor: proiectarea ambalajului trebuie să fie compatibilă cu procesele de fabricație și umplere a ambalajelor. Procesele de fabricație a ambalajelor pot determina elemente de proiectare a ambalajelor, cum ar fi forma unui recipient, toleranțele la grosime, dimensiunile, fezabilitatea din perspectiva uneltelor necesare, specificațiile care reduc la minimum deșeurile în procesul de fabricație. Procesele operate de fabricant pot necesita și anumite elemente de proiectare ale ambalajului, cum ar fi rezistența la impact și rezistența la stres, rezistența mecanică, viteza și eficiența liniei de ambalare, stabilitatea în timpul transportului, rezistența la căldură, închiderea eficientă, spațiul liber minim, igiena.
(3) Logistică: proiectarea ambalajului asigură distribuția, transportul, manipularea și antrepozitarea adecvate și în condiții de siguranță ale produsului ambalat. Cerințele pot consta în coordonarea din punctul de vedere al dimensiunilor pentru utilizarea optimă a spațiului, compatibilitatea cu sistemele de paletizare și de depaletizare, sistemul de manipulare și depozitare, integritatea sistemului de ambalare în timpul transportului și al manipulării.
(4) Funcționalitatea ambalajului: proiectarea ambalajului asigură funcționalitatea acestuia, ținând seama de scopul produsului și de particularitățile datorate circumstanțelor vânzării sale, cum ar fi vânzările de produse destinate a fi cadouri sau cu ocazia unor evenimente sezoniere.
(5) Cerințe privind informarea: proiectarea ambalajului asigură faptul că pot fi furnizate utilizatorilor și consumatorilor orice informații necesare privind produsul ambalat în sine, utilizarea, depozitarea și îngrijirea acestuia, inclusiv instrucțiunile de siguranță. Cerințele pot include furnizarea de informații despre produs, instrucțiuni de stocare, aplicare și utilizare, coduri de bare, data durabilității minimale.
(6) Igienă și siguranță: proiectarea ambalajului asigură siguranța utilizatorilor și a consumatorilor, precum și siguranța și igiena produsului pe tot parcursul distribuției, utilizării finale și eliminării. Cerințele pot include proiectarea în vederea manipulării în condiții de siguranță, caracteristici de siguranță pentru copii, elemente împotriva desigilării, a furtului și a contrafacerii, avertismente de pericol, identificarea clară a conținutului, dispozitiv de deschidere în condiții de siguranță, dispozitiv de închidere cu eliberarea presiunii.
(7) Cerințe juridice: proiectarea ambalajului asigură conformitatea ambalajului și a produsului ambalat cu dreptul aplicabil.
(8) Conținutul reciclat, reciclabilitate și reutilizare: proiectarea ambalajului asigură reutilizabilitatea, reciclabilitatea și includerea conținutului reciclat, astfel cum se prevede în prezentul regulament. În cazul în care ambalajul este destinat reutilizării, acesta îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (1). Aceasta înseamnă că este posibil ca greutatea sau volumul ambalajului să trebuiască să fie suplimentate dincolo de ceea ce ar fi posibil în cadrul celorlalți factori de performanță, pentru a permite, de exemplu, un număr mai mare de cicluri/rotații, pentru a facilita includerea conținutului reciclat sau pentru a spori reciclabilitatea (de exemplu, atunci când se trece la un singur material sau la conținut reciclat post consum PCR).
Partea II
Metodologia de evaluare și determinarea volumului și a greutății minime ale ambalajului
Evaluarea volumului și a greutății minime ale ambalajului necesare pentru a asigura funcționalitatea ambalajului, astfel cum se descrie la articolul 3 punctul (1), se explică în documentația tehnică și include cel puțin:
(a) descrierea rezultatului evaluării, inclusiv detaliile privind calcularea greutății și a volumului minime necesare pentru ambalaj. Posibilele variații între loturile de producție pentru același ambalaj sunt luate în considerare și documentate;
(b) pentru fiecare criteriu de performanță menționat în partea I, se elaborează o descriere ce explică cerința de proiectare care împiedică reducerea suplimentară a greutății sau a volumului ambalajului fără o periclitare a funcționalității ambalajului, inclusiv a siguranței și a igienei, pentru produsul ambalat, ambalaj și utilizator. Se descrie metoda utilizată pentru identificarea acestor cerințe de proiectare și se explică motivele care împiedică reducerea în continuare a greutății sau a volumului ambalajului. Se investighează toate posibilitățile de reducere cu un anumit material de ambalaj, cum ar fi reducerea oricărui strat superfluu care nu îndeplinește o funcție de ambalare. Înlocuirea unui material de ambalaj cu altul nu se consideră suficientă;
▌
(c) orice rezultate ale testelor, cercetări sau studii de piață care au fost utilizate pentru evaluarea efectuată în temeiul literelor (a) și (b).
ANEXA V
RESTRICȚII PRIVIND UTILIZAREA FORMATELOR AMBALAJELOR
Formatul ambalajului
Utilizare restricționată
Exemplu ilustrativ
1.
Ambalaje grupate din plastic de unică folosință
Ambalajele din plastic utilizate la punctul de vânzare ▌pentru a grupa mărfurile vândute în sticle, doze, cutii metalice, caserole, cutii și pachete concepute ca ambalaje practice menite să permită consumatorilor ▌să achiziționeze mai multe produse sau să-i încurajeze în acest sens. Se exclud ambalajele grupate necesare pentru a facilita manipularea ▌.
Folii de colaționare, folii termoretractabile
2.
Ambalaje din plastic ▌de unică folosință pentru fructe și legume proaspete neprelucrate
Ambalajele din plastic de unică folosință pentru fructe și legume proaspete preambalate cu greutatea mai mică de 1,5 kg. Statele membre pot institui derogări de la această restricție în cazul în care există o necesitate demonstrată de a evita pierderea apei sau a turgescenței, pericolele microbiologice sau șocurile fizice, oxidarea, sau în care nu există nicio altă posibilitate de a evita amestecarea fructelor și legumelor ecologice cu fructe și legume neecologice, în conformitate cu cerințele Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului, privind certificarea sau etichetarea, fără a implica costuri economice și administrative disproporționate.
Plase, saci, pungi, tăvi, recipiente
3.
Ambalaje din plastic ▌de unică folosință
Ambalajele din plastic de unică folosință pentru produsele alimentare și băuturile umplute și utilizate în spațiile din sectorul HORECA, care includ toate zonele de alimentație din interiorul și din afara unui loc de desfășurare a activității, acoperite cu mese și scaune, zone de stat în picioare și spații de luat masa oferite utilizatorilor finali în comun de mai mulți operatori economici sau părți terțe în scopul consumului de alimente și băuturi.Sunt exceptate unitățile din sectorul HORECA care nu au acces la apă potabilă.
Tăvi, farfurii și pahare de unică folosință, pungi, ▌, cutii
4.
Ambalaje din plastic de unică folosință pentru condimente, conserve, sosuri, lapte de cafea, zahăr și condimente în sectorul HORECA
Ambalajele din plastic de unică folosință în sectorul HORECA, ce conțin porții sau doze individuale, utilizate pentru condimente, conserve, sosuri, lapte de cafea, zahăr și condimente, cu excepția cazurilor următoare:
A) ambalajele respective sunt furnizate împreună cu alimente gata preparate la pachet destinate consumului imediat, fără a fi necesară o preparare suplimentară;
B) ambalajele respective sunt necesare pentru a garanta siguranța și igiena în unitățile în care există o cerință medicală legată de îngrijirea individualizată, cum ar fi spitalele, clinicile, centrele de îngrijire.
Pliculețe, cutiuțe, tăvi, cutii
(5)
Ambalaje de unică folosință ▌ din sectorul cazării ▌destinate rezervărilor individuale
Ambalajele de unică folosință pentru produse cosmetice, produse de igienă și articole de toaletă destinate utilizării în sectorul cazării, în conformitate cu NACE Rev. 2 – Clasificarea statistică a activităților economice, destinate exclusiv rezervărilor individuale și urmând a fi aruncate înainte de sosirea oaspetelui următor.
Sticle pentru șampon, sticle pentru loțiuni de mâini și de corp, plicuri care învelesc săpunul solid ▌
(6)
Pungi de transport din plastic foarte subțire
Pungile de transport din plastic foarte subțire, cu excepția pungilor de transport din plastic foarte subțire necesare din motive de igienă sau furnizate ca ambalaje primare pentru alimentele în vrac, atunci când acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente.
Pungile foarte subțiri prevăzute pentru produsele alimentare în vrac
ANEXA VI
CERINȚE SPECIFICE SISTEMELOR DE REUTILIZARE ȘI STAȚIILOR DE REUMPLERE
În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:
(a) „orientări privind guvernanța” înseamnă descrierea structurii de guvernanță a unui sistem de reutilizare, care definesc rolul participanților la sistem, dreptul de proprietate și orice transfer preconizat de proprietate asupra ambalajelor, precum și alte elemente de guvernanță relevante ale sistemului de reutilizare, astfel cum sunt definite în prezenta anexă;
(b) „sistem în buclă închisă” înseamnă un sistem de reutilizare în care un operator de sistem sau un grup de cooperare al participanților la sistem circulă ambalaje reutilizabile fără schimbarea dreptului de proprietate asupra ambalajului;
(c) „sistem în buclă deschisă” înseamnă un sistem de reutilizare în care ambalajele reutilizabile circulă între un număr nespecificat de participanți la sistem, iar dreptul de proprietate asupra ambalajelor se schimbă în unul sau mai multe puncte ale procesului de reutilizare;
(d) „operator de sistem” înseamnă orice persoană fizică sau juridică participantă la sistem, care gestionează un sistem de reutilizare;
(e) „participanți la sistem” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care participă la sistemul de reutilizare și care efectuează cel puțin una dintre următoarele acțiuni: colectează ambalajele fie de la utilizatorii finali, fie de la alți participanți la sistem, le recondiționează, le distribuie participanților la sistem, le transportă, le umple cu produse, le ambalează sau le oferă utilizatorilor finali. Sistemul de reutilizare poate include unul sau mai mulți participanți care efectuează aceste acțiuni.
Partea A
Cerințe privind sistemele de reutilizare
1. Cerințe generale privind sistemele de reutilizare
Următoarele cerințe se aplică tuturor sistemelor de reutilizare și sunt îndeplinite simultan:
(a) sistemul are o structură de guvernanță clar definită, astfel cum este descrisă în orientări;
(b) structura de guvernanță asigură faptul că obiectivele sistemului din orientările privind guvernanța și, după caz, obiectivele privind reutilizarea și orice alte obiective ale sistemului pot fi îndeplinite;
(c) structura de guvernanță permite accesul egal și condiții echitabile pentru toți operatorii economici care doresc să facă parte din sistem;
(d) structura de guvernanță permite accesul egal și condiții echitabile pentru toți utilizatorii finali;
(e) sistemul este conceput astfel încât să asigure că ambalajele reutilizabile care fac obiectul unor rotații în cadrul său realizează cel puțin numărul minim preconizat de rotații, astfel cum se menționează în actul delegat adoptat în temeiul articolului 11;
(f) sistemul dispune de norme care definesc funcționarea sa, inclusiv cerințe privind utilizarea ambalajelor, acceptate de toți participanții la sistem și care ar trebui să specifice:
(i) tipurile și designul ambalajelor autorizate să circule în sistem;
(ii) descrierea produselor destinate a fi utilizate, umplute sau transportate prin sistem;
(iii) termenele și condițiile pentru manipularea și utilizarea corespunzătoare a ambalajelor;
(iv) cerințe detaliate pentru recondiționarea ambalajelor;
(v) cerințe privind colectarea ambalajelor;
(vi) cerințe privind depozitarea ambalajelor;
(vii) cerințe privind umplerea sau încărcarea ambalajelor;
(viii) norme care să asigure colectarea eficace și eficientă a ambalajelor reutilizabile, inclusiv stimulente pentru ca utilizatorii finali să returneze ambalajele la punctele de colectare sau la sistemul de colectare grupată;
(ix) norme care să asigure accesul egal și echitabil la sistemul de reutilizare, inclusiv al utilizatorilor finali vulnerabili;
(g) operatorul de sistem controlează buna funcționare a sistemului și verifică dacă reutilizarea este activată în mod corespunzător;
(h) sistemul dispune de norme de raportare care permit accesul la date privind numărul de umpleri sau reutilizări (și anume rotațiile per categorie) și refuzuri, rata de colectare (și anume ratele de returnare), unitățile de vânzare sau unitățile echivalente, inclusiv materialul și per categorie, sau o estimare medie în cazul în care nu se poate realiza un calcul, precum și numărul de unități de ambalaje reutilizabile sau reîncărcabile adăugate în sistem, numărul de unități de ambalaj care au fost tratate în cadrul planului de sfârșit al ciclului de viață;
(i) designul ambalajului este stabilit în conformitate cu specificațiile sau standardele convenite de comun acord;
(j) sistemul asigură o distribuție echitabilă a costurilor și beneficiilor pentru toți participanții la sistem;
(k) sistemul asigură punerea în aplicare a obligațiilor de răspundere extinsă a producătorilor pentru ambalajele reutilizabile care sunt utilizate în sistem și care au devenit deșeuri.
Sistemele în buclă deschisă care nu au un operator de sistem sunt exceptate de la partea A punctul 1 literele (b), (g), (h) și (j).
Sistemele în buclă deschisă instituite înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament sunt exceptate de la cerințele prevăzute în partea A punctul 1 literele (a), (b), (c), (g), (h) și (j).
(2) Cerințe pentru sistemele în buclă închisă
În plus față de cerințele generale de la punctul 1, trebuie îndeplinite simultan următoarele cerințe:
(a) sistemul are o logistică inversă care facilitează transferul ambalajelor de la utilizatori sau utilizatorii finali înapoi la participanții la sistem;
(b) sistemul asigură colectarea, recondiționarea și redistribuirea ambalajelor;
(c) participanții la sistem sunt obligați să preia ambalajul de la punctul de colectare dacă acesta a fost utilizat, colectat și depozitat în conformitate cu normele sistemului.
(3) Cerințe pentru sistemele în buclă deschisă
În plus față de cerințele generale de la punctul 1, trebuie îndeplinite simultan următoarele cerințe:
(a) după utilizarea ambalajului, participantul la sistem decide dacă să reutilizeze ambalajul sau să îl transmită unui alt participant la sistem pentru reutilizare;
(b) sistemul asigură că sunt instituite și sunt disponibile în general colectarea, recondiționarea și redistribuirea ambalajelor;
(c) recondiționarea care îndeplinește cerințele prevăzute în partea B din prezenta anexă face parte din sistem.
Partea B
Recondiționare
(1) Procesul de recondiționare nu creează riscuri pentru sănătatea și siguranța persoanelor responsabile cu acest lucru și reduce la minimum impactul său asupra mediului. Procesul funcționează în conformitate cu legislația aplicabilă privind materialele sensibile la contact, risipa și emisiile industriale.
(2) Recondiționarea acoperă următoarele operațiuni adaptate la formatul ambalajului reutilizabil și la utilizarea preconizată a acestuia:
(a) evaluarea stării ambalajului;
(b) înlăturarea componentelor deteriorate sau de unică folosință;
(c) transmiterea componentelor înlăturate către un proces de recuperare adecvat;
(d) curățarea și spălarea în conformitate cu condițiile de igienă necesare;
(e) repararea ambalajelor;
(f) inspecția și evaluarea adecvării la scopul urmărit.
(3) Dacă este necesar, procesele de curățare și spălare ar trebui aplicate în diferite etape ale recondiționării și repetate.
(4) Produsul recondiționat îndeplinește cerințele de sănătate și siguranță aplicabile.
Partea C
Cerințe pentru reumplere
▌ Stațiile de reumplere îndeplinesc următoarele cerințe:
(a) conțin informații clare și precise cu privire la:
(i) standardele de igienă pe care trebuie să le respecte recipientul utilizatorului final pentru a putea utiliza stația de reumplere;
▌
(ii) tipurile și caracteristicile recipientelor care pot fi utilizate pentru achiziționarea de produse prin reumplere;
(iii) datele de contact ale distribuitorului final pentru a asigura conformitatea cu standardele de igienă stabilite în legislația aplicabilă;
(b) conțin un dispozitiv de măsuraresau furnizează mijloace similare care să permită utilizatorului final să achiziționeze o anumită cantitate;
(c) prețul plătit de utilizatorii finali nu include greutatea recipientului utilizat pentru reumplere.
▌
ANEXA VII
PROCEDURA DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
Modulul A
Controlul intern al producției
(1) Controlul intern al producției este procedura de evaluare a conformității prin care fabricantul îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2, 3 și 4 și asigură și declară pe propria sa răspundere că ambalajele în cauză satisfac cerințele articolelor 5-12 din prezentul regulament care li se aplică.
(2) Documentația tehnică
Fabricantul stabilește documentația tehnică. Documentația tehnică permite evaluarea ambalajului din punctul de vedere al conformității cu cerințele relevante și include o analiză adecvată și o evaluare a riscului (riscurilor) de neconformitate.
Documentația tehnică specifică cerințele aplicabile și vizează, în măsura în care acest lucru este relevant pentru evaluare, proiectarea, fabricarea și funcționarea ambalajului. Documentația tehnică conține, după caz, cel puțin următoarele elemente:
(a) o descriere generală a ambalajului și a utilizării prevăzute a acestuia;
(b) proiectarea conceptuală, desenele de fabricare și materialele componentelor ▌; etc.
(c) descrieri și explicații necesare pentru înțelegerea acelor desene și scheme și a funcționării ambalajului;
(d) o listă cu:
(i) standardele armonizate menționate la articolul 36, aplicate integral sau parțial;
(ii) specificațiile ▌comune prevăzute la articolul 37, aplicate integral sau parțial;
(iii) alte specificații tehnice relevante utilizate pentru măsurare sau calcul;
(iv) în cazul unor standarde armonizate și/sau specificații comune aplicate parțial, indicarea părților care au fost aplicate;
(v) în cazul în care nu se aplică standarde armonizate și/sau specificații ▌ comune, o descriere a soluțiilor adoptate pentru a îndeplini cerințele menționate la punctul 1;
(e) descrierea calitativă a modului în care au fost efectuate evaluările prevăzute la articolele 6, 10 și 11; și
(f) rapoarte de testare.
(3) Industria prelucrătoare
Fabricantul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricație și monitorizarea acestuia să asigure conformitatea ambalajelor fabricate cu documentația tehnică menționată la punctul 2 și cu cerințele prevăzute la punctul 1.
(4) Declarația de conformitate
Fabricantul întocmește o declarație de conformitate scrisă pentru fiecare tip de ambalaj și o păstrează în documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de zece ani după introducerea pe piață a ambalajului. Declarația de conformitate identifică ambalajul pentru care a fost întocmită.
O copie a declarației de conformitate trebuie să fie pusă la dispoziția autorităților relevante, la cerere.
(5) Reprezentantul autorizat
Obligațiile fabricantului stabilite la punctul 4 în ceea ce privește păstrarea documentației tehnice pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său și pe răspunderea sa, cu condiția ca acestea să fie menționate în mandat.
ANEXA VIII
DECLARAȚIA DE CONFORMITATE UE NR.* …
1. Nr .... (identificarea unică a ambalajului):
2. Denumirea și adresa fabricantului și, după caz, ale reprezentantului autorizat al acestuia:
3. Prezenta declarație de conformitate este întocmită pe propria răspundere a fabricantului:
4. Obiectul declarației (identificarea ambalajului pentru a permite trasabilitatea): descrierea ambalajului:
5. Obiectul declarației menționat la punctul 4 este în conformitate cu legislația armonizată relevantă a Uniunii: ... (trimitere la celelalte acte ale Uniunii aplicate):
6. Trimiteri la standardele armonizate relevante sau la specificațiile comune utilizate sau trimiteri la celelalte specificații tehnice în legătură cu care se declară conformitatea:
7. După caz, organismul notificat … (denumire, adresă, număr) … a efectuat … (descrierea intervenției) … și a emis certificatul (certificatele): ... (detalii, inclusiv data și, după caz, informații privind durata și condițiile de valabilitate a acestuia):
(8) Informații suplimentare:
Semnat pentru și în numele:
(locul și data emiterii):
(numele, funcția) (semnătura):
* (numărul de identificare al declarației)
ANEXA IX
INFORMAȚII PENTRU ÎNREGISTRARE ȘI RAPORTARE CĂTRE REGISTRUL MENȚIONAT LA ARTICOLUL 44
Partea I
A. Informații care trebuie furnizate la înregistrare
1. Informațiile care trebuie furnizate de producător sau de reprezentantul său autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor includ:
(a) numele și denumirile comerciale (dacă sunt disponibile) sub care producătorul își pune la dispoziție ambalajul pe piață în statul membru și adresa producătorului, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon, dacă este cazul, adresa de internet și adresa de e-mail, indicând un punct de contact unic;
(b) în cazul în care un producător a încredințat unui reprezentant autorizat obligațiile legate de răspunderea extinsă a producătorilor, în plus față de informațiile menționate la litera (a): numele și adresa, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon și adresa de e-mail ale reprezentantului;
(c) codul național de identificare al producătorului, inclusiv numărul din registrul comerțului sau numărul de înregistrare oficial echivalent, și numărul de identificare fiscală european sau național;
▌
(d) o declarație privind modul în care producătorul își îndeplinește responsabilitățile în temeiul articolului 45, inclusiv certificatul eliberat de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor atunci când se aplică articolul 46 alineatul (1).
(2) În cazul în care unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor i se încredințează îndeplinirea obligațiilor legate de răspunderea extinsă a producătorilor, informațiile care trebuie furnizate de producător includ denumirea și datele de contact, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon, adresa de internet și adresa de e-mail și codul național de identificare al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, inclusiv numărul din registrul comerțului sau un număr de înregistrare oficial echivalent și numărul de identificare fiscală european sau național al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, precum și mandatul producătorului reprezentat, o declarație a producătorului sau, după caz, a reprezentantului autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau a organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, care să ateste că informațiile furnizate sunt corecte.
(3) În cazul unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor căreia i se încredințează obligații de către producător, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1), care îndeplinește obligația de înregistrare prevăzută la articolul 44, aceasta furnizează, pe lângă informațiile prevăzute în temeiul părții A punctul 1 din prezenta anexă:
(a) denumirea și datele de contact, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon, adresa de internet și adresa de e-mail ale producătorilor reprezentați;
(b) mandatul fiecărui producător reprezentat, dacă este cazul;
(c) în cazul în care organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor reprezintă mai mulți producători, aceasta indică separat modul în care fiecare producător reprezentat îndeplinește responsabilitățile prevăzute la articolul 45.
Partea II
Informații care trebuie furnizate în vederea raportării
B. Informații care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (7).
(a) codul național de identificare al producătorului;
(b) perioada de raportare;
(c) cantitățile, exprimate în greutate, ale categoriilor de ambalaje, astfel cum sunt stabilite în tabelul 1 din anexa II, pe care producătorul le pune la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru;
▌
(d) măsuri de asigurare a răspunderii producătorilor în ceea ce privește ambalajele ▌ introduse pe piață.
C. Informații care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (8).
(a) codul național de identificare al producătorului;
(b) perioada de raportare;
(c) informații privind tipurile de ambalaje prevăzute în tabelul 1;
(d) măsuri de asigurare a răspunderii producătorilor în ceea ce privește ambalajele introduse pe piață.
Tabelul 1
Cantități, exprimate în greutate, puse la dispoziție în statul membru
Sticlă
Plastic
Hârtie/carton
Metale feroase
Aluminiu
Lemn
Altele
Total
D. Informații care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (10)
(a) cantitățile, exprimate în greutate, pentru fiecare categorie de deșeuri de ambalaje, astfel cum sunt definite în tabelul 2 din anexa II, colectate în statul membru și trimise spre sortare;
(b) cantitățile, exprimate în greutate, pentru fiecare categorie de deșeuri de ambalaje reciclate, recuperate și eliminate în statul membru sau expediate în interiorul sau în afara Uniunii, astfel cum se prevede în tabelul 3 din anexa XII;
(c) cantitățile, exprimate în greutate, de sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri și de recipiente metalice de unică folosință pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri, colectate separat, astfel cum se prevede în tabelul 5 din anexa XII;
ANEXA X
CERINȚE MINIME PENTRU SISTEMELE DE GARANȚIE-RETURNARE
În sensul prezentei anexe, se aplică următoarea definiție:
„operator de sistem” înseamnă orice persoană fizică sau juridică căreia i se încredințează responsabilitatea de a institui sau de a exploata un sistem de garanție-returnare într-un stat membru.
Cerințe generale minime pentru sistemele de garanție-returnare
Statele membre se asigură că sistemele de garanție-returnare instituite pe teritoriul lor îndeplinesc următoarele cerințe minime:
(a) se stabilește sau se autorizează un singur operator de sistem sau, în cazul în care există mai mulți operatori de sistem, statul membru adoptă măsuri pentru a asigura coordonarea între diferiții operatori de sistem;
(b) guvernanța sistemului și normele de funcționare aferente permit accesul egal și condiții echitabile pentru toți operatorii economici care doresc să facă parte din sistem, cu condiția ca aceștia să pună la dispoziție pe piață ambalaje care aparțin unui tip sau unei categorii de ambalaje incluse în sistem;
(c) sunt instituite proceduri de control și sisteme de raportare care permit operatorului de sistem să obțină date privind colectarea ambalajelor care fac obiectul sistemului de garanție-returnare;
(d) se stabilește un nivel minim al garanției, care este suficient pentru a atinge ratele de colectare necesare;
(e) sunt stabilite cerințe minime privind capacitatea financiară a operatorului de sistem care îi permit acestuia să își îndeplinească funcțiile;
(f) operatorul de sistem este o entitate juridică non-profit și independentă;
(g) operatorii de sistem îndeplinesc exclusiv roluri care decurg din normele prezentului regulament și orice roluri suplimentare legate de coordonarea și funcționarea sistemului de garanție-returnare, astfel cum au fost stabilite de statele membre;
(h) operatorii de sistem coordonează funcționarea sistemului de garanție-returnare;
(i) operatorii de sistem păstrează în scris:
(i) un statut care stabilește organizarea sa internă;
(ii) dovada sistemului său de finanțare;
(iii) o declarație care să ateste conformitatea sistemului cu cerințele prevăzute în prezentul regulament, precum și cu orice cerințe suplimentare stabilite în statul membru în care funcționează;
(j) un cuantum suficient din cifra de afaceri anuală a operatorului de sistem este utilizat pentru campanii de sensibilizare a publicului cu privire la ▌ gestionarea deșeurilor de ambalaje;
(k) operatorii de sistem trebuie să furnizeze toate informațiile solicitate de autoritățile competente ale unui stat membru în care funcționează sistemul, în scopul monitorizării conformității cu cerințele din prezenta anexă;
(l) statele membre se asigură că distribuitorii finali sunt obligați să accepte ambalajele care includ o garanție, realizate din materialul și în formatul pe care aceștia din urmă le distribuie, și să ofere utilizatorilor finali rambursarea garanțiilor atunci când ambalajele care includ o garanție sunt returnate, cu excepția cazului în care utilizatorii finali dispun de mijloace la fel de accesibile pentru a obține rambursarea garanțiilor după utilizarea ambalajelor care includ o garanție prin intermediul unuia dintre canalele de colectare care, pentru ambalajele alimentare, asigură reciclarea de calitate alimentară și care sunt autorizate în acest scop de către autoritățile naționale.
Această obligație nu se aplică în cazul în care suprafața de vânzare nu permite posibilitatea ca utilizatorii finali să returneze ambalajele care includ o garanție. Cu toate acestea, distribuitorii finali vor trebui întotdeauna să accepte returnarea ambalajelor goale ale produselor pe care le vând.
▌
(m) utilizatorul final poate returna ambalajul care include o garanție fără a fi necesar să achiziționeze bunuri; garanția este rambursată consumatorului;
(n) toate ambalajele care includ o garanție și care trebuie colectate de un sistem de garanție-returnare sunt etichetate în mod clar, astfel încât utilizatorii finali să poată identifica cu ușurință necesitatea de a returna aceste ambalaje;
(o) taxele sunt transparente.
▌
Pe lângă cerințele minime, statele membre pot stabili cerințe suplimentare, după caz, pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, în special pentru a spori puritatea deșeurilor de ambalaje colectate, pentru a reduce deșeurile sau pentru a promova alte obiective ale economiei circulare.
Statele membre cu regiuni unde se înregistrează activități comerciale transfrontaliere intense se asigură că sistemele lor de garanție-returnare permit colectarea ambalajelor care țin de sistemele de garanție-returnare ale altor state membre în puncte de colectare special desemnate și depun eforturi pentru a face posibilă returnarea garanției care a fost reținută utilizatorului final la achiziționarea ambalajelor.
▌
ANEXA XI
PLANUL DE PUNERE ÎN APLICARE CARE TREBUIE PREZENTAT ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 52 ALINEATUL (2) LITERA (D)
Planul de punere în aplicare care trebuie prezentat în temeiul articolului 52 alineatul (2) litera (d) conține următoarele:
(a) evaluarea ratelor anterioare, actuale și preconizate de reciclare, eliminare prin depozitare și alte operațiuni de tratare a deșeurilor de ambalaje și a fluxurilor din care sunt compuse;
(b) evaluarea punerii în aplicare a planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării de deșeuri, instituite în temeiul articolelor 28 și 29 din Directiva 2008/98/CE;
(c) motivele pentru care statul membru consideră că s-ar putea să nu poată îndeplini obiectivul relevant prevăzut la articolul 52 alineatul (1) litera (b) în termenul stabilit în acesta și o evaluare a prelungirii termenului necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv;
(d) măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, aplicabile statului membru în perioada prelungirii termenului, inclusiv instrumentele economice adecvate și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE și în anexa IVa la directiva respectivă;
(e) un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor identificate la litera (d), stabilirea organismului competent pentru punerea lor în aplicare și o evaluare a contribuției lor individuale la îndeplinirea obiectivelor aplicabile în cazul unei prelungiri a termenului;
(f) informații privind finanțarea gestionării deșeurilor în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”;
(g) măsuri de îmbunătățire a calității datelor, după caz, în vederea unei mai bune planificări și monitorizări a performanței în ceea ce privește gestionarea deșeurilor.
ANEXA XII
DATE CARE URMEAZĂ SĂ FIE INCLUSE DE STATELE MEMBRE ÎN BAZELE LOR DE DATE PRIVIND AMBALAJELE ȘI DEȘEURILE DE AMBALAJE
(ÎN CONFORMITATE CU TABELELE 1-4)
1. Pentru ambalajele de vânzare, grupate și pentru transport:
(a) cantități, pentru fiecare categorie de ambalaje generate în statul membru (produse + importate + depozitate – exportate) (tabelul 1);
(b) cantități de ambalaje reutilizabile (tabelul 2).
2. Pentru deșeurile de ambalaje de vânzare, grupate și pentru transport:
(a) pentru fiecare categorie de ambalaje (tabelul 3):
(i) cantitățile puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru;
(ii) cantitățile de deșeuri de ambalaje generate;
▌
(iii) cantitățile de ambalaje eliminate, recuperate și, respectiv, reciclate;
(b) consumul anual de pungi de transport din plastic foarte subțire, pungi de transport din plastic subțire și pungi de transport din plastic gros pe persoană, separat pentru fiecare categorie, astfel cum se prevede la articolul 56 alineatul (1) litera (b) (tabelul 4)
(c) rata de colectare separată a formatelor de ambalaje care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (1) (tabelul 5).
Tabelul 1
Cantitatea de ambalaje (de vânzare, grupate și pentru transport) generate pe teritoriul național
Tonajul produs
— Tonajul exportat
+ Tonajul importat
+ Tonajul depozitat
= Total
Sticlă
Plastic
Hârtie/carton ▌
Metale feroase
Aluminiu
Lemn
Altele
Total
Tabelul 2
Cantitatea totală de ambalaje reutilizabile (de vânzare, grupate și pentru transport) ▌puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul național
Tonajul ambalajelor puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru respectiv
Ambalaje reutilizabile
Ambalaje de vânzare reutilizabile
Tonaj
Procentul din totalul ambalajelor reutilizabile
Tonaj
Procentul din totalul ambalajelor de vânzare reutilizabile
Sticlă
Plastic
Hârtie/carton ▌
Metale feroase (inclusiv tablă cositorită ▌)
Aluminiu
Lemn
Altele
Total
▌
Tabelul 3
Cantitatea, pe categorie de ambalaje, astfel cum este definită în tabelul 2 din anexa II, de: ambalaje puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru; deșeuri de ambalaje generate; și deșeuri de ambalaje eliminate, recuperate și reciclate pe teritoriul național și exportate.
Materiale
Categorie
Ambalaje puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru (t)
Deșeuri de ambalaj generate (t)
Total deșeuri
de ambalaje eliminate (t)
Total deșeuri de ambalaje
recuperate (t)
Total deșeuri
de ambalaje reciclate (t)
Total deșeuri
de ambalaje eliminate (t)
Total deșeuri de ambalaje
recuperate (t)
Total deșeuri
de ambalaje reciclate (t)
Pe teritoriul național
În afara teritoriului național
Plastic
PET - rigid
PE rigid, PP rigid, HDPE și PP rigid
Folii film/materiale flexibile
PS, XPS, EPS
Alte materiale plastice rigide
Materiale biodegradabile (rigide și flexibile)
Hârtie/carton
Hârtie/carton (cu excepția cartonului pentru lichide)
Carton pentru lichide
Metal
Aluminiu
Oțel
Sticlă
Sticlă
Lemn
Lemn, plută
Altele
Textile, ceramică/porțelan și altele
—
Tabelul 4
Cantitatea de pungi de transport din plastic foarte subțire, pungi de transport din plastic subțire, pungi de transport din plastic gros și pungi de transport din plastic foarte gros pe persoană, consumate pe teritoriul național
Pungi de transport din plastic consumate pe teritoriul național
Numărul pe persoană
Tone pe persoană
pungi de transport din plastic foarte subțire
pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni
pungi de transport din plastic subțire
pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni
pungi de transport din plastic gros
pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui cuprinsă între 50 și 99 de microni
Tabelul 5
Rata de colectare separată a formatelor de ambalaje care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (1)
Tone de ambalaje introduse pe piață pentru prima dată pe teritoriul național (t)
Colectate separat pe teritoriul național prin sistemul de garanție-returnare (t)
Sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi, cu o capacitate de până la 3 litri
Recipiente metalice de unică folosință pentru băuturi, cu o capacitate de până la 3 litri
Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).
Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (JO L 424, 15.12.2020, p. 1).
Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile, de modificare a Directivei (UE) 2020/1828 și a Regulamentului (UE) 2023/1542 și de abrogare a Directivei 2009/125/CE (JO L, ..., ELI: ...).
+JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS 106/23 [2022/0095 (COD)] și a se introduce numărul, data și referința JO pentru respectivul regulament în nota de subsol.
Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).
Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (JO L 338, 13.11.2004, p. 4).
Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți (JO L 169, 25.6.2019, p. 45).
Decizia 2001/171/CE a Comisiei din 19 februarie 2001 de stabilire a condițiilor derogatorii pentru ambalajele din sticlă de la nivelul concentrației de metale grele stabilit prin Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile din ambalaje (JO L 62, 2.3.2001, p. 20).
Decizia 2009/292/CE a Comisiei din 24 martie 2009 de stabilire a condițiilor derogatorii pentru lăzile din plastic și paleții din plastic de la nivelurile de concentrație în metale grele stabilite prin Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile din ambalaje (JO L 79, 25.3.2009, p. 44).
Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43).
Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).
Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176).
Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății și de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE și 2006/141/CE ale Comisiei, a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 ale Comisiei (JO L 181, 29.6.2013, p. 35).
Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase(JO L 260, 30.9.2008, p. 13).
Ambalajele pentru produse sensibile la contact se referă la ambalajele din plastic ale produselor care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29), a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 338 13.11.2004, p. 4), a Regulamentului (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1), a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (reformare) (JO L 342, 22.12.2009, p. 59), a Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1), a Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176), a Regulamentului (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (JO L 4, 7.1.2019, p. 1), a Regulamentului (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43), a Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67) și a Directivei 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE) 2022/1616 al Comisiei din 15 septembrie 2022 privind materialele și obiectele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produse alimentare, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 282/2008 (JO L 243, 20.9.2022, p. 3).
Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).
Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor spirtoase, utilizarea denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea și etichetarea altor produse alimentare, protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, utilizarea alcoolului etilic și a distilatelor de origine agricolă în băuturile alcoolice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 (JO L 130, 17.5.2019, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).
Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 februarie 2024 de modificare a Directivelor 2005/29/CE și 2011/83/UE în ceea ce privește consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi printr-o mai bună protecție împotriva practicilor neloiale și o mai bună informare (JO L, 2024/825, 6.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/825/oj).
Decizia Comisiei din 28 ianuarie 1997 de stabilire a sistemului de identificare a materialelor folosite pentru ambalaje, în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile provenite din ambalaje (JO L 50, 20.2.1997, p. 28).
Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii [notificată cu numărul C(2003) 1422] (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce privește reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire (JO L 115, 6.5.2015, p. 11).
Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82).
Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1).
Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 150, 14.6.2018, p. 141).
Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1004 a Comisiei din 7 iunie 2019 de stabilire a normelor pentru calculul, verificarea și raportarea datelor privind deșeurile în conformitate cu Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare C(2012) 2384 a Comisiei (JO L 163, 20.6.2019, p. 66).
Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).
Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/896 a Comisiei din 19 iunie 2018 de stabilire a metodologiei utilizate pentru calcularea consumului anual de pungi de transport din plastic subțire și de modificare a Deciziei 2005/270/CE (JO L 160, 25.6.2018, p. 6).
Decizia 2005/270/CE a Comisiei din 22 martie 2005 de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 86, 5.4.2005, p. 6).
Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1). ▌
Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentul European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).
Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29).
Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59).
Regulamentul (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (JO L 4, 7.1.2019, p. 1).
Decizia (UE) 2023/1809 a Comisiei din 14 septembrie 2023 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru produsele de igienă absorbante și pentru cupele menstruale reutilizabile (JO L 234, 22.9.2023, p. 142).
Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO L 183, 12.7.2002, p. 51).
Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale (JO L 289, 28.10.1998, p. 28).
Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO L 186, 11.7.2019, p. 57).
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).
Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului (JO L 84, 20.3.2014, p. 14).
Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).
Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1).
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/595 al Comisiei din 16 martie 2023 de stabilire a formularului pentru raportul privind resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2021/770 al Consiliului (JO L 79, 17.3.2023, p. 151).
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (reformare) (COM(2022)0542 – C9-0364/2022 – 2022/0347(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0542),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0364/2022),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2023(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 iulie 2023(2),
– având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),
– având în vedere scrisoarea din 27 iunie 2023 adresată de Comisia pentru afaceri juridice Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în conformitate cu articolul 110 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 110 și 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism,
– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0233/2023),
A. întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(4), care ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (reformare)(5)
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(8),
întrucât:
(1) Directivele 2004/107/CE(9) și 2008/50/CE(10) ale Parlamentului European și Consiliului au fost modificate substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivelor menționate.
(2) Comisia a prezentat, în comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”, o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, care are scopul de a proteja, a conserva și a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În ceea ce privește aerul curat în particular, Comisias-a angajat să îmbunătățească în continuare calitatea aerului și să alinieze mai strâns standardele Uniunii de calitate a aerului la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). În cadrul Pactului verde european Comisia a anunțat, de asemenea, că va consolida monitorizarea, modelarea și planificarea calității aerului.
(3) Prin comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți - Plan de acțiune al UE: Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, Comisia a introdus un „Plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării” care abordează, printre altele, aspectele legate de poluare menționate în Pactul verde european și care conține, de asemenea, angajamentul de a reduce până în 2030 impactul poluării aerului asupra sănătății cu peste 55 % și numărul ecosistemelor Uniunii în care poluarea aerului amenință biodiversitatea cu 25 %.
(4) Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării stabilește, de asemenea, o viziune pentru 2050, în care poluarea aerului este redusă la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale. În acest scop, ar trebui urmată o abordare etapizată pentru definirea standardelor actuale și viitoare ale Uniunii de calitate a aerului, pentru stabilirea unor standarde ▌de calitate a aerului pentru anul 2030 și anii următori și pentru elaborarea unei perspective în vederea alinierii la cele mai actuale orientări ale OMS privind calitatea aerului până cel târziu în 2050, pe baza unui mecanism de revizuire periodică ce ține seama de cele mai recente dovezi științifice. Având în vedere legăturile dintre reducerea poluării și decarbonizare, obiectivul pe termen lung de a realiza obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării ar trebui urmărit împreună cu o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel cum se stabilește în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului(11).
(5) În septembrie 2021, OMS a actualizat orientările sale privind calitatea aerului, bazate pe o revizuire sistematică a dovezilor științifice referitoare la efectele poluării atmosferice asupra sănătății. Orientările actualizate ale OMS privind calitatea aerului evidențiază noi dovezi referitoare la efectele care apar la niveluri scăzute de expunere la poluarea aerului și formulează niveluri orientative mai scăzute privind calitatea aerului pentru particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și pentru dioxidul de azot în comparație cu orientările anterioare. Prezenta directivă ia în considerare cele mai recente dovezi științifice, inclusiv cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului.
(6) În ultimele trei decenii, legislația Uniunii și cea națională au permis reducerea constantă a emisiilor nocive de poluanți atmosferici și îmbunătățirea corespunzătoare a calității aerului. Opțiunile de politică analizate în cadrul evaluării impactului care însoțește prezenta directivă indică beneficii socioeconomice nete suplimentare rezultate din reducerea în continuare a poluării aerului, beneficiile monetare preconizate pentru sănătate și mediu depășind în mod semnificativ costurile de punere în aplicare preconizate.
(7) Atunci când iau măsurile relevante la nivelul Uniunii și la nivel național pentru a atinge obiectivul de reducere la zero a poluării aerului, statele membre, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să se ghideze după ▌principiul precauției,precum și după principiul acțiunii preventive, după principiul conform căruia daunele aduse mediului ar trebui să se reflecte cu prioritate la sursă și după principiul potrivit căruia poluatorul ar trebui să plătească, stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ▌și după principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” prevăzut în Pactul verde european, recunoscând totodată dreptul omului la un mediu curat, sănătos și sustenabil, astfel cum este recunoscut în Rezoluția 76/300 adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) la 28 iulie 2022. Ele ar trebui să ia în considerare, printre altele, următoarele elemente: contribuția unei calități mai bune a aerului la sănătatea umană, calitatea mediului și reziliența ecosistemelor, bunăstarea cetățenilor, egalitatea și protecția populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, costurile asistenței medicale, prosperitatea societății, ocuparea forței de muncă și la competitivitatea economiei; tranziția energetică, consolidarea securității energetice și combaterea sărăciei energetice; securitatea alimentară și accesibilitatea din punctul de vedere al prețurilor; dezvoltarea unor soluții de mobilitate și transport durabile și inteligente și a infrastructurii aferente; impactul schimbărilor comportamentale; impactul politicilor fiscale; echitatea și solidaritatea între statele membre și la nivel național, ținând seama de capacitatea economică, de circumstanțele naționale, cum ar fi particularitățile insulelor, și de nevoia de convergență în timp; necesitatea ca tranziția să fie justă și echitabilă din punct de vedere social, cu ajutorul unor programe de învățământ și formare adecvate, inclusiv pentru profesioniștii în domeniul sănătății; cele mai bune și cele mai actuale dovezi științifice disponibile, în special constatările raportate de OMS; necesitatea de a integra riscurile legate de poluarea aerului în deciziile de investiții și de planificare; raportul cost-eficacitate, cele mai bune soluții tehnologice disponibile și neutralitatea tehnologică în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici și o evoluție graduală în timp a integrității ecologice și a nivelului de ambiție.
(8) Prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special a ODD-urilor 3, 7, 10, 11 și 13.
(9) Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030, prevăzut de Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului(12) („Al optulea program de acțiune pentru mediu”) stabilește, printre altele, obiectivul de a obține un mediu fără substanțe toxice și de a proteja sănătatea și bunăstarea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor negative și, în acest sens, prevede, printre altele, că sunt necesare metode de monitorizare perfecționate, o mai bună cooperare internațională, o mai bună informare a publicului și accesul la justiție. Acest program ghidează obiectivele stabilite în prezenta directivă.
(10) Comisia ar trebui să revizuiască periodic dovezile științifice privind poluanții, efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului și, printre altele, costurile directe și indirecte ale asistenței medicale asociate poluării aerului, efectele socioeconomice, costurile legate de mediu și evoluțiile comportamentale, fiscale și tehnologice. În baza revizuirii, Comisia ar trebui să evalueze dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivelor prezentei directive. Comisia ar trebui să efectueze prima revizuire până la 31 decembrie 2030. Atunci când efectuează o revizuire, Comisia ar trebui să evalueze opțiunile și calendarele pentru alinierea standardelor de calitate a aerului la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului, dacă standardele de calitate a aerului trebuie actualizate în lumina celor mai recente informații științifice, dacă ar trebui incluși și alți poluanți atmosferici și dacă ar trebui modificate dispozițiile privind amânarea termenelor de atingere și poluarea atmosferică transfrontalieră. În urma revizuirii, Comisia ar trebui, atunci când consideră necesar, să prezinte o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanți atmosferici. În cazul în care consideră că este necesar, Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislații relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea standardelor revizuite de calitate a aerului propuse la nivelul Uniunii și să propună acțiuni suplimentare care să fie întreprinse la nivelul Uniunii.
(11) Ar trebui urmată o abordare comună privind evaluarea calității aerului înconjurător, aplicând criterii comune de evaluare. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător ar trebui să se țină seama de dimensiunea populațiilor și a ecosistemelor expuse poluării aerului. În consecință, se impune defalcarea teritoriului fiecărui stat membru în zone care să reflecte densitatea populației și unități teritoriale cu expunere medie.
(12) Măsurătorile în puncte fixe ar trebui să fie obligatorii în zonele unde sunt depășite pragurile de evaluare. Pe lângă informațiile obținute din măsurătorile în puncte fixe, aplicațiile de modelare și măsurătorile indicative permit interpretarea datelor punctuale din punctul de vedere al distribuției geografice a concentrațiilor. Utilizarea unor astfel de tehnici suplimentare de evaluare ar trebui, de asemenea, să permită reducerea numărului minim necesar de puncte de prelevare pentrumăsurători în puncte fixe în zonele în care valorile-limită sau valorile-țintă sunt atinse, dar pragul de evaluare este depășit. În zonele în care valorile-limită sau valorile-țintă sunt depășite, începând cu 2 ani de la adoptarea actelor de punere în aplicare privind aplicațiile de modelare și în funcție de determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare, ar trebui utilizate aplicații de modelare sau măsurători indicative în plus față de măsurătorile obligatorii în puncte fixe pentru evaluarea calității aerului înconjurător. De asemenea, ar trebui efectuate acțiuni suplimentare de monitorizare a concentrațiilor de fond și a depunerii de poluanți în aerul înconjurător, pentru a se înțelege mai bine nivelurile de poluare și dispersia.
(13) Atunci când este cazul, ar trebui derulate aplicații de modelare care să permită interpretarea datelor punctuale la nivelul distribuției geografice a concentrației de poluanți, care poate permite identificarea cazurilor de încălcare a standardelor de calitate a aerului și furnizarea datelor necesare pentru planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului și plasarea punctelor de prelevare. Pe lângă cerințele privind monitorizarea calității aerului prevăzute în prezenta directivă, în scopul monitorizării, statele membre sunt încurajate să exploateze produsele de informare și instrumentele suplimentare, de exemplu prin evaluare periodică și rapoarte privind evaluarea calității sau aplicații online privind politicile, puse la dispoziție de componenta de observare a Pământului a Programului spațial al Uniunii, în special Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei.
(14) Este important ca poluanții emergenți, cum ar fi particulele ultrafine, carbonul negru și carbonul elementar, precum și amoniacul și potențialul de oxidare al particulelor în suspensie, să fie măsurați la supersiturile de monitorizare atât din locațiile de fond rurale, cât și din locațiile de fond urbane, pentru a contribui la înțelegerea științifică a efectelor acestora asupra sănătății și a mediului, conform recomandărilor OMS. Pentru statele membre al căror teritoriu este mai mic de 10 000 km², ar fi suficientă măsurarea la supersiturile de monitorizare din locațiile de fond urbane.
(15) Ar trebui să fie efectuate măsurători detaliate pentru particulele în suspensie (PM2,5), pentru a înțelege mai bine impactul acestui poluant și pentru a dezvolta politici adecvate. Astfel de măsurători ar trebui efectuate în concordanță cu cele ale Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP) elaborat în temeiul Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi din 1979, aprobată prin Decizia 81/462/CEE a Consiliului(13), și al protocoalelor la această convenție, inclusiv Protocolul din 1999 referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, care a fost revizuit în 2012.
(16) Pentru a asigura reprezentativitatea și comparabilitatea pe întreg teritoriul Uniunii a informațiilor colectate privind poluarea aerului, este important să se utilizeze tehnici standardizate de măsurare și criterii comune privind numărul și locația punctelor de prelevare pentru evaluarea calității aerului înconjurător. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător pot fi utilizate și alte tehnici în locul măsurătorilor și, prin urmare, se impune să fie definite criteriile privind modul de utilizare și precizia necesară a acestor tehnici.
(17) Este importantă promovarea de metode de măsurare de referință. Comisia a mandatat deja lucrări cu privire la elaborarea de standarde EN pentru măsurarea hidrocarburilor aromatice policiclice și pentru evaluarea performanței sistemelor de senzori pentru determinarea concentrațiilor de poluanți gazoși și de particule în suspensie (PM10 și PM2,5) în aerul înconjurător, în scopul unei dezvoltări și adoptări în termen scurt. În absența metodelor standard EN, ar trebui permisă utilizarea metodelor internaționale de referință, a metodelor naționale de măsurare de referință sau a specificațiilor tehnice ale Comitetului European de Standardizare (CEN).
(18) Pentru a proteja sănătatea umană și mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanți și să fie identificate și puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, național și la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește emisiile din agricultură, industrie, transporturi, sistemele de încălzire și răcire și producerea de energie. În consecință, emisiile de poluanți atmosferici nocivi ar trebui evitate, prevenite sau reduse și ar trebui stabilite standarde corespunzătoare pentru calitatea aerului, pe baza celor mai actualizate dovezi științifice, inclusiv a recomandărilor OMS.
(19) Probele științifice demonstrează că dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, plumbul, nichelul, unele hidrocarburi aromatice policiclice și ozonul sunt responsabili de o serie de efecte negative semnificative asupra sănătății umane și au legătură cu mai multe boli netransmisibile, condiții nocive pentru sănătate și creșterea mortalității. Efectul lor asupra sănătății umane și a mediului se produce prin concentrațiile din aerul înconjurător și prin depunere.
(20) Chiar dacă poluarea atmosferică este o problemă de sănătate universală, riscurile nu sunt distribuite omogen în rândul populației, populația sensibilă și grupurile vulnerabile fiind expuse unui risc mai ridicat decât altele. Prezenta directivă recunoaște riscurile sporite pentru populația sensibilă și grupurile vulnerabile, precum și nevoile specifice ale acestora în ceea ce privește poluarea aerului și își propune să le informeze și să le protejeze.
(21) Potrivit Raportului Agenției Europene de Mediu nr. 22/2018 intitulat „Expunere inegală și consecințe inegale: vulnerabilitatea socială la poluarea aerului, poluarea fonică și temperaturi extreme în Europa”, sănătatea persoanelor cu un statut socioeconomic inferior tinde să fie mai afectată de poluarea atmosferică decât sănătatea populației generale, atât ca urmare a expunerii lor mai mari, cât și a vulnerabilității mai mari a acestora. Prezenta directivă ia în considerare aspectele sociale ale poluării aerului și impactul socioeconomic al măsurilor luate.
(22) Efectele ▌arsenului, ale cadmiului, ale plumbului, ale mercurului, ale nichelului și ale hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătății umane, inclusiv prin lanțul trofic, și asupra mediului se fac simțite și prin depuneri. Ar trebui să se țină seama de acumularea acestor substanțe în soluri și de protejarea apelor subterane.
(23) Expunerea medie a populației la poluanții cu cel mai mare impact atestat asupra sănătății umane, particulele în suspensie (PM2,5) și dioxidul de azot, ar trebui redusă, conform celor mai actuale recomandări ale OMS. În acest scop, pe lângă valorile-limită, dar nu ca substitut al lor, în cazul acestor poluanți ar trebui introdusă o obligație de reducere a expunerii medii, ca standard complementar de calitate a aerului.
(24) Verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător, care acoperă Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE, a arătat că valorile-limită sunt mai eficace în reducerea concentrațiilor de poluanți decât alte tipuri de standarde de calitate a aerului, precum valorile-țintă. În scopul reducerii la minim a efectelor nocive asupra sănătății umane, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile și populațiilor sensibile, și asupra mediului, ar trebui fixate valori-limită pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător. Benzo(a)pirenul ar trebui să fie folosit ca un marker al riscului cancerigen prezentat de hidrocarburile aromatice policiclice din aerul înconjurător.
(25) Pentru a permite statelor membre să se pregătească pentru standardele revizuite de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă și pentru a se asigura continuitatea juridică, valorile-limită și valorile-țintă ar trebui să fie identice, pentru o perioadă intermediară, cu cele stabilite în temeiul directivelor abrogate până când se aplică noile valori-limită.
(26) Ozonul este un poluant transfrontalier format în atmosferă din emisiile de poluanți primari. Unii dintre acești poluanți atmosferici sunt abordați în Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului(14). Ozonul troposferic afectează nu numai sănătatea umană, ci și vegetația și ecosistemele. Progresele realizate în vederea atingerii valorilor-țintă pentru calitatea aerului și a obiectivelor pe termen lung privind ozonul stabilite în prezenta directivă ar trebui determinate prin intermediul valorilor-țintă și al angajamentelor de reducere a emisiilor prevăzute de Directiva (UE) 2016/2284 și, prin punerea în aplicare a unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, a foilor de parcurs privind calitatea aerului și a planurilor privind calitatea aerului, atunci când este cazul.
(27) Valorile-țintă pentru ozon și obiectivele pe termen lung pentru asigurarea unei protecții eficiente împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătății umane, vegetației și ecosistemelor, determinate de expunerea la ozon, ar trebui actualizate în lumina celor mai recente dovezi științifice, inclusiv recomandările OMS.
(28) Ar trebui să se stabilească un prag de alertă și un prag de informare pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozon ▌pentru protecția populației generale și ▌mai ales a populației sensibile și a grupurilor vulnerabile împotriva expunerilor de scurtă durată la concentrații mari ▌de poluanți. Respectivele praguri ar trebui să declanșeze diseminarea informațiilor către public privind riscurile pentru sănătate asociate expunerii și, totodată, după caz, punerea în aplicare a unor măsuri pe termen scurt în vederea reducerii nivelurilor de poluare acolo unde pragurile de alertă sunt depășite.
(29) În conformitate cu articolul 193 din TFUE, statele membre pot menține sau stabili măsuri de protecție mai stricte, cu condiția ca ele să fie compatibile cu tratatele și notificate Comisiei. O astfel de notificare poate fi însoțită de o explicație a procesului prin care respectivele standarde de calitate a aerului au fost stabilite și de informațiile științifice utilizate.
(30) Acolo unde starea calității aerului este bună, aceasta trebuie menținută sau îmbunătățită. În cazurile în care există riscul de a nu se respecta sau în cazurile în care nu s-au respectat standardele privind calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate, în conformitate cu termenele relevante stabilite prin prezenta directivă, ca să se conformeze valorilor-limită, obligațiilor de reducere a expunerii medii și nivelurilor critice, iar acolo unde este posibil, să se atingă valorile-țintă ▌și obiectivele pe termen lung pentru ozon.
(31) Mercurul este o substanță foarte periculoasă pentru sănătatea umană și pentru mediu. El este prezent peste tot în mediu și, sub formă de metilmercur, are capacitatea de a se acumula în organisme și, în special, de a se concentra în organismele de la capătul lanțului trofic. Mercurul eliberat în atmosferă poate fi transportat pe distanțe lungi.
(32) Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului(15) urmărește protejarea sănătății umane și a mediului de eliberarea de mercur, pe baza unei abordări legate de ciclul de viață și ținând seama de producerea, utilizarea, tratarea deșeurilor și de emisii. Dispozițiile privind monitorizarea mercurului prevăzute în prezenta directivă completează și furnizează informații pentru regulamentul menționat anterior.
(33) Riscurile generate de poluarea atmosferică asupra vegetației și ecosistemelor naturale sunt cele mai semnificative în locurile aflate la distanță de arealele urbane. În consecință, evaluarea unor astfel de riscuri și conformarea cu nivelurile critice pentru protecția vegetației ar trebui să se concentreze asupra locurilor aflate la distanță de arealele construite. Această evaluare ar trebui să țină seama de cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2016/2284 și să le completeze pentru a monitoriza impactul poluării aerului asupra ecosistemelor terestre și acvatice și pentru a raporta impactul respectiv.
(34) Contribuțiile din surse naturale pot fi evaluate, dar nu pot fi controlate. În consecință, în cazurile în care contribuțiile naturale la emisiile de poluanți în atmosferă pot fi stabilite cu suficientă certitudine, iar depășirile se datorează total sau parțial acestor contribuții naturale, acestea din urmă ar trebui să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului și a obligațiilor de reducere a expunerii medii, în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta directivă. Contribuțiile la depășirea valorilor-limită ale particulelor în suspensie (PM10) care pot fi atribuite utilizării nisipului sau sării pe drumuri în timpul iernii ar trebui, de asemenea, să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului, cu condiția să se fi luat măsuri rezonabile pentru reducerea acestor concentrații. Scăderile acestor contribuții nu ar trebui să împiedice statele membre să ia măsuri pentru a reduce impactul lor asupra sănătății.
(35) Este esențial să se monitorizeze sistematic calitatea aerului în focarele de poluare a aerului, inclusiv acolo unde nivelul poluării este puternic influențat de emisiile provenite din surse de poluare intensă care ar putea expune persoanele și populația la riscuri ridicate de efecte adverse asupra sănătății. În acest scop, statele membre ar trebui să instaleze puncte de prelevare în focarele de poluare a aerului și să ia măsurile adecvate pentru a reduce la minimum impactul poluării aerului asupra sănătății umane în aceste focare.
(36) În cazul zonelor în care condițiile sunt deosebit de dificile, ar trebui să fie posibilă în mod excepțional amânarea termenului pentru încadrarea în valorile-limită pentru calitatea aerului în cazurile în care, sub rezerva punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare de reducere a poluării, există probleme acute privind respectarea acestor valori-limită în anumite zone ▌. Orice prorogare de termen în ceea ce privește o anumită zonă ▌ar trebui să fie însoțită de o foaie de parcurs cuprinzătoare privind calitatea aerului care să fie evaluată de către Comisie. Statele membre ar trebui să stabilească în foaia de parcurs măsuri adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință. Statele membre ar trebui, de asemenea, să demonstreze că măsurile din foaia de parcurs au fost puse în aplicare pentru a se asigura respectarea acesteia ▌.
(37) Ar trebui să fie dezvoltate și actualizate planuri privind calitatea aerului pentru zone sau unități teritoriale cu expunere medie în care concentrațiile de poluanți în atmosferă depășesc valorile-limită, valorile-țintă ▌sau obligațiile de reducere a expunerii medii relevante pentru calitatea aerului. De asemenea, ar trebui elaborate și actualizate planuri privind calitatea aerului pentru depășirea valorilor-țintă pentru ozon, cu excepția cazului în care nu există un potențial semnificativ de reducere a concentrațiilor de ozon în circumstanțele date, iar măsurile de abordare a depășirilor ar implica costuri disproporționate.
(38) Poluanții atmosferici provin din multe surse și activități diferite. Pentru a asigura coerență între diferite politici, ▌planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui pe cât posibil să fie în concordanță cu planurile și programele pregătite în temeiul Directivelor 2002/49/CE(16) și 2010/75/UE(17) ▌ale Parlamentului European și ale Consiliului și al Directivei (UE) 2016/2284.
(39) Astfel cum este stabilit în jurisprudența Curții de Justiție(18), faptul că a fost elaborat un plan privind calitatea aerului nu înseamnă, în sine, că un stat membru și-a îndeplinit totuși obligațiile de a se asigura că nivelurile poluanților atmosferici respectă standardele de calitate a aerului stabilite de prezenta directivă.
(40) Foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui, de asemenea, pregătite în perspectiva anului 2030, în cazul în care există riscul ca statele membre să nu atingă valorile-limită sau, după caz,valorile-țintă până la data respectivă, pentru a se asigura că nivelurile poluanților sunt reduse în consecință. Foaia de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să stabilească politici și măsuri pentru a respecta aceste valori-limită și, după caz, valori-țintă până la termenul de atingere. Din motive de claritate juridică și în pofida terminologiei specifice utilizate, o foaie de parcurs privind calitatea aerului este un tip de plan privind calitatea aerului, așa cum este definit în prezenta directivă.
(41) Ar trebui să fie elaborate planuri de acțiune pe termen scurt care să indice măsurile aplicabile pe termen scurt în cazurile în care există un risc de depășire a unuia sau a mai multor praguri de alertă, pentru a reduce riscul respectiv și pentru a-i limita durata. ▌Statele membre ar trebui să poată, în anumite circumstanțe, să se abțină de la elaborarea unor astfel de planuri de acțiune pe termen scurt pentru ozon în cazul în care nu există un potențial semnificativ de reducere a riscului, a duratei sau a gravității unei astfel de depășiri.
(42) Poluarea aerului nu are limite și este comună în întreaga Uniune. În majoritatea statelor membre, o parte semnificativă a poluării este generată în afara teritoriului lor. Atunci când este cazul, statele membre ar trebui să coopereze între ele în cazul în care, în urma unei poluări semnificative cu originea într-un alt stat membru, nivelul de poluant depășește sau este probabil să depășească orice valoare-limită, valori-țintă ▌, obligație de reducere a expunerii medii sau prag de alertă. Natura transfrontalieră a unor poluanți, precum ozonul și particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), obligă statele membre în cauză să coopereze pentru a identifica sursele de poluare a aerului și măsurile care trebuie luate pentru a aborda aceste surse și pentru a elabora activități coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt, în care fiecare stat membru ar trebui să abordeze sursele de poluare de pe teritoriul său, pentru a elimina astfel de depășiri, precum și pentru informarea publicului. După caz, statele membre ar trebui să coopereze cu state terțe, punând accentul în special asupra implicării timpurii a țărilor candidate. Comisia ar trebui să fie informată în timp util despre orice astfel de cooperare și să fie invitată să fie prezentă și să asiste la aceasta și ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin tehnic statelor membre, la cerere, după caz.
(43) Pentru a înțelege mai bine impactul poluanților atmosferici și pentru a dezvolta politici corespunzătoare se impune colectarea, schimbul și diseminarea informațiilor privind calitatea aerului de către statele membre și de către Comisie. Informațiile actualizate, atunci când sunt disponibile, despre concentrațiile din aerul înconjurător ale tuturor poluanților reglementați, informațiile privind efectele asupra sănătății, precum și planurile privind calitatea aerului, foile de parcurs privind calitatea aerului și planurile de acțiune pe termen scurt ar trebui, de asemenea, să fie ușor accesibile publicului într-o manieră coerentă și ușor de înțeles.
(44) Pentru a asigura un acces larg al publicului la informații privind calitatea aerului, informațiile respective ar trebui să fie făcute publice utilizând canale de comunicare digitale și, după caz, nedigitale.
(45) Informațiile privind concentrațiile și depunerea poluanților reglementați ar trebui să fie transmise Comisiei ca o bază pentru rapoartele periodice. Pentru a facilita gestionarea și compararea informațiilor despre calitatea aerului, aceste date ar trebui să fie puse la dispoziția Comisiei într-o formă standardizată.
(46) Este necesar să fie adaptate procedurile pentru furnizarea, evaluarea și raportarea datelor privind calitatea aerului, pentru a permite folosirea facilităților electronice și a internetului ca instrumente principale de punere la dispoziție a informațiilor și astfel încât aceste proceduri să fie compatibile cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului(19).
(47) Este oportun să se prevadă posibilitatea de a adapta criteriile și tehnicile folosite pentru evaluarea calității aerului înconjurător la progresele științifice și tehnice și de a adapta în consecință informațiile ce urmează a fi furnizate.
(48) Astfel cum este stabilit în jurisprudența Curții de Justiție(20), statele membre nu trebuie să limiteze capacitatea procesuală de a contesta o decizie a unei autorități publice acelor membri ai publicului interesat care au participat la procedura administrativă anterioară de adoptare a deciziei respective. ▌În plus, căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune și nu exagerat de costisitoare și să prevadă mecanisme de recurs adecvate ▌, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz. În plus, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție(21), accesul la justiție trebuie să fie acordat cel puțin publicului interesat.
(49) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În cazul în care s-a produs un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a normelor naționale care transpun articolele 19 alineatele (1)-(5) și 20 alineatele (1) și (2) din prezenta directivă și respectiva încălcare a fost comisă în mod intenționat sau din neglijență, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate de aceste încălcări au dreptul de a solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la autoritatea competentă relevantă. Normele privind despăgubirile, accesul la justiție și sancțiunile stabilite în prezenta directivă au obiectivul de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului provocate de poluarea aerului, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE. Aceste norme au scopul de a integra un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului în politicile Uniunii, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, astfel cum se prevede la articolul 37 din cartă, și transpun în termeni concreți obligația de a proteja dreptul la viață și dreptul la integritate al persoanei, precum și dreptul la asistență medicală, prevăzute la articolele 2, 3 și 35 din cartă. Prezenta directivă contribuie, de asemenea, la dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, astfel cum se prevede la articolul 47 din Cartă, în ceea ce privește protejarea sănătății umane. Sancțiunile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
(50) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a ▌prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește specificațiile tehnice suplimentare pentru aplicațiile de modelare; pentru determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare; privind demonstrarea și scăderea depășirilor care pot fi atribuite surselor naturale; pentru stabilirea contribuțiilor resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii; privind cerințele pentru proiecțiile efectuate în scopul amânării termenelor de atingere și informațiile care trebuie incluse în rapoartele de punere în aplicare; și privind cerințele de transmitere a informațiilor și de prezentare de rapoarte cu privire la calitatea aerului în ceea ce privește (i) stabilirea normelor referitoare la informațiile privind calitatea aerului înconjurător care trebuie să fie puse la dispoziția Comisiei de către statele membre, precum și termenele în care aceste informații trebuie comunicate și (ii) simplificarea modului în care sunt raportate datele și a schimbului reciproc de informații și date din rețelele și punctele individuale de prelevare care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(22).
(51) Pentru a se asigura că prezenta directivă își îndeplinește în continuare obiectivele, în special de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare ale calității aerului înconjurător asupra sănătății umane și asupra mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor III-VII, IX și X la prezenta directivă pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice legate de evaluarea calității aerului înconjurător, măsurile de luat în considerare pentru a fi incluse în planurile de acțiune pe termen scurt și informarea publicului ▌. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(23). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(52) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directivele anterioare. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivelor anterioare.
(53) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa XI partea B.
(54) Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unor dispoziții privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării, astfel încât calitatea aerului în cadrul Uniunii să fie îmbunătățită progresiv la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale sau biodiversitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dată fiind natura transfrontalieră a poluanților aerului, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiective
(1) Prezenta directivă stabilește prevederi privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării ▌, astfel încât, în cadrul Uniunii, calitatea aerului să fie îmbunătățită treptat până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale și biodiversitate, astfel cum sunt definite prin cele mai actualizate și mai bune date științifice disponibile, contribuind, așadar, la obținerea unui mediu fără substanțe toxice până cel târziu în 2050.
(2) Prezenta directivă stabilește valori-limită intermediare, valori-țintă, obligații de reducere a expunerii medii, obiective privind concentrația expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare și obiective pe termen lung. Aceste standarde de calitate a aerului, care sunt stabilite în anexa I, sunt revizuite ▌în conformitate cu articolul 3, în funcție de recomandările OMS.
(3) De asemenea, prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii privind reducerea poluării, biodiversitatea și ecosistemele în conformitate cu Al optulea program de acțiune pentru mediu, precum și sinergii mai puternice între politica Uniunii privind calitatea aerului și alte politici relevante ale Uniunii. ▌
Articolul 2
Obiect
Prezenta directivă stabilește prevederi în legătură cu următoarele aspecte ▌:
1. ▌definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului;
2. ▌stabilirea unor metode și criterii comune pentru evaluarea calității aerului înconjurător în statele membre;
3. ▌monitorizarea calității actuale a aerului înconjurător și a tendințelor pe termen lung, precum și impactul măsurilor luate la nivelul Uniunii și la nivel național asupra calității aerului înconjurător;
4. ▌asigurarea faptului că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt comparabile la nivelul Uniunii și sunt puse la dispoziția publicului;
5. ▌menținerea calității aerului acolo unde este corespunzătoare și îmbunătățirea acesteia în alte cazuri;
6. ▌promovarea unei cooperări crescute între statele membre și autoritățile și organismele lor competente în vederea reducerii poluării aerului.
Articolul 3
Revizuire periodică
(1) Până la 31 decembrie 2030 și, apoi, o dată la 5 ani sau mai des în cazul în care noi importante descoperiri științifice, cum ar fi orientările revizuite ale OMS privind calitatea aerului, indică necesitatea unei noi revizuiri, Comisia analizează dovezile științifice referitoare la poluanții atmosferici și la efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului care sunt relevante pentru atingerea obiectivelor stabilite la articolul 1 și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport conținând principalele constatări.
(2) Cu ocazia revizuirii menționate la alineatul (1) se evaluează dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivului de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului și dacă ar trebui să fie incluși și alți poluanți atmosferici.
Pentru a atinge obiectivele prevăzute la articolul 1, cu ocazia revizuirii se evaluează opțiuni și calendare în vederea alinierii la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului și la cele mai actualizate dovezi științifice.
Revizuirea evaluează, de asemenea, toate celelalte dispoziții ale prezentei directive, inclusiv cele privind amânarea termenelor de atingere și poluarea atmosferică transfrontalieră și, în plus, evaluează cele mai recente dovezi științifice, inclusiv, după caz, privind poluanții atmosferici măsurați la supersiturile de monitorizare menționate la articolul 10, dar care nu sunt incluse în prezent în anexa I.
În scopul revizuirii, Comisia ia în considerare, printre altele, următoarele:
(a) cele mai recente informații științifice de la organismele relevante ale Uniunii, de la organizațiile internaționale, cum ar fi OMS și Convenția CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, precum și de la alte organizații științifice relevante;
(b) schimbările comportamentale, politicile fiscale și evoluțiile tehnologice care influențează calitatea aerului și evaluarea acesteia;
(c) situația calității aerului și efectele asociate asupra sănătății umane și a mediului, inclusiv efectele ozonului asupra vegetației în statele membre;
(d) costurile directe și indirecte de asistență medicală și de mediu asociate cu poluarea aerului;
(e) natura și impactul socioeconomic al acțiunilor complementare care urmează să fie puse în aplicare pentru a atinge noi obiective, precum și o analiză cost-beneficiu a acestor acțiuni;
(f) progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de reducere a poluanților și de îmbunătățire a calității aerului adoptate la nivel național și la nivelul Uniunii;
(g) legislația sursă relevantă la nivelul Uniunii pentru sectoarele și activitățile care contribuie la poluarea aerului, inclusiv progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestei legislații;
(h) informațiile relevante transmise Comisiei în scopul revizuirii de către statele membre;
(i) introducerea de către statele membre individuale a unor standarde mai stricte de calitate a aerului, în conformitate cu articolul 193 din TFUE.
(3) Agenția Europeană de Mediu asistă Comisia în efectuarea revizuirii.
(4) În cazul în care consideră necesar, ca urmare a revizuirii, Comisia prezintă o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanți atmosferici. În plus, în cazul în care Comisia consideră că este necesar, prezintă propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislații relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea standardelor revizuite de calitate a aerului propuse la nivelul Uniunii.
(5) În cazul în care Comisia identifică, în cursul revizuirii, că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a atinge standardele de calitate a aerului aplicabile într-o zonă semnificativă a teritoriului Uniunii, Comisia poate propune măsuri suplimentare care să fie luate la nivelul Uniunii.
Articolul 4
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. „aer înconjurător” înseamnă aerul troposferic, cu excepția locurilor de muncă astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 89/654/CEE a Consiliului(24), cărora li se aplică dispozițiile privind sănătatea și siguranța la locul de muncă și la care publicul nu are în mod normal acces;
2. „standarde de calitate a aerului” înseamnă valori-limită, valori-țintă, obligații de reducere a expunerii medii, obiective privind concentrația expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare și obiective pe termen lung;
3. „poluant” înseamnă orice substanță prezentă în aerul înconjurător și care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății umane sau a mediului;
4. „nivel” înseamnă concentrația unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafețe într-o perioadă de timp dată;
5. „depunere totală” înseamnă masa totală de poluanți care este transferată din atmosferă pe suprafețe, ca de exemplu sol, vegetație, apă, clădiri, într-o anumită zonă și într-o anumită perioadă;
6. „PM10” înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspirație calibrat, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 10 μm;
7. „PM2,5” înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspirație calibrat, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 2,5 μm;
8. „oxizi de azot” înseamnă suma raportului concentrațiilor volumice amestecate (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) și de dioxid de azot, exprimate în unități de concentrație masică a dioxidului de azot (μg/m3);
9. „ arsen ”, „cadmiu”, „plumb”, „nichel” și „benzo(a)piren” înseamnă conținutul total al acestor elemente și compuși în fracțiunea PM10;
10. „hidrocarburi aromatice policiclice” înseamnă acei compuși organici, formați din cel puțin două inele aromatice fuzionate constituite în întregime din carbon și din hidrogen;
11. „mercur gazos total” înseamnă vaporul de mercur elementar (Hg0) și mercurul gazos reactiv, de exemplu specii de mercur solubil în apă care au o presiune de vapor suficient de ridicată pentru a exista în fază gazoasă;
12. „compuși organici volatili” sau „COV” înseamnă compușii organici proveniți din surse antropice și biotice, alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici prin reacție cu oxizii de azot în prezența luminii solare;
13. „substanțe precursoare ale ozonului” înseamnă substanțele care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului;
14. „carbon negru” înseamnă aerosoli carbonici măsurați prin absorbția luminii;
15. „particule ultrafine” înseamnă particule cu un diametru mai mic sau egal cu 100 nm, unde particulele ultrafine sunt măsurate drept concentrații numerice de particule pe centimetru cub pentru un interval de mărime cu limita inferioară de ▌10 nm și pentru un interval de mărime fără restricții în ceea ce privește limita superioară;
16. „potențialul de oxidare al particulelor în suspensie” înseamnă o măsură a capacității particulelor în suspensie de a oxida moleculele țintă potențiale;
17. „zonă” înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru delimitată de acesta în scopul evaluării și gestionării calității aerului;
18. „unitate teritorială cu expunere medie” înseamnă o parte din teritoriul unui stat membru desemnată de statul membru respectiv în scopul determinării indicatorului expunerii medii, care corespunde unei regiuni NUTS 1 sau NUTS 2, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(25), sau unei combinații de două sau mai multe regiuni NUTS 1 sau NUTS 2 adiacente, cu condiția ca dimensiunea lor totală combinată să fie mai mică decât întregul teritoriu al statului membru respectiv și să nu depășească 85 000 km²;
19. „aglomerare” înseamnă o conurbație cu o populație de peste 250 000 de locuitori sau, acolo unde populația este de 250 000 de locuitori sau mai mică, cu o densitate a populației pe km2 care urmează să fie stabilită de către statele membre;
20. „evaluare” înseamnă orice metodă folosită pentru a măsura, calcula, prognoza sau estima niveluri;
21. „prag de evaluare” înseamnă nivelul care determină regimul de evaluare necesar care trebuie utilizat pentru a evalua calitatea aerului înconjurător;
22. „măsurători în puncte fixe” înseamnă măsurători efectuate în puncte de prelevare fie continuu, fie prin prelevări aleatorii de probe în locații invariabile timp de cel puțin 1 an calendaristic, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;
23. „măsurători indicative” înseamnă măsurători efectuate fie la intervale regulate pe parcursul unui an calendaristic, fie prin eșantionare aleatorie, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiective de calitate a datelor mai puțin stricte decât cele pentru măsurătorile în puncte fixe;
24. „aplicație de modelare” înseamnă aplicarea unui sistem de modelare, înțeles ca un lanț de modele și submodele, inclusiv toate datele de intrare necesare, și orice prelucrare ulterioară;
25. „estimare obiectivă” înseamnă ▌informații privind nivelul de concentrație sau de depunere al unui poluant specific, obținuteprin analizele experților și care pot include utilizarea de instrumente statistice ▌;
26. „reprezentativitate spațială” înseamnă o abordare în materie de evaluare potrivit căreia indicatorii de calitate a aerului observați la un punct de prelevare sunt reprezentativi pentru o zonă geografică delimitată în mod explicit, în măsura în care indicatorii de calitate a aerului din zona respectivă nu diferă de indicatorii observați la punctul de prelevare cu mai mult de un nivel de toleranță predefinit;
27. „focare de poluare a aerului” înseamnă locații dintr-o zonă cu cele mai mari concentrații la care este probabil ca populația să fie expusă direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă în raport cu perioada de calculare a mediei valorilor-limită sau a valorilor-țintă, inclusiv în cazul în care nivelul de poluare este puternic influențat de emisiile provenite din surse de poluare puternică, cum ar fi drumurile aglomerate și cu trafic intens din apropiere, o singură sursă industrială sau o zonă industrială cu multe surse, porturi, aeroporturi, încălzire rezidențială intensivă sau o combinație a acestora;
28. „locații de fond urbane” înseamnă locuri din zonele urbane și suburbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea populației urbane în general;
29. „locații de fond rurale” înseamnă locuri din zonele rurale cu o densitate redusă a populației, în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea populației rurale în general, precum și a vegetației și a ecosistemelor naturale;
30. „supersit de monitorizare” înseamnă o stație de monitorizare situată într-o locație de fond urbană sau rurală care combină mai multe puncte de prelevare pentru a colecta date pe termen lung cu privire la mai mulți poluanți;
31. „valoare-limită” înseamnă un nivel ▌ care este fixat pe baza cunoașterii științifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane sau a mediului, care se dorește a fi atins într-o perioadă dată și care, odată atins, nu trebuie depășit;
32. „valoare-țintă ▌” înseamnă un nivel fixat pe baza cunoașterii științifice, cu scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare ▌asupra sănătății umane sau asupra mediului, care trebuie atinsă, în cazul în care este posibil, într-o perioadă dată;
33. „indicatorul expunerii medii” sau „IEM” înseamnă un nivel mediu determinat pe baza unor măsurători efectuate în locațiile de fond urbane din unitatea teritorială cu expunere medie ▌, sau, în cazul în care în unitatea teritorială respectivă nu există nicio zonă urbană, în locațiile de fond rurale, și care reflectă expunerea populației, folosit pentru a verifica dacă obligația de reducere a expunerii medii și obiectivul privind concentrația expunerii pentru unitatea teritorială respectivă au fost respectate;
34. „obligația de reducere a expunerii medii” înseamnă reducerea procentuală a expunerii medii, exprimată ca indicatorul expunerii medii, a populației unei unități teritoriale cu expunere medie, ▌stabilită pentru anul de referință cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane, care se dorește a fi atins într-o perioadă dată și care, odată atins, nu trebuie depășit;
35. „obiectivul privind concentrația expunerii medii” înseamnă un nivel al indicatorului expunerii medii care trebuie atins, cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane;
36. „nivel critic” înseamnă un nivel dincolo de care se pot produce efecte adverse pentru anumiți receptori, cum ar fi copacii, alte plante sau ecosisteme naturale, dar nu pentru oameni;
37. „prag de alertă” înseamnă un nivel dincolo de care există un risc pentru sănătatea populației în general, la o expunere de scurtă durată și la atingerea căruia statele membre trebuie să ia imediat măsuri;
38. „prag de informare” înseamnă un nivel dincolo de care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea populației cu o sensibilitate deosebită și a grupurilor vulnerabile și la atingerea căruia sunt necesare informații imediate și adecvate;
39. „obiectiv pe termen lung” înseamnă un nivel de atins pe termen lung, cu excepția cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporționale, cu scopul de a asigura o protecție eficace a sănătății umane și a mediului;
40. „contribuții din surse naturale” înseamnă emisii de poluanți care nu rezultă direct sau indirect din activități umane, inclusiv evenimente naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, activitățile seismice, activitățile geotermale, focurile de pe terenuri necultivate, vânturile violente, apa de mare vaporizată sau resuspensia în atmosferă ori transportul unor particule naturale provenind din zone deșertice;
41. „planul privind calitatea aerului” înseamnă un plan care stabilește politici și măsuri pentru a respecta valorile-limită, valorile-țintă ▌sau obligațiile de reducere a expunerii medii, odată ce acestea au fost depășite;
42. „foaie de parcurs privind calitatea aerului” înseamnă un plan privind calitatea aerului, adoptat înainte de termenul de atingere a valorilor-limită și a valorilor-țintă, care stabilește politici și măsuri pentru a respecta aceste valori-limită și valori-țintă în termenul de atingere;
43. „plan de acțiune pe termen scurt” înseamnă un plan care stabilește măsurile de urgență care trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul imediat sau durata de depășire a pragurilor de alertă;
44. „populație sensibilă și grupuri vulnerabile” înseamnă acele grupuri de populație care sunt mai sensibile sau mai vulnerabile, în mod permanent sau temporar, la efectele poluării atmosferice decât populația medie, din cauza caracteristicilor specifice care accentuează efectele expunerii asupra sănătății sau deoarece au o sensibilitate mai mare sau un prag mai scăzut în ceea ce privește efectele asupra sănătății sau au o capacitate redusă de a se proteja;
45. „public interesat” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice afectate sau care ar putea fi afectate de procedurile decizionale legate de punerea în aplicare a articolului 9, 19 sau 20 ori care sunt interesate de aceste proceduri; în sensul prezentei definiții, se consideră că sunt interesate organizațiile neguvernamentale care promovează protejarea sănătății umane sau a mediului și care îndeplinesc toate cerințele prevăzute de legislația națională.
Articolul 5
Responsabilități
Statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autoritățile și organismele competente responsabile pentru:
(a) evaluarea calității aerului înconjurător, inclusiv asigurarea funcționării și întreținerii corespunzătoare a rețelei de monitorizare;
(b) aprobarea sistemelor de măsurare (metode, echipamente, rețele și laboratoare);
(c) asigurarea acurateței măsurătorilor și transferul și partajarea datelor de măsurare;
(d) promovarea acurateței aplicațiilor de modelare;
(e) analiza metodelor de evaluare;
(f) coordonarea pe teritoriul lor a eventualelor programe la nivelul Uniunii de asigurare a calității organizate de Comisie;
(g) cooperarea cu celelalte state membre și cu Comisia, inclusiv în ceea ce privește poluarea atmosferică transfrontalieră;
(h) stabilirea planurilor privind calitatea aerului și a foilor de parcurs privind calitatea aerului;
(i) stabilirea planurilor de acțiune pe termen scurt;
(j) furnizarea și menținerea unui indice privind calitatea aerului și a altor informații publice relevante, astfel cum se specifică în anexa X.
Articolul 6
Stabilirea zonelor și a unităților teritoriale cu expunere medie
Statele membre stabilesc zone și unități teritoriale cu expunere medie pe întreg teritoriul lor, inclusiv, atunci când este adecvat în scopul evaluării și gestionării calității aerului, la nivelul aglomerărilor. Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt realizate în toate zonele și unitățile teritoriale cu expunere medie.
CAPITOLUL II
EVALUAREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR ȘI A VITEZELOR DE DEPUNERE
Articolul 7
Regimul de evaluare
(1) Pragurile de evaluare precizate în anexa II se aplică la dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), ▌benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel, benzo(a)piren și ozon din aerul înconjurător.
Fiecare zonă este clasificată în funcție de aceste praguri de evaluare.
(2) Statele membre reexaminează clasificarea menționată la alineatul (1) cel puțin o dată la fiecare 5 ani în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3). Cu toate acestea, clasificările se reexaminează mai des în cazul unor modificări importante ale activităților care au impact asupra concentrațiilor ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5), ▌benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel, benzo(a)piren sau ozon.
(3) Depășirile pragurilor de evaluare specificate în Anexa II se determină în baza concentrațiilor din cei 5 ani anteriori, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare a fost depășit dacă a fost depășit în cel puțin 3 din cei 5 ani anteriori.
Atunci când datele sunt disponibile pentru o perioadă mai mică de 5 ani, statele membre pot să combine campanii de măsurare de scurtă durată de-a lungul anului în locații susceptibile de a fi reprezentative pentru cele mai înalte niveluri de poluare cu ▌informații din inventare de emisii și rezultate extrase din aplicațiile de modelare pentru a determina depășirile pragurilor de evaluare.
Articolul 8
Criterii de evaluare
(1) Statele membre realizează evaluarea calității aerului înconjurător cu privire la poluanții menționați la articolul 7 în toate zonele lor, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatele (2)-(6) din prezentul articol și în conformitate cu anexa IV.
(2) În toate zonele clasificate ca depășind pragurile de evaluare stabilite pentru poluanții menționați la articolul 7, evaluarea calității aerului înconjurător se face prin măsurători în puncte fixe. Aceste măsurători în puncte fixe pot fi suplimentate cu aplicații de modelare sau măsurători indicative pentru a evalua calitatea aerului și a furniza informații adecvate în legătură cu distribuția spațială a poluanților atmosferici și în legătură cu reprezentativitatea spațială a măsurătorilor în puncte fixe.
(3) După 2 ani de la adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (7) de la prezentul articol, pentru evaluarea calității aerului înconjurător se folosesc, pe lângă măsurătorile în puncte fixe, aplicații de modelare sau măsurători indicative în toate zonele în care nivelul poluanților depășește o valoare-limită relevantă sau o valoare-țintă stabilită în anexa I.
Aplicațiile de modelare sau măsurătorile indicative menționate la primul paragraf furnizează ▌informații privind distribuția spațială a poluanților. Atunci când se folosesc aplicații de modelare, acestea furnizează, de asemenea, informații privind reprezentativitatea spațială a măsurătorilor în puncte fixe și se efectuează ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată la 5 ani.
(4) În toate zonele clasificate ca depășind pragurile de evaluare stabilite pentru poluanții menționați la articolul 7, aplicațiile de modelare, măsurătorile indicative, estimările obiective sau o combinație a acestora sunt suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător.
(5) Pentru evaluarea calității aerului în ceea ce privește respectarea valorilor-limită și a valorilor-țintă, se ține cont de rezultatele provenite de la aplicațiile de modelare folosite în conformitate cu alineatul (3) sau (4) de la prezentul articol sau cu articolul 9 alineatul (3) sau de rezultatele provenite de la măsurătorile indicative.
Dacă sunt disponibile măsurători în puncte fixe cu o zonă de reprezentativitate spațială care acoperă zona de depășire calculată de aplicațiade modelare, un stat membru poate alege să nu raporteze depășirea modelată ca depășire a valorilor-limită și a valorilor-țintă relevante.
(6) În cazul în care aplicațiile de modelare folosite în conformitate cu alineatul (3) sau (4) indică depășirea oricărei valori-limită sau valori-țintă ▌într-o parte a zonei care nu face obiectul măsurătorilor în puncte fixe și al zonei lor de reprezentativitate spațială, se poate folosi cel puțin o măsurătoare în puncte fixe sau măsurătoare indicativă suplimentară în alte posibile focare de poluare a aerului din zona identificată de aplicația de modelare.
Dacă aplicațiile de modelare folosite în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) indică depășirea oricărei valori-limită sau valori-țintă într-o parte a zonei care nu face obiectul măsurătorilor în puncte fixe și al zonei lor de reprezentativitate spațială, se folosește cel puțin o măsurătoare în puncte fixe suplimentară sau măsurătoare indicativă în alte posibile focare de poluare a aerului din zona identificată de aplicația de modelare.
În cazul în care se folosesc măsurători suplimentare în puncte fixe, măsurătorile respective se stabilesc în termen de 2 ani calendaristici de la modelarea depășirii. În cazul în care se folosesc măsurători indicative suplimentare, măsurătorile respective se stabilesc în termen de 1 an calendaristic de la modelarea depășirii. Măsurătorile acoperă cel puțin 1 an calendaristic în conformitate cu cerințele de acoperire minimă a datelor prevăzute la punctul B din anexa V, pentru a evalua nivelul concentrației poluantului relevant.
Atunci când un stat membru alege să nu efectueze măsurători în puncte fixe sau măsurători indicative suplimentare, se folosește depășirea indicată de aplicațiile de modelare pentru evaluarea calității aerului.
(7) Până la... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice suplimentare pentru:
(a) aplicațiile de modelare, inclusiv modul în care rezultatele provenite de la aplicațiile de modelare și măsurătorile indicative sunt luate în considerare la evaluarea calității aerului și modul în care pot fi verificate potențialele depășiri identificate prin metodele de evaluare respective;
(b) determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).
▌
(8) În cazul în care trebuie evaluate modelele regionale ale impactului asupra ecosistemelor, inclusiv în conformitate cu monitorizarea efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, trebuie avută în vedere utilizarea bioindicatorilor.
Articolul 9
Puncte de prelevare
(1) Situarea punctelor de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, a dioxidului de azot și a oxizilor de azot, a particulelor în suspensie (PM10 și PM2,5), ▌a benzenului, a monoxidului de carbon, a arsenului, a cadmiului, a plumbului, a nichelului, a benzo(a)pirenului și a ozonului din aerul înconjurător se determină în conformitate cu anexa IV.
▌
(2) În fiecare zonă unde nivelul poluanților depășește pragul de evaluare specificat în anexa II, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant nu trebuie să fie inferior numărului minim de puncte de prelevare specificat ▌la literele A și C din anexa III.
(3) În zonele unde nivelul poluanților depășește pragul de evaluare relevant specificat în anexa II, dar nu și valorile-limită ▌, valorile-țintă și nivelurile critice respective specificate în ▌anexa I, numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe poate fi redus cu până la 50 %, în conformitate cu literele A și C din anexa III dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) măsurătorile indicative sau aplicațiile de modelare furnizează informații suficiente pentru evaluarea calității aerului cu privire la respectarea valorilor-limită, a valorilor-țintă ▌, a nivelurilor critice, a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare, precum și informații adecvate pentru public, pe lângă informațiile furnizate de punctele ▌de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe;
(b) numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate și rezoluția spațială a măsurătorilor indicative și a aplicațiilor de modelare sunt suficiente pentru stabilirea concentrației poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate la literele A și B din anexa V și permit rezultatelor evaluării să respecte cerințele stabilite la litera E din anexa V;
(c) numărul de măsurători indicative, dacă sunt folosite pentru a respecta cerințele de la prezentul alineat, este cel puțin același cu numărul de măsurători în puncte fixe care sunt înlocuite, iar măsurătorile indicative sunt distribuite uniform pe întregul an calendaristic;
(d) în ceea ce privește ozonul, dioxidul de azot este măsurat în toate celelalte puncte de prelevare care măsoară ozonul, cu excepția locațiilor de fond rurale pentru evaluarea ozonului, astfel cum se menționează la litera B din anexa IV.
(4) Pe teritoriul unui stat membru se instalează unul sau mai multe puncte de prelevare adaptate obiectivului monitorizării stabilit în secțiunea 3 litera A din anexa VII, pentru a furniza date privind concentrațiile substanțelor precursoare ale ozonului enumerate la litera B din secțiunea menționată anterior în locații determinate în conformitate cu litera C din secțiunea menționată anterior.
(5) Dioxidul de azot este măsurat în cel puțin 50 % din punctele de prelevare a ozonului prevăzute la litera A tabelul 2 din anexa III. Măsurătorile sunt continue, cu excepția locațiilor de fond rurale, astfel cum sunt menționate la litera B din anexa IV, unde se pot folosi și alte metode de măsurare.
(6) Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa IV, că distribuția punctelor de prelevare utilizată pentru calculul indicatorilor expunerii medii pentru PM2,5 și dioxid de azot reflectă în mod adecvat expunerea generală a populației. Numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât cel stabilit prin aplicarea literei B din anexa III.
▌
(7) Punctele de prelevare care au înregistrat depășiri ale unei valori-limită sau valori-țintă relevante specificate în secțiunea 1 din anexa I în ultimii 3 ani nu trebuie relocate decât dacă relocarea este necesară ca urmare a unor circumstanțe speciale, inclusiv amenajarea teritorială. Relocarea acestor puncte de prelevare este susținută de aplicații de modelare sau de măsurători indicative și, ori de câte ori este posibil, asigură continuitatea măsurătorilor și se efectuează în zona lor de reprezentativitate spațială. O justificare detaliată a oricărei relocări a acestor puncte de prelevare este pe deplin documentată în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul D din anexa IV.
(8) Pentru a evalua contribuția benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, fiecare stat membru supraveghează alte hidrocarburi aromatice policiclice relevante într-un număr limitat de puncte de prelevare. Aceste hidrocarburi aromatice policiclice includ cel puțin: benzo(a)antracenul, benzo(b)fluorantenul, benzo(j)fluorantenul, benzo(k)fluorantenul, indeno(1,2,3-cd)pirenul și dibenz(a,h)antracenul. Punctele de prelevare a acestor hidrocarburi aromatice policiclice sunt plasate în același loc cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren și sunt alese astfel încât să poată fi identificate variații geografice și tendințe pe termen lung.
(9) Pe lângă monitorizarea prevăzută la articolul 10, statele membre monitorizează nivelurile de particule ultrafine în conformitate cu litera D din anexa III și cu secțiunea 4 din anexa VII. În aceleași locuri poate fi efectuată și monitorizarea concentrațiilor de carbon negru.
Articolul 10
Supersituri de monitorizare
(1) Fiecare stat membru stabilește cel puțin un supersit de monitorizare la 10 milioane de locuitori într-o locație de fond urbană. Statele membre cu mai puțin de 10 milioane de locuitori stabilesc cel puțin un supersit de monitorizare într-o locație de fond urbană.
Statele membre cu o suprafață a teritoriului mai mare de 10 000 km2, dar de cel mult 100 000 km2 stabilesc cel puțin un supersit de monitorizare ▌într-o locație de fond rurală. Fiecare stat membru cu o suprafață a teritoriului mai mare de 100 000 km2 stabilesc cel puțin un supersit de monitorizare la 100 000 km2 într-o locație de fond rurală.
(2) Amplasarea supersiturilor de monitorizare se determină pentru locațiile de fond urbane și locațiile de fond rurale în conformitate cu litera B din anexa IV.
(3) Toate punctele de prelevare care îndeplinesc cerințele prevăzute la literele B și C din anexa IV și care sunt instalate în supersituri de monitorizare pot fi luate în considerare în scopul îndeplinirii cerințelor privind numărul minim de puncte de prelevare pentru poluanții relevanți, astfel cum se specifică în anexa III.
(4) Un stat membru poate stabili, împreună cu unul sau mai multe state membre învecinate, unul sau mai multe supersituri comune de monitorizare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la alineatul (1). Acest lucru nu afectează obligația fiecărui stat membru de a stabili cel puțin un supersit de monitorizare într-o locație de fond urbană și obligația fiecărui stat membru cu un teritoriu de peste 10 000 km2 de a stabili cel puțin un supersit de monitorizare într-o locație de fond rurală.
(5) Măsurătorile efectuate în ▌supersiturile de monitorizare din locațiile de fond urbane și din locațiile de fond rurale includ poluanții enumerați în secțiunea 1 tabelele 1 și 2 din anexa VII și pot include și poluanții enumerați în tabelul 3 din secțiunea respectivă.
(6) Un stat membru poate alege să nu măsoare carbonul negru, particulele ultrafine sau amoniacul în jumătate dintre supersiturile sale de monitorizare din locațiile de fond rurale dacă numărul supersiturilor sale de monitorizare din locațiile de fond rurale depășește numărul supersiturilor sale de monitorizare din locațiile de fond urbane cu un raport de cel puțin de 2:1, atât timp cât selectarea supersiturilor sale de monitorizare este reprezentativă pentru poluanții respectivi.
▌
(7) Dacă este cazul, monitorizarea este coordonată cu strategia de monitorizare și programul de măsurare EMEP, cu infrastructura de cercetare pentru aerosoli, nori și gaze de marcare (ACTRIS) și cu monitorizarea impactului poluării atmosferice efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284.
Articolul 11
Metode de referință pentru măsurători, aplicații de modelare și obiective de calitate a datelor
(1) Statele membre aplică metodele de referință pentru măsurători specificate la literele A și C din anexa VI.
Cu toate acestea, pot fi folosite și alte metode de măsurare, respectând condițiile prevăzute la literele B, C și D ▌din anexa VI.
(2) Statele membre aplică aplicații de modelare a calității aerului sub rezerva condițiilor prevăzute la litera E din anexa VI.
(3) Datele privind evaluarea calității aerului îndeplinesc obiectivele de calitate a datelor prevăzute în anexa V.
CAPITOLUL III
GESTIONAREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR
Articolul 12
Cerințe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită, valorilor-țintă și obiectivelor privind concentrația expunerii medii ▌
(1) În zonele în care nivelurile poluanților din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-limită respective precizate în secțiunea 1 din anexa I, statele membre mențin nivelurile acelor poluanți sub valorile-limită.
(2) În zonele în care nivelurile poluanților din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-țintă respective specificate în secțiunile 1 și 2 din anexa I, statele membre iau măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a menține nivelurile respective sub valorile-țintă.
Statele membre depun eforturi pentru a atinge obiectivele pe termen lung pentru ozon specificate în secțiunea 2 din anexa I și, odată ce acestea sunt atinse, depun eforturi pentru a menține nivelurile de ozon sub aceste obiective pe termen lung, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontalieră a poluării cu ozon, compușii organici volatili proveniți din surse biogene și condițiile meteorologice o permit și dacă măsurile necesare nu implică costuri disproporționate.
(3) În unitățile teritoriale cu expunere medie în care indicatorii expunerii medii pentru PM2,5 și NO2 se situează sub valoarea respectivă a obiectivelor privind concentrația expunerii medii pentru acei poluanți, astfel cum se prevede în secțiunea 5 din anexa I, statele membre mențin nivelurile poluanților respectivi sub obiectivele privind concentrația expunerii medii.
(4) Statele membre depun eforturi pentru a atinge și a conserva cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător și un înalt nivel de protecție a sănătății umane și a mediului, cu scopul de a îndeplini obiectivul de reducere la zero a poluării, astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1), în conformitate cu recomandările OMS și sub pragurile de evaluare prevăzute în anexa II.
Articolul 13
Valorile-limită, valorile-țintă ▌și obligațiile de reducere a expunerii medii ▌
(1) Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor lor, nivelurile poluanților din aerul înconjurător se situează sub valorile-limită respective prevăzute în secțiunea 1 din anexa I.
(2) ▌Statele membre se asigură, prin luarea tuturor măsurilor necesare care nu presupun costuri disproporționate, că, în ansamblul zonelor lor, nivelurile poluanților nu depășesc valorile-țintă respective, astfel cum sunt prevăzute în secțiunile 1 și 2 ▌din anexa I.
(3) Statele membre se asigură că obligațiile de reducere a expunerii medii pentru PM2,5 și NO2 stabilite în secțiunea 5 litera B din anexa I sunt respectate în ansamblul unităților lor teritoriale de expunere medie, în cazul în care sunt depășite obiectivele privind concentrația expunerii medii stabilite în secțiunea 5 litera C din anexa I.
(4) Gradul de respectare a alineatelor (1), (2) și (3) este evaluat în conformitate cu anexa IV.
(5) Indicatorii expunerii medii se evaluează în conformitate cu secțiunea 5 litera A din anexa I.
(6) Termenul pentru atingerea valorilor-limită prevăzute în secțiunea 1 tabelul 1 din anexa I poate fi amânat în conformitate cu articolul 18.
(7) Statele membre pot menține sau introduce măsuri care asigură o mai mare protecție, inclusiv standarde mai stricte de calitate a aerului decât cele menționate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 193 din TFUE. Statele membre notifică aceste măsuri Comisiei în termen de 3 luni de la data adoptării. ▌
Articolul 14
Nivelurile critice pentru protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale
Statele membre asigură conformitatea cu nivelurile critice specificate în secțiunea 3 din anexa I, evaluate în conformitate cu litera A punctul 1 și litera B punctul 3 din anexa IV.
Articolul 15
Depășirea pragurilor de alertă sau de informare
(1) Pragurile de alertă pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozon din aerul înconjurător sunt cele prevăzute în secțiunea 4 litera A din anexa I.
(2) Pragurile de ▌informare pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5)și ozon sunt cele prevăzute în secțiunea 4 litera B din anexa I.
(3) Atunci când este depășit un prag de alertă prevăzut în secțiunea 4 litera A din anexa I sau, după caz, dacă se preconizează că acesta va fi depășit, pe baza aplicațiilor de modelare sau a altor instrumente de previzionare, statele membre pun în aplicare, după caz, fără întârzieri nejustificate, măsurile de urgență menționate în planurile de acțiune pe termen scurt elaborate în temeiul articolului 20.
(4) În cazul în care oricare prag de alertă sau prag de informare stabilit în secțiunea 4 din anexa I este depășit sau, după caz, dacă se preconizează că acesta va fi depășit, pe baza aplicațiilor de modelare sau a altor instrumente de previzionare, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul în cel mai scurt termen posibil și, pe cât posibil, în cel mult câteva ore, în conformitate cu punctele 2 și 3 din anexa X, recurgând la diferite mijloace media și canale de comunicare și asigurând accesul larg al publicului.
▌
(5) Statele membre pot menține sau introduce măsuri care asigură o protecție mai mare, inclusiv praguri de alertă sau praguri de informare mai stricte, în conformitate cu articolul 193 din TFUE. Statele membre notifică aceste măsuri Comisiei în termen de 3 luni de la data adoptării.
Articolul 16
Contribuții din surse naturale
(1) Statele membre pot, pentru un anumit an, să identifice:
(a) zonele unde depășirile valorilor-limită pentru un anumit poluant pot fi atribuite surselor naturale și
(b) unitățile teritoriale de expunere medie, în care depășirile nivelului determinat prin obligațiile de reducere a expunerii medii pot fi atribuite surselor naturale.
(2) Statele membre furnizează Comisiei liste ale acestor zone și unități teritoriale de expunere medie, astfel cum se menționează la alineatul (1), împreună cu informații cu privire la concentrații și surse, precum și cu privire la dovezile care demonstrează că depășirile pot fi atribuite surselor naturale.
(3) În cazul în care Comisia a fost informată cu privire la o depășire care poate fi atribuită surselor naturale în conformitate cu alineatul (2), această depășire nu este considerată ca o depășire în înțelesul prezentei directive. Dacă Comisia consideră că dovezile furnizate de un stat membru nu sunt suficiente, aceasta informează statul membru respectiv că depășirea nu este considerată ca putând fi atribuită surselor naturale până când statul membru respectiv nu furnizează informații suplimentare adecvate.
(4) Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice privind demonstrarea și scăderea depășirilor care pot fi atribuite surselor naturale. Aceste detalii tehnice precizează conținutul dovezilor care trebuie furnizate de statele membre în temeiul alineatului (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).
Articolul 17
Depășiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă
(1) Statele membre pot, pentru un anumit an, să identifice zone în interiorul cărora valorile-limită pentru PM10 sunt depășite în aerul înconjurător ca efect al resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
(2) Statele membre furnizează Comisiei listele oricăror astfel de zone, astfel cum sunt menționate la alineatul (1), împreună cu informații privind concentrațiile și sursele de PM10 din aceste zone.
Statele membre furnizează, de asemenea, dovezile care demonstrează că orice astfel de depășiri se datorează resuspensiei particulelor și că au fost luate măsuri rezonabile pentru a diminua aceste concentrații.
(3) Fără a aduce atingere articolului 16, în cazul zonelor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre trebuie să întocmească planul privind calitatea aerului prevăzut la articolul 19 numai în cazul în care depășirile pot fi atribuite altor surse de PM10 în afara tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.
(4) Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice privind metodologia de stabilire a contribuțiilor resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii, precum și informațiile ce trebuie furnizate de statele membre în temeiul alineatului (2), care includ informații privind contribuția resuspensiei la nivelurile zilnice ale concentrației, după caz.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).
Articolul 18
Prorogarea termenului de atingere a valorilor-limită și derogarea de la obligația de a aplica anumite valori-limită
(1) Atunci când, într-o anumită zonă, conformitatea cu valorile-limită pentru particule în suspensie (PM10 și PM2,5), dioxid de azot, benzen sau benzo(a)piren nu poate fi atinsă până la termenul precizat în secțiunea 1 tabelul 1 din anexa I, ▌statele membre pot proroga termenul respectiv pentru zona în cauză cu o perioadă justificată de o foaie de parcurs privind calitatea aerului și sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol:
(a) până la 1 ianuarie 2040, dacă acest lucru este justificat de caracteristici de dispersie specifice sitului, de condițiile orografice ale liniilor de demarcație, de condițiile climatice nefavorabile, de contribuțiile transfrontaliere sau în cazul în care reducerile necesare nu pot fi realizate decât prin înlocuirea unei părți considerabile din sistemele de încălzire a locuințelor existente care reprezintă sursa de poluare ce cauzează depășiri; sau
(b) până la 1 ianuarie 2035, dacă acest lucru este justificat de prognoze care demonstrează că, chiar dacă se ține seama de impactul preconizat al măsurilor eficace de combatere a poluării aerului identificate în foaia de parcurs privind calitatea aerului, valorile-limită nu pot fi atinse până la termenul de atingere.
▌
Atunci când un termen de atingere a fost prorogat în conformitate cu primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, dar atingerea nu poate fi obținută până la termenul prorogat respectiv, statele membre pot proroga termenul pentru zona respectivă pentru a doua și ultima oară cu o perioadă care nu depășește 2 ani de la încheierea primei perioade de prorogare și care este justificată de o foaie de parcurs actualizată privind calitatea aerului, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2).
▌
(2) Statele membre pot proroga un termen de atingere în conformitate cu alineatul (1) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) se stabilește, până la 31 decembrie 2028, o foaie de parcurs privind calitatea aerului, care respectă cerințele enumerate la articolul 19 alineatele (6), (7) și (8) pentru zona căreia i se aplică prorogarea;
(b) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) este completată cu informațiile privind măsurile de reducere a poluării aerului enumerate la litera B din anexa VIII și demonstrează cum se vor limita pe cât posibil perioadele de depășire a valorilor-limită;
(c) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) de la prezentul alineat se bazează pe prognoze privind calitatea aerului, inclusiv pe cele efectuate în sensul anexei VIII litera A punctul 5 și punctul 7 litera (e), care arată modul în care valorile-limită vor fi atinse cât mai repede posibil și nu mai târziu de sfârșitul termenului de atingere prorogat, luând în considerare măsuri rezonabile și proporționale;
(d) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) prezintă felul în care publicul și, în special, populația sensibilă și grupurile vulnerabile, vor fi informate într-un mod coerent și ușor de înțeles, cu privire la consecințele prorogării asupra sănătății umane și a mediului;
(e) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) prezintă modul în care se va mobiliza finanțare suplimentară, inclusiv prin intermediul programelor de finanțare naționale și al programelor de finanțare ale Uniunii relevante, după caz, pentru a accelera îmbunătățirea calității aerului în zona în care s-ar aplica prorogarea;
(f) condițiile prevăzute la alineatul (3) sunt îndeplinite pe toată perioada de prorogare a termenului de atingere;
(g) atunci când un termen de atingere este prorogat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, foaia de parcurs actualizată privind calitatea aerului menționată la paragraful respectiv demonstrează că prima foaie de parcurs privind calitatea aerului a fost pusă în aplicare sau că au fost luate măsuri în vederea punerii sale în aplicare și aceasta este completată de o analiză care arată că prognozele inițiale privind conformitatea efectuate în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat nu s-au materializat.
(3) În perioada de prorogare a unui termen de atingere în conformitate cu alineatul (1), statul membru se asigură că sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) măsurile din foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, după caz astfel cum au fost actualizate în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat, sunt puse în aplicare, după cum demonstrează statul membru prin intermediul unui raport de punere în aplicare, incluzând prognoze actualizate ale emisiilor și, dacă este posibil, ale concentrațiilor furnizate Comisiei din doi în doi ani și pentru prima dată până la 30 iunie 2031; după caz, se poate face trimitere la cele mai recente programe și prognoze ale emisiilor raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, precum și la raportul informativ de inventariere însoțitor și, după caz, raportul de punere în aplicare poate fi integrat în foaia de parcurs actualizată;
(b) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la alineatul (1) de la prezentul articol este actualizată în conformitate cu articolul 19 alineatul (5);
(c) începând cu 1 ianuarie 2035, nivelurile de concentrație pentru poluantul relevant indică o tendință generală descrescătoare în conformitate cu o traiectorie orientativă către conformitate estimată într-o foaie de parcurs actualizată privind calitatea aerului elaborată în temeiul literei A punctul 7 litera (e) din anexa VIII;
(d) rapoartele de punere în aplicare și foile de parcurs actualizate privind calitatea aerului sunt comunicate Comisiei în termen de 2 luni de la adoptarea lor.
(4) Statele membre notifică Comisiei până cel târziu la 31 ianuarie 2029, cazurile în care, în opinia lor, este aplicabil alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau (b) și comunică foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la alineatul (1) și toate informațiile relevante necesare Comisiei pentru a evalua dacă motivul invocat pentru prorogare și condițiile prevăzute la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
Statele membre notifică Comisiei până cel târziu la 31 ianuarie 2034, cazurile în care, în opinia lor, nu se pot atinge obiectivele într-un termen de atingere prorogat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf și comunică foaia de parcurs actualizată privind calitatea aerului menționată la alineatul (1) și toate informațiile relevante necesare Comisiei pentru a evalua dacă motivul invocat pentru o a doua și ultimă prorogare și condițiile prevăzute la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
În ceea ce privește prognozele furnizate ca motiv pentru prorogare, statele membre justifică metodele, precum și datele folosite pentru a obține prognozele respective.
În cadrul evaluării, Comisia ține seama de prognozele privind calitatea aerului furnizate de statul membru în cauză, de efectele estimate asupra calității aerului înconjurător din statul membru ale măsurilor ce au fost luate de statul membru respectiv, precum și de efectele estimate asupra calității aerului înconjurător ale măsurilor Uniunii.
Atunci când Comisia nu ridică obiecții în termen de 9 luni de la primirea notificării, se consideră că sunt îndeplinite condițiile relevante pentru aplicarea alineatului (1).
În cazul în care se ridică obiecții, Comisia poate cere statului membru în cauză să modifice sau să furnizeze o nouă foaie de parcurs privind calitatea aerului pentru a îndeplini cerințele stabilite la alineatul (1).
(5) Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice suplimentare pentru cerințele privind prognozele efectuate în sensul alineatului (1) de la prezentul articol, cu scopul de a arăta modul în care vor fi atinse valorile-limită specificate în secțiunea 1 tabelul din 1anexa I, luând în considerare măsuri rezonabile și proporționale. În plus, precizează informațiile care trebuie incluse în rapoartele de punere în aplicare în sensul alineatului (3) din prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).
CAPITOLUL IV
PLANURI
Articolul 19
Planuri privind calitatea aerului și foi de parcurs privind calitatea aerului
(1) Atunci când, în anumite zone, nivelul poluanților în aerul înconjurător depășește orice valoare-limită sau valoare-țintă prevăzută în secțiunea 1 din anexa I, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru aceste zone, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-limită sau valoarea-țintă în cauză și pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil și, în orice caz, nu mai mare de 4 ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost înregistrată prima depășire. Aceste planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat respectiva depășire a oricărei valori-limită sau valori-țintă. ▌
Atunci când, într-o anumită zonă, o depășire a unei valori-limită este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil și, după caz, iau măsuri suplimentare și mai eficace și urmează procedura de actualizare a foii de parcurs, astfel cum se prevede la alineatul (5).
(2) În cazul în care, în unități teritoriale care acoperă cel puțin o zonă, nivelul poluanților din aerul înconjurător depășește orice valoare-țintă pentru ozon stabilită în secțiunea 2 din anexa I, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unități teritoriale, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-țintă pentru ozon și pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Aceste planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea valorii-țintă pentru ozon. ▌
În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială, o depășire a unei valori-țintă pentru ozon este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil și, după caz, urmează procedura de actualizare a foii de parcurs, astfel cum se prevede la alineatul (5).
Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului pentru a remedia depășirea în cazul ozonului atunci când nu există un potențial semnificativ de reducere a concentrațiilor de ozon, având în vedere condițiile geografice și meteorologice, și când măsurile ar implica costuri disproporționate.
Atunci când nu este stabilit un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre furnizează publicului și Comisiei o justificare detaliată a motivului pentru care nu există un potențial semnificativ de reducere a depășirii, ceea ce duce la o decizie de a nu stabili un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului.
Cel puțin o dată la 5 ani, statele membre reevaluează potențialul de reducere a concentrațiilor de ozon.
Pentru unitățile teritoriale ▌în care valoarea-țintă pentru ozon este depășită, statele membre se asigură că programul național relevant de control al poluării aerului pregătit în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2016/2284 include măsuri care abordează substanțele precursoare ale ozonului care intră în domeniul de aplicare al directivei respective.
(3) În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială de expunere medie, obligația de reducere a expunerii medii prevăzută în secțiunea 5 din anexa I nu este îndeplinită, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unități teritoriale de expunere medie, care stabilesc măsuri adecvate pentru a respecta obligația de reducere a expunerii medii și pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Aceste planuri privind calitatea aerului se elaborează cât mai curând posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea obligației de reducere a expunerii medii. În planurile privind calitatea aerului menționate anterior se prezintă măsuri adecvate pentru respectarea obligației de reducere a expunerii medii și astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil.
▌
(4) În cazul în care, începând cu 1 ianuarie 2026 și până la 31 decembrie 2029, într-o zonă sau o unitate teritorială ▌, nivelurile poluanților depășesc orice valoare-limită sau valoare-țintă care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2030, astfel cum se prevede în secțiunea 1 tabelul 1 din anexa I și în secțiunea 2 litera B din anexa I și fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf de la prezentul articol, statele membre stabilesc o foaie de parcurs privind calitatea aerului pentru ca poluantul în cauză să atingă valorile-limită sau valorile-țintă respective până la expirarea termenului de atingere. Aceste planuri privind calitatea aerului se elaborează cât mai curând posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea ▌.
Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de foi de parcurs atunci când scenariul de referință care urmează informațiilor prevăzute la litera A punctul 5 din anexa VIII arată că valoarea-limită sau valoarea-țintă va fi atinsă prin măsurile care sunt deja în vigoare, inclusiv atunci când depășirea este cauzată de activități temporare care influențează nivelurile poluanților într-un singur an. Atunci nu se stabilește o foaie de parcurs în temeiul prezentului paragraf, statele membre furnizează populației și Comisiei o justificare detaliată.
(5) În cazul în care depășirile oricărei valori-limită, ale unei obligații de reducere a expunerii medii sau ale unei valori-țintă persistă în cursul celui de-al treilea an calendaristic după termenul pentru stabilirea unui plan privind calitatea aerului sau a unei foi de parcurs privind calitatea aerului și fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf, statele membre actualizează planul privind calitatea aerului sau foaia de parcurs privind calitatea aerului și măsurile aferente, inclusiv impactul acestora asupra emisiilor și concentrațiilor preconizate, în termen de cel mult 5 ani de la termenul-limită pentru stabilirea planului anterior privind calitatea aerului sau a foii anterioare de parcurs privind calitatea aerului și iau măsuri suplimentare și mai eficace pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință.
(6) Planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului cuprind cel puțin următoarele informații:
(a) informațiile enumerate la litera A punctele 1-7 din anexa VIII;
(b) după caz, informațiile enumerate la litera A punctele 8, 9 și 10 din anexa VIII;
(c) ▌informații privind măsurile de reducere enumerate la litera B punctul 2 din anexa VIII.
Statele membre includ, după caz, măsurile menționate la articolul 20 alineatul (2) și ▌măsuri specifice vizând protejarea populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, în planurile lor privind calitatea aerului și în foile lor de parcurs ivind calitatea aerului.
Atunci când pregătesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului, statele membre evaluează riscul depășirii pragurilor de alertă respective pentru poluanții în cauză. Această analiză se utilizează pentru stabilirea planurilor de acțiune pe termen scurt, după caz.
În cazul în care se stabilesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului referitoare la mai mulți poluanți sau standarde de calitate a aerului, statele membre stabilesc, unde este cazul, planuri integrate privind calitatea aerului sau foi de parcurs integrate privind calitatea aerului, referitoare la toți poluanții și standardele de calitate a aerului în cauză.
Statele membre asigură, pe cât este posibil, concordanța planurilor lor privind calitatea aerului și a foilor lor de parcurs privind calitatea aerului cu alte planuri care au un impact semnificativ asupra calității aerului, inclusiv cele cerute în temeiul directivelor 2002/49/CE, 2010/75/UE și (UE) 2016/2284 și în temeiul legislației privind clima, biodiversitatea, energia, transporturile și agricultura.
(7) Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului(26), și autoritățile competente care, în virtutea responsabilităților care le revin în domeniul poluării aerului și al calității aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului și a foilor de parcurs privind calitatea aerului, cu privire la proiectele de planuri privind calitatea aerului și la proiectele de foi de parcurs privind calitatea aerului și la orice actualizări semnificative ale planurilor privind calitatea aerului și ale foilor de parcurs privind calitatea aerului înainte de finalizarea acestora. Statele membre se asigură că, atunci când consultă publicul, acesta are acces la proiectul de plan privind calitatea aerului sau la proiectul de foaie de parcurs privind calitatea aerului care conține informațiile minime necesare în temeiul anexei VIII și, dacă este posibil, un rezumat fără caracter tehnic al informațiilor menționate la prezentul paragraf.
Statele membre încurajează participarea activă a tuturor părților interesate la pregătirea, punerea în aplicare și actualizarea planurilor privind calitatea aerului și a foilor de parcurs privind calitatea aerului. Atunci când pregătesc planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că părțile interesate ale căror activități contribuie la situația de depășire sunt încurajate să propună măsuri pe care le pot lua pentru a contribui la încetarea depășirilor și că la aceste consultări sunt încurajate să participe organizații neguvernamentale, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului, organizațiile din domeniul sănătății, organizațiile de consumatori, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale, inclusiv organizații care reprezintă cadrele medicale, și federațiile industriale relevante.
(8) Planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului sunt comunicate Comisiei în termen de 2 luni de la adoptare.
Articolul 20
Planuri de acțiune pe termen scurt
(1) Atunci când, într-o anumită zonă, există riscul ca nivelurile poluanților să depășească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în secțiunea 4 din anexa I, statele membre stabilesc planuri de acțiune pe termen scurt care conțin măsurile de urgență ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depășiri.
Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon să fie depășit, statele membre pot decide să nu stabilească asemenea planuri de acțiune pe termen scurt atunci când nu există un potențial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea depășirii, avându-se în vedere condițiile geografice, meteorologice și economice naționale.
Atunci când, pentru particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), potențialul de a reduce riscul unei astfel de depășiri este extrem de limitat, ținând seama de condițiile geografice și meteorologice locale și de particularitățile sistemelor de încălzire a locuințelor, statele membre pot stabili un plan de acțiune pe termen scurt care să se concentreze numai pe acțiuni specifice menite să protejeze atât publicul larg, cât și populația sensibilă și grupurile vulnerabile și pot furniza informații ușor de înțeles privind comportamentul recomandat pentru a reduce expunerea la depășirea măsurată sau prognozată.
(2) Atunci când stabilesc planurile de acțiune pe termen scurt menționate la alineatul (1), statele membre pot furniza, în funcție de cazul individual, măsuri eficiente de control și, unde este necesar, de suspendare temporară a activităților care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită, valori-țintă sau pragul de alertă, să fie depășite. Pentru planurile lor de acțiune pe termen scurt, statele membre țin seama și de lista măsurilor prezentate în anexa IX și, în funcție de ponderea principalelor surse de poluare în depășirea care trebuie abordată, au în vedere includerea, după caz, de măsuri în ceea ce privește activități precum transporturile, lucrările de construcție, instalațiile industriale, agricultura și utilizarea produselor și încălzirea locuințelor în aceste planuri de acțiune pe termen scurt. Acțiuni specifice vizând protejarea populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, sunt, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.
(3) Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, și autoritățile competente care, în virtutea responsabilităților care le revin în domeniul poluării aerului și al calității aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor de acțiune pe termen scurt, cu privire la proiectele de planuri de acțiune pe termen scurt și la orice actualizări semnificative ale acestora înainte de finalizare.
(4) Atunci când statele membre au stabilit planuri de acțiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziția publicului și a organizațiilor relevante, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului și organizațiile din domeniul sănătății, cele de protecție a consumatorului, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, organizațiile care reprezintă cadrele medicale și alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale și federațiile industriale pertinente, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea și conținutul planurilor specifice de acțiune pe termen scurt, cât și informații privind punerea lor în aplicare.
(5) Planurile de acțiune pe termen scurt sunt comunicate Comisiei în termen de un an de la adoptarea lor în cadrul raportării anuale în temeiul articolului 23.
(6) Atunci când își stabilesc planurile de acțiune pe termen scurt care prezintă măsurile de urgență ce trebuie luate, statele membre îi pot solicita Comisiei să organizeze un schimb de bune practici pentru ca statele membre solicitante să poată beneficia de experiența altor state membre.
Articolul 21
Poluarea transfrontalieră a aerului
(1) Atunci când transportul transfrontalier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depășirea oricărei valori-limită, valori-țintă pentru ozon, obligații de reducere a expunerii medii sau prag de alertă în alt stat membru, acesta din urmă notifică acest fapt statelor membre din care provine poluarea atmosferică și Comisiei.
(2) Statele membre respective cooperează între ele, inclusiv prin înființarea unor echipe comune de experți și cu sprijin tehnic din partea Comisiei, pentru a identifica sursele de poluare a aerului, contribuțiile acestor surse la depășiri într-un alt stat membru și măsurile care trebuie luate individual și în coordonare cu alte state membre pentru a se ocupa de aceste surse și stabilesc acțiuni coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului în temeiul articolului 19, în care fiecare stat membru se ocupă de sursele de poluare situate pe teritoriul său, pentru a pune capăt acestor depășiri.
Statele membre își răspund reciproc în timp util și informează Comisia în cel mult 3 luni de la data notificării de către un alt stat membru în conformitate cu primul paragraf.
(3) Comisia este informată și invitată să ia parte sau să asiste la orice proces de cooperare menționat la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia poate solicita statelor membre în cauză să furnizeze informații actualizate cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a oricăror acțiuni coordonate stabilite în temeiul alineatului respectiv. Unde este cazul, Comisia, ținând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2016/2284, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii pentru a reduce emisiile de precursori responsabile de poluarea transfrontalieră.
(4) După caz, în conformitate cu articolul 20, statele membre pregătesc și pun în aplicare planuri de acțiune pe termen scurt coordonate care privesc zonele învecinate din alte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre primesc toate informațiile necesare referitoare la aceste planuri de acțiune pe termen scurt fără întârzieri nejustificate.
(5) În cazul în care pragurile de alertă sau pragurile de informare sunt depășite în zone apropiate de frontierele naționale, se furnizează informații cu privire la aceste depășiri cât mai repede cu putință autorităților competente din statele membre învecinate respective. Aceste informații sunt de asemenea puse la dispoziția publicului.
(6) În notificarea menționată la alineatul (1), statele membre pot identifica, pentru anul relevant:
(a) zonele în care transportul transfrontalier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depășirea valorilor-limită sau a valorilor-țintă în zonele respective;
(b) unitățile teritoriale cu expunere medie în care transportul transfrontalier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depășirea nivelului determinat de obligațiile de reducere a expunerii medii în unitățile respective.
De asemenea, un stat membru poate furniza statelor membre în cauză și Comisiei listele cu orice astfel de zone și unități teritoriale cu expunere medie, alături de informații privind concentrațiile și dovezile care demonstrează că poluarea atmosferică din surse transfrontaliere, inclusiv din țări terțe, asupra căreia statul membru respectiv nu are control direct, contribuie semnificativ la depășiri. Comisia poate lua în considerare aceste informații, când este cazul, în sensul articolului 18.
(7) La elaborarea planurilor prevăzute la alineatele (2) și (4) și la informarea publicului prevăzută la alineatul (5), statele membre depun eforturi, după caz, pentru a coopera cu țările terțe și în special cu țările candidate. Dacă este cazul, statele membre pot solicita sprijin tehnic din partea Comisiei.
CAPITOLUL V
INFORMARE ȘI RAPORTARE
Articolul 22
Informarea publicului
(1) Statele membre se asigură că atât publicul, cât și organizațiile relevante, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului, organizațiile din domeniul sănătății, cele de protecție a consumatorului, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, organizațiile care reprezintă cadrele medicale și alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale și federațiile industriale pertinente sunt informate în mod adecvat și în timp util privind următoarele aspecte:
(a) calitatea aerului în conformitate cu ▌anexa X;
(b) amplasarea punctelor de prelevare pentru toți poluanții atmosferici, precum și informații privind orice problemă legată de respectarea cerințelor de acoperire a datelor pentru fiecare punct de prelevare și poluant;
(c) orice decizie de prorogare în conformitate cu articolul 18;
(d) planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului prevăzute la articolul 19;
(e) planurile de acțiune pe termen scurt elaborate în temeiul articolului 20;
(f) efectele depășirii valorilor-limită, a valorilor-țintă ▌, a obligațiilor de reducere a expunerii medii, a obiectivelor privind concentrația expunerii medii, a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare într-o evaluare sintetică; evaluarea sintetică include, unde este cazul, informații suplimentare și evaluări privind mediul, precum și informații privind poluanții care intră sub incidența articolului 10 și a anexei VII.
(2) Statele membre instituie și pun la dispoziție, prin intermediul unei surse publice, într-un mod ușor de înțeles, un indice privind calitatea aerului care să ofere informații actualizate din oră în oră cu privire cel puțin la dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozonul, cu condiția să existe o obligație de monitorizare a acestor poluanți în temeiul prezentei directive. Indicele respectiv poate include și alți poluanți, dacă este cazul. În măsura posibilului, indicele privind calitatea aerului este comparabil în toate statele membre și urmează recomandările OMS. Indicele privind calitatea aerului are la bază indicii privind calitatea aerului la scară europeană furnizați de Agenția Europeană de Mediu și include informații privind impactul asupra sănătății, inclusiv informații specifice pentru populația sensibilă și grupurile vulnerabile. Ca alternativă, statele membre pot folosi indicele privind calitatea aerului furnizat de Agenția Europeană de Mediu pentru a respecta cerințele prevăzute la prezentul alineat. Dacă un stat membru decide să nu folosească indicele furnizat de Agenția Europeană de Mediu, se pune la dispoziție o trimitere la indicele respectiv la nivel național.
(3) Statele membre pun la dispoziția publicului informații privind simptomele asociate vârfurilor de poluare atmosferică și privind reducerea expunerii la poluarea atmosferică și comportamentele care asigură protecția și încurajează afișarea acestor informații pentru public în locurile frecventate de populația sensibilă și de grupurile vulnerabile, cum ar fi unitățile medicale.
(4) Statele membre informează publicul cu privire la autoritatea sau organismul competent desemnată/desemnat în legătură cu sarcinile menționate la articolul 5.
(5) Informațiile menționate la prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului gratuit, prin intermediul mijloacelor media și al unor canale de comunicare ușor accesibile, într-o formă coerentă și ușor de înțeles, în conformitate cu Directiva 2007/2/CE și cu Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului(27), asigurând totodată accesul larg al publicului la aceste informații.
Articolul 23
Transmiterea informațiilor și raportarea
(1) Statele membre se asigură că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția Comisiei în termenele necesare, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (5) de la prezentul articol și indiferent dacă respectă obiectivele de acoperire a datelor prevăzute în anexa V.
(2) În scopul specific de a evalua nivelul de respectare a valorilor-limită, a valorilor-țintă ▌, a obligațiilor de reducere a expunerii medii și a nivelurilor critice, informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt puse la dispoziția Comisiei în cel mult 9 luni de la încheierea fiecărui an calendaristic și includ:
(a) modificările aduse în cursul acelui an listei și delimitării zonelor stabilite în conformitate cu articolul 6 sau oricărei unități teritoriale cu expunere medie;
(b) lista zonelor și a unităților teritoriale cu expunere medie, precum și nivelurile poluanților evaluați;
(c) pentru zonele în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanți depășesc valorile-limită, valorile-țintă sau nivelurile critice, precum și pentru unitățile teritoriale cu expunere medie în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanți depășesc nivelul stabilit de obligațiile de reducere a expunerii medii:
(i) datele și perioadele când aceste niveluri au fost observate;
(ii) dacă este cazul, o evaluare privind contribuțiile surselor naturale sau celor datorate resuspensiei particulelor cauzate de tratarea carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă la nivelurile evaluate, comunicate Comisiei în conformitate cu articolele 16 și 17.
(3) Statele membre raportează Comisiei, în conformitate cu alineatul (1), informații privind nivelurile înregistrate și durata perioadelor pe parcursul cărora au fost depășite pragurile de alertă sau de informare.
(4) Statele membre furnizează Comisiei informațiile enumerate la litera D din anexa IV în termen de 3 luni de la data la care li se solicită acest lucru.
(5) „Comisia adoptă, ▌prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri:
(a) care precizează informațiile suplimentare care urmează să fie puse la dispoziție de către statele membre în temeiul prezentului articol, precum și calendarul conform căruia urmează să fie comunicate aceste informații;
(b) care identifică modalități de simplificare a modului în care se efectuează raportarea datelor și schimbul reciproc de informații și date din rețelele și punctele de prelevare individuale care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).
CAPITOLUL VI
ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE
Articolul 24
Modificări ale anexelor
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 25, acte delegate de modificare a anexelor III-VII, IX și X, pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice în ceea ce privește evaluarea calității aerului înconjurător, măsurile ce trebuie avute în vedere pentru a fi incluse în planurile de acțiune pe termen scurt și informațiile publice.
Cu toate acestea, modificările pot să nu aibă efectul de a modifica, în mod direct sau indirect, oricare dintre următoarele aspecte:
(a) valorile-limită, valorile-țintă, obiectivele pe termen lung în materie de ozon, nivelurile critice, pragurile de alertă și de informare, obligațiile de reducere a expunerii medii și obiectivele privind concentrația expunerii medii precizate în anexa I;
(b) datele pentru conformarea cu oricare din parametrii menționați la litera (a).
Articolul 25
Exercitarea delegării de competențe
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 24 se conferă Comisiei pe o perioadă de 5 ani de la … [data intrării în vigoare a prezentei directive]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu 9 luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin 3 luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 24 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
Un act delegat adoptat în temeiul articolului 24 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de 2 luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 26
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru calitatea aerului înconjurător. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
CAPITOLUL VII
ACCESUL LA JUSTIȚIE, DESPĂGUBIRI ȘI SANCȚIUNI
Articolul 27
Accesul la justiție
(1) Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul juridic național aplicabil, că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial instituit în conformitate cu legea, pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a tuturor deciziilor, acțiunilor sau omisiunilor statelor membre referitoare la locația și numărul punctelor de prelevare prevăzute la articolul 9, în conformitate cu criteriile relevante prevăzute în anexele III și IV, cu planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului menționate la articolul 19 și cu planurile de acțiune pe termen scurt menționate la articolul 20, ale statului membru, atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
(a) aceștia au un interes suficient;
(b) aceștia susțin că li s-a încălcat un drept atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară.
Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda un acces amplu la justiție publicului interesat.
În acest sens, interesul oricărei organizații neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului și îndeplinește cerințele dreptului național este considerat suficient în sensul primului paragraf litera (a). Se consideră, de asemenea, că astfel de organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul primului paragraf litera (b).
▌
(2) Căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune și nu exagerat de costisitoare și să prevadă mecanisme de recurs adecvate și eficace, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.
(3) Statele membre stabilesc în ce etapă pot fi contestate deciziile, acțiunile sau omisiunile, astfel încât accesul la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești sau a unui alt organism independent și imparțial instituit prin lege să nu devină imposibil sau mult prea dificil.
(4) Prezentul articol nu împiedică statele membre să sesizeze o autoritate administrativă cu o cale de atac preliminară și nu aduce atingere cerinței de epuizare a căilor de atac administrative înainte de a recurge la căile de atac judiciare, dacă legislația internă prevede o astfel de cerință.
(5) Statele membre se asigură că informațiile practice privind accesul la căile de atac administrative și judiciare menționate la prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului.
Articolul 28
Despăgubiri pentru daunele aduse sănătății umane
(1) Statele membre se asigură că persoanele fizice care suferă un prejudiciu pentru sănătatea umană cauzat de o încălcare de către autoritățile competente a normelor naționale de transpunere a articolului 19 alineatele (1)-(5) și a articolului 20 alineatul (1) și alineatul (2) ▌din prezenta directivă și care a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență au dreptul de a solicita și de a obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv.
▌
(2) Statele membre se asigură că normele și procedurile naționale referitoare la cererile pentru acordarea de despăgubiri ▌sunt concepute și aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de o încălcare în temeiul alineatului (1).
(3) Statele membre pot stabili termene de prescripție pentru introducerea acțiunilor în despăgubire menționate la alineatul (1) ▌. Aceste termene încep să curgă doar după încetarea încălcării și după ce persoana care solicită despăgubirea are cunoștință sau se poate aștepta în mod rezonabil să aibă cunoștință că a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări, astfel cum se menționează la alineatul (1).
Articolul 29
Sancțiuni
(1) Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului(28), statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea suntpuse în aplicare. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre comunică Comisiei fără întârzieri nejustificate, normele și măsurile respective și orice modificare ulterioară adusă acestora. ▌
▌
(2) Statele membre se asigură că sancțiunile stabilite în temeiul alineatului (1) țin seama în mod corespunzător de următoarele circumstanțe, după caz:
(a) natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării;
▌
(b) impactul asupra populației, inclusiv populația sensibilă și grupurile vulnerabile, sau mediul afectat de încălcare, ținând seama de obiectivul privind atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;
(c) caracterul repetitiv sau singular al încălcării, inclusiv toate eventualele avertismente sau sancțiuni administrative ori penale aplicate anterior;
(d) avantajele economice obținute în urma încălcării comise de persoana fizică sau juridică considerată responsabilă, în măsura în care pot fi stabilite.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 30
Transpunerea
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1 și 3, articolului 4 punctele 2, 7, 9, 14, 15, 16, 18, 21-30, 33, 34 și 41-45, articolelor 5-8, articolului 9 alineatele 1), (2), (3) și (5)-(9), articolelor 10, 11 și 12, articolului 13 alineatele (1), (2), (3), (5), (6) și (7), articolului 15, articolului 16 alineatele (1), (2) și (4), articolului 17 alineatul (4), articolelor 18-21, articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), articolelor 23-29 și anexelor I-X până la cel târziu la [2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.
Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a acestei mențiuni.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 31
Abrogare
(1) Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE, astfel cum au fost modificate prin directivele enumerate în partea A din anexa XI, se abrogă cu efect de la ...[1 zi de la încheierea termenului de transpunere], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea în dreptul intern a directivelor prevăzute în partea B din anexa XI.
(2) Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa XII.
Articolul 32
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 2, articolul 4 punctele 1, 3-6, 8, 10-13, 17, 19, 20, 31, 32 și 35-40, articolul 9 alineatul (4), articolul 13 alineatul (4), articolul 14, articolul 16 alineatul (3), articolul 17 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 22 alineatul (4) și se aplică de la... [ziua următoare datei prevăzute la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf].
Articolul 33
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la …, …
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
ANEXA I
STANDARDELE DE CALITATE A AERULUI
Secțiunea 1 – Valorile-limită pentru protejarea sănătății umane
Tabelul 1 – Valorile-limită pentru protejarea sănătății umane de atins până la 1 ianuarie 2030
Perioada de calculare a mediei
Valoare-limită
PM2,5
1 zi
25 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 18 ori într-un an calendaristic
An calendaristic
10 µg/m³
PM10
1 zi
45 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 18 ori într-un an calendaristic
An calendaristic
20 μg/m3
Dioxid de azot (NO2)
1 oră
200 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 3 ori într-un an calendaristic
1 zi
50 µg/m3
a nu se depăși mai mult de 18 ori într-un an calendaristic
An calendaristic
20 μg/m3
Dioxid de sulf (SO2)
1 oră
350 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 3 ori într-un an calendaristic
1 zi
50 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 18 ori într-un an calendaristic
An calendaristic
20 μg/m3
Benzen
An calendaristic
3,4 μg/m3
Monoxid de carbon (CO)
Valoarea maximă zilnică
a mediei pe 8 ore (1)
10 mg/m3
1 zi
4 mg/m3
a nu se depăși mai mult de 18 ori într-un an calendaristic
Plumb (Pb)
An calendaristic
0,5 μg/m3
Arsen (As)
An calendaristic
6,0 ng/m³
Cadmiu (Cd)
An calendaristic
5,0 ng/m³
Nichel (Ni)
An calendaristic
20 ng/m³
Benzo(a)piren
An calendaristic
1,0 ng/m³
(1) Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore va fi selecționată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare și actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care se termină; altfel spus, prima perioadă de calculare într-o anumită zi va fi perioada cuprinsă între ora 17.00 în ziua anterioară și ora 1.00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16.00 și 24.00 din ziua respectivă.
Tabelul 2 – Valorile-limită pentru protejarea sănătății umane de atins până la... [TERMENUL DE TRANSPUNERE]
Perioada de calculare a mediei
Valoare-limită
PM2,5
An calendaristic
25 µg/m³
PM10
1 zi
50 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic
An calendaristic
40 μg/m3
Dioxid de azot (NO2)
1 oră
200 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 18 ori într-un an calendaristic
An calendaristic
40 μg/m3
Dioxid de sulf (SO2)
1 oră
350 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 24 de ori într-un an calendaristic
1 zi
125 μg/m3
a nu se depăși mai mult de 3 ori într-un an calendaristic
Benzen
An calendaristic
5 μg/m3
Monoxid de carbon (CO)
Valoarea maximă zilnică
a mediei pe 8 ore (1)
10 mg/m3
Plumb (Pb)
An calendaristic
0,5 μg/m3
▌
(1) Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore va fi selecționată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare și actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care se termină; altfel spus, prima perioadă de calculare într-o anume zi este perioada cuprinsă între ora 17.00 în ziua anterioară și ora 1.00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16.00 și 24.00 din ziua respectivă.
Tabelul 3 – Valorile-țintă pentru protejarea sănătății umane de atins până la... [TERMENUL DE TRANSPUNERE]
Arsen (As)
An calendaristic
6,0 ng/m³
Cadmiu (Cd)
An calendaristic
5,0 ng/m³
Nichel (Ni)
An calendaristic
20 ng/m³
Benzo(a)piren
An calendaristic
1,0 ng/m³
Secțiunea 2 – Valorile-țintă și obiectivele pe termen lung pentru ozon
A. Definiții și criterii
„Expunerea cumulată la ozon peste concentrația limită de 40 de părți pe miliard” (AOT40), exprimată în „(μg/m3) × ore”, înseamnă suma diferențelor dintre concentrațiile orare mai mari decât 80 μg/m3 (= 40 de părți pe miliard) și 80 μg/m3 în timpul unei perioade date, folosind doar valorile pe 1 h măsurate zilnic între 8.00 și 20.00 ora Europei Centrale (CET).
B. Valorile-țintă pentru ozon
Obiectiv
Perioada de calculare a mediei
Valoare-țintă
Protejarea sănătății umane
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore (1)
120 μg/m3
, valoare care nu trebuie depășită în mai mult de 18 zile pe an calendaristic, medie calculată pe 3 ani (2) (3)
Protejarea vegetației
mai-iulie
AOT40 (calculată pe baza valorilor pe 1 h)
18 000 μg/m3× oră, medie calculată pe 5 ani (2)
(1) Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore va fi selecționată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare și actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care se termină; altfel spus, prima perioadă de calculare într-o anume zi va fi perioada cuprinsă între ora 17.00 în ziua anterioară și ora 1.00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16.00 și 24.00 din ziua respectivă.
(2) Dacă mediile pe 3 sau 5 ani nu pot fi determinate pe baza unei serii complete și consecutive de date anuale, datele anuale minime necesare pentru verificarea respectării valorilor-țintă pentru ozon vor fi după cum urmează:
— pentru valoarea-țintă privind protejarea sănătății umane: date valabile timp de 1 an;
— pentru valoarea-țintă privind protejarea vegetației: date valabile timp de 3 ani.
(3) Până la 1 ianuarie 2030, 120 μg/m3, valoare care nu trebuie depășită în mai mult de 25 de zile pe an calendaristic, medie calculată pe 3 ani.
C. Obiectivele pe termen lung pentru ozon (O3) de atins până la 1 ianuarie 2050
Obiectiv
Perioada de calculare a mediei
Obiectivul pe termen lung
Protejarea sănătății umane
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore pe parcursul unui an calendaristic
100 μg/m3 (1)
Protejarea vegetației
mai-iulie
AOT40 (calculată pe baza valorilor pe 1 h)
6 000 μg/m3 × h
(1) percentila 99 (și anume 3 zile de depășiri pe an).
Secțiunea 3 – Nivelurile critice pentru protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale
Perioada de calculare a mediei
Nivel critic
Dioxid de sulf (SO2)
An calendaristic și iarnă (1 octombrie-31 martie)
20 μg/m3
Oxizi de azot (NOx)
An calendaristic
30 μg/m3 NOx
Secțiunea 4 – Praguri de alertă și de informare
A. Pragurile de alertă ▌
Trebuie măsurate ca medie orară timp de 3 ore consecutive în cazul dioxidului de sulf și al dioxidului de azot și ca medie zilnică timp de 3 zile consecutive sau mai puțin în cazul PM10 și PM2,5, în locuri reprezentative pentru calitatea aerului pe cel puțin 100 km2 sau într-o zonă întreagă, oricare dintre acestea este mai mică.
Trebuie măsurate timp de 1 oră pentru ozon; în scopul punerii în aplicare a articolului 20, depășirea pragului trebuie măsurată sau prognozată pentru 3 ore consecutive.
Poluant
Perioada de calculare a mediei
Prag de alertă
Dioxid de sulf (SO2)
1 oră
350 μg/m3
Dioxid de azot (NO2)
1 oră
200 μg/m3
PM2,5
1 zi
50 μg/m3
PM10
1 zi
90 μg/m3
Ozon
1 oră
240 μg/m3
B. Praguri de informare ▌
Trebuie măsurate timp de 1 oră consecutivă în cazul dioxidului de sulf și al dioxidului de azot și timp de 1 zi consecutivă în cazul PM10 și PM2,5, în locuri reprezentative pentru calitatea aerului pe cel puțin 100 km2 sau într-o zonă întreagă, oricare dintre acestea este mai mică.
Trebuie măsurate timp de 1 oră pentru ozon.
Poluant
Perioada de calculare a mediei
Pragul de informare
Dioxid de sulf (SO2)
1 oră
275 μg/m3
Dioxid de azot (NO2)
1 oră ▌
150 μg/m3
PM2,5
1 zi
50 μg/m3
PM10
1 zi
90 μg/m3
Ozon
1 oră
180 μg/m3
▌
Secțiunea 5 – Obligația de reducere a expunerii medii pentru PM2,5 și NO2
A. Indicatorul expunerii medii
Indicatorul expunerii medii (IEM) exprimat în μg/m3 se determină pe baza măsurătorilor efectuate în toate punctele de prelevare din locațiile de fond urbane din unități teritoriale cu expunere medie, pe întregul teritoriu al unui stat membru. Indicatorul este evaluat drept concentrația medie anuală pe 3 ani calendaristici consecutivi, în medie în toate punctele de prelevare a poluantului în cauză înființate în temeiul literei B din anexa III în fiecare unitate teritorială cu expunere medie. IEM pentru un anumit an este concentrația medie din același an și din ultimii 2 ani.
În cazul în care statele membre identifică depășiri care pot fi atribuite surselor naturale, contribuțiile din surse naturale se deduc înainte de calcularea IEM.
IEM este utilizat pentru a examina dacă se respectă obligația de reducere a expunerii medii.
B. Obligații de reducere a expunerii medii
Începând cu 2030, IEM nu trebuie să depășească un nivel care este:
1. pentru PM 2,5
(a) atunci când IEM în urmă cu 10 ani era < 10,0 µg/m3: cu 10 % mai scăzut decât era IEM în urmă cu 10 ani sau 8,5 µg/m3, reținându-se valoarea cea mai scăzută, cu excepția cazului în care IEM are deja o valoare care nu depășește obiectivul privind concentrația expunerii medii pentru PM2,5 definit la litera C;
(b) atunci când IEM în urmă cu 10 ani era < 12,0 µg/m3 și ≥ 10,0 µg/m3: cu 15 % mai scăzut decât era IEM în urmă cu 10 ani sau 9,0 µg/m3, reținându-se valoarea cea mai mică;
(c) atunci când IEM în urmă cu 10 ani era ≥ 12,0 µg/m3: cu 25 % mai scăzut decât era IEM în urmă cu 10 ani;
2. pentru NO2:
(a) atunci când IEM în urmă cu 10 ani era < 20,0 µg/m3: cu 15 % mai scăzut decât era IEM în urmă cu 10 ani sau 15,0 µg/m3, reținându-se valoarea cea mai scăzută, cu excepția cazului în care IEM are deja o valoare care nu depășește obiectivul privind concentrația expunerii medii pentru NO2 definit la litera C;
(b) atunci când IEM în urmă cu 10 ani era ≥ 20,0 µg/m3: cu 25 % mai scăzut decât era IEM în urmă cu 10 ani.
La calcularea nivelurilor pentru anii 2030, 2031 și 2032, statele membre pot exclude anul 2020 din calculul IEM pentru anul de referință.
C. Obiective privind concentrația expunerii medii
Obiectivul privind concentrația expunerii medii este următorul nivel al IEM.
Poluant
Obiectiv privind concentrația expunerii medii
PM2,5
IEM = 5 µg/m3
NO2
IEM = 10 µg/m3
ANEXA II
Pragurile de evaluare
Secțiunea 1 – Praguri de evaluare pentru protejarea sănătății
Poluant
Pragul de evaluare (media anuală, cu excepția cazului în care se specifică)
PM2,5
5 µg/m3
PM10
15 µg/m3
Dioxid de azot (NO2)
10 µg/m3
Dioxid de sulf (SO2)
40 µg/m³ (media pe 24 de ore)(1)
Benzen
1,7 µg/m3
Monoxid de carbon (CO)
4 mg/m³ (media pe 24 de ore)(1)
Plumb (Pb)
0,25 µg/m3
Arsen (As)
3,0 ng/m3
Cadmiu (Cd)
2,5 ng/m3
Nichel (Ni)
10 ng/m3
Benzo(a)piren
0,30 ng/m3
Ozon (O3)
100 µg/m3 (maximum media pe 8 ore)(1)
(1) percentila 99 (și anume 3 zile de depășiri pe an).
Secțiunea 2 – Pragurile de evaluare pentru protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale
Poluant
Pragul de evaluare (media anuală, cu excepția cazului în care se specifică)
Dioxid de sulf (SO2)
8 μg/m3 (media pentru perioada 1 octombrie-31 martie)
Oxizi de azot (NOx)
19,5 μg/m3
ANEXA III
Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe
A. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în scopul evaluării respectării valorilor-limită și a valorilor-țintă pentru protejarea sănătății umane, a valorilor-țintă pentru ozon, a obiectivelor pe termen lung, a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare
1. Surse difuze
Tabelul 1 - Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în scopul evaluării respectării valorilor-limită și a valorilor-țintă pentru protejarea sănătății umane și a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare (pentru toți poluanții, cu excepția ozonului)
Populația zonei (mii)
Numărul minim de puncte de prelevare în cazul în care concentrațiile depășesc pragul de evaluare
NO2, SO2, CO, benzen
▌
▌PM10
▌PM2,5
Pb, Cd, As, Ni
în PM10
Benzo(a)piren în PM10
0 - 249
2
▌
2
2
1
1
250 - 499
2
▌
2
2
1
1
500 - 749
2
▌
2
2
1
1
750 - 999
3
▌
2
2
2
2
1 000 - 1 499
4
▌
3
3
2
2
1 500 - 1 999
5
▌
3
4
2
2
2 000 - 2 749
6
▌
4
4
2
3
2 750 - 3 749
7
▌
5
5
2
3
3 750 - 4 749
8
▌
5
6
3
4
4 750 - 5 999
9
▌
6
7
4
5
6 000+
10
▌
7
8
5
5
▌
Tabelul 2 – Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în vederea evaluării respectării valorilor-țintă pentru ozon, a obiectivelor pe termen lung și a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare ▌ (numai pentru ozon)
Populația zonei
(mii)
Numărul minim de puncte de prelevare ▌ (1)
< 250
1
< 500
2
< 1 000
2
< 1 500
3
< 2 000
4
< 2 750
5
< 3 750
6
≥ 3 750
1 punct de prelevare suplimentar la 2 milioane de locuitori
(1) Cel puțin un punct de prelevare în zonele în care este probabil ca populația să fie expusă la cele mai mari concentrații de ozon. În aglomerări, cel puțin 50 % din punctele de prelevare sunt situate în zone suburbane.
Tabelul 3 – Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în scopul evaluării respectării valorilor-limită și a valorilor-țintă pentru protejarea sănătății umane și a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare în zonele în care se aplică o reducere de 50 % pentru astfel de măsurători (pentru toți poluanții, cu excepția ozonului)
Populația zonei (mii)
Numărul minim de puncte de prelevare în cazul în care numărul de puncte de prelevare este redus cu până la 50 %
NO2, SO2, CO, benzen
▌
▌PM10
▌PM2,5
Pb, Cd, As, Ni
în PM10
Benzo(a)piren în PM10
0 - 249
1
▌
1
1
1
1
250 - 499
1
▌
1
1
1
1
500 - 749
1
▌
1
1
1
1
750 - 999
2
▌
1
1
1
1
1 000 - 1 499
2
▌
1
2
1
1
1 500 - 1 999
3
▌
2
2
1
1
2 000 - 2 749
3
▌
2
2
1
2
2 750 - 3 749
4
▌
2
3
1
2
3 750 - 4 749
4
▌
3
3
2
2
4 750 - 5 999
5
▌
3
4
2
3
6 000+
5
▌
4
4
3
3
▌
Tabelul 4 – Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în vederea evaluării respectării valorilor-țintă pentru ozon, a obiectivelor pe termen lung și a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare în zonele în care se aplică o reducere de 50 % pentru astfel de măsurători (numai pentru ozon)
Populația zonei
(mii)
Numărul minim de puncte de prelevare în cazul în care numărul de puncte de prelevare este redus cu până la 50 % (1)
< 250
1
< 500
1
< 1 000
1
< 1 500
2
< 2 000
2
< 2 750
3
< 3 750
3
≥ 3 750
1 punct de prelevare suplimentar la 4 milioane de locuitori
(1) Cel puțin un punct de prelevare în zonele în care este probabil ca populația să fie expusă la cele mai mari concentrații de ozon. În aglomerări, cel puțin 50 % din punctele de prelevare sunt situate în zone suburbane.
Pentru fiecare zonă, numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe stabilit în tabelele 1-4 de la prezenta literă include cel puțin un punct de prelevare într-o locație de fond și un punct de prelevare într-un focar de poluare a aerului în conformitate cu litera B din anexa IV, cu condiția ca acest lucru să nu sporească numărul punctelor de prelevare. Pentru dioxidul de azot, particulele în suspensie, benzen și monoxidul de carbon, este inclus cel puțin un punct de prelevare care se axează pe măsurarea contribuției emisiilor generate de transporturi. Cu toate acestea, în cazurile în care este obligatoriu doar un punct de prelevare, acesta trebuie să fie situat într-un focar de poluare a aerului.
Pentru fiecare zonă, pentru dioxidul de azot, particulele în suspensie, benzen și monoxidul de carbon, numărul total al punctelor de prelevare din locațiile de fond urbane și numărul total obligatoriu al punctelor de prelevare ▌obligatorii în focarele de poluare a aerului nu trebuie să difere cu mai mult decât un factor de 2. Numărul de puncte de prelevare pentru PM2,5 și dioxid de azot în locațiile de fond urbane trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la litera B.
2. Surse punctuale
Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe se calculează ținându-se seama de densitățile de emisii, de schemele probabile de repartiție a poluării în aerul înconjurător și de expunerea potențială a populației. Astfel de puncte de prelevare pot fi situate astfel încât să se poată monitoriza aplicarea BAT (cele mai bune tehnici disponibile) definite în Directiva 2010/75/UE.
B. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în scopul evaluării respectării obligațiilor de reducere a expunerii medii la PM2,5 și NO2 pentru protejarea sănătății umane
În acest scop, atât pentru PM2,5, cât și pentru NO2, se exploatează cel puțin un punct de prelevare pe unitate teritorială cu expunere medie și cel puțin un punct de prelevare la fiecare milion de locuitori calculat în zonele urbane cu o populație mai mare de 100 000 de locuitori. Aceste puncte de prelevare pot să coincidă cu punctele de prelevare menționate la litera A.
C. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în vederea evaluării respectării nivelurilor critice pentru SO2 și NOx și a obiectivelor pe termen lung pentru ozon
1. Nivelurile critice pentru protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale
În cazul în care concentrațiile maxime depășesc nivelurile critice
un punct de prelevare la fiecare 20 000 km2
În cazul în care concentrațiile maxime depășesc pragul de evaluare
un punct de prelevare la fiecare 40 000 km2
În zonele insulare, numărul de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe se calculează ținându-se seama de schemele probabile de distribuție a poluării în aerul înconjurător și de expunerea potențială a vegetației.
2. Obiectivul pe termen lung pentru ozon pentru protejarea sănătății umane și a vegetației
Pentru măsurătorile în locațiile de fond rurale, statele membre trebuie să asigure cel puțin un punct de prelevare la 50 000 km2, ca densitate medie pentru totalitatea zonelor pe țară. Pentru zonele cu topografie complexă se recomandă un punct de prelevare la 25 000 km2.
D. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe ale particulelor ultrafine în zonele în care este probabil să se înregistreze concentrații ridicate
Particulele ultrafine sunt măsurate în anumite locații, în plus față de alți poluanți atmosferici. Punctele de prelevare pentru măsurarea particulelor ultrafine trebuie să coincidă, după caz, cu punctele de prelevare pentru particulele în suspensie sau pentru dioxidul de azot menționate la litera A din prezenta anexă și trebuie amplasate în conformitate cu secțiunea 4 din anexa VII. În acest scop, se instalează cel puțin un punct de prelevare la 5 milioane de locuitori în locații în care este probabil să apară concentrații ridicate de particule ultrafine. Statele membre care au mai puțin de 5 milioane de locuitori trebuie să instaleze cel puțin un punct de prelevare pentru măsurători din puncte fixe într-o locație în care este probabil să apară concentrații ridicate de particule ultrafine.
În cazul statelor membre cu peste 2 milioane de locuitori, supersiturile de monitorizare în locațiile de fond urbane sau rurale stabilite în conformitate cu articolul 10 nu sunt incluse în scopul îndeplinirii cerințelor privind numărul minim de puncte de prelevare pentru particulele ultrafine prevăzut aici.
ANEXA IV
Evaluarea calității aerului înconjurător și locația punctelor de prelevare
A. Generalități
Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate zonele după cum urmează:
1. Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate locațiile, cu excepția celor enumerate la punctul 2.
Literele B și C se aplică locației punctelor de prelevare. Principiile prevăzute la literele B și C se aplică de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identificării locațiilor specifice în care este determinată concentrația poluanților relevanți, atunci când calitatea aerului înconjurător este evaluată prin măsurători indicative sau prin aplicații de modelare.
2. Respectarea valorilor-limită și a valorilor-țintă stabilite în scopul protejării sănătății umane nu se evaluează în următoarele locații:
(a) toate locațiile situate în zone în care publicul nu are acces și unde nu există locuințe permanente;
(b) în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), la sediile fabricilor sau în siturile industriale în cazul cărora se aplică toate prevederile relevante referitoare la sănătate și siguranța la locul de muncă;
(c) pe șosele și drumuri, precum și pe spațiile care separă sensurile de mers ale acestora, cu excepția cazurilor în care pietonii și bicicliștii au în mod normal acces la spațiile respective.
B. Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare
1. Informare
Amplasarea punctelor de prelevare ia în considerare datele naționale privind emisiile, sub formă de matrice, raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, ▌datele privind emisiile raportate în cadrul Registrului European al Poluanților Emiși și Transferați și, după caz, inventarele de emisii locale.
2. Protejarea sănătății umane
(a) Punctele de prelevare care au ca scop protejarea sănătății umane se amplasează în așa fel încât să furnizeze date fiabile despre toate elementele următoare:
(i) nivelurile concentrației în focarele de poluare a aerului din zonele ▌;
(ii) nivelurile concentrației din alte areale din zonele reprezentative pentru nivelul de expunere a populației în general, în locații de fond atât urbane, cât și rurale;
(iii) pentru arsen, cadmiu, plumb, mercur, nichel și hidrocarburile aromatice policiclice, ratele de depunere care reprezintă expunerea indirectă a populației prin lanțul trofic;
(b) în general, punctele de prelevare se amplasează în așa fel încât să se evite măsurarea unor microclimate din imediata apropiere a punctului de prelevare, ceea ce înseamnă că, atunci când este fezabil, un punct de prelevare trebuie să fie amplasat în așa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m în cazul locațiilor unde se măsoară contribuția traficului rutier, egală cu sau mai mare de 25 m x 25 m în cazul locațiilor unde se măsoară contribuția instalațiilor de încălzire a locuințelor și egală cu sau mai mare de 250 m× 250 m în cazul locațiilor unde se măsoară contribuția siturilor industriale sau a altor surse, precum porturile sau aeroporturile ▌;
(c) în cazul în care obiectivul este de a evalua calitatea aerului în focarele de poluare a aerului, punctele de prelevare se instalează în arealele din zonele cu cele mai mari concentrații la care populația este probabil să fie expusă direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă pentru perioada de calculare a mediei valorilor-limită sau a valorilor-țintă; aceste puncte de prelevare se situează, după caz și în măsura posibilului, în areale în care este probabil ca populația sensibilă și grupurile vulnerabile să fie expuse direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă în raport cu perioada de calculare a mediei valorilor-limită sau a valorilor-țintă, inclusiv zone rezidențiale, școli, spitale, centre de îngrijire și zone de birouri, dar fără a se limita la acestea;
(d) punctele de prelevare din locațiile de fond urbane se amplasează astfel încât nivelul lor de poluare să fie influențat de contribuțiile integrate provenind din toate sursele relevante; nivelul de poluare nu trebuie să fie dominat de o sursă unică, cu excepția cazului în care o astfel de situație este tipică pentru o zonă urbană mai mare; de regulă, punctele de prelevare respective trebuie să fie reprezentative pentru mai mulți kilometri pătrați;
(e) punctele de prelevare din locațiile de fond rurale se amplasează astfel încât nivelul lor de poluare să fie influențat de contribuția integrată a altor surse relevante decât zonele urbane, drumurile principale sau siturile industriale din apropierea lor, adică aflate la o distanță de sub 5 km;
(f) în cazul în care obiectivul este de a evalua contribuția traficului rutier, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să transmită date privind străzile pe care se înregistrează cele mai ridicate concentrații, ținând cont de volumul traficului (reprezentând cea mai mare densitate a traficului în zonă), de condițiile locale de dispersie și de amenajarea spațială a teritoriului (de exemplu, pe străzi de tip canion);
(g) în cazul în care obiectivul este de a evalua contribuția instalațiilor de încălzire a locuințelor, se instalează puncte în direcția vântului în raport cu sursele principale în direcția predominantă relevantă a vântului în raport cu aceste surse; ▌
(h) în cazul în care obiectivul este de a evalua contribuțiile surselor industriale, ale porturilor sau ale aeroporturilor, cel puțin un punct de prelevare trebuie instalat în direcția vântului în raport cu sursa principală, în direcția predominantă relevantă a vântului, în cea mai apropiată zonă rezidențială; în cazul în care concentrația de fond nu este cunoscută, se instalează un punct de prelevare suplimentar în direcția opusă vântului în raport cu sursa principală, în direcția opusă direcției predominante a vântului; punctele de prelevare pot fi amplasate astfel încât să poată fi monitorizată punerea în aplicare a BAT;
(i) în măsura posibilului, punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative și pentru locații similare care nu se află în imediata vecinătate a punctelor de prelevare; în zonele în care nivelul poluanților atmosferici depășește pragul de evaluare, se definește în mod clar zona pentru care este reprezentativ fiecare punct de prelevare; atunci când este posibil, întreaga zonă trebuie acoperită de diferitele areale de reprezentativitate definite pentru punctele de prelevare respective; concentrațiile din arealele dintr-o zonă care nu sunt acoperite de punctele de prelevare din zona respectivă se evaluează prin metode adecvate;
(j) se ține cont de necesitatea de a amplasa puncte de prelevare pe insule, atunci când este necesar pentru protejarea sănătății umane;
(k) punctele de prelevare care măsoară arsenul, cadmiul, plumbul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice sunt amplasate, dacă este posibil, în același loc cu punctele de prelevare pentru PM10.
▌
3. Protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale
Punctele de prelevare care au ca scop protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale se amplasează la o distanță mai mare de 20 km de zonele urbane sau la o distanță mai mare de 5 km de alte suprafețe construite, situri industriale, autostrăzi sau șosele principale cu un trafic care depășește 50 000 de vehicule pe zi, ceea ce înseamnă că punctul de prelevare se amplasează în așa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare de cel puțin 1 000 km2. Un stat membru poate să dispună ca un punct de prelevare să fie amplasat la o distanță mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puțin extinsă, din motive care țin de condițiile geografice sau de oportunitățile de a proteja unele areale cu un grad de vulnerabilitate mai ridicat.
Se ține cont de necesitatea de a evalua calitatea aerului pe insule.
4. Criterii suplimentare pentru punctele de prelevare a ozonului
Măsurătorilor în puncte fixe și măsurătorilor indicative li se aplică următoarele:
Tipul punctului de prelevare
Obiectivele măsurătorii
Reprezentativitate (1)
Criteriile amplasării la macroscară
Locații de fond urbane pentru evaluările ozonului
Protejarea sănătății umane:
evaluarea expunerii populației urbane la ozon, adică în locurile în care densitatea populației și concentrația de ozon sunt relativ ridicate și reprezentative pentru expunerea populației generale.
1 până la
10 km2
Departe de influența emisiilor locale precum traficul, stațiile de benzină etc.;
locații aerisite în care pot fi măsurate niveluri bine omogenizate; după caz și în măsura posibilului, locații frecventate de populație sensibilă și de grupuri vulnerabile, precum școlile, terenurile de joacă, spitalele și căminele pentru vârstnici;
locații precum zonele rezidențiale și comerciale ale orașelor, parcuri (departe de arbori), marile bulevarde sau piețe cu trafic foarte redus sau inexistent, spații deschise utilizate în general în amenajările educative, sportive sau recreative.
Locații suburbane pentru evaluările ozonului
Protejarea sănătății umane și a vegetației:
evaluarea expunerii populației și a vegetației situate la periferia zonelor urbane, cu cele mai ridicate niveluri de ozon la care populația și vegetația este probabil să fie expuse în mod direct sau indirect.
10 până la
100 km2
La o anumită distanță de zona de emisii maxime, în direcția vântului, urmând direcția/direcțiile predominantă (predominante) a (ale) vântului și în condiții favorabile formării ozonului;
în locurile în care populația, culturile sensibile sau ecosistemele naturale situate la periferia extremă a unei zone urbane sunt expuse la niveluri ridicate de ozon;
după caz, câteva puncte de prelevare suburbane și în direcția opusă vântului în raport cu zona de emisii maxime, cu scopul de a determina nivelurile regionale de fond ale ozonului.
Locații rurale pentru evaluările ozonului
Protejarea sănătății umane și a vegetației:
evaluarea expunerii populației, a culturilor și a ecosistemelor naturale la concentrațiile de ozon la scară subregională.
Niveluri subregionale
(100
până la 1 000 km2)
Punctele de prelevare pot fi situate în localități mici sau în zone cu ecosisteme naturale, păduri sau culturi;
reprezentative pentru ozon, departe de influența emisiilor locale imediate de tipul siturilor industriale și a drumurilor;
în situri cu spații deschise ▌.
Locații de fond rurale pentru evaluările ozonului
Protejarea sănătății umane și a vegetației:
evaluarea expunerii culturilor și a ecosistemelor naturale la concentrațiile de ozon la scară regională, precum și a expunerii populației.
Niveluri regionale/naționale/continentale
(1 000 până la
10 000 km2)
Puncte de prelevare situate în zone cu o densitate scăzută a populației, de exemplu, cu ecosisteme naturale, păduri, la o distanță de cel puțin 20 km de zonele urbane și industriale și departe de emisiile locale;
se evită locațiile afectate de formarea intensificată pe plan local a condițiilor de inversiune în apropierea solului ▌;
nu se recomandă zonele de coastă cu cicluri pronunțate de vânturi diurne cu caracter local.
(1) În măsura posibilului, punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru locații similare care nu se află în imediata vecinătate a punctelor de prelevare.
Amplasarea punctelor de prelevare pentru locațiile rurale și locațiile de fond rurale pentru evaluarea ozonului se coordonează, după caz, cu cerințele de monitorizare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei(29).
5. Criterii de stabilire a zonei de reprezentativitate spațială a punctelor de prelevare
La stabilirea zonei de reprezentativitate spațială, se iau în considerare următoarele caracteristici:
(a) aria geografică poate include domenii discontinue, dar suprafața sa este limitată la limitele zonei vizate;
(b) în cazul în care evaluarea se efectuează prin aplicații de modelare, se aplică un sistem de modelare adecvat scopului și se utilizează concentrații modelate în locația stației pentru a preveni perturbarea evaluării din cauza erorilor sistematice ale măsurării prin modelare;
(c) pot fi luați în considerare și alți indicatori decât concentrațiile absolute, cum ar fi, de exemplu, percentilele;
(d) nivelurile de toleranță și posibilele praguri pentru diferiții poluanți pot diferi în funcție de caracteristicile stației;
(e) media anuală a concentrației de poluanți observate se utilizează ca indicator al calității aerului pentru un anumit an.
C. Amplasarea la microscară a punctelor de prelevare
În măsura posibilului, se aplică următoarele:
(a) orificiul de aspirație al punctului de prelevare trebuie să fie degajat (în general, trebuie să fie liber pe un arc de cerc de cel puțin 270° sau, în cazul punctelor de prelevare la aliniamentul construcției, de cel puțin 180°), iar debitul aerului din vecinătatea orificiului de aspirație (situat la o distanță de cel puțin 1,5 m de clădiri, balcoane, copaci sau alte obstacole și la cel puțin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la aliniamentul construcției) nu trebuie să fie obstrucționat;
(b) în general, orificiul de aspirație al punctului de prelevare se plasează la o înălțime între 0,5 m (zona de respirație) și 4 m deasupra solului; amplasarea la o înălțime mai mare ▌poate fi, și ea, adecvată în cazul în care punctul de prelevare este amplasat în o locație de fond; decizia de a recurge la o astfel de amplasare la o înălțime mai mare trebuie documentată temeinic;
(c) orificiul de aspirație al sondei nu se plasează în imediata apropiere a surselor pentru a evita admisia directă de emisii care nu sunt în amestec cu aerul înconjurător la care publicul nu este probabil să fie expus;
(d) orificiul de evacuare al prelevatorului se plasează în așa fel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de aspirație;
(e) pentru toți poluanții, sondele de prelevare axate pe măsurarea contribuțiilor traficului rutier se amplasează la cel puțin 25 m de extremitatea intersecțiilor majore și la cel mult 10 m de bordura trotuarului; în sensul prezentei litere, „bordura trotuarului” înseamnă linia care separă traficul motorizat de alte zone; prin „intersecție majoră” se înțelege o intersecție care întrerupe fluxul de trafic și care cauzează emisii diferite (emisii de oprire și pornire) față de restul drumului;
(f) pentru măsurătorile depunerilor în locațiile de fond ▌, se aplică ▌orientările și criteriile EMEP;
(g) pentru măsurătorile ozonului, statele membre se asigură că punctul de prelevare este poziționat foarte departe de surse precum coșurile furnalelor și coșurile de incinerare și la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanța crescând în funcție de densitatea traficului;
(h) următorii factori pot fi, de asemenea, luați în considerare:
(i) sursele de interferență;
(ii) securitatea;
(iii) accesul;
(iv) disponibilitatea energiei electrice și a comunicațiilor telefonice;
(v) vizibilitatea sitului în raport cu împrejurimile sale;
(vi) siguranța publicului și a operatorilor;
(vii) caracterul oportun al amplasării mai multor puncte de prelevare pentru diferiți poluanți în același loc;
(viii) cerințele urbanistice.
D. Selectarea sitului, examinarea și documentarea acestuia
1. Autoritățile competente responsabile cu evaluarea calității aerului documentează în mod exhaustiv, în cazul tuturor zonelor, procedurile de alegere a siturilor și înregistrează informațiile justificative cu privire la proiectarea rețelei și la alegerea locației pentru toate siturile de monitorizare. Proiectarea rețelei de monitorizare trebuie să fie susținută cel puțin cu ajutorul aplicațiilor de modelare sau al măsurătorilor indicative.
2. Documentația include locația punctelor de prelevare prin furnizarea de coordonate spațiale, de hărți detaliate și fotografii orientate pe punctele cardinale ale împrejurimilor siturilor de monitorizare și include informații privind reprezentativitatea spațială a tuturor punctelor de prelevare.
3. Documentația include dovezi care explică de ce rețeaua a fost concepută într-un anumit mod și dovada respectării literelor B și C, în special:
(a) justificarea selectării locațiilor reprezentative pentru cele mai ridicate niveluri de poluare din zonă sau din aglomerare, pentru fiecare poluant;
(b) motivele pentru selectarea locațiilor reprezentative pentru expunerea generală a populației și
(c) orice abatere de la criteriile de amplasare la microscară, motivele subiacente și impactul probabil asupra nivelurilor măsurate.
4. În cazul în care într-o zonă sunt utilizate măsurătorile indicative, aplicațiile de modelare sau estimarea obiectivă ori o combinație a acestor metode, documentația include detalii referitoare la aceste metode și informații legate de modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (3).
5. În cazul în care sunt utilizate măsurătorile indicative, aplicațiile de modelare sau estimarea obiectivă, autoritățile competente utilizează datele sub formă de matrice raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 și informațiile privind emisiile raportate în temeiul Directivei 2010/75/UE și inventarele de emisii locale, atunci când există.
6. Pentru măsurătorile ozonului, statele membre trebuie să verifice și să interpreteze corect datele de monitorizare în contextul proceselor meteorologice și fotochimice care afectează concentrațiile de ozon măsurate în siturile în cauză.
7. După caz, documentația include lista substanțelor precursoare ale ozonului, obiectivul urmărit pentru măsurarea lor și metodele utilizate pentru prelevarea și măsurarea acestora.
8. După caz, documentația include și informațiile privind metodele de măsurare utilizate pentru măsurarea compoziției chimice a PM2,5.
9. Cel puțin o dată la 5 ani, criteriile de selecție, proiectarea rețelei și locațiile siturilor de monitorizare, definite de autoritățile competente în conformitate cu cerințele din prezenta anexă, sunt revizuite pentru a se asigura că rămân valabile și optime în timp. Revizuirea trebuie să fie susținută cel puțin cu ajutorul aplicațiilor de modelare sau al măsurătorilor indicative. Atunci când o astfel de revizuire constată că proiectarea rețelei și locațiile siturilor de monitorizare nu mai sunt valabile, autoritatea competentă le actualizează cât mai curând posibil.
10. Documentația este actualizată în urma fiecărei revizuiri și a altor modificări relevante ale rețelei de monitorizare și este făcută publică prin canale de comunicare adecvate.
ANEXA V
Obiectivele de calitate a datelor
A. Incertitudinea măsurătorilor și a aplicațiilor de modelare pentru evaluarea calității aerului înconjurător
Tabelul 1 – Incertitudinea pentru măsurarea și modelarea concentrațiilor (medie anuală) pe termen lung ▌
Poluantul atmosferic
Incertitudinea maximă a măsurătorilor în puncte fixe
Incertitudinea maximă a măsurătorilor indicative (1)
Raportul maxim dintre, pe de o parte, incertitudineaaplicațiilor de modelare și a estimării obiective și, pe de altă parte, incertitudinea măsurătorilor în puncte fixe
Valoare absolută
Valoare relativă
Valoare absolută
Valoare relativă
Raportul maxim
PM2,5
3,0 µg/m3
30 %
4,0 µg/m3
40 %
1,7
PM10
4,0 µg/m3
20 %
6,0 µg/m3
30 %
1,3
SO2 / NO2 / NOx
6,0 µg/m3
30 %
8,0 µg/m3
40 %
1,4
Benzen
0,85 µg/m3
25 %
1,2 µg/m3
35 %
1,7
Plumb
0,125 µg/m3
25 %
0,175 µg/m3
35 %
1,7
Arsen
2,4 ng/m3
40 %
3,0 ng/m3
50 %
1,1
Cadmiu
2,0 ng/m3
40 %
2,5 ng/m3
50 %
1,1
Nichel
8,0 ng/m3
40 %
10,0 ng/m3
50 %
1,1
Benzo(a)piren
0,5 ng/m3
50 %
0,6 ng/m3
60 %
1,1
(1) Atunci când sunt utilizate măsurători indicative în alte scopuri decât evaluarea conformității, cum ar fi, dar fără a se limita la: proiectarea sau revizuirea rețelei de monitorizare, calibrarea și validarea aplicațiilor de modelare, incertitudinea poate fi cea stabilită pentru aplicațiile de modelare.
Tabelul 2 – Incertitudinea pentru măsurarea și modelarea concentrațiilor medii pe termen scurt (pe zi, la 24 de ore, la 8 ore și pe oră)
Poluantul atmosferic
Incertitudinea maximă a măsurătorilor în puncte fixe
Incertitudinea maximă a măsurătorilor indicative (1)
Raportul maxim dintre, pe de o parte, incertitudinea aplicațiilor de modelare și a estimării obiective și, pe de altă parte, incertitudinea măsurătorilor în puncte fixe
Valoare absolută
Valoare relativă
Valoare absolută
Valoare relativă
Raportul maxim
PM2,5 (24 de ore)
6,3 µg/m3
25 %
8,8 µg/m3
35 %
2,5
PM10 (24 de ore)
11,3 µg/m3
25 %
22,5 µg/m3
50 %
2,2
NO2 (pe zi)
7,5 µg/m3
15 %
12,5 µg/m3
25 %
3,2
NO2 (pe oră)
30 µg/m3
15 %
50 µg/m3
25 %
3,2
SO2 (pe zi)
7,5 µg/m3
15 %
12,5 µg/m3
25 %
3,2
SO2 (pe oră)
52,5 µg/m3
15 %
87,5 µg/m3
25 %
3,2
CO (24 de ore)
0,6 mg/m3
15 %
1,0 mg/m3
25 %
3,2
CO (8 ore)
1,0 mg/m3
10 %
2,0 mg/m3
20 %
4,9
▌
▌
▌
▌
▌
▌
Ozon (medie pe 8 ore)
18 µg/m3
15 %
30 µg/m3
25 %
2,2
(1) Atunci când sunt utilizate măsurători indicative în alte scopuri decât evaluarea conformității, cum ar fi, dar fără a se limita la: proiectarea sau revizuirea rețelei de monitorizare, calibrarea și validarea ▌aplicațiilor de modelare, incertitudinea poate fi cea stabilită pentru aplicațiile de modelare.
Atunci când se evaluează conformitatea cu obiectivele privind calitatea datelor din tabelele 1 și 2 de la prezentul punct, incertitudinea pentru măsurători (exprimată cu un nivel de încredere de 95 %) a metodelor de evaluare se calculează în conformitate cu standardul EN corespunzător fiecărui poluant. Pentru metodele pentru care nu este disponibil niciun standard, incertitudinea metodei de evaluare se calculează în conformitate cu principiile Comitetului mixt de orientare în metrologie (JCGM) 100:2008 „Evaluarea datelor de măsurare – Ghid pentru exprimarea incertitudinii de măsurare” și cu metodologia din partea 5 din ISO 5725:1998. Pentru măsurătorile indicative, în lipsa unui standard EN relevant, incertitudinea se calculează în conformitate cu orientările privind demonstrarea echivalenței menționate la litera B din anexa VI.
Procentele de incertitudine din tabelele ▌1 și 2de la prezentul punct se aplică pentru toate valorile-limită valorile-țintă care sunt calculate făcând media aritmetică a măsurătorilor individuale, cum ar fi media orară, media zilnică sau valorile medii anuale, fără a lua în considerare incertitudinea suplimentară pentru calcularea numărului de depășiri. Incertitudinea se interpretează ca fiind aplicabilă în regiunea cu valoarea-limită sau valorile-țintă corespunzătoare ▌. Calcularea incertitudinii nu se aplică AOT40 și valorilor care includ mai mult de 1 an, mai mult de o stație (de exemplu, IEM) sau mai mult de o componentă. De asemenea, aceasta nu se aplică pragurilor de alertă, pragurilor de informare și nivelurilor critice pentru protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale.
Înainte de 2030, valorile relative pentru incertitudinile maxime din tabelele 1 și 2 se aplică tuturor poluanților, cu excepția PM2,5 și NO2/NOx din tabelul 1, pentru care incertitudinile maxime ale măsurătorilor în puncte fixe sunt de 25 % și, respectiv, 15 %.Începând cu 2030, incertitudinea datelor de măsurare utilizate pentru evaluarea calității aerului înconjurător nu trebuie să depășească valoarea absolută sau valoarea relativă exprimată la prezentul punct, în funcție de care dintre acestea este mai mare.
Incertitudinea maximă a aplicațiilor de modelare este stabilită la incertitudinea pentru măsurătorile în puncte fixe înmulțită cu raportul maxim aplicabil. Obiectivul de calitate a modelării (și anume, un indicator de calitate a modelării mai mic sau egal cu 1) se verifică la cel puțin 90 % din punctele de monitorizare disponibile, în zona și perioada de evaluare luate în considerare. La un anumit punct de monitorizare, indicatorul de calitate a modelării se calculează ca raportul dintre rădăcină pătrată a erorii (erorilor) medii pătratice dintre rezultatele și măsurătorile modelării și rădăcina pătrată a sumei (sumelor) pătratice a (ale) incertitudinilor aplicațiilor de modelare și măsurătorilor, pe parcursul întregii perioade de evaluare. De notat că suma se va reduce la o singură valoare atunci când se iau în considerare mediile anuale. Pentru evaluarea incertitudinii aplicației de modelare se utilizează toate măsurătorile în puncte fixe care îndeplinesc obiectivele de calitate a datelor (și anume incertitudinea măsurătorilor și acoperirea datelor de măsurare, astfel cum se specifică la litera A și, respectiv, B din prezenta anexă) situate în zona de evaluare a aplicației de modelare. De notat că raportul maxim se interpretează ca fiind aplicabil pentru întregul interval al concentrațiilor.
Pentru concentrațiile medii pe termen scurt, incertitudinea maximă a datelor de măsurare utilizate pentru a evalua obiectivul de calitate a modelării este incertitudinea absolută calculată utilizând valoarea relativă exprimată la prezentul punct, peste valoarea-limită, și aceasta scade liniar de la valoarea absolută la valoarea-limită, până la un prag la concentrație zero(30). Trebuie îndeplinite obiectivele de calitate ale modelării atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Pentru modelarea concentrațiilor medii anuale de benzen, ▌arsen, cadmiu, plumb, nichel și benzo(a)piren, incertitudinea maximă a datelor de măsurare utilizate pentru evaluarea obiectivului de calitate a modelării nu depășește valoarea relativă prevăzută la prezentul punct.
Pentru modelarea concentrațiilor medii anuale de PM10, PM2,5 și dioxid de azot, incertitudinea maximă a datelor de măsurare utilizate pentru evaluarea obiectivului de calitate a modelării nu depășește valoarea absolută sau valoarea relativă prevăzute la prezentul punct.
În cazul în care este folosit un model de calitate a aerului pentru evaluare, sunt compilate referințe privind descrierile aplicației de modelare și informații privind calcularea obiectivului de calitate a modelării.
Incertitudinea estimării obiective nu depășește incertitudinea pentru măsurătorile indicative cu mai mult decât raportul maxim aplicabil și nu depășește 85 %. Incertitudinea în cazul estimării obiective se definește ca deviația maximă a nivelurilor de concentrație măsurate și calculate, pe perioada avută în vedere, de la valoarea-limită sau valoarea-țintă ▌, fără a lua în considerare ordinea evenimentelor.
B. Acoperirea datelor de măsurare în cazul evaluării calității aerului înconjurător
„Acoperirea datelor” se referă la proporția din anul calendaristic pentru care sunt disponibile date de măsurare valabile, exprimată ca procent.
Poluantul atmosferic
Acoperirea minimă a datelor
Măsurători în puncte fixe (1)
Măsurători indicative (2)
Medii anuale
Medii pe 1 oră, 8 ore sau 24 de ore ▌
Medii anuale
Medii pe 1 oră, 8 ore sau 24 de ore ▌
SO2, NO2, NOx, CO ▌
85 % ▌
85 % ▌
13 %
50 % ▌
O3 și NO și NO2 corespunzătoare
85 %
85 %
13 %
50 %
PM10, PM2,5
85 %
85 %
13 %
50 %
Benzen
85 %
-
13 %
-
Benzo(a)piren, hidrocarburi aromatice policiclice, mercur gazos total, mercur bivalent sub formă de particule și sub formă gazoasă
30 %
-
13 %
-
As, Cd, Ni, Pb
45 %
-
13 %
-
Carbon negru, amoniac (NH3), particule ultrafine, distribuția ▌în funcție de mărime a particulelor ultrafine
80 %
-
13 %
-
Acid azotic, levoglucosan, carbon organic (CO), carbon elementar (CE), compoziția chimică a PM2,5, potențialul de oxidare al PM
45 %
13 %
Depunerea totală
-
-
30 %
-
▌
(1) Pentru O3, cerințele minime privind acoperirea datelor trebuie îndeplinite atât pentru întregul an calendaristic, cât și pentru perioadele aprilie-septembrie și, respectiv, octombrie-martie.
Pentru evaluarea AOT40, cerințele minime privind acoperirea datelor în ceea ce privește ozonul trebuie să fie îndeplinite în perioada de timp definită pentru calcularea valorii AOT40.
▌
(2) Pentru O3, acoperirea minimă a datelor se aplică pentru perioada aprilie-septembrie (nu este necesar niciun criteriu privind acoperirea minimă a datelor în perioada de iarnă).
Pentru SO2, NO2, CO, O3, PM10, PM2,5 și benzen se efectuează măsurători în puncte fixe în mod continuu, pe parcursul întregului an calendaristic.
Pentru celelalte cazuri, măsurătorile trebuie să fie distribuite uniform pe parcursul anului calendaristic (sau în perioada aprilie-septembrie pentru măsurătorile indicative ale O3). Pentru a respecta cerințele respective și pentru a se asigura că eventualele pierderi de date nu distorsionează rezultatele, cerințele privind acoperirea minimă a datelor trebuie îndeplinite pentru perioade specifice (trimestru, lună, zi a săptămânii) ale întregului an, în funcție de poluant și de metoda sau frecvența măsurării.
Pentru evaluarea valorilor medii anuale cu ajutorul măsurătorilor indicative și, prin măsurători fixe pentru poluanți cu o acoperire minimă a datelor sub 80 %, statele membre pot efectua măsurători aleatorii în locul măsurătorilor continue în cazul în care pot demonstra că incertitudinea, inclusiv incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe, respectă obiectivele impuse de calitate a datelor și acoperirea minimă a datelor pentru măsurătorile indicative. O astfel de prelevare aleatorie de probe trebuie să fie distribuită uniform pe parcursul anului pentru a se evita distorsionarea rezultatelor. Incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe poate fi determinată prin procedura prevăzută în standardul ISO 11222 (2002) „Calitatea aerului. Determinarea incertitudinii măsurărilor de calitate a aerului pe perioada de mediere”.
Întreținerea normală a instrumentelor nu se efectuează în perioadele de vârf de poluare.
Este obligatorie o prelevare de probe de minim 24 de ore pentru a măsura benzo(a)pirenul și alte hidrocarburi aromatice policiclice. Mostrele individuale prelevate pe o perioadă de până la 1 lună pot fi combinate și analizate în calitate de probă compozită, cu condiția ca metoda să garanteze că mostrele sunt stabile pentru acea perioadă. Cei trei congeneri, care sunt benzo(b)fluorantenul, benzo(j)fluorantenul și benzo(k)fluorantenul, pot fi greu de separat în mod analitic. În acest caz, ei pot fi raportați împreună ca o sumă. Prelevarea de probe se repartizează uniform pe zilele săptămânii și pe an. Pentru măsurarea vitezei de depunere, se recomandă prelevări lunare sau săptămânale de probe de-a lungul anului.
În plus, dispozițiile referitoare la mostrele individuale se aplică și în cazul arsenului, cadmiului, plumbului, nichelului și mercurului gazos total. În plus, este permisă prelevarea de subprobe din filtrele de PM10 pentru colectarea metalelor în scopul unor analize ulterioare, cu condiția să existe dovezi că subproba respectivă este reprezentativă pentru ansamblu și că sensibilitatea de detectare nu este compromisă în comparație cu obiectivele relevante de calitate a datelor. Ca alternativă la prelevarea zilnică de probe, este permisă prelevarea săptămânală de metale din filtrele de PM10, cu condiția ca proprietățile colectării să nu fie compromise.
Pentru depunerea totală, statele membre pot folosi numai prelevări umede în loc de prelevări totale în cazul în care pot demonstra că diferența între ele este în limita de 10 %. Viteza de depunere se exprimă, în general, în μg/m2 pe zi.
C. Criterii de agregare a datelor pentru evaluarea calității aerului înconjurător
Se utilizează următoarele criterii pentru verificarea validității în momentul agregării datelor pentru a calcula parametrii statistici:
Parametru
Proporția necesară de date valide
medie pe 1 oră
75 % (adică 45 de minute)
medie pe 8 ore
75 % din valori (adică 6 ore)
medie pe 24 de ore
75 % din mediile pe 1 oră (adică cel puțin 18 valori orare în timpul zilei)
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore
75 % din media orară mobilă pe 8 ore (adică cel puțin 18 valori pe opt ore în timpul zilei)
D. Metode de evaluare a conformității și de estimare a parametrilor statistici pentru a ține seama de nivelul scăzut de acoperire a datelor sau de pierderile semnificative de date
Se efectuează o evaluare a respectării valorii-limită relevante și a valorilor-țintă ▌, indiferent dacă obiectivele de calitate a datelor pentru acoperirea datelor sunt atinse, cu condiția ca datele disponibile să permită o evaluare concludentă. În cazurile legate de valorile-limită pe termen scurt și de valorile-țintă ▌, măsurătorile care acoperă doar o fracțiune din anul calendaristic și care nu au furnizat suficiente date valabile, astfel cum se prevede la litera B, pot constitui în continuare cazuri de neconformitate. În această situație și dacă nu există motive clare de îndoială cu privire la calitatea datelor valabile obținute, se consideră că s-a înregistrat o depășire a valorii-limită sau a valorii-țintă care trebuie raportată ca atare.
E. Rezultatele evaluării calității aerului
Pentru zonele în care se utilizează aplicații de modelare a calității aerului sau estimarea obiectivă, se compilează următoarele informații:
(a) o descriere a activităților de evaluare efectuate;
(b) metodele specifice folosite, cu trimiteri la descrierile metodei;
(c) sursele de date și informații;
(d) o descriere a rezultatelor, inclusiv incertitudinile și, în special, suprafața ariei, sau, după caz, lungimea de drum din cadrul zonei în care concentrațiile depășesc orice valoare-limită, valoare-țintă ▌sau obiectiv pe termen lung, și suprafața oricărei arii în care concentrațiile depășesc pragul de evaluare;
(e) populația potențial expusă la niveluri care depășesc orice valoare-limită stabilită în vederea protejării sănătății umane.
F. Asigurarea calității pentru evaluarea calității aerului înconjurător; validarea datelor
1. Pentru a asigura acuratețea măsurătorilor și respectarea obiectivelor de calitate a datelor prevăzute la litera A, autoritățile și organismele competente corespunzătoare, desemnate în temeiul articolului 5, se asigură că:
(a) toate măsurătorile efectuate în legătură cu evaluarea aerului înconjurător în temeiul articolului 8 pot fi urmărite în conformitate cu cerințele prevăzute în standardul armonizat pentru laboratoarele de încercări și etalonări;
(b) instituțiile care exploatează rețelele și punctele de prelevare individuale dispun de un sistem consolidat de asigurare și control al calității care prevede o întreținere periodică și verificări tehnice pentru asigurarea acurateței permanente a dispozitivelor de măsurare și că rămân operaționale; sistemul de calitate este revizuit în funcție de necesități și cel puțin o dată la 5 ani de către laboratorul național de referință relevant;
(c) este stabilită o procedură de asigurare a calității/de control al calității pentru procesul de colectare și raportare a datelor, iar organizațiile desemnate pentru această sarcină participă activ la programele conexe de asigurare a calității la nivelul Uniunii;
(d) autoritatea sau organismul competent desemnat în temeiul articolului 5 din prezenta directivă desemnează laboratoarele naționale de referință și le acreditează pentru metodele de referință menționate în anexa VI la prezenta directivă, cel puțin pentru poluanții ale căror concentrații depășesc pragul de evaluare, în conformitate cu standardul armonizat relevant pentru laboratoarele de încercări și etalonări ale cărui referințe s-au publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în temeiul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(31) de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței; aceste laboratoare au în responsabilitatea lor și coordonarea, pe teritoriul statelor membre, a programelor de asigurare a calității la nivelul Uniunii care urmează să fie organizate de către Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei, precum și coordonarea la nivel național a utilizării adecvate a metodelor de referință și demonstrarea echivalenței metodelor care nu sunt de referință; laboratoarele naționale de referință care organizează comparații între laboratoare la nivel național sunt, de asemenea, acreditate în conformitate cu standardul armonizat relevant pentru testarea competenței;
(e) laboratoarele naționale de referință participă, cel puțin o dată la 3 ani, la programele de asigurare a calității la nivelul Uniunii organizate de JRC cel puțin pentru poluanții ale căror concentrații depășesc pragul de evaluare; se recomandă participarea la programe referitoare la alți poluanți; în cazul în care rezultatele acestei participări sunt nesatisfăcătoare, laboratorul național trebuie să demonstreze, la următoarea participare la comparația între laboratoare, că a adoptat măsuri de remediere satisfăcătoare și să prezinte JRC un raport cu privire la aceste măsuri;
(f) laboratoarele naționale de referință sprijină activitățile desfășurate de rețeaua europeană a laboratoarelor naționale de referință instituită de JRC;
(g) rețeaua europeană a laboratoarelor naționale de referință este responsabilă de revizuirea periodică, cel puțin o dată la 5 ani, a incertitudinilor măsurătorilor enumerate la punctul A, tabelele 1 și 2, primele două coloane din prezenta anexă, precum și de propunerea ulterioară a oricăror modificări necesare către Comisie.
2. Toate datele raportate în temeiul articolului 23 sunt considerate valabile, cu excepția celor semnalate ca fiind provizorii.
G. Promovarea unor abordări armonizate în materie de modelare a calității aerului
Pentru a promova și a sprijini utilizarea armonizată de către autoritățile competente a unor abordări de modelare a calității aerului solide din punct de vedere științific, cu accent pe aplicațiile de modelare, autoritățile și organismele competente corespunzătoare desemnate în temeiul articolului 5 se asigură că:
(a) instituțiile de referință desemnate participă la rețeaua europeană privind modelarea calității aerului instituită de JRC;
(b) în cadrul aplicațiilor relevante de modelare a calității aerului sunt adoptate cele mai bune practici în materie de modelare a calității aerului identificate de rețea prin consens științific, în scopul îndeplinirii cerințelor legale prevăzute de legislația Uniunii, fără a aduce atingere adaptărilor modelelor care sunt impuse de circumstanțe singulare;
(c) calitatea aplicațiilor relevante de modelare a calității aerului este verificată periodic și îmbunătățită prin exerciții de comparare între laboratoare organizate de JRC;
(d) rețeaua europeană privind modelarea calității aerului este responsabilă de revizuirea periodică, cel puțin o dată la 5 ani, a raportului incertitudinilor modelării enumerate la punctul A, tabelele 1 și 2, ultimele coloane din prezenta anexă, precum și de propunerea ulterioară a oricăror modificări necesare către Comisie.
ANEXA VI
Metodele de referință pentru evaluarea concentrațiilor din aerul înconjurător și a vitezei de depunere
A. Metodele de referință pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5), ▌benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice, ozon și alți poluanți din aerul înconjurător și a vitezei de depunere
1. Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea descrisă în standardul EN 14212:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de sulf prin fluorescență în ultraviolet”.
2. Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot este cea descrisă în standardul EN 14211:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de azot și monoxid de azot prin chemiluminescență”.
3. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea PM10 din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea PM10 este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 „Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”.
4. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea PM2,5 din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea PM2,5 este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 „Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”.
5. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea ▌arsenului, a cadmiului, a plumbului și a nichelului din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea de probe de ▌arsen, cadmiu, plumb și nichel este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 „Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”. Metoda de referință pentru măsurarea ▌arsenului, cadmiului, plumbului și nichelului este cea descrisă în standardul EN 14902:2005 „Metodă standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As și Ni în fracția PM10 a particulelor în suspensie ”.
6. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea benzenului din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea benzenului este cea descrisă în standardul EN 14662, părțile 1 (2005), 2 (2005) și 3 (2016) „Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de benzen”.
7. Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea descrisă în standardul EN 14626:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroșu nedispersiv”.
8. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea hidrocarburilor aromatice policiclice din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea de probe de hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 „Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”. Metoda de referință pentru măsurarea benzo(a)pirenului din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 15549:2008 „Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de benzo(a)piren în aerul înconjurător”. În absența unei metode standardizate de CEN pentru celelalte hidrocarburi aromatice policiclice menționate la articolul 8 alineatul (6), statele membre sunt autorizate să utilizeze metode standardizate la nivel național sau metode ISO, de exemplu, standardul ISO 12884.
9. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea mercurului gazos total din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru măsurarea concentrațiilor de mercur gazos total din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 15852:2010 „Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea mercurului gazos total”.
10. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și analizarea depunerilor de arsen, cadmiu, plumb, nichel, mercur și hidrocarburi aromatice policiclice
Metoda de referință pentru determinarea depunerilor de arsen, cadmiu, plumb și nichel este cea descrisă în standardul EN 15841:2009 „Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea conținutului de arsen, cadmiu, plumb și nichel în depunerile atmosferice”.
Metoda de referință pentru determinarea depunerilor de mercur este cea descrisă în standardul EN 15853:2010 „Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea depunerilor de mercur”.
Metoda de referință pentru determinarea depunerilor de benzo(a)piren și de alte hidrocarburi policiclice menționate la articolul 8 alineatul (6) este cea descrisă în standardul EN 15980:2011 „Calitatea aerului. Determinarea depunerilor de benz[a]antracenă, benzo[b]fluorantenă, benzo[j]fluorantenă, benzo[k]fluorantenă, benzo[a]pirenă, dibenz[a,h]antracenă și indeno[1,2,3-cd]pirenă”.
11. Metoda de referință pentru măsurarea ozonului din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru măsurarea ozonului este cea descrisă în standardul EN 14625:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie în ultraviolet”.
▌
12. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea carbonului elementar și a carbonului organic din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea de probe de carbon elementar și carbon organic este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 „Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”. Metoda de referință pentru măsurarea carbonului elementar și a carbonului organic din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 16909:2017 „Aer înconjurător. Măsurare a carbonului elementar (EC) și a carbonului organic (OC) colectat pe filtre”.
13. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și măsurarea NO3-, SO4²-, Cl-, NH4+, Na+, K+, Mg²+, Ca²+ în fracția PM2,5 din aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea de probe de NO3-, SO4²-, Cl-, NH4+, Na+, K+, Mg²+, Ca²+ în fracția PM2,5 este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 „Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”. Metoda de referință pentru măsurarea NO3-, SO4²-, Cl-, NH4+, Na+, K+, Mg²+, Ca²+ în fracția PM2,5 din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 16913:2017 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea NO3-, SO4²-, Cl-, NH4+, Na+, K+, Mg²+, Ca²+ în fracția PM2,5 așa cum este depusă pe filtre”.
14. Metode pentru prelevarea de probe și măsurarea compușilor organici volatili care sunt precursori ai ozonului, ai metanului, ai particulelor ultrafine, ai carbonului negru, ai distribuției dimensionale a particulelor ultrafine, ai amoniacului, ai mercurului bivalent sub formă de particule și sub formă gazoasă, ai acidului azotic, ai levoglucosanului și ai potențialului de oxidare al particulelor în suspensie
În absența unei metode standard EN pentru prelevarea de probe și măsurarea compușilor organici volatili care sunt precursori ai ozonului, ai metanului, ai particulelor ultrafine, ai carbonului negru, ai distribuției dimensionale a particulelor ultrafine, ai amoniacului, ai mercurului bivalent sub formă de particule și sub formă gazoasă, ai acidului azotic, ai levoglucosanului și ai potențialului de oxidare al particulelor în suspensie, statele membre pot alege metodele de prelevare a probelor și de măsurare pe care le utilizează, în conformitate cu anexa V și ținând seama de obiectivele de măsurare, inclusiv de cele stabilite în secțiunea 3 punctul A și în secțiunea 4 punctul A din anexa VII, după caz. În cazul în care sunt disponibile metode de măsurare de referință internaționale, EN sau naționale sau specificații tehnice CEN, acestea pot fi utilizate.
B. Demonstrarea echivalenței
1. Un stat membru poate folosi orice altă metodă dacă poate să demonstreze că rezultatele acesteia sunt echivalente cu cele ale oricărei metode de referință prevăzute la litera A sau, în cazul particulelor în suspensie, orice altă metodă, dacă poate demonstra că aceasta prezintă un raport coerent cu metoda de referință, cum ar fi metoda de măsurare automată care îndeplinește cerințele standardului EN 16450:2017 „Aer înconjurător – Sisteme automatizate de măsurare pentru măsurarea concentrației de particule în suspensie (PM10; PM2,5)”. În astfel de cazuri, rezultatele obținute prin acea altă metodă sunt corectate astfel încât să se obțină rezultate echivalente cu cele care ar fi fost obținute prin utilizarea metodei de referință.
2. Comisia poate să ceară statelor membre să întocmească și să prezinte un raport privind demonstrarea echivalenței în conformitate cu punctul 1.
3. Atunci când evaluează acceptabilitatea raportului menționat la punctul 2, Comisia face referire la orientările sale privind demonstrarea echivalenței. Atunci când statele membre au folosit factori interimari pentru aproximarea echivalenței, aproximarea echivalenței este confirmată sau modificată prin trimitere la orientările respective.
4. Statele membre se asigură că, atunci când este cazul, corecția se aplică și retroactiv datelor de măsurare din trecut, în scopul obținerii unei comparabilități mai mari a datelor.
C. Standardizarea
Pentru poluanții gazoși, volumul este standardizat la o temperatură de 293 K și o presiune atmosferică de 101,3 kPa. Pentru particulele în suspensie și substanțele care urmează să fie analizate din particulele în suspensie [inclusiv ▌arsen, cadmiu, plumb, nichel și benzo(a)piren], volumul de prelevare se raportează la condițiile de mediu, în particular la temperatura și la presiunea atmosferică înregistrate la data măsurătorilor.
▌
D. Recunoașterea reciprocă a datelor
Pentru a demonstra că echipamentele îndeplinesc cerințele de performanță ale metodelor de referință enumerate la litera A din prezenta anexă, autoritățile și organismele competente desemnate în temeiul articolului 5 acceptă rapoarte de încercare emise în alte state membre, cu condiția ca laboratoarele de încercări să fie acreditate conform standardului armonizat relevant privind laboratoarele de încercări și etalonări.
Rapoartele de încercare detaliate și toate rezultatele încercărilor sunt puse la dispoziția altor autorități competente sau a organismelor desemnate ale acestora. Rapoartele de încercare demonstrează că echipamentele îndeplinesc toate cerințele de performanță, inclusiv în cazul în care anumite condiții legate de mediu și de sit sunt specifice unui anumit stat membru și nu intră în sfera condițiilor pentru care echipamentul a fost deja testat și certificat de tip într-un alt stat membru.
E. Aplicații de referință pentru modelarea calității aerului
În absența unui standard CEN privind obiectivele de calitate ale modelării, statele membre pot alege aplicațiile de modelare pe care le utilizează, în conformitate cu litera F din anexa V.
ANEXA VII
MĂSURĂTORI LA SUPERSITURILE DE MONITORIZARE ȘI A CONCETRAȚIEI MASICE, A COMPOZIȚIEI CHIMICE ALE PM2,5, ALE SUBSTANȚELOR PRECURSOARE ALE OZONULUI ȘI ALE PARTICULELOR ULTRAFINE
SECȚIUNEA 1 – MĂSURAREA POLUANȚILOR LA SUPERSITURILE DE MONITORIZARE
Măsurătorile efectuate în toate supersiturile de monitorizare din locațiile de fond urbane și din locațiile de fond rurale includ poluanții enumerați în tabelele 1 și 2.
Tabelul 1 – Poluanții care urmează să fie măsurați în supersiturile de monitorizare din locațiile de fond urbane
Poluant
Tipul măsurătorii
PM10, PM2,5, particule ultrafine, carbon negru
Măsurători în puncte fixe
NO2, O3
Măsurători în puncte fixe
SO2, CO
Măsurări în puncte fixe sau indicative
Distribuția dimensională a particulelor ultrafine
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Benzo(a)piren, alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz (1)
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Depunerea totală (2) de benzo(a)piren și alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Arsen, cadmiu, plumb și nichel
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Depunerea totală (2) de arsen, cadmiu, plumb, nichel și mercur
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Benzen
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Compoziția chimică a PM2,5 în conformitate cu secțiunea 1 din anexa VII
Măsurători în puncte fixe sau indicative
1 Benzo(a)piren și alte hidrocarburi aromatice policiclice menționate la articolul 9 alineatul (8).
2 În cazul în care amplasarea unui supersit de monitorizare într-o locație de fond urbană nu permite aplicarea orientărilor și a criteriilor EMEP în conformitate cu punctul C litera (f) din anexa IV, măsurarea corespunzătoare a depunerilor poate fi efectuată într-o locație de fond urbană separată din zona de reprezentativitate.
Tabelul 2 – Poluanții care urmează să fie măsurați în supersiturile de monitorizare din locațiile de fond rurale
Poluant
Tipul măsurătorii
PM10, PM2,5, particule ultrafine, carbon negru
Măsurători în puncte fixe
NO2, O3 și amoniac (NH3)
Măsurători în puncte fixe
SO2, CO
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Depunerea totală de benzo(a)piren și alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Depunerea totală de arsen, cadmiu, plumb, nichel și mercur
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Benzo(a)piren, alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz (1)
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Arsen, cadmiu, plumb și nichel
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Compoziția chimică a PM2,5 în conformitate cu secțiunea 1 din anexa VII
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Mercur gazos total
Măsurători în puncte fixe sau indicative
(1) Benzo(a)piren și celelalte hidrocarburi aromatice policiclice menționate la articolul 9 alineatul (8).
Tabelul 3 – Poluanții recomandați a fi măsurați în supersiturile de monitorizare din locațiile de fond urbane și din locațiile de fond rurale dacă nu fac obiectul cerințelor din tabelele 1 și 2
Poluant
Tipul măsurătorii
Distribuția dimensională a particulelor ultrafine
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Potențialul de oxidare al particulelor în suspensie
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Amoniac (NH3)
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Levoglucosan care trebuie măsurat ca parte a compoziției chimice a PM2,5
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Mercur gazos total
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Mercur bivalent sub formă de particule și sub formă gazoasă
Măsurători în puncte fixe sau indicative
Acid azotic
Măsurători în puncte fixe sau indicative
SECȚIUNEA 2 – MĂSURĂTORILE CONCENTRAȚIEI MASICE ȘI ALE COMPOZIȚIEI CHIMICE ALE PM2,5
A. Obiective
Obiectivele principale al acestor măsurători sunt garantarea unei informări adecvate cu privire la nivelul de poluare în locațiile de fond urbane și în locațiile de fond rurale. Informarea respectivă este esențială pentru estimarea nivelurilor ridicate din zonele mai poluate (cum ar fi locațiile de fond urbane, focarele de poluare a aerului, siturile industriale, zonele cu trafic rutier), pentru evaluarea eventualei contribuții a transportului poluanților pe distanță lungă, pentru sprijinirea analizei repartizării surselor și pentru înțelegerea unor poluanți specifici, cum ar fi particulele în suspensie. În plus, aceste informații sunt esențiale și pentru o utilizare sporită a aplicațiilor de modelare în zonele urbane.
B. Substanțe
Măsurarea PM2,5 cuprinde cel puțin concentrația masică totală și concentrațiile compușilor adecvați pentru caracterizarea compoziției sale chimice. Trebuie să se includă cel puțin lista speciilor chimice de mai jos.
SO42–
Na+
NH4+
Ca2+
carbon elementar (CE)
NO3–
K+
Cl–
Mg2+
carbon organic (CO)
C. Amplasare
Măsurătorile se efectuează în special în locațiile de fond urbane și în locațiile de fond rurale în conformitate cu anexa IV.
SECȚIUNEA 3 – MĂSURĂTORILE SUBSTANȚELOR PRECURSOARE ALE OZONULUI
A. Obiective
Măsurătorile substanțelor precursoare ale ozonului au ca obiective principale analizarea oricărei evoluții a substanțelor precursoare ale ozonului, verificarea eficacității strategiilor de reducere a emisiilor, verificarea coerenței inventarelor de emisii, contribuirea la o mai bună înțelegere a proceselor de formare a ozonului și de dispersie a substanțelor precursoare ale acestuia, precum și aplicarea modelelor fotochimice și contribuirea la stabilirea de legături între sursele de emisie și concentrațiile de poluanți observate.
B. Substanțe
Măsurătorile substanțelor precursoare ale ozonului includ cel puțin oxizii de azot (NO și NO2) și, după caz, metan (CH4) și compuși organici volatili (COV). Selectarea compușilor specifici care urmează să fie măsurați ▌va depinde de obiectivul urmărit și poate fi completată de alți compuși de interes. Statele membre pot utiliza metoda pe care o consideră adecvată pentru obiectivul urmărit. Metoda de referință, astfel cum este specificată în anexa VI, se aplică pentru dioxidul de azot și oxizii de azot.
▌
O listă a compușilor organici volatili pentru care sunt recomandate măsurători este prezentată mai jos:
Familia chimică
Substanța
Denumirea comună
Denumirea IUPAC
Formula
Numărul CAS
Alcooli
Metanol
Metanol
CH4O
67-56-1
Etanol
Etanol
C2H6O
64-17-5
Aldehidă
Formaldehidă
Metanal
CH2O
50-00-0
Acetaldehidă
Etanal
C2H4O
75-07-0
Metacroleină
2-Metilprop-2-enal
C4H6O
78-85-3
Alchine
Acetilenă
Etină
C2H2
74-86-2
Alcani
Etan
Etan
C2H6
74-84-0
Propan
Propan
C3H8
74-98-6
n-Butan
Butan
C4H10
106-97-8
i-Butan
2-Metilpropan
C4H10
75-28-5
n-Pentan
Pentan
C5H12
109-66-0
i-Pentan
2-Metilbutan
C5H12
78-78-4
n-Hexan
Hexan
C6H14
110-54-3
i-Hexan
2-Metilpentan
C6H14
107-83-5
n-Heptan
Heptan
C7H16
142-82-5
n-Octan
Octan
C8H18
111-65-9
i-Octan
2,2,4-Trimetilpentan
C8H18
540-84-1
Alchene
Etilenă
Etenă
C2H4
75-21-8
Propenă / propilenă
Propenă
C3H6
115-07-1
1,3-Butadienă
Buta-1,3-dienă
C4H6
106-99-0
1-Butenă
but-1-enă
C4H8
106-98-9
Trans-2-Butenă
(E)-but-2-enă
C4H8
624-64-6
cis-2-Butenă
(Z)-but-2-enă
C4H8
590-18-1
1-Pentenă
pent-1-enă
C5H10
109-67-1
2-Pentenă
(Z)-pent-2-enă
C5H10
627-20-3 (cis-2 pentenă)
(E)-Pent-2-enă
646-04-8 (trans-2 pentenă)
Hidrocarburi aromatice
Benzen
Benzen
C6H6
71-43-2
Toluen / Metilbenzen
Toluen
C7H8
108-88-3
Etil benzen
Etilbenzen
C8H10
100-41-4
m + p-Xilen
1,3-Dimetilbenzen
(m-Xilen)
C8H10
108-38-3
(m-Xilen)
1,4-Dimetilbenzen
(p-Xilen)
106-42-3
(p-Xilen)
o-Xilen
1,2-Dimetilbenzen
(o-Xilen)
C8H10
95-47-6
1,2,4-Trimetilbenzen
1,2,4-Trimetilbenzen
C9H12
95-63-6
1,2,3-Trimetilbenzen
1,2,3-Trimetilbenzen
C9H12
526-73-8
1,3,5-Trimetilbenzen
1,3,5-Trimetilbenzen
C9H12
108-67-8
Cetone
Acetonă
Propan-2-onă
C3H6O
67-64-1
Metil etil cetonă
Butan-2-onă
C4H8O
78-93-3
Metil vinil cetonă
3-Buten-2-onă
C4H6O
78-94-4
Terpene
Izopren
2-Metilbut-1,3-dienă
C5H8
78-79-5
p-Cimen
1-metil-4-(1-metiletil) benzen
C10H14
99-87-6
Limonen
1-metil-4-(1-metiletenil)-ciclohexenă
C10H16
138-86-3
-Mircen
7-Metil-3-metilen-1,6-octadienă
C10H16
123-35-3
-Pinen
2,6,6-Trimetil-biciclo[3.1.1]hept-2-enă
C10H16
80-56-8
-Pinen
6,6-Dimetil-2-metil-enbiciclo [3.1.1]heptan
C10H16
127-91-3
Camfen
2,2-dimetil-3-metil-enbiciclo [2.2.1]heptan
C10H16
79-92-5
3-Carenă
3,7,7-Trimetil-biciclo[4.1.0]hept-3-enă
C10H16
13466-78-9
1,8-Cineol
1,3,3-trimetil 2 oxabiciclo [2.2.2]octan
C10H18O
470-82-6
C. Amplasare
Măsurătorile sunt efectuate în puncte de prelevare create în conformitate cu cerințele prezentei directive și considerate adecvate pentru obiectivele monitorizării menționate la litera A din prezenta secțiune.
SECȚIUNEA 4 – MĂSURĂTORILE PARTICULELOR ULTRAFINE
A. Obiective
Obiectivul acestor măsurători este de a asigura disponibilitatea unor informații adecvate în locațiile în care apar concentrații ridicate de particule ultrafine, care sunt influențate în principal de surse de transport aerian, naval sau rutier (cum ar fi aeroporturi, porturi, drumuri), situri industriale sau instalații de încălzire a locuințelor. Informațiile trebuie să fie adecvate pentru a evalua nivelurile crescute ale concentrațiilor de particule ultrafine cauzate de aceste surse.
B. Substanțe
Particulele ultrafine.
C. Amplasare
Punctele de prelevare sunt instalate în conformitate cu anexele IV și V într-o locație în care este posibil să apară concentrații ridicate de particule ultrafine și în direcția vântului în raport cu sursele principale, în direcția predominantă relevantă a vântului acestor surse.
ANEXA VIII
INFORMAȚIILE CARE URMEAZĂ A FI INCLUSE ÎN PLANURILE PRIVIND CALITATEA AERULUI ȘI ÎN FOILE DE PARCURS PRIVIND CALITATEA AERULUI PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI CALITATEA AERULUI ÎNCONJURĂTOR
A. Informațiile care urmează a fi furnizate în temeiul articolului 19 alineatul (6)
1. Localizarea poluării excesive
(a) regiune;
(b) oraș/orașe (hărți);
(c) punctul (punctele) de prelevare (hartă, coordonate geografice).
2. Informații generale
(a) tipul de zonă (urbană, industrială sau rurală) sau caracteristicile unității teritoriale cu expunere medie sau ale altei unități teritoriale (inclusiv zonele urbane, industriale sau rurale);
(b) estimarea zonei poluate (în km2) și a populației expuse poluării;
(c) concentrațiile sau indicatorul expunerii medii al poluantului relevant observat începând cu cel puțin 5 ani înainte de depășire până la datele cele mai recente, inclusiv comparația cu valorile-limită sau cu obligația de reducere a expunerii medii și cu obiectivul privind concentrația expunerii medii.
3. Autorități responsabile
Denumirile și adresele autorităților competente responsabile de elaborarea și punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului sau a foilor de parcurs privind calitatea aerului.
4. Originea poluării, ținând seama de raportarea în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 și de informațiile furnizate în cadrul programului național de control al poluării aerului
(a) lista principalelor surse de emisie responsabile de poluare;
(b) cantitatea totală a emisiilor din aceste surse (în tone/an);
(c) evaluarea nivelului emisiilor (de exemplu, la nivel de oraș, nivel regional, nivel național și contribuții transfrontaliere);
(d) repartizarea surselor în funcție de sectoarele relevante care contribuie la depășire în cadrul programului național de control al poluării aerului.
5. Descrierea scenariului de referință utilizat ca bază pentru planul privind calitatea aerului sau pentru foaia de parcurs privind calitatea aerului pentru a demonstra efectele lipsei de acțiune, inclusiv o evoluție preconizată atât a emisiilor, cât și a concentrațiilor.
6. Identificarea și detaliile măsurilor de reducere a poluării aerului care pot fi luate în considerare pentru selecție:
(a) enumerarea și descrierea tuturor măsurilor avute în vedere în planul privind calitatea aerului sau în foaia de parcurs privind calitatea aerului, inclusiv identificarea autorității competente responsabile cu punerea lor în aplicare;
(b) cuantificarea sau estimarea reducerii emisiilor (în tone/an) și, dacă este cazul, reducerea concentrației pentru fiecare măsură prevăzută la litera (a).
7. Măsurile selectate și impactul preconizat al acestora pentru asigurarea conformității în termenele stabilite la articolul 19 ▌
(a) lista măsurilor selectate, inclusiv o listă de informații (cum ar fi rezultatele modelării și evaluării măsurilor) necesare pentru respectarea standardului de calitate a aerului în cauză în conformitate cu anexa I; dacă este cazul, dacă lista de măsuri în temeiul punctului 6 litera (a) include măsuri cu un potențial ridicat de îmbunătățire a calității aerului, dar acestea nu au fost selectate în vederea adoptării, o explicație a motivelor pentru care măsurile nu sunt selectate în vederea adoptării;
(b) calendarul de punere în aplicare a fiecărei măsuri și actorii responsabili;
(c) cuantificarea reducerii emisiilor (în tone/an) din combinația de măsuri prevăzute la litera (a);
(d) reducerea cuantificată a concentrației (în µg/m³) la fiecare punct de prelevare care depășește valorile-limită, valorile-țintă ▌sau indicatorul expunerii medii în cazul unei depășiri a obligației de reducere a expunerii medii, care se estimează că se va obține prin setul de măsuri menționate la litera (a);
(e) traiectoria orientativă în vederea conformității și anul în care se estimează că se va obține conformitatea pentru fiecare poluant atmosferic vizat de foaia de parcurs privind calitatea aerului sau de planul privind calitatea aerului, ținând seama de setul de măsuri menționate la litera (a);
(f) în ceea ce privește foile de parcurs privind calitatea aerului și planurile privind calitatea aerului, motivele pentru a explica modul în care planurile sau foile de parcurs stabilesc măsuri pentru a se asigura că perioada de depășire este cât mai scurtă posibil, inclusiv în ceea ce privește calendarul de punere în aplicare.
▌
8. Anexa 1 la planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului: Informații de fond suplimentare
(a) date climatice;
(b) date privind topografia;
(c) informații privind tipul de ținte care necesită protecție în zonă, după caz;
(d) enumerarea și descrierea tuturor măsurilor suplimentare care au un impact deplin asupra concentrațiilor de poluanți din aerul înconjurător în cursul unei perioade de 3 ani sau mai mult;
(e) informații socioeconomice privind domeniul respectiv, pentru a promova aspectele legate de echitatea de mediu și protecția populației sensibile și a grupurilor vulnerabile;
(f) o descriere a metodei utilizate și a ipotezelor formulate sau a datelor utilizate pentru prognozele privind evoluția calității aerului, inclusiv, dacă este posibil, marja de incertitudine a prognozelor și scenariile de sensibilitate pentru a ține seama de scenariul cel mai optimist, scenariul cel mai probabil și scenariul cel mai pesimist;
(g) documente de fundamentare și informații folosite pentru evaluare.
9. Anexa 2 la planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului: Un rezumat al măsurilor de informare și consultare a publicului adoptate în temeiul articolului 19 alineatul (7), al rezultatelor acestora și o explicație a modului în care au fost luate în considerare aceste rezultate în planul final privind calitatea aerului sau în foaia de parcurs finală privind calitatea aerului.
10. Anexa 3 la planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului: Evaluarea măsurilor (în cazul unei actualizări a planului privind calitatea aerului)
(a) evaluarea calendarului măsurilor din planul anterior privind calitatea aerului;
(b) estimarea impactului măsurilor din planul anterior privind calitatea aerului asupra reducerii emisiilor și a concentrațiilor de poluanți.
B. Lista orientativă a măsurilor de reducere a poluării aerului
1. Informații privind stadiul punerii în aplicare a directivelor menționate la articolul 14 alineatul (3) litera (b) din Directiva (UE) 2016/2284.
2. Informații privind măsurile de reducere a poluării aerului a căror implementare a fost luată în considerare la nivel local, regional sau național în legătură cu atingerea obiectivelor de calitate a aerului, precum:
(a) reducerea emisiilor provenite din surse staționare prin asigurarea faptului că sursele staționare de combustie mici și mijlocii (inclusiv pentru biomasă) sunt dotate cu echipamente de control al emisiilor sau că acestea sunt înlocuite, precum și prin îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor;
(b) reducerea emisiilor provenite de la autovehicule prin intermediul modernizării cu ajutorul unor sisteme de propulsie cu emisii zero și a unor echipamente de control al emisiilor. Trebuie avută în vedere utilizarea de stimulente de natură economică pentru a accelera adoptarea acestor sisteme și echipamente;
(c) achiziționarea de către autoritățile publice, în conformitate cu manualul privind achizițiile publice verzi, de ▌combustibili, echipament de combustie în scopul reducerii emisiilor și de vehicule cu emisii zero, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului(32);
(d) reducerea emisiilor prin achiziționarea de vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute pentru transportul în comun și public și/sau de vehicule echipate cu soluții digitale moderne care influențează reducerea emisiilor;
(e) măsuri de îmbunătățire a calității, a eficienței, a accesibilității ca preț și a conectivității transportului în comun și public;
(f) măsuri legate de adoptarea și punerea în funcțiune a infrastructurii pentru combustibili alternativi;
(g) măsuri de limitare a emisiilor provenite din transporturi prin intermediul urbanismului și al gestionării traficului rutier, inclusiv:
(i) taxarea congestiei din trafic, de exemplu, taxe de drum și taxe de utilizare în funcție de kilometraj;
(ii) alegerea materialelor rutiere;
(iii) tarife pentru parcare pe terenurile publice sau alte stimulente de natură economică și cu tarife diferențiate pentru vehiculele poluante și pentru cele cu emisii zero;
(iv) instituirea unor sisteme de restricționare a accesului vehiculelor în zonele urbane, inclusiv a unor zone cu emisii scăzute și zone cu emisii zero;
(v) înființarea unor cartiere cu trafic redus, superblocuri și cartiere fără automobile;
(vi) declararea de străzi fără mașini;
(vii) măsuri de asigurare a unor emisii (de eșapament) egale cu zero pe ultimul kilometru;
(viii) promovarea partajării și a folosirii în comun a autoturismelor;
(ix) punerea în aplicare a sistemelor de transport inteligente;
(x) crearea de noduri multimodale care să conecteze diferite soluții de transport și spații de parcare sustenabile;
(xi) stimularea mersului cu bicicleta și a mersului pe jos, de exemplu prin extinderea spațiului pentru bicicliști și pietoni, acordarea de prioritate mersului cu bicicleta și mersului pe jos în planificarea infrastructurii, extinderea rețelei de rute pentru biciclete;
(xii) planificarea unor orașe compacte;
(h) măsuri de încurajare a trecerii modale la o mobilitate activă și la forme de transport mai puțin poluante (precum mersul pe jos, mersul cu bicicleta, transportul public sau transportul feroviar), inclusiv:
(i) electrificarea transportului public, consolidarea rețelei de transport public și simplificarea accesului și a utilizării, de exemplu prin rezervări digitale și interconectate și prin informații în timp real privind tranzitul;
(ii) asigurarea unei intermodalități fără obstacole pentru naveta rural-urban, de exemplu între transportul feroviar și mersul cu bicicleta și între autoturisme și transportul public (cum ar fi sistemele „park and ride”);
(iii) redirecționarea stimulentelor fiscale și economice către mobilitatea activă și partajată, inclusiv stimulente pentru deplasarea cu bicicleta și mersul pe jos la locul de muncă;
(iv) programe de casare a celor mai poluante vehicule;
(i) măsuri de încurajare a trecerii la vehicule și utilaje fără destinație rutieră cu emisii zero, atât pentru aplicații private, cât și pentru aplicații comerciale;
(j) măsuri pentru asigurarea faptului că se acordă prioritate combustibililor cu nivel scăzut de emisie în sursele staționare de scară mică, medie și mare și în sursele mobile;
(k) măsuri de reducere a poluării aerului din surse industriale în temeiul Directivei 2010/75/UE și prin utilizarea unor instrumente economice precum impozitele, taxele sau comercializarea certificatelor de emisii, ținând seama, în același timp, de particularitățile IMM-urilor;
(l) reducerea emisiilor generate de transportul maritim și aerian prin utilizarea combustibililor alternativi și instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, precum și utilizarea de stimulente economice pentru a accelera adoptarea acestora și stabilirea unor cerințe specifice pentru navele și ambarcațiunile aflate la dană și în port, accelerând în același timp alimentarea cu energie electrică de la mal și electrificarea navelor și a mașinilor de lucru portuare;
(m) măsuri de reducere a emisiilor din agricultură;
(n) măsuri vizând protejarea sănătății copiilor sau a altor grupuri sensibile ale populației și grupuri vulnerabile;
(o) măsuri de încurajare a modificărilor de comportament.
ANEXA IX
MĂSURI DE URGENȚĂ CARE POT FI AVUTE ÎN VEDERE PENTRU A FI INCLUSE ÎN PLANURILE DE ACȚIUNE PE TERMEN SCURT PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 20
Măsuri care trebuie avute în vedere pe termen scurt care vizează abordarea surselor care contribuie la riscul de depășire a pragului de alertă, în funcție de circumstanțele locale și de poluantul luat în considerare:
(a) restricționarea circulației vehiculelor, în special în jurul locațiilor frecventate de populația sensibilă și de grupurile vulnerabile;
(b) transport public cu tarife reduse sau gratuit;
(c) suspendarea operațiunilor la lucrările de construcții;
(d) curățarea drumurilor;
(e) formule flexibile de lucru.
ANEXA X
INFORMAREA PUBLICULUI
1. Statele membre trebuie să prezinte publicului cel puțin următoarele informații:
(a) date orare actualizate pentru fiecare punct de prelevare a dioxidului de sulf, a dioxidului de azot, a particulelor în suspensie (PM10 și PM2,5), a monoxidului de carbon și a ozonului; această dispoziție se aplică informațiilor provenite de la toate punctele de prelevare unde sunt disponibile informații actualizate și cel puțin informațiilor provenite de la numărul minim de puncte de prelevare prevăzut în anexa III, dacă metoda de măsurare este adecvată pentru date actualizate (UTD), în pofida faptului că statele membre furnizează publicului cât mai multe informații privind UTD și își adaptează treptat metodele de măsurare în acest sens; atunci când sunt disponibile, se furnizează, de asemenea, informații actualizate care rezultă din aplicațiile de modelare;
(b) concentrațiile măsurate ale tuturor poluanților și, dacă este posibil, modul în care acestea se compară cu cele mai recente valori orientative recomandate de OMS, prezentate în funcție de perioadele corespunzătoare stabilite în anexa I;
(c) informații privind depășirea (depășirile) observată (observate) a(le) oricărei valori-limită, valori-țintă ▌și obligației de reducere a expunerii medii, inclusiv cel puțin:
(i) locația sau zona depășirii;
(ii) momentul începerii și durata depășirii;
(iii) concentrația măsurată în comparație cu standardele aplicabile de calitate a aerului sau cu indicatorul expunerii medii în cazul unei depășiri a obligației de reducere a expunerii medii;
(d) informații privind impactul asupra sănătății ▌, inclusiv cel puțin:
(i) impactul poluării aerului asupra sănătății populației în general și, în măsura posibilului, a fiecărui poluant care intră sub incidența prezentei directive;
(ii) impactul poluării aerului asupra sănătății populației sensibile și a grupurilor vulnerabile și, în măsura posibilului, a fiecărui poluant care intră sub incidența prezentei directive;
(iii) descrierea simptomelor probabile;
(iv) precauțiile recomandate care trebuie luate, defalcate în precauții care trebuie luate de populația generală și de populația sensibilă și grupurile vulnerabile;
(v) locul unde se găsesc informații suplimentare;
(e) informații privind impactul asupra vegetației;
(f) informații privind acțiunile de prevenire în scopul reducerii poluării și a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acțiunile de reducere a emisiilor;
(g) informații privind campaniile de măsurare sau activitățile similare și rezultatele acestora, în cazul în care au fost efectuate.
2. Statele membre trebuie să asigure punerea la timp la dispoziția publicului a informațiilor privind depășirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum și eventualele praguri de informare; detaliile furnizate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:
(a) informații privind depășirea (depășirile) observată (observate):
(i) locația sau zona depășirii;
(ii) tipul de prag depășit (de alertă sau de informare);
(iii) momentul începerii și durata depășirii;
(iv) cea mai mare concentrație orară și, în plus, cea mai mare concentrație medie pe un interval de opt ore în cazul ozonului;
(i) aria geografică a depășirilor preconizate ale pragului de alertă sau ale pragului de informare;
(ii) modificările preconizate ale poluării (și anume ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alături de motivele care determină acele modificări;
(c) informații privind tipul de populație vizat, posibilele efecte asupra sănătății și comportamentul recomandat:
(i) informații privind grupurile de populație expuse riscului;
(ii) descrierea simptomelor probabile;
(iii) măsurile de precauție recomandate populației vizate;
(iv) locul de unde se pot obține informații suplimentare;
(d) informații privind planurile de acțiune pe termen scurt și acțiunile de prevenire în scopul reducerii poluării sau a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acțiunile de reducere a emisiilor din surse antropice;
(e) recomandări cu privire la acțiunile de reducere a expunerii;
(f) în cazul depășirilor prognozate, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că detaliile respective sunt furnizate în măsura în care acest lucru este posibil.
3. Atunci când are loc o depășire sau când există un risc de depășire a oricărei valori-limită, a valorii-țintă ▌, a obligației de reducere a expunerii medii, a pragurilor de alertă sau a pragurilor de informare, statele membre se asigură că informațiile menționate în prezenta anexă sunt, de asemenea, aduse la cunoștința publicului.
ANEXA XI
Partea A
Directivele abrogate cu lista modificărilor lor ulterioare (menționate la articolul 31)
Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului
(JO L 23, 26.1.2005, p. 3)
Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European și al Consiliului
(JO L 87, 31.3.2009, p. 109)
numai punctul 3.8 din anexă
Directiva (UE) 2015/1480 a Comisiei
(JO L 226, 29.8.2015, p. 4)
numai articolele 1 și 2
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului
(JO L 152, 11.6.2008, p. 1)
▌
Partea B
Termene de transpunere în dreptul intern (menționate la articolul 31)
Directiva
Termen de transpunere
2004/107/CE
15 februarie 2007
2008/50/CE
11 iunie 2010
(UE) 2015/1480
31 decembrie 2016
_____________
ANEXA XII
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
Prezenta directivă
Directiva 2008/50/CE
Directiva 2004/107/CE
Articolul 1
—
—
Articolul 2
Articolul 1
Articolul 1
Articolul 3
Articolul 32
Articolul 8
Articolul 4
Articolul 2
Articolul 2
Articolul 5
Articolul 3
—
Articolul 6
Articolul 4
Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 7
Articolul 5 și articolul 9 alineatul (2)
Anexa II secțiunea B
Articolul 4 alineatele (2), (3) și (6)
Anexa II secțiunea II
Articolul 8
Articolul 6 și articolul 9 alineatul (1)
Articolul 4 alineatele (1)-(5) ▌și (10)
Articolul 9
Articolele 7 și 10
Anexa V, secțiunea A, punctul 1, nota de subsol 1
Articolul 4 alineatele (7), (8) și (11)
Articolul 10
—
Articolul 4 alineatul (9)
Articolul 11
Articolele 8 și 11
Articolul 4 alineatele (12) și (13)
Articolul 12
Articolul 12, articolul 17 alineatele (1) și (3) și articolul 18
Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3).
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).
Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 aprilie 2022 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030 (JO L 114, 12.4.2022, p. 22).
Decizia 81/462/CEE a Consiliului din 11 iunie 1981 privind încheierea Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (JO L 171, 27.6.1981, p. 11).
Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind mercurul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008 (JO L 137, 24.5.2017, p. 1).
Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).
Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
Hotărârea Curții de Justiție din 19 noiembrie 2014, ClientEarth/The Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs, C-404/13, ECLI:EU:C:2014:2382, punctul 49 și Hotărârea Curții de Justiție din 10 noiembrie 2020, Comisia Europeană/Republica Italiană, C-644/18, ECLI:EU:C:2020:895, punctul 154.
Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).
Hotărârea Curții din 14 ianuarie 2021, LB și alții/College van burgemeester en wethouders van de gemeente Echt-Susteren, C-826/18, ECLI:EU:C:2021:7, punctele 58 și 59.
Hotărârea Curții de Justiție din 25 iulie 2008, Dieter Janecek/Freistaat Bayern, C-237/07, ECLI:EU:C:2008:447, punctul 42; Hotărârea Curții din 19 noiembrie 2014, Client Earth / Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs, C-404/13, ECLI:EU:C:2014:2382, punctul 56; Hotărârea Curții de Justiție din 26 iunie 2019, Lies Craeynest și alții/Brussels Hoofdstedelijk Gewest și Brussels Instituut voor Milieubeheer, C-723/17, ECLI:EU:C:2019:533, punctul 56; și Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Deutsche Umwelthilfe eV/Freistaat Bayern, C-752/18, ECLI:EU:C:2019:1114, punctul 56.
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 393, 30.12.1989, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).
Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).
Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (JO L 172, 26.6.2019, p. 56).
Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).
Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea pădurilor și interacțiunile ecologice în cadrul Comunității (JO L 334, 30.11.2006, p. 1).
Pragul se fixează la respectiv 4, 3, 10, 3 și 5 µg/m3 pentru PM10, PM2,5, O3, NO2 și SO2 și la 0,5 mg/m3 pentru CO. Aceste valori reprezintă nivelul curent al cunoștințelor și sunt actualizate periodic, cel puțin o dată la 5 ani, pentru a reflecta evoluțiile stadiului actual al tehnologiei.
Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 și (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13).
Instrumentul pentru situații de urgență pe piața unică
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument pentru situații de urgență pe piața unică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (COM(2022)0459 – C9-0315/2022 – 2022/0278(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0459),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 114 alineatul (21) și articolul 46 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C9‑0315/2022),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2022(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2023(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,
– având în vedere avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0246/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne)(4)
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(7),
întrucât:
(1) Crizele din trecut, în special primele zile ale pandemiei de COVID-19, au arătat că libera circulație a bunurilor, a persoanelor și a serviciilor pe piața internă și în lanțurile sale de aprovizionare poate fi grav afectată. Acest lucru poate avea consecințe asupra comerțului transfrontalier dintre statele membre, creând astfel obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne. În plus, în timpul acestor crize, instrumentele corespunzătoare de gestionare a crizelor și mecanismele de coordonare fie lipseau, fie nu acopereau toate aspectele pieței interne, fie nu permiteau un răspuns prompt și eficace la astfel de crize.
(2) În faza incipientă a crizei provocate de pandemia de COVID-19, statele membre au introdus bariere în calea liberei circulații pe piața internă, precum și măsuri divergente în ceea ce privește furnizarea de bunuri și servicii care aveau o importanță critică sau erau indispensabile pentru a răspunde crizei, care nu au fost întotdeauna justificate. Măsurile ad-hoc luate de Comisie pentru a restabili funcționarea pieței interne, pe baza normelor existente, nu au fost suficiente. Uniunea nu a fost suficient de pregătită pentru a asigura fabricarea, achiziționarea și distribuirea eficientă a bunurilor nemedicale necesare în situații de criză, cum ar fi echipamentele individuale de protecție. Măsurile de asigurare a disponibilității bunurilor fără caracter medical necesare în situații de criză în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 au fost în mod necesar reactive. De asemenea, criza provocată de pandemia de COVID-19 a dezvăluit un schimb de informații insuficient și o imagine de ansamblu insuficientă a capacităților de producție pe teritoriul Uniunii, precum și vulnerabilități legate de lanțurile de aprovizionare globale și în interiorul Uniunii.
(3) În plus, măsurile necoordonate de restricționare a liberei circulații a persoanelor au avut un impact deosebit asupra sectoarelor care se bazează pe lucrători mobili, inclusiv pe lucrători din zone de frontieră, care au jucat un rol esențial pe piața internă în perioada respectivă.
(4) Consiliul a avut posibilitatea, prin intermediul mecanismului integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR), să facă schimb de informații și să coordoneze anumite acțiuni legate de criza provocată de pandemia de COVID-19, în timp ce statele membre au acționat în mod independent în alte situații. Cu toate acestea, acțiunile Comisiei au fost întârziate cu câteva săptămâni din cauza lipsei unor măsuri de planificare pentru situații neprevăzute la nivelul Uniunii și a lipsei de claritate cu privire la ▌ autoritatea națională care trebuia contactată pentru a găsi soluții rapide la impactul crizei asupra pieței interne. În plus, a devenit clar că măsurile restrictive necoordonate luate de statele membre urmau să agraveze și mai mult impactul crizei asupra pieței interne. A reieșit că sunt necesare acorduri între statele membre și instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în ceea ce privește planificarea pentru situații neprevăzute, coordonarea la nivel tehnic, cooperarea și schimbul de informații. În plus, a devenit clar că lipsa de coordonare efectivă între statele membre a exacerbat deficitul de bunuri, creând mai multe obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și persoanelor.
(5) Organizațiile reprezentative ale operatorilor economici au sugerat că operatorii economici nu dispuneau de suficiente informații cu privire la restricțiile în calea liberei circulații sau măsurile de răspuns în situații de criză luate de statele membre în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Acest lucru s-a datorat, printre altele, lipsei de transparență din partea autorităților statelor membre, a faptului că operatorii economici nu au știut de unde să obțină astfel de informații, constrângerilor lingvistice și a sarcinii administrative pe care o implică solicitarea repetată de informații în toate statele membre, în special într-un mediu de reglementare aflat în continuă schimbare. Această lipsă de informații a împiedicat operatorii economici să ia decizii comerciale în cunoștință de cauză cu privire la măsura în care și-ar putea exercita dreptul la liberă circulație sau și-ar putea continua operațiunile comerciale transfrontaliere pe perioada crizei. Este necesar să se îmbunătățească disponibilitatea informațiilor legate derestricțiile privind libera circulație și măsurile de răspuns în situații de criză luate la nivel național și la nivelul Uniunii.
(6) În pofida lipsei de coordonare de la început, normele pieței interne au jucat un rol esențial în eforturile de a atenua impactul negativ al crizei provocate de pandemia de COVID-19 și de a asigura o redresare rapidă a economiei Uniunii, și anume prin faptul că au evitat restricțiile naționale nejustificate și disproporționate cuprinse în răspunsurile unilaterale propuse de statele membre și au oferit un stimulent puternic pentru găsirea unor soluții comune, promovând astfel solidaritatea.
(7) Evenimentele legate de criza provocată de pandemia de COVID-19 au evidențiat necesitatea ca Uniunea să adopte o abordare coordonată și să fie mai bine pregătită pentru posibilele crize viitoare, în special având în vedere efectele continue ale schimbărilor climatice care provoacă dezastre naturale, precum și instabilitatea economică și geopolitică mondială. Alte crize care necesită un răspuns mai rapid pentru a preveni barierele din calea liberei circulații pe piața internă și pentru a evita perturbările grave ale lanțurilor de aprovizionare care sunt indispensabile pentru menținerea activităților pe piața internă includ, de exemplu, incendiile forestiere, cutremurele sau atacurile cibernetice la scară largă. Faptul că astfel de crize constituie evenimente excepționale și bruște de natură și amploare extraordinare implică faptul că astfel de evenimente sunt în mod rezonabil neașteptate. Având în vedere faptul că nu se știe ce tip de crize ar putea să apară, producând efecte grave asupra pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare în viitor, este necesar să se prevadă un instrument cu aplicabilitate în cazul unor crize foarte variate care au impact asupra pieței interne.
(8) Impactul unei crize asupra pieței interne poate împiedica funcționarea pieței interne în două moduri. Acesta poate crea obstacole în calea liberei circulații sau poate cauza perturbări ale lanțurilor de aprovizionare. Perturbările lanțurilor de aprovizionare pot exacerba deficitul de bunuri și servicii pe piața internă și pot stăvili producția, ceea ce duce la obstacole suplimentare în calea comerțului și la denaturarea concurenței între statele membre și între operatorii privați, perturbând astfel buna funcționare a pieței interne. Perturbările lanțurilor de aprovizionare pot conduce, de asemenea, la apariția sau la apariția probabilă a unor măsuri naționale divergente pentru a aborda aceste probleme legate de lanțul de aprovizionare, conducând la activarea unui regim de urgență al pieței interne. Prezentul regulament ar trebui să abordeze aceste tipuri de impact asupra pieței interne și să introducă măsuri pentru a evita obstacolele în calea liberei circulații sau perturbările lanțului de aprovizionare care creează deficite de bunuri sau servicii relevante în situații de criză.
(9) Pentru a evita o sarcină administrativă inutilă pentru statele membre, incidentele raportate prin intermediul alertelor ad-hoc de avertizare timpurie menționate în prezentul regulament ar trebui definite astfel încât să excludă evenimentele care au o consecință previzibilă neglijabilă asupra liberei circulații a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, sau asupra lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale vitale sau a activităților economice pe piața internă.
▌
(10) Pentru a se asigura că cadrul de măsuri prevăzut de prezentul regulament își poate exercita pe deplin efectul în contextul vigilenței pieței interne și al regimurilor de urgență ale pieței interne, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească mecanisme detaliate privind pregătirea pentru situații de criză, cooperarea, schimbul de informații și comunicarea în situații de criză. Aceste modalități detaliate, sub forma unui cadru de contingență, ar trebui să stabilească aspectele tehnice și operaționale specifice ale mecanismelor de schimb de informații între Comisie și statele membre. În plus, acesta ar trebui să stabilească modalități de coordonare operațională între Comisie și statele membre în ceea ce privește comunicarea în situații de criză. În acest context, ar trebui întocmit un inventar specific al tuturor autorităților competente din statele membre respective implicate în punerea în aplicare a cadrului prevăzut de prezentul regulament, pe baza informațiilor comunicate de statele membre. Acest inventar ar trebui să indice, în special, rolurile și responsabilitățile atribuite autorităților competente din statele lor membre respective în timpul regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne, în conformitate cu dreptul intern. Acordurile dintre Comisie și statele membre ar trebui să acopere, de asemenea, schimbul securizat de informații privind consultarea operatorilor economici și a partenerilor sociali cu privire la inițiativele și acțiunile lor respective de atenuare a efectelor unei potențiale crize și de răspuns la acestea.
(11) ▌ Măsurile stabilite în prezentul regulament ar trebui implementate în mod coerent, transparent, eficient, proporțional și în timp util, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a menține funcțiile societale vitale, ▌ inclusiv securitatea publică, siguranța, ordinea publică sau sănătatea publică. Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze competența statelor membre în ceea ce privește, de exemplu, politicile naționale de sănătate publică și nu ar trebui să aducă atingere responsabilității statelor membre de a proteja securitatea națională și competența acestora de a proteja alte funcții esențiale ale statului, printre care asigurarea integrității teritoriale a statului și menținerea legii și ordinii publice. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aspectelor legate de securitatea și apărarea națională.
(12) Prezentul regulament prevede mijloacele necesare pentru a asigura, pe perioada unei crize, funcționarea continuă a pieței interne, a întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piața internă și a lanțurilor sale de aprovizionare strategice, inclusiv libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, și disponibilitatea bunurilor sau serviciilor relevante în situații de criză pentru cetățeni, întreprinderi și autoritățile publice. În plus, prezentul regulament stabilește un forum pentru acțiuni adecvate de coordonare, cooperare și schimb de informații. De asemenea, prevede mijloacele pentru accesibilitatea și disponibilitatea în timp util a informațiilor necesare pentru un răspuns specific și un comportament adecvat pe piață din partea întreprinderilor și a cetățenilor pe perioada unei crize.
(13) Atunci când este posibil, prezentul regulament ar trebui să facă posibilă anticiparea evenimentelor și a crizelor, permițând Uniunii să continue să se bazeze pe analiza permanentă privind domeniile de o importanță critică ale economiei pieței interne ▌.
(14) Prin consolidarea rezilienței și a pregătirii industriei Uniunii în ceea ce privește materiile prime critice, Regulamentul de instituire a unui cadru pentru asigurarea unei aprovizionări sigure și durabile cu materii prime critice completează prezentul regulament, care permite Comisiei, în timpul unui regim de vigilență al pieței interne sau al unui regim de urgență al pieței interne, să activeze măsuri specifice atunci când apare o amenințare la adresa aprovizionării cu bunuri de importanță critică sau o perturbare a acesteia, inclusiv în ceea ce privește materiile prime critice.
(15) Prezentul regulament nu ar trebui să dubleze cadrul existent pentru medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale în temeiul cadrului UE de securitate sanitară, care cuprinde Regulamentul (UE) 2022/123(8),Regulamentul(UE) 2022/2370(9) și Regulamentul (UE) 2022/2371(10) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2022/2372 al Consiliului(11) în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză și răspunsul la acestea în domeniul sănătății. Cadrul UE de securitate sanitară ar trebui să prevaleze asupra prezentului regulament în ceea ce privește perturbările lanțului de aprovizionare și deficitele de medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile cadrului respectiv. Prin urmare, medicamentele, dispozitivele medicale sau alte contramăsuri medicale în sensul Regulamentelor (UE) 2022/2371 și (UE) 2022/2372 ar trebui, atunci când au fost incluse pe lista adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2372, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu excepția dispozițiilor referitoare la libera circulație a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor,în timpul unei perioade de urgență pe piața internă, în special a celor menite să restabilească și să faciliteze libera circulație ▌.
▌
(16) Prezentul regulament ar trebui să completeze mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize gestionat de Consiliu în temeiul Deciziei 2014/415/UE a Consiliului(12) în ceea ce privește rolul acestuia în impactul crizelor transsectoriale asupra pieței unice care necesită luarea de decizii legate de planificarea pentru situații neprevăzute și punerea în aplicare a măsurilor de vigilență și de urgență. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere modalităților mecanismului integrat pentru un răspuns politic la crize, gestionat de Consiliu în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului(13).
(17) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mecanismului de protecție civilă al Uniunii (UCPM). Prezentul regulament ar trebui să completeze UCPM și ar trebui să vină în sprijinul acestuia, acolo unde este cazul, în ceea ce privește disponibilitatea bunurilor esențiale și libera circulație a lucrătorilor din domeniul protecției civile, inclusiv a echipamentelor acestora, pentru crizele care se înscriu în domeniul de aplicare al UCPM.
(18) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului(14), inclusiv cadrului său general pentru introducerea temporară sau prelungirea controalelor la frontierele interne și sistemului de notificare pentru reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne.
(19) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(15) privind gestionarea crizelor, astfel cum se prevede la articolele 55-57 din regulamentul respectiv, pus în aplicare prin Decizia (UE) 2019/300 a Comisiei(16).
(20) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mecanismului european de pregătire și răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară. Cu toate acestea, produsele alimentare ar trebui să fie reglementate de dispozițiile prezentului regulament privind libera circulație, inclusiv de cele referitoare la ▌ restricțiile privind dreptul la liberă circulație. Măsurile privind produsele alimentare ▌pot fi, de asemenea, verificate prin prisma conformității acestora cu orice alte dispoziții relevante din dreptul Uniunii.
(21) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere capacității Comisiei de a iniția consultări sau de a coopera, în numele Uniunii, cu autoritățile relevante ale țărilor din afara Uniunii, în conformitate cu dreptul Uniunii, acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare, în vederea găsirii de soluții de cooperare pentru a evita perturbările lanțurilor de aprovizionare, în conformitate cu obligațiile internaționale. Acest lucru poate presupune, după caz, coordonarea în cadrul forurilor internaționale relevante.
(22) Una dintre provocările identificate în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a fost lipsa unei rețele pentru asigurarea pregătirii și a schimbului de informații între statele membre, pe de o parte, și între statele membre și Comisie, pe de altă parte. Prin urmare, realizarea obiectivelor urmărite de prezentul regulament ar trebui să fie sprijinită de un mecanism de guvernanță. La nivelul Uniunii, prezentul regulament ar trebui să instituie un Comitet pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă („Comitetul”), alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de Comisie, pentru a facilita cooperarea, schimbul de informații și punerea în aplicare armonioasă, eficace și armonizată a prezentului regulament. Comitetul ar trebui să ofere consiliere și asistență Comisiei cu privire la chestiuni specifice, inclusiv punerea în aplicare consecventă a prezentului regulament, facilitarea cooperării între statele membre și ar trebui să analizeze și să discute subiecte relevante legate de crizele iminente sau în desfășurare.
(23) Comisia ar trebui să prezideze Comitetul și să asigure secretariatul acestuia. Fiecare stat membru ar trebui să numească un reprezentant și un reprezentant supleant. Președintele ar trebui să invite un reprezentant al Parlamentului European în calitate de observator permanent. Pentru a primi consiliere pertinentă cu privire la activitățile Comitetului și pentru a permite participarea corespunzătoare a experților, președintele ar trebui să poată invita experți să participe, în calitate de observatori, la lucrările Comitetului și să participe ad-hoc la anumite reuniuni, în cazul în care participarea lor este oportună având în vedere ordinea de zi a reuniunii. În vederea asigurării unui răspuns coerent și coordonat al Uniunii la diverse crize care ar putea avea un impact asupra funcționării pieței interne, președintele ar trebui, de asemenea, să invite reprezentanți ai altor organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii în calitate de observatori la reuniunile relevante ale Comitetului. Pentru a promova cooperarea internațională, președintele ar trebui să invite reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai țărilor din afara Uniunii să participe la reuniunile relevante ale Comitetului, în conformitate cu acordurile bilaterale sau internaționale corespunzătoare. Președintele ar trebui să poată invita observatori să contribuie la discuții cu expertiza, informațiile și cunoștințele relevante, dar observatorii nu ar trebui să participe la formularea de avize, recomandări sau consiliere ale Comitetului.
(24) Comitetul ar trebui să aibă sarcini specifice în contextul cadrului pentru situații neprevăzute, al regimului de vigilență al pieței interne și al regimului de urgență al pieței interne. Printre aceste sarcini se numără schimbul de opinii și furnizarea de consiliere Comisiei în ceea ce privește evaluarea criteriilor care trebuie luate în considerare la activarea diferitelor regimuri, precum și în ceea ce privește evaluarea îndeplinirii condițiilor prealabile specifice pentru punerea în aplicare a unor măsuri concrete de răspuns. Comisia ar trebui să țină cont în cea mai mare măsură de avizele, recomandările sau rapoartele adoptate de Comitet.
(25) În interesul garantării confidențialității informațiilor primite în temeiul prezentului regulament, Comitetul este încurajat să prevadă în regulamentul său de procedură că membrii și observatorii săi nu trebuie să divulge secrete comerciale și de afaceri și alte informații sensibile și confidențiale obținute sau generate în aplicarea prezentului regulament și trebuie să respecte obligații privind secretul profesional echivalente cu cele aplicabile membrilor personalului Comisiei.
(26) Pentru a asigura o mai mare transparență, responsabilitate și coordonare, în special în perioade de criză, comisia competentă a Parlamentului European ar trebui să-l poată invita pe președintele Comitetului să se prezinte în fața comisiei respective. Parlamentul European ar trebui să fie informat cât mai curând posibil cu privire la orice act de punere în aplicare al Consiliului propus sau adoptat. Comisia ar trebui să ia în considerare elementele care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului privind situația de urgență și reziliența purtat în temeiul prezentului regulament, inclusiv rezoluțiile corespunzătoare ale Parlamentului European.
(27) În plus, pentru a stimula implicarea principalelor părți interesate, în special a reprezentanților operatorilor economici, a partenerilor sociali, a cercetătorilor și a societății civile, Comisia ar trebui să creeze o platformă a părților interesate pentru a facilita și a încuraja răspunsul voluntar la situațiile de urgență de pe piața internă.
(28) Pentru a asigura coordonarea eficace și schimbul de informații în contextul cadrului pentru situații neprevăzute, precum și în contextul vigilenței pieței interne și al regimurilor de urgență, statele membre ar trebui să desemneze un birou central de legătură responsabil cu contactul cu biroul de legătură la nivelul Uniunii desemnat de Comisie și cu birourile centrale de legătură ale altor state membre. Birourile centrale de legătură ar trebui să funcționeze ca punct focal în ceea ce privește contactele pentru autoritățile competente relevante din statele membre, compilând informații de la autoritățile respective, inclusiv, după caz, de la autoritățile de la nivel regional și local. Birourile centrale de legătură ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de coordonare și schimbul de informații. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să desemneze o autoritate care există deja ca birou central de legătură. Aceste birouri de legătură ar trebui să transmită totodată punctelor unice de contact din statele membre toate informațiile relevante în situații de criză, în timp real, dacă este posibil.
(29) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității Comisiei de a evalua oportunitatea impunerii de restricții la exportul de mărfuri în conformitate cu drepturile și obligațiile internaționale ale Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului(17).
(30) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere măsurilor luate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(18).
(31) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Directivei (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului(19), care prevede norme minime armonizate pentru a se asigura că serviciile esențiale pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale sunt furnizate în mod neobstrucționat pe piața internă, pentru a spori reziliența entităților critice care furnizează astfel de servicii și pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile competente.
(32) Pentru a fi mai bine pregătiți și mai rezilienți în timpul potențialelor crize viitoare care ar putea avea un impact negativ grav asupra liberei circulații a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, sau ar putea cauza perturbări ale lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de pe piața internă, Comisia ar trebui să încurajeze și să faciliteze elaborarea de protocoale voluntare pentru situații de criză de către operatorii economici. Operatorii economici ar trebui să aibă în continuare libertatea de a decide dacă să participe la astfel de protocoale voluntare pentru situații de criză. Participarea la astfel de protocoale voluntare pentru situații de criză nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă disproporționată. Protocoalele voluntare pentru situații de criză ar trebui să stabilească parametrii specifici ai perturbărilor preconizate, precum și o alocare a rolurilor specifice ale fiecărui participant, o descriere a mecanismelor de activare a unor astfel de protocoale și a acțiunilor asociate. Părțile interesate, inclusiv autoritățile statelor membre, organele, oficiile și agențiile Uniunii și organizațiile societății civile sau alte organizații relevante pot fi, de asemenea, implicate în elaborarea unor astfel de protocoale voluntare pentru situații de criză. Pentru a determina parametrii perturbărilor care trebuie luate în considerare, operatorii economici ar trebui să se poată baza pe experiențele lor anterioare în ceea ce privește restricțiile privind libera circulație și perturbările lanțului de aprovizionare cauzate de diferite crize.
(33) Pentru a valorifica experiența crizelor din trecut, Comisia ar trebui să elaboreze și să gestioneze programe și materiale de formare pentru părțile interesate din sectorul public și privat, inclusiv pentru operatorii economici. Participarea la astfel de programe de formare și la simulări ar trebui să rămână voluntară.
(34) Ca parte a pregătirii pentru situații de criză, prezentul regulament ar trebui să permită anticiparea evenimentelor și a crizelor pentru care ar fi posibil să se efectueze teste de rezistență și simulări, pe baza analizei continue a sectoarelor de importanță critică ale economiei pieței interne și pe baza muncii continue de analiză prospectivă a Uniunii. În special, Comisia ar trebui să elaboreze scenarii și parametri în anumite sectoare care să surprindă riscurile specifice asociate unei crize. Pentru a asigura pregătirea pentru situații de criză a tuturor actorilor, este necesar să se stabilească norme privind testele de rezistență, care ar trebui efectuate cel puțin o dată la doi ani. În acest context, Comisia ar trebui să faciliteze și să încurajeze elaborarea de strategii de pregătire pentru situații de urgență, inclusiv strategii pentru comunicarea în situații de criză și schimbul de informații cu privire la restricțiile aplicabile în circumstanțe dificile. Identificarea sectoarelor țintă specifice ar trebui să se bazeze pe instrumentele existente bazate pe indicatori care monitorizează dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare în Uniune în vederea identificării potențialelor dificultăți, ținând seama de criterii specifice relevante, cum ar fi fluxurile comerciale, cererea și oferta, concentrarea ofertei, producția și capacitățile de producție la nivelul Uniunii și la nivel mondial în diferite etape ale lanțului valoric, precum și interdependențele dintre operatorii economici.
(35) Ar trebui să fie posibil să se facă schimb de informații referitoare la alertele ad-hoc de avertizare timpurie prin intermediul rețelei create între birourile centrale de legătură ale statelor membre și biroul de legătură de la nivelul Uniunii. Astfel de alerte ad-hoc de avertizare timpurie ar trebui notificate Comisiei în cazul unor incidente semnificative, pentru a permite Uniunii să urmărească mai bine evoluția unei crize potențiale, iminente sau în curs, asigurând astfel un nivel mai bun de pregătire în cazul apariției sau dezvoltării crizei.
(36) Pentru a ține seama de natura excepțională și de posibilele consecințe profunde ▌ asupra funcționării pieței interne în timpul regimului de vigilență al pieței interne sau al regimului de urgență al pieței interne, ar trebui conferite competențe de executare Consiliului, în mod excepțional, pentru activarea regimului de vigilență al pieței interne sau al regimului de urgență al pieței interne în temeiul articolului 291 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Actul de punere în aplicare al Consiliului pentru activarea regimului de vigilență al pieței interne ar trebui să conțină elemente care sunt intrinsec legate de evaluarea îndeplinirii condițiilor prealabile care justifică activarea, și anume o evaluare a impactului potențial al crizei relevante asupra liberei circulații a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, pe piața internă și asupra lanțurilor sale de aprovizionare, o listă a bunurilor și serviciilor de importanță critică care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale pe piața internă și măsurile de vigilență care trebuie luate. În plus, în cazul în care activarea regimului de urgență al pieței interne necesită, de asemenea, adoptarea unei liste a bunurilor relevante în situații de criză sau a serviciilor relevante în situații de criză, sau a ambelor, lista respectivă ar trebui să fie adoptată în același timp cu activarea regimului de urgență al pieței interne și, prin urmare, ar trebui să fie legată în mod intrinsec de activarea respectivă. Din acest motiv, ar trebui conferite competențe de executare Consiliului pentru adoptarea listei respective de bunuri sau servicii relevante în situații de criză și a oricărei actualizări a acesteia. Ar trebui să fie posibilă extinderea regimului de vigilență al pieței interne sau a regimului de urgență al pieței interne printr-un act de punere în aplicare al Consiliului la propunerea Comisiei. Dacă se dovedește că nu este necesar ca niciunul dintre regimuri să fie activ, atunci regimul respectiv ar trebui dezactivat.
▌
(37) Pentru a se asigura că Comitetul primește informații adecvate cu privire la o potențială situație de urgență pe piața internă, este necesar să se prevadă monitorizarea. O astfel de monitorizare ar trebui să vizeze lanțurile de aprovizionare sau bunurile și serviciile de importanță critică pentru care a fost activat regimul de vigilență al pieței interne și libera circulație a persoanelor implicate în producția și furnizarea unor astfel de bunuri și servicii. Monitorizarea lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică ar trebui să fie efectuată de autoritățile competente ale statelor membre pe baza cererilor de furnizare voluntară de informații cu privire la factorii care afectează disponibilitatea bunurilor și a serviciilor selectate de importanță critică, cum ar fi capacitatea de producție, disponibilitatea forței de muncă necesare, stocurile, limitările furnizorilor, posibilitățile de diversificare și substituire, condițiile de cerere și blocajele.
Cererea de furnizare voluntară de informații în contextul unei astfel de monitorizări ar trebui adresată tuturor actorilor de-a lungul lanțului de aprovizionare relevant cu bunuri și servicii de importanță critică și altor părți interesate stabilite pe teritoriul statelor membre. Colectarea de informații cu privire la perturbările liberei circulații de la operatorii economici de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică este deosebit de importantă, deoarece lipsa unei forțe de muncă adecvate este una dintre cauzele predominante ale perturbărilor lanțurilor de aprovizionare. Monitorizarea, de către autoritățile statelor membre, a perturbărilor liberei circulații a persoanelor implicate în producția și furnizarea de bunuri și servicii ar trebui înțeleasă în sens larg, incluzând lucrătorii, prestatorii de servicii, reprezentanții întreprinderilor și alte persoane implicate în cercetare, dezvoltare și introducerea bunurilor pe piață. Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să furnizeze Comisiei și Comitetului informațiile colectate prin intermediul birourilor centrale de legătură. Aceste informații ar trebui să-i permită Comitetului să consilieze Comisia cu privire la necesitatea activării regimului de urgență al pieței interne.
(38) Pentru măsurile naționale care nu sunt armonizate în temeiul prezentului regulament și care afectează, atunci când sunt adoptate și aplicate ca răspuns la o situație de urgență pe piața internă, libera circulație a mărfurilor sau a persoanelor ▌sau libertatea de a presta servicii ▌în timpul situațiilor de urgență de pe piața internă, statele membre ar trebui să se asigure că aceste măsuri respectă pe deplin TFUE și alte dispoziții ale dreptului Uniunii, cum ar fi Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(20) și Directivele 2004/38/CE(21), 2006/123/CE(22), 2005/36/CE(23) și (UE) 2015/1535(24) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Dacă statele membre adoptă astfel de măsuri, acestea ar trebui să fie justificate și să respecte principiile proporționalității și nediscriminării în conformitate cu dreptul Uniunii.
În plus, în conformitate cu aceste principii, astfel de măsuri nu ar trebui să creeze o sarcină administrativă inutilă, iar statele membre ar trebui să ia toate măsurile posibile pentru a limita orice sarcină administrativă cauzată de măsurile adoptate ca răspuns la o situație de urgență pe piața internă. În plus, orice astfel de măsuri ar trebui să țină seama în mod adecvat de situația regiunilor frontaliere și a regiunilor ultraperiferice, în special în ceea ce privește lucrătorii transfrontalieri. Statele membre ar trebui să elimine măsurile luate pentru a răspunde unei situații de urgență pe piața internă care restricționează libera circulație de îndată ce acestea nu mai sunt necesare. În general, măsurile naționale de restricționare a liberei circulații care nu sunt armonizate în temeiul prezentului regulament nu ar mai fi, în principiu, justificate sau proporționale atunci când regimul de urgență al pieței interne este dezactivat și, prin urmare, ar trebui eliminate.
(39) Prezentul regulament nu ar trebui interpretat în sensul că autorizează sau justifică restricții privind libera circulație a mărfurilor, serviciilor și persoanelor care contravin TFUE sau altor dispoziții ale dreptului Uniunii. De exemplu, faptul că unele restricții sunt interzise în mod explicit în timpul unui regim de urgență al pieței interne nu ar trebui interpretat ca justificând astfel de restricții în afara regimului respectiv sau ca justificând alte posibile restricții incompatibile cu dreptul Uniunii care nu sunt interzise în mod explicit de prezentul regulament.
(40) Articolul 21 din TFUE prevede dreptul de liberă circulație și de ședere al cetățenilor Uniunii pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate, precum și a dispozițiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Condițiile și limitările detaliate în ceea ce privește acest drept sunt prevăzute în Directiva 2004/38/CE. Directiva respectivă stabilește principiile generale aplicabile limitărilor respective și motivele care pot fi invocate pentru a justifica astfel de măsuri. Aceste motive țin de ordinea publică, de siguranța publică sau de sănătatea publică. În acest context, restricțiile privind libertatea de circulație pot fi justificate dacă sunt proporționale și nediscriminatorii. Prezentul regulament nu are scopul de a prevedea motive suplimentare pentru limitarea dreptului la liberă circulație a persoanelor în afara celor prevăzute în capitolul VI din Directiva 2004/38/CE.
(41) Măsurile care facilitează libera circulație a persoanelor și orice alte măsuri care afectează libera circulație a persoanelor prevăzute în prezentul regulament se bazează pe articolul 21 din TFUE și completează Directiva 2004/38/CE pe perioada situațiilor de urgență pe piața unică. Astfel de măsuri nu ar trebui să conducă la autorizarea sau justificarea unor restricții privind libera circulație care contravin tratatelor sau altor acte din dreptul Uniunii.
(42) Articolul 45 din TFUE prevede dreptul la libera circulație a lucrătorilor, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate și a dispozițiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Articolul 46 din TFUE constituie temeiul juridic pentru adoptarea măsurilor necesare pentru realizarea liberei circulații a lucrătorilor, astfel cum este definită la articolul 45 din TFUE. Prezentul regulament conține dispoziții care completează măsurile existente, pentru a întări și mai mult libera circulație a persoanelor, a mări transparența și a oferi asistență administrativă pe perioada situațiilor de urgență pe piața internă. Printre aceste măsuri se numără înființarea și punerea la dispoziție a unor puncte unice de contact pentru lucrători și reprezentanții acestora în statele membre și la nivelul Uniunii pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne în conformitate cu prezentul regulament.
(43) Este oportun să se interzică anumite măsuri naționale care restricționează libera circulație sau libertatea de a presta servicii și care nu ar trebui impuse în timpul unei situații de urgență pe piața internă sau ca răspuns la aceasta, deoarece sunt vădit disproporționate. Prin urmare, orice astfel de măsuri luate de statele membre ar trebui evaluate în lumina acestor dispoziții de armonizare, și nu a TFUE sau a altor acte legislative ale Uniunii.
(44) În special, statele membre ar trebui să se abțină de la introducerea unor măsuri care constituie discriminare pe baza cetățeniei sau, în cazul societăților comerciale, pe baza locului unde se află sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității.
(45) Statele membre ar trebui să se abțină de la introducerea unor măsuri care îi împiedică pe beneficiarii dreptului la liberă circulație să se întoarcă în statul lor membru de reședință în cazul în care se află într-un alt stat membru la izbucnirea unei crize.
(46) Statele membre ar trebui să se abțină de la adoptarea unor măsuri care să împiedice beneficiarii dreptului la liberă circulație să călătorească în alte state membre din motive familiale imperative, atunci când o astfel de călătorie rămâne permisă pe teritoriul statului membru care adoptă măsura în aceleași circumstanțe.
(47) Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să le permită resortisanților și rezidenților lor să se întoarcă pe teritoriul lor în timpul situațiilor de urgență de pe piața internă. Pentru a facilita astfel de călătorii, alte state membre ar trebui să le permită acestor resortisanți și rezidenți să iasă de pe teritoriul lor pentru a călători în statul membru de cetățenie sau de reședință sau să tranziteze teritoriul lor pentru a ajunge în statul membru de cetățenie sau de reședință.
(48) Restricțiile privind libera circulație, inclusiv sub formă de cerințe și proceduri administrative, cum ar fi procedurile de declarare, înregistrare sau autorizare, sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea respectă dreptul Uniunii. Atunci când au fost adoptate cerințe și proceduri administrative justificate și proporționale în conformitate cu dreptul Uniunii, statele membre ar trebui, în timpul unei situații de urgență pe piața internă, să acorde prioritate facilitării respectării acestor cerințe și prelucrării unor astfel de proceduri pentru persoanele implicate în producția sau furnizarea de bunuri relevante în situații de criză sau de servicii relevante în situații de criză. În acest scop și atunci când acest lucru este necesar pentru a facilita libera circulație a unor astfel de furnizori sau a anumitor categorii de furnizori, Comisia ar trebui să instituie mecanisme, inclusiv modalități și modele digitale.
(49) Prezentul regulament stabilește obligații în vederea asigurării transparenței în ceea ce privește măsurile naționale adoptate în timpul unui regim de urgență al pieței interne care restricționează dreptul la libera circulație a persoanelor. Orice astfel de restricții ar trebui să respecte dreptul Uniunii, în special Directiva 2004/38/CE. Aceste obligații nu ar trebui să aducă atingere niciunei obligații existente de informare sau de notificare care continuă să se aplice. Libera circulație a persoanelor este de o importanță capitală pentru buna funcționare a pieței interne. Experiența dobândită în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 arată că restricționarea acestui drept la liberă circulație poate avea efecte de propagare asupra tuturor celorlalte libertăți fundamentale. Lipsa de informații cu privire la restricțiile legate de criză privind libera circulație a persoanelor poate cauza dificultăți suplimentare cetățenilor și operatorilor economici din Uniune în gestionarea activităților lor în timpul unei crize. În prezent, nu există un sistem de transparență aplicabil care să ofere cetățenilor și operatorilor economici din Uniune informații în legătură cu restricțiile privind libera circulație a persoanelor.
Statele membre ar trebui să comunice Comisiei și celorlalte state membre textul dispozițiilor legislative sau de reglementare naționale care introduc restricții privind exercitarea dreptului la liberă circulație al persoanelor ca răspuns la o criză, precum și modificările acestora, fără întârziere după adoptarea lor. Textul respectiv ar trebui să fie însoțit de motivele care stau la baza acestor măsuri, inclusiv de motivele care demonstrează că măsurile sunt justificate și proporționale, precum și de orice date științifice sau de altă natură care stau la baza adoptării lor, de domeniul de aplicare al acestor măsuri, de datele adoptării și aplicării și de durata măsurilor respective. Pentru a se asigura că cetățenii Uniunii și operatorii economici pot obține informații fiabile legate de restricțiile privind libera circulație, statele membre ar trebui să furnizeze publicului informații clare, cuprinzătoare și în timp util care să explice astfel de măsuri, în special domeniul de aplicare, data aplicării și durata acestora, cât mai curând posibil. Informațiile respective ar trebui să fie furnizate și Comisiei. Pe această bază, Comisia ar trebui să publice informațiile relevante pe un site pe această temă, disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii.
▌
(50) Pentru a se asigura că măsurile specifice privind situațiile de urgență de pe piața internă prevăzute în prezentul regulament sunt utilizate numai în cazul în care acest lucru este indispensabil pentru a răspunde unei anumite situații de urgență pe piața internă, aceste măsuri ar trebui să necesite activarea ▌ prin intermediul unor acte de punere în aplicare ale Comisiei, care să indice motivele acestei activări și bunurile sau serviciile relevante în situații de criză cărora li se aplică măsurile.
(51) În plus, pentru a asigura proporționalitatea actelor de punere în aplicare respective și respectarea corespunzătoare a rolului operatorilor economici în gestionarea crizelor, Comisia ar trebui să recurgă la activarea măsurilor de răspuns în situații de urgență numai după activarea unui regim de urgență al pieței interne de către Consiliu și în cazul în care operatorii economici nu sunt în măsură să ofere o soluție în mod voluntar și într-un termen rezonabil („activare dublă”). Necesitatea activării măsurilor de răspuns în situații de urgență ale pieței interne ar trebui justificată în fiecare astfel de act de punere în aplicare, cu referire la toate aspectele specifice ale unei crize.
(52) Pentru a permite evaluări precise ale gradului în care introducerea unor măsuri specifice de răspuns în situații de urgență pe piața internă ar permite reducerea deficitelor grave de bunuri sau servicii relevante în situații de criză sau a amenințării iminente de producere a acestora într-o situație de urgență pe piața internă, Comisia ar trebui să poată solicita informații de la operatorii economici din lanțurile de aprovizionare cu bunuri și servicii relevante în situații de criză. Astfel de solicitări de informații ar trebui, după caz, să vizeze: capacitățile de producție și stocurile de bunuri relevante în situații de criză în instalațiile de producție situate atât în Uniune, cât și în țările din afara Uniunii în care operatorii economici respectivi își desfășoară activitatea, cu care au contracte sau de la care achiziționează produse; calendarul sau o estimare a producției preconizate pentru următoarele trei luni pentru fiecare instalație de producție situată în Uniune și în țările din afara Uniunii în care operatorii economici respectivi își desfășoară activitatea sau cu care au contracte; și detalii privind orice perturbări sau deficite relevante ale lanțurilor de aprovizionare. Pentru a asigura implicarea deplină a statului membru în care operatorul economic își are instalația de producție, Comisia ar trebui să transmită fără întârziere o copie a cererii de informații statului membru respectiv și, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru solicită acest lucru, Comisia ar trebui să comunice statului membru respectiv, prin mijloace securizate, informațiile pe care le-a obținut.
(53) Cererile de informații adresate operatorilor economici ar trebui să fie utilizate de Comisie numai în cazul în care informațiile necesare pentru a răspunde în mod adecvat situației de urgență pe piața internă, cum ar fi informațiile necesare pentru achiziții publice de către Comisie în numele sau în contul statelor membre sau estimarea capacităților de producție ale producătorilor de bunuri relevante în situații de criză ale căror lanțuri de aprovizionare au fost perturbate, nu sunt încă la dispoziția Comisiei și nu pot fi obținute din surse aflate la dispoziția publicului sau din informațiile furnizate în mod voluntar. Atunci când formulează o cerere de informații prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să se asigure că beneficiul pentru interesul public prevalează asupra posibilelor inconveniente pe care operatorii economici în cauză le pot suporta. Comisia ar trebui să ia în considerare sarcina pe care o astfel de solicitare de informații ar putea să o reprezinte, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), și ar trebui să stabilească termenele de răspuns în consecință. Atunci când prelucrarea unei cereri de informații de către un operator economic are potențialul de a-i perturba în mod semnificativ operațiunile, operatorului economic respectiv ar trebui să i se permită să refuze furnizarea informațiilor solicitate. Operatorul economic ar trebui să fie obligat să furnizeze Comisiei motivele refuzului de a oferi informațiile solicitate. Astfel de motive ar trebui să includă, în special, riscul răspunderii pentru încălcarea obligațiilor contractuale de nedivulgare bazate pe contracte reglementate de legislația unei țări terțe sau riscul de a divulga informații referitoare la securitatea națională în cazul bunurilor cu posibile utilizări în contextul securității naționale, care ar putea include rezerve naționale.
(54) Termenul maxim pentru ca un operator economic să răspundă la o solicitare de informații ar trebui să fie de 20 de zile lucrătoare. Termenul individual specific ar trebui stabilit de la caz la caz și ar putea, în anumite circumstanțe, să fie mai scurt. Operatorului economic ar trebui să i se permită să solicite o singură prelungire care, sub rezerva acordului explicit al Comisiei, ar putea prelungi termenul general la peste 20 de zile lucrătoare. Ar trebui să se prevadă ca orice cerere de prelungire a termenului de către operatorul economic să fie prezentată Comisiei în conformitate cu modalitățile de comunicare specificate în decizia individuală. De asemenea, ar trebui să se prevadă că, până la răspunsul Comisiei la cererea de prelungire, termenul inițial este considerat pe deplin aplicabil.
(55) Activarea regimului de urgență al pieței interne, atunci când este necesar, ar trebui, de asemenea, să permită să se declanșeze aplicarea anumitor proceduri de răspuns în situații de criză care să introducă ajustări ale normelor care reglementează proiectarea, fabricarea, evaluarea conformității și introducerea pe piață a mărfurilor care fac obiectul normelor armonizate ale Uniunii, precum și ale anumitor norme care reglementează mărfurile care fac obiectul cadrului general al Uniunii privind siguranța produselor. Procedurile de răspuns respective în situații de criză ar trebui să permită introducerea rapidă pe piață, în situații de urgență, a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză. În cazul produselor armonizate, organismele de evaluare a conformității ar trebui să evalueze cu prioritate conformitatea bunurilor relevante în situații de criză față de orice alte cereri în curs pentru alte produse. ▌În cazurile în care există întârzieri nejustificate în procedurile de evaluare a conformității bunurilor relevante în situații de criză, autoritățile ▌competente din statele membre ar trebui să poată emite autorizații de introducere pe piața respectivă a unor astfel de bunuri care nu au făcut obiectul procedurilor aplicabile de evaluare a conformității, cu condiția să se respecte cerințele aplicabile privind siguranța. Astfel de autorizații ar trebui să fie valabile numai pe teritoriul statului membru emitent până la extinderea valabilității lor la teritoriul Uniunii prin intermediul unui act de punere în aplicare al Comisiei. Valabilitatea unor astfel de autorizații care derogă de la procedurile de evaluare a conformității ar trebui să fie limitată la durata regimului de urgență al pieței interne.
În plus, pentru a facilita creșterea ofertei de bunuri armonizate și nearmonizate relevante în situații de criză, ar trebui introduse anumite flexibilități în ceea ce privește mecanismele prezumției de conformitate și, respectiv, ale prezumției de conformitate cu cerința generală de siguranță. În contextul unei situații de urgență pe piața internă, producătorii de bunuri relevante în situații de criză ar trebui să se poată baza, de asemenea, pe standarde naționale și internaționale care oferă un nivel de protecție echivalent cu standardele europene ▌ale căror trimiteri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Numai în ceea ce privește bunurile armonizate relevante pentru situații de criză, în cazurile în care nu există standarde europene armonizate sau respectarea lor devine excesiv de dificilă din cauza perturbărilor de pe piața internă, Comisia ar trebui să poată emite specificații tehnice comune care furnizează o prezumție de conformitate pentru a oferi producătorilor soluții tehnice gata de utilizare.
(56) Introducerea acestor ajustări relevante în situații de criză ale normelor sectoriale armonizate relevante ale Uniunii presupune ajustări specifice ale următoarelor 16 acte: ▌ Directiva 2000/14/CE(25), Directiva 2006/42/UE(26), Directiva 2010/35/UE(27), ▌ Directiva 2014/29/UE(28), Directiva 2014/30/UE(29), ▌ Directiva 2014/33/UE(30), Directiva 2014/34/UE(31), Directiva 2014/35/UE(32), Directiva 2014/53/UE(33), Directiva 2014/68/UE(34) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2016/424(35), Regulamentul (UE) 2016/425(36), Regulamentul (UE) 2016/426(37), Regulamentul (UE) nr. 305/2011(38), Regulamentul (UE) 2023/988(39) și (UE) 2023/1230(40) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Modificările care stabilesc proceduri de răspuns în caz de urgență în fiecare dintre actele respective ar trebui să devină aplicabile numai atunci când sunt activate în mod specific. Activarea procedurilor de urgență în temeiul fiecărui act în parte ar trebui să fie condiționată de activarea regimului de urgență al pieței interne și ar trebui să se limiteze la produsele desemnate ca bunuri relevante în situații de criză și limitată în timp la durata situației de urgență a pieței interne.
(57) În cazurile în care există riscuri substanțiale pentru funcționarea pieței interne sau în cazul unor deficite grave și persistente sau al unei cereri excepțional de mari de bunuri relevante în situații de criză, măsurile adoptate la nivelul Uniunii cu scopul de a asigura disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză, cum ar fi cererile prioritare, se pot dovedi indispensabile pentru asigurarea bunei funcționări a pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare.
(58) Ca instrument de ultimă instanță pentru a asigura menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale pe piața internă în cazul în care producția sau furnizarea anumitor bunuri relevante în situații de criză nu a putut fi realizată prin alte măsuri, Comisia ar trebui să poată adresa cereri operatorilor economici stabiliți în Uniune de a produce sau de a furniza anumite bunuri relevante în situații de criză. Atunci când emite o cerere, Comisia ar trebui să țină seama de posibilul impact negativ asupra concurenței pe piața internă și de riscul de exacerbare a denaturărilor pieței. În plus, alegerea destinatarilor și a beneficiarilor cererilor nu ar trebui să fie discriminatorie.
(59) Cererea prioritară ar trebui să se bazeze pe date obiective, faptice, măsurabile și justificate. Astfel de cereri ar trebui să țină seama de interesele legitime ale operatorilor economici și de costurile și eforturile necesare pentru orice modificare a secvenței de producție. Cererea prioritară ar trebui să specifice în mod clar că alegerea de a accepta sau de a refuza cererea rămâne în întregime la latitudinea operatorului economic. În cazul în care operatorul economic alege să refuze cererea prioritară, operatorul economic este, de asemenea, liber să decidă dacă să furnizeze un refuz explicit și dacă să ofere o justificare atunci când informează Comisia cu privire la refuzul său.
(60) Atunci când este acceptată, obligația de a da curs cererii prioritare ar trebui să prevaleze asupra oricărei obligații de executare în temeiul dreptului privat sau public. Fiecare cerere prioritară ar trebui efectuată la un preț echitabil și rezonabil. Calculul unui astfel de preț ar trebui să fie posibil pe baza prețurilor medii de piață din ultimii ani, sub rezerva motivelor pentru orice creștere sau scădere, de exemplu luând în considerare inflația sau costurile de producție. Având în vedere importanța de a asigura bunuri relevante în situații de criză, care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale pe piața internă, respectarea obligației de a da curs unei cereri prioritare nu ar trebui să implice răspunderea față de terți pentru daunele care pot rezulta din orice încălcare a obligațiilor de executare reglementate de legislația unui stat membru, în măsura în care încălcarea obligațiilor de executare a fost necesară pentru respectarea priorității mandatate. Operatorilor economici care ar putea intra în domeniul de aplicare al unei cereri prioritare ar trebui să li se permită să prevadă, în condițiile contractelor lor comerciale, posibilele consecințe ale unei cereri prioritare. Fără a aduce atingere aplicabilității altor dispoziții, răspunderea pentru produsele cu defect, prevăzută în Directiva 85/374/CEE a Consiliului(41), nu ar trebui să fie afectată de această exonerare de răspundere.
(61) În cazul în care operatorul economic a acceptat în mod expres o cerere prioritară, iar Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în urma unei astfel de acceptări, operatorul economic ar trebui să respecte toate condițiile actului de punere în aplicare respectiv. Nerespectarea de către operatorul economic a condițiilor prevăzute în actul de punere în aplicare ar trebui să conducă la pierderea beneficiului unei exonerări de răspundere contractuală. În cazul în care neconformitatea este intenționată sau imputabilă unei neglijențe grave, operatorul economic poate face, de asemenea, obiectul unei amenzi, sub rezerva principiului proporționalității. Nu ar trebui să fie posibil să se impună amenzi operatorilor economici care nu au acceptat în mod expres o cerere prioritară.
(62) În cazul în care Comisia este informată de unul sau mai multe state membre cu privire la un deficit de bunuri și servicii relevante în situații de criză sau cu privire la un risc de deficit de bunuri și servicii relevante în situații de criză, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre să ia măsuri menite să asigure creșterea rapidă a disponibilității bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză. Comisia ar trebui să ia în considerare impactul măsurilor avute în vedere asupra operatorilor economici în cauză. Aceste recomandări pot include măsuri menite să faciliteze extinderea, reafectarea sau instituirea de noi capacități de producție pentru bunurile relevante în situații de criză sau de noi capacități legate de serviciile relevante în situații de criză, precum și măsuri menite să accelereze cerințele relevante și aplicabile în materie de aprobare, autorizare și înregistrare.
(63) În cazul în care Comisia este informată de unul sau mai multe state membre cu privire la deficitele de bunuri sau servicii relevante în situații de criză, Comisia ar trebui să transmită informațiile respective tuturor autorităților competente ale statelor membre și să raționalizeze coordonarea răspunsului. În plus, pentru a asigura disponibilitatea anumitor bunuri sau servicii relevante în situații de criză pe durata unei situații de urgență pe piața internă și pentru a pune capăt situației de urgență pe piața internă, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre să distribuie bunurile sau serviciile respective, ținând seama în mod corespunzător de principiile solidarității, necesității și proporționalității. Comisia ar trebui să contribuie la coordonarea acestei distribuții.
(64) Pe lângă posibilitatea actuală de achiziții publice comune între Comisie și unul sau mai multe state membre prevăzută în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului(42) („Regulamentul financiar”), unul sau mai multe state membre ar trebui, de asemenea, să poată solicita Comisiei să lanseze o achiziție publică în numele lor sau în contul lor pentru achiziționarea de bunuri și servicii de importanță critică sau de bunuri și servicii relevante în situații de criză, pentru a valorifica puterea de cumpărare și poziția de negociere a Comisiei pe perioada regimului de vigilență al pieței interne sau a regimului de urgență al pieței interne. O astfel de achiziție ar trebui să acopere achiziționarea de către autoritatea contractantă, prin intermediul unui contract, a unor lucrări, bunuri sau servicii necesare în situații de criză și achiziționarea sau închirierea de terenuri, clădiri sau alte bunuri imobile de la operatorii economici aleși de autoritatea contractantă respectivă pentru a răspunde la criză. Comisia ar trebui să fie în măsură să desfășoare procedura de achiziții relevante în numele statelor membresau în contul acestora, pe baza unui acord între părți, sau să acționeze în calitate de comerciant angro, prin cumpărarea, stocarea și revânzarea de bunuri și servicii sau prin donarea de bunuri și servicii, inclusiv prin închirieri, statelor membre participante sau organizațiilor partenere pe care le-a selectat.
(65) În timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a devenit clar că Comisia ar trebui să fie în măsură să achiziționeze bunuri și servicii relevante în situații de criză împreună cu țări din afara Uniunii, cum ar fi statele membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și microstatele europene. Orice proceduri de achiziții publice comune lansate pentru achiziționarea de bunuri și servicii relevante în situații de criză sau de bunuri și servicii de importanță critică nu ar trebui să afecteze în mod negativ funcționarea pieței interne și nu ar trebui să constituie o discriminare sau o restricție a comerțului și nici nu ar trebui să provoace denaturarea concurenței sau să aibă vreun impact financiar direct asupra bugetului țărilor care nu participă la procedura comună de achiziții publice. De asemenea, este esențial să se asigure că statele membre își coordonează acțiunile cu sprijinul Comisiei și al Comitetului înainte de a lansa proceduri de achiziții publice de bunuri și servicii relevante în situații de criză. În timpul fazei de urgență, statele membre ar trebui să instituie un sistem care să permită identificarea autorităților contractante care fac obiectul Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(43) care achiziționează bunuri și servicii relevante în situații de criză în timpul situațiilor de urgență. Statele membre ar trebui să se poată baza pe birourile centrale de legătură pentru colectarea și transmiterea de informații privind achizițiile publice în curs și preconizate de către autoritățile contractante și entitățile contractante de pe teritoriul lor în scopul respectării clauzei de coordonare în temeiul prezentului regulament.
(66) Acordul care reglementează achizițiile efectuate de Comisie în numele sau în contul unuia sau mai multor state membre sau achizițiile publice comune între Comisie și unul sau mai multe state membre ar trebui, după caz, să prevadă o clauză de exclusivitate, în temeiul căreia statele membre participante se angajează să nu achiziționeze bunurile relevante în situații de criză sau serviciile relevante în situații de criză în cauză prin alte canale și să nu desfășoare negocieri paralele. În cazul în care se prevede o astfel de clauză de exclusivitate, aceasta ar trebui să stipuleze că, în cazul în care statele membre au nevoi suplimentare în materie de achiziții publice și o astfel de achiziție nu subminează achizițiile publice comune în curs în numele sau în contul statelor membre, conform evaluării Comisiei, este posibil ca statele membre participante să își lanseze propria procedură de achiziții.
Scopul clauzei de exclusivitate este de a se asigura că achizițiile publice comune în curs în numele sau în contul statelor membre nu sunt subminate. Achizițiile publice de minimis nu afectează astfel de achiziții și, prin urmare, autorităților contractante și entităților contractante ale statelor membre ar trebui să li se permită să lanseze o procedură de achiziții care se situează sub pragurile prevăzute de Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului(44). În plus, având în vedere că achizițiile de la un operator economic care nu participă la licitația în curs nu subminează achiziția în curs, clauza de exclusivitate prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acelui tip de achiziție. În cazul în care un stat membru decide să participe la achiziții publice comune sau la achiziții publice în numele sau în contul statelor membre pentru achiziționarea de bunuri și servicii relevante în situații de criză, acesta ar trebui să poată utiliza birourile centrale de legătură prevăzute în prezentul regulament pentru a informa toate autoritățile contractante și entitățile contractante de pe teritoriul său cu privire la achiziția în curs care declanșează aplicarea clauzei de exclusivitate.
(67) Transparența este un principiu de bază pentru succesul achizițiilor publice, care lărgește concurența, mărește eficiența și creează condiții de concurență echitabile. Parlamentul European ar trebui să fie informat în legătură cu procedurile de achiziții publice comune în temeiul prezentului regulament și, la cerere, să i se acorde acces la contractele încheiate prin aceste proceduri, sub rezerva unei protecții adecvate a secretului și a protecției oricăror date cu caracter personal, a securității naționale a statelor membre și a informațiilor comerciale sensibile, inclusiv a secretelor comerciale.
.▌
(68) Este necesar să se ofere deținătorilor de informații garanții cu privire la faptul că informațiile pe care le-au furnizat ca urmare a aplicării prezentului regulament sunt prelucrate și utilizate cu respectarea principiilor necesității și proporționalității. Informațiile primite prin intermediul monitorizării, al cererilor de informații și al cererilor prioritare sunt utilizate numai de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și de personalul acestora, de autoritățile statelor membre și de personalul acestora sau de orice persoană, inclusiv de membrii și observatorii Comitetului. Astfel de informații ar trebui să fie utilizate numai în scopul în care au fost solicitate.
(69) Având în vedere că Comitetul acționează în calitate de organism consultativ al Comisiei, acesta ar trebui să respecte principiile, standardele și normele Comisiei privind protecția informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate, inclusiv, printre altele, dispozițiile privind prelucrarea și stocarea acestor informații, astfel cum se prevede în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443(45) și (UE, Euratom) 2015/444(46) ale Comisiei. Membrii personalului Comisiei și ai altor instituții și organe ale Uniunii care au acces la informații clasificate și la informații sensibile neclasificate legate de activitatea Comitetului ar trebui să respecte cerințele de confidențialitate prevăzute la articolul 339 din TFUE, chiar și după încetarea atribuțiilor lor.
(70) În cazul în care activitățile care urmează să fie desfășurate în temeiul prezentului regulament presupun prelucrarea de date cu caracter personal, prelucrarea respectivă ar trebui să respecte legislația relevantă a Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, și anume Regulamentele (UE) 2016/679(47)și (UE) 2018/1725(48) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(71) Trebuie stabilite norme pentru instrumentele digitale pentru a preîntâmpina posibile situații de urgență viitoare prompt și eficient pentru a garanta funcționarea continuă a pieței interne, libera circulație a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor în perioade de criză și disponibilitatea bunurilor și a serviciilor relevante în situații de criză pentru cetățeni, întreprinderi și autorități publice. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să stabilească norme pentru instrumentele digitale care să asigure că se acordă prioritate procedurilor de autorizare, înregistrare sau declarare și sunt accelerate, pentru a facilita libera circulație a persoanelor și transmiterea și schimbul securizat de informații. Comisia și statele membre ar trebui să își reutilizeze sau să își extindă, în măsura posibilului, instrumentele digitale existente. În cazul în care acest lucru nu este posibil, Comisia și statele membre ar trebui să instituie, dacă este necesar și justificat, noi instrumente digitale. Comisia ar trebui să stabilească aspectele tehnice ale unor astfel de instrumente sau infrastructuri prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
(72) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește specificațiile cadrului pentru situații de urgență privind pregătirea, cooperarea, schimbul de informații și comunicarea în situații de criză pentru regimul de vigilență și regimul de urgență ale pieței interne. În plus, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește posibilitatea de a adopta măsuri de atenuare, și anume acorduri administrative, instrumente și modele digitale, facilitând libera circulație a persoanelor. De asemenea, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește activarea unor măsuri specifice de răspuns în caz de urgență în momentul unui regim de urgență pe piața internă, pentru a permite un răspuns rapid și coordonat. În plus, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea aspectelor tehnice ale instrumentelor digitale specifice care sprijină obiectivele prezentului regulament. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(49).
(73) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, legate de efectele crizei asupra pieței interne, motive imperioase de urgență impun acest lucru.
(74) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute cu precădere în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În special, acesta respectă dreptul la viață privată al operatorilor economici, consacrat la articolul 7 din cartă, dreptul la protecția datelor prevăzut la articolul 8 din cartă, libertatea de a desfășura o activitate comercială și libertatea contractuală, care sunt protejate prin articolul 16 din cartă, dreptul de proprietate, protejat prin articolul 17 din cartă, dreptul de negociere și de acțiune colectivă protejat de articolul 28 din cartă, precum și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din cartă. ▌
(75) Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze autonomia partenerilor sociali, astfel cum este recunoscută în TFUE.
(76) Prezentul regulament nu ar trebui interpretat ca afectând dreptul la protecția mediului, dreptul la negociere colectivă și dreptul de a desfășura acțiuni colective în conformitate cu carta, inclusiv dreptul lucrătorilor și al angajaților de a întreprinde acțiuni colective pentru a-și apăra interesele, inclusiv la grevă, și dreptul sau libertatea de a intra în grevă sau de a întreprinde alte acțiuni care intră sub incidența sistemelor specifice de relații de muncă din statele membre, în conformitate cu legislația sau practicile naționale.
(77) Alte acte juridice ale Uniunii, cum ar fi cele care prevăd obligația operatorilor economici de a pune date la dispoziția organismelor din sectorul public, nu aduc atingere prezentului regulament. Prin urmare, în cazul în care alte acte juridice ale Uniunii conțin, de asemenea, dispoziții privind cererile de informații din partea Comisiei care au același scop ca cele prevăzute în prezentul regulament, după activarea regimului de urgență al pieței interne de către Consiliu, ar trebui să se aplice numai dispozițiile relevante din prezentul regulament referitoare la cererile de informații.
(78) Uniunea își menține angajamentul deplin față de solidaritatea internațională și sprijină ferm principiul potrivit căruia orice măsuri considerate necesare luate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele necesare pentru prevenirea sau remedierea deficitelor critice, sunt puse în aplicare într-un mod specific, transparent, proporțional, temporar și conform cu obligațiile Organizației Mondiale a Comerțului.
(79) Cadrul Uniunii trebui să includă elemente interregionale pentru a stabili măsuri coerente, multisectoriale și transfrontaliere de vigilență și de urgență pe piața internă pentru situații neprevăzute, ținând seama în special de resursele, capacitățile și vulnerabilitățile din regiunile învecinate, mai cu seamă din regiunile de frontieră.
▌
▌
(80) Comisia ar trebui să evalueze periodic funcționarea și eficacitatea prezentului regulament și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, care să includă o evaluare privind activitatea comitetului, teste de rezistență, protocoale pentru cursurile de formare și situațiile de criză, criterii pentru activarea regimului de vigilență al pieței interne și a regimului de urgență al pieței interne, precum și utilizarea instrumentelor digitale. În plus, rapoartele respective ar trebui prezentate în termen de patru luni de la dezactivarea regimului de vigilență al pieței interne sau a regimului de urgență al pieței interne, după caz. Rapoartele respective trebuie să includă o evaluare a măsurilor puse în aplicare în temeiul prezentului regulament în legătură cu criza care a determinat activarea regimului respectiv, în special cu privire la eficacitatea măsurilor în cauză. În rapoartele respective se pot sugera eventuale îmbunătățiri, dacă acestea sunt necesare, iar rapoartele pot fi însoțite, după caz, de propuneri legislative corespunzătoare.
▌
(81) Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului(50) prevede un mecanism de discuții bilaterale și notificări privind obstacolele în calea funcționării pieței interne. Pentru a se evita dublarea normelor în cazul în care este activat regimul de urgență al pieței interne, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecință. Regulamentul (CE) nr. 2679/98 nu trebuie să afecteze în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute la nivelul Uniunii și în statele membre, inclusiv dreptul sau libertatea de a face grevă sau de a întreprinde alte acțiuni specifice sistemelor de raporturi de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern sau practicile naționale. De asemenea, nu trebuie să fie afectat nici dreptul de a negocia, de a încheia contracte colective sau de a desfășura acțiuni colective, în conformitate cu dreptul sau practicile interne.
(82) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea funcționării fără probleme și neîntrerupte a pieței interne prin instituirea unor măsuri pentru situații neprevăzute și a unor măsuri de vigilență și de urgență în întreaga piață internă pentru a facilita coordonarea măsurilor de răspuns în caz de criză, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului în cauză,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Titlul I
Dispoziții generale
Capitolul I
Obiect, domeniu de aplicare și definiții
Articolul 1
Obiectul și obiectivele
(1) Prezentul regulament stabilește un cadru de măsuri armonizate pentru a anticipa, a pregăti și a răspunde în mod eficace la impactul crizelor asupra pieței interne.
(2) Cadrul menționat la alineatul (1) urmărește următoarele obiective:
(a) să garanteze și să faciliteze libera circulație a mărfurilor, serviciilor și persoanelor, inclusiv a lucrătorilor;
(b) să asigure disponibilitatea pe piața internă a bunurilor și serviciilor de importanță critică și a bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză în cazul în care statele membre adoptă sau sunt susceptibile să adopte măsuri interne divergente; și
(c) să evite crearea obstacolelor în calea bunei funcționări a pieței interne.
(a) norme privind instituirea și funcționarea unui Comitet pentru situațiile de urgență și reziliența pieței interne, care să asiste și să consulte Comisia în ceea ce privește anticiparea, prevenirea sau răspunsul la impactul unei crize asupra pieței interne;
▌
(b) măsuri de urgență care vizează anticiparea, planificarea și reziliența;
(c) măsuri pentru regimul de vigilență al pieței interne prin care să se trateze impactul unui pericol de criză care ar putea să se transforme într-o situație de urgență pe piața internă;
(d) măsuri pentru regimul de urgență al pieței interne prin care să se trateze impactul unei crize pe piața internă, inclusiv măsuri care să faciliteze libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, în timpul regimului respectiv;
(e) norme privind achizițiile publice în timpul regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne;
(f) norme privind punerea la dispoziție a instrumentelor digitale și cooperarea dintre autoritățile competente.
▌
Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) ▌Prezentul regulament se aplică bunurilor, serviciilor și persoanelor, inclusiv lucrătorilor, din cadrul pieței interne.
(2) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) medicamentelor, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului(51);
(b) dispozitivelor medicale, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (e) din Regulamentul (UE) 2022/123;
(c) altor contramăsuri medicale, astfel cum sunt menționate la articolul 3 punctul (10) din Regulamentul (UE) 2022/2371 și incluse în lista stabilită în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2372;
(d) semiconductorilor, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2023/1781 al Parlamentului European și al Consiliului(52);
(e) produselor energetice, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului(53), electricității, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (2) din directiva respectivă și altor produse menționate la articolul 2 alineatul (3) din directiva respectivă;
(f) serviciilor financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, de asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale sau personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță de investiții, inclusiv serviciilor enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(54), precum și activităților de decontare și compensare și serviciilor de consultanță, intermediere și altor servicii financiare auxiliare;
(g) produselor din domeniul apărării, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului(55) sau astfel cum sunt definite în dreptul intern al statelor membre, cu respectarea dreptului Uniunii.
(3) Prin derogare de la alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din prezentul articol, articolele 20-23 și articolul 44 din prezentul regulament se aplică produselor menționate la literele respective.
(4) Prezentul regulament nu aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii care stabilesc norme specifice privind răspunsul în situații de criză sau gestionarea crizelor, cum ar fi:
(a) Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului(56) de instituire a unui mecanism de protecție civilă al Uniunii;
(b) dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (UE) 2015/479 referitoare la competența Comisiei de a determina dacă este oportun să se impună restricții la exporturile de mărfuri, în conformitate cu drepturile și obligațiile internaționale ale Uniunii;
(c) regulamentele (UE) 2022/2371 și (UE) 2022/2372 privind cadrul de securitate sanitară al UE;
(d) Decizia 2014/415/UE de instituire a mecanismelor integrate pentru un răspuns politic la crize (IPCR), inclusiv rolul de coordonare politică al IPCR, și Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1993 de stabilire a normelor privind funcționarea acestor mecanisme.
(5) Prezentul regulament nu aduce atingere normelor Uniunii în materie de concurență▌, inclusiv normelor antitrust, privind concentrările economice și privind ajutoarele de stat.
▌
(6) Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilității statelor membre de a proteja securitatea națională și nici competenței acestora de a proteja funcțiile esențiale ale statului, inclusiv asigurarea integrității teritoriale a statului și menținerea legii și ordinii publice. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.
(7) Prezentul regulament nu afectează exercitarea drepturilor fundamentale, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Îndeosebi, prezentul regulament nu afectează dreptul la grevă sau de a întreprinde alte acțiuni specifice sistemelor de raporturi de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern și practicile naționale. De asemenea, acesta nu afectează nici dreptul de a negocia, de a încheia și de a pune în execuție contracte colective sau de a desfășura acțiuni colective, în conformitate cu dreptul intern și practicile naționale.
▌
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „criză” înseamnă un eveniment excepțional, neașteptat și brusc, natural sau provocat de om, de natură și amploare extraordinară, care are loc în interiorul sau în afara Uniunii, care are sau poate avea un impact negativ puternic asupra funcționării pieței interne și care tulbură libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor sau tulbură funcționarea lanțurilor sale de aprovizionare;
2. „regim de vigilență al pieței interne” înseamnă un cadru pentru abordarea unui pericol de criză care are potențialul de a dobândi proporția unei situații de urgență pe piața internă în următoarele șase luni;
3. „regim de urgență al pieței interne” înseamnă un cadru pentru abordarea unei crize cu un impact negativ semnificativ asupra pieței interne, care perturbă grav libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor sau, în cazul în care perturbarea respectivă gravă face sau este probabil să facă obiectul unor măsuri naționale divergente, funcționarea lanțurilor sale de aprovizionare;
4. „domenii de importanță critică” înseamnă acele domenii care au ▌o importanță sistemică și vitală pentru securitatea publică, siguranța publică, ordinea publică sau sănătatea publică și a căror perturbare, ineficiență, pierdere sau distrugere poate avea un impact negativ semnificativ asupra funcționării pieței interne atunci când există pericolul unei crize;
5. „bunuri de importanță critică” sau „servicii de importanță critică”, denumite împreună „bunuri și servicii de importanță critică”, înseamnă bunurile sau serviciile care nu pot fi înlocuite ori diversificate sau care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale, astfel încât să se asigure buna funcționare a pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare în sectoarele de importanță critică, și care sunt enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat de Consiliu în temeiul articolului 14 alineatul (1);
6. „bunuri relevante în situații de criză” sau „servicii relevante în situații de criză”, denumite împreună „bunuri și servicii relevante în situații de criză”, înseamnă bunurile sau serviciile care nu pot fi înlocuite ori diversificate sau care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale, astfel încât să se asigure buna funcționare a pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare, care sunt considerate esențiale pentru răspunsul la o criză și care sunt enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat de Consiliu în temeiul articolului 18 alineatul (4);
▌
7. „incidente semnificative” înseamnă incidentele care tulbură în mod semnificativ sau pot să tulbure în mod semnificativ funcționarea pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare;
8. „operator economic relevant” înseamnă un operator economic de-a lungul lanțului de aprovizionare care are posibilitatea sau capacitatea de a produce sau de a distribui oricare dintre următoarele:
(a) bunuri și servicii de importanță critică;
(b) bunuri sau servicii relevante în situații de criză;
(c) componente ale bunurilor menționate la literele (a) și (b);
9. „microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii”, sau „IMM-uri”, înseamnă microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii definite la articolul 2 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei(57).
Capitolul II
Guvernanța
Articolul 4
Comitetul pentru situațiile de urgență de pe piața internă și pentru reziliența pieței interne
(1) Se instituie un Comitet pentru situațiile de urgență de pe piața internă și pentru reziliența pieței interne (denumit în continuare „comitetul”).
(2) Comitetul este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru și un reprezentant al Comisiei. Fiecare stat membru numește un reprezentant și un reprezentant supleant. În plus, statele membre pot numi un reprezentant ad-hoc sectorial, dacă este cazul, în funcție de natura crizei.
(3) Un reprezentant al Comisiei prezidează comitetul, iar Comisia asigură secretariatul acestuia. ▌
(4) Președintele comitetului (denumit în continuare „președintele”) invită un reprezentant al Parlamentului European în calitate de observator permanent în cadrul comitetului.
(5) Președintele poate invita experți să participe, în calitate de observatori, la lucrările comitetului și să participe ad-hoc la anumite reuniuni, în cazul în care participarea lor este oportună având în vedere ordinea de zi a reuniunii. Printre acești experți se pot număra reprezentanți ai operatorilor economici, ai organizațiilor părților interesate și ai partenerilor sociali.
(6) Președintele invită reprezentanți ai altor organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii în calitate de observatori la reuniunile corespunzătoare ale comitetului.
(7) Președintele invită reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai țărilor din afara Uniunii la reuniunile relevante ale comitetului, în conformitate cu acordurile bilaterale sau internaționale corespunzătoare.
(8) Observatorii nu au drept de vot și nici nu participă la formularea opiniilor, recomandărilor sau a avizelor comitetului. Dacă este cazul, președintele poate invita observatorii respectivi să contribuie cu informații și cunoștințe.
(9) Comitetul se reunește de cel puțin trei ori pe an. La prima sa reuniune, la propunerea Comisiei și în acord cu aceasta, comitetul adoptă regulamentul său de procedură.
(10) Comitetul poate adopta opinii, recomandări sau rapoarte în contextul sarcinilor sale prevăzute la articolul 5. Comisia ține cont în mod transparent și în cea mai mare măsură de opiniile, recomandările sau rapoartele respective.
Articolul 5
Sarcinile comitetului
(1) În scopul planificării pentru situații neprevăzute pe piața internă în temeiul articolelor 9-13, comitetul asistă și consiliază Comisia în ceea ce privește următoarele sarcini:
(a) propunerea unor mecanisme de cooperare administrativă, pentru a facilita schimburile de informații între Comisie și statele membre pe durata regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne, care trebuie să fie incluse în cadrul pentru situații neprevăzute menționat la articolul (9);
(b) evaluarea incidentelor semnificative cu privire la care statele membre au alertat Comisia în conformitate cu articolul 13 și evaluarea impactului acestora asupra pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare;
(c) colectarea de informații pentru a putea prognoza posibilitatea apariției unei crize, analiza datelor și punerea la dispoziție a informațiilor privind piața;
(d) consultații cu reprezentanții operatorilor economici, inclusiv ai IMM-urilor, și ai sectoarelor, precum și cu partenerii sociali, dacă este cazul, pentru a colecta informații privind piața în conformitate cu articolul 43;
(e) analiza datelor agregate primite de alte organisme relevante în situații de criză instituite la nivelul Uniunii și la nivel internațional;
(f) administrarea unui registru al măsurilor adoptate în crizele anterioare la nivel național și la nivelul Uniunii care au avut un impact asupra pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare și
(g) formularea de recomandări cu privire la identificarea măsurilor care trebuie să fie alese pentru anticipare și planificare, consolidând în același timp reziliența pieței interne, și formularea de recomandări cu privire la punerea în aplicare a măsurilor alese.
(2) În scopul regimului de vigilență al pieței interne menționat la articolul 14, comitetul asistă și consiliază Comisia la îndeplinirea următoarelor sarcini:
(a) determinarea faptului dacă sunt îndeplinite criteriile pentru activarea sau dezactivarea regimului de vigilență al pieței interne, pentru a se determina dacă este prezent pericolul unei crize menționat la articolul 3 alineatul (2) și amploarea pericolului respectiv;
▌
(b) coordonarea și facilitarea schimburilor și a comunicării de informații, inclusiv cu alte organisme relevante și cu alte organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii ▌și ▌după caz, cu țări din afara Uniunii, acordând o atenție deosebită statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), țărilor candidate la Uniune și țărilor în curs de dezvoltare, precum și cu organizațiile internaționale; și
▌
(c) analizarea și discutarea impactului crizei asupra pieței interne, ținând seama în mod corespunzător de situația din regiunile de frontieră, în vederea găsirii unor posibile soluții.
(3) În scopul regimului de urgență al pieței interne menționat la articolul 18, comitetul asistă și consiliază Comisia la îndeplinirea următoarelor sarcini:
(a) analiza informațiilor relevante în situații de criză obținute de statele membre sau de Comisie;
(b) stabilirea faptului dacă sunt îndeplinite criteriile de activare sau de dezactivare a regimului de urgență al pieței interne;
(c) formularea de recomandări cu privire la identificarea măsurilor care trebuie alese pentru a răspunde la nivelul Uniunii situației de urgență de pe piața internăși formularea de recomandări cu privire la punerea în aplicare a măsurilor alese;
(d) efectuarea unei examinări a măsurilor naționale de criză;
(e) coordonarea și facilitarea schimburilor și a comunicării de informații, inclusiv cu alte organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii ▌și, ▌după caz, cu țări din afara Uniunii, acordând o atenție deosebită statelor membre ale AELS, țărilor candidate pentru aderarea la Uniune și țărilor în curs de dezvoltare, precum și cu organizațiile internaționale;
(f) analiza și discutarea impactului crizei asupra pieței interne, ținând seama în mod corespunzător de situația din regiunile de frontieră, în vederea găsirii unor posibile soluții și
(g) stabilirea, după caz, a unei liste a categoriilor de persoane implicate în producția sau furnizarea de bunuri și servicii relevante în situații de criză, pentru care este necesar să se stabilească modele și formulare comune care să poată fi utilizate în mod voluntar de statele membre.
(4) Comisia asigură participarea la lucrările comitetului a tuturor organismelor de la nivelul Uniunii care sunt relevante pentru criza respectivă. Comitetul cooperează și se coordonează îndeaproape, după caz, cu alte organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii și cu Comitetul european pentru materii prime critice instituit prin Regulamentul (UE) 2024/...(58)(59) Comisia asigură coordonarea cu măsurile puse în aplicare prin intermediul altor mecanisme ale Uniunii, cum ar fi mecanismul de protecție civilă al Uniunii (UCPM), mecanismul integrat al UE pentru un răspuns politic la crize (IPCR), cadrul UE de securitate sanitară și cadrul UE pentru materiile prime critice. Comitetul asigură schimbul de informații cu Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență din cadrul UCPM și cu capacitatea de sprijin pentru conștientizarea și analiza integrată a situației din cadrul IPCR.
▌
(5) Comitetul, în cooperare cu Comisia, adoptă anual un raport de activitate și îl transmite Parlamentului European și Consiliului.
▌
Articolul 6
Dialogul privind situația de urgență și reziliența
(1) Pentru a consolida dialogul dintre instituțiile Uniunii și pentru a asigura o mai mare transparență, responsabilitate și coordonare, comisia competentă a Parlamentului European poate invita Comisia, în calitatea acesteia de președintă a comitetului, să se prezinte în fața comisiei respective pentru a comunica informații cu privire la toate aspectele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, îndeosebi după fiecare reuniune a comitetului și după fiecare dezactivare a regimurilor de vigilență sau de urgență ale pieței interne.
(2) Parlamentul European este informat cât mai curând posibil cu privire la orice act de punere în aplicare al Consiliului propus sau adoptat în temeiul prezentului regulament.
(3) Comisia ia în considerare toate elementele care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului privind situația de urgență și reziliența, inclusiv rezoluțiile corespunzătoare ale Parlamentului European.
▌
Articolul 7
Platforma pentru situații de urgență și reziliență
(1) Comisia instituie o platformă a părților interesate pentru a facilita dialogul și parteneriatele sectoriale, reunind principalele părți interesate, și anume reprezentanți ai operatorilor economici, ai partenerilor sociali, ai cercetătorilor și ai societății civile. În special, platforma oferă părților interesate o funcționalitate care să le permită:
(a) să indice acțiunile voluntare necesare pentru a răspunde cu succes unei situații de urgență de pe piața internă;
(b) să formuleze recomandări științifice, avize sau rapoarte cu privire la chestiuni legate de criză;
(c) să contribuie la schimbul de informații și de bune practici, în special în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor și evitarea măsurilor naționale divergente care ar putea crea restricții transfrontaliere.
(2) În punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia și comitetul țin seama de rezultatele dialogului și parteneriatelor sectoriale menționate la alineatul (1), precum și de orice contribuție corespunzătoare prezentată de părțile interesate în conformitate cu alineatul respectiv.
Articolul 8
Birourile de legătură
(1) Fiecare stat membru desemnează un birou central de legătură.
(2) Biroul central de legătură al unui stat membru este responsabil de contactul, coordonarea și schimbul de informații cu:
(a) birourile centrale de legătură ale altor state membre și biroul de legătură de la nivelul Uniunii menționat la alineatul (4);
(b) autoritățile competente corespunzătoare din statul membru respectiv, în special cu punctele unice de contact naționale menționate la articolul 24.
(3) Pentru a-și îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament, biroul central de legătură al unui stat membru compilează contribuții de la autoritățile competente corespunzătoare din statul membru respectiv.
(4) Comisia desemnează un birou ▌de legătură la nivelul Uniunii▌.
(5) Biroul de legătură de la nivelul Uniunii răspunde de asigurarea coordonării și a schimbului de informații, inclusiv a schimburilor de informații relevante în situații de criză, cu birourile centrale de legătură ale statelor membre, pentru gestionarea regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne.
Titlul II
Planificarea pentru situații neprevăzute pe piața internă
Articolul 9
Cadrul pentru situații neprevăzute
(1) Ținând seama în mod corespunzător de avizul comitetului și de contribuția organismelor relevante de la nivelul Uniunii, Comisia poate să adopte un act de punere în aplicare în care să se stabilească un cadru detaliat pentru situații neprevăzute care vizează pregătirea pentru situații de criză, cooperarea▌, schimbul de informații și comunicarea în situați de criză pentru regimurile de vigilență și de urgență ale pieței interne. Actul de punere în aplicare respectiv stabilește modalitățile detaliate pentru:
(a) cooperarea dintre autoritățile competente ale statelor membre și organismele de la nivelul Uniunii în timpul regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne;
(b) ▌schimbul securizat de informații; și
(c) o abordare coordonată a comunicării în raport cu publicul larg în situații ▌de criză în timpul regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne, Comisia având rol de coordonator.
▌
(2) Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).
(3) Comisia și statele membre asigură existența unor mecanisme ▌pentru ▌cooperarea în timp util și schimbul securizat de informații între Comisie, organismele relevante de la nivelul Uniunii și statele membre cu privire la:
(a) un inventar al autorităților competente din statele membre, al birourilor centrale de legătură desemnate în conformitate cu articolul 8 și al punctelor unice de contact menționate la articolul 24, cu datele de contact ale acestora, precum și cu rolurile și responsabilitățile atribuite pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu dreptul intern;
(b) consultarea reprezentanților operatorilor economici▌, inclusiv a IMM-urilor, cu privire la inițiativele și acțiunile pe care le-au adoptat pentru a reduce gravitatea și a răspunde crizelor potențiale de pe piața internă;
(c) consultarea partenerilor sociali cu privire la implicațiile ce le pot avea pentru libera circulație a lucrătorilor inițiativele și acțiunile lor de reducere a gravității și de reacție la o eventuală criză;
(d) cooperarea la nivel tehnic în cadrul regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței interne;
(e) comunicarea în situații de risc și de urgență, Comisia având un rol de coordonare, ținând seama ▌de structurile deja existente.
(4) Pentru a asigura funcționarea cadrului instituit în conformitate cu alineatul (1), Comisia poate efectua, împreună cu statele membre, teste de rezistență, simulări și evaluări pe perioada desfășurării acțiunilor și după finalizarea acestora și poate propune organismelor corespunzătoare de la nivelul Uniunii și statelor membre să actualizeze cadrul în funcție de necesități.
(5) Pentru a promova și a facilita libera circulație a mărfurilor și serviciilor în timpul unui regim de urgență al pieței interne, Comisia asistă statele membre la coordonarea eforturilor lor de stabilire a unor formulare digitale unice în scopul declarării, înregistrării sau autorizării activităților desfășurate între statele membre.
Articolul 10
Protocoale voluntare pentru situații de criză
(1) Comitetul poate recomanda Comisiei să inițieze elaborarea, de către operatorii economici, a unor protocoale voluntare pentru situații de criză, prin care să se răspundă la crize în cadrul regimului de urgență al pieței interne.
(2) Comisia încurajează și facilitează elaborarea de către operatorii economici a acestor protocoale voluntare pentru situații de criză. Operatorii economici pot decide, în mod voluntar, dacă să participe la protocoalele voluntare pentru situații de criză.
(3) Protocoalele voluntare pentru situații de criză stabilesc:
(a) parametrii specifici ai perturbărilor pe care protocolul voluntar pentru situații de criză încearcă să le remedieze și obiectivele urmărite;
(b) rolul fiecărui participant în cadrul protocolului voluntar pentru situații de criză și măsurile pregătitoare pe care urmează să le pună în aplicare după activarea regimului de urgență al pieței interne pentru a reduce gravitatea crizei și a răspunde la aceasta;
(c) o procedură clară pentru a se determina momentul activării și perioada în care trebuie luate măsurile după activarea protocolului pentru situații de criză;
(d) acțiuni de reducere a gravității și de răspuns la potențialele crize în cadrul regimului de urgență al pieței interne, limitate la strictul necesar pentru depășirea crizelor.
(4) Comisia implică, după caz, autoritățile statelor membre și organele, oficiile și agențiile Uniunii în elaborarea protocoalelor voluntare pentru situații de criză. Atunci când este necesar și oportun, Comisia poate, de asemenea, să implice organizațiile societății civile sau alte organizații relevante.
▌
Articolul 11
Cursuri de formare și simulări
(1) Comisia elaborează și organizează periodic cursuri de formare privind pregătirea pentru crize, coordonarea, cooperarea și schimbul de informații în situații de criză, destinate personalului birourilor centrale de legătură. Comisia organizează simulări care implică personalul birourilor centrale de legătură din toate statele membre, pe baza unor scenarii potențiale privind situații de urgență pe piața internă.
(2) Îndeosebi, Comisia elaborează și administrează un program de formare bazat pe lecțiile învățate din crizele anterioare, care include aspecte ale întregului ciclu de gestionare a situațiilor de urgență, pentru a asigura un răspuns rapid la crize în cadrul regimului de vigilență sau de urgență al pieței interne. Programul poate conține, în special, următoarele aspecte:
(a) monitorizarea, analiza și evaluarea tuturor acțiunilor corespunzătoare pentru facilitarea liberei circulații a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor;
(b) promovarea aplicării celor mai bune practici la nivelul Uniunii și la nivel național și, după caz, a celor mai bune practici elaborate de țări din afara Uniunii și de organizațiile internaționale;
(c) elaborarea unor orientări privind difuzarea cunoștințelor și executarea diferitelor sarcini la nivel național și, după caz, regional și local;
(d) încurajarea utilizării noilor tehnologii și instrumente digitale relevante, pentru a răspunde situațiilor de urgență de pe piața internă.
(3) Comisia elaborează și pune la dispoziție programe și materiale de formare pentru părțile interesate, inclusiv pentru operatorii economici. Dacă este cazul, Comisia poate invita părțile interesate să participe la cursuri de formare și simulări.
(4) La cererea unui stat membru, Comisia poate acorda recomandări și sprijin cu privire la măsurile de pregătire și de răspuns, ținând cont în primul rând de nevoile și interesele statului membru respectiv.
Articolul 12
Testele de rezistență
(1) Comisia, ținând seama de avizul comitetului, desfășoară și coordonează teste de rezistență, inclusiv simulări care vizează preîntâmpinarea unei crize și pregătirea pentru o criză pe piața internă.
(2) În special, Comisia:
(a) elaborează scenarii și parametri într-un anumit sector, care să vizeze riscurile concrete asociate unei crize, pentru a analiza impactul potențial asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor și persoanelor din sectorul respectiv;
(b) facilitează și încurajează elaborarea unor strategii ce vizează pregătirea pentru situații de urgență;
(c) identifică, după încheierea testelor de rezistență, în cooperare cu toate părțile implicate, măsuri de reducere a riscurilor.
(3) Pentru a identifica sectorul menționat la alineatul (2) litera (a), Comisia, în cooperare cu comitetul, utilizează toate instrumentele existente de care dispune, inclusiv exercițiile de repertoriere.
(4) Comisia desfășoară teste de rezistență la nivelul Uniunii regulat, dar cel puțin o dată la doi ani. Pentru aceasta, Comisia invită personalul birourilor centrale de legătură din toate statele membre să participe la simulări. De asemenea, Comisia poate să invite, pentru a participa în mod voluntar, și alte părți corespunzătoare implicate în prevenirea situațiilor de urgență de pe piața internă, în pregătirea pentru acestea și în acțiunile de răspuns.
(5) La cererea a două sau mai multe state membre, Comisia poate desfășura teste de rezistență în anumite zone geografice sau regiuni de frontieră din statele membre respective.
(6) Comisia comunică comitetului rezultatele testelor de rezistență desfășurate în conformitate cu prezentul articol și publică un raport cu privire la acestea.
Articolul 13
Alerte ad-hoc pentru avertizarea timpurie
(1) Biroul central de legătură al unui stat membru notifică Comisiei și birourilor centrale de legătură ale altor state membre, fără întârzieri nejustificate, orice ▌incidente semnificative▌.
(2) În conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislația națională care respectă dreptul Uniunii, birourile centrale de legătură și orice autorități ▌ competente relevante din statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a trata informațiile menționate la alineatul (1) într-un mod care respectă confidențialitatea acestora, protejează securitatea și ordinea publică a Uniunii ▌și a statelor sale membre și protejează securitatea și interesele comerciale ale operatorilor economici vizați.
(3) Pentru a determina dacă incidentele ar trebui să facă obiectul unei semnalări, astfel cum se menționează la alineatul (1), biroul central de legătură al unui stat membru ia în considerare următoarele:
(a) poziția pe piață sau numărul operatorilor economici afectați de incident;
(b) durata reală sau durata anticipată a incidentului;
(c) zona geografică și proporția pieței interne afectate de incident și efectele sale transfrontaliere, precum și impactul său asupra zonelor geografice deosebit de vulnerabile sau expuse, cum ar fi regiunile ultraperiferice▌; și
(d) efectul acestor incidente asupra bunurilor care nu pot fi diversificate sau înlocuite.
Titlul III
Vigilența pe piața internă
Capitolul I
Regimul de vigilență al pieței interne
Articolul 14
Criteriile de activare
(1) În cazul în care, luând în considerare avizul emis de comitet, Comisia consideră că sunt prezente elementele menționate la articolul 3 punctul 2, aceasta propune Consiliului să activeze regimul de vigilență al pieței interne. Consiliul poate activa regimul de vigilență al pieței interne prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului. Durata perioadei de activare se precizează în actul de punere în aplicare și nu depășește șase luni. Actul de punere în aplicare conține următoarele:
(a) o evaluare a impactului potențial al crizei asupra liberei circulații pe piața internă a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, și asupra lanțurilor sale de aprovizionare;
(b) lista bunurilor și serviciilor de importanță critică vizate; și
(c) măsurile de vigilență care urmează să fie luate, inclusiv justificarea necesității și proporționalității măsurilor respective.
(2) Atunci când evaluează dacă sunt prezente elementele menționate la articolul 3 alineatul (2) pentru a putea stabili necesitatea activării regimului de vigilență al pieței interne, Comisia și Consiliul iau în considerare cel puțin următoarele criterii:
(a) intervalul de timp preconizat înainte de probabila activare a regimului de urgență al pieței interne;
(b) numărul sau poziția pe piață a operatorilor economici care pot fi afectați de criză;
(c) măsura în care pot fi afectate de criză bunurile și serviciile de importanță critică și
(d) zona geografică ce poate fi afectată de criză, în special impactul asupra regiunilor de frontieră și a regiunilor ultraperiferice.
▌
Articolul 15
Prelungirea și dezactivarea
(1) În cazul în care consideră că motivele pentru care a fost activat regimul de vigilență al pieței interne în temeiul articolului 14 alineatul (1) rămân valabile și luând în considerare avizul emis de comitet, Comisia propune Consiliului să prelungească regimul de vigilență al pieței interne. Sub rezerva unor modificări urgente și excepționale ale circumstanțelor, Comisia depune eforturile necesare pentru a face acest lucru cel târziu cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost activat regimul de vigilență al pieței interne. Pe baza propunerii menționate, Consiliul poate prelungi regimul de vigilență al pieței interne cu perioade de cel mult șase luni fiecare, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.
(2) În cazul în care, luând în considerare avizul emis de comitet, Comisia constată că elementele menționate la articolul 3 alineatul (2) nu mai sunt prezente în ceea ce privește unele sau toate măsurile de vigilență sau unele sau toate bunurile și serviciile de importanță critică, aceasta propune Consiliului să dezactiveze regimul de vigilență al pieței interne integral sau parțial. Pe baza acestei propuneri, Consiliul poate dezactiva regimul de vigilență al pieței interne prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.
▌
Capitolul II
Măsurile de vigilență
Articolul 16
Monitorizarea
(1) Odată cu activarea regimului de vigilență al pieței interne în conformitate cu articolul 14, autoritățile ▌competente din statele membre monitorizează lanțurile de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică și libera circulație a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, implicate în producția și furnizarea acestor bunuri și servicii.
(2) Comisia asigură mijloace standardizate și securizate pentru colectarea informațiilor obținute prin monitorizarea menționată la alineatul (1) și prelucrarea informațiilor respective în mod agregat, utilizând mijloace electronice. Fără a aduce atingere legislației naționale care impune, în conformitate cu legislația Uniunii, păstrarea confidențialității informațiilor colectate, inclusiv a secretelor comerciale, se asigură confidențialitatea în ceea ce privește informațiile sensibile din punct de vedere comercial și informațiile care afectează securitatea și ordinea publică a Uniunii sau a statelor membre ale acesteia.
(3) În măsura în care este posibil, statele membre stabilesc, actualizează și mențin un inventar al operatorilor economici relevanți stabiliți pe teritoriul lor național care își desfășoară activitatea de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică. Conținutul inventarului trebuie să rămână confidențial în orice moment.
(4) Pe baza inventarului stabilit în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, autoritățile competente din statele membre, în cazul în care nu este posibil să se obțină informații din alte surse, adresează cereri de furnizare voluntară de informații celor mai relevanți operatori economici de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică, care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor național. Aceste cereri precizează, în special, informațiile solicitate cu privire la factorii care au un impact asupra disponibilității bunurilor și serviciilor de importanță critică identificate. Operatorul economic căruia i se adresează cererea furnizează informațiile solicitate în mod voluntar▌, în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență care reglementează schimbul de informații. Autoritățile ▌competente din statele membre transmit constatările relevante Comisiei și comitetului, fără întârzieri nejustificate, prin intermediul biroului central de legătură respectiv.
(5) Autoritățile ▌ competente din statele membre țin seama în mod corespunzător de sarcina administrativă a operatorilor economici, în special a IMM-urilor, care poate fi asociată cu cererile de informații și se asigură că această sarcină administrativă este menținută la un nivel minim și că se respectă confidențialitatea informațiilor.
(6) Pe baza informațiilor colectate prin intermediul activităților de monitorizare desfășurate în conformitate cu alineatul (1), Comisia prezintă comitetului un raport cu privire la constatările agregate.
(7) Comisia poate solicita comitetului să discute constatările agregate și perspectivele de evoluție pe baza informațiilor obținute de statele membre în temeiul alineatelor (1) și (4) în ceea ce privește monitorizarea de către acestea a lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică și, în acest caz, asigură confidențialitatea și respectă sensibilitatea comercială a informațiilor în cauză.
▌
(8) De asemenea, Comisia poate face schimb de informații relevante cu statele membre, obținute prin alte mijloace sau sisteme de monitorizare.
▌
Titlul IV
Situația de urgența pe piața internă
Capitolul I
Regimul de urgență al pieței interne
Articolul 17
Criterii de activare
(1) Atunci când evaluează dacă sunt prezente elementele menționate la articolul 3 punctul 3, pentru a stabili necesitatea activării regimului de urgență al pieței interne, Comisia și Consiliul evaluează, pe baza unor dovezi concrete și fiabile, dacă criza creează unul sau mai multe obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor, a serviciilor sau a persoanelor, cu un impact asupra cel puțin unui sector de funcții societale sau activități economice vitale de pe piața internă.
În cazul în care criza duce la tulburarea funcționării lanțurilor de aprovizionare, pe lângă criteriile stabilite la primul paragraf, Comisia și Consiliul evaluează dacă bunurile sau serviciile în cauză pot fi diversificate sau înlocuite sau dacă lucrătorii în cauză pot fi înlocuiți.
(2) Atunci când aplică alineatul (1), Comisia și Consiliul iau în considerare, în special, următorii indicatori:
(a) numărul de incidente semnificative semnalate în temeiul articolului 13 alineatul (1);
(b) faptul că criza a declanșat activarea oricăruia dintre următoarele elemente:
(i) un mecanism corespunzător de răspuns la criză al Consiliului, inclusiv IPCR;
(ii) UPCM sau
(iii) oricare dintre mecanismele instituite prin cadrul UE de securitate sanitară, printre care cadrul pentru situații de urgență instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2372;
(c) o estimare a numărului sau a poziției pe piață a operatorilor economici și a cererii de piață pentru operatorii economici, precum și o estimare a numărului de utilizatori care se bazează pe sectorul perturbat sau pe sectoarele perturbate ale pieței interne pentru furnizarea bunurilor sau serviciilor în cauză;
(d) o estimare a tipurilor de bunuri și servicii sau a numărului de persoane, inclusiv lucrători, afectate de criză;
(e) impactul real sau potențial al crizei, în ceea ce privește gravitatea și durata acestuia, asupra activităților economice și funcțiilor societale vitale, asupra mediului și asupra siguranței publice;
(f) faptul că operatorii economici afectați de criză nu au fost în măsură să asigure în mod voluntar și într-un termen rezonabil o soluție la aspectele specifice ale crizei;
▌
(g) zona geografică, inclusiv regiunile de frontieră și ultraperiferice, care sunt și care ar putea fi afectate de criză, inclusiv orice impact transfrontalier asupra funcționării lanțurilor de aprovizionare care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale de pe piața internă;
(h) importanța operatorilor economici afectați pentru menținerea unui nivel suficient al aprovizionării cu bunuri sau servicii, ținând seama de disponibilitatea unor mijloace alternative pentru furnizarea bunurilor sau serviciilor respective; și
(i) absența sau penuria unor înlocuitori pentru bunuri sau servicii ▌.
▌
Articolul 18
Activarea
(1) Regimul de urgență al pieței interne se activează numai dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 17 alineatul (1).
(2) Regimul de urgență al pieței interne poate fi activat fără ca regimul de vigilență al pieței interne să fi fost activat anterior pentru aceleași bunuri sau servicii.
Activarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește anumite bunuri și servicii nu împiedică activarea sau aplicarea în continuare a regimului de vigilență al pieței interne și nici implementarea măsurilor de vigilență prevăzute la articolul 16 cu privire la aceleași bunuri și servicii. În cazul în care regimul de vigilență al pieței interne a fost activat anterior, regimul de urgență al pieței interne îl poate înlocui parțial sau integral.
(3) În cazul în care, luând în considerare avizul emis de comitet, Comisia consideră că există o situație de urgență pe piața internă, aceasta propune Consiliului să activeze regimului de urgență al pieței interne și, dacă este cazul, adoptă o listă a bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză.
(4) Consiliul poate activa regimul de urgență al pieței interne și, după caz, poate adopta o listă a bunurilor sau a serviciilor relevante în situații de criză ori a ambelor, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Durata activării se specifică în actul de punere în aplicare și nu poate fi mai mare de șase luni. Lista bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză poate fi modificată prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului la propunerea Comisiei.
▌
Articolul 19
Prelungirea și dezactivarea
(1) În cazul în care consideră că motivele pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în temeiul articolului 17 alineatul (1) rămân valabile și luând în considerare avizul emis de comitet, Comisia propune Consiliului să prelungească regimul de urgență al pieței interne. Sub rezerva unor modificări urgente și excepționale ale circumstanțelor, Comisia depune eforturile necesare pentru a face acest lucru cel târziu cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne. Pe baza propunerii menționate, Consiliul poate prelungi regimul de urgență al pieței interne cu perioade de cel mult șase luni fiecare, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.
(2) În cazul în care comitetul are dovezi concrete și fiabile că regimul de urgență al pieței interne ar trebui dezactivat, acesta poate formula și transmite Comisiei un aviz în acest sens. În cazul în care, luând în considerare avizul emis de comitet, Comisia consideră că situația de urgență de pe piața internă nu mai există, aceasta propune fără întârziere Consiliului dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(3) Măsurile luate în conformitate cu articolele 27-35 ▌încetează să se aplice la dezactivarea regimului de urgență al pieței interne. ▌
Capitolul II
Libera circulație pe perioada situației de urgență pe piața internă
Secțiunea I
Măsuri de ▌facilitare a liberei circulații
Articolul 20
Restricții aplicate liberei circulații pe perioada regimului de urgență al pieței interne
(1) Fără a aduce atingere articolului 21, atunci când adoptă și aplică măsuri naționale ca răspuns la o situație de urgență pe piața internă, statele membre se asigură că măsurile respective respectă ▌dreptul Uniunii, inclusiv în ceea ce privește nediscriminarea, justificarea și proporționalitatea.
(2) Statele membre se asigură, în special, că măsurile menționate la alineatul (1) sunt anulate de îndată ce nu mai sunt justificate sau proporționale.
(3) Statele membre se asigură că nicio cerință impusă cetățenilor sau operatorilor economici nu creează o sarcină administrativă nejustificată sau inutilă.
▌
(4) Statele membre se asigură că toți cetățenii afectați și toate părțile interesate afectate sunt informate, în mod clar și lipsit de ambiguități, cu privire la măsurile de restricționare a liberei circulații a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor și a prestatorilor de servicii, înainte de intrarea lor în vigoare. Statele membre asigură un dialog continuu cu părțile interesate, inclusiv prin comunicarea cu partenerii sociali și cu partenerii internaționali.
Articolul 21
Restricții privind dreptul la liberă circulație interzise pe perioada unei situații de urgență pe piața internă
Pe perioada regimului de urgență al pieței interne și atunci când răspund la o situație de urgență pe piața internă, statele membre nu introduc niciuna dintre următoarele măsuri:
(a) orice măsuri care nu sunt limitate în timp;
(b) interdicții la export în interiorul Uniunii sau alte măsuri cu efect echivalent asupra bunurilor sau serviciilor necesare în situații de criză sau interdicții privind tranzitul de bunuri relevante în situații de criză sau măsuri cu efect echivalent;
(c) măsuri care restricționează exportul de bunuri în interiorul Uniunii sau măsuri cu efect echivalent sau măsuri care restricționează prestarea ori primirea transfrontalieră de servicii, în cazul în care restricțiile respective cauzează:
(i) perturbări ale lanțurilor de aprovizionare de bunuri și servicii relevante în situații de criză. sau
(ii) deficite sau o accentuare a deficitelor de astfel de bunuri și servicii pe piața internă;
(d) măsuri care creează discriminări între beneficiarii dreptului la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii ▌pe baza cetățeniei sau, în cazul societăților comerciale, pe locul unde se află sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității;
▌
(e) măsuri care refuză beneficiarilor dreptului la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii următoarele: dreptul de a intra pe teritoriul statului membru de cetățenie sau de reședință; dreptul de a ieși de pe teritoriul unui stat membru pentru a călători în statul membru de cetățenie sau de reședință al acestora; sau dreptul de a tranzita un stat membru pentru a ajunge în statul membru de cetățenie sau de reședință al acestora;
(f) măsuri care interzic călătoriile în scop profesional legate de cercetare și dezvoltare, producția, introducerea pe piață sau inspecții conexe și întreținerea bunurilor relevante în situații de criză;
(g) măsuri care interzic călătoriile între statele membre din motive imperative legate de familie, atunci când o astfel de călătorie este permisă în statul membru care introduce o astfel de măsură;
▌
(h) măsuri care impun restricții de călătorie prestatorilor de servicii, reprezentanților întreprinderilor și lucrătorilor, împiedicându-i să călătorească între statele membre pentru a avea acces la locul lor de desfășurare a activității sau la locul lor de muncă atunci când nu există astfel de restricții de călătorie în statul membru care introduce o astfel de măsură;
▌
(i) măsuri care impun restricții care împiedică:
(i) deplasarea prestatorilor de servicii necesare în situații de criză, a reprezentanților întreprinderilor și a lucrătorilor ▌implicați în producția de bunuri relevante în situații de criză sau în furnizarea de servicii necesare în situații de criză ▌sau a lucrătorilor din domeniul protecției civile; sau
(ii) transportul echipamentelor lucrătorilor din domeniul protecției civile până la locul de desfășurare a activității lor.
▌
Articolul 22
Măsuri de atenuare pentru libera circulație a persoanelor
(1) Pe perioada regimului de urgență al pieței interneși în scopul facilitării liberei circulații a persoanelor menționate la articolul 21 literele (f)-(i), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să adopte acorduri administrative sau să pună la dispoziția statelor membre instrumente digitale pentru a facilita identificarea categoriilor de persoane și verificarea faptelor menționate în dispozițiile respective de către statele membre în cooperare cu celelalte state membre relevante și cu Comisia.
(2) Pe perioada regimului de urgență al pieței interne, în cazul în care Comisia stabilește că statele membre au instituit modele pentru a atesta că o persoană fizică sau un operator economic îndeplinește cerințele generale prevăzute în măsurile naționale de urgență și consideră că utilizarea unor modele diferite de către fiecare stat membru constituie un obstacol în calea liberei circulații a persoanelor sau a operatorilor economici respectivi și a echipamentelor acestora, Comisia poate emite, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modele care să fie utilizate de statele membre în mod voluntar.
(3) Fără a aduce atingere dreptului relevant al Uniunii și dreptului și procedurilor naționale aplicabile, statele membre acordă prioritate procedurilor de declarare, înregistrare sau autorizare în ceea ce privește prestatorii de servicii necesare în situații de criză.
(4) Comisia identifică categoriile de persoane implicate în producția sau furnizarea de bunuri și servicii relevante în situații de criză pentru care este necesar să se faciliteze libera circulație prin stabilirea de modele prin intermediul unor acte de punere în aplicare, după consultarea comitetului, care pot fi utilizate de statele membre în mod voluntar.
(5) Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (4) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2). Din motive imperative de urgență legate de impactul crizei asupra pieței interne, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 45 alineatul (3).
▌
(6) Comisia pune la dispoziția publicului, pe un site web dedicat, informații cu privire la măsurile de atenuare pe care le-a adoptat în temeiul prezentului articol.
Secțiunea II
Transparență și asistență administrativă
Articolul 23
Transparență
(1) În cazul în care regimul de urgență al pieței internea fost activat în conformitate cu articolul 18 alineatul (4), statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre, prin intermediul biroului de legătură la nivelul Uniunii, textul oricăror măsuri de urgență luate ca răspuns la criză, fără întârziere și după adoptarea acestora. Această obligație se aplică numai în cazul în care măsurile respective introduc restricții privind exercitarea dreptului la liberă circulație a persoanelor între statele membre și nu fac deja obiectul unei obligații de informare sau de notificare prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii. Această comunicare include:
(a) motivele unor astfel de măsuri, inclusiv motivele care demonstrează că măsurile sunt justificate și proporționale, precum și orice date științifice sau de altă natură care stau la baza adoptării lor;
(b) domeniul de aplicare al acestor măsuri;
(c) data adoptării, data aplicării și durata măsurilor respective.
▌
(2) Statele membre pot comunica Comisiei și altor state membre, prin intermediul biroului de legătură la nivelul Uniunii, proiectul de text al oricăror măsuri menționate la alineatul (1) înainte de adoptarea acestora, împreună cu informațiile menționate la alineatul (1) literele (a)-(c).
(3) Comunicarea menționată la alineatul (2) nu împiedică statele membre să adopte măsurile în cauză.
(4) Statele membre furnizează publicului și, în același timp, Comisiei informații clare, cuprinzătoare și în timp util care explică măsurile menționate la alineatul (1) cât mai curând posibil.
(5) Comisia coordonează schimbul de informații dintre statele membre și, pe baza informațiilor primite în temeiul prezentului articol, publică pe un site web dedicat, disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii, informații relevante cu privire la orice restricții privind exercitarea dreptului la liberă circulație, inclusiv informații privind domeniul de aplicare și durata măsurilor naționale în cauză și, dacă este posibil, informații în timp real. Site-ul web special poate include o hartă interactivă cu informații pertinente în timp real privind măsurile respective.
(6) Comisia pune la dispoziția comitetului informațiile primite în temeiul alineatelor (1), (2) și (4).
(7) Comisia transmite informațiile menționate la alineatele (1), (2) și (4) se transmit prin intermediul unui instrument sigur.
▌
Articolul 24
Puncte unice de contact în statele membre
(1) Fiecare stat membru instituie puncte unice de contact naționale care oferă cetățenilor, consumatorilor, operatorilor economici și lucrătorilor, precum și reprezentanților acestora următoarele tipuri de asistență:
(a) asistență pentru solicitarea și obținerea de informații cu privire la restricțiile naționale privind libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor și a lucrătorilor pe durata unui regim de urgență activat al pieței interne;
(b) asistență pentru îndeplinirea oricăror proceduri și formalități în situații de criză la nivel național care au fost instituite ca urmare a activării regimului de urgență al pieței interne;
(2) Statele membre se asigură că cetățenii, consumatorii, operatorii economici și lucrătorii, precum și reprezentanții acestora pot primi, la cererea acestora și prin intermediul punctului unic de contact relevant, informații din partea autorităților competente cu privire la modul în care măsurile naționale respective de răspuns în situații de criză sunt interpretate și aplicate în general. Dacă este cazul, aceste informații includ un ghid pas cu pas. Informațiile respective se transmit într-un limbaj clar, ușor de înțeles și inteligibil. Acestea trebuie să fie ușor accesibile de la distanță și prin mijloace electronice și trebuie să fie actualizate. De asemenea, statele membre pun la dispoziție informațiile menționate la alineatul (1) într-o limbă oficială a Uniunii care este înțeleasă pe scară largă de un număr cât mai mare de utilizatori transfrontalieri și depun toate eforturile pentru a furniza astfel de informații în alte limbi oficiale ale Uniunii, acordând o atenție deosebită situației și nevoilor regiunilor de frontieră.
Articolul 25
Punctul unic de contact de la nivelul Uniunii
(1) Comisia instituie și operează un punct unic de contact la nivelul Uniunii.
(2) Punctul unic de contact de la nivelul Uniunii oferă cetățenilor, consumatorilor, operatorilor economici, lucrătorilor și reprezentanților acestora următoarele ▌:
(a) asistență pentru solicitarea și obținerea de informații în ceea ce privește măsurile de răspuns în situații de criză la nivelul Uniunii care sunt relevante sau care afectează exercitarea liberei circulații a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, pe durata regimului de urgență al pieței interne;
(b) asistență pentru îndeplinirea oricăror proceduri și formalități în situații de criză care au fost instituite la nivelul Uniunii ca urmare a activării regimului de urgență al pieței interne;
(c) compilarea și publicarea unei liste cu toate măsurile naționale luate ca răspuns la criză și cu toate punctele naționale de contact.
(3) Punctului unic de contact de la nivelul Uniunii i se alocă resurse umane și financiare suficiente.
Capitolul III
Măsurile de răspuns în caz de situație de urgență pe piața internă
Secțiunea I
Cereri de informații, proceduri de urgență în temeiul legislației privind produsele și cereri prioritare
Articolul 26
Cerința privind activarea pe două niveluri
(1) Măsurile prevăzute în prezenta secțiune sunt adoptate de Comisie numai atunci când a fost activat un regim de urgență al pieței interne și a fost întocmită o listă de către Consiliu în temeiul articolului 18 alineatul (4).
(2) Un act de punere în aplicare care introduce o măsură inclusă în prezentul capitol enumeră în mod clar și specific bunurile și serviciile relevante în situații de criză cărora li se aplică o astfel de măsură. Această măsură se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne.
▌
Articolul 27
Cereri de informații adresate operatorilor economici
(1) ▌Comisia poate invita operatorii economici relevanți din lanțurile de aprovizionare cu bunuri sau servicii relevante în situații de criză să furnizeze, în mod voluntar ▌și într-un termen stabilit, informații specifice în următoarele circumstanțe:
(a) există deficite grave de bunuri relevante în situații de criză sau de servicii relevante în situații de criză sau o amenințare iminentă în acest sens;
(b) informațiile solicitate sunt strict necesare pentru a evalua dacă vreuna dintre măsurile prevăzute la articolul 28 sau la articolele 34-39 este în măsură să reducă astfel de deficite sau amenințarea iminentă în acest sens;
(c) informațiile furnizate prin intermediul comitetului sau obținute prin alte mijloace de la statele membre în faza de urgență sau în regimul de vigilență al pieței interne nu sunt suficiente; și
(d) Comisia nu este în măsură să obțină astfel de informații din alte surse.
Comisia, după consultarea comitetului, evaluează existența condițiilor menționate la primul paragraf.
(2) Comisia poate formula o cerere de informații, prin intermediul unui act de punere în aplicare, în cazul în care:
(a) nu se furnizează Comisiei nicio informație în mod voluntar în termenul stabilit în temeiul alineatului (1); sau
(b) informațiile primite de Comisie, prin furnizarea voluntară de informații în temeiul alineatului (1) sau din orice alte surse disponibile în timpul fazei de urgență sau al regimului de vigilență al pieței interne, sunt în continuare insuficiente pentru a evalua dacă implementarea măsurilor prevăzute la articolul 28 sau la articolele 34-39 ar reduce deficitele grave de bunuri sau de servicii relevante în situații de criză sau amenințarea iminentă a unor astfel de deficite și dacă ar trebui luate astfel de măsuri.
(3) Înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare, astfel cum se menționează la alineatul (2) și ținând seama de avizul comitetului, Comisia:
(a) evaluează necesitatea și proporționalitatea unei astfel de cereri de informații pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) litera (b); și
(b) ține seama în mod corespunzător de sarcina administrativă pe care o astfel de cerere ar putea să o genereze pentru operatorii economici în cauză și, în special, pentru IMM-uri și stabilește termenele pentru transmiterea informațiilor în consecință.
(4) Cererile de informații menționate la alineatele (1) și (2) se limitează la informații specifice în legătură cu:
(a) ▌capacitățile de producție și eventualele stocuri de bunuri relevante în situații de criză ▌în unitățile de producție situate în Uniune sau în țări din afara Uniunii pe care operatorul relevantle exploatează, cu care încheie contracte sau pe care le folosește pentru aprovizionare, cu respectarea deplină a secretelor comerciale și de afaceri ▌ ;
(b) dacă este disponibil, calendarul producției preconizate de bunuri relevante în situații de criză în instalații de producție situate în Uniune și în țări din afara Uniunii pe care operatorul economic le exploatează sau cu care încheie contracte, pentru cele trei luni de la primirea cererii de informații;
(c) orice perturbări sau deficite relevante ale lanțurilor de aprovizionare cu bunuri sau servicii relevante în situații de criză.
(5) Actul de punere în aplicare care prevede o cerere de informații din partea Comisiei adresată operatorilor economici în temeiul alineatului (2):
(a) precizează bunurile și serviciile relevante în situații de criză care sunt relevante pentru cererea de informații;
(b) specifică categoria de operatori economici care își desfășoară activitatea de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu bunuri sau servicii relevante în situații de criză și care sunt vizați de cererea de informații;
(c) precizează informațiile solicitate, inclusiv furnizând, dacă este necesar, un model cu întrebări care ar putea fi adresate operatorilor economici relevanți individuali;
(d) demonstrează existența necesității excepționale menționate la alineatul (1) litera (b) pentru care sunt solicitate informațiile și include un rezumat al evaluării menționate la alineatul (3) litera (a);
(e) explică scopul cererii, utilizarea preconizată a informațiilor solicitate și durata utilizării respective; și
(f) precizează intervalul de timp în care operatorul economic poate solicita Comisiei să modifice cererea.
Cererea de informații prevăzută de actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se exprimă într-un limbaj clar, concis și ușor de înțeles și ține seama de protecția secretelor comerciale și de efortul depus de operatorul economic pentru a pune informațiile la dispoziție în mod voluntar, în special dacă este vorba despre un IMM.
(6) În urma solicitării de informații ▌ adresate de Comisie operatorilor economici prin intermediul unui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (2), Comisia adresează o decizie individuală ▌ fiecăruia dintre operatorii economici în cauză din categoria specificată în respectivul act de punere în aplicare, solicitându-le fie să furnizeze informațiile specificate în respectivul act de punere în aplicare, fie să explice de ce nu pot furniza astfel de informații. Comisia se bazează, atunci când este posibil, pe listele relevante și disponibile ale persoanelor de contact ale operatorilor economici în cauză, întocmite de statele membre în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). Comisia poate,de asemenea, obține de la statele membre informațiile necesare privind operatorii economici relevanți, atunci când este cazul.
(7) Deciziile Comisiei care conțin cereri individuale de informații adoptate în conformitate cu alineatul (6) sunt justificate în mod corespunzător și proporționale în ceea ce privește volumul, natura și granularitatea datelor cerute, precum și frecvența accesului la datele respective și sunt necesare pentru gestionarea situației de urgență ▌.
Aceste decizii trebuie să conțină toate elementele următoare:
(a) o trimitere la actul de punere în aplicare menționat la alineatul (2) pe care se bazează acestea;
(b) o descriere a situațiilor de deficite grave legate de criză sau de o amenințare iminentă în acest sens care au stat la baza deciziei;
(c) garanții privind protecția datelor în conformitate cu articolul 42 privind nedivulgarea informațiilor comerciale sensibile, nedivulgarea secretelor comerciale și protecția proprietății intelectuale, în conformitate cu articolul 43;
(d) informații privind posibilitatea contestării deciziei în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii;
(e) un termen rezonabil care să nu depășească 20 de zile lucrătoare în care trebuie furnizate informațiile sau justificarea refuzului de a furniza astfel de informații.
La stabilirea termenului menționat la al doilea paragraf litera (e), Comisia ia în considerare, în special, dimensiunea operatorului economic în cauză în ceea ce privește angajații și efortul necesar pentru colectarea și punerea la dispoziție a informațiilor.
Operatorul economic poate solicita o prelungire unică a termenului, cu până la două zile înainte de expirarea sa, dacă gravitatea situației impune această prelungire. Comisia răspunde, în termen de o zi lucrătoare, oricărei astfel de cereri de prelungire a termenului.
(8) În cazul în care prelucrarea unei cereri de informații de către un operator economic are potențialul de a-i perturba în mod semnificativ operațiunile, operatorul economic respectiv poate refuza să furnizeze informațiile solicitate și prezintă Comisiei motivele refuzului. Comisia nu divulgă niciun astfel de refuz de a furniza informațiile solicitate sau motivele refuzului.
(9) Comisia transmite fără întârziere o copie a oricărei cereri de informații menționate la alineatele (1) și (2) autorității competente relevante a statului membru pe al cărui teritoriu se află operatorul economic. La solicitarea autorității competente, Comisia transmite informațiile obținute de la operatorul economic respectiv în conformitate cu dreptul Uniunii.
(10) După primirea informațiilor în temeiul unei cereri de informații menționate la alineatele (1) și (2), Comisia:
(a) folosește informațiile numai într-un mod compatibil cu scopul pentru care au fost solicitate informațiile;
(b) asigură, în măsura în care prelucrarea datelor cu caracter personal este necesară, punerea în aplicare a unor măsuri tehnice și organizatorice care să păstreze confidențialitatea și integritatea informațiilor solicitate, în special a datelor cu caracter personal, și care să protejeze drepturile și libertățile persoanelor vizate;
(c) șterge informațiile de îndată ce acestea nu mai sunt necesare în scopul declarat și informează operatorul economic și autoritatea competentă relevantă a statului membru în cauză, fără întârzieri nejustificate, că informațiile au fost șterse, cu excepția cazului în care arhivarea informațiilor este necesară în scopuri de transparență în conformitate cu dreptul intern.
(11) Fiecare operator economic sau oricine autorizat în mod corespunzător să reprezinte operatorul economic respectiv furnizează informațiile solicitate în mod individual, în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență care reglementează schimbul de informații. ▌
▌
(12) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2). Din motive imperative de urgență legate de impactul crizei asupra pieței interne, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 45 alineatul (3).
(13) Cererile de informații emise în temeiul prezentului articol nu se referă la informații a căror divulgare ar fi contrară intereselor esențiale ale securității naționale a statelor membre.
▌
Articolul 28
Activarea procedurilor de urgență în legislația relevantă a Uniunii privind produsele
(1) Atunci când a fost activat regimul de urgență al pieței interne prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului adoptat în temeiul articolului 18 din prezentul regulament și există un deficit de bunuri relevante în situații de criză, Comisia poate activa, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, procedurile de urgență incluse în cadrele juridice ale Uniunii modificate prin ▌ Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului(60)(61) și Directiva (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului(62)(63) în ceea ce privește respectivele bunuri relevante în situații de criză. Actele de punere în aplicare respective indică bunurile relevante în situații de criză și procedurile de urgență care fac obiectul activării, precizează motivele acestei activări și proporționalitatea acesteia și indică durata activării în cauză.
(2) Activarea procedurilor de urgență menționate la alineatul (1) se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne.
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2). Din motive imperative de urgență legate de impactul crizei asupra pieței interne, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 45 alineatul (3).
Articolul 29
Cereri prioritare
(1) În situații excepționale, după consultarea statelor membre în care sunt stabiliți operatorii economici și ținând seama în cea mai mare măsură de opinia acestora, Comisia poate adresa o cerere unuia sau mai multor operatori economici stabiliți în Uniune să accepte și să trateze cu prioritate ▌producerea sau furnizarea de bunuri relevante în situații de criză („cereri prioritare”) în cazul în care:
(a) există un deficit grav și persistent de bunuri relevante în situații de criză care fac obiectul cererii; și
(b) producerea sau furnizarea unor astfel de bunuri nu a putut fi realizată prin alte măsuri prevăzute în prezentul regulament, inclusiv cele menționate la articolul 35 sau în titlul V.
(2) Comisia demonstrează că alegerea destinatarilor și a beneficiarilor cererilor prioritare menționate la prezentul articol este nediscriminatorie și respectă normele Uniunii în materie de concurență.
(3) Comisia își bazează cererile prioritare menționate la prezentul articol pe date obiective, concrete, măsurabile și justificate, care arată că o astfel de prioritizare este indispensabilă pentru a asigura menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale pe piața internă, precum și ținând seama de interesele legitime ale operatorului economic și de costurile și eforturile necesare pentru orice modificare a secvenței de producție a lanțului de aprovizionare. Comisia indică în mod explicit în cererea prioritară că operatorul economic rămâne liber să refuze cererea respectivă.
(4) În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează cererea prioritară menționată la alineatul (1)a acceptat în mod expres cererea respectivă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care prevede:
(a) temeiul juridic al cererii prioritare care trebuie respectat de către operatorul economic;
(b) bunurile care fac obiectul cererii prioritare și cantitatea în care urmează să fie livrate;
(c) termenele în care trebuie finalizată cererea prioritară;
(d) beneficiarii cererii prioritare; și
(e) renunțarea la răspunderea contractuală în condițiile prevăzute la alineatul (6).
(5) Cererile prioritare formulate în temeiul alineatului (4) se prezintă la un preț echitabil și rezonabil, ținând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când îndeplinește cererea prioritară față de obligațiile de performanță existente. Cererile prioritare prevalează asupra oricărei obligații anterioare de executare privată sau publicălegată de bunurile care fac obiectul cererii prioritare, în temeiul dreptului privat sau public.
(6) Operatorul economic care face obiectul unei cereri prioritare în temeiul alineatului (4) nu este răspunzător pentru nicio încălcare a obligației de executare care este reglementată de legislația unui stat membru, cu condiția ca:
(a) încălcarea obligației de executare să fie necesară pentru respectarea priorității necesare;
(b) actul de punere în aplicare menționat la alineatul (4) să fi fost respectat; și
(c) acceptarea cererii prioritare să nu fi avut scopul unic de a evita în mod nejustificat o obligație de executare prealabilă.
(7) Cererile prioritare nu includ bunuri a căror producere sau furnizare ar fi contrară intereselor esențiale de securitate națională și de apărare ale statelor membre.
▌
(8) Comisia adoptă actul de punere în aplicare menționat la alineatul (4) în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, inclusiv cu principiile necesității și proporționalității, precum și cu obligațiile Uniunii în temeiul dreptului internațional.
(9) Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (4) din prezentul articolse adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).
(10) În cazul în care un operator economic, după ce a acceptat în mod expres o cerere prioritară, nu se conformează, în mod intenționat sau din neglijență gravă, cererii respective, Comisia poate, printr-o decizie, în cazul în care se consideră necesar și proporțional, să aplice o amendă operatorului economic în cauză. Amenda respectivă nu depășește 100 000 EUR. Amenzile impuse IMM-urilor nu depășesc 25 000 EUR.
▌
Articolul 30
Amenzi aplicate operatorilor economici pentru nerespectarea comenzilor prioritare acceptate în mod expres
▌
(1) La stabilirea cuantumului amenzii menționate la articolul 29 alineatul (10), Comisia ia în considerare dimensiunea și resursele economice ale operatorului economic în cauză, natura, gravitatea și durata nerespectării cererii prioritare, ținând seama în mod corespunzător de principiile proporționalității și adecvării.
(2) Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de fond de a reexamina deciziile prin care Comisia a stabilit o amendă în conformitate cu articolul 29 alineatul (10). Curtea poate să anuleze, să reducă sau să majoreze amenda aplicată.
Articolul 31
Termen de prescripție pentru impunerea amenzilor
(1) Competența Comisiei de a aplica amenzi în conformitate cu articolul 29 alineatul (10) face obiectul unui termen de prescripție de doi ani:
▌
(2) Termenul începe să curgă din ziua în care Comisia ia cunoștință de nerespectarea cererii prioritare acceptate. Totuși, în cazul unor nerespectări continue sau repetate, termenul începe să curgă din ziua în care încetează nerespectarea.
(3) Orice acțiune întreprinsă de Comisie sau de autoritățile competente ale statelor membre în scopul asigurării respectării dispozițiilor prezentului regulament întrerupe termenul de prescripție.
(4) Întreruperea termenului de prescripție se aplică tuturor părților care sunt considerate responsabile pentru participarea la nerespectare.
(5) După fiecare întrerupere, termenul de prescripție începe să curgă din nou de la zero. Totuși, termenul de prescripție expiră cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție fără să se fi aplicat o amendă de către Comisie. Această perioadă se prelungește cu durata în care termenul de prescripție este suspendat deoarece decizia Comisiei face obiectul unor acțiuni pendinte la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Articolul 32
Termen de prescripție pentru executarea plății amenzilor
(1) Competența Comisiei de a executa deciziile luate în temeiul articolului 29 alineatul (10) face obiectul unui termen de prescripție de cinci ani.
(2) Termenul începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.
(3) Termenul de prescripție pentru executarea plății amenzilor este întrerupt:
(a) prin notificarea unei decizii de modificare a cuantumului inițial al amenzii sau de refuzare a unei cereri de modificare;
(b) prin orice act al Comisiei sau al unui stat membru care acționează la cererea Comisiei care vizează executarea amenzii.
(4) După fiecare întrerupere, termenul de prescripție începe să curgă din nou de la zero.
(5) Termenul de prescripție pentru executarea plății amenzilor se suspendă pe perioada în care:
(a) se acordă timp pentru efectuarea plății;
(b) se suspendă executarea plății în temeiul unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Articolul 33
Dreptul de a fi ascultat cu privire la aplicarea de amenzi
(1) Înainte de a adopta o decizie în temeiul articolului 29 alineatul (10), Comisia acordă operatorului economic în cauză ▌ posibilitatea de a fi ascultat cu privire la:
(a) constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții;
(b) măsurile pe care Comisia ar putea să le adopte având în vedere constatările preliminare menționate la litera (a) de la prezentul alineat.
(2) Operatorii economici în cauză își pot prezenta observațiile cu privire la constatările preliminare ale Comisiei în temeiul alineatului (1) litera (a) într-un termen care este stabilit de Comisie în concluziile sale preliminare și care nu poate fi mai mic de 21 de zile.
(3) Comisia își bazează deciziile numai pe obiecțiile cu privire la care operatorii economici ▌ în cauză au fost în măsură să prezinte observații.
(4) Dreptul la apărare al operatorului economic ▌ în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Operatorul economic ▌ în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în condițiile unei divulgări negociate, sub rezerva interesului legitim al operatorilor economici de a-și proteja secretele comerciale. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informații confidențiale și la documente interne ale Comisiei sau ale autorităților statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile statelor membre. Nicio dispoziție din prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o nerespectare.
Secțiunea II
Alte măsuri pentru asigurarea disponibilității bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză
Articolul 34
Solidaritate și distribuția coordonată a bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză
(1) În cazul unui deficit de bunuri sau servicii relevante în situații de criză care afectează unul sau mai multe state membre, statele membre în cauză pot notifica acest lucru Comisiei, indicând cantitățile necesare și orice alte informații pertinente. Comisia transmite informațiile autorităților competente relevante și eficientizează coordonarea răspunsurilor statelor membre.
(2) În cazul în care Comisia, în conformitate cu alineatul (1) este informată că bunurile și serviciile relevante în situații de criză sunt insuficiente într-un stat membru pentru a răspunde nevoilor legate de situația de urgență de pe piața internă, Comisia, luând în considerare în mod corespunzător avizul emis de comitetși informațiile colectate conform prezentului regulament, poate recomanda altor state membre să distribuie bunurile și serviciile respective într-un mod specific, atunci când este posibil, având în vedere necesitatea de a nu agrava și mai mult perturbările de pe piața internă, inclusiv în zonele geografice afectate în mod deosebit de astfel de perturbări și în conformitate cu principiile necesității, proporționalității și solidarității și stabilind cea mai eficientă utilizare a bunurilor și serviciilor pentru a pune capăt situației de urgență pe piața internă.
Articolul 35
Măsuri de asigurare a disponibilității și a furnizării de bunuri sau servicii relevante în situații de criză
(1) Atunci când este informată, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), că există un risc ca bunurile relevante în situații de criză sau ca serviciile relevante în situații de criză să fie insuficiente într-un stat membru pentru a satisface nevoile legate de situației de urgența pe piața internă, Comisia, luând în considerare în mod corespunzător avizul emis de comitet, poate recomanda statelor membre să ia măsuri specifice. Măsurile respective asigură, cât mai curând posibil, reorganizarea eficientă a lanțurilor de aprovizionare și a liniilor de producție, precum și utilizarea stocurilor existente pentru a spori disponibilitatea și furnizarea unor astfel de bunuri sau servicii.
(2) În special, măsurile menționate la alineatul (1) pot cuprinde:
(a) măsuri de facilitare a extinderii sau a reorientării capacităților de producție existente sau a creării de noi capacități de producție pentru bunurile relevante în situații de criză;
(b) măsuri de facilitare a extinderii capacităților existente sau a creării de noi capacități legate de activitățile de servicii;
(c) măsuri care vizează accelerarea procedurilor relevante de aprobare și autorizare, inclusiv a autorizațiilor de mediu, în ceea ce privește producerea și distribuția de bunuri relevante în situații de criză sau care afectează producția și distribuția acestora;
(d) măsuri care vizează accelerarea cererilor de autorizare și înregistrare de servicii necesare în situații de criză;
(e) măsuri care vizează accelerarea procedurilor relevante de aprobare a produselor în vederea introducerii pe piață a bunurilor relevante în situații de criză care nu fac obiectul niciunei legislații a Uniunii de armonizare a condițiilor de comercializare a produselor.
Titlul V
Achizițiile publice
Capitolul I
Achiziții publice efectuate de Comisie în numele sau în contul statelor membre pe perioada unui regim de vigilență al pieței interne sau al unui regim de urgență al pieței interne
Articolul 36
Cererea statelor membre adresată Comisiei de a achiziționa bunuri și servicii în numele sau în contul acestora
(1) Două sau mai multe state membre pot solicita Comisiei să lanseze o procedură de achiziții în numele sau în contul statelor membre care doresc să fie reprezentate de Comisie (denumite în continuare „statele membre participante”) în vederea achiziționării de bunuri și servicii de importanță critică sau bunuri și servicii relevante în situații de criză.
(2) Comisia, fără întârziere și în consultare cu comitetul, evaluează necesitatea și proporționalitatea cererii menționate la alineatul (1). În cazul în care Comisia intenționează să nu dea curs cererii respective, aceasta informează statele membre în cauză și comitetul și își motivează refuzul.
(3) În cazul în care Comisia este de acord să efectueze achiziții în numele sau în contul statelor membre participante, aceasta:
(a) informează toate statele membre și comitetul cu privire la intenția sa de a desfășura procedura de achiziții publice și invită statele membre interesate să participe;
(b) elaborează o propunere pentru încheierea unui acord-cadru cu statele membre participante care să permită Comisiei să efectueze achiziții în numele sau în contul acestora.
Acordul bazat pe propunerea menționată la primul paragraf litera (b) stabilește condițiile detaliate pentru achiziția publică, inclusiv modalitățile practice, cantitățile maxime propuse, condițiile achiziționării sau închirierii în comun în numele statelor membre participante sau în contul acestora, inclusiv prețurile și termenele de livrare.
(4) În cazul în care anulează procedura de achiziții publice în conformitate cu articolul 171 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), Comisia informează imediat statele membre participante în acest sens, astfel încât acestea să poată iniția fără întârziere propriile proceduri de achiziții publice.
Articolul 37
Stabilirea și punerea în aplicare a mandatului de negociere al Comisiei
(1) Acordul menționat la articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf stabilește un mandat de negociere pentru Comisie în vederea achiziționării, în numele sau în contul statelor membre participante, a bunurilor și serviciilor relevante de importanță critică sau a bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză prin încheierea de noi contracte. Mandatul de negociere respectiv include criteriile de atribuire.
(2) Comisia invită statele membre participante să numească reprezentanți care să participe la negocierea acordului menționat la articolul 36 alineatul (3) litera (b), precum și la pregătirea proceselor de achiziții.
(3) În conformitate cu acordul respectiv, Comisia are dreptul să încheie, în numele sau în contul statelor membre participante, contracte cu operatori economici, inclusiv cu producători individuali de bunuri și servicii de importanță critică sau de bunuri și servicii relevante în situații de criză, având drept obiect furnizarea unor astfel de bunuri sau servicii.
▌
(4) Fără a aduce atingere articolului 171 din Regulamentul financiar, Comisia desfășoară procedurile de achiziții în numele sau în contul statelor membre participante, inclusiv adoptarea deciziei de atribuire, și încheie contractele rezultate cu operatorii economici.
(5) Atunci când desfășoară procedurile de achiziții publice și când pune în aplicare acordurile rezultate, Comisia se asigură că statele membre participante sunt tratate în mod nediscriminatoriu.
Articolul 38
Modalități de achiziții de către Comisie în numele sau în contul statelor membre
(1) Achizițiile prevăzute în prezentul regulament sunt efectuate de Comisie în conformitate cu normele stabilite în Regulamentul financiar ▌ pentru propriile sale achiziții publice.
(2) În cazul în care acest lucru este justificat în mod corespunzător de extremă urgență sau strict necesar pentru a se adapta la circumstanțe neprevăzute în evoluția situației de urgență pe piața internă și cu condiția ca modificarea să nu schimbe în mod substanțial obiectul contractului, Comisia poate, de comun acord cu contractantul:
(a) să permită modificarea contractului semnat peste pragul de 50 % și până la 100 % din valoarea inițială a contractului; sau
(b) de comun acord cu majoritatea simplă a statelor membre participante, să permită altor state membre să adere la un contract care a fost semnat sau să semneze un contract suplimentar cu contractantul selectat.
(3) Se consideră că o modificare schimbă în mod substanțial obiectul contractului sau al acordului relevant în cazul în care face ca în substanță, contractul sau acordul să difere semnificativ de cel încheiat inițial, și anume atunci când sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:
(a) modificarea introduce sau elimină condiții importante care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziții, ar fi permis admiterea altor ofertanți decât cei selectați inițial sau acceptarea unui alt ofertant decât cel acceptat inițial, ar fi atras mai mulți participanți la procedura de achiziție sau nu ar fi condus la selectarea ofertantului care a fost declarat câștigător;
(b) modificarea schimbă semnificativ balanța economică a contractului sau a acordului în favoarea contractantului într-un mod care nu a fost prevăzut în contractul sau acordul inițial;
(c) modificarea extinde în mod semnificativ domeniul de aplicare al contractului sau al acordului.
Capitolul II
Achiziții publice comune pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă
Articolul 39
Procedura de achiziții publice comune
(1) Comisia și una sau mai multe autorități contractante din statele membre participantepot desfășura o procedură comună de achiziții publice în conformitate cu normele prevăzute la articolul 165 alineatul (2) din Regulamentul financiar în vederea furnizării de bunuri și servicii de importanță critică sau de bunuri și servicii relevante în situații de criză. Statele membre pot să achiziționeze, să închirieze sau să dețină în sistem de leasing integral capacitățile achiziționate în comun.
(2) Participarea la procedura comună de achiziții publice este deschisă tuturor statelor membre, statelor membre ale AELS și țărilor candidate la aderarea la Uniune, precum și Principatului Andorra, Principatului Monaco, Republicii San Marino și Statului Cetății Vaticanului.
(3) Procedura de achiziții publice comune este precedată de un acord de achiziție comună între statele membre participante și țările din afara Uniunii pentru a stabili modalitățile practice care reglementează achizițiile publice și criteriile de atribuire, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii.
(4) Comisia informează Parlamentul European cu privire la procedurile comune de achiziții publice desfășurate în conformitate cu prezentul articol și, la cerere, acordă acces la contractele încheiate ca urmare a procedurilor respective, sub rezerva protecției adecvate a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, inclusiv secrete de afaceri, relații comerciale și interese ale Uniunii.
Capitolul III
Achiziții efectuate de statele membre pe perioada regimului de urgență
Articolul 40
Consultarea și coordonarea cu privire la achizițiile individuale efectuate de statele membre
Atunci când s-a activat regimul de urgență al pieței interne în temeiul articolului 18, statele membre depun toate eforturile pentru a se informa reciproc și a informa Comisia cu privire la procedurile de achiziții în curs de desfășurare pentru bunurile și serviciile relevante în situații de criză.
Înainte de lansarea oricăror noi proceduri de achiziții publice în conformitate cu directiva aplicabilă privind achizițiile publice, statele membre:
(a) se informează reciproc cu privire la intenția oricăreia dintre autoritățile contractante sau entitățile contractante de a lansa proceduri de achiziții pentru bunuri și servicii relevante în situații de criză;
(b) consultă celelalte state membre și Comisia cu privire la modalitățile de achiziții publice cele mai adecvate; și
(c) își coordonează procedurile de achiziții publice în momentul unei situații de urgență pe piața internă, în spiritul solidarității între statele membre.
Articolul 41
Clauza de exclusivitate
(1) În timpul unui regim de urgență al pieței interne, acordul care reglementează achizițiile efectuate de Comisie în numele sau în contul unuia sau mai multor state membre sau achizițiile publice comune între Comisie și unul sau mai multe state membre, după caz, prevăd o clauză de exclusivitate, în temeiul căreia statele membre participante se angajează să nu achiziționeze bunurile relevante în situații de criză sau serviciile relevante în situații de criză în cauză prin alte canale și să nu desfășoare negocieri paralele.
În cazul în care este prevăzută o clauză de exclusivitate, aceasta prevede că statele membre participante sunt autorizate să își lanseze propria procedură de achiziții pentru achiziționarea unor cantități suplimentare de bunuri sau servicii relevante în situații de criză care fac obiectul achiziției comune sau al achizițiilor publice în curs de desfășurare efectuate de Comisie în numele sau în contul statelor membre, într-un mod care să nu submineze achiziția în curs, sub rezerva acordului Comisiei și după consultarea tuturor celorlalte state membre participante. Cererea pentru un astfel de acord se adresează Comisiei, care o transmite celorlalte state membre participante spre examinare.
(2) Clauza de exclusivitate se aplică oricăror contracte noi, inclusiv contractelor specifice din contracte-cadru, pe care autoritățile contractante sau entitățile contractante ale statelor membre participante le-ar lua în considerare în timpul activării regimului de urgență al pieței interne.
▌
Titlul VI
Protecția datelor, confidențialitatea, normele de securitate și instrumentele digitale
Articolul 42
Protecția datelor cu caracter personal
(1) Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal de către acestea în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului(64) privind confidențialitatea și comunicațiile electronice, sau obligațiilor Comisiei și, după caz, ale altor instituții, organisme, oficii și agenții ale Uniunii în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către acestea în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725, la îndeplinirea responsabilităților care le revin.
(2) Datele cu caracter personal se prelucrează sau sunt comunicate numai în cazurile în care acest lucru este strict necesar în sensul prezentului regulament. În astfel de cazuri, se aplică, în mod corespunzător, condițiile prevăzute în Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725.
(3) În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal nu este strict necesară pentru funcționarea mecanismelor stabilite prin prezentul regulament, datele cu caracter personal sunt anonimizate astfel încât persoana vizată să nu fie identificabilă.
Articolul 43
Norme de confidențialitate și securitate privind protecția informațiilor primite
(1) Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament se folosesc numai în scopul pentru care au fost solicitate.
(2) Statele membre și Comisia asigură protecția secretelor comerciale și de afaceri și a altor informații sensibile și confidențiale obținute și generate în aplicarea prezentului regulament, inclusiv a recomandărilor și a măsurilor care urmează să fie luate, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.
(3) Comisia nu comunică nicio informație pe care a primit-o în temeiul prezentului regulament într-un mod care poate conduce la identificarea unui operator economic, atunci când comunicarea informațiilor respective ar avea ca rezultat un potențial prejudiciu comercial sau al reputației acestui operator economic sau divulgarea oricăror secrete comerciale.
(4) Comitetul este obligat să respecte normele de securitate ale Comisiei pentru protecția informațiilor clasificate ale Uniunii Europene și a informațiilor sensibile neclasificate.
(5) Statele membre și Comisia se asigură că informațiile clasificate transmise sau schimbate în temeiul prezentului regulament nu sunt declasate sau declasificate fără acordul prealabil scris al emitentului informațiilor respective.
▌
Articolul 44
Instrumente digitale
(1) În termen de... [18 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului], Comisia și statele membre, atunci când nu există instrumente sau infrastructuri IT adecvate, instituie, întrețin și actualizează periodic instrumente digitale interoperabile sau infrastructuri informatice care să sprijine obiectivele prezentului regulament. Aceste instrumente sau infrastructuri sunt dezvoltate în afara perioadei de regim de urgență al pieței interne, cu scopul de a răspunde la eventuale situații de urgență din viitor în timp util și în mod eficient. Acestea includ, printre altele, instrumente digitale standardizate, sigure și eficace pentru colectarea și schimbul securizat de informații, precum și un portal digital sau un site digital unic dedicat, unde cetățenii și întreprinderile pot găsi și depune formulare de declarație, înregistrare sau autorizare.
(2) Comisia stabilește aspectele tehnice ale acestor instrumente sau infrastructuri prin acte de punere în aplicare, utilizând, atunci când este posibil, instrumente sau portaluri informatice existente. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).
▌
Titlul VII
Dispoziții finale
Articolul 45
Comitetul
(1) Comisia este asistată de un comitet intitulat „Comitetul pentru situații de urgență pe piața internă și reziliență”. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.
▌
Articolul 46
Raportare, reexaminare și evaluare
(1) În termen de... [cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la cinci ani, ▌ Comisia efectuează o evaluare a funcționării și a eficacității prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea și eficacitatea prezentului regulament.
(2) În plus, în termen de patru luni de la dezactivarea regimului de vigilență al pieței interne sau a regimului de urgență al pieței interne, după caz, Comisia efectuează o evaluare a măsurilor puse în aplicare în temeiul prezentului regulament în legătură cu criza care a condus la activarea regimului respectiv și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la acestea, în special cu privire la eficacitatea măsurilor respective.
(3) Rapoartele menționate la alineatele (1) și (2) sunt însoțite, după caz, de propuneri legislative relevante.
(4) Rapoartele menționate la alineatele (1) și (2) includ în special o evaluare a următoarelor aspecte:
(a) contribuția prezentului regulament la funcționarea armonioasă și eficientă a pieței interne, în special în ceea ce privește libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor și evitarea măsurilor naționale divergente care ar putea crea restricții transfrontaliere;
(b) măsurile puse în aplicare în temeiul prezentului regulament, inclusiv o evaluare a principiilor nediscriminării și proporționalității, în special:
(i) impactul măsurilor puse în aplicare în cadrul fazei de urgență, în special al măsurilor privind testele de rezistență, protocoalele de formare și de criză, instrumentele digitale, reziliența și disponibilitatea bunurilor;
(ii) impactul măsurilor puse în aplicare în cadrul regimului de vigilență al pieței interne;
(iii) impactul măsurilor puse în aplicare pe durata regimului de urgență al pieței interne și, în special, asupra drepturilor fundamentale consacrate în Cartă, și anume în ceea ce privește libertatea de a desfășura o activitate comercială, libertatea de a căuta un loc de muncă și de a lucra și dreptul la negociere și acțiune colectivă, inclusiv dreptul la grevă.
(c) activitatea comitetului, inclusiv activitatea sa în legătură cu activitatea altor organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii, în special IPCR, Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară și UCPM;
(d) caracterul adecvat al criteriilor de activare a regimului de vigilență al pieței interne sau a regimului de urgență al pieței interne, după caz.
(5) În sensul alineatelor (1) și (2), autoritățile competente din statele membre și comitetul furnizează Comisiei informații la cererea acesteia.
Dacă este necesar, Comisia poate, de asemenea, să solicite și să obțină orice cunoștințe specializate sau științifice relevante de la organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii.
Articolul 47
Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2679/98
Regulamentul (CE) nr. 2679/98 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 2
Prezentul regulament nu afectează în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în statele membre și la nivelul Uniunii, inclusiv dreptul sau libertatea de a intra în grevă sau de a întreprinde alte acțiuni care țin de sistemele specifice de relații de muncă din statele membre, în conformitate cu legislația sau practicile naționale. Aceasta nu aduce atingere dreptului de a negocia și de a încheia convenții colective și, în caz de conflicte de interese, dreptului lucrătorilor și angajatorilor de a întreprinde acțiuni colective pentru a-și apăra interesele, inclusiv dreptul la grevă, în conformitate cu legislația sau practicile naționale.”;
"
2. Se adaugă următorul articol:"
„Articolul 5a
(1) Atunci când regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului*(65) a fost activat în conformitate cu articolul 18 din regulamentul respectiv, articolele 3, 4 și 5 din prezentul regulament încetează să se aplice în ceea ce privește bunurile relevante în situații de criză enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul respectiv pe durata regimului de urgență al pieței interne.
(2) În cazul în care se aplică alineatul (1) din prezentul articol, obligațiile care decurg din prezentul regulament înainte de activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/...+ nu sunt afectate.
__________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO L ...ELI: ...).”
"
Articolul 48
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Regulamentul (UE) 2022/123 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 ianuarie 2022 privind consolidarea rolului Agenției Europene pentru Medicamente în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză în domeniul medicamentelor și al dispozitivelor medicale și gestionarea acestora (JO L 20, 31.1.2022, p. 1).
Regulamentul (UE) 2022/2370 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 noiembrie 2022 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 851/2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor (JO L 314, 6.12.2022, p. 1).
Regulamentul (UE) 2022/2371 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 noiembrie 2022 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 1082/2013/UE (JO L 314, 6.12.2022, p. 26).
Regulamentul (UE) 2022/2372 al Consiliului din 24 octombrie 2022 privind un cadru de măsuri pentru asigurarea furnizării contramăsurilor medicale necesare în situații de criză în cazul unei urgențe de sănătate publică la nivelul Uniunii (JO L 314, 6.12.2022, p. 64).
Decizia 2014/415/UE a Consiliului din 24 iunie 2014 privind modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate (JO L 192, 1.7.2014, p. 53).
Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind mecanismul integrat al Uniunii pentru un răspuns politic la crize (JO L 320, 17.12.2018, p. 28).
Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/300 a Comisiei din 19 februarie 2019 de instituire a unui plan general pentru gestionarea crizelor în domeniul siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale (JO L 50, 21.2.2019, p. 55).
Regulamentul (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor (JO L 83, 27.3.2015, p. 34).
Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, JO L 347, 20.12.2013, p. 671.
Directiva (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența entităților critice și de abrogare a Directivei 2008/114/CE a Consiliului (JO L 333, 27.12.2022, p. 164).
Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).
Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).
Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).
Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (text codificat) (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1).
Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare) (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).
Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).
Directiva 2014/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a recipientelor simple sub presiune (reformare) (JO L 96, 29.3.2014, p. 45).
Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (reformare) (JO L 96, 29.3.2014, p. 79).
Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (reformare) (JO L 96, 29.3.2014, p. 251).
Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (reformare) (JO L 96, 29.3.2014, p. 309).
Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (reformare) (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).
Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).
Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (reformare) (JO L 189, 27.6.2014, p. 164).
Regulamentul (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului (JO L 81, 31.3.2016, p. 51).
Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 99).
Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).
Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (JO L 135, 23.5.2023, p. 1).
Regulamentul (UE) 2023/1230 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2023 privind mașinile și de abrogare a Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 73/361/CEE a Consiliului (JO L 165, 29.6.2023, p. 1).
Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, 7.8.1985, p. 29).
Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014, și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
Decizia 2015/444 (UE, Euratom) a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului din 7 decembrie 1998 privind funcționarea pieței interne în legătură cu libera circulație a mărfurilor între statele membre (JO L 337, 12.12.1998, p. 8).
Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
Regulamentul (UE) 2023/1781 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2023 de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european al semiconductorilor și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/694 (Regulamentul privind cipurile) (JO L 229, 18.9.2023, p. 1).
Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (JO L 146, 10.6.2009, p. 1).
Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).
Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020 (JO L, …, ELI: ...).
+JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS nr. ... (2022/0279(COD)) și a se introduce numărul, data, titlul, referința de publicare JO și referința ELI a regulamentului respectiv în nota de subsol.
Regulamentul (UE).../... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2023/988 și (UE) 2023/1230 în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, prezumția de conformitate, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei urgențe a pieței interne (JO L, …ELI: ...).
++JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS nr. ... (2022/0280(COD)) și a se introduce numărul, data, titlul, referința de publicare JO și referința ELI a directivei respective în nota de subsol.
Directiva (UE) .../... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, prezumția de conformitate, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei situații de urgență pe piața internă (JO L, …ELI: ...).
Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2019/1009 și (UE) nr. 305/2011 în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei urgențe a pieței unice (COM(2022)0461 – C9-0314/2022 – 2022/0279(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0461),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0314/2022),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2022(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2023(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0244/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2023/988 și (UE) 2023/1230 în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, prezumția de conformitate, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei urgențe a pieței interne(3)
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),
întrucât:
(1) Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului(7)(8) prevede norme cu scopul de a asigura, pe perioada unei crize, funcționarea normală a pieței interne, inclusiv libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, și disponibilitatea bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză și a bunurilor și serviciilor de importanță critică pentru cetățeni, întreprinderi și autoritățile publice. Regulamentul respectiv se aplică atât bunurilor, cât și serviciilor.
(2) Regulamentul (UE) 2024/...(9) prevede măsuri care ar trebui implementate în mod coerent, transparent, eficient, proporțional și în timp util, pentru a preveni, atenua și reduce la minimum impactul unei crize asupra funcționării pieței interne.
(3) Regulamentul (UE)2024/...++ stabilește un mecanism pe mai multe niveluri care cuprinde planificarea pentru situații neprevăzute și regimuri de vigilență și de urgență ale pieței interne.
(4) Pentru a completa aceste măsuri, pentru a le asigura coerența și pentru a spori și mai mult eficacitatea cadrului stabilit prin Regulamentul (UE) 2024/...++, este oportun să se asigure faptul că bunurile relevante în situații de criză menționate în regulamentul respectiv pot fi introduse rapid pe piața internă astfel încât să contribuie la soluționarea și atenuarea perturbărilor de pe piața respectivă.
(5) O serie de acte juridice sectoriale la nivelul Uniunii stabilesc norme armonizate privind proiectarea, producția, introducerea pe piață și, după caz, evaluarea conformității anumitor produse. Printre aceste acte juridice se numără Regulamentele (UE) nr. 305/2011(10), (UE) 2016/424(11), (UE) 2016/425(12), (UE) 2016/426(13) și (UE) 2023/1230(14) ale Parlamentului European și ale Consiliului („regulamentele modificate”). Aceste acte juridice, cu excepția Regulamentului (UE) nr. 305/2011, se bazează pe principiile noii abordări a armonizării tehnice. În plus, Regulamentele (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426 și (UE) 2023/1230 sunt, de asemenea, aliniate la dispozițiile de referință prevăzute în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15).
(6) Nici dispozițiile de referință prevăzute în Decizia nr. 768/2008/CE, nici dispozițiile specifice prevăzute de legislația sectorială privind armonizarea la nivelul Uniunii nu stabilesc proceduri menite să se aplice pe perioada unei crize. Prin urmare, este oportună introducerea unor ajustări specifice ale regulamentelor modificate, facilitând un răspuns la impactul acelor crize care afectează produsele care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/...++ și care fac obiectul regulamentelor modificate.
(7) Experiența dobândită din crizele anterioare care au afectat piața internă a arătat că procedurile stabilite în actele juridice sectoriale ale Uniunii nu sunt concepute astfel încât să satisfacă nevoile existente în scenariile de răspuns la criză și nu oferă flexibilitatea de reglementare necesară. Prin urmare, este oportun să se asigure un temei juridic pentru astfel de proceduri de răspuns în situații de criză, pentru a completa măsurile adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2024/...++.
(8) Produsele nearmonizate pot fi, de asemenea, desemnate drept bunuri relevante în situații de criză. Prin urmare, unele dintre mecanismele relevante prevăzute în prezentul regulament, în special prezumția de conformitate cu cerința generală de siguranță bazată pe cerințele naționale sau cu standardele naționale sau internaționale, ar putea oferi o modalitate suplimentară de a demonstra prezumția de siguranță a bunurilor nearmonizate relevante în situații de criză în timpul unei crize. Acest lucru ar facilita introducerea pe piață a bunurilor respective în timpul unei crize.
(9) Pentru a depăși efectele posibile ale perturbărilor de pe piața internă într-o situație de criză și pentru a asigura, într-un regim de urgență al pieței interne, introducerea rapidă pe piață a bunurilor relevante în situații de criză, este oportun să se prevadă cerința ca organismele de evaluare a conformității să trateze cu prioritate cererile de evaluare a conformității acestor bunuri față de orice altă cerere în curs privind bunuri care nu au fost desemnate drept relevante în situații de criză. În contextul unei astfel de prioritizări, organismului de evaluare a conformității nu ar trebui să i se permită să perceapă producătorului costuri suplimentare disproporționate. Toate costurile suplimentare percepute de un organism de evaluare a conformității producătorului ar trebui să fie strict proporționale cu eforturile suplimentare efective depuse de organismul de evaluare a conformității pentru a pune în aplicare stabilirea priorităților și ar trebui să se limiteze la durata regimului de urgență al pieței interne. Transferul anumitor costuri suplimentare și proporționale de către organismele de evaluare a conformității către producători ar trebui să rămână excepțional și să reflecte o distribuție echitabilă a costurilor între toate părțile interesate implicate în eforturile de limitare a perturbărilor funcționării pieței interne. Costurile asociate unei evaluări a conformității nu ar trebui să devină o barieră în calea intrării pe piață a potențialilor noi producători, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, și nu ar trebui să restricționeze apariția unor produse inovatoare. În plus, organismele de evaluare a conformității notificate în temeiul regulamentelor modificate ar trebui încurajate să își mărească capacitățile de testare a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză care le-au fost notificate.
(10) Ar trebui prevăzute proceduri de urgență în Regulamentele (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2023/988 ale Parlamentului European și ale Consiliului(16) și în Regulamentul (UE) 2023/1230. Procedurile respective ar trebui să devină aplicabile numai după activarea regimului de urgență al pieței interne și numai în cazul în care un bun specific care face obiectul respectivelor regulamente este desemnat drept un bun relevant în situații de criză în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/...++, iar Comisia a adoptat un act de punere în aplicare prin care activează procedurile respective în conformitate cu regulamentul respectiv.
(11) În plus, în cazurile în care, de exemplu, perturbările pieței interne ar putea afecta organismele de evaluare a conformității sau în cazurile în care capacitățile de testare a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză nu ar fi suficiente, este oportun să se prevadă posibilitatea ca autoritățile naționale competente să autorizeze, în mod excepțional și temporar, introducerea pe piață a unor produse care nu au trecut prin procedurile obișnuite de evaluare a conformității impuse de legislația sectorială respectivă de armonizare a Uniunii.
(12) În ceea ce privește produsele care intră în domeniul de aplicare al regulamentelor modificate și care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, autoritățile naționale competente ar trebui să aibă posibilitatea, în contextul unei situații de urgență pe piața internă în curs, de a deroga de la obligația de a efectua procedurile de evaluare a conformității stabilite în regulamentele modificate, în cazurile în care este obligatorie implicarea unui organism notificat ▌. În astfel de cazuri, autoritățile respective ar trebui să poată emite autorizații de introducere pe piață și, după caz, de punere în funcțiune a produselor respective, cu condiția să se asigure conformitatea cu toate cerințele esențiale de siguranță aplicabile. Ar trebui să fie posibil să se demonstreze respectarea acestor cerințe prin diferite mijloace, care ar putea include testarea de către autoritățile naționale a eșantioanelor furnizate de către producătorul care a solicitat o autorizație. În autorizația emisă de autoritatea națională competentă ar trebui să se descrie procedurile specifice care au fost urmate pentru a demonstra respectarea cerințelor, precum și rezultatele acestora.
(13) Având în vedere că cerințele esențiale de siguranță armonizate prin regulamentele modificate vor rămâne aplicabile și că ar trebui să fie posibil ca o autoritate națională competentă să emită autorizația de introducere pe piață a produselor fără marcajul CE în mod excepțional, temporar și în plus față de procedurile de evaluare a conformității prevăzute în regulamentele respective, prezentul regulament continuă să îmbunătățească condițiile de funcționare a pieței interne. Prin urmare, prezentul regulament ține seama atât de contextul reprezentat de normele pe deplin armonizate care decurg din regulamentele modificate, cât și de normele complementare care decurg din modificările aduse acestora. Aceste modificări ar permite autorităților naționale să recunoască autorizațiile emise în alte state membre și ar impune Comisiei să extindă valabilitatea unor astfel de autorizații naționale de pe teritoriul unui singur stat membru la teritoriul Uniunii, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale prevăzute în respectivele regulamente modificate. Un astfel de regim național paralel de autorizare în perioade excepționale de criză, pe lângă procedura de evaluare a conformității la nivelul Uniunii, este justificat și proporțional pentru realizarea obiectivului legitim de protecție a sănătății, a vieții și a siguranței persoanelor. Prin faptul că nu prevede o recunoaștere reciprocă automată a fiecărei autorizații naționale care derogă de la procedurile de evaluare a conformității în perioade de criză, prezentul regulament de modificare urmărește să evite orice eludare sau subminare a procedurii de marcaj CE și, prin urmare, să mențină încrederea consumatorilor în siguranța produselor de pe piața Uniunii care poartă marcajul CE.
Prin urmare, aceste noi norme derogatorii, în măsura în care interzic aplicarea marcajului CE pe produsele care au fost aprobate numai la nivel național, nu ar trebui să afecteze legislația armonizată privind produsele și încrederea consumatorilor în marcajul CE, care poate fi aplicat numai în cazul în care au fost respectate toate normele de fond și procedurale armonizate. Prin furnizarea unei căi paralele suplimentare pentru introducerea în mod excepțional pe piață a bunurilor relevante în situații de criză în contextul unei situații de urgență pe piața internă, normele derogatorii permit noilor producători să își introducă rapid produsele pe piață fără a aștepta finalizarea procedurilor normale de evaluare a conformității. O astfel de introducere accelerată și excepțională pe piață contribuie la creșterea rapidă a ofertei de bunuri relevante în situații de criză și, în același timp, facilitează sarcina producătorilor, deoarece le permite să introducă pe piață loturi sau serii inițiale de produse înainte de finalizarea procedurilor de evaluare a conformității. După finalizarea cu succes a procedurilor de evaluare a conformității, loturile sau seriile ulterioare de produse ar trebui să fie pe deplin conforme cu normele relevante și aplicabile și, prin urmare, să beneficieze de libera circulație. Coexistența, în timpul unei situații de urgență pe piața internă, a unui set excepțional de norme derogatorii, alături de normele existente, face posibilă trecerea la normele existente, permițându-le producătorilor să continue introducerea pe piață a produselor lor după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(14) În cazul în care Comisia a prelungit valabilitatea unei autorizații emise de un stat membru la teritoriul întregii Uniuni prin intermediul unui act de punere în aplicare, condițiile pentru introducerea pe piață a produselor în cauză prevăzute în acesta ar trebui să se aplice numai produselor introduse pe piață după data intrării în vigoare a respectivului act de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare respectiv poate prevedea că beneficiul liberei circulații este acordat și produselor deja introduse pe piață pe baza autorizațiilor preexistente. Toate autorizațiile preexistente eliberate de statele membre înainte de intrarea în vigoare a unui act de punere în aplicare al Comisiei ar trebui să înceteze să mai ofere un temei juridic pentru introducerea bunurilor pe piață după intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare al Comisiei privind aceleași bunuri, iar statele membre ar trebui să ia măsurile necesare în acest sens. Bunurile deja introduse pe piață pe baza unei autorizații adoptate de un stat membru înainte de adoptarea actului de punere în aplicare al Comisiei nu ar trebui să fie retrase sau rechemate, cu excepția cazului în care au fost identificate probleme specifice de siguranță cu privire la astfel de bunuri, care determină necesitatea unor acțiuni corective sau restrictive care trebuie întreprinse de Comisie prin intermediul unui alt act de punere în aplicare.
(15) Valabilitatea tuturor autorizațiilor emise în timpul unui regim de urgență activ al pieței interne în conformitate cu procedurile de urgență instituite prin prezentul regulament, pentru introducerea pe piață a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, ar trebui să expire automat la data expirării sau dezactivării regimului de urgență al pieței interne. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă și eliberarea de autorizații cu o valabilitate mai scurtă. Odată ce autorizația a expirat, bunurile relevante în situații de criză nu ar trebui să mai fie introduse pe piață pe baza autorizației respective. Cu toate acestea, expirarea unei autorizații nu ar trebui să declanșeze în mod automat obligația de a retrage sau de a rechema bunurile care au fost deja introduse pe piață pe baza autorizației respective. În cazurile în care introducerea pe piață a avut loc cu încălcarea condițiilor prevăzute în autorizație sau în cazul în care există motive suficiente pentru a considera că bunurile care fac obiectul unei astfel de autorizații prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, autoritățile naționale de supraveghere a pieței ar trebui să aibă dreptul de a lua toate măsurile corective și restrictive de care dispun în conformitate cu regulamentele modificate. Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a procedurilor de urgență sectoriale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească norme privind acțiunile subsecvente care trebuie întreprinse și procedurile care trebuie urmate în ceea ce privește bunurile introduse pe piață în conformitate cu procedurile sectoriale de urgență relevante.
(16) Pentru a asigura schimbul de informații în timp util și pentru a le permite tuturor statelor membre să reacționeze, Comisia și celelalte state membre ar trebui să fie informate imediat cu privire la orice decizie luată la nivel național de autorizare a bunurilor relevante în situații de criză. Sistemul de informare și comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului(17) prevede deja funcțiile necesare pentru a permite notificarea rapidă a deciziilor administrative și, prin urmare, statele membre ar trebui să îl poată utiliza în acest scop. În plus, ar trebui să se facă schimb de informații cu privire la toate măsurile corective sau restrictive. În temeiul Regulamentului (UE) 2019/1020, astfel de informații trebuie să fie accesibile în ICSMS, indiferent dacă măsurile respective trebuie notificate în „Safety Gate” din cauza faptului că produsele prezintă un risc grav. Dubla înregistrare va fi evitată prin intermediul interfeței de date dintre Safety Gate și ICSMS, care va fi menținută de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020.
(17) Toate autorizațiile de introducere pe piață a bunurilor relevante în situații de criză emise de statele membre ar trebui să conțină cel puțin anumite informații care să susțină evaluarea conformității bunurilor în cauză cu cerințele esențiale aplicabile și ar trebui să conțină anumite elemente care să asigure trasabilitatea. Elementele privind trasabilitatea ar trebui să includă: (a) cerințe specifice privind etichetarea, (b) documentele de însoțire sau (c) orice mijloace suplimentare de asigurare a identificării bunurilor în cauză și care să permită urmărirea acestora de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă și coerentă a cerințelor de trasabilitate în întreaga Uniune, actele de punere în aplicare ale Comisiei care prelungesc valabilitatea autorizațiilor emise de un stat membru ar trebui, de asemenea, să specifice cerințele comune în materie de trasabilitate. Cerințele respective ar trebui să includă dispoziții specifice privind indicarea faptului că produsul în cauză este un „bun relevant în situații de criză”. La expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, orice ajustări necesare ale cerințelor de trasabilitate pentru produsele relevante în situații de criză care au fost deja introduse pe piață pe baza unei autorizații emise de un stat membru.
(18) În cazul în care o situație de urgență pe piața internă determină o creștere exponențială a cererii de anumite produse și pentru a sprijini eforturile operatorilor economici de a face față acestei cereri, este oportun să se prevadă referințe tehnice, pe care producătorii ar trebui să le poată utiliza pentru a proiecta și a produce bunuri relevante în situații de criză ▌ care respectă cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile.
(19) O serie de acte sectoriale armonizate la nivelul Uniunii prevăd posibilitatea ca un producător să beneficieze de prezumția de conformitate în cazul în care produsul acestuia respectă un standard european armonizat. În plus, cadrul general al Uniunii privind siguranța produselor instituit prin Regulamentul (UE) 2023/988 stabilește, în anumite condiții, un mecanism de prezumție de conformitate cu cerința generală de siguranță în cazul în care un produs respectă standardele europene relevante, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Totuși, în cazurile în care nu există astfel de standarde sau respectarea lor devine excesiv de dificilă din cauza perturbărilor cauzate de criză, este oportun să se prevadă mecanisme alternative de răspuns la criză.
(20) În ceea ce privește Regulamentele (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426 și (UE) 2023/1230, autoritățile naționale competente ar trebui să aibă posibilitatea de a presupune că produsele fabricate în conformitate cu standardele europene, standardele naționale aplicabile relevante ale statelor membre sau standardele internaționale aplicabile relevante elaborate de un organism internațional de standardizare recunoscut, identificate de Comisie ca fiind adecvate pentru asigurarea conformității și care oferă un nivel de protecție echivalent cu standardele armonizate, respectă cerințele esențiale relevante și aplicabile. Produsele introduse pe piață pe baza prezumției de conformitate stabilite prin mecanismul de urgență instituit prin prezentul regulament nu ar trebui retrase automat atunci când actul de punere în aplicare care enumeră standardele europene sau standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante încetează să se aplice. În cazurile în care există preocupări cu privire la conformitatea unui produs armonizat care a fost desemnat drept bun relevant în situații de criză și introdus pe piață în timpul unui regim de urgență al pieței interne pe baza unei prezumții de conformitate stabilite prin intermediul unui astfel de act de punere în aplicare, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să poată lua toate măsurile corective și restrictive necesare la nivel național prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 și în legislația sectorială respectivă. După încetarea aplicării unui astfel de act de punere în aplicare, conformitatea cu standardele europene sau cu standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante nu ar mai trebui să ofere o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale relevante și aplicabile.
(21) În ceea ce privește Regulamentul (UE) 2023/988, autoritățile naționale competente ar trebui să poată presupune că produsele fabricate în conformitate cu standardele europene sau naționale ale statelor membre sau cu standardele internaționale relevante elaborate de un organism internațional de standardizare recunoscut respectă cerința generală de siguranță. Produsele introduse pe piață pe baza prezumției de conformitate stabilite prin mecanismul de urgență instituit prin prezentul regulament nu ar trebui retrase automat atunci când actul de punere în aplicare care enumeră standardele europene sau standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante încetează să se aplice. În cazul în care există dovezi că produsul care a fost desemnat ca produs relevant în situații de criză și care a fost introdus pe piață în timpul unui regim de urgență al pieței interne pe baza prezumției de conformitate stabilite prin intermediul unui astfel de act de punere în aplicare este periculos, autorităților de supraveghere a pieței ar trebui să li se permită să ia toate măsurile adecvate în temeiul Regulamentului (UE) 2023/988. După ce încetarea aplicării unui astfel de act de punere în aplicare, o demonstrație a conformității cu standardele europene, internaționale sau naționale relevante și aplicabile ale statelor membre nu ar trebui să mai ofere o prezumție de conformitate cu cerința generală de siguranță.
(22) De asemenea, în ceea ce privește Regulamentele (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426 și (UE) 2023/1230, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune pe care producătorii să se poată baza pentru a beneficia de prezumția de conformitate cu cerințele esențiale aplicabile. Actele de punere în aplicare prin care se stabilesc aceste specificații comune ar trebui să rămână aplicabile pe durata regimului de urgență al pieței interne. Produsele introduse pe piață pe baza prezumției de conformitate stabilite prin demonstrarea conformității cu specificațiile comune respective nu ar trebui retrase automat atunci când actul de punere în aplicare care stabilește astfel de specificații comune încetează să se mai aplice. În cazurile în care există preocupări cu privire la conformitatea unui produs desemnat ca produs relevant în situații de criză și introdus pe piață în timpul unui regim de urgență al pieței interne, pe baza prezumției de conformitate stabilite prin demonstrarea conformității cu specificațiile comune, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să ia toate măsurile corective și restrictive necesare la nivel național prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 și în legislația sectorială respectivă. După ce actul de punere în aplicare de stabilire a specificațiilor comune încetează să se mai aplice, o demonstrare a conformității cu respectivele specificații comune nu ar trebui să mai ofere o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale relevante și aplicabile.
▌
(23) Pentru a garanta că nivelul de securitate oferit de produsele armonizate și nearmonizate nu este compromis, este necesar să se prevadă norme privind o supraveghere sporită a pieței, în special în ceea ce privește bunurile desemnate drept relevante în situații de criză și inclusiv prin favorizarea cooperării mai strânse și a sprijinului reciproc între autoritățile de supraveghere a pieței.
(24) În conformitate cu dispozițiile relevante ale regulamentelor modificate, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor regulamentelor respective, inclusiv a noilor dispoziții introduse de prezentul regulament, de către operatorii economici și organismele de evaluare a conformității. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că normele respective sunt puse în aplicare de autoritățile naționale competente, inclusiv de autoritatea de notificare respectivă.
(25) În conformitate cu practica consacrată, Comisia ar trebui să se consulte sistematic cu părțile interesate în contextul etapelor timpurii ale elaborării tuturor proiectelor de acte de punere în aplicare prin care se stabilesc specificații comune.
(26) Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2023/988 și (UE) 2023/1230 ar trebui modificate în mod corespunzător.
(27) Pentru ca prezentul regulament să se aplice de la aceeași dată ca Regulamentul (UE) 2024/...++ ▌, aplicarea sa ar trebui amânată,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 305/2011
▌ Regulamentul (UE) nr. 305/2011 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:"
„29. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului*+;
30.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
__________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„Capitolul VIa
▌ PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 38a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Articolele 38b-38d din prezentul regulament se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în ceea ce privește produsele de construcție vizate de prezentul regulament.
(2) Articolele 38b-38d din prezentul regulament se aplică exclusiv produselor de construcție care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Articolele 38b-38d din prezentul regulament se aplică numai în timpul regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate în ceea ce privește produsele pentru construcții introduse pe piață în conformitate cu articolele 38b și 38c. Respectivele acte de punere se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 64 alineatul (2a).
Articolul 38b
Realizarea cu prioritate a evaluării și verificării constanței în ceea ce privește performanța produselor pentru construcții desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică produselor pentru construcții enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1) care fac obiectul unor sarcini ale organismelor notificate în calitate de terți, legate de evaluarea și verificarea constanței în ceea ce privește performanța, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).
(2) Organismele notificate depun toate eforturile pentru a trata cu prioritate cererile aferente sarcinilor terților legate de evaluarea și verificarea constanței în ceea ce privește performanța produselor pentru construcții menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în temeiul articolului 38a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor aferente sarcinilor terților legate de evaluarea și verificarea constanței în ceea ce privește performanța produselor pentru construcții în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus aceste cereri.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile respective de evaluare și verificare în ceea ce privește produsele de construcție menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
▌
Articolul 38c
Evaluarea și declararea performanței pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există produse pentru construcții care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare prin care se enumeră standardele adecvate sau se stabilesc specificații comune vizând metodele și criteriile de evaluare a performanței produselor respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale în următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează metodele relevante și criteriile de evaluare a performanței produselor respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului* și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interneîn conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate ▌care furnizează metodele și criteriile relevante pentru evaluarea performanței produselor respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale și ale căror trimiteri au fost publicate deja în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prezintă cea mai adecvată soluție tehnică alternativă pentru furnizarea evaluării și a declarației de performanță în conformitate cu alineatul (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiterile la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) ▌din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 64 alineatul (2a) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezentul regulament și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolelor 4 și 6, metodele și criteriile prevăzute în standardele sau specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau părți ale acestora, pot fi utilizate pentru evaluarea și declararea performanței produselor pentru construcții care fac obiectul standardelor sau specificațiilor comune respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale. Declarația de performanță bazată pe standardele sau specificațiile comune menționate în actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol încetează automat să se aplice în ziua în care regimul de urgență al pieței interne expiră sau este dezactivat.
(6) Prin derogare de la articolul 38a alineatul (3) din prezentul regulament, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că produsele pentru construcții care fac obiectul standardelor sau al specificațiilor comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau nu ating performanța declarată, declarațiile de performanță ale produselor pentru construcții care au fost introduse pe piață în conformitate cu standardele sau specificațiile comune respective rămân valabile după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(7) În cazul în care un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționat(ă) la alineatul (1) este incorect(ă) în ceea ce privește criteriile și metodele de evaluare a performanței în raport cu caracteristicile esențiale, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, modifică sau abrogă actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 38d
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru produsele de construcție incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului**.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a produselor de construcții incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1).
_______________
* Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).
** Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
3. La articolul 64 se introduce următorul alineat (2a):"
„(2a) Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.
____________________
* Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”
"
Articolul 2
Modificări ale Regulamentului (UE) 2016/424
▌Regulamentul (UE) 2016/424 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3 se adaugă următoarele puncte:"
„28. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
29.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
__________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLULVa
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 43a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Articolele 43b-43e din prezentul regulament se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024 .../...++ în ceea ce privește subsistemele și componentele de siguranță vizate de prezentul regulament.
(2) Articolele 43b-43e din prezentul regulament se aplică exclusiv subsistemelor și componentelor de siguranță care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Articolele 43b-43e din prezentul regulament se aplică numai în timpul regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, ▌articolul 43c alineatul (7) din prezentul regulament se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la subsistemele și componentele de siguranță introduse pe piață sau integrate într-o instalație pe cablu în conformitate cu articolele 43c și 43d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3).
Articolul 43b
Evaluarea cu prioritate a conformității subsistemelor și componentelor de siguranță desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică subsistemelor și componentelor de siguranță enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 18, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității subsistemelor și componentelor de siguranță menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 43a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității subsistemelor și componentelor de siguranță în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus aceste cereri.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a subsistemelor și componentelor de siguranță menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 43c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 18, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață sau integrarea într-o instalație pe cablu, pe teritoriul statului membru în cauză, a unui subsistem sau a unei componente de siguranță care este inclusă în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 18, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale aplicabile prevăzute în anexa II.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II la prezentul regulament, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care subsistemul sau componenta de siguranță în cauză poate fi introdusă pe piață sau integrată într-o instalație pe cablu. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3).
Subsistemul sau componenta de siguranță care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdusă pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 44 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii subsistemelor sau componentelor de siguranță care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că subsistemul sau componenta de siguranță în cauză respectă toate cerințele esențiale aplicabile prevăzute în anexa II și sunt responsabili pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele în care subsistemul sau componenta de siguranță poate fi introdusă pe piață sau integrată într-o instalație pe cablu. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat cu succes respectarea cerințelor esențiale aplicabile;
(b)
eventualele cerințe specifice privind trasabilitatea subsistemului sau a componentei de siguranță în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
eventualele cerințe specifice privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește subsistemul sau componenta de siguranță în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌ la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne cu privire la subsistemul sau la componenta de siguranță care a fost introdusă pe piață sau integrată într-o instalație pe cablu.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 7, 20 și 21, subsistemele sau componentele de siguranță pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol ▌nu poartă marcajul CE și nu cad sub incidența articolului 7.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește subsistemele sau componentele de siguranță în cauză, să întreprindă la nivel național toate acțiunile corective și restrictive prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezentul regulament. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 18 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 43d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care subsistemele și componentele de siguranță au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte actele de punere în aplicare prin care se enumeră standardele corespunzătoare sau se stabilesc specificații comune pentru astfel de subsisteme și componente de siguranță vizând cerințele esențiale prevăzute în anexa II la prezentul regulament, în ▌următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale relevante prevăzute în anexa II la prezentul regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale relevante prevăzute în anexa II la prezentul regulament și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiterile la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezentul regulament și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 17, subsistemele și componentele de siguranță care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale aplicabile, prevăzute în anexa II, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 43a alineatul (3) primul paragraf din prezentul regulament, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că subsistemele sau componentele de siguranță vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, subsistemele sau componentele de siguranță care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale stabilite în anexa II la prezentul regulament după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (2) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(7) În cazul în care un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în întregime cerințele esențiale ▌prevăzute în anexa II, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 43e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru subsistemele și componentele de siguranță incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a subsistemelor și componentelor de siguranță incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 3
Modificări ale Regulamentului (UE) 2016/425
▌Regulamentul (UE) 2016/425 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3 se adaugă următoarele puncte:"
„19. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului*+;
20.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
__________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLUL VIa
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 41a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Articolele 41b-41e din prezentul regulament se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în ceea ce privește EIP vizate de prezentul regulament.
(2) Articolele 41b-41e din prezentul regulament se aplică exclusiv EIP care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Articolele 41b-41e din prezentul regulament se aplică numai în timpul regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, ▌articolul 41d alineatul (7) din prezentul regulament se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la EIP introduse pe piață în conformitate cu articolele 41c și 41d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3).
Articolul 41b
Evaluarea cu prioritate a conformității EIP desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică EIP enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 19, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a prelucra cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității EIP menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 41a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității EIP în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a EIP menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 41c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 19, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață pe teritoriul statului membru în cauză a unui EIP specific care este inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 17a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 19, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în anexa II la prezentul regulament.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în anexa II la prezentul regulament, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care EIP în cauză poate fi introdus pe piață. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3).
EIP care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 44 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorul unui EIP care face obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că EIP în cauză respectă toate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile și este responsabil pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele pentru introducerea pe piață a EIP. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat respectarea cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea echipamentului tehnic în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
eventuale cerințe specifice privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește EIP în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește EIP care a fost introdus pe piață.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 7, 16 și 17, EIP pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul CE și nu cad sub incidența articolului 7.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește EIP în cauză, să ia toate măsurile corective și restrictive la nivel național prevăzute înRegulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezentul regulament. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 19 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 41d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există EIP care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru EIP respective vizând cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în anexa II la prezentul regulament, în ▌următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale relevante prevăzute în anexa II la prezentul regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale de sănătate și securitate relevante și aplicabile prevăzute în anexa II la prezentul regulament și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiterile la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezentul regulament și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 14, EIP care sunt în conformitate cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite părți ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile, stabilite în anexa II, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 41a alineatul (3) primul paragraf din prezentul regulament, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că EIP vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor, EIP care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile, stabilite în anexa II la prezentul regulament, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(7) Atunci când un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în întregime cerințele esențiale de sănătate și securitate ▌prevăzute în anexa II, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare prin care se indică standardul sau se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 41e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru EIP incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin acordarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a EIP incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 4
Modificări ale Regulamentului (UE) 2016/426
▌Regulamentul (UE) 2016/426 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:"
„32. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului*+;
33.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
__________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLUL Va
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 40a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Articolele 40b-40e din prezentul regulament se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în ceea ce privește aparatele și accesoriile vizate de prezentul regulament.
(2) Articolele 40b-40e din prezentul regulament se aplică exclusiv aparatelor și accesoriilor care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Articolele 40b-40 din prezentul regulament se aplică numai în timpul regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, ▌articolul 40c alineatul (7) din prezentul regulament se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la aparatele și accesoriile introduse pe piață sau utilizate de producător în scopuri proprii în conformitate cu articolele 40c și 40d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 42 alineatul (3).
Articolul 40b
Evaluarea cu prioritate a conformității aparatelor și accesoriilor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică tuturor aparatelor și accesoriilor enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 17a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 14, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a prelucra cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității aparatelor și accesoriilor menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 40a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității aparatelor și accesoriilor în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a aparatelor și accesoriilor menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 40c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 14, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață sau utilizarea de către producător în scopuri proprii pe teritoriul statului membru în cauză a unui echipament sau ansamblu sub presiune specific care a fost inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 40a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 14, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată respectarea tuturor cerințelor esențiale de siguranță prevăzute la anexa I din prezentul regulament, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de siguranță stabilite la anexa I din prezentul regulament, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care aparatul sau accesoriul specific poate fi introdus pe piață sau utilizat de producător în scopuri proprii. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 42 alineatul (3).
Aparatul sau accesoriul care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii aparatelor sau accesoriilor de siguranță care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că un aparat sau un accesoriu în cauză respectă toate cerințele esențiale aplicabile prevăzute în anexa II și sunt responsabili pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele conform cărora aparatul sau accesoriul pot fi introduse pe piață sau utilizate pentru scopurile proprii ale producătorului. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat cu succes respectarea cerințelor esențiale aplicabile prevăzute la anexa I la prezentul regulament;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea aparatului sau accesoriului în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
eventuale cerințe specifice privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește aparatul sau accesoriul în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește aparatul sau accesoriul care a fost introdus pe piață sau utilizat pentru scopurile proprii ale producătorului.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 6, 16 și 17, aparatele sau accesoriile pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul CE și nu cad sub incidența articolului 6.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește aparatele sau accesoriile în cauză, să ia toate măsurile corective și restrictive la nivel național prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezentul regulament. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 14 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 40d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care aparatele sau accesoriile au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte actele de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru astfel de aparate sau accesorii vizând cerințele esențiale aplicabile prevăzute în anexa I la prezentul regulament, în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale relevante prevăzute în anexa II la prezentul regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interneîn conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale relevante și aplicabile prevăzute în anexa I la prezentul regulament și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiterile la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 42 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezentul regulament și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 13, aparatele sau accesoriile care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale aplicabile, stabilite în anexa I, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor elemente ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 40a alineatul (3) primul paragraf ▌, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că aparatele sau accesoriile vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, echipamentele sau ansamblele sub presiune care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale aplicabile, stabilite în anexa I din prezentul regulament, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne ▌.
(7) Atunci când un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate cerințele esențiale ▌ aplicabile, stabilite în anexa I, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare prin care se indică standardul sau se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 40e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru aparatele și accesoriile incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 40a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a aparatelor și accesoriilor incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 40a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
▌
Articolul 5
Modificări ale Regulamentului (UE) 2023/988
Regulamentul (UE) 2023/988 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"
„(b) capitolul IIa, capitolul III secțiunea 1, capitolele V și VII și capitolele IX-XI nu se aplică.”
"
2. La articolul 3, se adaugă următoarele puncte:"
„29. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului*+;
30.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
__________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
3. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLUL IIa
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 8a
Activarea procedurilor de urgență, relația cu alte dispoziții ale prezentului regulament și dezactivarea
(1) Articolele 8b și 8c din prezentul regulament se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în ceea ce privește produsele vizate de prezentul regulament.
(2) Articolele 8b și 8c din prezentul regulament se aplică exclusiv produselor vizate de prezentul regulament care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Articolele 8b-8d din prezentul regulament se aplică numai în timpul regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Articolul 8b
Prezumția de conformitate cu cerința generală de siguranță în contextul unei situații de urgență pe piața internă
(1) Pe lângă prezumția de conformitate prevăzută la articolul 7 din prezentul regulament, în cazul în care perturbările grave ale funcționării pieței interne, care au fost luate în considerare atunci când a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++, restricționează în mod semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele europene relevante ale căror referințe au fost deja publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, prezumția de conformitate cu cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5 poate fi stabilită, de asemenea, în scopul punerii la dispoziție a produselor pe piață, dacă produsul este conform cu cerințele naționale în ceea ce privește riscurile și categoriile de risc acoperite de cerințele în materie de sănătate și siguranță prevăzute în legislația națională a statului membru este pus la dispoziție pe piață, cu condiția ca dreptul respectiv să fie conform cu dreptul Uniunii.
(2) În plus față de cazurile în care prezumția de conformitate cu cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5 se aplică în temeiul alineatului (1) din prezentul articol și al articolului 7 alineatul (1), statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în scopul punerii la dispoziție a produselor pe piață, autoritățile lor competente consideră că produsele care respectă standardele europene relevante, altele decât cele ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, cu standardele internaționale relevante elaborate de un organism internațional de standardizare recunoscut, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, sau cu standardele naționale relevante elaborate de un organism național de standardizare, în sensul articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, se presupune că îndeplinesc cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament în ceea ce privește riscurile și categoriile de risc acoperite de standardele respective, cu excepția cazului în care aceste standarde nu sunt adecvate având în vedere celelalte elemente ale articolelor 6 și 8 din prezentul regulament.
(3) Articolul 7 alineatul (3) se aplică prezumției de conformitate stabilite în conformitate cu prezentul articol.
▌
Articolul 8c
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru produsele vizate de prezentul regulament incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 8a alineatul (1).
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că se depun toate eforturile pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței în timpul unui regim de urgență al pieței interne.”
"
Articolul 6
Modificări ale Regulamentului (UE) 2023/1230
Regulamentul (UE) 2023/1230 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3, se adaugă următoarele puncte:"
„37. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului*+;
38.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
__________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLUL IVa
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 25a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Articolele 25b-25e din prezentul regulament se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (EU) 2024/...++ în ceea ce privește mașinile și produsele conexe vizate de prezentul regulament.
(2) Articolele 25b-25e din prezentul regulament se aplică exclusiv mașinilor și produselor conexe care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Articolele 25b-25e din prezentul regulament se aplică numai în timpul regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, articolul 25c alineatul (7) din prezentul regulament se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la mașinile și produsele conexe introduse pe piață sau puse în funcțiune în conformitate cu articolele 25c și 25d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (3).
Articolul 25bEvaluarea cu prioritate a conformității mașinilor și produselor conexe desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică tuturor tipuri de mașini și produse conexe enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 25a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 25, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității mașinilor și produselor conexe menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 25a.
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității mașinilor și produselor conexe în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus aceste cereri.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a mașinilor și produselor conexe menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 25c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 25, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață pe teritoriul statului membru în cauză a mașinilor sau produselor conexe care sunt incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 25a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității în conformitate cu articolul 25 care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul cărora a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile, prevăzute în prezentul regulament.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în anexa III din prezentul regulament, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care mașinile sau produsele conexe specifice pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (3).
Mașinile sau produsele conexe care fac obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că sunt introduse pe piață sau puse în funcțiune ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 48 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii mașinilor sau produselor conexe care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că mașinile sau produsele conexe în cauză respectă toate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în anexa III și sunt responsabili pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
(6) Orice autorizație emisă în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele în care pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune mașinile sau produsele conexe. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat respectarea cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea mașinilor și produselor conexe în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește mașinile și produsele conexe în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne cu privire la mașinile sau produsele conexe care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune.
(7) Prin derogare de la articolele 4, 23 și 24, mașinile sau produsele conexe pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul și inscripțiile CE și nu cad sub incidența articolului 4.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește mașinile și produsele conexe în cauză, să ia toate măsurile corective și restrictive la nivel național prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 și în prezentul regulament. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
(6) Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 25 pe teritoriul statului membru în cauză.
Articolul 25d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există mașini sau produse conexe care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru mașinile sau produsele conexe în cauză, vizând cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile prevăzute în anexa III din prezentul regulament, în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale de sănătate și siguranță relevante prevăzute în anexa III la prezentul regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale de sănătate și securitate relevante și aplicabile prevăzute în anexa III la prezentul regulament și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (3) și se aplică până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezentul regulament și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 20, mașinile și produsele conexe care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile, stabilite în anexa III, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 25a alineatul (3) primul paragraf din prezentul regulament, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că mașinile și produsele conexe vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor, mașinile și produsele conexe care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile stabilite în anexa III la prezentul regulament după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(7) În cazul în care un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile, stabilite în anexa III, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, modifică sau abrogă actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
Articolul 25e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru mașinile și produsele conexe incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 25a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin furnizarea de sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a mașinilor și a produselor conexe incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 25a alineatul (1).”
"
Articolul 7
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la ... [data identică cu cea a datei de aplicare a regulamentului conținut în documentul PE-CONS nr. ...(2022/0278(COD)▌].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).
+JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS nr. ... (2022/0278(COD)) și numărul, data, titlul și referința de publicare JO a regulamentului respectiv în nota de subsol.
Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).
Regulamentul (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului (JO L 81, 31.3.2016, p. 51).
Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 99).
Regulamentul (UE) 2023/1230 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2023 privind mașinile și de abrogare a Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 73/361/CEE a Consiliului (JO L 165, 29.6.2023, p. 1).
Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82).
Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (JO L 135, 23.5.2023, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).
Modificarea anumitor directive în ceea ce privește instituirea instrumentului privind situațiile de urgență pe piața unică
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, 2013/29/UE, 2014/28/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/31/UE, 2014/32/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei situații de urgență pe piața unică (COM(2022)0462 – C9-0313/2022 – 2022/0280(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0462),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 91 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0313/2022),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2022(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2023(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0245/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, ▌ 2014/29/UE, 2014/30/UE, ▌ 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, prezumția de conformitate, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei situații de urgență pe piața internă(3)
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),
întrucât:
(1) Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului(7)(8) prevede norme cu scopul de a asigura, pe perioada unei crize, funcționarea normală a pieței interne, inclusiv libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, și disponibilitatea bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză și a bunurilor și serviciilor de importanță critică pentru cetățeni, întreprinderi și autoritățile publice. Regulamentul respectiv se aplică atât bunurilor, cât și serviciilor.
(2) Regulamentul (UE) 2024/...(9) prevede măsuri care ar trebui implementate în mod coerent, transparent, eficient, proporțional și în timp util, pentru a preveni, atenua și reduce la minimum impactul unei crize asupra funcționării pieței interne.
(3) Regulamentul (UE) 2024/...++ stabilește un mecanism pe mai multe niveluri care cuprinde planificarea pentru situații neprevăzute și regimuri de vigilență și de urgență ale pieței interne.
(4) Pentru a completa aceste măsuri, pentru a le asigura coerența și pentru a spori și mai mult eficacitatea cadrului stabilit prin Regulamentul (UE) 2024/...++, este oportun să se asigure faptul că bunurile relevante în situații de criză menționate în regulamentul respectiv pot fi introduse rapid pe piața internă astfel încât să contribuie la soluționarea și atenuarea perturbărilor de pe piața respectivă.
(5) O serie de acte juridice sectoriale la nivelul Uniunii stabilesc norme armonizate privind proiectarea, producția, evaluarea conformității și introducerea pe piață a anumitor produse. Printre aceste acte juridice se numără Directivele 2000/14/CE(10), 2006/42/CE(11), 2010/35/UE(12), 2014/29/UE(13), 2014/30/UE(14), ▌ 2014/33/UE(15), 2014/34/UE(16), 2014/35/UE(17), 2014/53/UE(18) și 2014/68/UE(19) ale Parlamentului European și ale Consiliului („directivele modificate”). În plus, majoritatea acestor acte juridice se bazează pe principiile noii abordări a armonizării tehnice și sunt, de asemenea, aliniate dispozițiilor de referință stabilite prin Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului(20).
(6) Nici dispozițiile de referință prevăzute în Decizia nr. 768/2008/CE, nici dispozițiile specifice prevăzute de legislația sectorială privind armonizarea la nivelul Uniunii nu stabilesc proceduri menite să se aplice pe perioada unei crize. Prin urmare, este oportună introducerea unor ajustări specifice ale directivelor modificate, facilitând un răspuns la impactul acelor crize care afectează produsele care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/...++ și care fac obiectul directivelor modificate.
(7) Experiența dobândită din crizele anterioare care au afectat piața internă a arătat că procedurile stabilite în actele juridice sectoriale ale Uniunii nu sunt concepute astfel încât să satisfacă nevoile existente în scenariile de răspuns la criză și nu oferă flexibilitatea de reglementare necesară. Prin urmare, este oportun să se asigure un temei juridic pentru astfel de proceduri de răspuns în situații de criză, pentru a completa măsurile adoptate în temeiul Regulamentului(UE) 2024/...++.
(8) Pentru a depăși efectele posibile ale perturbărilor de pe piața internă într-o situație de criză și pentru a asigura, într-un regim de urgență al pieței interne, introducerea rapidă pe piață a bunurilor armonizate, relevante în situații de criză, este oportun să se prevadă cerința ca organismele de evaluare a conformității să trateze cu prioritate cererile de evaluare a conformității acestor bunuri față de orice altă cerere în curs privind bunuri care nu au fost desemnate drept relevante în situații de criză. În contextul unei astfel de prioritizări, organismului de evaluare a conformității nu ar trebui să i se permită să perceapă producătorului costuri suplimentare disproporționate. Toate costurile suplimentare percepute de un organism de evaluare a conformității producătorului ar trebui să fie strict proporționale cu eforturile suplimentare efective depuse de organismul de evaluare a conformității pentru a pune în aplicare stabilirea priorităților și ar trebui să se limiteze la durata regimului de urgență al pieței interne. Transferul anumitor costuri suplimentare și proporționale de către organismele de evaluare a conformității către producători ar trebui să rămână excepțional și să reflecte o distribuție echitabilă a costurilor între toate părțile interesate implicate în eforturile de limitare a perturbărilor funcționării pieței interne. Costurile asociate unei evaluări a conformității nu ar trebui să devină o barieră în calea intrării pe piață a potențialilor noi producători, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, și nu ar trebui să restricționeze apariția unor produse inovatoare. În plus, organismele de evaluare a conformității notificate în temeiul directivelor modificate ar trebui încurajate să își mărească capacitățile de testare a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză care le-au fost notificate.
(9) Ar trebui să se stabilească proceduri de urgență în Directivele 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, ▌2014/29/UE, 2014/30/UE, ▌2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE. Procedurile respective ar trebui să devină aplicabile numai după activarea regimului de urgență al pieței interne și numai în cazul în care un bun specific care face obiectul respectivelor directive este desemnat drept un bun relevant în situații de criză în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/...++, iar Comisia a adoptat un act de punere în aplicare prin care activează procedurile respective în conformitate cu regulamentul respectiv.
(10) În plus, în cazurile în care, de exemplu, perturbările pieței interne ar putea afecta organismele de evaluare a conformității sau în cazurile în care capacitățile de testare a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză nu ar fi suficiente, este oportun să se prevadă posibilitatea ca autoritățile naționale competente să autorizeze, în mod excepțional și temporar, introducerea pe piață a unor produse care nu au trecut prin procedurile obișnuite de evaluare a conformității impuse de legislația sectorială respectivă de armonizare a Uniunii.
(11) În ceea ce privește produsele care intră în domeniul de aplicare al directivelor modificate și care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, autoritățile naționale competente ar trebui să aibă posibilitatea, în contextul unei situații de urgență pe piața internă în curs, de a deroga de la obligația de a efectua procedurile de evaluare a conformității stabilite în directivele modificate, în cazurile în care este obligatorie implicarea unui organism notificat ▌. În astfel de cazuri, autoritățile respective ar trebui să poată emite autorizații de introducere pe piață și, după caz, de punere în funcțiune a produselor respective, cu condiția să se asigure conformitatea cu toate cerințele esențiale de siguranță aplicabile. Ar trebui să fie posibil să se demonstreze respectarea acestor cerințe prin diferite mijloace, care ar putea include testarea de către autoritățile naționale a eșantioanelor furnizate de către producătorul care a solicitat o autorizație. În autorizația emisă de autoritatea națională competentă ar trebui să se descrie procedurile specifice care au fost urmate pentru a demonstra respectarea cerințelor, precum și rezultatele acestora.
(12) Având în vedere că cerințele esențiale de siguranță armonizate prin directivele modificate vor rămâne aplicabile și că ar trebui să fie posibil ca o autoritate națională competentă să emită autorizația de introducere pe piață a produselor fără marcajul CE în mod excepțional, temporar și în plus față de procedurile de evaluare a conformității prevăzute în directivele respective, prezenta directivă continuă să îmbunătățească condițiile de funcționare a pieței interne. Prin urmare, prezenta directivă ține seama atât de contextul reprezentat de normele pe deplin armonizate care decurg din directivele modificate, cât și de normele complementare care decurg din modificările aduse acestora. Aceste modificări ar permite autorităților naționale să recunoască autorizațiile emise în alte state membre și ar impune Comisiei să extindă valabilitatea unor astfel de autorizații naționale de pe teritoriul unui singur stat membru la teritoriul Uniunii, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale prevăzute în respectivele directive modificate. Un astfel de regim național paralel de autorizare în perioade excepționale de criză, pe lângă procedura de evaluare a conformității la nivelul Uniunii, este justificat și proporțional pentru realizarea obiectivului legitim de protecție a sănătății, a vieții și a siguranței persoanelor. Prin faptul că nu prevede o recunoaștere reciprocă automată a fiecărei autorizații naționale care derogă de la procedurile de evaluare a conformității în perioade de criză, prezenta directivă urmărește să evite orice eludare sau subminare a procedurii de marcaj CE și, prin urmare, să mențină încrederea consumatorilor în siguranța produselor de pe piața Uniunii care poartă marcajul CE.
Prin urmare, aceste noi norme derogatorii, în măsura în care interzic aplicarea marcajului CE pe produsele care au fost aprobate numai la nivel național, nu ar trebui să afecteze legislația armonizată privind produsele și încrederea consumatorilor în marcajul CE, care poate fi aplicat numai în cazul în care au fost respectate toate normele de fond și procedurale armonizate. Prin furnizarea unei căi paralele suplimentare pentru introducerea în mod excepțional pe piață a bunurilor relevante în situații de criză în contextul unei situații de urgență pe piața internă, normele derogatorii permit noilor producători să își introducă rapid produsele pe piață fără a aștepta finalizarea procedurilor normale de evaluare a conformității. O astfel de introducere accelerată și excepțională pe piață contribuie la creșterea rapidă a ofertei de bunuri relevante în situații de criză și, în același timp, facilitează sarcina producătorilor, deoarece le permite să introducă pe piață loturi sau serii inițiale de produse înainte de finalizarea procedurilor de evaluare a conformității. După finalizarea cu succes a procedurilor de evaluare a conformității, loturile sau seriile ulterioare de produse ar trebui să fie pe deplin conforme cu normele relevante și aplicabile și, prin urmare, să beneficieze de libera circulație. Coexistența, în timpul unei situații de urgență pe piața internă, a unui set excepțional de norme derogatorii, alături de normele existente, face posibilă trecerea la normele existente, permițându-le producătorilor să continue introducerea pe piață a produselor lor după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(13) În cazul în care Comisia a prelungit valabilitatea unei autorizații emise de un stat membru la teritoriul întregii Uniuni prin intermediul unui act de punere în aplicare, condițiile pentru introducerea pe piață a produselor în cauză prevăzute în acesta ar trebui să se aplice numai produselor introduse pe piață după data intrării în vigoare a respectivului act de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare respectiv poate prevedea că beneficiul liberei circulații este acordat și produselor deja introduse pe piață pe baza autorizațiilor preexistente. Toate autorizațiile preexistente eliberate de statele membre înainte de intrarea în vigoare a unui act de punere în aplicare al Comisiei ar trebui să înceteze să mai ofere un temei juridic pentru introducerea bunurilor pe piață după intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare al Comisiei privind aceleași bunuri, iar statele membre ar trebui să ia măsurile necesare în acest sens. Bunurile deja introduse pe piață pe baza unei autorizații adoptate de un stat membru înainte de adoptarea actului de punere în aplicare al Comisiei nu ar trebui să fie retrase sau rechemate, cu excepția cazului în care au fost identificate probleme specifice de siguranță cu privire la astfel de bunuri, care determină necesitatea unor acțiuni corective sau restrictive care trebuie întreprinse de Comisie prin intermediul unui alt act de punere în aplicare.
(14) Valabilitatea tuturor autorizațiilor emise în timpul unui regim de urgență activ al pieței interne în conformitate cu procedurile de urgență instituite prin prezenta directivă, pentru introducerea pe piață a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, ar trebui să expire automat la data expirării sau dezactivării regimului de urgență al pieței interne. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă și eliberarea de autorizații cu o valabilitate mai scurtă. Odată ce autorizația a expirat, bunurile relevante în situații de criză nu ar trebui să mai fie introduse pe piață pe baza autorizației respective. Cu toate acestea, expirarea unei autorizații nu ar trebui să declanșeze în mod automat obligația de a retrage sau de a rechema bunurile care au fost deja introduse pe piață pe baza autorizației respective. În cazurile în care introducerea pe piață a avut loc cu încălcarea condițiilor prevăzute în autorizație sau în cazul în care există motive suficiente pentru a considera că bunurile care fac obiectul unei astfel de autorizații prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, autoritățile naționale de supraveghere a pieței ar trebui să aibă dreptul de a lua toate măsurile corective și restrictive de care dispun în conformitate cu directivele modificate. Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a procedurilor de urgență sectoriale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească norme privind acțiunile subsecvente care trebuie întreprinse și procedurile care trebuie urmate în ceea ce privește bunurile introduse pe piață în conformitate cu procedurile sectoriale de urgență relevante.
(15) Pentru a asigura schimbul de informații în timp util și pentru a le permite tuturor statelor membre să reacționeze, Comisia și celelalte state membre ar trebui să fie informate imediat cu privire la orice decizie luată la nivel național de autorizare a bunurilor relevante în situații de criză. Sistemul de informare și comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului(21) prevede deja funcțiile necesare pentru a permite notificarea rapidă a deciziilor administrative și, prin urmare, statele membre ar trebui să îl poată utiliza în acest scop. În plus, ar trebui să se facă schimb de informații cu privire la toate măsurile corective sau restrictive. În temeiul Regulamentului (UE) 2019/1020, astfel de informații trebuie să fie accesibile în ICSMS, indiferent dacă măsurile respective trebuie notificate în „Safety Gate” din cauza faptului că produsele prezintă un risc grav. Dubla înregistrare va fi evitată prin intermediul interfeței de date dintre Safety Gate și ICSMS, care va fi menținută de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020.
(16) Toate autorizațiile de introducere pe piață a bunurilor relevante în situații de criză emise de statele membre ar trebui să conțină cel puțin anumite informații care să susțină evaluarea conformității bunurilor în cauză cu cerințele esențiale aplicabile și ar trebui să conțină anumite elemente care să asigure trasabilitatea. Elementele privind trasabilitatea ar trebui să includă: (a) cerințe specifice privind etichetarea, (b) documentele de însoțire sau (c) orice mijloace suplimentare de asigurare a identificării bunurilor în cauză și care să permită urmărirea acestora de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă și coerentă a cerințelor de trasabilitate în întreaga Uniune, actele de punere în aplicare ale Comisiei care prelungesc valabilitatea autorizațiilor emise de un stat membru ar trebui, de asemenea, să specifice cerințele comune în materie de trasabilitate. Cerințele respective ar trebui să includă dispoziții specifice privind indicarea faptului că produsul în cauză este un „bun relevant în situații de criză”. La expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, orice ajustări necesare ale cerințelor de trasabilitate pentru produsele relevante în situații de criză care au fost deja introduse pe piață pe baza unei autorizații emise de un stat membru.
(17) În cazul în care o situație de urgență pe piața internă determină o creștere exponențială a cererii de anumite produse și pentru a sprijini eforturile operatorilor economici de a face față acestei cereri, este oportun să se prevadă referințe tehnice, pe care producătorii ar trebui să le poată utiliza pentru a proiecta și a produce bunuri relevante în situații de criză ▌ care respectă cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile.
(18) O serie de acte sectoriale armonizate la nivelul Uniunii prevăd posibilitatea ca un producător să beneficieze de prezumția de conformitate în cazul în care produsul acestuia respectă un standard european armonizat. Totuși, în cazurile în care nu există astfel de standarde sau respectarea lor devine excesiv de dificilă din cauza perturbărilor cauzate de criză, este oportun să se prevadă mecanisme alternative de răspuns la criză.
(19) În ceea ce privește Directivele 2006/42/CE, ▌ 2014/29/UE, 2014/30/UE, ▌ 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE, autoritățile naționale competente ar trebui să aibă posibilitatea de a presupune că produsele fabricate în conformitate cu standardele europene, standardele naționale aplicabile relevante ale statelor membre sau standardele internaționale aplicabile relevante elaborate de un organism internațional de standardizare recunoscut, identificate de Comisie ca fiind adecvate pentru asigurarea conformității și care oferă un nivel de protecție echivalent cu standardele armonizate, respectă cerințele esențiale relevante și aplicabile. Produsele introduse pe piață pe baza prezumției de conformitate stabilite prin mecanismul de urgență instituit prin prezenta directivă nu ar trebui retrase automat atunci când actul de punere în aplicare care enumeră standardele europene sau standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante încetează să se aplice. În cazurile în care există preocupări cu privire la conformitatea unui produs armonizat care a fost desemnat drept bun relevant în situații de criză și introdus pe piață în timpul unui regim de urgență al pieței interne pe baza unei prezumții de conformitate stabilite prin intermediul unui astfel de act de punere în aplicare, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să poată lua toate măsurile corective și restrictive necesare la nivel național prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 și în legislația sectorială respectivă. După încetarea aplicării unui astfel de act de punere în aplicare, conformitatea cu standardele europene sau cu standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante nu ar mai trebui să ofere o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale relevante și aplicabile.
(20) De asemenea, în ceea ce privește Directivele 2006/42/CE, ▌ 2014/29/UE, 2014/30/UE, ▌ 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune pe care producătorii ar trebui să se poată baza pentru a beneficia de prezumția de conformitate cu cerințele esențiale aplicabile. Actele de punere în aplicare prin care se stabilesc aceste specificații comune ar trebui să rămână aplicabile pe durata regimului de urgență al pieței interne. Produsele introduse pe piață pe baza prezumției de conformitate stabilite prin demonstrarea conformității cu specificațiile comune respective nu ar trebui retrase automat atunci când actul de punere în aplicare care stabilește astfel de specificații comune încetează să se mai aplice. În cazurile în care există preocupări cu privire la conformitatea unui produs desemnat ca produs relevant în situații de criză și introdus pe piață în timpul unui regim de urgență al pieței interne, pe baza prezumției de conformitate stabilite prin demonstrarea conformității cu specificațiile comune, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să ia toate măsurile corective și restrictive necesare la nivel național prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 și în legislația sectorială respectivă. După ce actul de punere în aplicare de stabilire a specificațiilor comune încetează să se mai aplice, o demonstrare a conformității cu respectivele specificații comune nu ar trebui să mai ofere o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale relevante și aplicabile.
▌
(21) Pentru a garanta că nivelul de securitate oferit de produsele armonizate nu este compromis, este necesar să se prevadă norme privind o supraveghere sporită a pieței, în special în ceea ce privește bunurile desemnate drept relevante în situații de criză, inclusiv prin favorizarea cooperării mai strânse și a sprijinului reciproc între autoritățile de supraveghere a pieței.
(22) În conformitate cu dispozițiile relevante ale directivelor modificate, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor directivelor respective, inclusiv a noilor dispoziții introduse de prezenta directivă, de către operatorii economici și organismele de evaluare a conformității. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că normele respective sunt puse în aplicare de autoritățile naționale competente, inclusiv de autoritatea de notificare respectivă.
(23) În conformitate cu practica consacrată, Comisia ar trebui să se consulte sistematic cu părțile interesate sectoriale în contextul etapelor timpurii ale elaborării tuturor proiectelor de acte de punere în aplicare prin care se stabilesc specificații comune.
(24) Directivele 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, ▌2014/29/UE, 2014/30/UE, ▌2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE ar trebui să fie modificate în consecință,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări aduse Directivei 2000/14/CE
Directiva 2000/14/CE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3, se adaugă următoarele litere:"
„(g)«bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
(h)
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduc următoarele articole:"
„Articolul 17a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 17b, 17c și 17d din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința echipamentelor vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 17b, 17c și 17d din prezenta directivă se aplică exclusiv echipamentelor menționate la articolul 2 alineatul (1) care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 17b, 17c și 17d din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/…++.
Cu toate acestea, articolul 17c alineatul (7) ▌ din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la echipamentele menționate la articolul 2 alineatul (1) și plasate pe piață sau puse în funcțiune în conformitate cu articolul17c. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 17b
Evaluarea cu prioritate a conformității echipamentelor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică echipamentelor enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 17a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 14, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a prelucra cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității echipamentelor menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 17a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității echipamentelor în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a echipamentelor menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 17c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 14, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, plasarea pe piață sau punerea în funcțiune pe teritoriul statului membru în cauză a echipamentelor specifice menționate la articolul 12 și enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 17a alineatul (1) pentru care nu au fost desfășurate de către un organism notificat procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat în conformitate cu articolul 14, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor aplicabile prevăzute în prezenta directivă privind emisia de zgomot în mediu.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele aplicabile prevăzute în prezenta directivă privind emisia de zgomot în mediu, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care echipamentele specifice pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18 alineatul (2).
Echipamentul care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și a securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (3).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii echipamentelor care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că echipamentele în cauză respectă toate cerințele aplicabile privind emisia de zgomot în mediu ▌ și sunt responsabili pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌ în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele în care pot fi plasate pe piață sau puse în funcțiune echipamentele. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat respectarea cerințelor aplicabile ▌ cu privire la emisia de zgomot în mediu;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea echipamentului în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește echipamentul în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌ la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește echipamentul în cauză care a fost introdus pe piață sau pus în funcțiune.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 6 și 11, echipamentul pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol ▌ nu poartă marcajul și inscripțiile CE și nu cade sub incidența articolului 6.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește echipamentele în cauză, să ia toate măsurile corective și restrictive la nivel național prevăzute înRegulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 14 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 17d
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru echipamentele incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 17a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin furnizarea de sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a mașinilor incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 17a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
3. Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 18
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.
_____________________
*Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”
"
Articolul 2
Modificări aduse Directivei 2006/42/CE
▌ Directiva 2006/42/CE se modifică după cum urmează:▌
1. La articolul 2 al doilea paragraf, se adaugă următoarele litere:"
„(n)«bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
(o)
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/…++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduc următoarele articole:"
„Articolul 21b
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 21c-21f din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința mașinilor vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 21c-21f din prezenta directivă se aplică exclusiv mașinilor care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 21c-21f din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, articolul 21d alineatul (7) din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la mașinile introduse pe piață sau puse în funcțiune în conformitate cu articolele 21d și 21e. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (3).
Articolul 21c
Evaluarea cu prioritate a conformității mașinilor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică mașinilor enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 21b alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 12, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a prelucra cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității mașinilor menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 21b.▌
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității mașinilor în temeiul alineatului (2) ▌ nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a mașinilor menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 21d
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 12, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață pe teritoriul statului membru în cauză a mașinilor specifice care sunt incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 21b alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat menționate la articolul 12, însă în cazul cărora a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile, prevăzute în prezenta directivă.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în prezenta directivă, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care mașinile specifice pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (3).
Echipamentul tehnic care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață sau pus în funcțiune ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și a securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 22 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii echipamentelor tehnice care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că echipamentele tehnice în cauză respectă toate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile și sunt responsabili pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌ în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele în care pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune echipamentele tehnice. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat respectarea cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile din prezenta directivă;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea echipamentului tehnic în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;▌
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește echipamentul tehnic în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌ la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne cu privire la echipamentul tehnic care a fost introdus pe piață sau pus în funcțiune.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 6 și 16, echipamentul tehnic pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol ▌ nu poartă marcajul CE și nu cade sub incidența articolului 6.▌
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul să ia toate măsurile corective și restrictive la nivel național prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă în privința echipamentului tehnic respectiv. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 12 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 21e
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există echipamente tehnice care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru echipamentele tehnice respective vizând cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale ▌ relevante prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului**, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale de sănătate și securitate relevante și aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 7, echipamentele tehnice care sunt în conformitate cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite părți ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile, stabilite în anexa I, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 21b alineatul (3) primul paragraf de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că mașinile vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor, mașinile care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile stabilite în anexa I la prezenta directivă după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne ▌.
(7) Atunci când un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în întregime cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile ▌, stabilite în anexa I, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, modifică sau abrogă actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 21f
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru mașinile incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 21b alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin furnizarea de sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a mașinilor incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 21b alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).
** Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).”
"
3. La articolul 22, se adaugă următorul alineat:"
„(4) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.”
"
Articolul 3
Modificări aduse Directivei 2010/35/UE
Directiva 2010/35/UE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:"
„27.«bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului*+;
28.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/… ++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLUL 5a
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 33a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 33b, 33c și 33d din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința echipamentelor sub presiune transportabile vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 33b, 33c și 33d din prezenta directivă se aplică exclusiv echipamentelor sub presiune transportabile care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.▌
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 33b, 33c și 33d din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.▌
Cu toate acestea, articolul 33c alineatul (7) din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la echipamentele sub presiune transportabile introduse pe piață în conformitate cu articolul 33c. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 42 alineatul (3).
Articolul 33b
Evaluarea cu prioritate a conformității echipamentelor sub presiune transportabile desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică echipamentelor sub presiune transportabile enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 33a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 12, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a prelucra cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității echipamentelor sub presiune transportabile menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 33a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității echipamentelor sub presiune transportabile în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a echipamentelor sub presiune transportabile menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 33c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 12, unstat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață pe teritoriul statului membru în cauză a unui echipament sub presiune transportabil specific care este inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 33a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 14, care impun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor aplicabile prevăzute în anexele la Directiva 2008/68/CE și în prezenta directivă.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele aplicabile prevăzute în anexele la Directiva 2008/68/CE și în prezenta directivă, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care echipamentele sub presiune transportabile specifice pot fi introduse pe piață. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38a alineatul (2).
Echipamentele sub presiune transportabile care fac obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că sunt introduse pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 38a alineatul (3).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii și importatorii unui echipament sub presiune transportabil care face obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) din prezentul articol declară pe proprie răspundere că echipamentul sub presiune transportabil în cauză respectă toate cerințele aplicabile prevăzute în anexele la Directiva 2008/68/CE și în prezenta directivă și sunt responsabili pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele pentru introducerea pe piață ▌a echipamentelor sub presiune transportabile. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat respectarea cerințelor aplicabile prevăzute în anexele la Directiva 2008/68/CE și în prezenta directivă;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea echipamentului sub presiune transportabil în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește echipamentul sub presiune transportabil în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește echipamentul sub presiune transportabil care a fost introdus pe piață.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 14 și 16, echipamentul sub presiune transportabil pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul «pi» și nu cade sub incidența articolului 16.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește echipamentul sub presiune transportabil în cauză, să întreprindă la nivel național toate măsurile corective și restrictive prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 18 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 33d
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru echipamentele sub presiune transportabile incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 33a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata unei situații de urgență pe piața internă, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin furnizarea de sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a echipamentelor sub presiune transportabile incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 33a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
3. Se introduce următorul articol:"
„Articolul 38a
Procedura comitetului
(1) Comisia este sprijinită de comitetul pentru transportul de mărfuri periculoase instituit prin articolul 9 din Directiva 2008/68/CE. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.
_____________________
*Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”
"
▌
Articolul 4
Modificări aduse Directivei 2014/29/UE
▌Directiva 2014/29/UE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:"
„18. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
19.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO...).”
"
2. ▌Se introduce următorul capitol ▌:"
„CAPITOLUL 5a
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 38a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 38b-38g din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința recipientelor vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 38b-38e din prezenta directivă se aplică exclusiv recipientelor care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 38b-38e din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/... ++.
Cu toate acestea, articolul 38c alineatul (7) din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la recipientele introduse pe piață în conformitate cu articolele 38c și 38d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Articolul 38b
Evaluarea cu prioritate a conformității recipientelor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică recipientelor enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 13, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității recipientelor menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 38a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității recipientelor în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a recipientelor menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 38c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 13, unstat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață pe teritoriul statului membru în cauză a unui recipient specific care este inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 13, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale de siguranță aplicabile prevăzute în prezenta directivă.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de siguranță aplicabile prevăzute în prezenta directivă, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care recipientul specific poate fi introdus pe piață. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Recipientul care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 39 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorul unui recipient care face obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că recipientul în cauză respectă toate cerințele esențiale de siguranță aplicabile din prezenta directivă și este responsabil pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele pentru introducerea pe piață ▌a recipientului. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat cu succes respectarea cerințelor esențiale de siguranță aplicabile din prezenta directivă;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea recipientului în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește recipientul în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește recipientul care a fost introdus pe piață.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 5, 15 și 16, recipientele pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul și inscripțiile CE și nu cad sub incidența articolului 5.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește recipientele în cauză, să întreprindă la nivel național toate măsurile corective și restrictive prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 13 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 38d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există recipiente care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte ▌acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru recipientele în cauză, vizând cerințele esențiale de siguranță aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care ▌în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu a fost publicată nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale ▌aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
▌
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale de securitate relevante și aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 12, recipientele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de siguranță aplicabile, stabilite în anexa I, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor elemente ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 38a alineatul (3) primul paragraf de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că recipientele vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, recipientele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de securitate aplicabile, stabilite în anexa I la prezenta directivă, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne ▌.
(7) În cazul în care un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate cerințele esențiale de securitate aplicabile, stabilite în anexa I, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 38e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru recipientele incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a recipientelor incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 5
Modificări aduse Directivei 2014/30/UE
Directiva 2014/30/UE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3 alineatul (1), se adaugă următoarele puncte:"
„26. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
27.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO...).”
"
2. Se introduce următorul capitol ▌:"
„CAPITOLUL 5a
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 40a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 40b și 40c din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința aparatelor vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 40b și 40c din prezenta directivă se aplică exclusiv aparatelor care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 40b și 40c din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/... ++.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la aparatele introduse pe piață în conformitate cu articolul 40b. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 41 alineatul (2a).
Articolul 40b
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există aparate care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte ▌acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru aparatele în cauză, vizând cerințele esențiale aplicabile prevăzute în anexa I ▌la prezenta directivă, în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care ▌în Jurnalul Oficial al Uniunii Europenenu a fost publicată nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale ▌aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului*, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
▌
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interneîn conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale relevante și aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 41 alineatul (2a) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 13, aparatele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale aplicabile, stabilite în anexa I, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor elemente ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 40a alineatul (3) ▌de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că aparatele vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, aparatele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale aplicabile, stabilite în anexa I la prezenta directivă, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(7) În cazul în care un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate cerințele esențiale aplicabile, stabilite în anexa I, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 40c
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru aparatele incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 40a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului*.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a aparatelor incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 40a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
3. La articolul 41 se introduce următorul alineat:"
„(2a) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.”
"
▌
Articolul 6
Modificări aduse Directivei 2014/33/UE
▌ Directiva 2014/33/UE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte: "
„22. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
23.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO...).”
"
2. ▌Se introduce următorul capitol ▌:"
„CAPITOLUL Va
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 41a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 41b-41e din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 41b-41e din prezenta directivă se aplică exclusiv ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 41b-41e din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/... ++.
Cu toate acestea, ▌articolul 41c alineatul (8) din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare introduse pe piață în conformitate cu articolele 41c și 41d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 42 alineatul (3).
Articolul 41b
Evaluarea cu prioritate a conformității ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1), care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolelor 15 și 16 care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 41a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru instalatorii și producătorii care au depus aceste cereri.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 41c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității ▌care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 15, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață pe teritoriul statului membru în cauză a unei componente specifice de siguranță pentru ascensoare care a este inclusă în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 15, care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căreia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în prezenta directivă.
(2) Prin derogare de la articolul 16, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață ▌pe teritoriul statului membru în cauză a unui ascensor specific care este inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate ▌procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 16, care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în prezenta directivă.
(3) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) sau (2). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în prezenta directivă, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) sau (2) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care ascensorul în cauză sau componenta de siguranță pentru ascensoare poate fi introdusă pe piață. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1) sau (2). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 42 alineatul (3).
Ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare care fac obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că sunt introduse pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(4) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 alineatul (4).
(5) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (3) sau (4), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(6) Instalatorii de ascensoare sau producătorii componentelor de siguranță pentru ascensoare care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatele (1) sau (2) declară pe proprie răspundere că ascensoarele sau componentele de siguranță pentru ascensoare în cauză respectă toate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile și este responsabil pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(7) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) sau (2) stabilește condițiile și cerințele pentru introducerea pe piață ▌a ascensorului sau a componentei de siguranță pentru ascensoare. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat respectarea cerințelor esențiale de sănătate și securitate aplicabile din prezenta directivă;
(b)
eventualele cerințe specifice privind trasabilitatea ascensorului sau a componentei de siguranță pentru ascensoare în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește ascensoarele sau componentele de siguranță pentru ascensoare în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne cu privire la ascensoarele sau componentele de siguranță pentru ascensoare care au fost introduse pe piață.
▌
(8) Prin derogare de la articolele 3, 18 și 19, ascensoarele sau componentele de siguranță pentru ascensoare pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) sau (2) din prezentul articol nu ▌poartă marcajul CE și nu cad sub incidența articolului 3.
(9) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2), (3) și (5) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește ascensoarele sau componentele de siguranță pentru ascensoare în cauză, să întreprindă la nivel național toate măsurile corective și restrictive prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(10) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(5) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolele 15 și 16 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 41d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în care sunt incluse standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare în cauză vizând cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care ▌în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu a fost publicată nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale ▌aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
▌
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile instalatorilor sau producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale de sănătate și securitate relevante și aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 42 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 14, ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile, stabilite în anexa I, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor elemente ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii și instalatorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 41a alineatul (3) primul paragraf de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile, stabilite în anexa I la prezenta directivă, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne.
(7) În cazul în care un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile, stabilite în anexa I, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, modifică sau abrogă actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 41e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru ascensoarele și componentele de siguranță pentru ascensoare incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a ascensoarelor și componentelor de siguranță pentru ascensoare incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 41a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 7
Modificări aduse Directivei 2014/34/UE
▌ Directiva 2014/34/UE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte: "
„27. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
28.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO...).”
"
2. ▌Se introduce următorul capitol ▌:"
„CAPITOLUL 5a
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 38a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 38b-38e din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința produselor vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 38b-38e din prezenta directivă se aplică exclusiv produselor care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 38b-38e din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, articolul 38c alineatul (7) din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la produsele introduse pe piață sau utilizate de producător în scopuri proprii în conformitate cu articolele 38c și 38d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Articolul 38b
Evaluarea cu prioritate a conformității produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică tuturor produselor enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 13, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității produselor menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 38a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității produselor în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a produselor menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 38c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 13, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață sau utilizarea de către producător în scopuri proprii pe teritoriul statului membru în cauză a unui produs specific care a fost inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 13, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată respectarea tuturor cerințelor esențiale de sănătate și siguranță prevăzute în prezenta directivă, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile prevăzute în prezenta directivă, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care produsul specific poate fi introdus pe piață sau utilizat de producător în scopuri proprii. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Produsul care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață ca «bun relevant în situații de criză». În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 39 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorul produselor care face obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că produsul în cauză respectă toate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile ▌și este responsabil pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele conform cărora produsul poate fi introdus pe piață sau utilizat pentru scopurile proprii ale producătorului. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat în mod satisfăcător respectarea cerințelor ▌ esențiale de sănătate și securitate aplicabile;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea produsului în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește produsul în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește produsul care a fost introdus pe piață sau utilizat pentru scopurile proprii ale producătorului.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 5, 15 și 16, recipientele pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul și inscripțiile CE și nu cad sub incidența articolului 5.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește produsele în cauză, să întreprindă la nivel național toate acțiunile corective și restrictive prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 13 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 38d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există produse care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte ▌acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru produsele în cauză, vizând cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale ▌ relevante prevăzute în anexa II la prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele aplicabile de sănătate și siguranță relevante prevăzute în anexa II la prezenta directivă și trimiterile care au fost publicate deja în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 17, produsele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile, stabilite în anexa II, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 38a alineatul (3) primul paragraf de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că produsele vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, produsele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicabile, stabilite în anexa I la prezenta directivă, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne ▌.
(7) Atunci când un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile, stabilite în anexa II, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare prin care se indică standardul sau se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 38e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru produsele incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență de pe piața internă, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a produselor incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 8
Modificări aduse Directivei 2014/35/UE
Directiva 2014/35/UE ▌ se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:"
„15. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
16.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO...).”
"
2. ▌Se introduce următorul capitol▌:"
„Capitolul 4a
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 22a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 22b și 22c din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 23 ▌ din Regulamentul (UE) 2024/...++în privința echipamentelor electrice vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 22b și 22c din prezenta directivă se aplică exclusiv echipamentelor electrice care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 22b-22c din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la echipamentele electrice introduse pe piață în conformitate cu articolul 22c. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).
Articolul 22b
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există echipamente electrice care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte pentru aceste echipamente electrice acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune vizând obiectivele privind securitatea menționate la articolul 3 din prezenta directivă și prevăzute în anexa I din prezenta directivă, în următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la obiectivele de siguranță menționate la articolul 3 din prezenta directivă ▌și prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
▌
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează obiectivele de siguranță relevante menționate la articolul 3 din prezenta directivă și prevăzute în anexa I la prezenta directivă și trimiterile care au fost publicate deja în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolele 12, 13 și 14, echipamentele electrice care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol sau cu anumite părți ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu obiectivele de siguranță menționate la articolul 3 și prevăzute în anexa I, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 22a alineatul (3) ▌de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că echipamentele electrice vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, aparatele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu obiectivele de siguranță menționate la articolul 3 din prezenta directivă și stabilite în anexa I din prezenta directivă, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne ▌ .
(7) Atunci când un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate obiectivele de siguranță menționate la articolul 3 și care sunt stabilite în anexa I, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, modifică sau abrogă actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 22c
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru echipamentele electrice incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 22a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului*.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență de pe piața internă, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a echipamentelor electrice incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 22a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 9
Modificări aduse Directivei 2014/53/UE
Directiva 2014/53/UE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (1) se adaugă următoarele puncte:"
„27. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului*+;
28.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/…++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLUL 5a
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 40a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 43b și 43e din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 23 ▌ din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința echipamentelor radio vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 43b și 43e din prezenta directivă se aplică exclusiv echipamentelor radio care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 43b-43e din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, articolul 43c alineatul (7) din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la echipamentele radio introduse pe piață în conformitate cu articolele 43c și 43d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (3).
Articolul 43b
Evaluarea cu prioritate a conformității echipamentelor radio desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică tuturor echipamentelor radio enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 17, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității echipamentelor radio menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 43a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității echipamentelor radio în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a echipamentelor radio menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 43c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 17, unstat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață pe teritoriul statului membru în cauză a unui echipament radio specific care este inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 17, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă, respectarea tuturor cerințelor esențiale aplicabile prevăzute în prezenta directivă.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale aplicabile prevăzute în prezenta directivă, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care echipamentele radio pot fi introduse pe piață. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (3).
Echipamentul radio care face obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață ca „bun relevant în situații de criză”. În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 45 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii de echipamente radio care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că echipamentul radio în cauză respectă toate cerințele esențiale aplicabile și este responsabil pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele pentru introducerea pe piață ▌a echipamentelor radio. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat cu succes respectarea cerințelor esențiale aplicabile ▌ ;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea echipamentului radio în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește echipamentul radio în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește echipamentul radio care a fost introdus pe piață.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 9, 19 și 20, echipamentele radio pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul și inscripțiile CE și nu cad sub incidența articolului 9.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește produsele în cauză, să întreprindă la nivel național toate acțiunile corective și restrictive prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 17 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 43d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există echipamente radio care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte ▌acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru echipamentele radio în cauză, vizând cerințele esențiale aplicabile prevăzute la articolul 3 ▌din prezenta directivă, în oricare dintre următoarele cazuri:
▌
(a)
în cazul în care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale relevante prevăzute articolul 3 prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale aplicabile relevante prevăzute la articolul 3 ▌din prezenta directivă și trimiterile care au fost publicate deja în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 16, echipamentele radio care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite părți ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale aplicabile, stabilite la articolul 3, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 43a alineatul (3) primul paragraf de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că echipamentele radio vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, echipamentele radio care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de securitate aplicabile, stabilite la articolul 3 din prezenta directivă, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne ▌.
(7) Atunci când un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) din prezentul articol nu satisface în totalitate cerințele esențiale aplicabile, stabilite la articolul 3, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare prin care se indică standardul sau se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 43e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru echipamentele electrice incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență al pieței interne, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a echipamentelor radio incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 10
Modificări aduse Directivei 2014/68/UE
Directiva 2014/68/UE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:"
„33. «bunuri relevante în situații de criză» înseamnă bunurile relevante în situații de criză în sensul articolului 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului*+;
34.
«regim de urgență al pieței interne» înseamnă regimul de urgență al pieței interne în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
_____________________
* Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO...).”
"
2. Se introduce următorul capitol:"
„CAPITOLUL 5a
PROCEDURI DE URGENȚĂ
Articolul 43a
Aplicarea procedurilor de urgență
(1) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 43b și 43e din prezenta directivă se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 23 ▌ din Regulamentul (UE) 2024/...++ în privința echipamentelor și a ansamblelor sub presiune vizate de prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 43b și 43e din prezenta directivă se aplică exclusiv echipamentelor și ansamblelor sub presiune care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/...++.
(3) Statele membre se asigură că măsurile luate pentru transpunerea articolelor 43b-43e din prezenta directivă se aplică numai pe durata regimului de urgență al pieței interne care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++.
Cu toate acestea, articolul 43c alineatul (7) din prezenta directivă se aplică pe durata regimului de urgență al pieței interne și după dezactivarea sau expirarea acestuia.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate cu privire la echipamentele și ansamblele sub presiune introduse pe piață sau utilizate de producător în scopuri proprii în conformitate cu articolele 43c și 43d. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3).
Articolul 43b
Evaluarea cu prioritate a conformității echipamentelor și ansamblelor sub presiune desemnate drept bunuri relevante în situații de criză
(1) Prezentul articol se aplică tuturor echipamentelor sau ansamblelor sub presiune enumerate în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 14, proceduri care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.
(2) Organismele notificate depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității echipamentelor și ansamblelor sub presiune menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în conformitate cu articolul 43a.
▌
(3) Tratarea cu prioritate a cererilor de evaluare a conformității echipamentelor și ansamblelor sub presiune în temeiul alineatului (2) nu antrenează costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus aceste cereri.
(4) Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de testare a echipamentelor și ansamblelor sub presiune menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.
Articolul 43c
Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat
(1) Prin derogare de la articolul 14, un stat membru poate autoriza, în urma unei cereri justificate corespunzător primite din partea unui operator economic, introducerea pe piață sau utilizarea de către producător în scopuri proprii pe teritoriul statului membru în cauză a unui echipament sau ansamblu sub presiune specific care a fost inclus în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1) și pentru care nu au fost desfășurate procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 14, care presupun participarea obligatorie a unui organism notificat, însă în cazul căruia a fost demonstrată respectarea tuturor cerințelor esențiale de siguranță prevăzute în prezenta directivă, în conformitate cu procedurile menționate în autorizația respectivă.
(2) Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la toate autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1). Cu condiția ca cerințele prevăzute în autorizație să asigure conformitatea cu cerințele esențiale de siguranță aplicabile prevăzute în prezenta directivă, Comisia adoptă, fără întârziere, un act de punere în aplicare prin care extinde valabilitatea autorizației acordate de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) la teritoriul întregii Uniuni și stabilește condițiile în care echipamentul sub presiune sau ansamblul specific poate fi introdus pe piață sau utilizat de producător în scopuri proprii. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia poate solicita autorităților naționale de supraveghere a pieței să transmită informații pertinente sau observații cu privire la evaluarea tehnică care a servit drept bază pentru autorizarea menționată la alineatul (1). Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3).
Echipamentele sau ansamblele sub presiune care fac obiectul extinderii valabilității menționate la primul paragraf afișează informația că este introdus pe piață sau utilizat pentru scopurile proprii ale producătorului ca „bun relevant în situații de criză”. În actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf se precizează conținutul și prezentarea informațiilor respective. Informațiile respective, precum și eventualele etichete, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și lizibile și, dacă este cazul, trebuie să fie formulate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și de alți utilizatori finali, după cum stabilește statul membru în cauză.
(3) Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, care țin de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 44 alineatul (4).
(4) Atât timp cât nu este adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) sau (3), autorizația acordată de o autoritate națională competentă dintr-un stat membru este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv și pe teritoriile statelor membre ale căror autorități naționale competente au recunoscut valabilitatea autorizației respective înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la eventuala decizie de recunoaștere a valabilității autorizației în cauză.
(5) Producătorii echipamentelor sau ale ansamblelor sub presiune care fac obiectul procedurii de autorizare menționate la alineatul (1) declară pe proprie răspundere că echipamentul sau ansamblul sub presiune în cauză respectă toate cerințele esențiale de securitate aplicabile și sunt responsabili pentru îndeplinirea tuturor procedurilor de evaluare a conformității indicate de autoritatea națională competentă.
▌
(6) Orice autorizație emisă ▌în temeiul alineatului (1) stabilește condițiile și cerințele conform cărora echipamentul și ansamblul sub presiune pot fi introduse pe piață sau utilizate pentru scopurile proprii ale producătorului. Autorizațiile respective stabilesc cel puțin următoarele:
(a)
o descriere a procedurilor prin care s-a demonstrat cu succes respectarea cerințelor de siguranță esențiale aplicabile ▌ ;
(b)
eventuale cerințe specifice privind trasabilitatea echipamentului sau ansamblului sub presiune în cauză;
(c)
data încetării valabilității autorizației, care nu poate depăși ultima zi a perioadei pentru care a fost activat regimul de urgență al pieței interne în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++;
(d)
orice cerință specifică privind necesitatea de a asigura permanent evaluarea conformității în ceea ce privește echipamentul sau ansamblul sub presiune în cauză;
(e)
măsurile care trebuie luate ▌la expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne în ceea ce privește echipamentul sau ansamblu sub presiune care a fost introdus pe piață sau utilizat pentru scopurile proprii ale producătorului.
▌
(7) Prin derogare de la articolele 5, 18 și 19, echipamentele sau ansamblele sub presiune pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu poartă marcajul și inscripțiile CE și nu cad sub incidența articolului 5.
(8) Autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în care este valabilă o autorizație în temeiul alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol au dreptul, în ceea ce privește echipamentele sau ansamblele sub presiune în cauză, să întreprindă la nivel național toate acțiunile corective și restrictive prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului* și în prezenta directivă. Acestea informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile respective.
▌
(9) ▌Utilizarea procedurii de autorizare prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol nu afectează aplicarea procedurilor relevante de evaluare a conformității prevăzute la articolul 14 pe teritoriul statului membru în cauză.
▌
Articolul 43d
Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune
(1) În cazul în care există echipamente și ansamble sub presiune care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte ▌acte de punere în aplicare în care sunt enumerate standardele corespunzătoare sau prin care se stabilesc specificații comune pentru echipamentele și ansamblele sub presiune în cauză, vizând cerințele esențiale aplicabile prevăzute la anexa I din prezenta directivă, în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)
în cazul în care ▌în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu a fost publicată nicio trimitere la standardele armonizate care vizează cerințele esențiale ▌prevăzute în anexa I la prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil; sau
(b)
în cazul în care perturbările grave în funcționarea pieței interne care au condus la activarea regimului de urgență al pieței interneîn conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/...++ restricționează semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standardele armonizate care vizează cerințele esențiale de siguranță relevante și aplicabile prevăzute în anexa I la prezenta directivă și pentru care au fost publicate deja trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.
(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) prevăd cea mai adecvată soluție tehnică alternativă prin care se poate asigura prezumția de conformitate potrivit alineatului (5). În acest scop, în respectivele acte de punere în aplicare pot fi publicate trimiteri la standardele europene sau la standardele naționale sau internaționale aplicabile relevante sau, în cazul în care nu există un standard european sau un standard național sau internațional relevant aplicabil, prin respectivele acte de punere în aplicare se pot stabili specificații comune.
▌
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3) și se aplică ▌până în ultima zi a perioadei de activare a regimului de urgență al pieței interne, cu excepția cazului în care acestea sunt modificate sau abrogate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(4) Înainte de a pregăti proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de avizele organismelor competente sau ale grupurilor de experți instituite în conformitate cu prezenta directivă și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate vizate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 12, echipamentele sau ansamblele sub presiune care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sau cu anumite elemente ale acestora, sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de siguranță aplicabile, stabilite în anexa I, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor elemente ale acestora. Începând cu ziua următoare după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne, producătorii nu se mai pot baza pe prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune menționate în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
(6) Prin derogare de la articolul 43a alineatul (3) primul paragraf de la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că echipamente sau ansamble sub presiune vizate de standardele sau de specificațiile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor, echipamentele sau ansamblele sub presiune care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune în cauză și care au fost introduse pe piață sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de siguranță aplicabile, stabilite în anexa I la prezenta directivă, după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență al pieței interne ▌.
(7) Atunci când un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) nu satisface în totalitate cerințele esențiale de securitate ▌ aplicabile, stabilite în anexa I, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica sau abroga actul de punere în aplicare în care se indică standardul sau prin care se stabilește specificația comună în cauză.
▌
Articolul 43e
Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități
(1) Statele membre acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru echipamentele și ansamblele sub presiune incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1). Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi prioritare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(2) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență de pe piața internă, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin asigurarea unui sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a echipamentele și ansamblelor sub presiune incluse în actul de punere în aplicare menționat la articolul 43a alineatul (1).
____________________
* Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).”
"
Articolul 11
Transpunerea
(1) Până la ... [data identică cu cea a datei de aplicare a regulamentului conținut în documentul PE-CONS nr. ... (2022/0278(COD)] statele membre adoptă și publică măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Statele membre aplică măsurile respective de la … [OP: vă rugăm să introduceți data aplicării regulamentului din documentul PE-CONS nr. ... (2022/0278(COD) + o zi].
Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
(3) De la intrarea în vigoare a prezentei directive, statele membre asigură informarea Comisiei în timp util pentru ca aceasta să își prezinte observațiile cu privire la orice proiect de act cu putere de lege sau de act administrativ pe care intenționează să îl adopte în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 12
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
+JO: vă rugăm să introduceți în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS nr. ... (2022/0278(COD)) și să introduceți numărul, data, titlul și referința JO și referința ELI a regulamentului respectiv în nota de subsol.
Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru de măsuri privind situația de urgență și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență și reziliența pieței interne) (JO ...).
Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1).
Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).
Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).
Directiva 2014/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a recipientelor simple sub presiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 45).
Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (JO L 96, 29.3.2014, p. 79).
Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (JO L 96, 29.3.2014, p. 251).
Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (JO L 96, 29.3.2014, p. 309).
Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).
Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).
Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (JO L 189, 27.6.2014, p. 164).
Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82).
Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (COM(2021)0891 – C9-0473/2021 – 2021/0428(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0891),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (e) și articolul 79 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0473/2021),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 mai 2022(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 octombrie 2022(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 14 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0280/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/413 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (COM(2023)0126 – C9-0034/2023 – 2023/0052(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0126),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0034/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2023(1),
– după consultarea Comitetului Regiunilor,
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A9-0396/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/413 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră(2)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1) litera (c),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),
întrucât:
(1) Directiva (UE) 2015/413 facilitează schimbul transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și, prin urmare, reduce impunitatea autorilor încălcărilor nerezidenți. Investigarea și sancționarea eficace la nivel transfrontalier a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră îmbunătățesc siguranța rutieră, deoarece încurajează conducătorii auto nerezidenți să comită mai puține încălcări ale normelor și să adopte un stil de condus mai puțin periculos.
(2) Cunoașterea de către cetățenii UE a normelor în vigoare și a sancțiunilor aplicabile în diferitele state membre și conștientizarea probabilității ridicate a unei sancțiuni inevitabile promovează siguranța rutieră, reducând numărul de încălcări ale normelor de circulație și de pericole rutiere.
(3) Practica autorităților de aplicare a legii implicate în investigarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră a arătat că formularea actuală a Directivei (UE) 2015/413 nu favorizează investigarea eficace a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră comise de conducătorii auto nerezidenți și nici aplicarea sancțiunilor financiare în măsura dorită. Acest lucru duce la o relativă impunitate a conducătorilor auto nerezidenți și are un impact negativ asupra siguranței rutiere în Uniune. În plus, drepturile procedurale și fundamentale ale conducătorilor auto nerezidenți nu sunt întotdeauna respectate în contextul investigării transfrontaliere, în special din cauza lipsei de transparență cu privire la stabilirea cuantumului amenzilor și la căile de atac. Prezenta directivă urmărește să îmbunătățească eficacitatea investigării încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră comise cu vehicule înmatriculate în alt stat membru, pentru a contribui la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a numărului de decese asociate tuturor modurilor de transport la un nivel apropiat de zero până în 2050 și pentru a consolida protecția drepturilor fundamentale și procedurale ale conducătorilor auto nerezidenți.
(4) În Cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030(5), Comisia și-a reafirmat angajamentul față de obiectivul ambițios de a ajunge la aproape zero decese și zero vătămări grave pe drumurile din Uniune până în 2050 („Viziunea zero”), precum și față de obiectivul pe termen mediu de a reduce decesele și vătămările grave cu 50 % până în 2030, obiectiv stabilit inițial în 2017 de miniștrii transporturilor din Uniune în Declarația de la Valletta privind siguranța rutieră. Pentru a atinge aceste obiective, Comisia, în cadrul comunicării „Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului”(6), și-a anunțat intenția de a revizui Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului(7).
(5) Domeniul de aplicare al directivei ar trebui extins la alte încălcări ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, pentru a asigura tratamentul egal al conducătorilor auto. Având în vedere temeiul juridic pe baza căruia a fost adoptată Directiva (UE) 2015/413, și anume articolul 91 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, încălcările suplimentare ar trebui să demonstreze o legătură directă cu siguranța rutieră, prin abordarea comportamentelor periculoase și nechibzuite care prezintă un risc major pentru utilizatorii drumurilor. Extinderea domeniului de aplicare ar trebui să reflecte, de asemenea, progresul tehnic în ceea ce privește depistarea automatizată a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră.
(6) Încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră sunt clasificate fie drept contravenții ▌, fie drept infracțiuni în dreptul intern al statelor membre, ceea ce înseamnă că pot duce la declanșarea de proceduri de către autorități administrative sau judiciare, în fața unor instanțe competente în materie administrativă sau penală, în funcție de procedurile naționale aplicabile. Cu toate acestea, aceste încălcări sunt urmărite de statele membre, în majoritatea cazurilor, în cadrul unor proceduri colective și, ca atare, atunci când legislația națională a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea impune identificarea exactă a conducătorului auto drept condiție prealabilă pentru impunerea sancțiunii relevante, cerințele pentru utilizarea Directivei 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului(8) prevăzute la articolul 6 din directiva respectivă nu sunt, în majoritatea cazurilor, îndeplinite, în special atunci când încălcările sunt calificate drept contravenții, și, prin urmare, directiva respectivă nu poate fi utilizată. În acest context, autoritățile statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ar trebui să dispună de o procedură practică pentru a solicita asistență reciprocă din partea autorităților competente ale statului membru de înmatriculare sau ale statului membru de reședință prin măsuri bine definite, care nu afectează grav drepturile persoanelor în cauză, pentru a putea identifica autorii încălcărilor în măsura impusă de legislația lor națională. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere situațiilor în care, în cazuri individuale, se consideră că au fost îndeplinite condițiile pentru aplicarea Directivei 2014/41/UE, caz în care ar trebui aplicate procedurile prevăzute de aceasta de către acele state membre care au obligații în temeiul Directivei 2014/41/UE. Ar trebui amintit că un cadru juridic specific al Uniunii reglementează cooperarea judiciară în materie penală, care se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare.
Prin urmare, este necesar ca aplicarea prezentei directive să nu submineze drepturile și obligațiile statelor membre care decurg din alte acte legislative aplicabile ale Uniunii în materie penală, în special cele prevăzute în Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului(9), în Directiva 2014/41/UE în ceea ce privește procedurile pentru schimbul de probe și în procedurile de notificare a documentelor prevăzute la articolul 5 din Convenția elaborată de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene(10). În plus, procedurile penale prin care se solicită garanții specifice pentru persoanele în cauză și garanțiile procedurale pentru persoanele suspectate și acuzate consacrate în Directivele 2010/64/UE(11), 2012/13/UE(12), 2013/48/UE(13), (UE) 2016/343(14), (UE) 2016/800(15) și (UE) 2016/1919 ale Parlamentului European și ale Consiliului(16) nu ar trebui nici ele să fie afectate de punerea în aplicare a prezentei directive.
(7) Ar trebui definite responsabilitățile și competențele punctelor naționale de contact, pentru a se asigura că acestea cooperează fără probleme cu toate autoritățile implicate în investigarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și care intră sub incidența prezentei directive. Punctele naționale de contact ar trebui să fie întotdeauna disponibile pentru aceste autorități competente și să răspundă solicitărilor acestora fără întârzieri nejustificate. Acest lucru ar trebui să se întâmple indiferent de natura încălcării sau de statutul juridic al autorității competente și, mai ales, indiferent dacă autoritatea competentă are competență națională sau subnațională sau locală.
(8) Elementele de bază ale sistemului de schimb transfrontalier de informații instituit prin Directiva (UE) 2015/413 s-au dovedit eficiente. Totuși, sunt necesare îmbunătățiri și ajustări suplimentare pentru a remedia problemele care rezultă din lipsa datelor sau din disponibilitatea unor date eronate sau inexacte. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se impună obligații suplimentare în ceea ce privește necesitatea de a menține disponibilitatea și actualitatea anumitor date din bazele de date relevante, pentru a spori eficacitatea schimbului de informații.
(9) O serie de state membre se confruntă în prezent cu fenomenul unor încălcări grave ale normelor rutiere comise cu autoturisme închiriate în alte state membre. Conducătorii auto ai unor astfel de autoturisme închiriate care au comis o încălcare a normelor de circulație rămân nepedepsiți deoarece pot exploata diferențele dintre normele diverselor state membre, precum și deficiențele în ceea ce privește schimbul de informații și asistența reciprocă.
(10) Punctului național de contact al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ar trebui ▌ să i se permită să efectueze căutări automatizate în registrele vehiculelor, pentru a extrage date privind utilizatorii finali ai vehiculelor, în cazul în care sunt deja disponibile astfel de informații. În plus, ar trebui stabilită o perioadă de păstrare a datelor referitoare la identitatea proprietarilor, a deținătorilor și a utilizatorilor finali anteriori ai vehiculelor, astfel încât autoritățile să dispună de informațiile adecvate necesare investigării.
(11) Cererea de divulgare a datelor privind înmatricularea vehiculelor și schimbul de elemente de date în cazurile transfrontaliere ar trebui să fie efectuate prin intermediul unui sistem electronic unic. Din acest motiv și pe baza cadrului tehnic deja existent, căutarea automatizată a datelor privind înmatricularea vehiculelor în temeiul Directivei (UE) 2015/413 ar trebui efectuată numai prin utilizarea aplicației informatice extrem de securizate a Sistemului de informații european privind vehiculele și permisele de conducere (Eucaris) și a versiunilor modificate ale aplicației informatice respective. Această aplicație informatică ar trebui să permită statelor membre să realizeze un schimb rapid, eficient din punctul de vedere al costurilor, securizat și fiabil de date specifice privind înmatricularea vehiculelor, sporind astfel eficiența investigării. Statele membre nu ar trebui să facă schimb ▌ de informații prin alte mijloace, care ar fi mai puțin eficiente din punctul de vedere al costurilor și ar putea să nu asigure protecția datelor transmise. În cadrul procesului de schimb de date privind înmatricularea vehiculelor, autoritățile competente s-ar putea confrunta cu cereri anormale care ar putea conduce la suspiciuni de utilizare abuzivă a procesului de schimb de informații și ar putea necesita luarea de măsuri adecvate de către autoritățile competente. Astfel de cereri anormale pot fi, în special, cererile care sunt neobișnuite în ceea ce privește frecvența sau conținutul lor, pot fi bruște sau pot viza numai anumite infracțiuni. Statele membre ar trebui să utilizeze Eucaris în mod specific pentru căutări automatizate ale datelor privind înmatricularea vehiculelor și pentru furnizarea de asistență reciprocă în identificarea persoanei în cauză, de asistență reciprocă în notificarea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare, precum și de asistență reciprocă în cadrul activităților de aplicare a legii.
(12) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind căutările care trebuie efectuate de statele membre, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Totuși, ar trebui instituite măsuri tranzitorii pentru schimbul automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor pe baza sistemului electronic existent, pentru a garanta un schimb de date fluid până când aceste norme devin aplicabile.
(13) În cazurile în care persoana în cauză nu poate fi identificată, pe baza informațiilor obținute din registrul vehiculelor, cu certitudinea impusă de legislația statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, statele membre ar trebui să coopereze pentru a stabili identitatea persoanei în cauză. În acest scop, ar trebui introdusă o procedură de asistență reciprocă care să vizeze identificarea persoanei în cauză, fie printr-o cerere de confirmare, pe baza informațiilor deținute deja de autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, fie printr-o cerere de efectuare a unei anchete specifice de către autoritatea competentă relevantă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință.
(14) Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să utilizeze un formular electronic standard de solicitare și răspuns pentru a furniza informațiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea necesare în scopul identificării persoanei în cauză. Statele membre ar trebui să utilizeze punctele lor naționale de contact pentru a permite un transfer extrem de securizat și eficient atât al cererii de asistență reciprocă trimise, cât și al răspunsului primit la aceasta. Informațiile solicitate trebuie colectate fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termenele menționate în prezenta directivă. La colectarea informațiilor și la transmiterea răspunsului la cerere, statul membru solicitat ține seama atât de necesitatea ca persoana în cauză să fie înștiințată în timp util, cât și de necesitatea ca statul membru solicitant să poată lua măsurile necesare în timp util, în special în ceea ce privește termenele de prescripție din legislația națională a statului membru solicitant.
(15) Motivele pentru care autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință poate să refuze acordarea de asistență reciprocă pentru identificarea persoanei în cauză ar trebui să fie identificate în mod specific. În special, ar trebui introduse garanții pentru a se evita dezvăluirea identității persoanelor protejate, cum ar fi martorii protejați, ca urmare a acestor proceduri.
(16) Statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze procedurile naționale pentru a identifica persoana în cauză așa cum le-ar aplica în cazul în care încălcarea normelor de siguranță rutieră ar fi fost săvârșită de o persoană rezidentă. Ar trebui consolidată securitatea juridică în ceea ce privește aplicabilitatea măsurilor specifice luate în cadrul procedurilor respective, și anume în ceea ce privește documentele care presupun confirmarea sau infirmarea săvârșirii încălcării sau care impun persoanelor în cauză obligația de a coopera la identificarea persoanei în cauză. Întrucât măsurile respective ar trebui să aibă aceleași efecte juridice asupra persoanelor în cauză ca în cazurile interne, ar trebui ca persoanele respective să beneficieze și de aceleași standarde în ceea ce privește drepturile fundamentale și procedurale.
(17) În cazul în care legislația Uniunii sau dreptul intern al statelor membre prevede în mod explicit accesul la informații din alte baze de date naționale sau ale Uniunii în scopurile Directivei (UE) 2015/413 sau posibilitatea de a face schimb de astfel de informații, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a face schimb de informații prin utilizarea bazelor de date respective, respectând totodată drepturile fundamentale ale conducătorilor auto nerezidenți.
(18) Este posibil ca persoana în cauză să nu cunoască sistemul juridic al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea și nici să vorbească limba sau limbile oficiale ale acestuia; prin urmare, ar trebui ca drepturile sale procedurale și fundamentale să fie mai bine protejate. Pentru a atinge acest obiectiv, ar trebui stabilite cerințe minime obligatorii privind conținutul avizului de încălcare a normelor de circulație și nu ar mai trebui utilizat modelul actual de scrisoare de informare, care conține numai informații de bază, astfel cum este prevăzut în anexa II la Directiva (UE) 2015/413.
(19) Avizul de încălcare a normelor de circulație ar trebui cel puțin să utilizeze o formulare care să poată fi înțeleasă de persoanele care nu au pregătire juridică și să conțină informații detaliate privind încadrarea juridică și consecințele juridice ale încălcării, în special deoarece sancțiunile pentru încălcările vizate de Directiva (UE) 2015/413 pot fi de natură nepecuniară, cum este cazul restricțiilor asupra dreptului de a conduce al autorului încălcării. Ar trebui avut în vedere și dreptul la apărare, prin furnizarea de informații detaliate privind locul, momentul și modalitatea de exercitare a drepturilor ▌ respective în statul membru în care s-a săvârșit încălcarea. În această privință, conducătorilor auto nerezidenți ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a introduce o cale de atac, de exemplu un recurs. După caz, ar trebui inclusă și o descriere a procedurilor efectuate în lipsă, deoarece este posibil ca persoana în cauză să nu intenționeze să revină în statul membru în care s-a săvârșit încălcarea pentru a lua parte la proceduri. De asemenea, opțiunile de plată și modalitățile de diminuare a cuantumului sancțiunilor ar trebui comunicate într-un mod ușor de înțeles, pentru a stimula cooperarea voluntară. În sfârșit, având în vedere că avizul de încălcare a normelor de circulație ar trebui să fie primul document pe care îl primește persoana în cauză, acesta ar trebui să conțină informațiile prevăzute la articolul 13 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului(17), care, în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (d), ar trebui să includă informații privind sursa datelor cu caracter personal, precum și informațiile prevăzute la articolele 13 și 14 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(18). Aceste informații ar trebui precizate în avizul de încălcare a normelor de circulație fie direct, fie prin trimitere la locul în care sunt disponibile. Statele membre ar trebui să îi ajute pe utilizatorii drumurilor să verifice autenticitatea avizelor de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare. În acest scop, statele membre ar trebui să își comunice reciproc și să transmită Comisiei, prin mijloace securizate, modelele avizelor de încălcare a normelor de circulație și modelele documentelor ulterioare emise de autoritățile lor și care se utilizează în cazuri transfrontaliere. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se informeze reciproc cu privire la autoritățile competente care au dreptul de a emite documentele respective.
(20) Atunci când persoanele nerezidente sunt verificate la fața locului în cadrul unui control rutier, iar acțiunea respectivă conduce la inițierea unor proceduri ulterioare legate de săvârșirea unei încălcări a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, avizul de încălcare a normelor de circulație ar trebui să fie trimis conducătorului auto nerezident. În cazul controalelor la fața locului în legătură cu săvârșirea unei încălcări a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și în cazul în care autoritatea competentă a aplicat la fața locului sancțiunea legată de încălcarea comisă, determinând conducătorul auto să plătească amenda la fața locului, conducătorului auto ar trebui să i se pună la dispoziție numai anumite elemente esențiale, la fața locului.
(21) Pentru a se asigura faptul că persoana în cauză este cea care primește efectiv avizul de încălcare a normelor de circulație și eventualele documente ulterioare și pentru a se evita implicarea eronată a unor terți care nu sunt vizați, ar trebui stabilite norme privind notificarea documentelor.
(22) În cazul în care nu este posibilă transmiterea documentelor prin poștă, prin trimitere recomandată, prin scrisoare recomandată sau prin mijloace electronice de aceeași valoare, autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ar trebui să aibă posibilitatea de a recurge la autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau de reședință pentru a notifica persoanei în cauză documentele și comunicările în conformitate cu propria legislație națională care reglementează notificarea documentelor. Statele membre ar trebui să utilizeze punctele lor naționale de contact pentru a permite un transfer securizat și eficient atât al cererii trimise privind transmiterea unor acte de procedură, cât și al răspunsului primit la aceasta.
(23) Atât avizul de încălcare a normelor de circulație, cât și eventualele documente ulterioare ar trebui trimise în limba documentului de înmatriculare a vehiculului. În cazurile în care avizul de încălcare a normelor de circulație și alte comunicări ulterioare sunt trimise într-o limbă pe care destinatarul nu o înțelege, persoanei în cauză ar trebui să i se permită să solicite primirea documentelor ulterioare într-o limbă oficială a UE diferită, la alegere, alta decât limba documentului de înmatriculare a vehiculului. Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ar trebui să dea curs acestei solicitări.
▌
(24) Ar trebui să se prevadă un control juridic efectiv în cazul în care autoritățile competente ale statului membru în care s-a săvârșit încălcarea nu respectă standardele lingvistice, normele privind notificarea documentelor și dreptul lor intern.
(25) Pentru a preveni practicile abuzive care au apărut în timpul punerii în aplicare a directivei anterioare și pentru a proteja drepturile fundamentale ale cetățenilor vizați de procedurile de schimb transfrontalier instituite prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile lor competente și punctele lor naționale de contact responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive respectă pe deplin obligațiile care le revin, fără a împuternici entitățile juridice private sau gestionate în regim privat să desfășoare activitățile legate de punerea în aplicare a prezentei directive. În special, dreptul la protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate de aceste proceduri, dreptul la bună administrare, dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, dreptul la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și buna funcționare a mecanismului de schimb transfrontalier de informații instituit prin prezenta directivă impun ca numai autoritățile naționale competente desemnate să poată iniția, desfășura și asigura respectarea acestor proceduri. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca autoritățile competente să se bazeze pe serviciile de asistență tehnică furnizate de entități juridice private sau gestionate în regim privat, cum ar fi serviciile poștale, construirea sau întreținerea radarelor, analiza consumului de droguri sau de alcool de către laboratoarele private. O perioadă de tranziție de doi ani ar trebui să permită statelor membre care au recurs la entități juridice private sau gestionate în regim privat în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive să se asigure că autoritățile lor competente sunt pe deplin operaționale și sunt în măsură să gestioneze procedurile de schimb transfrontalier cu respectarea deplină a normelor prevăzute în prezenta directivă.
(26) Este necesar să se sublinieze că există o problemă importantă legată de nesancționarea încălcărilor normelor de circulație comise de nerezidenți și că modificările aduse articolului 1 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI, care stabilește definiția unei decizii, ar putea să nu fie suficiente pentru a aborda în mod eficace această problemă.
(27) Întrucât Decizia-cadru 2005/214/JAI nu este adaptată pentru procesarea în masă a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră care conduc la sancțiuni pecuniare mici, adesea calificate drept contravenții, și pentru a asigura tratamentul egal al conducătorilor auto rezidenți și nerezidenți, ar trebui stabilite în prezenta directivă dispoziții specifice pentru furnizarea de asistență reciprocă în vederea executării transfrontaliere a deciziilor administrative privind amenzile rutiere.
(28) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în temeiul prezentei directive, de a executa la nivel transfrontalier deciziile administrative privind amenzile rutiere pentru a asigura tratamentul egal al conducătorilor auto rezidenți și nerezidenți. Acest lucru nu împiedică aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI.
(29) Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să efectueze o revizuire a soluțiilor pentru accesul transfrontalier electronic la registrele cu încălcările normelor de circulație gestionate de autoritățile naționale, în vederea evaluării modalităților de îmbunătățire a accesului cetățenilor la avizul lor de încălcare a normelor de circulație.
(30) Sfera de cuprindere a informațiilor pe care statele membre le raportează Comisiei ar trebui extinsă prin includerea de elemente strâns legate de obiectivul de îmbunătățire a siguranței rutiere. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, informații privind numărul încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră comise de conducătorii auto ai vehiculelor înmatriculate în țări terțe și detectate de autoritatea competentă, astfel încât Comisia să poată analiza ▌ situația actuală din statele membre și să propună inițiative pe o bază faptică solidă. Pentru a compensa sarcina administrativă suplimentară suportată de autoritățile statelor membre și pentru a alinia raportarea la calendarul de evaluare al Comisiei, perioada de raportare ar trebui prelungită. Ar trebui acordată o perioadă de tranziție, astfel încât perioada de raportare de doi ani în curs să se încheie fără sincope.
(31) Pentru a atinge obiectivele prezentate în Cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030 – Următorii pași către „Viziunea zero”, s-ar putea lua în considerare modul de abordare a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră comise de conducătorii auto ai vehiculelor înmatriculate în țări terțe. În acest scop, trebuie explorate diferite mijloace de îmbunătățire a cooperării și a schimbului de informații între statele membre și țările terțe cu privire la încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, cu condiția ca persoanele în cauză să beneficieze de măsuri de protecție echivalente și ca normele privind transferul de date cu caracter personal către țări terțe să fie respectate. De asemenea, ar trebui explorate soluții digitale specifice. Acest lucru nu ar aduce atingere dreptului statelor membre de a conveni asupra unor acorduri bilaterale sau multilaterale cu țări terțe privind cooperarea în ceea ce privește sancționarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să convină asupra unor acorduri bilaterale sau multilaterale și să aplice astfel de acorduri între ele, în măsura în care astfel de acorduri ar depăși procedurile prevăzute în prezenta directivă și ar contribui la simplificarea sau la facilitarea acestora.
(32) Întrucât datele referitoare la identificarea unui autor al unei încălcări reprezintă date cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei (UE) 2016/680, iar cadrul juridic al Uniunii privind prelucrarea datelor cu caracter personal a fost modificat în mod semnificativ de la adoptarea Directivei (UE) 2015/413, dispozițiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui aliniate la noul cadru juridic.
(33) În temeiul articolului 62 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/680, Comisia trebuie să revizuiască celelalte acte adoptate de Uniune care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din directiva menționată, pentru a evalua necesitatea de a alinia actele respective la directiva respectivă, și trebuie să prezinte, după caz, propunerile necesare de modificare a actelor respective pentru a asigura o abordare uniformă a protecției datelor cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al directivei menționate. În urma acestei revizuiri(19) s-a stabilit că unul dintre aceste alte acte care trebuie modificate este Directiva (UE) 2015/413. Prin urmare, ar trebui să se clarifice că prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să respecte și Directiva (UE) 2016/680 în cazul în care prelucrarea se încadrează în domeniul de aplicare material și personal al acesteia.
(34) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul Directivei (UE) 2015/413 ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679, Directiva (UE) 2016/680 și Regulamentul (UE) 2018/1725(20), în limitele domeniului de aplicare al fiecăruia dintre aceste acte.
(35) Temeiul juridic al activităților de prelucrare necesare pentru a stabili identitatea persoanei în cauză și pentru a transmite avizul de încălcare a normelor de circulație și documentele ulterioare persoanelor în cauză este prevăzut în Directiva (UE) 2015/413, cu respectarea articolului 6 alineatul (1) litera (e) și, după caz, a articolului 10 din Regulamentul (UE) 2016/679 și a articolului 8 din Directiva (UE) 2016/680. În conformitate cu aceleași norme, prezenta directivă stabilește temeiul juridic al obligației statelor membre de a prelucra date cu caracter personal în scopul acordării de asistență reciprocă pentru identificarea persoanelor în cauză pentru încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră menționate în prezenta directivă.
(36) În unele state membre, datele cu caracter personal ale persoanelor nerezidente în cauză sunt stocate într-o rețea de servere („cloud”). Fără a aduce atingere normelor privind încălcarea securității datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Directiva (UE) 2016/680 și normelor privind incidentele de securitate și de încălcare a securității datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului(21), statele membre ar trebui să se asigure că se informează reciproc cu privire la incidentele de securitate cibernetică legate de datele respective.
(37) Ar trebui creat un portal online („portalul CBE”) care să ofere utilizatorilor drumurilor din Uniune informații cuprinzătoare cu privire la normele de circulație legate de siguranța rutieră în vigoare în statele membre. Informațiile ar trebui să fie inteligibile și accesibile. Acestea ar trebui să includă informații privind căile de atac, drepturile acordate persoanelor vizate în temeiul prezentei directive, inclusiv opțiunile lingvistice, informații privind normele de protecție a datelor și sancțiunile aplicabile, inclusiv, după caz, efectele nefinanciare aplicabile, precum și sistemele și mijloacele disponibile pentru plata amenzilor rutiere. Repercusiunile nefinanciare se referă la sistemele de puncte de penalizare sau la faptul că, atunci când este săvârșită o anumită încălcare a normelor de circulație, aceasta poate conduce la decăderea din dreptul de a conduce prin retragerea temporară sau permanentă a permisului de conducere al persoanei în cauză.
(38) Comisia ar trebui să ofere sprijin financiar proporțional pentru inițiativele care îmbunătățesc cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește asigurarea respectării normelor de circulație legate de siguranța rutieră în Uniune, inclusiv pentru campaniile de informare din întreaga Uniune cu privire la diferențele dintre legislațiile naționale, cu un accent deosebit pe țările învecinate.
(39) Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că veniturile generate de sancțiunile financiare pentru încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, aplicate în temeiul prezentei directive, sunt utilizate pentru a spori siguranța rutieră și pentru a asigura transparența măsurilor de siguranță rutieră.
(40) Pentru a lua în considerare progresele tehnice relevante sau modificările aduse actelor juridice relevante ale Uniunii, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în vederea actualizării anexei la prezenta directivă prin modificarea acesteia. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți, și ca aceste consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(22). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(41) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/413, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a specifica procedurile și specificațiile tehnice, inclusiv măsurile de securitate cibernetică, pentru căutările automatizate care urmează să fie efectuate în contextul investigării încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, conținutul formularului electronic standard al cererii și mijloacele de transmitere a informațiilor referitoare la cererea de asistență reciprocă pentru identificarea persoanei în cauză, conținutul formularelor electronice prin care se solicită asistență reciprocă pentru notificarea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare ▌, precum și modalitățile de utilizare și întreținere a portalului CBE. Soluțiile tehnice ar trebui să fie armonizate cu Cadrul european de interoperabilitate și cu soluțiile relevante privind „Europa interoperabilă” menționate în propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri pentru un nivel ridicat de interoperabilitate a sectorului public în întreaga Uniune (Actul privind Europa interoperabilă)(23). Competențele de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(24).
(42) Prin urmare, Directiva (UE) 2015/413 ar trebui modificată în consecință.
(43) Statele membre ar trebui să se asigure că există mecanisme adecvate și eficace pentru aplicarea sau perceperea sancțiunilor financiare.
(44) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unui nivel ridicat de protecție a tuturor utilizatorilor drumurilor din Uniune și a aplicării unui tratament egal conducătorilor auto prin raționalizarea procedurilor de asistență reciprocă între statele membre în cadrul investigării transfrontaliere a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și prin consolidarea protecției drepturilor fundamentale ale nerezidenților în cazul în care încălcările sunt săvârșite cu un vehicul înmatriculat într-un stat membru diferit de statul membru în care a avut loc încălcarea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele prezentei directive, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(45) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(25) și a emis un aviz la…,
▌
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva (UE) 2015/413 se modifică după cum urmează:
1. Titlul directivei se înlocuiește cu următorul text:"
„DIRECTIVA (UE) 2024/… A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din… de facilitare a schimbului transfrontalier de informații și a asistenței reciproce privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră”.
"
2. Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 1
Obiectiv
Prezenta directivă urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție pentru toți utilizatorii drumurilor din Uniune, facilitând schimbul transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și facilitând aplicarea sancțiunilor, atunci când încălcările respective sunt săvârșite cu un vehicul înmatriculat în alt stat membru decât statul membru în care s-a săvârșit încălcarea.”
"
3. Articolul 2 se modifică după cum urmează:
(a) la primul paragraf se adaugă următoarele litere:"
„(i) nepăstrarea unei distanțe sigure față de vehiculul din față;
(j)
depășirea periculoasă;
(k)
parcarea sau oprirea periculoasă;
(l)
încălcarea uneia sau mai multor linii ▌continue;
(m)
conducerea pe contrasens;
(n)
nerespectarea normelor privind crearea și utilizarea coridoarelor de urgență sau necedarea trecerii pentru vehiculele folosite de serviciile de urgență;
(o)
utilizarea unui vehicul supraîncărcat;
(p)
nerespectarea normelor privind restricțiile de acces al vehiculelor;
(q)
părăsirea locului accidentului;
(r)
nerespectarea normelor la trecerea la nivel cu calea ferată.”;
"
(b) se adaugă următorul paragraf:"
„Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din următoarele dispoziții ale actelor juridice ale Uniunii:
(a)
Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului*;
(b)
Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului**;
(c)
procedurile de notificare a documentelor prevăzute la articolul 5 din Convenția elaborată de Consiliu în conformitate cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene***;
(d)
dispozițiile referitoare la drepturile persoanelor suspectate și acuzate prevăzute în Directivele 2010/64/UE****, 2012/13/UE*****, 2013/48/UE******, (UE) 2016/343*******, (UE) 2016/800******** și (UE) 2016/1919 ale Parlamentului European și ale Consiliului*********.
_________________
* Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare (JO L 76, 22.3.2005, p. 16).
** Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (JO L 130, 1.5.2014, p. 1).
*** JO C 197, 12.7.2000, p. 3.
**** Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).
***** Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1).
****** Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).
******* Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO L 65, 11.3.2016, p. 1).
******** Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (JO L 132, 21.5.2016, p. 1).
********* Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).”
"
4. Articolul 3 se modifică după cum urmează:
(a) literele (a), (j) și (l) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(a)«vehicul» înseamnă orice mijloc de transport care face obiectul înmatriculării în conformitate cu dreptul statului membru de înmatriculare sau al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, care este utilizat în mod normal pentru transportul rutier de persoane sau mărfuri, inclusiv ansamblurile de vehicule sau remorcile;
(j)
«utilizarea unei benzi interzise» înseamnă utilizarea ilegală a unui sector de drum permanent sau temporar deja existent, ▌ astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(l)
«punct național de contact» înseamnă autoritățile desemnate în scopul schimbului automatizat de date transmise și primite privind înmatricularea vehiculelor în conformitate cu articolul 4, al transmiterii și primirii cererilor de asistență reciprocă pentru a identifica persoana în cauză în conformitate cu articolul 5c, al transmiterii și primirii cererilor de asistență reciprocă pentru a trimite persoanei în cauză avizul de încălcare a normelor de circulație sau documentele ulterioare în conformitate cu articolul 5e și al transmiterii și primirii cererilor de asistență reciprocă, precum și al răspunsurilor la acestea pentru executarea deciziilor administrative finale cu privire la amenzile rutiere impuse pentru încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră în conformitate cu articolul 5f;”;
"
▌
(b) se adaugă următoarele litere:"
„(o) «nepăstrarea unei distanțe sigure față de vehiculul din față» înseamnă nemenținerea unei distanțe suficiente față de vehiculul din față ▌, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(p)
«depășire periculoasă» înseamnă depășirea unui alt vehicul sau a unui alt utilizator al drumului într-un mod care încalcă normele privind depășirea, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(q)
«parcare periculoasă» înseamnă parcarea sau oprirea vehiculului într-un mod care încalcă normele aplicabile privind parcarea sau oprirea într-un mod periculos, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea. Neplata taxelor de parcare și alte contravenții similare nu sunt considerate parcare periculoasă;
(r)
«încălcarea uneia sau mai multor linii ▌ continue» înseamnă schimbarea benzilor de circulație cu vehiculul prin trecerea ilegală peste cel puțin o linie ▌ continuă, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(s)
«conducere pe contrasens» înseamnă conducerea unui vehicul în sensul opus sensului de circulație desemnat, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(t)
«nerespectarea normelor privind crearea și utilizarea coridoarelor de urgență sau necedarea trecerii pentru vehiculele folosite de serviciile de urgență» înseamnă nerespectarea normelor care permit trecerea vehiculelor folosite de serviciile de urgență, cum ar fi vehiculele de poliție, de salvare sau de pompieri, pentru a ajunge la locul urgenței, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(u)
«utilizarea unui vehicul supraîncărcat» înseamnă utilizarea unui vehicul care nu respectă cerințele stabilite pentru greutățile maxime autorizate ale acestuia sau greutățile maxime autorizate pe osie, astfel cum sunt prevăzute în actele cu putere de lege și actele administrative naționale de transpunere a Directivei 96/53/CE a Consiliului* sau, în cazul vehiculelor sau al operațiunilor pentru care directiva respectivă nu stabilește astfel de cerințe, în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(v)
«aviz de încălcare a normelor de circulație» înseamnă prima comunicare adresată persoanei în cauză din partea autorității competente a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea și care conține cel puțin informațiile menționate la articolul 5 alineatul (2);
(w)
«documente ulterioare» înseamnă orice decizie sau orice alte documente pe care autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea le emite ulterior avizului de încălcare a normelor de circulație în legătură cu avizul respectiv sau cu încălcarea în cauză a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, până în etapa căii de atac în fața unei autorități competente care are competența de a adopta decizii obligatorii din punct de vedere juridic;
(x)
«▌ persoană în cauză» înseamnă persoana identificată ca fiind personal răspunzătoare pentru o încălcare a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră menționată la articolul 2 alineatul (1), în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, sau proprietarul, deținătorul, utilizatorul final ori conducătorul auto al vehiculului cu care a fost săvârșită o încălcare a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră menționată la articolul 2 alineatul (1), indiferent dacă nu este identificată ca fiind personal răspunzătoare în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(y)
„utilizator final” înseamnă orice ▌ persoană care nu este proprietarul sau deținătorul vehiculului, ci o altă persoană indicată în registrul vehiculelor din statul membru de înmatriculare, care poate utiliza în mod legal vehiculul respectiv sau poate fi responsabilă de operațiunile sale zilnice, în special în baza unui contract de leasing sau de închiriere pe termen lung ori ca parte a unui parc de vehicule aflat la dispoziția angajaților;
(z)
«stat membru de reședință» înseamnă orice stat membru care poate fi considerat, cu un grad rezonabil de certitudine, locul reședinței normale a persoanei în cauză;
(za)
«nerespectarea normelor privind restricțiile de acces al vehiculelor» înseamnă nerespectarea reglementărilor privind accesul categoriilor de vehicule în scopul siguranței rutiere care sunt clar și vizibil delimitate, cum ar fi zonele pentru pietoni și școli și benzile pentru biciclete, astfel cum sunt definite în legislația statului membru în care s-a săvârșit încălcarea. Comportamentele care se încadrează în prezenta definiție nu sunt vizate de directivă în următoarele cazuri:
(i)
informațiile referitoare la limitele restricțiilor, interdicțiilor sau obligațiilor cu valabilitate zonală, la starea actuală a accesului și la condițiile de circulație în zonele cu restricții de acces al vehiculelor, precum și datele privind restricțiile permanente de acces al vehiculelor nu au fost create și puse la dispoziție prin intermediul punctului național de acces în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2022/670 al Comisiei**;
(ii)
nerespectarea normelor privind tarifele și alte taxe care trebuie plătite înainte de intrarea într-o zonă care face obiectul unor restricții de acces al vehiculelor;
(zb)
«părăsirea locului accidentului» înseamnă o situație în care autorul încălcării pleacă după ce a cauzat un accident sau o coliziune rutieră pentru a evita consecințele accidentului sau ale coliziunii rutiere, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(zc)
«nerespectarea normelor la trecerea la nivel cu calea ferată» înseamnă neoprirea la o trecere la nivel cu calea ferată sau acționarea într-un mod periculos la o trecere la nivel cu calea ferată, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(zd)
«autoritate competentă» înseamnă autoritatea responsabilă cu înmatricularea vehiculelor sau înregistrarea conducătorilor auto, cu inițierea procedurilor ulterioare sau cu investigarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1) ori cu aplicarea sancțiunilor relevante, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre.
________________
* Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).
** Regulamentul delegat (UE) 2022/670 al Comisiei din 2 februarie 2022 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește furnizarea la nivelul UE a unor servicii de informare în timp real cu privire la trafic (JO L 122, 25.4.2022, p. 1).”
"
5. Se introduce următorul articol ▌:"
„Articolul 3a
Puncte naționale de contact
(1) ▌ Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe puncte naționale de contact pentru:
(a)
schimbul automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor în conformitate cu articolul 4;
(b)
transmiterea și primirea cererilor de asistență reciprocă, precum și a răspunsurilor la acestea, pentru a identifica persoana în cauză în conformitate cu articolul 5c;
(c)
transmiterea și primirea cererilor de asistență reciprocă, precum și a răspunsurilor la acestea, pentru a-i notifica persoanei în cauză avizul de încălcare a normelor de circulație sau documentele ulterioare în conformitate cu articolul 5e și
(d)
transmiterea și primirea cererilor de asistență reciprocă, precum și a răspunsurilor la acestea, pentru executarea deciziilor administrative finale cu privire la amenzile rutiere impuse pentru încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră în conformitate cu articolul 5f.
Competențele punctelor naționale de contact sunt reglementate de dreptul aplicabil al statului membru în cauză.
(2) Statele membre se asigură că punctele lor naționale de contact cooperează între ele astfel încât să asigure comunicarea în timp util a tuturor informațiilor necesare, precum și respectarea termenelor prevăzute la articolul 5c alineatele (4) și (7) și la articolul 5a alineatul (2).”
"
6. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 4
Proceduri pentru schimbul de date privind înmatricularea vehiculului și asistența reciprocă între statele membre
(1) În vederea investigării încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1), constatate pe teritoriul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, statul membru de înmatriculare acordă punctelor naționale de contact ale statului membru în care s-a săvârșit încălcarea acces la următoarele date naționale privind înmatricularea vehiculului, autorizându-le să efectueze căutări automatizate în legătură cu acestea:
(a)
date privind vehiculele;
(b)
date privind deținătorii și, dacă sunt disponibile, date privind proprietarii și utilizatorii finali ai vehiculelor ▌.
Elementele de date menționate la primul paragraf literele (a) și (b) care sunt necesare pentru efectuarea căutărilor corespund celor prevăzute în anexă.
Orice căutări sub formă de cerere transmisă se efectuează de către autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea prin utilizarea unui număr de înmatriculare complet. Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea se asigură totodată că fiecare cerere transmisă include numele autorității competente care a formulat cererea, numele de utilizator al persoanei care se ocupă de cerere și numărul de caz al cererii.
(1a) Pentru a stabili, în cazul încălcărilor normelor de circulație enumerate la articolul 2 alineatul (1), după caz, dacă a fost comisă o încălcare relevantă a normelor de circulație cu un vehicul, autoritatea competentă poate solicita mai întâi, prin intermediul punctului său național de contact, acces numai la datele tehnice ale vehiculului cuprinse în secțiunea 2 partea II din anexă. Atunci când se stabilește că a fost săvârșită o încălcare, autoritatea competentă poate solicita ulterior, prin intermediul punctului său național de contact, acces la datele cu caracter personal referitoare la persoana în cauză cuprinse în secțiunea 2 părțile III, IV, V și VI din anexă.
(1b) Statul membru în care s-a săvârșit încălcarea utilizează datele obținute din investigarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1) pentru a stabili persoana răspunzătoare pentru respectivele încălcări ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră conform definiției din dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea.
▌
(4) Punctul național de contact al statului membru de înmatriculare se asigură că, cel puțin în următoarele cazuri, se transmite un mesaj de răspuns specific prin care se informează că, în momentul săvârșirii încălcării:
(a)
vehiculul a fost casat;
(b)
vehiculul este înregistrat în orice registru național ca fiind furat;
(c)
plăcuța de înmatriculare ▌ a vehiculului este înregistrată în orice registru național ca fiind furată;
(d)
în registrul național al vehiculelor nu se găsesc informații cu privire la un vehicul înmatriculat;
(e)
introducerea căutării este detectată ca fiind incorectă, pe baza unor cerințe naționale privind sintaxa;
(f)
informațiile nu pot fi divulgate în cazul în care informațiile solicitate ar dezvălui identitatea unei persoane protejate în conformitate cu dreptul intern al statului membru de înmatriculare.
▌
(8a) Punctul național de contact al statului membru de înmatriculare se asigură că nu sunt comunicate alte elemente de date cu caracter personal în afară de cele care au legătură cu încălcarea săvârșită.
(8b) Statul membru în care s-a săvârșit încălcarea se asigură că numai autoritățile sale competente au acces la schimbul de date privind înmatricularea vehiculelor, prin intermediul punctelor sale naționale de contact.
(8c) În ceea ce privește asistența reciprocă prevăzută la articolele 5c, 5e sau 5f, autoritățile competente ale statelor membre se asigură că fiecare cerere de asistență reciprocă include numele autorității competente care a formulat cererea, numele de utilizator al persoanei care se ocupă de cerere și numărul de caz al cererii.”
"
7. Se introduce următorul ▌ articol:"
„Articolul 4a
Registrele naționale ale vehiculelor
(1) Statele membre se asigură că elementele de date enumerate în secțiunea 2 părțile I, II și IV din anexă sunt la zi, atunci când sunt disponibile în registrele lor naționale ale vehiculelor.
(2) În scopul prezentei directive, statele membre păstrează în registrele naționale ale vehiculelor elementele de date menționate în secțiunea 2 părțile V și VI din anexă, atunci când sunt disponibile, timp de cel puțin 12 luni de la orice schimbare a proprietarului, a deținătorului sau a utilizatorului final al vehiculului în cauză, astfel cum sunt definiți în dreptul statelor membre, și nu mai mult decât este necesar.”
"
8. Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 5
Aviz de încălcare a normelor de circulație privind încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră
(1) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea hotărăște dacă să inițieze sau nu proceduri ulterioare referitoare la încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1).
În cazul în care hotărăște să inițieze astfel de proceduri, autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea aduce ▌ la cunoștința persoanei în cauză, printr-un aviz de încălcare a normelor de circulație, încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și, după caz, decizia de a iniția proceduri ulterioare, respectând totodată termenul prevăzut la articolul 5a alineatul (2).
Avizul de încălcare a normelor de circulație poate servi și altor scopuri decât cele enunțate în al doilea paragraf, necesare pentru executare, cum ar fi o cerere de divulgare a identității și a adresei persoanei răspunzătoare, întrebarea dacă persoana în cauză admite sau neagă săvârșirea încălcării sau o solicitare de plată.
(2) Avizul de încălcare a normelor de circulație conține cel puțin următoarele:
(a)
mențiunea că avizul de încălcare a normelor de circulație este eliberat în scopul aplicării prezentei directive;
(b)
denumirea, adresa poștală, numărul de telefon și adresa de e-mail a autorității competente a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(c)
toate informațiile relevante privind încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, în special datele privind vehiculul cu care a fost săvârșită încălcarea, inclusiv numărul de înmatriculare al vehiculului, locul, data și ora încălcării, natura încălcării, trimiteri detaliate la dispozițiile legale încălcate și, după caz, date privind dispozitivul utilizat pentru constatarea încălcării;
(d)
informații detaliate privind încadrarea juridică a încălcării normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, sancțiunile aplicabile și alte consecințe juridice ale încălcării normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, inclusiv informații referitoare la decăderea din dreptul de a conduce autovehicule (inclusiv punctele de penalizare sau alte restricții impuse dreptului de a conduce), în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(e)
informații detaliate cu privire la locul și modul de exercitare a dreptului la apărare sau la calea de atac împotriva deciziei de urmărire a încălcării normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, inclusiv cerințele de admisibilitate a căii de atac respective și termenul până la care poate fi introdusă calea de atac, precum și informații privind posibilitatea și condițiile de aplicare a procedurilor în lipsă, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;
(f)
după caz, informații privind măsurile luate pentru identificarea persoanei în cauză în conformitate cu articolul 5d și consecințele necooperării;
(g)
după caz, informații detaliate privind denumirea, adresa și numărul de cont bancar internațional (IBAN) al autorității la care poate fi achitată o sancțiune financiară impusă, privind termenul de plată și metodele de plată alternative și accesibile viabile, în special prin aplicații informatice specifice, cu condiția ca metodele respective să fie accesibile atât rezidenților, cât și nerezidenților;
(h)
informații clare și cuprinzătoare privind normele aplicabile în materie de protecție a datelor, drepturile persoanelor vizate, o indicație ▌ privind locul din care se pot obține informațiile furnizate în temeiul articolului 13 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului, inclusiv informații cu privire la sursa datelor cu caracter personal, sau în temeiul articolelor 13 și 14 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, sau o indicație potrivit căreia normele general aplicabile privind protecția datelor sunt disponibile pe portalul menționat la articolul 8 din prezenta directivă;
(i)
după caz, informații detaliate cu privire la posibilitatea și modul în care pot fi diminuate sancțiunile pentru încălcările enumerate la articolul 2 alineatul (1), inclusiv prin plata anticipată a unei sancțiuni financiare;
(j)
în timpul perioadei de tranziție menționate la articolul 5h alineatul (2) și dacă este cazul, indicarea clară a faptului că entitatea privată ▌ care o trimite este un mandatar împuternicit de statul membru în care s-a săvârșit încălcarea în conformitate cu articolul 5h și delimitarea clară a sumelor revendicate, pe baza temeiului lor juridic;
(ja)
un link și, dacă este posibil, un cod QR către portalul menționat la articolul 8.
(3) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea se asigură că, atunci când un conducător auto nerezident a fost verificat la fața locului în cadrul unui control rutier, iar respectiva autoritate competentă nu a asigurat aplicarea la fața locului a sancțiunii pentru încălcarea săvârșită, conducătorul auto nerezident primește avizul de încălcare a normelor de circulație prevăzut la alineatul (2). Acest aviz de încălcare a normelor de circulație se trimite conducătorului auto nerezident, în conformitate cu articolul 5a alineatul (2).
(3a) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea se asigură că, atunci când un conducător auto nerezident a fost verificat la fața locului în cadrul unui control rutier, iar respectiva autoritate competentă a asigurat aplicarea la fața locului a sancțiunii pentru încălcarea săvârșită, conducătorul auto nerezident primește cel puțin următoarele informații:
(a)
dovada de primire a plății sau un aviz de impunere a unei sancțiuni financiare care trebuie plătită într-un anumit termen;
(b)
datele de contact ale autorității competente;
(c)
informații cu privire la încălcările săvârșite și, dacă este relevant, modul de a asigura conformitatea în viitor;
(d)
dacă este posibil, un link sau un cod QR către portalul menționat la articolul 8.
Aceste informații se furnizează într-una dintre limbile oficiale ale statului membru în care s-a săvârșit încălcarea sau în orice altă limbă oficială a UE care este considerată adecvată de către autoritatea competentă.
(4) La cererea persoanelor în cauză și în conformitate cu prevederile dreptului intern, autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea se asigură că se acordă acces la toate ▌ informațiile de care dispune autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea care au legătură cu investigarea unei încălcări a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră incluse pe lista de la articolul 2 alineatul (1). Statul membru în care s-a săvârșit încălcarea poate considera că solicitarea unor astfel de informații constituie o solicitare privind introducerea unei căi de atac împotriva sancțiunii impuse, caz în care aduce acest fapt, precum și implicațiile procedurale ale unei astfel de solicitări, la cunoștința persoanei în cauză, în mod clar și concis, în avizul de încălcare a normelor de circulație.
(5) Statele membre se asigură că termenele în care nerezidenții își pot exercita dreptul la o cale de atac sau la diminuarea sancțiunilor, în conformitate cu alineatul (2) literele (e) și (i), sunt proporționale în vederea asigurării exercitării efective a acestor drepturi și încep să curgă de la data transmiterii sau a primirii, prin poștă sau pe cale electronică, a avizului de încălcare a normelor de circulație sau a deciziei oficiale privind răspunderea persoanei în cauză.”
"
9. Se introduc următoarele articole ▌:"
„Articolul 5a
Notificarea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare
(1) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea transmite avizul de încălcare a normelor de circulație și documentele ulterioare persoanelor ▌în cauză prin poștă, prin trimitere recomandată, prin scrisoare recomandată sau prin mijloace electronice de aceeași valoare, în conformitate cu capitolul III secțiunea 7 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului*(26).
(2) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea se asigură că avizul de încălcare a normelor de circulație și orice documente ulterioare sunt transmise în conformitate cu dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea. Avizul de încălcare a normelor de circulație adresat deținătorului, proprietarului sau utilizatorului final al vehiculului se emite în termen de cel mult 11 luni de la încălcarea normelor de circulație, în cazul în care căutările automatizate prevăzute la articolul 4 alineatul (1) au avut succes și autoritatea competentă a stabilit identitatea și adresa deținătorului, proprietarului sau utilizatorului final al vehiculului, cu gradul necesar de certitudine impus de legislația sa națională.
În cazul în care căutările automatizate prevăzute la articolul 4 alineatul (1) nu au avut succes sau autoritatea competentă nu a fost în măsură să stabilească identitatea și adresa deținătorului, proprietarului sau utilizatorului final al vehiculului cu gradul necesar de certitudine impus de legislația sa națională, avizul de încălcare a normelor de circulație se emite în termen de cel mult 5 luni de la data la care autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea a stabilit aceste informații.
(9) Statele membre sunt încurajate să le permită persoanelor în cauză să urmărească de la distanță procedurile judiciare printr-o conexiune video.
Articolul 5b
Traducerea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare esențiale
(1) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea decide să inițieze proceduri ulterioare în legătură cu încălcările normelor de circulație enumerate la articolul 2 alineatul (1), aceasta eliberează avizul de încălcare a normelor de circulație și orice document ulterior esențial în limba documentului de înmatriculare a vehiculului.
În sensul prezentului articol, autoritățile competente decid dacă un document ulterior este esențial. Cu toate acestea, autoritățile competente țin seama de faptul că persoana în cauză trebuie să înțeleagă acuzațiile și trebuie să fie în măsură să își exercite pe deplin dreptul la apărare. În acest sens, sunt avute în vedere, în special, toate informațiile relevante referitoare la încălcare, natura încălcării săvârșite, sancțiunea impusă, căile de atac împotriva deciziei, termenul prevăzut în acest scop și identificarea organismului la care trebuie introdusă calea de atac.
(2) Autoritățile competente decid în fiecare caz în parte dacă mai există și alte documente esențiale.
(3) Nu este necesar să se traducă pasajele din documentele esențiale care sunt irelevante pentru aducerea la cunoștința persoanei în cauză a acțiunii intentate împotriva sa, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf.
(4) La cererea persoanei în cauză, autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea permite persoanei în cauză să primească documentele ulterioare într-o limbă oficială a UE diferită de limba documentului de înmatriculare a vehiculului.
(5) Statele membre se asigură că traducerea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare respectă cel puțin standardul de calitate prevăzut la articolul 3 alineatul (9) din Directiva 2010/64/UE.
(6) Statul membru în care s-a săvârșit încălcarea se asigură că avizul de încălcare a normelor de circulație și documentele ulterioare notificate persoanelor în cauză sunt verificate în mod eficace și rapid de către autoritatea competentă în cauză, la cererea persoanei în cauză care invocă motivul că respectivele documente nu respectă prezentul articol, articolul 5 și articolele 5a și 5e.
Articolul 5c
Asistență reciprocă pentru identificarea persoanei în cauză
(1) Statele membre își acordă reciproc asistență în cazul în care autoritățile competente ale ▌ statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, după ce au epuizat toate celelalte mijloace de care dispun, în special după ce:
(a)
au efectuat o căutare automatizată în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) și
(b)
au consultat alte baze de date pentru care au primit în mod explicit permisiune în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislația națională
și tot nu pot identifica persoana în cauză cu gradul necesar de certitudine impus de legislația sa națională pentru a iniția sau a derula procedurile ulterioare menționate la articolul 5 alineatul (1).
(1a) Statele membre aplică asistența reciprocă în temeiul prezentului articol, însă, în cazul în care, după evaluarea circumstanțelor fiecărui caz în parte, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 6 din Directiva 2014/41/UE, statele membre care au obligații în temeiul Directivei 2014/41/UE pot aplica reciproc numai Directiva 2014/41/UE.
(2) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea hotărăște dacă solicită asistență reciprocă pentru a obține informațiile suplimentare menționate la alineatul (3) al doilea paragraf. Cererea poate fi inițiată numai de o autoritate competentă, în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv. Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea utilizează datele obținute pentru a stabili persoana răspunzătoare pentru încălcările normelor de circulație enumerate la articolul 2 alineatul (1) din prezenta directivă, care au fost comise pe teritoriul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea.
(3) Atunci când autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea hotărăște să solicite asistență reciprocă în conformitate cu alineatul (1), ea transmite, prin intermediul punctului său național de contact ▌, o cerere structurată ▌ electronic punctului de contact național din statul membru de înmatriculare sau din statul membru de reședință.
Autorității competente din statul membru de înmatriculare sau din statul membru de reședință i se pot solicita următoarele:
▌
(b)
să stabilească identitatea și adresa persoanei în cauză, în conformitate cu dreptul său intern, inclusiv prin utilizarea altor baze de date naționale, cum ar fi registrele permiselor de conducere sau registrele de evidență a populației.
(c)
să solicite proprietarului, deținătorului sau utilizatorului final al vehiculului să furnizeze informații cu privire la identitatea, adresa și, dacă sunt disponibile, alte date de contact ale persoanei răspunzătoare, în conformitate cu procedurile naționale aplicabile, ca și cum măsura de investigare în cauză ar fi fost dispusă de propriile autorități.
(4) ▌Cu excepția cazului în care decide să invoce unul dintre motivele de refuz enumerate la alineatul (7) sau dacă este imposibil să se obțină informațiile solicitate, autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau de reședință colectează informațiile solicitate menționate la alineatul (3), fără întârzieri nejustificate. Fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 2 luni de la data la care autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau de reședință a stabilit informațiile necesare pentru a răspunde cererii, aceasta răspunde cererii pe cale electronică prin intermediul punctului său național de contact.
▌
Atunci când obține informații suplimentare, autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință respectă formalitățile și procedurile solicitate în mod expres de autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu legislația lor națională.
▌
(7) Autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință poate refuza să furnizeze informațiile suplimentare solicitate în conformitate cu alineatul (3). Refuzul poate avea loc numai în următoarele cazuri:
(a)
în dreptul statului membru de înmatriculare sau al statului membru de reședință există o imunitate sau un privilegiu care face imposibilă furnizarea informațiilor;
(b)
furnizarea informațiilor solicitate ar contraveni principiului ne bis in idem sau ar periclita o investigare în curs a unei infracțiuni;
(c)
furnizarea informațiilor solicitate ar fi contrară sau ar dăuna intereselor esențiale de siguranță națională ale statului membru căruia i se solicită informațiile, ar pune în pericol sursa informațiilor sau ar presupune utilizarea de informații clasificate cu privire la activități specifice ale serviciilor de informații;
(d)
există motive întemeiate să se considere că furnizarea informațiilor solicitate ar fi incompatibilă cu obligațiile statului membru de înmatriculare sau ale statului membru de reședință, în conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
(e)
furnizarea informațiilor solicitate ar pune în pericol siguranța unei persoane sau ar dezvălui identitatea unei persoane protejate în conformitate cu dreptul intern al statului membru de înmatriculare sau al statului membru de reședință.
▌
În termen de cel mult 2 luni de la data la care autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință decide să aplice un motiv de refuz sau stabilește că este imposibil să se obțină informațiile solicitate, aceasta informează statul membru în care s-a săvârșit încălcarea cu privire la încălcarea respectivă prin intermediul punctului său național de contact. Autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință poate decide să nu specifice care dintre motivele de refuz se aplică în cazurile prevăzute la literele (b), (c) și (e).
▌
(11) Cererea structurată electronic ▌ cuprinde următoarele informații:
▌
(b)
elementele de date referitoare la persoana în cauză, obținute în urma căutării automatizate efectuate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);
(c)
dacă este disponibilă, înregistrarea video a conducătorului auto obținută din echipamentul de constatare, în special din camerele de monitorizare a vitezei;
(d)
datele referitoare la încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră dintre cele enumerate la articolul 2 alineatul (1);
(e)
datele privind vehiculul implicat;
(f)
un motiv pentru cererea de asistență reciprocă.
▌
Articolul 5d
Măsuri naționale de facilitare a identificării persoanei răspunzătoare
(1) Statele membre pot să ia orice măsuri prevăzute în legislația națională în legătură cu încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1) pentru a identifica cu succes persoana răspunzătoare, cum ar fi măsuri legate de obligația proprietarului, a deținătorului sau a utilizatorului final de a coopera la identificarea persoanei răspunzătoare, cu condiția respectării drepturilor fundamentale și procedurale prevăzute în dreptul Uniunii și în dreptul intern.
(2) În conformitate cu alineatul (1), autoritățile competente pot, în special:
(a)
să notifice documente persoanelor în cauză în legătură cu încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1), inclusiv documente prin care li se solicită persoanelor în cauză să își confirme răspunderea pentru încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră;
(b)
să aplice, în cea mai mare măsură posibilă, obligațiile, inclusiv sancțiunile aferente, impuse persoanelor în cauză, care sunt relevante pentru identificarea persoanei răspunzătoare.
▌
Articolul 5e
Asistența reciprocă pentru notificarea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare
(1) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea poate să transmită persoanelor în cauză avizul de încălcare a normelor de circulație sau documentele ulterioare prin intermediul autorităților competente ale statului membru de înmatriculare sau ale statului membru de reședință, în următoarele cazuri:
(a)
adresa persoanei căreia îi este destinat documentul este necunoscută, incompletă sau incertă;
(b)
normele procedurale prevăzute de dreptul intern al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea impun o dovadă privind notificarea documentului, alta decât cea care se poate obține prin poștă, prin trimitere recomandată, prin scrisoare recomandată sau prin mijloace electronice echivalente;
(c)
nu a fost posibilă notificarea documentului prin poștă, prin trimitere recomandată, prin scrisoare recomandată sau prin mijloace electronice echivalente;
(d)
statul membru în care s-a săvârșit încălcarea are motive întemeiate să considere că notificarea documentului prin poștă, prin trimitere recomandată, prin scrisoare recomandată sau prin mijloace electronice echivalente va fi ineficace sau este inadecvată în cazul respectiv.
Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea și cea a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință comunică între ele prin intermediul punctelor lor naționale de contact respective.
(2) Statul membru de înmatriculare sau statul membru de reședință se asigură că avizul de încălcare a normelor de circulație și documentele ulterioare care trebuie notificate în conformitate cu alineatul (1) se notifică fie în conformitate cu dreptul lor intern, fie, atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător, printr-o anumită metodă solicitată de statul membru în care s-a săvârșit încălcarea, cu excepția cazului în care metoda respectivă este incompatibilă cu dreptul lor intern.
(3) Statul membru de înmatriculare sau statul membru de reședință se asigură că autoritatea competentă furnizează un răspuns structurat electronic care conține:
(a)
dacă transmiterea se realizează, data notificării și date despre persoana care primește documentul;
(b)
dacă transmiterea nu se realizează, motivul pentru eșecul transmiterii avizului de încălcare a normelor de circulație sau a documentului ulterior.
Răspunsul la o transmitere reușită constituie dovada notificării documentului.
Articolul 5f
Asistența reciprocă pentru activitățile de aplicare a legii
(1) Statele membre își acordă reciproc asistență în materie de aplicare a legii în cazul neplății unei amenzi rutiere aplicate pentru săvârșirea unei încălcări a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră incluse pe lista de la articolul 2 alineatul (1).
(2) După notificarea avizului privind încălcarea normelor de circulație către persoana în cauză și în cazul neplății unei amenzi rutiere impuse de autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, aceasta din urmă poate solicita autorității competente a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință să o asiste la executarea deciziilor administrative privind amenzile rutiere legate de încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1).
(3) Cererea de asistență respectă următoarele criterii:
(a)
decizia privind amenda rutieră este de natură administrativă, definitivă și executorie în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile ale statului membru solicitant;
(b)
statul membru în care s-a săvârșit încălcarea deține o dovadă a notificării către persoana în cauză a cererii de plată a amenzii rutiere;
(c)
persoana în cauză a fost informată și a avut posibilitatea de a exercita căile de atac împotriva deciziei administrative de impunere a unei amenzi rutiere în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile ale statului membru în care s-a săvârșit încălcarea și
(d)
amenda rutieră este mai mare de 70 EUR.
(4) Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea transmite cererea referitoare la asistența reciprocă menționată la alineatul (1) de la prezentul articol statului membru de înmatriculare sau statului membru de reședință într-un formular structurat electronic.
(5) Dacă persoana în cauză poate demonstra că plata amenzii rutiere a fost efectuată, autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință notifică cu promptitudine acest lucru autorității competente a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea.
(6) Autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință recunoaște decizia administrativă privind o amendă rutieră care a fost transmisă în conformitate cu prezentul articol fără a fi necesară nicio altă formalitate și ia imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care respectiva autoritate competentă decide să invoce unul dintre motivele pentru nerecunoaștere sau pentru neexecutare enumerate la alineatul (8).
(7) Executarea deciziei privind o amendă rutieră face obiectul actelor cu putere de lege și normelor administrative aplicabile în statul membru de înmatriculare sau în statul membru de reședință.
(8) Autoritatea competentă a statului membru solicitat poate refuza recunoașterea și executarea deciziei administrative privind o amendă rutieră în cazul în care este dovedit că:
(a)
executarea deciziei privind o amendă rutieră este contrară principiului ne bis in idem;
(b)
în dreptul statului membru de înmatriculare sau al statului membru de reședință există o imunitate care face imposibilă executarea deciziei administrative privind o amendă rutieră;
(c)
decizia privind o amendă rutieră nu mai este executorie în temeiul dreptului statului membru de înmatriculare sau al statului membru de reședință ca urmare a expirării termenului;
(d)
decizia privind o amendă rutieră nu este definitivă;
(e)
decizia privind o amendă rutieră sau cel puțin conținutul său esențial nu este tradus(ă), în sensul articolului 5b;
(f)
cererea este incompletă și nu poate fi completată de autoritățile competente ale statului membru în care s-a săvârșit încălcarea sau
(g)
sunt încălcate drepturi fundamentale sau principii juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În cazul în care o cerere este respinsă, autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință informează autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, precizând motivele respingerii.
(9) Suma de bani obținută din executarea deciziei cu privire la o amendă rutieră îi revine statului membru de înmatriculare sau statului membru de reședință, cu excepția cazului în care statul membru în care s-a săvârșit încălcarea și statul membru de înmatriculare sau statul membru de reședință stabilesc altfel, de comun acord. Suma se colectează în moneda statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință, în funcție de care dintre acestea a primit cererea.
(10) Alineatele (1)-(9) nu împiedică aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI, a acordurilor sau înțelegerilor bilaterale sau multilaterale dintre statele membre, în măsura în care astfel de acorduri sau înțelegeri contribuie la simplificarea sau facilitarea procedurilor de aplicare a sancțiunilor financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.
Articolul 5g
Specificații tehnice pentru schimbul de date privind înmatricularea vehiculelor și asistența reciprocă
(1) Statele membre utilizează o aplicație informatică special concepută și extrem de securizată a Sistemului de informații european privind vehiculele și permisele de conducere (Eucaris) și versiuni modificate ale acestei aplicații pentru a face schimb de informații sau pentru a gestiona asistența reciprocă, în conformitate cu articolul 3a alineatul (1).
Statele membre se asigură că prelucrarea datelor în conformitate cu alineatul (1) este securizată, eficientă din punctul de vedere al costurilor, rapidă și fiabilă, precum și că se efectuează prin mijloace interoperabile în cadrul unei structuri descentralizate.
(2) Cel târziu la un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile, conținutul și specificațiile tehnice ale aplicației informatice, inclusiv măsurile de securitate cibernetică pentru cererile și răspunsurile structurate electronic legate de articolul 3a alineatul (1) litera (a) și mijloacele de transmitere a informațiilor pentru gestionarea asistenței reciproce, inclusiv utilizarea unor modele uniforme și a unor proceduri, astfel cum se prevede la articolele 4, 5c, 5e și 5f.
(3) Schimbul de informații efectuat prin sistemul Eucaris are loc în formă criptată.
(4) Atunci când elaborează actele de punere în aplicare, Comisia ia în considerare următoarele elemente:
(i)
autoritățile competente au posibilitatea de a identifica accesul direct și indirect atunci când cererea nu provine de la un membru cunoscut al platformei de comunicații electronice;
(ii)
statul membru de înmatriculare are posibilitatea de a solicita detaliile încălcării înainte de transmiterea datelor de înmatriculare către statul membru în care s-a săvârșit încălcarea, precum și de a refuza transmiterea datelor de înmatriculare în cazul în care statul membru respectiv nu răspunde la prima solicitare de detalii în termen de o lună;
(iii)
autoritățile competente au posibilitatea de a consulta cererile pentru a se garanta că acestea sunt justificate în mod corespunzător și respectă cerințele prezentei directive;
(iv)
se păstrează un jurnal al consultărilor care să conducă la alerte automate transmise membrilor în cazul unor intensități anormale ale consultărilor și
(v)
se instituie procese care să le permită statelor membre să ia măsuri adecvate ca răspuns la aceste alerte și la cererile anormale, pentru a atenua riscurile la care sunt expuse datele, precum și să organizeze cooperarea între statele membre în ceea ce privește monitorizarea, gestionarea și atenuarea riscurilor, în special pentru a nu trimite date ca răspuns la cereri anormale, ca derogare de la articolul 4 alineatul (1);
(vi)
dacă autoritățile competente au posibilitatea de a efectua un schimb de date în mod unic, sincron, și dacă au posibilitatea de a efectua un schimb de date în mod asincron, în blocuri.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10a alineatul (2).
(5) Până la intrarea în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, căutările menționate la articolul 3a alineatul (1) litera (a) se efectuează în conformitate cu procedurile descrise la capitolul 3 punctele 2 și 3 din anexa la Decizia 2008/616/JAI**, aplicate împreună cu anexa la prezenta directivă.
(6) Fiecare stat membru suportă costurile proprii care decurg din administrarea, utilizarea, întreținerea și actualizările aplicației informatice și ale versiunilor modificate ale acesteia.
Articolul 5h
Entități juridice private ▌
(1) După doi ani de la transpunerea prezentei directive, statele membre se asigură că autoritățile competente nu împuternicesc entități juridice private sau gestionate în regim privat cu personalitate juridică distinctă să desfășoare activități legate de aplicarea prezentei directive.
(2) Până la termenul menționat la alineatul (1), statele membre se asigură că numai autoritățile competente pot iniția și desfășura proceduri legate de încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1), cum ar fi schimbul de informații, asigurarea respectării normelor sau orice tip de asistență reciprocă în temeiul prezentei directive.
▌
_________________
* Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
**Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (JO L 210, 6.8.2008, p. 12).”
"
10. Articolele 6 și 7 se înlocuiesc cu următorul text:"
„Articolul 6
Raportare și monitorizare
▌
(2) Până la… [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și, ulterior, o dată la patru ani, fiecare stat membru transmite Comisiei un raport privind aplicarea prezentei directive. Raportul conține date și statistici corespunzătoare fiecărui an calendaristic al perioadei de raportare.
(3) În raport se indică numărul cererilor de căutare automatizată efectuate de statul membru în care s-a săvârșit încălcarea în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) și adresate punctului național de contact al statului membru de înmatriculare în urma încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1) săvârșite pe teritoriul său, precum și tipul încălcărilor pentru care au fost depuse cereri și numărul cererilor respinse, structurat pe tipuri de respingere. Aceste informații se pot baza pe datele furnizate prin intermediul Eucaris.
În raport se include, de asemenea, o descriere a situației la nivel național în ceea ce privește măsurile luate ulterior încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, precum și orice probleme conexe întâmpinate de statele membre. Descrierea specifică cel puțin:
(a)
numărul total de încălcări înregistrate ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1) care au fost constatate automat sau fără identificarea la fața locului a persoanei în cauză;
(b)
numărul de încălcări înregistrate ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră enumerate la articolul 2 alineatul (1) care au fost comise cu vehicule înmatriculate într-un stat membru diferit de statul membru în care a avut loc încălcarea și care au fost constatate automat sau fără identificarea la fața locului a persoanei în cauză;
(c)
numărul echipamentelor de constatare automată fixe sau amovibile, inclusiv al camerelor de monitorizare a vitezei;
(d)
numărul sancțiunilor financiare plătite voluntar de către nerezidenți;
(e)
numărul cererilor de asistență reciprocă și al răspunsurilor la acestea transmise electronic în conformitate cu articolul 5c alineatul (3) și numărul cererilor de acest tip în cazul cărora nu s-au furnizat informații;
(f)
numărul cererilor de asistență reciprocă și al răspunsurilor la acestea transmise electronic în conformitate cu articolul 5c și articolul 5e alineatul (1) și numărul cererilor de acest tip în cazul cărora nu a fost posibilă notificarea documentelor.
(fa)
numărul cererilor de asistență reciprocă și al răspunsurilor la acestea transmise electronic în conformitate cu articolul 5f, numărul cererilor de acest tip în cazul cărora a fost posibilă aplicarea sancțiunilor și numărul cererilor de acest tip în cazul cărora nu a fost posibilă aplicarea sancțiunilor.
(3a) Raportul indică, de asemenea, numărul și tipul încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, dintre cele enumerate la articolul 2 alineatul (1), comise de conducătorii auto cu vehicule înmatriculate în țări terțe.
(4) Comisia evaluează rapoartele trimise de statele membre și informează comitetul menționat la articolul 10a cu privire la conținutul acestora în termen de cel mult șase luni de la primirea rapoartelor de la toate statele membre.
Articolul 7
Obligații suplimentare
▌
Entitățile juridice, în calitatea lor de deținători, proprietari sau utilizatori finali ai vehiculelor care fac obiectul schimbului de date prevăzut în prezenta directivă, au dreptul de a obține informații cu privire la prelucrarea datelor lor.
Statele membre se informează reciproc cu privire la incidentele de securitate cibernetică notificate în temeiul articolului 23 din Directiva (UE) 2022/2555, în cazul în care incidentele se referă la date stocate într-un cloud virtual sau în servicii de găzduire în cloud virtuale sau fizice.”
"
10. Se introduce următorul articol:"
„Articolul 7a
Sprijin financiar pentru cooperarea transfrontalieră în activitățile de aplicare a legii
Comisia oferă sprijin financiar pentru inițiativele care contribuie la cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește asigurarea respectării normelor de circulație care afectează siguranța rutieră în Uniune, în special pentru schimbul de bune practici, precum și la aplicarea de metodologii și tehnici inteligente de asigurare a respectării normelor în statele membre și consolidarea capacității autorităților de aplicare a legii. De asemenea, se poate acorda sprijin financiar pentru campanii de sensibilizare cu privire la acțiunile transfrontaliere de aplicare a legii și pentru campanii de informare în întreaga Uniune cu privire la diferențele dintre legislațiile naționale.”
"
11. Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 8
Portalul de informații ▌ privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră («portalul CBE»)
(1) Comisia creează și întreține un portal CBE disponibil online în toate limbile oficiale ale Uniunii în scopul comunicării de informații utilizatorilor drumurilor cu privire la normele în vigoare în statele membre în domeniul reglementat de prezenta directivă, inclusiv, acolo unde acest lucru este deosebit de relevant, cu privire la modalitățile de asigurare a conformității. Printre aceste informații se numără informațiile privind căile de atac, orice drepturi acordate persoanelor vizate în temeiul prezentei directive, inclusiv opțiunile lingvistice, informații privind normele de protecție a datelor și sancțiunile aplicabile, inclusiv, după caz, efectele nefinanciare aplicabile, precum și sistemele și mijloacele disponibile pentru plata amenzilor rutiere.
▌
(4) Portalul CBE este compatibil cu interfața instituită în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului* și cu alte portaluri sau platforme cu scop similar, cum ar fi portalul european e-justiție.
(5) Statele membre îi transmit ▌ Comisiei informații la zi în scopurile prezentului articol. Statele membre se asigură că pe site-urile web ale autorităților competente este furnizat un link către portalul online.
▌
________________
*Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).”
"
11. Se introduce următorul articol:"
„Articolul 8a
Acorduri bilaterale și multilaterale între statele membre
Prezenta directivă nu împiedică aplicarea acordurilor sau a înțelegerilor bilaterale sau multilaterale dintre statele membre în măsura în care astfel de acorduri sau înțelegeri permit depășirea prevederilor prezentei directive și contribuie la simplificarea sau facilitarea procedurilor prevăzute în prezenta directivă.”
"
12. Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 9
Acte delegate
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10 în vederea modificării anexei, pentru a o actualiza din perspectiva progreselor tehnice sau în cazul în care acest lucru este prevăzut în acte legislative ale Uniunii cu relevanță directă pentru actualizarea anexei.”
"
13. Se introduc următoarele articole ▌:"
„Articolul 10a
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care ▌ comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
▌
Articolul 10b
Raportarea de către Comisie
Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive de către statele membre în termen de cel mult 18 luni de la primirea rapoartelor menționate la articolul 6 alineatul (2) din partea tuturor statelor membre.
Articolul 10c
Raport intermediar
Statele membre transmit Comisiei, cel târziu la 6 mai 2026, un raport cuprinzător în conformitate cu al doilea și al treilea paragraf de la prezentul articol.
Raportul cuprinzător indică numărul de cereri de căutare automatizată efectuate de statul membru în care s-a săvârșit încălcarea și adresate punctelor naționale de contact ale statelor membre de înmatriculare în urma încălcărilor săvârșite pe teritoriul celui dintâi, precum și natura încălcărilor pentru care au fost depuse cereri și numărul cererilor respinse.
Raportul cuprinzător include și o descriere a situației de la nivel național în legătură cu măsurile ulterioare luate cu privire la încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, pe baza proporției încălcărilor care au făcut obiectul unor avize de încălcare a normelor de circulație.
________________
*Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”
"
14. Se introduce următorul articol:"
„Articolul 11a
Revizuire
Până la… [trei ani de la transpunere], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive de către statele membre. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de o propunere adresată Parlamentului European și Consiliului de revizuire suplimentară a prezentei directive în ceea ce privește includerea altor infracțiuni, în măsura în care datele statelor membre indică efecte pozitive și cuantificabile ale includerii acestora asupra siguranței rutiere.”
"
15. Anexa I se înlocuiește cu textul anexei la prezenta directivă.
16. Anexa II se elimină.
Articolul 2
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la… [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.
Atunci când statele membre adoptă dispozițiile menționate, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la ...,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
ANEXĂ
Elemente de date necesare pentru efectuarea căutării menționate la articolul 4 alineatele (1) și (1a)
1. Elemente de date ale căutării inițiate (cerere trimisă)
Element
O ▌ (1)
Observații
Statul membru de înmatriculare
O
Semnul distinctiv(2) al statului membru în care este înmatriculat vehiculul detectat
Numărul de înmatriculare
O
Numărul de înmatriculare complet al vehiculului detectat
Date privind încălcarea și/sau controlul vehiculului
O
Locul săvârșirii încălcării
O
Adresa sau indicatorul kilometric rutier unde a avut loc încălcarea
Statul membru în care s-a săvârșit încălcarea și/sau controlul vehiculului
O
Semnul distinctiv(3) al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea
Autoritatea competentă
O
Denumirea autorității competente, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), care este responsabilă cu solicitarea datelor sau cu procedurile
Nume de utilizator
O
Numele de utilizator al persoanei, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), care este responsabilă cu solicitarea datelor sau cu procedurile
Numărul cauzei
O
Numărul cauzei furnizat de autoritatea responsabilă cu procedurile sau cu formularea cererii în conformitate cu articolul 4 alineatul (1)
Data de referință a încălcării și/sau a controlului vehiculului
O
Ora de referință a încălcării și/sau a controlului vehiculului
O
Scopul căutării
O
Cod pentru indicarea tipului de încălcare a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră dintre cele enumerate la articolul 2 alineatul (1)
1. = Exces de viteză
2. = Conducere sub influența alcoolului
3. = Nefolosirea centurii de siguranță
4. = Nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului
5. = Utilizarea unei benzi interzise
10. = Conducerea sub influența drogurilor
11. = Nefolosirea căștii de protecție
12. = Folosirea ilegală a unui telefon mobil sau a altor dispozitive de comunicare în timpul conducerii
[…] = Nemenținerea unei distanțe sigure față de vehiculul din față
[…] = Depășire periculoasă
[…] = Parcare sau oprire periculoasă
[…] = Încălcarea uneia sau mai multor linii ▌ continue
[…] = Conducerea pe contrasens
[…] = Nerespectarea normelor privind crearea și utilizarea coridoarelor de urgență sau necedarea trecerii pentru vehiculele folosite de serviciile de urgență
[…] = Utilizarea unui vehicul supraîncărcat
[…] = Nerespectarea normelor privind restricțiile de acces al vehiculelor
[…] = Părăsirea locului accidentului
[…] = Nerespectarea normelor la trecerea la nivel cu calea ferată
(1) O = Comunicare obligatorie a elementului de date. ▌
(2)(3) Semnul distinctiv în conformitate cu articolul 37 din Convenția de la Viena din 8 noiembrie 1968, încheiată sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, sau codul EUCARIS al statului membru.
2. Elemente de date furnizate ca rezultat al căutării inițiate în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (1a)
Partea I. Date privind vehiculele, furnizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1)
Element
O/F (4)
Observații (5)
Numărul de înmatriculare
O
(Codul A) Numărul de înmatriculare complet al vehiculului despre care se solicită date
Număr șasiu/VIN
O
(Codul E) Numărul complet al șasiului/numărul VIN al vehiculului despre care se solicită date
Statul membru de înmatriculare
O
Semnul distinctiv(6) al statului membru în care este înmatriculat vehiculul despre care se solicită date
Marca
O
(Codul D.1) Marca vehiculului despre care se solicită date, de exemplu Ford, Opel, Renault
Descrierea comercială a vehiculului
O
(Codul D.3) Descrierea comercială a vehiculului despre care se solicită date, de exemplu Focus, Astra, Megane
Codul categoriei UE
O
(Codul J) de exemplu N1, M2, N2, L, T
Data primei înmatriculări
O
(Codul B) Data primei înmatriculări a vehiculului despre care se solicită date
Data ultimei înmatriculări
O
(Codul I) Data ultimei înmatriculări a vehiculului despre care se solicită date
Limba
O
Limba documentului de înmatriculare a vehiculului
Cereri anterioare de informații
F
Datele cererilor anterioare de informații privind vehiculul despre care se solicită date
(4) O = Comunicare obligatorie a elementului de date dacă este disponibil în registrul național al statului membru respectiv, F = Comunicare facultativă a elementului de date.
(5) Codurile sunt armonizate în conformitate cu anexele I și II la Directiva 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, 1.6.1999, p. 57).
(6) Semnul distinctiv în conformitate cu articolul 37 din Convenția de la Viena din 8 noiembrie 1968, încheiată sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, sau codul EUCARIS al statului membru.
Partea II. Date privind vehiculele, furnizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1a)
Element
O/F (7)
Observații (8)
Masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat, cu excepția motocicletelor
O
(Codul F.1)
Masa maximă admisibilă a vehiculului încărcat aflat în exploatare în statul membru de înmatriculare
O
(Codul F.2)
Masa maximă admisibilă a întregului vehicul încărcat aflat în exploatare în statul membru de înmatriculare
O
(Codul F.3)
Masa vehiculului în exploatare cu caroserie și cu dispozitiv de cuplare în cazul unui vehicul de tractare în exploatare din orice altă categorie în afară de M1
O
(Codul G)
Numărul de axe;
O
(Codul L)
Ampatamentul (în mm)
O
(Codul M)
Pentru vehiculele cu o masă totală mai mare de 3 500 kg, distribuția pe axe a masei maxime tehnic admisibile a vehiculului încărcat:
O
(Codul N)
axa 1 (în kg)
(Codul N.1)
axa 2 (în kg), după caz
(Codul N.2)
axa 3 (în kg), după caz
(Codul N.3)
axa 4 (în kg), după caz
(Codul N.4)
axa 5 (în kg), după caz
(Codul N.5)
Masa remorcabilă maximă tehnic admisibilă a remorcii:
O
(Codul O)
cu frână (în kg)
(Codul O.1)
fără frână (în kg)
(Codul O.2)
Motor:
F
(Codul P)
Tipul de combustibil sau de sursă de putere
(Codul P.3)
Tipul EURO
F
(Codul V.9)
(7) O = Comunicare obligatorie a elementului de date dacă este disponibil în registrul național al statului membru respectiv. F = Comunicare facultativă a elementului de date.
(8) Codurile sunt armonizate în conformitate cu anexele I și II la Directiva 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, 1.6.1999, p. 57).
Partea III. Date privind deținătorii sau proprietarii vehiculelor
Element
O/F (9)
Observații (10)
Date privind deținătorii vehiculului
(Codul C.1)
Datele se referă la deținătorul certificatului de înmatriculare specific.
Numele (denumirea societății) deținătorilor certificatului de înmatriculare
O
(Codul C.1.1)
Se folosesc câmpuri separate pentru numele de familie, infixe și titluri și se comunică numele în format imprimabil.
Prenumele
O
(Codul C.1.2)
Se folosesc câmpuri separate pentru prenume și inițiale și se comunică numele în format imprimabil.
Adresa
O
(Codul C.1.3)
Se folosesc câmpuri separate pentru stradă, număr și anexe, cod poștal, loc de reședință, țară de reședință etc. și se comunică adresa în format imprimabil.
Mijloacele electronice de comunicare
F
Adresa de e-mail pentru serviciile de trimitere recomandată pe cale electronică în conformitate cu articolul 5a alineatul (1)
Sexul
F
Masculin, feminin
Data nașterii
O
Entitatea juridică
O
Persoană fizică sau juridică
Locul nașterii
F
Număr de identificare
O
Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă
Date privind proprietarii vehiculului
(Codul C.2) Datele se referă la proprietarul vehiculului.
Numele (denumirea societății) proprietarilor
O
(Codul C.2.1)
Prenumele
O
(Codul C.2.2)
Adresa
O
(Codul C.2.3)
Mijloacele electronice de comunicare
F
Adresa de e-mail pentru serviciile de trimitere recomandată pe cale electronică în conformitate cu articolul 5a alineatul (1)
Sexul
F
Masculin, feminin
Data nașterii
O
Entitatea juridică
O
Persoană fizică sau juridică
Locul nașterii
F
Număr de identificare
O
Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă
(9) O = Comunicare obligatorie a elementului de date dacă este disponibil în registrul național al statului membru respectiv. F = Comunicare facultativă a elementului de date.
(10) Codurile sunt armonizate în conformitate cu anexele I și II la Directiva 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, 1.6.1999, p. 57).
Partea IV. Date privind utilizatorii finali ai vehiculelor
Element
O/F (11)
Observații
Date privind utilizatorii finali ai vehiculelor
Datele se referă la utilizatorul final al vehiculului.
Numele utilizatorilor finali aflați/denumirea societățiiaflate în posesia certificatului de înmatriculare
O
Se folosesc câmpuri separate pentru numele de familie, infixe, titluri etc. și se comunică numele în format imprimabil.
Prenumele
O
Se folosesc câmpuri separate pentru prenume și inițiale și se comunică numele în format imprimabil.
Adresa
O
Se folosesc câmpuri separate pentru stradă, număr și anexe, cod poștal, loc de reședință, țară de reședință etc. și se comunică adresa în format imprimabil.
Mijloacele electronice de comunicare
F
Adresa de e-mail pentru serviciile de trimitere recomandată pe cale electronică în conformitate cu articolul 5a alineatul (1)
Sexul
F
Masculin, feminin
Data nașterii
O
Entitatea juridică
O
Persoană fizică sau juridică
Locul nașterii
F
Număr de identificare
O
Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă
(11) O = Comunicare obligatorie a elementului de date dacă este disponibil în registrul național al statului membru respectiv. F = Comunicare facultativă a elementului de date.
Partea V. Date la momentul săvârșirii încălcării, referitoare la deținătorii și proprietarii anteriori ai vehiculului care face obiectul căutării inițiate prevăzute în secțiunea 1 din prezenta anexă, în conformitate cu articolul 4a alineatul (2)
Element
O/F (12)
Observații (13)
Date privind deținătorii anteriori ai vehiculului
(Codul C.1)
Datele se referă la deținătorul certificatului de înmatriculare specific.
Numele (denumirea societății) deținătorilor anteriori ai certificatului de înmatriculare
O
(Codul C.1.1)
Se folosesc câmpuri separate pentru numele de familie, infixe și titluri și se comunică numele în format imprimabil.
Prenumele
O
(Codul C.1.2)
Se folosesc câmpuri separate pentru prenume și inițiale și se comunică numele în format imprimabil.
Adresa
O
(Codul C.1.3)
Se folosesc câmpuri separate pentru stradă, număr și anexe, cod poștal, loc de reședință, țară de reședință etc. și se comunică adresa în format imprimabil.
Mijloacele electronice de comunicare
F
Adresa de e-mail pentru serviciile de trimitere recomandată pe cale electronică în conformitate cu articolul 5a alineatul (1)
Sexul
F
Masculin, feminin
Data nașterii
O
Entitatea juridică
O
Persoană fizică sau juridică
Locul nașterii
F
Număr de identificare
O
Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă.
Date privind proprietarii anteriori ai vehiculului
(Codul C.2) Datele se referă la proprietarul anterior al vehiculului.
Numele (denumirea societății) proprietarilor anteriori
O
(Codul C.2.1)
Prenumele
O
(Codul C.2.2)
Adresa
O
(Codul C.2.3)
Mijloacele electronice de comunicare
F
Adresa de e-mail pentru serviciile de trimitere recomandată pe cale electronică în conformitate cu articolul 5a alineatul (1)
Sexul
F
Masculin, feminin
Data nașterii
O
Entitatea juridică
O
Persoană fizică sau juridică
Locul nașterii
F
Număr de identificare
O
Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă.
(12) O = Comunicare obligatorie a elementului de date dacă este disponibil în registrul național al statului membru respectiv, F = Comunicare facultativă a elementului de date.
(13) Codurile sunt armonizate în conformitate cu anexele I și II la Directiva 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, 1.6.1999, p. 57).
Partea VI. Date la momentul săvârșirii încălcării, referitoare la utilizatorul final anterior al vehiculului care face obiectul căutării inițiate prevăzute în secțiunea 1 din prezenta anexă, în conformitate cu articolul 4a alineatul (2)
Element
O/F (14)
Observații
Date privind utilizatorii finali anteriori ai vehiculului
Datele se referă la utilizatorul final anterior al vehiculului.
Numele utilizatorilor finali aflați/societății aflate anterior în posesia certificatului de înmatriculare
O
Se folosesc câmpuri separate pentru numele de familie, infixe și titluri și se comunică numele în format imprimabil.
Prenumele
O
Se folosesc câmpuri separate pentru prenume și inițiale și se comunică numele în format imprimabil.
Adresa
O
Se folosesc câmpuri separate pentru stradă, număr și anexe, cod poștal, loc de reședință, țară de reședință etc. și se comunică adresa în format imprimabil.
Mijloacele electronice de comunicare
F
Adresa de e-mail pentru serviciile de trimitere recomandată pe cale electronică în conformitate cu articolul 5a alineatul (1)
Sexul
F
Masculin, feminin
Data nașterii
O
Locul nașterii
F
Număr de identificare
O
Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă.
(14) O = Comunicare obligatorie a elementului de date dacă este disponibil în registrul național al statului membru respectiv, F = Comunicare facultativă a elementului de date.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului”, COM(2020) 789 final.
Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 68, 13.3.2015, p. 9).
Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (JO L 130, 1.5.2014, p. 1).
Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare (JO L 76, 22.3.2005, p. 16).
Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).
Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1).
Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).
Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO L 65, 11.3.2016, p. 1).
Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (JO L 132, 21.5.2016, p. 1).
Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).
Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și a Directivei (UE) 2018/1972 și de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148 (Directiva NIS 2) (JO L 333, 27.12.2022, p. 80).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind plantele obținute prin anumite noi tehnici genomice și alimentele și furajele derivate din ele, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/625 (COM(2023)0411 – C9-0238/2023 – 2023/0226(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0411),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2), articolul 114 și articolul 168 alineatul (4) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0238/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizele motivate prezentate de către parlamentul Ciprului și parlamentul Ungariei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 octombrie 2023(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 17 aprilie 2024(2),
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,
– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0014/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind plantele obținute prin anumite noi tehnici genomice și alimentele și furajele derivate din ele, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/625 și a Directivei 98/44/CE [AM 292]
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 43 și 114 și articolul 168 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1) Începând din 2001, când a fost adoptată Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului ((4)) referitoare la diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (OMG), progresele semnificative din domeniul biotehnologiei au condus la dezvoltarea de noi tehnici genomice (NTG-uri), îndeosebi tehnici de editare a genomului care permit modificarea genomului în locuri precise. Progresele semnificative realizate în ingineria genetică au contribuit deja la utilizarea pe scară largă a selecției asistate de markeri, care permite identificarea și mobilizarea unor gene interesante care sunt prezente în biodiversitate. [AM 1]
(1a) Posibilitatea de a breveta noile tehnici genomice și rezultatele utilizării acestora riscă să consolideze poziția dominantă a multinaționalelor producătoare de semințe față de accesul fermierilor la semințe. Într-un context în care întreprinderile mari dețin deja monopolul asupra semințelor și controlează din ce în ce mai mult resursele naturale, o astfel de situație ar priva agricultorii de orice libertate de acțiune, făcându-i dependenți de întreprinderi private. Din acest motiv, trebuie să se interzică brevetarea acestor produse. [AM 167]
(2) NTG-urile constituie un grup de diverse tehnici genomice, iar fiecare dintre acestea poate fi utilizată în diverse moduri pentru obținerea unor rezultate și produse diferite. Organismele rezultate pot fi organisme cu modificări echivalente cu cele care pot fi obținute prin metode convenționale de ameliorare sau organisme cu modificări mai complexe. Dintre NTG-uri, mutageneza dirijată și cisgeneza (inclusiv intrageneza) constau în introducerea de modificări genetice fără inserarea de material genetic provenit de la specii neîncrucișabile (transgeneză). Aceste tehnici se bazează numai pe patrimoniul genetic al amelioratorilor, și anume pe totalul informațiilor genetice disponibile pentru ameliorarea convențională, inclusiv de la specii de plante slab înrudite care pot fi încrucișate prin tehnici de reproducere avansate. Tehnicile de mutageneză dirijată au ca rezultat una sau mai multe modificări ale secvenței de ADN în locuri precisețintite din genomul unui organism. Tehnicile de cisgeneză au ca rezultat inserarea, în genomul unui organism, a materialului genetic deja prezent în patrimoniul genetic al amelioratorilor. Intrageneza este o subcategorie a cisgenezei și are ca rezultat inserarea în genom a unei copii rearanjate a materialului genetic compus din două sau mai multe secvențe de ADN deja prezente în patrimoniul genetic al amelioratorilor. [AM 2]
(3) Sunt în curs de derulare cercetări publice și private care utilizează NTG-uri pe o gamă mai largă de plante de cultură și de trăsături în comparație cu cele obținute prin tehnici transgenice autorizate în Uniune sau la nivel mondial((5)). Printre ele se numără plantele cu toleranță sau rezistență sporită la boli ale plantelor și la organisme dăunătoare, plantele cu toleranță la erbicide, plantele cu toleranță sau rezistență sporită la efecte ale schimbărilor climatice și la stresul exercitat de mediu, eficiențacu eficiență sporită a utilizăriiîn utilizarea substanțelor nutritive și a apei, plantele cu randamente și reziliență mai mari și caracteristicilecu caracteristici de calitate îmbunătățite. Aceste tipuri de noi plante, cuplate cu aplicabilitatea destul de ușoară și rapidă a acestor noi tehnici, ar putea aduce beneficii fermierilor, consumatorilor și mediului. Astfel, NTG-urile au potențialul de a contribui la obiectivele de inovare și sustenabilitate ale Pactului verde european ((6)), ale Strategiei „De la fermă la consumator” ((7)), ale Strategiei privind biodiversitatea ((8)) și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice ((9)), la securitatea alimentară mondială ((10)), la obiectivele strategiei din domeniul bioeconomiei ((11)) și la autonomia strategică a Uniunii ((12)). [AM 3]
(4) Diseminarea deliberată în mediu a organismelor obținute prin NTG-uri, inclusiv a produselor care conțin astfel de organisme sau constau în astfel de organisme, precum și introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din aceste organisme intră sub incidența Directivei 2001/18/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului((13)), precum și, în cazul alimentelor și furajelor, a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003((14)), în timp ce utilizarea în condiții de izolare a celulelor vegetale intră sub incidența Directivei 2009/1/CE, iar circulația transfrontalieră a plantelor NTG către țări terțe este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 („legislația Uniunii privind OMG-urile”).
(5) În hotărârea sa în cauza C-528/16, Confédération paysanne și alții(15), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că nu se poate interpreta că OMG-urile obținute prin intermediul unor tehnici/metode noi de mutageneză care au apărut ori s-au dezvoltat în principal de la adoptarea Directivei 2001/18/CE ar fi excluse din domeniul de aplicare al directivei respective.
(6) Prin Decizia (UE) 2019/1904(16), Consiliul a solicitat Comisiei să prezinte, până la 30 aprilie 2021, un studiu, având în vedere hotărârea respectivă, privind statutul noilor tehnici genomice în dreptul Uniunii și o propunere (însoțită de o evaluare a impactului), dacă este cazul, în funcție de concluziile studiului.
(7) Concluzia studiului Comisiei privind noile tehnici genomice ((17)) a fost că legislația Uniunii privind OMG-urile nu este adecvată scopului de reglementare a diseminării deliberate a plantelor obținute prin anumite NTG-uri și de reglementare a introducerii pe piață a produselor conexe, inclusiv a alimentelor și furajelor. Mai precis, concluzia studiului a fost că cerințele referitoare la procedura de autorizare și la evaluarea riscurilor prevăzute pentru OMG-uri în actuala legislație a Uniunii privind OMG-urile nu sunt adaptate la gama variată de organisme și produse potențiale care pot fi obținute prin anumite NTG-uri, cum ar fi mutageneza dirijată și cisgeneza (inclusiv transgeneza), și că aceste cerințe pot să fie disproporționate sau inadecvate. A reieșit din studiu că acest aspect este valabil în special pentru plantele obținute prin aceste tehnici, având în vedere volumul de dovezi științifice care sunt deja disponibile, mai ales cu privire la siguranța plantelor respective. În plus, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației Uniunii privind OMG-urile sunt dificile în cazul plantelor obținute prin mutageneză dirijată și cisgeneză și al produselor conexe. În anumite cazuri, este imposibil să se facă distincția, prin metode analitice, între modificările genetice introduse prin aceste tehnici și mutațiile naturale sau modificările genetice introduse prin tehnici convenționale de ameliorare, deși o astfel de distincție este, în general, posibilă în cazul modificărilor genetice introduse prin transgeneză. În plus, legislația Uniunii privind OMG-urile nu este propice dezvoltării de produse inovatoare și benefice care ar putea contribui la sustenabilitate, la securitatea alimentară și la reziliența lanțului agroalimentar.
(8) Prin urmare, este necesar să se adopte un cadru juridic specific pentru situațiile în care OMG-urile obținute prin mutageneză dirijată și cisgeneză și produsele conexe sunt diseminate deliberat în mediu sau sunt introduse pe piață.
(9) Pe baza cunoștințelor științifice și tehnice din prezent, în special în ceea ce privește aspectele legate de siguranță, este necesar ca prezentul regulament să se limiteze la OMG-uri care sunt plante, și anume organisme din grupurile taxonomice Archaeplastida sau Phaeophyceae. Cunoștințele disponibile cu privire la alte organisme, cum ar fi, și să nu cuprindă microorganisme, ciuperci și animale, ar trebui să fie examinate în perspectiva unor viitoare inițiative legislative care le vor vizaîn cazul cărora cunoștințele disponibile sunt mai limitate. Din același motiv, este necesar ca în domeniul de aplicare al prezentului regulament să intre numai plantele obținute prin anumite NTG-uri: mutageneză dirijată și cisgeneză (inclusiv intrageneză) (denumite în continuare „plante NTG”), nu și cele obținute prin alte noi tehnici genomice. Astfel de plante NTG nu conțin material genetic de la specii neîncrucișabile. Este necesar ca OMG-urile produse prin alte noi tehnici genomice care introduc într-un organism material genetic de la specii neîncrucișabile (transgeneză) să facă în continuare exclusiv obiectul legislației Uniunii privind OMG-urile, dat fiind că plantele rezultate ar putea genera riscuri specifice asociate transgenei. În plus, nu există niciun motiv să se creadă că ar fi necesară în momentul de față adaptarea cerințelor actuale pentru OMG-uri obținute prin transgeneză, prevăzute în legislația Uniunii privind OMG-urile. [AM 5]
(10) Cu respectarea deplină a principiului precauției, este necesar ca în cadrul juridic pentru plante NTG să existe, la fel ca în legislația Uniunii privind OMG-urile, obiectivul de asigurare a unui nivel înalt de protecție a sănătății umane și animale și a mediului și obiectivul de asigurare a bunei funcționări a pieței interne pentru plantele și produsele în cauză, abordând în același timp particularitățile plantelor NTG. Este necesar ca acest cadru juridic să creeze posibilitatea de dezvoltare și introducere pe piață a unor plante, alimente și furaje care conțin plante NTG, care constau în astfel de plante sau care sunt produse din astfel de plante, precum și a unor alte produse care conțin plante NTG sau care constau în astfel de plante („produse NTG”), astfel încât să contribuie la obiectivele de inovare și sustenabilitate ale Pactului verde european, ale Strategiei „De la fermă la consumator”, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice și să consolideze competitivitatea sectorului agroalimentar al Uniunii la nivelul Uniunii și la nivel mondial. [AM 6]
(11) Prezentul regulament constituie lex specialis în raport cu legislația Uniunii privind OMG-urile. El introduce dispoziții specifice pentru plantele NTG și produsele NTG. Cu toate acestea, în cazul în care prezentul regulament nu conține norme specifice, este necesar ca plantele NTG și produsele (inclusiv alimentele și furajele) obținute din astfel de plante să facă în continuare obiectul cerințelor din legislația Uniunii privind OMG-urile și al normelor privind OMG-urile din legislația sectorială, cum ar fi Regulamentul (UE) 2017/625 privind controalele oficiale sau legislația privind anumite produse, cum ar fi materialul de reproducere a plantelor și materialul forestier de reproducere. [AM 7]
(12) Riscurile potențiale ale plantelor NTG variază, de la profiluri de risc similare plantelor ameliorate în mod convențional, până la diverse tipuri și grade de pericol și riscuri care ar putea fi similare cu cele ale plantelor obținute prin transgeneză. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să conțină norme speciale pentru ajustarea cerințelor de evaluare și de gestionare a riscurilor în funcție de existența sau absența unor riscuri potențiale ale plantelor NTG și ale produselor NTG.
(13) Prin prezentul regulament este necesar să se facă distincție între două categorii de plante NTG.
(13a) Este necesar să fie evaluat cu cea mai mare atenție impactul asupra naturii și a mediului pe care îl au plantele NTG cu potențialul de a persista, de a se reproduce sau de a se răspândi în mediu, pe terenurile agricole sau în afara acestora. [AM 8]
(14) Este necesar ca plantele NTG care ar putea să apară și în mod natural sau să fie obținute prin tehnici de ameliorare convenționale și descendenții lor obținuți prin tehnici de ameliorare convenționale („plante NTG de categoria 1”) să fie tratate ca plante care au apărut în mod natural sau care au fost produse prin tehnici de ameliorare convenționale, având în vedere că sunt echivalente și că riscurile lor sunt comparabile, fiind astfel pe deplin exceptate de la legislația Uniunii privind OMG-urile și de la cerințele prevăzute pentru OMG-uri în legislația sectorială. Pentru asigurarea securității juridice, este necesar ca în prezentul regulament să fie prevăzute criteriile prin care se stabilește dacă o plantă NTG este echivalentă cu plante care apar în mod natural sau care sunt ameliorate în mod convențional și să fie stabilită o procedură prin care autoritățile competente să verifice îndeplinirea criteriilor respective și să ia o decizie în acest sens, înainte de diseminarea sau introducerea pe piață a plantelor NTG sau a produselor NTG. Este necesar ca respectivele criterii să fie obiective și bazate pe date științifice. Este necesar ca ele să se refere la tipul și la amploarea modificărilor genetice care pot fi observate în natură sau în organisme obținute prin tehnici convenționale de ameliorare și să includă praguri atât pentru dimensiunea modificărilor genetice aduse genomului plantelor NTG, cât și pentru numărul de astfel de modificări. Întrucât cunoștințele științifice și tehnice evoluează rapid în acest domeniu, este necesară împuternicirea Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru ca ea să actualizeze aceste criterii prin prisma progreselor științifice și tehnice în ceea ce privește tipul și amploarea modificărilor genetice care pot apărea în natură sau prin ameliorare convențională. [AM 9]
(14a) Având în vedere gradul ridicat de complexitate al genomurilor plantelor, criteriile pe baza cărora o plantă NTG este considerată echivalentă cu plante care apar în mod natural sau care sunt ameliorate în mod convențional ar trebui să reflecte diversitatea legată de dimensiunea genomului plantelor și caracteristicile acestora. Plantele poliploide conțin mai mult de doi cromozomi omologi. În cadrul acestei categorii de plante poliploide, plantele tetraploide, hexaploide și octoploide au 4, 6 și respectiv 8 seturi de cromozomi. Plantele poliploide tind să prezinte un număr mai mare de modificări genetice comparativ cu plantele monoploide. Din aceste motive, orice limitare a numărului total de modificări individuale per plantă ar trebui să reflecte numărul de cromozomi prezenți în plantă („ploidia”). [AM 10]
(15) Este necesar ca toate plantele NTG care nu fac parte de categoria 1 („plante NTG de categoria 2”) să facă în continuare obiectul cerințelor din legislația Uniunii privind OMG-urile, deoarece prezintă seturi mai complexe de modificări aduse genomului.
(16) Este necesar ca plantele și produsele NTG de categoria 1 să nu facă obiectul nici al normelor și cerințelor din legislația Uniunii privind OMG-urile, nici al dispozițiilor din alte acte legislative ale Uniunii care se aplică în cazul OMG-urilor. Din motive de securitate juridică pentru operatori și din motive de transparență, înainte de diseminarea deliberată, inclusiv de introducerea pe piață, este necesar să se obțină declararea statutului de plantă NTG de categoria 1.
(17) Este necesar ca această declarație să fie obținută înainte de orice diseminare deliberată a oricărei plante NTG de categoria 1 în orice scop, altul decât introducerea pe piață, cum ar fi pentru efectuarea de teste în teren pe teritoriul Uniunii, deoarece criteriile se bazează pe date disponibile înainte de testele efectuate pe teren și nu depind de aceste teste efectuate pe teren. Când nu urmează să fie efectuate teste în teren pe teritoriul Uniunii, este necesar ca operatorii să obțină declarația respectivă înainte de a introduce pe piață produsul NTG de categoria 1.
(18) Întrucât criteriile pe baza cărora o plantă NTG este considerată echivalentă cu plante care apar în mod natural sau sunt ameliorate în mod convențional nu au legătură cu tipul de activitate care presupune diseminarea deliberată a plantei NTG, este necesar ca o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1 obținută înainte de diseminarea deliberată a plantei respective în orice scop, altul decât introducerea pe piață pe teritoriul Uniunii, să fie valabilă și pentru introducerea pe piață a produselor NTG conexe. Având în vedere gradul înalt de incertitudine existent în etapa de testare în teren cu privire la intrarea produsului pe piață și la posibila implicare a operatorilor mai mici în astfel de diseminări, este necesar ca procedura de verificare a statutului de plantă NTG de categoria 1 înainte de efectuarea de teste în teren să fie îndeplinită de autoritățile naționale competente, deoarece această procedură ar fi mai puțin împovărătoare pentru operatori, iar o decizie la nivelul Uniunii necesită să fie luată numai în cazul în care alte autorități naționale competente formulează observații la raportul de verificare. În cazul în care cererea de verificare este depusă înainte de introducerea pe piață a produselor NTG, este necesar ca și dacă există obiecții motivate din partea altor state membre, procedura ar trebui să se desfășoare în consultare cu Comisia și cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”)să fie îndeplinită la nivelul Uniunii, pentru a se asigura eficacitatea procedurii de verificare și consecvența declarațiilor privind statutul de plantă NTG de categoria 1. [AM 11]
(18a) Pentru a se selecta în mod eficace soiuri noi care să ajute sectorul agricol să crească securitatea alimentară, precum și sustenabilitatea, adaptarea și reziliența în fața schimbărilor climatice, este necesar să se ia în considerare caracterul specific al plantelor poliploide, care sunt plante ce conțin mai mult de două genomuri. Pentru astfel de plante, este necesar ca numărul maxim de modificări genetice permise pentru includerea în categoria 1 să fie proporțional cu numărul de genomuri pe care le conțin. [AM 12]
(19) Este necesar ca autoritățile competente ale statelor membre, Comisia și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) să respecte termene stricteadecvate, pentru a se asigura că declarațiile privind statutul de plantă NTG de categoria 1 sunt obținute într-un termen rezonabil. [AM 13]
(20) Verificarea statutului de plantă NTG de categoria 1 este de natură tehnică și nu presupune o evaluare a riscurilor sau considerații de gestionare a riscurilor, iar decizia privind statutul este doar declarativă. Prin urmare, când procedura se desfășoară la nivelul Uniunii, este necesar ca astfel de decizii de punere în aplicare să fie adoptate prin procedura de consultare, cu asistența științifică și tehnică a autorității.
(21) Este necesar ca prin deciziile de declarare a statutului de plantă NTG de categoria 1 să se atribuie un număr de identificare a plantei NTG în cauză, pentru a se asigura transparența și trasabilitatea unor astfel de plante atunci când acestea sunt incluse în baza de date și în scopul etichetării materialului de reproducere a plantelor derivat din ele. Este necesar ca informațiile enumerate să includă informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru a obține trăsătura sau trăsăturile. [AM 14]
(22) Este necesar ca plantele NTG de categoria 1 să facă în continuare obiectul oricărui cadru de reglementare care se aplică plantelor ameliorate în mod convențional. La fel ca în cazul plantelor și produselor convenționale, respectivele plante NTG și produsele derivate din acestea fac obiectul legislației sectoriale aplicabile semințelor și altor materiale de reproducere a plantelor, alimentelor, furajelor și altor produse, precum și al cadrelor orizontale, cum ar fi legislația privind conservarea naturii și răspunderea pentru mediul înconjurător. În această privință, alimentele NTG de categoria 1 a căror compoziție sau structură semnificativ modificată afectează valoarea nutritivă, metabolismul sau nivelul de substanțe nedorite din alimente vor fi considerate alimente noi și, prin urmare, vor intra în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului ((18)), urmând ca riscurile lor să fie evaluate în contextul respectiv.
(23) Prin Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului ((19)) interzice utilizarea OMG-urilor și a produselor obținute din și prin OMG-uri în producția ecologică. În sensul respectivului regulament, OMG-urile sunt definite prin trimitere la Directiva 2001/18/CE, fiind excluse din domeniul de aplicare al interdicției OMG-urile care au fost obținute prin tehnicile de modificare genetică enumerate în anexa 1.B la Directiva 2001/18/CE. Drept urmare, plantele NTG de categoria 2 vor fi interzise în producția ecologică. Cu toate acestea, este necesar să se clarifice statutul plantelor NTG de categoria 1 în scopul producției ecologice. Utilizarea de noiÎn prezent, compatibilitatea utilizării noilor tehnici genomice este incompatibilă în prezent cu conceptul de producție ecologică din Regulamentul (CE) 2018/848 și cu percepția consumatorilor asupra produselorcu principiile producției ecologice necesită o analiză suplimentară. Prin urmare, este necesar ca utilizarea de plante NTG de categoria 1 să fie interzisă și în producția ecologică, până la noi analize. [AM 15]
(24) Este necesar să fie incluse dispoziții prin care să se asigure transparența în ceea ce privește utilizarea soiurilor de plante NTG de categoria 1, pentru ca lanțurile de producție care doresc să își mențină o producție fără NTG-uri să o poată face și, astfel, să își păstreze încrederea consumatorilor. Este necesar ca plantele NTG pentru care s-a obținut o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1 să fie incluse într-o bază de date accesibilă publicului, care să includă informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru obținerea trăsăturii sau trăsăturilor. Pentru a se asigura trasabilitatea, transparența și posibilitatea de alegere pentru operatori, în etapa de cercetare și de ameliorare a plantelor, cu ocazia vânzării de semințe către fermieri sau în momentul punerii de material de reproducere a plantelor la dispoziția unor părți terțe în orice alt mod, este necesar ca materialul de reproducere a plantelor NTG de categoria 1 să fie etichetat drept NTG de categoria 1. [AM 16]
(25) Este necesar ca plantele NTG de categoria 2 să facă în continuare obiectul cerințelor legislației Uniunii privind OMG-urile, având în vedere că, pe baza cunoștințelor științifice și tehnice actuale, este necesar să se evalueze riscurile pe care le generează. Este necesar să fie prevăzute norme speciale pentru adaptarea procedurilor și a altor norme stabilite în Directiva 2001/18/CE și în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 la natura specifică a plantelor NTG de categoria 2 și la nivelurile variabile de risc pe care le pot genera ele.
(26) Pentru a putea fi diseminate în mediu sau introduse pe piață, este necesar ca plantele și produsele NTG de categoria 2 să facă în continuare obiectul unei aprobări sau al unei autorizații în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Având în vedere însă gama variată de astfel de plante NTG, volumul de informații necesare pentru evaluarea riscurilor va varia de la caz la caz. În avizele sale științifice privind plantele dezvoltate prin cisgeneză și intrageneză(20) și privind plantele dezvoltate prin mutageneză dirijată(21), autoritatea a recomandat exercitarea unei flexibilități în ceea ce privește cerințele în materie de date pentru evaluarea riscurilor generate de aceste plante. Pe baza „Criteriilor de evaluare a riscurilor generate de plantele produse prin mutageneză dirijată, cisgeneză și intrageneză” ((22)), elaborate de autoritate, este necesar ca mențiunile referitoare la istoricul utilizării în condiții de siguranță, la familiaritatea pentru mediu și la funcția și structura secvenței sau secvențelor modificate/inserate să ajute la determinarea tipului și a volumului de date necesare pentru efectuarea evaluarea riscurilor respectivelor plante NTG. Prin urmare, este necesar să se stabilească principii și criterii generale pentru evaluarea riscurilor acestor plante, asigurându-se în același timp flexibilitate și posibilitatea de adaptare a metodologiilor de evaluare a riscurilor la progresele științifice și tehnice.
(27) Cerințele privind conținutul notificărilor de aprobare a introducerii pe piață de produse care conțin OMG-uri sau constau în OMG-uri, altele decât alimentele sau furajele, și privind conținutul cererilor de acordare a autorizației de introducere pe piață de alimente și furaje modificate genetic, sunt stabilite în acte legislative diferite. Pentru a se asigura coerența notificărilor de aprobare cu cererile de acordare a autorizației în cazul produselor NTG de categoria 2, este necesar ca textul unor astfel de notificări și cereri să fie același, cu excepția notificărilor și cererilor referitoare la evaluarea siguranței alimentelor și furajelor, deoarece acestea sunt relevante numai pentru alimentele și furajele NTG de categoria 2.
(28) Laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru organismele modificate genetic, în colaborare cu Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, a concluzionat că testarea analitică nu este considerată fezabilă pentru toate produsele obținute prin mutageneză dirijată și cisgeneză ((23)). Când modificările aduse materialului genetic nu sunt specifice plantei NTG în cauză, respectivele modificări nu permit diferențierea plantei NTG de plantele convenționale. În cazurile în care nu este fezabil să se furnizeze o metodă analitică de detecție, identificare și cuantificare și dacă există o justificare corespunzătoare din partea notificatorului sau a solicitantului autorizației, este necesar ca modalitățile de îndeplinire a cerințelor privind metoda analitică să fie adaptate. Este necesar ca o astfel de adaptare să fie prevăzută în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament. De asemenea, este necesar să se prevadă adoptarea de către Laboratorul de referință al UE pentru organismele modificate genetic, cu asistența Rețelei europene a laboratoarelor OMG, a unor orientări cu privire la cerințele minime de performanță a metodelor analitice, destinate solicitanților autorizațiilor. Modalitățile de efectuare a validării metodei pot, la rândul lor, să fie adaptate.
(29) În Directiva 2001/18/CE se prevede întocmirea unui plan de monitorizare a efectelor OMG-urilor asupra mediului după diseminarea lor deliberată sau introducerea lor pe piață, dar se oferă și flexibilitatea de a se ține seama, la elaborarea planului, de evaluarea riscurilor pentru mediu, de caracteristicile OMG-ului, de utilizarea preconizată a acestuia și de mediul receptor. Modificările genetice ale plantelor NTG de categoria 2 pot varia de la modificări care necesită doar o evaluare limitată a riscurilor până la modificări complexe care necesită o analiză mai minuțioasă a riscurilor potențiale. Prin urmare, este necesar ca cerințele de monitorizare a efectelor produse asupra mediului de plantele NTG de categoria 2 după introducerea pe piață a acestora să fie adaptate în funcție de evaluarea riscurilor pentru mediu și de observațiile din cursul testelor efectuate în teren, de caracteristicile plantei NTG în cauză, de caracteristicile și amploarea utilizării preconizate a acesteia, în special de eventualele cazuri anterioare de utilizare a plantei în condiții de siguranță, și de caracteristicile mediului receptor. Prin urmareAvând în vedere principiul precauției, este necesar ca întocmirea unui plan de monitorizare a efectelor asupra mediului să fie obligatorie întotdeauna atunci când se acordă aprobarea pentru prima dată. Scutirea de la cerința de monitorizare ar trebui să fie posibilă numai în momentul reînnoirii aprobării, cu condiția să se fi demonstrat că, dacă nu există probabilitatea ca planta NTG de categoria 2 să generezenu generează riscuri care necesită monitorizare, cum ar fi efecte indirecte, întârziate sau neprevăzute asupra sănătății umane sau asupra mediului. [AM 17]
(30) Din motive de proporționalitate, este necesar ca după prima reînnoire a autorizației, aceasta să fie valabilă pe o durată nelimitată, dacă nu se decide altfel în momentul reînnoirii respective, pe baza evaluării riscurilor și a informațiilor disponibile privind planta NTG în cauză, sub rezerva reevaluării în momentul în care apar noi informații.
(31) Din motive de securitate juridică și de bună administrare, este necesar ca perioada pe care autoritatea o are la dispoziție pentru emiterea unui aviz cu privire la o cerere de acordare a unei autorizații să fie prelungită numai când sunt necesare informații suplimentare pentru evaluarea cererii, iar termenul amânat să nu fie ulterior termenului prevăzut inițial, cu excepția situațiilor justificate de natura datelor sau de circumstanțe excepționale.
(32) Pentru a spori gradul de transparență și de informare a consumatorilor, este necesar să li se permită operatorilor să completeze etichetarea ca OMG a produselor NTG de categoria 2 cu informații despre trăsăturile dobândite prin modificarea genetică. Pentru a se evita mențiunile care induc în eroare sau care creează confuzie, este necesar ca o astfel de etichetare să fie prezentată în notificarea de aprobare sau în cererea de acordare a autorizației și să fie specificată în aprobare sau în decizia de acordare a autorizației.
(33) Este necesar să fie oferite stimulente de reglementare potențialilor notificatori sau solicitanți ai autorizațiilor pentru plante și produse NTG de categoria 2 care conțin trăsături cu potențial de contribuție la un sistem agroalimentar sustenabil, pentru ca dezvoltarea de plante NTG de categoria 2 să fie orientată spre astfel de trăsături. Este necesar ca criteriile de declanșare a acestor stimulente să se axeze pe categorii largi de trăsături cu potențial de contribuție la sustenabilitate (cum ar fi cele legate de toleranța sau rezistența la stresul biotic și abiotic, de îmbunătățirea caracteristicilor nutriționale sau de creșterea randamentului) și să se bazeze pe contribuția la valoarea pentru cultivarea și utilizarea sustenabilă, astfel cum este definită la [articolul 52 alineatul (1) din Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor în Uniune(24)]. Aplicabilitatea criteriilor la nivelul UE nu permite o definiție mai restrânsă a trăsăturilor pentru axarea pe aspecte specifice sau pentru abordarea particularităților locale și regionale.
(34) Este necesar ca stimulentele să constea într-o procedură accelerată de evaluare a riscurilor în cazul cererilor tratate printr-o procedură complet centralizată (alimente și furaje) și într-o consultanță sporită prealabilă depunerii, astfel încât dezvoltatorii să fie ajutați să pregătească dosarul în scopul evaluării riscurilor pentru mediu și al evaluării siguranței alimentelor și furajelor fără a se aduce atingere normelor generale de consultanță prealabilă depunerii, de notificare a studiilor și de consultare a părților terțe, astfel cum sunt prevăzute la articolele 32a, 32b și 32c din Regulamentul (CE) nr. 178/2002((25)).
(35) Este necesar să se prevadă stimulente suplimentare în cazul în care notificatorul sau solicitantul autorizației este întreprindere mică sau mijlocie (IMM), pentru a se promova accesul întreprinderilor de acest tip la procedurile de reglementare, pentru a se sprijini diversificarea dezvoltatorilor de plante NTG și pentru a se încuraja micii amelioratorii să dezvolte specii de plante de cultură și de trăsături ale acestora prin intermediul NTG-urilor, acordându-se IMM-urilor scutiri de taxe pentru validarea metodelor de detecție și asigurându-se o mai extinsă consultanță prealabilă depunerii, care să acopere și conceperea studiilor de efectuat în scopul evaluării riscurilor.
(36) Plantele tolerante la erbicide sunt ameliorate cu trăsături de toleranță intenționată la erbicide, pentru a fi cultivate în combinație cu utilizarea erbicidelor respective. Dacă nu este realizată în condiții adecvate, o astfel de cultivare poate duce la dezvoltarea de buruieni rezistente la erbicidele respective sau la necesitatea de mărire a cantităților de erbicide aplicate, indiferent de tehnica de ameliorare. Din acest motiv, este necesar ca plantele NTG care prezintă trăsături de toleranță la erbicide să nu fie eligibile pentru stimulente în prezentul cadru. Cu toate acestea, este necesar ca în prezentul regulament să nu se prevadă alte măsuri specifice privind plantele NTG tolerante la erbicide, deoarece astfel de măsuri sunt luate la nivel orizontal în [Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere aintre în categoria plantelor în Uniune]NTG de categoria 1. [AM 18]
(37) Pentru a se crea posibilitatea ca plantele NTG să contribuie la obiectivele de sustenabilitate ale Pactului verde, ale Strategiei „De la fermă la consumator” și ale Strategiei privind biodiversitatea, este necesar să se faciliteze cultivarea de plante NTG în Uniune. În acest scop, este nevoie de previzibilitate pentru amelioratori și fermieri în ceea ce privește posibilitatea de cultivare a unor astfel de plante în Uniune. Prin urmare, posibilitatea pe care o au statele membre, în temeiul articolului 26b din Directiva 2001/18/CE, de a adopta măsuri de restricționare sau de interzicere a cultivării de plante NTG de categoria 2 pe întregul lor teritoriu sau în părți ale acestuia ar submina aceste obiective. [AM 239]
(38) Se estimează că normele speciale stabilite în prezentul regulament cu privire la procedura de autorizare a plantelor NTG de categoria 2 vor conduce la o cultivare mai intensă în Uniune de plante NTG de categoria 2 în comparație cu situația permisă în prezent de actuala legislație a Uniunii privind OMG-urile. Apare astfel necesitatea ca autoritățile publice ale statelor membre să definească măsuri de coexistență, prin care să se echilibreze interesele producătorilor de plante convenționale, ale producătorilor de plante ecologice și ale producătorilor de plante modificate genetic, astfel încât ei să poată alege între diferite tipuri de producție, în concordanță cu obiectivul ca 25 % din terenurile agricole să fie ocupate de agricultura ecologică până în 2030, astfel cum este înscris în Strategia „De la fermă la consumator”.
(39) Pentru a se îndeplini obiectivul de asigurare a funcționării eficace a pieței interne și de liberă circulație în întreaga Uniune a plantelor NTG și a produselor NTG, este necesar ca plantelediseminarea deliberată a plantelor NTG și produsele conexe să beneficieze de libera circulație a mărfurilor, cu condiția să respecteintroducerea pe piață de produse NTG să se bazeze pe cerințele altor acte legislative ale Uniuniiși procedurile armonizate stabilite în prezentul regulament, care fac posibilă adoptarea unei decizii aplicabile în mod uniform tuturor statelor membre. [AM 20]
(40) Având în vedere noutatea NTG-urilor, va fi important să se monitorizeze îndeaproape dezvoltarea continuă de noi tehnici genomicede plante și produse NTG și prezența acestora pe piață și să se evalueze orice impact al acestora asupra sănătății umane și animale, asupra mediului și asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității economice și a sustenabilității sociale. este necesar ca Comisia să efectueze o evaluaresă se colecteze informații cu regularitate, iar în termen de cinci ani de la adoptarea primei decizii prin care se permite diseminarea deliberată sau comercializarea de plante NTG sau de produse NTG în Uniune, este necesară o. Este necesar ca respectiva evaluare de către Comisie a prezentului regulament, pentru a măsurasă măsoare progresele înregistrate în direcția disponibilității de plante NTG sau produse NTG care conțin astfel de caracteristici sau proprietăți pe piața UE, cu scopul de a continua îmbunătățirea prezentului regulament. [AM 21]
(41) Pentru a se asigura un nivel înalt de protecție a sănătății și a mediului în legătură cu plantele NTG și produsele NTG, este necesar ca cerințele care decurg din prezentul regulament să se aplice fără discriminare produselor originare din Uniune și celor importate din țări terțe.
(42) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, putând fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, astfel încât să se asigure libera circulație a plantelor NTG și a produselor NTG în cadrul pieței interne, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(43) Tipurile de plante NTG dezvoltate și impactul anumitor trăsături asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității sociale și a sustenabilității economice se află în continuă evoluție. Prin urmare, pe baza dovezilor disponibile cu privire la astfel de dezvoltări și impacturi, ținând seama pe deplin de principiul precauției, este necesară împuternicirea Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru ca ea să adapteze lista trăsăturilor care ar trebui stimulate sau descurajate pentru atingerea obiectivelor Pactului verde, ale Strategiei „De la fermă la consumator”, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice. [AM 22]
(44) Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare ((26)). În special, pentru a se asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(45) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesară atribuirea Comisiei a unor competențe de executare în ceea ce privește informațiile necesare pentru demonstrarea încadrării în categoria 1 a unei plante NTG, în ceea ce privește pregătirea și prezentarea notificării pentru stabilirea încadrării respective și în ceea ce privește cerințele de metodologie și informare pentru evaluările riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, ale alimentelor NTG și ale furajelor NTG, în conformitate cu principiile și criteriile stabilite în prezentul regulament. Este necesar ca respectivele competențe să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ((27)).
(45a) Parlamentul European a cerut Uniunii și statelor sale membre să nu acorde brevete pentru materialul biologic și să protejeze libertatea de exploatare și exceptarea amelioratorilor pentru soiuri. Trebuie să se asigure faptul că amelioratorii au acces deplin la materialul genetic al plantelor NTG, care, prin definiție, nu sunt plante transgenice. Accesul la materiale genetice poate fi asigurat mai bine atunci când dreptul titularilor de brevete este epuizat în raport cu amelioratorul (exceptarea amelioratorului). Întrucât dispozițiile actuale din legislația privind brevetele nu prevăd o exceptare deplină a amelioratorilor, este necesar să se asigure că brevetele nu limitează utilizarea plantelor NTG de către amelioratori și fermieri. Prin urmare, plantele NTG nu trebuie să facă obiectul legislației privind brevetele, ci, pentru protecția proprietății intelectuale, ar trebui să facă exclusiv obiectul sistemului de protecție comunitară a soiurilor de plante (CPVR), astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului, care permite utilizarea exceptării amelioratorilor. Este necesar ca plantele NTG, semințele derivate din acestea, materialul lor vegetal, materialul genetic asociat, cum ar fi genele și secvențele de gene, precum și trăsăturile plantelor să fie deci excluse de la posibilitatea de brevetare. Este necesar ca excluderea de la brevetare să fie aplicată în mod consecvent în întreaga legislație. În plus, pentru a evita acordarea de brevete sau depunerea de cereri de brevet între data intrării în vigoare a prezentului regulament și data de aplicare a dispozițiilor sale, este necesar să se garanteze că materialul vegetal este exclus de la posibilitatea de brevetare începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament. Pentru brevetele deja acordate sau în curs de analiză pentru materialul vegetal, efectele brevetelor ar trebui să fie limitate și mai mult. În plus, este necesar ca, în studiul anunțat, Comisia să evalueze modul în care ar trebui abordată în continuare problema mai amplă a brevetelor acordate, în mod direct sau indirect, pentru materialul vegetal, în ciuda eforturilor anterioare de a elimina lacunele. Evaluarea trebuie să abordeze în special rolul și impactul brevetelor asupra accesului amelioratorilor și fermierilor la materialul de reproducere a plantelor, asupra diversității semințelor și asupra caracterului accesibil al prețurilor, precum și asupra inovării, în special legat de oportunitățile pentru IMM-uri. Raportul Comisiei trebuie să fie însoțit de propuneri legislative adecvate pentru a se asigura că se continuă să se aducă modificările necesare cadrului privind drepturile de proprietate intelectuală. [AM 23]
(46) Este necesară colectarea cu regularitate de către Comisie a unor informații cu ajutorul cărora să se evalueze capacitatea legislației de a asigura dezvoltarea și disponibilitatea pe piață a plantelor NTG și a produselor NTG, care pot contribui la obiectivele Pactului verde, ale Strategiei „De la fermă la consumator”, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice și care să stea la baza evaluării legislației. A fost identificat un set amplu de indicatori(28), care necesită a fi reexaminat periodic de către Comisie. Este necesar să se monitorizeze, cu ajutorul indicatorilor, riscurile potențiale ale plantelor NTG de categoria 2 și ale produselor NTG conexe pentru sănătate sau mediu, impactul plantelor NTG asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității economice și a sustenabilității sociale, precum și impactul asupra agriculturii ecologice și asupra acceptării produselor NTG de către consumatori. Este necesar ca primul raport de monitorizare să fie prezentat după trei ani de la notificarea/autorizarea primelor produse, pentru a se asigura că sunt disponibile suficiente date după punerea în aplicare integrală a noului act legislativ, iar următoarele rapoarte de monitorizare să fie prezentate la intervale regulate. Este necesară o evaluare de către Comisie a prezentului regulament după doi ani de la publicarea primului raport de monitorizare, pentru a permite materializarea deplină a impactului primelor produse verificate sau autorizate.
(47) Este necesar să se modifice anumite trimiteri la dispoziții ale legislației Uniunii privind OMG-urile din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului ((29)), pentru a se include dispozițiile specifice din prezentul act aplicabile plantelor NTG.
(47a) Pactul verde european, programul „De la fermă la consumator” și strategiile UE privind biodiversitatea plasează agricultura ecologică în centrul tranziției către sisteme alimentare sustenabile, cu obiectivul de a extinde terenurile agricole europene cultivate în sistem ecologic la 25 % până în 2030. Aceasta reprezintă o recunoaștere clară a beneficiilor de mediu ale agriculturii ecologice, care asigură o mai mică dependență de materii prime pentru fermieri, precum și o aprovizionare cu alimente și o suveranitate alimentară reziliente. Prezentul regulament nu trebuie să submineze calea înspre o tranziție a sistemelor alimentare europene către agricultura ecologică, cu o acoperire de 25 % până în 2030. [AM 241]
(47b) Este necesar să se stabilească cerințe de trasabilitate pentru alimentele și furajele produse din NTG, pentru a se înlesni etichetarea exactă a acestor produse, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic, astfel încât operatorii și consumatorii să aibă la dispoziție informații exacte care să le permită să-și exercite în mod eficient libertatea de a alege și să permită controlul și verificarea informațiilor conținute pe etichete. Este necesar ca cerințele pentru alimentele și furajele produse din NTG să fie similare, pentru a se evita sincopele la nivelul informațiilor în cazurile de modificare a utilizării finale. [AM 243]
(48) Întrucât necesită adoptarea unor acte de punere în aplicare, este necesar ca aplicarea prezentului regulament să fie decalată în timp, pentru a se permite adoptarea unor astfel de măsuri,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect
Prin prezentul regulament se stabilesc, în conformitate cu principiul precauției, norme specifice pentru diseminarea deliberată în mediu în orice scop, altul decât introducerea pe piață, a unor plante obținute prin anumite noi tehnici genomice („plante NTG”) și pentru introducerea pe piață a unor alimente și furaje care conțin astfel de plante, care constau în astfel de plante sau care sunt produse din astfel de plante, precum și a unor produse, altele decât alimentele sau furajele, care conțin astfel de plante sau care constau în astfel de plante, garantând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului. [AM 24]
Articolul 2
Domeniu de aplicare
Prezentul regulament se aplică:
(1) plantelor NTG;
(2) alimentelor care conțin plante NTG, constau în astfel de plante ori sunt produse din astfel de plante sau care conțin ingrediente produse din plante NTG;
(3) furajelor care conțin plante NTG, care constau în astfel de plante sau care sunt produse din astfel de plante;
(4) produselor, altele decât alimentele și furajele, care conțin plante NTG sau care constau în astfel de plante.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(1) definițiile termenilor „organism”, „diseminare deliberată” și „introducere pe piață”, prevăzute în Directiva 2001/18/CE, definițiile termenilor „alimente” și „furaje”, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, definiția termenului „trasabilitate”, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, definiția termenului „plantă”, prevăzută în Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului((30)) și definiția termenului „material de reproducere a plantelor”, prevăzută în [Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor în Uniune(31)];
(2) „plantă NTG” înseamnă o plantă modificată genetic obținută prin mutageneză dirijată ori cisgeneză sau o combinație a acestora, cu condiția să nu conțină material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilorîn scopuri de ameliorare convențională care ar fi putut fi inserat temporar în cursul dezvoltării plantei NTG; [AM 25]
(3) „organism modificat genetic” sau „OMG” înseamnă un organism modificat genetic, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE, cu excepția organismelor obținute prin tehnicile de modificare genetică enumerate în lista din anexa I B la Directiva 2001/18/CE;
(4) „mutageneză dirijată” înseamnă tehnici de mutageneză având ca rezultat una sau mai multe modificări ale secvenței de ADN în locuri precisețintite din genomul unui organism; [AM 26]
(5) „cisgeneză” înseamnă tehnici de modificare genetică având ca rezultat inserarea, în genomul unui organism, a materialului genetic deja prezent în patrimoniul genetic al amelioratorilor;
(6) „patrimoniu genetic al amelioratorilorîn scopuri de ameliorare convențională” înseamnă totalul informațiilor disponibile în cadrul unei specii și al altor specii taxonomice cu care poate fi încrucișată prima, inclusiv prin utilizarea unor tehnici avansate, cum ar fi recuperarea de embrioni, poliploidia indusă și încrucișarea cu punte genetică; [AM 27]
(7) „plantă NTG de categoria 1” înseamnă o plantă NTG care:
(a) îndeplinește criteriile de echivalență cu plante convenționale, astfel cum sunt prevăzute în anexa I sau
(b) este descendentă a plantei sau plantelor NTG menționate la litera (a), inclusiv descendentă obținută prin încrucișarea unor astfel de plante, cu condiția să nu existe alte modificări care ar face-o să intre sub incidența Directivei 2001/18/CE sau Regulamentului (UE) nr. 1829/2003;
(8) „plantă NTG de categoria 2” înseamnă o plantă NTG, alta decât o plantă NTG de categoria 1;
(9) „plantă NTG de uz alimentar” înseamnă o plantă NTG care poate fi utilizată ca aliment sau ca sursă pentru producția de alimente;
(10) „plantă NTG de uz furajer” înseamnă o plantă NTG care poate fi utilizată ca furaj sau ca sursă pentru producția de furaje;
(11) „produs dintr-o plantă NTG” înseamnă un produs derivat, integral sau parțial, dintr-o plantă NTG, dar care nu conține o plantă NTG și nu constă într-o astfel de plantă;
(12) „produs NTG” înseamnă un produs, altul decât alimente și furaje, care conține o plantă NTG sau constă într-o astfel de plantă, precum și alimente și furaje care conțin o astfel de plantă, care constau într-o astfel de plantă sau care sunt produse dintr-o astfel de plantă;
(13) „produs NTG de categoria 1” înseamnă un produs NTG în cazul căruia planta NTG pe care o conține, în care constă sau, în cazul alimentelor ori furajelor, din care este produs, este o plantă NTG de categoria 1;
(14) „produs NTG de categoria 2” înseamnă un produs NTG în cazul căruia planta NTG pe care o conține, în care constă sau, în cazul alimentelor ori furajelor, din care este produs, este o plantă NTG de categoria 2;
(15) „întreprindere mică sau mijlocie (IMM)” înseamnă o IMM, astfel cum este definită în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei2.
15a. „abordarea o singură sănătate” înseamnă o abordare integrată, de unificare, ce urmărește să echilibreze și să optimizeze în mod sustenabil sănătatea oamenilor, a plantelor, a animalelor și a ecosistemelor și care recunoaște că sănătatea oamenilor, a animalelor domestice și sălbatice, a plantelor și a mediului în general, inclusiv a ecosistemelor, sunt strâns interconectate și interdependente; [AM 28]
15b. „proteine himerice” înseamnă proteine create prin combinarea a două sau mai multe gene sau segmente de gene care au fost codificate inițial pentru proteine separate. [AM 29]
Articolul 4
Diseminarea deliberată a plantelor NTG în orice alt scop decât introducerea pe piață și introducerea pe piață a produselor NTG
Fără a se aduce atingere altor cerințe din dreptul Uniunii, o plantă NTG poate fi diseminată în mod deliberat în mediu în orice alt scop decât introducerea pe piață, iar un produs NTG poate fi introdus pe piață, numai dacă:
(1) planta în cauză este o plantă NTG de categoria 1 și
(a) face obiectul unei decizii de declarare a statutului respectiv, în conformitate cu articolul 6 sau 7; sau
(b) este descendentă a uneia sau mai multor plante menționate la litera (a), cu condiția să fie în continuare îndeplinite criteriile de echivalență stabilite în anexa I; sau [AM 30]
(2) planta în cauză este o plantă NTG de categoria 2 și a primit aprobare sau a fost autorizată în conformitate cu capitolul III. [AM 31]
Punerea în aplicare a prezentului regulament, asigurarea respectării sale și aplicarea sa nu au scopul sau efectul de a preveni sau de a împiedica importurile din țări terțe de plante și produse NTG care îndeplinesc aceleași standarde ca cele prevăzute în prezentul regulament. [AM 32]
Articolul 4a
Excluderea de la posibilitatea de brevetare
Plantele NTG, materialul vegetal, părțile acestora, informațiile genetice și caracteristicile procedeelor pe care le conțin nu pot fi brevetate. [AM 33]
CAPITOLUL II
Plantele NTG de categoria 1 și produsele NTG de categoria 1
Articolul 5
Statutul de plante NTG de categoria 1
1. Plantelor NTG de categoria 1 nu li se aplică normele din legislația Uniunii care se aplică OMG-urilor.
2. În sensul Regulamentului (UE) 2018/848, normele prevăzute la articolul 5 litera (f) punctul (iii) și la articolul 11 se aplică plantelor NTG de categoria 1 și produselor obținute din sau prin astfel de plante. [7 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă un raport privind evoluția percepției consumatorilor și a producătorilor, însoțit, după caz, de o propunere legislativă. [AM 34]
3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a criteriilor de echivalență a plantelor NTG cu plante convenționale, astfel cum sunt stabilite în anexa I, ținând seama de potențialele riscuri asociate și de consecințele legate de funcționarea procedurii de verificare, în vederea adaptării lor la progreselecele mai recente progrese științifice și tehnologice în ceea ce privește tipurile și amploarea modificărilor care pot avea loc în mod natural sau prin ameliorare convențională. [AM 35]
(3a) Prezența accidentală sau inevitabilă din punct de vedere tehnic a plantelor NTG de categoria 1, a materialului de reproducere sau a unor părți ale acestora în producția ecologică sau în produsele neecologice autorizate în producția ecologică în conformitate cu articolele 24 și 25 din Regulamentul (UE) 2018/848 nu constituie o neconformitate în raport cu regulamentul respectiv. [AM 36]
Articolul 6
Procedura de verificare a statutului de plantă NTG de categoria 1 înainte de diseminarea deliberată în orice scop, altul decât introducerea pe piață
1. Pentru a obține declararea statutului de plantă NTG de categoria 1, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a), înainte de a efectua diseminarea deliberată a unei plante NTG în orice scop, altul decât introducerea pe piață, persoana care intenționează să efectueze diseminarea deliberată depune, în conformitate cu alineatele (2) și (3) și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (b), o cerere de verificare a îndeplinirii criteriilor prevăzute în anexa I, a cel puțin uneia dintre trăsăturile menționate în anexa III partea 1 și a criteriilor de excludere din anexa III partea 2 („cererea de verificare”). Cererea de verificare respectivă se depune la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE din statul membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc diseminarea, în conformitate cu alineatele (2) și (3) și cu actul delegat adoptat în conformitate cu articolul 6 alineatul (11a) litera (b). [AM 37]
2. Când o persoană intenționează să efectueze simultan o astfel de diseminare deliberată în mai multe state membre, persoana respectivă depune cererea de verificare la autoritatea competentă a unuia dintre statele membre în cauză.
3. Cererea de verificare menționată la alineatul (1) se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care există astfel de formate, în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și conține, fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar putea fi necesare în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002:
(a) numele și adresa solicitantului verificării;
(b) denumirea și specificarea plantei NTG;
(c) o descriere a trăsăturii sau trăsăturilor și a caracteristicilor care au fost introduse sau modificate, informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru obținerea trăsăturii sau trăsăturilor, inclusiv divulgarea secvenței cu modificarea genetică; [AM 38]
(ca) orice brevet sau cerere de brevet în curs de examinare care acoperă întreaga plantă NTG de categoria 1 sau o parte a acesteia; [AM 253]
(d) o copie a studiilor care au fost efectuate și orice alt material disponibil prin care se demonstrează că:
(i) planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilorîn scopuri de ameliorare convențională, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicaredelegat adoptat în conformitate cu articolul 276 alineatul (11a) litera (a); [AM 39]
(ii) planta NTG îndeplinește criteriile prevăzute în anexa I, prezintă cel puțin una dintre trăsăturile menționate în partea 1 din anexa III și îndeplinește criteriile de excludere prevăzute în partea 2 din anexa III; [AM 40]
(da) denumirea soiului; [AM 41]
(e) în cazurile menționate la alineatul (2), indicarea statelor membre în care solicitantul verificării intenționează să efectueze diseminarea deliberată;
(f) o identificare a părților cererii de verificare și a oricăror alte informații suplimentare în privința cărora solicitantul verificării cere un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 11 din prezentul regulament și al articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
4. Autoritatea competentă confirmă solicitantului verificării, fără întârzieri nejustificate, primirea cererii de verificare, precizând data primirii. Autoritatea competentă pune cererea de verificare la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei fără întârzieri nejustificate.
5. Dacă nu conține toate informațiile necesare, cererea de verificare se declară inadmisibilă de către autoritatea competentă în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii sale. Autoritatea competentă informează solicitantul verificării, celelalte state membre și Comisia, fără întârzieri nejustificate, cu privire la inadmisibilitatea cererii de verificare și prezintă motivele deciziei sale.
6. Dacă cererea de verificare nu este considerată inadmisibilă în conformitate cu alineatul (5), autoritatea competentă verifică dacă planta NTG îndeplinește criteriile prevăzute în anexa I și întocmește un raport de verificare în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii unei cereri de verificare. Autoritatea competentă poate, după caz, să se consulte cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) la elaborarea raportului de verificare. Autoritatea competentă pune raportul de verificare la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei, fără întârzieri nejustificate. [AM 42]
7. Celelalte state membre și Comisia pot formula observații cu privireobiecții motivate la raportul de verificare, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor stabilite în anexa I, în termen de 20 de zile de la data primirii raportului respectiv. Aceste obiecții motivate se referă exclusiv la criteriile stabilite în anexa I și anexa III și includ o justificare științifică. [AM 43]
8. Dacă niciun stat membru sau Comisia nu formulează observațiiobiecții motivate științific în termenul menționat la alineatul (7), autoritatea națională competentă care a întocmit raportul de verificare adoptă, în termen de 10 zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (7), o decizie prin care declară dacă planta NTG este sau nu o plantăo planta NTG de categoria 1. Autoritatea națională competentă transmite decizia, fără întârzieri nejustificate, în termen de 10 zile lucrătoare solicitantului verificării, celorlalte state membre și Comisiei. [AM 311]
9. În cazul în care alt stat membru sau Comisia formulează observațiio obiecție justificată în termenul menționat la alineatul (7), autoritatea competentă care a întocmit raportul de verificare transmite Comisiei observația sau observațiileface publice obiecțiile motivate fără întârzieri nejustificate. [AM 45]
10. După consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară („Autoritatea”), Comisia pregătește un proiect de decizie prin care declară dacă planta NTG este o plantă NTG de categoria 1, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data primirii observației sau observațiilorobiecțiilor justificate, ținând seama de acestea din urmă. Decizia se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (2). [AM 46]
11. Comisia publică un rezumat al deciziilor menționate la alineatele (8) și (10) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 7
Procedura de verificare a statutului de plantă NTG de categoria 1 înainte de introducerea pe piață a produselor NTG
1. În cazul în care nu a obținut deja, în conformitate cu articolul 6, o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a), pentru a obține o astfel de declarație înainte de introducerea pe piață a unui produs NTG, persoana care intenționează să introducă produsul pe piață prezintă autorității o cerere de verificare în conformitate cu alineatul (2) și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (b).
2. Cererea de verificare menționată la alineatul (1) se depune la autoritate conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în există astfel de formate, în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și conține, fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar putea fi necesare în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002:
(a) numele și adresa solicitantului verificării;
(b) denumirea și specificarea plantei NTG;
(ba) denumirea soiului; [AM 48]
(c) o descriere a trăsăturii sau trăsăturilor și a caracteristicilor care au fost introduse sau modificate, inclusiv informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru obținerea trăsăturii sau trăsăturilor și divulgarea secvenței cu modificarea genetică; [AM 49]
(d) o copie a studiilor care au fost efectuate și orice alt material disponibil prin care se demonstrează că:
(i) planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);
(ii) planta NTG îndeplinește criteriile prevăzute în anexa I;
(da) un plan de monitorizare a efectelor asupra mediului; [AM 260]
(e) o identificare a părților cererii de verificare și a oricăror alte informații suplimentare în privința cărora solicitantul verificării cere un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 11 din prezentul regulament și al articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
3. Autoritatea confirmă solicitantului verificării, fără întârziere, primirea cererii de verificare, precizând data primirii. Autoritatea pune cererea de verificare la dispoziția statelor membre și a Comisiei, fără întârzieri nejustificate, și publică cererea de verificare, informațiile justificative relevante și orice informație suplimentară furnizată de solicitantul verificării, în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, omițând eventualele informații identificate drept confidențiale în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și cu articolul 11 din prezentul regulament.
4. Dacă nu conține toate informațiile necesare, cererea de verificare este declarată inadmisibilă de către autoritate în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii sale. Autoritatea informează solicitantul verificării, statele membre și Comisia, fără întârzieri nejustificate, cu privire la inadmisibilitatea cererii de verificare și prezintă motivele deciziei sale.
5. Dacă cererea de verificare nu este considerată inadmisibilă în conformitate cu alineatul (4), autoritatea își emite poziția cu privire la îndeplinirea, de către planta NTG, a criteriilor prevăzute în anexa I, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii unei cereri de verificare. Autoritatea transmite poziția Comisiei și statelor membre. În conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, autoritatea își publică poziția, omițând eventualele informații identificate drept confidențiale în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și cu articolul 11 din prezentul regulament.
6. Comisia pregătește un proiect de decizie prin care declară dacă planta NTG este o plantă NTG de categoria 1, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii poziției autorității, ținând seama de respectiva poziție. Decizia se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (2).
7. Comisia publică un rezumat al decizieidecizia finală în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și publică, pe o pagină web dedicată și accesibilă publicului, proiectul său de decizie și obiecțiile motivate menționate la articolul 6. [AM 50]
Articolul 8
Sistemul de schimb de informații între statele membre, Comisie și autoritate
Comisia instituie și menține un sistem electronic pentru depunerea cererilor de verificare în conformitate cu articolele 6 și 7 și pentru schimbul de informații realizat în temeiul prezentului titlu.
Articolul 9
Baza de date a deciziilor de declarare a statutului de plantă NTG de categoria 1
1. Comisia creează și menține o bază de date în care sunt introduse deciziile de declarare a statutului de plantă NTG de categoria 1, adoptate în conformitate cu articolul 6 alineatul (8) sau (10) și cu articolul 7 alineatul (6).
Baza de date conține următoarele informații:
(a) numele și adresa solicitantului verificării;
(b) denumirea și specificarea plantei NTG de categoria 1; [AM 51]
(ba) denumirea soiului; [AM 52]
(c) o descriere succintă a tehnicii sau tehnicilor utilizate pentru obținerea modificării genetice;
(d) o descriere a trăsăturii sau trăsăturilor și a caracteristicilor care au fost introduse sau modificate;
(e) un număr de identificare și
(ea) avizul sau poziția EFSA, dacă există, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (10) și la articolul 7 alineatul (5); și [AM 53]
(f) decizia menționată la articolul 6 alineatul (8) sau (10) și la articolul 7 alineatul (6), după caz.
2. Baza de date este publică și accesibilă publiculuionline. [AM 54]
Articolul 10
Etichetarea materialului de reproducere a plantelor NTG de categoria 1, inclusiv a materialului de ameliorare
Plantele NTG de categoria 1, produsele care conțin sau constau dintr-o plantă sau din plante NTG de categoria 1 și materialul de reproducere a plantelor, inclusiv cel utilizat pentru ameliorare și în scopuri științifice, care conține una sau mai multe plante NTG de categoria 1 sau constă în una sau mai multe astfel de plante și care este pus la dispoziția unor părți terțe, contra cost sau gratuit, poartă o etichetă care conține cuvintele „NTG cat. 1”Noi tehnici genomice”. În cazul materialului de reproducere a plantelor, acestea sunt urmate de numărul de identificare a plantei sau plantelor NTG din care a fost derivat. [AM 264]
Trasabilitatea corespunzătoare bazată pe documente pentru plantele NTG este asigurată prin transmiterea și păstrarea de informații conform cărora produsele conțin sau constau din plante și produse NTG și prin codurile unice pentru respectivele NTG, în fiecare etapă a introducerii lor pe piață. [AM 265]
Articolul 11
Confidențialitate
1. Solicitantul verificării menționat la articolele 6 și 7 poate transmite autorității competente a statului membru sau autorității, după caz, o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului titlu să fie tratate drept confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile, în conformitate cu alineatele (3) și (6).
2. Autoritatea competentă sau autoritatea, după caz, evaluează cererea de confidențialitate menționată la alineatul (1).
3. Autoritatea competentă sau autoritatea, după caz, poate acorda tratament confidențial numai în ceea ce privește următoarele informații, pe baza justificărilor verificabile, în cazul în care solicitantul verificării a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:
(a) informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
(b) informații referitoare la secvența de ADN; și
(c) modele și strategii de ameliorare.
4. După ce s-a consultat cu solicitantul verificării, autoritatea competentă sau autoritatea, după caz, hotărăște ce informații urmează să fie tratate drept confidențiale și aduce la cunoștința solicitantului verificării ce a hotărât.
5. Statele membre, Comisia și autoritatea iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile confidențiale care sunt notificate sau fac obiectul unui schimb în temeiul prezentului capitol nu sunt făcute publice.
6. Dispozițiile relevante ale articolelor 39e și 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se aplică mutatis mutandis.
7. În cazul în care solicitantul verificării își retrage cererea de verificare, statele membre, Comisia și autoritatea respectă confidențialitatea, astfel cum a fost acordată de autoritatea competentă sau de autoritate în conformitate cu prezentul articol. În cazul în care retragerea cererii de verificare are loc înainte ca autoritatea competentă sau autoritatea să fi luat o decizie cu privire la cererea de tratament confidențial relevantă, statele membre, Comisia și autoritatea nu pot să facă publice informațiile pentru care s-a solicitat un tratament confidențial.
Articolul 11a
Retragerea deciziei
Dacă rezultatele monitorizării arată că există un risc pentru sănătate sau pentru mediu sau dacă noile date științifice sprijină această ipoteză, autoritatea competentă își poate retrage decizia menționată la articolul 6 alineatul (8) sau declarația menționată la articolul 7 alineatul (5). Decizia de retragere trebuie trimisă prin scrisoare recomandată beneficiarului deciziei, care are la dispoziție 15 zile în care poate formula observații. În acest caz, comercializarea plantei sau a produsului NTG este interzisă din ziua următoare datei primirii scrisorii recomandate. [AM 266]
CAPITOLUL III
Plantele NTG de categoria 2 și produsele NTG de categoria 2
Articolul 12
Statutul de plante NTG de categoria 2 și de produse NTG de categoria 2
În cazul plantelor NTG de categoria 2 și al produselor NTG de categoria 2 se aplică normele din legislația Uniunii care se aplică OMG-urilor, dacă prezentul regulament nu prevede derogări de la acestea.
SECȚIUNEA 1
Diseminarea deliberată de plante NTG de categoria 2 în orice scop, altul decât introducerea pe piață
Articolul 13
Conținutul notificării menționate la articolul 6 din Directiva 2001/18/CE
În ceea ce privește diseminarea deliberată a unei plante NTG de categoria 2 în orice scop, altul decât introducerea pe piață, notificarea menționată la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/18/CE include:
(a) numele și adresa notificatorului;
(b) o copie a studiilor care au fost efectuate și a oricărui alt material disponibil prin care se demonstrează că planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);
(c) un dosar tehnic care cuprinde informațiile specificate în anexa II și necesare pentru realizarea evaluării riscurilor pentru mediu generate de diseminarea deliberată a unei plante NTG sau a unei combinații de plante NTG:
(i) informații generale care includ informații despre personal și formare;
(ii) informații referitoare la planta sau plantele NTG de categoria 2;
(iii) informații referitoare la condițiile de diseminare și mediul receptor potențial;
(iv) informații privind interacțiunile dintre planta sau plantele NTG de categoria 2 și mediu;
(v) un plan de monitorizare, în vederea identificării efectelor plantei sau plantelor NTG de categoria 2 asupra sănătății umane sau asupra mediului;
(vi) când sunt relevante, informații privind metodele de control și de remediere, tratarea deșeurilor și planurile de intervenție în caz de urgență;
(vii) o identificare a părților notificării și a altor informații suplimentare în privința cărora notificatorul dorește un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 25 din Directiva 2001/18/CE;
(viii) un rezumat al dosarului;
(d) evaluarea riscurilor pentru mediu efectuată în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în părțile 1 și 2 din anexa II și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c).
SECȚIUNEA 2
Introducerea pe piață a produselor NTG de categoria 2, altele decât alimentele sau furajele
Articolul 14
Conținutul notificării menționate la articolul 13 din Directiva 2001/18/CE
1. În ceea ce privește introducerea pe piață a produselor NTG de categoria 2, altele decât alimentele și furajele, notificarea menționată la articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE conține, fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar pute fi necesare în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002:
(a) numele și adresa notificatorului și ale reprezentantului stabilit în Uniune al acestuia (dacă notificatorul nu este stabilit în Uniune);
(b) denumirea și specificarea plantei NTG de categoria 2;
(c) domeniul de aplicare al notificării:
(i) cultivare;
(ii) alte utilizări (se specifică în notificare);
(d) o copie a studiilor care au fost efectuate și a oricărui alt material disponibil prin care se demonstrează că planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);
(e) evaluarea riscurilor pentru mediu efectuată în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în părțile 1 și 2 din anexa II și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c);
(f) condițiile pentru introducerea pe piață a produsului, inclusiv condițiile specifice de folosire și manipulare;
(g) cu trimitere la articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE, o perioadă propusă pentru aprobare, care nu poate depăși 10 ani;
(h) când este cazul, un plan de monitorizare a efectelor asupra mediului în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE, inclusiv o propunere privind durata planului de monitorizare; această durată poate fi diferită de perioada propusă pentru aprobare. Notificatorul poate propune să nu prezinte un plan de monitorizare, în cazul în care consideră, pe baza rezultatelor unei diseminări notificate în conformitate cu secțiunea 1, a constatărilor din evaluarea riscurilor pentru mediu, a caracteristicilor plantei NTG, a caracteristicilor și amplorii utilizării preconizate a acesteia și a caracteristicilor mediului receptor, în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (d), că planta NTG nu necesită un plan de monitorizare;
(i) o propunere de etichetare conformă cu cerințele stabilite la punctul A.8. din anexa IV la Directiva 2001/18/CE, la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 și la articolul 23 din prezentul regulament;
(j) denumirile comerciale propuse pentru produse și denumirile plantelor NTG de categoria 2 din conținutul produselor respective, precum și o propunere de identificator unic pentru planta NTG de categoria 2, elaborate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 65/2004 al Comisiei ((32)). După aprobare, se comunică autorității competente toate denumirile comerciale noi;
(k) descrierea modului în care este prevăzut să fie utilizat produsul. Se pun în evidență diferențele de utilizare sau gestionare a produsului respectiv în comparație cu produse nemodificate genetic similare;
(l) metodele de prelevare de probe din planta NTG (inclusiv trimiteri la metodele oficiale sau standardizate existente de prelevare de probe) și metodele de detecție, de identificare și de cuantificare a plantei NTG. În cazurile în care nu este fezabil să se furnizeze o metodă analitică de detecție, identificare și cuantificare și care sunt justificate în mod corespunzător de către notificator, se adaptează modalitățile de îndeplinire a cerințelor de metodă analitică, astfel cum se specifică în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (e) și cu orientările menționate la articolul 29 alineatul (2);
(m) probe din planta NTG de categoria 2 și probele de control aferente, precum și informații privind locul în care se poate accesa materialul de referință;
(n) când este cazul, informațiile de furnizat pentru respectarea anexei II la Protocolul de la Cartagena privind prevenirea riscurilor biotehnologice la Convenția privind diversitatea biologică;
(o) o identificare a părților notificării și a altor informații suplimentare în privința cărora notificatorul dorește un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 25 din Directiva 2001/18/CE și al articolelor 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
(p) un rezumat al dosarului în format standardizat.
2. Notificatorul include în această notificare informații cu privire la datele sau rezultatele obținute din diseminări ale aceleiași plante NTG de categoria 2 sau ale aceleiași combinații de plante NTG de categoria 2 notificate anterior sau în curs de notificare și/sau efectuate de către notificator fie în interiorul, fie în exteriorul Uniunii.
3. Autoritatea competentă care întocmește raportul de evaluare menționat la articolul 14 din Directiva 2001/18/CE examinează dacă notificarea este conformă cu alineatele (1) și (2).
Articolul 15
Dispoziții specifice privind monitorizarea
În aprobarea scrisă menționată la articolul 19 din Directiva 2001/18/CE se specifică fie cerințele de monitorizare, astfel cum sunt descrise la articolul 19 alineatul (3) litera (f), fie faptul că monitorizarea nu este necesară. Dacă în aprobare nu se prevede monitorizarea, se aplică articolul 17 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/18/CE.
Articolul 16
Etichetarea în conformitate cu articolul 23
În plus față de articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2001/18/CE, în aprobarea scrisă se prevede că etichetarea se realizează în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament. [AM 56]
Articolul 17
Durata de valabilitate a aprobării după reînnoire
1. Aprobarea acordată în temeiul părții C din Directiva 2001/18/CE este valabilă, după prima reînnoire în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2001/18/CE, pe o durată nelimitată, cu excepția cazului în care în decizia menționată la articolul 17 alineatul (6) sau (8) se prevede că reînnoirea are o durată limitată, din motive justificate pe baza constatărilor din evaluarea riscurilor efectuată în temeiul prezentului regulament și pe baza experienței dobândite în urma utilizării, inclusiv pe baza rezultatelor monitorizării, dacă se specifică astfel în aprobare.
2. Nu se aplică ultima teză de la articolul 17 alineatele (6) și (8) din Directiva 2001/18/CE.
(2a) Dacă rezultatele monitorizării arată că există un risc pentru sănătate sau pentru mediu sau dacă noile date științifice sprijină această ipoteză, autoritatea competentă își poate retrage decizia. Decizia de retragere trebuie trimisă prin scrisoare recomandată beneficiarului deciziei, care are la dispoziție 15 zile în care poate formula observații. În acest caz, comercializarea plantei sau a produsului NTG este interzisă din ziua următoare datei primirii scrisorii recomandate. [AM 268]
SECȚIUNEA 3
Introducerea pe piață a plantelor NTG de categoria 2 de uz alimentar sau furajer și a alimentelor și furajelor NTG de categoria 2
Articolul 18
Domeniu de aplicare
Prezenta secțiune se aplică următoarelor:
(a) plante NTG de categoria 2 de uz alimentar sau de uz furajer;
(b) alimente care conțin plante NTG de categoria 2, constau în astfel de plante sau sunt produse din astfel de plante sau care conțin ingrediente produse din plante NTG de categoria 2 („alimente NTG de categoria 2”);
(c) alimente care conțin plante NTG de categoria 2, constau în astfel de plante sau sunt produse din astfel de plante („furaje NTG de categoria 2”).
Articolul 19
Dispoziții specifice privind cererea de acordare a autorizației menționată la articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003
1. Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3) litera (e) și de la articolul 17 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar putea fi solicitate în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, o cerere de acordare autorizației pentru o plantă NTG de categoria 2 de uz alimentar sau furajer sau pentru alimente sau furaje NTG de categoria 2 este însoțită de o copie a studiilor, inclusiv, după caz, a studiilor independente, revizuite de experți externi, care au fost efectuate și a oricărui alt material disponibil pentru a demonstra că:
(a) planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);
(b) alimentele sau, respectiv, furajele respectă criteriile menționate la articolul 4 alineatul (1) sau, respectiv, articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, pe baza unei evaluări a siguranței alimentelor sau furajelor, efectuată în conformitate cu principiile și criteriile stabilite în părțile 1 și 3 din anexa II la prezentul regulament și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c).
2. Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3) litera (i) și de la articolul 17 alineatul (3) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de acordare a autorizației este însoțită de metodele de prelevare de probe din planta NTG (inclusiv trimiteri la metodele oficiale sau standardizate existente de prelevare de probe) și metodele de detecție, de identificare și de cuantificare a plantei NTG și, după caz, de detecție și de identificare a plantei NTG din alimentele sau furajele NTG.
În cazurile în care nu este fezabil să se furnizeze o metodă analitică de detecție, identificare și cuantificare și care sunt justificate de solicitantul autorizației în mod corespunzător sau sunt stabilite de laboratorul de referință al Uniunii Europene, menționat la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în cursul procedurii menționate la articolul 20 alineatul (4), se adaptează modalitățile de îndeplinire a cerințelor privind metoda analitică, astfel cum se specifică în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (e) și cu orientările menționate la articolul 29 alineatul (2);
3. Prin derogare de la articolul 5 alineatul (5) și de la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în cazul plantelor NTG de categoria 2 sau al alimentelor ori furajelor care conțin plante NTG de categoria 2 sau constau în astfel de plante, cererea este însoțită, de asemenea, de următoarele:
(a) evaluarea riscurilor pentru mediu efectuată în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în părțile 1 și 2 din anexa II și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c);
(b) dacă este cazul, un plan de monitorizare a efectelor asupra mediului în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE, inclusiv o propunere privind durata planului de monitorizare. Această durată poate fi diferită de durata autorizației. Solicitantul autorizației poate propune să nu prezinte un plan de monitorizare, în cazul în care consideră, pe baza rezultatelor unei diseminări notificate în conformitate cu secțiunea 1, a constatărilor din evaluarea riscurilor pentru mediu, a caracteristicilor plantei NTG, a caracteristicilor și amplorii utilizării preconizate a acesteia și a caracteristicilor mediului receptor, în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (d), că planta NTG nu necesită un plan de monitorizare.
4. Cererea conține, de asemenea, o propunere de etichetare în conformitate cu articolul 23.
Articolul 20
Dispoziții specifice privind avizul autorității
1. Prin derogare de la articolul 6 alineatele (1) și (2) și de la articolul 18 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autoritatea emite un aviz cu privire la cererea de acordare a autorizației menționată la articolul 19 din prezentul regulament în termen de șase luni de la primirea unei cereri valabile.
În cazul în care autoritatea sau autoritatea competentă a statului membru care efectuează evaluarea riscurilor pentru mediu sau evaluarea siguranței alimentelor și furajelor în temeiul articolului 6 alineatul (3) literele (b) și (c) și al articolului 18 alineatul (3) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 consideră că sunt necesare informații suplimentare, autoritatea sau, prin intermediul acesteia, autoritatea națională competentă cere solicitantului autorizației să transmită informațiile respective într-un termen specificat. În acest caz, perioada de șase luni se prelungește cu perioada suplimentară respectivă. Prelungirea nu poate să depășească șase luni, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de natura datelor solicitate sau de circumstanțe excepționale.
2. În plus față de sarcinile menționate la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autoritatea verifică dacă toate informațiile și documentele furnizate de solicitant sunt conforme cu articolul 19 din prezentul regulament.
3. Prin derogare de la articolul 6 alineatul (3) litera (d) și de la articolul 18 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autoritatea transmite laboratorului de referință al Uniunii, menționat la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, informațiile menționate la articolul 19 alineatul (2) din prezentul regulament și la articolul 5 alineatul (3) litera (j) și articolul 17 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.
4. Laboratorul de referință al Uniunii testează și validează metoda de detecție, identificare și cuantificare propusă de solicitantul autorizației în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) sau verifică dacă informațiile furnizate de. Dacă solicitantul autorizării justifică aplicarea unor modalități adaptate pentru îndeplinirea cerințelor privind metoda de detecție, menționate la alineatul respectivlaboratorul de referință al Uniunii procedează la propriile cercetări și analize pentru a confirma inaplicabilitatea pretinsă. În acest caz, decizia laboratorului de referință al Uniunii se motivează și se face publică. [AM 228]
5. Prin derogare de la articolul 6 alineatul (5) litera (f) și de la articolul 18 alineatul (5) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, dacă este favorabil autorizării alimentelor sau furajelor, avizul include și următoarele:
(a) metoda, validată de laboratorul de referință al Uniunii, pentru detecția plantei NTG, inclusiv pentru prelevarea de probe din aceasta, și, când este cazul, pentru identificarea și cuantificarea acesteia și pentru detecția și identificarea plantei NTG în alimentele sau furajele NTG, precum și justificarea unei eventuale adaptări a metodei în cazurile menționate la articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf;
(b) indicarea locului în care pot fi accesate materiale de referință corespunzătoare.
6. În plus față de informațiile menționate la articolul 6 alineatul (5) litera (d) și la articolul 18 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, avizul include și o propunere de etichetare în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament.
Articolul 21
Durata de valabilitate a autorizației după reînnoire
Prin derogare de la articolul 11 alineatul (1) și de la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autorizația este valabilă, după prima reînnoire, pe o durată nelimitată, cu excepția cazului în care Comisia decide să reînnoiască autorizația pe o durată limitată, din motive justificate pe baza constatărilor din evaluarea riscurilor efectuată în temeiul prezentului regulament și pe baza cunoștințelor dobândite în urma utilizării, inclusiv pe baza rezultatelor monitorizării, dacă se specifică astfel în autorizație.
Dacă rezultatele monitorizării arată că există un risc pentru sănătate sau pentru mediu sau dacă noile date științifice sprijină această ipoteză, autoritatea competentă își poate retrage decizia. Decizia de retragere trebuie trimisă prin scrisoare recomandată beneficiarului deciziei, care are la dispoziție 15 zile în care poate formula observații. În acest caz, comercializarea plantei sau a produsului NTG este interzisă din ziua următoare datei primirii scrisorii recomandate. [AM 270]
SECȚIUNEA 4
Dispoziții comune pentru plantele NTG de categoria 2 și produsele NTG de categoria 2
Articolul 22
Stimulente pentru plantele NTG de categoria 2 și produsele NTG de categoria 2 care conțin trăsături cu relevanță pentru sustenabilitate
1. Stimulentele prevăzute la prezentul articol se aplică plantelor NTG de categoria 2 și produselor NTG de categoria 2 în cazul cărora trăsătura saucel puțin una dintre trăsăturile prevăzute care sunt dobândite de planta NTG induse prin modificarea genetică sunt incluse în partea 1 din anexa III șila articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE/...)(33) și nu prezintă niciuna dintre trăsături nutrăsăturile care figurează în partea 2 din anexa respectivă. [AM 57]
2. În cazul cererilor de acordare a autorizației depuse în conformitate cu articolul 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19 se aplică următoarele stimulente:
(a) prin derogare de la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf din prezentul regulament, autoritatea emite avizul cu privire la cerere în termen de 4 luni de la primirea unei cereri valabile, cu excepția cazului în care complexitatea produsului impune aplicarea termenului menționat la articolul 20 alineatul (1). Termenul poate fi prelungit în condițiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) al doilea paragraf;
(b) în cazul în care este IMM, solicitantul autorizației este scutit de plata contribuțiilor financiare către laboratorul de referință al Uniunii și către Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, menționate la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.
3. În scopul evaluării riscurilor, care este efectuată în conformitate cu anexa II, se aplică, în plus față de articolul 32a din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, înainte de notificările transmise în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2001/18/CE coroborat cu articolul 14 și de cererile de acordare a autorizației depuse în conformitate cu articolul 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19, următoarea consultanță prealabilă depunerii:
(a) la cererea solicitantului autorizației sau a unui notificator potențial, personalul autorității oferă consultanță cu privire la ipotezele de risc plauzibile pe care solicitantul autorizației sau notificatorul potențial le-a identificat pe baza proprietăților unei plante, ale unui produs, ale unei plante ipotetice sau ale unui produs ipotetic și pentru abordarea cărora este necesar să se furnizeze informațiile prevăzute în părțile 2 și 3 din anexa II. Consultanța nu acoperă însă modul în care sunt concepute studiile pentru abordarea ipotezelor de risc;
(b) în cazul în care este IMM, solicitantul autorizației sau notificatorul potențial poate notifica autorității în ce mod intenționează să abordeze ipotezele plauzibile de risc menționate la litera (a) pe care le-a identificat pe baza proprietăților unei plante, ale unui produs, ale unei plante ipotetice sau ale unui produs ipotetic, inclusiv în ce mod sunt concepute studiile pe care intenționează să le efectueze în conformitate cu cerințele stabilite în părțile 2 și 3 din anexa II. Autoritatea oferă consultanță cu privire la informațiile notificate, inclusiv cu privire la modul în care sunt concepute studiile.
(a) nu afectează și nu angajează eventuala evaluare ulterioară a cererilor de acordare a autorizației sau a notificărilor de către Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul autorității. Personalul autorității care furnizează consultanța nu poate fi implicat în nicio activitate științifică sau tehnică de pregătire care este direct sau indirect relevantă pentru cererea de acordare a autorizației sau notificarea care face obiectul consultanței;
(b) în cazul notificărilor potențiale, efectuate în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2001/18/CE coroborat cu articolul 14, și al cererilor potențiale, depuse în temeiul articolului 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19, referitoare la o plantă NTG de categoria 2 care urmează să fie utilizată sub formă de semințe sau de alt material de reproducere a plantelor, consultanța prealabilă depunerii este furnizată de autoritate împreună sau în strânsă colaborare cu autoritatea competentă a statului membru în care urmează să fie depusă notificarea sau cererea;
(c) Autoritatea publică fără întârziere un rezumat al consultanței prealabile depunerii de îndată ce o cerere de acordare a autorizației sau o notificare a fost considerată valabilă. Articolul 38 alineatul (1a) se aplică mutatis mutandis;
(d) solicitanții autorizației sau notificatorii potențiali care demonstrează că sunt IMM-uri pot solicita consultanța prealabilă depunerii menționată la alineatul (3) litera (a) în momente diferite.
5. Eventuala cerere de stimulente se transmite autorității în momentul solicitării consultanței menționate la alineatul (3) sau al cererii de acordare a autorizației menționate la articolul 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19 și este însoțită de următoarele informații:
(a) informațiile necesare pentru stabilirea faptului că trăsătura sau trăsăturile prevăzute care sunt dobândite de planta NTG de categoria 2 prin modificarea genetică respectă condițiile menționate la alineatul (1);
(b) dacă este cazul, informațiile necesare pentru demonstrarea faptului că solicitantul autorizației sau notificatorul (potențial) este IMM;
(c) în sensul alineatului (3), informațiile referitoare la aspectele enumerate în partea 1 din anexa II, în măsura în care acestea pot fi deja furnizate, precum și orice altă informație relevantă.
6. În cazul informațiilor transmise autorității în temeiul prezentului articol se aplică articolul 26 din Directiva 2001/18/CE și articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, după caz.
7. Autoritatea stabilește modalitățile practice de punere în aplicare a alineatelor (3)-(6).
8. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a listelor de trăsături ale plantelor NTG, astfel cum sunt stabilite în anexa III, în vederea adaptării acestor liste la progresele științifice și tehnologice și la noile dovezi referitoare la impactul respectivelor trăsături asupra sustenabilității, cu respectarea următoarelor condiții:
(a) Comisia ține seama de monitorizarea impactului prezentului regulament, astfel cum este prevăzută la articolul 30 alineatul (3);
(b) Comisia efectuează, pe baza celor mai recente publicații științifice, o analiză a impactului produs asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității sociale și a sustenabilității economice de trăsătura sau trăsăturile pe care intenționează să le adauge pe lista din anexa III sau să le șteargă din aceasta;
(c) dacă este cazul, Comisia ține seama de rezultatele monitorizării efectuate în conformitate cu articolul 14 litera (h) sau cu articolul 19 alineatul (3) și având ca obiect plantele NTG care prezintă trăsătura sau trăsăturile dobândite prin modificarea lor genetică.
Articolul 23
Etichetarea produselor NTG de categoria 2 autorizate
Pe lângă cerințele de etichetare menționate la articolul 21 din Directiva 2001/18/CE, la articolele 12, 13, 24 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatele (6) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 și fără a se aduce atingere cerințelor prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii, la etichetarea produselor NTG de categoria 2 autorizate se pot menționa, de asemenea, trăsătura sau trăsăturile dobândite prin modificarea genetică, astfel cum se specifică în aprobarea sau, respectiv, autorizația acordată în temeiul capitolului III secțiunea 2 sau, respectiv, 3 din prezentul regulament.
Articolul 24
Măsuri pentru evitarea prezenței accidentale a plantelor NTG de categoria 2
Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita prezența accidentală a plantelor NTG de categoria 2 în produse care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2001/18/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.
Articolul 25
Cultivare
Articolul 26b din Directiva 2001/18/CE nu se aplică plantelor NTG de categoria 2.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 26
Exercitarea delegării
1. Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, în condițiile prevăzute la prezentul articol.
2. Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 5 alineatul (3), la articolul 6 alineatul (11a) și la articolul 22 alineatul (8) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu 9 luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 59]
3. DelegărileDelegarea de competențe menționatemenționată la articolul 5 alineatul (3), la articolul 6 alineatul (11a) și la articolul 22 alineatul (8) pot fi revocatepoate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării ei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. [AM 60]
4. Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare((34)).
5. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
6. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3), articolului 6 alineatul (11a) și al articolului 22 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 61]
Articolul 27
Acte de punere în aplicare
Comisia adoptă acte de punere în aplicare referitoare la:
(a) informațiile necesare pentru demonstrarea faptului că o plantă este o plantă NTG; [AM 62]
(b) pregătirea și prezentarea cererilor de verificare menționate la articolele 6 și 7; [AM 63]
(c) cerințele în materie de metodologie și informare pentru evaluarea riscurilor de mediu ale plantelor NTG de categoria 2 și pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, în conformitate cu principiile și criteriile stabilite anexa II;
(d) aplicarea articolelor 14 și 19, inclusiv a normelor privind pregătirea și prezentarea notificării sau a cererii;
(e) modalitățile adaptate pentru respectarea cerințelor privind metoda analitică, menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (l) și la articolul 19 alineatul (2).
Înainte de a adopta actele de punere în aplicare menționate la literele (a)-(d), Comisia consultă autoritatea. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (3).
Articolul 28
Procedura comitetului
1. Comisia este sprijinită de comitetul instituit prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 182/2011.
3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 182/2011.
Articolul 29
Orientări
1. Înainte de data aplicării prezentului regulament, autoritatea publică orientări detaliate pentru a sprijini notificatorul sau solicitantul pentru întocmirea și prezentarea notificărilor și a cererii, astfel cum sunt menționate în capitolele II și III, și la punerea în aplicare a anexei II.
2. Înainte de data aplicării prezentului regulament, laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru alimente și furaje modificate genetic, desemnat în temeiul articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, asistat de Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, publică orientări detaliate pentru a sprijini notificatorul sau solicitantul pentru aplicarea articolului 14 alineatul (1) litera (l) și a articolului 19 alineatul (2).
Articolul 30
Monitorizare, raportare și evaluare
1. În termen de cel puțin trei ani de la data adoptarea primei decizii în conformitate cu articolul 6 alineatul (8) ori (10), cu articolul 7 alineatul (6) sau cu capitolul III secțiunile 2 ori 3, oricare este mai timpurie, și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament.
2. În raport se identifică și se abordează și eventualele aspecte legate de biodiversitate și de mediu, sănătatea umană și animală, modificările practicilor agronomice, precum și aspectele socioeconomice și etice apărutecare ar fi putut apărea odată cu aplicarea prezentului regulament. [AM 64]
3. În scopul raportării menționate la alineatul (1), cel târziu la [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia stabilește, după consultarea autorităților competente ale statelor membre în conformitate cu Directiva 2001/18/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, un program detaliat de monitorizare, bazată pe indicatori, a impactului prezentului regulament, care include efectele intenționate și neintenționate, precum și efectele sistematice asupra mediului, biodiversității și ecosistemelor. În program se precizează măsurile pe care urmează să le ia Comisia și statele membre pentru colectarea și analizarea datelor și a altor dovezi. [AM 65]
4. În termen de cel puțin doi ani de la publicarea primului raport menționat la alineatul (1), Comisia efectuează o evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament și a impactului acestuia asupra sănătății umane și animale, a mediului, a informării consumatorilor, a funcționării pieței interne, a sustenabilității economice, a sustenabilității mediului și a sustenabilității sociale.
5. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport care cuprinde principalele constatări ale evaluării menționate la alineatul (4).
(5a) Până în iunie 2025, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind rolul și impactul brevetelor asupra accesului amelioratorilor și al fermierilor la diverse materiale de reproducere a plantelor, precum și asupra inovării, în special asupra oportunităților pentru IMM-uri. Raportul evaluează dacă sunt necesare dispoziții legale suplimentare față de cele prevăzute la articolul 4a și la articolul 33a din prezentul regulament. Acolo unde este necesar pentru a garanta accesul amelioratorilor și al fermierilor la materialul de reproducere a plantelor, diversitatea semințelor și prețuri accesibile, raportul este însoțit de o propunere legislativă care să abordeze ajustările cadrului privind proprietatea intelectuală care mai sunt necesare. [AM 66]
(5b) Până în 2024, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare a caracteristicilor specifice și a nevoilor altor sectoare care nu sunt reglementate de prezentul act legislativ, cum ar fi cel privind microorganismele, precum și o propunere cu măsuri de politică suplimentare. [AM 67]
(5c) O dată la patru ani, Comisia evaluează criteriile de echivalență stabilite în anexa I și, dacă este necesar, le actualizează printr-un act delegat, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (3). [AM 68]
Articolul 31
Trimiteri în alte acte legislative ale Uniunii
În ceea ce privește plantele NTG de categoria 2, trimiterile din alte acte legislative ale Uniunii la anexa II sau III la Directiva 2001/18/CE se interpretează ca trimiteri la părțile 1 și 2 din anexa II la prezentul regulament.
Articolul 32
Control administrativ
Orice decizie adoptată în temeiul competențelor conferite autorității prin prezentul regulament sau orice neexercitare a acestor competențe pot face obiectul unui control administrativ din partea Comisiei, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru sau a oricărei persoane interesate sau afectate în mod direct.
În acest scop, se înaintează o solicitare Comisiei în termen de două luni de la data la care partea în cauză a luat cunoștință de actul sau omisiunea vizată.
Comisia pregătește un proiect de decizie în termen de două luni, solicitând autorității, dacă este indicat, să își retragă decizia sau să remedieze lipsa sa de acțiune.
Articolul 33
Modificări aduse Regulamentului (UE) 2017/625
Articolul 23 din Regulamentul (UE) 2017/625 se modifică după cum urmează:
(1) La alineatul (2) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:"
„(ii) cultivarea unor OMG-uri pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare menționat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE, la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 14 alineatul (1) litera (h) și articolul 19 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul [trimitere la prezentul regulament];”;
"
(2) La alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"
„(b) cultivarea unor OMG-uri pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare menționat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE, la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 14 alineatul (1) litera (h) și articolul 19 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul [trimitere la prezentul regulament];”.
1. Articolul 4 din Directiva 98/44/CE privind protecția juridică a invențiilor biotehnologice se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), se adaugă următoarele litere:"
„(c)plantele NTG, materialul vegetal, părți ale acestora, informațiile genetice și caracteristicile procedeelor pe care le conțin, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE).../.... [J.O.: a se introduce numărului prezentului regulament];
(d)
plantele, materialul vegetal și părți ale acestora, informațiile genetice și caracteristicile procedeelor pe care le conțin care pot fi obținute prin tehnici excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2001/18/CE, astfel cum sunt enumerate în anexa I B la directiva respectivă.”
"
(b) se introduce următorul alineat (4):"
„(4)Alineatele (2) și (3) nu aduc atingere excluderilor de la posibilitatea de brevetare prevăzute la alineatul (1).”
"
2. La articolul 8 se adaugă următorul paragraf:"
„(1)Prin derogare de la alineatele (1) și (2), protecția conferită de un brevet cu privire la un material biologic care posedă, ca urmare a invenției, proprietăți specifice nu se extinde la materialul biologic care posedă aceste proprietăți specifice, obținut independent de materialul biologic brevetat și printr-un procedeu esențialmente biologic, sau la materialul biologic obținut din acest material prin reproducere sau multiplicare.”
"
3. La articolul 9 se adaugă următoarele alineate:"
„(2)Prin derogare de la alineatul (1), un produs vegetal care conține sau constă din informații genetice obținute printr-un procedeu tehnic brevetabil nu este brevetabil dacă nu se distinge de produsele vegetale care conțin sau constau din aceleași informații genetice obținute printr-un procedeu esențialmente biologic.
(3) Prin derogare de la alineatul (1), protecția conferită de un brevet unui produs care conține sau constă din informații genetice nu se extinde la materialul vegetal în care este încorporat produsul respectiv și în care este cuprinsă și își îndeplinește funcția informația genetică, dar care nu se distinge de materialul vegetal obținut sau care poate fi obținut printr-un procedeu esențialmente biologic.
(4) Protecția conferită de un brevet unui procedeu tehnic care permite producerea unui produs care conține sau constă din informații genetice nu se extinde la materialul vegetal în care este încorporat produsul și în care este cuprinsă și își îndeplinește funcția informația genetică, dar care nu se distinge de materialul vegetal obținut sau care poate fi obținut printr-un procedeu esențialmente biologic.” [AM 69, 291cp1, 230/rev1 și 291cp3]
"
Articolul 34
Intrare în vigoare și aplicare
1. Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
2. El se aplică de la [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Articolele 4a și 33a se aplică de la data intrării în vigoare. [AM 70]
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la …,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
Anexa I
Criteriile de echivalență a plantelor NTG cu plantele convenționale
O plantă NTG este considerată echivalentă cu plantele convenționale când diferă de planta receptoare/parentală prin cel mult 20 de modificări genetice ale tipurilordacă sunt îndeplinite următoarele condiții menționate la punctele 1 – 5, în orice secvență de ADN a cărei similitudine de secvență cu locul țintit poate fi prezisă cu instrumente bioinformatice.și 1a: [AM 71]
(1) substituirea sau inserarea a cel mult 20 de nucleotide;Numărul următoarelor modificări genetice, care pot fi combinate între ele, nu depășește trei pentru orice secvență de codare a proteinelor, ținând seama de faptul că mutațiile intronice și secvențierile de reglare sunt excluse de la această limită:
(a) substituirea sau inserarea a cel mult 20 de nucleotide;
(b) deleția oricărui număr de nucleotide; [AM 72]
(1a) Următoarele modificări genetice, care pot fi combinate între ele, nu creează o proteină himerică care nu este prezentă la speciile din patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare și nu întrerup o genă endogenă:
(a) inserția de secvențe de ADN continue existente în patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare;
(b) substituirea de secvențe de ADN endogene cu secvențe de ADN continue existente în patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare;
(c) inversia sau translocarea de secvențe de ADN endogene continue existente în patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare; [AM 73]
(2) deleția oricărui număr de nucleotide; [AM 74]
(3) cu condiția ca modificarea genetică să nu întrerupă o genă endogenă:
(a) inserția țintită a unei secvențe de ADN contigue care există în patrimoniul genetic al amelioratorului;
(b) substituirea țintită a unei secvențe de ADN endogene cu o secvență de ADN contiguă care există în patrimoniul genetic al amelioratorului; [AM 75]
(4) inversia țintită a unei secvențe de orice număr de nucleotide; [AM 76]
(5) orice altă modificare țintită de orice dimensiune, cu condiția ca secvențele de ADN rezultate să fie deja prezente (posibil cu modificările acceptate în conformitate cu punctele 1 și/sau 2) la o specie din patrimoniul genetic al amelioratorilor. [AM 77]
Anexa II
Evaluarea riscurilor plantelor NTG de categoria 2 și ale alimentelor și furajelor NTG de categoria 2
În partea 1 din prezenta anexă sunt descrise principiile generale de respectat când se efectuează evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, astfel cum se menționează la articolul 13 literele (c) și (d), la articolul 14 alineatul (1) litera (e) și la articolul 19 alineatul (3) litera (a), și evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (1) litera (b). În partea 2 sunt descrise informațiile specifice pentru evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, iar în partea 3 sunt descrise informațiile specifice pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2.
Partea 1 – Principii generale și informații
Evaluarea riscurilor pentru mediu se efectuează în conformitate cu principiile stabilite în anexa II la Directiva 2001/18/CE.
Tipul și volumul de informații necesare pentru evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, astfel cum sunt stabilite în anexa III la Directiva 2001/18/CE, și pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, se adaptează la profilul de risc al respectivelor plante, alimente și furaje. Printre factorii de luat în considerare se numără:
(a) caracteristicile plantei NTG, în special trăsătura sau trăsăturile introduse, funcția secvenței sau secvențelor genomice modificate sau inserate și funcția oricărei gene perturbate prin inserția unei cisgene sau a unor părți ale unei cisgene;
(aa) caracteristicile plantei receptoare, cum ar fi alergenicitatea, potențialul în materie de flux genetic, potențialul de a se transforma în buruiană, funcția ecologică; [AM 78]
(b) experiență anterioară în ceea ce privește consumul de plante similare sau de produse derivate din acestea;
(c) experiență anterioară în ceea ce privește cultivarea aceleiași specii de plante sau a unei specii de plante care are trăsături similare sau în al cărei genom s-au modificat, inserat sau perturbat secvențe;
(d) amploarea și condițiile diseminării;
(e) condițiile prevăzute de utilizare a plantei NTG.
Evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2 și evaluarea riscurilor alimentelor și furajelor NTG de categoria 2 constau în următoarele:
(a) identificarea și caracterizarea pericolelor;
(b) evaluarea expunerii;
(c) caracterizarea riscurilor.
Se furnizează întotdeauna următoarele informații:
(a) identificarea și caracterizarea pericolelor
(i) informații referitoare la planta receptoare sau, dacă este cazul, la plantele parentale;
(ii) caracterizarea moleculară.
Informațiile se furnizează prin compilarea datelor deja disponibile în publicații științifice ori în alte surse sau prin generarea de date științifice, când este necesar, prin efectuarea de studii experimentale sau bioinformatice corespunzătoare.
(b) evaluarea expunerii
Se furnizează informații cu privire la probabilitatea fiecărui efect advers potențial care a fost identificat. Expunerea se evaluează luându-se în considerare, după caz, caracteristicile mediului sau ale mediilor receptoare, funcția prevăzută, rolul în alimentație, nivelul preconizat de utilizare a alimentelor și furajelor în UE și domeniul de aplicare al cererii de acordare a autorizației.
(c) caracterizarea riscurilor
Solicitantul autorizării caracterizează riscurile plantelor, alimentelor și furajelor NTG pe baza informațiilor obținute în etapele de identificare a pericolelor, caracterizare a pericolelor și evaluare a expunerii. Riscurile se caracterizează prin combinarea, pentru fiecare efect advers, a magnitudinii cu probabilitatea apariției efectului advers respectiv, astfel încât să se obțină o estimare cantitativă sau semicantitativă a riscurilor. Dacă este relevant, se descrie incertitudinea pentru fiecare risc identificat.
Orice informație referitoare la identificarea și caracterizarea pericolelor, astfel cum se specifică în părțile 2 și 3, se furnizează numai dacă din caracteristicile specifice și utilizarea prevăzută a plantei NTG de categoria 2 sau a alimentelor ori furajelor NTG de categoria 2 rezultă o ipoteză plauzibilă de risc care poate fi abordată cu ajutorul informațiilor specificate.
Partea 2 – Informații specifice pentru evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, referitoare la identificarea și caracterizarea pericolelor
(1) Analiza caracteristicilor agronomice, fenotipice și compoziționale
(2) Persistența și invazivitatea
(3) Transferul potențial de gene
(4) Interacțiunile dintre planta NTG și organismele vizate
(5) Interacțiunile dintre planta NTG și organismele nevizate
(6) Impacturile tehnicilor specifice de cultivare, gestionare și recoltare
(6a) Impactul asupra culturilor ecologice [AM 79]
(7) Efectele asupra proceselor biogeochimice
(8) Efectele asupra sănătății umane și animale
(8a) Efectele asupra protejării și conservării biodiversității [AM 80]
Partea 3 – Informații specifice pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, referitoare la identificarea și caracterizarea pericolelor
(1) Analiza caracteristicilor agronomice, fenotipice și compoziționale
(2) Toxicologia
(3) Alergenicitatea
(4) Evaluarea nutrițională
Anexa III
Trăsăturile menționate la articolul 6 și la articolul 22 [AM 81]
Partea 1
Trăsăturile care justifică stimulentele menționate la articolul 22:
(1) randamentul, inclusiv stabilitatea randamentului și randamentul în condiții de consum mic de factori de producție, cu condiția ca respectivele trăsături să contribuie și la punctele (2), (3) sau (4) din prezenta anexă; [AM 82]
(2) toleranța/rezistența la stresul biotic, inclusivi la boli ale plantelor cauzate de nematode, ciuperci, bacterii, virusuri și alte organisme dăunătoare;
(3) toleranța/rezistența la stresul abiotic, inclusiv la stresul generat sau exacerbat de schimbările climatice;
(4) utilizarea mai eficientă a resurselor, cum ar fi apa și substanțele nutritive;
(5) caracteristicile care sporesc sustenabilitatea stocării, a prelucrării și a distribuției;
(6) calitatea sporită sau caracteristicile nutriționale îmbunătățite;
(7) nevoia redusă de factori de producție externi, cum ar fi produsele de protecție a plantelor și îngrășămintele, dacă nu intră în contradicție cu anexa III partea 2. [AM 83]
Partea 2
Trăsăturile care exclud aplicarea stimulentelor menționate la articolul 22: toleranța la erbicide.
Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).
Cunoștințele și soluțiile desprinse din proiectele de cercetare și inovare finanțate de UE și având ca temă strategiile de ameliorare a plantelor pot contribui la abordarea provocărilor în materie de detecție, la asigurarea trasabilității și a autenticității și la promovarea inovării în domeniul noilor tehnici genomice. Peste 1 000 de proiecte au fost finanțate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru și al programului succesor al programului Orizont 2020, cu investiții de peste 3 miliarde EUR. Prin Orizont Europa continuă să fie sprijinite, de asemenea, noi proiecte de cercetare în colaborare având ca temă strategiile de ameliorare a plantelor, SWD(2021) 92.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Pactul verde european”, COM(2019) 640 final.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic”, COM(2020) 381 final.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre”, COM(2020) 380 final.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”, COM(2021) 82 final
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Garantarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare”, COM(2022) 133 final; Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Gene editing and agrifood systems (Editarea genetică și sistemele agroalimentare), Roma, 2022, ISBN 978-92-5-137417-7.
Comisia Europeană, Direcția Generală Cercetare și Inovare, A sustainable bioeconomy for Europe – Strengthening the connection between economy, society and the environment: updated bioeconomy strategy (O bioeconomie sustenabilă pentru Europa – Consolidarea legăturii dintre economie, societate și mediu: strategia actualizată în domeniul bioeconomiei), Oficiul pentru Publicații, 2018, https://data.europa.eu/doi/10.2777/792130.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, sustenabilă și fermă”, COM(2021) 66 final.
Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (JO L 268, 18.10.2003, p. 24).
Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).
Hotărârea Curții de Justiție din 25 iulie 2018, Confédération paysanne și alții/Premier ministre și Ministre de l’agriculture, de l’agroalimentaire et de la forêt, C-528/16, ECLI:EU:C:2018:583.
Decizia (UE) 2019/1904 a Consiliului din 8 noiembrie 2019 prin care se solicită Comisiei să prezinte un studiu, având în vedere hotărârea Curții de Justiție în cauza C‐528/16, privind statutul noilor tehnici genomice în dreptul Uniunii și o propunere, dacă este cazul, având în vedere rezultatele studiului (JO L 293, 14.11.2019, p. 103).
Studiul referitor la statutul noilor tehnici genomice în temeiul dreptului Uniunii și în lumina Hotărârii Curții de Justiție în cauza C-528/16, SWD(2021) 92 final.
Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (JO L 327, 11.12.2015, p. 1).
Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1).
Grupul OMG al EFSA (Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), Mullins, E., Bresson, J.-L., Dalmay, T., Dewhurst, I.C., Epstein, M.M., Firbank, L.G., Guerche, P., Hejatko, J., Moreno, F.J., Naegeli, H., Nogué, F., Sánchez Serrano, J.J., Savoini, G., Veromann, E., Veronesi, F., Casacuberta, J., Fernandez Dumont, A., Gennaro, A., Lenzi, P., Lewandowska, A., Munoz Guajardo, I.P., Papadopoulou, N., și Rostoks, N, 2022. „Updated scientific opinion on plants developed through cisgenesis and intragenesis” (Aviz științific actualizat privind plantele dezvoltate prin cisgeneză și intrageneză). EFSA Journal 2022;20(10):7621, p. 33. https://doi.org/10.2903/j.efsa.2022.7621.
Grupul OMG al EFSA (Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), Naegeli, H., Bresson, J.-L., Dalmay, T., Dewhurst, I.C., Epstein, M.M., Firbank, L.G., Guerche, P., Hejatko, J., Moreno, F.J., Mullins, E., Nogué, F., Sánchez Serrano, J.J., Savoini, G., Veromann, E., Veronesi, F., Casacuberta, J., Gennaro, A., Paraskevopoulos, K., Raffaello, T., și Rostoks, N, 2020. „Applicability of the EFSA Opinion on site-directed nucleases type 3 for the safety assessment of plants developed using site-directed nucleases type 1 and 2 and oligonucleotide-directed mutagenesis” (Aplicabilitatea avizului EFSA privind nucleazele situs-direcționate de tip 3 pentru evaluarea siguranței plantelor dezvoltate cu ajutorul nucleazelor situs-direcționate de tipuri 1 și 2 și al mutagenezei oligonucleotid-direcționată). EFSA Journal 2020;18(11):6299, p. 14. https://doi. org/10.2903/j.efsa.2020.6299.
Grupul OMG al EFSA (Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), Mullins, E., Bresson, J.-L., Dalmay, T., Dewhurst, I.C., Epstein, M.M., Firbank, L.G., Guerche, P., Hejatko, J., Moreno, F.J., Naegeli, H., Nogué, F., Rostoks, N., Sánchez Serrano, J.J., Savoini, G., Veromann, E., Veronesi, F., Fernandez, A., Gennaro, A., Papadopoulou, N., Raffaello, T., și Schoonjans, R., 2022. „Statement on criteria for risk assessment of plants produced by targeted mutagenesis, cisgenesis and intragenesis” (Poziție privind criteriile de evaluare a riscurilor generate de plantele produse prin mutageneză dirijată, cisgeneză și intrageneză). EFSA Journal 2022;20(10):7618, p. 12. https://doi.org/10.2903/j.efsa.2022.7618.
Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, Detection of food and feed plant products obtained by new mutagenesis techniques (Detecția produselor din plante alimentare și furajere obținute prin noi tehnici de mutageneză), 26 martie 2019 (JRC116289); 13 iunie 2023 (JRC133689; EUR 31521 EN)
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
Regulamentul (CE) nr. 65/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de stabilire a unui sistem de elaborare și alocare a unor identificatori unici pentru organismele modificate genetic (JO L 10, 16.1.2004, p. 5).
Directiva 98/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 1998 privind protecția juridică a invențiilor biotehnologice (JO L 213, 30.7.1998, p. 13).
Măsurile de intervenție timpurie, condițiile de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (SRMR3)
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (COM(2023)0226 – C9-0139/2023 – 2023/0111(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0226),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0139/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 5 iulie 2023(1),
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 iulie 2023(2),
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0155/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție(3)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(4),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1) Cadrul de rezoluție al Uniunii pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) a fost instituit în urma crizei financiare mondiale din 2008-2009 și în urma adoptării de către Consiliul pentru Stabilitate Financiară a atributelor-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare(6), aprobate la nivel internațional. Cadrul de rezoluție al Uniunii constă în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7) și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(8). Ambele acte se aplică instituțiilor stabilite în Uniune și oricărei alte entități care intră în domeniul de aplicare al directivei respective sau al regulamentului respectiv (denumite în continuare „entități”). Cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să gestioneze în mod ordonat intrarea în dificultate a instituțiilor și entităților prin menținerea funcțiilor critice ale instituțiilor și entităților și evitarea amenințărilor la adresa stabilității financiare, protejând, în același timp, deponenții și fondurile publice. În plus, cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să stimuleze dezvoltarea pieței interne în sectorul bancar prin crearea unui regim armonizat pentru abordarea coordonată a crizelor transfrontaliere și prin evitarea problemelor legate de condițiile de concurență echitabile.
(1a) În prezent, uniunea bancară se bazează doar pe doi dintre cei trei piloni preconizați, și anume pe mecanismul unic de supraveghere (MUS) și pe mecanismul unic de rezoluție (MUR). Prin urmare, aceasta este incompletă din cauza absenței celui de-al treilea pilon, sistemul european de asigurare a depozitelor (EDIS). Finalizarea uniunii bancare face parte integrantă din uniunea economică și monetară și din mecanismul care asigură stabilitatea financiară, în special prin reducerea riscurilor legate de așa-numitul „cerc vicios”, care apar din cauza legăturilor ce există între bănci și entitățile suverane.
(2) La câțiva ani de la punerea în aplicare, cadrul de rezoluție al Uniunii, astfel cum este aplicabil în prezent, nu oferă rezultatele scontate în ceea ce privește unele dintre aceste obiective. În special, deși instituțiile și entitățile au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește posibilitatea de soluționare și au alocat resurse semnificative în acest scop, în special prin constituirea capacității de absorbție a pierderilor și de recapitalizare și prin completarea mecanismelor de finanțare a rezoluției, cadrul de rezoluție al Uniunii este rareori utilizat. În schimb, intrarea în dificultate a anumitor instituții și entități mici și mijlocii este abordată în cea mai mare parte prin măsuri naționale nearmonizate. Din păcate, sunt utilizați în continuare banii contribuabililor, și nu sistemele de siguranță finanțate de sector, inclusiv mecanismele de finanțare a procedurilor de rezoluție. Această situație pare să rezulte din stimulente inadecvate. Aceste stimulente inadecvate rezultă din interacțiunea dintre cadrul de rezoluție al Uniunii cu normele naționale, marja largă de apreciere în ceea ce privește evaluarea interesului public nefiind întotdeauna exercitată astfel încât să reflecte modul în care s-a intenționat să se aplice cadrul de rezoluție al Uniunii. În același timp, cadrul de rezoluție al Uniunii a fost puțin utilizat din cauza riscurilor ca deponenții instituțiilor finanțate prin depozite să suporte pierderi pentru a se asigura că aceste instituții pot avea acces la finanțare externă în cadrul procedurii de rezoluție, în special în lipsa altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne. În fine, faptul că există norme mai puțin stricte privind accesul la finanțare în afara procedurii de rezoluție decât în cadrul acesteia a făcut ca în locul aplicării cadrului de rezoluție al Uniunii să se recurgă la alte soluții, care implică adesea utilizarea banilor contribuabililor în locul resurselor proprii ale instituției sau entității ori al plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar. Această situație generează, la rândul său, riscuri de fragmentare, riscuri de rezultate sub nivelul optim în ceea ce privește gestionarea situațiilor de intrare în dificultate a instituțiilor și entităților, în special în cazul unor instituții și entități mici și mijlocii, precum și costuri de oportunitate legate de neutilizarea resurselor financiare. Prin urmare, este necesar să se asigure o aplicare mai eficace și mai coerentă a cadrului de rezoluție al Uniunii și să se asigure că acesta poate fi aplicat atunci când acest lucru este în interesul public, inclusiv în cazul unor instituții mici și mijlocii ▌.
(3) În temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, statele membre care au stabilit o cooperare strânsă între Banca Centrală Europeană (BCE) și autoritățile naționale competente respective sunt considerate state membre participante în sensul regulamentului respectiv. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 nu conține detalii referitoare la procesul de pregătire a începerii cooperării strânse privind sarcinile legate de rezoluție. Prin urmare, este oportun să se stabilească aceste detalii.
(4) Intensitatea și nivelul de detaliu al activității de planificare a rezoluției necesare în ceea ce privește filialele care nu au fost identificate drept entități de rezoluție variază în funcție de dimensiunea și profilul de risc al instituțiilor și entităților în cauză, de prezența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului. Prin urmare, Comitetul Unic de Rezoluție (denumit în continuare „comitetul”) ar trebui să poată lua în considerare acești factori atunci când identifică măsurile care trebuie luate cu privire la aceste filiale și să urmeze o abordare simplificată, după caz.
(5) O instituție sau o entitate care este în curs de lichidare în temeiul dreptului intern, în urma constatării faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și a concluziei comitetului potrivit căreia rezoluția acesteia nu este în interesul public, se îndreaptă în cele din urmă către ieșirea de pe piață. Aceasta implică faptul că nu este necesar un plan de măsuri care să fie luate în caz de intrare în dificultate, indiferent dacă autoritatea competentă a retras deja autorizația instituției sau a entității în cauză. Același lucru este valabil și pentru o instituție reziduală aflată în rezoluție după transferul activelor, drepturilor și pasivelor în contextul unei strategii de transfer. Prin urmare, este oportun să se precizeze că, în aceste situații, nu este necesară adoptarea de planuri de rezoluție.
(6) În prezent, comitetul poate interzice anumite distribuiri în cazul în care instituția sau entitatea nu îndeplinește cerința amortizorului combinat atunci când este luată în considerare în plus față de cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (denumită în continuare „MREL”). Cu toate acestea, pentru a asigura securitatea juridică și alinierea la procedurile existente pentru punerea în aplicare a deciziilor luate de comitet, este necesar să se specifice mai clar rolurile autorităților implicate în procesul de interzicere a distribuirilor. Prin urmare, este oportun să se prevadă că instrucțiunea de interzicere a acestor distribuiri ar trebui transmisă de comitet autorității naționale de rezoluție, care ar trebui să pună în aplicare decizia comitetului. În plus, în anumite situații, o instituție sau o entitate ar putea avea obligația să respecte MREL pe o bază diferită de baza pe care instituția sau entitatea respectivă trebuie să respecte cerința amortizorului combinat. Această situație creează incertitudini cu privire la condițiile de exercitare a competențelor comitetului de interzicere a distribuirilor și de calculare a sumei maxim distribuibile aferente MREL. Prin urmare, ar trebui să se prevadă că, în aceste cazuri, comitetul ar trebui să solicite autorităților naționale de rezoluție să interzică anumite distribuiri pe baza estimării cerinței amortizorului combinat care rezultă din Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei(9). Pentru a asigura transparența și securitatea juridică, comitetul ar trebui să comunice cerința estimată a amortizorului combinat instituției sau entității, care ar trebui apoi să facă publică cerința estimată a amortizorului combinat.
(7) Directiva 2014/59/UE și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilesc competențele care trebuie exercitate de autoritățile de rezoluție, dintre care unele nu sunt incluse în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. În cadrul mecanismului unic de rezoluție, acest lucru poate crea incertitudine cu privire la autoritățile care ar trebui să exercite aceste competențe și la condițiile în care ele ar trebui să fie exercitate. Prin urmare, este necesar să se precizeze modul în care autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să exercite anumite competențe prevăzute doar în Directiva 2014/59/UE în ceea ce privește entitățile și grupurile care intră în sfera de responsabilitate a directă a comitetului. În aceste cazuri, comitetul ar trebui să aibă posibilitatea, atunci când consideră necesar, de a solicita autorităților naționale de rezoluție să exercite aceste competențe. În special, comitetul ar trebui să poată solicita autorităților naționale de rezoluție să impună unei instituții sau entități să țină o evidență detaliată a contractelor financiare la care instituția sau entitatea este parte sau să aplice competența de a suspenda anumite obligații financiare în temeiul articolului 33a din Directiva 2014/59/UE. Cu toate acestea, având în vedere că aprobările pentru reducerea instrumentelor de pasive eligibile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(10), care se aplică și instituțiilor și entităților, precum și datoriilor care fac obiectul MREL, nu necesită aplicarea legislației naționale, comitetul ar trebui să poată acorda aceste aprobări direct instituțiilor sau entităților, fără a fi nevoit să solicite autorităților naționale de rezoluție să exercite această competență.
(8) Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului(11), Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului(12) și Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului(13) au pus în aplicare în dreptul Uniunii „lista internațională a termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC)” publicată de Consiliul pentru Stabilitate Financiară la 9 noiembrie 2015 (denumită în continuare „standardul TLAC”) pentru băncile de importanță sistemică globală, denumite în dreptul Uniunii instituții de importanță sistemică globală (G-SII). Regulamentul (UE) 2019/877 și Directiva (UE) 2019/879 au modificat, de asemenea, MREL prevăzută în Directiva 2014/59/UE și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Este necesar să se alinieze dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 privind MREL la punerea în aplicare a standardului TLAC pentru G-SII în ceea ce privește anumite datorii care ar putea fi utilizate pentru a îndeplini partea din MREL care ar trebui să fie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate. În special, datoriile de rang egal cu anumite datorii excluse ar trebui să fie incluse în fondurile proprii și în instrumentele eligibile subordonate ale entităților de rezoluție în cazul în care cuantumul acestor datorii excluse din bilanțul entității de rezoluție nu depășește 5 % din cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entității de rezoluție și din această includere nu rezultă niciun risc legat de principiul potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat.
(9) Normele de stabilire a MREL se axează în principal pe stabilirea nivelului adecvat al MREL, presupunând că instrumentul de recapitalizare internă este strategia de rezoluție preferată. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 permite comitetului să utilizeze alte instrumente de rezoluție, și anume cele care se bazează pe transferul activității instituției aflate în rezoluție către un cumpărător privat sau către o instituție-punte. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în cazul în care planul de rezoluție prevede utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, comitetul ar trebui să stabilească nivelul MREL pentru entitatea de rezoluție în cauză pe baza particularităților instrumentelor de rezoluție respective și a diferitelor nevoi de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pe care le implică instrumentele respective.
(10) În cazul entităților de rezoluție, nivelul MREL este suma dintre cuantumul pierderilor așteptate în cadrul procedurii de rezoluți și cuantumul aferent recapitalizării care îi permite entității de rezoluție să îndeplinească în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare activitățile pentru o perioadă corespunzătoare. Anumite strategii de rezoluție preferate implică transferul de active, drepturi și pasive către un beneficiar ▌, în special instrumentul de vânzare a activității. În aceste cazuri, obiectivele urmărite de componenta de recapitalizare ar putea să nu se aplice în aceeași măsură ca în cazul unei strategii de recapitalizare internă în regim bancar deschis, deoarece comitetul nu va trebui să se asigure că entitatea de rezoluție restabilește conformitatea cu cerințele sale de fonduri proprii după adoptarea măsurii de rezoluție. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, se preconizează că pierderile vor depăși cerințele de fonduri proprii ale entității de rezoluție. Prin urmare, este oportun să se prevadă că nivelul MREL al respectivelor entități de rezoluție continuă să includă un cuantum al recapitalizării care este ajustat în mod proporțional cu strategia de rezoluție.
(11) În cazul în care strategia de rezoluție prevede utilizarea și a altor instrumente de rezoluție decât exclusiv recapitalizarea internă, nevoile de recapitalizare ale entității în cauză vor fi, în general, mai mici după rezoluție decât în cazul recapitalizării interne în regim bancar deschis. În această situație, în calibrarea MREL ar trebui să se țină seama de acest aspect atunci când se estimează cerința de recapitalizare. Prin urmare, atunci când ajustează nivelul MREL în cazul entităților de rezoluție al căror plan de rezoluție prevede instrumentul de vânzare a activității sau instrumentul instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, comitetul ar trebui să țină seama de caracteristicile acestor instrumente, inclusiv de perimetrul preconizat al transferului către cumpărătorul privat sau către instituția-punte, de tipurile de instrumente care urmează să fie transferate, de valoarea preconizată și de tranzacționabilitatea instrumentelor respective, precum și de concepția strategiei de rezoluție preferate, inclusiv de utilizarea complementară a instrumentului de separare a activelor. Întrucât autoritatea de rezoluție trebuie să decidă de la caz la caz cu privire la orice posibilă utilizare în cadrul procedurii de rezoluție a fondurilor provenite de la schema de garantare a depozitelor și întrucât o astfel de decizie nu poate fi asumată cu certitudine ex ante, comitetul nu ar trebui să ia în considerare contribuția potențială a schemei de garantare a depozitelor în cadrul procedurii de rezoluție atunci când calibrează nivelul MREL. Această abordare reduce, de asemenea, probabilitatea hazardului moral prin asigurarea faptului că entitățile nu presupun în mod anticipat că vor fi utilizate fondurile din respectivul sistem de garantare a depozitelor pentru a se atinge cota de 8 % a pasivelor totale și ținta privind fondurile proprii.
▌
(13) În temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului(14), BCE are competența de a îndeplini atribuții de supraveghere în ceea ce privește intervenția timpurie. Este necesar să se reducă riscurile care decurg din transpunerea divergentă în legislațiile naționale a măsurilor de intervenție timpurie prevăzute în Directiva 2014/59/UE și să se faciliteze aplicarea eficace și consecventă de către BCE a competențelor sale de a lua măsuri de intervenție timpurie. Aceste măsuri de intervenție timpurie au fost create pentru a permite autorităților competente să remedieze deteriorarea situației financiare și economice a unei instituții sau entități și să reducă, în măsura posibilului, riscul și impactul unei rezoluții eventuale. Cu toate acestea, din cauza lipsei de certitudine în ceea ce privește indicatorii de declanșare pentru aplicarea acestor măsuri de intervenție timpurie și a suprapunerilor parțiale cu măsurile de supraveghere, măsurile de intervenție timpurie au fost rareori utilizate. Prin urmare, dispozițiile Directivei 2014/59/UE privind măsurile de intervenție timpurie ar trebui să se reflecte în Regulamentul (UE) nr. 806/2014, asigurând astfel un instrument juridic unic și direct aplicabil pentru BCE, iar condițiile de aplicare a acestor măsuri de intervenție timpurie ar trebui să fie simplificate și precizate mai în detaliu. Pentru a elimina incertitudinile cu privire la condițiile și calendarul de demitere a organului de conducere și de numire a administratorilor temporari, măsurile respective ar trebui să fie identificate în mod explicit ca măsuri de intervenție timpurie, iar aplicarea lor ar trebui să facă obiectul acelorași indicatori de declanșare. În același timp, BCE ar trebui să aibă obligația de a selecta măsurile corespunzătoare pentru a aborda o situație specifică, în conformitate cu principiul proporționalității. Pentru a permite BCE să ia în considerare riscurile reputaționale sau riscurile legate de spălarea banilor sau de tehnologia informației și comunicațiilor, BCE ar trebui să evalueze condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie nu numai pe baza unor indicatori cantitativi, care includ cerințele de capital sau de lichiditate, nivelul de îndatorare, creditele neperformante sau concentrarea expunerilor, ci și pe baza unor indicatori de declanșare calitativi.
(14) Este necesar să se asigure faptul că comitetul este în măsură să se pregătească pentru o rezoluție eventuală a unei instituții sau entități. Prin urmare, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ar trebui să informeze comitetul cu privire la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau entități suficient de devreme, iar comitetul ar trebui să aibă competențele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor pregătitoare. Este important de menționat că, pentru a permite comitetului să reacționeze cât mai rapid posibil la deteriorarea situației unei instituții sau a unei entități, aplicarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu ar trebui să fie o condiție pentru luarea de măsuri de către comitet pentru scoaterea pe piață a instituției sau a entității sau pentru solicitarea de către comitet de informații în vederea actualizării planului de rezoluție și a pregătirii evaluării. Pentru a asigura o reacție consecventă, coordonată, eficace și promptă la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau a unei entități și pentru a se pregăti în mod corespunzător pentru o rezoluție eventuală, este necesar să se consolideze interacțiunea și coordonarea între BCE, autoritățile naționale competente și comitet. De îndată ce o instituție sau o entitate îndeplinește condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie, BCE, autoritățile naționale competente și comitetul ar trebui să își intensifice schimburile de informații, inclusiv de informații provizorii, și să monitorizeze în comun situația financiară a instituției sau a entității.
(14a) În cazul în care comitetul solicită informații ce sunt necesare pentru actualizarea planurilor de rezoluție, pentru pregătirea eventualei rezoluții a unei entități sau pentru efectuarea unei evaluări, BCE sau autoritățile naționale competente vizate ar trebui să comunice comitetului informațiile respective, în măsura în care dispun de acestea. În cazul în care BCE sau autoritățile naționale competente vizate nu dispun încă de informațiile respective, comitetul și BCE sau autoritățile naționale competente vizate ar trebui să coopereze și să se coordoneze pentru a colecta informațiile pe care comitetul le consideră necesare. În contextul acestei cooperări, autoritățile naționale competente ar trebui să colecteze informațiile necesare, ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității.
(15) Este necesar să se asigure luarea de măsuri prompte și coordonarea timpurie între comitet și BCE sau autoritatea națională competentă relevantă în ceea ce privește grupurile transfrontaliere mai puțin semnificative, atunci când o instituție sau o entitate este încă în activitate, dar există un risc semnificativ ca instituția sau entitatea să intre în dificultate. Prin urmare, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ar trebui să notifice acest risc comitetului cât mai curând posibil. Notificarea respectivă ar trebui să conțină motivele evaluării BCE sau a autorității naționale competente relevante și o prezentare generală a măsurilor alternative ale sectorului privat, a acțiunilor de supraveghere sau a măsurilor de intervenție timpurie care sunt disponibile pentru a preveni intrarea în dificultate a instituției sau a entității într-un interval de timp rezonabil. O astfel de notificare timpurie nu ar trebui să aducă atingere procedurilor de stabilire a îndeplinirii condițiilor pentru declanșarea procedurii de rezoluție. Notificarea prealabilă de către BCE sau de către autoritatea națională competentă relevantă către comitet a unui risc semnificativ ca o instituție sau o entitate să intre în dificultate sau să fie susceptibilă de a intra în dificultate nu ar trebui să fie o condiție pentru a stabili ulterior că o instituție sau o entitate este efectiv în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate. În plus, în cazul în care, într-o etapă ulterioară, instituția sau entitatea este evaluată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și dacă nu există soluții alternative pentru a preveni intrarea în dificultate într-un interval de timp rezonabil, comitetul trebuie să ia o decizie cu privire la luarea unei măsuri de rezoluție. În acest caz, promptitudinea deciziei de a aplica o măsură de rezoluție unei instituții sau entități poate fi fundamentală pentru punerea în aplicare cu succes a strategiei de rezoluție, în special deoarece o intervenție timpurie în cadrul instituției sau al entității poate contribui la asigurarea unor niveluri suficiente de capacitate de absorbție a pierderilor și de lichiditate pentru a pune în aplicare strategia respectivă. Prin urmare, este oportun să se permită comitetului să evalueze, în strânsă cooperare cu BCE sau cu autoritatea națională competentă relevantă, ce constituie un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare a unor măsuri alternative care să evite intrarea în dificultate a instituției sau a entității. Atunci când se efectuează această evaluare, ar trebui să se țină seama și de necesitatea de a menține capacitatea autorității de rezoluție și a entității în cauză de a pune în aplicare efectiv strategia de rezoluție atunci când, în cele din urmă, acest lucru se dovedește necesar, dar nu ar trebui să fie împiedicată luarea unor măsuri alternative. În special, calendarul prevăzut pentru măsurile alternative ar trebui să fie de așa natură încât să nu pună în pericol eficacitatea unei eventuale puneri în aplicare a strategiei de rezoluție. Pentru a asigura un rezultat în timp util și pentru a permite comitetului să se pregătească în mod corespunzător pentru rezoluția potențială a instituției sau a entității, comitetul și BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ar trebui să se reunească periodic, iar comitetul ar trebui să decidă cu privire la frecvența reuniunilor respective, ținând seama de circumstanțele cazului.
(16) Pentru a acoperi încălcările semnificative ale cerințelor prudențiale, este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile pentru a stabili dacă întreprinderile-mamă, inclusiv societățile holding, sunt în curs de a intra în dificultate sau sunt susceptibile de a intra în dificultate. O încălcare a acestor cerințe de către o întreprindere-mamă ar trebui să fie semnificativă atunci când tipul și amploarea încălcării sunt comparabile cu o încălcare care, dacă ar fi fost comisă de o instituție de credit, ar fi justificat retragerea autorizației de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2013/36/UE.
(17) Cadrul de rezoluție este menit să se aplice în mod potențial oricărei instituții sau entități, indiferent de dimensiunea și de modelul de afaceri al acesteia, dacă se determină că există un interes public în acest sens. Pentru a asigura un astfel de rezultat, ar trebui să se specifice criteriile de aplicare a evaluării interesului public în cazul unei instituții sau al unei entități în curs de a intra în dificultate. Astfel, este necesar să se clarifice faptul că, în funcție de circumstanțele concrete, se poate considera că anumite funcții ale instituției sau ale entității au o importanță critică dacă întreruperea lor ar afecta stabilitatea financiară sau serviciile critice de la nivel regional, în special în cazul în care posibilitatea de a înlocui funcțiile critice este determinată de piața geografică corespunzătoare.
(18) Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte considerentul că deponenții sunt mai bine protejați atunci când fondurile schemei de garantare a depozitelor sunt utilizate mai eficient, iar pierderile pentru fondurile respective sunt reduse la minimum. Prin urmare, în cadrul evaluării interesului public, ar trebui să se considere că obiectivul rezoluției de a proteja deponenții este mai bine realizat în cadrul procedurii de rezoluție dacă alegerea opțiunii insolvenței ar fi mai costisitoare pentru schema de garantare a depozitelor.
(19) Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte, de asemenea, în măsura posibilului, diferența dintre, pe de o parte, finanțarea furnizată prin intermediul plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar (mecanisme de finanțare a rezoluției sau scheme de garantare a depozitelor) și, pe de altă parte, finanțarea furnizată de statele membre din banii contribuabililor. Finanțarea furnizată de statele membre prezintă un risc mai mare de hazard moral și stimulează mai puțin disciplina pe piață și ar trebui avută în vedere numai în împrejurări extraordinare. Prin urmare, atunci când evaluează obiectivul de a reduce la minimum dependența de sprijinul financiar public extraordinar, comitetul ar trebui să considere că finanțarea prin intermediul mecanismelor de finanțare a rezoluției sau al schemei de garantare a depozitelor este preferabilă finanțării prin intermediul unui volum egal de resurse din bugetul statelor membre.
(19a) În cazul în care cadrele naționale de insolvență și rezoluție ating în mod eficace și în aceeași măsură obiectivele cadrului, ar trebui să se acorde prioritate opțiunii care reduce la minimum riscul pentru contribuabili și pentru economie. Această abordare asigură o procedură prudentă și responsabilă, aliniată la obiectivul general de a proteja deopotrivă interesele contribuabililor și stabilitatea economică în general.
(19b) Sprijinul financiar extraordinar pentru instituțiile financiare, finanțat de contribuabili, ar trebui acordat, dacă este cazul, numai pentru a remedia o tulburare gravă, cu caracter excepțional și sistemic, a economiei, dat fiind că acesta reprezintă o povară semnificativă pentru finanțele publice și afectează condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.
(20) Pentru a se asigura că obiectivele rezoluției sunt atinse în modul cel mai eficace, rezultatul evaluării interesului public ar trebui să determine dacă lichidarea instituției sau a entității în curs de a intra în dificultate în cadrul procedurii obișnuite de insolvență ar atinge obiectivele rezoluției într-un mod mai eficace decât procedura de rezoluție, și nu doar în aceeași măsură ca procedura de rezoluție.
(21) Luând în considerare experiența dobândită în punerea în aplicare a Directivei 2014/59/UE, a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și a Directivei 2014/49/UE, este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile în care pot fi acordate, în mod excepțional, măsuri de precauție care se califică drept sprijin financiar public extraordinar. Pentru a reduce la minimum denaturările concurenței care decurg din diferențele de natură ale schemelor de garantare a depozitelor din Uniune, intervențiile acestor scheme în contextul măsurilor preventive conforme cu cerințele prevăzute în Directiva 2014/49/UE care se califică drept sprijin financiar public extraordinar ar trebui să fie permise în mod excepțional în cazul în care instituția sau entitatea beneficiară nu îndeplinește niciuna dintre condițiile pentru a fi considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. Ar trebui să se asigure că măsurile de precauție sunt luate suficient de devreme. BCE își întemeiază în prezent aprecierea conform căreia o instituție sau o entitate este solvabilă, în scopul recapitalizării preventive, pe o evaluare prospectivă pentru următoarele 12 luni a măsurii în care instituția sau entitatea poate respecta cerințele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau în Regulamentul (UE) 2019/2033 și cerința de fonduri proprii suplimentare prevăzută în Directiva 2013/36/UE sau în Directiva (UE) 2019/2034. Această practică ar trebui să fie prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. În plus, măsurile de salvare a activelor depreciate, inclusiv vehiculele de gestionare a activelor sau schemele de garantare a activelor, se pot dovedi eficace și eficiente în abordarea cauzelor posibilelor dificultăți financiare cu care se confruntă instituțiile și entitățile și în prevenirea intrării lor în dificultate și, prin urmare, ar putea constitui măsuri de precauție relevante. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că astfel de măsuri de precauție pot lua forma unor măsuri privind activele depreciate.
(22) Pentru a menține disciplina pe piață, a proteja fondurile publice și a evita denaturarea concurenței, măsurile de precauție ar trebui să rămână o excepție și să fie aplicate numai pentru a aborda perturbările grave ale pieței sau pentru a menține stabilitatea financiară, în special în cazul unei crize sistemice. În plus, nu ar trebui să se recurgă la măsuri de precauție pentru a aborda pierderile suferite sau probabile. Instrumentul cel mai fiabil pentru identificarea pierderilor suferite sau susceptibile de a fi suferite este o evaluare a calității activelor efectuată de BCE, de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(15), sau de autoritățile naționale competente. BCE și autoritățile naționale competente ar trebui să utilizeze această evaluare pentru a identifica pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite dacă evaluarea menționată poate fi efectuată într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care acest lucru nu este posibil, BCE și autoritățile naționale competente ar trebui să identifice pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite în modul cel mai fiabil posibil în circumstanțele predominante, pe baza inspecțiilor la fața locului, după caz.
(23) Recapitalizarea preventivă are scopul de a sprijini instituțiile și entitățile viabile identificate ca fiind susceptibile să se confrunte cu dificultăți temporare în viitorul apropiat și de a preveni continuarea deteriorării situației acestora. Pentru a evita acordarea de subvenții publice întreprinderilor care sunt deja neprofitabile în momentul acordării sprijinului, măsurile de precauție acordate sub forma achiziționării de instrumente de fonduri proprii sau de alte instrumente de capital sau prin măsuri privind activele depreciate nu ar trebui să depășească suma necesară pentru a acoperi deficitele de capital identificate în scenariul nefavorabil al unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. Pentru a se asigura că finanțarea publică este în cele din urmă întreruptă, aceste măsuri de precauție ar trebui, de asemenea, să fie limitate în timp și să conțină un calendar clar pentru încetarea lor (o „măsură privind strategia de încetare a sprijinului”). Instrumentele perpetue, inclusiv fondurile proprii de nivel 1 de bază, ar trebui să fie utilizate numai în circumstanțe excepționale și să facă obiectul anumitor limite cantitative, deoarece, prin natura lor, nu sunt adecvate pentru respectarea condiției privind caracterul temporar.
(24) Măsurile de precauție ar trebui să se limiteze la suma de care instituția sau entitatea ar avea nevoie pentru a-și menține solvabilitatea în cazul unui scenariu nefavorabil, astfel cum este stabilit în cadrul unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. În cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, instituția sau entitatea beneficiară ar trebui să poată utiliza suma respectivă pentru a acoperi pierderile aferente activelor transferate sau în combinație cu o achiziție de instrumente de capital, cu condiția ca valoarea totală a deficitului identificat să nu fie depășită. De asemenea, este necesar să se asigure că aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate respectă normele existente privind ajutoarele de stat și cele mai bune practici, că restabilesc viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității, că ajutorul de stat este limitat la minimul necesar și că se evită denaturarea concurenței. Din aceste motive, în cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, autoritățile în cauză ar trebui să țină seama de orientările specifice, inclusiv de modelul pentru SAI(16) și de Comunicarea privind abordarea problemei creditelor neperformante(17). Aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate ar trebui, de asemenea, să fie întotdeauna supuse condiției imperative privind caracterul temporar. Se estimează că garanțiile publice acordate pentru o anumită perioadă de timp în legătură cu activele depreciate ale instituției sau ale entității în cauză vor asigura o mai bună respectare a condiției privind caracterul temporar decât transferurile de astfel de active către o entitate care beneficiază de sprijin public. Pentru a se asigura că instituțiile care beneficiază de sprijin respectă condițiile aferente sprijinului, BCE sau autoritățile naționale competente ar trebui să le solicite instituțiilor care nu și-au îndeplinit angajamentele un plan de remediere. În cazul în care BCE sau o autoritate națională competentă consideră că măsurile din planul de remediere nu sunt de natură să asigure viabilitatea pe termen lung a instituției sau în cazul în care instituția nu a respectat planul de remediere, BCE sau autoritatea națională competentă în cauză ar trebui să efectueze o evaluare pentru a determina dacă instituția intră în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.
(25) Este important să se asigure măsuri de rezoluție rapide și în timp util din partea comitetului atunci când aceste măsuri implică acordarea unui ajutor de stat sau a unui ajutor din partea fondului. Prin urmare, este necesar să se permită comitetului să adopte schema de rezoluție în cauză înainte ca Comisia să evalueze dacă un astfel de ajutor este compatibil cu piața internă. Cu toate acestea, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne într-un astfel de scenariu, schemele de rezoluție care implică acordarea de ajutoare de stat sau de ajutoare din partea fondului ar trebui, în fine, să facă în continuare obiectul aprobării de către Comisie a acestor ajutoare. Pentru a permite Comisiei să evalueze cât mai curând posibil dacă ajutorul din partea fondului este compatibil cu piața unică și pentru a asigura buna circulație a informațiilor, este, de asemenea, necesar să se stabilească faptul că comitetul și Comisia ar trebui să comunice prompt toate informațiile necesare cu privire la posibila utilizare a ajutorului din partea fondului și să se prevadă norme specifice cu privire la momentul și tipul de informații pe care comitetul ar trebui să le furnizeze Comisiei pentru a contribui la evaluarea de către Comisie a compatibilității ajutorului din partea fondului.
(26) Procedura care reglementează declanșarea procedurii de rezoluție și procedura care reglementează decizia de aplicare a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie sunt similare. Prin urmare, este oportun să se alinieze sarcinile comitetului și, respectiv, fie ale BCE, fie ale autorității naționale competente, după caz, atunci când, pe de o parte, acestea evaluează dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie și, pe de altă parte, atunci când evaluează condițiile de adoptare a unei scheme de rezoluție.
(27) Este posibil ca măsura de rezoluție să fie aplicată unei entități de rezoluție care se află la conducerea unui grup de rezoluție, în timp ce competențele de reducere a valorii contabile și de conversie trebuie aplicate unei alte entități din același grup. Interdependențele dintre aceste entități, inclusiv existența unor cerințe de capital consolidat care trebuie restabilite și necesitatea de a activa mecanismele de pierdere în amonte și de capital în aval, pot îngreuna evaluarea necesităților de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pentru fiecare entitate în parte și, astfel, stabilirea sumelor necesare care trebuie reduse și convertite pentru fiecare entitate. Prin urmare, ar trebui să se precizeze procedura de aplicare a competenței de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în aceste situații, comitetul trebuind să ia în considerare aceste interdependențe. În acest scop, în cazul în care o entitate îndeplinește condițiile pentru aplicarea competenței de reducere a valorii contabile și de conversie și o altă entitate din cadrul aceluiași grup îndeplinește în același timp condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție, comitetul ar trebui să adopte o schemă de rezoluție care să acopere ambele entități.
(28) Pentru a spori securitatea juridică și având în vedere relevanța potențială a datoriilor care ar putea rezulta din evenimente incerte viitoare, inclusiv rezultatul litigiilor pendinte la momentul rezoluției, este necesar să se stabilească tratamentul de care ar trebui să beneficieze datoriile respective pentru aplicarea instrumentului de recapitalizare internă. Principiile directoare în această privință ar trebui să fie cele prevăzute în normele contabile, în special în normele contabile stabilite în Standardul Internațional de Contabilitate 37, astfel cum a fost adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei(18). Pe această bază, autoritățile de rezoluție ar trebui să facă o distincție între provizioane și datorii contingente. Provizioanele sunt datorii care se referă la o ieșire probabilă de fonduri și care pot fi estimate în mod fiabil. Datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii contabile deoarece se referă la o obligație care nu poate fi considerată probabilă la momentul estimării sau care nu poate fi estimată în mod fiabil.
(29) Întrucât provizioanele sunt datorii contabile, ar trebui să se precizeze că aceste provizioane trebuie tratate în același mod ca și alte datorii. Aceste provizioane ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne, cu excepția cazului în care îndeplinesc unul dintre criteriile specifice pentru a fi excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă. Având în vedere relevanța potențială a acestor provizioane în cadrul procedurii de rezoluție și pentru a asigura certitudinea în demersul de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă, ar trebui să se precizeze că provizioanele fac parte din datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și că, prin urmare, instrumentul de recapitalizare internă se aplică în cazul acestora.
(30) În conformitate cu principiile contabile, datoriile contingente nu pot fi recunoscute ca datorii și, prin urmare, nu ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că o datorie contingentă care ar rezulta dintr-un eveniment improbabil sau care nu poate fi estimată în mod fiabil la momentul rezoluției nu afectează eficacitatea strategiei de rezoluție și, în special, a instrumentului de recapitalizare internă. Pentru a atinge acest obiectiv, evaluatorul ar trebui, în cadrul evaluării efectuate în scopul rezoluției, să evalueze datoriile contingente care sunt incluse în bilanțul instituției sau al entității aflate în rezoluție și să cuantifice, cât mai bine posibil, valoarea potențială a acestor datorii. Pentru a se asigura că, după procesul de rezoluție, instituția sau entitatea poate menține o încredere suficientă a pieței pentru o perioadă adecvată, evaluatorul ar trebui să țină seama de această valoare potențială atunci când stabilește cuantumul cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili ratele fondurilor proprii ale instituției aflate în rezoluție. În special, autoritatea de rezoluție ar trebui să aplice competențele de conversie în cazul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se asigura că recapitalizarea instituției aflate în rezoluție este suficientă pentru a acoperi pierderile potențiale care pot fi cauzate de o datorie care ar putea apărea ca urmare a unui eveniment improbabil. Atunci când evaluează cuantumul care urmează să fie redus sau convertit, autoritatea de rezoluție ar trebui să analizeze cu atenție impactul pierderii potențiale asupra instituției aflate în rezoluție, pe baza unei serii de factori, inclusiv probabilitatea ca evenimentul să se producă, intervalul de timp în care se poate produce și cuantumul datoriei contingente.
(31) În anumite circumstanțe, după ce Fondul unic de rezoluție a furnizat o contribuție de până la maximum 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției sau ale entității comitetul poate utiliza surse suplimentare de finanțare pentru a-și sprijini în continuare măsurile de rezoluție. Ar trebui să se precizeze mai clar circumstanțele în care Fondul unic de rezoluție poate oferi sprijin suplimentar atunci când toate datoriile cu un rang de prioritate inferior depozitelor care nu sunt excluse în mod obligatoriu sau discreționar de la recapitalizarea internă au fost reduse sau convertite integral.
(32) Succesul rezoluției depinde de accesul în timp util al comitetului la informațiile relevante provenite de la instituțiile și entitățile care intră în sfera de responsabilitate a comitetului și de la instituțiile și autoritățile publice. În acest context, comitetul ar trebui să poată avea acces la informațiile de natură statistică pe care BCE le-a colectat în cadrul funcției sale de bancă centrală, pe lângă informațiile de care dispune BCE în calitate de supraveghetor în cadrul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 2533/98 al Consiliului(19), comitetul ar trebui să asigure protecția fizică și logică a informațiilor statistice confidențiale și ar trebui să solicite autorizarea BCE pentru transmiterea ulterioară care poate fi necesară pentru executarea sarcinilor comitetului. Întrucât informațiile referitoare la numărul de clienți pentru care o instituție sau o entitate este singurul sau principalul partener bancar, deținute de mecanismele centralizate automatizate instituite în temeiul Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului(20), pot fi necesare pentru a efectua evaluarea interesului public, comitetul ar trebui să poată primi informațiile respective de la caz la caz. De asemenea, ar trebui să se precizeze momentul exact al accesului indirect la informații al comitetului. În special, atunci când informațiile relevante sunt puse la dispoziția unei instituții sau a unei autorități care are obligația de a coopera cu comitetul atunci când comitetul solicită informații, instituția sau autoritatea respectivă ar trebui să furnizeze aceste informații comitetului. În cazul în care, la momentul respectiv, informațiile nu sunt disponibile, indiferent de motivul acestei indisponibilități, comitetul ar trebui să poată obține informațiile respective de la persoana fizică sau juridică ce deține informațiile respective prin intermediul autorităților naționale de rezoluție sau direct, după ce a informat respectivele autorități naționale de rezoluție. De asemenea, comitetul ar trebui să aibă posibilitatea de a preciza procedura și forma în care ar trebui să primească informații de la entitățile financiare pentru a se asigura că aceste informații sunt cele mai adecvate nevoilor sale, inclusiv camerele de date virtuale. În plus, pentru a asigura o cooperare cât mai extinsă cu toate entitățile susceptibile de a deține date relevante pentru comitet și necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care i-au fost conferite, precum și pentru a evita duplicarea cererilor adresate instituțiilor și entităților, instituțiile și autoritățile publice cu care comitetul ar trebui să aibă posibilitatea de a coopera, de a verifica disponibilitatea informațiilor și de a face schimb de informații ar trebui să includă membrii Sistemului European al Băncilor Centrale, SGD-urile relevante, Comitetul european pentru risc sistemic, autoritățile europene de supraveghere și Mecanismul european de stabilitate. În fine, pentru a asigura o intervenție în timp util a acordurilor financiare contractate pentru Fondul unic de rezoluție în caz de necesitate, comitetul ar trebui să informeze Comisia și BCE de îndată ce consideră că ar putea fi necesară activarea acestor acorduri financiare și să furnizeze Comisiei și BCE toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în ceea ce privește aceste acorduri financiare.
(33) Articolul 86 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE prevede că procedura obișnuită de insolvență în ceea ce privește instituțiile și entitățile care intră în domeniul de aplicare al directivei respective nu trebuie să fie declanșată decât la inițiativa autorității de rezoluție și că decizia de aplicare a procedurii obișnuite de insolvență în cazul unei instituții sau al unei entități nu trebuie luată decât cu consimțământul autorității de rezoluție. Această dispoziție nu se reflectă în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. În conformitate cu repartizarea sarcinilor prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 806/2014, autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să consulte comitetul înainte de a acționa în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE în cazul instituțiilor și entităților care se află sub responsabilitatea directă a comitetului.
(34) Criteriile de selecție pentru funcția de vicepreședinte al comitetului sunt aceleași cu cele pentru selecția președintelui și a celorlalți membri cu normă întreagă ai comitetului. Prin urmare, este oportun să se acorde, de asemenea, vicepreședintelui comitetului aceleași drepturi de vot ca cele de care beneficiază președintele și membrii cu normă întreagă ai comitetului.
▌
(36) Pentru a permite comitetului, în cadrul sesiunii plenare, să efectueze o evaluare preliminară a proiectului de buget preliminar înainte ca președintele să prezinte proiectul final, perioada în care președintele poate prezenta o propunere inițială de buget anual al comitetului ar trebui să fie prelungită.
(37) După perioada inițială de constituire a Fondului unic de rezoluție menționată la articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, mijloacele sale financiare disponibile pot înregistra scăderi ușoare sub nivelul-țintă, în special ca urmare a creșterii depozitelor acoperite. Astfel, cuantumul contribuțiilor ex ante care ar putea fi solicitate în aceste împrejurări va fi probabil redus. Prin urmare, este posibil ca, în anumiți ani, cuantumul acestor contribuții ex ante să nu mai fie proporțional cu costul colectării acestor contribuții. Prin urmare, comitetul ar trebui să poată amâna colectarea contribuțiilor ex ante cu cel mult trei ani, până când suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costul procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea comitetului de a utiliza Fondul unic de rezoluție.
(38) Angajamentele de plată irevocabile reprezintă una dintre componentele mijloacelor financiare disponibile ale Fondului unic de rezoluție. Prin urmare, este necesar să se precizeze circumstanțele în care angajamentele de plată respective pot fi solicitate și procedura aplicabilă la încetarea angajamentelor în cazul în care o instituție sau o entitate încetează să mai fie supusă obligației de a plăti contribuții la Fondul unic de rezoluție. În plus, pentru a oferi mai multă transparență și certitudine în ceea ce privește partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor ex ante care urmează să fie colectate, comitetul ar trebui să stabilească această parte anual, sub rezerva limitelor aplicabile.
(39) Cuantumul anual maxim al contribuțiilor ex post extraordinare la Fondul unic de rezoluție care pot fi solicitate este în prezent limitat la triplul cuantumului contribuțiilor ex ante. După perioada inițială de constituire menționată la articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, aceste contribuții ex ante vor depinde, în alte circumstanțe decât utilizarea Fondului unic de rezoluție, numai de variațiile nivelului depozitelor acoperite și, prin urmare, este probabil ca acestea să devină modice. Stabilirea cuantumului maxim al contribuțiilor ex post extraordinare pe baza contribuțiilor ex ante ar putea avea ca efect, în acest caz, limitarea drastică a posibilității ca Fondul unic de rezoluție să colecteze contribuțiile ex post, reducând astfel capacitatea sa de acțiune. Pentru a evita un astfel de rezultat, ar trebui stabilită o limită diferită, iar cuantumul maxim al contribuțiilor ex post extraordinare care pot fi solicitate ar trebui stabilit la de trei ori o optime din nivelul-țintă al fondului.
(40) Fondul unic de rezoluție poate fi utilizat pentru a sprijini aplicarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte, în virtutea căruia un set de active, drepturi și pasive ale instituției aflate în rezoluție sunt transferate unui beneficiar. În acest caz, comitetul poate avea o creanță împotriva instituției sau entității reziduale în cadrul lichidării sale ulterioare prin procedura obișnuită de insolvență. Acest lucru poate surveni în cazul în care Fondul unic de rezoluție este utilizat în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal, inclusiv sub forma unor garanții pentru active și pasive sau a acoperirii diferenței dintre activele și pasivele transferate. Pentru a se asigura că acționarii și creditorii rămași în instituția sau entitatea reziduală absorb efectiv pierderile instituției aflate în rezoluție și pentru a îmbunătăți posibilitatea de rambursare în caz de insolvență către comitet, creanțele comitetului față de instituția sau entitatea reziduală, precum și creanțele care decurg din cheltuielile rezonabile suportate în mod corespunzător de comitet ar trebui să beneficieze de același rang de prioritate în caz de insolvență ca și cel al creanțelor mecanismelor naționale de finanțare a rezoluției din fiecare stat membru participant, care ar trebui să fie superior rangului de prioritate al depozitelor și al schemelor de garantare a depozitelor. Întrucât compensațiile plătite acționarilor și creditorilor din Fondul unic de rezoluție ca urmare a încălcării principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat au scopul de a compensa rezultatele măsurilor de rezoluție, compensațiile respective nu ar trebui să dea naștere unor creanțe ale comitetului.
(41) Întrucât unele dintre dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 806/2014 privind rolul pe care îl pot avea schemele de garantare a depozitelor în cadrul procedurii de rezoluție sunt similare cu cele ale Directivei 2014/59/UE, modificările aduse dispozițiilor respective din Directiva 2014/59/UE prin [OP: a se introduce numărul directivei de modificare a Directivei 2014/59/UE] ar trebui să se reflecte în Regulamentul (UE) nr. 806/2014.
(42) Transparența este esențială pentru asigurarea integrității pieței, a disciplinei pe piață și a protecției investitorilor. Pentru a se asigura că comitetul este în măsură să încurajeze eforturile de creștere a transparenței și să participe la acestea, comitetul ar trebui să fie autorizat să divulge informațiile care rezultă din propriile analize, evaluări și constatări, inclusiv din evaluările posibilităților de soluționare, atunci când această divulgare nu ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară sau economică și atunci când un interes public superior justifică divulgarea.
(43) Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 ar trebui modificat în consecință.
(44) Pentru a se asigura consecvența, modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 806/2014 care sunt similare cu modificările aduse Directivei 2014/59/UE prin … [OP: a se introduce numărul directivei de modificare a Directivei 2014/59/UE] ar trebui să se aplice de la aceeași dată ca data de transpunere a … [OP: a se introduce numărul directivei de modificare a Directivei 2014/59/UE], și anume … [OP: a se introduce data = 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Cu toate acestea, nu există niciun motiv pentru a întârzia aplicarea acestor modificări la Regulamentul (UE) nr. 806/2014 care se referă exclusiv la funcționarea mecanismului unic de rezoluție. Prin urmare, modificările respective ar trebui să se aplice de la … [OP: a se introduce data = o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].
(45) Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea eficacității și a eficienței cadrului de redresare și rezoluție pentru instituții și entități, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza riscurilor pe care abordările naționale divergente le-ar putea implica pentru integritatea pieței unice, ci pot fi mai degrabă realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 806/2014
Regulamentul (UE) nr. 806/2014 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 3 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(a) punctul 24a se înlocuiește cu următorul text:"
„24a. «entitate de rezoluție» înseamnă o persoană juridică stabilită într-un stat membru participant, pe care, în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament, comitetul sau autoritatea națională de rezoluție a identificat-o ca o entitate în privința căreia planul de rezoluție prevede măsuri de rezoluție;”;
"
(b) se introduc următoarele puncte 24d și 24e:"
„24d. «G-SII din afara UE» înseamnă o G-SII din afara UE, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 134 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
24e.
«entitate G-SII» înseamnă o entitate G-SII, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;”;
"
(c) punctul 49 se înlocuiește cu următorul text:"
„49. «datorii care pot face obiectul recapitalizării interne» înseamnă datoriile, inclusiv acele datorii care dau naștere unor provizioane contabile, și instrumentele de capital care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, aparținând unei entități menționate la articolul 2, și care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (3);”
"
2. La articolul 4 se introduce următorul alineat (1a):"
„(1a) Statele membre informează comitetul cât mai curând posibil cu privire la cererea lor de a iniția o cooperare strânsă cu BCE în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.
În urma notificării efectuate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și înainte de stabilirea unei cooperări strânse, statele membre furnizează toate informațiile cu privire la entitățile și grupurile stabilite pe teritoriul lor pe care comitetul le poate solicita pentru a se pregăti pentru atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament și prin acord.”
"
3. Articolul 7 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (3) al patrulea paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:"
„Atunci când îndeplinesc sarcinile menționate la prezentul alineat, autoritățile naționale de rezoluție aplică dispozițiile relevante ale prezentului regulament. Orice trimiteri la comitet de la articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (5), articolul 8 alineatele (6), (8), (12) și (13), articolul 10 alineatele (1)-(10), articolul 10a, articolele 11-14, articolul 15 alineatele (1), (2) și (3), articolul 16, articolul 18 alineatele (1), (1a), (2) și (6), articolul 20, articolul 21 alineatele (1)-(7), articolul 21 alineatul (8) al doilea paragraf, articolul 21 alineatele (9) și (10), articolul 22 alineatele (1), (3) și (6), articolele 23 și 24, articolul 25 alineatul (3), articolul 27 alineatele (1)-(15), articolul 27 alineatul (16) al doilea paragraf a doua teză, articolul 27 alineatul (16) al treilea paragraf, articolul 27 alineatul (16) al patrulea paragraf prima, a treia și a patra teză și articolul 32 se interpretează ca trimiteri la autoritățile naționale de rezoluție în ceea ce privește grupurile și entitățile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.”;
"
(b) alineatul (5) se modifică după cum urmează:
(i) cuvintele „articolul 12 alineatul (2)” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 12 alineatul (3)”;
(ii) se adaugă paragraful următor:"
„După intrarea în vigoare a notificării menționate la primul paragraf, statele membre participante pot decide ca responsabilitatea pentru îndeplinirea atribuțiilor legate de entitățile și grupurile stabilite pe teritoriul lor, altele decât cele menționate la alineatul (2), să fie redată autorităților naționale de rezoluție, caz în care primul paragraf nu se mai aplică. Statele membre care intenționează să recurgă la această opțiune notifică comitetul și Comisia în acest sens. Notificarea respectivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”
"
4. Articolul 8 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"
„Comitetul poate solicita autorităților naționale de rezoluție să exercite competențele menționate la articolul 10 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE. Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29 din prezentul regulament.”;
"
(aa) la alineatul (9), primul paragraf se modifică după cum urmează:
(i) se introduce următoarea literă:"
„(aa) dacă este cazul, descrierea detaliată a motivelor pentru care s-a stabilit că o instituție trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o explicație a motivelor care au condus autoritatea de rezoluție la concluzia că instituția nu deține funcții critice;”;
"
(ii) se introduce următoarea literă:"
„(ja) descrierea motivelor pentru care diferitele strategii de rezoluție ar atinge în mod optim obiectivele rezoluției prevăzute la articolul 14;”;
"
(iii) se introduce următoarea literă:"
„(pa) o listă detaliată și cuantificată a depozitelor garantate și a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii.”;
"
(b) la alineatul (10) se adaugă următoarele paragrafe:"
„Identificarea măsurilor care trebuie luate în ceea ce privește filialele menționate la primul paragraf litera (b) care nu sunt entități de rezoluție poate face obiectul unei abordări simplificate a comitetului, după consultarea autorității naționale de rezoluție competente, și dacă abordarea respectivă nu ar afecta negativ posibilitatea de rezoluție a grupului, ținând seama de dimensiunea filialei, de profilul său de risc, de absența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului.
Planul de rezoluție a grupului stabilește dacă entitățile din cadrul unui grup de rezoluție, cu excepția entității de rezoluție, se califică drept entități destinate lichidării. Fără a aduce atingere altor factori care pot fi considerați relevanți de către comitet, entitățile care asigură funcții critice nu se califică drept entități destinate lichidării.”;
"
(ba) la alineatul (11) se introduce următoarea literă:"
„(-aa) conține o descriere detaliată a motivelor pentru care s-a stabilit că o entitate ce face parte din grup trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o explicație a motivelor care au condus autoritatea de rezoluție la concluzia că instituția nu are funcții critice și a modului în care a fost luat în considerare raportul dintre cuantumul total al expunerii la risc și profitul din exploatare ale acesteia și cuantumul total al expunerii la risc și profitul din exploatare ale grupului, precum și indicatorul efectului de levier al entității ce face parte din grup în contextul grupului;”;
"
(c) se adaugă următorul alineat:"
„(14) Comitetul nu adoptă planuri de rezoluție pentru entitățile și grupurile menționate la alineatul (1) în cazul în care se aplică articolul 22 alineatul (5) sau în cazul în care în raport cu entitatea sau grupul în cauză au fost inițiate proceduri de insolvență în conformitate cu dreptul intern aplicabil în temeiul articolului 32b din Directiva 2014/59/UE.”
"
5. Articolul 10 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (4) al patrulea paragraf, cuvintele „primul paragraf” se înlocuiesc cu cuvintele „al treilea paragraf”;
(b) la alineatul (7), cuvintele „pe care îl adresează instituției sau întreprinderii-mamă” se înlocuiesc cu cuvintele „pe care îl adresează entității sau întreprinderii-mamă”, iar cuvintele „impactul asupra modelului economic al instituției” se înlocuiesc cu cuvintele „impactul asupra modelului economic al entității sau al grupului”;
(c) alineatul (10) se modifică după cum urmează:
(i) la al doilea paragraf, cuvântul „instituție” se înlocuiește cu cuvintele „entitatea în cauză”;
(ii) la al treilea paragraf, cuvântul „instituției” se înlocuiește cu cuvântul „entității”;
(iii) se adaugă paragraful următor:"
„În cazul în care măsurile propuse de entitatea în cauză reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilității de soluționare, comitetul ia o decizie, după consultarea BCE sau a autorității naționale competente relevante și, după caz, a autorității macroprudențiale desemnate. Decizia respectivă indică faptul că măsurile propuse reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităților de soluționare și solicită autorităților naționale de rezoluție să impună instituției, întreprinderii-mamă sau oricărei filiale a grupului în cauză să pună în aplicare măsurile propuse.”
"
(d) se adaugă următorul alineat:"
„(13a) La sfârșitul fiecărui ciclu de planificare a rezoluției, autoritatea de rezoluție publică o listă anonimizată în care sunt prezentate, sub formă agregată, obstacolele substanțiale identificate, care au apărut în calea posibilității de rezoluție, și măsurile corespunzătoare pentru soluționarea acestora. Se aplică dispozițiile privind secretul profesional prevăzute la articolul 88. ”
"
6. Articolul 10a se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) În cazul în care o entitate se află în situația în care respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de fiecare dintre cerințele menționate la articolul 141a alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2013/36/UE, însă nu respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de cerințele menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, atunci când sunt calculate în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament, comitetul are competența, în conformitate cu alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, de a solicita autorității naționale de rezoluție să interzică entității să distribuie mai mult decât suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile („M-MDA”), calculată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, prin oricare dintre următoarele măsuri:”;
"
(b) se adaugă următorul alineat (7):"
„(7) În cazul în care o entitate nu face obiectul cerinței amortizorului combinat pe aceeași bază ca și baza pe care trebuie să respecte cerințele menționate la articolele 12d și 12e, comitetul aplică alineatele (1)-(6) de la prezentul articol pe baza estimării cerinței amortizorului combinat calculate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei*. Se aplică articolul 128 al patrulea paragraf din Directiva 2013/36/UE.
Comitetul include cerința estimată a amortizorului combinat menționată la primul paragraf în decizia de stabilire a cerințelor menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament. Entitatea pune la dispoziția publicului cerința estimată a amortizorului combinat, împreună cu informațiile menționate la articolul 45i alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE.
______________________________
* Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1).”
"
7. La articolul 12 se adaugă următorul alineat (8):"
„(8) Comitetul este responsabil de acordarea aprobărilor menționate la articolul 77 alineatul (2) și la articolul 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 entităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Comitetul adresează decizia sa entității în cauză.”
"
8. La articolul 12a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Comitetul și autoritățile naționale de rezoluție se asigură că entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) îndeplinesc, în orice moment, cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile, atunci când sunt impuse de comitet și în forma stabilită de comitet în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 12b-12i.”
"
9. Articolul 12c se modifică după cum urmează:
(a) la alineatele (4) și (5), cuvintele „care intră în categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „care sunt entități G-SII”;
(b) la alineatul (7) teza introductivă, cuvintele „alineatul (3)” se înlocuiesc cu cuvintele „alineatul (4)”, iar cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;
(c) alineatul (8) se modifică după cum urmează:
(i) la primul paragraf, cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;
(ii) la al doilea paragraf litera (c), cuvintele „entitate din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entitate G-SII”;
(d) se adaugă următorul alineat (10):"
„(10) Comitetul poate permite entităților de rezoluție să respecte cerințele menționate la alineatele (4), (5) și (7) utilizând fondurile proprii sau datoriile menționate la alineatele (1) și (3) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
în cazul entităților care sunt entități G-SII sau entități de rezoluție supuse articolului 12d alineatul (4) sau (5), comitetul nu a redus cerința menționată la alineatul (4) de la prezentul articol, în temeiul primului paragraf de la alineatul respectiv;
(b)
datoriile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol care nu îndeplinesc condiția menționată la articolul 72b alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 respectă condițiile prevăzute la articolul 72b alineatul (4) literele (b)-(e) din regulamentul respectiv.”
"
10. La articolul 12d alineatul (3) al optulea paragraf și alineatul (6) al optulea paragraf, cuvintele „funcțiilor economice critice” se înlocuiesc cu cuvintele „funcțiilor critice”.
11. Se introduce următorul articol▌:"
„Articolul 12da
Stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru strategiile de transfer ▌
(1) Atunci când aplică articolul 12d unei entități de rezoluție a cărei strategie de rezoluție preferată prevede ▌utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte , în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, comitetul stabilește cuantumul recapitalizării prevăzut la articolul 12d alineatul (3) în mod proporțional, pe baza următoarelor criterii, după caz:
(a)
dimensiunea, modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc al entității supuse rezoluției sau, după caz, dimensiunea părții entității supuse rezoluției care face obiectul instrumentului de vânzare a activității sau al instituției-punte;
(b)
acțiunile, alte instrumente de proprietate, activele, drepturile sau pasivele care urmează să fie transferate unui beneficiar, astfel cum sunt identificate în planul de rezoluție, luând în considerare:
(i)
liniile de activitate esențiale și funcțiile critice ale entității de rezoluție;
(ii)
datoriile excluse de la recapitalizarea internă în temeiul articolului 27 alineatul (3);
(iii)
mecanismele de siguranță menționate la articolele 73-80 din Directiva 2014/59/UE;
(iiia)
cerințele de fonduri proprii preconizate pentru o eventuală instituție-punte care ar putea fi necesare pentru a realiza ieșirea de pe piață a entității supuse rezoluției, astfel încât să se asigure respectarea de către instituția-punte a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, a Directivei 2013/36/UE și a Directivei 2014/65/UE, după caz;
(iiib)
condiția probabilă înaintată de beneficiar ca tranzacția să fie neutră din punctul de vedere al cerințelor de capitalul aplicabile entității care efectuează achiziția;
(c)
valoarea preconizată și tranzacționabilitatea acțiunilor, a altor instrumente de proprietate, a activelor, a drepturilor sau a pasivelor entității de rezoluție menționate la litera (b), ținând seama de:
(i)
orice obstacole majore în calea posibilității de rezoluție, identificate de autoritatea de rezoluție, care sunt ▌ legate de aplicarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte;
(ii)
pierderile rezultate din activele, drepturile sau pasivele rămase în instituția reziduală;
(iia)
situația de pe piață potențial nefavorabilă la momentul rezoluției;
(d)
dacă strategia de rezoluție preferată are în vedere transferul acțiunilor sau al altor instrumente de proprietate emise de entitatea de rezoluție sau al tuturor activelor, drepturilor și pasivelor entității de rezoluție ori al unei părți din acestea;
(e)
dacă strategia de rezoluție preferată are în vedere aplicarea instrumentului de separare a activelor.
▌
(3) Aplicarea alineatului (1) nu are ca rezultat un cuantum mai mare decât cuantumul care rezultă din aplicarea articolului 12d alineatul (3) sau un cuantum care este mai mic de 13,5 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și mai mic de 5 % din măsura expunerii totale a entității corespunzătoare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”;
"
12. La articolul 12e alineatul (1), cuvintele „instituție din categoria G-SII sau care face parte dintr-o instituție din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entitate G-SII”.
13. Articolul 12g se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(i) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„În urma consultării autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul poate să decidă să aplice cerința prevăzută la prezentul articol în cazul unei entități menționate la articolul 2 litera (b) și al unei instituții financiare menționate la articolul 2 litera (c) care este o filială a unei entități de rezoluție, dar nu este ea însăși o entitate de rezoluție.”;
"
(ii) la al treilea paragraf, cuvintele „primul paragraf” se înlocuiesc cu cuvintele „primul și al doilea paragraf”;
(b) se adaugă următorul alineat (4):"
„(4) În cazul în care, în conformitate cu strategia de rezoluție globală, filialele stabilite în Uniune sau o întreprindere-mamă din Uniune și instituțiile sale filiale nu sunt entități de rezoluție și membrii colegiului de rezoluție european, dacă a fost instituit în temeiul articolului 89 din Directiva 2014/59/UE, sunt de acord cu respectiva strategie, filialele stabilite în Uniune sau, pe bază consolidată, întreprinderea-mamă din Uniune trebuie să respecte cerința de la articolul 12a alineatul (1) prin emiterea instrumentelor menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) de la prezentul articol către oricare dintre următoarele:
(a)
întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang stabilită într-o țară terță;
(b)
filialele respectivei întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang care sunt stabilite în aceeași țară terță;
(c)
alte entități în condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (a) punctul (i) și litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol.”
"
14. Articolul 12k se modifică după cum urmează:
(a) se introduce următorul alineat:"
„(1a) Prin derogare de la articolul 12a alineatul (1), comitetul stabilește perioade de tranziție adecvate pentru ca entitățile să îndeplinească fie cerințele menționate la articolul 12f sau 12g, fie cerințele care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, dacă instituțiile sau entitățile fac obiectul cerințelor respective în urma intrării în vigoare a [prezentului regulament de modificare]. Termenul stabilit pentru entități în vederea îndeplinirii cerințelor menționate la articolul 12f sau 12g sau a cerințelor care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7) este ... [patru ani de la data aplicări prezentului regulament de modificare].
Comitetul stabilește ținte intermediare pentru cerințele prevăzute la articolul 12f sau 12g ori pentru cerințele care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, pe care entitățile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat trebuie să le îndeplinească până la ... [doi ani de la data aplicări prezentului regulament de modificare]. Țintele intermediare asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în sensul îndeplinirii cerinței.
Comitetul poate stabili o perioadă de tranziție care se termină după ... [patru ani de la data aplicări prezentului regulament de modificare], în cazurile justificate în mod corespunzător și dacă este oportun, având în vedere criteriile menționate la alineatul (7), luând în considerare următoarele:
(a)
evoluția situației financiare a entității;
(b)
eventualitatea ca entitatea să fie în măsură să asigure conformitatea, într-un interval de timp rezonabil, cu cerințele menționate la articolul 12f sau 12g sau cu o cerință care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7); și
(c)
faptul dacă entitatea este în măsură să înlocuiască datoriile care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență, iar în caz contrar, faptul dacă incapacitatea respectivă este de natură specifică sau este cauzată de tulburări ce afectează întreaga piață.”;
"
(b) la alineatul (3) litera (a), cuvintele „comitetul sau autoritatea națională de rezoluție” se înlocuiesc cu cuvântul „comitetul”;
(c) la alineatul (4), cuvintele „în categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „o GSII sau o G-SII din afara UE”;
(d) la alineatele (5) și (6), cuvintele „comitetul și autoritățile naționale de rezoluție” se înlocuiesc cu cuvântul „comitetul”.
15. Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 13
Măsuri de intervenție timpurie
(1) BCE analizează, fără întârzieri nejustificate, posibilitatea aplicării și, dacă este necesar, aplică măsuri de intervenție timpurie în cazul în care o entitate menționată la articolul 7 alineatul (2) litera (a) îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:
(a)
entitatea îndeplinește condițiile menționate la articolul 102 din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și se aplică oricare dintre următoarele:
(i)
entitatea nu a luat măsurile de remediere solicitate de BCE, inclusiv măsurile menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 sau la articolul 49 din Directiva (UE) 2019/2034;
(ii)
BCE consideră că măsurile de remediere, altele decât măsurile de intervenție timpurie, sunt insuficiente pentru a soluționa problemele în cauză;
(b)
entitatea încalcă sau este susceptibilă de a încălca, în perioada de 12 luni de la evaluarea realizată de către BCE, cerințele prevăzute la titlul II din Directiva 2014/65/UE, la articolele 3-7, articolele 14-17 sau articolele 24, 25 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 sau la articolul 12f sau 12g din prezentul regulament.
În cazul unei deteriorări semnificative a condițiilor, al unor circumstanțe nefavorabile sau al obținerii unor noi informații cu privire la o entitate, BCE poate stabili că este îndeplinită condiția menționată la primul paragraf litera (a) punctul (ii) fără să fi luat anterior alte măsuri de remediere, inclusiv exercitarea competențelor menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.
În sensul primului paragraf litera (b), BCE sau, după caz, autoritatea competentă conform Directivei 2014/65/UE sau comitetul informează fără întârziere autoritatea națională competentă cu privire la încălcare sau la încălcarea probabilă.
(2) În sensul alineatului (1), măsurile de intervenție timpurie includ următoarele:
(a)
cerința ca organul de conducere al entității să întreprindă oricare dintre următoarele:
(i)
să pună în aplicare una sau mai multe dintre dispozițiile sau măsurile stabilite în planul de redresare;
(ii)
să actualizeze planul de redresare în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE atunci când circumstanțele care au condus la intervenția timpurie diferă de prezumțiile prevăzute în planul inițial de redresare și să pună în aplicare una sau mai multe dintre dispozițiile sau măsurile stabilite în planul actualizat de redresare într-un anumit interval de timp;
(b)
cerința ca organul de conducere al entității să convoace o adunare a acționarilor entității sau, în cazul în care organul de conducere nu respectă această cerință, să convoace adunarea respectivă în mod direct, și în ambele cazuri să stabilească ordinea de zi și să solicite ca acționarii să analizeze posibilitatea adoptării anumitor decizii;
(c)
cerința ca organul de conducere al entității să elaboreze, în conformitate cu planul de redresare, după caz, un plan de acțiune pentru negocierea restructurării datoriilor cu o parte sau cu totalitatea creditorilor entității;
(d)
cerința de a modifica structura juridică a instituției;
(e)
cerința de a demite sau de a înlocui conducerea superioară sau organul de conducere al entității, în ansamblul său, sau cu privire la persoanele componente, în conformitate cu articolul 13a;
(f)
numirea unuia sau a mai multor administratori temporari în cadrul entității, în conformitate cu articolul 13b;
(fa)
cerința ca organul de conducere al entității să elaboreze un plan pe care entitatea să îl poată pune în aplicare în cazul în care organismul instituțional corespunzător decide să inițieze lichidarea voluntară a entității.
(3) BCE alege măsurile adecvate și adaptate momentului pentru intervenția timpurie, pe baza a ceea ce este proporțional cu obiectivele urmărite, ținând seama, printre alte informații relevante, de gravitatea încălcării sau a încălcării probabile și de rapiditatea deteriorării situației financiare a entității.
(4) Pentru fiecare dintre măsurile menționate la alineatul (2), BCE stabilește un termen care este adecvat pentru finalizarea măsurii respective și care permite BCE să evalueze eficacitatea acesteia.
Evaluarea măsurii se efectuează imediat după atingerea termenului-limită și este transmisă comitetului și autorităților naționale de rezoluție competente. În cazul în care în urma evaluării se constată că măsurile nu au fost puse în aplicare integral sau nu sunt eficace, BCE sau autoritatea națională competentă vizată efectuează o evaluare a condiției menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (a), după consultarea comitetului și a autorității naționale de rezoluție competente.
(5) În cazul în care un grup cuprinde entități stabilite în state membre participante, precum și în state membre neparticipante, BCE reprezintă autoritățile naționale competente din statele membre participante, în scopul consultării și cooperării cu statele membre neparticipante, în conformitate cu articolul 30 din Directiva 2014/59/UE.
În cazul în care un grup cuprinde entități stabilite în state membre participante și filiale stabilite sau sucursale semnificative situate în state membre neparticipante, BCE comunică autorităților competente sau autorităților de rezoluție din statele membre neparticipante, după caz și în timp util, toate deciziile sau măsurile menționate la articolele 13-13c care sunt relevante pentru grup.”
"
16. Se introduc următoarele articole 13a, 13b și 13c:"
„Articolul 13a
Înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere
În sensul articolului 13 alineatul (2) litera (e), noua conducere superioară sau noul organ de conducere ori membrii individuali ai acestor organe sunt numiți în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern și sunt supuși aprobării BCE.
Articolul 13b
Administratorul temporar
(1) În sensul articolului 13 alineatul (2) litera (f), BCE poate numi, în funcție de ceea ce este proporțional în situația dată, orice administrator temporar care să întreprindă oricare dintre următoarele:
(a)
să înlocuiască temporar organul de conducere al entității;
(b)
să colaboreze temporar cu organul de conducere al entității.
BCE precizează alegerea făcută în temeiul literei (a) sau (b) în momentul numirii administratorului temporar.
În sensul primului paragraf litera (b), BCE precizează de asemenea, în momentul numirii administratorului temporar, rolul, sarcinile și competențele respectivului administrator temporar, precum și eventualele cerințe pentru organul de conducere al entității, și anume de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține aprobarea acestuia înainte de a lua anumite decizii sau măsuri.
BCE face publică numirea oricărui administrator temporar, cu excepția cazului în care administratorul temporar nu deține competența de a reprezenta entitatea sau de a adopta decizii în numele entității.
Orice administrator temporar îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 91 alineatele (1), (2) și (8) din Directiva 2013/36/UE. Evaluarea de către BCE a conformității administratorului temporar cu cerințele respective face parte integrantă din decizia de numire a administratorului temporar respectiv.
(2) În funcție de ceea ce este proporțional în situația dată, BCE precizează competențele administratorului temporar în momentul numirii acestuia. Printre aceste competențe se pot număra toate sau unele dintre competențele deținute de organul de conducere al entității în conformitate cu statutul entității și cu dreptul intern, inclusiv competența de a exercita toate sau o parte din funcțiile administrative ale organului de conducere al entității. Competențele administratorului temporar în raport cu entitatea trebuie să fie în conformitate cu dreptul societăților aplicabil. Astfel de competențe pot fi adaptate de către BCE în cazul schimbării circumstanțelor.
(3) BCE precizează, în momentul numirii administratorului temporar, rolul și funcțiile acestuia. Acest rol și aceste funcții pot include toate elementele următoare:
(a)
evaluarea poziției financiare a entității;
(b)
gestionarea activității sau a unei părți a activității entității în vederea menținerii sau restabilirii poziției financiare a acesteia;
(c)
adoptarea de măsuri în vederea restabilirii gestionării corecte și prudente a activității entității.
BCE precizează, în momentul numirii administratorului temporar, eventualele limite ale rolului și funcțiilor acestuia.
(4) BCE deține competența exclusivă de a numi și de a destitui orice administrator temporar. BCE poate destitui un administrator temporar în orice moment și din orice motiv. BCE poate modifica în orice moment mandatul administratorului temporar, sub rezerva prezentului articol.
(5) BCE poate solicita ca anumite acte ale unui administrator temporar să facă obiectul aprobării prealabile a BCE. BCE precizează orice astfel de cerințe în momentul numirii administratorului temporar sau în momentul oricărei modificări a condițiilor mandatului administratorului temporar.
În orice caz, administratorul temporar poate exercita competența de a convoca adunarea generală a acționarilor entității și de a stabili ordinea de zi a acestei adunări numai cu aprobarea prealabilă a BCE.
(6) La cererea BCE, administratorul temporar întocmește rapoarte privind poziția financiară a entității și măsurile întreprinse pe parcursul mandatului său, la intervale stabilite de BCE, cel puțin o dată, după ce s-au scurs primele șase luni, precum și, în orice caz, la sfârșitul mandatului său.
(7) Administratorul temporar este numit pentru o perioadă de maximum un an. Această perioadă poate fi reînnoită o singură dată în cazul în care condițiile de numire a administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. BCE stabilește aceste condiții și justifică orice reînnoire a mandatului administratorului temporar față de acționari.
(8) Sub rezerva prezentului articol, numirea unui administrator temporar nu aduce atingere drepturilor acționarilor prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul societăților aplicabil la nivel național.
(9) Un administrator temporar numit în temeiul alineatelor (1)-(8) de la prezentul articol nu este considerat ca membru din umbră sau de facto al organului de conducere în temeiul dreptului intern.
Articolul 13c
Pregătirea rezoluției
(1) În cazul entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2), precum și al entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective, BCE sau autoritățile naționale competente notifică fără întârziere comitetului oricare dintre următoarele:
(a)
oricare dintre măsurile menționate la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 sau la articolul 104 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE pe care le impun unei entități sau unui grup și care reprezintă o reacție la deteriorarea situației entității sau grupului în cauză;
(b)
în cazul în care activitatea de supraveghere arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament sau la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE în ceea ce privește o entitate sau un grup, evaluarea care atestă îndeplinirea condițiilor respective, indiferent de orice măsură de intervenție timpurie;
(c)
aplicarea oricăreia dintre măsurile de intervenție timpurie menționate la articolul 13 din prezentul regulament sau la articolul 27 din Directiva 2014/59/UE.
Comitetul transmite Comisiei notificarea pe care a primit-o în temeiul primului paragraf.
BCE sau autoritatea națională competentă relevantă monitorizează îndeaproape, în strânsă cooperare cu comitetul, situația entităților și a grupurilor menționate la primul paragraf și respectarea de către acestea a măsurilor menționate la primul paragraf litera (a), care vizează remedierea unei deteriorări a situației entităților și a grupurilor respective, precum și a măsurilor de intervenție timpurie menționate la primul paragraf litera (c).
(2) BCE sau autoritatea națională competentă relevantă informează comitetul cât mai curând posibil în cazul în care consideră că există un risc semnificativ ca una sau mai multe dintre situațiile menționate la articolul 18 alineatul (4) să se aplice în legătură cu o entitate menționată la articolul 7 alineatul (2) sau cu o entitate menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective. Notificarea respectivă trebuie să conțină:
(a)
motivele notificării;
(b)
o prezentare generală a măsurilor care ar împiedica intrarea în dificultate a entității într-un interval de timp rezonabil, impactul preconizat al acestora asupra entității în ceea ce privește condițiile menționate la articolul 18 alineatul (4) și intervalul de timp preconizat pentru punerea în aplicare a măsurilor respective.
După primirea notificării menționate la primul paragraf, comitetul evaluează, în strânsă cooperare cu BCE sau cu autoritatea națională competentă relevantă, ce constituie un interval de timp rezonabil în scopul evaluării condiției menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (b), ținând seama de rapiditatea deteriorării condițiilor entității, de impactul potențial asupra sistemului financiar, de protecția deponenților și de conservarea fondurilor clienților, de riscul ca un proces prelungit să crească costurile globale pentru clienți și economie, de necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace strategia de rezoluție și de orice alte considerente relevante. Comitetul comunică această evaluare BCE sau autorității naționale competente relevante cât mai curând posibil.
În urma notificării menționate la primul paragraf, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ▌ monitorizează, în strânsă cooperare cu comitetul, situația entității, punerea în aplicare a oricăror măsuri relevante în intervalul de timp preconizat și orice alte evoluții relevante. În acest scop, comitetul și BCE sau autoritatea națională competentă relevantă se reunesc periodic, cu o frecvență stabilită de comitet, ținând seama de circumstanțele cazului. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă și comitetul își furnizează reciproc, fără întârziere, toate informațiile relevante.
Comitetul transmite Comisiei orice informație pe care a primit-o în temeiul primului paragraf.
(3) BCE sau autoritatea națională competentă relevantă furnizează comitetului toate informațiile solicitate de comitet care sunt necesare în toate scopurile următoare:
(a)
actualizarea planului de rezoluție și pregătirea rezoluției eventuale a unei entități menționate la articolul 7 alineatul (2) sau a unei entități menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective;
(b)
efectuarea evaluării menționate la articolul 20 alineatele (1)-(15).
În cazul în care aceste informații nu sunt deja disponibile BCE sau autorităților naționale competente, comitetul, BCE și aceste autorități naționale competente cooperează și se coordonează pentru a obține informațiile respective. În acest scop, BCE și autoritățile naționale competente au competența de a solicita entității să furnizeze aceste informații, inclusiv prin inspecții la fața locului, și să furnizeze informațiile respective comitetului.
(4) Comitetul are competența de a scoate pe piață către cumpărătorii potențiali entitatea menționată la articolul 7 alineatul (2) sau entitatea menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) sau de a lua măsuri în vederea scoaterii pe piață a entității menționate, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective, sau solicită entității să facă acest lucru, în următoarele scopuri:
(a)
pentru a pregăti rezoluția entității respective, sub rezerva condițiilor precizate la articolul 39 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE și a cerințelor privind secretul profesional stabilite la articolul 88 din prezentul regulament;
(b)
pentru a fundamenta evaluarea efectuată de către comitet cu privire la condiția menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament.
(4a) În cazul în care, atunci când își exercită competența menționată la alineatul (4), comitetul decide să comercializeze direct entitatea vizată unor potențiali cumpărători, acesta ține seama în mod corespunzător de circumstanțele cazului și de posibilul impact pe care exercitarea acestei competențe l-ar putea avea asupra situației generale a entității.
(5) În sensul alineatului (4), comitetul are competența:
(a)
de a solicita entității în cauză să instituie o platformă digitală în vederea schimbului de informații necesare pentru scoaterea pe piață a entității respective către cumpărători potențiali sau către consilieri și evaluatori angajați de comitet;
(b)
de a solicita autorității naționale de rezoluție relevante să elaboreze o schemă de rezoluție preliminară pentru entitatea în cauză.
În cazul în care comitetul își exercită competența în temeiul primului paragraf litera (b) de la prezentul alineat, se aplică articolul 88.
(6) Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament sau la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE și adoptarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu constituie condiții necesare pentru ca comitetul să pregătească rezoluția entității sau să exercite competențele menționate la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol.
(7) Comitetul informează fără întârziere Comisia, BCE, autoritățile naționale competente relevante și autoritățile naționale de rezoluție relevante cu privire la toate măsurile luate în temeiul alineatelor (4) și (5).
(8) BCE, autoritățile naționale competente, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție relevante cooperează îndeaproape:
(a)
atunci când intenționează să ia măsurile menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (a), care vizează remedierea unei deteriorări a situației unei entități și a unui grup, precum și măsurile menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (c);
(b)
atunci când intenționează să întreprindă oricare dintre acțiunile menționate la alineatele (4) și (5);
(c)
pe parcursul punerii în aplicare a acțiunilor menționate la literele (a) și (b) de la prezentul paragraf.
BCE, autoritățile naționale competente, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție relevante se asigură că măsurile și acțiunile respective sunt consecvente, coordonate și eficace.”
"
17. La articolul 14 alineatul (2), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(c) protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijinul financiar public extraordinar, în special atunci când acesta provine de la bugetul unui stat membru;
(d)
protejarea depozitelor acoperite și, în măsura în care este posibil, și a părții neacoperite a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii, și protejarea investitorilor care intră sub incidența Directivei 97/9/CE;
"
18. La articolul 16, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Comitetul ia o măsură de rezoluție în legătură cu o întreprindere-mamă menționată la articolul 2 litera (b) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1).
În acest scop, se consideră că o întreprindere-mamă menționată la articolul 2 litera (b) este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în oricare dintre următoarele situații:
(a)
întreprinderea-mamă îndeplinește una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (4) litera (b), (c) sau (d);
(b)
întreprinderea-mamă încalcă în mod semnificativ sau există elemente obiective care indică faptul că întreprinderea-mamă va încălca în mod semnificativ, în viitorul apropiat, cerințele aplicabile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau în dispozițiile de drept intern care transpun Directiva 2013/36/UE.”
"
19. Articolul 18 se modifică după cum urmează:
(a) alineatele (1), (1a), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(1) Comitetul adoptă o schemă de rezoluție în temeiul alineatului (6) în raport cu entitățile menționate la articolul 7 alineatul (2) și în raport cu entitățile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea acestor dispoziții, numai în cazul în care stabilește în sesiune executivă, în urma primirii unei comunicări în temeiul celui de al doilea paragraf sau din proprie inițiativă, că sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate;
(b)
▌nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a unei entități sau susceptibilitatea de intrare în dificultate a unei entități ar putea fi împiedicată, într-un interval de timp rezonabil, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv prin măsuri luate de către un SIP, prin măsuri de supraveghere, prin măsuri de intervenție timpurie sau prin reducerea valorii ori conversia instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile menționate la articolul 21 alineatul (1), întreprinse în legătură cu entitatea respectivă;
(c)
măsura de rezoluție este necesară în interesul public în temeiul alineatului (5).
Evaluarea condiției menționate la primul paragraf litera (a) se efectuează de către BCE în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (a) sau de către autoritatea națională competentă relevantă în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (b), la articolul 7 alineatul (3) al doilea paragraf, la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), după consultarea comitetului. Comitetul, în cadrul sesiunii sale executive, poate efectua această evaluare numai după ce a informat BCE sau autoritatea națională competentă relevantă cu privire la intenția sa de a efectua această evaluare și numai în cazul în care BCE sau autoritatea națională competentă relevantă, în termen de trei zile calendaristice de la primirea informațiilor respective, nu efectuează ea însăși evaluarea respectivă. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă furnizează fără întârziere comitetului orice informație relevantă pe care comitetul o solicită pentru a-și fundamenta evaluarea, înainte sau după ce a fost informată de către comitet cu privire la intenția sa de a efectua evaluarea condiției menționate la primul paragraf litera (a).
În cazul în care în urma evaluării, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă a stabilit că este îndeplinită condiția menționată la primul paragraf litera (a) cu privire la o entitate menționată la primul paragraf, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă comunică fără întârziere evaluarea respectivă Comisiei și comitetului.
Evaluarea ▌condiției menționate la primul paragraf litera (b) este realizată de comitet, în cadrul sesiunii sale executive și în strânsă cooperare cu BCE sau cu autoritatea națională competentă relevantă, după consultarea, fără întârziere, a unei autorități desemnate a SGD și, după caz, a unui SIP în care instituția este membră. Consultarea SIP include o analiză a disponibilității măsurilor luate de SIP care ar putea preveni intrarea în dificultate a instituției într-un interval de timp rezonabil. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă furnizează fără întârziere comitetului orice informație relevantă pe care comitetul o solicită pentru a-și fundamenta evaluarea. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă poate, de asemenea, să informeze comitetul cu privire la concluzia sa că este îndeplinită condiția prevăzută la primul paragraf litera (b).
(1a) Comitetul adoptă o schemă de rezoluție în conformitate cu alineatul (1) în legătură cu un organism central și cu toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent care fac parte din același grup de rezoluție numai atunci când organismul central și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent sau grupul de rezoluție căruia îi aparțin îndeplinesc în ansamblul lor condițiile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf.
(2) Fără a aduce atingere situațiilor în care BCE decide să exercite în mod direct sarcinile de supraveghere vizând instituțiile de credit în temeiul articolului 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în cazul primirii unei comunicări în temeiul alineatului (1) în raport cu o entitate sau un grup menționat la articolul 7 alineatul (3), comitetul comunică fără nicio întârziere evaluarea sa menționată la alineatul (1) al patrulea paragraf BCE sau autorității naționale competente relevante.
(3) Adoptarea anterioară a unei măsuri în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, al articolului 27 din Directiva 2014/59/UE, al articolului 13 din prezentul regulament sau al articolului 104 din Directiva 2013/36/UE nu constituie o condiție pentru aplicarea unei măsuri de rezoluție.”;
"
(b) alineatul (4) se modifică după cum urmează:
(i) la primul paragraf, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"
„(d) este necesar un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 18a alineatul (1);”;
"
(ii) al doilea și al treilea paragraf se elimină;
(c) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"
„(5) În sensul alineatului (1) litera (c), o măsură de rezoluție este considerată de interes public atunci când respectiva măsură de rezoluție este necesară pentru a realiza cel puțin unul dintre obiectivele rezoluției menționate la articolul 14 și este proporțională cu cel puțin unul dintre aceste obiective și atunci când lichidarea instituției conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluției într-un mod mai eficace.
Se prezumă că acțiunea de rezoluție nu este de interes public în sensul alineatului (1) litera (c) din prezentul articol în cazul în care autoritatea de rezoluție a decis să aplice obligații simplificate unei instituții, în temeiul articolului 4. Prezumția este relativă și nu se aplică în cazul în care autoritatea de rezoluție estimează că unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției ar fi expuse riscului în cazul în care instituția ar fi lichidată prin procedura obișnuită de insolvență.
Atunci când efectuează evaluarea menționată la primul paragraf, comitetul, pe baza informațiilor de care dispune la momentul evaluării respective, evaluează și compară întregul sprijin financiar public extraordinar care se poate aștepta ▌să fie acordat entității, atât în caz de rezoluție, cât și în cazul lichidării în conformitate cu dreptul intern aplicabil.”;
În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre participante, schemele de garantare a depozitelor și, dacă este necesar, autoritatea desemnată, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE, informează comitetul cu privire la orice măsuri pregătitoare pentru acordarea măsurilor menționate la articolul 18a alineatul (1) literele (c) și (d) din prezentul regulament, inclusiv cu privire la orice contacte cu Comisia înainte de notificare.
"
(d) la alineatul (7), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„În termen de 24 de ore de la transmiterea de către comitet a schemei de rezoluție, Comisia o aprobă sau se opune acesteia fie în ceea ce privește aspectele discreționare ale schemei de rezoluție în cazurile care nu fac obiectul celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat, fie în ceea ce privește propunerea de utilizare a ajutoarelor de stat sau a ajutoarelor din partea fondului care nu sunt considerate compatibile cu piața internă.”;
"
(e) se adaugă următoarele alineate:"
„(11) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), comitetul poate solicita autorităților naționale de rezoluție să exercite competențele prevăzute în dreptul intern de transpunere a articolului 33a din Directiva 2014/59/UE, în conformitate cu condițiile prevăzute în dreptul intern. Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29.
(11a) Pentru a asigura aplicarea eficace și coerentă a prezentului articol, comitetul emite orientări și oferă autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni pentru aplicarea standardelor tehnice de reglementare menționate la articolul 32 alineatul (5a) din Directiva 2014/59/UE.”
"
20. Se introduce următorul articol 18a:"
„Articolul 18a
Sprijinul financiar public extraordinar
(1) Se poate acorda sprijin financiar public extraordinar în afara măsurii de rezoluție unei entități menționate la articolul 2 în mod excepțional numai în unul dintre următoarele cazuri și cu condiția ca sprijinul financiar public extraordinar să respecte condițiile și cerințele stabilite în cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat:
(a)
în cazul în care, pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru de natură excepțională sau sistemică și pentru a menține stabilitatea financiară, sprijinul financiar public extraordinar îmbracă oricare dintre formele următoare:
(i)
o garanție de stat în sprijinul facilităților de lichiditate oferite de băncile centrale în conformitate cu condițiile băncilor centrale;
(ii)
o garanție de stat pentru pasivele nou-emise;
(iii)
achiziționarea de instrumente de fonduri proprii, altele decât instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau de alte instrumente de capital sau utilizarea de măsuri privind activele depreciate, la prețuri, durate și în condiții care nu conferă foloase necuvenite instituției sau entității în cauză, cu condiția ca, la momentul acordării sprijinului public, să nu existe niciuna dintre situațiile menționate la articolul 18 alineatul (4) litera (a), (b) sau (c) sau la articolul 21 alineatul (1);
(b)
în cazul în care sprijinul financiar public extraordinar ia forma unei intervenții eficiente din punctul de vedere al costurilor din partea unei scheme de garantare a depozitelor ▌în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 11a și 11b din Directiva 2014/49/UE, cu condiția să nu existe niciuna dintre situațiile menționate la articolul 18 alineatul (4);
(c)
în cazul în care sprijinul financiar public extraordinar ia forma unei intervenții eficiente din punctul de vedere al costurilor din partea unei scheme de garantare a depozitelor în contextul lichidării unei instituții de credit în temeiul articolului 32b din Directiva 2014/59/UE și în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (5) din Directiva 2014/49/UE;
(d)
în cazul în care sprijinul financiar public extraordinar ia forma unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE acordat în contextul lichidării instituției sau a entității în temeiul articolului 32b din Directiva 2014/59/UE, altul decât sprijinul acordat de o schemă de garantare a depozitelor în temeiul articolului 11 alineatul (5) din Directiva 2014/49/UE.
(2) Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) îndeplinesc toate condițiile următoare:
(a)
măsurile se limitează la entitățile solvabile, fapt confirmat de BCE sau de autoritatea națională competentă relevantă;
(b)
măsurile au un caracter preventiv și temporar și se bazează pe o strategie ▌predefinită de încetare a măsurii de sprijin aprobată de BCE sau de autoritatea națională competentă relevantă, care include o dată de încetare, o dată de vânzare sau un grafic de rambursare clar specificate pentru oricare dintre măsurile prevăzute; aceste informații nu se divulgă decât după un an de la încheierea strategiei de încetare a măsurii de sprijin, sau de la punerea în aplicare a planului de remediere sau de la evaluarea prevăzută la al șaptelea paragraf de la prezentul alineat;
(c)
măsurile sunt proporționale cu obiectivul remedierii consecințelor pe care le are perturbarea gravă sau al menținerii stabilității financiare;
(d)
măsurile nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte în următoarele 12 luni.
În sensul primului paragraf litera (a), se consideră că o entitate este solvabilă în cazul în care BCE sau autoritatea națională competentă relevantă a concluzionat că nu a avut loc sau nu este probabil să aibă loc nicio încălcare în următoarele 12 luni, pe baza așteptărilor actuale, a niciuneia dintre cerințele menționate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, la articolul 40 din Directiva (UE) 2019/2034 sau a niciuneia dintre cerințele relevante aplicabile în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii.
În sensul primului paragraf litera (d), autoritatea competentă relevantă cuantifică pierderile pe care entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte. Această cuantificare se bazează cel puțin pe evaluările calității activelor efectuate de BCE, ABE sau de autoritățile naționale sau, după caz, pe inspecțiile la fața locului efectuate de autoritatea competentă. În cazul în care astfel de exerciții nu pot fi efectuate în timp util, autoritatea competentă își poate baza evaluarea pe bilanțul instituției, cu condiția ca bilanțul să respecte normele și standardele contabile aplicabile, fapt confirmat de un auditor extern independent ▌. Autoritatea competentă depune toate eforturile pentru a se asigura că cuantificarea se bazează pe valoarea de piață a activelor, a pasivelor și a elementelor extrabilanțiere ale instituției sau ale entității.
Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se limitează la măsuri care au fost evaluate de BCE sau de autoritatea națională competentă ca fiind necesare pentru a asigura solvabilitatea entității prin soluționarea deficitului său de capital stabilit în scenariul nefavorabil al simulărilor de criză la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivelul MUS sau al exercițiilor echivalente desfășurate de către BCE, ABE sau de către autoritățile naționale, după caz, confirmat de BCE sau de autoritatea competentă relevantă.
Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), achiziționarea de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază este permisă în mod excepțional atunci când deficitul identificat este de așa natură încât achiziționarea oricăror alte instrumente de fonduri proprii sau a altor instrumente de capital nu ar permite entității în cauză să soluționeze deficitul de capital stabilit în scenariul nefavorabil în cadrul simulării de criză relevante sau al exercițiului echivalent. Cuantumul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază achiziționate nu trebuie să depășească 2 % din cuantumul total al expunerii la risc al instituției sau al entității în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În cazul în care niciuna dintre măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) nu este rambursată, restituită sau încheiată în alt mod în conformitate cu termenele strategiei de ▌încetare a măsurii de sprijin stabilite la momentul acordării măsurii respective, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă cere instituției sau entității în cauză să prezinte un plan de remediere unic. Planul de remediere descrie măsurile care trebuie luate pentru a menține sau a restabili conformitatea cu cerințele de supraveghere, viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității și capacitatea acesteia de a rambursa suma furnizată, precum și calendarul aferent.
În cazul în care BCE sau autoritatea națională competentă relevantă consideră că planul de remediere unic nu este credibil sau fezabil ori în cazul în care instituția sau entitatea nu respectă planul de remediere, se efectuează o evaluare pentru a determina dacă instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 18.
(2a) BCE sau autoritatea națională competentă relevantă informează comitetul cu privire la rezultatul evaluării sale efectuate pentru a determina dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (d) în ceea ce privește entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5).”
"
21. Articolul 19 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) În cazul în care măsurile de rezoluție presupun acordarea de ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau de ajutoare din partea fondului în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, schema de rezoluție menționată la articolul 18 alineatul (6) din prezentul regulament intră în vigoare numai după adoptarea de către Comisie a unei decizii favorabile sau condiționate, ori a unei decizii de a nu ridica obiecții, privind compatibilitatea cu piața internă a utilizării acestor ajutoare. Luând în considerare necesitatea executării la timp a schemei de rezoluție de către comitet, Comisia adoptă decizia privind compatibilitatea cu piața internă a utilizării ajutorului de stat sau a ajutorului din partea fondului cel târziu atunci când aprobă sau formulează obiecțiuni la schema de rezoluție în temeiul articolului 18 alineatul (7) al doilea paragraf sau atunci când expiră perioada de 24 de ore menționată la articolul 18 alineatul (7) al cincilea paragraf, dacă aceasta din urmă survine mai întâi. Dacă o astfel de decizie nu este adoptată în termen de 24 de ore de la transmiterea de către comitet a schemei de rezoluție, schema de rezoluție este considerată autorizată de către Comisie și intră în vigoare în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) al cincilea paragraf.
În îndeplinirea sarcinilor care le sunt conferite prin articolul 18 din prezentul regulament, instituțiile Uniunii dispun de mecanisme structurale care să asigure independența operațională și să evite conflictele de interese care ar putea apărea între funcțiile însărcinate cu îndeplinirea sarcinilor respective și alte funcții și fac publice, în mod corespunzător, toate informațiile relevante privind organizarea lor internă în această privință.”;
"
(b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) De îndată ce consideră că ar putea fi necesară utilizarea fondului, comitetul contactează în mod informal, prompt și confidențial Comisia pentru a discuta despre posibila utilizare a fondului, inclusiv despre aspectele juridice și economice legate de utilizarea acestuia. De îndată ce este suficient de sigur că schema de rezoluție avută în vedere va implica recurgerea la ajutor din partea fondului, comitetul notifică în mod oficial Comisia cu privire la modul propus de utilizare a fondului. Notificarea respectivă conține toate informațiile de care Comisia are nevoie pentru a efectua evaluările în temeiul prezentului alineat și pe care comitetul le deține sau pe care comitetul are competența de a le obține în conformitate cu prezentul regulament.
Odată primită notificarea menționată la primul paragraf, Comisia analizează dacă prin recurgerea la fond se va denatura concurența sau se va crea riscul de denaturare a concurenței prin favorizarea beneficiarului sau a oricărei alte întreprinderi, astfel încât, în măsura în care ar afecta schimburile comerciale dintre statele membre, utilizarea fondului ar deveni incompatibilă cu piața internă. În ceea ce privește utilizarea fondului, Comisia aplică criteriile stabilite pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat consacrate la articolul 107 din TFUE. Comitetul pune la dispoziția Comisiei informațiile pe care le deține sau pe care comitetul are competența de a le obține în conformitate cu prezentul regulament și pe care Comisia le consideră necesare pentru a efectua evaluarea respectivă.
Atunci când efectuează evaluarea, Comisia ține seama de toate regulamentele relevante adoptate în temeiul articolului 109 din TFUE, de toate comunicările și îndrumările conexe și pertinente ale Comisiei, precum și de toate măsurile adoptate de Comisie în aplicarea normelor din tratate referitoare la ajutoarele de stat, aflate în vigoare în momentul efectuării evaluării. Respectivele măsuri se aplică ca și cum trimiterile la statul membru responsabil de notificarea ajutoarelor sunt trimiteri la comitet, efectuându-se și alte modificări necesare.
Comisia adoptă o decizie privind compatibilitatea utilizării fondului cu piața internă și adresează decizia respectivă comitetului și autorităților naționale de rezoluție din statul membru vizat sau din statele membre vizate. Respectiva decizie poate fi subordonată condițiilor, angajamentelor sau obligațiilor cu privire la beneficiar și ține seama de necesitatea executării la timp a măsurilor de rezoluție de către comitet.
Decizia poate, de asemenea, să stabilească obligații pentru comitet, pentru autoritățile naționale de rezoluție din statul membru participant ori din statele membre vizate sau pentru beneficiar, după caz și în măsura în care obligațiile respective intră în sfera lor de competență, pentru a permite monitorizarea respectării deciziei. Aceste obligații pot include numirea unui administrator fiduciar sau a unei alte persoane independente care să acorde asistență în procesul de monitorizare. Administratorul fiduciar sau o altă persoană independentă poate executa funcțiile ce sunt prevăzute în decizia Comisiei.
Decizia adoptată în temeiul prezentului alineat se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Comisia poate adopta o decizie de refuz adresată comitetului, prin care aceasta stabilește că modul propus de utilizare a fondului este incompatibil cu piața internă și nu poate fi executat sub forma propusă de comitet. După ce primește o astfel de decizie, comitetul își revede schema de rezoluție și elaborează o versiune revizuită a schemei de rezoluție.”;
"
(c) alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:"
„(10) Prin derogare de la alineatul (3), la cererea unui stat membru sau a comitetului, în termen de șapte zile de formularea acestei cereri, Consiliul poate decide în unanimitate că utilizarea fondului trebuie să fie considerată compatibilă cu piața internă, în cazul în care această decizie este justificată de circumstanțe excepționale. Comisia ia o decizie cu privire la cazul în care Consiliul nu a luat o decizie în termenul de șapte zile.”
"
22. Articolul 20 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Înainte de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau condițiile pentru reducerea valorii contabile sau pentru conversia instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile menționate la articolul 21 alineatul (1), comitetul se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de comitet și autoritatea națională de rezoluție, precum și de entitatea în cauză efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2.”;
"
(b) se introduce următorul alineat (8a):"
„(8a) În cazul în care este necesar pentru fundamentarea deciziilor menționate la alineatul (5) literele (c) și (d), evaluatorul completează informațiile de la alineatul (7) litera (c) cu o estimare a valorii activelor și pasivelor extrabilanțiere, inclusiv a datoriilor și activelor contingente.”;
"
(c) la alineatul (18), se adaugă următoarea literă (d):"
„(d) atunci când stabilește pierderile pe care schema de garantare a depozitelor le-ar fi suportat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura obișnuită de insolvență, aplică criteriile și metodologia menționate la articolul 11e din Directiva 2014/49/UE și în orice act delegat adoptat în temeiul articolului respectiv.”;
"
23. Articolul 21 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(i) primul paragraf se modifică după cum urmează:
— teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Comitetul, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, își exercită competența de a reduce valoarea contabilă sau de a converti instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile astfel cum sunt menționate la alineatul (7a) în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5), dacă sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor dispoziții, numai în cazul în care stabilește, în cadrul sesiunii sale executive, în urma primirii unei comunicări în temeiul celui de al doilea paragraf sau din proprie inițiativă, că sunt întrunite una sau mai multe dintre următoarele condiții:”;
"
— litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"
„(e) entitatea sau grupul solicită sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 18a alineatul (1).”;
"
(ii) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Evaluarea condițiilor menționate la primul paragraf literele (a)-(d) se efectuează de către BCE în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (a) sau de către autoritatea națională competentă relevantă în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (b), alineatul (4) litera (b) și alineatul (5), precum și de către comitet, în cadrul sesiunii sale executive, în conformitate cu repartizarea sarcinilor în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatele (1) și (2).”;
"
(b) alineatul (2) se elimină;
(c) la alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"
„(b) având în vedere calendarul, necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace competențele de reducere a valorii contabile și de conversie sau strategia de rezoluție pentru grupul de rezoluție, precum și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a entității respective sau a grupului respectiv ar putea fi împiedicată într-un interval de timp rezonabil prin vreo măsură, inclusiv o măsură alternativă a sectorului privat, o măsură de supraveghere sau măsuri de intervenție timpurie, în afara reducerii valorii contabile sau conversiei instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, astfel cum se menționează la alineatul (7a).”;
"
(d) alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"
„(9) În cazul în care sunt îndeplinite atât una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1) în ceea ce privește o entitate menționată la alineatul respectiv, cât și condițiile menționate la articolul 18 alineatul (1) în ceea ce privește entitatea respectivă sau o entitate aparținând aceluiași grup, se aplică procedura prevăzută la articolul 18 alineatele (6), (7) și (8).”
"
24. Articolul 27 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"
„(7) Fondul poate aduce contribuția menționată la alineatul (6) numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
s-a adus o contribuție la absorbția pierderilor și la recapitalizare, în valoare de cel puțin 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției aflate în rezoluție, cuantificată în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 alineatele (1)-(15), de către acționari, deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne prin reduceri, reducerea valorii contabile sau conversie în temeiul articolului 48 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE și al articolului 21 alineatul (10) din prezentul regulament și de către schema de garantare a depozitelor în temeiul articolului 79 din prezentul regulament și al articolului 109 din Directiva 2014/59/UE, după caz;
(b)
contribuția din partea fondului nu depășește 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției aflate în rezoluție, cuantificată în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 alineatele (1)-(15).”;
"
▌
(c) la alineatul (13), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Evaluarea menționată la primul paragraf stabilește cuantumul cu care trebuie redusă valoarea contabilă sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne:
(a)
pentru a restabili ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției aflate în rezoluție sau, după caz, pentru a stabili ponderea instituției-punte, ținând seama de orice contribuție la capital din partea fondului efectuată în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (d);
(b)
pentru a menține o încredere suficientă a pieței în instituția aflată în rezoluție sau în instituția-punte, ținând cont de necesitatea de acoperi datoriile contingente, și pentru a permite instituției aflate în rezoluție să respecte în continuare, pe o perioadă de cel puțin un an, condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2014/65/UE.”
"
25. Articolul 30 se modifică după cum urmează:
(a) titlul se înlocuiește cu următorul text:"
„Obligația în materie de cooperare și de schimb de informații”;
"
(b) se introduc următoarele alineate (2a), (2b) și (2c):"
„(2a) Comitetul, CERS, ABE, ESMA și EIOPA cooperează îndeaproape și își furnizează reciproc toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.
(2b) BCE și ceilalți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) cooperează îndeaproape cu comitetul și îi furnizează toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor comitetului, inclusiv informațiile colectate de aceștia în conformitate cu statutul lor. Articolul 88 alineatul (6) se aplică schimburilor în cauză.
(2c) Autoritățile desemnate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE cooperează îndeaproape cu comitetul. Autoritățile desemnate și comitetul își furnizează reciproc toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor respective.”;
"
(c) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"
„(6) Comitetul depune eforturi pentru a coopera îndeaproape cu orice instrument public de asistență financiară, inclusiv cu Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și cu Mecanismul european de stabilitate (MES), în special în toate situațiile următoare:
(a)
în circumstanțele extraordinare menționate la articolul 27 alineatul (9) și în cazurile în care instrumentul respectiv a acordat sau este posibil să acorde asistență financiară directă sau indirectă unor entități stabilite într-un stat membru participant;
(b)
în cazul în care comitetul a încheiat un acord financiar în numele fondului în temeiul articolului 74.”;
"
(d) alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"
„(7) Dacă este necesar, comitetul încheie un memorandum de înțelegere cu BCE și ceilalți membri ai SEBC, cu autoritățile naționale de rezoluție și cu autoritățile naționale competente, care să prezinte în termeni generali modalitatea de cooperare în temeiul alineatelor (2), (2a), (2b) și (4) de la prezentul articol și în temeiul articolului 74 al doilea paragraf, în exercitarea sarcinilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Memorandumul face obiectul unei revizuiri periodice și se publică în conformitate cu cerințele privind secretul profesional.”
"
26. Se introduce următorul articol:"
„Articolul 30a
Informații deținute de mecanismul centralizat automatizat
(1) Autoritățile care gestionează mecanismele centralizate automatizate instituite prin articolul 32a din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului** furnizează comitetului, la cererea acestuia, informații referitoare la numărul de clienți pentru care o entitate menționată la articolul 2 este singurul sau principalul partener bancar.
(2) Comitetul solicită informațiile menționate la alineatul (1) numai de la caz la caz și atunci când acest lucru este necesar în scopul îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.
(3) Comitetul poate partaja informațiile obținute în temeiul primului paragraf cu autoritățile naționale de rezoluție în contextul îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.
______________________________
** Directiva 2015/849/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).”;
"
27. ▌Articolul 31 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:"
„Cooperarea privind schimbul de informații se desfășoară în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, fără a aduce atingere capitolului 5 din prezentul titlu. În acest cadru și în scopul evaluării planurilor de rezoluție, comitetul:
(a)
poate solicita autorităților naționale de rezoluție să îi transmită toate informațiile necesare pe care le-au obținut;
(b)
furnizează autorității naționale de rezoluție a unui stat membru participant, la cererea acesteia, orice informații necesare pentru îndeplinirea sarcinilor autorității respective în temeiul prezentului regulament.”
"
(b) se adaugă următorul alineat:"
„(3) În cazul entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2), precum și al entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective, autoritățile naționale de rezoluție consultă comitetul înainte de a acționa în conformitate cu articolul 86 din Directiva 2014/59/UE.”
"
28. La articolul 32 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„În cazul în care un grup cuprinde entități stabilite în state membre participante, precum și în state membre neparticipante sau în țări terțe, fără a aduce atingere unei eventuale aprobări din partea Consiliului sau a Comisiei impuse în temeiul prezentului regulament, comitetul reprezintă autoritățile naționale de rezoluție din statele membre participante, în scopul consultării și cooperării cu statele membre neparticipante sau cu țările terțe, în conformitate cu articolele 7, 8, 12, 13, 16, 18, 45h, 55 și 88-92 din Directiva 2014/59/UE.”
"
29. Articolul 34 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„Utilizând pe deplin toate informațiile de care dispune deja BCE, inclusiv informațiile colectate de membrii SEBC în conformitate cu statutul acestora, sau toate informațiile de care dispun autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA sau EIOPA, comitetul poate solicita, prin intermediul autorităților naționale de rezoluție sau în mod direct, după ce a informat autoritățile respective, următoarelor persoane juridice sau fizice să îi furnizeze toate informațiile necesare, în conformitate cu procedura impusă de comitet și în forma prevăzută de comitet, pentru exercitarea atribuțiilor sale:”;
"
(b) alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(5) Comitetul, BCE, membrii SEBC, autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție pot întocmi memorandumuri de înțelegere care să stabilească o procedură de reglementare a schimbului de informații. Schimbul de informații dintre comitet, BCE și alți membri ai SEBC, autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție nu este considerat o încălcare a cerințelor privind secretul profesional.
(6) Autoritățile naționale competente, BCE, membrii SEBC, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție cooperează cu comitetul pentru a verifica dacă, la momentul formulării cererii, sunt deja disponibile toate informațiile solicitate sau numai o parte din acestea. În cazul în care aceste informații sunt disponibile, autoritățile naționale competente, BCE și alți membri ai SEBC, CERS, ABE, ESMA, EIOPA sau autoritățile naționale de rezoluție furnizează informațiile respective comitetului.”
"
30. La articolul 43 alineatul (1), se introduce următoarea literă (aa):"
„(aa) vicepreședintele desemnat în conformitate cu articolul 56;”;
"
30a. Articolul 45 se modifică după cum urmează:
(a) titlul se înlocuiește cu următorul text:"
„Transparență și răspundere”;
"
(b) se introduce următorul alineat:"
„(3a) Comitetul își publică politicile, orientările, instrucțiunile generale, notele de orientare și documentele de lucru ale serviciilor sale privind rezoluția în general și practicile și metodologiile de rezoluție care trebuie aplicate în cadrul mecanismului unic de rezoluție, atât timp cât o astfel de publicare nu implică divulgarea de informații confidențiale.”
"
31. La articolul 50 alineatul (1), litera (n) se înlocuiește cu următorul text:"
„(n) numește un contabil și un auditor intern, care intră sub incidența Statutului funcționarilor și al Regimului aplicabil celorlalți agenți și care sunt independenți din punct de vedere funcțional în îndeplinirea îndatoririlor lor;”;
"
31a. La articolul 50 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:"
„(qa)se asigură că autoritățile naționale de rezoluție sunt consultate cu privire la orientările, instrucțiunile generale, politicile sau notele de orientare care stabilesc politicile, practicile sau metodologiile de rezoluție la a căror punere în aplicare vor contribui autoritățile naționale de rezoluție respective.”;
"
32. Articolul 53 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"
„Comitetul este alcătuit, în cadrul sesiunii sale executive, din președinte, vicepreședinte și din cei patru membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b).”;
"
(b) la alineatul (5), cuvintele „articolul 43 alineatul (1) literele (a) și (b)” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 43 alineatul (1) literele (a), (aa) și (b)”.
33. La articolul 55, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(1) Atunci când deliberează cu privire la o entitate individuală sau un grup cu sediul doar într-un singur stat membru participant, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (3) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.
(2) Atunci când deliberează cu privire la un grup transfrontalier, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (4) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.”
"
34. Articolul 56 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"
„(d) întocmirea unui proiect preliminar de buget și a unui proiect de buget al comitetului, în conformitate cu articolul 61, și execuția bugetului comitetului, în conformitate cu articolul 63;”;
"
(b) la alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Mandatul președintelui, al vicepreședintelui și al membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) este de cinci ani. ▌
O persoană care a îndeplinit funcția ▌de președinte, vicepreședinte sau membru menționat la articolul 43 alineatul (1) litera (b) nu este eligibilă pentru a fi numită în niciuna dintre celelalte două funcții.”;
"
(c) ▌alineatul (6) se ▌înlocuiește cu următorul text:
▌"
„(6) După audierea comitetului, reunit în sesiune plenară, Comisia propune Parlamentului European o listă de candidați finaliști, care respectă echilibrul de gen, pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte și membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) și informează Consiliul în legătură cu această listă a candidaților finaliști. Parlamentul European poate audia candidații de pe această listă scurtă. În conformitate cu rezultatul obținut în Parlamentul European, Comisia prezintă Parlamentului European spre aprobare o propunere de numire a președintelui, a vicepreședintelui și a membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). În urma aprobării acestei propuneri, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare pentru numirea președintelui, a vicepreședintelui și a membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.”;
"
▌
(e) la alineatul (7), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:"
„Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) rămân în funcție până când succesorii lor sunt numiți și și-au asumat atribuțiile în conformitate cu decizia Consiliului menționată la alineatul (6) de la prezentul articol.”;
"
(ea) alineatul (8) se elimină.
35. Articolul 61 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 61
Întocmirea bugetului
(1) Până la data de 31 martie a fiecărui an, președintele întocmește un proiect preliminar de buget al comitetului, inclusiv o declarație privind estimarea veniturilor și cheltuielilor comitetului pentru exercițiul financiar următor, precum și o schemă de personal pentru exercițiul financiar următor și o prezintă comitetului în cadrul sesiunii sale plenare.
Comitetul, în cadrul sesiunii sale plenare, ajustează, dacă este necesar, proiectul preliminar de buget al comitetului și proiectul de schemă de personal.
(2) Pe baza proiectului preliminar de buget, astfel cum a fost adoptat de comitet în sesiune plenară, președintele elaborează un proiect de buget al comitetului și îl prezintă spre adoptare comitetului reunit în sesiune plenară.
Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, comitetul, în cadrul sesiunii sale plenare, ajustează, dacă este necesar, proiectul de buget prezentat de președinte și adoptă bugetul definitiv al comitetului și schema de personal.”
"
35a. La articolul 62, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Responsabilitatea pentru adoptarea standardelor de control intern și pentru instituirea unor sisteme și proceduri de control intern adaptate îndeplinirii sarcinilor auditorului intern revine sesiunii plenare a comitetului.”;
"
36. La articolul 69, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) În cazul în care, după încheierea perioadei inițiale menționate la alineatul (1), mijloacele financiare disponibile scad sub nivelul-țintă prevăzut la alineatul respectiv, contribuțiile obișnuite, calculate în conformitate cu articolul 70, se ridică până la atingerea nivelului-țintă. Comitetul poate amâna colectarea contribuțiilor obișnuite în conformitate cu articolul 70 cu până la trei ani pentru a se asigura că suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costurile procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea comitetului de a utiliza fondul în temeiul secțiunii 3. După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată și dacă mijloacele financiare disponibile scad ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile respective se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de patru ani.”;
"
37. Articolul 70 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Mijloacele financiare disponibile pentru a fi luate în considerare în scopul atingerii nivelului-țintă menționat la articolul 69 pot include angajamente irevocabile de plată care sunt garantate în întregime prin active cu risc scăzut negrevate de drepturi ale unor terți, aflate la dispoziția comitetului și alocate pentru uzul exclusiv al acestuia în scopurile menționate la articolul 76 alineatul (1). Cota-parte a acestor angajamente de plată irevocabile nu depășește 30 % din cuantumul total al contribuțiilor percepute în conformitate cu prezentul articol. În limita respectivă, comitetul stabilește anual partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor care urmează să fie colectate în conformitate cu prezentul articol.”;
"
(b) se introduce următorul alineat (3a):"
„(3a) Comitetul solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol atunci când este necesară utilizarea fondului în temeiul articolului 76.
În cazul în care o instituție sau o entitate nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al articolului 2 și nu mai este supusă obligației de a plăti contribuții în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, comitetul solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) și încă datorate. În cazul în care contribuția legată de angajamentul de plată irevocabil este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, comitetul anulează angajamentul și returnează garanția. În cazul în care contribuția nu este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, comitetul confiscă garanția și anulează angajamentul.”
"
38. La articolul 71 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Cuantumul total al contribuțiilor ex post extraordinare pe an nu depășește de trei ori 12,5 % din nivelul-țintă.”
"
39. La articolul 74 se introduce următorul alineat:"
„Comitetul informează Comisia și BCE de îndată ce consideră că ar putea fi necesară activarea acordurilor financiare încheiate în numele fondului în conformitate cu prezentul articol și furnizează Comisiei și BCE toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în ceea ce privește aceste acorduri financiare.”
"
40. Articolul 76 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) În cazul în care comitetul stabilește că este probabil ca utilizarea fondului în scopurile menționate la alineatul (1) să aibă drept rezultat transferarea către fond a unei părți din pierderile unei entități menționate la articolul 2, se aplică principiile care reglementează utilizarea fondului prevăzute la articolul 27.”;
"
(b) se adaugă următoarele alineate (5) și (6):"
„(5) În cazul în care instrumentele de rezoluție menționate la articolul 22 alineatul (2) litera (a) sau (b) sunt utilizate pentru a transfera doar o parte din activele, drepturile sau pasivele instituției aflate în rezoluție, comitetul are o creanță împotriva entității reziduale pentru orice cheltuieli și pierderi suportate de fond ca urmare a oricăror contribuții la rezoluție efectuate în temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal.
(6) Creanțele comitetului menționate la alineatul (5) de la prezentul articol și la articolul 22 alineatul (6) au, în fiecare stat membru participant, același rang de prioritate pe care îl au creanțele mecanismelor naționale de finanțare a rezoluției în dreptul intern al statului membru care reglementează procedura obișnuită de insolvență în temeiul articolului 108 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE.”
"
41. Articolul 79 se modifică după cum urmează:
(a) alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(1) Atunci când comitetul ia măsuri de rezoluție cu privire la o instituție de credit, și dacă aceste măsuri garantează faptul că deponenții de depozite garantate și persoanele fizice, precum și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii care dețin depozite eligibile continuă să aibă acces la depozitele lor, pentru a evita situația în care acești deponenți trebuie să suporte pierderi, statele membre participante se asigură că schema de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția de credit respectivă contribuie în scopurile și în condițiile prevăzute la articolul 109 din Directiva 2014/59/UE.
(2) Comitetul, în strânsă cooperare cu schema de garantare a depozitelor, stabilește cuantumul contribuției schemei de garantare a depozitelor în conformitate cu alineatul (1) după consultarea schemei de garantare a depozitelor și, dacă este necesar, a autorității desemnate în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE, cu privire la costul estimat al rambursărilor efectuate către deponenți în temeiul articolului 11e din Directiva 2014/49/UE și în conformitate cu condițiile menționate la articolul 20 din prezentul regulament.
(3) Comitetul notifică decizia sa menționată la primul paragraf autorității desemnate în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE și schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția. Schema de garantare a depozitelor pune în aplicare decizia respectivă fără întârziere.”;
"
(b) la alineatul (5), al doilea și al treilea paragraf se elimină.
41a. Se introduc următoarele articole:"
„Articolul 79a
Raportarea privind lichiditățile în cadrul procedurii de rezoluție
Până la 31 decembrie 2024, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la chestiunea lichidităților în cadrul procedurii de rezoluție.
Raportul examinează dacă un deficit temporar de lichiditate după recapitalizarea unei instituții aflate în rezoluție este cauzat, printre altele, de lipsa unui instrument din setul de instrumente de rezoluție și examinează cele mai eficiente modalități de abordare a deficitelor temporare de lichiditate, ținând seama de practicile din alte jurisdicții. Raportul prezintă opțiuni de politică concrete.
Articolul 79b
Până la 31 decembrie 2026, în contextul reluării discuțiilor privind uniunea bancară, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la eficacitatea și domeniul de aplicare al mecanismului intern de transfer al pierderilor în cadrul grupurilor de rezoluție care rezultă din reforma cadrului de gestionare a crizelor.
În special, raportul face un bilanț al domeniului de aplicare a rezoluției, al nivelului de respectare a obiectivelor interne MREL și al condițiilor de acces la plasele de siguranță finanțate de sectorul bancar, în special la Fond.”;
"
42. La articolul 85 alineatul (3), cuvintele „menționată la” se înlocuiesc cu cuvintele „adoptată în conformitate cu”.
43. La articolul 88 se adaugă următorul alineat (7):"
„(7) Prezentul articol nu împiedică comitetul să își divulge analizele sau evaluările, inclusiv atunci când acestea se bazează pe informații furnizate de entitățile menționate la articolul 2 sau de alte autorități menționate la alineatul (6) de la prezentul articol, atunci când comitetul apreciază că divulgarea nu ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară sau economică și că există un interes public în ceea ce privește divulgarea care prevalează asupra oricăror alte interese menționate la alineatul (5) de la prezentul articol. Se consideră că această divulgare este efectuată de către comitet în cadrul exercitării funcțiilor sale în temeiul prezentului regulament în sensul alineatului (1) de la prezentul articol.”;
"
43a. La articolul 94 alineatul (1), se introduce următoarea literă:"
„(aa) interacțiunea dintre cadrul existent și instituirea sistemului european de asigurare a depozitelor.”
"
Articolul 2
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Acesta se aplică de la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament de modificare].
Cu toate acestea, articolul 1 punctul 1 litera (a), punctele 2 și 3, punctul 4 litera (a), punctul 5 litera (a), litera (b) și litera (c) subpunctele (i) și (ii), punctul 6 litera (a), punctul 7, punctul 13 litera (a) subpunctul (i) și litera (b), punctul 14 literele (a), (b) și (d), punctul 19 literele (d) și (e), punctul 21, punctul 23 litera (a) subpunctul (i) prima liniuță, literele (b) și (d), punctele 25-35 și punctele 39, 42 și 43 se aplică de la … [OP: a se introduce data = o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
* Modificările din întregul text decurg din adoptarea amendamentului 1. Textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Key Attributes of Effective Resolution Regimes for Financial Institutions (Atributele-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare), 15 octombrie 2014.
Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).
Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor, și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 150, 7.6.2019, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 150, 7.6.2019, p. 226).
Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și a Directivei 98/26/CE (JO L 150, 7.6.2019, p. 296).
Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).
Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (JO L 318, 27.11.1998, p. 8).
Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
Măsurile de intervenție timpurie, condițiile de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (BRRD3)
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (COM(2023)0227 – C9-0135/2023 – 2023/0112(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0227),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0135/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 5 iulie 2023(1),
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 iulie 2023(2),
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0153/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție(3)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(4),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1) Cadrul de rezoluție al Uniunii pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) a fost instituit în urma crizei financiare mondiale din 2008-2009 și în urma adoptării de către Consiliul pentru Stabilitate Financiară a atributelor-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare(6), aprobate la nivel internațional. Cadrul de rezoluție al Uniunii constă în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7) și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(8). Ambele acte se aplică instituțiilor stabilite în Uniune și oricărei alte entități care intră în domeniul de aplicare al directivei respective sau al regulamentului respectiv (denumite în continuare „entități”). Cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să gestioneze în mod ordonat intrarea în dificultate a instituțiilor și entităților prin menținerea funcțiilor critice ale instituțiilor și entităților și evitarea amenințărilor la adresa stabilității financiare, protejând, în același timp, deponenții și fondurile publice. În plus, cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să stimuleze dezvoltarea pieței interne în sectorul bancar prin crearea unui regim armonizat pentru abordarea coordonată a crizelor transfrontaliere și prin evitarea problemelor de denaturare a concurenței și a riscurilor de tratament inegal.
(2) La câțiva ani de la punerea în aplicare, cadrul de rezoluție al Uniunii, astfel cum este aplicabil în prezent, nu oferă rezultatele scontate în ceea ce privește unele dintre aceste obiective. În special, deși instituțiile și entitățile au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește posibilitatea de soluționare și au alocat resurse semnificative în acest scop, în special prin constituirea capacității de absorbție a pierderilor și de recapitalizare și prin completarea mecanismelor de finanțare a rezoluției, cadrul de rezoluție al Uniunii este rareori utilizat. În schimb, intrarea în dificultate a anumitor instituții și entități mici și mijlocii este abordată în cea mai mare parte prin măsuri naționale nearmonizate. Din păcate, sunt utilizați în continuare banii contribuabililor, și nu plasele de siguranță finanțate de sector, inclusiv mecanismele de finanțare a procedurilor de rezoluție. Această situație pare să rezulte din stimulente inadecvate. Aceste stimulente inadecvate rezultă din interacțiunea dintre cadrul de rezoluție al Uniunii cu normele naționale, marja largă de apreciere în ceea ce privește evaluarea interesului public nefiind întotdeauna exercitată astfel încât să reflecte modul în care s-a intenționat să se aplice cadrul de rezoluție al Uniunii. În același timp, cadrul de rezoluție al Uniunii a fost puțin utilizat din cauza riscurilor ca deponenții instituțiilor finanțate prin depozite să suporte pierderi pentru a se asigura că aceste instituții pot avea acces la finanțare externă în cadrul procedurii de rezoluție, în special în lipsa altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne. În fine, faptul că există norme mai puțin stricte privind accesul la finanțare în afara procedurii de rezoluție decât în cadrul acesteia a făcut ca în locul aplicării cadrului de rezoluție al Uniunii să se recurgă la alte soluții, care implică adesea utilizarea banilor contribuabililor în locul resurselor proprii ale instituției și entității sau al plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar. Această situație generează, la rândul său, riscuri de fragmentare, riscuri de rezultate sub nivelul optim în ceea ce privește gestionarea situațiilor de intrare în dificultate a instituțiilor și entităților, în special în cazul unor instituții și entități mici și mijlocii, precum și costuri de oportunitate legate de neutilizarea resurselor financiare. Prin urmare, este necesar să se asigure o aplicare mai eficace și mai coerentă a cadrului de rezoluție al Uniunii și să se asigure că acesta poate fi aplicat atunci când este în interesul public, inclusiv în cazul anumitor instituții mici și mijlocii ▌.
(2a) Obiectivul revizuirii Directivei 2014/59/UE este de a proteja mai bine banii contribuabililor și de a institui noi mecanisme sistemice pentru instituții și entități care nu sunt vizate de cadrul de rezoluție în vigoare. Acest cadru este conceput pentru a reduce presiunea economică asupra societății prin reducerea costurilor globale legate de intrarea în dificultate a băncilor. Utilizarea banilor contribuabililor ar trebui mult redusă, odată cu introducerea unui cadru revizuit, pentru ca mecanismul de finanțare a rezoluției să fie utilizat mai frecvent și mai eficient.
(3) Intensitatea și nivelul de detaliu al activității de planificare a rezoluției necesare în ceea ce privește filialele care nu au fost identificate drept entități de rezoluție variază în funcție de dimensiunea și profilul de risc al instituțiilor și entităților în cauză, de prezența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului. Prin urmare, autoritățile de rezoluție ar trebui să poată lua în considerare acești factori atunci când identifică măsurile care trebuie luate cu privire la aceste filiale și să urmeze o abordare simplificată, după caz.
(3a) Unul dintre obiectivele-cheie ale prezentei directive de modificare este de a introduce o abordare actualizată care să le permită autorităților să gestioneze în mod eficace eventualele dificultăți cu care se confruntă unele bănci sau grupuri de bănci. Această abordare ar trebui să promoveze transparența și previzibilitatea, reducând în același timp la minimum consecințele economice negative. O astfel de abordare este aliniată la principiul general al recapitalizării interne din Directiva 2014/59/UE, menținând totodată fezabilitatea practică a tratării falimentului băncilor mijlocii.
(4) O instituție sau o entitate care este în curs de lichidare în temeiul dreptului intern, în urma constatării faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și a concluziei autorității de rezoluție potrivit căreia rezoluția acesteia nu este în interesul public, se îndreaptă în cele din urmă către ieșirea de pe piață. Aceasta implică faptul că nu este necesar un plan de măsuri care să fie luate în caz de intrare în dificultate, indiferent dacă autoritatea competentă a retras deja autorizația instituției sau a entității în cauză. Același lucru este valabil și pentru o instituție reziduală aflată în rezoluție după transferul activelor, drepturilor și pasivelor în contextul unei strategii de transfer. Prin urmare, este oportun să se precizeze că, în aceste situații, nu este necesară adoptarea de planuri de rezoluție.
(5) În prezent, autoritățile de rezoluție pot interzice anumite distribuiri în cazul în care o instituție sau o entitate nu îndeplinește cerința amortizorului combinat atunci când este luată în considerare în plus față de cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (denumită în continuare „MREL”). Cu toate acestea, în anumite situații, o instituție sau o entitate ar putea avea obligația să respecte MREL pe o bază diferită de baza pe care instituția sau entitatea respectivă trebuie să respecte cerința amortizorului combinat. Această situație creează incertitudini cu privire la condițiile de exercitare a competențelor autorităților de rezoluție de interzicere a distribuirilor și de calculare a sumei maxim distribuibile aferente MREL. Prin urmare, ar trebui să se prevadă că, în aceste cazuri, autoritățile de rezoluție ar trebui să își exercite competența de a interzice anumite distribuiri pe baza estimării cerinței amortizorului combinat care rezultă din Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei(9). Pentru a asigura transparența și securitatea juridică, autoritățile de rezoluție ar trebui să comunice cerința estimată a amortizorului combinat instituției sau entității, care ar trebui apoi să facă publică cerința estimată a amortizorului combinat.
(6) Au fost create măsuri de intervenție timpurie pentru a permite autorităților competente să remedieze deteriorarea situației financiare și economice a unei instituții sau entități și să reducă, în măsura posibilului, riscul și impactul unei rezoluții eventuale. Cu toate acestea, din cauza lipsei de certitudine în ceea ce privește indicatorii de declanșare pentru aplicarea acestor măsuri de intervenție timpurie și a suprapunerilor parțiale cu măsurile de supraveghere, măsurile de intervenție timpurie au fost rareori utilizate. Prin urmare, condițiile de aplicare a acestor măsuri de intervenție timpurie ar trebui să fie simplificate și precizate mai în detaliu. Pentru a elimina incertitudinile cu privire la condițiile și calendarul de demitere a organului de conducere și de numire a administratorilor temporari, măsurile respective ar trebui să fie identificate în mod explicit ca măsuri de intervenție timpurie, iar aplicarea lor ar trebui să facă obiectul acelorași indicatori de declanșare. În același timp, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a selecta măsurile corespunzătoare pentru a aborda o situație specifică, în conformitate cu principiul proporționalității. Pentru a permite autorităților competente să ia în considerare riscurile reputaționale sau riscurile legate de spălarea banilor sau de tehnologia informației și comunicațiilor, autoritățile competente ar trebui să evalueze condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie nu numai pe baza unor indicatori cantitativi, cum ar fi cerințele de capital sau de lichiditate, nivelul de îndatorare, creditele neperformante sau concentrarea expunerilor, ci și pe baza unor indicatori de declanșare calitativi.
(7) Pentru a îmbunătăți securitatea juridică, ar trebui eliminate măsurile de intervenție timpurie prevăzute în Directiva 2014/59/UE care se suprapun cu competențele deja existente în cadrul prudențial prevăzut în Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10) și în Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului(11). În plus, este necesar să se asigure faptul că autoritățile de rezoluție sunt în măsură să se pregătească pentru o rezoluție eventuală a unei instituții sau entități. Prin urmare, autoritatea competentă ar trebui să informeze autoritățile de rezoluție cu privire la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau entități suficient de devreme, iar autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă competențele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor pregătitoare. Este important de menționat că, pentru a permite autorităților de rezoluție să reacționeze cât mai rapid posibil la deteriorarea situației unei instituții sau a unei entități, aplicarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu ar trebui să constituie o condiție pentru ca autoritatea de rezoluție să ia măsuri pentru scoaterea pe piață a instituției sau a entității sau să solicite informații în vederea actualizării planului de rezoluție și a pregătirii evaluării. Pentru a asigura o reacție consecventă, coordonată, eficace și promptă la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau entități și pentru a se pregăti în mod corespunzător pentru o rezoluție eventuală, este necesar să se consolideze interacțiunea și coordonarea între autoritățile competente și autoritățile de rezoluție. De îndată ce o instituție sau o entitate îndeplinește condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ar trebui să își intensifice schimburile de informații, inclusiv de informații provizorii, și să monitorizeze în comun situația financiară a instituției sau a entității.
(8) Este necesar să se asigure luarea de măsuri prompte și coordonarea timpurie între autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție, atunci când o instituție sau o entitate este încă în activitate, dar există un risc semnificativ ca instituția sau entitatea să intre în dificultate. Prin urmare, autoritatea competentă ar trebui să notifice acest risc autorității de rezoluție cât mai curând posibil. Notificarea respectivă ar trebui să conțină motivele evaluării autorității competente și o prezentare generală a măsurilor alternative ale sectorului privat, a acțiunilor de supraveghere sau a măsurilor de intervenție timpurie care sunt disponibile pentru a preveni intrarea în dificultate a instituției sau a entității într-un interval de timp rezonabil. O astfel de notificare timpurie nu ar trebui să aducă atingere procedurilor de stabilire a îndeplinirii condițiilor pentru declanșarea procedurii de rezoluție. Notificarea prealabilă de către autoritatea competentă către autoritatea de rezoluție a unui risc semnificativ ca o instituție sau o entitate să intre în dificultate sau să fie susceptibilă de a intra în dificultate nu ar trebui să fie o condiție pentru a stabili ulterior că o instituție sau o entitate este efectiv în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate. În plus, în cazul în care, într-o etapă ulterioară, instituția sau entitatea este evaluată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și dacă nu există soluții alternative pentru a preveni intrarea în dificultate într-un interval de timp rezonabil, autoritatea de rezoluție trebuie să ia o decizie cu privire la luarea unei măsuri de rezoluție. În acest caz, promptitudinea deciziei de a aplica o măsură de rezoluție unei instituții sau entități poate fi fundamentală pentru punerea în aplicare cu succes a strategiei de rezoluție, în special deoarece o intervenție timpurie în cadrul instituției sau al entității poate contribui la asigurarea unor niveluri suficiente de capacitate de absorbție a pierderilor și de lichiditate pentru a pune în aplicare strategia respectivă. Prin urmare, este oportun să se permită autorității de rezoluție să evalueze, în strânsă cooperare cu autoritatea competentă, ce constituie un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare a unor măsuri alternative care să evite intrarea în dificultate a instituției sau a entității. Atunci când se efectuează această evaluare, ar trebui să se țină seama și de necesitatea de a menține capacitatea autorității de rezoluție și a entității în cauză de a pune în aplicare efectiv strategia de rezoluție atunci când, în cele din urmă, acest lucru se dovedește necesar, dar nu ar trebui să fie împiedicată luarea unor măsuri alternative. În special, calendarul prevăzut pentru măsurile alternative ar trebui să fie de așa natură încât să nu pună în pericol eficacitatea unei eventuale puneri în aplicare a strategiei de rezoluție. Pentru a asigura un rezultat în timp util și pentru a permite autorității de rezoluție să se pregătească în mod corespunzător pentru rezoluția potențială a instituției sau a entității, autoritatea de rezoluție și autoritatea competentă ar trebui să se reunească periodic, iar autoritatea de rezoluție ar trebui să decidă cu privire la frecvența reuniunilor respective, ținând seama de circumstanțele cazului.
(9) Cadrul de rezoluție este menit să se aplice în mod potențial oricărei instituții sau entități, indiferent de dimensiunea și de modelul de afaceri al acesteia, în cazul în care instrumentele disponibile în temeiul dreptului intern nu sunt adecvate pentru a gestiona intrarea sa în dificultate. Pentru a asigura un astfel de rezultat, ar trebui să se specifice criteriile de aplicare a evaluării interesului public în cazul unei instituții sau a unei entități în curs de a intra în dificultate. Astfel, este necesar să se clarifice faptul că, în funcție de circumstanțele concrete, se poate considera că anumite funcții ale instituției sau ale entității au o importanță critică chiar dacă întreruperea lor ar afecta stabilitatea financiară sau serviciile critice de la nivel regional, în special în cazul în care posibilitatea de a înlocui funcțiile critice este determinată de piața geografică corespunzătoare.
(9a) Pentru a se asigura că evaluarea impactului la nivel regional se poate baza pe date disponibile în mod consecvent în întreaga Uniune, nivelul regional ar trebui înțeles cu trimitere la unitățile teritoriale de nivel 1 sau 2 din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (nivelul NUTS 1 sau 2) în sensul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(12).
(10) Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte considerentul că deponenții sunt mai bine protejați atunci când fondurile schemei de garantare a depozitelor („SGD”) sunt utilizate mai eficient, iar pierderile pentru fondurile respective sunt reduse la minimum. Prin urmare, în cadrul evaluării interesului public, ar trebui să se considere că obiectivul rezoluției de a proteja deponenții este mai bine realizat în cadrul procedurii de rezoluție dacă alegerea opțiunii insolvenței ar fi mai costisitoare pentru SGD.
(10a) În cazul în care cadrele naționale de insolvență și rezoluție ating în mod eficace și în aceeași măsură obiectivele cadrului, ar trebui să se acorde prioritate opțiunii care reduce la minimum riscul pentru contribuabili și pentru economie. Această abordare asigură o procedură prudentă și responsabilă, aliniată la obiectivul general de a proteja deopotrivă interesele contribuabililor și stabilitatea economică în general.
(11) Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte, de asemenea, în măsura posibilului, diferența dintre, pe de o parte, finanțarea furnizată prin intermediul plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar (mecanisme de finanțare a rezoluției sau SGD-uri) și, pe de altă parte, finanțarea furnizată de statele membre din banii contribuabililor. Finanțarea furnizată de statele membre prezintă un risc mai mare de hazard moral și un stimulent mai scăzut pentru disciplina pe piață. Prin urmare, atunci când evaluează obiectivul de a reduce la minimum dependența de sprijinul financiar public extraordinar, autoritățile de rezoluție ar trebui să considere că finanțarea prin intermediul mecanismelor de finanțare a rezoluției sau al SGD este preferabilă, în timp ce finanțarea prin intermediul unui volum egal de resurse din bugetul statelor membre ar trebui avută în vedere doar în circumstanțe extraordinare.
(11a) Sprijinul financiar extraordinar pentru instituțiile financiare, finanțat de contribuabili, ar trebui acordat, dacă este cazul, numai pentru a remedia o tulburare gravă, cu caracter excepțional și sistemic, a economiei, dat fiind că acesta reprezintă o povară semnificativă pentru finanțele publice și afectează condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.
(12) Pentru a se asigura că obiectivele rezoluției sunt atinse în modul cel mai eficace, rezultatul evaluării interesului public ar trebui să fie negativ numai în cazul în care lichidarea instituției sau a entității în curs de a intra în dificultate în cadrul procedurii obișnuite de insolvență ar atinge obiectivele rezoluției într-un mod mai eficace și nu numai în aceeași măsură ca rezoluția.
(12a) Atunci când trebuie ales între rezoluție și lichidare, ar trebui preferată opțiunea cu costuri totale mai mici. Evaluarea costurilor ar trebui să vizeze diverse costuri, inclusiv cele legate de plățile efectuate de o schemă de garantare a depozitelor, cum ar fi durata necesară pentru recuperarea activelor și pierderea de venituri în cursul procesului. În cazurile în care ambele opțiuni de rezoluție și de lichidare prezintă profiluri de costuri similare, ar trebui să se acorde prioritate opțiunii care comportă mai puține riscuri asociate pentru economie, înțelegându-se aici și finanțele publice și impactul asupra stabilității economiei.
(13) În cazul în care o instituție sau o entitate în curs de a intra în dificultate nu este supusă procedurii de rezoluție, respectiva instituție sau entitate ar trebui să fie lichidată conform procedurilor prevăzute de dreptul intern. Aceste proceduri pot varia în mod semnificativ de la un stat membru la altul. Deși este oportun să se permită suficientă flexibilitate pentru utilizarea procedurilor naționale existente, anumite aspecte ar trebui clarificate pentru a se asigura că instituțiile sau entitățile în cauză ies de pe piață.
(14) Ar trebui să se asigure faptul că autoritatea administrativă sau judiciară națională relevantă inițiază rapid o procedură în temeiul dreptului intern atunci când o instituție sau o entitate este considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și nu face obiectul unei proceduri de rezoluție. În cazul în care lichidarea voluntară a instituției sau a entității, în urma unei decizii a acționarilor, este disponibilă în temeiul dreptului intern, această opțiune ar trebui să rămână disponibilă. Cu toate acestea, ar trebui să se asigure că, în absența unei acțiuni rapide din partea acționarilor, autoritatea administrativă sau judiciară națională relevantă ia măsuri.
(15) De asemenea, ar trebui să se prevadă că rezultatul final al acestor proceduri este ieșirea de pe piață a instituției sau a entității în curs de a intra în dificultate sau încetarea activităților sale bancare. În funcție de dreptul intern, acest obiectiv poate fi realizat în moduri diferite, care pot include vânzarea instituției sau a entității sau a unor părți ale acesteia, vânzarea anumitor active sau pasive, lichidarea treptată sau încetarea activităților sale bancare, inclusiv a plăților și a acceptării de depozite, în vederea vânzării treptate a activelor sale pentru a efectua rambursări către creditorii afectați. Cu toate acestea, pentru a spori previzibilitatea procedurilor, rezultatul respectiv ar trebui să se obțină într-un interval de timp rezonabil.
(16) Autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să retragă autorizația unei instituții sau a unei entități numai pe baza faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și nu face obiectul unei proceduri de rezoluție. Autoritățile competente ar trebui să poată retrage autorizația pentru a sprijini obiectivul lichidării instituției sau a entității în conformitate cu dreptul intern, în special în cazurile în care procedurile disponibile în temeiul dreptului intern nu pot fi inițiate în momentul în care se stabilește că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, inclusiv în cazurile în care insolvabilitatea instituției sau a entității nu se reflectă încă în bilanț. Pentru a se asigura în continuare că obiectivul lichidării instituției sau a entității poate fi atins, statele membre ar trebui să se asigure că retragerea autorizației de către autoritatea competentă este, de asemenea, inclusă printre condițiile posibile de inițiere a cel puțin uneia dintre procedurile disponibile în temeiul dreptului intern și aplicabile instituțiilor sau entităților care sunt în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate, dar care nu fac obiectul unei proceduri de rezoluție.
(17) Luând în considerare experiența dobândită în punerea în aplicare a Directivei 2014/59/UE, a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și a Directivei 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului(13), este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile în care pot fi acordate, în mod excepțional, măsuri cu caracter preventiv de precauție care se califică drept sprijin financiar public extraordinar. Pentru a reduce la minimum denaturările concurenței care decurg din diferențele de natură ale SGD-urilor din Uniune, intervențiile SGD-urilor în contextul măsurilor preventive conforme cu Directiva 2014/49/UE care se califică drept sprijin financiar public extraordinar ar trebui să fie permise în mod excepțional în cazul în care instituția sau entitatea beneficiară nu îndeplinește niciuna dintre condițiile pentru a fi considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. Ar trebui să se asigure că măsurile de precauție sunt luate suficient de devreme. Banca Centrală Europeană (BCE) își întemeiază în prezent aprecierea conform căreia o instituție sau o entitate este solvabilă, în scopul recapitalizării preventive, pe o evaluare prospectivă pentru următoarele 12 luni a măsurii în care instituția sau entitatea poate respecta cerințele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(14) sau în Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului(15) și cerința de fonduri proprii suplimentare prevăzută în Directiva 2013/36/UE sau în Directiva (UE) 2019/2034. Această practică ar trebui să fie prevăzută în Directiva 2014/59/UE. În plus, măsurile de salvare a activelor depreciate, inclusiv vehiculele de gestionare a activelor sau schemele de garantare a activelor, se pot dovedi eficace și eficiente în abordarea cauzelor posibilelor dificultăți financiare cu care se confruntă instituțiile și entitățile și în prevenirea intrării lor în dificultate și, prin urmare, ar putea constitui măsuri de precauție relevante. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că astfel de măsuri de precauție pot lua forma unor măsuri privind activele depreciate.
(18) Pentru a menține disciplina pe piață, a proteja fondurile publice și a evita denaturarea concurenței, măsurile de precauție ar trebui să constituie în continuare excepția și să fie aplicate numai pentru a aborda situațiile de perturbare gravă a pieței sau pentru a menține stabilitatea financiară, în special în cazul unei crize sistemice. În plus, nu ar trebui să se recurgă la măsuri de precauție pentru a aborda pierderile suferite sau probabile. Instrumentul cel mai fiabil pentru identificarea pierderilor suferite sau susceptibile de a fi suferite este o evaluare a calității activelor efectuată de BCE, de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(16), sau de autoritățile naționale competente. Autoritățile competente ar trebui să utilizeze această evaluare pentru a identifica pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite, în cazul în care evaluarea menționată poate fi efectuată într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritățile competente ar trebui să identifice pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite în modul cel mai fiabil posibil în circumstanțele predominante, pe baza inspecțiilor la fața locului, după caz.
(19) Recapitalizarea preventivă are scopul de a sprijini instituțiile și entitățile viabile identificate ca fiind susceptibile să se confrunte cu dificultăți temporare în viitorul apropiat și de a preveni continuarea deteriorării situației acestora. Pentru a evita acordarea de subvenții publice întreprinderilor care sunt deja neprofitabile în momentul acordării sprijinului, măsurile de precauție acordate sub forma achiziționării de instrumente de fonduri proprii sau de alte instrumente de capital sau prin măsuri privind activele depreciate nu ar trebui să depășească suma necesară pentru a acoperi deficitele de capital identificate în scenariul nefavorabil al unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. Pentru a se asigura că finanțarea publică este în cele din urmă întreruptă, aceste măsuri de precauție ar trebui, de asemenea, să fie limitate în timp și să conțină un calendar clar pentru încetarea lor (o „măsură privind strategia de încetare a sprijinului”). Instrumentele perpetue, inclusiv fondurile proprii de nivel 1 de bază, ar trebui să fie utilizate numai în circumstanțe excepționale și să facă obiectul anumitor limite cantitative, deoarece, prin natura lor, nu sunt potrivite pentru respectarea condiției privind caracterul temporar.
(20) Măsurile de precauție ar trebui să se limiteze la suma de care instituția sau entitatea ar avea nevoie pentru a-și menține solvabilitatea în cazul unui eveniment prevăzut de scenariul nefavorabil, astfel cum a fost stabilit în cadrul unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. În cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, instituția sau entitatea beneficiară ar trebui să poată utiliza suma respectivă pentru a acoperi pierderile aferente activelor transferate sau în combinație cu o achiziție de instrumente de capital, cu condiția ca valoarea totală a deficitului identificat să nu fie depășită. De asemenea, este necesar să se asigure că aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate respectă normele existente privind ajutoarele de stat și cele mai bune practici, că restabilesc viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității, că ajutorul de stat este limitat la minimul necesar și că se evită denaturarea concurenței. Din aceste motive, în cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, autoritățile în cauză ar trebui să țină seama de orientările specifice, inclusiv de modelul pentru SAI(17) și de Comunicarea privind abordarea problemei creditelor neperformante(18). Aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate ar trebui să fie întotdeauna supuse condiției imperative privind caracterul temporar. Se estimează că garanțiile publice acordate pentru o anumită perioadă de timp în legătură cu activele depreciate ale instituției sau ale entității în cauză vor asigura o mai bună respectare a condiției privind caracterul temporar decât transferurile de astfel de active către o entitate care beneficiază de sprijin public. Pentru a ▌asigura că instituțiile care beneficiază de sprijin respectă condițiile aplicabile, autoritățile competente ar trebui să solicite un plan de remediere din partea instituțiilor care ▌nu și-au îndeplinit angajamentele. În cazul în care o autoritate competentă consideră că măsurile din planul de remediere nu sunt de natură să asigure viabilitatea pe termen lung a instituției sau în cazul în care instituția nu a respectat planul de remediere, autoritățile relevante ar trebui să evalueze dacă instituția a intrat sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2014/59/UE.
(21) Pentru a acoperi încălcările semnificative ale cerințelor prudențiale, este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile pentru a stabili dacă societățile holding sunt în curs de a intra în dificultate sau sunt susceptibile de a intra în dificultate. O încălcare a acestor cerințe de către o societate holding ar trebui să fie semnificativă atunci când tipul și amploarea încălcării sunt comparabile cu o încălcare care, dacă ar fi fost comisă de o instituție de credit, ar fi justificat retragerea autorizației de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2013/36/UE.
(22) Statele membre pot avea, în temeiul legislației lor naționale, competențe de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare care pot include depozite eligibile. În cazul în care suspendarea obligațiilor de plată sau de livrare nu este direct legată de situația financiară a instituției de credit, depozitele nu pot fi indisponibile în sensul Directivei 2014/49/UE. În consecință, este posibil ca deponenții să nu poată avea acces la depozitele lor pentru o perioadă lungă de timp. Pentru a menține încrederea deponenților în sectorul bancar și pentru a menține stabilitatea financiară, statele membre ar trebui să se asigure că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele lor, pentru a acoperi, în special, costul vieții, în cazul în care depozitele lor devin inaccesibile din cauza suspendării plăților din alte motive decât cele care conduc la efectuarea rambursărilor către deponenți. O astfel de procedură ar trebui să își păstreze caracterul excepțional, iar statele membre ar trebui să se asigure că deponenții au acces la cuantumuri zilnice adecvate.
(23) Pentru a spori securitatea juridică și având în vedere relevanța potențială a datoriilor care ar putea rezulta din evenimente incerte viitoare, inclusiv rezultatul litigiilor pendinte la momentul rezoluției, este necesar să se stabilească tratamentul de care ar trebui să beneficieze datoriile respective în scopul aplicării instrumentului de recapitalizare internă. Principiile directoare în această privință ar trebui să fie cele prevăzute în normele contabile, în special în normele contabile stabilite în Standardul Internațional de Contabilitate 37, astfel cum a fost adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei(19). Pe această bază, autoritățile de rezoluție ar trebui să facă o distincție între provizioane și datorii contingente. Provizioanele sunt datorii care se referă la o ieșire probabilă de fonduri și care pot fi estimate în mod fiabil. Datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii contabile deoarece se referă la o obligație care nu poate fi considerată probabilă la momentul estimării sau care nu poate fi estimată în mod fiabil.
(24) Întrucât provizioanele sunt datorii contabile, ar trebui să se precizeze că aceste provizioane trebuie tratate în același mod ca și alte datorii. Aceste provizioane ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne, cu excepția cazului în care îndeplinesc unul dintre criteriile specifice pentru a fi excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă. Având în vedere relevanța potențială a acestor provizioane în cadrul procedurii de rezoluție și pentru a asigura certitudinea în demersul de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă, ar trebui să se precizeze că provizioanele fac parte din datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și că, prin urmare, instrumentul de recapitalizare internă se aplică în cazul acestora. De asemenea, ar trebui să se asigure faptul că, după aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, aceste datorii și orice obligații sau creanțe care decurg în legătură cu acestea sunt considerate ca fiind onorate în toate privințele. Acest lucru este deosebit de relevant pentru datoriile și obligațiile care decurg din creanțele judiciare împotriva instituției aflate în rezoluție.
(25) În conformitate cu principiile contabile, datoriile contingente nu pot fi recunoscute ca datorii și, prin urmare, nu ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că o datorie contingentă care ar rezulta dintr-un eveniment improbabil sau care nu poate fi estimată în mod fiabil la momentul rezoluției nu afectează eficacitatea strategiei de rezoluție și, în special, a instrumentului de recapitalizare internă. Pentru a atinge acest obiectiv, evaluatorul ar trebui, în cadrul evaluării efectuate în scopul rezoluției, să evalueze datoriile contingente care sunt incluse în bilanțul instituției aflate în rezoluție și să cuantifice, cât mai bine posibil, valoarea potențială a acestor datorii. Pentru a se asigura că, după procesul de rezoluție, instituția sau entitatea poate menține o încredere suficientă a pieței pentru o perioadă de timp adecvată, evaluatorul ar trebui să țină seama de această valoare potențială atunci când stabilește cuantumul cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili ratele fondurilor proprii ale instituției aflate în rezoluție. În special, autoritatea de rezoluție ar trebui să aplice competențele de conversie în cazul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se asigura că recapitalizarea instituției aflate în rezoluție este suficientă pentru a acoperi pierderile potențiale care pot fi cauzate de o datorie care ar putea apărea ca urmare a unui eveniment improbabil. Atunci când evaluează cuantumul care urmează să fie redus sau convertit, autoritatea de rezoluție ar trebui să analizeze cu atenție impactul pierderii potențiale asupra instituției aflate în rezoluție, pe baza unei serii de factori, inclusiv probabilitatea ca evenimentul să se producă, intervalul de timp în care se poate produce și cuantumul datoriei contingente.
(26) În anumite circumstanțe, după ce mecanismul de finanțare a rezoluției a furnizat o contribuție de până la maximum 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției sau ale entității, autoritățile de rezoluție pot recurge la surse suplimentare de finanțare care să susțină în continuare măsurile de rezoluție. Ar trebui să se precizeze mai clar circumstanțele în care mecanismul de finanțare a rezoluției poate oferi sprijin suplimentar atunci când toate datoriile cu un rang de prioritate inferior depozitelor care nu sunt excluse în mod obligatoriu sau discreționar de la recapitalizarea internă au fost reduse sau convertite integral.
(27) Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului(20), Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului(21) și Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului(22) au pus în aplicare în Uniune „lista internațională a termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC)” publicată de Consiliul pentru Stabilitate Financiară la 9 noiembrie 2015 (denumită în continuare „standardul TLAC”) pentru băncile de importanță sistemică globală, denumite în dreptul Uniunii instituții de importanță sistemică globală (G-SII). Regulamentul (UE) 2019/877 și Directiva (UE) 2019/879 au modificat, de asemenea, MREL prevăzută în Directiva 2014/59/UE și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Este necesar să se alinieze dispozițiile din Directiva 2014/59/UE privind MREL la punerea în aplicare a standardului TLAC pentru G-SII în ceea ce privește anumite datorii care ar putea fi utilizate pentru a îndeplini partea din MREL care ar trebui să fie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate. În special, datoriile de rang egal cu anumite datorii excluse ar trebui să fie incluse în fondurile proprii și în instrumentele eligibile subordonate ale entităților de rezoluție în cazul în care cuantumul acestor datorii excluse din bilanțul entității de rezoluție nu depășește 5 % din cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entității de rezoluție și din această includere nu rezultă niciun risc legat de principiul potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat.
(28) Normele de stabilire a MREL se axează în principal pe stabilirea nivelului adecvat al MREL, presupunând că instrumentul de recapitalizare internă este strategia de rezoluție preferată. Cu toate acestea, Directiva 2014/59/UE permite autorităților de rezoluție să utilizeze alte instrumente de rezoluție, și anume cele care se bazează pe transferul activității instituției aflate în rezoluție către un cumpărător privat sau către o instituție-punte. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în cazul în care planul de rezoluție prevede utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să stabilească nivelul MREL pentru entitatea de rezoluție în cauză pe baza particularităților instrumentelor de rezoluție respective și a diferitelor nevoi de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pe care le implică instrumentele respective.
(29) În cazul entităților de rezoluție, nivelul MREL este suma dintre cuantumul pierderilor așteptate în cadrul procedurii de rezoluție și cuantumul aferent recapitalizării care îi permite entității de rezoluție să îndeplinească în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare activitățile pe perioada corespunzătoare. Anumite strategii de rezoluție preferate implică transferul de active, drepturi și pasive către un beneficiar ▌, în special instrumentul de vânzare a activității. În aceste cazuri, obiectivele urmărite de componenta de recapitalizare ar putea să nu se aplice în aceeași măsură, deoarece autoritatea de rezoluție nu va fi obligată să se asigure că entitatea de rezoluție restabilește conformitatea cu cerințele sale de fonduri proprii după adoptarea măsurii de rezoluție. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, se preconizează că pierderile vor depăși cerințele de fonduri proprii ale entității de rezoluție. Prin urmare, este oportun să se prevadă că nivelul MREL al respectivelor entități de rezoluție continuă să includă un cuantum al recapitalizării care este ajustat în mod proporțional cu strategia de rezoluție.
(30) În cazul în care strategia de rezoluție prevede utilizarea și a altor instrumente de rezoluție decât exclusiv recapitalizarea internă, nevoile de recapitalizare ale entității în cauză vor fi, în general, mai mici după rezoluție decât în cazul recapitalizării interne în regim bancar deschis. În această situație, în calibrarea MREL ar trebui să se țină seama de acest aspect atunci când se estimează cerința de recapitalizare. Prin urmare, atunci când ajustează nivelul MREL în cazul entităților de rezoluție al căror plan de rezoluție prevede instrumentul de vânzare a activității sau instrumentul instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să țină seama de caracteristicile acestor instrumente, inclusiv de perimetrul preconizat al transferului către cumpărătorul privat sau către instituția-punte, de tipurile de instrumente care urmează să fie transferate, de valoarea preconizată și de tranzacționabilitatea instrumentelor respective, precum și de concepția strategiei de rezoluție preferate, inclusiv de utilizarea complementară a instrumentului de separare a activelor. Întrucât autoritatea de rezoluție trebuie să decidă de la caz la caz cu privire la orice posibilă utilizare în cadrul procedurii de rezoluție a fondurilor provenite de la SGD și întrucât o astfel de decizie nu poate fi asumată cu certitudine ex ante, autoritățile de rezoluție nu ar trebui să ia în considerare contribuția potențială a SGD în cadrul procedurii de rezoluție atunci când calibrează nivelul MREL.
▌
(32) Există interacțiuni între cadrul de rezoluție și cadrul privind abuzul de piață. În special, deși măsurile luate în vederea pregătirii rezoluției pot fi considerate informații privilegiate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(23), divulgarea lor prematură riscă să pună în pericol procesul de rezoluție. Instituțiile aflate în rezoluție au posibilitatea de a lua măsuri pentru a soluționa problema respectivă, solicitând o amânare a publicării informațiilor privilegiate în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014. Cu toate acestea, este posibil ca, în momentul pregătirii rezoluției, să nu existe întotdeauna stimulentele potrivite pentru ca instituția aflată în rezoluție să ia inițiativa de a formula o astfel de cerere. Pentru a evita astfel de situații, autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă competența de a solicita în mod direct o amânare a publicării informațiilor privilegiate în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 în numele unei instituții aflate în rezoluție.
(33) Pentru a facilita planificarea rezoluției, evaluarea posibilității de soluționare și exercitarea competenței de a aborda sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare, precum și pentru a încuraja schimbul de informații, autoritatea de rezoluție a unei instituții cu sucursale semnificative în alte state membre ar trebui să instituie și să prezideze un colegiu de rezoluție.
(34) După perioada inițială de constituire a mecanismelor de finanțare a rezoluției menționate la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, mijloacele financiare disponibile ale acestora pot înregistra scăderi ușoare sub nivelul-țintă, în special ca urmare a creșterii depozitelor acoperite. Astfel, cuantumul contribuțiilor ex ante care ar putea fi solicitate în aceste împrejurări va fi probabil redus. Prin urmare, este posibil ca, în anumiți ani, cuantumul acestor contribuții ex ante să nu mai fie proporțional cu costul colectării acestor contribuții. Prin urmare, autoritățile de rezoluție ar trebui să poată amâna colectarea contribuțiilor ex ante cu până la trei ani, până când suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costul procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea autorităților de rezoluție de a utiliza mecanisme de finanțare a rezoluției.
(35) Angajamentele de plată irevocabile reprezintă una dintre componentele mijloacelor financiare disponibile ale mecanismelor de finanțare a rezoluției. Prin urmare, este necesar să se precizeze circumstanțele în care angajamentele de plată respective pot fi solicitate și procedura aplicabilă la încetarea angajamentelor în cazul în care instituția sau entitatea încetează să mai fie supusă obligației de a plăti contribuții la un mecanism de finanțare a rezoluției. În plus, pentru a oferi mai multă transparență și certitudine în ceea ce privește partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor ex ante care urmează să fie colectate, autoritățile de rezoluție ar trebui să stabilească această parte anual, sub rezerva limitelor aplicabile.
(36) Cuantumul anual maxim al contribuțiilor ex post extraordinare la mecanismele de finanțare a rezoluției care pot fi solicitate este în prezent limitat la triplul cuantumului contribuțiilor ex ante. După perioada inițială de constituire menționată la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, aceste contribuții ex ante vor depinde, în alte circumstanțe decât utilizarea mecanismelor de finanțare a rezoluției, numai de variațiile nivelului depozitelor acoperite și, prin urmare, este probabil ca acestea să devină modice. Stabilirea cuantumului maxim al contribuțiilor ex post extraordinare pe baza contribuțiilor ex ante ar putea avea ca efect, în acest caz, limitarea drastică a posibilității ca mecanismele de finanțare a rezoluției să colecteze contribuțiile ex post, reducând astfel capacitatea lor de acțiune. Pentru a evita această situație, ar trebui stabilită o limită diferită, iar cuantumul maxim al contribuțiilor ex post extraordinare care pot fi solicitate ar trebui stabilit la de trei ori o optime din nivelul-țintă al mecanismului de finanțare a rezoluției în cauză.
(37) Directiva 2014/59/UE a armonizat parțial rangul acordat depozitelor în temeiul legislațiilor naționale care reglementează procedura obișnuită de insolvență. Aceste norme prevedeau un rang de prioritate pe trei niveluri al depozitelor, astfel depozitele acoperite aveau cel mai înalt rang de prioritate, fiind urmate de depozitele eligibile ale persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii peste nivelul de acoperire. Depozitele rămase, și anume depozitele societăților de mari dimensiuni care depășesc nivelul de acoperire și depozitele care nu sunt eligibile pentru rambursare de către SGD, trebuiau să aibă un rang de prioritate inferior, dar poziția lor nu a fost armonizată în alt mod. În fine, creanțele SGD-urilor au beneficiat de același rang de prioritate superior ca și depozitele acoperite. Totuși, aceasta nu s-a dovedit a fi soluția optimă pentru protecția deponenților. Armonizarea parțială a creat diferențe de la un stat membru la altul în ceea ce privește tratamentul aplicat deponenților rămași, în special deoarece un număr tot mai mare de state membre au decis să acorde, de asemenea, o preferință juridică depozitelor rămase. Aceste diferențe au creat, de asemenea, dificultăți la stabilirea scenariului contrafactual al insolvenței pentru grupurile transfrontaliere în cursul evaluărilor rezoluției. În plus, ▌rangul de prioritate pe trei niveluri al creanțelor deponenților au avut potențialul de a crea probleme în ceea ce privește respectarea principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat, în special atunci când depozitele a căror prioritate nu fusese armonizată prin Directiva 2014/59/UE au fost clasificate la același nivel cu creanțele cu rang prioritar. În fine, rangul de prioritate ridicat acordat creanțelor SGD-urilor nu a permis ca mijloacele de finanțare disponibile pentru aceste scheme să fie utilizate într-un mod mai eficient și mai eficace în alte intervenții decât rambursarea depozitelor acoperite în cadrul procedurii de insolvență, și anume în contextul rezoluției, al măsurilor alternative în caz de insolvență sau al măsurilor preventive. Protecția depozitelor acoperite nu se bazează pe rangul de prioritate al creanțelor SGD, ci este asigurată prin excluderile obligatorii de la recapitalizarea internă în cadrul procedurii de rezoluție și prin rambursarea promptă din SGD în cazul indisponibilității depozitelor. Prin urmare, rangul depozitelor în ierarhia actuală a creanțelor ar trebui să fie modificat.
(37a) Modificarea ierarhiei creditorilor nu numai că îmbunătățește accesul la SGD și la fondul unic de rezoluție față de recurgerea la bani publici, dar și deschide calea pentru soluții mai eficiente din punct de vedere financiar în rezoluția instituțiilor financiare. Acest lucru ar trebui, la rândul său, să reducă costurile pentru contribuabili și să promoveze o utilizare eficientă a diferitelor instrumente existente în ecosistemul financiar al Uniunii.
(38) Rangul ▌depozitelor ar trebui să fie pe deplin armonizat prin punerea în aplicare a unei abordări pe două niveluri, prin care ▌depozitele persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii să beneficieze de un rang de prioritate superior depozitelor eligibile ale întreprinderilor mari și ale administrațiilor centrale și regionale. Această concepție pe niveluri este menită să ofere o protecție sporită unei game largi de deponenți, reflectând caracteristicile unice ale depozitelor lor, oferind în același timp posibilitatea rezoluției entităților care nu sunt acoperite de cadrul actual. În același timp, utilizarea schemelor de garantare a depozitelor în cadrul procedurii de rezoluție, al insolvenței și al măsurilor preventive ar trebui să facă întotdeauna obiectul respectării condiționalității relevante, în special a așa-numitului „test al celui mai mic cost”.
▌
(41) Modificările aduse rangului de prioritate al depozitelor ▌nu ar afecta în mod negativ protecția acordată depozitelor acoperite în caz de intrare în dificultate, întrucât această protecție ar continua să fie garantată prin excluderea obligatorie a depozitelor acoperite din absorbția pierderilor în caz de rezoluție și, în cele din urmă, prin rambursările efectuate de SGD în cazul indisponibilității depozitelor.
(42) Mecanismele de finanțare a rezoluției pot fi utilizate pentru a sprijini aplicarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte, în cadrul cărora un set de active, drepturi și pasive ale instituției aflate în rezoluție sunt transferate unui beneficiar. În acest caz, mecanismul de finanțare a rezoluției poate avea o creanță împotriva instituției sau entității reziduale în cadrul lichidării sale ulterioare prin procedura obișnuită de insolvență. Acest lucru poate surveni în cazul în care mecanismul de finanțare a rezoluției este utilizat în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal, inclusiv sub forma unor garanții pentru active și pasive sau a acoperirii diferenței dintre activele și pasivele transferate. Pentru a se asigura că acționarii și creditorii rămași în instituția sau entitatea reziduală absorb efectiv pierderile instituției aflate în rezoluție și pentru a îmbunătăți posibilitatea de rambursare în caz de insolvență către plasa de siguranță specifică rezoluției, creanțele mecanismului de finanțare a rezoluției față de instituția sau entitatea reziduală și creanțele care decurg din cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător ar trebui să aibă, în caz de insolvență, un rang superior creanțelor depozitelor și ale SGD. Întrucât compensațiile plătite acționarilor și creditorilor prin mecanismele de finanțare a rezoluției ca urmare a încălcării principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat vizează compensarea rezultatelor măsurilor de rezoluție, compensațiile respective nu ar trebui să dea naștere unor creanțe ale acestor mecanisme.
(43) Pentru a asigura o flexibilitate suficientă și pentru a facilita intervențiile SGD în sprijinul utilizării instrumentelor de rezoluție, ▌dacă este necesar, pentru a preveni suportarea pierderilor de către deponenți, ar trebui specificate anumite aspecte ale utilizării SGD în cadrul procedurii de rezoluție. În special, este necesar să se precizeze că se poate recurge la SGD pentru a sprijini tranzacțiile de transfer care includ depozite, inclusiv depozite eligibile care depășesc nivelul de acoperire oferit de SGD, precum și depozite excluse de la rambursare de către o SGD, în anumite cazuri și în condiții clare. Contribuția SGD ar trebui să vizeze acoperirea deficitului valorii activelor transferate către un cumpărător sau o instituție-punte în comparație cu valoarea depozitelor transferate. În cazul în care cumpărătorul solicită o contribuție în cadrul tranzacției pentru a asigura neutralitatea capitalului său și pentru a menține conformitatea cu cerințele de capital ale cumpărătorului, SGD ar trebui, de asemenea, să fie autorizată să contribuie în acest sens. Sprijinul acordat de SGD pentru măsurile de rezoluție ar trebui să ia forma numerarului sau alte forme, cum ar fi garanțiile sau acordurile de partajare a pierderilor, care pot reduce la minimum impactul sprijinului asupra mijloacelor financiare disponibile ale SGD, permițând, în același timp, contribuția SGD pentru îndeplinirea scopurilor sale.
(44) Contribuția SGD în cadrul procedurii de rezoluție ar trebui să facă obiectul anumitor limite. În primul rând, ar trebui să se asigure că orice pierdere pe care SGD ar putea să o suporte ca urmare a unei intervenții în cadrul procedurii de rezoluție nu depășește pierderea pe care SGD ar suporta-o în caz de insolvență dacă ar efectua rambursări către deponenții acoperiți și s-ar subroga în creanțele acestora asupra activelor instituției. Suma respectivă ar trebui să fie stabilită pe baza testului celui mai mic cost, în conformitate cu criteriile și metodologia prevăzute în Directiva 2014/49/UE, luând în considerare toți factorii relevanți, printre care valoarea-timp a banilor, precum și întârzierile în recuperarea fondurilor în cadrul procedurilor de insolvență. Criteriile și metodologia menționate ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pentru a determina tratamentul de care ar fi beneficiat SGD dacă instituția ar fi intrat în procedura obișnuită de insolvență atunci când se efectuează evaluarea ex post, pentru a evalua respectarea principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat și pentru a stabili dacă SGD trebuie să primească vreo compensație. În al doilea rând, cuantumul contribuției SGD care vizează acoperirea diferenței dintre activele și datoriile care urmează să fie transferate unui cumpărător sau unei instituții-punte nu ar trebui să depășească diferența dintre activele transferate și depozitele și pasivele transferate cu același rang de prioritate sau cu un rang de prioritate superior în caz de insolvență decât depozitele respective. Acest lucru ar garanta că se recurge la contribuția SGD numai în scopul de a evita impunerea de pierderi deponenților, dacă este cazul, și nu pentru a îi proteja pe creditorii cu rang inferior depozitelor în cadrul procedurii de insolvență. Cu toate acestea, suma dintre contribuția SGD pentru acoperirea diferenței dintre active și datorii și contribuția SGD la fondurile proprii ale entității beneficiare nu ar trebui să depășească costul rambursărilor efectuate către deponenții acoperiți, calculat în conformitate cu testul celui mai mic cost.
(45) Ar trebui să se precizeze că SGD poate contribui la un transfer de pasive, altele decât depozitele acoperite, în contextul unei rezoluții numai dacă autoritatea de rezoluție ajunge la concluzia că depozitele, altele decât depozitele acoperite, nu pot face obiectul recapitalizării interne și nici nu pot rămâne în instituția reziduală aflată în rezoluție care va fi lichidată. În special, autorității de rezoluție ar trebui să i se permită să evite alocarea pierderilor către depozitele respective în cazul în care excluderea este strict necesară și proporțională pentru a menține continuitatea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale sau, dacă este necesar, pentru a evita contagiunea și instabilitatea financiară pe scară largă, care ar putea cauza o perturbare gravă a economiei Uniunii sau a unui stat membru. Aceleași motive ar trebui să se aplice includerii în transferul către un cumpărător sau către o instituție-punte a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne cu un rang de prioritate inferior celui al depozitelor. În acest caz, transferul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne nu ar trebui să fie sprijinit de contribuția SGD. În cazul în care este necesar un sprijin financiar pentru transferul acestor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, sprijinul respectiv ar trebui să fie furnizat prin mecanismul de finanțare a rezoluției.
(46) Având în vedere posibilitatea de a utiliza SGD în cadrul procedurii de rezoluție, este necesar să se precizeze mai în detaliu modul în care contribuția SGD poate fi luată în considerare la calcularea cerințelor de acces la mecanismele de finanțare a rezoluției. În cazul în care contribuția acționarilor și a creditorilor instituției aflate în rezoluție prin reduceri, reducerea valorii contabile sau conversia datoriilor acestora, însumată cu contribuția adusă de SGD, se ridică la cel puțin 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției, aceasta din urmă ar trebui să poată avea acces la mecanismul de finanțare a rezoluției pentru a primi finanțare suplimentară, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura o rezoluție eficace în conformitate cu obiectivele rezoluției. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, contribuția SGD ar trebui să se limiteze la cuantumul necesar pentru a permite accesul la mecanismul de finanțare a rezoluției, cu excepția cazului în care cuantumul cu care contribuie mecanismul de finanțare a rezoluției depășește limita de 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii, caz în care SGD-ul ar trebui să contribuie proporțional cu cuantumul în exces. Pentru a se asigura că rezoluția continuă să fie finanțată în principal din resursele interne ale instituției și pentru a reduce la minimum denaturările concurenței, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a utiliza contribuția SGD pentru a asigura accesul la mecanismele de finanțare a rezoluției numai în cazul instituțiilor pentru care planul de rezoluție sau planul de rezoluție a grupului nu prevede lichidarea lor ordonată în caz de intrare în dificultate, având în vedere că MREL a fost stabilită de autoritățile de rezoluție pentru aceste instituții la un nivel care include atât absorbția pierderilor, cât și cuantumurile recapitalizării. Posibilitatea de a utiliza contribuția SGD pentru a asigura accesul la mecanismele de finanțare a rezoluției ar trebui, de asemenea, să fie disponibilă numai pentru instituțiile cu un istoric minim de conformitate cu cerințele MREL.
(47) Având în vedere rolul ABE în promovarea convergenței practicilor autorităților, ABE ar trebui să monitorizeze și să raporteze cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a evaluărilor posibilităților de soluționare ale instituțiilor și grupurilor, precum și cu privire la acțiunile și pregătirile autorităților de rezoluție pentru a asigura o punere în aplicare eficace a instrumentelor și competențelor în materie de rezoluție. În rapoartele respective, ABE ar trebui să evalueze, de asemenea, nivelul de transparență a măsurilor luate de autoritățile de rezoluție față de părțile interesate externe relevante și măsura în care acestea contribuie la pregătirea rezoluției și la posibilitatea de soluționare a instituțiilor. ABE ar trebui, de asemenea, să raporteze cu privire la măsurile adoptate de statele membre pentru protecția investitorilor de retail în ceea ce privește instrumentele de datorie care sunt eligibile pentru MREL în temeiul Directivei 2014/59/UE, comparând și evaluând orice impact potențial asupra operațiunilor transfrontaliere. Domeniul de aplicare al standardelor tehnice de reglementare existente privind estimarea cerințelor de fonduri proprii suplimentare și a cerinței amortizorului combinat pentru entitățile de rezoluție ar trebui extins pentru a include entitățile care nu au fost identificate ca entități de rezoluție, în cazul în care cerințele respective nu au fost stabilite pe aceeași bază ca MREL. În raportul anual privind MREL, ABE ar trebui, de asemenea, să evalueze punerea în aplicare strategică de către autoritățile de rezoluție a noilor norme de calibrare a MREL pentru strategiile de transfer. În contextul sarcinilor ABE de a contribui la asigurarea unui regim coerent și coordonat de gestionare și soluționare a crizelor în Uniune, ABE ar trebui să coordoneze și să supravegheze exercițiile de simulare a crizelor. Aceste simulări ar trebui să vizeze coordonarea și cooperarea dintre autoritățile competente, autoritățile de rezoluție și SGD-uri în timpul deteriorării situației financiare a instituțiilor și a entităților, testând aplicarea setului de instrumente în planificarea redresării și a rezoluției, intervenția timpurie și rezoluția într-o manieră holistică. Aceste exerciții ar trebui să ia în considerare în special dimensiunea transfrontalieră în interacțiunea dintre autoritățile relevante și aplicarea instrumentelor și a competențelor disponibile. Dacă este cazul, exercițiile de simulare a crizelor ar trebui, de asemenea, să reflecte adoptarea și punerea în aplicare a schemelor de rezoluție în cadrul uniunii bancare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 806/2014.
(48) O evaluare a impactului de înaltă calitate este esențială pentru elaborarea unor propuneri legislative solide și bazate pe dovezi, în timp ce faptele și dovezile sunt esențiale pentru fundamentarea deciziilor luate în cursul procedurii legislative. Din acest motiv, autoritățile de rezoluție, autoritățile competente, Comitetul Unic de Rezoluție, BCE și alți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale și ABE ar trebui să furnizeze Comisiei, la cererea acesteia, toate informațiile de care aceasta are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile legate de elaborarea politicilor, inclusiv elaborarea evaluărilor de impact și elaborarea și negocierea propunerilor legislative.
(49) Prin urmare, Directiva 2014/59/UE ar trebui modificată în consecință.
(50) Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea eficacității și a eficienței cadrului de redresare și rezoluție pentru instituții și entități, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza riscurilor pe care abordările naționale divergente le-ar putea implica pentru integritatea pieței unice, ci pot fi mai degrabă realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări aduse Directivei 2014/59/UE
Directiva 2014/59/UE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(a) se introduce punctul 29a cu următorul text:"
„(29a) «măsură alternativă a sectorului privat» înseamnă orice sprijin care nu se califică drept sprijin financiar public extraordinar;”;
"
(b) punctul 35 se înlocuiește cu următorul text:"
„35. «funcții critice» înseamnă activități, servicii sau operațiuni a căror întrerupere ar putea conduce, într-unul sau mai multe state membre, la perturbarea serviciilor esențiale pentru economia reală sau la perturbarea stabilității financiare la nivel național sau, acolo unde este relevant regional, din cauza dimensiunii, a cotei de piață, a interconexiunilor externe și interne, a complexității sau a activităților transfrontaliere ale unei instituții sau ale unui grup, mai ales având în vedere caracterul substituibil al respectivelor activități, servicii sau operațiuni. În sensul prezentului punct, nivelul regional se evaluează în raport cu unitatea teritorială corespunzătoare nivelului 1 al unităților teritoriale din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (nivelul NUTS 1) în sensul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului sau cu nivelul NUTS 2, în cazul în care o perturbare semnificativă a serviciilor la nivelul NUTS 2 implică un risc semnificativ de criză sistemică la nivel național;
________________
* Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).”
"
(c) punctul 71 se înlocuiește cu următorul text:"
„(71) «datorii care pot face obiectul recapitalizării interne» înseamnă acele datorii, inclusiv cele care dau naștere unor provizioane contabile, și instrumente de capital care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, aparținând unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), și care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 44 alineatul (2);”;
"
(d) se introduc următoarele puncte 83d și 83e:"
„(83d) «G-SII din afara UE» înseamnă o G-SII din afara UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 134 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(83e)
«entitate G-SII» înseamnă o entitate G-SII astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;”;
"
(e) se introduce următorul punct 93a:"
„(93a) «depozit» înseamnă, în sensul articolelor 108 și 109, depozit astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/49/UE;”.
"
2. La articolul 5, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(2) Autoritățile competente se asigură că instituțiile își actualizează planurile de redresare cel puțin o dată pe an sau după orice modificare a structurii lor juridice sau organizaționale, a activității sau a situației lor financiare care ar putea avea un efect important asupra planurilor lor de redresare sau ar putea impune modificarea substanțială a acestora. Autoritățile competente pot solicita instituțiilor să își actualizeze planurile de redresare mai frecvent.
În absența modificărilor menționate la primul paragraf în termen de 12 luni de la ultima actualizare anuală a planului de redresare, autoritățile competente pot acorda în mod excepțional, până la următoarea perioadă de 12 luni, derogări de la obligația de a actualiza planul de redresare. O astfel de derogare nu se acordă pentru mai mult de două perioade consecutive de 12 luni.
(3) Planurile de redresare nu trebuie să aibă la bază premisa accesului la următoarele elemente sau a beneficierii de următoarele elemente:
(a)
sprijin financiar public extraordinar;
(b)
asistență privind lichiditatea în situații de urgență din partea băncii centrale;
(c)
asistență privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată prin garanții, scadențe sau rate ale dobânzilor diferite de cele standard.
(4) Planurile de redresare prevăd, după caz, o analiză a modului și a momentului în care instituția poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la facilitățile oferite de banca centrală care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al planului de redresare în temeiul alineatului (3) și identifică acele active care ar putea fi considerate drept garanții.”
"
3. La articolul 6, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"
„(5) În cazul în care autoritatea competentă apreciază că planul de redresare prezintă deficiențe majore sau că există obstacole majore în calea punerii sale în aplicare, aceasta informează instituția sau întreprinderea-mamă a grupului în legătură cu evaluarea sa și îi solicită instituției să prezinte, în termen de trei luni, ce poate fi prelungit cu o lună cu acordul autorității, un plan revizuit, indicând modul în care aceste deficiențe sau obstacole au fost abordate.”
"
4. La articolul 8 alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„ABE poate, la cererea unei autorități competente, să acorde asistență autorităților competente, pentru obținerea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
5. ▌Articolul 10 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (7) se modifică după cum urmează:
(i) se introduce următorul punct:"
„(aa) dacă este cazul, descrierea detaliată a motivelor pentru care s-a stabilit că o instituție trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o explicație a motivelor care au condus autoritatea de rezoluție la concluzia că instituția nu dispune de funcții critice;”;
"
(ii) se introduce următorul punct:"
„(ja) descrierea motivelor pentru care diferitele strategii de rezoluție ar atinge în mod optim obiectivele rezoluției prevăzute la articolul 31;”;
"
(iii) se introduce următorul punct: "
„(pa) o listă detaliată și cuantificată a depozitelor garantate și a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii;”;
"
(b) se introduce următorul alineat (8a):"
„(8a) Autoritățile de rezoluție nu adoptă planuri de rezoluție în cazul în care procedurile de insolvență au fost inițiate referitor la o entitate în conformitate cu dreptul intern aplicabil în temeiul articolului 32b sau în cazul în care se aplică articolul 37 alineatul (6).”
"
(c) la alineatul (9), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„ABE înaintează Comisiei proiectele revizuite de standarde tehnice de reglementare până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].”;
"
6. Articolul 12 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), se adaugă al treilea și al patrulea paragrafe, după cum urmează:"
„Identificarea măsurilor care trebuie luate în ceea ce privește filialele menționate la primul paragraf litera (b) care nu sunt entități de rezoluție poate face obiectul unei abordări simplificate din partea autorităților de rezoluție dacă o astfel de abordare nu afectează negativ posibilitatea de soluționare a grupului, ținând seama de dimensiunea filialei, de profilul său de risc, de absența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului.
Planul de rezoluție a grupului stabilește dacă entitățile din cadrul unui grup de rezoluție, cu excepția entității de rezoluție, se califică drept entități destinate lichidării. Fără a aduce atingere altor factori care pot fi considerați relevanți de către autoritățile de rezoluție, entitățile care asigură funcții critice nu se califică drept entități destinate lichidării.”;
"
(aa) Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Planul de rezoluție a grupului este elaborat pe baza cerințelor prevăzute la articolul 10 și a informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 11.”
"
(ab) la alineatul (3), se introduce următoarea literă:"
„(-aa) o descriere detaliată a motivelor pentru care se stabilește că o entitate din grup, conform alineatului (1) literele (a)-(d), trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o justificare a concluziei la care a ajuns autoritatea de rezoluție privind faptul că instituția nu are funcții critice, și modul în care a fost luat în considerare raportul dintre cuantumul total al expunerii la risc și veniturile sale din exploatare și cuantumul total al expunerii la risc și veniturile din exploatare ale grupului, precum și indicatorul efectului de levier al entității din grup în contextul grupului;”;
"
(b) se introduce următorul alineat (5a):"
„(5a) Autoritățile de rezoluție nu adoptă planuri de rezoluție în cazul în care procedurile de insolvență au fost inițiate referitor la o entitate în conformitate cu dreptul intern aplicabil în temeiul articolului 32b sau în cazul în care se aplică articolul 37 alineatul (6).”;
"
7. La articolul 13 alineatul (4), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție, acorda asistență autorităților de rezoluție, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
8. La articolul 15 se adaugă următorul alineat (5):"
„(5) ABE monitorizează elaborarea de către autoritățile de rezoluție a politicilor interne pentru evaluările posibilităților de soluționare ale instituțiilor sau grupurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 16 și punerea în aplicare a acestor politici. ABE raportează Comisiei cu privire la practicile existente privind evaluările posibilităților de soluționare și posibilele divergențe între statele membre până la … [OP: a se introduce data = doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și monitorizează punerea în aplicare a oricărei recomandări formulate în raportul respectiv, după caz.
Raportul menționat la primul paragraf cuprinde cel puțin următoarele:
(a)
o evaluare a metodologiilor elaborate de autoritățile de rezoluție pentru a efectua evaluări ale posibilităților de soluționare, inclusiv identificarea domeniilor în care pot exista divergențe între statele membre;
(b)
o evaluare a capacităților de testare necesare autorităților de rezoluție pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluție;
(c)
nivelul de transparență față de părțile interesate relevante în ceea ce privește metodologiile elaborate de autoritățile de rezoluție pentru a efectua evaluări ale posibilităților de soluționare și rezultatul acestora.”
"
9. La articolul 16a se adaugă următorul alineat (7):"
„(7) În cazul în care o entitate nu face obiectul cerinței amortizorului combinat pe aceeași bază ca și baza pe care trebuie să respecte cerințele menționate la articolele 45c și 45d, autoritățile de rezoluție aplică alineatele (1)-(6) de la prezentul articol pe baza estimării cerinței amortizorului combinat calculate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei*. Se aplică articolul 128 al patrulea paragraf din Directiva 2013/36/UE.
Autoritatea de rezoluție include cerința estimată a amortizorului combinat menționată la primul paragraf în decizia de stabilire a cerințelor menționate la articolele 45c și 45d din prezenta directivă. Entitatea pune la dispoziția publicului cerința estimată a amortizorului combinat, împreună cu informațiile menționate la articolul 45i alineatul (3).
______________________________
* Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1).
"
10. Articolul 17 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (4) se adaugă al treilea paragraf cu următorul text:"
„În cazul în care măsurile propuse de entitatea în cauză reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilității de soluționare, autoritatea de rezoluție ia o decizie, după consultarea autorității competente. Decizia respectivă indică faptul că măsurile propuse reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilității de soluționare și impune entității să pună în aplicare măsurile propuse.”
"
(b) se adaugă următorul alineat:"
„(8a) La sfârșitul fiecărui ciclu de planificare a rezoluției, autoritatea de rezoluție publică o listă anonimizată în care sunt prezentate, sub formă agregată, obstacolele substanțiale identificate, care au apărut în calea posibilității de rezoluție, și măsurile corespunzătoare pentru soluționarea acestora. Se aplică dispozițiile privind confidențialitatea prevăzute la articolul 84 din prezenta directivă. ”
"
11. Articolul 18 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) Autoritatea de rezoluție a grupului comunică supraveghetorului consolidant, ABE, autorităților de rezoluție ale filialelor și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursala semnificativă, orice măsuri propuse de întreprinderea-mamă din Uniune. Autoritatea de rezoluție a grupului și autoritățile de rezoluție ale filialelor, în urma consultării autorităților competente și a autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, fac tot posibilul pentru a ajunge la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitor la identificarea obstacolelor semnificative și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniune și a măsurilor impuse de autorități în vederea abordării sau a eliminării obstacolelor, ținând seama de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care operează grupul.”;
"
(b) alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"
„(9) În absența unei decizii comune privind luarea oricăror măsuri menționate la articolul 17 alineatul (5) litera (g), (h) sau (k), ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție în conformitate cu alineatul (6), (6a) sau (7) de la prezentul articol, să acorde asistență autorităților de rezoluție în vederea obținerii unui acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
12. Articolele 27 și 28 se înlocuiesc cu următorul text:"
„Articolul 27
Măsuri de intervenție timpurie
(1) Statele membre se asigură că autoritățile competente examinează fără întârzieri nejustificate și, dacă este necesar, adoptă rapid măsuri de intervenție timpurie în cazul în care o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:
(a)
instituția sau entitatea îndeplinește condițiile menționate la articolul 102 din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 38 din Directiva (UE) 2019/2034 sau autoritatea competentă a stabilit că acordurile, strategiile, procesele și mecanismele implementate de instituție sau entitate, precum și fondurile proprii și lichiditatea deținute de instituția sau entitatea respectivă nu asigură o bună administrare și o acoperire corespunzătoare a riscurilor la care este expusă și se aplică oricare dintre următoarele:
(i)
instituția sau entitatea nu a luat măsurile de remediere solicitate de autoritatea competentă, inclusiv măsurile menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 49 din Directiva (UE) 2019/2034;
(ii)
autoritatea competentă consideră că măsurile de remediere, altele decât măsurile de intervenție timpurie, sunt insuficiente pentru a soluționa problemele ▌;
(b)
instituția sau entitatea încalcă sau este susceptibilă de a încălca, în perioada de 12 luni de la evaluarea realizată de către autoritatea competentă, cerințele prevăzute la titlul II din Directiva 2014/65/UE, la articolele 3-7, articolele 1417 sau articolele 24, 25 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 sau la articolul 45e sau 45f din prezenta directivă.
În cazul unei deteriorări semnificative a condițiilor, al unor circumstanțe nefavorabile sau al obținerii unor noi informații cu privire la o entitate, autoritatea competentă poate stabili că este îndeplinită condiția menționată la primul paragraf litera (a) punctul (ii) fără să fi luat anterior alte măsuri de remediere, inclusiv exercitarea competențelor menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 39 din Directiva (UE) 2019/2034.
În sensul primului paragraf litera (b) de la prezentul alineat, statele membre se asigură că autoritățile competente în temeiul Directivei 2014/65/UE sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sau, după caz, autoritatea de rezoluție informează fără întârziere autoritatea competentă cu privire la încălcare sau la încălcarea probabilă.
(1a) În sensul alineatului (1), măsurile de intervenție timpurie includ următoarele:
(a)
cerința ca organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să întreprindă oricare dintre următoarele acțiuni:
(i)
să pună în aplicare una sau mai multe dintre dispozițiile sau măsurile stabilite în planul de redresare;
(ii)
să actualizeze planul de redresare în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) atunci când circumstanțele care au condus la intervenția timpurie diferă de prezumțiile prevăzute în planul inițial de redresare și să pună în aplicare unul sau mai multe dintre acordurile sau măsurile stabilite în planul actualizat de redresare într-un anumit interval de timp;
(b)
cerința ca organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să convoace o adunare a acționarilor instituției ori ai entității sau, în cazul în care organul de conducere nu respectă această cerință, să convoace adunarea respectivă în mod direct, și în ambele cazuri să stabilească ordinea de zi și să solicite ca acționarii să analizeze posibilitatea adoptării anumitor decizii;
(c)
cerința ca organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să elaboreze, în conformitate cu planul de redresare, după caz, un plan de acțiune de negociere a restructurării datoriilor cu o parte sau cu totalitatea creditorilor acesteia;
(d)
cerința de a modifica structura juridică a instituției;
(e)
cerința de a demite sau de a înlocui conducerea superioară sau organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în ansamblul său, sau cu privire la persoanele componente, în conformitate cu articolul 28;
(f)
numirea unuia sau a mai multor administratori temporari în instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în conformitate cu articolul 29.
(fa)
cerința ca organul de conducere al entității să elaboreze un plan pe care entitatea să îl poată pune în aplicare în cazul în care organismul instituțional corespunzător al entității decide să inițieze lichidarea voluntară a entității.
(2) Autoritățile competente aleg măsurile adecvate de intervenție timpurie și oportună pe baza a ceea ce este proporțional cu obiectivele urmărite, ținând seama, printre alte informații relevante, de gravitatea încălcării sau a încălcării probabile și de rapiditatea deteriorării situației financiare a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
(3) Pentru fiecare dintre măsurile menționate la alineatul (1a), autoritățile competente stabilesc un termen care este adecvat pentru finalizarea măsurii respective și care permite autorității competente să evalueze eficacitatea acesteia.
Evaluarea măsurii se efectuează imediat după atingerea termenului și se comunică autorității de rezoluție. Dacă, în urma evaluării, se ajunge la concluzia că măsurile nu au fost puse în aplicare integral sau nu sunt eficace, autoritatea competentă efectuează o evaluare a condiției menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a), după consultarea autorității de rezoluție.
(4) Până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], ABE emite proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru promovarea unei aplicări consecvente a indicatorilor de declanșare pentru aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 28
Înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere
În sensul articolului 27 alineatul (1a) litera (e), statele membre se asigură că noua conducere superioară sau noul organ de conducere ori membrii individuali ai acestor organe sunt numiți în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern și sunt supuși aprobării sau acordului autorității competente.”
"
13. Articolul 29 se modifică după cum urmează:
(a) alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(1) În sensul articolului 27 alineatul (1a) litera (f), statele membre se asigură că autoritățile competente pot numi, în funcție de ceea ce este proporțional în situația dată, orice administrator temporar care să întreprindă oricare dintre următoarele acțiuni:
(a)
să înlocuiască temporar organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
(b)
să colaboreze temporar cu organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
Autoritatea competentă precizează alegerea făcută în temeiul literei (a) sau (b) în momentul numirii administratorului temporar.
În sensul primului paragraf litera (b), autoritatea competentă precizează, de asemenea, în momentul numirii administratorului temporar, rolul, sarcinile și competențele respectivului administrator temporar, precum și eventualele cerințe ca organul de conducere al instituției sau al entității, să se consulte cu administratorul temporar sau să obțină aprobarea acestuia înainte de a lua anumite decizii sau măsuri.
Statele membre impun autorității competente să facă publică numirea oricărui administrator temporar, cu excepția cazului în care administratorul temporar nu are competența de a reprezenta instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau pentru a lua decizii în numele acestora.
Statele membre se asigură, de asemenea, că orice administrator temporar îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 91 alineatele (1), (2) și (8) din Directiva 2013/36/UE. Evaluarea de către autoritățile competente a conformității administratorului temporar cu cerințele respective face parte integrantă din decizia de numire a administratorului temporar respectiv.
(2) În funcție de ceea ce este proporțional în situația dată, autoritatea competentă precizează competențele administratorului temporar în momentul numirii acestuia. Printre aceste competențe se pot număra toate sau unele dintre competențele deținute de organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în conformitate cu statutul instituției sau al entității și cu dreptul intern, inclusiv competența de a exercita toate sau o parte din funcțiile administrative ale organului de conducere al instituției sau al entității. Competențele administratorului temporar în raport cu instituția sau entitatea sunt în conformitate cu dreptul societăților aplicabil. Astfel de competențe pot fi adaptate de către autoritatea competentă în cazul schimbării circumstanțelor.
(3) Autoritatea competentă precizează, în momentul numirii administratorului temporar, rolul și funcțiile acestuia. Printre aceste roluri și funcții se pot număra:
(a)
estimarea poziției financiare a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
(b)
gestionarea activității sau a unei părți a activității instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în vederea menținerii sau restabilirii poziției financiare a acesteia;
(c)
adoptarea de măsuri în vederea restabilirii administrării corecte și prudente a activității instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
Autoritatea competentă precizează, în momentul numirii administratorului temporar, eventualele limite ale rolului și funcțiilor acestuia.”;
"
(b) la alineatul (5), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:"
„În orice caz, administratorul temporar poate exercita competența de a convoca adunarea generală a acționarilor instituției sau ai entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) și de a stabili ordinea de zi a acestei adunări numai cu aprobarea prealabilă a autorității competente.”;
"
(c) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"
„(6) La cererea autorității competente, administratorul temporar întocmește rapoarte privind poziția financiară a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) și măsurile întreprinse pe parcursul mandatului său, la intervale stabilite de autoritatea competentă, cel puțin o dată la împlinirea primelor șase luni, precum și, în orice caz, la sfârșitul mandatului său.”;
"
(ca) alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"
„(7) Administratorul temporar este numit pentru o perioadă de maximum un an. Această perioadă poate fi reînnoită o singură dată în cazul în care condițiile de numire a administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. Autoritatea competentă are responsabilitatea de a decide în ce măsură condițiile sunt îndeplinite și de a justifica o astfel de decizie în fața acționarilor.”;
"
14. Articolul 30 se modifică după cum urmează:
(a) titlul se înlocuiește cu următorul text:"
„Coordonarea măsurilor de intervenție timpurie în cazul grupurilor”;
"
(b) alineatele (1)-(4) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(1) Atunci când condițiile de impunere a măsurilor de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 sunt îndeplinite în legătură cu o întreprindere-mamă din Uniune, supraveghetorul consolidant notifică ABE și se consultă cu celelalte autorități competente din cadrul colegiului de supraveghere înainte de a decide cu privire la aplicarea unei măsuri de intervenție timpurie.
(2) În urma notificării și a consultării menționate la alineatul (1), supraveghetorul consolidant decide dacă să aplice măsurile de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 în raport cu întreprinderea-mamă relevantă din Uniune, ținând seama de impactul acestor măsuri asupra entităților din grup situate în alte state membre. Supraveghetorul consolidant notifică decizia ABE și celorlalte autorități competente din cadrul colegiului de supraveghere.
(3) Atunci când condițiile de impunere a măsurilor de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 sunt întrunite în legătură cu o filială a unei întreprinderi-mamă din Uniune, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea la nivel individual care intenționează să ia o măsură în conformitate cu articolul respectiv notifică ABE și se consultă cu supraveghetorul consolidant.
La primirea notificării, supraveghetorul consolidant poate evalua impactul probabil al impunerii măsurilor de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în cauză, grupului sau entităților din grup situate în alte state membre. Supraveghetorul consolidant comunică evaluarea respectivă autorității competente în termen de trei zile.
În urma acestei notificări și consultări, autoritatea competentă decide dacă să aplice o măsură de intervenție timpurie. La luarea acestei decizii se ține seama în mod corespunzător de orice evaluare realizată de supraveghetorul consolidant. Autoritatea competentă notifică decizia ABE, supraveghetorului consolidant și celorlalte autorități competente din cadrul colegiului de supraveghere.
(4) În cazul în care mai multe autorități competente intenționează să aplice o măsură de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 mai multor instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din cadrul aceluiași grup, supraveghetorul consolidant și celelalte autorități competente relevante evaluează în ce măsură numirea aceluiași administrator temporar pentru toate entitățile în cauză sau coordonarea aplicării celorlalte măsuri de intervenție timpurie mai multor instituții sau entități ar fi mai adecvată pentru a facilita găsirea unor soluții pentru restabilirea poziției financiare a instituției sau a entității în cauză. Evaluarea ia forma unei decizii comune a supraveghetorului consolidant și a celorlalte autorități competente relevante. Decizia comună se ia în termen de cinci zile de la data notificării menționate la alineatul (1). Decizia comună trebuie să fie motivată și trebuie prezentată sub forma unui document transmis întreprinderii-mamă din Uniune de către supraveghetorul consolidant.
ABE poate acorda asistență autorităților competente, la cererea uneia dintre acestea, pentru a ajunge la un acord în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În absența unei decizii comune în termen de cinci zile, supraveghetorul consolidant și autoritățile competente ale filialelor pot lua decizii individuale cu privire la numirea unui administrator temporar în cadrul instituțiilor sau entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care intră în sfera lor de responsabilitate și cu privire la aplicarea celorlalte măsuri de intervenție timpurie.”;
"
(c) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"
„(6) La solicitarea oricărei autorități competente, ABE poate să acorde asistență autorităților competente care intenționează să aplice una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 27 alineatul (1a) litera (a) din prezenta directivă în ceea ce privește punctele 4, 10, 11 și 19 din secțiunea A din anexa la prezenta directivă, la articolul 27 alineatul (1a) litera (c) din prezenta directivă sau la articolul 27 alineatul (1a) litera (d) din prezenta directivă pentru ajungerea la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
15. Se introduce următorul articol 30a:"
„Articolul 30a
Pregătirea rezoluției
(1) Statele membre se asigură că autoritățile competente notifică fără întârziere autorităților de rezoluție oricare dintre următoarele:
(a)
oricare dintre măsurile menționate la articolul 104 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE pe care le impun unei instituții sau unei entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă, al căror scop este remedierea deteriorării situației unei instituții, a entității respective sau a unui grup;
(b)
în cazul în care activitatea de supraveghere arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) din prezenta directivă în ceea ce privește o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă, evaluarea îndeplinirii condițiilor respective, indiferent de orice măsură de intervenție timpurie;
(c)
aplicarea oricăreia dintre măsurile de intervenție timpurie menționate la articolul 27.
Autoritățile competente monitorizează îndeaproape, în strânsă cooperare cu autoritățile de rezoluție, situația instituției sau a entității și respectarea de către acestea a măsurilor menționate la primul paragraf litera (a), care vizează remedierea unei deteriorări a situației instituției sau entității respective, precum și a măsurilor de intervenție timpurie menționate la primul paragraf litera (c).
(2) Autoritățile competente transmit o notificare autorităților de rezoluție cât mai curând posibil în cazul în care consideră că există un risc semnificativ ca una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (4) să se aplice în legătură cu o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d). Notificarea trebuie să conțină:
(a)
motivele notificării;
(b)
o prezentare generală a măsurilor care ar împiedica intrarea în dificultate a instituției sau a entității într-un interval de timp rezonabil, impactul preconizat al măsurilor asupra instituției sau a entității în ceea ce privește condițiile menționate la articolul 32 alineatul (4) și intervalul de timp preconizat pentru punerea în aplicare a măsurilor respective.
După primirea notificării menționate la primul paragraf, autoritățile de rezoluție evaluează, în strânsă cooperare cu autoritățile competente, ce constituie un interval de timp rezonabil în scopul evaluării condiției menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (b), ținând seama de rapiditatea deteriorării condițiilor instituției sau ale entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), de impactul potențial asupra sistemului financiar, asupra protecției deponenților și asupra conservării fondurilor clienților, de riscul ca un proces prelungit să crească costurile totale pentru clienți și economie, de necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace strategia de rezoluție și de orice alte considerente relevante. Autoritățile de rezoluție comunică această evaluare autorităților competente cât mai curând posibil.
În urma notificării menționate la primul paragraf, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție monitorizează, în strânsă cooperare, situația instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), punerea în aplicare a oricăror măsuri relevante în intervalul de timp preconizat și orice alte evoluții relevante. În acest scop, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente se reunesc periodic, cu o frecvență stabilită de autoritățile de rezoluție, ținând seama de circumstanțele cazului. Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție își furnizează reciproc, fără întârziere, toate informațiile relevante.
(3) Autoritățile competente furnizează autorităților de rezoluție toate informațiile solicitate de autoritățile de rezoluție necesare în toate scopurile următoare:
(a)
actualizarea planului de rezoluție și pregătirea rezoluției eventuale a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
(b)
efectuarea evaluării menționate la articolul 36.
În cazul în care aceste informații nu sunt deja disponibile autorităților competente, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente cooperează și se coordonează pentru a obține informațiile respective. În acest scop, autoritățile competente trebuie să aibă competența de a solicita instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să furnizeze aceste informații, inclusiv prin inspecții la fața locului, și să furnizeze informațiile respective autorităților de rezoluție.
(4) Printre competențele autorităților de rezoluție se numără competența de a scoate pe piață sau de a lua măsuri în vederea scoaterii pe piață, către cumpărători potențiali, a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau de a solicita instituției sau entității respective să facă acest lucru, în următoarele scopuri:
(a)
pentru a pregăti rezoluția instituției sau a entității respective, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 39 alineatul (2) și a dispozițiilor privind confidențialitatea prevăzute la articolul 84;
(b)
pentru a fundamenta evaluarea efectuată de către autoritatea de rezoluție cu privire la condiția menționată la articolul 32 alineatul (1) litera (b).
(4a) În cazul în care, atunci când exercită competența menționată la alineatul (4), autoritatea de rezoluție decide scoaterea pe piață direct către potențiali cumpărători, ține seama în mod corespunzător de circumstanțele cazului și de posibilul impact pe care exercitarea acestei competențe l-ar putea avea asupra situației generale a entității.
(5) În sensul alineatului (4), autoritățile de rezoluție au competența de a solicita instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să instituie o platformă digitală în vederea schimbului de informații necesare pentru scoaterea pe piață a instituției sau a entității respective către cumpărători potențiali sau către consilieri și evaluatori angajați de autoritatea de rezoluție. În acest caz, articolul 84 alineatul (1) litera (e) nu se aplică.
(6) Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 27 alineatul (1) și adoptarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu constituie condiții necesare pentru ca autoritățile de rezoluție să pregătească rezoluția instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau să exercite competența menționată la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol.
(7) Autoritățile de rezoluție informează fără întârziere autoritățile competente cu privire la orice acțiune întreprinsă în temeiul alineatelor (4) și (5).
(8) Statele membre se asigură că autoritățile competente și autoritățile de rezoluție cooperează îndeaproape:
(a)
atunci când intenționează să ia măsurile menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol, care vizează remedierea unei deteriorări a situației unei instituții sau a unei entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), precum și măsurile menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol;
(b)
atunci când intenționează să întreprindă oricare dintre acțiunile menționate la alineatele (4) și (5);
(c)
pe parcursul punerii în aplicare a acțiunilor menționate la literele (a) și (b) de la prezentul paragraf.
Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție se asigură că măsurile și acțiunile respective sunt consecvente, coordonate și eficace.”
"
16. La articolul 31 alineatul (2), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(c) protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijinul financiar public extraordinar, în special atunci când acesta provine de la bugetul unui stat membru;
(d)
protejarea depozitelor acoperite și, de asemenea, în măsura în care este posibil, a părții neacoperite a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii, precum și protejarea investitorilor care intră sub incidența Directivei 97/9/CE;”
"
17. Articolul 32 se modifică după cum urmează:
(a) alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(1) Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție iau o măsură de rezoluție în legătură cu o instituție dacă autoritățile de rezoluție stabilesc, la primirea unei comunicări în temeiul alineatului (2) sau din proprie inițiativă în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), că sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
instituția este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate;
(b)
▌nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a unei instituții sau susceptibilitatea acesteia de a intra în dificultate ar putea fi împiedicată, într-un interval de timp rezonabil, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv prin măsuri luate de către un SIP, prin măsuri de supraveghere, prin măsuri de intervenție timpurie sau prin reducerea valorii contabile ori conversia instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile menționate la articolul 59 alineatul (2), întreprinse în legătură cu instituția respectivă;
(c)
măsura de rezoluție este în interesul public în temeiul alineatului (5).
(2) Statele membre se asigură că autoritatea competentă efectuează o evaluare a condiției menționate la alineatul (1) litera (a), după consultarea autorității de rezoluție.
Statele membre pot să prevadă faptul că, pe lângă autoritatea competentă, evaluarea condiției menționate la alineatul (1) litera (a) poate fi efectuată de autoritatea de rezoluție, în urma consultării autorității competente, în cazul în care autoritățile de rezoluție în temeiul dreptului intern dispun de instrumentele necesare pentru a efectua această evaluare inclusiv, în special, de acces adecvat la informațiile relevante. În acest caz, statele membre se asigură că autoritatea competentă prezintă fără întârziere autorității de rezoluție orice informații relevante pe care aceasta din urmă le solicită pentru a-și putea efectua evaluarea, înainte sau după ce a fost informată de către autoritatea de rezoluție cu privire la intenția sa de a efectua evaluarea respectivă.
Evaluarea condiției menționate la alineatul (1) litera (b) este efectuată de autoritatea de rezoluție în strânsă cooperare cu autoritatea competentă, după consultarea unei autorități desemnate a SGD și, după caz, a unui SIP din care face parte instituția, fără întârziere. Consultarea SIP include o analiză a disponibilității măsurilor luate de SIP care ar putea preveni intrarea în dificultate a instituției într-un interval de timp rezonabil. Autoritatea competentă prezintă fără întârziere autorității de rezoluție orice informații relevante pe care autoritatea de rezoluție le solicită pentru a-și fundamenta evaluarea. Autoritatea competentă poate, de asemenea, să informeze autoritatea de rezoluție că, în opinia sa, condiția prevăzută la alineatul (1) litera (b) este îndeplinită.”;
"
(b) alineatul (4) se modifică după cum urmează:
(i) la primul paragraf, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"
„(d) este necesar un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 32c;”;
"
(ii) paragrafele al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea se elimină;
(c) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"
„(5) În sensul alineatului (1) litera (c), o măsură de rezoluție este considerată de interes public atunci când respectiva măsură de rezoluție este necesară pentru a realiza cel puțin unul dintre obiectivele rezoluției menționate la articolul 31 și este proporțională cu cel puțin unul dintre aceste obiective și atunci când lichidarea instituției conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluției într-un mod mai eficace.
Se prezumă că măsura de rezoluție nu este de interes public în sensul alineatului (1) litera (c) de la prezentul articol în cazul în care autoritatea de rezoluție a decis să aplice obligații simplificate unei instituții, în temeiul articolului 4. Prezumția este relativă și nu se aplică dacă autoritatea de rezoluție estimează că unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției ar fi expuse riscului în cazul în care instituția ar fi lichidată prin procedura obișnuită de insolvență.
Statele membre se asigură că, atunci când efectuează evaluarea menționată la primul paragraf, autoritatea de rezoluție, pe baza informațiilor de care dispune la momentul evaluării respective, estimează și compară întregul sprijin financiar public extraordinar care urmează să fie acordat instituției, atât în caz de rezoluție, cât și în cazul lichidării în conformitate cu dreptul intern aplicabil.”
(5a) ABE contribuie la monitorizarea și promovarea aplicării eficace și consecvente a evaluării interesului public menționate la alineatul (5).
Până la ... [doi ani de la data aplicării prezentei directive de modificare], ABE prezintă un raport privind domeniul de aplicare și aplicarea alineatului (5) în întreaga Uniune. Raportul respectiv este transmis Comisiei pentru a evalua eficacitatea măsurilor menționate la alineatul (5) și impactul acestora asupra condițiilor de concurență echitabile.
Pe baza rezultatelor raportului, ABE poate elabora standarde tehnice de reglementare în scopul convergenței practicilor și al asigurării unor condiții de concurență echitabile între statele membre până la ... [doi ani de la data aplicării prezentei directive de modificare]. ”
"
18. Articolele 32a și 32b se înlocuiesc cu următorul text:"
„Articolul 32a
Condiții de declanșare a rezoluției cu privire la un organism central și la instituțiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central
Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție iau o măsură de rezoluție în legătură cu un organism central și cu toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent care fac parte din același grup de rezoluție, numai atunci când organismul central și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent sau grupul de rezoluție căruia îi aparțin îndeplinesc în ansamblul lor condițiile stabilite la articolul 32 alineatul (1).
Articolul 32b
Procedurile în ceea ce privește instituțiile și entitățile care nu fac obiectul măsurilor de rezoluție
(1) Statele membre se asigură că, atunci când o autoritate de rezoluție stabilește că o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu și condiția prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (c), autoritatea administrativă sau judiciară națională relevantă are competența de a iniția fără întârziere procedura de lichidare ordonată a instituției sau a entității, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.
(2) Statele membre se asigură că o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care este lichidată în mod ordonat în conformitate cu dreptul intern aplicabil, iese de pe piață sau își încetează activitățile bancare într-un interval de timp rezonabil.
(3) Statele membre se asigură că, atunci când o autoritate de rezoluție stabilește că o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu și condiția de la articolul 32 alineatul (1) litera (c), stabilirea faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) este o condiție pentru retragerea autorizației de către autoritatea competentă în temeiul articolului 18 din Directiva 2013/36/UE.
(4) Statele membre se asigură că retragerea autorizației instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este o condiție suficientă pentru ca o autoritate administrativă sau judiciară națională relevantă să poată iniția fără întârziere procedura de lichidare ordonată a instituției sau a entității, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.”
"
19. Se introduce următorul articol 32c:"
„Articolul 32c
Sprijinul financiar public extraordinar
(1) Statele membre se asigură că, în afara măsurii de rezoluție, se poate acorda sprijin financiar public extraordinar unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în mod excepțional, numai în unul dintre următoarele cazuri și cu condiția ca sprijinul financiar public extraordinar să respecte condițiile și cerințele stabilite în cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat:
(a)
în cazul în care, pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru de natură excepțională sau sistemică și pentru a menține stabilitatea financiară, sprijinul financiar public extraordinar îmbracă oricare dintre formele următoare:
(i)
o garanție de stat în sprijinul facilităților de lichiditate oferite de băncile centrale în conformitate cu condițiile băncilor centrale;
(ii)
o garanție de stat pentru pasivele nou-emise;
(iii)
achiziționarea de instrumente de fonduri proprii, altele decât instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau de alte instrumente de capital sau utilizarea de măsuri privind activele depreciate, la prețuri, durate și în alte condiții care nu conferă foloase necuvenite instituției sau entității în cauză, cu condiția ca, la momentul acordării sprijinului public, să nu existeniciuna dintre situațiile menționate la articolul 32 alineatul (4) litera (a), (b) sau (c), nici situațiile menționate la articolul 59 alineatul (3);
(b)
în cazul în care sprijinul financiar public extraordinar ia forma unei intervenții eficiente din punctul de vedere al costurilor din partea unei scheme de garantare a depozitelor ▌în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 11a și 11b din Directiva 2014/49/UE, cu condiția să nu existe niciuna dintre situațiile menționate la articolul 32 alineatul (4);
(c)
în cazul în care sprijinul financiar public extraordinar ia forma unei intervenții eficiente din punctul de vedere al costurilor din partea unei scheme de garantare a depozitelor în contextul lichidării unei instituții de credit în temeiul articolului 32b și în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (5) din Directiva 2014/49/UE;
(d)
în cazul în care sprijinul financiar public extraordinar ia forma unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE acordat în contextul lichidării instituției sau a entității în temeiul articolului 32b din prezenta directivă, altul decât sprijinul acordat de o schemă de garantare a depozitelor în temeiul articolului 11 alineatul (5) din Directiva 2014/49/UE.
(2) Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) îndeplinesc toate condițiile următoare:
(a)
măsurile se limitează la instituțiile sau entitățile solvabile, astfel cum confirmă autoritatea competentă;
(b)
măsurile au un caracter preventiv și temporar și au la bază o strategie ▌predefinită de încetare a măsurii de sprijin aprobată de autoritatea competentă, care include o dată de încetare, o dată de vânzare sau un grafic de rambursare clar specificate pentru oricare dintre măsurile prevăzute; aceste informații nu se divulgă decât după un an de la încheierea strategiei de încetare a măsurii de sprijin sau de la punerea în aplicare a planului de remediere sau de la evaluarea prevăzută la al șaptelea paragraf de la prezentul alineat;
(c)
măsurile sunt proporționale cu obiectivul remedierii consecințelor pe care le are perturbarea gravă sau al menținerii stabilității financiare;
(d)
măsurile nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care instituția sau entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte în următoarele 12 luni.
În sensul primului paragraf litera (a), se consideră că o instituție sau o entitate este solvabilă în cazul în care autoritatea competentă a concluzionat că nu a avut loc sau nu este probabil să aibă loc nicio încălcare în următoarele 12 luni, pe baza așteptărilor actuale, a niciuneia dintre cerințele menționate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, la articolul 40 din Directiva (UE) 2019/2034 sau a niciuneia dintre cerințele relevante aplicabile în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.
În sensul primului paragraf litera (d), autoritatea competentă relevantă cuantifică pierderile pe care instituția sau entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte. Această cuantificare se bazează cel puțin pe evaluări ale calității activelor efectuate de BCE, ABE sau de autoritățile naționale sau, după caz, pe inspecții la fața locului efectuate de autoritatea competentă. În cazul în care astfel de exerciții nu pot fi efectuate în timp util, autoritatea competentă își poate baza evaluarea pe bilanțul instituției sau al entității, cu condiția ca bilanțul să respecte normele și standardele contabile aplicabile, fapt confirmat de un auditor extern independent.Autoritatea competentă depune toate eforturile pentru a se asigura că cuantificarea se bazează pe valoarea de piață a activelor, a pasivelor și a elementelor extrabilanțiere ale instituției sau ale entității.
Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se limitează la măsuri care au fost evaluate de autoritatea competentă ca fiind necesare pentru a garanta solvabilitatea instituției sau a entității prin soluționarea deficitului său de capital stabilit în scenariul nefavorabil al simulărilor de criză la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivelul MUS sau al exercițiilor echivalente desfășurate de către Banca Centrală Europeană, ABE sau de către autoritățile naționale, după caz, confirmat de autoritatea competentă.
Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), achiziționarea de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază este permisă în mod excepțional atunci când deficitul identificat este de așa natură încât achiziționarea oricăror alte instrumente de fonduri proprii sau a altor instrumente de capital nu ar permite instituției sau entității în cauză să soluționeze deficitul de capital stabilit în scenariul nefavorabil în cadrul simulării de criză relevante sau al exercițiului echivalent. Cuantumul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază achiziționate nu trebuie să depășească 2 % din cuantumul total al expunerii la risc al instituției sau al entității în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În cazul în care niciuna dintre măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) nu este rambursată, restituită sau încheiată în alt mod în conformitate cu termenele strategiei de încetare a măsurii de sprijin stabilite la momentul acordării măsurii respective, autoritatea competentă cere instituției sau entității în cauză să prezinte un plan de remediere unic. Planul de remediere descrie măsurile care trebuie luate pentru a menține sau a restabili conformitatea cu cerințele de supraveghere, viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității și capacitatea acesteia de a rambursa suma furnizată, precum și intervalul de timp aferent.
În cazul în care autoritatea competentă consideră că planul de remediere unic nu este credibil sau fezabil ori în cazul în care instituția sau entitatea nu respectă planul de remediere, se efectuează o evaluare pentru a determina dacă instituția sau entitatea este în curs sau susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32.
(3) Până la [OP: a se introduce data = un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 cu privire la tipul de simulări, evaluări sau exerciții menționate la alineatul (2) al patrulea paragraf, care pot conduce la măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (iii).”
"
20. La articolul 33, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție iau o măsură de rezoluție în legătură cu o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) atunci când entitatea îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1).
În acest scop, se consideră că o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în oricare dintre următoarele situații:
(a)
entitatea îndeplinește una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (4) litera (b), (c) sau (d);
(b)
entitatea încalcă în mod semnificativ sau există elemente obiective care indică faptul că entitatea va încălca în mod semnificativ, în viitorul apropiat, cerințele aplicabile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau în Directiva 2013/36/UE.”
"
21. Articolul 33a se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție înștiințează instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) și autoritățile menționate la articolul 83 alineatul (2) literele (a)-(h) fără întârziere atunci când își exercită competența menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, după ce s-a stabilit faptul că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) și înainte de luarea deciziei de rezoluție.”;
"
(b) la alineatul (9) se adaugă al doilea paragraf:"
„Prin derogare de la primul paragraf, statele membre se asigură că, în cazul în care aceste competențe sunt exercitate în ceea ce privește depozitele eligibile și depozitele respective nu sunt considerate indisponibile în sensul Directivei 2014/49/UE, deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.”
"
22. Articolul 35 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție pot numi un administrator special care să înlocuiască organul de conducere al instituției aflate în rezoluție sau al instituției-punte ori să colaboreze cu acesta. Autoritățile de rezoluție fac publică numirea administratorului special. Autoritățile de rezoluție se asigură că administratorul special deține calificările, cunoștințele și capacitatea necesare îndeplinirii funcțiilor sale.
Articolul 91 din Directiva 2013/36/UE nu se aplică numirii administratorilor speciali.”;
"
(b) la alineatul (2), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"
„Administratorul special dispune de toate competențele acționarilor și ale organului de conducere al instituției aflate în rezoluție sau al instituției-punte.”;
"
(c) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"
„(5) Statele membre impun administratorului special să întocmească și să prezinte autorității de rezoluție responsabile cu numirea sa, la intervale regulate stabilite de autoritatea de rezoluție, precum și la începutul și la sfârșitul mandatului său, rapoarte privind situația economică și financiară a instituției aflate în rezoluție sau a instituției-punte și măsurile întreprinse în exercițiul funcțiilor sale.”
"
23. Articolul 36 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Înainte de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau condițiile pentru reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile menționate la articolul 59, autoritățile de rezoluție se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de autoritatea de rezoluție și de instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și pasivelor instituției sau ale entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).”;
"
(b) se introduce următorul alineat (7a):"
„(7a) În cazul în care este necesar pentru fundamentarea deciziilor menționate la alineatul (4) literele (c) și (d), evaluatorul completează informațiile de la alineatul (6) litera (c) cu o estimare a valorii activelor și pasivelor extrabilanțiere, inclusiv a datoriilor și activelor contingente.”
"
24. La articolul 37 se adaugă următorul alineat (11):"
„(11) ABE monitorizează acțiunile și pregătirea autorităților de rezoluție pentru a asigura punerea în aplicare eficace a instrumentelor și competențelor de rezoluție în caz de rezoluție. ABE prezintă Comisiei rapoarte cu privire la situația actuală a practicilor existente și la posibilele divergențe între statele membre până la … [OP: a se introduce data = doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și monitorizează punerea în aplicare a oricărei recomandări descrise în raportul respectiv, după caz.
Raportul menționat la primul paragraf cuprinde cel puțin următoarele:
(a)
mecanismele instituite pentru punerea în aplicare a instrumentului de recapitalizare internă și nivelul de implicare a infrastructurilor pieței financiare și a autorităților din țările terțe, după caz;
(b)
mecanismele instituite pentru operaționalizarea utilizării altor instrumente de rezoluție;
(c)
nivelul de transparență față de părțile interesate relevante în ceea ce privește mecanismele menționate la literele (a) și (b).”
"
25. Articolul 40 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„Pentru ca instrumentul instituției-punte să fie eficace și pentru a ține seama de necesitatea de a păstra funcțiile critice ale instituției-punte sau de a urmări oricare dintre obiectivele rezoluției, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile de rezoluție dețin competența de a transfera către o instituție-punte toate elementele următoare:”;
"
(b) la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul menționat la articolul 43 alineatul (2) litera (b) nu trebuie să aducă atingere capacității autorității de rezoluție de a exercita un control asupra instituției-punte. În cazul în care aplicarea instrumentului de recapitalizare internă permite furnizarea integrală a capitalului instituției-punte prin conversia datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne în acțiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital, se poate deroga de la cerința ca instituția-punte să se afle integral sau parțial în proprietatea uneia sau a mai multor autorități publice.”
"
26. La articolul 42 alineatul (5), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"
„(b) un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcționare a instituției aflate în rezoluție, a instituției-punte sau a vehiculului de gestionare a activelor însuși sau”.
"
27. Articolul 44 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Statele membre se asigură că instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat tuturor datoriilor, inclusiv celor care dau naștere unui provizion contabil, ale unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol.”;
"
(b) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"
„(5) Mecanismul de finanțare a rezoluției poate face o contribuție menționată la alineatul (4) în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
s-a adus o contribuție la absorbția pierderilor și la recapitalizare, în valoare de cel puțin 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției aflate în rezoluție, cuantificată în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36, de către acționari și deținătorii de alte instrumente de proprietate, deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne prin reduceri, reducerea valorii contabile sau conversie în temeiul articolului 48 alineatul (1) și al articolului 60 alineatul (1) și de către schema de garantare a depozitelor în temeiul articolului 109, după caz;
(b)
contribuția mecanismului de finanțare a rezoluției nu depășește 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției aflate în rezoluție, cuantificată în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36.”
"
▌
28. ▌Articolul 44a se modifică după cum urmează:
(a) se introduc următoarele alineate:"
„(6a) Statele membre se asigură că o instituție de credit care emite instrumente eligibile ce se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau datorii eligibile poate vinde instrumentele respective unui deponent existent la instituția de credit respectivă care se califică drept client de retail, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2014/65/UE, numai în cazul în care condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) de la prezentul articol sunt îndeplinite și ambele condiții de mai jos sunt întrunite la momentul achiziției:
(a)
deponentul care se califică drept client de retail nu investește o sumă totală care depășește 10 % din portofoliul său de instrumente financiare în instrumentele menționate la prezentul alineat;
(b)
cuantumul investiției inițiale investit în unul sau mai multe instrumente menționate la prezentul alineat este de cel puțin 30 000 EUR.
Instituția de credit se asigură că, la momentul achiziției, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, pe baza informațiilor furnizate de clientul de retail în conformitate cu alineatul (3).
(6b) Instrumentele eligibile menționate la alineatul (6a) vândute de instituția de credit emitentă deponenților săi care se califică drept investitori de retail fără a îndeplini condițiile prevăzute la alineatul respectiv nu sunt luate în considerare la calcularea cerințelor prevăzute la articolul 45e sau 45f atât timp cât instrumentele respective sunt deținute de deponentul căruia i-au fost vândute.
(6c) La evaluarea posibilităților de rezoluție în conformitate cu articolele 15 și 16, autoritățile de rezoluție monitorizează anual, în funcție de grup și de instituție, măsura în care instrumentele eligibile MREL sunt deținute de investitorii de retail și raportează rezultatele către ABE cel puțin o dată pe an. ”;
"
(b) se adaugă următoarele alineate:"
„(7a) Statele membre nu sunt obligate să aplice alineatele (6a) și (6b) de la prezentul articol instrumentelor menționate la alineatul (6a) emise înainte de ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
(8) Până la … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE prezintă Comisiei un raport cu privire la aplicarea prezentului articol. Raportul respectiv compară măsurile adoptate de statele membre pentru a se conforma prezentului articol, analizează eficacitatea acestora în ceea ce privește protejarea investitorilor de retail și evaluează impactul lor asupra operațiunilor transfrontaliere.
Pe baza raportului respectiv, Comisia poate prezenta o propunere legislativă de modificare a prezentei directive.”
"
29. La articolul 45, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Statele membre se asigură că instituțiile și entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) îndeplinesc, în permanență, cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile în cazurile în care sunt impuse și stabilite de autoritatea de rezoluție în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 45a-45i.”
"
30. Articolul 45b se modifică după cum urmează:
(a) la alineatele (4), (5) și (7), cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;
(b) alineatul (8) se modifică după cum urmează:
(i) la primul paragraf, cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;
(ii) la al doilea paragraf litera (c), cuvintele „entitate din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entitate G-SII”;
(iii) la al patrulea paragraf, cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;
(c) se adaugă următorul alineat (10):"
„(10) Autoritățile de rezoluție pot permite entităților de rezoluție să se conformeze cerințelor menționate la alineatele (4), (5) și (7) utilizând fondurile proprii sau datoriile menționate la alineatele (1) și (3) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
pentru entitățile care sunt entități G-SII sau entități de rezoluție care intră sub incidența articolului 45c alineatul (5) sau (6), autoritatea de rezoluție nu a redus cerința menționată la alineatul (4) de la prezentul articol, în temeiul primului paragraf de la alineatul respectiv;
(b)
datoriile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol care nu îndeplinesc condiția menționată la articolul 72b alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 respectă condițiile prevăzute la articolul 72b alineatul (4) literele (b)-(e) din regulamentul respectiv.”
"
31. Articolul 45c se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (3) al optulea paragraf, cuvintele „funcțiilor economice critice” se înlocuiesc cu cuvintele „funcțiilor critice”;
(b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metodologia care urmează să fie utilizată de autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE și cerința amortizorului combinat în privința:
(a)
entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul Directivei 2013/36/UE;
(b)
entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție, atunci când entitatea nu face obiectul cerințelor respective în temeiul Directivei 2013/36/UE pe aceeași bază ca și cerințele menționate la articolul 45f din prezenta directivă.
ABE înaintează Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;
"
(c) la alineatul (7) al optulea paragraf, cuvintele „funcțiilor economice critice” se înlocuiesc cu cuvintele „funcțiilor critice”.
32. Se introduce următorul articol 45ca:"
„Articolul 45ca
Stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru strategiile de transfer ▌
(1) Atunci când aplică articolul 45c unei entități de rezoluție a cărei strategie de rezoluție preferată prevede, în mod independent sau în combinație cu alte instrumente de rezoluție, utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ▌, autoritatea de rezoluție stabilește cuantumul recapitalizării prevăzut la articolul 45c alineatul (3) în mod proporțional, pe baza următoarelor criterii, după caz:
(a)
dimensiunea, modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității de rezoluție sau, după caz, dimensiunea părții entității de rezoluție care face obiectul instrumentului de vânzare a activității sau al instrumentului instituției-punte;
(b)
acțiunile, alte instrumente de proprietate, activele, drepturile sau pasivele care urmează să fie transferate unui beneficiar, astfel cum sunt identificate în planul de rezoluție, luând în considerare:
(i)
liniile de activitate esențiale și funcțiile critice ale entității de rezoluție;
(ii)
datoriile excluse de la recapitalizarea internă în temeiul articolului 44 alineatul (2);
(iii)
mecanismele de siguranță menționate la articolele 73-80;
(iiia)
cerințele de fonduri proprii preconizate pentru o eventuală instituție-punte care ar putea fi necesare pentru a realiza ieșirea de pe piață a entității de rezoluție, astfel încât să se asigure respectarea de către instituția-punte a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, a Directivei 2013/36/UE și a Directivei 2014/65/UE, după caz;
(iiib)
cererea preconizată a destinatarului ca tranzacția să fie neutră din punctul de vedere al capitalului în ceea ce privește cerințele aplicabile entității achizitoare;
(c)
valoarea preconizată și tranzacționabilitatea acțiunilor, a altor instrumente de proprietate, a activelor, a drepturilor sau a pasivelor entității de rezoluție menționate la litera (b), ținând seama de:
(i)
orice obstacole majore în calea posibilității de rezoluție, identificate de autoritatea de rezoluție, care sunt ▌legate de aplicarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte;
(ii)
pierderile rezultate din activele, drepturile sau pasivele rămase în instituția reziduală;
(iia)
situația de pe piață potențial nefavorabilă la momentul rezoluției;
(d)
dacă strategia de rezoluție preferată are în vedere transferul acțiunilor sau al altor instrumente de proprietate emise de entitatea de rezoluție sau al tuturor activelor, drepturilor și pasivelor entității de rezoluție ori al unei părți din acestea;
(e)
dacă strategia de rezoluție preferată are în vedere aplicarea instrumentului de separare a activelor.
▌
(3) Aplicarea alineatului (1) nu are ca rezultat un cuantum mai mare decât cuantumul care rezultă din aplicarea articolului 45c alineatul (3) sau un cuantum care este mai mic de 13,5 % din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și mai mic de 5 % din indicatorul de măsurare a expunerii totale a entității corespunzătoare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”
"
33. La articolul 45d alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„Cerința menționată la articolul 45 alineatul (1) pentru o entitate de rezoluție care este o entitate G-SII constă în următoarele:”.
"
34. La articolul 45f alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Prin derogare de la primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile-mamă din Uniune care nu sunt ele însele entități de rezoluție, dar sunt filiale ale unor entități din țări terțe trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolele 45c și 45d, pe bază consolidată.”
"
35. Articolul 45l se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"
„(a) modul în care a fost implementată la nivel național cerința de fonduri proprii și datorii eligibile stabilită în conformitate cu articolul 45e sau cu articolul 45f, inclusiv articolul 45ca, și, în special, dacă au existat divergențe între statele membre referitoare la nivelurile stabilite pentru entități comparabile;”;
"
(b) la alineatul (3) al doilea paragraf se adaugă următoarea teză:"
„Obligația menționată la alineatul (2) încetează să se aplice după prezentarea celui de al doilea raport.”
"
(35a) La articolul 45m se introduce următorul alineat:"
„(1a) Prin derogare de la articolul 45 alineatul (1), autoritățile de rezoluție stabilesc perioade de tranziție adecvate pentru îndeplinirea de către instituțiile sau entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) a cerințelor prevăzute la articolul 45e sau articolul 45f sau a cerințelor de la articolul 45b alineatul (4), (5) sau (7), dacă instituțiile sau entitățile fac obiectul acelor cerințe ca urmare a intrării în vigoare a... [prezentei directive de modificare]. Termenul pentru instituții și entități de a îndeplini cerințele de la articolul 45e sau de la articolul 45f sau cerințele care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), este .... [patru ani de la data aplicării prezentei directive de modificare].
Autoritatea de rezoluție stabilește niveluri ale țintei intermediare pentru cerințele prevăzute la articolul 45e sau articolul 45f sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), după caz, pe care instituțiile sau entitățile menționate în primul paragraf de la prezentul alineat le îndeplinesc până la... [doi ani de la data aplicării prezentei directive de modificare]. Nivelurile țintei intermediare asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în direcția nivelului cerinței.
Autoritatea de rezoluție poate stabili o perioadă de tranziție care se încheie după... [patru ani de la data aplicării prezentei directive de modificare], în cazurile justificate în mod corespunzător și dacă este oportun, având în vedere criteriile menționate la alineatul (7), luând în considerare următoarele:
(a)
evoluția situației financiare a entității;
(b)
eventualitatea ca entitatea să fie în măsură să asigure conformarea într-un interval de timp rezonabil cu cerințele menționate la articolul 45e sau articolul 45f sau cu o cerință care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7); precum și
(c)
faptul dacă entitatea este în măsură să înlocuiască datoriile care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență, iar în caz contrar, faptul dacă incapacitatea respectivă este de natură specifică sau este cauzată de tulburări ce afectează întreaga piață.”;
"
(36) La articolul 45m, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) Cerințele menționate la articolul 45b alineatele (4) și (7) și la articolul 45c alineatele (5) și (6), după caz, nu se aplică în cursul perioadei de trei ani de la data la care entitatea de rezoluție sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca G-SII ori G-SII din afara UE sau de la data la care entitatea de rezoluție începe să se găsească în situația menționată la articolul 45c alineatul (5) sau (6).”
"
(37) La articolul 46 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Evaluarea menționată la alineatul (1) al prezentului articol stabilește valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne:
(a)
pentru a restabili ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției aflate în rezoluție sau, după caz, pentru a stabili ponderea instituției-punte, ținând seama de orice contribuție la capital din partea mecanismului de finanțare a rezoluției efectuată în temeiul articolului 101 alineatul (1) litera (d) din prezenta directivă;
(b)
pentru a menține o încredere suficientă a pieței în instituția aflată în rezoluție sau în instituția-punte, ținând cont de orice datorii contingente, și pentru a permite instituției aflate în rezoluție să respecte în continuare, pe o perioadă de cel puțin un an, condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2014/65/UE.”
"
(38) La articolul 47 alineatul (1) litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"
„(i) instrumentelor de capital relevante și datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59, emise de instituție în temeiul competenței menționate la articolul 59 alineatul (2) sau”.
"
(39) Articolul 52 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:"
„În circumstanțe excepționale, autoritatea de rezoluție poate prelungi cu încă o lună termenul de o lună pentru prezentarea planului de reorganizare a activității.”;
"
(b) la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:"
„Autoritatea de rezoluție poate solicita instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să includă elemente suplimentare în planul de reorganizare a activității.”
"
(40) La articolul 53, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) În cazul în care, în temeiul competenței menționate la articolul 63 alineatul (1) litera (e), o autoritate de rezoluție reduce la zero principalul unei datorii sau suma restantă la plată aferentă unei datorii, inclusiv o datorie care dă naștere unui provizion contabil, datoria respectivă și orice alte obligații sau creanțe conexe care nu au ajuns la scadență la momentul exercitării competenței sunt considerate ca fiind achitate în totalitate și nu sunt opozabile nici instituției aflate în rezoluție în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entități care îi succedă acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare.”
"
(41) Articolul 55 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"
„(b) datoria să nu constituie un depozit menționat la articolul 108 alineatul (1) litera (a) sau (b);”;
"
(b) la alineatul (2), al cincilea și al șaselea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:"
„În cazul în care, în contextul evaluării posibilității de soluționare a unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în conformitate cu articolele 15 și 16 sau în orice alt context, autoritatea de rezoluție constată că, într-o categorie de datorii care include datorii eligibile, valoarea datoriilor care nu includ clauza contractuală menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, împreună cu datoriile care sunt excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau care sunt susceptibile să fie excluse în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) reprezintă peste 10 % din categoria respectivă, autoritatea de rezoluție evaluează fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilității de soluționare a instituției sau entității respective, inclusiv impactul asupra posibilității de soluționare care rezultă din riscul de nerespectare a mecanismelor de siguranță pentru creditori prevăzute la articolul 73 atunci când se aplică competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie a datoriilor eligibile.
În cazul în care autoritatea de rezoluție concluzionează pe baza evaluării menționate la al cincilea paragraf de la prezentul alineat că datoriile care nu includ clauza contractuală menționată la alineatul (1) de la prezentul articol creează un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare, autoritatea de rezoluție aplică competențele prevăzute la articolul 17 într-un mod adecvat pentru a elimina acest obstacol din calea posibilității de soluționare.”
"
(c) se introduce următorul alineat:"
„(2a) Instituțiile și entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) raportează anual autorității de rezoluție următoarele:
(a)
totalul sumelor restante ale tuturor datoriilor reglementate de dreptul unei țări terțe;
(b)
pentru elementele menționate la litera (a):
(i)
componența lor, inclusiv profilul de scadență;
(ii)
rangul pe care îl ocupă în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență;
(iii)
dacă datoria este exclusă în temeiul articolului 44 alineatul (2);
(iv)
dacă includ în dispozițiile contractuale termenul solicitat la alineatul (1);
(v)
în cazul în care s-a stabilit că este imposibil din punct de vedere juridic sau din alte motive să se includă recunoașterea contractuală a clauzei de recapitalizare internă în conformitate cu alineatul (2), categoria datoriei în temeiul alineatului (7).
În cazul în care instituțiile și entitățile fac parte dintr-un grup supus rezoluției, raportul este întocmit de entitatea supusă rezoluției în ceea ce privește grupul supus rezoluției, în măsura prevăzută la alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf.”;
"
(d) se adaugă următorul paragraf:"
„(8a) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica procedurile și a uniformiza formatele și modelele pentru raportarea către autoritățile de rezoluție menționate la alineatul (2a).
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;
"
(42) Articolul 59 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (3), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"
„(e) instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) solicită sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 32c.”;
"
(b) la alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"
„(b) având în vedere calendarul, necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace competențele de reducere a valorii contabile și de conversie sau strategia de rezoluție pentru grupul de rezoluție, precum și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) ori a grupului ar putea fi împiedicată într-un interval de timp rezonabil prin vreo măsură, inclusiv o măsură alternativă a sectorului privat, o măsură de supraveghere sau măsuri de intervenție timpurie, în afara reducerii valorii contabile sau conversiei instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile astfel cum se menționează la alineatul (1a).”
"
(43) Articolul 63 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(i) litera (m) se înlocuiește cu următorul text:"
„(m) competența de a impune autorității competente să evalueze cumpărătorul unei participații calificate în timp util prin derogare de la termenele prevăzute la articolul 22 din Directiva 2013/36/UE și la articolul 12 din directiva 2014/65/UE;”;
"
(ii) se adaugă următoarea literă (n):"
„(n) competența de a formula cereri în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 în numele instituției aflate în rezoluție.”;
"
(b) la alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"
„(a) sub rezerva articolului 3 alineatul (6) și a articolului 85 alineatul (1), obligația de a obține aprobarea sau acordul oricărei persoane, fie ea publică sau privată, inclusiv al acționarilor sau al creditorilor instituției aflate în rezoluție și al autorităților competente în sensul articolelor 22-27 din Directiva 2013/36/UE;”.
"
(44) La articolul 71a, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Alineatul (1) se aplică oricărui contract financiar care respectă toate condițiile următoare:
(a)
contractul creează o nouă obligație sau modifică în mod semnificativ o obligație existentă după intrarea în vigoare a dispozițiilor adoptate la nivel național în vederea transpunerii prezentului articol;
(b)
contractul prevede exercitarea unuia sau mai multor drepturi de reziliere sau drepturi de executare a garanțiilor cărora li s-ar aplica articolul 33a, 68, 69, 70 sau 71 dacă contractul financiar ar fi reglementat de legislația unui stat membru.”
"
(45) La articolul 74 alineatul (3) se adaugă următoarea literă (d):"
„(d) atunci când stabilește pierderile pe care schema de garantare a depozitelor le-ar fi suportat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura obișnuită de insolvență, aplică criteriile și metodologia menționate la articolul 11e din Directiva 2014/49/UE și în orice act delegat adoptat în temeiul articolului respectiv.”
"
(45a) La articolul 84 se introduce următorul alineat:"
„(6a) Prezentul articol nu împiedică schimbul de informații între autoritățile de rezoluție și autoritățile fiscale din același stat membru, în măsura în care acest schimb este prevăzut de legislația națională a statului membru respectiv. Dacă aceste informații provin dintr-un alt stat membru, ele se divulgă numai cu acordul expres al autorității relevante care le-a divulgat.”;
"
(46) La articolul 88 se introduce următorul alineat (6a):"
„(6a) Pentru a facilita sarcinile menționate la articolul 10 alineatul (1), articolul 15 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (1) și pentru a face schimb de informații relevante, autoritatea de rezoluție a unei instituții cu sucursale semnificative în alte state membre instituie și prezidează un colegiu de rezoluție.
Autoritatea de rezoluție a instituției menționate la primul paragraf decide cu privire la autoritățile care participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului de rezoluție, ținând seama de relevanța activității care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorități, în special de potențialul efect asupra stabilității sistemului financiar din statele membre în cauză și de sarcinile menționate la primul paragraf.
În prealabil, autoritatea de rezoluție a instituției menționate la primul paragraf îi informează pe deplin pe toți membrii colegiului de rezoluție în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum și în legătură cu activitățile care urmează să fie examinate. Autoritatea de rezoluție a instituției menționate la primul paragraf îi informează, de asemenea, pe deplin și în timp util, pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni și cu acțiunile întreprinse.”;
"
(46a) La articolul 90, se adaugă următorul alineat:"
„(4a) Articolul 84 nu împiedică schimbul de informații între autoritățile de rezoluție și autoritățile fiscale din același stat membru, în măsura în care acest schimb este prevăzut de legislația națională a statului membru respectiv. Dacă aceste informații provin dintr-un alt stat membru, ele se divulgă numai cu acordul expres al autorității relevante care le-a divulgat.”;
"
(47) Articolul 91 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Atunci când o autoritate de rezoluție decide că o instituție sau oricare dintre entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care este o filială a unui grup întrunește condițiile menționate la articolul 32 sau 33, autoritatea respectivă notifică fără întârziere autorității de rezoluție a grupului, dacă această funcție este exercitată de o autoritate distinctă, supraveghetorului consolidant și membrilor colegiului de rezoluție constituit pentru grupul în cauză următoarele informații:
(a)
decizia potrivit căreia instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinește condițiile menționate la articolul 32 alineatul (1) literele (a) și (b) sau la articolul 33 alineatul (1) sau (2), după caz, sau condițiile menționate la articolul 33 alineatul (4);
măsurile de rezoluție sau de insolvență pe care autoritatea de rezoluție le consideră adecvate pentru instituția sau entitatea în cauză.
Informațiile menționate la primul paragraf pot fi incluse în notificările comunicate în temeiul articolului 81 alineatul (3) destinatarilor menționați la primul paragraf de la prezentul alineat.”;
"
(b) la alineatul (7), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție, acorda asistență autorităților de rezoluție, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
(48) La articolul 92 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție, acorda asistență autorităților de rezoluție, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
(49) La articolul 97, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) Autoritățile de rezoluție încheie acorduri de cooperare neobligatorii cu autoritățile relevante din țările terțe menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, după caz. Aceste acorduri trebuie să fie în conformitate cu acordul-cadru al ABE.
Autoritățile competente încheie acorduri de cooperare neobligatorii cu autoritățile relevante din țările terțe menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, după caz. Aceste acorduri trebuie să fie conforme cu acordul-cadru al ABE și să asigure faptul că informațiile comunicate autorităților din țări terțe fac obiectul unei garanții privind respectarea cerințelor privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 84.”
"
(50) La articolul 98, alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(a) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție și ministerele competente fac schimb de informații confidențiale, care includ și planuri de redresare, cu autoritățile relevante din țările terțe numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:”;
"
(b) se adaugă al doilea și al treilea paragraf, cu următorul text:"
„Statele membre se asigură că autoritățile competente fac schimb de informații confidențiale cu autoritățile relevante din țările terțe numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a)
în ceea ce privește informațiile referitoare la redresare și la rezoluție, condițiile prevăzute la primul paragraf;
(b)
în ceea ce privește alte informații aflate la dispoziția autorităților competente, condițiile prevăzute la articolul 55 din Directiva 2013/36/UE.
În sensul celui de al doilea paragraf, informațiile referitoare la redresare și la rezoluție includ toate informațiile direct legate de sarcinile autorităților competente în temeiul prezentei directive, în special planificarea redresării și planurile de redresare, măsurile de intervenție timpurie și schimburile cu autoritățile de rezoluție cu privire la planificarea rezoluției, planurile de rezoluție și măsurile de rezoluție.”;
"
(51) La articolul 101, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) În cazul în care autoritatea de rezoluție stabilește că este probabil ca utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției în scopurile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol să aibă drept rezultat transferarea către mecanismul de finanțare a rezoluției a unei părți din pierderile unei instituții sau ale unei entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), se aplică principiile care reglementează utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției prevăzute la articolul 44.”
"
(52) La articolul 102 alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„În cazul în care, după scurgerea perioadei inițiale menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, mijloacele financiare disponibile scad sub nivelul-țintă menționat la alineatul respectiv, se reiau contribuțiile obișnuite în conformitate cu articolul 103, până când este atins nivelul-țintă. Autoritățile de rezoluție pot amâna colectarea contribuțiilor obișnuite în conformitate cu articolul 103 cu până la trei ani, atunci când suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costurile procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea autorității de rezoluție de a utiliza mecanismele de finanțare a rezoluției în temeiul articolului 101. După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată și dacă mijloacele financiare disponibile scad ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile respective se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de patru ani.”;
"
(53) Articolul 103 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Mijloacele financiare disponibile pentru a fi luate în considerare în scopul atingerii nivelului-țintă menționat la articolul 102 pot include angajamente de plată irevocabile garantate în întregime prin active cu risc scăzut negrevate de drepturi ale unor terți, puse la dispoziția autorităților de rezoluție și destinate exclusiv utilizării în scopurile menționate la articolul 101 alineatul (1). Partea angajamentelor de plată irevocabile nu trebuie să depășească 30 % din suma totală a contribuțiilor percepute în conformitate cu prezentul articol. În limita respectivă, autoritatea de rezoluție stabilește anual partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor care urmează să fie colectate în conformitate cu prezentul articol.”;
"
(b) se introduce următorul alineat (3a):"
„(3a) Autoritatea de rezoluție solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol atunci când este necesară utilizarea mecanismelor de finanțare a rezoluției în temeiul articolului 101.
În cazul în care o entitate nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al articolului 1 și nu mai este supusă obligației de a plăti contribuții în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluție solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) și încă datorate. În cazul în care contribuția legată de angajamentul de plată irevocabil este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, autoritatea de rezoluție anulează angajamentul și returnează garanția. În cazul în care contribuția nu este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, autoritatea de rezoluție confiscă garanția și anulează angajamentul.”;
"
(54) La articolul 104 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Contribuțiile ex post extraordinare nu depășesc de trei ori 12,5 % din nivelul-țintă specificat la articolul 102.”;
"
(55) Articolul 108 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Statele membre se asigură că în legislația lor națională care reglementează procedura obișnuită de insolvență:
(a)
următoarele depozite au același rang de prioritate care este superior rangului acordat creanțelor deținute de creditorii obișnuiți negarantați:
(i)
Depozitele care sunt excluse de la acoperire în temeiul articolului 5 din Directiva 2014/49/UE;
(ii)
acea parte din depozitele eligibile ale persoanelor juridice care nu sunt microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii care depășește nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE;
(iii)
acea parte din depozitele eligibile ale administrațiilor centrale și regionale care depășește nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE;
(iv)
acea parte a depozitelor persoanelor juridice care nu sunt microîntreprinderi, întreprinderi mici sau mijlocii care ar fi depozite eligibile dacă nu ar fi constituite prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii ale instituțiilor stabilite în Uniune, care depășește nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE;
(b)
următoarele depozite au același rang de prioritate care este superior rangului acordat în temeiul literei (a):
(i)
depozitele acoperite;
(ii)
schemele de garantare a depozitelor pentru creanța lor în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE;
(iii)
depozitele eligibile, altele decât cele menționate la litera (a) punctele (ii) și (iii); precum și
(iv)
depozitele care ar fi eligibile dacă nu ar fi constituite prin intermediul unor sucursale situate în afara Uniunii ale instituțiilor stabilite în Uniune, altele decât cele menționate la litera (a) punctul (iv).”;
"
(b) se adaugă următoarele alineate (8) și (9):"
„(8) În cazul în care instrumentele de rezoluție menționate la articolul 37 alineatul (3) litera (a) sau (b) sunt utilizate pentru a transfera doar o parte din activele, drepturile sau pasivele instituției aflate în rezoluție, mecanismul de finanțare a rezoluției are o creanță împotriva instituției sau entității reziduale menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), pentru orice cheltuieli și pierderi suportate de mecanismul de finanțare a rezoluției ca urmare a oricăror contribuții la rezoluție efectuate în temeiul articolului 101 alineatul (1) în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal.
(9) Statele membre se asigură că, în temeiul legislației lor naționale care reglementează procedura obișnuită de insolvență, creanțele mecanismului de finanțare a rezoluției menționate la alineatul (8) de la prezentul articol și la articolul 37 alineatul (7) au un rang de prioritate privilegiat, care este superior rangului acordat creanțelor depozitelor și ale schemelor de garantare a depozitelor în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.”;
"
(56) Articolul 109 se modifică după cum urmează:
(a) alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(1) Atunci când autoritățile de rezoluție iau măsuri de rezoluție cu privire la o instituție de credit, și dacă aceste măsuri garantează faptul că deponenții continuă să aibă acces la depozitele lor▌, statele membre se asigură că schema de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția de credit respectivă contribuie cu următoarele sume:
(a)
în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, în mod independent sau în combinație cu instrumentul de separare a activelor, cuantumul cu care depozitele acoperite ar fi fost reduse sau convertite pentru a absorbi pierderile și a recapitaliza instituția aflată în rezoluție în temeiul articolului 46 alineatul (1), dacă depozitele acoperite ar fi fost incluse în domeniul de aplicare al recapitalizării interne;
(b)
în cazul aplicării instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte, în mod independent sau în combinație cu alte instrumente de rezoluție:
(i)
cuantumul necesar pentru a acoperi diferența dintre valoarea depozitelor acoperite și a datoriilor cu același rang de prioritate sau cu un rang de prioritate superior depozitelor și valoarea activelor instituției aflate în rezoluție care urmează să fie transferate unui beneficiar și
(ii)
dacă este cazul, un cuantum necesar pentru a asigura neutralitatea capitalului beneficiarului în urma transferului.
În cazurile menționate la primul paragraf litera (b), atunci când transferul către beneficiar include depozite care nu sunt depozite acoperite sau alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, iar autoritatea de rezoluție evaluează că situațiile menționate la articolul 44 alineatul (3) se aplică în cazul respectivelor depozite sau datorii, schema de garantare a depozitelor contribuie cu:
(a)
cuantumul necesar pentru a acoperi diferența dintre valoarea depozitelor, inclusiv a depozitelor care nu sunt acoperite, și a datoriilor cu același rang de prioritate sau cu un rang de prioritate superior depozitelor și valoarea activelor instituției aflate în rezoluție care urmează să fie transferate unui beneficiar și
(b)
dacă este cazul, un cuantum necesar pentru a asigura neutralitatea capitalului transferului pentru beneficiar.
Statele membre se asigură că, odată ce schema de garantare a depozitelor a adus o contribuție în cazurile menționate la al doilea paragraf, instituția aflată în rezoluție se abține de la achiziționarea de participații în alte întreprinderi, precum și de la distribuirile în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază sau de la plățile aferente instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de la alte activități care pot conduce la o ieșire de fonduri.
În toate cazurile, costul contribuției schemei de garantare a depozitelor nu trebuie să fie mai mare decât costul rambursărilor efectuate către deponenți, astfel cum a fost calculat de schema de garantare a depozitelor în temeiul articolului 11e din Directiva 2014/49/UE.
Dacă în urma unei evaluări în temeiul articolului 74 se stabilește un cost al contribuției la rezoluție a schemei de garantare a depozitelor mai mare decât pierderile pe care le-ar fi suportat dacă instituția ar fi fost lichidată în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, schema de garantare a depozitelor are dreptul la plata diferenței din mecanismul de finanțare a rezoluției, în conformitate cu articolul 75.
(2) Statele membre se asigură că autoritatea de rezoluție stabilește cuantumul contribuției schemei de garantare a depozitelor în conformitate cu alineatul (1) după consultarea schemei de garantare a depozitelor cu privire la costul estimat al rambursărilor efectuate către deponenți în temeiul articolului 11e din Directiva 2014/49/UE și în conformitate cu condițiile menționate la articolul 36 din prezenta directivă.
Autoritatea de rezoluție notifică decizia sa menționată la primul paragraf schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția. Schema de garantare a depozitelor pune în aplicare decizia respectivă fără întârziere.”;
"
(b) se introduc următoarele alineate (2a) și (2b):"
„(2a) În cazul în care fondurile schemei de garantare a depozitelor sunt utilizate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) pentru a contribui la recapitalizarea instituției aflate în rezoluție, statele membre se asigură că schema de garantare a depozitelor își transferă deținerile de acțiuni sau de alte instrumente de capital în instituția aflată în rezoluție către sectorul privat de îndată ce situația comercială și financiară o permite.
Statele membre se asigură că schema de garantare a depozitelor scoate pe piață acțiunile și alte instrumente de capital menționate la primul paragraf în mod deschis și transparent și că în cadrul procedurii de vânzarea acestea nu sunt prezentate în mod eronat și că nu se fac discriminări între potențialii cumpărători. Orice astfel de vânzare trebuie să se efectueze în condiții comerciale.
(2b) Contribuția schemei de garantare a depozitelor în temeiul alineatului (1) al doilea paragraf este luată în considerare pentru calcularea pragurilor prevăzute la articolul 44 alineatul (5) litera (a) și la articolul 44 alineatul (8) litera (a).
În cazul în care utilizarea schemei de garantare a depozitelor în temeiul alineatului (1) al doilea paragraf, alături de contribuția la absorbția pierderilor și la recapitalizare a acționarilor și a deținătorilor de alte instrumente de proprietate, a deținătorilor de instrumente de capital relevante și de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, permite utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției, contribuția schemei de garantare a depozitelor se limitează la cuantumul necesar pentru a atinge pragurile prevăzute la articolul 44 alineatul (5) litera (a) și la articolul 44 alineatul (8) litera (a). În urma contribuției schemei de garantare a depozitelor, mecanismul de finanțare a rezoluției se utilizează în conformitate cu principiile care reglementează utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției prevăzut la articolele 44 și 101.
Prin derogare de la limitarea contribuțiilor din partea schemei de garantare a depozitelor prevăzută la al doilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 44 alineatul (7), este necesară o contribuție suplimentară a schemei de garantare a depozitelor. Această contribuție suplimentară este egală cu suma cu care contribuie mecanismul de finanțare a rezoluției peste limita de 5 % specificată la articolul 44 alineatul (5) litera (b), înmulțită cu cota depozitelor acoperite, ca parte a pasivelor totale din domeniul de aplicare al transferului.
Cu toate acestea, primul și al doilea paragraf nu se aplică instituțiilor care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții:
(a)
instituția a fost identificată ca o entitate de lichidare în planul de rezoluție a grupului sau în planul de rezoluție”;
(b)
instituția și-a încălcat ținta MREL intermediară sau finală, după caz, în patru trimestre într-o perioadă de patru ani care se încheie cu 6 luni înainte de stabilirea faptului că este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a). Perioada de patru ani nu ia în considerare cele două trimestre consecutive imediat anterioare unei astfel de determinări a intrării în dificultate sau a probabilității de a intra în dificultate.
"
(c) alineatul (3) se elimină;
(d) la alineatul (5), al doilea și al treilea paragraf se elimină.
(57) La articolul 111 alineatul (1), se adaugă următoarea literă (e):"
„(e) nerespectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile menționate la articolul 45e sau 45f.”
"
(58) Articolul 128 se modifică după cum urmează:
(a) titlul se înlocuiește cu următorul text:"
„Cooperarea și schimbul de informații între instituții și autorități”;
"
(b) se adaugă următorul paragraf:"
„Autoritățile de rezoluție, autoritățile competente, ABE, Comitetul Unic de Rezoluție, BCE și alți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale furnizează Comisiei, la cererea acesteia și în termenul specificat, toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale legate de elaborarea politicilor, inclusiv efectuarea de evaluări ale impactului, elaborarea de propuneri legislative și participarea la procesul legislativ. Comisia și membrii personalului Comisiei sunt supuși cerințelor privind secretul profesional prevăzute la articolul 88 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului* în ceea ce privește informațiile primite.
______________________________
* Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).”
"
(59) Se introduce următorul articol 128a:"
„Articolul 128a
Simulări ale gestionării crizelor
(1) ABE coordonează exerciții periodice la nivelul Uniunii pentru a testa aplicarea prezentei directive, a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și a Directivei 2014/49/UE în situații transfrontaliere cu privire la toate aspectele următoare:
(a)
cooperarea autorităților competente în timpul planificării redresării;
(b)
cooperarea dintre autoritățile de rezoluție și autoritățile competente înainte de intrarea în dificultate și în timpul rezoluției instituțiilor financiare, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a schemelor de rezoluție adoptate în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.
(2) ABE întocmește un raport în care prezintă principalele constatări și concluzii ale exercițiilor. Raportul este făcut public.”
"
Articolul 2
Transpunere
(1) Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la … [OP: a se introduce data = 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu … [OP: a se introduce data = 1 zi de la data transpunerii prezentei directive de modificare].
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
* Modificările din întregul text decurg din adoptarea amendamentului 1. Textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Key Attributes of Effective Resolution Regimes for Financial Institutions (Atributele-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare), 15 octombrie 2014.
Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).
Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1).
Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64).
Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p.1).
Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor, și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 150, 7.6.2019, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 150, 7.6.2019, p. 226).
Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și a Directivei 98/26/CE (JO L 150, 7.6.2019, p. 296).
Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
Domeniul de aplicare al protecției depozitelor, utilizarea fondurilor schemelor de garantare a depozitelor, cooperarea transfrontalieră și transparența (DGSD2)
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/49/UE în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției depozitelor, utilizarea fondurilor schemelor de garantare a depozitelor, cooperarea transfrontalieră și transparența (COM(2023)0228 – C9-0133/2023 – 2023/0115(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0228),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0133/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 5 iulie 2023(1),
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0154/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/49/UE în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției depozitelor, utilizarea fondurilor schemelor de garantare a depozitelor, cooperarea transfrontalieră și transparența(2)
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(5),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1) În conformitate cu articolul 19 alineatele (5) și (6) din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului(6), Comisia a examinat aplicarea și domeniul de aplicare al directivei respective și a concluzionat că obiectivul de protecție a deponenților în Uniune prin instituirea unor scheme de garantare a depozitelor (SGD-uri) a fost îndeplinit în cea mai mare parte. Cu toate acestea, Comisia a ajuns și la concluzia că trebuie rezolvate lacunele rămase în protecția deponenților și să se ameliorată funcționarea SGD-urilor, armonizând în același timp normele pentru intervențiile SGD-urilor, în afară de procedurile de rambursare.
(1a) În prezent, uniunea bancară se bazează doar pe doi dintre cei trei piloni planificați inițial, și anume mecanismul unic de supraveghere (MUS) și mecanismul unic de rezoluție (MUR). Ea este deci incompletă pentru că lipsește cel de-al treilea pilon, sistemul european de asigurare a depozitelor (EDIS). Revizuirea în curs a cadrului Uniunii de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor vizează să pregătească terenul pentru finalizarea de mult așteptată a uniunii bancare, inclusiv pentru crearea EDIS. Finalizarea uniunii bancare face parte integrantă din uniunea economică și monetară și din mecanismul de stabilitate financiară, în special prin reducerea riscurilor legate de așa-numitul „cerc vicios” care apar ca urmare a legăturii dintre bănci și datoriile suverane.
(1b) Pentru a asigura o tranziție fără probleme către finalizarea uniunii bancare, este necesar să se armonizeze funcțiile pe care le pot îndeplini SGD-urile. Prin urmare, ar trebui limitate o serie de marje de apreciere prevăzute de legislația națională incluse în Directiva 2014/49/UE și toate SGD-urile ar trebui să fie în măsură să finanțeze măsuri de rezoluție, măsuri preventive și alte măsuri alternative la rambursarea deponenților.
(1c) Cadrul Uniunii de gestionare a crizelor ar trebui să garanteze în permanență că pierderile nu sunt socializate și că resursele contribuabililor nu sunt utilizate pentru a ajuta sau a salva instituțiile de credit aflate în dificultate.
(2) Nerespectarea obligațiilor de plată a contribuțiilor către SGD-uri sau de furnizare de informații deponenților și SGD-urilor ar putea submina obiectivul de protecție a deponenților. SGD-urile sau, după caz, autoritățile desemnate pot aplica sancțiuni pecuniare pentru plata cu întârziere a contribuțiilor. Este important să se îmbunătățească coordonarea dintre SGD-uri, autoritățile desemnate și autoritățile competente pentru a lua măsuri de executare împotriva unei instituții de credit care nu își respectă obligațiile. Deși aplicarea măsurilor de supraveghere și de executare de către autoritățile competente împotriva instituțiilor de credit este reglementată de legislația națională și de Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7), este necesar să se asigure că autoritățile desemnate informează în timp util autoritățile competente cu privire la orice încălcare a obligațiilor care le revin instituțiilor de credit în temeiul normelor de protecție a depozitelor.
(3) Pentru a sprijini o mai mare convergență a practicilor SGD-urilor și pentru a ajuta SGD-urile să își testeze reziliența, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) ar trebui să întocmească proiecte de standarde de reglementare privind efectuarea simulărilor de criză ale sistemelor SGD.
(4) În temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2014/49/UE, depozitele anumitor instituții financiare, inclusiv ale firmelor de investiții, sunt excluse de la acoperirea de către SGD. Cu toate acestea, fondurile pe care aceste instituții financiare le primesc de la clienții lor și pe care le depun la o instituție de credit în numele clienților lor, în exercitarea serviciilor pe care le oferă, ar trebui să fie protejate în anumite condiții.
(5) Gama de deponenți care sunt în prezent protejați prin rambursare de către SGD este motivată de dorința de a proteja investitorii neprofesionali, considerându-se că investitorii profesionali nu au nevoie de o astfel de protecție. Din acest motiv, autoritățile publice au fost excluse din sfera acoperirii. Cu toate acestea, majoritatea autorităților publice (care, în unele state membre, includ școli și spitale) nu pot fi considerate investitori profesionali. Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că depozitele tuturor investitorilor neprofesionali, inclusiv ale autorităților publice, pot beneficia de protecția oferită de o SGD.
(6) Depozitele care rezultă în urma anumitor evenimente, inclusiv tranzacțiile imobiliare referitoare la bunuri imobile locative private sau plata anumitor indemnizații de asigurare, pot conduce temporar la depozite mari. Din acest motiv, articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE impune în prezent obligația ca statele membre să se asigure că depozitele rezultate în urma acestor evenimente sunt protejate peste plafonul de 100 000 EUR timp de minimum trei luni, dar nu mai mult de 12 luni din momentul în care suma a fost creditată sau din momentul în care depozitele respective pot fi transferate legal. Pentru a armoniza protecția deponenților în Uniune și pentru a reduce complexitatea administrativă și incertitudinea juridică legate de domeniul de aplicare al protecției acestor depozite, este necesar să se alinieze protecția acestor deponenți la o sumă minimă de cel puțin 500 000 EUR și de maximum 2 500 000 EUR pentru o durată armonizată de șase luni, în plus față de nivelul de acoperire de 100 000 EUR. După ce statele membre transpun aceste sume, Comisia ar trebui să analizeze sumele protejate, pentru a stabili dacă nu cumva suma maximă ar trebui redusă, apreciind dacă sumele care sunt protejate sunt proporționale și asigură condiții de concurență onestă în întreaga Uniune.
(7) În cursul unei tranzacții imobiliare, fondurile pot tranzita diferite conturi înainte de decontarea efectivă a tranzacției. Prin urmare, pentru a proteja deponenții care efectuează tranzacții imobiliare într-un mod omogen, protecția soldurilor temporar ridicate ar trebui să se aplice veniturilor dintr-o vânzare, precum și fondurilor depuse pentru achiziționarea unui bun imobil locativ privat într-o perioadă scurtă predefinită.
(8) Pentru a asigura plata la timp a cuantumului care trebuie să fie rambursat de către o SGD și pentru a simplifica normele administrative și de calcul, ar trebui eliminată competența discreționară de a lua în considerare datoriile scadente la calcularea cuantumului rambursabil.
(9) Este necesar să se optimizeze capacitățile operaționale ale SGD-urilor și să se reducă sarcina administrativă a acestora. Din acest motiv, ar trebui să se stabilească faptul că, în ceea ce privește identificarea deponenților care au dreptul la depozite în conturile beneficiarilor sau evaluarea eligibilității deponenților pentru a beneficia de mecanisme de siguranță legate de solduri temporar ridicate, deponenții și titularii de conturi au responsabilitatea de a-și demonstra, prin mijloace proprii, dreptul la plată.
(10) Anumite depozite pot face obiectul unei perioade de rambursare mai lungi, deoarece acestea impun ca SGD-urile să verifice cererea de rambursare. Pentru a armoniza normele în întreaga Uniune, perioada de rambursare ar trebui să fie limitată la 20 de zile lucrătoare de la primirea documentației relevante.
(11) Costurile administrative legate de rambursarea sumelor mici din conturile inactive pot fi mai mari decât beneficiile pentru deponent. Prin urmare, este necesar să se precizeze că SGD-urile nu ar trebui să aibă obligația de a efectua demersuri active pentru a rambursa depozitele deținute în astfel de conturi sub anumite praguri care ar trebui stabilite la nivel național. Cu toate acestea, ar trebui să se păstreze dreptul deponenților de a solicita o astfel de sumă. În plus, în cazul în care același deponent are și alte conturi active, SGD-urile ar trebui să includă suma respectivă în calculul sumei care trebuie rambursată.
(12) SGD-urile dispun de metode diferite de efectuare a rambursărilor către deponenți, de la plăți în numerar la transferuri electronice. Cu toate acestea, pentru a asigura trasabilitatea procesului de rambursare de la SGD-uri și pentru a respecta obiectivele cadrului Uniunii privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, rambursările efectuate către deponenți prin transferuri de credit ar trebui să fie metoda de plată implicită atunci când rambursarea depășește suma de 10 000 EUR.
(13) Instituțiile financiare sunt excluse de la protecția depozitelor. Cu toate acestea, anumite instituții financiare, inclusiv instituții emitente de monedă electronică, instituții de plată și firme de investiții, depun, de asemenea, fondurile primite de la clienții lor în conturi bancare, adesea temporar, pentru a se conforma obligațiilor de protejare a fondurilor în conformitate cu legislația sectorială, inclusiv Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8), Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului(9) și Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10). Având în vedere rolul tot mai important al acestor instituții financiare, SGD-urile ar trebui să protejeze aceste depozite în condițiile în care respectivii clienți sunt identificați sau pot fi identificați.
(14) Clienții instituțiilor financiare nu cunosc întotdeauna care este instituția de credit pe care instituția financiară a ales-o pentru a le depune fondurile. Prin urmare, SGD-urile nu ar trebui să agrege aceste depozite cu un depozit pe care aceiași clienți l-ar putea avea la aceeași instituție de credit la care instituția financiară le-a plasat depozitele. Este posibil ca instituțiile de credit să nu cunoască clienții care au dreptul la suma deținută în conturile clienților sau să nu fie în măsură să verifice și să înregistreze datele individuale ale clienților respectivi. ▌
(15) Atunci când efectuează rambursări către deponenți, SGD-urile se pot confrunta cu situații care ridică probleme legate de spălarea banilor. Prin urmare, SGD-urile ar trebui să amâne efectuarea rambursării către un deponent atunci când sunt notificate că o unitate de informații financiare a suspendat un cont bancar sau de plăți în conformitate cu normele aplicabile în materie de combatere a spălării banilor.
(16) În conformitate cu articolul 9 din Directiva 2014/49/UE, în cazul în care o SGD efectuează plăți în contextul unei proceduri de rezoluție, SGD ar trebui să aibă o creanță împotriva instituției de credit în cauză într-un cuantum egal cu plățile efectuate, iar creanța respectivă ar trebui să fie de același rang ca și depozitele acoperite. Această dispoziție nu face distincție între contribuția SGD atunci când se utilizează un instrument de recapitalizare internă în regim bancar deschis și contribuția SGD la finanțarea unei strategii de transfer (instrumentul de vânzare a activității sau instrumentul instituției-punte) urmată de lichidarea entității reziduale. Pentru a asigura claritatea și securitatea juridică în ceea ce privește existența și cuantumul unei creanțe a SGD în diferite scenarii, este necesar să se precizeze că, atunci când SGD contribuie la sprijinirea aplicării instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ori a măsurilor alternative, prin care un set de active, drepturi și datorii, inclusiv depozite, ale instituției de credit sunt transferate unui destinatar, SGD ar trebui să aibă o creanță împotriva entității reziduale în cadrul procedurilor sale de lichidare ulterioare în temeiul dreptului intern. Pentru a se asigura că acționarii și creditorii instituției de credit rămași în entitatea reziduală absorb efectiv pierderile instituției de credit respective și pentru a îmbunătăți posibilitatea de rambursare în caz de insolvență către SGD, creanța SGD ar trebui să fie de același rang ca și depozitele acoperite. În cazul în care se aplică instrumentul de recapitalizare internă în regim bancar deschis (și anume instituția de credit își continuă activitatea), SGD contribuie cu suma cu care depozitele acoperite ar fi fost reduse sau convertite pentru a absorbi pierderile instituției de credit respective, dacă depozitele acoperite ar fi fost incluse în domeniul de aplicare al recapitalizării interne. Prin urmare, contribuția SGD nu ar trebui să genereze o creanță împotriva instituției aflate în rezoluție, deoarece aceasta ar elimina scopul contribuției SGD.
(17) Pentru a asigura convergența practicilor SGD și securitatea juridică pentru deponenți în ceea ce privește revendicarea depozitelor lor și pentru a evita obstacolele operaționale pentru SGD-uri, este important să se stabilească o perioadă suficient de lungă în care deponenții să poată solicita rambursarea depozitelor lor, în cazurile în care SGD nu a efectuat rambursări către deponenți în termenele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2014/49/UE în cazul unei rambursări.
(18) În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE, statele membre se asigură că, până la 3 iulie 2024, resursele financiare disponibile ale SGD ating cel puțin un nivel-țintă de 0,8 % din cuantumul depozitelor acoperite ale membrilor lor. Pentru a evalua în mod obiectiv dacă SGD-urile îndeplinesc cerința respectivă, ar trebui să se stabilească o perioadă de referință clară pentru a determina cuantumul depozitelor acoperite și resursele financiare disponibile ale SGD-urilor. Înainte de a se lua decizia de a extinde sfera de utilizare a SGD-urilor, ar trebui să se monitorizeze și să se evalueze cu atenție dacă nivelul-țintă de 0,8% este adecvat.
(19) Pentru a asigura reziliența SGD-urilor, fondurile acestora ar trebui să provină din contribuții stabile și irevocabile. Anumite surse de finanțare a SGD, inclusiv împrumuturile și recuperările preconizate, sunt prea contingente pentru a fi contabilizate drept contribuții pentru atingerea nivelului-țintă al SGD. Pentru a armoniza condițiile SGD-urilor pentru îndeplinirea nivelului-țintă și pentru a se asigura că resursele financiare disponibile ale SGD-urilor sunt finanțate prin contribuții din partea sectorului, ar trebui să se facă distincție între fondurile care se califică pentru atingerea nivelului-țintă și fondurile care sunt considerate surse complementare de finanțare. Ieșirile de fonduri ale SGD, inclusiv rambursările de împrumuturi previzibile, pot fi planificate și integrate în contribuțiile periodice ale membrilor SGD și, prin urmare, nu ar trebui să conducă la o scădere a resurselor financiare disponibile sub nivelul-țintă. Prin urmare, este necesar să se precizeze că, după atingerea pentru prima dată a nivelului-țintă, numai un deficit al resurselor financiare disponibile ale SGD cauzat de o intervenție a SGD (efectuarea rambursărilor sau măsuri preventive, de rezoluție sau alternative) ar trebui să declanșeze o perioadă de realimentare de patru ani. În cazul în care, după o astfel de intervenție a SGD, mijloacele financiare disponibile s-au redus cu mai puțin de o treime, perioada de realimentare ar trebui să fie de doi ani. Pentru a asigura o aplicare consecventă, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metodologia de calcul al nivelului-țintă de către SGD-uri.
(20) Resursele financiare disponibile ale unei SGD ar trebui să poată fi utilizate imediat pentru a face față unor evenimente neprevăzute de plată a rambursărilor sau altor intervenții. Având în vedere diferitele practici din întreaga Uniune, este oportun să se stabilească cerințe privind strategia de investiții a fondurilor SGD-urilor pentru a atenua orice impact negativ asupra capacității unei SGD de a-și îndeplini obligațiile. În cazul în care SGD nu are competența de a stabili strategia de investiții, autoritatea sau organismul ori entitatea din statul membru care este responsabil(ă) cu stabilirea strategiei de investiții ar trebui, atunci când stabilește strategia de investiții respectivă, să respecte, de asemenea, principiile privind diversificarea și investițiile în active lichide și cu grad scăzut de risc. Pentru a menține independența operațională deplină și flexibilitatea SGD în ceea ce privește accesul la fondurile sale, în cazul în care fondurile SGD sunt depuse la trezorerie, fondurile respective ar trebui alocate și plasate într-un cont segregat.
(21) Opțiunea de a obține resursele financiare disponibile ale unei SGD prin contribuțiile obligatorii plătite de instituțiile membre la schemele existente de contribuții obligatorii instituite de un stat membru pentru a acoperi costurile legate de riscul sistemic nu a fost niciodată utilizată și, prin urmare, ar trebui eliminată.
(22) Este necesar să se consolideze protecția deponenților, evitându-se, în același timp, necesitatea unei vânzări în regim de urgență a activelor SGD și limitându-se posibilele efecte prociclice negative asupra sectorului bancar cauzate de colectarea contribuțiilor extraordinare. Prin urmare, SGD-urile ar trebui să poată să utilizeze mecanisme de finanțare alternative care să le permită să obțină în orice moment finanțare pe termen scurt din alte surse decât contribuțiile, inclusiv înainte de a-și utiliza resursele financiare disponibile și fondurile colectate prin contribuții extraordinare. Întrucât instituțiile de credit ar trebui să suporte în primul rând costurile și responsabilitatea pentru finanțarea SGD-urilor, mecanismele de finanțare alternative din fonduri publice nu ar trebui să fie permise.
(23) Pentru a asigura o diversificare adecvată a investițiilor fondurilor SGD și practici convergente, ABE ar trebui să emită orientări pentru a oferi SGD-urilor îndrumări în acest sens.
(24) În timp ce rolul principal al SGD-urilor este efectuarea rambursărilor către deponenții care beneficiază de acoperire, intervențiile în afara efectuării rambursărilor se pot dovedi mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru SGD-uri și pot asigura un acces neîntrerupt la depozite prin facilitarea strategiilor de transfer. Se poate impune SGD-urilor obligația de a contribui la rezoluția instituțiilor de credit. În plus, în unele state membre, SGD-urile pot finanța măsuri preventive pentru restabilirea viabilității pe termen lung a instituțiilor de credit sau măsuri alternative în caz de insolvență. Deși aceste măsuri preventive și alternative pot îmbunătăți în mod semnificativ protecția depozitelor, este necesar ca astfel de măsuri să facă obiectul unor mecanisme de siguranță adecvate, inclusiv sub forma unui test armonizat al celui mai mic cost, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, precum și eficacitatea și eficiența acestor măsuri din punctul de vedere al costurilor. Aceste mecanisme de siguranță ar trebui să se aplice numai intervențiilor finanțate prin resursele financiare disponibile ale SGD reglementate în temeiul prezentei directive.
(24a) Este esențial ca orice implicare a SGD în orice scenariu să se facă cu accent pe operativitate și transparență. Această abordare este esențială pentru a evita denaturarea condițiilor de concurență loială și pentru a se asigura că nu conferă avantaje neloiale anumitor participanți la piață. Transparența și reducerea costurilor sunt principii fundamentale care stau la baza integrității și a funcționării echitabile a SGD.
(25) Măsurile de prevenire a intrării în dificultate a unei instituții de credit prin intervenții suficient de timpurii pot avea un rol eficace în gama de instrumente de gestionare a crizelor în scopul de a menține încrederea deponenților și stabilitatea financiară. Aceste măsuri pot lua diverse forme – măsuri de sprijin sub formă de capital prin instrumente de fonduri proprii (inclusiv instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază) sau alte instrumente de capital, garanții sau împrumuturi. SGD-urile au recurs în mod eterogen la aceste măsuri. Pentru a asigura gama completă de instrumente de gestionare a crizelor și recurgerea la măsuri preventive în conformitate cu cadrul de rezoluție și cu normele privind ajutoarele de stat, este necesar să se specifice calendarul și condițiile de aplicare a acestora. Măsurile preventive nu sunt adecvate pentru absorbția pierderilor suferite atunci când instituția de credit este deja în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și ar trebui adoptate rapid pentru a preveni deteriorarea situației financiare a băncii. Prin urmare, autoritățile desemnate ar trebui să verifice dacă au fost îndeplinite condițiile pentru o astfel de intervenție a SGD. În fine, condițiile respective pentru utilizarea resurselor financiare disponibile ale SGD nu ar trebui să aducă atingere evaluării de către autoritatea competentă a măsurii în care un SIP îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(11).
(26) Pentru a se asigura că măsurile preventive își ating obiectivul, instituțiile de credit ar trebui să aibă obligația de a prezenta autorităților competente o notă în care să schițeze măsurile pe care se angajează să le ia. Această notă ar trebui să conțină toate elementele care vizează prevenirea ieșirilor de fonduri și consolidarea poziției de capital și de lichiditate a instituției de credit, permițând instituției de credit să respecte toate cerințele prudențiale și alte cerințe de reglementare relevante în mod prospectiv. Prin urmare, o astfel de notă ar trebui să conțină măsuri de atragere de capital, inclusiv norme privind emiterea de drepturi, conversia voluntară a instrumentelor de datorie subordonate, exerciții de gestionare a datoriilor, vânzări de active generatoare de capital, securitizarea portofoliilor și reținerea profiturilor, inclusiv interdicții privind dividendele și interdicții privind achiziționarea de participații în întreprinderi. În plus, nota ar trebui să ofere informații detaliate despre deficitul inițial de capital al instituției de credit, măsurile de atragere de capital introduse și măsurile de siguranță luate pentru a preveni ieșirea de fonduri. Din același motiv, pe parcursul punerii în aplicare a măsurilor prevăzute în notă, instituțiile de credit ar trebui, de asemenea, să își consolideze pozițiile de lichiditate și să se abțină de la practici comerciale agresive, precum și de la distribuirea dividendelor, de la plata unei remunerații variabile sau de la răscumpărarea acțiunilor proprii sau de la răscumpărarea instrumentelor de capital hibride. O astfel de notă ar trebui să conțină, de asemenea, o strategie de ieșire pentru orice măsură de sprijin primită. Într-un interval de timp rezonabil, instituția de credit ar trebui să transmită autorității competente un plan de reorganizare a activității menit să asigure viabilitatea pe termen lung. Măsurile preventive acordate unei instituții de credit ar trebui suspendate dacă autoritatea competentă nu este convinsă că planul de reorganizare a activității este credibil și fezabil pentru a asigura viabilitatea pe termen lung. În cazul în care instituția de credit este membră a unui SIP menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (c), SIP ar trebui să aprobe planul de reorganizare a activității, după ce se consultă cu autoritatea competentă. Dacă nu este mulțumită de planul de reorganizare a activității, autoritatea competentă ar trebui să pună în aplicare măsuri judicioase pentru a asigura viabilitatea pe termen lung. Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție sunt cele mai în măsură să evalueze relevanța și credibilitatea măsurilor avute în vedere în planul de reorganizare a activității. Pentru a se asigura că autoritățile desemnate ale SGD căreia i se solicită finanțarea unei măsuri preventive de către instituția de credit pot evalua dacă sunt îndeplinite toate condițiile pentru măsurile preventive, autoritățile competente ar trebui să coopereze cu autoritățile desemnate. Pentru a asigura o abordare coerentă a aplicării măsurilor preventive în întreaga Uniune, ABE ar trebui să publice orientări pentru a ajuta instituțiile de credit să elaboreze un asemenea plan de reorganizare a activității.
(26a) Pentru a atenua hazardul moral, în funcție de situație, instituția de credit care primește sprijin de la SGD-uri sub formă de măsuri preventive, acționarii săi, creditorii săi sau grupul de întreprinderi din care face parte ar trebui să contribuie la restructurare din resurse proprii și să asigure o remunerație adecvată pentru măsura preventivă acordată de SGD.
(27) Pentru a se asigura că instituțiile de credit care beneficiază de sprijin din partea SGD-urilor sub forma unor măsuri preventive își îndeplinesc angajamentele, autoritățile competente ar trebui să solicite instituțiilor de credit care nu și-au îndeplinit angajamentele să întocmească un plan de remediere, să înapoieze suma cu care au fost ajutate în cadrul măsurilor preventivesau să acționeze în conformitate cu strategia de ieșire. În cazul în care o autoritate competentă consideră că măsurile din planul de remediere nu sunt de natură să asigure viabilitatea pe termen lung a instituției, SGD nu ar trebui să mai acorde niciun sprijin preventiv instituției de credit, iar autoritățile competente ar trebui să evalueze dacă instituția a intrat sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2014/59/UE. Aceleași consecințe ar trebui să se aplice și în cazurile în care instituția de credit nu respectă planul de remediere. Pentru a asigura o abordare coerentă a aplicării măsurilor preventive în întreaga Uniune, ABE ar trebui să emită orientări pentru a ajuta instituțiile de credit să elaboreze acest plan de remediere.
(28) Pentru a evita efectele negative asupra concurenței și asupra pieței interne, este necesar să se prevadă că, în cazul măsurilor alternative în caz de insolvență, organismele relevante care reprezintă o instituție de credit în contextul procedurilor naționale de insolvență (lichidator, administrator judiciar, administrator sau alții) ar trebui să ia măsurile necesare pentru scoaterea pe piață a activității instituției de credit sau a unei părți a acesteia în cadrul unui proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, încercând în același timp să obțină prețul maxim de vânzare. Instituția de credit sau orice intermediar care acționează în numele instituției de credit ar trebui să aplice norme adecvate pentru scoaterea pe piață a activelor, a drepturilor și a pasivelor care urmează să fie transferate potențialilor cumpărători. În orice caz, utilizarea resurselor de stat ar trebui să facă în continuare obiectul normelor relevante privind ajutoarele de stat în temeiul tratatului, după caz.
(29) Întrucât scopul principal al SGD-urilor este de a proteja depozitele acoperite, SGDurile ar trebui să fie autorizate să finanțeze alte intervenții decât efectuarea rambursărilor numai în cazul în care aceste intervenții sunt mai puțin costisitoare decât efectuarea rambursărilor. Experiența dobândită în aplicarea acestei reguli („testul celui mai mic cost”) a evidențiat mai multe deficiențe, întrucât cadrul actual nu detaliază modul de stabilire a costului acestor intervenții și nici a costului rambursării. Pentru a asigura o aplicare consecventă în întreaga Uniune a testului celui mai mic cost, este necesar să se specifice modul de calcul al acestor costuri. În același timp, este necesar să se evite condițiile excesiv de stricte care ar exclude de facto utilizarea fondurilor SGD pentru alte intervenții decât efectuarea rambursărilor. Atunci când efectuează evaluarea celui mai mic cost, SGD-urile trebuie să verifice mai întâi dacă costul de finanțare a măsurii selectate este mai mic decât costul rambursării depozitelor acoperite. Metodologia de evaluare a celui mai mic cost ar trebui să țină seama de valoarea-timp a banilor.
(30) Lichidarea poate fi un proces de lungă durată, a cărui eficiență depinde de eficiența autorității judiciare naționale, de regimurile de insolvență, de caracteristicile fiecărei bănci în parte și de circumstanțele intrării în dificultate. În ceea ce privește intervențiile SGD ca parte a măsurilor alternative, testul celui mai mic cost ar trebui să aibă la bază evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, prevăzută la articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, precum și estimarea prevăzută la articolul 36 alineatul (8) din directiva menționată. Cu toate acestea, evaluarea precisă a recuperărilor din lichidare poate fi dificilă în contextul testului celui mai mic cost pentru măsurile preventive, care se presupune că au loc cu mult timp înainte de orice lichidare previzibilă. Prin urmare, scenariul contrafactual pentru testul celui mai mic cost în cazul măsurilor preventive ar trebui ajustat în consecință și, în orice caz, recuperările preconizate ar trebui să fie limitate la o sumă rezonabilă bazată pe recuperările din evenimente de plată anterioare.
(31) Autoritățile desemnate ar trebui să estimeze costul măsurii pentru SGD, inclusiv după rambursarea unui împrumut, o injecție de capital sau utilizarea unei garanții, excluzând veniturile preconizate, cheltuielile operaționale și pierderile potențiale, în raport cu un scenariu contrafactual bazat pe o pierdere finală ipotetică la sfârșitul procedurii de insolvență, care ar trebui să ia în considerare recuperările de la SGD în cadrul procedurii de lichidare a unei bănci. În plus, scenariul contrafactual ar trebui să țină seama de posibilul cost pentru SGD al instabilității economice și financiare, inclusiv de necesitatea de a mobiliza fonduri suplimentare, în cadrul mandatului SGD, pentru a-i proteja pe deponenți și stabilitatea financiară și a preveni contagiunea. Pentru a oferi o imagine corectă și mai cuprinzătoare a costului real al rambursărilor efectuate către deponenți, estimarea pierderii suferite ca urmare a rambursării depozitelor acoperite ar trebui să includă costurile legate indirect de rambursările efectuate către deponenți. Aceste costuri ar trebui să includă ▌costul pe care SGD l-ar putea suporta ca urmare a recurgerii la finanțare alternativă. Pentru a asigura aplicarea coerentă a testului celui mai mic cost, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare privind metodologia de calcul al costului diferitelor intervenții ale SGD. Pentru a asigura coerența metodologiei de evaluare a celui mai mic cost cu obligațiile legale sau contractuale ale SGD▌, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare▌.
(32) Pentru a spori protecția armonizată a deponenților și a specifica responsabilitățile respective în întreaga Uniune, SGD din statul membru de origine ar trebui să asigure efectuarea rambursărilor către deponenți situați în state membre în care instituțiile de credit care sunt membre ale SGD acceptă depozite și alte fonduri rambursabile oferind servicii de depozit la nivel transfrontalier, fără a fi stabilite în statul membru gazdă. Pentru a facilita operațiunile de rambursare și furnizarea de informații către deponenți, SGD din statul membru gazdă ar trebui să aibă posibilitatea de a funcționa ca punct de contact pentru deponenți la instituțiile de credit care își exercită libertatea de a presta servicii.
(33) Cooperarea dintre SGD-urile din întreaga Uniune este esențială pentru a asigura rambursarea rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor către deponenți în cazul în care instituțiile de credit prestează servicii bancare prin intermediul sucursalelor din alte state membre. Având în vedere progresele tehnologice care promovează utilizarea transferurilor transfrontaliere și identificarea la distanță, SGD din statul membru de origine ar trebui să poată să efectueze rambursările direct către deponenții de la sucursalele situate în alt stat membru, cu condiția ca sarcina administrativă și costurile să fie mai mici decât în cazul în care rambursarea ar fi efectuată de către SGD din statul membru gazdă. Această flexibilitate ar trebui să completeze actualul mecanism de cooperare, care prevede ca SGD din statul membru gazdă să efectueze rambursările către deponenții de la sucursale în numele SGD din statul membru de origine. Pentru a păstra încrederea deponenților atât în statul membru gazdă, cât și în statul membru de origine, ABE ar trebui să emită orientări pentru a sprijini SGD-urile în cadrul acestei cooperări, sugerând printre altele o listă de condiții în care o SGD din statul membru de origine ar putea decide să efectueze rambursări către deponenții de la sucursalele situate în statul membru gazdă.
(34) Instituțiile de credit își pot schimba afilierea la o SGD deoarece își mută sediul central într-un alt stat membru sau își pot converti filiala într-o sucursală sau viceversa. Conform articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, contribuțiile plătite de instituția de credit respectivă în cele 12 luni care precedă transferul sunt transferate celeilalte SGD proporțional cu cuantumul depozitelor acoperite transferate. Pentru a se asigura că transferul contribuțiilor către SGD destinatară nu depinde de norme naționale divergente privind facturarea sau data efectivă de plată a contribuțiilor, SGD de origine ar trebui să calculeze suma care urmează să fie transferată pe baza datoriilor potențiale suportate de SGD destinatară ca urmare a transferului. ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica metodologia de calculare a sumei care trebuie transferată, astfel încât să asigure un impact neutru al transferului, atât asupra situației financiare a SGD-ului beneficiar, cât și a SGD-ului de origine în raport cu riscurile pe care le acoperă.
(35) Este necesar să se asigure o protecție egală a deponenților în întreaga Uniune, care nu poate fi pe deplin garantată de un regim de evaluare a echivalenței protecției deponenților în țările terțe. Din acest motiv, sucursalele din Uniune ale unei instituții de credit care are sediul într-o țară terță ar trebui să adere la o SGD din statul membru în care își desfășoară activitatea de acceptare de depozite. Această cerință ar asigura, de asemenea, coerența cu Directivele 2013/36/UE și 2014/59/UE, care vizează introducerea unui cadru prudențial și a unui cadru de rezoluție mai solide pentru grupurile din țări terțe care furnizează servicii bancare în Uniune. În schimb, ar trebui să se evite expunerea SGD-urilor la riscurile economice și financiare ale țărilor terțe. Prin urmare, depozitele constituite la sucursale care sunt stabilite în țări terțe de către instituțiile de credit din Uniune nu ar trebui să fie protejate.
(36) Prezentarea standardizată și periodică a informațiilor sporește gradul de conștientizare a deponenților cu privire la protecția depozitelor. Pentru a alinia cerințele de prezentare a informațiilor la evoluțiile tehnologice, aceste cerințe ar trebui să țină seama de noile canale de comunicare digitală prin care instituțiile de credit interacționează cu deponenții. Deponenții ar trebui să obțină informații clare și omogene care să explice protecția depozitelor lor, limitând în același timp sarcina administrativă aferentă pentru instituțiile de credit sau SGD-uri. ABE ar trebui să fie mandatată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza, pe de o parte, conținutul și formatul fișei de informare a deponenților care trebuie să fie comunicată anual deponenților și, pe de altă parte, modelul de informații pe care SGD-urile sau instituțiile de credit trebuie să le comunice deponenților în anumite situații, inclusiv fuziuni ale instituțiilor de credit, constatarea indisponibilității depozitelor sau rambursarea depozitelor de fonduri ale clienților.
(37) Fuziunea unei instituții de credit sau conversia unei filiale în sucursală sau viceversa ar putea afecta principalele caracteristici ale protecției deponenților. Pentru a evita impactul negativ asupra deponenților care ar avea depozite în ambele bănci care fuzionează și al căror drept de acoperire a depozitelor ar fi redus din cauza modificărilor aduse afilierii la SGD, toți deponenții ar trebui să fie informați cu privire la aceste modificări și ar trebui să aibă dreptul de a-și retrage fondurile fără a suporta vreo penalizare până la concurența unei sume egale cu acoperirea pierdută a depozitelor.
(38) Pentru a menține stabilitatea financiară, a evita contagiunea și a permite deponenților să își exercite drepturile de revendicare a depozitelor atunci când este cazul, autoritățile desemnate, SGD-urile și instituțiile de credit în cauză ar trebui să informeze deponenții cu privire la indisponibilitatea depozitelor.
(39) Pentru a spori transparența pentru deponenți și pentru a promova soliditatea financiară și încrederea în rândul SGD-urilor atunci când își îndeplinesc obligațiile, ar trebui îmbunătățite cerințele actuale de raportare. Pe baza cerințelor actuale care permit SGD-urilor să solicite toate informațiile necesare de la instituțiile lor membre pentru a pregăti rambursările, SGD-urile ar trebui, de asemenea, să poată solicita informațiile necesare pentru a pregăti rambursarea în contextul cooperării transfrontaliere. La cererea unei SGD, instituțiile membre ar trebui să aibă obligația de a furniza informații generale cu privire la orice activitate transfrontalieră semnificativă din alte state membre. De asemenea, pentru a furniza ABE o gamă adecvată de informații cu privire la evoluția resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor și la utilizarea acestor resurse, statele membre ar trebui să se asigure că SGD-urile informează anual ABE cu privire la cuantumul depozitelor acoperite și la resursele financiare disponibile și notifică ABE cu privire la circumstanțele care au condus la utilizarea fondurilor SGD fie pentru rambursări, fie pentru alte măsuri. În fine, pentru a reflecta rolul mai important al SGD-urilor în gestionarea crizelor bancare, care vizează facilitarea utilizării fondurilor SGD în cadrul procedurii de rezoluție, SGD-urile ar trebui să aibă dreptul de a primi anual rezumatul planurilor de rezoluție ale instituțiilor de credit pentru a fi în general mai pregătite să pună la dispoziție fondurile.
(40) Standardele tehnice în domeniul serviciilor financiare ar trebui să faciliteze o armonizare consecventă și o protecție adecvată a deponenților din întreaga Uniune. Este eficient și oportun să se încredințeze ABE, în calitate de organism cu înaltă specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică alegeri strategice și care urmează să fie adoptate de Comisie.
(41) În cazurile prevăzute de prezenta directivă, Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE prin intermediul actelor delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(12), pentru a preciza următoarele: (a) detaliile tehnice legate de identificarea clienților instituțiilor financiare în scopul efectuării rambursărilor aferente depozitelor de fonduri ale clienților, criteriile de rambursare către titularul contului în beneficiul fiecărui client sau către client în mod direct, precum și normele de evitare a cererilor multiple de efectuare de rambursări către același beneficiar; (b) metodologia testului celui mai mic cost și (c) metodologia de calcul al resurselor financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă.
(42) În cazurile prevăzute de prezenta directivă, Comisia ar trebui să adopte proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE prin intermediul actelor de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să precizeze: (a) conținutul și formatul fișei de informare a deponenților, modelul pentru informațiile pe care SGDurile sau instituțiile de credit ar trebui să le comunice deponenților; (b) procedurile care trebuie urmate atunci când instituțiile de credit furnizează informații SGD-urilor lor și atunci când SGD-urile și autoritățile desemnate furnizează informații ABE, precum și modelele pentru furnizarea acestor informații.
(43) Prin urmare, Directiva 2014/49/UE ar trebui modificată în consecință.
(44) Pentru a permite sucursalelor instituțiilor de credit cu sediul în afara Uniunii care nu sunt membre ale unei SGD stabilite în Uniune să adere la o SGD din Uniune, sucursalelor respective ar trebui să li se acorde o perioadă de timp suficientă pentru a lua măsurile necesare în vederea respectării cerinței respective.
(45) Directiva 2014/49/UE permite statelor membre să recunoască un SIP drept SGD dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și respectă Directiva 2014/49/UE. Pentru a ține seama de modelul de afaceri specific al acestor SIP-uri, în special de relevanța funcțiilor aflate în centrul mandatului lor pe care le îndeplinesc în plus față de cele reglementate de prezenta directivă, este oportun să se prevadă posibilitatea ca statele membre să permită SIP-urilor să îndeplinească în continuare astfel de funcții. În plus, pentru a le acorda suficient timp pentru a se adapta la noile dispoziții, în special la mecanismele de siguranță pentru aplicarea măsurilor preventive, SIP-urilor ar trebui să li se acorde o perioadă de tranziție de trei ani. ▌Pentru a asigura condiții de concurență onestă și a menține un nivel ridicat de protecție a deponenților, funcțiile și sarcinile îndeplinite în plus față de cele reglementate de prezenta directivă ar trebui finanțate prin resurse financiare suplimentare, în plus față de nivelul-țintă. SIP ar trebui să creeze un fond segregat în scopuri SIP, altele decât funcțiile reglementate de prezenta directivă, astfel cum s-a convenit între Banca Centrală Europeană, autoritatea națională competentă și SIP-urile relevante.
(46) Pentru a permite SGD-urilor și autorităților desemnate să constituie capacitatea operațională necesară pentru a aplica noile norme privind utilizarea măsurilor preventive, este oportun să se prevadă o aplicare amânată a acestor noi norme.
(47) Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unei protecții uniforme a deponenților în Uniune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza riscurilor pe care abordările naționale divergente le-ar putea implica pentru integritatea pieței unice, ci pot fi mai degrabă realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări ale Directivei 2014/49/UE
Directiva 2014/49/UE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Prezenta directivă stabilește norme și proceduri privind instituirea și funcționarea schemelor de garantare a depozitelor (SGD-uri), acoperirea și rambursarea depozitelor, precum și utilizarea fondurilor SGD pentru măsuri care vizează asigurarea accesului deponenților la depozitele lor.”;
"
(b) la alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"
„(d) instituțiilor de credit și sucursalelor instituțiilor de credit cu sediul în afara Uniunii, care sunt afiliate schemelor menționate la litera (a), (b) sau (c) de la prezentul alineat.”
"
2. La articolul 2, alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(a) la punctul 3, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„3. «depozit» înseamnă un sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din tranzacții bancare normale efectuate în mod obișnuit de instituțiile de credit în cursul activității lor și pe care o instituție de credit are obligația să îl ramburseze în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și depozitele de economii, cu excepția unui sold creditor în cazul în care:”;
"
(b) la punctul 13, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„13. «angajament de plată» înseamnă o obligație irevocabilă, integral garantată, a unei instituții de credit de a plăti către o SGD o valoare monetară atunci când este solicitată de SGD respectivă și în cazul în care garanțiile reale:”;
"
(c) se adaugă următoarele puncte 19-23:"
„19. «autoritate de rezoluție» înseamnă o autoritate de rezoluție astfel cum este definită la articolul 2 punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;
20.
«depozite de fonduri ale clienților» înseamnă fonduri pe care titularii de conturi care sunt instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, le depun în cursul activității lor la o instituție de credit în numele clienților lor;
21.
«cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat» înseamnă cadrul instituit prin articolele 107, 108 și 109 din TFUE și prin regulamentele și toate actele Uniunii, inclusiv orientări, comunicări și avize stabilite sau adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (4) sau al articolului 109 din TFUE;
22.
«spălare de bani» înseamnă spălare de bani astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420]*;
23.
«finanțarea terorismului» înseamnă finanțarea terorismului astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420]. **”;
"
(d) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Acțiunile la societățile de credit ipotecar (de tip „building society”) din Irlanda, cu excepția celor de tipul instituțiilor de credit cuprinse în articolul 5 alineatul (1) litera (b), sunt considerate depozite.
____________________________________________
* [A se introduce referința completă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420].
** [A se introduce referința completă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420].”
"
3. Articolul 4 se modifică după cum urmează:
(-a) Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) O schemă contractuală astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din prezenta directivă poate fi recunoscută oficial drept SGD dacă respectă prezenta directivă.
Un SIP poate fi recunoscut oficial drept SGD dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și respectă prezenta directivă.
Statele membre se asigură că, până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], un SIP care este recunoscut ca SGD în temeiul prezentului alineat separă mijloacele sale financiare disponibile care fac obiectul unui nivel-țintă în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din prezenta directivă de mijloacele financiare suplimentare necesare pentru a îndeplini alte mandate decât cele reglementate în temeiul prezentei directive.”;
"
(a) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în calitate de membru al unei SGD, SGD respectivă notifică imediat acest lucru autorității desemnate și autorității competente a instituției de credit respective.
Statele membre se asigură că autoritatea competentă, în cooperare cu autoritatea desemnată, ia cu promptitudine toate măsurile adecvate, inclusiv, dacă este necesar, impunerea de sancțiuni, pentru a se asigura că instituțiile de credit își respectă obligațiile care le revin în calitate de membre ale unei SGD. ▌
Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării de către instituțiile de credit a obligațiilor care le revin în calitate de membre ale unei SGD. Sancțiunile respective sunt eficace, proporționale și disuasive.”;
"
(b) se introduce alineatul (4a) cu următorul text:"
„(4a) Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit nu plătește contribuțiile menționate la articolul 10 și la articolul 11 alineatul (4) în intervalul de timp specificat de SGD, SGD respectivă percepe, pentru perioada de întârziere, rata dobânzii legale la suma datorată.”;
"
(c) alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(5) Statele membre se asigură că SGD informează autoritatea desemnată în cazul în care măsurile menționate la alineatele (4) și (4a) nu restabilesc conformitatea instituției de credit. Statele membre se asigură că autoritatea desemnată evaluează dacă instituția îndeplinește în continuare condițiile pentru menținerea calității de membru al SGD și informează autoritatea competentă cu privire la rezultatul evaluării respective.
(6) Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritatea competentă decide să retragă autorizația în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2013/36/UE, instituția de credit încetează să mai fie membră a SGD. Statele membre se asigură că depozitele deținute la data la care o instituție de credit a încetat să mai fie membră a SGD continuă să fie garantate de SGD respectivă timp de maximum șase luni.”;
"
(ca) la alineatul (7) se adaugă următorul paragraf:"
„Autoritățile desemnate dispun de competențele necesare de impunere a respectării legii, inclusiv de competența de a impune sancțiuni sau alte măsuri administrative, pentru a remedia cazurile de încălcare a prezentei directive.”;
"
(d) alineatul (8) se elimină;
(e) se adaugă alineatul (13) cu următorul text:"
„(13) ▌ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind domeniul de aplicare, conținutul și procedurile simulărilor de criză menționate la alineatul (10).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
Comisiei i se deleagă competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;
"
4. Articolul 5 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(i) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Următoarele sunt excluse de la rambursare de către SGD:”
"
(ii) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"
„(c) depozitele rezultate din operațiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălare de bani și finanțarea terorismului;”;
"
▌
(iv) litera (f) se înlocuiește cu următorul text:"
„(f) depozitele al căror titular nu a fost niciodată identificat în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) …. [a se introduce referința scurtă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420], în cazul în care depozitele respective au devenit indisponibile, cu excepția cazului în care titularul solicită efectuarea unei rambursări și dovedește că lipsa identificării nu a fost cauzată de acțiunea sa;”;
"
(v) litera (j) se elimină;
(va) se adaugă următoarea literă:"
„(ka) depozitele constituite de persoane fizice sau juridice care fac obiectul unor sancțiuni financiare focalizate adoptate de Uniune.”;
"
(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Prin derogare de la alineatul (1) punctul (i), statele membre pot decide ca depozitele deținute de sisteme de pensii personale și sisteme de pensii ocupaționale ale întreprinderilor mici sau mijlocii să fie incluse în limita nivelului de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1).”
"
5. Articolul 6 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (2) se modifică după cum urmează:
(i) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
„În plus față de alineatul (1), statele membre se asigură că următoarele depozite sunt protejate până la suma minimă de 500 000 EUR și până la suma maximă de timp de 2 500 000 EUR șase luni de la data la care această sumă a fost creditată sau de la data la care depozitele respective pot fi transferate legal:”;
"
(ii) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"
„(a) depozitele care rezultă în urma tranzacțiilor imobiliare referitoare la bunuri imobile locative private și depozitele destinate unor astfel de tranzacții, cu condiția ca tranzacțiile respective să fie încheiate într-un interval de timp de patru luni de către o persoană fizică și cu condiția ca persoana fizică respectivă să poată furniza documente care să ateste o astfel de tranzacție;
"
(iia) se adaugă paragraful următor:"
„Până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], Comisia reanalizează sumele protejate menționate la primul paragraf și transpuse de statele membre, pentru a stabili dacă nu cumva suma maximă menționată la paragraful respectiv ar trebui redusă, apreciind dacă sumele care sunt protejate sunt proporționale și asigură condiții de concurență onestă în întreaga Uniune. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.”;
"
(b) se introduce următorul alineat (2a):"
„(2a) Statele membre se asigură că nivelul de acoperire prevăzut la alineatul (2) completează nivelul de acoperire prevăzut la alineatul (1).”
"
6. Articolul 7 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (5) se elimină;
(aa) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"
„(6) Statele membre se asigură că instituțiile de credit comunică SGD-urilor lor, cel puțin o dată pe an, cuantumul agregat al depozitelor eligibile. Statele membre iau măsuri pentru ca SGD-urile să poată solicita în orice moment instituțiilor de credit informații despre suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent.”
"
(b) alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"
„(7) Statele membre se asigură că SGD rambursează dobânda la depozite care a fost acumulată, dar nu a fost creditată sau debitată la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). Nu se depășește nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 alineatul (1) sau, în situațiile menționate la articolul 6 alineatul (2), nivelul de acoperire prevăzut la alineatul respectiv.
În cazurile în care ratele dobânzii la anumite depozite depășesc semnificativ rata dobânzii predominante pe piață la momentul respectiv, astfel cum a fost stabilită și determinată pe baza unor date transparente și puse la dispoziția publicului, SGD are competența de a ajusta dobânda rambursată pentru a reflecta rata predominantă de pe piață la momentul când a fost stabilită de autoritatea administrativă de resort sau prin decizia autorității judiciare. Această ajustare se face pentru a preveni hazardul moral. Criteriile și metodologia aplicate pentru a defini ce înseamnă „depășire semnificativă” și pentru ajustare se stabilesc în mod transparent, în conformitate cu orientările elaborate de ABE și sub rezerva aprobării de autoritatea competentă.
"
7. Se introduce următorul articol 7a:"
„Articolul 7a
Sarcina probei privind eligibilitatea depozitelor și dreptul la acestea
Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (3), un deponent sau, după caz, un titular de cont dovedește fie că depozitele în cauză îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (2), fie că are dreptul la depozite în circumstanțele menționate la articolul 7 alineatul (3).”
"
8. Articolul 8 se modifică după cum urmează:
(-a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) SGD-urile se asigură că suma rambursabilă este disponibilă cât mai curând posibil și, în orice caz, în mai puțin de șapte zile lucrătoare de la data la care autoritatea administrativă de resort face o constatare în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) punctul 1 litera (a) sau de la data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).”
"
(-aa) alineatul (2) se elimină;
(a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre permit SGD-urilor să aplice o perioadă ▌mai lungă pentru a rambursa depozitele menționate la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 8b, care nu trebuie să depășească 20 de zile lucrătoare de la data la care SGD-urile respective au primit documentația completă pe care au solicitat-o de la un deponent sau, dacă este cazul, de la un titular de cont, pentru a examina creanțele și a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de rambursare. În ceea ce privește depozitele menționate la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (3), în cazul în care nu sunt în măsură să pună la dispoziție suma rambursabilă în mai puțin de șapte zile lucrătoare, SGD-urile se asigură că deponenții au acces la un cuantum adecvat din depozitele lor garantate pentru a acoperi costul vieții în termen de cinci zile lucrătoare de la depunerea unei cereri pentru cuantumul respectiv.
"
(aa) alineatul (4) se elimină;
(b) alineatul (5) se modifică după cum urmează:
(i) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"
„(c) prin derogare de la alineatul (9), nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni (contul este inactiv), cu excepția cazului în care un deponent are, de asemenea, depozite într-un alt cont care nu este inactiv;”;
"
(ii) litera (d) se elimină;
(c) alineatul (8) se elimină;
(d) alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"
„(9) Statele membre se asigură că, în cazul în care nu a avut loc nicio tranzacție legată de depozit în ultimele 24 de luni, SGD-urile pot stabili un prag privind costurile administrative care ar fi suportate de SGD-urile respective pentru efectuarea unei astfel de rambursări. SGD-urile nu au obligația de a întreprinde demersuri active pentru a efectua rambursări către deponenți sub acest prag. Statele membre se asigură că SGD-urile efectuează rambursări către deponenți sub acest prag, în cazul în care deponenții respectivi solicită acest lucru.”
"
9. Se introduc articolele 8a, 8b și 8c după cum urmează:"
„Articolul 8a
Rambursarea depozitelor care depășesc 10 000 EUR
Statele membre se asigură că, atunci când sumele care trebuie rambursate depășesc 10 000 EUR, SGD-urile efectuează rambursările către deponenți prin transfer credit, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului*.
Articolul 8b
Acoperirea depozitelor de fonduri ale clienților
(1) Statele membre se asigură că depozitele de fonduri ale clienților sunt acoperite de SGD-uri în cazul în care se aplică toate condițiile următoare:
(a)
aceste depozite sunt constituite în numele și exclusiv în contul clienților care sunt eligibili pentru protecție în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);
(b)
aceste depozite sunt constituite pentru a separa fondurile clienților în conformitate cu cerințele în materie de protejare a fondurilor prevăzute în dreptul Uniunii care reglementează activitățile entităților menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (d);
(c)
clienții menționați la litera (a) sunt identificați sau pot fi identificați, sub responsabilitatea finală a entității care deține contul în numele clienților, înainte de data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau înainte de data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).
(2) Statele membre se asigură că nivelul de acoperire menționat la articolul 6 alineatul (1) se aplică fiecăruia dintre clienții care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol. Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1), atunci când stabilește cuantumul rambursabil pentru un client individual, SGD nu ia în considerare depozitele agregate de fonduri constituite de clientul respectiv la aceeași instituție de credit.
(3) Statele membre se asigură că SGD-urile facrambursările depozitelor acoperite direct în contul clientului.
(4) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze:
(a)
detaliile tehnice legate de identificarea clienților în scopul efectuării rambursării în conformitate cu articolul 8;
▌
(c)
normele de evitare a cererilor multiple de efectuare a rambursărilor către același beneficiar.
La elaborarea respectivelor proiecte de standarde tehnice de reglementare, ABE ține seama de toate elementele următoare:
(a)
particularitățile modelului de afaceri al diferitelor tipuri de instituții financiare menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (d);
(b)
cerințele specifice ale dreptului aplicabil al Uniunii care reglementează activitățile instituțiilor financiare menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (d) pentru tratamentul aplicat fondurilor clienților.
ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
Comisiei îi este delegată competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 8c
Suspendarea rambursărilor în caz de preocupări legate de spălarea banilor sau finanțarea terorismului
(1) Statele membre se asigură că autoritatea desemnată informează SGD în termen de 24 de ore de la momentul în care autoritatea desemnată a primit informațiile menționate la articolul 48 alineatul (4) din [a se introduce referința – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423] cu privire la rezultatul măsurilor de precauție privind clientela menționate la articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (UE) …. [a se introduce referința scurtă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420]. Statele membre se asigură că schimbul de informații dintre autoritatea desemnată și SGD se limitează la informațiile strict necesare pentru exercitarea sarcinilor și responsabilităților SGD în temeiul prezentei directive și că un astfel de schimb de informații respectă cerințele prevăzute în Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului**.
(2) Statele membre se asigură că SGD-urile suspendă rambursarea menționată la articolul 8 alineatul (1) în cazul în care un deponent sau orice persoană care are dreptul la sumele aflate în contul său a fost acuzată de o infracțiune decurgând din sau având legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului, până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
(3) Statele membre se asigură că SGD-urile suspendă rambursarea menționată la articolul 8 alineatul (1) pentru aceeași durată ca cea prevăzută la articolul 20 din [a se introduce referința scurtă – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423] în cazul în care sunt notificate de către unitatea de informații financiare menționată la articolul 32 din Directiva (UE) [a se introduce referința – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423] cu privire la faptul că unitatea respectivă a decis să suspende o tranzacție sau să refuze să își dea consimțământul pentru efectuarea unei astfel de tranzacții sau să suspende un cont bancar sau un cont de plăți în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) sau (2) din Directiva (UE) [a se introduce referința – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423].
(4) Statele membre se asigură că SGD-urile nu sunt trase la răspundere pentru nicio măsură luată în conformitate cu instrucțiunile unității de informații financiare. SGD-urile utilizează orice informații primite de la unitatea de informații financiare numai în sensul prezentei directive.
_________________
* Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214).
** Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, 27.3.1996, p. 20).”
"
10. La articolul 9, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(2) Fără a aduce atingere drepturilor pe care le pot avea în conformitate cu dreptul intern, SGD-urile care efectuează plăți garantate într-un cadru național au dreptul de subrogare în drepturile deponenților în cadrul procedurii de lichidare sau de reorganizare, până la concurența unei sume egale cu plățile efectuate de SGD-uri către deponenți. SGD-urile care aduc o contribuție în contextul instrumentelor de rezoluție menționate la articolul 37 alineatul (3) litera (a) sau (b) din Directiva 2014/59/UE sau în contextul măsurilor luate în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din prezenta directivă au o creanță împotriva instituției de credit reziduale pentru orice pierdere suferită ca urmare a oricăror contribuții aduse rezoluției în temeiul articolului 109 din Directiva 2014/59/UE sau transferului efectuat în temeiul articolului 11 alineatul (5) din prezenta directivă pentru o sumă egală cu contribuția lor, cu condiția ca instituția de credit reziduală să fie lichidată. Creanța respectivă este de același rang ca și depozitele acoperite în temeiul dreptului intern care reglementează procedurile obișnuite de insolvență.
(3) Statele membre se asigură că deponenții ale căror depozite nu au fost rambursate sau recunoscute de SGD în termenele prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (3) pot pretinde rambursarea depozitelor lor în termen de cinci ani.”
"
11. Articolul 10 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (2) se modifică după cum urmează:
(i) după primul paragraf se introduc următoarele paragrafe:"
„Pentru calcularea nivelului-țintă menționat la primul paragraf, perioada de referință este cuprinsă între data de 31 decembrie care precedă data până la care trebuie atins nivelul-țintă și data respectivă.
Atunci când stabilesc dacă SGD a atins acest nivel-țintă, statele membre iau în considerare numai resursele financiare disponibile cu care membrii au contribuit direct la SGD sau care au fost recuperate de la aceștia, excluzând taxele și comisioanele administrative. Aceste resurse financiare disponibile includ veniturile din investiții provenite din fondurile cu care membrii au contribuit la SGD, dar exclud rambursările care nu au fost solicitate de deponenții eligibili în cursul procedurilor de efectuare a rambursărilor, orice datorii acumulate de SGD, inclusiv împrumuturile de la alte SGD și mecanismele de finanțare alternative, astfel cum sunt menționate la articolul 10 alineatul (9). Sumele de rambursat datorate unei alte SGD în temeiul articolului 12 se tratează ca active ale SGD care a acordat împrumutul și pot fi luate în considerare la atingerea nivelului-țintă aferent SGD respectiv.”;
"
(ii) al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„În cazul în care, după ce s-a atins pentru prima dată nivelul-țintă menționat la primul paragraf și resursele financiare disponibile, în urma unei plăți din fondurile SGD în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și cu articolul 11 alineatele (2), (3) și (5), s-au redus la o valoare mai mică de două treimi din nivelul-țintă, SGD-urile stabilesc contribuția periodică la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de patru ani.
În cazul în care, după ce s-a atins pentru prima dată nivelul-țintă menționat la primul paragraf și resursele financiare disponibile, în urma unei plăți din fondurile SGD în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și cu articolul 11 alineatele (2), (3) și (5), au fost reduse cu o valoare mai mică de o treime din nivelul-țintă, SGD-urile stabilesc contribuția periodică la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de doi ani.”;
"
(iia) al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
”Statele membre pot prelungi perioada inițială menționată la primul paragraf cu maximum patru ani, în cazul în care SGD a efectuat plăți cumulate care depășesc 0,8 % din depozitele acoperite pentru a rambursa deponenții.”;
"
(b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Resursele financiare disponibile pe care SGD le ia în considerare în vederea atingerii nivelului-țintă menționat la alineatul (2) pot include angajamentele de plată, plătibile în termen de 48 de ore la cererea SGD. Ponderea totală a acestor angajamente de plată nu trebuie să depășească 30 % din cuantumul total al resurselor financiare disponibile obținute în conformitate cu alineatul (2).
ABE emite orientări privind angajamentele de plată care stabilesc criteriile de admisibilitate a angajamentelor respective;”
"
(c) alineatul (4) se elimină;
(d) alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"
„(7) Statele membre se asigură că SGD-urile, autoritățile desemnate sau autoritățile competente stabilesc strategia de investiții pentru resursele financiare disponibile ale SGD-urilor și că respectiva strategie de investiții respectă principiul diversificării și al investițiilor în active cu grad scăzut de risc și lichide.
Statele membre se asigură că strategia de investiții menționată la primul paragraf de la prezentul alineat respectă principiile stabilite la articolele 4, 8 și 10 din Regulamentul delegat (UE) 2016/451 al Comisiei*.
_______________
* Regulamentul delegat (UE) 2016/451 al Comisiei din 16 decembrie 2015 de stabilire a principiilor și a criteriilor generale pentru strategia de investiții, precum și a normelor pentru administrarea Fondului unic de rezoluție (JO L 79, 30.3.2016, p. 2).”;
"
(e) se introduce următorul alineat (7a):"
„(7a) Statele membre se asigură că SGD-urile își pot plasa integral sau parțial resursele financiare disponibile la banca lor centrală națională sau la trezoreria națională, cu condiția ca această decizie să fie eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru SGD-uri și ca respectivele resurse financiare disponibile să fie păstrate într-un cont segregat, astfel încât acestea să fie ușor disponibile pentru a fi utilizate de către SGD în conformitate cu articolele 11 și 12.
"
(ea) alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"
„(9) Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de mecanisme de finanțare alternative adecvate, care le permit să obțină finanțare pe termen scurt pentru a satisface creanțele împotriva respectivelor SGD-uri. Statele membre se asigură că mecanismele alternative de finanțare ale SGD-urilor nu sunt finanțate din fonduri publice.”
"
(f) alineatul (10) se elimină;
(g) se introduc următoarele alineate (11), (12) și (13):"
„(11) Statele membre se asigură că, în contextul măsurilor menționate la articolul 11 alineatele (1), (2), (3) și (5), SGD-urile pot utiliza fondurile provenite din mecanismele de finanțare alternative menționate la articolul 10 alineatul (9) ▌, înainte de a utiliza resursele financiare disponibile și de a colecta contribuțiile extraordinare menționate la articolul 10 alineatul (8). ▌
(12) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze:
(a)
metodologia de calcul al resurselor financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă menționat la alineatul (2), inclusiv delimitarea resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor și a categoriilor de resurse financiare disponibile care provin din contribuțiile plătite;
(b)
detaliile procesului de atingere a nivelului-țintă menționat la alineatul (2) după ce o SGD a utilizat resursele financiare disponibile în conformitate cu articolul 11.
ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(13) Până la… [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE elaborează orientări pentru a sprijini SGD-urile să își diversifice resursele financiare disponibile și cu privire la modul în care SGD-urile ar putea investi în active cu grad scăzut de risc, aplicabile resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor.”
"
12. Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 11
Utilizarea fondurilor
(1) Statele membre se asigură că SGD-urile utilizează resursele financiare disponibile menționate la articolul 10 în primul rând pentru a garanta efectuarea de rambursări către deponenți în conformitate cu articolul 8 ▌.
(2) Statele membre se asigură că SGD-urile utilizează resursele financiare disponibile pentru a finanța rezoluția instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 109 din Directiva 2014/59/UE. Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție stabilesc suma cu care o SGD trebuie să contribuie la finanțarea rezoluției instituțiilor de credit, după ce autoritățile de rezoluție respective au consultat SGD cu privire la rezultatele testului celui mai mic cost menționat la articolul 11e din prezenta directivă. Statele membre se asigură că SGD-urile răspund, fără întârziere, la consultarea respectivă.
(3) Statele membre permit SGD-urilor să utilizeze resursele financiare disponibile pentru măsurile preventive menționate la articolul 11a în beneficiul unei instituții de credit, în cazul în care se aplică toate condițiile următoare:
(a)
instituția de credit nu a fost considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE;
(b)
SGD a confirmat că costul măsurii nu depășește costul efectuării rambursărilor către deponenți, calculat în conformitate cu articolul 11e;
(c)
sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolele 11a și 11b.
(4) În cazul în care se utilizează resursele financiare disponibile pentru măsurile preventive sau măsurile alternative menționate la alineatele (3) și (5), instituțiile de credit afiliate furnizează fără întârziere SGD resursele folosite pentru aceste măsuri, dacă este necesar, sub formă de contribuții extraordinare, atunci când se aplică oricare dintre următoarele:
(a)
apare necesitatea de a efectua rambursări către deponenți sau de a interveni în procesul de rezoluție, iar resursele financiare disponibile ale SGD se ridică la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă;
(b)
resursele financiare disponibile ale SGD scad sub 40 % din nivelul-țintă în urma finanțării măsurilor preventive, cu excepția cazului în care calendarul de rambursare al instituției sau al instituțiilor cărora li se acordă măsuri preventive prevede o rambursare de către instituțiile respective în termen de 12 luni, ceea ce are drept rezultat faptul că resursele financiare disponibile depășesc 40 % din nivelul-țintă.
(5) În cazul în care o instituție de credit este lichidată în conformitate cu articolul 32b din Directiva 2014/59/UE în vederea ieșirii de pe piață sau a încetării activității sale bancare, statele membre permit SGD-urilor să utilizeze resursele financiare disponibile pentru măsuri alternative care să mențină accesul deponenților la depozitele lor, inclusiv transferul de active și pasive și transferul depozitelor dintr-un cont în altul, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
SGD confirmă că costul măsurii nu depășește costul efectuării rambursărilor către deponenți, calculat în conformitate cu articolul 11e din prezenta directivă;
(b)
▌sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 11d din prezenta directivă;
(c)
în cazul în care măsura ia forma unui transfer de active sau pasive, transferul include pasive care iau forma unuia sau mai multora dintre următoarele elemente:
(i)
depozite acoperite;
(ii)
depozite eligibile ale persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii;
(iii)
depozite ale persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii, care ar fi depozite eligibile dacă nu ar fi fost constituite prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii ale unor instituții stabilite în Uniune;
(iv)
orice pasive cu rang prioritar față de depozitele acoperite în ierarhia națională a creanțelor în caz de insolvență stabilită de creditori.”;
"
13. Se introduc următoarele articole 11a-11e:"
„Articolul 11a
Măsuri preventive
(1) ▌Statele membre se asigură că SGD-urile utilizează resursele financiare disponibile pentru măsurile preventive menționate la articolul 11 alineatul (3), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
cererea unei instituții de credit de finanțare a acestor măsuri preventive este însoțită de o notă care conține măsurile menționate la articolul 11b;
(b)
instituția de credit a consultat autoritatea competentă cu privire la măsurile avute în vedere în nota menționată la articolul 11b;
(c)
utilizarea unor măsuri preventive de către SGD este legată de condiții impuse instituției de credit sprijinite, care includ cel puțin monitorizarea mai strictă a riscurilor instituției de credit, însoțită de mecanisme de guvernanță care să faciliteze o astfel de monitorizare, de drepturi de verificare mai ample pentru SGD și de o raportare mai frecventă către autoritățile competente;
(d)
utilizarea măsurilor preventive de către SGD este condiționată de ▌accesul efectiv al deponenților la depozitele acoperite;
(e)
instituțiile de credit afiliate sunt în măsură să plătească contribuțiile extraordinare în conformitate cu articolul 11 alineatul (4);
(f)
instituția de credit își respectă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive, nu a primit deja sprijin financiar public extraordinar în conformitate cu articolul 32c alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE în ultimii cinci ani și a respectat pe deplin calendarul de rambursare sau a rambursat orice sprijin financiar public extraordinar sau măsură preventivă anterioară;
(fa)
măsurile preventive nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care instituția de credit sau entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte în viitorul apropiat, cu excepția cazului în care absența acestei măsuri duce la o perturbare a stabilității financiare.
(2) Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de sisteme de monitorizare și de proceduri decizionale adecvate pentru selectarea și punerea în aplicare a unor măsuri preventive și pentru monitorizarea riscurilor aferente.
(3) Statele membre se asigură că SGD-urile pot pune în aplicare măsuri preventive numai în cazul în care autoritatea desemnată a confirmat că au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute la alineatul (1). Autoritatea desemnată notifică autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție.
În cazul în care instituția beneficiară aparține unui SIP, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (c), respectivul SIP stabilește, pe baza rezultatelor testului celui mai mic cost menționat la articolul 11e, cuantumul resurselor financiare disponibile pentru măsurile preventive care sunt notificate autorității desemnate.
(4) Statele membre se asigură că SGD ▌își utilizează resursele financiare disponibile pentru măsuri de sprijin sub formă de capital, inclusiv recapitalizări, măsuri legate de deprecierea activelor și garanții ale activelor, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11b.
Statele membre se asigură că SGD își transferă deținerile de acțiuni sau alte instrumente de capital deținute la instituția de credit care beneficiază de sprijin ▌de îndată ce situația comercială și financiară o permite.
(4a) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:
(a)
condițiile menționate la alineatul (1) litera (c);
(b)
sistemele de monitorizare și procedurile decizionale de care trebuie să dispună SGD-urile în conformitate cu alineatul (2);
(c)
ținând seama de cerințele stabilite la articolul 11b, modalitățile de cooperare între autoritățile de rezoluție, autoritățile desemnate și autoritățile competente în temeiul alineatelor (1) și (3) de la prezentul articol.
EBA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
Comisiei îi este delegată competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 11b
Cerințe pentru finanțarea măsurilor preventive
(1) Statele membre se asigură că instituțiile de credit care solicită unei SGD să finanțeze măsuri preventive în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) prezintă autorității competente ▌o notă cu măsurile pe care instituțiile de credit respective se angajează să le întreprindă pentru a garanta conformitatea cu cerințele de supraveghere aplicabile ▌prevăzute în conformitate cu Directiva 2013/36/UE și ▌Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2) Nota menționată la alineatul (1) stabilește măsuri de atenuare a riscului de deteriorare a solidității financiare și de consolidare a poziției de capital și de lichiditate a instituției de credit.
(2a) Dacă resursele financiare ale unei SGD sunt utilizate pentru măsuri preventive în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din prezenta directivă, autoritatea competentă solicită instituției de credit beneficiare să actualizeze, după caz, planul de redresare, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 32 din Directiva 2014/59/UE, sau planul de redresare a grupului, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 33 din respectiva directivă. Autoritatea competentă dispune instituției de credit care beneficiază de sprijin să pună în aplicare măsurile menționate la articolul 6 alineatul (6) al treilea paragraf din Directiva 2014/59/UE, dacă sunt îndeplinite condițiile de la articolul 6 alineatul (6) din respectiva directivă.
(3) Statele membre se asigură că, în cazul unei măsuri de sprijin sub formă de capital în temeiul alineatului (1), resursele financiare disponibile ale unei SGD acoperă numai deficitul de capital pe baza următoarelor elemente, astfel cum se precizează în notă:
(a)
deficitul de capital inițial identificat în cadrul unei simulări de criză la nivelul Uniunii, al unei evaluări a calității activelor sau al unui exercițiu echivalent ori în cursul procesului de supraveghere și evaluare, astfel cum este confirmat de autoritatea competentă;
(b)
măsurile de atragere de capital care trebuie să fie puse în aplicare în termen de șase luni de la data depunerii planului de reorganizare a activității;
(c)
garanții pentru prevenirea ieșirilor de fonduri, inclusiv măsurile menționate la alineatul (5);
(d)
după caz, contribuțiile acționarilor și ale deținătorilor de datorii subordonate ale instituției de credit care beneficiază de sprijin.
Atunci când determină deficitul de capital, SGD poate lua în considerare, de asemenea, orice evaluare prospectivă a adecvării capitalului, inclusiv planul de conservare a capitalului menționat la articolul 142 din Directiva 2013/36/UE.
Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit este membră a unui SIP, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (c), deficitul de capital este determinat de SIP.
Atunci când stabilește deficitul de capital, SGD transmite o notificare autorității competente.
(4) Statele membre se asigură că ▌nota menționată la alineatul (1) prevede o strategie de ieșire din măsurile preventive, inclusiv un calendar clar specificat de rambursare de către instituția de credit a oricăror fonduri rambursabile primite în cadrul măsurilor preventive. Aceste informații nu se divulgă decât după un an de la finalizarea strategiei de ieșire sau de la punerea în aplicare a planului de remediere sau de la încheierea evaluării în temeiul articolului 11c alineatul (3).
(5) Statele membre se asigură că nu se plătesc dividende, răscumpărări de acțiuni sau remunerații variabile și că instituția de credit care beneficiază de sprijin nu își asumă niciun angajament irevocabil de a plăti dividende, răscumpărări de acțiuni sau remunerații variabile. Autoritatea competentă poate restricționa parțial, în mod excepțional, această interdicție în cazul în care instituția de credit demonstrează, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că este obligată din punct de vedere juridic să plătească dividendele. ▌Statele membre se asigură că restricțiile în temeiul prezentului alineat rămân în vigoare până când instituția de credit care beneficiază de sprijin rambursează SGD suma utilizată pentru măsurile preventive.
(5a) Statele membre se asigură că, în termen de șase luni de la furnizarea sprijinului financiar inițial, instituția de credit beneficiară prezintă autorității competente un plan de reorganizare a activității. În cazul în care autoritatea competentă nu are convingerea că planul de reorganizare a activității este credibil și fezabil pentru a garanta viabilitatea pe termen lung, măsurile preventive pentru instituția de credit în cauză se suspendă, iar autoritatea competentă pune în aplicare măsuri adecvate pentru a asigura că viabilitatea pe termen lung este garantată.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care o instituție de credit aparține unui SIP, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (c), planul de reorganizare a activității este aprobat de SIP, după consultarea autorității competente.
(6) ▌Statele membre se asigură că măsurile avute în vedere în planul de reorganizare a activității menționat la alineatul (5a) sunt compatibile cu planul de restructurare al instituției de credit cerut de Comisie, în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
(6a) Autoritatea competentă transmite planul de reorganizare a activității autorității de rezoluție. Autoritatea de rezoluție poate examina planul de reorganizare a activității pentru a identifica orice acțiune care ar putea avea un impact negativ asupra posibilității de rezoluție a instituției și poate face recomandări autorității competente cu privire la aceste aspecte. Autoritatea de rezoluție își comunică evaluarea și recomandările în termenul stabilit de autoritatea competentă.
Articolul 11c
Planul de remediere
(1) Statele membre se asigură că, în cazul în care instituția de credit nu își îndeplinește angajamentele prezentate în nota menționată la articolul 11b alineatul (1) ori în planul de reorganizare a activității menționat la articolul 11b alineatul (5a) primul paragraf sau nu rambursează la scadență cuantumul plătit cu titlu de contribuție în cadrul măsurilor preventive sau nu respectă strategia de ieșire în temeiul articolului 11b alineatul (4), SGD informează fără întârziere autoritatea competentă în acest sens.
(2) În situația menționată la alineatul (1), statele membre se asigură că autoritatea competentă solicită instituției de credit să prezinte un plan de remediere punctual autorității desemnate și SGD care să descrie măsurile pe care le va lua instituția de credit pentru a garanta conformitatea cu cerințele de supraveghere, pentru a asigura viabilitatea sa pe termen lung și pentru a rambursa cuantumul datorat plătit cu titlu de contribuție de SGD la măsura preventivă, precum și calendarul aferent. Autoritatea desemnată și SGD consultă autoritatea competentă în ceea ce privește măsurile avute în vedere în planul de remediere.
(3) În cazul în care autoritatea competentă nu are convingerea că planul de remediere este credibil sau fezabil sau în cazul în care instituția de credit nu respectă planul de remediere, SGD nu mai acordă nicio măsură preventivă instituției de credit respective, iar autoritățile relevante efectuează o evaluare pentru a stabili dacă instituția este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2014/59/UE.
(4) Până la … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE emite orientări de stabilire a elementelor planului de reorganizare a activității care însoțește măsurile preventive menționate la articolul 11b alineatele (3)-(5a) și ale planului de remediere menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.
Articolul 11d
Măsuri alternative
(1) ▌Statele membre permit utilizarea fondurilor SGD pentru măsurile alternative menționate la articolul 11 alineatul (5). Statele membre se asigură că, atunci când SGD-urile finanțează astfel de măsuri, instituțiile de credit scot pe piață sau iau măsuri pentru a scoate pe piață activele, drepturile și pasivele pe care instituțiile de credit respective intenționează să le transfere. Fără a aduce atingere cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, această scoatere pe piață trebuie să respecte toate condițiile următoare:
(a)
scoaterea pe piață este deschisă și transparentă și nu prezintă în mod eronat activele, drepturile și pasivele care urmează să fie transferate;
(b)
scoaterea pe piață nu favorizează și nici nu discriminează anumiți cumpărători potențiali și nu conferă vreun avantaj unui cumpărător potențial;
(c)
scoaterea pe piață nu este afectată de niciun conflict de interese;
(d)
scoaterea pe piață ține seama de necesitatea de a pune în aplicare o soluție rapidă, ținând seama de termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf, pentru constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a);
(e)
scoaterea pe piață vizează maximizarea, pe cât posibil, a prețului de vânzare al activelor, drepturilor sau pasivelor în cauză.
(1a) Statele membre se asigură că, în cazul în care se recurge la SGD în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) în ceea ce privește o instituție de credit și cu condiția ca o astfel de acțiune să garanteze că persoanele fizice și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii continuă să aibă acces la depozitele lor, pentru a evita situația în care acestea trebuie să suporte pierderi, SGD la care este afiliată instituția de credit respectivă contribuie cu următoarele sume:
(i)
cuantumul necesar pentru a acoperi diferența dintre valoarea depozitelor acoperite și a datoriilor cu același rang de prioritate sau cu un rang de prioritate superior și valoarea totală a activelor care urmează să fie transferate unui beneficiar; și
(ii)
dacă este cazul, un cuantum necesar pentru a asigura neutralitatea capitalului beneficiarului în urma transferului.
Articolul 11e
Testul celui mai mic cost
(1) Atunci când au în vedere utilizarea fondurilor SGD pentru măsurile menționate la articolul 11 alineatul (2), (3) sau (5), statele membre se asigură că SGD-urile fac o comparație între următoarele:
(a)
costul estimat pentru ca SGD să finanțeze măsurile menționate la articolul 11 alineatul (2), (3) sau (5);
(b)
costul estimat al efectuării rambursărilor către deponenți în conformitate cu articolul 8 alineatul (1).
(2) Pentru comparația menționată la alineatul (1), se aplică următoarele dispoziții:
(a)
pentru estimarea costurilor menționate la alineatul (1) litera (a), SGD ia în considerare veniturile preconizate, cheltuielile operaționale și pierderile potențiale legate de măsură;
(b)
pentru măsurile menționate la articolul 11 alineatele (2) și (5), SGD își bazează estimarea costului efectuării rambursărilor către deponenți, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), pe evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit menționate la articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE și pe estimarea menționată la articolul 36 alineatul (8) din directiva respectivă;
(c)
pentru măsurile menționate la articolul 11 alineatele (2), (3) și (5), atunci când estimează costul efectuării rambursărilor către deponenți, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), SGD ia în considerare rata preconizată a recuperărilor, ▌costul suplimentar potențial de finanțare pentru SGD și posibilul cost pentru SGD în eventualitatea unei instabilități economice și financiare, inclusiv necesitatea de a mobiliza fonduri suplimentare, în cadrul mandatului SGD, pentru a proteja deponenții și stabilitatea financiară și a preveni contagiunea;
(d)
pentru măsurile menționate la articolul 11 alineatul (3), atunci când estimează costul efectuării rambursărilor către deponenți, SGD înmulțește cu 85 % rata estimată a recuperărilor calculată în conformitate cu metodologia menționată la alineatul (5) litera (b).
(3) Statele membre se asigură că suma utilizată pentru finanțarea rezoluției instituțiilor de credit, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (2), pentru măsurile preventive menționate la articolul 11 alineatul (3) sau pentru măsurile alternative menționate la articolul 11 alineatul (5) nu depășește cuantumul depozitelor acoperite la instituția de credit.
(4) Statele membre se asigură că autoritățile competente și autoritățile de rezoluție furnizează SGD toate informațiile necesare pentru comparația menționată la alineatul (1). Statele membre se asigură că autoritatea de rezoluție furnizează SGD costul estimat al contribuției SGD la rezoluția unei instituții de credit, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (2).
(4a) Cât mai curând posibil după aplicarea măsurilor alternative, statele membre se asigură că SGD transmite autorității competente, autorității de rezoluție și autorității desemnate un rezumat al elementelor principale ale calculului efectuat în conformitate cu prezentul articol. Rezumatul cuprinde în special rata netă de recuperare derivată din costul estimat al efectuării rambursărilor către deponenți pentru SGD și o justificare pe larg a ipotezelor subiacente aferente.
(5) Ținând seama de standardele tehnice de reglementare adoptate în conformitate cu articolul 36 alineatul (16) din Directiva 2014/59/UE, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze:
(a)
metodologia de calcul al costului estimat menționat la alineatul (1) litera (a), care ține seama de caracteristicile specifice ale măsurii în cauză;
(b)
metodologia de calcul al costului estimat al efectuării rambursărilor către deponenți menționat la alineatul (1) litera (b), inclusiv rata preconizată a recuperărilor menționată la alineatul (2) litera (c), costul suplimentar potențial de finanțare pentru SGD și posibilul cost pentru SGD în eventualitatea unei instabilități economice și financiare, inclusiv necesitatea de a mobiliza fonduri suplimentare, în cadrul mandatului SGD, pentru a proteja deponenții și stabilitatea financiară și a preveni contagiunea;
(c)
modul de contabilizare, în cadrul metodologiilor menționate la literele (a), (b) și (c), după caz, a variației valorii banilor ca urmare a câștigurilor potențiale acumulate în timp.
Pentru calcularea costului suplimentar potențial pentru SGD menționat la primul paragraf litera (b), metodologia ia în considerare:
(a)
costurile administrative legate de procesul de rambursare;
(b)
costurile administrative aferente perceperii de contribuții în temeiul articolului 10 alineatul (8), în cazul în care astfel de contribuții sunt necesare pentru efectuarea rambursărilor către deponenți, precum și costurile mobilizării unor mecanisme de finanțare alternative în temeiul articolului 10 alineatul (9), în cazul în care astfel de mecanisme ar fi mobilizate.
Pentru calcularea costului estimat al efectuării rambursărilor către deponenți, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), în cazul măsurilor menționate la articolul 11 alineatul (2), (3) sau (5), metodologia menționată la litera (b) ține seama de efectele de contagiune, riscurile economice și financiare și orice prejudiciere a reputației sistemului bancar, inclusiv, după caz, protejarea mărcii comerciale comune și importanța măsurilor preventive pentru obligațiile legale sau contractuale ale SGD, inclusiv pentru SIP-urile menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c).
ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
13a. Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Contribuțiile la SGD-urile menționate la articolul 10 se stabilesc pe baza cuantumului depozitelor acoperite și al gradului de risc asumat de către membrii fiecărei SGD.
Statele membre pot să prevadă contribuții mai mici din partea sectoarelor cu grad scăzut de risc ale instituțiilor de credit afiliate unei SGD, reglementate prin dreptul intern.
Statele membre pot decide dacă membrii unui SIP plătesc contribuții mai mici la SGD.
Statele membre pot permite ca pentru casa centrală și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să se aplice în bloc ponderea la risc determinată pentru casa centrală și instituțiile sale afiliate, pe bază consolidată.
Statele membre pot decide ca instituțiile de credit să plătească o contribuție minimă, indiferent de valoarea depozitelor lor acoperite.
(2) SGD-urile își pot utiliza propriile lor metode bazate pe profilul de risc pentru stabilirea și calcularea contribuțiilor în funcție de riscuri ale membrilor lor. Calcularea contribuțiilor se face în mod proporțional cu riscul prezentat de membri și reflectă în mod corespunzător profilul de risc al diferitelor modele de afaceri. Aceste metode pot, de asemenea, să ia în considerare activele din bilanț și anumiți indicatori de risc, precum adecvarea capitalului, calitatea activelor și lichiditatea.
Fiecare metodă este aprobată de către autoritatea competentă, în cooperare cu autoritatea desemnată. ABE este informată cu privire la metodele aprobate.
(3) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentei directive, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodele de calculare a contribuțiilor la SGD-uri, în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;
"
14. Articolul 14 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Statele membre se asigură că SGD-urile acoperă deponenții de la sucursalele înființate de instituțiile de credit membre în alte state membre și deponenții situați în statele membre în care instituțiile de credit membre își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE.”;
"
(b) la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"
„Prin derogare de la primul paragraf, statele membre se asigură că o SGD din statul membru de origine poate decide să efectueze rambursări direct către deponenții de la sucursale, în cazul în care se aplică toate condițiile următoare:
(i)
sarcina administrativă și costul acestei rambursări sunt mai mici decât în cazul rambursării efectuate de o SGD din statul membru gazdă;
(ii)
SGD din statul membru de origine se asigură că deponenții nu sunt dezavantajați în raport cu cazul în care rambursarea ar fi fost efectuată în conformitate cu primul paragraf;
(iia)
rambursarea se efectuează în aceeași monedă ca și în cazul în care ar fi fost efectuată în conformitate cu primul paragraf.”;
"
(c) se introduc următoarele alineate (2a) și (2b):"
„(2a) Statele membre se asigură că o SGD dintr-un stat membru gazdă poate, sub rezerva unui acord cu o SGD dintr-un stat membru de origine, să acționeze ca punct de contact pentru deponenți la instituțiile de credit care își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, și primește compensații pentru costurile suportate.
(2b) În cazurile menționate la alineatele (2) și (2a), statele membre se asigură că SGD din statul membru de origine și SGD din statul membru gazdă în cauză au încheiat un acord privind termenele și condițiile efectuării rambursărilor, inclusiv privind compensarea oricăror costuri suportate, punctul de contact pentru deponenți, calendarul și metoda de plată. SGD dintr-un stat membru de origine furnizează SGD din statul membru gazdă informații privind numărul deponenților, cuantumul depozitelor garantate și eventualele modificări pertinente ale acestora.”;
"
(d) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit încetează să mai fie membră a unei SGD și aderă la o SGD dintr-un alt stat membru sau în cazul în care o parte din activitățile instituției de credit sunt transferate unei SGD dintr-un alt stat membru, SGD de origine transferă SGD destinatară o sumă care reflectă datoriile potențiale suplimentare suportate de SGD destinatară ca urmare a transferului, ținând seama de impactul transferului asupra situației financiare atât a SGD destinatară, cât și a SGD-urilor de origine în raport cu riscurile pe care le acoperă. ▌
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica metodologia de calculare a sumei care trebuie transferată, pentru a asigura un impact neutru al transferului asupra situației financiare a ambelor SGD-uri în raport cu riscurile pe care le acoperă.
EBA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat al doilea paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.”;
"
(e) se introduce următorul alineat (3a):"
„(3a) În sensul alineatului (3), statele membre se asigură că SGD de origine transferă suma menționată la alineatul respectiv în termen de o lună de la modificarea afilierii la SGD.”;
"
(f) se adaugă alineatul (9) cu următorul text:"
„(9) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], ABE emite orientări cu privire la ▌rolul SGD din statul membru de origine și, respectiv, rolul SGD din statul membru gazdă, astfel cum se menționează la alineatul (2) ▌, incluzând o listă a circumstanțelor și condițiilor în care o SGD din statul membru de origine efectuează rambursări către deponenții de la sucursalele situate într-un alt stat membru, astfel cum se prevede la alineatul (2) al treilea paragraf.”
"
15. articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:"
„Articolul 15
Sucursale ale instituțiilor de credit stabilite în țări terțe
Statele membre impun obligația ca sucursalele instituțiilor de credit cu sediul în afara Uniunii să adere la o SGD de pe teritoriul lor înainte de a permite sucursalelor respective să accepte depozite eligibile în statele membre respective.
Statele membre se asigură că aceste sucursale contribuie la SGD, în conformitate cu articolul 13.”;
"
16. Se introduce articolul 15a cu următorul text:"
„Articolul 15a
Instituții de credit membre care au sucursale în țări terțe
Statele membre se asigură că SGD-urile nu acoperă deponenții de la sucursalele înființate în țări terțe de către instituțiile de credit membre, cu excepția cazului în care, sub rezerva aprobării de către autoritatea desemnată, SGD-urile respective colectează contribuții corespunzătoare de la instituțiile de credit în cauză.
ABE emite orientări în care precizează circumstanțele în care autoritățile desemnate ar trebui să aprobe acoperirea deponenților la sucursalele înființate în țări terțe de către instituțiile de credit membre ale SGD-urilor.”;
"
17. Articolul 16 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Statele membre se asigură că instituțiile de credit pun la dispoziția deponenților existenți și potențiali informațiile de care respectivii deponenți au nevoie pentru a identifica SGD-urile la care sunt afiliate instituția de credit și sucursalele sale din interiorul Uniunii. Instituțiile de credit furnizează aceste informații sub forma unei fișe informative elaborate într-un format care permite extragerea de date, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) XX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului [Regulamentul privind ESAP]***.
_______________________________________________
*** Regulamentul (UE) XX/XXX al Parlamentului European și al Consiliului din zz ll aa de instituire a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului, relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate.”;
"
(b) se introduce următorul alineat (1a):"
„(1a) Statele membre se asigură că fișa informativă menționată la alineatul (1) conține toate elementele următoare:
(i)
informații de bază referitoare la protecția depozitelor;
(ii)
datele de contact ale instituției de credit ca prim punct de contact pentru informații privind conținutul fișei informative;
(iii)
nivelul de acoperire pentru depozitele menționate la articolul 6 alineatele (1) și (2) în EUR sau, după caz, în altă monedă;
(iv)
excluderi aplicabile de la protecția SGD;
(v)
limitarea protecției în ceea ce privește conturile comune;
(vi)
perioada de rambursare în caz de intrare în dificultate a instituției de credit;
(vii)
moneda de rambursare;
(viii)
identificarea SGD responsabile pentru protejarea unui depozit, inclusiv o trimitere la site-ul său web.”;
"
(c) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Statele membre se asigură că instituțiile de credit furnizează fișa informativă menționată la alineatul (1) înainte de a încheia un contract privind acceptarea de depozite și, ulterior, ori de câte ori intervine o modificare a informațiilor furnizate. Deponenții confirmă primirea fișei informative respective, în afara cazului în care informațiile sunt puse la dispoziția publicului.”;
"
(d) la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Statele membre se asigură că instituțiile de credit confirmă în extrasele de cont ale deponenților că depozitele sunt depozite eligibile, incluzând o trimitere la fișa informativă menționată la alineatul (1).”;
"
(e) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) Statele membre se asigură că instituțiile de credit pun la dispoziție informațiile menționate la alineatul (1) în limba asupra căreia deponentul și instituția de credit au convenit la deschiderea contului ori în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este stabilită sucursala.”;
"
(f) alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:"
„(6) Statele membre se asigură că, în caz de fuziune a instituțiilor de credit, de conversie a filialelor unei instituții de credit în sucursale sau de operațiuni similare, instituțiile de credit notifică acest fapt deponenților lor cu cel puțin o lună înainte ca operațiunea respectivă să producă efecte juridice, cu excepția cazului în care autoritatea competentă permite un termen mai scurt din motive de secret comercial sau de stabilitate financiară. În notificarea respectivă trebuie să se explice impactul operațiunii asupra protecției deponenților.
Statele membre se asigură că, în cazul în care, ca urmare a operațiunilor menționate la primul paragraf, deponenții cu depozite la aceste instituții de credit vor fi afectați de protecția redusă a depozitelor, instituțiile de credit în cauză notifică deponenților în cauză că își pot retrage sau transfera către o altă instituție de credit depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile și beneficiile acumulate, fără a suporta nicio penalizare până la concurența unei sume egale cu acoperirea pierdută a depozitelor lor în termen de trei luni de la notificarea menționată la primul paragraf.
(7) Statele membre se asigură că instituțiile de credit care încetează să mai fie membre ale unei SGD își informează deponenții în acest sens cu cel puțin o lună înainte de încetarea respectivă. Aceste informații includ o explicație a impactului pe care încetarea calității de membru îl are asupra protecției deponenților. Statele membre se asigură că deponenții unei instituții de credit care a încetat să mai fie membră a unei SGD își pot transfera depozitele către o altă instituție membră a aceleiași SGD fără a suporta vreun cost de transfer.”;
"
(g) se introduce următorul alineat (7a):"
„(7a) Statele membre se asigură că autoritățile desemnate, SGD-urile și instituțiile de credit în cauză informează deponenții, inclusiv printr-o publicare pe site-urile lor web, cu privire la faptul că o autoritate administrativă relevantă a făcut o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau că o autoritate judiciară a pronunțat o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).”;
"
(h) alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:"
„(8) Statele membre se asigură că, în cazul în care un deponent folosește servicii bancare electronice, instituțiile de credit furnizează prin mijloace electronice informațiile pe care trebuie să le furnizeze deponenților lor în temeiul prezentei directive, cu excepția cazului în care deponentul solicită să primească informațiile respective pe suport de hârtie.”;
"
(i) se adaugă alineatul (9) cu următorul text:"
„(9) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze:
(a)
conținutul și formatul fișei informative menționate la alineatul (1a);
(b)
procedura care trebuie urmată pentru transmiterea informațiilor și conținutul informațiilor care trebuie furnizate în comunicările autorităților desemnate, ale SGD-urilor sau ale instituțiilor de credit către deponenți, în situațiile menționate la articolele 8b și 8c și la alineatele (6), (7) și (7a) de la prezentul articol.
ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
18. Se introduce articolul 16a cu următorul text:"
„Articolul 16a
Schimbul de informații între instituțiile de credit și SGD și raportarea de către autorități
(1) Statele membre se asigură că SGD-urile primesc de la instituțiile lor de credit afiliate cel puțin anual și în orice moment ▌, la cerere, toate informațiile necesare pentru a pregăti rambursările către deponenți, în conformitate cu cerința de identificare prevăzută la articolul 5 alineatul (4), inclusiv informațiile în sensul articolului 8 alineatul (5) și al articolelor 8b și 8c.
(2) Statele membre se asigură că instituțiile de credit ▌furnizează SGD la care sunt afiliate, cel puțin anual și în orice moment, la cerere, informații cu privire la:
(a)
deponenții de la sucursalele acestor instituții de credit;
(b)
deponenții care sunt beneficiari ai serviciilor prestate de instituțiile membre în baza libertății de a presta servicii.
Informațiile menționate la literele (a) și (b) trebuie să indice statele membre în care sunt situate sucursalele sau deponenții respectivi.
(3) Statele membre se asigură că, până la data de 31 martie a fiecărui an, SGD-urile informează ABE cu privire la cuantumul depozitelor acoperite în statul lor membru la data de 31 decembrie a anului precedent. Până la aceeași dată, SGD-urile raportează ABE, de asemenea, cuantumul resurselor lor financiare disponibile, inclusiv ponderea resurselor împrumutate, angajamentele de plată și calendarul pentru atingerea nivelului-țintă în urma unei plăți din fondurile SGD menționate la articolul 10 alineatul (2).
(4) Statele membre se asigură că autoritățile desemnate notifică ABE și SRB, fără întârzieri nejustificate, toate elementele următoare:
(a)
determinarea depozitelor indisponibile în circumstanțele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 8;
(b)
dacă a fost aplicată oricare dintre măsurile menționate la articolul 11 alineatele (2), (3) și (5) și cuantumul fondurilor utilizate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și cu articolul 11 alineatele (2), (3) și (5) și, după caz și odată ce vor fi disponibile, cuantumul fondurilor recuperate, costul rezultat pentru SGD și durata procesului de recuperare;
(c)
disponibilitatea și utilizarea unor mecanisme de finanțare alternative, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (3);
(d)
orice SGD care și-a încetat activitatea sau oricare nouă SGD care a fost stabilită, inclusiv ca urmare a unei fuziuni sau a faptului că o SGD a început să funcționeze la nivel transfrontalier.
Notificarea menționată la primul paragraf conține un rezumat care descrie toate elementele următoare:
(a)
situația inițială a instituției de credit;
(b)
măsurile pentru care au fost utilizate fondurile SGD, inclusiv instrumentele specifice care au fost utilizate pentru măsurile menționate la articolul 11 alineatele (2), (3) și (5);
(c)
cuantumul preconizat al resurselor financiare disponibile utilizate.
(5) ABE publică fără întârzieri nejustificate informațiile primite în conformitate cu alineatele (2) și (3) și rezumatul menționat la alineatul (4).
(6) Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție ale instituțiilor de credit care sunt membre ale unei SGD furnizează anual SGD respective ▌rezumatul elementelor-cheie ale planurilor de rezoluție menționate la articolul 10 alineatul (7) litera (a) din Directiva 2014/59/UE ▌.
(7) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza procedurile care trebuie urmate atunci când se furnizează informațiile menționate la alineatele (1)-(4) și modelele pentru furnizarea acestor informații, precum și pentru a preciza mai detaliat conținutul informațiilor respective, ținând seama de tipurile de deponenți.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la …. [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”
"
19. Anexa I se elimină.
Articolul 2
Dispoziții tranzitorii
(1) Statele membre se asigură că sucursalele instituțiilor de credit care au sediul în afara Uniunii și acceptă depozite eligibile într-un stat membru la … [OP: a se introduce data = data intrării în vigoare] și care nu sunt membre ale unei SGD la data respectivă aderă la o SGD care funcționează pe teritoriul lor până la [OP: a se introduce data = trei luni de la intrarea în vigoare]. Articolul 1 punctul 15 nu se aplică sucursalelor respective până la [OP: a se introduce data = trei luni de la intrarea în vigoare].
(2) Prin derogare de la articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, și de la articolele 11a, 11b, 11c și 11e în ceea ce privește măsurile preventive, până la [OP: a se introduce data = 36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre pot permite SIP menționat la articolul 1 alineatul (1) litera (c) să respecte dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolului 11 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, astfel cum se aplică la [OP: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive].
Articolul 3
Transpunere
(1) Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Statele membre aplică aceste acte începând cu … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Cu toate acestea, statele membre aplică actele necesare pentru a se conforma articolului 11 alineatul (3), astfel cum a fost modificat prin prezenta directivă, și articolelor 11a, 11b, 11c și 11e în ceea ce privește măsurile preventive începând cu … [OP: a se introduce data = 36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 4
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
* Modificările din întregul text decurg din adoptarea amendamentului 1. Textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (reformare) (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).
Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).
Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare) (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
Diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 (COM(2022)0071 – C9-0050/2022 – 2022/0051(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0071),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 50 alineatul (1), articolul 50 alineatul (2) litera (g) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0050/2022),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2022(1),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0184/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și a Regulamentului (UE) 2023/2859
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme (COM(2021)0762 – C9-0454/2021 – 2021/0414(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0762),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 153 alineatul (2) litera (b) coroborat cu articolul 153 alineatul (1) litera (b) și articolul 16 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0454/2021),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 martie 2022(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 29 iunie 2022(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism,
– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0301/2022),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul lucrului pe platforme(3)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 153 alineatul (2) litera (b), coroborat cu articolul 153 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 16 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),
întrucât:
(1) Potrivit articolului 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană▌ (TUE), printre obiectivele Uniunii se numără și acelea de a promova bunăstarea popoarelor sale și de a acționa pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social.
(2) Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ▌(„carta”) prevede dreptul fiecărui lucrător la condiții de muncă echitabile și corecte, care să îi respecte sănătatea, securitatea și demnitatea. Articolul 27 din cartă protejează dreptul lucrătorilor la informare și consultare în cadrul întreprinderii. Articolul 8 din cartă prevede că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. Articolul 12 din cartă prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere la toate nivelurile. Articolul 16 din cartă recunoaște libertatea de a desfășura o activitate comercială. Articolul 21 din cartă prevede dreptul la nediscriminare.
(3) Principiul nr. 5 al Pilonului european al drepturilor sociale („pilonul”), proclamat la Göteborg la 17 noiembrie 2017(7), prevede că, indiferent de tipul și de durata raportului de muncă, lucrătorii au dreptul la un tratament corect și egal în ceea ce privește condițiile de muncă, accesul la protecția socială și formarea profesională; că trebuie asigurată flexibilitatea necesară pentru ca angajatorii să se adapteze rapid la modificările contextului economic, în conformitate cu legislația și cu contractele colective de muncă; că trebuie să fie promovate forme inovatoare de muncă care să asigure condiții de muncă de calitate, că trebuie să fie încurajate antreprenoriatul și activitatea independentă; că trebuie să fie facilitată mobilitatea ocupațională și că raporturile de muncă ce au ca rezultat condiții de muncă precare trebuie prevenite, inclusiv prin interzicerea utilizării abuzive a contractelor atipice. Principiul nr. 7 al pilonului prevede că lucrătorii au dreptul de a fi informați în scris la încadrarea în muncă în legătură cu drepturile și obligațiile lor care decurg din raportul de muncă și că, înainte de concediere, lucrătorii au dreptul de a fi informați cu privire la motive și de a beneficia de o perioadă rezonabilă de preaviz și dreptul de acces la o soluționare eficace și imparțială a litigiilor și, în caz de concediere nejustificată, dreptul la o cale de atac, inclusiv la o compensație adecvată. Principiul nr. 10 al pilonului prevede că lucrătorii au dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății și securității în muncă și dreptul la protecția datelor lor cu caracter personal în cadrul raporturilor de muncă. Summitul social de la Porto din mai 2021 a salutat planul de acțiune care însoțește pilonul(8).
(4) Digitalizarea schimbă lumea muncii, îmbunătățește productivitatea și sporește flexibilitatea, însă comportă, în același timp, unele riscuri pentru ocuparea forței de muncă și pentru condițiile de muncă. Tehnologiile bazate pe algoritmi, inclusiv sistemele automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor, au permis apariția și dezvoltarea platformelor digitale de muncă. Noile forme de interacțiune digitală și noile tehnologii în lumea muncii, dacă sunt bine reglementate și puse în aplicare, pot crea oportunități de acces la locuri de muncă decente și de calitate pentru persoane care, în mod tradițional, nu aveau un astfel de acces. Cu toate acestea, dacă nu sunt reglementate, ele pot conduce, de asemenea, la o supraveghere facilitată de tehnologie, la creșterea dezechilibrelor de putere și a opacității în ceea ce privește procesele decizionale, precum și la riscuri pentru condițiile de muncă decente, pentru sănătatea și securitatea în muncă, pentru egalitatea de tratament și pentru dreptul la viață privată.
(5) Lucrul pe platforme este realizat de persoane prin intermediul infrastructurii digitale a platformelor digitale de muncă care oferă un serviciu clienților lor. Are loc într-o mare varietate de domenii și se caracterizează printr-un nivel ridicat de eterogenitate în ceea ce privește tipurile de platforme digitale de muncă, sectoarele vizate și activitățile desfășurate, precum și profilurile persoanelor care lucrează pe platforme. Prin intermediul algoritmilor, platformele digitale de muncă organizează, într-o măsură mai mică sau mai mare – în funcție de modelul lor de afaceri – desfășurarea muncii, remunerarea acesteia și relația dintre clienții lor și persoanele care efectuează munca. Lucrul pe platforme poate fi realizat exclusiv online prin intermediul instrumentelor electronice („lucru pe platforme online”) sau în mod hibrid, combinând un proces de comunicare online cu o activitate ulterioară în lumea fizică („lucru pe platforme într-o locație fizică”). Multe dintre platformele digitale de muncă existente sunt actori economici internaționali care își desfășoară activitățile și modelele de afaceri în mai multe state membre sau la nivel transfrontalier.
(6) Lucrul pe platforme poate oferi posibilitatea de a accesa mai ușor piața forței de muncă, de a obține venituri suplimentare prin intermediul unei activități secundare sau de a beneficia de o anumită flexibilitate în organizarea timpului de lucru. În același timp, majoritatea persoanelor care lucrează pe platforme au un alt loc de muncă sau o altă sursă de venituri și tind să aibă o remunerație scăzută, iar lucrul pe platforme evoluează rapid, ceea ce duce la noi modele de afaceri și forme de ocupare a forței de muncă care uneori eludează sistemele de protecție existente. Prin urmare, este important ca acest proces să fie însoțit de garanții adecvate pentru persoanele care lucrează pe platforme, indiferent de natura relației contractuale. În special, lucrul pe platforme poate conduce la o lipsă de predictibilitate a orelor de lucru și poate estompa granița dintre un raport de muncă și activitatea independentă, precum și responsabilitățile angajatorilor și ale lucrătorilor. Clasificarea greșită din punctul de vedere al statutului profesional are consecințe pentru persoanele afectate, deoarece este de natură să restricționeze accesul la drepturile în materie de muncă și sociale existente. De asemenea, aceasta conduce la condiții de concurență inechitabile pentru întreprinderile care își clasifică lucrătorii în mod corect și are implicații asupra sistemelor de relații de muncă ale statelor membre, asupra bazei lor de impozitare și asupra acoperirii și sustenabilității sistemelor lor de protecție socială. Deși aceste provocări depășesc lucrul pe platforme, ele sunt deosebit de acute și de presante în economia platformelor.
(7) O serie de acțiuni în justiție în mai multe state membre au arătat că clasificarea greșită din punctul de vedere al statutului profesional este o problemă persistentă în anumite tipuri de activități pe platforme, în special în sectoarele în care platformele digitale de muncă exercită un anumit grad de conducere sau control▌. În timp ce platformele digitale de muncă clasifică frecvent persoanele care lucrează prin intermediul lor drept persoane care desfășoară o activitate independentă sau „contractanți independenți”, multe instanțe au constatat că platformele exercită de facto conducerea și controlul asupra acestor persoane, integrându-le adesea în principalele lor activități economice ▌. Prin urmare, instanțele respective au reclasificat presupusele persoane care desfășoară o activitate independentă drept lucrători angajați de platforme ▌.
(8) Sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor bazate pe algoritmi înlocuiesc din ce în ce mai mult funcțiile pe care managerii le îndeplinesc de obicei în întreprinderi, cum ar fi alocarea sarcinilor, stabilirea prețurilor pentru sarcinile individuale, determinarea programelor de lucru, furnizarea de instrucțiuni, evaluarea muncii desfășurate, oferirea de stimulente sau impunerea de sancțiuni. Mai ales platformele digitale de muncă utilizează astfel de sisteme algoritmice ca o modalitate standard de organizare și gestionare a lucrului pe platforme prin intermediul infrastructurii lor. Persoanele care lucrează pe platforme și care sunt supuse unei astfel de gestionări algoritmice nu au adesea ▌acces la informații cu privire la modul în care funcționează algoritmii, la datele cu caracter personal utilizate și la modul în care comportamentul lor afectează deciziile luate de sistemele automatizate. Nici reprezentanții lucrătorilor, alți reprezentanți ai persoanelor care lucrează pe platforme, inspectoratele de muncă și nici alte autorități competente nu au acces la aceste informații. În plus, adesea persoanele care lucrează pe platforme nu cunosc motivele deciziilor luate sau sprijinite de sistemele automatizate și nu au posibilitatea de a obține o explicație pentru deciziile respective, de a discuta aceste decizii cu o persoană de contact sau de a le contesta și de a solicita rectificarea și, dacă este relevant, a introduce o cale de atac.
(9) Atunci când platformele operează în mai multe state membre sau la nivel transfrontalier, este adesea neclar unde se desfășoară lucrul pe platforme și de către cine, în special în ceea ce privește lucrul pe platforme online. De asemenea, autoritățile naționale nu au acces ușor la datele cu privire la platformele digitale de muncă, inclusiv la numărul de persoane care lucrează pe platforme, la statutul lor profesional și la condițiile lor de muncă. Acest lucru complică punerea în aplicare a normelor aplicabile ▌.
(10) Un ansamblu de instrumente juridice prevede standarde minime în ceea ce privește condițiile de muncă și drepturile în materie de muncă în întreaga Uniune. Printre acestea se numără, în special, Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului(9) privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă ▌, Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10) privind timpul de lucru ▌, Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11) privind munca prin agent de muncă temporară ▌ și alte instrumente specifice privind aspecte precum sănătatea și securitatea la locul de muncă, lucrătoarele gravide, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, munca pe durată determinată, munca cu fracțiune de normă, detașarea lucrătorilor, printre altele. În plus, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”) a precizat că timpul de gardă, în cursul căruia posibilitățile lucrătorului de a desfășura alte activități sunt limitate în mod semnificativ, este considerat timp de lucru(12). Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului(13) instituie un cadru general de stabilire a cerințelor minime ale dreptului la informare și consultare a lucrătorilor din întreprinderile sau unitățile din Uniune.
(11) Recomandarea ▌Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă(14) recomandă statelor membre să ia măsuri care să asigure o acoperire oficială și efectivă, adecvarea și transparența sistemelor de protecție socială pentru toți lucrătorii și pentru toate persoanele care desfășoară o activitate independentă.▌
(12) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(15)▌ asigură protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și, în special, prevede anumite drepturi și obligații, precum și garanții privind prelucrarea în mod legal, echitabil și transparent a datelor cu caracter personal, inclusiv în ceea ce privește procesul decizional individual automatizat.
(13) Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului(16) promovează echitatea și transparența pentru ▌întreprinderile utilizatoare▌ de servicii de intermediere online oferite de operatorii de platforme online▌.
(14) În timp ce actele juridice existente▌ ale Uniunii prevăd anumite garanții generale, provocările legate de lucrul pe platforme necesită unele măsuri specifice suplimentare. Pentru a încadra în mod adecvat dezvoltarea lucrului pe platforme de manieră durabilă, este necesar ca Uniunea să stabilească drepturi minime pentru lucrătorii pe platforme și norme pentru îmbunătățirea protecției datelor cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme, în scopul de a aborda provocările generate de lucrul pe platforme. Ar trebui introduse măsuri care să faciliteze stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme în Uniune, iar transparența în ceea ce privește lucrul pe platforme ar trebui îmbunătățită, inclusiv în situații transfrontaliere. În plus, persoanelor care lucrează pe platforme ar trebui să li se acorde drepturi ▌menite să ▌promoveze transparența, echitatea și responsabilitatea. Aceste drepturi ar trebui, de asemenea, să vizeze protejarea lucrătorilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă în contextul gestionării algoritmice, inclusiv exercitarea negocierilor colective. Acest lucru ar trebui realizat cu scopul de a îmbunătăți securitatea juridică și de a asigura condiții de concurență echitabile între platformele digitale de muncă și furnizorii offline de servicii, precum și de a sprijini dezvoltarea durabilă a platformelor digitale de muncă din Uniune.
(15) Comisia a efectuat o consultare în două etape a partenerilor sociali, în conformitate cu articolul 154 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu privire la îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul lucrului pe platforme. Nu a existat un acord între partenerii sociali pentru deschiderea de negocieri cu privire la aceste chestiuni. Cu toate acestea, este important să se ia măsuri la nivelul Uniunii în acest domeniu prin adaptarea cadrului juridic actual pentru a ține cont de apariția lucrului pe platforme, inclusiv a utilizării sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor.
(16) În plus, Comisia a organizat schimburi ample de opinii cu părțile interesate relevante, inclusiv cu platformele digitale de muncă, cu asociațiile de persoane care lucrează pe platforme, cu experți din mediul academic, din statele membre și din cadrul organizațiilor internaționale și cu reprezentanți ai societății civile.
(17) Prezenta directivă urmărește să îmbunătățească condițiile de muncă ale lucrătorilor pe platforme și să protejeze datele cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme. Ambele obiective sunt urmărite simultan și, deși se consolidează reciproc și sunt legate în mod inextricabil, niciunul nu este secundar în raport cu celălalt. În ceea ce privește articolul 153 alineatul (1) litera (b) din TFUE, prezenta directivă stabilește norme menite să sprijine stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme și să îmbunătățească condițiile de muncă și transparența în ceea ce privește lucrul pe platforme, inclusiv în situații transfrontaliere, precum și protecția lucrătorilor în contextul gestionării algoritmice. În ceea ce privește articolul 16 din TFUE, prezenta directivă instituie norme pentru îmbunătățirea protecției persoanelor fizice care lucrează pe platforme în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal prin creșterea transparenței, a echității și a responsabilității în cadrul procedurilor relevante de gestionare algoritmică în lucrul pe platforme.
(18) Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor care lucrează pe platforme în Uniune care au sau despre care se consideră, pe baza evaluării faptelor, că au un contract de muncă sau un raport de muncă▌, astfel cum este definit de legislația, contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în fiecare stat membru, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție▌. Dispozițiile privind gestionarea algoritmică care sunt legate de prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să se aplice, de asemenea, persoanelor care lucrează pe platforme și nu au un contract de muncă sau un raport de muncă.
(19) Prezenta directivă ar trebui să instituie norme obligatorii care se aplice tuturor platformelor digitale de muncă, indiferent de locul în care sunt stabilite și indiferent de legislația altfel aplicabilă, cu condiția ca lucrul pe platforme organizat prin intermediul platformei digitale de muncă în cauză să se desfășoare în Uniune.▌
(20) Platformele digitale de muncă diferă de alte platforme online prin faptul că utilizează sisteme automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor pentru a organiza munca prestată de persoane la cererea, unică sau repetată, a destinatarului unui serviciu furnizat de platformă. Sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor prelucrează date cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme și iau sau sprijină decizii care afectează, printre altele, condițiile de muncă. Aceste caracteristici fac ca platformele digitale de muncă să constituie o formă distinctă de organizare a prestării de servicii de către profesioniști independenți în comparație cu formele mai tradiționale de organizare a prestării de servicii, cum ar fi formele tradiționale de servicii de curse la comandă sau de dispecerat pentru servicii de transport. În plus, complexitatea sporită a organizării structurale a platformelor digitale de muncă merge mână în mână cu evoluția lor rapidă, creând adesea sisteme cu o „geometrie variabilă” în organizarea muncii. De exemplu, ar putea exista cazuri în care platformele digitale de muncă furnizează un serviciu al cărui destinatar este însăși platforma digitală de muncă sau o entitate comercială distinctă din cadrul aceluiași grup de întreprinderi, ori în care organizează munca astfel încât să estompeze modelele tradiționale care pot fi recunoscute în mod tipic în sistemele de furnizare a serviciilor.
Acest lucru ar putea fi valabil și în cazul platformelor de micromuncă (microwork) sau de muncă participativă (crowdwork), care sunt un tip de platformă digitală de muncă online care oferă întreprinderilor și altor clienți acces la o forță de muncă amplă și flexibilă pentru îndeplinirea unor sarcini mici care pot fi efectuate de la distanță cu ajutorul unui calculator și al unei conexiuni la internet, cum ar fi etichetarea. Sarcinile sunt împărțite și distribuite unui număr mare de persoane („participanții” - the crowd), care le pot îndeplini în mod asincron.
(21) Organizarea muncii efectuate de persoane ar trebui să implice cel puțin un rol semnificativ în corelarea cererii de servicii cu oferta de forță de muncă de către o persoană care are o relație contractuală, independent cum este denumită și care este natura sa, cu platforma digitală de muncă și care este disponibilă pentru a îndeplini o sarcină specifică▌. Aceasta poate include și alte activități, cum ar fi procesarea plăților. Platformele online care nu organizează munca efectuată de persoane, ci doar oferă mijloacele prin care furnizorii de servicii pot ajunge la utilizatorul final, fără altă implicare a platformei, de exemplu prin publicarea de oferte sau de cereri de servicii sau prin agregarea și afișarea furnizorilor de servicii disponibili într-un anumit domeniu, ▌nu ar trebui să fie considerate platforme digitale de muncă. Definiția platformelor digitale de muncă nu ar trebui să includă furnizorii unui serviciu al cărui scop principal este de a exploata sau de a partaja active, de exemplu, închirierea de locuințe pe termen scurt, sau de a permite persoanelor care nu sunt profesioniști să revândă bunuri, și nici pe aceia care organizează activitățile voluntarilor. Definiția ar trebui să se limiteze la prestatorii unui serviciu pentru care organizarea muncii efectuate de o persoană, cum ar fi transportul de persoane sau de bunuri sau activități de curățenie, constituie o componentă necesară și esențială și nu doar o componentă minoră și pur auxiliară.
(22) Aranjamentele și procesele în materie de reprezentare a lucrătorilor variază de la un stat membru la altul, reflectând parcursurile istorice, instituțiile și situațiile lor economice și politice specifice. Printre condițiile favorizante pentru un dialog social funcțional se numără existența unor sindicate puternice și independente și a unor organizații patronale cu acces la informațiile relevante necesare pentru a participa la dialogul social, precum și respectarea drepturilor fundamentale ale libertății de asociere și de negociere colectivă.
(23) În conformitate cu Convenția nr. 135 (1971) a Organizației Internaționale a Muncii privind protecția reprezentanților lucrătorilor, ratificată în prezent de 24 de state membre, reprezentanții lucrătorilor pot fi persoane care sunt recunoscute ca atare în temeiul dreptului intern sau al practicii naționale, fie că sunt reprezentanți sindicali, și anume reprezentanți numiți sau aleși de sindicate sau de membrii unor astfel de sindicate, fie că sunt reprezentanți aleși, și anume reprezentanți care sunt aleși în mod liber de lucrătorii întreprinderii în conformitate cu dispozițiile legislației sau reglementărilor naționale sau cu dispozițiile contractelor colective de muncă și ale căror funcții nu includ activități care sunt recunoscute ca prerogative exclusive ale sindicatelor în țara în cauză. Convenția respectivă arată că atunci când în aceeași întreprindere există atât reprezentanți ai sindicatelor, cât și reprezentanți aleși, această reprezentare nu trebuie folosită pentru a submina poziția sindicatelor respective sau a reprezentanților acestora și că trebuie încurajată cooperarea între reprezentanții aleși și sindicatele în cauză sau reprezentanții acestora.
(24) Statele membre au ratificat Convenția nr. 98 (1949) a OIM privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și de negociere colectivă, conform căreia măsurile tinzând să provoace crearea unor organizații de muncitori, dominate de un patron sau o organizație de patroni sau să sprijine organizații de muncitori prin mijloace financiare sau în alt mod, în scopul de a pune aceste organizații sub controlul unui patron sau al unei organizații de patroni, sunt considerate acte de ingerință împotriva cărora statele membre ale OIM trebuie să protejeze organizațiile lucrătorilor. Este important ca aceste acte să fie abordate pentru a se asigura faptul că, la definirea sau la punerea în aplicare a modalităților practice de informare și consultare în temeiul prezentei directive, angajatorii și reprezentanții lucrătorilor lucrează într-un spirit de cooperare și cu respectarea drepturilor și obligațiilor reciproce ale acestora, ținând seama atât de interesele întreprinderii sau unității, cât și de cele ale lucrătorilor.
(25) În unele cazuri, persoanele care lucrează pe platforme nu au o relație contractuală directă cu platforma digitală de muncă, ci se află într-o relație cu un intermediar prin care lucrează pe platforme. Acest mod de a organiza lucrul pe platforme conduce adesea la o gamă largă de relații multipartite diferite și complexe, inclusiv lanțuri de subcontractare, precum și la responsabilități neclare între platforma digitală de muncă și intermediari. Persoanele care lucrează pe platforme prin intermediari sunt expuse acelorași riscuri legate de clasificarea greșită a statutului lor profesional și utilizarea sistemelor automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor ca și persoanele care lucrează pe platforme direct pentru platforma digitală de muncă. Prin urmare, statele membre ar trebui să stabilească măsuri adecvate pentru a se asigura că, în temeiul prezentei directive, ele beneficiază de același nivel de protecție ca persoanele care lucrează pe platforme având o relație contractuală directă cu platforma digitală de muncă. Statele membre ar trebui să stabilească mecanisme adecvate, inclusiv, după caz, prin sisteme de răspundere solidară.
(26) Pentru a combate activitatea independentă fictivă în cadrul lucrului pe platforme și pentru a facilita stabilirea corectă a statutului profesional, statele membre ar trebui să dispună de proceduri adecvate pentru a preveni și a aborda clasificarea greșită din punctul de vedere al statutului profesional a persoanelor care lucrează pe platforme. Scopul acestor proceduri ar trebui să fie acela de a stabili existența unui raport de muncă, astfel cum este definit de dreptul intern, de contractele colective de muncă sau de practicile naționale, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție și, astfel, de a se asigura că lucrătorii pe platforme beneficiază pe deplin de aceleași drepturi ca alți lucrători, în conformitate cu dreptul Uniunii, dreptul intern și contractele colective de muncă relevante. Atunci când existența unui raport de muncă este stabilită pe baza faptelor, partea sau părțile care acționează în calitate de angajator ar trebui să fie identificată (identificate) în mod clar și ar trebui să îndeplinească obligațiile care le revin angajatorilor în temeiul dreptului Uniunii, al dreptului intern și al contractelor colective de muncă aplicabile în sectorul de activitate.
(27) În cazul în care se constată că o parte este angajator și îndeplinește condițiile de ▌a fi un agent de muncă temporară în conformitate cu Directiva 2008/104/CE, se aplică obligațiile în temeiul directivei respective.
(28) Principiul prevalenței faptelor, care înseamnă că stabilirea existenței unui raport de muncă ar trebui să se bazeze în primul rând pe faptele referitoare la desfășurarea efectivă a muncii, inclusiv pe remunerarea sa, și nu pe descrierea raportului de către părți, în conformitate cu Recomandarea nr. 198 (2006) privind relațiile de muncă a OIM, este deosebit de relevant în cazul lucrului pe platforme, în a cărui situație condițiile contractuale sunt adesea stabilite unilateral de o singură parte.
(29) Utilizarea abuzivă a statutului de persoană care desfășoară o activitate independentă, la nivel național sau în situații transfrontaliere, reprezintă o formă de muncă declarată în mod fals, care este adesea asociată cu munca nedeclarată. Activitatea independentă fictivă apare atunci când ▌ o persoană este declarată ca desfășurând activități independente, deși aceasta îndeplinește, în același timp, condițiile caracteristice unui raport de muncă. Astfel de declarații false sunt adesea făcute pentru a evita anumite obligații juridice sau fiscale și pentru a crea un avantaj competitiv în comparație cu societățile care respectă legea. Curtea de Justiție a statuat(17) că o calificare drept „prestator independent” potrivit dreptului național nu exclude necesitatea ca persoana respectivă să fie calificată drept „lucrător” în sensul dreptului Uniunii(18) dacă independența sa nu este decât fictivă, disimulând astfel un raport de muncă veritabil.
▌(30) Asigurarea stabilirii corecte a statutului profesional nu ar trebui să împiedice îmbunătățirea condițiilor persoanelor care desfășoară o activitate independentă autentică care lucrează pe platforme. Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2022, care conține orientări privind aplicarea legislației Uniunii în domeniul concurenței în cazul contractelor colective de muncă privind condițiile de muncă ale persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați, și arată că, în opinia Comisiei, contractele colective de muncă dintre persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și platformele digitale de muncă în ceea ce privește condițiile de muncă nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE, poate servi drept orientare utilă în acest sens. Cu toate acestea, este esențial ca introducerea respectivelor contracte colective de muncă să nu submineze obiectivele urmărite de prezenta directivă, în special clasificarea corectă a persoanelor care lucrează pe platforme în ceea ce privește statutul lor profesional.
(31) Controlul și conducerea pot lua diferite forme în realitate, având în vedere că modelul economiei platformelor se află într-o continuă evoluție; de exemplu, platforma digitală de muncă ar putea exercita conducerea și controlul nu numai prin mijloace directe, ci și prin aplicarea de sancțiuni sau alte forme de tratament nefavorabil sau de presiune. În contextul lucrului pe platforme, este adesea dificil pentru persoanele care lucrează pe platforme să aibă acces adecvat la instrumentele și informațiile necesare pentru a invoca în fața unei autorități competente natura reală a relației lor contractuale și a-și exercita drepturile care decurg din aceasta. În plus, gestionarea persoanelor care lucrează pe platforme prin sisteme automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor este caracterizată de un flux opac de informații dinspre platforma digitală de muncă. Aceste caracteristici ale lucrului pe platforme perpetuează fenomenul clasificării eronate ca falsă activitate independentă, împiedicând astfel stabilirea corectă a statutului profesional și accesul la condiții de viață și de muncă decente pentru lucrătorii pe platforme. Prin urmare, statele membre ar trebui să stabilească măsuri care să prevadă o facilitare procedurală efectivă pentru persoanele care lucrează pe platforme atunci când verifică determinarea corectă a statutului lor profesional. În acest context, prezumția unui raport de muncă în favoarea persoanelor care lucrează pe platforme reprezintă un instrument eficace care contribuie substanțial la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale lucrătorilor pe platforme. Prin urmare, prezumția legală ar trebui să fie că o astfel de relație constituie un raport de muncă, astfel cum este definit în legislația, contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în statul membru în cauză, luând în considerare jurisprudența Curții de Justiție, în cazul în care se constată fapte care indică controlul și conducerea.
(32) O prezumție legală efectivă presupune ca dreptul intern să îi permită efectiv persoanei care lucrează pe platforme să beneficieze cu ușurință de prezumție. Cerințele în baza prezumției legale nu ar trebui să fie împovărătoare și ar trebui să reducă dificultățile unei persoane care lucrează pe platforme în ceea ce privește furnizarea de dovezi care să indice existența unui raport de muncă într-o situație de dezechilibru de putere în raport cu platforma digitală de muncă. Scopul prezumției este de a aborda și de a corecta în mod eficace dezechilibrul de putere dintre persoanele care lucrează pe platforme și platforma digitală de muncă. Modalitățile prezumției legale ar trebui prevăzute de statele membre, în măsura în care acestea stabilesc o prezumție legală relativă efectivă a raportului de muncă care constituie o facilitare procedurală în beneficiul persoanelor care lucrează pe platforme și care nu are ca efect creșterea sarcinii reprezentate de cerințe pentru persoanele care lucrează pe platforme sau pentru reprezentanții acestora în cadrul procedurilor de stabilire a statutului lor profesional. Aplicarea prezumției legale nu ar trebui să conducă în mod automat la reclasificarea persoanelor care lucrează pe platforme. În cazul în care platforma digitală de muncă urmărește să răstoarne prezumția legală, ar trebui ca platformei digitale de muncă să-i revină sarcina de a dovedi că relația contractuală în cauză nu este un raport de muncă, astfel cum este definit de legislația, contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în statul membru în cauză, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție.
(33) În conformitate cu obiectivul prezentei directive de a îmbunătăți condițiile de muncă ale lucrătorilor pe platforme, prin stabilirea corectă a raportului de muncă în care se află și, astfel, prin asigurarea faptului că aceștia beneficiază de drepturile relevante care decurg din dreptul Uniunii, din dreptul intern și din contractele colective de muncă, prezumția legală ar trebui să se aplice în toate procedurile administrative sau judiciare relevante în cadrul cărora este în joc statutul profesional al persoanei care lucrează pe platforme. Deși prezenta directivă nu impune nicio obligație statelor membre de a aplica prezumția legală în procedurile fiscale, penale și de securitate socială, este esențial ca prezumția să se aplice efectiv în toate statele membre, în temeiul prezentei directive. Mai precis, nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre, în temeiul dreptului intern, să aplice prezumția respectivă în cadrul procedurilor menționate sau al altor proceduri administrative sau judiciare sau să recunoască rezultatele procedurilor în cadrul cărora s-a aplicat prezumția în scopul acordării de drepturi lucrătorilor reclasificați în temeiul altor domenii de drept.
▌(34) Din motive de securitate juridică, prezumția legală nu ar trebui să aibă efecte juridice retroactive ▌și, prin urmare, ar trebui să se aplice numai perioadei care începe de la ... [data transpunerii prezentei directive], inclusiv în cazul relațiilor contractuale ▌stabilite înainte de data respectivă și aflate încă în desfășurare la acea dată. Prin urmare, afirmațiile privind posibila existență a unui raport de muncă înainte de data respectivă și privind drepturile și obligațiile aferente până la acea dată ar trebui să fie evaluate numai pe baza dreptului intern și a dreptului Uniunii, inclusiv Directiva (UE) 2019/1152, în vigoare înaintea prezentei directive.
(35) Este posibil ca relația dintre o persoană care lucrează pe platforme și o platformă digitală de muncă să nu îndeplinească cerințele unui raport de muncă în conformitate cu definiția prevăzută în legislația, ▌contractele colective de muncă sau ▌practicile în vigoare în statul membru respectiv, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție▌. Statele membre ar trebui să asigure posibilitatea de a răsturna prezumția legală ▌dovedind, pe baza definiției menționate anterior, ▌că raportul în cauză nu este un raport de muncă. ▌Platformele digitale de muncă ▌dispun de o imagine de ansamblu completă ▌în legătură cu toate elementele factuale care determină ▌natura juridică a raportului, în special ▌cu algoritmii prin care își gestionează operațiunile. ▌Prin urmare, sarcina probei ar trebui să ▌le revină acestora atunci când susțin că relația contractuală în cauză nu este un raport de muncă. Răsturnarea cu succes a prezumției în cadrul procedurilor judiciare sau administrative nu ar trebui să împiedice aplicarea prezumției în procedurile judiciare sau căile de atac ulterioare▌, în conformitate cu dreptul procedural intern.
(36) Punerea în aplicare efectivă a prezumției legale printr-un cadru de măsuri de sprijin este esențială pentru a asigura securitatea juridică și transparența pentru toate părțile implicate. Astfel de măsuri ar trebui să includă diseminarea de informații cuprinzătoare către public, elaborarea de orientări sub formă de recomandări concrete și practice pentru platformele digitale de muncă, persoanele care lucrează pe platforme▌, partenerii sociali și autoritățile naționale competente și asigurarea de controale și inspecții eficace, în conformitate cu dreptul intern și practica națională, inclusiv, după caz, prin stabilirea de obiective pentru aceste controale și inspecții.
(37) Autoritățile naționale competente ale statelor membre ar trebui să ▌recurgă la colaborarea între ele, inclusiv, printre altele, prin efectuarea de schimburi de informații, astfel cum se prevede în dreptul intern și practica națională, pentru a asigura stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme.
(38) Măsurile respective ar trebui să vină în sprijinul determinării corecte a existenței unui raport de muncă, astfel cum este definit în legislația, contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în statul membru în cauză, luând în considerare jurisprudența Curții de Justiție, inclusiv, dacă este cazul, în sprijinul confirmării clasificării drept persoană care desfășoară o activitate independentă autentică. Subliniind totodată competența statelor membre de a decide cu privire la dotarea cu personal a autorităților naționale, este necesar ca aceste autorități să dispună de personal adecvat pentru a putea să își îndeplinească sarcinile de asigurare a respectării dispozițiilor prezentei directive. În acest sens, este necesar ca autoritățile naționale competente să dispună de resurse umane adecvate, care să dețină competențele necesare ▌și să aibă acces la o formare adecvată, precum și să se asigure disponibilitatea expertizei tehnice în domeniul gestionării algoritmice. Convenția OIM nr. 81 (1947) privind inspecția muncii oferă indicații cu privire la modul de stabilire a unui număr suficient de inspectori de muncă pentru a se asigura îndeplinirea cu eficacitate a atribuțiilor lor. Atunci când decid cu privire la inspecțiile și controalele pe care intenționează să le efectueze, autoritățile naționale competente ar trebui să ia în considerare decizia unei autorități naționale competente care are drept rezultat o schimbare a statutului profesional al unei persoane care lucrează pe platforme.
▌
(39) Deși Regulamentul (UE) 2016/679 stabilește cadrul general pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, este necesar să se stabilească norme ▌specifice care să abordeze preocupările legate de prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea sistemelor automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor în contextul lucrului pe platforme. Articolul 88 din Regulamentul (UE) 2016/679 stabilește deja că statele membre pot, prin lege sau prin contracte colective de muncă, să prevadă norme mai detaliate pentru a asigura protecția drepturilor și a libertăților cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților în contextul ocupării unui loc de muncă. Prezenta directivă prevede garanții mai specifice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul unor sisteme automatizate în contextul lucrului pe platforme, asigurând astfel un nivel mai ridicat de protecție a datelor cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme. În special, prezenta directivă stabilește norme mai specifice în legătură cu Regulamentul (UE) 2016/679 în ceea ce privește utilizarea și transparența procesului decizional automatizat. Prezenta directivă stabilește, de asemenea, măsuri suplimentare față de Regulamentul (UE) 2016/679 în contextul lucrului pe platforme, pentru a garanta protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme, în special atunci când deciziile sunt luate prin prelucrarea automată a datelor cu caracter personal sau sunt sprijinite de aceasta. În acest context, termenii referitori la protecția datelor cu caracter personal din prezenta directivă ar trebui interpretați în lumina definițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.
▌
(40) Articolele 5, 6 și 9 din Regulamentul (UE) 2016/679 prevăd că datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate în mod legal, echitabil și transparent. Acest lucru implică anumite restricții privind modul în care platformele digitale de muncă pot prelucra datele cu caracter personal prin intermediul sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor. Cu toate acestea, în cazul particular al lucrului pe platforme, nu se poate presupune că persoanele care lucrează pe platforme își dau în mod liber consimțământul pentru prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Adesea, persoanele care lucrează pe platforme nu au cu adevărat libertatea de alegere sau nu sunt în măsură să refuze sau să își retragă consimțământul fără a aduce prejudicii relației lor contractuale, având în vedere dezechilibrul de putere dintre persoana care lucrează pe platforme și platforma digitală de muncă. Prin urmare, platformele digitale de muncă nu ar trebui să prelucreze datele cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme pe baza faptului că acestea din urmă și-au dat consimțământul pentru prelucrarea datelor lor cu caracter personal.
(41) Platformele digitale de muncă nu ar trebui ca, prin sisteme automatizate de monitorizare și prin orice sistem automatizat utilizat pentru a sprijini sau a lua decizii care afectează persoanele care lucrează pe platforme, să prelucreze date cu caracter personal privind starea emoțională sau psihologică a persoanei care lucrează pe platforme, să prelucreze date cu caracter personal în legătură cu conversațiile private ale acesteia, să colecteze date cu caracter personal în timp ce persoana care lucrează pe platforme nu propune sau nu desfășoară activități pe platforme, să prelucreze date cu caracter personal pentru a prezice exercitarea drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului de asociere, a dreptului de negociere și de acțiune colectivă sau a dreptului la informare și consultare, astfel cum sunt definite în cartă, și nu ar trebui să prelucreze date cu caracter personal pentru a deduce originea rasială sau etnică, statutul în materie de migrație, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, dizabilitatea, starea de sănătate, inclusiv existența unei boli cronice sau statutul HIV, starea emoțională sau psihologică, apartenența la un sindicat, viața sexuală sau orientarea sexuală a unei persoane.
(42) Platformele digitale de muncă nu ar trebui să prelucreze datele biometrice ale persoanelor care lucrează pe platforme în scopul identificării, și anume pentru a stabili identitatea unei persoane prin compararea datelor sale biometrice cu datele biometrice ale mai multor persoane, stocate într-o bază de date (identificare unu la mai mulți). Acest lucru nu afectează posibilitatea platformelor digitale de muncă de a efectua verificări biometrice, și anume verificarea identității unei persoane prin compararea datelor sale biometrice cu datele furnizate anterior de aceeași persoană (verificare sau autentificare unu la unu), în cazul în care o asemenea prelucrare a datelor cu caracter personal este altminteri legală în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și al altor acte legislative relevante ale Uniunii și naționale.
(43) Datele bazate pe date biometrice sunt datele cu caracter personal rezultate dintr-o prelucrare tehnică specifică referitoare la caracteristicile, semnalmentele sau trăsăturile fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane fizice, cum ar fi expresiile faciale, mișcările, pulsul, vocea, apăsarea de taste sau mersul, care pot sau nu să permită ori să confirme identificarea unei persoane fizice.
(44) Este probabil ca prelucrarea datelor cu caracter personal de către sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor utilizate de o platformă digitală de muncă să genereze un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor care lucrează pe platforme. Prin urmare, platformele digitale de muncă ar trebui să efectueze întotdeauna o evaluare a impactului asupra protecției datelor în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2016/679. Ținând seama de efectele pe care deciziile luate de sistemele automatizate de luare a deciziilor le au asupra persoanelor care lucrează pe platforme și, în special, asupra lucrătorilor pe platforme, prezenta directivă stabilește norme mai specifice în ceea ce privește consultarea persoanelor care lucrează pe platforme și a reprezentanților acestora în contextul evaluărilor impactului asupra protecției datelor.
(45) În plus față de ceea ce se prevede în Regulamentul (UE) 2016/679, ▌platformele digitale de muncă ar trebui să facă obiectul ▌unor obligații în materie de transparență și informare în ▌legătură cu sistemele automatizate de monitorizare și ▌sistemele automatizate ▌folosite pentru luarea sau sprijinirea deciziilor care ▌afectează ▌persoanele care lucrează pe platforme, inclusiv condițiile de muncă▌ ale lucrătorilor pe platforme, precum accesul ▌lor la sarcinile de lucru, veniturile lor, securitatea și sănătatea ▌lor, timpul lor de lucru, promovarea lor sau echivalentul acesteia și statutul lor contractual, inclusiv restricționarea, suspendarea sau ▌închiderea contului lor.▌ De asemenea, ar trebui să se specifice ce tip de informații ar trebui furnizate persoanelor care lucrează pe platforme cu privire la astfel de sisteme automatizate, precum și în ce formă și când ar trebui furnizate aceste informații. ▌Lucrătorii individuali pe platforme ar trebui să primească aceste informații într-o formă concisă, simplă și ușor de înțeles, în măsura în care sistemele și caracteristicile acestora îi afectează în mod direct și, după caz, le afectează condițiile de muncă, astfel încât să fie informați în mod efectiv. Aceștia ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a solicita informații cuprinzătoare și detaliate cu privire la toate sistemele relevante. Informații cuprinzătoare și detaliate privind aceste sisteme automatizate ar trebui, de asemenea, furnizate reprezentanților persoanelor care lucrează pe platforme și autorităților naționale ▌competente, la cererea acestora, pentru a ▌li se permite să își exercite funcțiile.
▌(46) Pe lângă dreptul la portabilitatea datelor cu caracter personal pe care persoana vizată le-a furnizat unui operator în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2016/679, persoanele care lucrează pe platforme ar trebui să aibă dreptul de a primi, fără obstacole și într-un format structurat, utilizat în mod curent și care poate fi citit automat, orice date cu caracter personal generate prin desfășurarea activității lor în contextul sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor ale unei platforme digitale de muncă, inclusiv ratinguri și evaluări, pentru a le transmite unei părți terțe sau pentru a dispune transmiterea lor unei părți terțe, inclusiv unei alte platforme digitale de muncă. Platformele digitale de muncă ar trebui să pună la dispoziția persoanelor care lucrează pe platforme instrumente pentru a facilita portabilitatea efectivă a datelor, care să fie gratuită, în scopul exercitării drepturilor în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) 2016/679.
(47) În unele cazuri, platformele digitale de muncă nu pun capăt în mod formal relației lor cu o persoană care lucrează pe platforme, ci restricționează contul persoanei respective. Acest lucru trebuie înțeles ca impunerea oricăror limitări asupra posibilității de a lucra pe platforme prin intermediul contului, inclusiv restricționarea accesului la cont sau a accesului la sarcini de lucru.
(48) Platformele digitale de muncă utilizează pe scară largă sistemele automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor în gestionarea ▌persoanelor care lucrează pe platforme. Monitorizarea prin mijloace electronice poate fi intruzivă, iar deciziile luate sau sprijinite de astfel de sisteme, cum ar fi deciziile legate de oferta de atribuire a sarcinilor, de venituri, de securitatea și sănătatea persoanelor care lucrează pe platforme, de timpul lor de lucru, de accesul lor la formare, de promovarea sau statutul lor în cadrul organizației și de statutul lor contractual, afectează în mod direct ▌aceste persoane, care pot să nu aibă un contact direct cu un manager sau cu un ▌supervizor uman. Prin urmare, platformele digitale de muncă ar trebui să ▌asigure supravegherea umană și să ▌efectueze periodic, cel puțin o dată la doi ani, o evaluare a impactului avut de deciziile individuale luate sau sprijinite de sistemele automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor asupra persoanelor care lucrează pe platforme, inclusiv, după caz, asupra condițiilor ▌lor de muncă și asupra egalității de tratament la locul de muncă. Reprezentanții lucrătorilor ar trebui să fie implicați în procesul de evaluare.
Platformele digitale de muncă ar trebui să asigure resurse umane suficiente în acest scop. Persoanele ▌cărora platforma digitală de muncă ▌le încredințează funcția de supraveghere ar trebui să aibă competența, formarea și autoritatea necesare pentru ▌exercitarea acestei funcții și, în special, dreptul de a respinge deciziile automate. Aceste persoane ar trebui să fie protejate împotriva concedierii, a măsurilor disciplinare sau a altor tratamente nefavorabile pentru ▌exercitarea funcțiilor lor. În plus, este important ca platformele digitale de muncă să abordeze deficiențele sistematice în ceea ce privește utilizarea sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor. Prin urmare, atunci când în urma activităților de supraveghere se ▌identifică riscuri ridicate de discriminare la locul de muncă sau cazuri de încălcare a drepturilor ▌persoanelor care lucrează pe platforme, platformele digitale de muncă ar trebui să ia măsuri adecvate în vederea abordării lor, inclusiv posibilitatea de a întrerupe aceste sisteme.
▌
(49) Regulamentul (UE) 2016/679 prevede că operatorii de date trebuie să pună în aplicare măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor vizate în cazurile în care acestea din urmă fac obiectul unor decizii bazate exclusiv pe prelucrarea automată. Dispoziția respectivă prevede că persoana vizată are cel puțin dreptul de a obține intervenție umană din partea operatorului, de a-și exprima punctul de vedere și de a contesta decizia. ▌Pe lângă prevederile Regulamentului (UE) 2016/679, în contextul gestionării algoritmice și având în vedere impactul grav asupra persoanelor care lucrează pe platforme al deciziilor de restricționare, suspendare sau încetare a relației contractuale sau a contului persoanei care lucrează pe platforme sau al oricărei decizii cu efect negativ echivalent, aceste decizii ar trebui să fie întotdeauna luate de o ființă umană. Pe lângă prevederile Regulamentului (UE) 2016/679, în contextul gestionării algoritmice în cadrul lucrului pe platforme, ▌persoanele care lucrează pe platforme ar trebui să aibă dreptul de a obține, fără întârzieri nejustificate, o explicație din partea platformei digitale de muncă cu privire la o decizie, lipsa unei decizii sau un set de decizii ▌sprijinite sau, după caz, luate de sisteme automatizate de luare a deciziilor.
▌În acest scop, platforma digitală de muncă ar trebui să le ofere persoanelor care lucrează pe platforme posibilitatea de a discuta și a clarifica faptele, circumstanțele și motivele care stau la baza unor astfel de decizii cu o persoană de contact umană din cadrul platformei digitale de muncă. În plus, întrucât este probabil ca anumite decizii să aibă efecte negative deosebit de semnificative asupra persoanelor care lucrează pe platforme, în special asupra câștigurilor lor potențiale, dacă o platformă digitală de muncă restricționează, suspendă sau închide contul unei persoane care lucrează pe platforme, refuză remunerarea pentru munca prestată de persoana respectivă sau aduce atingere aspectelor esențiale ale relației contractuale, platforma digitală de muncă ar trebui să ofere persoanei care lucrează pe platforme, cât mai curând posibil și cel târziu la data la care aceste decizii produc efecte, o expunere scrisă a motivelor care stau la baza deciziei respective. În cazul în care persoanele care lucrează pe platforme nu sunt mulțumite de explicația sau motivele obținute sau în cazul în care consideră că printr-o decizie le-au fost încălcate drepturile, ele ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a solicita platformei digitale de muncă să reexamineze decizia și să obțină un răspuns motivat, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de două săptămâni de la primirea solicitării respective.
În cazul în care astfel de decizii încalcă drepturile persoanelor respective, cum ar fi drepturile în materie de muncă, dreptul la nediscriminare sau dreptul la protecția datelor lor cu caracter personal, platforma digitală de muncă ar trebui să rectifice deciziile respective fără întârzieri nejustificate sau, dacă acest lucru nu este posibil, să ofere o compensație adecvată pentru prejudiciul suferit și să ia măsurile necesare pentru a evita decizii similare în viitor, inclusiv întreruperea utilizării sistemului automatizat de luare a deciziilor. În ceea ce privește reexaminarea umană a deciziilor, dispozițiile specifice din Regulamentul (UE) 2019/1150 ar trebui să prevaleze în ceea ce privește întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online.
(50) Directiva 89/391/CEE a Consiliului(19) introduce măsuri de încurajare a îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, inclusiv obligația angajatorilor de a evalua riscurile la adresa sănătății și securității la locul de muncă▌, și prevede principii generale de prevenire pe care angajatorii trebuie să le pună în aplicare. Sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor pot avea un impact semnificativ asupra securității și a sănătății fizice și ▌mintale ale lucrătorilor pe platforme.
Conducerea, evaluarea și disciplina algoritmice intensifică efortul de lucru prin sporirea monitorizării, creșterea ritmului impus lucrătorilor, reducerea la minimum a discontinuităților în cadrul fluxului de lucru și extinderea activității profesionale dincolo de locul de muncă și programul de lucru tradiționale. Este probabil ca învățarea limitată la locul de muncă și influența redusă asupra sarcinilor, cauzate de utilizarea unor algoritmi netransparenți, de intensificarea muncii și de insecuritatea evidențiate anterior, să sporească stresul și anxietatea forței de muncă. Prin urmare, platformele digitale de muncă ar trebui să evalueze aceste riscuri, să ▌analizeze dacă garanțiile oferite de sisteme sunt adecvate pentru a aborda riscurile respective și să ia măsuri preventive și de protecție ▌corespunzătoare. Platformele digitale de muncă ar trebui să evite ca utilizarea unor astfel de sisteme să conducă la presiuni nejustificate asupra lucrătorilor sau să pună în pericol sănătatea acestora. Pentru a consolida eficacitatea acestor dispoziții, platforma digitală de muncă ar trebui să pună evaluarea riscurilor și evaluarea măsurilor de atenuare la dispoziția lucrătorilor pe platforme, a reprezentanților acestora și a autorităților competente.
▌
(51) Informarea și ▌consultarea reprezentanților lucrătorilor, reglementate la nivelul Uniunii în temeiul Directivei 2002/14/CE, sunt esențiale pentru promovarea unui dialog social eficace. Întrucât introducerea sau modificările substanțiale ale utilizării sistemelor automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor ▌de către platformele digitale de muncă ▌au un impact direct asupra organizării muncii și asupra condițiilor de muncă individuale ▌ale lucrătorilor pe platforme▌, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a ▌asigura faptul că platformele digitale de muncă informează și consultă ▌în mod efectiv reprezentanții ▌lucrătorilor pe platforme înainte de ▌a lua astfel de decizii, la nivelul corespunzător▌. Având în vedere complexitatea tehnică a sistemelor de gestionare algoritmică, informațiile ar trebui furnizate în timp util pentru a le permite reprezentanților lucrătorilor pe platforme să se pregătească pentru consultare, cu asistența unui expert ales de lucrătorii pe platforme sau de reprezentanții acestora, în mod concertat, dacă este necesar. Măsurile de informare și consultare prevăzute în Directiva 2002/14/CE nu sunt afectate de prezenta directivă.
▌(52) În lipsa unui reprezentant al lucrătorilor, ar trebui să fie posibil ca lucrătorii să fie informați direct de platforma digitală de muncă cu privire la orice astfel de introducere sau modificare substanțială în ceea ce privește sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor.
(53) Persoanele care ▌desfășoară o activitate independentă constituie o parte semnificativă a persoanelor care lucrează pe platforme. Impactul sistemelor automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor utilizate de platformele digitale de muncă asupra ▌protecției datelor cu caracter personal și asupra oportunităților de a obține venituri ale acestor persoane este similar cu cel asupra lucrătorilor pe platforme. Prin urmare, drepturile prevăzute ▌în prezenta directivă referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul gestionării algoritmice, și anume cele referitoare la transparența sistemelor automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor, restricțiile privind prelucrarea sau colectarea datelor cu caracter personal, monitorizarea ▌și ▌reexaminarea umană a deciziilor semnificative, ar trebui să se aplice, de asemenea, persoanelor ▌care lucrează pe platforme care nu au un ▌raport de muncă. ▌Nu ar trebui să li se aplice însă drepturile legate de sănătatea și securitatea la locul de muncă, precum și de informarea și consultarea lucrătorilor pe platforme sau a reprezentanților acestora, care sunt specifice lucrătorilor în temeiul dreptului Uniunii▌. Regulamentul (UE) 2019/1150 prevede garanții în ceea ce privește echitatea și transparența pentru ▌persoanele care lucrează pe platforme în calitate de persoane care desfășoară o activitate independentă, cu condiția ca aceștia să fie considerați întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere în sensul regulamentului respectiv. În ▌ceea ce privește reexaminarea umană a deciziilor semnificative, dispozițiile specifice din Regulamentul (UE) 2019/1150 ar trebui să prevaleze în ceea ce privește întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online.
(▌54) Obligațiile care le revin platformelor digitale de muncă, inclusiv în ceea ce privește informarea și consultarea în legătură cu sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor, se aplică indiferent dacă sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor sunt gestionate chiar de platforma digitală de muncă sau de un prestator extern de servicii care efectuează prelucrarea datelor în numele platformei digitale de muncă.
(55) Pentru a ▌le permite autorităților naționale competente să se asigure că platformele digitale de muncă respectă legislația și reglementările în domeniul muncii▌, în special dacă sunt stabilite în altă țară decât statul membru în care lucrătorul pe platforme desfășoară munca, platformele digitale de muncă ar trebui să declare munca desfășurată de lucrătorii pe platforme autorităților competente ▌din statul membru în care se desfășoară munca. Un sistem de informare sistematic și transparent, inclusiv la nivel transfrontalier, este, de asemenea, esențial pentru a preveni concurența neloială între platformele digitale de muncă. Această obligație nu ar trebui să înlocuiască obligațiile de declarare sau notificare stabilite prin alte instrumente ale Uniunii.
▌(56) Autoritatea Europeană a Muncii contribuie la asigurarea unei mobilități echitabile a forței de muncă în întreaga Uniune și, în special, facilitează cooperarea și schimbul de informații între statele membre în vederea aplicării și asigurării respectării legislației relevante a Uniunii în mod consecvent, eficient și efectiv, coordonează și sprijină inspecțiile concertate și comune, efectuează analize și evaluări ale riscurilor cu privire la aspectele legate de mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă și sprijină statele membre în combaterea muncii nedeclarate. Prin urmare, aceasta joacă un rol important în abordarea provocărilor legate de activitățile transfrontaliere ale multor platforme digitale de muncă, precum și a provocărilor legate de munca nedeclarată în contextul lucrului pe platforme.
(57) Informațiile privind munca desfășurată prin intermediul platformelor digitale de muncă de către persoane care lucrează pe platforme, numărul acestor persoane, statutul lor contractual sau profesional și termenele și condițiile generale aplicabile acestor relații contractuale sunt esențiale pentru a sprijini ▌autoritățile relevante în stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme și în asigurarea respectării obligațiilor legale, precum și ▌pentru a sprijini reprezentanții ▌lucrătorilor pe platforme în exercitarea funcțiilor lor reprezentative▌. Autoritățile și reprezentanții respectivi ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a solicita platformelor digitale de muncă clarificări și detalii suplimentare, ▌în ceea ce privește ▌informațiile furnizate.
▌
(58) Recurgerea la munca nedeclarată pe platformele de livrare a fost pusă în evidență în mai multe state membre. Această practică se desfășoară prin intermediul unor identități închiriate, constând în închirierea conturilor unor persoane care lucrează pe platforme, cu drept de muncă și înregistrate pe platformă, unor migranți fără acte sau unor minori. Acest lucru implică o lipsă de protecție pentru persoanele respective, inclusiv pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, a căror situație duce adesea la o limitare a accesului la justiție de teama represaliilor sau a riscului de deportare. Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului(20) stabilește standarde minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală. Obligațiile în materie de transparență și normele privind intermediarii prevăzute în prezenta directivă contribuie în mod semnificativ, împreună cu Directiva 2009/52/CE, la abordarea problemei muncii nedeclarate în contextul lucrului pe platforme. Mai mult, este esențial ca platformele digitale de muncă să asigure verificarea fiabilă a identității lucrătorilor pe platforme.
(59) A fost elaborat un sistem amplu de dispoziții de asigurare a respectării acquis-ului social în Uniune, ale cărui elemente ar trebui să se aplice prezentei directive pentru a se asigura că persoanele care lucrează pe platforme au acces la o soluționare promptă, eficace și imparțială a litigiilor și au dreptul la ▌o cale de atac, inclusiv la o compensație adecvată pentru prejudiciul suferit. Mai precis, ținând seama de caracterul fundamental al dreptului la o protecție juridică efectivă, persoanele care lucrează pe platforme ar trebui să beneficieze în continuare de această protecție chiar și după încetarea raportului de muncă sau a ▌relației contractuale de altă natură care dă naștere unei presupuse încălcări a drepturilor în temeiul prezentei directive.
(▌60) Reprezentanții persoanelor care lucrează pe platforme ar trebui să poată reprezenta, în conformitate cu dreptul intern și practica națională, una sau mai multe persoane care lucrează pe platforme în cadrul oricărei proceduri judiciare sau administrative pentru a asigura respectarea ▌oricărui drept sau ▌a oricărei obligații care ▌decurge din prezenta directivă. Introducerea de acțiuni în numele sau în sprijinul mai multor persoane care lucrează pe platforme reprezintă o modalitate de a facilita proceduri care altfel nu ar fi fost inițiate din cauza barierelor procedurale și financiare sau a temerii de represalii.
▌
(61) Lucrul pe platforme este caracterizat de lipsa unui loc de muncă comun, în care ▌persoanele care lucrează pe platforme să se poată cunoaște reciproc și să ▌poată comunica între ▌ele și cu reprezentanții lor, printre altele ▌pentru a-și apăra interesele în fața ▌platformei digitale de muncă. Prin urmare, este necesar să se creeze canale de comunicare digitală, în conformitate cu organizarea ▌muncii pe platformele digitale de muncă, prin intermediul cărora persoanele care lucrează pe platforme să poată ▌comunica unele cu altele în mod privat și securizat și să poată fi contactate de reprezentanții lor. Platformele digitale de muncă ar trebui să creeze astfel de canale de comunicare în cadrul infrastructurii lor digitale sau prin mijloace la fel de eficace, respectând totodată protecția datelor cu caracter personal și abținându-se de la accesarea sau monitorizarea comunicațiilor respective.
▌(62) Persoanele care lucrează pe platforme sunt expuse, în special în cadrul muncii pe teren, unui risc de violență și hărțuire, neavând un loc de muncă fizic unde să poată depune plângeri. Hărțuirea, inclusiv hărțuirea sexuală, poate avea un impact negativ asupra sănătății și securității lucrătorilor pe platforme. În ceea ce privește lucrul pe platforme, statele membre ar trebui să prevadă măsuri preventive, inclusiv instituirea unor canale de raportare eficace. De asemenea, statele membre sunt încurajate să sprijine luarea de măsuri eficace de combatere a violenței și a hărțuirii în contextul lucrului pe platforme și, în special, să includă canale adecvate de raportare pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.
(63) În cadrul procedurilor administrative sau judiciare referitoare la drepturile și obligațiile stabilite în prezenta directivă, elementele referitoare la organizarea muncii care permit stabilirea statutului profesional și, în special, ▌care permit să se stabilească dacă platforma digitală de muncă controlează anumite elemente ale desfășurării muncii sau conduce desfășurarea muncii, precum și alte elemente referitoare la utilizarea de sisteme automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor, pot să se afle în posesia platformei digitale de muncă și să nu fie ușor accesibile persoanelor care lucrează pe platforme și autorităților competente. Prin urmare, instanțele naționale sau autoritățile competente ar trebui să poată dispune ca platforma digitală ▌de muncă să divulge orice ▌probă ▌relevantă aflat sub controlul ▌său, inclusiv informații confidențiale, sub rezerva unor măsuri eficace de protejare a acestor informații.
▌
(64) Având în vedere că ▌prezenta directivă ▌prevede norme ▌mai detaliate și norme în plus față de Regulamentul (UE) 2016/679 în contextul lucrului pe platforme pentru a asigura protecția datelor cu caracter personal ale ▌persoanelor care ▌lucrează pe platforme, autoritățile naționale de supraveghere menționate ▌în Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să aibă competența de a monitoriza aplicarea garanțiilor respective. ▌Cadrul procedural stabilit de Regulamentul (UE) 2016/679, în special capitolele VI, VII și VIII din acesta, ar trebui să se aplice ▌pentru asigurarea respectării ▌normelor mai detaliate și suplimentare din prezenta directivă, în special în ceea ce privește mecanismele de supraveghere, de cooperare și de asigurare a coerenței, căile de atac, răspunderea și sancțiunile, inclusiv competența de a impune amenzi administrative până la suma menționată ▌în regulamentul respectiv.
(▌65) Sistemele automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor utilizate în contextul lucrului pe platforme implică prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme și afectează condițiile de muncă și drepturile ▌lucrătorilor pe platforme▌ din rândul acestor persoane, ceea ce ridică probleme legate de legislația privind protecția datelor, precum și de ▌alte domenii de drept, cum ar fi dreptul muncii▌. Autoritățile de supraveghere a protecției datelor și ▌alte autorități competente ar trebui, prin urmare, să coopereze, inclusiv la nivel transfrontalier, pentru punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv prin schimburi de informații relevante, fără a ▌afecta independența autorităților de supraveghere a protecției datelor.
▌(66) Pentru ca protecția oferită prin prezenta directivă să devină efectivă, este esențial să se protejeze persoanele care lucrează pe platforme, care își exercită drepturile conferite de directivă, împotriva concedierii, în cazul lucrătorilor pe platforme, sau împotriva rezilierii contractului, în cazul persoanelor care desfășoară o activitate independentă, și împotriva măsurilor echivalente, inclusiv împotriva suspendării contului.
(67) Deoarece ▌dublul obiectiv al prezentei directive, și anume de a îmbunătăți atât condițiile de muncă ▌în cadrul lucrului pe platforme, cât și protecția datelor cu caracter personal, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere necesitatea de a stabili cerințe minime comune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din ▌TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(▌68) Prezenta directivă stabilește cerințe minime, ceea ce nu aduce atingere prerogativelor statelor membre de a introduce și de a menține dispoziții mai favorabile pentru ▌persoanele care lucrează pe platforme. Drepturile dobândite în temeiul cadrului juridic existent ar trebui să se aplice în continuare, inclusiv în ceea ce privește mecanismele de determinare a existenței unui raport de muncă, cu excepția cazului în care prezenta directivă introduce dispoziții mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate fi utilizată pentru a diminua drepturile existente prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul ▌intern în vigoare în acest domeniu și nu poate constitui un motiv valabil pentru a reduce nivelul general de protecție în domeniul reglementat de prezenta directivă sau prerogativele existente conferite reprezentanților.
▌(69) Autonomia partenerilor sociali trebuie respectată. Statele membre ar trebui să le poată permite partenerilor sociali, în condiții specifice, să mențină, să negocieze, să încheie și să asigure respectarea unor contracte colective de muncă care diferă în raport cu anumite dispoziții, respectând totodată protecția generală a lucrătorilor pe platforme.
(70) La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice nenecesare într-un mod care ar frâna crearea și dezvoltarea ▌întreprinderilor mici și mijlocii▌ (IMM-uri). Prin urmare, statele membre ▌sunt invitate să evalueze impactul ▌pe care măsurile lor de transpunere l-ar avea asupra ▌IMM-urilor, pentru a se asigura că acestea nu sunt afectate în mod disproporționat, acordând o atenție deosebită microîntreprinderilor și sarcinii administrative.▌
▌
(71) Statele membre pot încredința partenerilor sociali punerea în aplicare a prezentei directive, atunci când partenerii sociali solicită în comun acest lucru și cu condiția ca statele membre să ia toate măsurile necesare care să le permită să garanteze în orice moment obținerea rezultatelor urmărite prin prezenta directivă. Ele ar trebui, de asemenea, în conformitate cu dreptul ▌intern și cu ▌practica națională, să adopte măsuri adecvate pentru a asigura implicarea efectivă a partenerilor sociali și pentru a promova și a consolida dialogul social în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor prezentei directive.
(▌72) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(21), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(▌73) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(22) și a emis un aviz la ▌2 februarie 2022(23),
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
(1) Scopul prezentei directive ▌este de ▌a îmbunătăți condițiile de muncă și protecția datelor cu caracter personal în cadrul lucrului pe platforme prin:
(a) introducerea de măsuri pentru a facilita stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme▌;
(b) promovarea transparenței, a echității▌, a supravegherii umane, a securității și a responsabilității în gestionarea algoritmică ▌în cadrul lucrului pe platforme și▌
(c) îmbunătățirea transparenței ▌în ceea ce privește lucrul pe platforme, inclusiv în situații transfrontaliere▌.
(2) Prezenta directivă stabilește drepturi minime aplicabile oricărei persoane care lucrează pe platforme în Uniune care are sau despre care se consideră, pe baza evaluării faptelor, că are un contract de muncă sau un raport de muncă astfel cum este definit de legislația, ▌contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în statele membre, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție.
▌Prezenta directivă ▌stabilește, de asemenea, norme pentru îmbunătățirea protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal▌, prevăzând măsuri privind gestionarea algoritmică aplicabile persoanelor care lucrează pe platforme în Uniune, inclusiv celor care nu ▌au un contract de muncă sau un raport de muncă.
(3) Prezenta directivă se aplică platformelor digitale de muncă care organizează lucrul pe platforme desfășurat în Uniune, indiferent de locul în care sunt stabilite și indiferent de legislația altfel aplicabilă.
Articolul 2
Definiții
(1▌) În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
▌1▌. „platformă digitală de muncă” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează un serviciu ▌ce îndeplinește toate cerințele următoare:
(a) este furnizat, cel puțin parțial, la distanță, prin mijloace electronice, cum ar fi un site web sau o aplicație mobilă;
(b) este furnizat la cererea unui destinatar al serviciului;
(c) implică, ca o componentă necesară și esențială, organizarea muncii efectuate de persoane în schimbul unei remunerații, indiferent dacă munca respectivă este efectuată online sau într-o anumită locație;
▌(d) implică utilizarea sistemelor automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor;
2▌. „lucru pe platforme” înseamnă orice activitate organizată prin intermediul unei platforme digitale de muncă și efectuată în Uniune de către o persoană pe baza unei relații contractuale între platforma digitală de muncă sau un intermediar și persoana respectivă, indiferent dacă există sau nu o relație contractuală între persoana respectivă ▌sau un intermediar și destinatarul serviciului;
▌3▌. „persoană care lucrează pe platforme” înseamnă orice persoană care lucrează pe platforme, indiferent de ▌natura relației ▌contractuale sau a calificării acesteia de către părțile implicate;
▌4▌. „lucrător pe platforme” înseamnă orice persoană care lucrează pe platforme care are un contract de muncă sau despre care se consideră că are un raport de muncă astfel cum este definit de legislația, ▌contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în statele membre, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție;
▌5▌. „intermediar” înseamnă o persoană fizică sau juridică care, în scopul punerii la dispoziție a lucrului pe platforme sau prin intermediul unei platforme digitale de muncă:
(a) stabilește o relație contractuală cu respectiva platformă digitală de muncă și cu persoana care lucrează pe platforme sau
(b) se situează într-un lanț de subcontractare între respectiva platformă digitală de muncă și persoana care lucrează pe platforme;
6. „reprezentanți▌ ai lucrătorilor▌” înseamnă reprezentanți ai lucrătorilor pe platforme, cum ar fi sindicatele și reprezentanții ▌care sunt aleși în mod liber de lucrătorii pe platforme, în conformitate cu dreptul intern și practica națională;
7. „reprezentanți ai persoanelor care lucrează pe platforme” înseamnă reprezentanți ai lucrătorilor și, în măsura în care sunt prevăzuți ▌în dreptul intern și practica națională, reprezentanți ai persoanelor care lucrează pe platforme care nu sunt lucrători pe platforme;
▌8. „sisteme automatizate de monitorizare” înseamnă sisteme care sunt utilizate pentru monitorizarea, supravegherea sau evaluarea performanței profesionale a persoanelor care lucrează pe platforme sau a activităților desfășurate în mediul de lucru, ori care sprijină aceste activități, inclusiv prin colectarea de date cu caracter personal, prin mijloace electronice;
9. „sisteme automatizate de luare a deciziilor” înseamnă sisteme care sunt utilizate pentru a lua sau a sprijini, prin mijloace electronice, decizii care afectează în mod semnificativ persoanele care lucrează pe platforme, inclusiv condițiile de muncă ale lucrătorilor pe platforme, în special decizii care afectează recrutarea acestora, accesul lor la sarcini de lucru și organizarea sarcinilor respective, veniturile lor, inclusiv stabilirea prețului sarcinilor individuale, securitatea și sănătatea lor, timpul lor de lucru, accesul lor la formare, la promovare sau echivalentul acesteia, statutul lor contractual, inclusiv restricționarea, suspendarea sau închiderea contului lor.
(2▌) Definiția platformelor digitale de muncă prevăzută la alineatul (1) punctul 1 nu include furnizorii unui serviciu al cărui scop principal este de a exploata sau de a partaja active▌ sau care permit persoanelor care nu sunt profesioniști să revândă bunuri.
Articolul 3
Intermediarii
Statele membre iau măsuri adecvate pentru a se asigura că, atunci când o platformă digitală de muncă recurge la intermediari, persoanele care lucrează pe platforme și care au o relație contractuală cu un intermediar beneficiază de același nivel de protecție acordat în temeiul prezentei directive ca și cele care au o relație contractuală directă cu o platformă digitală de muncă. În acest scop, statele membre iau măsuri, în conformitate cu dreptul intern și practica națională, pentru a institui mecanisme adecvate, care includ, după caz, sisteme de răspundere solidară.
CAPITOLUL II
STATUTUL PROFESIONAL
▌Articolul 4
Stabilirea corectă a statutului profesional
(1) Statele membre dispun de proceduri adecvate și eficace pentru a verifica și a asigura stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme, în vederea ▌verificării existenței unui raport de muncă, astfel cum este definit de legislația, ▌contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în statele membre, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție, ▌inclusiv prin aplicarea prezumției privind un raport de muncă în conformitate cu articolul 5.
(2) ▌Determinarea existenței unui raport de muncă se bazează în primul rând pe faptele referitoare la desfășurarea efectivă a muncii, ▌inclusiv utilizarea sistemelor automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor în organizarea lucrului pe platforme, indiferent de modul în care relația este clasificată în orice acord contractual care ▌a fost eventual convenit între părțile implicate.
(3) În cazul în care existența unui raport de muncă este stabilită, partea sau părțile care își asumă obligațiile angajatorului este (sunt) identificată (identificate) în mod clar în conformitate cu sistemele juridice naționale.
Articolul 5
Prezumția legală
(1) ▌Se presupune din punct de vedere juridic că relația contractuală dintre o platformă digitală de muncă ▌și o persoană care lucrează pe platforme prin intermediul platformei respective ▌este un raport de muncă atunci când se constată fapte care indică controlul și conducerea, în conformitate cu dreptul intern, cu contractele colective de muncă sau cu practicile în vigoare în statele membre și ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție. În cazul în care platforma digitală de muncă urmărește să răstoarne prezumția legală, platformei digitale de muncă îi revine sarcina de a ▌dovedi că relația contractuală în cauză nu este un raport de muncă, astfel cum este definit de legislația, contractele colective de muncă sau practicile în vigoare în statul membru în cauză, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție.
(2) În acest scop, statele membre stabilesc ▌o prezumție legală relativă efectivă a raportului de muncă care constituie o facilitare procedurală în beneficiul persoanelor care lucrează pe platforme, iar statele membre se asigură că respectiva prezumție legală nu are ca efect creșterea sarcinii reprezentate de cerințe pentru persoanele care lucrează pe platforme sau pentru reprezentanții acestora în cadrul procedurilor de stabilire a statutului lor ▌profesional.
(3) Prezumția legală se aplică în toate procedurile administrative ▌sau judiciare relevante▌ în cadrul cărora este în joc stabilirea ▌corectă a ▌statutului profesional al persoanei care lucrează pe platforme▌.
▌Prezumția legală nu se aplică procedurilor în materie fiscală, penală și de securitate socială. Cu toate acestea, statele membre pot aplica prezumția legală în procedurile respective în temeiul dreptului intern.
(4) Persoanele care lucrează pe platforme și, în conformitate cu dreptul intern și practica națională, reprezentanții acestora au dreptul de a iniția procedurile menționate la alineatul (3) primul paragraf pentru a stabili statutul profesional corect al persoanei care lucrează pe platforme.
(5) În cazul în care o autoritate națională competentă consideră că este posibil ca o persoană care lucrează pe platforme să fie clasificată în mod eronat, aceasta inițiază acțiuni sau proceduri adecvate, în conformitate cu dreptul intern și practica națională, pentru a stabili statutul profesional al persoanei respective.
(6) În ceea ce privește relațiile contractuale stabilite înainte de data prevăzută la articolul 29 alineatul (1) și aflate încă în desfășurare la data respectivă, prezumția legală menționată la prezentul articol se aplică numai perioadei care începe de la acea dată.
Articolul 6
Cadrul măsurilor de sprijin
Statele membre ▌instituie un cadru de măsuri de sprijin pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a prezumției legale ▌și respectarea acesteia. În special, acestea:
▌(a) elaborează orientări adecvate, inclusiv sub forma unor recomandări concrete și practice pentru platformele digitale de muncă, persoanele care lucrează pe platforme și partenerii sociali pentru a înțelege și a pune în aplicare prezumția legală, inclusiv cu privire la procedurile de răsturnare a acesteia▌;
(▌b) elaborează orientări și stabilesc proceduri adecvate, în conformitate cu dreptul intern și practica națională, pentru autoritățile ▌naționale competente, inclusiv cu privire la colaborarea dintre diferitele autorități naționale competente, astfel încât acestea să identifice, să vizeze și să urmărească în mod proactiv platformele digitale de muncă care nu respectă normele privind stabilirea corectă a statutului profesional;
▌
(c) prevăd controale și inspecții eficace efectuate de autoritățile naționale, în conformitate cu dreptul intern sau practica națională, și, în special, prevăd, după caz, controale și inspecții pe anumite platforme digitale de muncă în cazul în care existența unui statut profesional al unei persoane care lucrează pe platforme a fost determinată de o autoritate națională competentă, asigurându-se, în același timp, că astfel de controale și inspecții sunt ▌proporționate și nediscriminatorii.
▌(d) prevăd o formare adecvată pentru autoritățile naționale competente și disponibilitatea expertizei tehnice în domeniul gestionării algoritmice, pentru a le permite autorităților respective să îndeplinească sarcinile menționate la litera (b).
CAPITOLUL III
GESTIONAREA ALGORITMICĂ
Articolul ▌7
▌Limitări privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul sistemelor automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor
(1) Prin intermediul sistemelor automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor, platformele digitale de muncă:
(a) nu prelucrează date cu caracter personal privind starea emoțională sau psihologică a persoanei care lucrează pe platforme;
(b) nu prelucrează date cu caracter personal legate de conversații private, inclusiv schimburile de opinii cu alte persoane care lucrează pe platforme și cu reprezentanții acestora;
(c) nu colectează date cu caracter personal în timp ce persoana care lucrează pe platforme nu propune sau nu desfășoară activități pe platforme;
(d) nu prelucrează date personale pentru a prezice exercitarea drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului de asociere, dreptului de negociere și de acțiune colectivă sau dreptului la informare și consultare, astfel cum sunt definite în cartă;
(e) nu prelucrează date cu caracter personal pentru a deduce originea rasială sau etnică, statutul în materie de migrație, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, dizabilitatea, starea de sănătate, inclusiv existența unei boli cronice sau statutul HIV, starea emoțională sau psihologică, apartenența la un sindicat, viața sexuală sau orientarea sexuală a unei persoane;
(f) nu prelucrează date biometrice, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 14 din Regulamentul (UE) 2016/679, ale unei persoane care lucrează pe platforme pentru a stabili identitatea persoanei respective prin compararea datelor respective cu datele biometrice ale persoanelor stocate într-o bază de date.
(2) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor persoanelor care lucrează pe platforme de la începutul procedurii de recrutare sau de selecție.
(3) Pe lângă sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor, prezentul articol se aplică și platformelor digitale de muncă în cazul în care acestea utilizează sisteme automatizate care iau decizii care afectează în orice mod persoanele care lucrează pe platforme sau sprijină luarea acestor decizii.
Articolul 8
Evaluarea impactului asupra protecției datelor
(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către o platformă digitală de muncă prin intermediul sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor este un tip de prelucrare susceptibil de a genera un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice în sensul articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. Atunci când efectuează, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din regulamentul menționat, o evaluare a impactului prelucrării datelor cu caracter personal prin sisteme automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor asupra protecției datelor cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme, inclusiv asupra limitărilor privind prelucrarea prevăzute la articolul 7 din prezenta directivă, platformele digitale de muncă, acționând în calitate de operatori, astfel cum sunt definiți la articolul 4 punctul 7 din regulamentul respectiv, solicită opiniile persoanelor care lucrează pe platforme și ale reprezentanților acestora.
(2) Platformele digitale de muncă pune evaluarea la dispoziția reprezentanților lucrătorilor.
Articolul 9
Transparența în ceea ce privește sistemele automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor
(1) Statele membre impun platformelor digitale de muncă să informeze persoanele care lucrează pe platforme, reprezentanții lucrătorilor pe platforme și, la cerere, autoritățile naționale competente cu privire la utilizarea sistemelor automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor.
Respectivele informații se referă la:
(a) toate tipurile de decizii luate de sisteme automatizate de luare a deciziilor sau sprijinite de acestea, inclusiv atunci când astfel de sisteme sprijină sau iau decizii care nu afectează în mod semnificativ persoanele care lucrează pe platforme;
(b) în ceea ce privește sistemele automate de monitorizare:
(i) faptul că astfel de sisteme sunt în uz sau sunt în curs de a fi introduse;
(ii) categoriile de date și acțiuni monitorizate, supravegheate sau evaluate de astfel de sisteme, inclusiv evaluarea făcută de ▌destinatarul serviciului;
▌(iii) scopul monitorizării și modul în care sistemul urmează să o realizeze;
(iv) destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal prelucrate de astfel de sisteme și orice transmitere sau transfer al respectivelor date cu caracter personal, inclusiv în cadrul unui grup de întreprinderi;
(c) în ceea ce privește sistemele automatizate de luare a deciziilor:
(i) faptul că astfel de sisteme sunt în uz sau sunt în curs de a fi introduse;
(ii) categoriile de decizii luate sau sprijinite de astfel de sisteme;
(iii) categoriile de date și principalii parametri ▌luați în considerare de aceste sisteme ▌și importanța relativă a respectivilor parametri principali în procesul decizional automatizat▌, inclusiv modul în care datele cu caracter personal sau comportamentul ▌persoanei care lucrează pe platforme influențează deciziile;
(iv) motivele pentru deciziile de a restricționa, suspenda sau închide contul ▌persoanei care lucrează pe platforme, de a refuza remunerarea pentru munca prestată de ▌aceasta, precum și pentru deciziile privind statutul contractual al ▌acesteia sau orice decizie cu efecte ▌echivalente sau negative.
▌
(2) Platformele digitale de muncă furnizează informațiile menționate la alineatul (▌1) sub forma unui document scris, care poate fi în format electronic. ▌Informațiile sunt prezentate într-o formă ▌transparentă, inteligibilă și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu.
▌(3) Persoanele care lucrează pe platforme primesc informații concise cu privire la sisteme și la caracteristicile acestora care le afectează direct, inclusiv care le afectează condițiile de muncă, dacă este cazul, cel târziu în prima zi de lucru, înainte de introducerea unor modificări care afectează condițiile de muncă, organizarea muncii sau monitorizarea performanței muncii și în orice moment, la cererea lor. La cerere, acestea primesc, de asemenea, informații cuprinzătoare și detaliate cu privire la toate sistemele relevante și la caracteristicile acestora.
(4) Reprezentanții lucrătorilor primesc informații cuprinzătoare și detaliate cu privire la toate sistemele relevante și la caracteristicile acestora. Aceștia primesc informațiile respective înainte de utilizarea sistemelor respective sau de introducerea unor modificări care afectează condițiile de muncă, organizarea muncii sau monitorizarea performanței muncii ori în orice moment, la cererea lor. Autoritățile naționale competente primesc informații cuprinzătoare și detaliate în orice moment, la cererea lor.
(5) Platformele digitale de muncă furnizează informațiile menționate la alineatul (1) persoanelor care fac obiectul unei proceduri de recrutare sau de selecție. Informațiile respective sunt furnizate în conformitate cu alineatul (2), sunt concise, se referă numai la sistemele automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor utilizate în procedura respectivă și sunt transmise înainte de începerea acelei proceduri.
(6) Persoanele care lucrează pe platforme au dreptul la portabilitatea datelor cu caracter personal generate prin desfășurarea activității lor în contextul sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor ale unei platforme digitale de muncă, inclusiv ratinguri și evaluări, fără a afecta în mod negativ drepturile destinatarului serviciului în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Platforma digitală de muncă pune la dispoziția persoanelor care lucrează pe platforme, gratuit, instrumente pentru a facilita exercitarea efectivă a drepturilor lor de portabilitate, menționate la articolul 20 din Regulamentul (UE) 2016/679 și în prima teză de la prezentul alineat. La cererea persoanei care lucrează pe platforme, platforma digitală de muncă transmite aceste date cu caracter personal direct unei părți terțe.
Articolul ▌10
▌Supravegherea umană a sistemelor automatizate
(1) Statele membre se asigură că platformele digitale de muncă ▌supraveghează și, cu implicarea reprezentanților lucrătorilor, periodic și, în orice caz, o dată la doi ani, efectuează o evaluare a impactului avut de deciziile individuale luate sau sprijinite de sistemele automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor utilizate de platforma digitală de muncă asupra persoanelor care lucrează pe platforme, inclusiv, după caz, asupra condițiilor lor de muncă și asupra egalității de tratament la locul de muncă.
(2) Statele membre impun platformelor digitale de muncă să asigure suficiente resurse umane pentru a supraveghea și evalua impactul deciziilor individuale luate sau sprijinite de sistemele automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor. Persoanele cărora platforma digitală de muncă le încredințează funcția de supraveghere și de evaluare vor avea competența, formarea și autoritatea necesare pentru exercitarea acestei funcții, inclusiv pentru respingerea deciziilor automate. Acestea beneficiază, pentru exercitarea funcțiilor lor, de protecție împotriva concedierii sau echivalentului acesteia, împotriva măsurilor disciplinare sau a oricărui alt tratament nefavorabil.
(3) În cazul în care supravegherea sau evaluarea menționată la alineatul (1) identifică un risc ridicat de discriminare la locul de muncă asociat utilizării sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor sau constată că deciziile individuale luate sau sprijinite de sisteme automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor au încălcat drepturile unei persoane care lucrează pe platforme, platforma digitală de muncă ia măsurile necesare, inclusiv, dacă este cazul, o modificare a sistemului automatizat de monitorizare și de luare a deciziilor sau o întrerupere a utilizării sale, pentru a evita astfel de decizii în viitor.
(4) Informațiile privind evaluarea în temeiul alineatului (1) sunt transmise reprezentanților lucrătorilor pe platforme. De asemenea, platformele digitale de muncă pun aceste informații la dispoziția persoanelor care lucrează pe platforme și a autorităților naționale competente, la cererea acestora.
(5) Orice decizie de a restricționa, suspenda sau înceta relația contractuală sau contul unei persoane care lucrează pe platforme sau orice altă decizie cu un efect negativ echivalent este luată de o ființă umană.
Articolul 11
Reexaminarea umană
(1) Statele membre se asigură că persoanele care lucrează pe platforme au dreptul de a obține, fără întârzieri nejustificate, o explicație din partea platformei digitale de muncă pentru orice decizie luată sau sprijinită de un sistem automatizat de luare a deciziilor. Explicația, orală sau în scris, este prezentată în mod transparent și inteligibil, utilizând un limbaj clar și simplu. Statele membre se asigură că platformele digitale de muncă oferă persoanelor care lucrează pe platforme acces la o persoană de contact desemnată de platforma digitală de muncă pentru a discuta și a clarifica faptele, circumstanțele și motivele care au condus la luarea deciziei. Platformele digitale de muncă se asigură că aceste persoane de contact au competența, formarea și autoritatea necesare pentru exercitarea acestei funcții.
▌Platformele digitale de muncă pun la dispoziția persoanei care lucrează pe platforme o declarație scrisă cu privire la motivele oricărei decizii sprijinite sau, după caz, luate de un sistem automatizat de luare a deciziilor de a restricționa, suspenda sau închide contul persoanei care lucrează pe platforme, ale oricărei decizii de a refuza remunerarea pentru munca prestată de persoana care lucrează pe platforme, ale oricărei decizii privind statutul contractual al persoanei care lucrează pe platforme, ale oricărei decizii cu efecte similare sau ale oricărei alte decizii care aduce atingere aspectelor esențiale ale raportului de muncă ori ale relației contractuale de altă natură, fără întârzieri nejustificate și cel târziu la data la care decizia respectivă produce efecte.
(2) Persoanele care lucrează pe platforme și, în conformitate cu dreptul intern sau practica națională, reprezentanții care acționează în numele persoanelor care lucrează pe platforme au dreptul de a solicita platformei digitale de muncă să reexamineze deciziile menționate la alineatul (1). Platforma digitală de muncă răspunde unei astfel de solicitări, oferind persoanei care lucrează pe platforme un răspuns suficient de precis și justificat în mod corespunzător, sub forma unui document scris, care poate fi în format electronic, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de două săptămâni de la primirea solicitării.
(3) În cazul în care decizia menționată la alineatul (1) încalcă drepturile unei persoane care lucrează pe platforme, platforma digitală de muncă rectifică decizia respectivă fără întârziere și, în orice caz, în termen de două săptămâni de la adoptarea acesteia. În cazul în care o astfel de rectificare nu este posibilă, platforma digitală de muncă oferă o compensație adecvată pentru prejudiciul suferit. În orice caz, platforma digitală de muncă ia măsurile necesare, inclusiv, dacă este cazul, o modificare a sistemului automatizat de luare a deciziilor sau o întrerupere a utilizării acestuia, pentru a evita astfel de decizii în viitor.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere procedurilor disciplinare și de concediere prevăzute în dreptul național și în practicile naționale și în contractele colective de muncă.
(5) Prezentul articol nu se aplică persoanelor care lucrează pe platforme și care sunt, de asemenea, întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online, astfel cum ▌sunt definite la articolul ▌2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/1150.
▌Articolul 12
Securitatea și sănătatea
(1) Fără a aduce atingere Directivei 89/391/CEE a Consiliului și directivelor conexe din domeniul securității și sănătății la locul de muncă, în ceea ce privește lucrătorii pe platforme, platformele digitale de muncă:
(a) evaluează riscurile pe care le prezintă sistemele automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor pentru securitatea și sănătatea ▌acestora, în special în ceea ce privește riscurile posibile de accidente de muncă, riscurile psihosociale și ergonomice;
(b) evaluează dacă garanțiile sistemelor respective sunt adecvate pentru riscurile identificate având în vedere caracteristicile specifice ale mediului de lucru;
(c) introduc măsuri adecvate de prevenire și protecție.
▌
(2) În ceea ce privește cerințele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, platformele digitale de muncă asigură informarea, consultarea și participarea efective ale lucrătorilor pe platforme și/sau ale reprezentanților acestora în conformitate cu articolele 10 și 11 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului.
(3) Platformele digitale de muncă nu utilizează sisteme automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor în moduri care exercită o presiune nejustificată asupra lucrătorilor pe platforme sau care pun în alt mod în pericol securitatea și sănătatea fizică și ▌mintală ale lucrătorilor pe platforme.
▌(4) Prezentul articol nu se aplică numai în cazul sistemelor automatizate de luare a deciziilor, ci și în cazul în care platformele digitale de muncă utilizează sisteme automatizate care sprijină sau iau decizii care afectează în orice mod lucrătorii pe platforme.
(5) Pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor pe platforme, inclusiv pentru a-i proteja împotriva violenței și hărțuirii, statele membre se asigură că platformele digitale de muncă iau măsuri preventive, inclusiv instituirea de canale de raportare eficace.
Articolul 13
▌Informare și consultare
▌(1) Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 89/391/CEE în ceea ce privește informarea și consultarea sau Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.
(2) Statele membre se asigură că informarea și consultarea, astfel cum sunt definite la articolul 2 literele (f) și (g) din Directiva 2002/14/CE, ale reprezentanților lucrătorilor de către platformele digitale de muncă nu numai că respectă directivele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, ci se aplică și în cazul deciziilor care ar putea conduce la introducerea unor sisteme automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor ori la modificări substanțiale ale utilizării acestora. În sensul prezentului alineat, informarea și consultarea reprezentanților lucrătorilor se desfășoară în conformitate cu aceleași modalități de exercitare a drepturilor la informare și consultare ca cele prevăzute în Directiva 2002/14/CE.
(3) Reprezentanții lucrătorilor pe platforme▌ pot fi asistați de un expert ales de aceștia, în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca să examineze chestiunea care face obiectul informării și consultării și să formuleze un aviz. În cazul în care o platformă digitală de muncă are peste ▌250 de lucrători ▌în statul membru în cauză, cheltuielile pentru expert sunt suportate de platforma digitală de muncă, cu condiția ca acestea să fie ▌proporționate. Statele membre pot stabili frecvența cererilor de a beneficia de asistența unui expert, asigurând, în același timp, eficacitatea asistenței respective.
Articolul ▌14
▌Informarea lucrătorilor
În cazul în care lucrătorii pe platforme nu au reprezentanți, statele membre se asigură că platforma digitală de muncă informează în mod direct lucrătorii pe platforme cu privire la deciziile care ar putea conduce la introducerea unor sisteme automatizate de monitorizare sau de luare a deciziilor ori la modificări substanțiale ale utilizării acestora. Informațiile sunt furnizate sub forma unui document scris, care poate fi în format electronic, și sunt prezentate în mod transparent, inteligibil și ușor accesibil, utilizând un limbaj clar și simplu.
Articolul 15
Dispoziții specifice pentru reprezentanții persoanelor cale lucrează pe platforme▌, alții decât reprezentanții lucrătorilor pe platforme
▌Reprezentanții persoanelor care lucrează pe platforme, alții decât reprezentanții lucrătorilor, pot exercita drepturile conferite reprezentanților lucrătorilor în temeiul articolului 8 alineatul (2), al articolului 9 alineatele (1) și (4), al articolului 10 alineatul (4) și al articolului 11 alineatul (2) numai în măsura în care acționează în numele persoanelor care lucrează pe platforme și care nu sunt lucrători pe platforme în ceea ce privește protecția datelor lor cu caracter personal.
CAPITOLUL IV
TRANSPARENȚA ▌ÎN CEEA CE PRIVEȘTE LUCRUL PE PLATFORME
Articolul ▌16
Declararea lucrului pe platforme
▌Statele membre le impun platformelor digitale de muncă ▌să declare munca ▌prestată de lucrătorii pe platforme autorităților competente ▌din statul membru în care se desfășoară munca▌, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute în ▌dreptul statelor membre în cauză.
Acest lucru nu aduce atingere obligațiilor specifice în temeiul dreptului Uniunii conform cărora munca trebuie declarată organismelor relevante ale statului membru în situații transfrontaliere.
Articolul 17
▌Accesul la informațiile relevante privind lucrul pe platforme
(1) ▌Statele membre se asigură că platformele digitale de muncă pun ▌următoarele informații la dispoziția autorităților competente, precum și a reprezentanților persoanelor care lucrează pe platforme:
(a) numărul de persoane care lucrează pe platforme prin intermediul platformei digitale de muncă în cauză, defalcat în funcție de nivelul de activitate și de statutul lor contractual sau profesional;
(b) termenele și condițiile generale, stabilite de platforma digitală de muncă și aplicabile respectivelor relații contractuale;
(c) durata medie a activității, numărul mediu de ore lucrate pe săptămână și pe persoană și venitul mediu din activitatea persoanelor care lucrează pe platforme în mod regulat prin intermediul platformei digitale de muncă în cauză▌;
(▌d) intermediarii cu ▌care platforma digitală de muncă ▌are o relație contractuală.
(2) Statele membre se ▌asigură că platformele digitale de muncă furnizează autorităților naționale competente informații referitoare la munca prestată de ▌persoanele care lucrează pe platforme și la statutul lor profesional.
(▌3) Informațiile menționate la alineatul (1) sunt furnizate pentru fiecare stat membru în care persoanele lucrează pe platforme prin intermediul platformei digitale de muncă în cauză. În ceea ce privește alineatul (1) litera (c), aceste informații se furnizează numai la cerere. Informațiile se actualizează cel puțin o dată la șase luni și, în ceea ce privește alineatul (1) litera (b), de fiecare dată când se ▌aduc modificări de fond termenelor și condițiilor stabilite.
(▌4) Autoritățile ▌competente prevăzute la alineatul (1) și reprezentanții persoanelor care lucrează pe platforme au dreptul de a le solicita platformelor digitale de muncă clarificări și detalii suplimentare ▌în ceea ce privește oricare dintre ▌informațiile furnizate▌, inclusiv detalii privind contractul de muncă. Platformele digitale de muncă răspund fără întârzieri nejustificate unei astfel de solicitări▌, oferind un răspuns argumentat.
(▌5) În ceea ce privește platformele digitale de muncă care sunt microîntreprinderi ▌sau întreprinderi mici ▌ori mijlocii, statele membre pot prevedea ca actualizarea informațiilor în conformitate cu alineatul (▌3) să nu se realizeze decât o dată pe an.
CAPITOLUL V
CĂI DE ATAC ȘI ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGII
Articolul 18
▌Dreptul la ▌o cale de atac
Fără a aduce atingere articolelor 79 și 82 din Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre se asigură că persoanele care lucrează pe platforme, inclusiv cele ale căror raporturi de muncă sau ▌relații contractuale de altă natură au încetat, au acces la mecanisme eficace și imparțiale de soluționare a litigiilor și au dreptul la ▌o cale de atac, inclusiv la ▌o compensație adecvată pentru prejudiciul suferit, în cazul încălcării drepturilor lor care decurg din prezenta directivă.
Articolul 19
▌Proceduri în numele sau în sprijinul persoanelor care lucrează pe platforme
▌Fără a aduce atingere articolului 80 din Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre se asigură că reprezentanții persoanelor care lucrează pe platforme ▌și entitățile juridice care au, în conformitate cu ▌dreptul intern sau practica națională, un interes legitim să apere drepturile persoanelor care lucrează pe platforme, pot iniția orice procedură judiciară sau administrativă pentru a asigura respectarea ▌oricărui drept sau ▌a oricărei obligații care ▌decurge din prezenta directivă. ▌Aceștia pot acționa în numele sau în sprijinul ▌uneia sau mai multor persoane care lucrează pe platforme în cazul încălcării oricărui drept sau a oricărei obligații care decurge din prezenta directivă, ▌în conformitate cu dreptul intern și practica națională.
▌Articolul ▌20
Canale de comunicare pentru persoanele care lucrează pe platforme
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că platformele digitale de muncă oferă persoanelor care lucrează pe platforme posibilitatea ▌să intre în contact și să comunice între ele, în mod privat și securizat, precum și să contacteze și să fie contactate de reprezentanții persoanelor care lucrează pe platforme, prin intermediul infrastructurii digitale a platformelor digitale de muncă sau prin mijloace la fel de eficace, respectând în același timp obligațiile în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Statele membre ▌le impun platformelor digitale de muncă să se abțină de la accesarea sau monitorizarea ▌contactelor și ▌comunicațiilor respective.
Articolul 21
▌Accesul la probe
(1) Statele membre se asigură că, în cadrul procedurilor ▌referitoare la ▌dispozițiile prezentei directive, instanțele naționale sau autoritățile competente sunt în măsură să dispună ca platforma digitală de muncă să divulge orice ▌probă relevantă aflată sub controlul lor.
(2) Statele membre se asigură că instanțele naționale au competența de a dispune divulgarea de probe care conțin informații confidențiale atunci când le consideră relevante pentru ▌procedură. Ele se asigură că, atunci când dispun divulgarea unor astfel de informații, instanțele naționale au la dispoziție măsuri eficace de protecție a acestor informații.
▌
Articolul 22
Protecția împotriva tratamentului sau a consecințelor nefavorabile
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a proteja persoanele care lucrează pe platforme, inclusiv pe acelea care sunt reprezentanții lor, împotriva oricărui tratament nefavorabil din partea platformei digitale de muncă și împotriva oricăror consecințe nefavorabile care rezultă în urma unei plângeri înaintate platformei digitale de muncă sau în urma oricărei proceduri inițiate cu scopul de a asigura respectarea drepturilor prevăzute în prezenta directivă.
Articolul 23
Protecția împotriva concedierii
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea, rezilierea contractului sau luarea de măsuri echivalente▌, precum și orice acțiune pregătitoare pentru concedierea▌, rezilierea contractului sau luarea de măsuri echivalente, în ceea ce privește persoanele care lucrează pe platforme, pe motiv că acestea și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă.
(2) Persoanele care lucrează pe platforme care consideră că au fost concediate, că contractul lor a fost reziliat sau că au fost supuse unor măsuri cu efect echivalent pe motiv că și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă pot solicita platformei digitale de muncă să prezinte motive bine întemeiate pentru concediere, pentru rezilierea contractului sau pentru măsurile echivalente. Platforma digitală de muncă furnizează aceste motive în scris fără întârzieri nejustificate.
(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când persoanele care lucrează pe platforme menționate la alineatul (2) prezintă, în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități sau organism competent, fapte pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o astfel de concediere▌, de reziliere a contractului sau de măsură echivalentă, sarcina de a dovedi că respectiva concediere, reziliere a contractului sau măsură echivalentă a fost întemeiată pe alte motive decât cele menționate la alineatul (1) revine platformei digitale de muncă.
▌
(4) Statele membre nu au obligația de a aplica alineatul (3) în cazul procedurilor în care investigarea faptelor în speță revine instanței sau altei autorități sau organism competent.
(▌5) Alineatul (3) nu se aplică procedurilor penale, cu excepția cazului în care statele membre prevăd altfel.
Articolul 24
Supraveghere și sancțiuni
(1) Autoritatea sau autoritățile de supraveghere responsabile cu monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 sunt, de asemenea, responsabile de monitorizarea și de asigurarea aplicării ▌articolelor ▌7-11 din prezenta directivă în ceea ce privește aspectele referitoare la protecția datelor, în conformitate cu dispozițiile relevante din capitolele VI, VII și VIII din Regulamentul (UE) 2016/679. ▌Plafonul pentru amenzile administrative ▌menționat la articolul 83 alineatul (5) din regulamentul respectiv▌ se aplică în cazul încălcării articolelor 7-11 din prezenta directivă.
(2) Autoritățile menționate la alineatul (1) și ▌alte autorități naționale ▌competente cooperează, după caz, pentru asigurarea respectării prezentei directive, în limitele competențelor lor respective, în special în cazul în care apar întrebări cu privire la impactul sistemelor automatizate de monitorizare ▌sau de luare a deciziilor asupra ▌persoanelor care lucrează pe platforme. În acest scop, autoritățile respective fac schimb de informații relevante, inclusiv de informații obținute în contextul inspecțiilor sau investigațiilor, fie la cerere, fie din proprie inițiativă.
(3) ▌Autoritățile naționale competente cooperează, cu sprijinul Comisiei Europene, prin schimbul de informații relevante și de bune practici cu privire la punerea în aplicare a prezumției legale.
(4) În cazul în care persoanele care lucrează pe platforme desfășoară această activitate într-un stat membru diferit de cel în care este stabilită platforma digitală de muncă, autoritățile competente din statele membre respective fac schimb de informații în scopul asigurării respectării prezentei directive.
(5) Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre stabilesc normele privind sancțiunile care se aplică în cazul ▌încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive▌ sau a dispozițiilor relevante aflate deja în vigoare care vizează drepturi incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive. Sancțiunile ▌sunt efective, disuasive și proporționale ▌în raport cu ▌natura, gravitatea și durata încălcării comise de ▌întreprindere, precum și cu numărul de lucrători afectați.
(6) În cazul încălcărilor legate de refuzul platformelor digitale de muncă de a respecta o hotărâre judecătorească prin care se stabilește statutul profesional al persoanelor care lucrează pe platforme, statele membre prevăd sancțiuni, care pot include sancțiuni financiare.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul ▌25
Promovarea negocierilor colective în cadrul lucrului pe platforme
Fără a aduce atingere autonomiei partenerilor sociali și ținând seama de diversitatea practicilor naționale, statele membre iau măsuri adecvate pentru a promova rolul partenerilor sociali și pentru a încuraja exercitarea dreptului de negociere colectivă în cadrul lucrului pe platforme, inclusiv măsuri pentru stabilirea statutului profesional corect al lucrătorilor pe platforme și pentru facilitarea exercitării drepturilor lor legate de gestionarea algoritmică, prevăzute în capitolul III din prezenta directivă.
Articolul 26
Menținerea nivelului de protecție și dispoziții mai favorabile
(1) Prezenta directivă nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție acordat deja lucrătorilor ▌pe platforme în statele membre, inclusiv în ceea ce privește procedurile stabilite pentru determinarea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme, precum și prerogativele existente ale reprezentanților acestora.
(2) Prezenta directivă nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile lucrătorilor pe platforme ori de a încuraja sau de a permite aplicarea unor contracte colective de muncă care sunt mai favorabile lucrătorilor pe platforme, în conformitate cu obiectivele prezentei directive.▌
(3) Prezenta directivă nu aduce atingere niciunui alt drept conferit persoanelor care lucrează pe platforme de alte acte juridice ale Uniunii.
Articolul 27
Difuzarea informațiilor
Statele membre se asigură că măsurile naționale de transpunere a prezentei directive, împreună cu dispozițiile relevante aflate deja în vigoare referitoare la obiectul prevăzut la articolul 1, inclusiv informațiile privind aplicarea prezumției legale, sunt aduse la cunoștința persoanelor care lucrează pe platforme și a platformelor digitale de muncă, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a publicului larg. Aceste informații sunt prezentate într-un mod clar, cuprinzător și ușor accesibil, inclusiv persoanelor cu handicap.
Articolul 28
Contractele colective de muncă și norme specifice privind prelucrarea datelor cu caracter personal
În conformitate cu articolul 26 alineatul (1), statele membre pot, prin lege sau prin contracte colective de muncă, să prevadă norme mai specifice pentru a asigura protecția drepturilor și libertăților în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor care lucrează pe platforme în temeiul articolelor 9, 10 și 11. Statele membre le pot permite partenerilor sociali să mențină, să negocieze, să încheie și să pună în aplicare contracte colective de muncă, în conformitate cu dreptul intern sau practica națională, care, respectând totodată protecția generală a lucrătorilor pe platformă, să stabilească dispoziții referitoare la lucrul pe platforme diferite de cele menționate la articolele 12 și 13 și, atunci când le încredințează partenerilor sociali punerea în aplicare a prezentei directive în temeiul articolului 29 alineatul (4), diferite de cele menționate la articolul 17.
Articolul 29
Transpunerea și punerea în aplicare
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până ▌la ▌... [doi ani de la intrarea în vigoare▌ a prezentei directive], cel târziu. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă ▌dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o ▌asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3) Statele membre, în conformitate cu ▌dreptul intern și cu practica ▌națională, adoptă măsuri adecvate, pentru a asigura implicarea efectivă a partenerilor sociali▌, a promova și a consolida dialogul social în vederea punerii în aplicare a prezentei directive.
(4) Statele membre le pot încredința partenerilor sociali punerea în aplicare a prezentei directive, atunci când partenerii sociali solicită în comun acest lucru și atât timp cât statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că pot garanta în orice moment obținerea rezultatelor urmărite prin prezenta directivă.
Articolul ▌30
Reexaminarea de către Comisie
Până la [▌cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], după consultarea statelor membre, a partenerilor sociali de la nivelul Uniunii și a principalelor părților interesate și ținând seama de impactul asupra microîntreprinderilor▌ și a întreprinderilor mici și mijlocii, Comisia reexaminează punerea în aplicare a prezentei directive și propune, dacă este cazul, ▌modificări legislative. În cadrul acestei reexaminări, Comisia acordă o atenție deosebită impactului recurgerii la intermediari asupra punerii în aplicare globale a prezentei directive, precum și efectivității prezumției relative a raportului de muncă introduse în temeiul articolului 5.
Articolul 31
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Plan de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale”, COM(2021)102.
Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană (JO L 186, 11.7.2019, p. 105).
Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, 18.11.2003, p. 9).
Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9).
Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO L 186, 11.7.2019, p. 57).
Hotărârile Curții de Justiție din 13 ianuarie 2004, Debra Allonby/Accrington & Rossendale College, Education Lecturing Services, trading as Protocol Professional and Secretary of State for Education and Employment, C-256/01, ECLI:EU:C:2004:18; din 11 noiembrie 2010, Dita Danosa/LKB Līzings SIA, C-232/09, ECLI:EU:C:2010:674 și din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, ECLI:EU:C:2014:2411.
Hotărârile Curții de Justiție din 3 iulie 1986, Deborah Lawrie-Blum/Land Baden-Württemberg, C-66/85, ECLI:EU:C:1986:284; din 14 octombrie 2010, Union Syndicale Solidaires Isère/Premier ministre și alții, C-428/09, ECLI:EU:C:2010:612; din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, ECLI:EU:C:2014:2411; din 9 iulie 2015, Ender Balkaya/Kiesel Abbruch- und Recycling Technik GmbH, C-229/14, ECLI:EU:C:2015:455; din 17 noiembrie 2016, Betriebsrat der Ruhrlandklinik gGmbH/ Ruhrlandklinik gGmbH, C-216/15, ECLI:EU:C:2016:883; din 16 iulie 2020, UX/Governo della Repubblica italiana, C-658/18, ECLI:EU:C:2020:572; și ordonanța Curții de Justiție din 22 aprilie 2020, B/Yodel Delivery Network Ltd, C-692/19, ECLI:EU:C:2020:288.
Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).
Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).
Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la spațiul european al datelor privind sănătatea (COM(2022)0197 – C9-0167/2022 – 2022/0140(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0197),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 16 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0167/2022),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 septembrie 2022(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 februarie 2023(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 22 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, desfășurate în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,
– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0395/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului referitor la spațiul european al datelor privind sănătatea(4)
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(7),
întrucât:
(1) Scopul prezentului regulament este de a institui spațiul european al datelor privind sănătatea (European Health Data Space - „EHDS”) pentru a îmbunătăți accesul persoanelor fizice la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea și controlul acestora asupra datelor respective în contextul asistenței medicale (utilizarea primară a datelor electronice privind sănătatea), precum și pentru a atinge mai bine alte scopuri din sectorul sănătății și al îngrijirii care ar aduce beneficii societății, cum ar fi cercetarea, inovarea, elaborarea de politici, pregătirea și răspunsul la amenințările la adresa sănătății, inclusiv pentru a preveni și combate viitoarele pandemii, siguranța pacienților, medicina personalizată, statisticile oficiale sau activitățile de reglementare (utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea). În plus, scopul este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin stabilirea unui cadru juridic și tehnic uniform, în special pentru dezvoltarea, comercializarea și utilizarea sistemelor de dosare electronice de sănătate („sistemele DES”), în conformitate cu valorile Uniunii. EHDS este o componentă-cheie în crearea unei uniuni europene a sănătății puternice și reziliente.
(2) Pandemia de COVID-19 a evidențiat necesitatea absolută de a asigura accesul în timp util la date electronice de calitate privind sănătatea pentru pregătirea și răspunsul la amenințările la adresa sănătății, precum și pentru prevenire, diagnosticare și tratament și pentru utilizarea secundară a datelor privind sănătatea. Un astfel de acces în timp util poate contribui, în mod potențial, prin supravegherea și monitorizarea eficientă a sănătății publice, la ▌gestionarea mai eficace a viitoarelor pandemii, la o reducere a costurilor și la îmbunătățirea răspunsului la amenințările la adresa sănătății și, în cele din urmă, poate ajuta la salvarea mai multor vieți omenești. În 2020, Comisia și-a adaptat urgent sistemul clinic de gestionare a pacienților, instituit prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1269(8) a Comisiei, pentru a permite statelor membre să facă schimb de date electronice privind sănătatea pacienților infectați cu COVID-19 care au fost transferați de la un furnizor de servicii medicale la altul și dintr-un stat membru în altul în perioada de vârf a pandemiei, dar aceasta a fost doar o soluție de urgență, care demonstrează necesitatea unei abordări structurale și coerente la nivelul statelor membre și al Uniunii, atât pentru îmbunătățirea disponibilității datelor electronice din domeniul sănătății pentru asistența medicală, cât și pentru facilitarea accesului la datele electronice din domeniul sănătății în vederea orientării unor răspunsuri politice eficiente și a contribuției la standarde ridicate de sănătate umană.
(3) Criza provocată de pandemia de COVID-19 a ancorat puternic activitatea rețelei de e-sănătate, o rețea voluntară de autorități privind sănătatea digitală, ca pilon principal pentru dezvoltarea aplicațiilor mobile de depistare a contacților și de avertizare și pentru aspectele tehnice ale certificatelor digitale ale UE privind COVID. Aceasta a evidențiat, de asemenea, necesitatea de a face schimb de date electronice privind sănătatea care să fie ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile („principiile FAIR”) și de a asigura faptul că datele electronice privind sănătatea sunt cât mai deschise cu putință, respectând, în același timp, principiul minimizării datelor. Ar trebui asigurate sinergii între spațiul european al datelor privind sănătatea, Cloudul european pentru știința deschisă(9) și infrastructurile europene de cercetare și ar trebui desprinse învățăminte din soluțiile de partajare a datelor elaborate în cadrul Platformei europene de date privind COVID-19.
(3a) Având în vedere caracterul sensibil al datelor cu caracter personal privind sănătatea, prezentul regulament urmărește să ofere garanții suficiente, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție, de securitate, de confidențialitate și de utilizare etică a datelor. Astfel de garanții sunt necesare pentru a promova încrederea în manipularea sigură a datelor privind sănătatea ale persoanelor fizice pentru utilizări primare și secundare.
(4) Prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea face obiectul dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(10) și, pentru instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, ale Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(11). Trimiterile la dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 ar trebui înțelese, de asemenea, ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (UE) 2018/1725 pentru instituțiile și organele, oficiile și agențiile Uniunii, după caz.
(5) Din ce în ce mai mulți europeni traversează frontierele naționale pentru a lucra, a studia, a vizita rude sau a călători. Pentru a facilita schimbul de date privind sănătatea și în conformitate cu nevoia de capacitare a cetățenilor, aceștia ar trebui să aibă posibilitatea de a-și accesa datele privind sănătatea într-un format electronic care să poată fi recunoscut și acceptat în întreaga Uniune. Astfel de date electronice cu caracter personal privind sănătatea ar putea include date cu caracter personal referitoare la sănătatea fizică sau mintală a unei persoane fizice, inclusiv furnizarea de servicii de asistență medicală, care dezvăluie informații cu privire la starea sa de sănătate, date cu caracter personal referitoare la caracteristicile genetice moștenite sau dobândite ale unei persoane fizice, care oferă informații unice cu privire la fiziologia sau la starea de sănătate a persoanei fizice respective și care rezultă, în special, dintr-o analiză a unei probe biologice provenite de la persoana fizică în cauză, precum și factorii determinanți ai sănătății, cum ar fi comportamentul, influențe fizice și ale mediului, asistența medicală, factorii sociali sau educativi. Datele electronice privind sănătatea includ și datele care au fost colectate inițial în scopuri de cercetare, statistici, evaluare a amenințărilor legate de sănătate, elaborarea de politici sau de reglementare și pot fi puse la dispoziție conform normelor din capitolul IV. Datele electronice privind sănătatea se referă la toate categoriile de date respective, indiferent de faptul dacă aceste date sunt furnizate de persoana vizată sau de alte persoane fizice sau juridice, cum ar fi cadrele medicale, sau sunt prelucrate în legătură cu sănătatea sau bunăstarea unei persoane fizice și ar trebui să includă, de asemenea, date deduse și derivate, cum ar fi diagnosticări, teste și examinări medicale, precum și date observate și înregistrate prin mijloace automate.
(5b) În sistemele de sănătate, datele electronice cu caracter personal privind sănătatea sunt colectate de obicei în dosarele electronice de sănătate, care conțin de regulă istoricul medical, diagnosticele și tratamentele, medicamentele, alergiile, imunizările unei persoane fizice, precum și imagini radiologice și rezultatele de laborator, precum și alte date medicale, distribuite între diferite entități din sistemul de sănătate (medici generaliști, spitale, farmacii, servicii de îngrijire). Pentru a permite ca datele electronice privind sănătatea să fie accesate, partajate și modificate de către persoanele fizice sau de către cadrele medicale, unele state membre au luat măsurile juridice și tehnice necesare și au instituit infrastructuri centralizate care conectează sistemele DES utilizate de furnizorii de servicii medicale și de persoanele fizice. În mod alternativ, unele state membre sprijină furnizorii de servicii medicale publici și privați să creeze spații de date cu caracter personal privind sănătatea pentru a permite interoperabilitatea între diferiți furnizori de servicii medicale. Mai multe state membre au sprijinit sau furnizat, de asemenea, servicii de acces la datele privind sănătatea pentru pacienți și cadre medicale (de exemplu, prin intermediul portalurilor destinate pacienților sau cadrelor medicale). De asemenea, ele au luat măsuri pentru a se asigura că sistemele DES sau aplicațiile de wellness sunt în măsură să transmită date electronice privind sănătatea către sistemul DES central (unele state membre fac acest lucru asigurând, de exemplu, un sistem de certificare). Totuși, nu toate statele membre au instituit astfel de sisteme, iar statele membre care le-au pus în aplicare au făcut acest lucru într-un mod fragmentat. Pentru a înlesni libera circulație a datelor cu caracter personal privind sănătatea în întreaga Uniune și a evita consecințe negative pentru pacienți atunci când beneficiază de asistență medicală în context transfrontalier, este necesar să se ia măsuri la nivelul Uniunii pentru a se asigura că persoanele fizice au un acces mai bun la propriile date electronice cu caracter personal privind sănătatea și au capacitatea de a le partaja. În acest sens, la nivelul Uniunii și la nivel național ar trebui să fie întreprinse acțiuni adecvate ca un mijloc de reducere a fragmentării, a eterogenității și a divizării și de a ajunge la un sistem ușor de utilizat și intuitiv în toate statele membre. Orice transformare digitală în sectorul asistenței medicale ar trebui să urmărească să fie favorabilă includerii și să aducă beneficii și persoanelor fizice cu capacitate limitată de a accesa și a utiliza serviciile digitale, inclusiv persoanelor cu handicap.
(6) Capitolul III din Regulamentul (UE) 2016/679 stabilește dispoziții specifice privind drepturile persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Spațiul european al datelor privind sănătatea (EHDS) se bazează pe aceste drepturi și le completează pe unele dintre ele ▌, astfel cum sunt aplicate datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea. Aceste drepturi se aplică indiferent de statul membru în care sunt prelucrate datele electronice cu caracter personal privind sănătatea, de tipul furnizorului de servicii medicale, de sursele de date sau de statul membru de afiliere al persoanei fizice. Drepturile și normele referitoare la utilizarea primară a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în temeiul capitolelor II și III din prezentul regulament vizează toate categoriile de date respective, indiferent de modul în care au fost colectate sau de persoana care le-a furnizat, de temeiul juridic al prelucrării în baza Regulamentului (UE) 2016/679 sau de statutul operatorului ca organizație publică sau privată. Drepturile suplimentare de acces și portabilitate a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea nu ar trebui să aducă atingere drepturilor de acces și de portabilitate instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Persoanele fizice continuă să dețină aceste drepturi în condițiile prevăzute de regulamentul menționat.
▌
(8) Drepturile conferite prin Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să se aplice în continuare. Dreptul de acces la date al unei persoane fizice, instituit prin articolul 15 din Regulamentul (UE) 2016/679, ar trebui să fie completat în continuare în sectorul sănătății. În temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, operatorii nu au obligația să ofere acces imediat. ▌Dreptul de acces la datele privind sănătatea este încă pus în aplicare în multe locuri prin furnizarea datelor privind sănătatea solicitate pe suport de hârtie sau sub formă de documente scanate, ceea ce necesită mult timp pentru operator, cum ar fi un spital sau un alt furnizor de asistență medicală care oferă acces. Acest lucru frânează accesul în timp util al persoanelor fizice la datele privind sănătatea și poate avea un impact negativ asupra persoanelor fizice dacă acestea au nevoie de un astfel de acces imediat din cauza unor circumstanțe urgente legate de starea lor de sănătate. Din acest motiv, este necesar să se ofere persoanelor fizice o modalitate mai eficientă de a-și accesa propriile date electronice cu caracter personal privind sănătatea. Aceștia ar trebui să aibă dreptul de a avea acces gratuit, imediat, respectând practicabilitatea tehnologică, la categoriile prioritare definite de date electronice cu caracter personal privind sănătatea, cum ar fi rezumatul pacientului, prin intermediul unui serviciu de acces electronic la datele privind sănătatea. Acest drept ar trebui să fie pus în aplicare indiferent de statul membru în care sunt prelucrate datele electronice cu caracter personal privind sănătatea, de tipul furnizorului de servicii medicale, de sursele de date sau de statul membru de afiliere al persoanei fizice. Domeniul de aplicare al acestui drept complementar instituit în temeiul prezentului regulament și condițiile de exercitare a acestuia diferă în anumite moduri de dreptul de acces prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2016/679. Acesta din urmă cuprinde toate datele cu caracter personal deținute de un operator și este exercitat împotriva unui operator individual, care are apoi la dispoziție maximum o lună pentru a răspunde unei cereri. Dreptul de acces la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea în temeiul prezentului regulament ar trebui să se limiteze la categoriile de date care intră în domeniul său de aplicare, să fie exercitat prin intermediul unui serviciu electronic de acces la datele privind sănătatea și să ofere un răspuns imediat. Drepturile în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 ar trebui să se aplice în continuare, permițând persoanelor fizice să beneficieze de drepturile prevăzute în ambele cadre. În special, dreptul de a obține o copie pe suport de hârtie a datelor electronice privind sănătatea ar trebui să continue să existe, deoarece acesta este unul dintre drepturile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.
(9) În același timp, ar trebui să se considere că accesul imediat al persoanelor fizice la anumite tipuri de date electronice cu caracter personal privind sănătatea ale acestora poate fi dăunător pentru siguranța persoanelor fizice, ▌sau lipsit de etică. De exemplu, ar putea fi lipsit de etică să se informeze un pacient prin intermediul unui canal electronic cu privire la un diagnostic de boală incurabilă care ar putea duce la decesul rapid al acestuia, în loc să se furnizeze aceste informații mai întâi în cadrul unei consultații cu pacientul. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă amânarea acordării acestui acces în astfel de situații pentru o perioadă limitată de timp, de exemplu până în momentul în care pacientul șicadrul medical intră în contact. Statele membre ▌ar trebui să ▌fie în măsură să definească o astfel de excepție atunci când aceasta constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică, în conformitate cu cerințele articolului 23 din Regulamentul (UE) 2016/679.
(9a) Prezentul regulament nu aduce atingere competențelor statelor membre în ceea ce privește înregistrarea inițială a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea, cum ar fi condiționarea înregistrării datelor genetice de consimțământul persoanei fizice sau de alte garanții. Statele membre pot solicita ca datele să fie puse la dispoziție în format electronic înainte de aplicarea prezentului regulament. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligației de a pune la dispoziție, în format electronic, datele electronice cu caracter personal privind sănătatea înregistrate după aplicarea prezentului regulament.
(10) Persoanele fizice ar trebui să fie în măsură să adauge date electronice privind sănătatea în propriile sisteme DES sau să stocheze informații suplimentare în dosarele lor personale de sănătate separate care pot fi accesate de cadrele medicale, pentru a completa informațiile disponibile acestora. Este posibil ca informațiile inserate de persoane fizice să nu fie la fel de fiabile ca datele electronice de sănătate introduse și verificate de cadre medicale și să nu aibă aceeași valoare clinică sau juridică ca informațiile furnizate de un cadru medical. Prin urmare, ar trebui să se poată distinge în mod clar de datele furnizate de profesioniști. Această posibilitate ca persoanele fizice să adauge și să completeze date electronice cu caracter personal privind sănătatea ▌ nu ar trebui să le permită să schimbe datele electronice cu caracter personal privind sănătatea furnizate de cadrele medicale.
(10a) Posibilitatea ca persoanele fizice să aibă acces mai ușor și mai rapid la datele lor electronice privind sănătatea le permite, de asemenea, să observe posibile erori, cum ar fi informațiile incorecte sau dosarele de sănătate ale pacienților atribuite incorect. În astfel de cazuri, persoanele fizice ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita rectificarea online a datelor electronice de sănătate incorecte, imediat și gratuit, prin intermediul unui serviciu de acces la datele electronice de sănătate. Astfel de cereri de rectificare ar trebui apoi să fie tratate de către operatorii de date pertinenți în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, dacă este necesar, implicând cadre medicale cu o specializare pertinentă, responsabile de tratarea persoanelor fizice.
(11) ▌În temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2016/679, dreptul la portabilitatea datelor este limitat ▌la datele prelucrate pe baza consimțământului sau a unui contract și furnizate de persoana vizată unui operator ▌. În plus, în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, persoanele vizate au dreptul ca datele cu caracter personal să fie transmise direct de la un operator la altul, dar numai atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, regulamentul respectiv nu impune obligația de a face posibilă din punct de vedere tehnic această transmisie directă. Acest drept ar trebui să fie completat în temeiul prezentului regulament, capacitând astfel persoanele fizice cel puțin să facă schimb și să ofere acces cadrelor medicale pe care le aleg cel puțin la categoriile prioritare ale datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea, precum și să descarce astfel de date privind sănătatea. În plus, persoanele fizice ar trebui să aibă dreptul de a solicita unui furnizor de asistență medicală să transmită o parte din datele lor electronice privind sănătatea unui destinatar identificat în mod clar în sectorul serviciilor de securitate socială sau de rambursare. Un astfel de transfer ar trebui să fie unidirecțional.
(12) ▌Cadrul stabilit prin prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe dreptul la portabilitatea datelor prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/679, asigurând faptul că persoanele fizice, în calitate de persoane vizate, își pot transmite datele electronice privind sănătatea, inclusiv datele deduse, în formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate, indiferent de temeiul juridic pentru prelucrarea datelor electronice privind sănătatea. Cadrele medicale nu ar trebui să împiedice punerea în aplicare a drepturilor persoanelor fizice, de exemplu prin refuzul de a lua în considerare datele electronice privind sănătatea care provin dintr-un alt stat membru și care sunt furnizate în formatul european interoperabil și fiabil pentru schimbul de dosare electronice de sănătate.
(12a) Accesul furnizorilor de servicii medicale sau al altor persoane la dosarele medicale personale ar trebui să fie transparent pentru persoanele fizice. Serviciile de acces la datele privind sănătatea ar trebui să furnizeze informații detaliate privind accesul la date, cum ar fi când și ce entitate sau persoană a accesat datele. Persoanele fizice ar trebui, de asemenea, să poată permite sau dezactiva notificările automate privind accesul la datele lor privind sănătatea prin intermediul serviciilor de acces ale cadrelor medicale. Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească elemente detaliate într-un act de punere în aplicare.
(13) Este posibil ca persoanele fizice să nu dorească să permită accesul la anumite părți ale datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea, permițând în același timp accesul la alte părți. Acest lucru poate fi pertinent îndeosebi în cazul unor probleme de sănătate sensibile, cum ar fi cele legate de sănătatea mintală sau sexuală, procedurile sensibile, cum ar fi avorturile, sau datele privind anumite medicamente care ar putea dezvălui alte aspecte sensibile. Prin urmare, o astfel de partajare selectivă a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea ar trebui să fie sprijinită și pusă în aplicare prin restricții stabilite de persoana fizică în același mod în cadrul unui stat membru și pentru schimbul transfrontalier de date. Aceste restricții ar trebui să permită o granularitate suficientă pentru a restricționa părți ale seturilor de date, cum ar fi componentele fișelor pacienților. Înainte de a stabili restricțiile, persoanele fizice ar trebui să fie informate cu privire la riscurile pentru siguranța pacienților asociate cu restricționarea accesului la datele privind sănătatea. Întrucât indisponibilitatea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea restricționate poate afecta furnizarea sau calitatea serviciilor de sănătate oferite persoanei fizice, aceasta ar trebui să își asume responsabilitatea pentru faptul că furnizorul de servicii medicale nu poate lua în considerare datele atunci când furnizează servicii de sănătate. Totuși, aceste restricții pot avea consecințe ce pot pune viața în pericol și, prin urmare, accesul la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea ar trebui să fie posibil pentru a proteja interesele vitale în situații de urgență. Dispoziții juridice mai specifice privind mecanismele de restricționare impuse de către persoana fizică asupra unor părți din datele sale electronice cu caracter personal privind sănătatea ar putea fi prevăzute de statele membre în dreptul intern, în special în ceea ce privește răspunderea medicală în cazul în care persoana fizică a impus restricții.
(13a) În plus, având în vedere sensibilitățile diferite din statele membre cu privire la gradul de control al pacienților asupra datelor lor privind sănătatea, statele membre ar trebui să poată prevedea un drept absolut de a se opune accesului oricărei persoane, cu excepția operatorului de date inițial, fără a avea prioritate în caz de urgență. În cazul în care aleg să facă acest lucru, statele membre ar trebui să stabilească normele și garanțiile specifice cu privire la astfel de mecanisme. Astfel de norme și garanții specifice se pot referi, de asemenea, la categorii specifice de date electronice cu caracter personal privind sănătatea, de exemplu date genetice. Un astfel de drept la opoziție înseamnă că datele electronice cu caracter personal privind sănătatea referitoare la persoanele care le-au utilizat nu ar fi puse la dispoziție prin intermediul serviciilor instituite în temeiul EHDS în afara furnizorului de asistență medicală care a acordat tratamentul. Pentru persoanele fizice care se opun, statele membre pot solicita înregistrarea și stocarea datelor electronice privind sănătatea într-un sistem DES utilizat de furnizorul de asistență medicală care a furnizat serviciile de sănătate și accesibil numai acestora. În cazul în care o persoană fizică și-a exercitat acest drept de opoziție, furnizorii de servicii medicale vor continua să documenteze tratamentul acordat în conformitate cu normele aplicabile și vor putea accesa datele înregistrate de aceștia. Persoanele fizice care au făcut uz de un astfel de drept de opoziție ar trebui să aibă posibilitatea de a reveni asupra deciziei lor. În acest caz, este posibil ca datele electronice cu caracter personal privind sănătatea generate în perioada obiecției să nu fie disponibile prin intermediul serviciilor de acces și MyHealth@EU.
(15) Accesul deplin și la timp al cadrelor medicale la dosarele de sănătate ale pacienților este fundamental pentru asigurarea continuității îngrijirii, pentru evitarea duplicărilor și a erorilor și pentru reducerea costurilor. Totuși, din cauza lipsei interoperabilității, în multe cazuri, cadrele medicale nu pot avea acces la dosarele de sănătate complete ale pacienților lor și nu pot lua decizii medicale optime pentru diagnosticarea și tratamentul acestora, ceea ce generează costuri considerabile atât pentru sistemele de sănătate, cât și pentru persoanele fizice și poate conduce la rezultate mai slabe privind starea de sănătate pentru persoanele fizice. Datele electronice privind sănătatea puse la dispoziție într-un format interoperabil, care pot fi transmise între furnizorii de servicii medicale, pot reduce, de asemenea, sarcina administrativă pentru cadrele medicale legată de introducerea sau copierea manuală a datelor privind sănătatea între sistemele electronice. Prin urmare, cadrelor medicale ar trebui să li se pună la dispoziție mijloace electronice adecvate, cum ar fi dispozitive electronice adecvate și portaluri destinate cadrelor medicale sau alte servicii de acces pentru cadrele medicale, pentru a utiliza date electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru exercitarea atribuțiilor lor. Întrucât este dificil să se determine în mod exhaustiv, în prealabil, ce date din datele existente din categoriile prioritare sunt pertinente din punct de vedere medical într-un anumit episod de asistență medicală, cadrele medicale ar trebui să aibă un acces larg. Atunci când accesează datele referitoare la pacienții lor, cadrele medicale ar trebui să respecte legislația aplicabilă, codurile de conduită, orientările deontologice sau alte dispoziții care reglementează conduita etică în ceea ce privește schimbul sau accesarea informațiilor, în special în situații care pun viața în pericol sau în situații extreme, pentru a limita utilizarea accesului lor la ceea ce este pertinent în respectiva etapă specifică de îngrijire. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, furnizorii de servicii medicale ar trebui să respecte principiul reducerii la minimum a datelor atunci când accesează date cu caracter personal privind sănătatea, limitând datele accesate la datele care sunt strict necesare și justificate pentru un anumit serviciu. Furnizarea de servicii de acces cadrelor medicale este o sarcină de interes public atribuită prin prezentul regulament, a cărei executare necesită prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2016/679. Prezentul regulament prevede condiții și garanții pentru prelucrarea datelor electronice privind sănătatea în cadrulserviciului de acces alcadrelor medicale în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (h) ▌din Regulamentul (UE) 2016/679, cum ar fi dispoziții detaliate privind înregistrarea, pentru a asigura transparența față de persoanele vizate. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern referitor la prelucrarea datelor referitoare la sănătate pentru furnizarea de asistență medicală, inclusiv legislației care stabilește categoriile de cadre medicale care pot prelucra diferite categorii de date electronice referitoare la sănătate.
(15b) Pentru a facilita exercitarea drepturilor complementare de acces și portabilitate instituite în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să instituie unul sau mai multe servicii de acces la datele electronice privind sănătatea. Aceste servicii pot fi furnizate sub forma unui portal online pentru pacienți, prin intermediul unei aplicații mobile sau prin alte mijloace, la nivel național sau regional, sau de către furnizorii de servicii medicale. Acestea ar trebui să fie concepute într-un mod accesibil, inclusiv pentru persoanele cu handicap. Demonstrarea unui astfel de serviciu pentru a permite persoanelor fizice cu acces facil la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea este un interes public major. Prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în cadrul acestor servicii este necesară pentru îndeplinirea sarcinii atribuite prin prezentul regulament în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (e) și al articolului 9 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2016/679. Prezentul regulament prevede condițiile și garanțiile necesare pentru prelucrarea datelor electronice privind sănătatea în cadrul serviciilor de acces la datele electronice privind sănătatea, cum ar fi identificarea electronică a persoanelor fizice care accesează astfel de servicii.
(15c) Persoanele fizice ar trebui să fie în măsură să acorde o autorizație persoanelor fizice la alegerea lor, cum ar fi rudele lor sau alte persoane fizice apropiate, care să le permită să acceseze sau să controleze accesul la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea sau să utilizeze serviciile digitale de sănătate în numele lor. Astfel de autorizații pot fi utile și din motive de comoditate, în alte situații. Statele membre ar trebui să înființeze servicii de împuternicire pentru a permite astfel de autorizații pentru a pune în aplicare aceste autorizații, iar acestea ar trebui să fie legate de serviciile de acces la datele personale de sănătate, cum ar fi portalurile pacienților sau aplicațiile mobile orientate către pacienți. Serviciile de împuternicire ar trebui, de asemenea, să permită tutorilor să acționeze în numele copiilor aflați în întreținerea lor. În astfel de situații, autorizațiile ar putea fi automate. În plus față de aceste servicii de împuternicire, statele membre ar trebui, de asemenea, să instituie servicii de sprijin ușor accesibile pentru persoanele fizice care dispun de personal instruit care să le acorde sprijin în exercitarea drepturilor lor. Pentru a ține seama de cazurile în care afișarea anumitor date electronice cu caracter personal privind sănătatea ale minorilor către tutorii lor ar putea fi contrară intereselor sau voinței minorului, statele membre ar trebui să fie în măsură să prevadă astfel de limitări și garanții în legislația națională, precum și punerea în aplicare tehnică necesară. Serviciile de acces la datele cu caracter personal privind sănătatea, cum ar fi portalurile destinate pacienților sau aplicațiile mobile, ar trebui să utilizeze astfel de autorizații și, astfel, să permită persoanelor fizice autorizate să acceseze date electronice cu caracter personal privind sănătatea care intră în domeniul de aplicare al autorizației, pentru ca acestea să producă efectul dorit. Soluțiile de substituție digitală ar trebui să fie aliniate la Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(12) și la specificațiile tehnice ale portofelului european pentru identitatea digitală, pentru a asigura o soluție orizontală cu o mai mare ușurință în utilizare. Acest lucru ar trebui să contribuie la reducerea sarcinilor administrative și financiare pentru statele membre prin reducerea riscului de dezvoltare a unor sisteme paralele care nu sunt interoperabile în întreaga Uniune.
(15d) În unele state membre, asistența medicală este furnizată de echipe de gestionare a asistenței medicale primare, definite ca grupuri de cadre medicale axate pe asistența medicală primară (medici generaliști), care își desfășoară activitățile de asistență medicală primară pe baza unui plan de asistență medicală elaborat de acestea. De asemenea, în mai multe state membre există și alte tipuri de echipe medicale în alte scopuri de îngrijire. În contextul utilizării primare a datelor privind sănătatea în spațiul european al datelor privind sănătatea, ar trebui să se acorde acces cadrelor medicale ale acestor echipe.
(16b) Autoritățile de supraveghere instituite în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 sunt competente pentru monitorizarea și asigurarea respectării regulamentului în cauză, îndeosebi în ceea ce privește monitorizarea prelucrării datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea și tratarea eventualelor plângeri depuse de persoanele fizice. EHDS stabilește drepturi suplimentare pentru persoanele fizice în utilizare primară, mergând dincolo de drepturile de acces și portabilitate consacrate în Regulamentul (UE) 2016/679, care completează aceste drepturi. Aceste drepturi suplimentare ar trebui, de asemenea, să fie puse în aplicare de către autoritățile de supraveghere create în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) 2016/679. Statele membre ar trebui să se asigure că aceste autorități dispun de resursele financiare și umane, precum și de spațiile și infrastructura necesare pentru îndeplinirea eficientă a acestei sarcini suplimentare. Autoritatea sau autoritățile de supraveghere responsabile cu monitorizarea și asigurarea respectării prelucrării datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în vederea utilizării primare în conformitate cu regulamentul ar trebui să aibă competența de a impune amenzi administrative. Sistemul juridic al Danemarcei nu permite amenzi administrative astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament. Normele privind amenzile administrative pot fi aplicate astfel încât, în Danemarca, amenzile să fie impuse de instanțele naționale competente ca sancțiune penală, cu condiția ca o astfel de aplicare a normelor să aibă un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative impuse de autoritățile de supraveghere. În orice caz, amenzile impuse ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.
(16c) Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a adera la principiile etice, cum ar fi principiile etice europene pentru sănătatea digitală adoptate de rețeaua de e-sănătate la 26 ianuarie 2022 și principiul confidențialității cadru medical-pacient în aplicarea prezentului regulament, recunoscând importanța acestora, principiile etice europene pentru sănătatea digitală oferă orientări practicienilor, cercetătorilor, inovatorilor, factorilor de decizie și autorităților de reglementare.
(17) Relevanța diferitelor categorii de date electronice privind sănătatea pentru diferite scenarii de asistență medicală variază. Diferite categorii au atins, de asemenea, niveluri diferite de maturitate în materie de standardizare și, prin urmare, punerea în aplicare a mecanismelor pentru schimbul lor poate fi mai mult sau mai puțin complexă, în funcție de categorie. Prin urmare, îmbunătățirea interoperabilității și a schimbului datelor ar trebui să fie treptată și este necesar să se acorde prioritate categoriilor de date electronice privind sănătatea. Categoriile de date electronice privind sănătatea cum ar fi dosarul de sănătate al pacientului, rețeta electronică și eliberarea electronică de medicamente, rezultatele și rapoartele de laborator, rapoartele de externare ▌, imaginile medicale și rapoartele de imagistică au fost selectate de rețeaua de e-sănătate ca fiind cele mai pertinente pentru majoritatea situațiilor de asistență medicală și ar trebui considerate categorii prioritare pentru ca statele membre să pună în aplicare accesul la acestea și transmiterea lor. În cazul în care astfel de categorii de date prioritare reprezintă grupuri de date electronice privind sănătatea, prezentul regulament ar trebui să se aplice nu numai tuturor grupurilor, ci și intrărilor de date individuale care intră sub incidența acestora. De exemplu, deoarece situația vaccinării face parte dintr-un rezumat al pacientului, drepturile și cerințele legate de fișa pacientului ar trebui să se aplice, de asemenea, unui astfel de statut specific de vaccinare, chiar dacă este prelucrat separat de întregul rezumat al pacientului. Atunci când sunt identificate alte nevoi de schimb de categorii suplimentare de date electronice privind sănătatea în scopuri de asistență medicală, ar trebui să se permită accesul la aceste categorii suplimentare și schimbul lor în temeiul prezentului regulament. Categoriile suplimentare ar trebui să fie puse în aplicare mai întâi la nivelul statelor membre, iar ▌schimbul acestora ar trebui să fie permis în situații transfrontaliere între statele membre cooperante în mod voluntar. O atenție deosebită ar trebui acordată schimbului de date în regiunile de frontieră ale statelor membre învecinate în care furnizarea de servicii de sănătate transfrontaliere este mai frecventă și necesită proceduri și mai rapide decât în întreaga Uniune în general.
▌
(19) Nivelul de disponibilitate a datelor cu caracter personal privind sănătatea și a datelor genetice în format electronic variază de la un stat membru la altul. Spațiul european al datelor privind sănătatea ar trebui să înlesnească accesul persoanelor fizice la aceste date în format electronic, precum și să le ofere acestora un control mai bun asupra accesului la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea și asupra schimbului de astfel de date. Acest lucru ar contribui, de asemenea, la atingerea obiectivului ca toți cetățenii Uniunii să aibă acces la dosarele lor electronice de sănătate până în 2030, astfel cum se menționează în programul de politică „Calea către deceniul digital”. Pentru ca datele electronice privind sănătatea să fie accesibile și transmisibile, aceste date ar trebui să fie accesate și transmise într-un format european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate, comun și interoperabil, cel puțin pentru anumite categorii de date electronice privind sănătatea, cum ar fi dosarele de sănătate ale pacienților, prescripțiile electronice și eliberările electronice de medicamente, imaginile medicale și rapoartele de imagistică, rezultatele de laborator și rapoartele de externare din spital, sub rezerva perioadelor de tranziție. În cazul în care datele electronice cu caracter personal privind sănătatea sunt puse la dispoziția unui furnizor de servicii medicale sau a unei farmacii de către o persoană fizică sau sunt transmise de un alt operator de date în formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate, formatul ar trebui să fie acceptat, iar destinatarul ar trebui să fie în măsură să citească și să utilizeze datele pentru furnizarea de asistență medicală sau pentru eliberarea unui medicament, sprijinind astfel furnizarea serviciilor de asistență medicală sau eliberarea de rețete electronice. Formatul ar trebui să fie conceput astfel încât să faciliteze, în măsura posibilului, traducerea datelor electronice privind sănătatea reprezentate prin utilizarea acestora în limbile oficiale ale Uniunii. Recomandarea (UE) 2019/243 a Comisiei(13) pune bazele unui astfel de format european comun pentru schimbul de dosare electronice de sănătate. Interoperabilitatea spațiului european al datelor privind sănătatea (EHDS) ar trebui să contribuie la asigurarea unei calități ridicate a seturilor de date privind sănătatea de la nivel european. Utilizarea formatului european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate ar trebui să devină mai larg răspândită la nivelul UE și la nivel național. Comisia ar trebui să fie împuternicită să extindă formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate prin acte de punere în aplicare la categorii de date suplimentare, care sunt utilizate de statele membre care doresc acest lucru. Formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate poate avea profiluri diferite pentru utilizarea sa la nivelul sistemelor DES și la nivelul punctelor de contact naționale din MyHealth@EU pentru schimbul transfrontalier de date.
(20) Deși sistemele DES sunt larg răspândite, nivelul de digitalizare a datelor privind sănătatea variază de la un stat membru la altul, în funcție de categoriile de date și de acoperirea furnizorilor de servicii medicale care înregistrează datele privind sănătatea în format electronic. Pentru a sprijini punerea în aplicare a drepturilor persoanelor vizate în ceea ce privește accesul la datele electronice privind sănătatea și schimbul acestor date, este necesară o acțiune la nivelul Uniunii pentru a se evita o fragmentare și mai mare. Pentru a asigura un nivel înalt de calitate și de continuitate a asistenței medicale, anumite categorii de date privind sănătatea ar trebui să fie înregistrate în format electronic în mod sistematic și în conformitate cu cerințele specifice privind calitatea datelor. Formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate ar trebui să constituie baza pentru specificațiile referitoare la înregistrarea și schimbul de date electronice privind sănătatea. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili ▌cerințele privind calitatea datelor.
(21) Telemedicina devine un instrument din ce în ce mai important, care poate oferi pacienților acces la îngrijire și poate corecta inegalitățile și are potențialul de a reduce inegalitățile în materie de sănătate și de a consolida libera circulație transfrontalieră a cetățenilor Uniunii. Instrumentele digitale și alte instrumente tehnologice pot facilita prestarea de servicii de îngrijire în regiunile îndepărtate. Atunci când serviciile digitale însoțesc furnizarea fizică a unui serviciu de asistență medicală, serviciul digital ar trebui să fie inclus în furnizarea generală de îngrijiri. În temeiul articolului 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre sunt responsabile de politica lor de sănătate, în special de organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală, inclusiv de reglementarea unor activități precum farmaciile online, telemedicina și alte servicii pe care le furnizează și le rambursează, în conformitate cu legislația lor națională. Cu toate acestea, diferitele politici de asistență medicalănu ar trebui să constituie obstacole în calea liberei circulații a datelor electronice privind sănătatea în contextul asistenței medicale transfrontaliere, inclusiv al telemedicinei, cum ar fi serviciile farmaceutice online.
(22) Regulamentul (UE) nr. 910/2014 stabilește condițiile în temeiul cărora statele membre efectuează identificarea persoanelor fizice în situații transfrontaliere utilizând mijloace de identificare emise de un alt stat membru, stabilind norme pentru recunoașterea reciprocă a acestor mijloace de identificare electronică. Spațiul european al datelor privind sănătatea necesită un acces securizat la datele electronice privind sănătatea, inclusiv în scenarii transfrontaliere. Serviciile de acces la datele electronice privind sănătatea și serviciile de telemedicină ar trebui să pună în aplicare drepturile persoanelor fizice indiferent de statul lor membru de afiliere și,prin urmare, ar trebui să sprijine identificarea persoanelor fizice ▌utilizând orice mijloc de identificare electronică recunoscut în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014. Având în vedere posibilitatea unor provocări legate de corelarea identității în situații transfrontaliere, este posibil ca statele membre să trebuiască să emită tokenuri sau coduri suplimentare de acces persoanelor fizice care sosesc din alte state membre și beneficiază de asistență medicală. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru identificarea și autentificarea interoperabilă și transfrontalieră a persoanelor fizice și a cadrelor medicale, inclusiv orice mecanisme suplimentare necesare pentru a asigura posibilitatea persoanelor fizice de a-și exercita drepturile la date electronice cu caracter personal privind sănătatea în situații transfrontaliere.
(22a) Statele membre ar trebui să creeze autorități pertinente privind sănătatea digitală pentru planificarea și punerea în aplicare a standardelor privind accesul la datele electronice privind sănătatea, transmiterea acestora și asigurarea respectării drepturilor persoanelor fizice și ale cadrelor medicale, ca organizații separate sau ca parte a autorităților existente în momentul de față. Personalul autorității de sănătate digitală nu ar trebui să aibă interese financiare sau de altă natură în sectoare sau activități economice care le-ar putea afecta imparțialitatea. În plus, statele membre ar trebui să înlesnească participarea actorilor naționali la cooperarea la nivelul Uniunii, canalizând cunoștințele specializate și oferind consiliere cu privire la conceperea soluțiilor necesare pentru atingerea obiectivelor spațiului european al datelor privind sănătatea. În majoritatea statelor membre există autorități privind sănătatea digitală, acestea fiind responsabile de DES, interoperabilitate, securitate sau standardizare. În exercitarea sarcinilor care le revin, autoritățile din domeniul sănătății digitale ar trebui să coopereze în special cu autoritățile de supraveghere instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și cu organismele de supraveghere instituite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 910/2014. Acestea pot coopera, de asemenea, cu Comitetul european pentru inteligența artificială în temeiul [Actului privind inteligența artificială 2021/0106 (COD)], cu Grupul de coordonare privind dispozitivele medicale în temeiul Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului(14), cu Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor în temeiul Regulamentului (UE) 2022/868 al Parlamentului European și al Consiliului(15) și cu autoritățile competente în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2854 al Parlamentului European și al Consiliului(16).
(22b) Fără a aduce atingere niciunei alte căi de atac administrative sau extrajudiciare, fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară efectivă împotriva unei decizii obligatorii din punct de vedere juridic care o vizează, adoptată de o autoritate privind sănătatea digitală. Fără a aduce atingere niciunei alte căi de atac administrative sau extrajudiciare, fiecare persoană fizică sau juridică ar trebui să aibă dreptul de a exercita o cale de atac judiciară efectivă în cazul în care autoritatea privind sănătatea digitală nu tratează o plângere sau nu informează persoana fizică sau juridică în termen de trei luni despre evoluția sau soluționarea plângerii. Acțiunile împotriva unei autorități privind sănătatea digitală ar trebui să se introducă în fața instanțelor din statele membre în care își are sediul autoritatea privind sănătatea digitală.
(23) Autoritățile privind sănătatea digitală ar trebui să dispună de suficiente competențe tehnice, reunind eventual experți din diferite organizații. Activitățile autorităților digitale din domeniul sănătății ar trebui să fie bine planificate și monitorizate pentru a asigura eficiența acestora. Autoritățile privind sănătatea digitală ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura drepturile persoanelor fizice prin instituirea unor soluții tehnice la nivel național, regional și local, cum ar fi soluțiile naționale de intermediere a DES și portaluri destinate pacienților. În acest context, statele membre ar trebui să aplice standarde și specificații comune în astfel de soluții, să promoveze aplicarea standardelor și specificațiilor în cadrul achizițiilor publice și să utilizeze alte mijloace inovatoare, inclusiv rambursarea soluțiilor care respectă cerințele de interoperabilitate și de securitate ale spațiului european al datelor privind sănătatea. Statele membre ar trebui să se asigure că sunt întreprinse inițiative de instruire corespunzătoare. În special, cadrele medicale ar trebui informate și instruite cu privire la drepturile și obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament. Pentru a-și îndeplini sarcinile, autoritățile privind sănătatea digitală ar trebui să coopereze la nivel național și la nivelul Uniunii cu alte entități, inclusiv cu organisme de asigurări, furnizori de servicii medicale, cadre medicale, producători de sisteme DES și aplicații de wellness, precum și cu alte părți interesate din sectorul sănătății sau al tehnologiei informației, cu entități care gestionează sisteme de rambursare, cu organisme de evaluare a tehnologiilor medicale, cu autorități și agenții de reglementare a medicamentelor, cu autorități de reglementare a dispozitivelor medicale, cu achizitori și cu autorități din domeniul securității cibernetice sau al identificării electronice.
(24) Accesul la datele electronice privind sănătatea și transmiterea acestora sunt relevante în situațiile de asistență medicală transfrontalieră, întrucât acestea pot sprijini continuitatea asistenței medicale atunci când persoanele fizice călătoresc în alte state membre sau își schimbă reședința. Continuitatea îngrijirii și accesul rapid la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea sunt și mai importante pentru rezidenții din regiunile frontaliere, care trec frecvent granița pentru a beneficia de asistență medicală. În multe regiuni frontaliere, unele servicii de asistență medicală specializate pot fi disponibile mai aproape de graniță decât în același stat membru. Este necesară o infrastructură pentru transmiterea transfrontalieră a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea, în situațiile în care o persoană fizică utilizează serviciile unui furnizor de servicii medicale stabilit într-un alt stat membru. Ar trebui avută în vedere extinderea treptată a infrastructurii și a finanțării acesteia. O infrastructură voluntară în acest scop, MyHealth@EU, a fost creată în cadrul acțiunilor prevăzute la articolul 14 din Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(17). Prin intermediul MyHealth@EU, statele membre au început să ofere persoanelor fizice posibilitatea de a-și partaja datele electronice cu caracter personal privind sănătatea cu furnizorii de servicii medicale atunci când călătoresc în străinătate. Pe baza acestei experiențe, participarea statelor membre la infrastructura digitală MyHealth@EU, astfel cum este stabilită prin prezentul regulament, ar trebui să fie obligatorie. Specificațiile tehnice pentru infrastructura MyHealth@EU ar trebui să permită schimbul de categorii prioritare de date electronice privind sănătatea, precum și de categorii suplimentare sprijinite de formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate. Aceste specificații ar trebui definite prin intermediul unor acte de punere în aplicare și ar trebui să se bazeze pe specificațiile transfrontaliere ale formatului european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate, completate de specificații suplimentare privind securitatea cibernetică, interoperabilitatea tehnică și semantică, gestionarea operațiunilor și a serviciilor. Prezentul regulament ar trebui să oblige statele membre ar trebui să se alăture infrastructurii, să respecte specificațiile tehnice pentru MyHealth@EU, și să conecteze furnizorii de servicii medicale, inclusiv farmaciile, la acesta, întrucât acest demers este necesar pentru punerea în aplicare a drepturilor persoanelor fizice, instituite în temeiul prezentului regulament, de a accesa și a utiliza datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea, indiferent de statul membru. ▌
(25) ▌MyHealth@EU oferă o infrastructură comună pentru ca statele membre să asigure conectivitatea și interoperabilitatea într-un mod eficient și sigur pentru a sprijini asistența medicală transfrontalieră, fără a afecta responsabilitățile statelor membre înainte și după transmiterea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea prin intermediul acestei infrastructuri. Statele membre sunt responsabile de organizarea punctelor lor naționale de contact și de [prelucrarea datelor cu caracter personal pentru] furnizarea de asistență medicală înainte și după transmiterea datelor prin intermediul acestei infrastructuri. Comisia ar trebui să monitorizeze respectarea de către punctele naționale de contact a cerințelor necesare prin verificări ale conformității. În cazul unei nerespectări grave din partea unui punct național de contact, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a suspenda serviciile afectate furnizate de punctul național de contact respectiv. Comisia ar trebui să acționeze în calitate de persoană împuternicită de operator în numele statelor membre în cadrul acestei infrastructuri și ar trebui să furnizeze servicii centrale pentru aceasta. Pentru a asigura respectarea normelor de protecție a datelor și pentru a oferi un cadru de gestionare a riscurilor pentru transmiterea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea, responsabilitățile specifice ale statelor membre, în calitate de operatori asociați, șiobligațiile Comisiei în calitate de persoană împuternicită de operator în numele acestora ar trebui stabilite în detaliu în acte de punere în aplicare. Fiecare stat membru este singurul responsabil pentru date și servicii într-un stat membru. Prezentul regulament oferă temeiul juridic pentru prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în această infrastructură ca sarcină efectuată în interesul public atribuit de dreptul Uniunii în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2016/679. Această prelucrare este necesară pentru furnizarea de asistență medicală, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (2) litera (h) din regulamentul respectiv, în situații transfrontaliere.
(26) În plus față de serviciile din MyHealth@EU pentru schimbul de date electronice cu caracter personal privind sănătatea pe baza formatului european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate, pot fi necesare alte servicii sau infrastructuri suplimentare, de exemplu în situații de urgență de sănătate publică sau în cazul în care arhitectura MyHealth@EU nu este adecvată pentru punerea în aplicare a unora dintre cazurile de utilizare. Printre exemplele de astfel de cazuri de utilizare se numără sprijinul pentru funcționalitățile cardului de vaccinare, inclusiv schimbul de informații privind planurile de vaccinare sau verificarea certificatelor de vaccinare sau a altor certificate legate de sănătate. Acest lucru ar fi, de asemenea, important pentru introducerea unor funcționalități suplimentare de gestionare a crizelor din domeniul sănătății publice, cum ar fi sprijinul pentru depistarea contacților în scopul limitării bolilor infecțioase. MyHealth@EU ar trebui să sprijine schimburile de date electronice cu caracter personal privind sănătatea cu punctele de contact din țările terțe și organizațiile internaționale pertinente pentru a contribui la continuitatea asistenței medicale. Acest lucru este deosebit de pertinent pentru populațiile mobile transfrontaliere cu țările terțe învecinate, pentru țările candidate și pentru asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări. Conectarea acestor puncte naționale de contact pentru sănătatea digitală ale țărilor terțe sau interoperabilitatea cu sistemele digitale instituite la nivel internațional ar trebui să facă obiectul unei verificări care să asigure conformitatea punctului ▌de contact cu specificațiile tehnice, normele de protecție a datelor și alte cerințe ale MyHealth@EU. În plus, având în vedere că conectarea la MyHealth@EU va implica transferuri de date electronice cu caracter personal privind sănătatea către țări terțe, cum ar fi partajarea unui rezumat al pacientului atunci când pacientul solicită asistență medicală în țara terță respectivă, vor trebui să existe instrumente de transfer relevante în temeiul capitolului V din Regulamentul (UE) 2016/679. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a conecta astfel de țări terțe și organizații internaționale la MyHealth@EU. La elaborarea acestor acte de punere în aplicare, ar trebui să se țină seama de interesele naționale în materie de securitate ale statelor membre.
(27) Pentru a permite un schimb neîntrerupt de date electronice privind sănătatea și a asigura respectarea drepturilor persoanelor fizice și ale cadrelor medicale, sistemele DES comercializate pe piața unică a Uniunii ar trebui să poată stoca și transmite, în mod securizat, date electronice de înaltă calitate privind sănătatea. Acesta este un obiectiv-cheie al spațiului european al datelor privind sănătatea pentru a asigura circulația securizată și liberă a datelor electronice privind sănătatea în întreaga Uniune. În acest scop, ar trebui instituit un sistem obligatoriu de autoevaluare a conformității pentru sistemele DES care prelucrează una sau mai multe categorii prioritare de date electronice privind sănătatea, pentru a depăși fragmentarea pieței, asigurând în același timp o abordare proporțională. Prin această autoevaluare, sistemele DES vor dovedi conformitatea cu cerințele privind interoperabilitatea, securitatea și înregistrarea comunicațiilor de date electronice cu caracter personal privind sănătatea stabilite de cele două componente DES obligatorii armonizate prin prezentul regulament, și anume „componenta de interoperabilitate a sistemelor DES europene pentru schimbul de date” și „componenta de înregistrare europeană pentru sistemele DES”. Aceste două componente se axează pe transformarea datelor, deși pot implica cerințe indirecte pentru înregistrarea și prezentarea datelor în sistemele DES. Specificațiile tehnice pentru „componenta europeană de interoperabilitate pentru sistemele DES” și pentru „componenta de înregistrare europeană pentru sistemele DES” ar trebui definite prin intermediul unor acte de punere în aplicare și ar trebui să se bazeze pe utilizarea formatului european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate. Componentele ar trebui să fie proiectate astfel încât să fie reutilizabile și să se integreze fără probleme cu alte componente într-un sistem software mai mare. În ceea ce privește securitatea acestor componente,aceste cerințe ar trebui să cuprindă elemente specifice sistemelor DES, întrucât proprietățile de securitate mai generale ar trebui să fie sprijinite de alte mecanisme, cum ar fi ▌Regulamentul 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului(18) [Actul privind reziliența cibernetică 2022/0272(COD)]. Pentru a sprijini acest proces, ar trebui create medii europene de testare digitală, care să ofere mijloace automatizate de testare a funcționării componentelor armonizate ale unui sistem DES în conformitate cu cerințele prevăzute în capitolul III din prezentul regulament. În acest scop, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de punere în aplicare pentru a stabili specificațiile comune pentru acest mediu. Comisia ar trebui să dezvolte software-ul necesar pentru mediul de testare și să îl pună la dispoziție ca sursă deschisă. Statele membre ar trebui să fie cele care operează mediile de testare, deoarece sunt mai aproape de producători și mai bine plasate pentru a-i sprijini. Producătorii ar trebui să utilizeze aceste medii pentru a-și testa produsele înainte de a le introduce pe piață, continuând, în același timp, să își asume întreaga responsabilitate pentru conformitatea produselor lor. Rezultatele testului ar trebui să devină parte a documentației tehnice a produsului. În cazul în care sistemul DSE sau orice parte a acestuia respectă standardele europene sau specificațiile comune, lista standardelor europene și a specificațiilor comune pertinente ar trebui, de asemenea, să fie indicată în documentația tehnică. Pentru a sprijini comparabilitatea, Comisia ar trebui să pregătească un model uniform pentru documentația tehnică.
(27a) Sistemele DES ar trebui să fie însoțite de o fișă de informații care să includă informații pentru utilizatorii lor profesioniști. În cazul în care sistemul DES nu este însoțit de o astfel de fișă de informații și de instrucțiuni clare și complete de utilizare în formate accesibile pentru persoanele cu handicap, producătorul sistemului DES în cauză, reprezentantul său autorizat și toți ceilalți operatori economici pertinenți ar trebui să aibă obligația de a adăuga la sistemul DES fișa de informații și instrucțiunile de utilizare respective.
(28) Deși sistemele DES destinate în mod specific de către producător pentru a fi utilizate pentru prelucrarea uneia sau mai multor categorii specifice de date electronice privind sănătatea ar trebui să facă obiectul autocertificării obligatorii, software-ul utilizat în scopuri generale nu ar trebui să fie considerat drept sisteme DES, chiar și atunci când este utilizat într-un cadru de asistență medicală, și, prin urmare, nu ar trebui să fie supus obligației de a respecta dispozițiile capitolului III. Aceasta cuprinde cazuri precum software-ul de prelucrare a textului utilizat pentru redactarea de rapoarte care ar deveni ulterior parte a dosarelor electronice de sănătate narative, a programelor de tip middleware de uz general sau a software-ului de gestionare a bazelor de date care este utilizat ca parte a soluțiilor de stocare a datelor.
(28a) Prezentul regulament impune un sistem obligatoriu de autoevaluare a conformității pentru cele două componente DES armonizate obligatorii ale sistemelor DES, pentru a se asigura că sistemele DES introduse pe piața Uniunii pot face schimb de date în formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate și că dispun de capacitățile necesare de înregistrare. Declarația de conformitate a producătorului este justificată prin asigurarea faptului că aceste cerințe sunt garantate în mod proporțional, fără a impune o sarcină excesivă statelor membre și producătorilor.
(28aa) Statele membre ar trebui să se bazeze pe mecanismele existente pentru a asigura aplicarea corectă a regimului aplicabil marcajului CE și ar trebui să ia măsurile corespunzătoare în cazul utilizării inadecvate a respectivului marcaj. În cazul în care sistemele DES fac obiectul altor acte legislative ale Uniunii în ceea ce privește aspecte nereglementate de prezentul regulament și care necesită aplicarea marcajului CE, marcajul CE indică faptul că sistemele îndeplinesc și cerințele celorlalte acte legislative.
(28b) Statele membre ar trebui să își păstreze competența de a defini cerințele referitoare la orice alte componente ale sistemelor DES și termenii și condițiile de conectare a furnizorilor de asistență medicală la infrastructurile lor naționale respective, care pot face obiectul unei evaluări de către o terță parte la nivel național. Pentru a promova buna funcționare a pieței unice a sistemelor de dosare electronice de sănătate, a produselor de sănătate digitală și a serviciilor conexe, ar trebui să se asigure cât mai multă transparență posibil în ceea ce privește reglementările naționale care stabilesc cerințe pentru sistemele DES și dispoziții privind evaluarea conformității acestora în ceea ce privește alte aspecte decât componentele armonizate ale sistemelor DES în temeiul regulamentului. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei aceste cerințe naționale, astfel încât aceasta să dispună de informațiile necesare pentru a se asigura că acestea nu împiedică sau nu interacționează în mod negativ cu componentele armonizate ale sistemelor DES.
(29) Anumite componente ale sistemelor DES s-ar putea califica drept dispozitive medicale în temeiul Regulamentului (UE) 2017/745 sau dispozitive pentru diagnostic in vitro în temeiul Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului(19). Software-ul sau modulul (modulele) de software care se încadrează în definiția unui dispozitiv medical, a unor dispozitive medicale de diagnostic in vitro sau a unui sistem de inteligență artificială (IA) cu grad ridicat de risc ar trebui să fie certificate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/745, Regulamentul (UE) 2017/746 și cu Regulamentul [...] ale Parlamentului European și al Consiliului [Actul privind inteligența artificială,2021/0106(COD)], după caz. Deși astfel de produse trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de fiecare regulament aplicabil, statele membre ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că respectiva evaluare a conformității este efectuată ca o procedură comună sau coordonată pentru a limita sarcina administrativă pentru producători și alți operatori economici. Cerințele esențiale privind interoperabilitatea din prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în măsura în care producătorul unui dispozitiv medical, a unor dispozitive medicale de diagnostic in vitro sau al unui sistem de IA cu grad ridicat de risc, care furnizează date electronice privind sănătatea ce urmează să fie prelucrate în cadrul sistemului DES, declară interoperabilitatea cu acest sistem DES. În acest caz, dispozițiile privind specificațiile comune pentru sistemele DES ar trebui să se aplice respectivelor dispozitive medicale,dispozitivelor medicale de diagnostic in vitro și sistemelor de IA cu grad ridicat de risc.
(30) Pentru a sprijini în continuare interoperabilitatea și securitatea, statele membre pot menține sau defini norme specifice pentru achiziționarea, rambursarea, finanțarea sau utilizarea sistemelor DES la nivel național în contextul organizării, furnizării sau finanțării serviciilor de sănătate. Astfel de norme specifice nu ar trebui să împiedice libera circulație a sistemelor DES în Uniune. Unele state membre au introdus certificarea obligatorie a sistemelor DES sau testarea obligatorie a interoperabilității pentru conectarea acestora la serviciile naționale de sănătate digitală. Astfel de cerințe se reflectă în mod obișnuit în achizițiile organizate de furnizorii de servicii medicale și de autoritățile naționale sau regionale. Certificarea obligatorie a sistemelor DES la nivelul Uniunii ar trebui să stabilească un scenariu de referință care să poată fi utilizat în cadrul achizițiilor publice de la nivel național.
(31) Pentru a garanta exercitarea efectivă de către pacienți a drepturilor lor în temeiul prezentului regulament, în cazul în care furnizorii de servicii medicale dezvoltă și utilizează un sistem DES „intern” pentru a desfășura activități interne fără a-l introduce pe piață în schimbul unei plăți sau al unei remunerații, aceștia ar trebui să respecte și prezentul regulament. În acest context, acești furnizori de servicii medicale ar trebui să respecte toate cerințele aplicabile producătorilor pentru un astfel de sistem dezvoltat „intern” pe care l-au pus în funcțiune. Cu toate acestea, este posibil ca acești furnizori de servicii medicale să aibă nevoie de timp suplimentar pentru a se pregăti. Din acest motiv, aceste cerințe ar trebui să se aplice acestor sisteme numai după o perioadă de tranziție prelungită.
(32) Este necesar să se prevadă o repartizare clară și proporțională a obligațiilor corespunzătoare rolului fiecărui operator în procesul de furnizare și de distribuție a sistemelor DES. Operatorii economici ar trebui să fie responsabili de conformitate în ceea ce privește rolurile lor corespunzătoare în cadrul unui astfel de proces și ar trebui să se asigure că introduc pe piață numai sisteme DES care respectă cerințele relevante.
(33) Respectarea cerințelor esențiale privind interoperabilitatea și securitatea ar trebui demonstrată de către producătorii de sisteme DES prin punerea în aplicare a unor specificații comune. În acest scop, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili astfel de specificații comune privind seturile de date, sistemele de codificare, specificațiile tehnice, inclusiv standardele, specificațiile și profilurile pentru schimbul de date, precum și cerințele și principiile legate de securitate, confidențialitate, integritate, siguranța pacienților și protecția datelor cu caracter personal, precum și specificațiile și cerințele legate de gestionarea identificării și utilizarea identificării electronice. Autoritățile privind sănătatea digitală ar trebui să contribuie la elaborarea unor astfel de specificații comune. După caz, aceste specificații comune ar trebui să se bazeze pe standardele armonizate existente pentru componentele armonizate ale sistemelor DES și să fie compatibile cu legislația sectorială. În cazul în care specificațiile comune au o importanță deosebită în ce privește cerințele de protecție a datelor pentru sistemele DES, acestea ar trebui să facă obiectul consultării cu Comitetul european pentru protecția datelor (CEPD) și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) înainte de adoptarea lor, în temeiul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
(34) Pentru a asigura o aplicare adecvată și eficace a cerințelor și a obligațiilor prevăzute în capitolul III din prezentul regulament, ar trebui să se aplice sistemul de supraveghere a pieței și de conformitate a produselor instituit prin Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului(20). În funcție de organizația definită la nivel național, astfel de activități de supraveghere a pieței ar putea fi desfășurate de autoritățile privind sănătatea digitală care asigură punerea în aplicare corespunzătoare a capitolului II sau de o autoritate separată de supraveghere a pieței responsabilă de sistemele DES. Deși desemnarea autorităților privind sănătatea digitală drept autorități de supraveghere a pieței ar putea avea avantaje practice importante pentru punerea în aplicare a serviciilor de sănătate și de îngrijire, orice conflict de interese ar trebui evitat, de exemplu prin separarea diferitelor sarcini.
(34aa) Personalul autorităților de supraveghere a pieței nu ar trebui să aibă niciun conflict de interese economic, financiar sau personal, direct sau indirect, despre care s-ar putea considera că îi prejudiciază independența și mai ales nu ar trebui să se afle într-o situație care i-ar putea afecta, direct sau indirect, imparțialitatea conduitei profesionale. Statele membre ar trebui să stabilească și să publice procedura de selecție a autorităților de supraveghere a pieței. Acestea ar trebui să asigure că procedura este transparentă și nu permite conflicte de interese.
(35) Utilizatorii de aplicații de wellness, cum ar fi aplicațiile mobile, ar trebui să fie informați cu privire la capacitatea unor astfel de aplicații de a fi conectate și de a furniza date sistemelor DES sau soluțiilor electronice naționale de sănătate, în cazurile în care datele produse de aplicațiile de wellness sunt utile în scopuri de asistență medicală. Capacitatea acestor aplicații de a exporta date într-un format interoperabil este, de asemenea, relevantă pentru portabilitatea datelor. Dacă este cazul, utilizatorii ar trebui să fie informați cu privire la conformitatea acestor aplicații cu cerințele de interoperabilitate și de securitate. Totuși, având în vedere numărul mare de aplicații de wellness și relevanța limitată în scopuri de asistență medicală a datelor produse de multe dintre acestea, un sistem de certificare pentru aceste aplicații nu ar fi proporțional. Prin urmare, ar trebui instituit un sistem obligatoriu de etichetare pentru aplicațiile de wellness care pretind interoperabilitatea cu sistemele DES ca mecanism adecvat care să asigure transparența pentru utilizatorii aplicațiilor de wellness în ceea ce privește respectarea cerințelor, sprijinind astfel utilizatorii în alegerea aplicațiilor de wellness adecvate cu standarde ridicate de interoperabilitate și securitate. Comisia ar trebui să stabilească, prin acte de punere în aplicare, detaliile privind formatul și conținutul unei astfel de etichete.
(35a) Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a reglementa alte aspecte ale utilizării aplicațiilor de wellness, astfel cum se menționează la articolul 31, cu condiția ca aceste norme să fie în conformitate cu dreptul Uniunii.
(36) Distribuirea informațiilor referitoare la sistemele DES certificate și la aplicațiile de wellness cărora li s-a acordat o etichetă este necesară pentru a permite achizitorilor și utilizatorilor acestor produse să găsească soluții interoperabile pentru nevoile lor specifice. Prin urmare, ar trebui instituită la nivelul Uniunii o bază de date pentru sistemele DES și aplicațiile de wellness interoperabile, care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentelor (UE) 2017/745 și [...] [Actul privind inteligența artificială 2021/0106(COD)], similară cu Banca europeană de date referitoare la dispozitivele medicale (Eudamed) instituită prin Regulamentul (UE) 2017/745. Obiectivele bazei de date a UE pentru sistemele DES și aplicațiile de wellness interoperabile ar trebui să fie sporirea transparenței generale, evitarea cerințelor multiple de raportare, precum și raționalizarea și facilitarea fluxului de informații. În ceea ce privește dispozitivele medicale și sistemele de IA, înregistrarea ar trebui să fie menținută în bazele de date existente instituite în temeiul Regulamentelor (UE) 2017/745 și [...] [Actul privind inteligența artificială 2021/0106(COD)], dar conformitatea cu cerințele de interoperabilitate ar trebui să fie indicată atunci când producătorii declară acest lucru, pentru a furniza informații achizitorilor.
(37) Fără a împiedica sau înlocui mecanismele contractuale sau de altă natură în vigoare, prezentul regulament vizează instituirea unui mecanism comun de accesare a datelor electronice privind sănătatea pentru ▌utilizarea secundară în întreaga Uniune. În cadrul acestui mecanism, deținătorii de date ar trebui să pună la dispoziție ▌datele pe care le dețin pe baza unei autorizații privind datele sau a unei cereri de date. În scopul ▌prelucrării datelor electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară, ar trebui să fie necesar unul dintre temeiurile juridice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (a), (c), (e) sau (f) din Regulamentul (UE) 2016/679, coroborat cu articolul 9 alineatul (2) din regulamentul respectiv. Prezentul regulament oferă un temei juridic în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 pentru utilizarea secundară a datelor electronice de sănătate cu caracter personal, inclusiv garanțiile care să permită prelucrarea unor categorii speciale de date, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) literele (g), (h), (i) și (j) din Regulamentul (UE) 2016/679 și cu articolul 10 alineatul (2), literele (g), (h), (i) și (j), din Regulamentul (UE) 2018/1725, în ceea ce privește scopurile legale, guvernarea de încredere pentru furnizarea accesului la datele privind sănătatea (prin implicarea organelor de acces la datele privind sănătatea) și prelucrarea într-un mediu securizat, precum și modalitățile de prelucrare a datelor, stabilite în permisul de date. În consecință, statele membre nu mai pot menține sau introduce, în temeiul articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679, condiții suplimentare, inclusiv limitări și dispoziții specifice care solicită consimțământul persoanelor fizice, în ceea ce privește prelucrarea în vederea utilizării secundare a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în temeiul prezentului regulament, cu excepția celor menționate la articolul 33 alineatul (8b). În același timp, ▌solicitanții datelor ar trebui să demonstreze existența unui temei juridic în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau articolul 5 din Regulamentul (UE) 2018/1725, după caz, pe baza căruia ar putea solicita accesul la datele electronice privind sănătatea în temeiul prezentului regulament, și ar trebui să îndeplinească condițiile prevăzute în capitolul IV. În același timp, organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să evalueze informațiile furnizate de solicitantul de date, pe baza cărora ar trebui să fie în măsură să elibereze un permis de prelucrare a datelor pentru prelucrarea datelor medicale electronice cu caracter personal în conformitate cu prezentul regulament, care ar trebui să îndeplinească cerințele și condițiile stabilite în capitolul IV din prezentul regulament. Mai precis, pentru prelucrarea datelor electronice privind sănătatea deținute de deținătorii de date privind sănătatea, prezentul regulament creează obligația legală, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/679, în concordanță cu articolul 9 alineatul (2) literele (i) și (j) din regulamentul respectiv, de a pune la dispoziția organismelor de acces la date privind sănătatea datele electronice privind sănătatea cu caracter personal de către deținătorul de date privind sănătatea, în timp ce temeiul juridic pentru prelucrarea inițială (de exemplu, furnizarea de îngrijiri medicale) nu este afectat. ▌Prezentul regulament atribuie, de asemenea, sarcini de interes public ▌în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2016/679 organismelor de acces la datele privind sănătatea și îndeplinește cerințele de la articolul 9 alineatul (2) literele (g), (h), (i) și (j), după caz, din Regulamentul (UE) 2016/679. ▌Dacă utilizatorul de date privind sănătatea se bazează pe un temei juridic oferit la articolul 6 alineatul (1) litera (e) sau la articolul 6 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1725, în acest caz prezentul regulament este cel care ar trebui să prezinte garanțiile necesare în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau al articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
(37b) Utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea poate aduce beneficii societale. Ar trebui încurajată folosirea datelor reale și a dovezilor concrete, inclusiv a rezultatelor comunicate de pacienți, în scopuri de reglementare și de politică bazate pe dovezi, precum și pentru cercetare, evaluarea tehnologiei medicale și obiective clinice. Datele din lumea reală și dovezile din lumea reală pot completa datele privind sănătatea puse la dispoziție în prezent. Pentru a atinge acest obiectiv, este important ca seturile de date puse la dispoziție pentru utilizare secundară prin prezentul regulament să fie cât mai complete posibil. Prezentul regulament oferă garanțiile necesare pentru a atenua anumite riscuri atrase de realizarea acestor beneficii. Utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea se bazează pe date pseudonimizate sau anonimizate, pentru a împiedica identificarea persoanelor vizate.
(37c) Pentru a găsi un echilibru între necesitatea ca utilizatorii de date să dispună de seturi de date exhaustive și reprezentative și autonomia persoanelor fizice în ceea ce privește datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea care sunt considerate deosebit de sensibile, în temeiul prezentului regulament persoanele fizice ar trebui să aibă un cuvânt de spus referitor la prelucrarea datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare secundară, sub forma unui drept de a refuza punerea la dispoziție a acestor date electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare secundară. În acest sens, ar trebui să se prevadă un mecanism de refuz ușor de înțeles, accesibil și ușor de utilizat. În plus, este absolut necesar să se ofere persoanelor fizice informații suficiente și complete despre dreptul lor de a refuza, inclusiv despre beneficiile și dezavantajele exercitării acestui drept. Persoanele fizice nu ar trebui să fie obligate să își motiveze refuzul și ar trebui să poată reveni în orice moment asupra opțiunii lor. Cu toate acestea, în anumite scopuri strâns legate de interesul public, cum ar fi activitățile de protecție împotriva amenințărilor transfrontaliere grave privind sănătatea sau cercetarea științifică în scopuri importante de interes public, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a stabili, ținând seama de contextele lor naționale, un mecanism de acordare a accesului la datele persoanelor fizice care și-au exercitat dreptul de refuz, pentru a se asigura că în situațiile respective pot fi puse la dispoziție seturi de date complete. Aceste mecanisme ar trebui să respecte cerințele stabilite pentru utilizarea secundară în temeiul prezentului regulament. Cercetarea științifică în scopuri importante de interes public ar putea include, de exemplu, cercetarea care încearcă să răspundă nevoilor medicale nesatisfăcute, inclusiv în cazul bolilor rare sau al amenințărilor emergente la adresa sănătății. Normele referitoare la acest regim prioritar ar trebui să respecte esența drepturilor și libertăților fundamentale și să constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică pentru a realiza interesul public legat de obiective științifice și societale legitime. Un astfel de regim prioritar ar trebui să fie disponibil numai utilizatorilor de date privind sănătatea care sunt organisme din sectorul public, inclusiv instituții, organe, oficii sau agenții europene relevante cărora li s-a încredințat îndeplinirea unor sarcini în domeniul sănătății publice sau unei alte entități căreia i s-a încredințat îndeplinirea unor sarcini publice în domeniul sănătății publice sau care acționează în numele unei autorități publice sau este mandatată de o astfel de autoritate și numai cu condiția ca datele să nu poată fi obținute în timp util și în mod eficient prin mijloace alternative. Acești utilizatori de date privind sănătatea ar trebui să justifice necesitatea de a recurge la regimul prioritar este necesară pentru o cerere individuală de acces sau pentru o cerere individuală de date. Atunci când se recurge la un astfel de regim prioritar, garanțiile prevăzute în capitolul IV se vor aplica în continuare, și anume interdicția de reidentificare, inclusiv a oricărei tentative de reidentificare din partea utilizatorilor de date.
(38) În contextul spațiului european al datelor privind sănătatea, datele electronice privind sănătatea există deja și sunt colectate de furnizorii de servicii medicale, de asociațiile profesionale, de instituțiile publice, de autoritățile de reglementare, de cercetători, de asigurători etc., în cadrul activităților lor. ▌Aceste date ar trebui, de asemenea, să fie puse la dispoziție pentru utilizare secundară. Totuși, o mare parte din datele existente privind sănătatea nu sunt puse la dispoziție în alte scopuri decât cel pentru care au fost colectate. Acest fapt limitează capacitatea cercetătorilor, a inovatorilor, a responsabililor de elaborarea politicilor, a autorităților de reglementare și a medicilor de a utiliza aceste date în diferite scopuri, inclusiv în scopuri de cercetare, de inovare, de elaborare a politicilor, de reglementare, de siguranță a pacienților sau de medicină personalizată. Pentru a valorifica pe deplin beneficiile utilizării secundare a datelor electronice privind sănătatea, toți deținătorii de date privind sănătatea ar trebui să contribuie la acest efort prin punerea la dispoziție pentru utilizare secundară a diferitelor categorii de date electronice privind sănătatea pe care le dețin, cu condiția ca acest efort să se facă întotdeauna prin intermediul unor procese eficace și sigure, cu respectarea obligațiilor profesionale, cum ar fi obligațiile de confidențialitate. În cazuri justificate, cum ar fi în cazul unei cereri complexe și dificile, organismul de acces la datele privind sănătatea poate prelungi perioada în care deținătorii de date privind sănătatea trebuie să îi pună la dispoziție datele electronice privind sănătatea solicitate.
(39) Categoriile de date electronice privind sănătatea care pot fi prelucrate pentru utilizare secundară ar trebui să fie suficient de ample și de flexibile pentru a răspunde nevoilor în continuă evoluție ale utilizatorilor de date privind sănătatea, rămânând totodată limitate la datele legate de sănătate sau despre care se știe că influențează sănătatea. Acestea pot include și date relevante din sistemul de sănătate (dosare electronice de sănătate, date referitoare la cererile de rambursare, date privind rețetele, date din registre privind bolile, date genomice etc.), precum și date cu impact asupra sănătății (de exemplu, consumul de diferite substanțe, statutul socioeconomic, comportamentul), inclusiv factorii de mediu (de exemplu, poluarea, radiațiile, utilizarea anumitor substanțe chimice). Acestea includunele categorii de date colectate inițialîn alte scopuri, cum ar fi cercetarea, statisticile, siguranța pacienților, activitățile de reglementare sau activitățile de elaborare a politicilor (de exemplu, registrele de elaborare a politicilor, registrele privind efectele secundare ale medicamentelor sau ale dispozitivelor medicale etc.). De exemplu, bazele de date europene care facilitează (re)utilizarea datelor sunt disponibile în anumite domenii, cum ar fi cancerul (Sistemul european de informații cu privire la cancer) sau bolile rare (Platforma europeană privind înregistrarea bolilor rare, registrele RER etc.). Datele pot include și date generate automat de dispozitive medicale și date generate de persoane, cum ar fi aplicațiile de wellness. Ar trebui să se includă și datele privind trialurile clinice și investigațiile clinice atunci când trialul clinic sau investigația clinică s-a încheiat, fără a afecta schimbul voluntar de date efectuat de sponsorii trialurilor și ai investigațiilor în curs. Datele pentru utilizare secundară ar trebui puse la dispoziție, de preferință, într-un format electronic structurat care să le înlesnească prelucrarea de către sistemele informatice. Printre aceste formate ar trebui să se numere înregistrările într-o bază de date relațională, documentele XML sau fișierele CSV, dar și textul liber, materialele audio, video și imaginile sub formă de fișiere care pot fi citite electronic.
(39aa) Utilizatorul de date care beneficiază de acces la seturile de date furnizate în temeiul prezentului regulament ar putea îmbogăți datele cu diverse corecturi, adnotări și alte îmbunătățiri, de exemplu, prin completarea datelor lipsă sau incomplete, îmbunătățind astfel corectitudinea, caracterul complet sau calitatea datelor din setul de date. Utilizatorii de date privind sănătatea ar trebui încurajați să comunice organismelor de acces la datele privind sănătatea erorile critice din seturile de date. Pentru a sprijini îmbunătățirea bazei de date inițiale și utilizarea suplimentară a setului de date îmbogățit, setul de date cu astfel de îmbunătățiri și o descriere a modificărilor ar trebui să fie puse gratuit la dispoziția deținătorului de date inițial. Deținătorul de date ar trebui să pună la dispoziție noul set de date, cu excepția cazului în care furnizează organismului de acces la datele privind sănătatea o notificare justificată împotriva punerii la dispoziție, de exemplu, în cazurile în care îmbogățirea datelor este de calitate scăzută. De asemenea, ar trebui asigurată utilizarea secundară a datelor electronice fără caracter personal. În special, datele genomice ale agenților patogeni au o valoare semnificativă pentru sănătatea umană, după cum s-a demonstrat în timpul pandemiei de COVID-19. Accesul la timp la aceste date și partajarea lor s-au dovedit a fi esențiale pentru dezvoltarea rapidă a instrumentelor de depistare, a mijloacelor medicale de contracarare și a răspunsurilor la amenințările la adresa sănătății publice. Cel mai mare beneficiu al efortului legat de datele genomice ale agenților patogeni va fi obținut atunci când procesele de sănătate publică și de cercetare vor face schimb de seturi de date și vor colabora pentru a se informa și a se îmbunătăți reciproc.
(39b) Pentru a face mai eficace utilizarea secundară a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea și pentru a profita pe deplin de posibilitățile oferite de prezentul regulament, ar trebui permisă disponibilitatea în EHDS a datelor electronice privind sănătatea descrise în capitolul IV, astfel încât datele să fie cât mai accesibile, de bună calitate, pregătite și adecvate cu putință pentru a crea o valoare și o calitate științifică, inovatoare și societală. Ar trebui să se lucreze la punerea în aplicare a EHDS și la alte îmbunătățiri ale seturilor de date, acordând prioritate seturilor de date care sunt cele mai adecvate pentru a crea o astfel de valoare și calitate.
(40) ▌Entitățile publice sau private primesc adesea finanțare publică din fonduri naționale sau ale Uniunii pentru a colecta și a prelucra date electronice privind sănătatea în scopuri de cercetare, statistici (oficiale sau neoficiale) sau în alte scopuri similare, inclusiv în domenii în care colectarea acestor date este fragmentată sau dificilă, cum ar fi bolile rare, cancerul etc. Aceste date, colectate și prelucrate de deținătorii de date privind sănătatea cu sprijinul finanțării publice din partea Uniunii sau a celei naționale, ar trebui să fie puse la dispoziția organismelor de acces la datele privind sănătatea ▌, pentru a maximiza impactul investițiilor publice și a sprijini cercetarea, inovarea, siguranța pacienților sau elaborarea de politici în beneficiul societății. În unele state membre, entitățile private, inclusiv furnizorii privați de servicii medicale și asociațiile profesionale, joacă un rol esențial în sectorul sănătății. Datele privind sănătatea deținute de acești furnizori ar trebui, de asemenea, să fie puse la dispoziție pentru utilizarea secundară. Deținătorii de date privind sănătatea în contextul utilizării secundare a datelor electronice privind sănătatea ar trebui deci să fie entități care sunt furnizori de servicii de sănătate sau de îngrijire sau care desfășoară activități de cercetare în sectorul sănătății sau al îngrijirii ori care creează produse sau servicii destinate sectoarelor sănătății sau îngrijirii. Aceste entități pot fi publice, non-profit sau private. Potrivit acestei definiții, centrele de îngrijire și asistență, centrele de zi, entitățile care prestează servicii pentru persoanele cu handicap, activitățile comerciale și tehnologice ce țin de îngrijire, cum ar fi serviciile de ortopedie și societățile care furnizează servicii de îngrijire, ar trebui să fie considerate deținători de date privind sănătatea. Și persoanele juridice care dezvoltă aplicații de wellness ar trebui să fie deținători de date privind sănătatea. Și instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii care prelucrează categoriile de date privind sănătatea și asistența medicală menționate mai sus, precum și registrele mortalității ar trebui considerate deținători de date privind sănătatea. Pentru a evita o sarcină disproporționată, persoanele fizice și microîntreprinderile ar trebui, ca regulă generală, să fie scutite de obligațiile care le revin deținătorilor de date privind sănătatea. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată extinde, în legislația lor națională, obligațiile deținătorilor de date la persoanele fizice și la microîntreprinderi. Pentru a reduce sarcina administrativă și prin prisma principiilor eficacității și eficienței, statele membre ar trebui să poată decide, prin intermediul legislației naționale, că pentru anumite categorii de deținători de date, sarcinile care le revin în calitate de deținători de date trebuie să fie îndeplinite de entitățile de intermediere de date privind sănătatea. Astfel de entități de intermediere de date privind sănătatea ar trebui să fie persoane juridice capabile să prelucreze și să pună la dispoziție pentru utilizare secundară datele electronice privind sănătatea furnizate de deținătorii de date. Astfel de entități de intermediere de date privind sănătatea îndeplinesc sarcini diferite de cele ale serviciilor de intermediere de date menționate la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2022/868. „Entitate de intermediere de date privind sănătatea” înseamnă o persoană juridică capabilă să pună la dispoziție, inclusiv să înregistreze, să furnizeze, să prelucreze, să restricționeze accesul la sau să facă schimb de date electronice privind sănătatea furnizate de deținătorii de date pentru utilizare secundară.
(40c) Datele electronice privind sănătatea protejate prin drepturi de proprietate intelectuală sau secrete comerciale, inclusiv datele privind trialurile, investigațiile și studiile clinice, pot fi foarte utile pentru utilizarea secundară și pot stimula inovarea în Uniune, în beneficiul pacienților din Uniune. Pentru a încuraja Uniunea să își mențină poziția de lider în acest domeniu, ar trebui să se facă schimb de date privind trialurile clinice și investigațiile clinice prin intermediul EHDS pentru utilizare secundară [...]. Acestea ar trebui puse la dispoziție în măsura posibilului, luând în același timp toate măsurile necesare pentru a proteja aceste drepturi. Prezentul regulament nu ar trebui să fie utilizat pentru a reduce sau a eluda această protecție și ar trebui să fie coerentă cu dispozițiile relevante privind transparența prevăzute în dreptul Uniunii, cum ar fi cele prevăzute pentru datele privind trialurile clinice și investigațiile clinice. Ține competența organismului de acces la datele privind sănătatea să evalueze modul în care se menține această protecție, permițând totodată accesul utilizatorilor de date privind sănătatea la aceste date, în măsura posibilului. În cazul în care nu poate face acest lucru, ar trebui să informeze utilizatorul de date privind sănătatea și să explice de ce nu este posibil să ofere acces la astfel de date. Printre măsurile juridice, organizatorice și tehnice de păstrare a drepturilor de proprietate intelectuală sau a secretelor comerciale s-ar putea număra acorduri contractuale comune privind accesul la datele electronice privind sănătatea, anumite obligații aferente acestor drepturi în cadrul autorizației privind datele, prelucrarea prealabilă a datelor pentru a genera date deduse care protejează un secret comercial, dar sunt încă utilizabile de către utilizator sau configurarea mediului de prelucrare securizată astfel încât aceste date să nu fie accesibile utilizatorului de date privind sănătatea.
(41) Utilizarea secundară a datelor privind sănătatea în cadrul spațiului european al datelor privind sănătatea ar trebui să permită entităților publice, private, non-profit, precum și cercetătorilor individuali să aibă acces la datele privind sănătatea pentru cercetare, inovare, elaborarea politicilor, activități educaționale, siguranța pacienților, activități de reglementare sau medicina personalizată, în conformitate cu scopurile stabilite în prezentul regulament. Accesul la date pentru utilizare secundară ar trebui să contribuie la interesul general al societății. În special, utilizarea secundară a datelor privind sănătatea în scopuri de cercetare și dezvoltare ar trebui să contribuie la un beneficiu pentru societate sub forma unor noi medicamente, dispozitive medicale, produse și servicii de îngrijire a sănătății la prețuri accesibile și echitabile pentru cetățenii Uniunii, precum și la îmbunătățirea accesului la astfel de produse și servicii și a disponibilității acestora în toate statele membre. Activitățile pentru care accesul în contextul prezentului regulament este legal pot include utilizarea datelor electronice privind sănătatea pentru sarcini îndeplinite de organismele publice, cum ar fi exercitarea îndatoririlor publice, inclusiv supravegherea sănătății publice, sarcinile de planificare și raportare, elaborarea politicilor în domeniul sănătății, asigurarea siguranței pacienților, a calității îngrijirii și a sustenabilității sistemelor de asistență medicală. Organismele publice și instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii pot solicita să aibă acces periodic la datele electronice privind sănătatea pentru o perioadă mai lungă, inclusiv pentru a-și îndeplini mandatul prevăzut de prezentul regulament. Organismele din sectorul public pot desfășura astfel de activități de cercetare utilizând părți terțe, inclusiv subcontractanți, atât timp cât organismul din sectorul public rămâne permanent supraveghetorul acestor activități. Furnizarea datelor ar trebui, de asemenea, să sprijine activitățile legate de cercetarea științifică. Conceptul de scopuri de cercetare științifică ar trebui interpretat în sens larg, spre a include, de exemplu, dezvoltarea tehnologică și demonstrația tehnologică, cercetarea fundamentală, cercetarea aplicată și cercetarea finanțată din fonduri private. Printre exemple se numără activitățile de inovare, printre care și antrenarea algoritmilor de inteligență artificială care ar putea fi folosiți în asistența medicală sau în îngrijirea persoanelor fizice, precum și evaluarea și dezvoltarea în continuare a algoritmilor și a produselor existente în astfel de scopuri. Și EHDS ar trebui să contribuie la cercetarea fundamentală; deși beneficiile pentru utilizatorii finali și pacienți pot fi mai puțin directe în cercetarea fundamentală, acest tip de cercetare este esențială pentru beneficiile societale pe termen lung. În unele cazuri, informațiile unor persoane fizice (cum ar fi informațiile genomice ale persoanelor fizice cu o anumită boală) ar putea sprijini diagnosticarea sau tratamentul altor persoane fizice. Este necesar ca organismele publice să depășească domeniul de aplicare de urgență al capitolului V din Regulamentul (UE) 2023/2854. Totuși, organismele din sectorul public pot solicita sprijinul organismelor de acces la datele privind sănătatea pentru prelucrarea sau corelarea datelor. Prezentul regulament oferă organismelor din sectorul public un mijloc prin care pot obține acces la informațiile de care au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite prin lege, dar nu extinde mandatul unor astfel de organisme din sectorul public. ▌
(41aa) Ar trebui interzisă orice încercare de a utiliza datele pentru măsuri în detrimentul persoanei fizice, cum ar fi majorarea primelor de asigurare, implicarea în activități ce pot fi în detrimentul persoanelor fizice ce țin de locul de muncă, pensii și serviciile bancare, inclusiv ipotecarea bunurilor imobiliare, publicitatea la produse sau tratamente, automatizarea procesului de luare a deciziilor individuale, reidentificarea persoanelor fizice sau crearea unor produse dăunătoare produse dăunătoare. Această interdicție se aplică activităților care sunt în contradicție cu dispozițiile de etică din legislația națională, cu excepția dispozițiilor de etică referitoare la consimțământ, dreptul de a se opune prelucrării datelor cu caracter personal și dreptul de a prezenta o obiecție, cazuri în care, în conformitate cu principiul general al supremației dreptului Uniunii, prezentul regulament prevalează asupra dreptului intern. De asemenea, ar trebui să se interzică acordarea accesului la datele electronice privind sănătatea sau punerea acestora în alt mod la dispoziția unor părți terțe care nu sunt menționate în autorizația privind datele. Pe autorizația privind datele ar trebui să se specifice identitatea persoanelor autorizate, în special identitatea cercetătorului științific principal, care vor avea dreptul de a accesa datele electronice privind sănătatea în mediul de prelucrare securizat. Cercetătorii științifici principali sunt principalele persoane responsabile de solicitarea accesului la datele electronice privind sănătatea și de prelucrarea datelor solicitate în mediul de prelucrare securizat în numele utilizatorului de date privind sănătatea.
(41ab) Prezentul regulament nu ar trebui să creeze o împuternicire pentru utilizarea secundară a datelor privind sănătatea în scopul aplicării legii. Prevenirea, investigarea, depistarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau executarea sancțiunilor penale de către autoritățile competente nu ar trebui să se numere printre scopurile de utilizare secundar[ reglementate de prezentul regulament. Prin urmare, instanțele și alte entități ale sistemului de justiție nu ar trebui să fie considerate utilizatori de date care practică utilizarea secundară a datelor privind sănătatea în temeiul prezentului regulament. În plus, instanțele și alte entități ale sistemului de justiție nu ar trebui să fie incluse în definiția deținătorilor de date privind sănătatea și, așadar, nu ar trebui să le revină obligațiile care le revin deținătorilor de date privind sănătatea în temeiul prezentului regulament. Nu sunt afectate competențele autorităților competente de a obține date electronice privind sănătatea pentru prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea penală a infracțiunilor în conformitate cu legea. De asemenea, datele electronice privind sănătatea deținute de instanțe în scopul procedurilor judiciare nu intră sub incidența prezentului regulament.
(42) Instituirea unuia sau a mai multor organisme de acces la datele privind sănătatea, care să sprijine accesul la datele electronice privind sănătatea în statele membre, este o componentă esențială pentru promovarea utilizării secundare a datelor legate de sănătate. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze unul sau mai multe organisme de acces la datele privind sănătatea, de exemplu, pentru a reflecta structura lor constituțională, organizațională și administrativă. Cu toate acestea, unul dintre aceste organisme de acces la datele privind sănătatea ar trebui să fie desemnat în calitate de coordonator în cazul în care există mai multe organisme de acces la date. În cazul în care un stat membru instituie mai multe organisme, acesta ar trebui să stabilească norme la nivel național pentru a asigura participarea coordonată a organismelor respective la Comitetul pentru spațiul european al datelor privind sănătatea. Statul membru respectiv ar trebui în special să desemneze un organism de acces la datele privind sănătatea care să funcționeze ca punct unic de contact pentru participarea efectivă a acestor organisme și să asigure o cooperare rapidă și fără probleme cu alte organisme de acces la datele privind sănătatea, cu Comitetul pentru spațiul european al datelor privind sănătatea și cu Comisia. Organismele de acces la datele privind sănătatea pot varia în ceea ce privește organizarea și mărimea, de la o organizație specifică independentă la o unitate sau un departament în cadrul unei organizații existente ▌. Organismele de acces la datele privind sănătatea nu ar trebui să fie influențate în deciziile lor legate de accesul la datele electronice pentru utilizarea secundară și ar trebui să evite orice conflict de interese. Membrii organelor de conducere și de decizie și personalul fiecărui organism de acces la datele privind sănătatea ar trebui, prin urmare, să se abțină de la orice acțiune incompatibilă cu atribuțiile lor și nu ar trebui să desfășoare nicio activitate incompatibilă. Cu toate acestea, independența lor nu ar trebui să însemne că organismul de acces la datele privind sănătatea nu poate face obiectul unor mecanisme de control sau de monitorizare în ceea ce privește cheltuielile sale financiare sau al unui control judiciar. Fiecare organism de acces la datele privind sănătatea ar trebui să beneficieze de resurse financiare, tehnice și umane, precum și de spațiile de lucru și de infrastructura necesare pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor sale, inclusiv a celor legate de cooperarea cu alte organisme de acces la datele privind sănătatea din întreaga Uniune. Fiecare organism de acces la datele privind sănătatea ar trebui să aibă un buget public anual separat, care poate face parte din bugetul general de stat sau național. Pentru a permite un acces mai bun la datele privind sănătatea și pentru a completa articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2022/868, statele membre ar trebui să încredințeze organismelor de acces la datele privind sănătatea competența de a lua decizii privind accesul la datele privind sănătatea și utilizarea secundară a acestora. Acest demers ar putea consta în alocarea de noi sarcini organismelor competente desemnate de statele membre în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/868 sau în desemnarea organismelor sectoriale existente sau noi responsabile de astfel de sarcini în ceea ce privește accesul la datele privind sănătatea. Membrii și personalul organismelor de acces la datele privind sănătatea ar trebui să aibă calificările, experiența și competențele necesare.
(43) Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să monitorizeze aplicarea capitolului IV din prezentul regulament și să contribuie la aplicarea coerentă a acestuia în întreaga Uniune. În acest scop, organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să coopereze între ele și cu Comisia. Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să coopereze și cu părțile interesate, inclusiv cu organizațiile pacienților. Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să sprijine deținătorii de date privind sănătatea care sunt întreprinderi mici în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, în special medicii și farmaciile. Întrucât utilizarea secundară a datelor privind sănătatea implică prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea, se aplică dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2016/679, iar în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și al Regulamentului (UE) 2018/1725, autoritățile de supraveghere ar trebui să rămână singurele autorități competente să asigure respectarea acestor norme. ▌Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să informeze autoritățile pentru protecția datelor cu privire la orice sancțiuni impuse și la orice eventuale probleme legate de prelucrarea datelor pentru utilizare secundară și să facă schimb de orice informații relevante de care dispun pentru a asigura aplicarea normelor relevante. Pe lângă sarcinile necesare pentru a asigura utilizarea secundară eficace a datelor privind sănătatea, organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să depună eforturi pentru a extinde disponibilitatea unor seturi suplimentare de date privind sănătatea ▌ și să promoveze elaborarea unor standarde comune. Acestea ar trebui să aplice tehnici testate de ultimă generație care să asigure faptul că datele electronice privind sănătatea sunt prelucrate într-un mod care păstrează confidențialitatea informațiilor conținute în datele a căror utilizare secundară este autorizată, inclusiv tehnici de pseudonimizare, anonimizare, generalizare, eliminare și randomizare a datelor cu caracter personal. Organismele de acces la datele privind sănătatea pot pregăti seturi de date în funcție de cerința utilizatorului de date legate de autorizația eliberată privind datele. În această privință, organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să coopereze la nivel transfrontalier și să facă schimb de bune practici și tehnici. Aceasta include norme privind anonimizarea seturilor de microdate. Atunci când este cazul, Comisia ar trebui să stabilească prin acte de punere în aplicare procedurile și cerințele și furnizează instrumente tehnice pentru o procedură unificată de anonimizare și pseudonimizare a datelor electronice privind sănătatea.
(44) ▌Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să asigure transparența utilizării secundare publicând informații publice cu privire la autorizațiile acordate și la justificările acestora, la măsurile luate pentru a proteja drepturile persoanelor fizice, la modul în care persoanele fizice își pot exercita drepturile în legătură cu utilizarea secundară și la rezultatele utilizării secundare, cum ar fi linkuri către publicații științifice. După caz, aceste informații privind rezultatele utilizării secundare ar trebui să includă și un rezumat general care să fie transmis de utilizatorul de date privind sănătatea. Aceste obligații de transparență completează obligațiile prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/679. S-ar puteaaplica excepțiile prevăzute la articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679. În cazul în care se aplică astfel de excepții, aceste obligații în materie de transparență contribuie la asigurarea prelucrării echitabile și transparente menționate la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, de exemplu, informații privind scopul și categoriile de date prelucrate, permițând persoanelor fizice să înțeleagă dacă datele lor sunt puse la dispoziție pentru utilizare secundară în temeiul autorizațiilor privind datele.
(44a) Persoanele fizice ar trebui să fie informate prin intermediul deținătorilor de date privind sănătatea despre constatările importante privind starea lor de sănătate făcute de utilizatorii de date privind sănătatea. Persoanele fizice ar trebui să aibă dreptul să solicite să nu fie informate cu privire la astfel de constatări. Statele membre ar putea stabili condiții în acest sens. În conformitate cu articolul 23 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre ar trebui să fie abilitate să restrângă sfera de aplicare a obligației de a informa persoanele fizice ori de câte ori este necesar pentru protecția lor, pe baza siguranței pacienților și a eticii, prin amânarea transmiterii informațiilor lor pentru o perioadă limitată, până când un cadru medical poate comunica și explica persoanelor fizice informații care pot avea un impact asupra lor.
(44b) Pentru a promova transparența, organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să publice și rapoarte bienale de activitate care să ofere o imagine de ansamblu a activităților lor. În cazul în care un stat membru a desemnat mai multe organisme de acces la datele privind sănătatea, organismul de coordonare ar trebui să pregătească și să publice un raport comun.Rapoartele de activitate ar trebui să urmeze o structură convenită în cadrul Comitetului EHDS și să ofere o imagine de ansamblu a activităților, inclusiv informații referitoare la deciziile privind cererile, auditurile și colaborarea cu părțile interesate relevante. Printre aceste părți interesate se pot număra reprezentanți ai persoanelor fizice, ai organizațiilor pacienților, ai profesioniștilor din domeniul sănătății, ai cercetătorilor și ai comitetelor de etică.
▌(46) Pentru a sprijini utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, deținătorii de date ar trebui să se abțină de la a refuza divulgarea datelor, de la a solicita taxe nejustificate care nu sunt transparente și nici proporționale cu costurile de punere la dispoziție a datelor (și, după caz, cu costuri marginale pentru colectarea datelor), de la a solicita utilizatorilor de date să publice cercetări în colaborare sau de la alte practici care ar putea descuraja utilizatorii de date să solicite datele. În cazul în care un deținător de date privind sănătatea este un organism din sectorul public, partea din taxe ce ține de costurile sale nu ar trebui să acopere costurile colectării inițiale a datelor. În cazul în care aprobarea etică este necesară pentru furnizarea unei autorizații privind datele, evaluarea acesteia ar trebui să se bazeze pe propriile merite. ▌
(47) Organismele de acces la datele privind sănătatea ▌ar trebui să aibă posibilitatea de a percepe taxe luând în considerare normele orizontale prevăzute de Regulamentul (UE) 2022/868 în legătură cu sarcinile lor. Aceste taxe pot lua în considerare situația și interesul IMM-urilor, ale cercetătorilor individuali sau ale organismelor publice. În special, statele membre pot stabili politici pentru organismele de acces la datele privind sănătatea din jurisdicția lor care să permită perceperea unor taxe reduse anumitor categorii de utilizatori de date. Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să poată acoperi costurile funcționării lor cu ajutorul unor taxe stabilite proporțional, justificat și transparent. Acest lucru poate duce la taxe mai mari pentru unii utilizatori, în cazul în care gestionarea cererilor lor de acces la date și a cererilor lor de date necesită mai multe eforturi. Deținătorilor de date privind sănătatea ar trebui să li se permită, de asemenea, să ceară taxe care să le reflecte costurile pentru punerea la dispoziție a datelor. Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să decidă cuantumurile acestor taxe, printre care s-ar număra și taxele solicitate de deținătorul de date privind sănătatea. Aceste taxe ar trebui percepute de organismul de acces la datele privind sănătatea utilizatorului de date privind sănătatea printr-o factură unică. Organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui apoi să transfere partea relevantă deținătorului de date privind sănătatea. Pentru a asigura o abordare armonizată în ceea ce privește politicile și structura taxelor, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare. Pentru taxele percepute în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se aplice dispozițiile articolului 10 din Regulamentul (UE) 2023/2854.
(48) Pentru a consolida asigurarea respectării normelor privind utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, ar trebui avute în vedere măsuri adecvate care să conducă laamenzi administrative sau la măsuri de asigurare a executării de către organele de acces la datele privind sănătatea sau la excluderi temporare sau definitive din cadrul spațiului european al datelor privind sănătatea aplicate utilizatorilor de date privind sănătatea sau deținătorilor de date privind sănătatea care nu își respectă obligațiile. Organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să fie împuternicit să verifice conformitatea și să ofere utilizatorilor și deținătorilor de date privind sănătatea posibilitatea de a răspunde oricărei constatări și de a remedia orice încălcare. Atunci când decid cu privire la cuantumul amenzii administrative sau al măsurii de executare pentru fiecare caz în parte, organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să țină seama de marjele pentru costuri și de criteriile stabilite în prezentul regulament, asigurându-se că măsurile sau amenzile sunt proporționale.
(49) Având în vedere sensibilitatea datelor electronice privind sănătatea, este necesar să se reducă riscurile la adresa vieții private a persoanelor fizice, prin aplicarea principiului reducerii la minimum a datelor prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/679. Prin urmare, datele electronice fără caracter personal privind sănătatea ar trebui puse la dispoziție în toate cazurile în care acest lucru este suficient. În cazul în care utilizatorul de date trebuie să utilizeze date electronice cu caracter personal privind sănătatea, acesta ar trebui să indice în mod clar în cererea sa justificarea utilizării acestui tip de date, iar organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să evalueze validitatea acestei justificări. Datele electronice privind sănătatea ar trebui să fie puse la dispoziție într-un format pseudonimizat. Luând în considerare scopurile exprese ale prelucrării, datele ar trebui să fie anonimizate sau pseudonimizate cât mai curând posibil în lanțul de punere la dispoziție a datelor pentru utilizare secundară. Pseudonimizarea și anonimizarea pot fi efectuate de organismele de acces la datele privind sănătatea și de deținătorii de date privind sănătatea. În calitate de operatori de date, organismele de acces la datele privind sănătatea și deținătorii de date privind sănătatea pot delega aceste sarcini persoanelor împuternicite de operatori. Atunci când oferă acces la un set de date anonimizate sau pseudonimizate, un organ de acces la datele privind sănătatea ar trebui să utilizeze tehnologii și standarde de anonimizare sau pseudonimizare de ultimă generație, asigurând în cea mai mare măsură posibilă faptul că persoanele fizice nu pot fi reidentificate de utilizatorii de date privind sănătatea. Ar trebui dezvoltate în continuare astfel de tehnologii și standarde de anonimizare a datelor. Utilizatorii de date privind sănătatea nu ar trebui să încerce să reidentifice persoanele fizice din setul de date furnizat în temeiul prezentului regulament, sub rezerva unor amenzi administrative și a măsurilor de executare prevăzute în prezentul regulament sau a unor posibile sancțiuni penale, în cazul în care legislația națională prevede astfel. ▌ În plus, un solicitant de date privind sănătatea ar trebui să poată solicita un răspuns la o cerere ▌ într-un format statistic anonimizat. În acest caz, utilizatorul de date privind sănătatea ar prelucra numai date fără caracter personal, iar organismul de acces la datele privind sănătatea ar rămâne singurul operator pentru orice date cu caracter personal necesare pentru a răspunde cererii de date privind sănătatea.
(50) Pentru a asigura faptul că toate organismele de acces la datele privind sănătatea eliberează autorizații în mod similar, este necesar să se stabilească un proces comun standard pentru eliberarea autorizațiilor privind datele, cu cereri similare în diferite state membre. Solicitantul ar trebui să furnizeze organismelor de acces la datele privind sănătatea mai multe elemente de informare care ar ajuta organismul să evalueze cererea de acces la date și să decidă dacă solicitantul poate primi o autorizație privind datele pentru utilizarea secundară a datelor, asigurând, de asemenea, coerența între diferitele organisme de acces la datele privind sănătatea. Informațiile furnizate în cadrul cererii de acces la date ar trebui să respecte cerințele stabilite în temeiul prezentului regulament pentru ca cererea să poată fi evaluată amănunțit, deoarece o autorizație privind datele ar trebui eliberată numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare prevăzute în prezentul regulament. În plus, dacă este cazul, cererea ar trebui să conțină o declarație a solicitantului de date privind sănătatea care să confirme că utilizarea preconizată a datelor solicitate nu prezintă riscul stigmatizare sau de afectare a demnității persoanelor sau a grupurilor la care se referă setul de date solicitat. O evaluare etică se poate impune în temeiul legislației naționale. În acest caz, ar trebui să fie posibil ca organismele de etică existente să efectueze astfel de evaluări pentru HDAB. În acest scop, organismele de etică existente ale statelor membre ar trebui să își pună cunoștințele de specialitate la dispoziția organismului de acces la datele privind sănătatea. Ca alternativă, statele membre pot decide ca organismele de etică sau cunoștințele de specialitate să facă parte integrantă din organismul de acces la datele privind sănătatea. Organismul de acces la datele privind sănătatea și, dacă este cazul, deținătorii de date privind sănătatea ar trebui să sprijine utilizatorii de date în selectarea seturilor de date sau a surselor de date adecvate pentru scopul propus al utilizării secundare. În cazul în care solicitantul privind sănătatea are nevoie de date într-un format statistic anonimizat, acesta ar trebui să depună o cerere de solicitare de date, solicitând organismului de acces la datele privind sănătatea să furnizeze rezultatul în mod direct. Refuzul organismului de acces la datele privind sănătatea de a acorda o autorizație privind datele nu ar trebui să împiedice solicitantul de date privind sănătatea să depună o nouă cerere de acces la date. Pentru a asigura o abordare armonizată între organismele de acces la datele privind sănătatea și pentru a limita impunerea unei sarcini administrative superflue solicitanților de date privind sănătatea, Comisia ar trebui să sprijine armonizarea cererilor de acces ladatele privind sănătatea, precum și a cererilor de date privind sănătatea, inclusiv prin stabilirea modelelor pertinente.
(51) Întrucât resursele organismelor de acces la datele privind sănătatea sunt limitate, acestea pot aplica norme de stabilire a priorităților, de exemplu, acordând prioritate instituțiilor publice în fața entităților private, dar, în cadrul aceleiași categorii de priorități, nu ar trebui să facă nicio discriminare între organizațiile naționale sau organizațiile din alte state membre. Utilizatorul de date privind sănătatea ar trebui să poată prelungi durata autorizației privind datele, de exemplu, pentru a permite accesul la seturile de date pentru examinatorii publicațiilor științifice sau pentru a permite o analiză suplimentară a setului de date pe baza constatărilor inițiale. Acest demers ar necesita o modificare a autorizației privind datele privind sănătatea și ar putea face obiectul unei taxe suplimentare. Totuși, în toate cazurile, autorizația privind datele ar trebui să reflecte aceste utilizări suplimentare ale setului de date. De preferință, utilizatorul de date privind sănătatea ar trebui să menționeze respectivele utilizări în cererea sa inițială de eliberare a autorizației privind datele. Pentru a asigura o abordare armonizată între organismele de acces la datele privind sănătatea, Comisia ar trebui să sprijine armonizarea autorizațiilor privind datele.
(52) După cum a arătat criza provocată de pandemia de COVID-19, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii care dețin un mandat juridic în domeniul sănătății publice, în special Comisia, au nevoie de acces la datele privind sănătatea pentru o perioadă mai lungă și în mod recurent. Acest lucru s-ar putea întâmpla nu numai în cazul unor circumstanțe specifice stipulate de legislația Uniunii sau legislația națională în perioade de criză, ci și pentru a furniza periodic dovezi științifice și sprijin tehnic pentru politicile Uniunii. Accesul la aceste date poate fi solicitat în anumite state membre sau pe întreg teritoriul Uniunii. Acești utilizatori de date privind sănătatea ar trebui să poată beneficia de o procedură accelerată pentru ca datele să le fie puse la dispoziție, de regulă, în mai puțin de două luni, cu posibilitatea de a prelungi acest termen cu o lună în cazurile mai complexe.
(53) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna deținători de date de încredere, pentru care procedura de acordare a autorizației privind datele să fie efectuată într-un mod simplificat, pentru a ușura sarcina administrativă pentru organismele de acces la datele medicale privind sănătatea aferentă gestionării cererilor de date prelucrate de acestea. Deținătorii de date de încredere ar trebui să aibă posibilitatea de a evalua cererile de acces la date depuse prin această procedură simplificată, având în vedere expertiza lor în gestionarea tipului de date privind sănătatea pe care le prelucrează, și să emită o recomandare cu privire la o autorizație privind datele. Organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să rămână responsabil cu eliberarea autorizației finale privind datele și nu ar trebui să fie obligat să respecte recomandarea transmisă de deținătorul de date de încredere. Entitățile de intermediere de date privind sănătatea nu ar trebui să fie desemnate deținători de date de încredere privind sănătatea.
(54) Având în vedere sensibilitatea datelor electronice privind sănătatea, utilizatorii de date nu ar trebui să aibă acces nerestricționat la aceste date. Orice acces la datele electronice privind sănătatea solicitate în scopul unei utilizări secundare ar trebui să se realizeze prin intermediul unui mediu de prelucrare securizat. Pentru a asigura garanții tehnice și de securitate solide pentru datele electronice privind sănătatea, organismul de acces la datele privind sănătatea sau, după caz, deținătorul de date de încredere ar trebui să ofere acces la astfel de date într-un mediu de prelucrare securizat, respectând standardele tehnice și de securitate ridicate stabilite în temeiul prezentului regulament. ▌Prelucrarea datelor cu caracter personal într-un astfel de mediu securizat ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv, în cazul în care mediul securizat este gestionat de o parte terță, cerințele de la articolul 28 și, după caz, de la capitolul V. Un astfel de mediu de prelucrare securizat ar trebui să reducă riscurile la adresa vieții private legate de astfel de activități de prelucrare și să împiedice transmiterea directă a datelor electronice privind sănătatea către utilizatorii de date. Organismul de acces la datele privind sănătatea sau deținătorul de date care furnizează acest serviciu ar trebui să dețină permanent controlul accesului la datele electronice privind sănătatea, accesul acordat utilizatorilor de date fiind stabilit conform condițiilor din autorizația eliberată privind datele. Dintr-un astfel de mediu de prelucrare securizat, utilizatorii de date ar trebui să extragă numai date electronice fără caracter personal privind sănătatea care nu conțin date electronice privind sănătatea. Astfel, este esențial să se protejeze drepturile și libertățile persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor electronice privind sănătatea în vederea unei utilizări secundare. Comisia ar trebui să sprijine statele membre în elaborarea unor standarde de securitate comune pentru a promova securitatea și interoperabilitatea diferitelor medii securizate.
(54a) Regulamentul (UE) 2022/868 stabilește normele generale pentru gestionarea altruismului în materie de date. Dat fiind că sectorul sănătății gestionează date sensibile, ar trebui stabilite criterii suplimentare prin intermediul cadrului de reglementare prevăzut în Regulamentul (UE) 2022/868. În cazul în care un astfel de cadru de reglementare prevede utilizarea unui mediu de prelucrare securizat pentru acest sector, acesta ar trebui să respecte criteriile stabilite în prezentul regulament. Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să coopereze cu organismele desemnate în temeiul Regulamentului (UE) 2022/868 pentru a supraveghea activitatea organizațiilor de promovare a altruismului în materie de date din sectorul sănătății sau al îngrijirii.
(55) Pentru prelucrarea datelor electronice privind sănătatea care fac obiectul unei autorizații acordate sau al unei cereri de date, deținătorii de date privind sănătatea, inclusiv cei de încredere, organismele de acces la datele privind sănătatea și utilizatorii de date privind sănătatea ar trebui, la rândul lor, să fie considerați operatori pentru o anumită parte a procesului și în funcție de rolurile care le revin în cadrul acestuia. Deținătorul de date privind sănătatea ar trebui să fie considerat operator pentru divulgarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea solicitate către organismul de acces la datele privind sănătatea, în timp ce organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui, la rândul său, să fie considerat operator pentru prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea atunci când pregătește datele și le pune la dispoziția utilizatorului de date privind sănătatea. Utilizatorul de date privind sănătatea ar trebui să fie considerat operator pentru prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în formă pseudonimizată în mediul de prelucrare securizat în temeiul autorizației sale privind datele. Organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să fie considerat persoană împuternicită de operator, reprezentându-l pe utilizatorul de date privind sănătatea pentru prelucrarea efectuată de către utilizatorul de date privind sănătatea în temeiul unei autorizații privind datele în mediul de prelucrare securizat. În mod similar, deținătorul de date privind sănătatea de încredere este considerat operator pentru prelucrarea pe care o realizează a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea aferente furnizării de date electronice privind sănătatea către utilizatorul de date privind sănătatea în baza unei autorizații privind datele sau a unei cereri de date. Se consideră că deținătorul de date privind sănătatea de încredere are rolul de persoană împuternicită de operator pentru utilizatorul de date privind sănătatea atunci când furnizează date printr-un mediu de prelucrare securizat.
(55b) Pentru a realiza un cadru durabil și favorabil incluziunii pentru utilizarea secundară multinațională a datelor electronice privind sănătatea, ar trebui instituită o infrastructură transfrontalieră. Platforma HealthData@EU ar trebui să accelereze utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, sporind în același timp securitatea juridică, respectând viața privată a persoanelor fizice și fiind interoperabilă. Având în vedere caracterul sensibil al datelor privind sănătatea, ar trebui respectate, ori de câte ori este posibil, principii cum ar fi „protejarea vieții private din faza de proiectare”, „protejarea implicită a vieții private” și „interogarea datelor în locul transferului de date”. Statele membre ar trebui să desemneze puncte naționale de contact pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, ca puncte de acces organizatorice și tehnice pentru organismele de acces la datele privind sănătatea și să conecteze aceste puncte de contact la platforma HealthData@EU. Serviciul de acces la date al Uniunii ar trebui, de asemenea, să se conecteze la platforma HealthData@EU. În plus, participanții autorizați la platforma HealthData@EU ar putea fi ▌infrastructurile de cercetare înființate sub forma unui consorțiu pentru o infrastructură europeană de cercetare („ERIC”) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 723/2009 al Consiliului(21), a unui consorțiu pentru o infrastructură digitală europeană („EDIC”) în temeiul Deciziei (UE) 2022/2481(22) sau structuri similare instituite în temeiul unui alt act legislativ al Uniunii, precum și alte tipuri de entități, inclusiv infrastructuri din cadrul Forumului strategic european privind infrastructurile de cercetare (ESFRI) și infrastructuri federate în cadrul Cloudului european pentru știința deschisă (EOSC). Punctele de contact naționale ale țărilor terțe și sistemele instituite la nivel internațional ar putea deveni, de asemenea, participanți autorizați la platforma HealthData@EU, cu condiția să respecte cerințele prezentului regulament. Strategia digitală a Comisiei promovează conectarea diferitelor spații europene comune ale datelor. HealthData@EU ar trebui deci să permită utilizarea secundară a diferitelor categorii de date electronice privind sănătatea, inclusiv corelarea datelor privind sănătatea cu date din alte spații de date, cum ar fi mediul, agricultura, sectorul social etc. Această interoperabilitate între sectorul sănătății și sectoare precum sectorul mediului, sectorul social și sectorul agriculturii poate fi de interes pentru a obține mai multe informații cu privire la factorii determinanți ai sănătății. Comisia ar putea furniza o serie de servicii în cadrul HealthData@EU, inclusiv sprijinirea schimbului de informații între organismele de acces la datele privind sănătatea și participanții autorizați pentru gestionarea cererilor de acces transfrontalier, punerea la dispoziție a cataloagelor de date electronice privind sănătatea prin intermediul infrastructurii, posibilitatea de a descoperi rețele și interogările de metadate, precum și serviciile de conectivitate și de conformitate. Comisia poate, de asemenea, să creeze un mediu securizat, care să permită transmiterea și analizarea datelor provenite de la diferite infrastructuri naționale, la cererea operatorilor. ▌Din motive de eficiență informatică, de raționalizare și de interoperabilitate a schimburilor de date, sistemele existente pentru schimbul de date ar trebui să fie reutilizate cât mai mult posibil, la fel ca cele construite pentru schimbul de dovezi în cadrul sistemului tehnic bazat pe principiul „doar o singură dată” prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului(23).
(55c) În plus, având în vedere că conectarea la HealthData@EU ar putea implica transferuri de date cu caracter personal referitoare la solicitant sau de date privind sănătatea către țări terțe, pentru astfel de schimburi vor trebui să existe instrumente de transfer relevante în temeiul capitolului V din Regulamentul (UE) 2016/679.
(56) În cazul registrelor sau bazelor de date transfrontaliere, cum ar fi registrele rețelelor europene de referință pentru bolile rare, care primesc date de la diferiți furnizori de servicii medicale din mai multe state membre, organismul de acces la datele privind sănătatea în cadrul căruia se află coordonatorul registrului ar trebui să fie responsabil de furnizarea accesului la date.
(57) Procesul de autorizare pentru a obține acces la date cu caracter personal privind sănătatea în diferite state membre poate fi repetitiv și laborios pentru utilizatorii de date. Ori de câte ori este posibil, ar trebui create sinergii pentru a reduce sarcina pentru utilizatorii de date și obstacolele din calea acestora. O modalitate de a atinge acest obiectiv este de a adera la principiul „cererii unice”, conform căruia, cu o singură cerere, utilizatorul de date poate obține autorizația de la mai multe organisme de acces la datele privind sănătatea din diferite state membre sau de la participanți autorizați.
(58) Organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să furnizeze informații cu privire la seturile de date disponibile și la caracteristicile acestora, astfel încât utilizatorii de date să poată fi informați cu privire la faptele elementare referitoare la setul de date și să poată evalua posibila lor relevanță pentru aceștia. Din acest motiv, fiecare set de date ar trebui să includă, cel puțin, informații privind sursa, natura datelor și condițiile de punere la dispoziție a datelor. Deținătorul de date privind sănătatea ar trebui să verifice cel puțin anual dacă descrierea setului său de date din catalogul seturilor naționale de date este exactă și actualizată. Prin urmare, ar trebui creat un catalog al UE de seturi de date pentru a facilita posibilitatea de a descoperi seturile de date disponibile în spațiul european al datelor privind sănătatea, pentru a-i ajuta pe deținătorii de date să își publice seturile de date, pentru a furniza tuturor părților interesate, inclusiv publicului larg, ținând seama și de persoanele cu handicap, informații cu privire la seturile de date introduse în spațiul european al datelor privind sănătatea (cum ar fi etichetele de calitate și de utilitate, fișele cu informații privind seturile de date), și pentru a furniza utilizatorilor de date informații actualizate privind calitatea datelor și utilitatea seturilor de date.
(59) Informațiile privind calitatea și utilitatea seturilor de date sporesc în mod semnificativ valoarea rezultatelor cercetării și inovării bazate pe utilizarea intensivă a datelor, promovând totodată procesul decizional în materie de reglementare și de politică bazat pe date concrete. Îmbunătățirea calității și utilității seturilor de date prin alegerea în cunoștință de cauză din partea clienților și armonizarea cerințelor conexe la nivelul Uniunii, ținând seama de standardele, orientările și recomandările existente la nivelul Uniunii și la nivel internațional privind colectarea de date și schimbul de date (și anume, principiile FAIR: date ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile), aduce beneficii și deținătorilor de date, cadrelor medicale, persoanelor fizice și economiei Uniunii în general. O etichetă de calitate și de utilitate a datelor pentru seturile de date ar informa utilizatorii de date cu privire la caracteristicile de calitate și de utilitate ale unui set de date și le-ar permite să aleagă seturile de date care corespund cel mai bine nevoilor lor. Eticheta de calitate și de utilitate a datelor nu ar trebui să împiedice punerea la dispoziție a seturilor de date prin intermediul spațiului european al datelor privind sănătatea, ci să ofere un mecanism de transparență între deținătorii de date și utilizatorii de date. De exemplu, un set de date care nu îndeplinește nicio cerință privind calitatea și utilitatea datelor ar trebui să fie etichetat cu clasa care reprezintă cea mai slabă calitate și utilitate, dar ar trebui să fie în continuare disponibil. Așteptările stabilite în cadrele descrise la articolul 10 din Regulamentul [...] [Legea privind inteligența artificială – 2021/0106(COD)] și documentația relevantă aferentă specificată în anexa IV ar trebui luate în considerare la elaborarea cadrului privind calitatea și utilitatea datelor. Statele membre ar trebui să sensibilizeze publicul cu privire la eticheta de calitate și de utilitate a datelor prin activități de comunicare. Comisia ar putea sprijini aceste activități. Utilizatorii ar putea acorda prioritate utilizării seturilor de date în funcție de utilitatea și calitatea lor.
(60) Catalogul UE de seturi de date ar trebui să reducă la minimum sarcina administrativă pentru deținătorii de date și pentru alți utilizatori ai bazelor de date, ar trebui să fie ușor de utilizat, accesibil și eficient din punctul de vedere al costurilor, să conecteze cataloagele naționale de date și să evite înregistrarea redundantă a seturilor de date. Catalogul UE de seturi de date ar putea fi aliniat la inițiativa data.europa.eu, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/868. Ar trebui asigurată interoperabilitatea între catalogul UE de seturi de date, cataloagele naționale de date și cataloagele ▌ de seturi de date provenite de la infrastructurile europene de cercetare și de la alte infrastructuri relevante de partajare de date.
(61) În prezent, diferite organizații profesionale, Comisia și alte instituții cooperează pentru a crea câmpuri de date minime și alte caracteristici ale diferitelor seturi de date (de exemplu, registre). Această activitate este mai avansată în domenii precum cancerul, bolile rare, bolile cardiovasculare și metabolice, evaluarea factorilor de risc și statisticile și ar trebui luată în considerare în momentul definirii de noi standarde și modele armonizate specifice fiecărei boli pentru elemente de date structurate. Totuși, multe seturi de date nu sunt armonizate, ceea ce ridică probleme de comparabilitate și îngreunează cercetarea transfrontalieră. Prin urmare, ar trebui stabilite norme mai detaliate în actele de punere în aplicare pentru a asigura armonizarea ▌codificării și înregistrării datelor electronice privind sănătatea, astfel încât să se asigure transmiterea coerentă a acestora în vederea utilizării secundare. Aceste seturi de date pot include date din registrele pentru boli rare, din baze de date privind medicamentele orfane, registre privind cancerul și registre privind bolile infecțioase extrem de importante. Statele membre ar trebui să colaboreze pentru asigurarea unor beneficii economice și sociale durabile ale sistemelor europene de date privind sănătatea și a unor servicii și aplicații interoperabile, în vederea atingerii unui nivel ridicat de încredere și securitate, a consolidării continuității asistenței medicale și a asigurării accesului la asistență medicală sigură și de înaltă calitate. Infrastructurile și registrele de date privind sănătatea existente pot oferi modele pentru conceperea și punerea în aplicare a standardelor în materie de date și interoperabilitate și trebuie folosite pentru a permite continuitatea și a valorifica expertiza existentă.
(62) Comisia ar trebui să sprijine statele membre în consolidarea capacităților și a eficacității în domeniul sistemelor de sănătate digitală pentru utilizarea primară și secundară a datelor electronice privind sănătatea. Statele membre ar trebui să fie sprijinite pentru a-și consolida capacitatea. Activitățile la nivelul Uniunii, cum ar fi analiza comparativă și schimbul de bune practici, sunt măsuri relevante în acest sens. Acestea ar trebui să țină seama de condițiile fiecărei diferite categorii de părți interesate în parte, cum ar fi societatea civilă, cercetătorii, societățile medicale și IMM-urile.
(62a) Îmbunătățirea alfabetizării digitale în materie de sănătate atât pentru persoanele fizice, cât și pentru profesioniștii lor din domeniul sănătății este esențială pentru a asigura încrederea, siguranța și utilizarea adecvată a datelor privind sănătatea și, prin urmare, pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a prezentului regulament. Cadrele medicale se confruntă cu o schimbare profundă în contextul digitalizării și în cadrul punerii în aplicare a EHDS le vor fi oferite mai multe instrumente digitale. Cadrele medicale trebuie să-și îmbunătățească nivelul de alfabetizare și de competențe digitale în domeniul sănătății. Statele membre ar trebui să permită cadrelor medicale să urmeze cursuri de alfabetizare digitală pentru a se putea pregăti să lucreze cu sistemele DES. Astfel de cursuri ar trebui să le dea cadrelor medicale și operatorilor posibilitatea de a beneficia de o instruire suficientă pentru lucrul cu noile infrastructuri digitale, pentru a asigura securitatea cibernetică și gestionarea etică a datelor privind sănătatea. Cursurile de formare ar trebui elaborate, revizuite și actualizate periodic, în consultare și cooperare cu experții relevanți. Îmbunătățirea alfabetizării digitale în domeniul sănătății este fundamentală pentru a permite persoanelor fizice să aibă un control real asupra datelor lor privind sănătatea și să își gestioneze activ sănătatea și asistența medicală, precum și să înțeleagă implicațiile gestionării acestor date atât pentru utilizarea primară, cât și pentru cea secundară. Diferitele grupuri demografice au grade diferite de alfabetizare digitală, ceea ce poate afecta capacitatea persoanelor fizice de a-și exercita dreptul de control asupra datelor electronice proprii privind sănătatea. Statele membre, inclusiv autoritățile regionale și locale, ar trebui, prin urmare, să susțină alfabetizarea digitală în domeniul sănătății și informarea opiniei publice, asigurând totodată faptul că punerea în aplicare a prezentului regulament contribuie la reducerea inegalităților și nu discriminează persoanele care nu au competențe digitale. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită persoanelor cu handicap și grupurilor vulnerabile, inclusiv migranților și vârstnicilor. Statele membre ar trebui să creeze programe naționale de alfabetizare digitală cu țintă precisă, inclusiv programe pentru a maximiza incluziunea socială și care să asigure faptul că toate persoanele fizice își pot exercita efectiv drepturile în temeiul prezentului regulament. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ofere persoanelor fizice îndrumări axate pe pacient referitoare la utilizarea dosarelor electronice de sănătate și utilizarea primară a datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea. Îndrumările ar trebui să fie adaptate la nivelul de alfabetizare digitală în materie de sănătate al pacientului, acordându-se o atenție deosebită nevoilor grupurilor vulnerabile.
(63) Utilizarea fondurilor ar trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea obiectivelor spațiului european al datelor privind sănătatea. Atunci când definesc condițiile pentru achizițiile publice, cererile de propuneri și alocarea fondurilor Uniunii, inclusiv a fondurilor structurale și de coeziune, achizitorii publici, autoritățile naționale competente din statele membre, inclusiv autoritățile privind sănătatea digitală și organismele de acces la datele privind sănătatea, precum și Comisia ar trebui să facă trimiteri la specificațiile tehnice, standardele și profilurile aplicabile privind interoperabilitatea, securitatea și calitatea datelor, precum și la alte cerințe elaborate în temeiul prezentului regulament. Fondurile Uniunii ar trebui repartizate transparent între statele membre, ținând seama de diferitele niveluri de digitalizare a sistemelor de sănătate. Punerea la dispoziție a datelor pentru utilizare secundară necesită resurse suplimentare pentru sistemele de sănătate, în special pentru sistemele publice. Această povară în plus ar trebui abordată și redusă la minimum în etapa de punere în aplicare a EHDS.
(63a) Punerea în aplicare a EHDS necesită investiții adecvate în crearea capacităților și în formare, precum și un angajament bine finanțat față de consultarea și implicarea populației, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii. Costurile economice aferente punerii în aplicare a prezentului regulament ar trebui suportate atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii și ar trebui să se găsească o repartizare echitabilă a acestei poveri între fondurile naționale și cele ale Uniunii.
(64) Anumite categorii de date electronice privind sănătatea pot rămâne deosebit de sensibile chiar și atunci când sunt în format anonimizat și, prin urmare, fără caracter personal, astfel cum se prevede deja în mod specific în Regulamentul (UE) 2022/868. Chiar și în situațiile în care se utilizează tehnici de anonimizare de ultimă generație, rămâne riscul rezidual să fie sau să devină disponibilă capacitatea de reidentificare, utilizând mijloace care le depășesc pe cele care pot fi utilizate în mod rezonabil. Un astfel de risc rezidual este prezent în ceea ce privește bolile rare (o afecțiune care pune în pericol viața sau este cronic invalidantă și care nu afectează mai mult de 5 din 10 000 de persoane din Uniune), unde numărul limitat de cazuri reduce posibilitatea agregării complete a datelor publicate pentru a proteja viața privată a persoanelor fizice, menținând totodată un nivel adecvat de granularitate pentru a rămâne semnificativ. Acesta poate afecta diferite tipuri de date privind sănătatea, în funcție de nivelul de granularitate și de descrierea caracteristicilor persoanelor vizate, de numărul de persoane afectate sau, de exemplu, în cazul datelor incluse în dosarele electronice de sănătate, în registrele bolilor, în băncile biologice, în datele generate de persoane etc., în cazul în care caracteristicile de identificare sunt mai ample și în cazul în care, în combinație cu alte informații (de exemplu, în zone geografice foarte mici) sau prin evoluția tehnologică a metodelor care nu au fost disponibile în momentul anonimizării, poate conduce la reidentificarea persoanelor vizate utilizând mijloace care depășesc mijloacele ce pot fi utilizate în mod rezonabil. Concretizarea unui astfel de risc de reidentificare a persoanelor fizice ar reprezenta o preocupare majoră și ar putea pune în pericol acceptarea politicii și a normelor privind utilizarea secundară prevăzute în prezentul regulament. În plus, tehnicile de agregare sunt mai puțin testate pentru datele fără caracter personal care conțin, de exemplu, secrete comerciale, cum ar fi în raportarea privind studiile clinice și investigațiile clinice, iar urmărirea încălcărilor secretelor comerciale în afara Uniunii este mai dificilă în absența unui standard internațional de protecție suficient. Prin urmare, pentru aceste tipuri de date privind sănătatea, există în continuare un risc de reidentificare după anonimizare sau agregare, care nu a putut fi atenuat inițial în mod rezonabil. Aceasta se încadrează în criteriile indicate la articolul 5 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2022/868. Aceste tipuri de date privind sănătatea ar intra astfel sub incidența competenței prevăzute la articolul 5 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2022/868. Măsurile de protecție, proporționale cu riscul de reidentificare, ar trebui să țină seama de particularitățile diferitelor categorii de date sau ale diferitelor tehnici de anonimizare sau de agregare și vor fi detaliate în contextul actului delegat în temeiul competenței prevăzute la articolul 5 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2022/868.
(64b) Prelucrarea unor volume mari de date cu caracter personal privind sănătatea în scopurile prevăzute în EHDS în cadrul activităților de prelucrare a datelor în contextul gestionării cererilor de acces la date, a autorizațiilor privind datele și a cererilor de date presupune riscuri mai mari de acces neautorizat la astfel de date cu caracter personal, precum și posibilitatea apariției unor incidente de securitate cibernetică. Datele cu caracter personal privind sănătatea sunt deosebit de sensibile, deoarece constituie adesea informații intime care fac obiectul secretului medical și a căror divulgare către terți neautorizați poate crea mari probleme. Ținând seama pe deplin de principiile evidențiate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prezentul regulament asigură respectarea deplină a drepturilor fundamentale, a dreptului la viață privată și a principiului proporționalității. Pentru a asigura integritatea și confidențialitatea deplină a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în temeiul regulamentului, pentru a garanta o protecție și o securitate deosebit de bune și pentru a reduce riscul de acces ilegal la respectivele date electronice cu caracter personal privind sănătatea, regulamentul prevede stocarea și prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea exclusiv în Uniune, în scopul îndeplinirii sarcinilor prevăzute de prezentul regulament, cu excepția cazului în care se aplică o decizie privind caracterul adecvat în temeiul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679.
(64d) Accesul entităților din țări terțe sau al organizațiilor internaționale la datele electronice privind sănătatea ar trebui să aibă loc numai pe baza principiului reciprocității. Punerea la dispoziția unei țări terțe a datelor privind sănătatea se poate face numai în cazul în care Comisia a stabilit, printr-un act de punere în aplicare, că țara terță în cauză permite utilizarea datelor privind sănătatea de către entitățile Uniunii în aceleași condiții și cu aceleași garanții ca în Uniune. Comisia ar trebui să monitorizeze situația din aceste țări terțe și aceste organizații internaționale, să întocmească o listă a acestora și să prevadă o revizuire periodică a acesteia. În cazul în care Comisia constată că o țară terță nu mai asigură accesul în aceleași condiții, ar trebui să revoce actul de punere în aplicare respectiv.
(65) Pentru a promova aplicarea coerentă a prezentului regulament, inclusiv interoperabilitatea transfrontalieră a datelor privind sănătatea, ar trebui instituit un Comitet pentru spațiul european al datelor privind sănătatea („Comitetul EHDS”). Comisia ar trebui să participe la activitățile sale și să îl coprezideze. Comitetul EHDS ar trebui să poată să aducă contribuții în scris referitoare la aplicarea coerentă a prezentului regulament în întreaga Uniune, inclusiv prin sprijinirea statelor membre în coordonarea utilizării datelor electronice privind sănătatea pentru asistență medicală, certificare, dar și în ceea ce privește utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea și finanțarea acestor activități. Aceasta poate include și schimburi de informații privind riscurile și incidentele din mediile de prelucrare securizate. Acest tip de schimb de informații nu afectează obligațiile care decurg din alte acte juridice, cum ar fi notificările de încălcare a securității datelor în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. În general, activitățile Comitetului EHDS nu aduc atingere competențelor autorităților de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Având în vedere că, la nivel național, autoritățile privind sănătatea digitală care se ocupă de utilizarea primară a datelor electronice privind sănătatea pot fi diferite de organismele de acces la datele privind sănătatea care se ocupă de utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, funcțiile lor fiind diferite, și că este necesară o cooperare distinctă în fiecare dintre aceste domenii, Comitetul EHDS ar trebui să poată înființa subgrupuri care să se ocupe de aceste două funcții, precum și alte subgrupuri, după caz. Pentru o metodă de lucru eficientă, autoritățile privind sănătatea digitală și organismele de acces la datele privind sănătatea ar trebui să creeze rețele și legături la nivel național cu diferite alte organisme și autorități, dar și la nivelul Uniunii. Astfel de organisme ar putea cuprinde autorități de protecție a datelor, organisme de securitate cibernetică, de identificare electronică și de standardizare, precum și organisme și grupuri de experți în temeiul Regulamentelor 2023/2854, [...] și [...] [Legea privind inteligența artificială și Legea privind securitatea cibernetică]. Comitetul EHDS ar trebui să funcționeze independent, în interes public și în conformitate cu codul său de conduită.
(65a) În cazul în care sunt discutate chestiunile ce prezintă relevanță conform Comitetului EHDS, comitetul ar trebui să poată invita observatori, cum ar fi, de exemplu, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, reprezentanți ai instituțiilor Uniunii, inclusiv ai Parlamentului European și ai altor părți interesate.
(65b) Ar trebui să se înființeze un forum al părților interesate pentru a consilia Comitetul EHDS în îndeplinirea sarcinilor sale, prezentând informații din partea părților interesate în chestiuni legate de prezentul regulament. Forumul părților interesate ar trebui să fie alcătuit din reprezentanți ai pacienților, ai consumatorilor, ai profesioniștilor din domeniul sănătății, ai sectorului, ai cercetătorilor științifici și ai mediului universitar. Acesta ar trebui să aibă o componență echilibrată și să reprezinte punctele de vedere ale diferitelor părți interesate relevante. Atât interesele comerciale, cât și cele necomerciale ar trebui să fie reprezentate.
(66) Pentru a asigura gestionarea zilnică adecvată a infrastructurilor transfrontaliere pentru utilizarea primară și cea secundară a datelor electronice privind sănătatea, este necesar să se creeze grupuri de coordonare formate din reprezentanți ai statelor membre. Aceste grupuri ar trebui să ia decizii operaționale privind gestionarea tehnică zilnică a infrastructurilor și dezvoltarea tehnică a acestora, inclusiv privind modificările tehnice ale infrastructurilor, îmbunătățirea funcționalităților sau a serviciilor sau asigurarea interoperabilității cu alte infrastructuri, sisteme digitale sau spații de date. Activitățile lor nu includ și aducerea de contribuții la elaborarea actelor de punere în aplicare care afectează aceste infrastructuri. Aceste grupuri pot invita și reprezentanți ai altor participanți autorizați ca observatori la reuniunile lor. Aceste grupuri ar trebui să consulte experți competenți atunci când își îndeplinesc sarcinile.
(66a) Fără a aduce atingere niciunei alte căi de atac administrative, judiciare sau extrajudiciare, orice persoană fizică sau juridică ar trebui să aibă dreptul de a depune o plângere la o autoritate privind sănătatea digitală sau la un organism de acces la datele privind sănătatea dacă consideră că i-au fost afectate drepturile și interesele prevăzute de prezentul regulament. Ancheta în urma unei plângeri ar trebui să se desfășoare, sub rezerva controlului judiciar, în măsura în care acest lucru este adecvat în cazul respectiv. Autoritatea privind sănătatea digitală sau organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să informeze persoana fizică sau juridică despre progresele înregistrate și rezultatul plângerii într-un termen rezonabil. În cazul în care cazul necesită investigații suplimentare sau coordonarea cu o altă autoritate privind sănătatea digitală sau cu un alt organism de acces la datele privind sănătatea, persoanei fizice sau juridice ar trebui să i se furnizeze informații intermediare. Pentru a simplifica depunerea plângerilor, fiecare autoritate privind sănătatea digitală și fiecare organism de acces la datele privind sănătatea ar trebui să ia măsuri, cum ar fi furnizarea unui formular de depunere a plângerii care să poată fi completat și în format electronic, fără a exclude posibilitatea de a utiliza alte mijloace de comunicare. În cazul în care plângerea se referă la drepturile persoanelor fizice de a le fi protejate datele cu caracter personal, autoritatea privind sănătatea digitală sau organismul de acces la datele privind sănătatea ar trebui să transmită plângerea autorităților de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Autoritățile privind sănătatea digitală și organismele de acces la datele privind sănătatea cooperează pentru tratarea și soluționarea plângerilor, inclusiv prin transmiterea reciprocă a tuturor informațiilor relevante prin mijloace electronice, fără întârzieri nejustificate.
(66b) În cazul în care o persoană fizică consideră că drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului regulament i-au fost încălcate, ar trebui să aibă dreptul de a mandata un organism, o organizație sau o asociație non-profit înființat(ă) în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru, ale cărui (cărei) obiective statutare sunt de interes public și care își desfășoară activitatea în domeniul asigurării protecției datelor cu caracter personal să depună o plângere în numele său.
(66f) Autoritatea privind sănătatea digitală, organismul de acces la datele privind sănătatea, deținătorul de date privind sănătatea sau utilizatorul de date privind sănătatea ar trebui să plătească despăgubiri pentru orice prejudiciu pe care o persoană l-ar putea suferi ca urmare a unor acțiuni care încalcă prezentul regulament. Conceptul de prejudiciu ar trebui interpretat în sens larg, din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție, într-un mod care să reflecte pe deplin obiectivele prezentului regulament. Această dispoziție nu aduce atingere niciunei cereri de despăgubire care decurge din încălcarea altor norme ale dreptului Uniunii sau ale dreptului intern. Persoanele fizice ar trebui să primească despăgubiri integrale și efective pentru prejudiciul pe care le-au suferit.
(66h) Pentru o mai bună respectare a aplicării normelor prevăzute în prezentul regulament, ar trebui impuse sancțiuni, inclusiv amenzi administrative, pentru orice încălcare a prezentului regulament, pe lângă sau în locul măsurilor adecvate impuse de autoritatea privind sănătatea digitală sau de un organism de acces la datele privind sănătatea în temeiul prezentului regulament. Impunerea de sancțiuni, inclusiv de amenzi administrative, ar trebui să facă obiectul unor garanții procedurale adecvate, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv al protecției jurisdicționale efective și al unui proces echitabil.
(66j) Este oportun să se stabilească dispoziții care să permită organismelor de acces la datele privind sănătatea să aplice amenzi administrative pentru anumite încălcări ale prezentului regulament, dispoziții potrivit cărora anumite încălcări trebuie considerate încălcări grave, cum ar fi reidentificarea persoanelor fizice, descărcarea datelor cu caracter personal privind sănătatea în afara mediului de prelucrare securizat și prelucrarea datelor pentru utilizări interzise sau în lipsa unei autorizații privind datele. Prezentul regulament ar trebui să precizeze încălcările, precum și limita maximă și criteriile pentru stabilirea amenzilor administrative aferente, care ar trebui stabilite de organismul de acces la datele privind sănătatea competent în fiecare caz în parte, ținând seama de toate circumstanțele de interes ale situației respective, luând în considerare așa cum se cuvine mai ales natura, gravitatea și durata încălcării, precum și consecințele acesteia și măsurile luate pentru a se asigura respectarea obligațiilor în temeiul prezentului regulament și pentru a se preveni sau atenua consecințele încălcării. În cazul în care amenzile administrative sunt impuse unei întreprinderi, acest termen ar trebui înțeles ca fiind o întreprindere în conformitate cu articolele 101 și 102 din TFUE în aceste scopuri. Competența de a stabili dacă și în ce măsură autoritățile publice ar trebui să facă obiectul unor amenzi administrative ar trebui să revină statelor membre. Impunerea unei amenzi administrative sau transmiterea unei avertizări nu afectează aplicarea altor competențe ale organismelor de acces la datele privind sănătatea sau a altor sancțiuni în temeiul prezentului regulament.
(66k) Sistemul juridic al Danemarcei nu prevede impunerea unor amenzi administrative, așa cum se prevede în prezentul regulament. Ar trebui să fie posibilă aplicarea normelor privind amenzile administrative în așa fel încât în Danemarca amenda să fie impusă de instanțele naționale competente ca sancțiune penală, cu condiția ca o astfel de aplicare a normelor în Danemarca să aibă un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative impuse de organismele de acces la datele privind sănătatea. Prin urmare, instanța națională competentă ar trebui să țină seama de recomandarea organismului de acces la datele privind sănătatea care a dat amenda. În orice caz, amenzile impuse ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.
(67) Întrucât obiectivele prezentului regulament – să acorde persoanelor fizice un control mai mare asupra datelor lor cu caracter personal privind sănătatea și să sprijine libera lor circulație prin asigurarea faptului că datele privind sănătatea le urmează, să încurajeze o piață unică pentru serviciile și produsele de sănătate digitală și să asigure un cadru coerent și eficient pentru reutilizarea datelor privind sănătatea ale persoanelor fizice în scopuri de cercetare, inovare, elaborare a politicilor și pentru activități de reglementare – nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre numai prin măsuri de coordonare, astfel cum se arată în evaluarea aspectelor digitale ale Directivei 2011/24/UE, și pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, grație armonizării măsurilor privind drepturile persoanelor fizice în ceea ce privește datele lor electronice privind sănătatea, interoperabilitatea datelor electronice privind sănătatea și un cadru și garanții comune pentru utilizarea primară și utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(68) Pentru a se asigura că spațiul european al datelor privind sănătatea își îndeplinește obiectivele, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește diferitele dispoziții referitoare la utilizarea primară și utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(24). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(69) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(25).
(70) Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispozițiile prezentului regulament sunt puse în aplicare, inclusiv prin stabilirea unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive în cazul încălcării acestora. Atunci când decid cu privire la cuantumul sancțiunii pentru fiecare caz în parte, statele membre ar trebui să țină seama de marjele și de criteriile stabilite în prezentul regulament. Reidentificarea persoanelor fizice ar trebui considerată o încălcare gravă a prezentului regulament.
(70a) Punerea în aplicare a EHDS va necesita desfășurarea unor ample activități de dezvoltare la nivelul statelor membre și al serviciilor centrale. Pentru a urmări progresele înregistrate, până la aplicarea integrală a prezentului regulament, Comisia ar trebui să comunice anual progresele înregistrate, ținând seama de informațiile puse la dispoziție de statele membre. Aceste rapoarte pot include recomandări de măsuri de remediere, precum și o evaluare a progreselor înregistrate.
(71) Pentru a evalua dacă prezentul regulament își atinge obiectivele în mod eficace și eficient, dacă este coerent și încă relevant și dacă oferă valoare adăugată la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. Comisia ar trebui să efectueze o evaluare parțială a prezentului regulament la opt ani de la intrarea sa în vigoare ▌și o evaluare generală la zece ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor rapoarte privind principalele sale constatări în urma fiecărei evaluări.
(72) Pentru o punere în aplicare cu succes la nivel transfrontalier a spațiului european al datelor privind sănătatea, Cadrul european de interoperabilitate(26) pentru asigurarea interoperabilității juridice, organizaționale, semantice și tehnice ar trebui considerat drept referință comună.
(73) Evaluarea aspectelor digitale ale Directivei 2011/24/UE arată o eficacitate limitată a rețelei de e-sănătate, dar și un potențial puternic pentru activitatea UE în acest domeniu, după cum arată activitatea desfășurată în timpul pandemiei. Prin urmare, articolul 14 din directivă va fi abrogat și înlocuit cu regulamentul actual, iar directiva va fi modificată în consecință.
(73a) Prezentul regulament completează cerințele esențiale stabilite în Regulamentul 2024/... [Actul privind reziliența cibernetică 2022/0272(COD)] pentru sistemele dosarului electronic de sănătate care intră sub incidența prezentului regulament și care sunt produse cu elemente digitale în sensul Regulamentului. 2024/... [Actul privind reziliența cibernetică 2022/0272(COD)] și care ar trebui deci să respecte și cerințele esențiale stabilite în Regulamentul 2024/... [Actul privind reziliența cibernetică 2022/0272(COD)]. Producătorii acestora ar trebui să demonstreze conformitatea, astfel cum se solicită în prezentul regulament. Pentru a facilita conformarea, producătorii pot întocmi o singură documentație tehnică care să conțină elementele prevăzute de ambele acte juridice. Ar trebui să se poată demonstra conformitatea sistemelor DES cu cerințele esențiale prevăzute în Regulamentul 2024/... [Actul privind reziliența cibernetică 2022/0272(COD)] cu ajutorul cadrului de evaluare prevăzut de prezentul regulament, cu excepția utilizării cadrului de testare prevăzut de prezentul regulament.
(74) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725 și au emis avizul comun nr. 3/2022 la 12 iulie 2022.
(75) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor în materie de concurență, în special a articolelor 101 și 102 din TFUE. Măsurile prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să fie utilizate pentru a restrânge concurența într-un mod care să contravină TFUE.
(76) Având în vedere necesitatea pregătirii tehnice, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 24 de luni de la intrarea în vigoare. Pentru a sprijini punerea în aplicare cu succes a EHDS și crearea unor condiții eficace pentru cooperarea europeană în materie de date privind sănătatea, ar trebui adoptată o abordare etapizată a punerii sale în aplicare,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament instituie spațiul european al datelor privind sănătatea (European Health Data Space - „EHDS”), prin stipularea de norme, standarde ▌comune, infrastructuri și un cadru de guvernanță în vederea facilitării accesului la datele electronice privind sănătatea pentru scopuri de utilizare primară și utilizare secundară a acestor date.
(2) Prezentul regulament:
(a) precizează și completează drepturile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 ale persoanelor fizice în ceea ce privește utilizarea primară și secundară a datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea;
(b) stabilește norme comune pentru sistemele de dosare electronice de sănătate („sisteme DES”) în ceea ce privește două componente software obligatorii, și anume „componenta europeană de interoperabilitate pentru sistemele DES”și „componenta de înregistrare europeană pentru sistemele DES”, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) literele (nc) și (nd), și aplicațiile de wellness care solicită interoperabilitatea cu sistemele DES în legătură cu aceste două componente în Uniune pentru utilizare primară;
(c) stabilește norme și mecanisme comune de utilizare primară și secundară a datelor electronice privind sănătatea;
(d) instituie o infrastructură transfrontalieră ▌care să permită utilizarea primară a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în întreaga Uniune;
(e) instituie o infrastructură transfrontalieră ▌ pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea;
(f) stabilește un cadru de guvernanță și coordonare la nivel național și european pentru ambele utilizări, primară și secundară, ale datelor electronice privind sănătatea.
(4) Prezentul regulament nu aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii privind accesul la datele electronice privind sănătatea, partajarea sau utilizarea secundară a acestora sau cerințelor legate de prelucrarea datelor în legătură cu datele electronice privind sănătatea, în special Regulamentelor (UE) 2016/679, (UE) 2018/1725, (UE) 536/2014(27), nr. 223/2009(28), (UE) 2022/868 și (UE) 2023/2854 și Directivele 2002/58/CE(29) și (UE) 2016/943(30)
(4a) Trimiterile la dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 trebuie înțelese, de asemenea, ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (UE) 2018/1725, după caz.
(5) Prezentul regulament nu aduce atingere Regulamentelor (UE) 2017/745, (UE) 2017/746 și [...][IA 2021/0106(COD)] în ceea ce privește securitatea dispozitivelor medicale, a dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro și a sistemelor de IA care interacționează cu sistemele DES.
(6) Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Uniunii sau dreptului național privind prelucrarea datelor electronice privind sănătatea în scopul raportării, respectării cererilor de acces la informații sau al demonstrării sau verificării respectării obligațiilor legale sau dreptului Uniunii sau dreptului național în ceea ce privește acordarea accesului la documentele oficiale și divulgarea acestora.
(6a) Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor specifice din dreptul Uniunii sau din dreptul intern care prevăd accesul la datele electronice privind sănătatea în vederea prelucrării ulterioare de către organismele publice ale statelor membre, instituțiile, organele și agențiile Uniunii sau de către entitățile private cărora li s-a încredințat o sarcină de interes public, în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, în scopul îndeplinirii unei astfel de sarcini.
(6b) Prezentul regulament nu aduce atingere accesului la datele electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară convenite în cadrul acordurilor contractuale sau administrative între entități publice sau private.
(7) Prezentul regulament nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal:
(a) în cadrul unei activități care nu intră în sfera dreptului Uniunii;
(b) de către autoritățile competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor penale, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa siguranței publice și al prevenirii acestora.
Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a) definițiile termenilor „date cu caracter personal”, „prelucrare”, „pseudonimizare”, „operator”, „persoană împuternicită de operator”, „parte terță”, „consimțământ”, „date genetice”, „date privind sănătatea”, „organizație internațională” în temeiul articolului 4 punctele (1), (2), (5), (7), (8), (10), (11), (13), (15), și (26) din Regulamentul (UE) 2016/679;
(b) definițiile termenilor „asistență medicală”, „stat membru de afiliere”, „stat membru în care se efectuează tratamentul”, „cadru medical”, „furnizor de servicii medicale”, „medicament” și „prescripție” în temeiul articolului 3 literele (a), (c), (d), (f), (g), (i) și (k) din Directiva 2011/24/UE;
(c) definițiile termenilor „date”, „acces”, „altruism în materie de date”, „organism din sectorul public” și „mediu de prelucrare securizat” în temeiul articolului 2 punctele 1, 13, 16, 17 și 20 din Regulamentul (UE) 2022/868;
(d) definițiile termenilor „punere la dispoziție pe piață”, „introducere pe piață”, „supraveghere a pieței”, „autoritate de supraveghere a pieței”, „neconformitate”, „producător”, „importator”, „distribuitor”, „operator economic”, „măsură corectivă”, ▌, „rechemare” și „retragere” în temeiul articolului 2 punctele 1, 2, 3, 4, 7, 8, 9, 10, 13, 16, ▌22 și 23 din Regulamentul (UE) 2019/1020;
(e) definițiile termenilor „dispozitiv medical”, „scop propus”, „instrucțiuni de utilizare”, „performanță”, „instituție sanitară” și „specificații comune” în temeiul articolului 2 punctele 1, 12, 14, 22, 36 și 71 din Regulamentul (UE) 2017/745;
(f) definițiile termenilor „identificare electronică”, „mijloace de identificare electronică” și „date de identificare personală” în temeiul articolului 3 punctele 1, 2 și 3 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014;
(g) definiția „autorităților contractante” în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului(31);
(h) definiția „sănătății publice” în conformitate cu articolul 3 litera (c) din Regulamentul (UE) 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(32).
(2) În plus, în sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a) „date electronice cu caracter personal privind sănătatea” înseamnă date privind sănătatea și date genetice, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctele 13 și 15 din Regulamentul (UE) 2016/679, ▌prelucrate în format electronic;
(b) „date electronice fără caracter personal privind sănătatea” înseamnă date electronice privind sănătatea, altele decât datele electronice cu caracter personalprivind sănătatea, care cuprind atâtdatecare au fost anonimizate astfel încât să nu se mai refere la o persoană fizică identificată sau identificabilă, cât și date care nu au avut niciodată legătură cu o persoană vizată;
(c) „date electronice privind sănătatea” înseamnă date electronice cu sau fără caracter personal privind sănătatea;
(d) „utilizare primară a datelor electronice privind sănătatea” înseamnă prelucrarea de date electronice ▌privind sănătatea pentru furnizarea de asistență medicală în scopul evaluării, menținerii sau restabilirii stării de sănătate a persoanei fizice la care se referă datele respective, inclusiv prescrierea, eliberarea și furnizarea de medicamente și de dispozitive medicale, precum și pentru serviciile ▌ sociale, administrative sau de rambursare relevante;
(e) „utilizare secundară a datelor electronice privind sănătatea” înseamnă prelucrarea datelor electronice privind sănătatea în scopurile prevăzute în capitolul IV din prezentul regulament, altele decât scopurile inițiale pentru care au fost colectate sau produse;
(f) „interoperabilitate” înseamnă capacitatea organizațiilor, precum și a aplicațiilor software sau a dispozitivelor aceluiași producător sau ale unor producători diferiți de a interacționa ▌, care implică schimbul de informații și cunoștințe între aceste organizații, aplicații software sau dispozitive, fără a modifica conținutul datelor, prin intermediul proceselor pe care le sprijină;
▌
(h) „înregistrarea datelor electronice privind sănătatea” înseamnă înregistrarea datelor privind sănătatea într-un format electronic, prin introducerea manuală a datelor, prin colectarea de date cu ajutorul unui dispozitiv sau prin conversia datelor neelectronice privind sănătatea într-un format electronic, pentru a fi prelucrate într-un sistem DES sau într-o aplicație de wellness;
(i) „serviciu de acces la datele electronice privind sănătatea” înseamnă un serviciu online, cum ar fi un portal sau o aplicație mobilă, care permite persoanelor fizice care nu acționează în rolul lor profesional să aibă acces la propriile date electronice privind sănătatea sau la datele electronice privind sănătatea ale acelor persoane fizice ale căror date electronice privind sănătatea sunt autorizate legal să le acceseze;
(j) „serviciu de acces pentru cadrele medicale” înseamnă un serviciu, sprijinit de un sistem DES, care permite cadrelor medicale să aibă acces la datele persoanelor fizice pe care le tratează;
▌
(m) „DES” (dosar electronic de sănătate) înseamnă o colecție de date electronice privind sănătatea referitoare la o persoană fizică și colectate în sistemul de sănătate, prelucrate în scopul furnizării de asistență medicală;
(n) „sistem DES” (sistem de dosare electronice de sănătate) înseamnă orice sistem în care dispozitivul sau software-ul permite stocarea, intermedierea, exportul, importul, conversia, editarea sau vizualizarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea care aparțin categoriilor prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament, și care este destinat de către producător să fie utilizat de furnizorii de servicii medicale pentru îngrijirea pacientului sau de pacient pentru a avea acces la datele proprii de sănătate;
(na) „punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare în Uniune, în scopul preconizat, a unui sistem DES reglementat de prezentul regulament;
(nb) „componentă software” sau „componentă” înseamnă o parte distinctă a software-ului care oferă o funcționalitate specifică sau îndeplinește funcții sau proceduri specifice și care poate funcționa independent sau împreună cu alte componente;
(nc) „componentă europeană de interoperabilitate pentru sistemele DES” (sau „componenta de interoperabilitate”) înseamnă o componentă software a sistemului DES care furnizează și primește datele electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5 în formatul menționat la articolul 6 din prezentul regulament; Componenta de interoperabilitate europeană este independentă de componenta de înregistrare europeană;
(nd) „componentă de înregistrare europeană pentru sistemele DES” (sau „componenta de înregistrare”) înseamnă o componentă software a sistemului DES care furnizează informații de înregistrare referitoare la accesul cadrelor medicale sau al altor persoane la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5, în formatul definit în anexa II.3.4 la prezentul regulament; componenta de înregistrare europeană este independentă de componenta europeană de interoperabilitate;
(p) „marcaj de conformitate CE” înseamnă un marcaj prin care un producător indică faptul că un sistem DES este în conformitate cu cerințele aplicabile stabilite în prezentul regulament și cu alte dispoziții legale aplicabile ale Uniunii prin care se dispune aplicarea sa, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(33);
(pa) „risc” înseamnă combinația dintre gradul de gravitate al unei vătămări și probabilitatea apariției unui pericol care cauzează prejudicii sănătății, siguranței sau securității informațiilor;
(q) „incident grav” înseamnă orice funcționare defectuoasă sau deteriorare a caracteristicilor sau a performanței unui sistem DES pus la dispoziție pe piață, care conduce, ar fi putut conduce sau ar putea conduce, în mod direct sau indirect, la oricare dintre următoarele:
(i) decesul unei persoane fizice sau afectarea gravă a sănătății unei persoane fizice sau un prejudiciu grav drepturilor unei persoane fizice;
(ii) o perturbare gravă a gestionării și funcționării infrastructurii critice din sectorul sănătății;
(xa) „îngrijire” înseamnă un serviciu profesional al cărui scop este de a răspunde nevoilor specifice ale unei persoane care, din cauza unei deficiențe sau a altor afecțiuni fizice sau mintale, necesită asistență, inclusiv măsuri preventive și de sprijin, pentru a desfășura activități esențiale ale vieții de zi cu zi în vederea sprijinirii autonomiei personale a acesteia;
(y) „deținător de date privind sănătatea” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, autoritate publică, agenție sau alt organism din sectoarele asistenței medicale sau ale îngrijirii; inclusiv serviciile de rambursare, atunci când este necesar, precum și orice persoană fizică sau juridică care dezvoltă produse sau servicii destinate sectoarelor sănătății, asistenței medicale sau îngrijirii; dezvoltarea sau fabricarea de aplicații de wellness; desfășoară activități de cercetare legată de sectoarele asistenței medicale sau de îngrijire; sau care acționează ca registru al mortalității; precum și orice instituție, organ, oficiu sau agenție a Uniunii; care are fie:
(a) dreptul sau obligația, în conformitate cu ▌legislația aplicabilă a Uniunii sau cu legislația națională de a prelucra date electronice cu caracter personal privind sănătatea în scopul furnizării de asistență medicală sau de îngrijire sau în scopuri de sănătate publică, rambursare, cercetare, inovare, elaborare de politici, statistici oficiale, siguranța pacienților sau în scopuri de reglementare, în calitatea sa de operator sau operator asociat; fie
(b) capacitatea de a pune la dispoziție, inclusiv de a înregistra, de a furniza, de a restricționa accesul sau de a face schimb de date electronice fără caracter personal privind sănătatea, prin controlul proiectării tehnice a unui produs și a serviciilor conexe;
(z) „utilizator de date privind sănătatea” înseamnă o persoană fizică sau juridică, inclusiv instituțiile, organele sau agențiile Uniunii, care au primit acces legal la datele electronice privind sănătatea ▌pentru utilizare secundară în temeiul unei autorizații privind datele, al unei cereri de date sau al unei aprobări de acces din partea unui participant autorizat la Health Data @ EU;
(aa) „autorizație privind datele” înseamnă o decizie administrativă emisă unui utilizator de date privind sănătatea de către un organism de acces la datele privind sănătatea ▌ pentru prelucrarea anumitor date electronice privind sănătatea specificate în autorizația privind datele în scopuri specifice de utilizare secundară ▌, pe baza condițiilor prevăzute în capitolul IV din prezentul regulament;
(ab) „set de date” înseamnă o colecție structurată de date electronice privind sănătatea;
(aba) „seturi de date cu impact ridicat pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea” înseamnă seturi de date a căror reutilizare este asociată cu beneficii importante datorită relevanței lor pentru cercetarea în domeniul sănătății;
(ac) „catalog de seturi de date” înseamnă o colecție de descrieri ale seturilor de date, care este organizată în mod sistematic și constă într-o parte publică orientată către utilizator, în care informațiile referitoare la parametrii seturilor individuale de date sunt accesibile prin mijloace electronice prin intermediul unui portal online;
(ad) „calitatea datelor” înseamnă măsura în care elementele datelor electronice privind sănătatea sunt adecvate pentru utilizarea lor intenționată primară și secundară;
(ae) „eticheta de calitate și de utilitate a datelor” înseamnă o diagramă grafică, inclusiv o scară, care descrie calitatea datelor și condițiile de utilizare a unui set de date;
(aea) „aplicație de wellness” înseamnă orice dispozitiv sau software proiectat de producător să fie utilizat de o persoană fizică în vederea prelucrării datelor electronice privind sănătatea, în mod specific pentru a furniza informații privind sănătatea persoanelor individuale sau pentru furnizarea de îngrijire în alte scopuri decât asistența medicală.
CAPITOLUL II
Utilizarea primară a datelor electronice privind sănătatea
Secțiunea 1
Drepturile persoanelor fizice în ceea ce privește utilizarea primară a datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea
Articolul 3
[Drepturile persoanelor fizice în ceea ce privește utilizarea primară a datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea]
▌
Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințele pentru punerea în aplicare tehnică a drepturilor prevăzute la prezenta secțiune.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
▌
Articolul 5
Categorii prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare primară
(1) În scopurile prezentului capitol, în cazul în care datele sunt prelucrate în format electronic, categoriile prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea sunt cele de mai jos ▌:
(a) dosare de sănătate ale pacienților;
(b) prescripții electronice;
(c) eliberări electronice de medicamente;
(d) studii de imagistică medicală și rapoarte conexe de imagistică;
(e) rezultatele testelor medicale, inclusiv rezultate de laborator și alterezultateale diagnosticării și rapoartele conexe;
(f) rapoarte de externare din spital.
Principalele caracteristici ale categoriilor prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea ▌ sunt stabilite în anexa I.
Statele membre pot prevedea, în temeiul dreptului intern, accederea și schimbul de categorii suplimentare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare primară în temeiul prezentului capitol. Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile transfrontaliere pentru aceste categorii de date în temeiul articolului 6 alineatul (2b) și al articolului 12 alineatul (8).
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a modifica ▌anexa I prin adăugarea, modificarea sau eliminarea principalelor caracteristici ale categoriilor prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea, astfel cum se prevede la alineatul (1). Modificările îndeplinesc următoarele criterii cumulative:
(a) caracteristica este relevantă pentru asistența medicală furnizată persoanelor fizice;
(b) caracteristica, astfel cum este modificată, este utilizată în majoritatea statelor membre, conform celor mai recente informații;
(c) modificările vizează adaptarea categoriilor prioritare la evoluția tehnică și la standardele internaționale.
Articolul 6
Formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate
(1) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile tehnice pentru categoriile prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5 alineatul (1), care stabilesc formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate. Acest format trebuie să fie utilizat în mod curent, să poată fi citit automat și să permită transmiterea de date electronice cu caracter personal privind sănătatea între diferite aplicații software, dispozitive și furnizori de servicii medicale. Formatul ar trebui să sprijine transmiterea de date structurate și nestructurate privind sănătatea. Formatul include următoarele elemente:
(a) seturile de date armonizate care conțin date electronice privind sănătatea și care definesc structurile, cum ar fi câmpurile de date și grupurile de date pentru reprezentarea conținutului clinic și alte părți ale datelor electronice privind sănătatea;
(b) sistemele de codificare și valorile care trebuie utilizate în seturile de date care conțin date electronice privind sănătatea;
(c) specificațiile tehnice de interoperabilitate pentru schimbul de date electronice privind sănătatea, inclusiv reprezentarea conținutului, standarde și profiluri.
(2) Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2). ▌
(2a) Comisia furnizează actualizări periodice ale formatului european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate prin intermediul unor acte de punere în aplicare pentru a integra revizuirile relevante ale sistemelor de codificare a asistenței medicale și ale nomenclaturilor.
(2ab) Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații tehnice care extind formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate la categoriile suplimentare de date electronice privind sănătatea menționate la articolul 5 alineatul (1) paragraful 3. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(3) Statele membre se asigură că categoriile prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5 sunt emise în formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate menționat la alineatul (1). În cazul în care aceste date sunt transmise prin mijloace automate pentru utilizare primară, furnizorul destinatar acceptă formatul datelor și le poate citi.
Articolul 7
Înregistrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea
(1) Statele membre se asigură că, în cazul în care datele electronice privind sănătatea sunt prelucrate pentru furnizarea asistenței medicale, furnizorii de servicii medicale înregistrează, în format electronic, într-un sistem DES, datele relevante cu caracter personal privind sănătatea care se încadrează integral sau parțial cel puțin în categoriile prioritare menționate la articolul 5 ▌.
(1a) Când prelucrează date în format electronic, furnizorii de servicii medicale se asigură că datele electronice cu caracter personal privind sănătatea ale persoanelor fizice pe care le tratează sunt actualizate cu informații referitoare la asistența medicală furnizată.
(2) În cazul în care datele electronice cu caracter personal privind sănătatea ▌sunt înregistrate într-un stat membru de tratament care nu este statul membru de afiliere al persoanei în cauză, statul membru în care se efectuează tratamentul se asigură că înregistrarea se efectuează pe baza datelor de identificare ▌ ale persoanei fizice în statul membru de afiliere.
(3) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințele de calitate a datelor, inclusiv semantica, uniformitatea, coerența înregistrării datelor, acuratețea și exhaustivitatea, pentru înregistrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în sistemul DES, după caz. ▌
▌
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Atunci când datele privind sănătatea sunt înregistrate sau actualizate, dosarele electronice de sănătate identifică cadrul medical, ora și furnizorul de servicii medicale care a făcut înregistrarea sau actualizarea. Statele membre pot prevedea să se rețină și alte aspecte ale înregistrării datelor.
Articolul 8a
Dreptul persoanelor fizice de acces la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea
(1) Persoanele fizice au dreptul de a-și accesa datele electronice cu caracter personal privind sănătatea, cel puțin datele care aparțin categoriilor prioritare de la articolul 5, prelucrate pentru furnizarea de asistență medicală prin intermediul serviciilor de acces la datele electronice privind sănătatea menționate la articolul 8aa. Accesul se acordă imediat după înregistrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea într-un sistem DES, respectând practicabilitatea tehnologică, în mod gratuit și într-o formă ușor de citit, consolidată și accesibilă.
(2) Persoanele fizice sau reprezentanții lor menționați la articolul 8aa alineatul (2) au dreptul de a descărca o copie electronică, gratuit, prin serviciile de acces la datele electronice privind sănătatea menționate la articolul 8aa, în formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate menționat la articolul 6, cel puțin a datelor lor electronice cu caracter personal privind sănătatea din categoriile prioritare menționate la articolul 5.
(3) În conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre pot restrânge domeniul de aplicare al drepturilor menționate la alineatele (1) și (2), în special ori de câte ori este necesar pentru protecția persoanei fizice pe baza siguranței pacienților și a eticii, prin amânarea accesului persoanei respective la datele sale electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru o perioadă limitată, până când un cadru medical poate comunica și explica în mod corespunzător persoanei fizice informații care pot avea un impact important asupra sănătății sale.
Articolul 8aa
Servicii de acces la datele electronice privind sănătatea pentru persoanele fizice și reprezentanții acestora
(1) Statele membre se asigură că se instituie unul sau mai multe servicii de acces la datele electronice privind sănătatea la nivel național, regional sau local, permițând accesul persoanelor fizice la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea și exercitarea drepturilor menționate la articolele 8a-8f și la articolul 8h. Aceste servicii de acces sunt gratuite pentru persoanele fizice și reprezentanții acestora.
(2) Statele membre se asigură că unul sau mai multe servicii de substituție sunt instituite ca funcționalitate a serviciilor de acces la datele privind sănătatea care permit:
(a) persoanelor fizice să autorizeze alte persoane fizice, la alegerea lor, să acceseze datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea sau o parte a acestora, în numele lor, pentru o perioadă specificată sau nedeterminată și, dacă este necesar, numai într-un scop specific, și să gestioneze autorizațiile respective; și
(b) reprezentanților legali ai pacienților să acceseze datele electronice privind sănătatea ale persoanelor fizice ale căror activități le administrează, în conformitate cu dreptul intern.
Statele membre stabilesc norme privind astfel de autorizații, acțiuni ale tutorilor și ale reprezentanților.
(2aa) Serviciile de împuternicire furnizează autorizații în mod transparent și ușor de înțeles, gratuit, electronic sau pe suport de hârtie. Persoanele fizice și persoanele care acționează în numele lor sunt informate cu privire la drepturile de autorizare pe care le au, la modul de exercitare a acestora și la ce se pot aștepta de la procesul de autorizare.
Serviciile de împuternicire asigură un mecanism facil de depunere a plângerilor pentru persoanele fizice.
(2ab) Serviciile de împuternicire trebuie să fie interoperabile între statele membre. Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile tehnice pentru a asigura interoperabilitatea serviciilor de substituție ale statelor membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(2b) Serviciile de acces la datele electronice privind sănătatea, precum și serviciile de împuternicire sunt ușor accesibile persoanelor cu dizabilități, grupurilor vulnerabile sau persoanelor slab alfabetizate digital.
Articolul 8b
Dreptul persoanelor fizice de a introduce informații în propriile DES
Persoanele fizice sau reprezentanții acestora, astfel cum se menționează la articolul 8aa alineatul (2), au dreptul de a introduce informații în propriile DES prin intermediul serviciilor de acces la datele electronice privind sănătatea sau al aplicațiilor legate de aceste servicii, astfel cum se menționează la articolul 8aa. Informațiile respective sunt clar diferențiate în aceste cazuri ca fiind introduse de persoana fizică sau de reprezentantul acesteia. Persoanele fizice nu pot modifica direct datele electronice privind sănătatea și informațiile conexe introduse de cadrele medicale.
Articolul 8c
Dreptul persoanelor fizice la rectificare
Serviciile de date electronice privind sănătatea menționate la articolul 8aa oferă persoanelor fizice posibilitatea de a solicita cu ușurință rectificarea datelor cu caracter personal online, ca modalitate de a-și exercita dreptul la rectificare în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE)2016/679. După caz, operatorul de date validează exactitatea informațiilor furnizate în cerere împreună cu un cadru medical relevant.
Legislația statelor membre poate permite, de asemenea, persoanelor fizice să exercite alte drepturi online, în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2016/679, prin intermediul serviciilor de acces la datele electronice privind sănătatea menționate la articolul 8aa.
Articolul 8d
Dreptul la portabilitatea datelor pentru persoanele fizice
(1) Persoanele fizice au dreptul de a acorda acces sau de a solicita unui furnizor de servicii medicale să transmită toate datele lor electronice privind sănătatea sau o parte dintre acestea unui alt furnizor de servicii medicale ales de ele, imediat, gratuit și fără impedimente din partea furnizorului de servicii medicale sau a producătorilor sistemelor utilizate de furnizorul respectiv de servicii medicale.
(2) Persoanele fizice au dreptul ca, în cazul în care furnizorii de servicii medicale se află în state membre diferite, datele electronice privind sănătatea să fie transmise în formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate menționat la articolul 6 prin intermediul infrastructurii transfrontaliere, astfel cum se menționează la articolul 12. Furnizorul de servicii medicale destinatar acceptă aceste date și le poate citi.
(3) Persoanele fizice au dreptul de a solicita unui furnizor de servicii medicale să transmită o parte a datelor lor electronice privind sănătatea unui destinatar clar identificat din sectorul securității sociale sau al serviciilor de rambursare, imediat, gratuit și fără impedimente din partea furnizorului de servicii medicale sau a producătorilor sistemelor utilizate de furnizorul respectiv de servicii medicale. Un astfel de transfer este doar unidirecțional.
(4) În cazul în care persoanele fizice au primit o copie electronică a categoriilor lor prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (2), acestea sunt în măsură să transmită datele respective furnizorilor de servicii medicale la alegerea lor în formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate menționat la articolul 6. Furnizorul destinatar acceptă aceste date și le poate citi, după caz.
Articolul 8e
Dreptul de a restricționa accesul
Persoanele fizice au dreptul de a restricționa accesul cadrelor medicale sau al furnizorilor de servicii medicale la toate datele lor cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 8a sau la o parte din acestea.
Atunci când își exercită acest drept, persoanelor fizice li se comunică faptul că restricționarea accesului poate afecta furnizarea asistenței medicale care le este acordată.
Faptul că persoana fizică a impus o restricție nu poate fi văzut de furnizorii de servicii medicale.
Statele membre stabilesc normele și garanțiile specifice cu privire la astfel de mecanisme de restricționare.
Articolul 8f
Dreptul de a obține informații privind accesarea datelor
Persoanele fizice au dreptul de a obține informații, inclusiv prin notificări automate, cu privire la orice acces la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea prin intermediul serviciului de acces al cadrelor medicale efectuat în contextul asistenței medicale, inclusiv accesul furnizat în conformitate cu articolul 4 alineatul (4).
Informațiile sunt furnizate fără întârziere și gratuit prin intermediul serviciilor de acces la datele electronice privind sănătatea. Informațiile sunt disponibile timp de cel puțin trei ani după fiecare acces la date. Informațiile includ cel puțin următoarele:
(a) furnizorul de asistență medicală sau alte persoane care au accesat datele electronice cu caracter personal privind sănătatea;
(b) data și ora accesului;
(c) datele electronice cu caracter personal privind sănătatea care au fost accesate.
Statele membre pot prevedea restricționarea acestui drept în circumstanțe excepționale, în care există indicii concrete că divulgarea ar pune în pericol interesele sau drepturile vitale ale cadrului medical sau îngrijirea acordată persoanei fizice.
Articolul 8h
Dreptul persoanelor fizice de a refuza utilizarea primară
(1) Legislațiile statelor membre pot prevedea că persoanele fizice au dreptul de a refuza accesul la datele lor electronice cu caracter personal privind sănătatea înregistrate într-un sistem DES prin intermediul serviciilor de acces la datele electronice privind sănătatea menționate la articolele 8aa și -9b. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să se asigure că exercitarea acestui drept este reversibilă.
Dacă un stat membru prevede acest drept, el stabilește normele și garanțiile specifice cu privire la acest mecanism de opoziție. În special, statele membre pot permite furnizorului de servicii medicale sau cadrelor medicale să obțină acces la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane fizice, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/679, chiar dacă pacientul și-a exercitat dreptul de a refuza utilizarea primară.
Articolul -9a
Accesul cadrelor medicale la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea
(1) În cazul în care prelucrează date în format electronic, cadrele medicale au acces la datele electronice cu caracter personal relevante și necesare privind sănătatea ale persoanelor fizice aflate în tratament, prin intermediul serviciilor de acces al cadrelor medicale menționate la articolul -9b, indiferent de statul membru de afiliere și de statul membru în care se efectuează tratamentul.
(1a) În cazul în care statele membre de afiliere ale persoanei fizice aflate în tratament și statele membre în care se efectuează tratamentul diferă, accesul transfrontalier la datele electronice privind sănătatea ale persoanei fizice aflate în tratament se asigură prin intermediul infrastructurii menționate la articolul 12.
(2) Accesul menționat la alineatul (1) și alineatul (1a) conține cel puțin categoriile prioritare de la articolul 5.
În conformitate cu principiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre stabilesc, de asemenea, norme care să prevadă categoriile de date electronice cu caracter personal privind sănătatea solicitate de diferite cadre medicale sau de diferite sarcini medicale.
Aceste norme țin seama de posibilitatea restricțiilor impuse în conformitate cu articolul 8e.
(2a) În cazul tratamentului într-un alt stat membru decât statul membru de afiliere, se aplică normele menționate la alineatele (1a) și (2) ale statelor membre în care se efectuează tratamentul.
(3) În cazul în care accesul la datele electronice privind sănătatea a fost restricționat de către persoana fizică în conformitate cu articolul 8e alineatul (1), furnizorul de servicii medicale sau cadrele medicale nu sunt informați cu privire la conținutul restricționat al datelor electronice privind sănătatea.
În cazurile în care accesul este necesar pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate, furnizorul de servicii medicale sau cadrul medical pot avea acces la datele electronice restricționate privind sănătatea.
Aceste evenimente sunt înregistrate într-un format clar și ușor de înțeles și sunt ușor accesibile persoanei vizate.
Legislația statelor membre poate adăuga garanții suplimentare.
Articolul -9b
Serviciile de acces pentru cadrele medicale
În scopul furnizării de îngrijiri medicale, statele membre asigură accesul cadrelor medicale la categoriile prioritare de date electronice privind sănătatea menționate la articolul 5, inclusiv pentru asistența medicală transfrontalieră, prin intermediul serviciilor de acces pentru cadrele medicale.
Aceste servicii sunt accesibile numai cadrelor medicale care dețin mijloace de identificare electronică recunoscute în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 sau alte mijloace de identificare electronică conforme cu specificațiile comune menționate la articolul 23, iar accesul este gratuit.
Datele electronice privind sănătatea din dosarele electronice de sănătate sunt prezentate într-un mod accesibil pentru a permite cadrelor medicale să le utilizeze cu ușurință.
Articolul 9
Gestionarea identificării
(1) În cazul în care o persoană fizică utilizează ▌ serviciile de acces la date cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 8aa, persoana fizică respectivă are dreptul de a se identifica electronic utilizând orice mijloc de identificare electronică care este recunoscut în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014. Statele membre pot oferi mecanisme complementare pentru a asigura corelarea adecvată a identității în situații transfrontaliere.
(2) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințele pentru mecanismul interoperabil și transfrontalier de identificare și autentificare a persoanelor fizice și a cadrelor medicale, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014. Mecanismul facilitează transferabilitatea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în context transfrontalier. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(3) Comisia, în cooperare cu statele membre, implementează la nivelul Uniunii serviciile solicitate de mecanismul interoperabil și transfrontalier de identificare și autentificare menționat la alineatul (2) din prezentul articol, în cadrul infrastructurii transfrontaliere de sănătate digitală menționate la articolul 12 alineatul (3).
(4) Autoritățile competente ale statelor membre și Comisia pun în aplicare mecanismul transfrontalier de identificare și autentificare la nivelul ▌statelor membre și, respectiv, al Uniunii.
Articolul 9a
Compensație pentru punerea la dispoziție a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea
Furnizorul destinatar nu este obligat să compenseze furnizorul de servicii medicale pentru punerea la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea. Un furnizor de servicii medicale sau o parte terță nu percepe direct sau indirect persoanelor vizate o taxă, o compensație sau costuri pentru partajarea de date sau pentru accesarea acestora.
Secțiunea 1a
Articolul 10
Autoritatea privind sănătatea digitală
(1) Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități privind sănătatea digitală responsabile de punerea în aplicare și asigurarea respectării prezentului capitol la nivel național. Statul membru comunică Comisiei identitatea autorităților privind sănătatea digitală până la data aplicării prezentului regulament. În cazul în care un stat membru a desemnat mai multe autorități privind sănătatea digitală și în cazul în care autoritatea privind sănătatea digitală constă din mai multe organizații, statul membru comunică Comisiei o descriere a separării sarcinilor între aceste entități diferite. Comisia face publice informațiile respective. În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități privind sănătatea digitală, acesta desemnează o autoritate care să acționeze în calitate de coordonator.
(2) Fiecărei autorități privind sănătatea digitală i se încredințează următoarele sarcini și competențe:
(a) asigură punerea în aplicare a drepturilor și obligațiilor prevăzute în capitolele II și III prin adoptarea soluțiilor tehnice necesare la nivel național, regional sau local și prin stabilirea unor norme și mecanisme relevante;
(b) se asigură că informațiile complete și actualizate cu privire la punerea în aplicare a drepturilor și obligațiilor prevăzute în capitolele II și III sunt puse cu promptitudine la dispoziția persoanelor fizice, a cadrelor medicale și a furnizorilor de servicii medicale;
(c) la punerea în aplicare a soluțiilor tehnice menționate la litera (a), asigură conformitatea acestora cu capitolele II și III și cu anexa II;
(d) contribuie, la nivelul Uniunii, la dezvoltarea de soluții tehnice care să permită persoanelor fizice și cadrelor medicale să își exercite drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul capitol;
(e) facilitează exercitarea de către persoanele cu handicap a drepturilor enumerate la articolul 3 din prezentul regulament, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului(34);
(f) supraveghează punctele naționale de contact pentru sănătatea digitală și cooperarea cu alte autorități privind sănătatea digitală și cu Comisia în ceea ce privește dezvoltarea în continuare a MyHealth@EU;
(g) asigură punerea în aplicare, la nivel național, a formatului european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate, în cooperare cu autoritățile naționale și cu părțile interesate;
(h) contribuie, la nivelul Uniunii, la dezvoltarea formatului european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate și la elaborarea unor specificații comune abordând preocupările legate de calitate, interoperabilitate, securitate, siguranță, ușurința utilizării, accesibilitate, nediscriminare sau drepturi fundamentale, în conformitate cu articolul 23, precum și a specificațiilor bazei de date a UE pentru sistemele DES și aplicațiile de wellness menționată la articolul 32;
(i) după caz, desfășoară activități de supraveghere a pieței în conformitate cu articolul 28, asigurându-se totodată că se evită orice conflict de interese;
(j) consolidează capacitatea națională de implementare a interoperabilității și a securității utilizării primare a datelor electronice privind sănătatea și participă la schimburile de informații și la activitățile de consolidare a capacităților la nivelul Uniunii;
▌
(l) cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, participă la activitățile legate de gestionarea riscurilor prezentate de sistemele DES și a incidentelor grave și supraveghează punerea în aplicare a acțiunilor corective în conformitate cu articolul 29;
(m) cooperează cu alte entități și organisme relevante la nivel local, regional, național sau la nivelul Uniunii, pentru a asigura interoperabilitatea, portabilitatea datelor și securitatea datelor electronice privind sănătatea ▌;
(n) cooperează cu autoritățile de supraveghere în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014, cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu Directiva 2022/2555 și cu alte autorități relevante, inclusiv cu cele competente în materie de securitate cibernetică și identificare electronică.
▌
(4) Fiecare stat membru se asigură că fiecare autoritate privind sănătatea digitală dispune de resursele umane, tehnice și financiare, de spațiile de lucru și de infrastructura necesare pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor sale și pentru exercitarea competențelor sale.
(5) În îndeplinirea sarcinilor sale, autoritatea privind sănătatea digitală evită orice conflict de interese. Personalul autorității privind sănătatea digitală acționează în interes public și în mod independent.
(5a) În îndeplinirea sarcinilor lor, autoritățile privind sănătatea digitală cooperează activ și se consultă cu reprezentanții părților interesate în cauză, inclusiv cu reprezentanții pacienților, cu furnizorii de servicii medicale și cu reprezentanții cadrelor medicale, printre care și cu asociațiile cadrelor medicale, organizațiile consumatorilor și asociațiile din sector.
Articolul 10a
Rapoartele autorității privind sănătatea digitală
(1) Autoritatea privind sănătatea digitală publică un raport de activitate bianual, care conține o prezentare cuprinzătoare a activităților sale. În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități privind sănătatea digitală, una dintre acestea este responsabilă de raport și solicită informațiile necesare de la celelalte autorități privind sănătatea digitală. Raportul bianual de activitate respectă o structură convenită la nivelul Uniunii în cadrul Comitetului pentru spațiul european al datelor privind sănătatea ▌. Raportul conține cel puțin informații privind:
(a) măsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentului regulament;
(b) procentul de persoane fizice care au acces la diferite categorii de date din dosarele lor electronice de sănătate;
(c) informații privind tratarea cererilor din partea persoanelor fizice referitoare la exercitarea drepturilor lor în temeiul prezentului regulament;
(d) numărul de furnizori de servicii medicale de diferite tipuri, inclusiv farmacii, spitale și alte locuri de acordare a asistenței medicale, conectați la MyHealth@EU, calculat:
(a) în termeni absoluți;
(b) ca procent din numărul total de furnizori de servicii medicale de același tip; și
(c) ca procent de persoane fizice care pot utiliza serviciile;
(e) volumele de date electronice privind sănătatea din diferite categorii partajate la nivel transfrontalier prin intermediul MyHealth@EU;
▌
(f) numărul de cazuri de neconformitate cu cerințele obligatorii.
▌
Articolul 11
Dreptul de a depune o plângere la o autoritate privind sănătatea digitală
(1) Fără a se aduce atingere altor eventuale căi de atac administrative sau judiciare, persoanele fizice și juridice au dreptul de a depune plângere în mod individual sau, după caz, colectiv la autoritatea privind sănătatea digitală, în legătură cu dispozițiile prezentului capitol. În cazul în care plângerea se referă la drepturile persoanelor fizice prevăzute la articolele 8a-8f și articolul 8h din prezentul regulament, autoritatea privind sănătatea digitală transmite plângerea autorităților de supraveghere competente în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Autoritatea privind sănătatea digitală furnizează informațiile necesare de care dispune autorității de supraveghere competente în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 pentru a facilita evaluarea și investigarea sa.
(2) Autoritatea competentă privind sănătatea digitală la care s-a depus plângerea informează, în conformitate cu legislația națională, reclamantul despre evoluția procedurii și despre decizia luată, inclusiv, după caz, că plângerea a fost transmisă autorității de supraveghere competente în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și că, începând cu acel moment, autoritatea de supraveghere va fi singurul punct de contact al reclamantului în chestiunea respectivă.
(3) Autoritățile privind sănătatea digitală din state membre diferite cooperează pentru a trata și a soluționa plângerile legate de schimbul transfrontalier și de accesul la date electronice cu caracter personal privind sănătatea, inclusiv prin schimbul tuturor informațiilor relevante prin mijloace electronice, fără întârzieri nejustificate.
(3a) Fiecare autoritate privind sănătatea digitală facilitează depunerea plângerilor.
Articolul 11a
Relația cu autoritățile de supraveghere a protecției datelor
Autoritatea sau autoritățile de supraveghere responsabile cu monitorizarea și asigurarea respectării aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 au, de asemenea, competența de a monitoriza și asigura aplicarea articolelor 8a-8f și a articolului 8h. Se aplică, mutatis mutandis, dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2016/679. Ele au competența de a impune amenzi administrative până la concurența sumei menționate la articolul 83 alineatul (5) din regulamentul respectiv. Respectivele autorități de supraveghere și autoritățile privind sănătatea digitală menționate la articolul 10 din prezentul regulament cooperează, după caz, pentru asigurarea respectării prezentului regulament, în limitele competențelor lor corespunzătoare.
Secțiunea 2
Infrastructura transfrontalieră pentru utilizarea primară a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea
Articolul 12
MyHealth@EU
(1) Comisia instituie o platformă centrală de interoperabilitate pentru sănătatea digitală, MyHealth@EU, pentru a furniza servicii de sprijinire și facilitare a schimbului de date electronice privind sănătatea între punctele naționale de contact pentru sănătatea digitală din statele membre.
(2) Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact pentru sănătatea digitală, ca portal organizațional și tehnic pentru furnizarea de servicii legate de schimbul transfrontalier de date electronice cu caracter personal privind sănătatea în contextul utilizării primare. Punctul național de contact se conectează la toate celelalte puncte naționale de contact pentru sănătatea digitală și la platforma centrală de interoperabilitate pentru sănătatea digitală în infrastructura transfrontalieră MyHealth@EU. În cazul în care un punct național de contact desemnat este o entitate formată din mai multe organizații responsabile de implementarea diferitelor servicii, statul membru comunică Comisiei o descriere a separării sarcinilor între organizații. ▌Fiecare stat membru comunică Comisiei identitatea punctului său național de contact până la [data aplicării prezentului regulament]. Acest punct de contact poate fi creat în cadrul autorității privind sănătatea digitală instituite în temeiul articolului 10 din prezentul regulament. Statele membre comunică Comisiei orice modificare ulterioară a identității acestor puncte de contact. Comisia și statele membre fac publice aceste informații.
(3) Fiecare punct național de contact pentru sănătatea digitală permite schimbul de date electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5 alineatul (1) cu ▌ punctele naționale de contact din alte state membre prin MyHealth@EU. Schimbul se bazează pe formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate. În cazul în care statele membre permit categorii suplimentare, punctul național de contact pentru sănătatea digitală permite schimbul de categorii suplimentare de date electronice privind sănătatea menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (a), în măsura în care legislația statului membru prevede ca aceste categorii suplimentare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea să fie accesate și partajate, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (a).
(4) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru dezvoltarea tehnică a MyHealth@EU, norme detaliate privind securitatea, confidențialitatea și protecția datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea, precum și condițiile pentru verificările de conformitate necesare pentru a adera și a rămâne conectat la MyHealth@EU ▌. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(5) Statele membre asigură conectarea tuturor furnizorilor de servicii medicale la punctele lor naționale de contact pentru sănătatea digitală. Statele membre se asigură că ▌furnizorii conectați de servicii medicale au posibilitatea de a efectua schimburi bidirecționale de date electronice privind sănătatea cu punctul național de contact pentru sănătatea digitală.
(6) Statele membre se asigură că farmaciile care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, inclusiv farmaciile online, au posibilitatea de a elibera prescripții electronice emise de alte state membre, în condițiile prevăzute la articolul 11 din Directiva 2011/24/UE. Farmaciile accesează și acceptă prescripțiile electronice care le sunt transmise din alte state membre prin intermediul MyHealth@EU, cu condiția să se respecte cerințele de la articolul 11 din Directiva 2011/24/UE. După eliberarea medicamentelor pe bază de prescripție electronică din alt stat membru, farmaciile raportează eliberarea medicamentului statului membru care a emis prescripția, prin intermediul MyHealth@EU.
(7) Punctele naționale de contact pentru sănătatea digitală acționează în calitate de operatori asociați ai datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea comunicate prin intermediul „MyHealth@EU” pentru operațiunile de prelucrare în care sunt implicate. Comisia acționează în calitate de persoană împuternicită de operator.
(8) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește normele privind cerințele de securitate cibernetică, interoperabilitate tehnică, interoperabilitate semantică, operațiuni și gestionarea serviciilor în ceea ce privește prelucrarea de persoana împuternicită de operator menționată la alineatul (7) de la prezentul articol și responsabilitățile sale față de operatori, în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2016/679. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(9) Punctele naționale de contact menționate la alineatul (2) îndeplinesc condițiile pentru a adera și a rămâne conectate la MyHealth@EU, astfel cum se prevede la alineatul (4). Conformitatea acestora se controlează prin verificări ale conformității efectuate de Comisie.
Articolul 13
Servicii și infrastructuri de sănătate digitală transfrontaliere suplimentare
(1) Statele membre pot furniza, prin intermediul MyHealth@EU, servicii suplimentare care facilitează telemedicina, asistența medicală prin tehnologie mobilă, accesul persoanelor fizice la traducerea datelor lor privind sănătatea, schimbul sau verificarea certificatelor legate de sănătate, inclusiv carduri de vaccinare, precum și servicii care sprijină sănătatea publică și monitorizarea sănătății publice sau sistemele, serviciile și aplicațiile interoperabile de sănătate digitală, în vederea atingerii unui nivel ridicat de încredere și securitate, a consolidării continuității îngrijirii și a asigurării accesului la asistență medicală sigură și de înaltă calitate. Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește aspectele tehnice ale unor astfel de servicii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(2) Comisia și statele membre pot facilita schimbul de date electronice cu caracter personal privind sănătatea cu alte infrastructuri, cum ar fi sistemul clinic de gestionare a pacienților sau alte servicii sau infrastructuri din domeniul sănătății, al îngrijirii sau al securității sociale, care pot deveni participanți autorizați la MyHealth@EU. Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește aspectele tehnice ale unor astfel de schimburi. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2). Conectarea unei alte infrastructuri la platforma centrală pentru sănătatea digitală, precum și deconectarea acesteia fac obiectul unei decizii, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, a Comisiei, pe baza rezultatului verificărilor de conformitate a aspectelor tehnice ale unor astfel de schimburi, astfel cum se menționează la paragraful 1. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(3) Un punct național de contact al unei țări terțe sau un sistem instituit la nivel internațional poate deveni participant autorizat la MyHealth@EU cu condiția să îndeplinească cerințele MyHealth@EU în scopurile schimbului de date electronice cu caracter personal privind sănătatea, astfel cum se menționează la articolul 12, ca transferul care decurge din această conexiune să respecte normele prevăzute în capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679 și ca cerințele privind măsurile juridice, organizatorice, operaționale, semantice, tehnice și de securitate cibernetică să fie echivalente cu cele aplicabile statelor membre în operarea serviciilor MyHealth@EU. Cerințele de la paragraful 1 se controlează prin verificări ale conformității efectuate de Comisie.
Pe baza rezultatului verificării conformității, Comisia poate, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să ia decizia de a conecta, precum și de a deconecta punctul național de contact al țării terțe sau al sistemului instituit la nivel internațional la MyHealth@EU. Respectivele acte de punere în aplicarese adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Comisia menține lista punctelor naționale de contact ale unei țări terțe sau a sistemelor instituite la nivel internațional conectate la MyHealth@EU în temeiul prezentului alineat și o pune la dispoziția publicului.
CAPITOLUL III
Sistemele DES și aplicațiile de wellness
Secțiunea 1
Sfera de aplicare și dispoziții generale privind sistemele DES
Articolul 13a
Componente armonizate DES
(1) Sistemele DES includ o „componentă europeană de interoperabilitate pentru sistemele DES” și o „componentă de înregistrare europeană pentru sistemele DES” („componentele armonizate”), în conformitate cu dispozițiile prevăzute în prezentul capitol.
(2) Prezentul capitol nu se aplică software-ului în scop general utilizat într-un mediu de asistență medicală.
Articolul 13b
Introducerea pe piață și punerea în funcțiune
(1) Sistemele DES menționate la articolul 13a alineatul (1) pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune numai dacă respectă dispozițiile prevăzute în prezentul capitol.
(2) Sistemele DES fabricate și utilizate în cadrul unităților medicale stabilite în Uniune și sistemele DES oferite ca serviciu în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului(35) unei persoane fizice sau juridice stabilite în Uniune sunt considerate ca fiind puse în funcțiune.
(3) Din considerente legate de aspecte referitoare la componentele armonizate reglementate de prezentul regulament, statele membre nu pot interzice sau restricționa introducerea pe piață a sistemelor DES care sunt conforme cu prezentul regulament.
Articolul 14
Interacțiunea cu legislația care reglementează dispozitivele medicale, dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și sistemele de IA
(1) Sistemele DES includ o „componentă europeană de interoperabilitate pentru sistemele DES” și o „componentă de înregistrare europeană pentru sistemele DES” („componentele armonizate”), în conformitate cu dispozițiile prevăzute în prezentul capitol.
▌
(3) Producătorii de dispozitive medicale, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745, și producătorii de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/746, care declară interoperabilitatea dispozitivelor medicale respective cu componentele armonizate ale sistemelor DES demonstrează conformitatea cu cerințele esențiale privind componenta europeană de interoperabilitate pentru sistemele DES și componenta de înregistrare europeană pentru sistemele DES, prevăzute în secțiunea 2 din anexa II la prezentul regulament. Articolul 23 din prezentul capitol se aplică dispozitivelor medicale respective.
(4) Furnizorii de sisteme de IA cu grad ridicat de risc definite la articolul 6 din Regulamentul [...] [Regulamentul IA 2021/0106(COD)], care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2017/745, care declară că respectivele sisteme de IA sunt interoperabile cu componentele armonizate ale sistemelor DES vor trebui să demonstreze conformitatea cu cerințele esențiale privind componenta europeană de interoperabilitate pentru sistemele DES și componenta de înregistrare europeană pentru sistemele DES, astfel cum sunt prevăzute în secțiunea 2 din anexa II la prezentul regulament. Articolul 23 din prezentul capitol se aplică acestor sisteme de IA cu grad ridicat de risc.
(5) Statele membre pot menține sau defini norme specifice pentru achiziționarea, rambursarea sau finanțarea sistemelor DES în contextul organizării, furnizării sau finanțării serviciilor de asistență medicală, cu condiția ca aceste cerințe să respecte dreptul Uniunii și să nu afecteze funcționarea sau conformitatea componentelor armonizate.
▌
Articolul 16
Mențiuni
În fișa de informații, în instrucțiunile de utilizare sau în alte informații de însoțire a sistemelor DES și în publicitatea sistemelor DES, se interzice utilizarea de text, nume, mărci comerciale, imagini și semne figurative sau alte semne care ar putea induce în eroare utilizatorul profesionist, definit în Regulamentul (UE) 2018/1807, în ceea ce privește scopul propus, interoperabilitatea și securitatea prin:
(a) atribuirea unor funcții și proprietăți sistemului DES pe care acesta nu le prezintă;
(b) neinformarea utilizatorului profesionist cu privire la posibilele limitări legate de caracteristicile de interoperabilitate sau de securitate ale sistemului DES în legătură cu scopul propus al acestuia;
(c) sugerarea pentru sistemul DES a altor utilizări decât cele menționate în documentația tehnică ca făcând parte din scopul propus.
Articolul 16a
Achiziționarea, rambursarea și finanțarea sistemelor DES
Statele membre pot menține sau defini norme specifice pentru achiziționarea, rambursarea sau finanțarea sistemelor DES în contextul organizării, furnizării sau finanțării serviciilor de asistență medicală, cu condiția ca aceste cerințe să respecte legislația Uniunii și să nu afecteze funcționarea sau conformitatea componentelor armonizate.
Secțiunea 2
Obligațiile operatorilor economici cu privire la sistemele DES
Articolul 17
Obligațiile producătorilor de sisteme DES
(1) Producătorii de sisteme DES:
(a) se asigură că componentele armonizate ale sistemelor lor DES și ale sistemelor DES ca atare, în măsura în care prezentul capitol stabilește cerințe pentru acestea, sunt în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II și cu specificațiile comune în conformitate cu articolul 23;
(aa) se asigură că componentele sistemelor lor DES nu sunt împiedicate sau afectate negativ de alte componente ale aceluiași sistem DES;
(b) întocmesc documentația tehnică a sistemelor lor DES în conformitate cu articolul 24 înainte de a-și introduce sistemele pe piață și ulterior le actualizează;
(c) se asigură că sistemele lor DES sunt însoțite, în mod gratuit pentru utilizator, de fișa de informații prevăzută la articolul 25 și de instrucțiuni de utilizare clare și complete;
(d) întocmesc declarația de conformitate UE în conformitate cu articolul 26;
(e) aplică marcajul CE în conformitate cu articolul 27;
(ea) indică numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, precum și adresa poștală și pagina de internet, adresa de e-mail sau orice alte date de contact digital la care pot fi contactați, în sistemul DES; adresa indică un punct unic la care producătorul poate fi contactat, iar datele de contact sunt într-o limbă ușor de înțeles de către utilizatori și de către autoritățile de supraveghere a pieței;
(f) respectă obligațiile de înregistrare menționate la articolul 32;
(g) iau, fără întârzieri nejustificate, orice măsură corectivă necesară în ceea ce privește sistemele lor DES, atunci când producătorii consideră sau au motive să creadă că astfel de sisteme nu sunt sau nu mai sunt în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II sau recheamă sau retrag astfel de sisteme; ulterior, aceștia informează autoritățile naționale ale statelor membre în care au pus la dispoziție sau au pus în funcțiune sistemele lor DES cu privire la neconformitate și la orice acțiune corectivă întreprinsă, inclusiv cu privire la calendarul de punere în aplicare, atunci când respectivele componente armonizate ale sistemului lor DES au fost aduse în conformitate și au fost rechemate sau retrase;
(h) informează distribuitorii cu privire la sistemele lor DES și, după caz, reprezentantul autorizat, importatorii și utilizatorii cu privire la neconformitate și la orice acțiune corectivă, de rechemare sau retragere a sistemului respectiv;
(i) informează distribuitorii cu privire la sistemele lor DES și, după caz, reprezentantul autorizat, importatorii și utilizatorii cu privire la orice acțiune obligatorie de mentenanță preventivă și frecvența acesteia;
(j) furnizează la cerere autorităților de supraveghere a pieței din statele membre, ▌toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea sistemului DES pe care l-au introdus pe piață sau l-au pus în funcțiune cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II, în limba oficială a statului membru;
(k) cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cererea acestora, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru a-și aduce sistemele DES pe care le-au introdus pe piață sau le-au pus în funcțiune în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II și la articolul 27a în limba oficială a statului membru;
(ka) înființează canale pentru depunerea de plângeri și țin un registru al plângerilor și al sistemelor DES neconforme și informează distribuitorii cu privire la orice astfel de monitorizare.
(2) Producătorii de sisteme DES se asigură că sunt instituite proceduri pentru a se asigura că proiectarea, dezvoltarea și implementarea componentelor unui sistem DES definite la articolul 2 alineatul (2) literele (nc) și (nd) continuă să respecte cerințele esențiale prevăzute în anexa II și specificațiile comune menționate la articolul 23. Modificările aduse proiectării sau caracteristicilor sistemului DES referitor la aceste componente armonizate trebuie luate în considerare în mod corespunzător și trebuie să fie reflectate în documentația tehnică.
(3) Producătorii de sisteme DES păstrează documentația tehnică și declarația de conformitate UE timp de 10 ani de la introducerea pe piață a sistemului DES vizat de declarația de conformitate UE.
Codul sursă sau logica de programare inclusă în documentația tehnică se pune la dispoziția autorităților competente, în urma unei cereri motivate, dacă codul sursă sau logica de programare respectivă este necesară pentru ca autoritățile să poată verifica conformitatea cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II.
(3a) Orice producător de sisteme DES stabilit în afara Uniunii se asigură că reprezentantul său autorizat dispune în permanență de documentația necesară pentru a îndeplini sarcinile menționate la articolul 18 alineatul (2).
(3b) În urma unei cereri motivate din partea unei autorități de supraveghere a pieței, producătorii îi furnizează acesteia, pe suport de hârtie sau în format electronic, toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea sistemului DES cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II și cu specificațiile comune prevăzute la articolul 23, într-o limbă ușor de înțeles de către autoritatea în cauză. Producătorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cerere, cu privire la orice măsură luată pentru eliminarea riscurilor prezentate de sistemul DES pe care l-au introdus pe piață sau l-au pus în funcțiune.
Articolul 18
Reprezentanți autorizați
(1) Înainte de a pune la dispoziție un sistem DES pe piața Uniunii, producătorul unui sistem DES stabilit în afara Uniunii desemnează, printr-un mandat scris, un reprezentant autorizat care este stabilit în Uniune.
(2) Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul convenit cu producătorul. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele:
(a) menține declarația de conformitate UE și documentația tehnică la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței pe durata menționată la articolul 17 alineatul (3);
(b) în urma unei cereri motivate din partea unei autorități de supraveghere a pieței ▌ furnizează autorităților respective o copie a mandatului și cu toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea unui sistem DES cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II, precum și cu cerințele specifice de la articolul 23;
(ba) informează fără întârzieri producătorul dacă reprezentantul autorizat are motive să creadă că un sistem DES nu mai este conform cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II;
(bb) informează fără întârzieri producătorul cu privire la plângerile primite de la consumatori și utilizatorii profesioniști;
(c) cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cererea acestora, cu privire la orice acțiune corectivă întreprinsă în legătură cu sistemele DES care fac obiectul mandatului lor;
(d) denunță mandatul dacă fabricantul acționează contrar obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament;
(e) se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția autorităților relevante, la cerere.
(2c) În cazul schimbării reprezentantului autorizat, modalitățile detaliate privind schimbarea vizează cel puțin următoarele aspecte:
(a) data încheierii mandatului reprezentantului autorizat care își termină mandatul și data începerii mandatului noului reprezentant autorizat;
(b) transferul de documente, inclusiv aspectele legate de confidențialitate și de drepturile de proprietate.
(2d) În cazul în care producătorul este stabilit în afara Uniunii și nu a respectat obligațiile prevăzute la articolul 17 reprezentantul autorizat poartă răspunderea legală pentru nerespectarea prezentului regulament în egală măsură și în solidar cu producătorul.
Articolul 19
Obligațiile importatorilor
(1) Importatorii introduc pe piața Uniunii numai sisteme DES care sunt în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II, precum și cu cerințele specifice de la articolul 23.
(2) Înainte de punerea la dispoziție pe piață a unui sistem DES, importatorii se asigură că:
(a) producătorul a întocmit documentația tehnică și declarația de conformitate UE;
(aa) producătorul este identificat și a fost desemnat un reprezentant autorizat în conformitate cu articolul 18;
(b) sistemul DES poartă marcajul de conformitate CE menționat la articolul 27, după finalizarea procedurii de evaluare a conformității;
(c) sistemul DES este însoțit de fișa de informații menționată la articolul 25 și de instrucțiuni clare și complete de utilizare, inclusiv acțiuni de mentenanță, în formate accesibile.
(3) Importatorii își indică numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa poștală și pagina de internet, adresa de e-mail sau alte date de contact digital la care pot fi contactați, într-un document de însoțire a sistemului DES. Adresa trebuie să indice un singur punct de contact pentru producător. Datele de contact sunt prezentate într-o limbă ușor de înțeles de către utilizatori și autoritățile de supraveghere a pieței. Importatorii se asigură că orice etichetă suplimentară aplicată nu acoperă informațiile de pe eticheta aplicată de către producător.
(4) Importatorii se asigură că, atât timp cât un sistem DES se află în responsabilitatea lor, sistemul DES nu este modificat într-un mod care pune în pericol conformitatea sa cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II și la articolul 27a.
(5) În cazul în care importatorul crede sau are motive să creadă că un sistem DES nu este sau nu mai este conform cu cerințele esențiale din anexa II și de la articolul 27a, acesta nu introduce sistemul respectiv pe piață sau îl recheamă sau îl retrage dacă a fost deja introdus pe piață, până când sistemul respectiv nu devine conform cerințelor menționate. Importatorul informează imediat în acest sens, fără întârzieri nejustificate, producătorul unui astfel de sistem DES, utilizatorii și autoritățile de supraveghere a pieței din statul membru în care a fost introdus pe piață sistemul DES, precizând în special detalii cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate, de rechemare sau de retragere a sistemului respectiv. Dacă un importator consideră sau are motive să creadă că un sistem DES prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor fizice, acesta informează, fără întârzieri nejustificate, autoritatea de supraveghere a pieței din statul membru în care este stabilit, precum și producătorul și, după caz, reprezentantul autorizat.
(6) Importatorii păstrează o copie a declarației de conformitate UE la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței pentru perioada menționată la articolul 17 alineatul (3) și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția acestor autorități, la cerere.
(7) Importatorii, în urma unei cereri motivate din partea autorităților de supraveghere a pieței ale statelor membre în cauză, furnizează acestora toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea unui sistem DES. Aceștia cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu producătorul și, după caz, cu reprezentantul autorizat al producătorului în limba oficială a statului membru în care se află autoritatea de supraveghere a pieței. Importatorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru a-și aduce sistemele DES în conformitate cu cerințele esențiale care vizează respectivele componente prevăzute în anexa II sau pentru a asigura că sistemele lor DES sunt retrase sau rechemate.
(7a) Importatorii stabilesc canale de raportare și asigură accesibilitatea acestora pentru a permite utilizatorilor să depună plângeri și țin un registru al plângerilor, al sistemelor DES neconforme și al sistemelor DES rechemate. Importatorii verifică dacă canalele de introducere a plângerilor stabilite conform articolului 17 alineatul (2) sunt disponibile public și dacă le permit să prezinte reclamații și să comunice orice risc legat de sănătate și siguranță sau alte aspecte care țin de protecția interesului public și orice incident grav care implică un sistem DES. Dacă astfel de canale nu sunt disponibile, importatorii le creează, ținând seama de nevoile de accesibilitate ale grupurilor vulnerabile și ale persoanelor cu dizabilități.
(7b) Importatorii investighează plângerile și informațiile privind incidentele legate de sistemele DES pe care le-au pus introdus pe piață și înscriu reclamațiile respective, precum și rechemările de sisteme și orice măsuri corective luate pentru a asigura conformitatea sistemului DES, în registrul menționat la articolul 17 alineatul (1) litera (ka) sau în propriul lor registru intern. Importatorii informează în timp util producătorul, distribuitorii și, dacă este cazul, reprezentanții autorizați cu privire la investigația efectuată și rezultatele acesteia.
Articolul 20
Obligațiile distribuitorilor
(1) Înainte de a introduce pe piață un sistem DES, distribuitorii verifică dacă:
(a) producătorul a întocmit declarația de conformitate UE;
(b) sistemul DES poartă marcajul de conformitate CE;
(c) sistemul DES este însoțit de fișa de informații menționată la articolul 25 și de instrucțiuni clare și complete de utilizare în formate accesibile;
(d) după caz, dacă importatorul a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (3).
(2) Distribuitorii se asigură că, atât timp cât un sistem DES se află în responsabilitatea lor, sistemul DES nu este modificat într-un mod care pune în pericol conformitatea sa cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II.
(3) În cazul în care un distribuitor consideră sau are motive să creadă că un sistem DES nu este conform cu cerințele esențiale din anexa II, acesta nu introduce sistemul DES pe piață până când acesta nu a fost adus în conformitate. În plus, distribuitorul informează în acest sens, fără întârzieri nejustificate, producătorul sau importatorul, precum și autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care a fost pus la dispoziție sistemul DES. Dacă un distribuitor consideră sau are motive să creadă că un sistem DES prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor fizice, acesta informează autoritatea de supraveghere a pieței din statul membru în care distribuitorul este stabilit, precum și producătorul și importatorul.
(4) Distribuitorii, în urma unei cereri motivate din partea unei autorități de supraveghere a pieței, furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea sistemului DES. Distribuitorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu producătorul, cu importatorul și, după caz, cu reprezentantul autorizat al producătorului cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru a-și aduce sistemele DES în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II sau pentru a le retrage sau rechema.
Articolul 21
Cazurile în care obligațiile producătorilor unui sistem DES se aplică altor operatori economici
În sensul prezentului regulament, un importator, un distribuitorsau un utilizator este considerat producător și este supus obligațiilor prevăzute la articolul 17, dacă se aplică una din următoarele:
(a) introduce pe piață un sistem DES sub numele sau marca sa;
(b) modifică un sistem DES deja introdus pe piață în așa fel încât conformitatea cu cerințele aplicabile poate fi afectată;
(c) efectuează modificări ale sistemului DES care conduc la modificări ale scopului preconizat, astfel cum a fost declarat de producător.
Articolul 22
Identificarea operatorilor economici
Operatorii economici informează, la cerere, autoritățile de supraveghere a pieței, pe o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piață a ultimului sistem DES vizat de declarația de conformitate UE, cu privire la:
(a) orice operator economic care le-a furnizat un sistem DES;
(b) orice operator economic căruia i-au furnizat un sistem DES.
Secțiunea 3
Conformitatea sistemului DES
Articolul 23
Specificațiile comune
(1) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune cu privire la cerințele esențiale prevăzute în anexa II, inclusiv un document model comun și un termen pentru punerea în aplicare a specificațiilor comune respective. După caz, specificațiile comune țin seama de particularitățile dispozitivelor medicale și ale sistemelor de IA cu grad ridicat de risc menționate la articolul 14 alineatele (3) și (4), inclusiv cu standardele de ultimă oră pentru informatica medicală și cu formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(2) Specificațiile comune menționate la alineatul (1) includ următoarele elemente:
(a) domeniul de aplicare;
(b) aplicabilitatea la diferite categorii de sisteme DES sau funcții incluse în acestea;
(c) versiunea;
(d) perioada de valabilitate;
(e) partea normativă;
(f) partea explicativă, inclusiv orice orientări relevante privind punerea în aplicare.
(3) Specificațiile comune pot include elemente legate de următoarele:
(a) seturile de date care conțin date electronice privind sănătatea și care definesc structurile, cum ar fi câmpurile de date și grupurile de date pentru reprezentarea conținutului clinic și alte părți ale datelor electronice privind sănătatea;
(b) sistemele de codificare și valorile care trebuie utilizate în seturile de date care conțin date electronice privind sănătatea, ținând seama în mod corespunzător atât de viitoarea armonizare a terminologiilor, cât și de compatibilitatea acestora cu terminologiile naționale existente;
(c) alte cerințe legate de calitatea datelor, cum ar fi caracterul complet și acuratețea datelor electronice privind sănătatea;
(d) specificațiile tehnice, standardele și profilurile pentru schimbul de date electronice privind sănătatea;
(e) cerințele și principiile legate de securitate, confidențialitate, integritate, siguranța pacienților și protecția datelor electronice privind sănătatea;
(f) specificațiile și cerințele legate de gestionarea identificării și utilizarea identificării electronice.
(4) Sistemele DES, dispozitivele medicale, dispozitivele medicale de diagnosticare in vitro și sistemele de IA cu risc ridicat menționate la articolele 13a și 14 care sunt în conformitate cu specificațiile comune menționate la alineatul (1) sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele esențiale acoperite de specificațiile respective sau de părți ale acestora, prevăzute în anexa II.
(5) În cazul în care specificațiile comune care acoperă cerințele de interoperabilitate și securitate ale sistemelor DES afectează dispozitivele medicale, dispozitivele medicale de diagnostic in vitro sau sistemele de IA cu grad ridicat de risc care intră sub incidența altor acte, cum ar fi Regulamentele (UE) 2017/745 și (UE) 2017/746 sau [...] [Legea privind inteligența artificială – 2021/0106(COD)], adoptarea specificațiilor comune respective poate fi precedată de o consultare cu Grupul de coordonare privind dispozitivele medicale (MDCG) menționat la articolul 103 din Regulamentul (UE) 2017/745 sau cu Comitetul european pentru inteligența artificială menționat la articolul 56 din Regulamentul [...] [Legea privind inteligența artificială 2021/0106(COD)] și CEPD, după caz.
(6) În cazul în care specificațiile comune care acoperă cerințele de interoperabilitate și securitate ale dispozitivelor medicale, ale dispozitivelor medicale de diagnostic in vitro sau ale sistemelor de IA cu grad ridicat de risc care intră sub incidența altor acte, cum ar fi Regulamentele (UE) 2017/745 și (UE) 2017/746 sau Regulamentul [...] [Legea privind inteligența artificială – 2021/0106(COD)], au impact asupra sistemelor DES, Comisia se asigură că adoptarea specificațiilor comune respective a fost precedată de o consultare cu Comitetul pentru spațiul european al datelor privind sănătatea și CEPD, după caz.
Articolul 24
Documentația tehnică
(1) Fabricanții întocmesc și actualizează documentația tehnică înainte ca sistemul DES să fie introdus pe piață sau pus în funcțiune.
(2) Documentația tehnică se întocmește astfel încât să demonstreze că sistemul DES respectă cerințele esențiale prevăzute în anexa II și să furnizeze autorităților de supraveghere a pieței toate informațiile necesare pentru a evalua conformitatea sistemului DES cu cerințele respective. Aceasta conține cel puțin elementele prevăzute în anexa III și o trimitere la rezultatele obținute dintr-un mediu european de testare digitală menționat la articolul 26a.
(3) Documentația tehnică se întocmește într-una din limbile oficiale ale statului membru vizat sau într-una din limbile ușor de înțeles. La cererea motivată a autorității de supraveghere a pieței dintr-un stat membru, producătorul oferă o traducere a părților relevante din documentația tehnică în limba oficială a respectivului stat membru.
(4) Atunci când o autoritate de supraveghere a pieței solicită o documentație tehnică sau o traducere a unor părți ale acesteia din partea unui producător, aceasta stabilește un termen de 30 de zile pentru primirea unei astfel de documentații sau traduceri, cu excepția cazului în care un termen mai scurt este justificat de un risc grav și imediat. În cazul în care producătorul nu respectă cerințele de la alineatele (1), (2) și (3), autoritatea de supraveghere a pieței îi poate solicita acestuia să dispună efectuarea unui test de către un organism independent, pe cheltuiala sa, într-un anumit interval de timp, pentru a verifica conformitatea cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II și cu specificațiile comune menționate la articolul 23.
Articolul 25
Fișă de informații de însoțire a sistemului DES
(1) Sistemele DES sunt însoțite de o fișă de informații care include informații concise, complete, corecte și clare, care sunt relevante, accesibile și inteligibile pentru utilizatorii profesioniști.
(2) Fișa de informații menționată la alineatul (1) precizează:
(a) identitatea, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact ale producătorului și, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
(b) denumirea și versiunea sistemului DES și data lansării acestuia;
(c) scopul său propus;
(d) categoriile de date electronice privind sănătatea pe care sistemul DES a fost conceput să le prelucreze;
(e) standardele, formatele, specificațiile și versiunile acestora susținute de sistemul DES.
(3) Ca alternativă la furnizarea fișei de informații menționate la alineatul (1) către sistemul DES, producătorii pot introduce informațiile menționate la alineatul (2) în baza de date a UE ▌menționată la articolul 32 ▌.
Articolul 26
Declarația de conformitate UE
(1) Declarația de conformitate UE stipulează faptul că producătorul sistemului DES a demonstrat că au fost îndeplinite cerințele esențiale prevăzute în anexa II.
(2) În cazul în care sistemele DES fac obiectul altor acte legislative ale Uniunii în ceea ce privește aspecte care nu sunt reglementate de prezentul regulament, care impun, de asemenea, o declarație de conformitate UE din partea producătorului cu privire la faptul că îndeplinirea cerințelor legislației respective a fost demonstrată, se întocmește o singură declarație de conformitate UE pentru toate actele Uniunii aplicabile sistemului DES. Declarația conține toate informațiile necesare pentru identificarea legislației Uniunii la care face referire declarația.
(3) Declarația de conformitate UE conține ▌informațiile prevăzute în anexa IV și se traduce în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii stabilite de statul membru (statele membre) în care se pune la dispoziție sistemul DES.
(3a) Declarațiile de conformitate UE digitale sunt accesibile online pe durata de viață preconizată a sistemului DES și, în orice caz, timp de cel puțin 10 ani după introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a sistemului DES.
(4) Prin redactarea declarației de conformitate UE, producătorul își asumă responsabilitatea pentru respectarea de către sistemul DES a cerințelor prevăzute în prezentul regulament atunci când este introdus pe piață sau pus în funcțiune.
(4b) Comisia publică un model standard uniform pentru declarația de conformitate UE și îl pune la dispoziție în format digital în toate limbile oficiale ale Uniunii.
Articolul 26a
Mediul european de testare digitală
(1) Comisia dezvoltă un mediu european de testare digitală pentru evaluarea componentelor armonizate ale sistemelor DES. Comisia pune la dispoziție software-ul care sprijină mediul european de testare digitală ca sursă deschisă.
(2) Statele membre instituie un mediu de testare digitală pentru evaluarea componentelor armonizate ale sistemelor DES. Aceste medii respectă specificațiile comune pentru mediile europene de testare digitală stabilite în temeiul alineatului (4). Statele membre informează Comisia cu privire la mediile de testare digitală.
(3) Înainte de introducerea pe piață a sistemelor DES, producătorii utilizează mediile de testare menționate la alineatele (1) și (2) pentru evaluarea componentelor armonizate ale sistemelor DES. Rezultatele testării sunt incluse în documentația menționată la articolul 24. Conformitatea cu prezentul regulament este prezumată în ceea ce privește elementele testate cu rezultate pozitive.
(4) Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, norme comune pentru mediul european de testare digitală. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Articolul 27
Marcajul CE
(1) Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe documentele de însoțire a sistemului DES și, după caz, pe ambalaj.
(1a) Marcajul CE se aplică înainte ca sistemul DES să fie introdus pe piață.
(2) Marcajul CE face obiectul principiilor generale prevăzute la articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului.
Articolul 27a
Cerințe naționale și raportarea către Comisie
(1) Statele membre pot introduce cerințe naționale pentru sistemele DES și dispoziții privind evaluarea conformității acestora în ceea ce privește alte aspecte decât componentele armonizate ale sistemelor DES.
(2) Cerințele sau dispozițiile naționale privind evaluarea menționate la alineatul (1) nu împiedică și nu interacționează în mod negativ cu componentele armonizate ale sistemelor DES.
(3) Atunci când statele membre adoptă regulamente în conformitate cu alineatul (1), acestea informează Comisia cu privire la aceasta.
Secțiunea 4
Supravegherea pieței sistemelor DES
Articolul 28
Autoritățile de supraveghere a pieței
(1) Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică sistemelor DES referitor la cerințele aplicabile sistemelor DES și riscurilor aferente care intră sub incidența capitolului III din prezentul regulament.
(2) Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile de supraveghere a pieței responsabile de punerea în aplicare a prezentului capitol. Acestea se asigură că autoritățile de supraveghere a pieței dispun de competențele, echipamentele, resursele umane, financiare și tehnice și cunoștințele necesare pentru buna desfășurare a sarcinilor lor în conformitate cu prezentul regulament. Autoritățile de supraveghere a pieței sunt împuternicite să ia măsurile menționate la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2019/1020 pentru a asigura respectarea prezentului capitol. Statele membre comunică identitatea autorităților de supraveghere a pieței Comisiei. Comisia și statele membre fac publice aceste informații.
(3) Autoritățile de supraveghere a pieței desemnate în temeiul prezentului articol pot fi autoritățile privind sănătatea digitală desemnate în temeiul articolului 10. În cazul în care o autoritate privind sănătatea digitală îndeplinește sarcini ale autorității de supraveghere a pieței, statele membre se asigură că se evită orice conflict de interese.
(4) Autoritățile de supraveghere a pieței raportează anual Comisiei rezultatele activităților relevante de supraveghere a pieței.
(4b) Dacă un producător sau un alt operator economic nu cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței sau în cazul în care informațiile și documentația furnizate sunt incomplete sau incorecte, autoritățile de supraveghere a pieței pot lua toate măsurile corespunzătoare pentru a interzice sau a restricționa disponibilitatea pe piață a sistemului DES în cauză până când producătorul nu cooperează sau nu furnizează informații complete și corecte sau nu retrage sau recheamă de pe piață sistemul.
(5) Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre cooperează între ele și cu Comisia. Comisia asigură organizarea schimburilor de informații necesare în acest sens.
(6) În ceea ce privește dispozitivele medicale, dispozitivele medicale de diagnostic in vitro sau sistemele de IA cu grad ridicat de risc menționate la articolul 14 alineatele (3) și (4), autoritățile responsabile de supravegherea pieței sunt cele menționate la articolul 93 din Regulamentul (UE) 2017/745, la articolul 88 din Regulamentul (UE) 2017/746 sau la articolul 59 din Regulamentul [...] [Legea privind inteligența artificială – 2021/0106(COD)], după caz.
Articolul 29
Gestionarea riscurilor prezentate de sistemele DES și a incidentelor grave
(1) În cazul în care o autoritate de supraveghere a pieței dintr-un stat membru are motive să creadă că un sistem DES prezintă un risc pentru sănătatea, siguranța sau drepturile persoanelor fizice sau pentru protecția datelor cu caracter personal, aceasta efectuează o evaluare cu privire la sistemul DES în cauză, acoperind toate cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament.Reprezentanții săi autorizați și toți ceilalți operatori economici relevanți cooperează, după caz, cu autoritățile de supraveghere a pieței în acest scop și iau toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că sistemul DES în cauză nu mai prezintă riscul respectiv atunci când este introdus pe piață, sau că iau măsuri pentru a retrage sistemul DES de pe piață sau pentru a-l rechema, într-un termen rezonabil.
(1a) Dacă autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, acestea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la acțiunile corective pe care le-au solicitat din partea operatorului economic.
(1b) Dacă o autoritate de supraveghere a pieței conchide că un sistem DES a cauzat prejudicii sănătății sau siguranței persoanelor fizice sau altor aspecte legate de protecția interesului public, producătorul furnizează imediat informații și documentație, după caz, persoanei sau utilizatorului afectat și, dacă este cazul, altor părți terțe afectate de prejudiciul cauzat persoanei sau utilizatorului, fără a aduce atingere normelor privind protecția datelor.
(2) Operatorul economic menționat la alineatul (1) se asigură că sunt întreprinse acțiuni corective în ceea ce privește toate sistemele DES vizate pe care le-a introdus pe piață în întreaga Uniune.
(3) Autoritatea de supraveghere a pieței informează, fără întârzieri nejustificate, Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței sau, dacă este cazul, autoritățile de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 din alte state membre cu privire la măsurile dispuse în temeiul alineatului (1). Informațiile includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea sistemului DES în cauză, originea și lanțul de aprovizionare aferent sistemului DES, natura riscului implicat, precum și natura și durata măsurilor naționale luate.
(3a) Dacă o constatare a unui organism de supraveghere a pieței sau un incident grav de care acesta este informat se referă la protecția datelor cu caracter personal, autoritatea de supraveghere a pieței informează neîntârziat autoritățile de supraveghere relevante în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și cooperează cu acestea.
(4) Producătorii sistemelor DES introduse pe piață sau puse în funcțiune raportează orice incident grav care implică un sistem DES autorităților de supraveghere a pieței din statele membre în care a avut loc un astfel de incident grav și autorităților de supraveghere a pieței din statele membre în care au fost introduse sau puse în funcțiune astfel de sisteme DES. Raportul conține, de asemenea, o descriere a acțiunilor corective întreprinse sau avute în vedere de producător. Statele membre pot prevedea ca utilizatorii sistemelor DES introduse pe piață sau puse în funcțiune să raporteze astfel de incidente.
O astfel de notificare se efectuează, fără a aduce atingere cerințelor de notificare a incidentelor în temeiul Directivei (UE) 2022/2555, imediat după ce producătorul a stabilit o legătură de cauzalitate între sistemul DES și incidentul grav sau probabilitatea rezonabilă a unei astfel de legături și, în orice caz, în termen de cel mult 3 zile de la data la care producătorul a luat cunoștință de incidentul grav care implică sistemul DES.
(5) Autoritățile ▌menționate la alineatul (4) informează fără întârziere celelalte autorități ▌cu privire la incidentul grav și la măsurile corective luate sau avute în vedere de producător sau solicitate acestuia pentru a reduce la minimum riscul de recurență a incidentului grav.
(6) În cazul în care sarcinile autorității de supraveghere a pieței nu sunt îndeplinite de autoritatea privind sănătatea digitală, autoritatea de supraveghere a pieței cooperează cu autoritatea privind sănătatea digitală. Ea informează autoritatea privind sănătatea digitală cu privire la orice incidente grave și sisteme DES care prezintă un risc, inclusiv riscuri legate de interoperabilitate, securitate și siguranța pacienților, precum și cu privire la orice acțiune corectivă, rechemare sau retragere a unor astfel de sisteme DES.
(6b) În cazul incidentelor care pun în pericol siguranța pacienților sau securitatea informațiilor, autoritățile de supraveghere a pieței pot lua măsuri imediate și pot solicita acțiuni corective imediate.
Articolul 30
Gestionarea neconformității
(1) În cazul în care o autoritate de supraveghere a pieței ajunge, printre altele, la una dintre următoarele constatări, aceasta solicită producătorului sistemului DES în cauză, reprezentantului său autorizat și tuturor celorlalți operatori economici relevanți, într-un termen stabilit, să ia măsurile necesare pentru a asigura că sistemul DES respectă dispozițiile aplicabile:
(a) sistemul DES nu este în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II și cu specificațiile comune potrivit articolului 23;
(b) documentația tehnică nu este disponibilă, ▌este incompletă ori nu este conformă cu articolul 24;
(c) declarația de conformitate UE nu a fost redactată sau nu a fost redactată corect, conform articolului 26;
(d) marcajul CE a fost aplicat prin încălcarea articolului 27 sau nu a fost aplicat;
(da) obligațiile de înregistrare prevăzute la articolul 32 nu au fost îndeplinite.
(1a) Dacă operatorul economic relevant nu întreprinde acțiuni corective adecvate în termen rezonabil, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice sau a limita punerea la dispoziție a sistemului DES pe piața națională, pentru a retrage de pe piață sau a rechema produsul respectiv.
Autoritățile de supraveghere a pieței informează Comisia și celelalte state membre, fără întârziere, cu privire la respectivele măsuri. Informațiile respective includ toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica sistemul DES neconform, originea sistemului DES respectiv, natura neconformității invocate și riscul implicat, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant. Autoritățile de supraveghere a pieței indică, în special, dacă neconformitatea este cauzată de una dintre următoarele situații:
(a) sistemul DES nu este în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II;
(b) se constată deficiențe în specificațiile comune menționate la articolul 23;
(d) statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura în temeiul prezentului articol, informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și informațiile suplimentare referitoare la neconformitatea sistemului DES în cauză aflate la dispoziția lor și cu privire la obiecțiile lor, în caz de dezacord cu măsura națională adoptată;
(e) dacă, în termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la al doilea paragraf, niciun stat membru și nici Comisia nu ridică vreo obiecție cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura respectivă este considerată justificată.
(2) În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) persistă, autoritatea de supraveghere a pieței în cauză ia toate măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau a interzice punerea la dispoziție pe piață a sistemului DES sau se asigură că acesta este rechemat sau retras de pe piață.
Articolul 30a
Procedura de salvgardare a Uniunii
(1) În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 29 alineatul (2) și articolul 30 alineatul (1a), se aduc obiecții cu privire la o măsură luată de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură națională contravine legislației Uniunii, Comisia inițiază imediat consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsura națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare sub forma unei decizii, prin care stabilește dacă măsura națională este justificată sau nu. Comisia își face cunoscută decizia tuturor statelor membre și o comunică de îndată acestora și operatorului sau operatorilor economici relevanți.
(2) În cazul în care măsura națională este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile care se impun pentru a se asigura că sistemul DES neconform este retras de pe piața lor națională și informează Comisia în consecință. În cazul în care măsura națională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura respectivă.
Secțiunea 5
Alte dispoziții privind interoperabilitatea
Articolul 31
Etichetarea ▌aplicațiilor de wellness
(1) Dacă un producător al unei aplicații de wellness declară interoperabilitatea cu un sistem DES referitor la componentele armonizate ale sistemelor DES și, prin urmare, conformitatea cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II și cu specificațiile comune de la articolul 23, aplicația de wellness respectivă este însoțită de o etichetă care să indice în mod clar conformitatea sa cu cerințele respective. Eticheta este emisă de producătorul aplicației de wellness.
(2) Eticheta include următoarele informații:
(a) categoriile de date electronice privind sănătatea pentru care s-a confirmat conformitatea cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II;
(b) trimiterea la specificații comune pentru a demonstra conformitatea;
(c) perioada de valabilitate a etichetei.
(3) Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, formatul și conținutul etichetei. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(4) Eticheta este redactată în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii sau în limbi ușor de înțeles alese de statul membru (statele membre) în care este introdusă pe piață sau pusă în funcțiune aplicația de wellness.
(5) Valabilitatea etichetei nu depășește trei ani.
(6) În cazul în care aplicația de wellness este parte integrantă a unui dispozitiv sau este încorporată într-un dispozitiv după punerea sa în funcțiune, eticheta de însoțire se indică în aplicația propriu-zisă sau se aplică pe dispozitiv, iar în cazul software-ului, se folosește o etichetă digitală. Pentru afișarea etichetei, pot fi utilizate și coduri de bare 2D (bidimensionale).
(7) Autoritățile de supraveghere a pieței verifică conformitatea aplicațiilor de wellness cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II.
(8) Fiecare furnizor al unei aplicații de wellness căreia i s-a acordat o etichetă se asigură că aplicația de wellness care este introdusă pe piață sau pusă în funcțiune este însoțită de etichetă pentru fiecare unitate în parte, în mod gratuit.
(9) Fiecare distribuitor al unei aplicații de wellness căreia i s-a acordat o etichetă pune eticheta la dispoziția clienților la punctul de vânzare în format electronic ▌.
Articolul 31a
Interoperabilitatea aplicațiilor de wellness cu sistemele DES
(1) Producătorii de aplicații de wellness pot solicita interoperabilitatea cu un sistem DES după ce se îndeplinesc condițiile relevante. Când se întâmplă acest lucru, utilizatorii acestor aplicații de wellness trebuie să fie informați în mod adecvat în legătură cu această interoperabilitate și cu efectele sale.
(2) Interoperabilitatea aplicațiilor de wellness cu sistemele DES nu înseamnă partajarea sau transmiterea automată a tuturor datelor privind sănătatea sau a unei părți a lor din aplicația de wellness către sistemul DES. Partajarea sau transmiterea de astfel de date este posibilă doar cu consimțământul persoanei fizice și în conformitate cu articolul 8B din prezentul regulament, iar interoperabilitatea este limitată strict la acest scop. Producătorii de aplicații de wellness care solicită interoperabilitate cu un sistem DES trebuie să garanteze că utilizatorul poate alege ce categorii ale datelor de sănătate din aplicația de wellness dorește să introducă în sistemul DES și circumstanțele acestei partajări sau transmisii.
Secțiunea 5a
Înregistrarea sistemului DES și a aplicației de wellness
Articolul 32
Baza de date UE pentru înregistrarea sistemelor DES și a aplicațiilor de wellness
(1) Comisia creează și menține o bază de date accesibilă publicului cu informații privind sistemele DES pentru care a fost emisă o declarație de conformitate UE în temeiul articolului 26 și privind aplicațiile de wellness cărora li s-a acordat o etichetă în temeiul articolului 31.
(2) Înainte de introducerea pe piață sau de punerea în funcțiune a unui sistem DES menționat la articolul 14 sau a unei aplicații de wellness menționate la articolul 31, producătorul sistemului DES sau al aplicației de wellness sau, după caz, reprezentantul său autorizat înregistrează datele solicitate în baza de date a UE menționată la alineatul (1) și include rezultatele oferite de mediul de testare, astfel cum se prevede la articolul 26a.
(3) Dispozitivele medicale, dispozitivele medicale de diagnostic in vitro sau sistemele de IA cu grad ridicat de risc menționate la articolul 14 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament se înregistrează și în baza de date creată în temeiul Regulamentelor (UE) 2017/745, (UE) 2017/746 sau [...] [Legea privind inteligența artificială – 2021/0106(COD)], după caz. În astfel de cazuri, informațiile se transmit și către baza de date a UE menționată la alineatul (1).
(4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a stabili lista datelor care trebuie înregistrate de producătorii de sisteme DES și de aplicații de wellness în temeiul alineatului (2).
CAPITOLUL IV
Utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea
Secțiunea 1
Condiții generale privind utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea
Articolul 32a
Aplicabilitatea față de deținătorii de date privind sănătatea
Următoarele categorii de deținători de date privind sănătatea sunt exceptate de la obligațiile care le revin deținătorilor de date privind sănătatea prevăzute în prezentul capitol:
(a) cercetători individuali și persoane fizice;
(b) persoane juridice care se califică drept „microîntreprinderi” în sensul definiției de la articolul 2 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei.
Statele membre pot, în temeiul legislației naționale, să prevadă că obligațiile deținătorilor de date privind sănătatea prevăzute în prezentul capitol se aplică deținătorilor de date privind sănătatea menționați la alineatul (1) care intră în sfera lor de competență.
În temeiul legislației naționale, statele membre pot prevedea ca entitățile de intermediere de date privind sănătatea să îndeplinească sarcinile anumitor categorii de deținători de date. În acest caz, se consideră în continuare că datele sunt transmise de mai mulți deținători de date.
Legislația națională definită la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol se notifică Comisiei până la [data aplicării capitolului IV]. Orice viitoare legislație sau modificări ulterioare aduse la acestea se transmit Comisiei fără întârziere.
Articolul 33
Categoriile minime de date electronice pentru utilizare secundară
(1) Deținătorii de date privind sănătatea pun la dispoziție următoarele categorii de date electronice pentru utilizare secundară, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol:
(a) date electronice privind sănătatea din DES;
(b) date asupra factorilor care au un impact asupra sănătății, inclusiv factorii socio-economici, de mediu și comportamentali determinanți ai sănătății;
(ba) date agregate privind nevoile în materie de asistență medicală, resursele alocate asistenței medicale, furnizarea și accesul la asistență medicală, cheltuielile cu asistența medicală și finanțarea;
(c) date ▌ale agenților patogeni, care au impact asupra sănătății umane;
(d) date administrative legate de serviciile de sănătate, inclusiv date privind rețetele, cererile de rambursare și rambursarea;
(e) date genetice, epigenomice și genomice ▌umane;
(ea) alte date moleculare umane, cum ar fi transcriptomica proteomică, metabolomică, lipidomică și alte date omice;
(f) date electronice privind sănătatea cu caracter personal generate automatprin intermediul dispozitivelor medicale ▌;
(fa) date din aplicațiile de wellness;
(g) date privind statutul profesional, specializare și instituția referitoare la cadrele medicale implicate în tratamentul unei persoane fizice;
(h) registre de date privind sănătatea la nivelul populației (registre de sănătate publică);
(i) date ▌provenite din registrele medicale și din registrele mortalității;
(j) date ▌din studii clinice intervenționale, studii clinice și investigații clinice care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 536/2014, al Regulamentului [SOHO], al Regulamentului (UE) 2017/745 și, respectiv, al Regulamentului (UE) 2017/746;
(k) alte date ▌privind sănătatea provenite de la dispozitive medicale ▌;
(ka) date provenite din registrele de medicamente și de la dispozitive medicale;
(l) date provenite din cohorte de cercetare, chestionare și sondaje legate de sănătate, după publicarea inițială a rezultatelor;
(m) date ▌privind sănătatea provenite de la bănci biologice și baze de date asociate.
▌
(6) În cazul în care un organism din sectorul public obține date în situații de urgență, astfel cum sunt definite la articolul 15 litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) 2023/2854, în conformitate cu normele prevăzute în regulamentul respectiv, acesta poate fi sprijinit de un organism de acces la datele privind sănătatea pentru a furniza asistență tehnică pentru prelucrarea datelor sau pentru a le combina cu alte date în vederea unei analize comune.
▌
(8) Statele membre pot prevedea, în temeiul dreptului intern, că categorii suplimentare de date electronice privind sănătatea sunt puse la dispoziție pentru utilizare secundară în temeiul prezentului regulament.
(8a) Statele membre pot stabili norme pentru prelucrarea și utilizarea datelor electronice privind sănătatea care conțin diverse îmbunătățiri legate de prelucrarea datelor electronice privind sănătatea pe baza unei autorizații privind datele în temeiul articolului 46, cum ar fi corectarea, adnotarea și îmbogățirea.
(8b) Statele membre pot introduce măsuri mai stricte și garanții suplimentare la nivel național pentru a proteja sensibilitatea și valoarea datelor care intră sub incidența articolului 33 alineatul (1) literele (e), (fa), (m) și (ea). Statele membre notifică dispozițiile și măsurile respective Comisiei și notifică acesteia, fără întârziere, orice altă modificare ulterioară referitoare la acestea.
Articolul 33a
Drepturile de proprietate intelectuală și secretele comerciale
Datele electronice privind sănătatea protejate prin drepturi de proprietate intelectuală, secrete comerciale și/sau care intră sub incidența dreptului de reglementare privind protecția datelor prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE sau la articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 sunt puse la dispoziție pentru utilizare secundară în conformitate cu principiile stabilite în prezentul regulament. În acest sens, se aplică următoarele dispoziții:
(a) deținătorii de date privind sănătatea informează organismul de acces la datele privind sănătatea și identifică orice date electronice privind sănătatea care conțin conținut sau informații protejate prin drepturi de proprietate intelectuală sau secrete comerciale și/sau care intră sub incidența dreptului de reglementare privind protecția datelor prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE sau la articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Acestea indică părțile din seturile de date vizate și justifică de ce datele necesită protecția specifică de care beneficiază datele. Aceste informații sunt furnizate atunci când organismul de acces la datele privind sănătatea comunică organismului de acces la datele privind sănătatea descrierile seturilor de date în temeiul articolului 41 alineatul (2) pentru seturile de date pe care le deține sau cel târziu în urma unei cereri primite din partea organismului de acces la datele privind sănătatea;
(b) organismele de acces la datele privind sănătatea iau toate măsurile specifice adecvate și proporționale, inclusiv cele juridice, organizatorice și tehnice, pe care le consideră necesare pentru a menține protecția drepturilor de proprietate intelectuală, a secretelor comerciale și/sau a dreptului de reglementare la protecția datelor prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE sau la articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004; organismul de acces la datele privind sănătatea determină necesitatea și caracterul acestor măsuri;
(c) atunci când eliberează autorizații privind datele, organismele de acces la datele privind sănătatea pot condiționa accesul la anumite date electronice privind sănătatea prin măsuri juridice, organizatorice și tehnice. Astfel de măsuri pot include acorduri contractuale între deținătorii de date privind sănătatea și utilizatorii de date privind sănătatea pentru a partaja date care conțin informații sau conținut protejat prin drepturi de proprietate intelectuală sau secrete comerciale. Comisia elaborează și recomandă modele de clauze contractuale fără caracter obligatoriu pentru astfel de acorduri;
(d) dacă acordarea accesului la datele electronice privind sănătatea în scop secundar prezintă un risc grav, care nu poate fi corect atenuat, de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, a secretelor comerciale și/sau a dreptului de reglementare privind protecția datelor prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE sau la articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, organismul de acces la datele privind sănătatea refuză accesul utilizatorului de date privind sănătatea în acest sens. Organismul de acces la datele privind sănătatea informează utilizatorul de date privind sănătatea cu privire la acest refuz și explică de ce nu este posibil accesul. Deținătorii de date privind sănătatea și utilizatorii de date privind sănătatea au dreptul de a depune o plângere în conformitate cu articolul 38b.
Articolul 34
Scopurile în care pot fi prelucrate datele electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea oferă acces pentru uz secundar la datele electronice privind sănătatea menționate la articolul 33, unui utilizator de date privind sănătatea în cazul în care prelucrarea datelor de către acesta este necesară în următoarele scopuri:
(a) interesul public în domeniul sănătății publice și al sănătății în muncă, cum ar fi activități pentru protecția împotriva amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății, supravegherea sănătății publice sau activități de asigurare a unor niveluri ridicate de calitate și siguranță a asistenței medicale, printre care siguranța pacientului, și a medicamentelor sau a dispozitivelor medicale;
(b) activități de politică și de reglementare pentru a sprijini organismele din sectorul public sau instituțiile, agențiile și organele Uniunii, inclusiv autoritățile de reglementare, din sectorul sănătății sau al serviciilor de îngrijire să își îndeplinească sarcinile definite în mandatele lor;
(c) statistici, cum ar fi cele naționale, multinaționale și la nivelul Uniunii, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 223/2009(36), referitoare la sectorul sănătății sau al serviciilor de îngrijire;
(d) activități de educație sau de predare în sectorul sănătății sau al serviciilor de îngrijire la nivelul învățământului profesional sau superior;
(e) cercetarea științifică legată de sectorul sănătății sau al serviciilor de îngrijire, care contribuie la sănătatea publică sau la evaluarea tehnologiilor medicale sau care asigură niveluri ridicate de calitate și siguranță a asistenței medicale, a medicamentelor sau a dispozitivelor medicale, în beneficiul utilizatorilor finali ai activităților desfășurate, cum ar fi pacienții, cadrele medicale și administratorii din domeniul sănătăți, inclusiv:
(i) activități de dezvoltare și inovare pentru produse sau servicii;
(ii) antrenarea, testarea și evaluarea algoritmilor, inclusiv în dispozitivele medicale, în dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro, în sistemele de IA și în aplicațiile de sănătate digitală;
▌
(h) îmbunătățirea furnizării de asistență medicală, optimizarea tratamentului și furnizarea de asistență medicală, pe baza datelor electronice privind sănătatea ale altor persoane fizice.
(2) Accesul la datele electronice privind sănătatea ▌în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a)-(c), este rezervat numai organismelor din sectorul public și instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii care își exercită sarcinile care le sunt conferite prin dreptul Uniunii sau prin dreptul intern, inclusiv în cazul în care prelucrarea datelor în scopul îndeplinirii acestor sarcini este efectuată de o parte terță în numele respectivului organism din sectorul public sau al instituțiilor, agențiilor și organelor Uniunii.
▌
Articolul 35
Utilizare secundară interzisă a datelor electronice privind sănătatea
Utilizatorii de date privind sănătatea prelucrează astfel de date numai pentru utilizare secundară pe baza și în conformitate cu scopurile stabilite într-o autorizație privind datele emisă în temeiul articolului 46 sau cererile de date în temeiul articolului 47.
Îndeosebi, se interzice să se solicite accesul la datele electronice privind sănătatea obținute prin intermediul unei autorizații privind datele eliberate în temeiul articolului 46 sau a unei cereri de date aprobate conform articolului 47 și să se prelucreze astfel de date în următoarele scopuri:
(a) luarea unor decizii în detrimentul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice pe baza datelor electronice privind sănătatea ale acesteia; pentru a se califica drept „decizii”, acestea trebuie să producă efecte juridice, economice sau sociale sau să afecteze similar în mod semnificativ persoanele fizice respective;
(b) luarea unor decizii cu privire la o persoană fizică sau la grupuri de persoane fizice în legătură cu ofertele de muncă sau oferirea de condiții mai puțin favorabile în furnizarea de bunuri sau servicii, inclusiv pentru a le exclude de la beneficiul unui contract de asigurare sau de credit ori pentru a le modifica contribuțiile și primele de asigurare sau condițiile de împrumut, ori luarea altor decizii în legătură cu o persoană fizică sau cu un grup de persoane fizice pentru a le discrimina pe baza datelor privind sănătatea obținute;
(c) activități de publicitate sau de marketing ▌;
▌
(e) dezvoltarea de produse sau servicii care pot dăuna persoanelor, sănătății publice ori societăților în general, inclusiv, dar fără a se limita la droguri ilicite, băuturi alcoolice, produse din tutun și nicotină, arme ori produse sau servicii care sunt concepute sau modificate astfel încât să creeze dependență sau să contravină ordinii sau prezintă un risc pentru sănătatea umană;
(eb) activități care intră în conflict cu dispozițiile etice în temeiul legislației naționale.
Secțiunea 2
Guvernanța și mecanismele pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea
Articolul 36
Organismele de acces la datele privind sănătatea
(1) Statele membre desemnează unul sau mai multe organisme de acces la datele privind sănătatea responsabile de îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolele 37, 38 și 39. Statele membre pot fie să înființeze unul sau mai multe organisme noi din sectorul public, fie să se bazeze pe organismele existente din sectorul public ori pe serviciile interne ale organismelor din sectorul public care îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol. Sarcinile prevăzute la articolul 37 pot fi împărțite între diferite organisme de acces la datele privind sănătatea. În cazul în care un stat membru desemnează mai multe organisme de acces la datele privind sănătatea, acesta desemnează un organism de acces la datele privind sănătatea care să acționeze în calitate de coordonator, având responsabilitatea de coordonare a cererilor cu celelalte organisme de acces la datele privind sănătatea, în statul membru și către alte organisme de acces la datele privind sănătatea în celelalte state membre.
Fiecare organism responsabil pentru accesul la datele privind sănătatea contribuie la aplicarea consecventă a prezentului regulament în întreaga Uniune. În acest scop, organismele de acces la datele privind sănătatea cooperează între ele și cu Comisia, și, în cazul unor preocupări legate de protecția datelor, cu autoritățile de supraveghere de resort.
(2) Statele membre se asigură că fiecare organism de acces la datele privind sănătatea dispune de resursele umane ▌și financiare și de competențele necesare, în sprijinul îndeplinirii sarcinilor sale și exercitarea atribuțiilor.
Dacă este necesară o evaluare de către organismele etice în temeiul dreptului intern, organismele respective oferă expertiză organismului de acces la datele privind sănătatea. Ca alternativă, statele membre pot să prevadă un organ de etică în structura organismului de acces la datele privind sănătatea.
Statele membre asigură resursele tehnice, spațiile de lucru și infrastructura necesare pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor sale și pentru exercitarea competențelor sale.
(2a) Statele membre se asigură că se evită orice conflict de interese între diferitele sarcini ale organismelor de acces la datele privind sănătatea. Aici intră garanții organizatorice, cum ar fi separarea funcțională între diferitele funcții ale organismelor de acces la datele privind sănătatea, inclusiv între evaluarea cererilor, primirea și pregătirea seturilor de date, inclusiv anonimizarea, pseudonimizarea, precum și furnizarea datelor în medii de prelucrare securizate.
(3) În îndeplinirea sarcinilor ce le revin, organismele de acces la datele privind sănătatea cooperează în mod activ cu reprezentanții părților interesate relevante, în special cu reprezentanții pacienților, ai deținătorilor de date și ai utilizatorilor de date și evită orice conflict de interese. ▌
(3a) În îndeplinirea sarcinilor și în exercitarea competențelor lor în conformitate cu prezentul regulament, organismele de acces la datele privind sănătatea evită orice conflict de interese. Personalul organismelor de acces la datele privind sănătatea acționează în interes public și în mod independent.
(4) Statele membre informează Comisia cu privire la identitatea organismelor de acces la datele privind sănătatea desemnate în temeiul alineatului (1) până la data aplicării prezentului regulament. De asemenea, ele trebuie să informeze Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a identității organismelor respective. Comisia și statele membre fac publice aceste informații.
Articolul 36a
Serviciul Uniunii de acces la date
(1) Comisia exercită sarcinile prevăzute la articolele 37 și 39 în ceea ce privește deținătorii de date privind sănătatea care sunt instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii.
(2) Comisia se asigură că resursele umane, tehnice și financiare, spațiile și infrastructura necesare sunt alocate pentru îndeplinirea eficientă a acestor sarcini și pentru exercitarea atribuțiilor sale.
(3) Cu excepția cazului în care este prevăzută o excludere explicită, trimiterile la sarcinile și îndatoririle organismelor de acces la datele privind sănătatea din prezentul regulament se aplică și Comisiei, în cazul în care sunt vizați deținătorii de date care sunt instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii.
Articolul 37
Sarcinile organismelor de acces la datele privind sănătatea
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea îndeplinesc următoarele sarcini:
(a) decid cu privire la cererile de acces la date în temeiul articolului 45, autorizează și eliberează autorizații privind datele în temeiul articolului 46 pentru accesarea datelor electronice privind sănătatea care țin de competența lor ▌în vederea utilizării secundare și decid cu privire la cererile de date în conformitate cu articolul 47 de la prezentul capitol și cu capitolul II din Regulamentul (UE) 2022/868, inclusiv:
(iii) oferă acces la datele electronice privind sănătatea utilizatorilor de date privind sănătatea în baza unei autorizații privind datele într-un mediu de prelucrare securizat, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 50;
(iv) monitorizează și supraveghează respectarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament de către utilizatorii de date privind sănătatea și de către deținătorii de date privind sănătatea;
(vi) solicită datele electronice privind sănătatea menționate la articolul 33 de la deținătorii relevanți de date privind sănătatea în baza unei autorizații privind datele sau a unei cereri de date aprobate;
(d) prelucrează datele electronice privind sănătatea menționate la articolul 33, cum ar fi primirea, combinarea, pregătirea și compilarea datelor solicitate necesare de la deținătorii de date privind sănătatea, pseudonimizarea sau anonimizarea datelor;
▌
(f) iau toate măsurile necesare pentru a păstra confidențialitatea drepturilor de PI și protecția normativă a datelor, precum și confidențialitatea secretelor comerciale, astfel cum se prevede la articolul 35a, și ținând seama de drepturile aplicabile atât ale deținătorului de date privind sănătatea, cât și ale utilizatorului de date privind sănătatea;
▌
(j) cooperează cu deținătorii de date și îi supraveghează pentru a asigura punerea în aplicare coerentă și exactă a etichetei de calitate și de utilitate a datelor prevăzută la articolul 56;
(k) mențin un sistem de gestionare pentru înregistrarea și prelucrarea cererilor de acces la date, a cererilor de date, a deciziilor privind respectivele cereri și a autorizațiilor privind datele care au fost eliberate și a cererilor de date la care s-a răspuns, furnizând cel puțin informații privind numele solicitantului de date, scopul accesului, data eliberării, durata autorizației privind datele și o descriere a cererii de acces la date sau a cererii de date;
(l) mențin un sistem de informare publică pentru a respecta obligațiile prevăzute la articolul 38;
(m) cooperează la nivelul Uniunii și la nivel național pentru a stabili standarde, cerințe tehnice și măsuri comune adecvate pentru accesarea datelor electronice privind sănătatea într-un mediu de prelucrare securizat;
(n) cooperează la nivelul Uniunii și la nivel național și oferă consultanță Comisiei cu privire la tehnicile și cele mai bune practici pentru utilizarea secundară și gestionarea datelor electronice privind sănătatea;
(o) facilitează accesul transfrontalier la datele electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară care sunt găzduite în alte state membre, prin intermediul HealthData@EU, și cooperează strâns între ele și cu Comisia;
▌
(q) publică, prin mijloace electronice:
(i) un catalog național de seturi de date care include detalii privind sursa și natura datelor electronice privind sănătatea, în conformitate cu articolele 55, 56 și 58, precum și condițiile de punere la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea. Catalogul național de seturi de date este, de asemenea, pus la dispoziția punctelor de informare unice în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2022/868;
(ii) toate cererile de acces la date și cererile de date privind sănătatea, fără întârzieri nejustificate după primirea lor inițială;
(iia) toate autorizațiile de date sau cererile de date privind sănătatea acordate, precum și deciziile de respingere, inclusiv justificarea acestora, în termen de 30 de zile lucrătoare de la emitere;
(iii) măsuri legate de neconformitate, în temeiul articolului 43;
(iv) rezultatele comunicate de utilizatorii de date privind sănătatea în temeiul articolului [XX];
(v) un sistem de informare pentru a respecta obligațiile prevăzute la articolul 37a;
(vi) informații privind conectarea unui punct național de contact dintr-o țară terță sau a unei organizații internaționale, de îndată ce devin participanți autorizați la HealthData@EU, prin mijloace electronice, cel puțin pe un site web sau un portal web ușor accesibil;
(r) își îndeplinesc obligațiile față de persoanele fizice în temeiul articolului 37a;
▌
(t) îndeplinesc orice alte sarcini legate de punerea la dispoziție a utilizării secundare a datelor electronice privind sănătatea în contextul prezentului regulament.
(2) În exercitarea sarcinilor ce le revin, organismele de acces la datele privind sănătatea:
(a) cooperează cu autoritățile de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 ▌în ceea ce privește datele electronice cu caracter personal privind sănătatea și cu Comitetul pentru spațiul european al datelor privind sănătatea;
▌
(c) cooperează cu toate părțile interesate relevante, inclusiv cu organizațiile pacienților, cu reprezentanți ai persoanelor fizice, ai cadrelor medicale, ai cercetătorilor și ai comitetelor de etică, după caz, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern;
(d) cooperează cu alte organisme naționale competente, inclusiv cu organismele naționale competente care supraveghează organizațiile de promovare a altruismului în materie de date în temeiul Regulamentului (UE) 2022/868, cu autoritățile competente în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2854 și cu autoritățile naționale competente în temeiul Regulamentelor (UE) 2017/745, (UE) 2017/746 și al Regulamentului […] [Legea privind inteligența artificială 2021/0106(COD)], după caz.
(3) Organismele de acces la datele privind sănătatea pot oferi asistență organismelor din sectorul public în cazul în care respectivele organisme din sectorul public accesează date electronice privind sănătatea în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2023/2854.
(3a) Organismul de acces la datele privind sănătatea poate oferi sprijin unui organism din sectorul public în cazul în care obține date în situații de urgență, astfel cum sunt definite la articolul 15 litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) 2023/2854, în conformitate cu normele prevăzute în regulamentul respectiv, prin furnizarea de asistență tehnică pentru prelucrarea datelor sau prin combinarea acestora cu alte date pentru analize comune.
Articolul 37a
Obligațiile organismelor de acces la datele privind sănătatea față de persoanele fizice
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea pun la dispoziția publicului într-un format care să faciliteze căutarea, prin mijloace electronice și în formate accesibile pentru persoanele fizice, condițiile în care datele electronice privind sănătatea sunt puse la dispoziție pentru utilizare secundară. Aceasta include informații privind:
(a) temeiul juridic pe baza căruia se acordă accesul utilizatorului de date privind sănătatea;
(b) măsurile tehnice și organizatorice adoptate pentru protejarea drepturilor persoanelor fizice;
(c) drepturile aplicabile ale persoanelor fizice în ceea ce privește utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea;
(d) modalitățile prin care persoanele fizice își pot exercita drepturile în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) 2016/679;
(da) identitatea și datele de contact ale organismului de acces la datele privind sănătatea;
(db) evidența celor care au primit acces și a seturilor de date electronice privind sănătatea la care s-a acordat accesul, împreună cu o autorizație privind scopurile prelucrării acestora, astfel cum se menționează la articolul 34 alineatul (1);
(e) rezultatele sau efectele proiectelor pentru care au fost utilizate datele electronice privind sănătatea.
(2) În cazul în care un stat membru a prevăzut exercitarea dreptului de refuz în temeiul articolului 48aîn cadrul organismelor de acces la datele privind sănătatea, organismele relevante de acces la datele privind sănătatea furnizează publicului ▌informații cu privire la procedura de refuz și de facilitare a exercitării acestui drept.
(3) În cazul în care un organism de acces la datele privind sănătatea este informat de către un utilizator de date privind sănătatea cu privire la o constatare importantălegată de sănătatea unei persoane fizice, astfel cum se menționează la articolul 41a alineatul (5) din prezentul Regulament, organismul de acces la datele privind sănătatea informează deținătorul de date cu privire la respectiva constatare. Deținătorul de date informează, în condițiile prevăzute de dreptul intern, persoana fizică sau cadrul medical curant. Persoanele fizice au dreptul să solicite să nu fie informate cu privire la astfel de constatări.
(4) Statele membre informează ▌publicul larg cu privire la rolul și beneficiile organismelor de acces la datele privind sănătatea.
Articolul 39
Raportarea de către organismele de acces la datele privind sănătatea
(1) Fiecare organism de acces la datele privind sănătatea publică un raport bienal de activitate pe care îl face public pe site-ul său de internet. În cazul în care un stat membru desemnează mai multe organisme de acces la datele privind sănătatea, organismul de coordonare menționat la articolul 37 alineatul (1) este responsabil de raport și solicită informațiile necesare de la celelalte organisme de acces la datele privind sănătatea. Raportul de activitate urmează o structură convenită în cadrul Comitetului EHDS. Raportul de activitate conține cel puțin următoarele categorii de informații:
(a) informații referitoare la cererile de acces la date și la cererile de date depuse pentru accesul la datele electronice privind sănătatea, cum ar fi tipurile de solicitanți, numărul de autorizații privind datele acordate sau refuzate, categoriile de scopuriale accesului și categoriile de date electronice privind sănătatea accesate, precum și un rezumat al rezultatelor utilizărilor datelor electronice privind sănătatea, după caz;
▌
(c) informații referitoare la îndeplinirea angajamentelor contractuale și de reglementare de către utilizatorii de date privind sănătatea și deținătorii de date privind sănătatea, precum și la numărul și cuantumul sancțiunilor administrative impuse de organismele de acces la datele privind sănătatea;
(d) informații referitoare la auditurile efectuate asupra utilizatorilor de date privind sănătatea pentru a asigura conformitatea prelucrării în mediul de prelucrare securizat menționat la articolul 50 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament;
(e) informații referitoare la auditurile interne și realizate de terți privind conformitatea mediilor de prelucrare securizate cu standardele, specificațiile și cerințele definite, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (3) din prezentul regulament;
(f) informații referitoare la tratarea cererilor din partea persoanelor fizice privind exercitarea drepturilor lor în materie de protecție a datelor;
(g) o descriere a activităților sale desfășurate în legătură cu implicarea și consultarea părților interesate relevante ▌;
▌
(i) veniturile din autorizațiile privind datele și cererile de date;
▌
(k) numărul mediu de zile între depunerea cererii și accesul la date;
(l) numărul de etichete de calitate a datelor emise de deținătorii de date, defalcate pe categorii de calitate;
(m) numărul de publicații de cercetare evaluate inter pares, de documente de politică și de proceduri de reglementare care utilizează date accesate prin intermediul spațiului european al datelor privind sănătatea;
(n) numărul de produse și servicii de sănătate digitală, inclusiv aplicații de IA, dezvoltate utilizând date accesate prin intermediul spațiului european al datelor privind sănătatea.
(2) Raportul se transmite Comisiei și Comitetului EHDS în termen de șase luni de la data încheierii perioadei de raportare de doi ani. Raportul este accesibil pe site-ul de internet al Comisiei.
▌
Articolul 41
Obligațiile deținătorilor de date privind sănătatea
(1) Deținătorii de date privind sănătatea pun la dispoziție datele electronice privind sănătatea relevante în temeiul articolului 33, la cererea organismului de acces la datele privind sănătatea, în conformitate cu o autorizație privind datele în conformitate cu articolul 46 sau cu o cerere de date în conformitate cu articolul 47.
(1b) Deținătorul de date privind sănătatea pune datele electronice privind sănătatea solicitate menționate la alineatul (1) la dispoziția organismului de acces la datele privind sănătatea într-un termen rezonabil, nu mai târziu de trei luni de la primirea cererii din partea organismului de acces la datele privind sănătatea. În cazuri justificate, organismul de acces la datele privind sănătatea poate prelungi această perioadă cu până la trei luni.
(1ba) Deținătorul de date privind sănătatea își îndeplinește obligațiile față de persoanele fizice prevăzute la articolul 35d.
(2) Deținătorul de date privind sănătatea comunică organismului de acces la datele privind sănătatea o descriere ▌a setului de date pe care îl deține în conformitate cu articolul 55. Deținătorul de date privind sănătatea verifică, cel puțin anual, dacă descrierea setului său de date din catalogul seturilor naționale de date este exactă și actualizată.
(3) În cazul în care setul de date este însoțit de o etichetă de calitate și de utilitate a datelor în temeiul articolului 56, deținătorul de date privind sănătatea pune la dispoziția organismului de acces la datele privind sănătatea o documentație suficientă pentru ca organismul respectiv să confirme exactitatea etichetei.
▌
(6) Deținătorii de date electronice fără caracter personal privind sănătatea asigură accesul la date prin intermediul unor baze de date deschise de încredere pentru a asigura accesul nerestricționat pentru toți utilizatorii, precum și stocarea și conservarea datelor. Bazele de date publice deschise de încredere trebuie să dispună de o guvernanță solidă, transparentă și durabilă și de un model transparent de acces al utilizatorilor.
Articolul 41a
Obligațiile utilizatorilor de date privind sănătatea
(1) Utilizatorii de date privind sănătatea pot accesa și prelucra datele electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară menționate la articolul 33 numai în conformitate cu o autorizație privind datele în temeiul articolului 46, cu o cerere de date în temeiul articolului 47 sau, în situațiile menționate la articolul 45 alineatul (3), cu o aprobare a accesului la date din partea participantului autorizat relevant.
(2) Atunci când prelucrează date electronice privind sănătatea în mediile de prelucrare securizate menționate la articolul 50, utilizatorilor de date privind sănătatea li se interzice să ofere acces la datele electronice privind sănătatea sau să le pună în alt mod la dispoziția părților terțe care nu sunt menționate în autorizația privind datele.
(2a) Utilizatorii de date privind sănătatea nu reidentifică și nu încearcă să reidentifice persoanele fizice la care se referă datele electronice privind sănătatea pe care le-au obținut pe baza autorizației privind datele, a cererii de date sau a deciziei de aprobare a accesului de către un participant autorizat la HealthData@EU.
(3) Utilizatorii de date privind sănătatea fac publice rezultatele sau ceea ce s-a obținut în urma utilizării secundare a datelor electronice privind sănătatea, inclusiv informațiile relevante pentru furnizarea de asistență medicală, în termen de 18 luni de la finalizarea prelucrării electronice a datelor privind sănătatea în mediul securizat sau după primirea răspunsului la cererea de date menționată la articolul 47.
În cazuri justificate legate de scopurile permise ale prelucrării datelor electronice privind sănătatea, această perioadă poate fi prelungită de organismul de acces la datele privind sănătatea, în special în cazurile în care rezultatul este publicat într-un jurnal științific sau într-o altă publicație științifică.
Rezultatele sau produsele obținute respective conțin numai date anonimizate.
Utilizatorii de date privind sănătatea informează organismele de acces la datele privind sănătatea de la care a fost obținută autorizația privind datele și le sprijină totodată să publice pe site-urile lor informațiile privind rezultatele sau produsele obținute, furnizate de utilizatorii de date privind sănătatea. O astfel de publicare pe site-ul web al organismelor de acces la datele privind sănătatea nu aduce atingere drepturilor de publicare într-un jurnal științific sau într-o altă publicație științifică.
Ori de câte ori utilizatorii de date privind sănătatea utilizează date electronice privind sănătatea în conformitate cu prezentul capitol, aceștia menționează sursele datelor electronice privind sănătatea și faptul că datele electronice privind sănătatea au fost obținute în contextul spațiului european al datelor privind sănătatea.
(4) Fără a aduce atingere alineatului (2), utilizatorii de date informează organismul de acces la datele privind sănătatea cu privire la orice constatări importante legate de sănătatea persoanei fizice ale cărei date sunt incluse în setul de date.
(5) Utilizatorii de date privind sănătatea cooperează cu organismul de acces la datele privind sănătatea atunci când organismul de acces la datele privind sănătatea își îndeplinește sarcinile.
Articolul 42
Taxe
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea, inclusiv serviciile de acces ale UE sau deținătorii ▌de date privind sănătatea de încredere menționați la articolul 49 pot percepe taxe pentru punerea la dispoziție a datelor electronice în vederea utilizării secundare.
Aceste taxe sunt proporționale cu costul punerii la dispoziție a datelor și nu restrâng concurența.
Aceste taxe acoperă integral sau parțial costurile legate de procedura pentru evaluarea unei cereri de acces la date sau a unei cereri de date, acordarea, refuzarea sau modificarea unei autorizații privind datele în temeiul articolelor 45 și 46 sau furnizarea unui răspuns la o cerere de date în temeiul articolului 47, inclusiv costurile legate de consolidarea, pregătirea, anonimizarea, pseudonimizarea și furnizarea datelor electronice privind sănătatea.
Statele membre pot stabili taxe reduse pentru anumite tipuri de utilizatori de date situați în Uniune, cum ar fi organismele din sectorul public sau instituțiile, oficiile, agențiile și organismele Uniunii cu mandat legal în domeniul sănătății publice, cercetătorii universitari sau microîntreprinderile.
(2) Taxele pot include compensarea costurilor suportate de deținătorul de date privind sănătatea pentru compilarea și pregătirea datelor electronice privind sănătatea, care urmează să fie puse la dispoziție pentru utilizare secundară. Deținătorul de date privind sănătatea furnizează organismului de acces la datele privind sănătatea o estimare a acestor costuri. În cazul în care deținătorul de date privind sănătatea este un organism din sectorul public, nu se aplică articolul 6 din Regulamentul (UE) 2022/868. Partea din taxe legată de costurile deținătorului de date privind sănătatea se plătește deținătorului de date privind sănătatea.
▌
(4) Orice taxe percepute din partea utilizatorilor de date privind sănătatea în temeiul prezentului articol de către organismele de acces la datele privind sănătatea sau de către deținătorii de date privind sănătatea sunt transparente și nediscriminatorii.
(5) În cazul în care deținătorii de date și utilizatorii de date nu sunt de acord cu privire la nivelul taxelor în termen de o lună de la acordarea autorizației privind datele, organismul de acces la datele privind sănătatea poate stabili taxele proporțional cu costul punerii la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară. În cazul în care deținătorul de date sau utilizatorul de date nu este de acord cu taxa stabilită de organismul de acces la datele privind sănătatea, acesta are acces la organismele de soluționare a litigiilor stabilite în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2023/2854.
(5a) Înainte de a elibera o autorizație privind datele în temeiul articolului 46 sau de a oferi un răspuns la o cerere de date în temeiul articolului 47, organismul de acces la datele privind sănătatea informează solicitantul cu privire la taxele preconizate. Solicitantul este informat cu privire la opțiunea de retragere a cererii. Dacă solicitantul își retrage cererea, solicitantului i se impută doar costurile care au fost deja suportate.
(6) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, principii ▌pentru politicile privind taxele și structurile taxelor, inclusiv deducerile pentru entitățile enumerate la alineatul (1) al doilea paragraf, pentru a sprijini coerența și transparența între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Articolul 43
Asigurarea respectării de către organismele de acces la datele privind sănătatea
▌
(2) Atunci când își îndeplinesc sarcinile de monitorizare și de supraveghere, astfel cum se menționează la articolul 37 alineatul (1) litera (ra), organismele de acces la datele privind sănătatea au dreptul de a solicita și de a primi toate informațiile necesare de la deținătorii de date privind sănătatea și de la utilizatorii de date privind sănătatea, cu scopul de a verifica respectarea prezentului capitol.
(3) În cazul în care organismele de acces la datele privind sănătatea constată că un utilizator de date privind sănătatea sau un deținător de date privind sănătatea nu respectă cerințele prezentului capitol, acestea informează imediat utilizatorul de date privind sănătatea sau deținătorul de date privind sănătatea cu privire la respectivele constatări și iau măsurile adecvate. Organismul de acces la datele privind sănătatea oferă utilizatorului sau deținătorului de date privind sănătatea în cauză posibilitatea de a-și exprima opiniile într-un termen rezonabil care nu depășește 4 săptămâni.
Dacă constatarea neconformității se referă la o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679, organismul de acces la datele privind sănătatea informează imediat autoritățile de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și le furnizează toate informațiile relevante cu privire la această constatare.
(4) În caz de neconformitate din partea unui utilizator de date privind sănătatea, organismele de acces la datele privind sănătatea au competența de a revoca autorizația privind datele eliberată în temeiul articolului 46 și de a opri operațiunea afectată de prelucrare a datelor electronice privind sănătatea care este efectuată de utilizatorul de date privind sănătatea, fără întârzieri nejustificate, și adoptă măsuri adecvate și proporționale menite să asigure prelucrarea conformă de către utilizatorii de date privind sănătatea.
Ca parte a acestor măsuri, organismele de acces la datele privind sănătatea sunt, de asemenea, în măsură ca, după caz, să excludă sau să inițieze proceduri pentru a exclude, în conformitate cu dreptul intern, utilizatorul de date privind sănătatea de la orice acces la date electronice privind sănătatea în cadrul EHDS în contextul utilizării secundare pentru o perioadă de până la cinci ani.
(5) În caz de neconformitate din partea unui deținător de dateprivind sănătatea, în cazul în care deținătorii de date privind sănătatea nu comunică datele electronice privind sănătatea organismelor de acces la datele privind sănătatea, cu intenția evidentă de a obstrucționa utilizarea datelor electronice privind sănătatea, sau nu respectă termenele stabilite la articolul 41 alineatul (1b), organismul de acces la datele privind sănătatea are competența de a amenda deținătorul de date privind sănătatea, pentru fiecare zi de întârziere, cu penalități cu titlu cominatoriu periodice care trebuie să fie transparente și proporționale. Cuantumul amenzilor se stabilește de către organismul de acces la datele privind sănătatea în conformitate cu dreptul național. În cazul unor încălcări repetate de către deținătorul de date privind sănătatea ale obligației de cooperare ▌cu organismul de acces la datele privind sănătatea, organismul respectiv poate exclude sau iniția proceduri în conformitate cu dreptul intern pentru a exclude deținătorul de date de la depunerea cererilor de acces la date în temeiul capitolului IV pentru o perioadă de până la cinci ani, acesta având în continuare obligația de a face datele accesibile în temeiul capitolului IV, după caz.
(6) Organismul de acces la datele privind sănătatea comunică fără întârziere utilizatorului de date sau deținătorului de date privind sănătatea în cauză măsurile impuse în temeiul alineatelor (4) și (5) și motivele care stau la baza acestora și stabilește un termen rezonabil pentru ca utilizatorul de date sau deținătorul de date privind sănătatea să se conformeze măsurilor respective.
(7) Orice ▌măsuri impuse de organismul de acces la datele privind sănătatea în temeiul alineatului (4) sunt notificate altor organisme de acces la datele privind sănătatea, prin intermediul instrumentului menționat la alineatul (8). Organismele de acces la datele privind sănătatea pot pune aceste informații la dispoziție pe site-urile lor de internet.
(8) Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, arhitectura unui instrument informatic menit să sprijine și să facă transparente pentru alte organisme de acces la datele privind sănătatea măsurile legate de neconformitate menționate la prezentul articol, în special penalitățile cu titlu cominatoriu, revocarea autorizațiilor privind datele și excluderile, ca parte a infrastructurii HealthData@EU. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
▌
(10) După trei ani de la intrarea în vigoare a capitolului 4, în strânsă cooperare cu Comitetul EHDS, Comisia emite orientări privind măsurile de asigurare a respectării legislației, inclusiv penalitățile cu titlu cominatoriu și alte măsuri care urmează să fie aplicate de organismele de acces la datele privind sănătatea.
Articolul 43a
Condiții generale pentru impunerea de amenzi administrative de către organismele de acces la datele privind sănătatea
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea asigură faptul că impunerea de amenzi administrative în conformitate cu prezentul articol pentru încălcările menționate la alineatele (4) și (5) este, în fiecare caz, eficace, proporțională și disuasivă.
(2) În funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte, respectivele amenzi administrative sunt impuse în completarea sau în locul măsurilor menționate la articolul 43 alineatele (4) și (5). Atunci când se decide dacă să se impună o amendă administrativă și cu privire la cuantumul amenzii administrative în fiecare caz în parte, se acordă atenția cuvenită următoarelor aspecte:
(a) natura, gravitatea și durata încălcării;
(b) dacă au fost deja aplicate sancțiuni sau amenzi administrative de către alte autorități competente pentru aceeași încălcare;
(c) caracterul – intenționat sau din neglijență – al încălcării;
(d) orice acțiune întreprinsă de deținătorul de date privind sănătatea sau de utilizatorul de date privind sănătatea pentru a atenua daunele cauzate;
(e) gradul de responsabilitate a utilizatorului de date privind sănătatea, ținând seama de măsurile tehnice și organizatorice puse în aplicare de acesta în temeiul articolului 45 alineatul (2) literele (e) și (f) și al articolului 45 alineatul (4) din prezentul regulament;
(f) orice încălcări anterioare relevante comise de deținătorul de date privind sănătatea sau de utilizatorul de date privind sănătatea;
(g) gradul de cooperare cu organismul de acces la datele privind sănătatea pentru a remedia încălcarea și a atenua posibilele efecte negative ale acesteia;
(h) modul în care încălcarea a fost adusă la cunoștința organismului de acces la datele privind sănătatea, în special dacă utilizatorul de date privind sănătatea a notificat încălcarea și, în caz afirmativ, în ce măsură a notificat-o;
(i) în cazul în care măsurile menționate la articolul 43 alineatele (4) și (5) au fost dispuse anterior împotriva operatorului sau persoanei împuternicite de operator în cauză cu privire la același obiect, respectarea respectivelor măsuri;
(j) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului, cum ar fi beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate în mod direct sau indirect de pe urma încălcării.
(3) Dacă, pentru aceleași permise pentru date privind sănătatea sau solicitări de date privind sănătatea un deținător de date privind sănătatea sau un utilizator de date privind sănătatea încalcă în mod intenționat sau din neglijență mai multe dispoziții din prezentul regulament, cuantumul total al amenzii administrative nu depășește suma prevăzută pentru cea mai gravă încălcare.
(4) În conformitate cu alineatul (2), încălcările obligațiilor deținătorului de date privind sănătatea sau ale utilizatorului de date privind sănătatea în temeiul articolului 41 și al articolului 41a alineatele (1), (4), (5) și (7) fac obiectul unor amenzi administrative de până la 10 000 000 EUR sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 2 % din cifra de afaceri anuală totală, la nivel mondial, din exercițiul financiar precedent, luându-se în considerare valoarea cea mai mare.
(5) Pentru încălcările dispozițiilor următoare, în conformitate cu alineatul (2), se aplică amenzi administrative de până la 20 000 000 EUR sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 4 % din cifra de afaceri anuală totală, la nivel mondial, corespunzătoare exercițiului financiar anterior, luându-se în considerare valoarea cea mai mare:
(a) utilizatorii de date privind sănătatea care prelucrează datele electronice privind sănătatea obținute cu o autorizație privind datele eliberată în conformitate cu articolul 46 în scopurile menționate la articolul 35;
(b) utilizatorii de date privind sănătatea care extrag date electronice cu caracter personal privind sănătatea din medii de prelucrare securizate;
(c) reidentificarea sau încercarea de reidentificare a persoanelor fizice cărora le aparțin datele electronice privind sănătatea pe care le-au obținut în baza autorizației de date sau a cererii de date în temeiul articolului 41a alineatul (3);
(d) nerespectarea măsurilor de asigurare a respectării legii dispuse de organismul coordonator de acces la datele privind sănătatea prevăzut la articolul 43.
(6) Fără a aduce atingere competențelor corective ale organismului de acces la datele privind sănătatea menționat la articolul 43, fiecare stat membru poate prevedea norme prin care să se stabilească dacă și în ce măsură pot fi impuse amenzi administrative autorităților publice și organismelor publice stabilite în statul membru respectiv.
(7) Exercitarea de către organismul de acces la datele privind sănătatea a competențelor sale în temeiul prezentului articol se face cu condiția existenței unor garanții procedurale adecvate în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern al statelor membre, inclusiv a unor căi de atac judiciare eficace și a dreptului la un proces echitabil.
(8) În cazul în care sistemul juridic al statului membru nu prevede amenzi administrative, prezentul articol poate fi aplicat astfel încât, în conformitate cu cadrul său juridic național, să asigure faptul că respectivele căi de atac sunt eficace și au un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative impuse de organismele de acces la datele privind sănătatea. În orice caz, amenzile aplicate sunt eficace, proporționale și disuasive. Statele membre respective notifică Comisiei dispozițiile legislației lor pe care le adoptă în temeiul prezentului alineat până la... [data aplicării prezentului capitol din prezentul regulament] și, fără întârziere, orice act legislativ de modificare sau modificare ulterioară care le afectează.
Articolul 43b
Relația cu autoritățile de supraveghere a protecției datelor
Autoritatea sau autoritățile de supraveghere responsabile cu monitorizarea și asigurarea respectării aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 sunt, de asemenea, responsabile de monitorizarea și asigurarea respectării dreptului de a se opune prelucrării datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare secundară în temeiul articolului 48a. Se aplică, mutatis mutandis, dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2016/679. Ele au competența de a impune amenzi administrative până la concurența sumei menționate la articolul 83 din regulamentul respectiv. Autoritățile de supraveghere și organismele de acces la datele privind sănătatea menționate la articolul 36 din prezentul regulament cooperează, după caz, în vederea asigurării respectării prezentului regulament, în limitele competențelor lor respective.
Secțiunea 3
Accesul la datele electronice privind sănătatea pentru utilizarea secundară
Articolul 44
Reducerea la minimum a datelor și limitarea scopului
(1) Organismul de acces la datele privind sănătatea se asigură că accesul este acordat numai pentru datele electronice privind sănătatea solicitate care sunt adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopul prelucrării indicate în cererea de acces la date de către utilizatorul de date privind sănătatea și în conformitate cu autorizația privind datele acordată.
(2) Organismele de acces la datele privind sănătatea furnizează datele electronice privind sănătatea într-un format anonimizat, în cazul în care scopul prelucrării de către utilizatorul de date privind sănătatea poate fi atins cu astfel de date, ținând seama de informațiile furnizate de utilizatorul de date privind sănătatea.
(3) În cazul în care utilizatorul de dateprivind sănătateaa demonstrat în mod suficient că scopul prelucrării ▌nu poate fi atins cu date anonimizate, în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (c), organismele de acces la datele electronice privind sănătatea oferă acces la date electronice privind sănătatea în format pseudonimizat. Informațiile necesare pentru a anula pseudonimizarea sunt disponibile numai organismului de acces la datele privind sănătatea sau unui organism care acționează în calitate de parte terță de încredere în conformitate cu dreptul intern.
Articolul 45
Cererile de acces la date
(1) O persoană fizică sau juridică poate depune la un organism de acces la datele privind sănătatea o cerere de acces la date în scopurile menționate la articolul 34.
(2) Cererea de acces la date include:
(-a) identitatea solicitantului de date privind sănătatea, descrierea funcțiilor și operațiunilor profesionale, inclusiv identitatea persoanelor fizice care vor avea acces la datele electronice privind sănătatea, în cazul în care se acordă o autorizație privind datele; lista persoanelor fizice poate fi actualizată, caz în care se transmite organismului de acces la datele privind sănătatea;
(a) pentru care dintre scopurile menționate la articolul 34 alineatul (1) se solicită accesul;
(ab) o explicație detaliată a utilizării preconizate și a beneficiului preconizat legat de utilizarea datelor electronice privind sănătatea și a modului în care acest beneficiu contribuie la scopurile menționate la litera (a);
(b) o descriere a datelor electronice privind sănătatea solicitate, inclusiv domeniul și intervalul de timp,formatul și sursele de date, dacă este posibil, inclusiv acoperirea geografică în cazul în care se solicită date de la deținătorii de date privind sănătatea din mai multe state membre sau de la participanții autorizați menționați la articolul 52;
(c) o descriere din care să reiasă dacă datele electronice privind sănătatea trebuie puse la dispoziție într-un format pseudonimizat sau anonimizat și, în cazul unui format pseudonimizat, o justificare a motivului pentru care prelucrarea nu poate fi efectuată utilizând date anonimizate;
(ea) în cazul în care solicitantul intenționează să introducă seturi de date pe care le deține deja în mediul de prelucrare securizat, o descriere a seturilor de date respective;
(f) o descriere a garanțiilor proporționale cu riscurile planificate pentru a preveni orice utilizare abuzivă a datelor electronice privind sănătatea, precum și pentru a proteja drepturile și interesele deținătorului de date privind sănătatea și ale persoanelor fizice în cauză, inclusiv pentru a preveni orice reidentificare a persoanelor fizice în setul de date;
(g) o indicare justificată a perioadei în care datele electronice privind sănătatea sunt necesare pentru prelucrare într-un mediu de prelucrare securizat;
(h) o descriere a instrumentelor și a resurselor informatice necesare pentru un mediu securizat;
(ha) după caz, informații privind evaluarea aspectelor etice ale prelucrării obținute în conformitate cu legislația națională și care ar putea înlocui propria evaluare de etică;
(hb) în cazul în care solicitantul dorește să facă uz de o excepție în temeiul articolului 48a alineatul (3), explicațiile prevăzute de legislația națională în temeiul articolului respectiv.
(3) În cazul în care un solicitant de date care solicită acces la date electronice privind sănătatea de la deținători de date privind sănătatea stabiliți în mai multe state membre sau de la participanții autorizați relevanți menționați la articolul 52, solicitantul depune o singură cerere de acces la date prin intermediul organismului de acces la datele privind sănătatea de la sediul principal al solicitantului sau al unuia dintre acești deținători de date sau prin intermediul serviciilor furnizate de Comisie în cadrul infrastructurii transfrontaliere HealthData@EU menționate la articolul 52. Cererea se transmite automat participanților autorizați și organismelor de acces la datele privind sănătatea din statele membre în care sunt stabiliți deținătorii de date privind sănătatea identificați în cererea de acces la date.
(4) În cazul în care solicitantul dorește să acceseze datele electronice cu caracter personal privind sănătatea într-un format pseudonimizat, împreună cu cererea de acces la date se furnizează următoarele informații suplimentare:
(a) o descriere a modului în care prelucrarea ar respecta dreptul Uniunii și dreptul intern aplicabile privind protecția datelor și a vieții private, în special Regulamentul (UE) 2016/679 și în special articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679;
▌
(5) ▌Organismele din sectorul public și instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii furnizează aceleași informații ca cele solicitate în temeiul articolului 45 alineatele (2) și (4), cu excepția literei (g) de la articolul 45 alineatul (2), în locul căreia transmit informații privind perioada pentru care datele electronice privind sănătatea pot fi accesate, frecvența accesului respectiv sau frecvența actualizărilor datelor.
▌
Articolul 46
Autorizația privind datele
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea decid să acorde acces la datele electronice privind sănătatea numai atunci când sunt îndeplinite următoarele criterii cumulative:
(a) scopul descris în cererea de acces la date corespunde unuia sau mai multora dintre scopurile enumerate la articolul 34 alineatul (1) din prezentul regulament;
(b) datele solicitate sunt necesare, adecvate și proporționale cu scopul sau scopurile descrise în cererea de acces la datele privind sănătatea, ținând seama de dispozițiile de la articolul 44 privind reducerea la minimum a datelor și limitarea scopului;
(c) prelucrarea respectă articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, în special faptul că, în cazul datelor pseudonimizate, există o justificare suficientă că scopul nu poate fi atins cu date anonimizate;
(e) solicitantul este calificat în ceea ce privește scopurile preconizate ale utilizării datelor și deține expertiza corespunzătoare, inclusiv calificări profesionale în domeniul asistenței medicale, îngrijirii, sănătății publice și cercetării, în conformitate cu practica etică și cu legile și reglementările aplicabile;
(f) solicitantul demonstrează că a luat suficiente măsuri de natură tehnică și organizatorică pentru a preveni utilizarea abuzivă a datelor electronice privind sănătatea și pentru a proteja drepturile și interesele deținătorilor de date și ale persoanelor fizice în cauză;
(g) informațiile privind evaluarea aspectelor etice ale prelucrării, după caz, respectă dreptul intern;
(h) în cazul în care solicitantul dorește să facă uz de o excepție în temeiul articolului 48a alineatul (3), explicațiile prevăzute de legislația națională adoptată în temeiul articolului respectiv;
(ha) solicitantul de date privind sănătatea îndeplinește toate celelalte cerințe din prezentul capitol.
(1a) Organismul de acces la datele privind sănătatea ține seama totodată de următoarele riscuri:
(a) riscurile pentru apărarea națională, securitate, siguranța publică și ordinea publică;
(c) riscul de subminare a datelor confidențiale din bazele de date guvernamentale ale autorităților de reglementare;
(2) În cazul în care, în evaluarea sa, organismul de acces la datele privind sănătatea ajunge la concluzia că cerințele de la alineatul (1) sunt îndeplinite și că riscurile menționate la alineatul (1a) sunt atenuate suficient, organismul de acces la datele privind sănătatea eliberează o autorizație privind datele. Organismele de acces la datele privind sănătatea refuză toate cererile ▌atunci când nu sunt îndeplinite cerințele din prezentul capitol.
Dacă cerințele pentru acordarea unei autorizații privind datele nu sunt îndeplinite, dar sunt îndeplinite cerințele pentru furnizarea unui răspuns într-un format statistic anonim în temeiul articolului 47, organismul de acces la datele privind sănătatea poate decide să furnizeze un răspuns într-un format statistic anonim în temeiul articolului 47, dacă această abordare atenuează riscurile și dacă scopul cererii de acces la date poate fi îndeplinit în acest mod, cu condiția ca solicitantul datelor privind sănătatea să fie de acord cu această modificare a procedurii.
(3) Prin derogare de la Regulamentul (UE) 2022/868, organismul de acces la datele privind sănătatea eliberează sau refuză o autorizație privind datele în termen de trei luni de la primirea unei cereri complete de acces la date. Dacă organismul de acces la datele privind sănătatea constată că cererea de acces la date este incompletă, acesta notifică solicitantul de date privind sănătatea, căruia i se oferă posibilitatea de a-și completa cererea. Autorizația nu se acordă dacă solicitantul de date privind sănătatea nu completează această cerere în termen de patru săptămâni. Organismul de acces la datele privind sănătatea poate prelungi perioada de răspuns la o cerere de acces la date cu o perioadă suplimentară de trei luni, dacă este necesar, ținând seama de urgența și complexitatea cererii și de volumul cererilor depuse în vederea luării unei decizii. În aceste cazuri, organismul de acces la datele privind sănătatea informează solicitantul cât mai curând posibil cu privire la faptul că este nevoie de mai mult timp pentru examinarea cererii, împreună cu motivele întârzierii. ▌
(3a) Atunci când prelucrează o cerere de acces la date pentru accesul transfrontalier la date electronice privind sănătatea conform articolului 45 alineatul (3), organismele de acces la datele privind sănătatea și participanții autorizați relevanți la HealthData@EU menționați la articolul 52 rămân responsabili de luarea deciziilor de acordare sau refuzare a accesului la datele electronice privind sănătatea care intră în sfera lor de competență, în conformitate cu cerințele din prezentul capitol.
Organismele de acces la datele privind sănătatea în cauză și participanții autorizați se informează reciproc cu privire la deciziile lor și pot lua în considerare informațiile atunci când decid cu privire la acordarea sau refuzarea accesului la datele electronice privind sănătatea.
O autorizație privind datele eliberată de un organism de acces la datele privind sănătatea vizat poate beneficia de recunoaștere reciprocă din partea celorlalte organisme de acces la datele privind sănătatea vizate.
(3b) Statele membre prevăd o procedură accelerată de depunere a cererilor pentru organismele din sectorul public și instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii cu mandat legal în domeniul sănătății publice, în cazul în care prelucrarea datelor urmează să fie efectuată în scopurile prevăzute la articolul 34 alineatul (1) literele (a), (b) și (c). În cadrul acestei proceduri accelerate, organismele de acces la datele privind sănătatea eliberează sau refuză o autorizație privind datele în termen de două luni de la primirea unei cereri complete de acces la date.
Organismele de acces la datele privind sănătatea pot prelungi perioada de răspuns la o cerere de acces la date cu încă o lună, dacă este necesar.
(4) După eliberarea autorizației privind datele, organismul de acces la datele privind sănătatea solicită imediat datele electronice privind sănătatea de la deținătorul datelor privind sănătatea. Organismul de acces la datele privind sănătatea pune datele electronice privind sănătatea la dispoziția utilizatorului de date privind sănătatea în termen de două luni de la primirea acestora de la deținătorii de date privind sănătatea, cu excepția cazului în care organismul de acces la datele privind sănătatea specifică faptul că va furniza datele într-un interval de timp specificat mai lung.
(4a) În situațiile menționate la alineatul (3a), organismele de acces la datele privind sănătatea în cauză și participanții autorizați care au emis o autorizație privind datele pot decide să ofere acces la datele electronice privind sănătatea în mediul de prelucrare securizat furnizat de Comisie, astfel cum se menționează la articolul 52 alineatul (10).
(5) În cazul în care organismul de acces la datele privind sănătatea refuză să elibereze o autorizație privind datele, acesta furnizează solicitantului de date privind sănătatea o justificare a refuzului.
(6) În cazul în care organismul de acces la datele privind sănătatea eliberează o autorizație de date, acesta stabilește condițiile generale aplicabile utilizatorului de date privind sănătatea în autorizația privind datele. Autorizația privind dateleconține următoarele:
(a) categoriile, specificațiile și formatul datelor electronice privind sănătatea accesate, care fac obiectul autorizației privind datele, inclusiv sursele acestora și dacă datele electronice privind sănătatea vor fi accesate într-un format pseudonimizat în mediul de prelucrare securizat;
(b) o descriere detaliată a scopului pentru care sunt puse la dispoziție datele;
(ba) în cazul în care s-a solicitat o excepție în temeiul articolului 48a alineatul (3), informații din care să reiasă dacă aceasta a fost acordată sau nu și motivul deciziei respective;
(baa) identitatea persoanelor autorizate, în special identitatea cercetătorului principal, care vor avea dreptul de a accesa datele electronice privind sănătatea în mediul de prelucrare securizat;
(c) durata autorizației privind datele;
(d) informațiile referitoare la caracteristicile tehnice și instrumentele aflate la dispoziția utilizatorului de date privind sănătatea în mediul de prelucrare securizat;
(e) taxele care trebuie plătite de utilizatorul de date privind sănătatea;
(f) orice condiții specifice suplimentare din autorizația privind datele acordată.
(7) Utilizatorii de date au dreptul de a accesa și a prelucra datele electronice privind sănătatea într-un mediu sigur de prelucrare a datelor, în conformitate cu autorizația privind datele care le-a fost eliberată în temeiul prezentului regulament.
▌
(9) Autorizația privind datele se eliberează pentru durata necesară îndeplinirii scopurilor solicitate, care nu depășește zece ani. Această durată poate fi prelungită o singură dată, la cererea utilizatorului de date privind sănătatea, pe baza argumentelor și a documentelor care justifică această prelungire, cu o lună înainte de expirarea autorizației privind datele, pentru o perioadă care nu poate depăși zece ani. ▌Organismul de acces la datele privind sănătatea poate percepe taxe majorate pentru a reflecta costurile și riscurile stocării datelor electronice privind sănătatea pentru un interval mai lung de timp ce depășește perioada inițială. Pentru a reduce aceste costuri și taxe, organismul de acces la datele privind sănătatea poate propune, de asemenea, utilizatorului de date privind sănătatea să stocheze setul de date într-un sistem de stocare cu capacități reduse. Aceste capacități reduse nu afectează securitatea setului de date prelucrate. Datele electronice privind sănătatea din mediul de prelucrare securizat se șterg în termen de șase luni de la expirarea autorizației privind datele. La cererea utilizatorului de date privind sănătatea, formula de creare a setului de date solicitat poate fi stocată de organismul de acces la datele privind sănătatea.
(10) În cazul în care autorizația privind datele trebuie actualizată, utilizatorul de date privind sănătatea depune o cerere de modificare a respectivei autorizații.
▌
(13) Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia poate elabora un logo pentru recunoașterea contribuției spațiului european al datelor privind sănătatea. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
▌
Articolul 47
Cererea de date privind sănătatea
(1) Solicitantul de date privind sănătatea poate depune o cerere de date privind sănătatea în sensurile menționate la articolul 34 cu scopul de a obține un răspuns numai în format statistic anonimizat. Un organism de acces la date privind sănătatea nu furnizează un răspuns la o cerere de date privind sănătateaîn niciun alt format ▌, iar utilizatorul de date privind sănătatea nu are acces la datele electronice privind sănătatea utilizate pentru a furniza acest răspuns.
(2) O cerere de date privind sănătateamenționată la alineatul (1) include următoarele informații:
(a) o descriere a identității, a funcției profesionale și a activităților solicitantului;
(b) o explicație detaliată a utilizării preconizate a datelor electronice privind sănătatea, inclusiv pentru care dintre scopurile menționate la articolul 34 alineatul (1) se solicită accesul;
(ba) o descriere a datelor electronice privind sănătatea solicitate, a formatului și a surselor de date, dacă este posibil;
(bb) o descriere a conținutului statisticilor;
(bd) o descriere a garanțiilor planificate pentru a preveni orice utilizare necorespunzătoare a datelor electronice privind sănătatea;
(be) o descriere a modului în care prelucrarea datelor respectă articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau articolul 5 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725;
(bf) în cazul în care solicitantul dorește să facă uz de o excepție în temeiul articolului 48a alineatul (3), explicațiile prevăzute de legislația națională în temeiul articolului respectiv.
(2a) Organismul de acces la datele privind sănătatea evaluează dacă cererea este completă și ia în considerare riscurile menționate mai sus la articolul 46 alineatul (1a).
(3) ▌Organismul de acces la datele privind sănătatea evaluează cererea de date privind sănătatea în termen de trei luni și, dacă este posibil, furnizează rezultatul utilizatorului de date privind sănătatea în termen de trei luni.
Articolul 47a
Modele pentru a sprijini accesul la datele electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară
Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, modelele pentru cererea de acces la date menționată la articolul 45, pentru autorizația privind datele menționată la articolul 46 și pentru cererea de date menționată la articolul 47.
▌
Articolul 48a
Dreptul de a opta pentru refuzarea prelucrării datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare secundară
(1) Persoanele fizice au dreptul de a opta pentru a refuza în orice moment prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea care le privesc pentru utilizare secundară în temeiul prezentului regulament, fără a trebui să prezinte justificări. Exercitarea acestui drept este reversibilă.
(2) Statele membre prevăd un mecanism de refuz accesibil și ușor de înțeles pentru exercitarea acestui drept, prin care persoanele fizice să aibă posibilitatea de a-și exprima în mod explicit dorința de a nu le fi prelucrate datele electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare secundară.
(2a) După ce persoana fizică a optat pentru a refuza prelucrarea datelor și în cazul în care datele electronice cu caracter personal privind sănătatea care le privesc pot fi identificate într-un set de date, respectivele date nu se pun la dispoziție și nu se prelucrează în alt mod în baza autorizațiilor privind datele în temeiul articolului 46 sau a cererilor de date în temeiul articolului 47 care au fost aprobate după ce persoana fizică a optat pentru a refuza prelucrarea datelor. Acest lucru nu afectează prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea referitoare la persoana fizică respectivă în vederea utilizării secundare în baza autorizațiilor privind datele sau a cererilor de date care au fost acordate înainte ca persoana fizică să fi optat pentru a refuza prelucrarea datelor.
(3) Statele membre pot institui prin legislația internă un mecanism prin care datele cu privire la care a fost exercitată opțiunea de refuz al prelucrării menționată la alineatul (1) să devină disponibile în următoarele condiții:
(a) Cererea de acces la date sau de solicitare a datelor este depusă de un organism din sectorul public ori de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii care are un mandat în îndeplinirea unor sarcini în domeniul sănătății publice sau de o altă entitate căreia i s-a încredințat îndeplinirea unor sarcini publice în domeniul sănătății publice sau care acționează în numele unei autorități publice sau este mandatată de o astfel de autoritate, atunci când acest lucru este necesar în oricare dintre următoarele scopuri:
(ii) cercetarea științifică din motive importante de interes public;
(b) datele nu pot fi obținute prin mijloace alternative în timp util și în mod eficace, în condiții echivalente;
(c) solicitantul a furnizat justificarea menționată la articolul 46 alineatul (1) litera (h) sau la articolul 47 alineatul (2) litera (be).
Condițiile enumerate la literele (a), (b) și (c) trebuie îndeplinite cumulativ.
Legislația națională care prevede un astfel de mecanism conține măsuri specifice și adecvate pentru a proteja drepturile fundamentale și datele cu caracter personal ale persoanelor fizice.
În cazul în care un stat membru a decis să prevadă în legislația sa națională posibilitatea de a solicita accesul la datele cu privire la care a fost exercitată opțiunea de refuz al prelucrării menționată la prezentul alineat și aceste criterii sunt îndeplinite, datele pentru care a fost exercitată opțiunea de refuz al prelucrării în temeiul alineatului (1) pot fi incluse în îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 37 alineatul (1) litera (a) punctele (iii), (vi) și (d).
(4) Excepțiile prevăzute la alineatul (3) respectă esența drepturilor și libertăților fundamentale și trebuie să constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică pentru a realiza interesul public legat de obiective științifice și societale legitime.
(5) Orice prelucrare în conformitate cu excepția prevăzută la alineatul (3) respectă cerințele prezentului capitol, în special interdicția de reidentificare, inclusiv tentativele, în conformitate cu articolul 41 alineatul (2a). Orice măsură legislativă menționată la alineatul (3) conține dispoziții specifice privind siguranța și protecția drepturilor persoanelor fizice.
(6) Statele membre notifică fără întârziere Comisiei dispozițiile din legislația lor pe care le adoptă în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și orice modificare ulterioară care le afectează.
(7) În cazul în care scopurile în care un deținător de date privind sănătatea prelucrează date electronice cu caracter personal privind sănătatea nu necesită sau nu mai necesită identificarea unei persoane vizate de către operator, deținătorul de date privind sănătatea nu este obligat să păstreze, să obțină sau să prelucreze informații suplimentare pentru a identifica persoana vizată cu unicul scop de a respecta dreptul de a refuza prelucrarea datelor în temeiul prezentului articol.
Articolul 49
Procedura simplificată de acces la datele electronice privind sănătatea de la un ▌deținător de încredere de date privind sănătatea
(1) În cazul în care un organism de acces la datele privind sănătatea primește o cerere de acces la date în temeiul articolului 45 sau o cerere de date în temeiul articolului 47, care acoperă numai datele electronice privind sănătatea deținute de un deținător de încredere de date privind sănătatea, desemnat în temeiul alineatului (2), se aplică procedura de la alineatele (3)-(6).
(1a) Statele membre pot stabili o procedură prin care deținătorii de date privind sănătatea pot solicita să fie desemnați ca deținători de încredere de date privind sănătatea, în cazul în care aceștia îndeplinesc următoarele condiții:
(a) pot oferi acces la datele privind sănătatea prin intermediul unui mediu de prelucrare securizat care respectă articolul 50;
(b) dispun de expertiza necesară pentru a evalua cererile de acces la date și cererile de date;
(c) oferă garanțiile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament.
Statele membre desemnează deținătorii de încredere unici de date în urma unei evaluări a acestor condiții de către organismul relevant de acces la datele privind sănătatea.
Statele membre stabilesc o procedură pentru a verifica periodic dacă deținătorul de încredere de date privind sănătatea continuă să îndeplinească aceste condiții.
Organismele de acces la datele privind sănătatea indică deținătorii de încredere unici de date în catalogul de seturi de date menționat la articolul 55.
(2) Cererile de acces la date și cererile de date menționate la alineatul (1) se transmit organismului de acces la datele privind sănătatea, care le poate transmite deținătorului de încredere relevant de date privind sănătatea.
(3) Deținătorul de încredere de date privind sănătatea evaluează cererea de acces la date sau cererea de date pe baza criteriilor enumerate la articolul 46 alineatele (1) și (1a) sau la articolul 47 alineatele (2) și (2a), după caz.
(4) ▌Deținătorul de încredere de date privind sănătateatransmite evaluarea sa, însoțită de o propunere de decizie, organismului de acces la datele privind sănătatea în termen de două luni de la primirea cererii din partea organismului de acces la datele privind sănătatea. În termen de două luni de la primirea evaluării, organismul de acces la datele privind sănătatea emite o decizie privind cererea de acces la date sau cererea de date în temeiul prezentului articol. Organismul de acces la datele privind sănătatea nu are obligații în temeiul propunerii prezentate de deținătorul de încredere de date.
(5) În urma deciziei organismului de acces la datele privind sănătatea de a elibera autorizația privind datele sau de a aproba cererea de date, deținătorul de încredere de date privind sănătatea îndeplinește sarcinile menționate la articolul 37 alineatul (1) litera (d) și la articolul 37 alineatul (1) punctul (iii).
(5a) Serviciul Uniunii de acces la datele privind sănătatea poate desemna deținători de date privind sănătatea care sunt instituții, organe sau agenții ale Uniunii și care îndeplinesc criteriile de la alineatul (1) drept deținători de încredere de date privind sănătatea. În acest caz, alineatele (2)-(5) se aplică mutatis mutandis.
Articolul 50
Mediul de prelucrare securizat
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea oferă acces la datele electronice privind sănătatea în baza unei autorizații privind datele numai printr-un mediu de prelucrare securizat, cu măsuri tehnice și organizatorice și cerințe de securitate și interoperabilitate. În special, mediul de prelucrare securizat respectă următoarele măsuri de securitate:
(a) restricționează accesul la mediul de prelucrare securizat la persoanele fizice autorizate enumerate în autorizația respectivă privind datele;
(b) reduc la minimum riscul de citire, copiere, modificare sau extragere neautorizată a datelor electronice privind sănătatea găzduite în mediul de prelucrare securizat prin mijloace tehnice și organizatorice de ultimă generație;
(c) limitează introducerea de date electronice privind sănătatea și inspecția, modificarea sau ștergerea datelor electronice privind sănătatea găzduite în mediul de prelucrare securizat la un număr limitat de persoane identificabile autorizate;
(d) se asigură că utilizatorii de date privind sănătatea au acces numai la datele electronice privind sănătatea care fac obiectul autorizației lor privind datele, numai prin intermediul unor identități de utilizator individuale și unice și al unor moduri de acces confidențiale;
(e) păstrează evidențe identificabile ale accesului și activităților din mediul de prelucrare securizat pe perioada necesară pentru verificarea și auditarea tuturor operațiunilor de prelucrare din mediul respectiv; Evidențele de acces ar trebui păstrate timp de cel puțin un an;
(f) asigură conformitatea și monitorizează măsurile de securitate menționate la prezentul articol pentru a atenua potențialele amenințări la adresa securității.
(2) Organismele de acces la datele privind sănătatea se asigură că datele electronice privind sănătatea provenite de la deținători de date privind sănătatea în formatul stabilit prin autorizația privind datele pot fi încărcate de deținătorii de date privind sănătatea și pot fi accesate de utilizatorul de date privind sănătatea într-un mediu de prelucrare securizat.
Organismele de acces la datele privind sănătatea se asigură, prin revizuirea faptului că utilizatorii de date privind sănătatea pot descărca din mediul de prelucrare securizat numai date electronice fără caracter personal privind sănătatea, inclusiv date electronice privind sănătatea într-un format statistic anonimizat.
(3) Organismele de acces la datele privind sănătatea asigură audituri periodice, inclusiv de părți terțe, ale mediilor de prelucrare securizate și iau măsuri corective cu privire la orice deficiențe, riscuri sau vulnerabilități identificate în mediile de prelucrare securizate.
(3a) În cazul în care organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date în temeiul capitolului IV din Regulamentul (UE) 2022/868 prelucrează date electronice cu caracter personal privind sănătatea utilizând un mediu de prelucrare securizat, aceste medii respectă totodată măsurile de securitate prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(f) de la prezentul articol.
(4) Comisia prevede, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințele tehnice, organizatorice, de securitate a informațiilor, de confidențialitate, de protecție a datelor și de interoperabilitate pentru mediile de prelucrare securizate, inclusiv caracteristicile tehnice și instrumentele de care dispune utilizatorul de date privind sănătatea în mediul de prelucrare securizat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Articolul 51
Competența de operator
(1) Deținătorul datelor privind sănătatea este considerat operator pentru divulgarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea solicitate către organismul de acces la datele privind sănătatea, în conformitate cu articolul 41 alineatele (1) și (1a). Organismul de acces la datele privind sănătatea este considerat operator pentru prelucrarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea atunci când își îndeplinește sarcinile în temeiul prezentului regulament. Fără a aduce atingere tezei anterioare, se consideră că organismul de acces la datele privind sănătatea acționează în calitate de persoană împuternicită în numele utilizatorului de date privind sănătatea, în calitate de operator pentru prelucrare, în temeiul unei autorizații privind datele în mediul de prelucrare securizat, atunci când furnizează date prin intermediul acestui mediu, precum și pentru ca prelucrarea să genereze un răspuns la o cerere de date în temeiul articolului 46.
(1a) În situațiile menționate la articolul 49, deținătorul de încredere de date privind sănătatea este considerat operator pentru prelucrarea pe care o realizează a datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea legate de furnizarea de date electronice privind sănătatea către utilizatorul de date privind sănătatea în baza unei autorizații privind datele sau a unei cereri de date. Se consideră că deținătorul de încredere de date privind sănătatea acționează ca persoană împuternicită de operator pentru utilizatorul de date privind sănătatea atunci când furnizează date printr-un mediu de prelucrare securizat.
(2) Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un model pentru acordurile dintre operator și persoana împuternicită de operator în situația prevăzută la articolul 51 alineatele (1) și (1a). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Secțiunea 4
Infrastructura transfrontalieră pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea ▌
Articolul 52
▌HealthData@EU ▌
(1) Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea. Punctul național de contact este un portal organizațional și tehnic, care permite și este responsabil de punerea la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară într-un context transfrontalier. Fiecare stat membru comunică Comisiei numele și datele de contact ale punctului național de contact până la data aplicării prezentului regulament. Punctul național de contact poate fi organismul coordonator de acces la datele privind sănătatea prevăzut la articolul 36. Comisia și statele membre fac publice aceste informații.
(1a) Serviciul Uniunii de acces la date funcționează ca punct de contact al instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea și este responsabil de punerea la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară.
(2) Punctele naționale de contact menționate la alineatul (1) și punctul de contact menționat la alineatul (1a)se conectează la infrastructura transfrontalieră pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea (HealthData@EU). Punctele naționale de contact și punctul de contact menționat la alineatul (1a) facilitează accesul transfrontalier la datele electronice privind sănătatea pentru utilizare secundară pentru diferiți participanți autorizați la infrastructură. Punctele naționale de contact cooperează strâns între ele și cu Comisia.
▌
(4) Infrastructurile de cercetare în domeniul sănătății sau structurile similare a căror funcționare se bazează pe dreptul Uniunii și care sprijină utilizarea datelor electronice privind sănătatea în scopuri de cercetare, de elaborare a politicilor, de statistică, de siguranță a pacienților sau de reglementare pot deveni participanți autorizați și se pot conecta la HealthData@EU.
(5) Țările terțe sau organizațiile internaționale pot deveni participanți autorizați în cazul în care respectă normele prevăzute în capitolul IV din prezentul regulament și oferă acces utilizatorilor de date situați în Uniune, în condiții echivalente, la datele electronice privind sănătatea aflate la dispoziția organismelor lor de acces la datele privind sănătatea, cu condiția respectării capitolului V din Regulamentul (UE 2016/679. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să se stabilească faptul că un punct național de contact al unei țări terțe sau un sistem instituit la nivel internațional respectă cerințele HealthData@EU în scopul utilizării secundare a datelor privind sănătatea, respectă capitolul IV din prezentul regulament și oferă acces utilizatorilor de date privind sănătatea situați în Uniune la datele electronice privind sănătatea la care are acces, în condiții echivalente. Respectarea acestor cerințe juridice, organizatorice, tehnice și de securitate, inclusiv a standardelor privind mediile de prelucrare securizate în temeiul articolului 50, se verifică sub controlul Comisiei. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2). Comisia publică lista actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului alineat.
(6) Fiecare punct național de contact și participant autorizat dobândește capacitatea tehnică necesară pentru a se conecta la HealthData@EU și pentru a participa la aceasta. Aceștia respectă cerințele și specificațiile tehnice necesare pentru exploatarea infrastructurii transfrontaliere și pentru a permite acestora să se conecteze ▌în cadrul acesteia.
▌
(8) Statele membre și Comisia instituie HealthData@EU pentru a sprijini și a facilita accesul transfrontalier la datele electronice privind sănătatea pentru utilizarea secundară, conectând punctele naționale de contact pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea ▌ și participanții autorizați la infrastructura respectivă și platforma centrală menționată la alineatul (9).
(9) Comisia dezvoltă, implementează și exploatează o platformă centrală pentru HealthData@EU prin furnizarea serviciilor informatice necesare pentru a sprijini și facilita schimbul de informații între organismele de acces la datele privind sănătatea, în cadrul infrastructurii transfrontaliere pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea. Comisia prelucrează datele electronice privind sănătatea numai în numele operatorilor ▌, în calitate de persoană împuternicită de operator.
(10) În cazul în care două sau mai multe punctenaționale de contact din această infrastructură solicită acest lucru, Comisia poate oferi un mediu de prelucrare securizat pentru datele provenite din mai multe state membre, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 50. În cazul în care două sau mai multe puncte naționale de contact sau participanți autorizați introduc date electronice privind sănătatea în mediul de prelucrare securizat gestionat de Comisie, aceștia sunt operatori asociați, iar Comisia este persoană împuternicită de operator în scopul prelucrării datelor în mediul respectiv.
(11) Punctele naționale de contact acționează în calitate de operatori asociați ai operațiunilor de prelucrare în care sunt implicate, efectuate în HealthData@EU, iar Comisia acționează în calitate de persoană împuternicită de operator, fără a afecta sarcinile organismelor de acces la datele privind sănătatea înainte și după aceste operațiuni de prelucrare.
(12) Statele membre și Comisia depun eforturi pentru a asigura interoperabilitatea HealthData@EU cu alte spații europene comune ale datelor relevante menționate în Regulamentul (UE) 2022/868 și Regulamentul (UE) 2023/2854.
(13) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește:
(a) cerințe, specificații tehnice, arhitectura informatică a HealthData@EU, care garantează un nivel ridicat de securitate a datelor, confidențialitate și protecție a datelor electronice privind sănătatea în infrastructura transfrontalieră;
(aa) condiții și verificări de conformitate pentru ca participanții ▌să adere și să rămână conectați la HealthData@EU, precum și condiții de deconectare sau excludere temporară sau definitivă din HealthData@EU, inclusiv dispoziții specifice pentru cazurile de abatere gravă sau încălcare repetată;
(b) criteriile minime care trebuie îndeplinite de punctele naționale de contact și de participanții autorizați la infrastructură;
(c) responsabilitățile operatorilor ▌și ale persoanei (persoanelor) împuternicite de operator care participă la infrastructurile transfrontaliere;
(d) responsabilitățile operatorilor ▌și ale persoanei (persoanelor) împuternicite de operator pentru mediul securizat gestionat de Comisie;
(e) specificații comune privind interoperabilitatea și arhitectura HealthData@EU cu alte spații europene comune ale datelor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
(14) În urma unui rezultat pozitiv al verificării conformității, Comisia poate, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să ia decizii de conectare a participanților autorizați individuali la infrastructură. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Articolul 53
Accesul la registrele sau bazele de date transfrontaliere de date electronice privind sănătatea pentru utilizarea secundară
(1) În cazul registrelor și al bazelor de date transfrontaliere, organismul de acces la datele privind sănătatea în care este înregistrat deținătorul de date privind sănătatea pentru registrul sau baza de date specifică are competența de a decide cu privire la cererile de acces la date pentru acordarea accesului la datele electronice privind sănătatea, în baza unei autorizații privind datele. În cazul în care registrele sau bazele de date respective au operatori asociați, organismul de acces la datele privind sănătatea care decide cu privire la cererile de acces la datele electronice privind sănătatea este organismul din statul membru în care este stabilit unul dintre operatorii asociați.
(2) În cazul în care registrele sau bazele de date din mai multe state membre se organizează într-o singură rețea de registre sau baze de date la nivelul Uniunii, registrele asociate pot desemna un coordonator pentru a asigura furnizarea de date din rețeaua de registre pentru utilizare secundară. Organismul de acces la datele privind sănătatea din statul membru în care este situat coordonatorul rețelei are competența de a decide cu privire la cererile de acces la date pentru a oferi acces la datele electronice privind sănătatea pentru rețeaua de registre sau baze de date.
▌
Secțiunea 5
Calitatea și utilitatea datelor privind sănătatea pentru utilizarea secundară
Articolul 55
Descrierea setului de date și catalogul de seturi de date
(1) Organismul de acces la datele privind sănătatea furnizează, prin intermediul unui catalog de seturi de date accesibile publicului și standardizat care poate fi citit automat, informații, sub formă de metadate, cu privire la seturile de date disponibile și la caracteristicile acestora ▌. O descriere a fiecărui set de date include informații privind sursa, domeniul de aplicare, principalele caracteristici, natura datelor electronice privind sănătatea și condițiile de punere la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea.
(1a) Descrierile seturilor de date din catalogul național al seturilor de date al statelor membre trebuie să fie disponibile cel puțin într-o limbă oficială a Uniunii. Catalogul seturilor de date pentru instituțiile Uniunii furnizat de serviciul Uniunii de acces la date este disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii.
(1b) Catalogul seturilor de date este, de asemenea, pus la dispoziția punctelor de informare unice în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2022/868.
(2) Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește elementele minime pe care deținătorii de date privind sănătatea trebuie să le furnizeze pentru seturile de date și caracteristicile acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Articolul 56
Eticheta de calitate și de utilitate a datelor
(1) Seturile de date puse la dispoziție prin intermediul organismelor de acces la datele privind sănătatea pot avea o etichetă a Uniunii de calitate și de utilitate a datelor, aplicată de deținătorii de date privind sănătatea.
(2) Seturile de date cu date electronice privind sănătatea colectate și prelucrate cu sprijinul finanțării din partea Uniunii sau al finanțării publice naționale au o etichetă de calitate și de utilitate a datelor, în conformitate cu elementele prevăzute la alineatul (3).
(3) Eticheta de calitate și de utilitate a datelor cuprinde următoarele elemente, după caz:
(a) pentru documentarea datelor: metadate, documente justificative, dicționar de date, format și standardele utilizate, proveniență și, după caz, modelul de date;
(b) pentru evaluarea calității tehnice: integralitatea, unicitatea, acuratețea, valabilitatea, actualitatea și coerența datelor;
(c) pentru procesele de management al calității datelor: nivelul de maturitate al proceselor de management al calității datelor, inclusiv procesele de revizuire și de audit, examinări ale elementelor părtinitoare;
(d) pentru evaluarea acoperirii: perioada de timp, acoperirea demografică și, după caz, reprezentativitatea populației eșantionate, și intervalul mediu în care o persoană fizică apare într-un set de date;
(e) pentru informații privind accesul și furnizarea: intervalul de timp dintre colectarea datelor electronice privind sănătatea și adăugarea acestora la setul de date, timpul necesar pentru furnizarea datelor electronice privind sănătatea în urma aprobării cererii de acces la datele electronice privind sănătatea;
(f) pentru informații privind modificările datelor: fuzionarea și adăugarea de date la un set de date existent, inclusiv legături cu alte seturi de date;
(fa) În cazul în care setul de date este însoțit de o etichetă de calitate și de utilitate a datelor în temeiul articolului 56, deținătorul de date privind sănătatea pune la dispoziția organismului de acces la datele privind sănătatea o documentație suficientă pentru ca organismul respectiv să confirme exactitatea etichetei.
(3a) În cazul în care un organism de acces la datele privind sănătatea are motive să creadă că o etichetă de calitate și utilitate a datelor poate fi inexactă, el evaluează dacă datele îndeplinesc cerințele de la alineatul (3) și revocă eticheta în cazul în care datele nu au calitatea necesară.
(4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a modifica lista de elemente privind eticheta de calitate și de utilitate a datelor. Astfel de acte delegate pot modifica, de asemenea, lista prevăzută la alineatul (3) prin adăugarea, modificarea sau eliminarea cerințelor privind eticheta de calitate și de utilitate a datelor.
(5) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, caracteristicile vizuale și specificațiile tehnice ale etichetei de calitate și de utilitate a datelor, pe baza elementelor menționate la alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare țin seama de cerințele prevăzute la articolul 10 din Regulamentul [...] [Legea privind inteligența artificială 2021/0106(COD)] final] și de orice specificații comune sau standarde armonizate adoptate care sprijină cerințele respective, după caz.
Articolul 57
Catalogul UE de seturi de date
(1) Comisia stabilește și pune la dispoziția publicului un catalog al UE de seturi de date care conectează cataloagele naționale de seturi de date stabilite de organismele de acces la datele privind sănătatea din fiecare stat membru, precum și cataloagele de seturi de date ale participanților autorizați la HealthData@EU.
(2) Catalogul UE de seturi de date și cataloagele naționale de seturi de date, precum și cataloagele de seturi de date ale participanților autorizați la HealthData@EU sunt puse la dispoziția publicului.
Articolul 58
Specificații minime privind setul de date
Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile minime pentru seturile de date cu impact ridicat pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, ținând seama de infrastructurile, standardele, orientările și recomandările existente ale Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
CAPITOLUL V
Acțiuni suplimentare
Articolul 59
Consolidarea capacităților
Comisia sprijină schimbul de bune practici și de expertiză, cu scopul de a consolida capacitatea statelor membre de a dezvolta sistemele de sănătate digitală pentru utilizarea primară și pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, ținând seama de condițiile specifice ale diferitelor categorii de părți interesate implicate. Pentru a sprijini consolidarea capacităților, Comisia, în strânsă colaborare și prin consultare cu statele membre, stabilește indicatori de autoevaluare pentru utilizarea primară și pentru utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea.
Articolul 59a
Cursuri de formare și informații pentru profesioniști
(1) Statele membre elaborează și implementează programe de formare pentru cadrele medicale sau le oferă acces la astfel de programe, pentru ca acestea să înțeleagă și să-și exercite în mod eficace rolul în utilizarea primară a datelor electronice privind sănătatea și în accesul la acestea, mai ales în ceea ce privește articolele 4, 7 și 9. Comisia sprijină statele membre în legătură cu acest aspect.
(2) Cursurile de formare și informațiile sunt accesibile și abordabile ca preț pentru toți profesioniștii din domeniul sănătății, fără a se prejudicia organizarea asistenței medicale la nivel național.
Articolul 59b
Alfabetizarea digitală în domeniul sănătății și accesul la sănătatea digitală
(1) Statele membre promovează și sprijină alfabetizarea digitală în domeniul sănătății și competențele și aptitudinile relevante pentru pacienți. Comisia sprijină statele membre în legătură cu acest aspect.
(2) Campaniile sau programele de sensibilizare vizează, în special, informarea pacienților și a publicului larg despre utilizarea primară și secundară a datelor electronice privind sănătatea în cadrul spațiului european al datelor privind sănătatea, inclusiv despre drepturile care decurg din acesta, precum și despre avantajele, riscurile și beneficiile potențiale pentru știință și societate ale utilizării primare și secundare a datelor electronice privind sănătatea.
(3) Campaniile și programele menționate la alineatul (2) sunt adaptate nevoilor unor grupuri specifice și sunt elaborate, revizuite și actualizate, dacă este necesar.
(4) Statele membre promovează accesul la infrastructura necesară pentru gestionarea eficace a datelor electronice privind sănătatea ale persoanelor fizice, atât în cadrul utilizării primare, cât și în cadrul utilizării secundare.
Articolul 60
Cerințe suplimentare privind achizițiile publice și finanțarea din partea Uniunii
(1) În sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (1) din Directiva 2014/24/UE, autoritățile contractante, inclusiv autoritățile privind sănătatea digitală și organismele de acces la datele privind sănătatea, și instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, fac trimitere la specificațiile tehnice, standardele și profilurile aplicabile, astfel cum se menționează la articolele 6, 12, 23, 50, 52, 56, după caz, ca puncte de orientare pentru achizițiile publice și atunci când își formulează documentele de licitație sau cererile de propuneri, precum și atunci când definesc condițiile pentru finanțarea din partea Uniunii în ceea ce privește prezentul regulament, inclusiv condițiile favorizante pentru fondurile structurale și de coeziune.
(2) Criteriile pentru obținerea de finanțare din partea Uniunii ține seama de cerințele elaborate în cadrul capitolelor II, III și IV.
Articolul 60a
În conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, care includ drepturile fundamentale garantate de articolele 7 și 8 din Cartă, statele membre asigură un nivel deosebit de ridicat de protecție și securitate atunci când prelucrează date electronice cu caracter personal privind sănătatea în scopul utilizării primare, prin măsuri tehnice și organizatorice adecvate. În acest sens, prezentul regulament nu se opune existenței în dreptul național a unei cerințe, în ceea ce privește contextul național, potrivit căreia, dacă datele electronice cu caracter personal privind sănătatea sunt prelucrate de furnizorii de servicii medicale pentru furnizarea de asistență medicală sau de punctul național de contact pentru sănătatea digitală conectat la MyHealth@EU, stocarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5 în scopul utilizării primare se face pe teritoriul Uniunii, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu angajamentele internaționale.
Articolul 60aa
Stocarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea de către organismele de acces la datele privind sănătatea și mediile de prelucrare securizate
(1) Organismele de acces la datele privind sănătatea, deținătorii unici de date și serviciul Uniunii de acces la date stochează și prelucrează date electronice cu caracter personal privind sănătatea în Uniunea Europeană atunci când efectuează pseudonimizarea, anonimizarea și orice alte operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal menționate la articolele 45-49, prin medii de prelucrare securizate în sensul articolului 50 și al articolului 52 alineatul (8) sau prin HealthData@EU. Această cerință se aplică oricărei entități care îndeplinește aceste sarcini în numele lor.
(2) În mod excepțional, datele menționate la alineatul (1) pot fi stocate și prelucrate într-o țară terță, într-un teritoriu sau în unul sau mai multe sectoare specificate din țara terță respectivă care fac obiectul unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, în temeiul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679.
Articolul 61
Transferul de date electronice fără caracter personal către o țară terță
(1) Datele electronice fără caracter personal privind sănătatea puse la dispoziție de organismele de acces la date privind sănătatea unui utilizator de date de sănătate dintr-o țară terță, în conformitate cu o autorizație privind datele în temeiul articolului 46 sau cu o cerere de date în temeiul articolului 47 sau participanților autorizați dintr-o țară terță sau unei organizații internaționale, care se bazează pe datele electronice privind sănătatea ale unei persoane fizice ce se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la articolul 33 ▌sunt considerate extrem de sensibile în sensul articolului 5 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2022/868, cu condiția ca transferul lor către țări terțe să prezinte un risc de reidentificare prin mijloace care le depășesc pe cele care pot fi utilizate în mod rezonabil, în special având în vedere numărul limitat de persoane fizice implicate în datele respective, faptul că acestea sunt dispersate geografic sau evoluțiile tehnologice preconizate în viitorul apropiat.
(2) Măsurile de protecție pentru categoriile de date menționate la alineatul (1) ▌sunt detaliate în actul delegat în temeiul competenței prevăzute la articolul 5 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2022/868.
Articolul 62
Accesul guvernamental internațional la date electronice fără caracter personal privind sănătatea
(1) Autoritățile privind sănătatea digitală, organismele de acces la datele privind sănătatea, participanții autorizați la infrastructurile transfrontaliere prevăzute la articolele 12 și 52 și utilizatorii de date privind sănătatea iau toate măsurile tehnice, juridice și organizatorice rezonabile, inclusiv acorduri contractuale, pentru a împiedica transferul către o țară terță sau o organizație internațională, inclusiv accesul guvernamental într-o țară terță la date electronice fără caracter personal privind sănătatea deținute în Uniune, în cazul în care un astfel de transfer ▌ar crea un conflict cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al statului membru relevant ▌.
(2) Orice hotărâre a unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-o țară terță și orice decizie a unei autorități administrative dintr-o țară terță prin care se solicită unei autorități privind sănătatea digitală, unui organism de acces la datele privind sănătatea sau utilizatorilor de date să transfere sau să acorde acces la datele electronice fără caracter personal privind sănătatea care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament deținute în Uniune sunt recunoscute sau sunt executabile în orice mod doar dacă se bazează pe un acord internațional, cum ar fi un tratat de asistență judiciară reciprocă în vigoare între țara terță solicitantă și Uniune sau pe orice asemenea acord între țara terță solicitantă și un stat membru.
(3) În absența unui asemenea acord internațional, astfel cum se menționează la alineatul (2) din prezentul articol, în cazul în care o autoritate privind sănătatea digitală, un organism de acces la datele privind sănătatea sau un utilizator de date este destinatarul unei decizii sau al unei hotărâri a unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-o țară terță ori al unei decizii a unei autorități administrative dintr-o țară terță care prevede transferul de date fără caracter personal care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și sunt deținute în Uniune sau acordarea accesului la astfel de date și, prin respectarea unei astfel de decizii, destinatarul riscă să intre în conflict cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al statului membru în cauză, transferul către autoritatea din țara terță respectivă sau accesul acesteia la astfel de date poate avea loc numai atunci când:
(a) sistemul țării terțe în cauză prevede obligativitatea expunerii motivelor și a proporționalității deciziei sau a hotărârii judecătorești și prevede că decizia sau hotărârea judecătorească trebuie să aibă un caracter specific, de exemplu prin stabilirea unei legături suficiente cu anumite persoane suspectate sau cu încălcări;
(b) obiecția motivată a destinatarului este supusă controlului unei instanțe judecătorești competente sau unui tribunal competent din țara terță și
(c) instanța judecătorească competentă sau tribunalul competent din țara terță care emite decizia sau hotărârea judecătorească ori care revizuiește decizia unei autorități administrative are, în temeiul legislației țării terțe respective, împuternicirea de a ține seama în mod corespunzător de interesele juridice relevante ale furnizorului de date protejate de dreptul Uniunii sau de dreptul intern al statului membru în cauză.
(4) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2) sau (3), autoritatea privind sănătatea digitală, un organism de acces la datele privind sănătatea sau un organism de promovare a altruismului în materie de date furnizează volumul minim de date permis ca răspuns la o cerere, pe baza unei interpretări rezonabile a acesteia.
(5) Autoritățile privind sănătatea digitală, organismele de acces la datele privind sănătatea și utilizatorii de date informează deținătorul de date cu privire la existența unei cereri din partea unei autorități administrative dintr-o țară terță de a i se acorda acces la datele utilizatorului, înainte de a da curs cererii respective, cu excepția cazului în care cererea servește scopurilor de asigurare a respectării legii și atât timp cât acest lucru este necesar pentru a menține eficacitatea activității de asigurare a respectării legii.
Articolul 63
Condiții suplimentare pentrutransferul de date electronice cu caracter personal privind sănătatea către o țară terță sau o organizație internațională
▌Transferul de date electronice cu caracter personal privind sănătatea către o țară terță sau o organizație internațională se acordă în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679. Statele membre pot menține sau introduce condiții suplimentare privind accesul internațional la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea și transferul acestora, inclusiv limitări, în conformitate cu și în condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679, pe lângă cerințele prevăzute la articolul 13 alineatul (3) și la articolul 52 alineatul (5) din prezentul regulament și cerințele prevăzute în capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679.
Articolul 63b
Cereri de acces la date și cereri de date din partea țărilor terțe
(1) Fără a aduce atingere articolelor 45, 46 și 47, pentru organismele de acces la datele privind sănătatea desemnate de statele membre și de serviciul Uniunii de acces la date, cererile de acces la date și cererile de date depuse de un utilizator de date stabilit într-o țară terță sunt considerate eligibile dacă țara terță în cauză:
(a) este acoperită de un act de punere în aplicare menționat la articolul 52 alineatul (5); sau
(b) permite solicitanților din UE să aibă acces la datele electronice privind sănătatea din țara terță respectivă în condiții care nu sunt mai restrictive decât cele prevăzute în prezentul regulament și care, prin urmare, fac obiectul actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (2).
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească dacă o țară terță îndeplinește criteriile prevăzute la alineatul (1) litera (b). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2). Comisia publică lista actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului alineat.
Comisia monitorizează evoluțiile din țările terțe și organizațiile internaționale care ar putea afecta funcționarea actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (2) și prevede o revizuire periodică a funcționării prezentului articol.
În cazul în care Comisia consideră că o țară terță nu mai îndeplinește cerința menționată la alineatul (1) litera (b), adoptă un act delegat pentru a elimina respectiva țară terță care beneficiază de acces.
CAPITOLUL VI
Guvernanța și coordonarea la nivel european
Articolul 64
Comitetul pentru spațiul european al datelor privind sănătatea (Comitetul EHDS)
(1) Pentru a facilita cooperarea și schimbul de informații între statele membre și Comisie, se instituie Comitetul pentru spațiul european al datelor privind sănătatea (Comitetul EHDS). Comitetul EHDS este format din doi reprezentanți pentru fiecare stat membru, un reprezentant pentru utilizarea primară și unul pentru utilizarea secundară, desemnați de fiecare stat membru. Fiecare stat membru dispune de un vot. Membrii Comitetului EHDS se angajează să acționeze în interes public și în mod independent.
(1a) Un reprezentant al Comisiei și unul din reprezentanții statelor membre menționați la alineatul (1) co-prezidează reuniunile Comitetului EHDS.
(1b) Autoritățile de supraveghere a pieței menționate la articolul 28, Comitetul european pentru protecția datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor EMA, ECDC și ENISA sunt invitate să participe la reuniuni, atunci când comitetul consideră că aspectele tratate le privește.
(1c) Comitetul poate invita să participe la reuniunile sale și alte autorități naționale, experți și observatori, precum și alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, infrastructuri de cercetare și alte structuri similare.
(1d) Comitetul poate coopera cu alți experți externi, după caz.
(2) Potrivit funcțiilor legate de utilizarea datelor electronice privind sănătatea, Comitetul EHDS poate lucra în subgrupuri pentru anumite teme, în cadrul cărora sunt reprezentate autoritățile privind sănătatea digitală sau organismele de acces la datele privind sănătatea ▌. Subgrupurile sprijină Comitetul EHDS cu expertiză specifică. Subgrupurile pot organiza reuniuni comune, după caz.
(3) Comitetul EHDS adoptă regulamentul de procedură și un cod de conduită, în urma unei propuneri din partea Comisiei. Regulamentul de procedură respectiv prevede componența, organizarea, funcționarea și cooperarea subgrupurilor, precum și cooperarea Comitetului EHDS cu forumul părților interesate. În ceea ce privește regulile de vot, Comitetul EHDS deliberează prin consens pe cât posibil. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, Comitetul EHDS deliberează cu o majoritate de două treimi din statele membre.
▌
(5) Comitetul EHDS cooperează cu alte organisme, entități și experți relevanți, cum ar fi Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor menționat la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2022/868, organismele competente instituite în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) 2023/2854, organismele de supraveghere instituite în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) Nr 910/2014, Comitetul european pentru protecția datelor menționat la articolul 68 din Regulamentul (UE) 2016/679, organismele de securitate cibernetică, printre care ENISA, și Cloudul european pentru știința deschisă, în efortul de a ajunge la soluții avansate pentru utilizarea datelor FAIR în cercetare și inovare.
▌
(7) Comitetul EHDS este asistat de un secretariat asigurat de către Comisie.
(7a) Comitetul EHDS publică datele reuniunilor și procesul-verbal al discuțiilor, precum și un raport bianual referitor la activitățile sale.
(8) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru instituirea și operațiunile Comitetului EHDS. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).
Articolul 64a
Forumul părților interesate
(1) Se instituie un forum al părților interesate cu scopul de a facilita schimbul de informații și de a promova cooperarea cu părțile interesate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament.
(2) Forumul părților interesate este alcătuit din părți interesate relevante, precum reprezentanți ai organizațiilor de pacienți, ai profesioniștilor din domeniul sănătății, ai sectorului, ai organizațiilor de consumatori, ai cercetătorilor științifici și ai mediului academic. Forumul părților interesate are o componență echilibrată și reprezintă punctele de vedere ale diferitelor părți interesate relevante. În cazul în care interesele comerciale sunt reprezentate în forumul părților interesate, acestea sunt echilibrate între întreprinderile mari, IMM-uri și întreprinderile nou-înființate. Accentul pus pe utilizarea primară și secundară a datelor electronice privind sănătatea trebuie, de asemenea, să fie echilibrat.
(3) Membrii forumului părților interesate sunt numiți de Comisie în urma unei cereri publice de exprimare a interesului și a unei proceduri de selecție transparente. Membrii forumului părților interesate fac o declarație anuală de interese, care este actualizată ori de câte ori este cazul și este pusă la dispoziția publicului.
(4) Forumul părților interesate poate institui subgrupuri permanente sau temporare, după caz, în scopul examinării unor chestiuni specifice legate de obiectivele prezentului regulament. Forumul părților interesate își stabilește regulamentul de procedură.
(5) Forumul părților interesate organizează reuniuni periodice, iar un reprezentant al Comisiei prezidează reuniunile.
(6) Forumul părților interesate întocmește un raport anual al activităților sale. Raportul respectiv este pus la dispoziția publicului.
Articolul 65
Sarcinile Comitetului EHDS
(1) Comitetul EHDS are următoarele sarcini legate de utilizarea primară a datelor electronice privind sănătatea în conformitate cu capitolele II și III:
(a) sprijinirea statelor membre în ceea ce privește coordonarea practicilor autorităților privind sănătatea digitală;
(b) elaborarea de contribuții scrise și partajarea de bune practici cu privire la aspecte legate de coordonarea punerii în aplicare la nivelul statelor membre a prezentului regulament, a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia, luând în considerare nivelul regional și local, în special în ceea ce privește:
(i) dispozițiile prevăzute în capitolele II și III;
(ii) dezvoltarea de servicii online care să faciliteze accesul securizat, inclusiv identificarea electronică securizată, la datele electronice privind sănătatea pentru cadrele medicale și pentru persoanele fizice;
(iii) alte aspecte ale utilizării primare a datelor electronice privind sănătatea;
(c) facilitarea cooperării între autoritățile privind sănătatea digitală prin consolidarea capacităților, stabilirea structurii de raportare bianuală a activităților ▌și schimbul de informații;
(d) partajarea în rândul membrilor Comitetului de informații cu privire la riscurile prezentate de sistemele DES și de incidentele grave, precum și cu privire la gestionarea acestora;
(e) facilitarea schimbului de opinii cu privire la utilizarea primară a datelor electronice privind sănătatea cu forumul părților interesate menționat la articolul 64(a), precum și cu autoritățile de reglementare și responsabilii de elaborarea politicilor din sectorul sănătății.
(2) Comitetul EHDS are următoarele sarcini legate de utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea în conformitate cu capitolul IV:
(a) sprijinirea statelor membre în coordonarea practicilor organismelor de acces la datele privind sănătatea în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute în capitolul IV, pentru a asigura o aplicare coerentă a prezentului regulament;
(b) elaborarea de contribuții scrise și partajarea de bune practici cu privire la aspecte legate de coordonarea punerii în aplicare la nivelul statelor membre a prezentului regulament, a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia, în special în ceea ce privește:
(i) punerea în aplicare a normelor privind accesul la datele electronice privind sănătatea;
(ii) specificațiile tehnice sau standardele existente referitoare la cerințele prevăzute în capitolul IV;
(iii) politica de stimulare pentru promovarea calității datelor și îmbunătățirea interoperabilității;
(iv) politicile privind taxele care trebuie percepute de organismele de acces la datele privind sănătatea și de deținătorii de date privind sănătatea;
(va) măsuri de protecție a datelor cu caracter personal ale cadrelor medicale implicate în tratamentul persoanelor fizice;
(vi) alte aspecte ale utilizării secundare a datelor electronice privind sănătatea;
(ba) Comitetul EHDS, în consultare și cooperare cu părțile interesate relevante, inclusiv cu reprezentanți ai pacienților, profesioniștilor din domeniul sănătății și cercetătorilor, elaborează orientări pentru a ajuta utilizatorii de date privind sănătatea să își îndeplinească obligația prevăzută la articolul 41 alineatul (5), în special pentru a stabili dacă constatările lor sunt semnificative din punct de vedere clinic;
(c) facilitarea cooperării între organismele de acces la datele privind sănătatea prin consolidarea capacităților, stabilirea structurii de raportare bianuală a activităților ▌și schimbul de informații;
(d) partajarea de informații privind riscurile și incidentele ▌legate de utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea, precum și de gestionarea acestora;
▌
(f) facilitarea schimbului de opinii cu privire la utilizarea secundară a datelor electronice privind sănătatea cu forumul părților interesate menționat la articolul 64(a), precum și cudeținătorii de date privind sănătatea, utilizatorii de date privind sănătatea, autoritățile de reglementare și responsabilii de elaborarea politicilor din sectorul sănătății.
Articolul 66
Grupurile de coordonare pentru infrastructurile MyHealth@EU și HealthData@EU
(1) ▌Două grupuri de coordonarese înființează pentru infrastructurile transfrontaliere prevăzute la articolele 12 și 52; grupul de coordonare MyHealth@EU și grupul de coordonare HealthData@EU. Fiecare grup este alcătuit din câte un reprezentant pentru fiecare stat membru al punctelor de contact naționale respective.
(1a) Grupurile de coordonare iau decizii operaționale privind dezvoltarea și exploatarea infrastructurilor transfrontaliere menționate la articolele 12 și 52.
(1b) Grupurile de coordonare iau decizii prin consens. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, adoptarea unei decizii necesită sprijinul membrilor care reprezintă o majoritate de două treimi a statelor membre, fiecare stat membru având un vot.
(2) Componența, organizarea, funcționarea și cooperarea grupurilor de coordonare sunt stabilite în regulamentul de procedură adoptat de grupurile respective.
(3) Alți participanți autorizați pot fi invitați să facă schimb de informații și de opinii cu privire la aspecte relevante legate de infrastructurile transfrontaliere prevăzute la articolele 12 și 52. Atunci când sunt invitați, acești participanți au un rol de observator.
(3a) Părțile interesate și părțile terțe relevante, inclusiv reprezentanții pacienților, ai profesioniștilor din domeniul sănătății, ai consumatorilor și ai sectorului, pot fi invitate să participe la reuniunile grupurilor ca observatori.
(4) Grupurile aleg președinții pentru reuniunile lor.
(5) Grupurile sunt asistate de un secretariat asigurat de către Comisie.
Articolul 66a
Rolurile și responsabilitățile Comisiei privind funcționarea spațiului european al datelor privind sănătatea
(1) Serviciile menționate la alineatul (1) respectă standarde de calitate suficiente cât privește disponibilitatea, securitatea, capacitatea, interoperabilitatea, întreținerea, monitorizarea și evoluția pentru a asigura o funcționare eficace a spațiului european al datelor privind sănătatea. Comisia le furnizează în conformitate cu deciziile operaționale ale grupurilor de coordonare relevante.
(4) Comisia publică un raport public bianual privind infrastructurile și serviciile care sprijină spațiul european al datelor privind sănătatea pe care îl furnizează în conformitate cu alineatul (1).
(4a) Pe lângă rolul său în punerea la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea deținute de instituțiile, organele sau agențiile Uniunii, în conformitate cu articolele 36, 36a și 52 alineatul (1a) și cu sarcinile care îi revin în temeiul capitolului III, inclusiv al articolului 26a, Comisia asigură pentru toate entitățile conectate relevante dezvoltarea, întreținerea, găzduirea și exploatarea infrastructurilor și a serviciilor centrale necesare pentru a sprijini funcționarea spațiului european al datelor privind sănătatea:
(a) un mecanism interoperabil și transfrontalier de identificare și autentificare pentru persoanele fizice și cadrele medicale, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) și alineatul (4);
(b) servicii și infrastructuri centrale pentru sănătatea digitală ale MyHealth@EU, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1);
(c) verificări ale conformității pentru conectarea participanților autorizați la MyHealth@EU, în conformitate cu articolul 12 alineatul (9);
(d) servicii și infrastructuri transfrontaliere de sănătate digitală suplimentare în sensul articolului 13 alineatul (1) din prezentul regulament;
(e) în cadrul HealthData@EU, un serviciu de depunere a cererilor de punere la dispoziție a datelor electronice privind sănătatea de la deținătorul de date privind sănătatea din mai multe state membre sau de la alți participanți autorizați și de transmitere automată a acestora către punctele de contact relevante, în conformitate cu articolul 45 alineatul (3);
(f) serviciile și infrastructurile centrale ale HealthData@EU, în conformitate cu articolul 52 alineatele (6) și (7);
(g) un mediu de prelucrare securizat în conformitate cu articolul 52 alineatul (8), în care organismele de acces la datele privind sănătatea pot decide să pună la dispoziție date în conformitate cu articolul 46 alineatul (5a);
(h) verificări ale conformității pentru conectarea participanților autorizați la MyHealth@EU, în conformitate cu articolul 52 alineatul (12);
(i) un catalog federat de seturi de date ale UE care conectează cataloagele naționale de seturi de date, în conformitate cu articolul 57;
(j) un secretariat pentru Comitetul EHDS în conformitate cu articolul 64 alineatul (7);
(k) un secretariat pentru grupurile de coordonare, în conformitate cu articolul 66 alineatul (5).
CAPITOLUL VII
Delegarea și comitetul
Articolul 67
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 5 alineatul (2), articolul 32 alineatul (4) și articolul 56 alineatul (4), se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(3) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (2), articolul 32 alineatul (4) și articolul 56 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6) Actul delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (2), al articolului 32 alineatul (4) și al articolului 56 alineatul (4) intră în vigoare numai dacă nu a fost exprimată nicio obiecție de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de trei luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 68
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 68a
Plângeri orizontale
(1) Fără a aduce atingere niciunei alte căi de atac administrative sau judiciare, persoanele fizice și juridice au dreptul de a depune o plângere, în mod individual sau, după caz, colectiv, la o autoritate privind sănătatea digitală, în cazul în care plângerea este legată de dispozițiile capitolului II, sau la un organism de acces la datele privind sănătatea în cazul în care plângerea este legată de dispozițiile capitolului IV, cu condiția ca drepturile sau interesele lor să fie afectate în mod negativ.
(2) Autoritatea privind sănătatea digitală sau organismul de acces la datele privind sănătatea la care s-a depus plângerea informează reclamantul despre evoluția procedurilor și despre decizia luată în legătură cu plângerea.
(3) Autoritatea privind sănătatea digitală și organismele de acces la datele privind sănătatea pun la dispoziție instrumente ușor accesibile pentru depunerea plângerilor.
(4) În cazul în care plângerea se referă la drepturile persoanelor fizice prevăzute la articolele 8a-8f și articolul 8h sau articolul 48a din prezentul regulament, plângerea este transmisă autorității de supraveghere competente în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Autoritatea privind sănătatea digitală sau organismul de acces la datele privind sănătatea furnizează autorității de supraveghere respective informațiile necesare de care dispune în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 pentru a facilita evaluarea și investigarea plângerii.
CAPITOLUL VIII
Diverse
Articolul 69
Sancțiuni
Statele membre adoptă regimul altor sancțiuni aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament, în special pentru încălcări care nu fac obiectul unor amenzi administrative în temeiul articolelor 43 și 43a, și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestuia. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. ▌
Statele membre iau în considerare următoarele criterii neexhaustive și orientative pentru impunerea de sancțiuni la încălcarea prezentului regulament, după caz:
(a) natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării;
(b) orice acțiune întreprinsă de autorul încălcării pentru a atenua sau a remedia prejudiciul cauzat de încălcare;
(c) orice încălcare anterioară săvârșită de autorul încălcării;
(d) beneficiile financiare obținute sau pierderile evitate de autorul încălcării ca urmare a încălcării, în măsura în care aceste beneficii sau pierderi pot fi stabilite în mod fiabil;
(e) oricare alți factori agravanți sau atenuanți aplicabili circumstanțelor cazului;
(f) cifra de afaceri anuală realizată de autorul încălcării în Uniune, în exercițiul financiar precedent.
Statele membre informează Comisia cu privire la respectivele norme și la măsurile aferente până la data aplicării prezentului regulament și, de asemenea, informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară care le afectează.
Articolul 69a
Dreptul de a primi despăgubiri
Orice persoană care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a unei încălcări a prezentului regulament are dreptul să obțină despăgubiri în conformitate cu dreptul intern și cel al Uniunii.
Articolul 69b
Reprezentarea persoanelor fizice
În cazul în care o persoană fizică consideră că drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului regulament i-au fost încălcate, aceasta ar trebui să aibă dreptul de a mandata un organism, o organizație sau o asociație fără scop lucrativ, înființat(ă) în conformitate cu dreptul unui stat membru, ale cărui (cărei) obiective statutare sunt în interesul public și care își desfășoară activitatea în domeniul asigurării protecției datelor cu caracter personal, să depună o plângere în numele său sau să-și exercite drepturile menționate la articolul 68a.
Articolul 70
Evaluarea, revizuirea și raportul intermediar
(1) În termen de opt ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia efectuează o evaluare specifică a prezentului regulament ▌și prezintă Parlamentului European și Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind principalele sale constatări, însoțit, după caz, de o propunere de modificare a acestuia. Evaluarea include următoarele:
(a) posibilitățile de a extinde și mai mult interoperabilitatea dintre sistemele DES și serviciile de acces la datele electronice privind sănătatea, altele decât cele instituite de statele membre;
(b) necesitatea de a actualiza categoriile de date de la articolul 33 și scopurile utilizării prevăzute la articolul 34;
(c) implementarea și utilizarea de către persoanele fizice a mecanismelor de refuz față de utilizarea secundară menționate la articolul 48a, în special în ceea ce privește impactul asupra sănătății publice, a cercetării științifice și a drepturilor fundamentale;
(d) punerea în aplicare și utilizarea măsurilor mai stricte menționate la articolul 33 alineatul (8b);
(e) utilizarea și punerea în aplicare a dreptului prevăzut la articolul 3 alineatul (9);
(f) o evaluare a cadrului de certificare a sistemelor DES din capitolul III și necesitatea de a introduce instrumente suplimentare privind evaluarea conformității și de a prezenta un raport privind principalele sale constatări;
(g) o evaluare a funcționării pieței interne pentru sistemele DES;
(h) o evaluare a costurilor și beneficiilor punerii în aplicare a dispozițiilor privind utilizarea secundară prevăzute în capitolul IV;
(i) precum și aplicarea taxelor menționate la articolul 42.
(2) În termen de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia efectuează o evaluare generală a prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind principalele sale constatări, însoțit, după caz, de o propunere de modificare a acestuia sau de alte măsuri adecvate. Această evaluare include o evaluare a eficienței și a funcționării sistemelor care asigură accesul la datele electronice privind sănătatea în vederea prelucrării ulterioare, efectuate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6a), în ceea ce privește impactul acestora asupra punerii în aplicare a prezentului regulament.
(3) Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului respectiv și Comisia ține seama în mod corespunzător de aceste informații în raportul respectiv.
(4) În fiecare an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și până la aplicarea sa integrală, Comisia prezintă Consiliului un raport privind stadiul pregătirilor pentru punerea în aplicare integrală a prezentului regulament. Raportul conține informații despre gradul de progres și pregătire al statelor membre, inclusiv o evaluare a fezabilității atingerii termenelor prevăzute la articolul 72 din prezentul regulament și poate conține, de asemenea, recomandări adresate statelor membre în vederea îmbunătățirii gradului de pregătire pentru aplicarea prezentului regulament.
Articolul 71
Modificarea Directivei 2011/24/UE
Articolul 14 din Directiva 2011/24/UE se elimină începând cu șase ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
CAPITOLUL IX
Aplicare amânată, dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 72
Intrare în vigoare și aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică după doi ani de la intrarea în vigoare, cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatul (2).
Articolele 2a, 5, 6, 8a, 8aa, 8b, 8c, 8d, 8e, 8f, 8h, -9a, -9b,articolul 12 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolul 12 alineatul (5), articolul 12 alineatul (6), articolele 13a, 13b, 14 ▌31, 31a și 32 din capitolele II și III se aplică după cum urmează:
(a) în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a aplicării pentru categoriile de date electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și pentru sistemele DES cu care producătorul intenționează să prelucreze aceste categorii de date;
(b) în termen de șase ani de la data intrării în vigoare a aplicării pentru categoriile de date electronice cu caracter personal privind sănătatea menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și pentru sistemele DES cu care producătorul intenționează să prelucreze aceste categorii de date;
(c) în termen de un an de la data stabilită într-un act delegat în temeiul articolului 5 alineatul (2) pentru modificarea principalelor caracteristici ale datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea din anexa 1, cu condiția ca această dată de intrare în vigoare să fie ulterioară datei de intrare în vigoare menționate la literele (a) și (b) pentru categoriile de date electronice cu caracter personal privind sănătatea în cauză.
Actele de punere în aplicare menționate la articolul 2a alineatul (3), la articolul 6 alineatul (1), la articolul 12 alineatul (4) și la articolul 23 alineatul (1) se adoptă în termen de doi ani de la data intrării în vigoare și se aplică astfel cum se menționează la paragraful 1 de la prezentul alineat.
Capitolul III se aplică sistemelor DES puse în funcțiune în Uniune menționate la articolul 13b alineatul (2) în termen de șase ani de la data intrării în vigoare.
Capitolul IV se aplică în termen de patru ani de la data intrării în vigoare, cu excepția articolului 33 alineatul (1) literele (b), (e), (ea), (j) și (l), care se aplică în termen de șase ani de la data intrării în vigoare, și a articolului 52 alineatul (5), care se aplică în termen de zece ani de la data intrării în vigoare.
Actele de punere în aplicare menționate la articolul 48a alineatul (5), la articolul 50 alineatul (4), la articolul 52 alineatul (13), la articolul 53 alineatul (3), la articolul 55 și la articolul 56 alineatul (5) se adoptă în termen de doi ani de la data intrării în vigoare și se aplică în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la ...,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
Anexa I
Principalele caracteristici ale categoriilor prioritare de date electronice cu caracter personal privind sănătatea pentru utilizare primară
Categoria de date electronice privind sănătatea
Principalele caracteristici ale datelor electronice privind sănătatea incluse în categorie
1. Dosarul de sănătate al pacientului
Datele electronice privind sănătatea care includ fapte clinice importante legate de o persoană identificată și care sunt esențiale pentru furnizarea de asistență medicală sigură și eficientă persoanei respective. Următoarele informații fac parte din dosarul de sănătate al pacientului:
1. Date personale
2. Date de contact
3. Informații privind asigurarea
4. Alergii
5. Alerte medicale
6. Informații despre vaccinare/profilaxie, eventual sub forma unui card de vaccinare
7. Probleme actuale, rezolvate, închise sau inactiv, inclusiv într-un sistem internațional de codificare a clasificărilor
8. Informații textuale referitoare la istoricul medical
9. Dispozitive medicale și implanturi
10. Proceduri medicale sau de îngrijire
11. Starea funcțională
12. Medicamentele actuale și cele anterioare relevante
13. Observații ce țin de antecedentele sociale, legate de sănătate
14. Istoricul sarcinilor
15. Date furnizate de pacient
16. Rezultatele observării referitoare la starea de sănătate
17. Planul de îngrijire
18. Informații privind o boală rară, cum ar fi detalii privind impactul sau caracteristicile bolii
2. Prescripție electronică
Datele electronice privind sănătatea care constituie o prescripție pentru un medicament, astfel cum este definită la articolul 3 litera (k) din Directiva 2011/24/UE.
3. Eliberare electronică de medicamente
Informații privind furnizarea unui medicament unei persoane fizice de către o farmacie pe baza unei prescripții electronice.
4. Imagine medicală și raport imagistic
Datele electronice privind sănătatea referitoare la utilizarea de tehnologii sau produse de tehnologii care sunt utilizate pentru a vizualiza corpul uman în vederea prevenirii, diagnosticării, monitorizării sau tratării bolilor.
5. Rezultate de laborator
Date electronice privind sănătatea care reprezintă rezultatele studiilor efectuate în special prin metode de diagnosticare in vitro, cum ar fi biochimia clinică, hematologia, medicina transfuziei, microbiologia, imunologia și altele, inclusiv, după caz, rapoarte care sprijină interpretarea rezultatelor.
6. Raportul de externare din spital
Date electronice privind sănătatea referitoare la o sesiune de asistență medicală sau la un episod de îngrijire, inclusiv informații esențiale privind internarea, tratamentul și externarea din spital a unei persoane fizice.
Anexa II
Cerințe esențiale pentru componentele armonizate ale sistemelor DES și produsele declarate a fi interoperabile cu sistemele DES
Cerințele esențiale prevăzute în prezenta anexă se aplică mutatis mutandis dispozitivelor medicale, dispozitivelor medicale de diagnostic in vitro, sistemelor de inteligență artificială și aplicațiilor de wellness declarate a fi interoperabile cu sistemele DES.
1. Cerințe generale
1.1. Componentele armonizate ale unui sistem de dosare electronice de sănătate (sistemul DES) trebuie să atingă performanța intenționată de producător și să fie proiectate și fabricate astfel încât, în condiții normale de utilizare, să fie adecvate scopului propus, iar utilizarea lor să nu pună în pericol siguranța pacienților.
1.2. Componentele armonizate ale unui sistem DES sunt proiectate și dezvoltate astfel încât sistemul să poată fi furnizat și instalat, ținând seama de instrucțiunile și informațiile furnizate de producător, fără a-i afecta în mod negativ caracteristicile și performanța în timpul utilizării preconizate.
1.3. Un sistem DES este proiectat și dezvoltat astfel încât elementele sale de interoperabilitate, de siguranță și de securitate să respecte drepturile persoanelor fizice, în conformitate cu scopul propus al sistemului DES, astfel cum se prevede în capitolul II din prezentul regulament.
1.4. Componentele armonizate ale unui sistem DES destinat să funcționeze împreună cu alte produse, inclusiv dispozitive medicale, sunt proiectate și fabricate astfel încât interoperabilitatea și compatibilitatea să fie fiabile și securizate, iar datele electronice cu caracter personal privind sănătatea să poată fi partajate între dispozitiv și sistemul DES în legătură cu aceste două componente.
2. Cerințe de interoperabilitate
2.1. Dacă un sistem DES este conceput pentru a stoca sau intermedia date electronice cu caracter personal privind sănătatea, el furnizează o interfață care permite accesul la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea prelucrate de el în formatul european pentru schimbul de dosare de sănătate, prin intermediul componentei europene de interoperabilitate pentru sistemele DES.
2.1a. Dacă un sistem DES este conceput pentru a stoca sau intermedia date electronice cu caracter personal privind sănătatea, el este capabil să primească date electronice cu caracter personal privind sănătatea în formatul european pentru schimbul de dosare de sănătate, prin intermediul componentei europene de interoperabilitate pentru sistemele DES.
2.1b. Dacă un sistem DES este conceput pentru a oferi acces la date electronice cu caracter personal privind sănătatea, el poate să primească date electronice cu caracter personal privind sănătatea în formatul european pentru schimbul de dosare de sănătate, prin intermediul componentei europene de interoperabilitate pentru sistemele DES.
2.3. Un sistem DES care include o funcționalitate de introducerea de date electronice cu caracter personal structurate privind sănătatea permite introducerea de date cu o granularitate suficientă pentru a permite furnizarea datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea introduse în formatul european pentru schimbul de dosare de sănătate.
2.4. Componentele armonizate ale unui sistem DES nu includ caracteristici care interzic, restricționează sau impun sarcini nejustificate accesului autorizat, schimbului de date electronice cu caracter personal privind sănătatea sau utilizării datelor electronice cu caracter personal privind sănătatea în scopurile permise.
2.5. Componentele armonizate ale unui sistem DES nu includ caracteristici care interzic, restricționează sau impun sarcini nejustificate exportului autorizat de date electronice cu caracter personal privind sănătatea în scopul înlocuirii sistemului DES cu un alt produs.
3. Cerințe privind securitatea și înregistrarea
▌3.2. Un sistem DES conceput pentru a fi utilizat de cadrele medicale oferă mecanisme fiabile pentru identificarea și autentificarea cadrelor medicale ▌.
▌3.4. Componenta de înregistrare armonizată a unui sistem DES conceput pentru a permite accesul profesioniștilor din domeniul sănătății sau al altor persoane la datele electronice cu caracter personal privind sănătatea oferă suficiente mecanisme de înregistrare care înregistrează cel puțin următoarele informații cu privire la fiecare eveniment de acces sau grup de evenimente de acces:
(a) identificarea profesionistului din domeniul sănătății sau a altor persoane care au accesat datele electronice cu caracter personal privind sănătatea;
(b) identificarea persoanei specifice sau a persoanelor fizice specifice care au accesat date electronice cu caracter personal privind sănătatea;
(c) categoriile de date accesate;
(d) ora și data accesului;
(e) originea (originile) datelor.
▌
3.6. Componentele armonizate ale unui sistem DES trebuie să includă instrumente sau mecanisme de revizuire și analiză a datelor de înregistrare sau să sprijine conectarea și utilizarea software-ului extern în aceleași scopuri.
▌
3.8. Componentele armonizate ale unui sistem DES care stochează date electronice cu caracter personal privind sănătatea trebuie să permită diferite perioade de păstrare și drepturi de acces care iau în considerare originile și categoriile de date electronice privind sănătatea.
▌
Anexa III
Documentația tehnică
Documentația tehnică menționată la articolul 24 conține cel puțin următoarele informații, aplicabile componentelor armonizate ale sistemelor DES în sistemul DES relevant:
1. O descriere detaliată a sistemului DES, inclusiv:
(a) scopul său propus, data și versiunea sistemului DES;
(b) categoriile de date electronice cu caracter personal privind sănătatea pe care sistemul DES a fost conceput să le prelucreze;
(c) modul în care sistemul DES interacționează sau poate fi utilizat pentru a interacționa cu un hardware sau cu un software care nu face parte din sistemul DES în sine;
(d) versiunile software-ului sau ale firmware-ului relevant și cerințele legate de actualizarea versiunilor;
(e) descrierea tuturor formelor sub care sistemul DES este introdus pe piață sau este pus în funcțiune;
(f) descrierea hardware-ului pe care urmează să funcționeze sistemul DES;
(g) o descriere a arhitecturii sistemului, explicând modul în care componentele software se sprijină unele pe altele sau se alimentează reciproc și se integrează în prelucrarea globală, inclusiv, după caz, reprezentări ilustrate etichetate (de exemplu, diagrame și desene), indicând în mod clar părțile/componentele principale și incluzând explicații suficiente pentru a înțelege desenele și diagramele;
(h) specificații tehnice, precum caracteristicile, dimensiunile și caracteristicile de performanță ale sistemului DES și ale oricăror variante/configurații și accesorii care apar de regulă în specificațiile produsului puse la dispoziția utilizatorului, de exemplu în broșuri, cataloage și publicații similare, inclusiv o descriere detaliată a structurilor de date, a stocării și intrării/ieșirii datelor;
(i) o descriere a oricărei modificări aduse sistemului de-a lungul ciclului său de viață;
(j) instrucțiuni de utilizare pentru utilizator și, după caz, instrucțiuni de instalare;
2. O descriere detaliată a sistemului existent pentru evaluarea performanței sistemului DES, după caz;
3. Trimiteri la orice specificație comună utilizată în conformitate cu articolul 23 și în legătură cu care se declară conformitatea;
4. Rezultatele și analizele critice ale tuturor verificărilor și încercărilor de validare efectuate pentru a demonstra conformitatea sistemului DES cu cerințele prevăzute în capitolul III din prezentul regulament, în special cu cerințele esențiale aplicabile;
5. O copie a fișei de informații menționată la articolul 25;
6. O copie a declarației de conformitate UE.
Anexa IV
Declarația de conformitate UE
Declarația de conformitate UE pentru componentele armonizate ale sistemelor DES menționată la articolul 28 trebuie să conțină toate informațiile următoare:
1. denumirea sistemului DES, versiunea și orice referință suplimentară lipsită de ambiguitate care permite identificarea sistemului DES;
2. numele și adresa furnizorului sau, după caz, ale reprezentantului autorizat al acestuia;
3. o declarație conform căreia declarația de conformitate UE este emisă pe răspunderea exclusivă a producătorului;
4. o declarație potrivit căreia sistemul DES în cauză este conform cu dispozițiile prevăzute în capitolul III din prezentul regulament și, dacă este cazul, cu orice alt act legislativ relevant al Uniunii care prevede emiterea unei declarații de conformitate UE, completată de rezultatul din mediul de testare menționat la articolul 26a;
5. trimiteri la orice standarde armonizate relevante utilizate și în legătură cu care este declarată conformitatea;
6. trimiteri la orice specificații comune utilizate și în legătură cu care este declarată conformitatea;
7. locul și data emiterii declarației, semnătura, precum și numele și funcția persoanei care a semnat declarația și, dacă este cazul, indicarea persoanei în numele căreia a fost semnată;
Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1269 a Comisiei din 26 iulie 2019 de modificare a Deciziei de punere în aplicare 2014/287/UE de stabilire a criteriilor pentru înființarea și evaluarea rețelelor europene de referință și a membrilor lor și pentru facilitarea schimbului de informații și de expertiză privind înființarea și evaluarea unor asemenea rețele (JO L 200, 29.7.2019, p. 35).
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
Recomandarea (UE) 2019/243 a Comisiei din 6 februarie 2019 privind formatul european pentru schimbul de dosare electronice de sănătate (JO L 39, 11.2.2019, p. 18).
Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).
Regulamentul (UE) 2022/868 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2022 privind guvernanța datelor la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1724 (Regulamentul privind guvernanța datelor) (JO L 152, 3.6.2022, p. 1).
Regulamentul (UE) 2023/2854 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023 privind norme armonizate pentru un acces echitabil la date și o utilizare corectă a acestora și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind datele) (JO L, 2023/2854, 22.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2854/oj).
Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO L 88, 4.4.2011, p. 45).
Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176).
Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 723/2009 al Consiliului din 25 iunie 2009 privind cadrul juridic comunitar aplicabil unui consorțiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) (JO L 206, 8.8.2009, p. 1).
Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de instituire a programului de politică pentru 2030 privind deceniul digital (JO L323, 19.12.2022, p. 4).
Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (JO L 158, 27.5.2014, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).
Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 32).
Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).
Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
Regulamentul nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă (JO L 354, 31.12.2008, p. 70).
Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 151, 7.6.2019, p. 70).
Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).
Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare – Cererea EGF/2023/004 DK/Danish Crown – Danemarca
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați ca urmare a unei cereri din partea Danemarcei – EGF/2023/004 DK/Danish Crown (COM(2024)0035 – C9-0040/2024 – 2024/0044(BUD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2024)0035 – C9‑0040/2024),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/691 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 privind Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1309/2013(1) („Regulamentul privind FEG”),
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(2), astfel cum a fost modificat de Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765 al Consiliului din 29 februarie 2024 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(3), în special articolul 8,
– având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(4), în special punctul 12,
– având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,
– având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0171/2024),
A. întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii; întrucât această asistență se traduce printr-un sprijin financiar acordat lucrătorilor și societăților pentru care au lucrat;
B. întrucât Danemarca a depus cererea EGF/2023/004 DK/Danish Crown pentru o contribuție financiară din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), ca urmare a unui număr total de 751 de disponibilizări(5) în sectorul economic încadrat la diviziunea 10 (Industria alimentară) din NACE Rev. 2 în provincia Nordylland, 692 de disponibilizări având loc în perioada de referință pentru cerere, cuprinsă între 19 mai 2023 și 19 septembrie 2023, și 59 de disponibilizări înainte sau după perioada de referință;
C. întrucât cererea se referă la 692 de disponibilizări în perioada de referință pentru cerere, 651 de lucrători disponibilizați a căror activitate a încetat în cadrul Danish Crown (Danish Crown A/S) și 41 de lucrători disponibilizați de doi furnizori și producători din aval ai Danish Crown(6);
D. întrucât cererea se referă la disponibilizarea a 59 de lucrători a căror activitate a încetat înainte sau după perioada de referință de patru luni, putându-se stabili o legătură de cauzalitate clară cu evenimentul care a declanșat încetarea activității lucrătorilor disponibilizați în cursul perioadei de referință, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG;
E. întrucât cererea se bazează pe criteriile de intervenție de la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG, conform cărora se prevede disponibilizarea a cel puțin 200 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați de furnizori și producători din aval și/sau persoane care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea;
F. întrucât sectorul abatoarelor din Danemarca se află într-o criză structurală; întrucât, din 2005, numărul porcilor sacrificați în Danemarca a scăzut cu 4,4 milioane (20 %); întrucât scăderea se datorează în mare parte trecerii de la creșterea porcilor destinați sacrificării la creșterea purceilor pentru export; întrucât exportul de purcei este mai profitabil pentru fermierii danezi decât îngrășarea porcilor pentru sacrificare, din cauza prețurilor scăzute ale cărnii de porc;
G. întrucât Danish Crown este un grup de societăți daneze din sectorul alimentar care desfășoară activități în domeniul măcelăriei, prelucrării și vânzării de carne de porc, în principal, și de vită; întrucât evenimentul care a dus la aceste disponibilizări este închiderea abatorului societății Danish Crown din Sæby, municipalitatea Frederikshavn, ca urmare a scăderii numărului porcilor disponibili pentru sacrificare;
H. întrucât cerințele prevăzute de legislația națională și de legislația Uniunii în ceea ce privește concedierile colective au fost respectate;
I. întrucât contribuțiile financiare din FEG ar trebui să fie direcționate în primul rând spre măsuri de politică active în domeniul pieței forței de muncă și spre servicii personalizate care vizează reintegrarea rapidă a beneficiarilor în locuri de muncă decente și sustenabile în sectorul lor inițial de activitate sau în afara acestuia, pregătindu-i în același timp pentru o economie europeană mai verde și mai digitală;
J. întrucât revizuirea CFM reduce cuantumul anual maxim al FEG de la 186 de milioane EUR la 30 de milioane EUR (la prețurile din 2018), astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului, astfel cum a fost modificat de Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765; întrucât Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a FEG și toate instituțiile ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că se poate da curs tuturor cererilor justificate de sprijin din partea FEG, ca o manifestare a solidarității Uniunii,
1. este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că Danemarca are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară în valoare de 1 882 212 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale de 3 137 021 EUR, sumă care corespunde cheltuielilor pentru servicii personalizate în valoare de 2 878 001 EUR și cheltuielilor pentru activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare în valoare de 259 020 EUR;
2. observă că autoritățile daneze au depus cererea la 6 decembrie 2023 și că, pe baza informațiilor suplimentare furnizate de Danemarca, Comisia și-a finalizat evaluarea la 29 februarie 2024, aducând la cunoștința Parlamentului această evaluare la aceeași dată;
3. ia act de faptul că cererea se referă la 751 de lucrători disponibilizați, afectați de închiderea abatorului danez Danish Crown din Sæby; constată, de asemenea, că numărul total de beneficiari vizați care se preconizează că vor participa la măsuri este de 390 de lucrători disponibilizați;
4. ia act de faptul că majoritatea lucrătorilor au niveluri scăzute de calificări formale (46 %) sau calificări și competențe mai degrabă depășite (40 %); ia act de faptul că 305 (41 %) din lucrătorii disponibilizați provin dintr-un context de migrație și nu vorbesc fluent daneză; pachetul FEG propune, de asemenea, măsuri de îmbunătățire a competențelor generale, inclusiv îmbunătățirea competențelor lingvistice în limba daneză;
5. salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat de Danemarca în consultare cu beneficiarii vizați, cu reprezentanții acestora și cu partenerii sociali:
6. reamintește că serviciile personalizate care vor fi puse la dispoziția lucrătorilor și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă constau în acțiunile descrise mai jos: motivarea, păstrarea, formarea privind competențele generale, formarea pentru perfecționare/recalificare și o alocație pentru formare și pentru căutarea unui loc de muncă;
7. salută călduros faptul că au fost elaborate oferte de formare pe baza mai multor studii, cum ar fi Jobbarometer 2023 (o analiză a nevoilor locale de forță de muncă din municipalitățile Frederikshavn, Hjørring, Jammerbugt și Brønderslev), Bilanțul bianual privind echilibrul pieței forței de muncă, care oferă o imagine de ansamblu a posibilelor locuri de muncă vacante, și analiza FremKom4 privind competențele, și că aceste oferte de formare urmăresc să dezvolte competențele generale (inclusiv competențele lingvistice și numerice), competențele digitale și îmbunătățească competențele pentru locurile de muncă cu pentru care există penurii de forță de muncă;
8. subliniază, în special, importanța articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG, care impune ca pachetul coordonat să anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, acestea trebuind să fie compatibile cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și să pună un accent deosebit pe diseminarea competențelor necesare în era industrială digitală;
9. constată că Danemarca a început să ofere servicii personalizate beneficiarilor vizați la 16 octombrie 2023 și că perioada de eligibilitate pentru o contribuție financiară din FEG va începe așadar la 16 octombrie 2023 și va dura 24 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;
10. observă că Danemarca a început să facă cheltuieli administrative pentru execuția FEG la 1 iunie 2023 și că cheltuielile pentru activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare vor fi așadar eligibile pentru o contribuție financiară din FEG de la 1 iunie 2023, timp de 31 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;
11. subliniază că autoritățile daneze au confirmat că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii și că principiile egalității de tratament și nediscriminării vor fi respectate în ceea ce privește accesul la acțiunile propuse și punerea lor în aplicare;
12. reamintește că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor în temeiul dreptului național sau al acordurilor colective sau orice indemnizație ori drept al lucrătorilor disponibilizați, pentru a se asigura adiționalitatea deplină a asistenței alocate;
13. aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;
14. încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
15. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.
ANEXĂ
DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Danemarcei – EGF/2023/004 DK/Danish Crown
(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2024/1299.)
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Germaniei – EGF/2023/003 DE/Vallourec (COM(2024)0030 – C9-0041/2024 – 2024/0049(BUD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2024)0030 – C9‑0041/2024),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/691 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 privind Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1309/2013(1) („Regulamentul privind FEG”),
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765 al Consiliului din 29 februarie 2024 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(3), în special articolul 8 din acesta,
– având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(4), în special punctul 9 din acesta,
– având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,
– având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0166/2024),
A. întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii; întrucât această asistență se traduce printr-un sprijin financiar acordat lucrătorilor și întreprinderilor pentru care au lucrat;
B. întrucât Germania a depus cererea EGF/2023/003 DE/Vallourec pentru o contribuție financiară din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), în urma disponibilizării unui număr de 1 518 lucrători(5) din sectorul economic încadrat la diviziunea 24 a NACE Rev. 2 (Prelucrarea metalelor de bază) în orașele vecine Düsseldorf și Mülheim an der Ruhr în perioada de referință pentru depunerea cererii cuprinsă între 26 aprilie 2023 și 26 august 2023;
C. întrucât cererea se referă la un număr de 1 518 lucrători disponibilizați de întreprinderea Vallourec Deutschland GmbH (VAD);
D. întrucât cererea se bazează pe criteriile de intervenție de la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG, conform cărora se prevede disponibilizarea a cel puțin 200 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați de furnizori și producători din aval și/sau persoane care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea;
E. întrucât pandemia de COVID-19 și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei au redus competitivitatea economică și au un impact negativ asupra creșterii economice din Germania;
F. întrucât VAD, filiala germană a Vallourec S.A., Franța, fabrica țevi din oțel fără sudură laminate la cald în cele două oțelării ale sale din Germania; întrucât, după mai mulți ani de pierderi financiare, în 2018 au fost lansate o serie de măsuri de restructurare și de reducere a activității, precum și un plan de redresare specific, implicând concesii din partea lucrătorilor în privința condițiilor de angajare; întrucât, în pofida unui oarecare succes, situația economică în urma pandemiei de COVID-19 a dus la dificultăți suplimentare pentru fabricile de țevi din Germania și, începând din 2015, peste 1400 de locuri de muncă au fost deja pierdute din cauza restructurării; întrucât Vallourec S.A. a decis în 2021 să își vândă fabricile de țevi din Germania și să treacă la producția offshore în Brazilia; întrucât vânzarea a eșuat, ceea ce a dus la închiderea definitivă a siturilor și la concedierea forței de muncă rămase până la 1 ianuarie 2025;
G. întrucât VAD a fost de acord să înființeze o societate de transfer pentru fiecare lot de concedieri și întreprinderea a oferit, de asemenea, un plan de pensionare anticipată pentru angajații născuți în 1966 sau înainte de acest an, precum și planuri de încetare voluntară a activității pentru persoanele care ar putea să nu aibă nevoie de asistență mai lungă pentru a găsi un nou loc de muncă;
H. întrucât contribuțiile financiare din FEG ar trebui să fie direcționate în primul rând spre măsuri de politică active în domeniul pieței forței de muncă și spre servicii personalizate care vizează reintegrarea rapidă a beneficiarilor în locuri de muncă decente și sustenabile în sectorul lor inițial de activitate sau în afara acestuia, pregătindu-i în același timp pentru o economie europeană neutră din punct de vedere climatic și mai digitală;
I. întrucât revizuirea CFM reduce cuantumul anual maxim al FEG de la 186 de milioane EUR la 30 de milioane EUR (la prețurile din 2018), astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului, astfel cum a fost modificat de Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765; întrucât Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a FEG și toate instituțiile ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că se poate da curs tuturor cererilor justificate de sprijin din partea FEG, ca o manifestare a solidarității UE,
1. este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că Germania are dreptul la o contribuție financiară în valoare de 2 984 627 EUR în temeiul regulamentului respectiv, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale de 4 974 379 EUR, sumă care corespunde cheltuielilor pentru servicii personalizate în valoare de 4 783 057 EUR și cheltuielilor pentru activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare în valoare de 191 322 EUR;
2. constată faptul că autoritățile germane au depus cererea la 15 noiembrie 2023 și că, pe baza informațiilor suplimentare furnizate de Germania, Comisia și-a finalizat evaluarea la 29 februarie 2024, aducând la cunoștința Parlamentului această evaluare la aceeași dată;
3. constată că cererea se referă la un număr de 1 518 lucrători disponibilizați de întreprinderea Vallourec Deutschland GmbH (VAD); constată, de asemenea, că numărul total de beneficiari vizați va fi de 835 de lucrători;
4. subliniază că se preconizează că aceste concedieri vor avea un efect negativ semnificativ asupra economiei locale, care a suferit schimbări structurale majore în ultimele decenii, cu o reducere netă a locurilor de muncă în producție și, în special, în industria metalurgică; subliniază că disponibilizările vor determina o creștere a ratei șomajului în orașele Mülheim și Düsseldorf cu 11,6 % și, respectiv, cu 5,6 %;
5. subliniază că profilurile lucrătorilor disponibilizați nu corespund competențelor căutate pe piața forței de muncă; subliniază, de asemenea, că, întrucât au lucrat mult timp pentru VAD, majoritatea lucrătorilor în cauză se află într-un stadiu avansat al carierei lor profesionale, cu niveluri de calificare oficiale care îi fac necompetitivi pe piața actuală a forței de muncă, deoarece 20,1 % dintre ei au peste 54 de ani; insistă asupra faptului că perfecționarea și recalificarea lucrătorilor în funcție de nevoile de pe piața muncii în materie de locuri de muncă calificate, ar reprezenta, prin urmare, o provocare, mai ales având în vedere numărul mare de persoane concediate în același timp; subliniază, de asemenea, că perfecționarea și recalificarea lucrătorilor disponibilizați trebuie să țină seama de nevoile de calificare pe termen mediu și lung ale transformării industriale către un viitor neutru din punct de vedere climatic;
6. consideră că Uniunii îi revine responsabilitatea socială de a oferi acestor lucrători disponibilizați calificările necesare pentru a sprijini transformarea ecologică și justă a industriei Uniunii în conformitate cu Pactul verde european, deoarece lucrătorii vizați au lucrat într-un sector cu emisii ridicate de dioxid de carbon; subliniază importanța cercetării și a inovării pentru a face ca Europa să fie pregătită pentru viitorul producției industriale, în scopul de a evita ca Uniunea să urmeze calea decarbonizării prin dezindustrializare; salută, prin urmare, serviciile personalizate oferite de FEG lucrătorilor, care includ măsuri de perfecționare, ateliere, orientare profesională, consiliere profesională, precum și alocații pentru formare profesională, obiectivul urmărit prin aceste măsuri fiind ca regiunea în cauză și piața forței de muncă în ansamblu să devină mai sustenabile și mai reziliente în viitor;
7. salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat de Germania în consultare cu beneficiarii vizați, cu reprezentanții acestora și cu partenerii sociali; salută în special faptul că, imediat după decizia de a închide fabricile de țevi, conducerea întreprinderii și reprezentanții angajaților au început negocieri privind un plan social și, în special, crearea unei societăți de transfer; recunoaște că VAD a depus eforturi considerabile pentru a reduce la minimum impactul social al închiderii siturilor;
8. reamintește că serviciile personalizate care vor fi puse la dispoziția lucrătorilor și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă constau în acțiunile descrise mai jos: formare și recalificare personalizată, orientare profesională, servicii individuale de asistență pentru căutarea unui loc de muncă și activități de grup specifice, sprijin și contribuție la înființarea de întreprinderi, precum și stimulente și alocații;
9. salută călduros măsura propusă privind competențele digitale de bază (Digitale Grundqualifizierung), care vizează diseminarea competențelor necesare în era industrială digitală, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG; subliniază că această măsură vizează în special participanții cu competențe digitale inexistente sau cu foarte puține competențe digitale; salută faptul că participanților li se vor pune la dispoziție laptopuri pentru a putea urmări cursul și practica acasă, precum și faptul că se va acorda o atenție deosebită competențelor aplicate care îi ajută pe participanți să utilizeze instrumentele oferite de internet pentru căutarea unui loc de muncă;
10. constată că Germania a început să ofere servicii personalizate beneficiarilor vizați la 1 decembrie 2023 și că perioada de eligibilitate pentru o contribuție financiară din FEG va începe, așadar, la 1 decembrie 2023 și va dura 24 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;
11. observă că Germania a început să facă cheltuieli administrative pentru execuția FEG la 1 ianuarie 2023 și că cheltuielile pentru activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare vor fi, așadar, eligibile pentru o contribuție financiară din FEG, începând de la 1 ianuarie 2023, pentru o perioadă de 31 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;
12. subliniază că autoritățile germane au confirmat că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii și că principiile egalității de tratament și nediscriminării vor fi respectate în ceea ce privește accesul la acțiunile propuse și punerea lor în aplicare;
13. reamintește că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor, în temeiul dreptului național sau al acordurilor colective, sau orice indemnizație ori drept al lucrătorilor disponibilizați, pentru a se asigura adiționalitatea deplină a asistenței alocate;
14. aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;
15. încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
16. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.
ANEXĂ
DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Germaniei – EGF/2023/003 DE/Vallourec
(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2024/1298.)
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (EGF/2024/000 TA 2024 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2024)0084 – C9-0042/2024 – 2024/0003(BUD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2024)0084 – C9‑0042/2024),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/691 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 privind Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1309/2013(1) („Regulamentul privind FEG”),
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765(3), în special articolul 8,
– având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(4), în special punctul 9,
– având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0173/2024),
A. întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele globalizării și ale schimbărilor tehnologice și de mediu, cum ar fi schimbările în structura comerțului mondial, litigiile comerciale, schimbările importante în relațiile comerciale ale Uniunii sau în componența pieței interne și crizele financiare sau economice, precum și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, sau de consecințele digitalizării sau ale automatizării;
B. întrucât asistența acordată de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie orientată în primul rând către măsuri de politică active în domeniul pieței forței de muncă și către servicii personalizate care vizează reintegrarea rapidă a beneficiarilor în locuri de muncă decente și sustenabile, pregătindu-i totodată pentru o economie europeană mai ecologică și mai digitală, ținând seama în mod corespunzător de Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;
C. întrucât Uniunea a extins mai întâi domeniul de aplicare al FEG pentru a oferi sprijin financiar în cazul unei restructurări majore, cuprinzând astfel efectele economice ale crizei provocate de COVID-19;
D. întrucât odată cu adoptarea noului Regulament FEG în 2021 s-a extins și mai mult domeniul de aplicare al FEG la restructurările majore provocate de tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon sau de procesul de digitalizare sau automatizare, reducând totodată pragul necesar pentru activarea FEG de la 500 la 200 de lucrători disponibilizați;
E. întrucât revizuirea CFM reduce cuantumul anual maxim al FEG de la 186 de milioane EUR la 30 de milioane EUR (la prețurile din 2018), astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765; întrucât Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a FEG și toate instituțiile ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că se poate da curs tuturor cererilor justificate de sprijin din partea FEG, ca o manifestare a solidarității Uniunii;
F. întrucât articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG prevede că, la inițiativa Comisiei, un procentaj de până la 0,5 % din acest cuantum maxim se poate aloca pentru asistență tehnică;
G. întrucât asistența tehnică poate consta în cheltuieli tehnice și administrative pentru executarea FEG, precum activități de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, precum și de colectare de date, inclusiv în raport cu sistemele de tehnologie a informației ale întreprinderilor, activități de comunicare și de creștere a vizibilității FEG ca fond sau legat de anumite proiecte și alte măsuri de asistență tehnică;
H. întrucât suma propusă de 165 000 EUR corespunde unui procent de aproximativ 0,49 % din bugetul anual maxim disponibil pentru FEG în 2024,
1. este de acord cu mobilizarea a 165 000 EUR și cu măsurile propuse de Comisie care urmează să fie finanțate cu titlu de asistență tehnică în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (4) și cu articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul privind FEG;
2. salută efortul constant de standardizare a procedurilor pentru cererile și gestionarea FEG, utilizând funcționalitățile sistemului electronic de schimb de date (Sistemul comun de gestionare partajată a fondurilor - SFC), care permite o procesare simplificată și mai rapidă a cererilor și o raportare mai fidelă;
3. ia act de faptul că Comisia se va folosi de bugetul disponibil pentru sprijin administrativ pentru a organiza reuniuni ale grupului de experți al persoanelor de contact ale FEG (câte doi membri din fiecare stat membru) și un seminar cu participarea organismelor de implementare a FEG și a partenerilor sociali pentru a promova colaborarea în rețea între statele membre; cere Comisiei să invite în continuare sistematic Parlamentul la aceste reuniuni și seminare, conform dispozițiilor relevante din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlament și Comisie;
4. invită Comisia să adapteze cele mai bune practici care s-au cristalizat în perioada pandemiei de COVID-19, în special măsurile care pot contribui la accelerarea unei tranziții verzi și digitale favorabile incluziunii și la susținerea priorităților fundamentale ale Uniunii, cum ar fi egalitatea de gen;
5. subliniază că trebuie să se pună mai mult accent pe informarea publicului și vizibilitatea FEG; atrage atenția că acest obiectiv se poate realiza inserând informații despre FEG în diferite publicații și activități audiovizuale ale Comisiei, după cum se prevede la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG; salută, în acest context, întreținerea site-ului internet dedicat FEG și invită Comisia să îl actualizeze și să îl dezvolte constant, pentru a face mai vizibilă în rândul populației solidaritatea europeană demonstrată de acest fond și pentru a face mai transparente acțiunile Uniunii;
6. reamintește statelor membre solicitante că le revine rolul-cheie de a asigura publicitatea pe scară largă a acțiunilor finanțate de FEG în rândul beneficiarilor vizați, al autorităților locale și regionale, al partenerilor sociali, al mass-mediei și al publicului larg, conform prevederilor de la articolul 12 din Regulamentul privind FEG;
7. aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;
8. încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
9. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.
ANEXĂ
DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (EGF/2024/000 TA 2024 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)
(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2024/1300.)
Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765 al Consiliului din 29 februarie 2024 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (JO L, 2024/765, 29.2.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/765/oj).
Retragerea Uniunii din Tratatul privind Carta energiei
109k
39k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului referitoare la retragerea Uniunii din Tratatul privind Carta energiei (06509/2024 – C9-0059/2024 – 2023/0273(NLE))
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06509/2024),
– având în vedere Tratatul privind Carta energiei, care a fost semnat la Lisabona, la 17 decembrie 1994 și, în special, articolul 47 al acesteia,
– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 194 alineatul (2), al articolului 207 alineatul (4) primul paragraf și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C9‑0059/2024),
– având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru comerț internațional și ale Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, care au avut loc în temeiul articolului 58 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0176/2024),
1. aprobă retragerea Uniunii din Tratatul privind Carta energiei;
2. încredințează Președintei sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale părților contractante la Tratatul privind Carta energiei.
Măsuri de facilitare a protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe
210k
70k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/637 privind măsurile de coordonare și cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe și a Directivei (UE) 2019/997 de instituire a unui document de călătorie provizoriu al UE (COM(2023)0930 – C9-0015/2024 – 2023/0441(CNS))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2023)0930),
– având în vedere articolul 23 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9‑0015/2024),
– având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri externe și cel al Comisiei pentru afaceri juridice,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0178/2024),
1. aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;
2. invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
3. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;
4. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;
5. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Textul propus de Comisie
Amendamentul
Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou)
(1a) Domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/637 ar trebui extins, de asemenea, dincolo de cetățenii Uniunii, la toate celelalte persoane care au dreptul legal la protecția consulară a unui stat membru, pentru a permite acestor persoane să primească această protecție din partea unui alt stat membru în aceleași condiții ca cetățenii nereprezentați. Această categorie de persoane ar putea include refugiații recunoscuți, apatrizii și alte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări, persoanele care își au reședința legală într-un stat membru și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de statul membru respectiv și persoanele care beneficiază de protecție temporară.
Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 2
(2) Crizele care au ca rezultat cereri de protecție consulară sunt tot mai frecvente și ample. Pandemia de COVID-19, criza din Afganistan, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, conflictul din Sudan, repatrierile din Israel și Gaza și alte crize similare au creat contextul pentru identificarea unor lacune și realizarea de reflecții asupra modalităților de facilitare în mai mare măsură a exercitării dreptului la protecție consulară. Pe baza învățămintelor desprinse din aceste experiențe și în vederea simplificării procedurilor pentru cetățeni și autoritățile consulare, normele și procedurile din Directiva (UE) 2015/637 ar trebui clarificate și raționalizate, astfel încât furnizarea de protecție consulară cetățenilor nereprezentați ai Uniunii să fie mai eficace, în special în situații de criză. Ar trebui să se utilizeze în mod optim resursele disponibile la nivelul statelor membre și al Uniunii, atât pe plan local în țările terțe, cât și la nivel de capitală.
(2) Crizele care au ca rezultat cereri de protecție consulară sunt tot mai frecvente și ample. Pandemia de COVID-19, criza din Afganistan din 2021, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, conflictul din Sudan, repatrierile din Israel și Gaza, înmulțirea crizelor umanitare și a dezastrelor naturale și provocate de om, și alte crize similare au creat contextul pentru identificarea unor lacune și realizarea de reflecții asupra modalităților de facilitare în mai mare măsură a exercitării dreptului la protecție consulară. Uniunea ar trebui să își întărească capacitatea de a răspunde la aceste crize care se înmulțesc continuu, remediind orice deficiențe și consolidându-și capacitatea de preîntâmpinare, de a strânge informații și de a lua decizii înaintea și în timpul crizelor. Pe baza învățămintelor desprinse din aceste experiențe și în vederea simplificării procedurilor pentru cetățeni și autoritățile consulare, normele și procedurile din Directiva (UE) 2015/637 ar trebui clarificate și raționalizate, astfel încât furnizarea de protecție consulară cetățenilor nereprezentați ai Uniunii să fie mai eficace, în special în situații de criză. Ar trebui să se utilizeze în mod optim resursele disponibile la nivelul statelor membre și al Uniunii, atât pe plan local în țările terțe, cât și la nivel de capitală.
Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 4
(4) Pentru a se îmbunătăți securitatea juridică pentru autoritățile consulare și pentru cetățeni, este indicat să se stabilească criterii mai detaliate cu ajutorul cărora să se evalueze dacă un cetățean al Uniunii trebuie considerat nereprezentat și, prin urmare, eligibil pentru protecție consulară din partea statului membru ale cărui autorități consulare au fost abordate. Respectivele criterii ar trebui să fie suficient de flexibile și aplicate în funcție de circumstanțele locale, cum ar fi ușurința cu care se poate călători sau situația în materie de securitate din țara terță în cauză. În acest context, accesibilitatea și proximitatea ar trebui să rămână considerații importante.
(4) Pentru a se îmbunătăți securitatea juridică pentru autoritățile consulare și pentru cetățeni, este indicat să se stabilească criterii mai detaliate cu ajutorul cărora să se evalueze dacă un cetățean al Uniunii trebuie considerat nereprezentat și, prin urmare, eligibil pentru protecție consulară din partea statului membru ale cărui autorități consulare au fost abordate. Respectivele criterii ar trebui să fie suficient de pragmatice, flexibile și aplicate în funcție de circumstanțele locale, cum ar fi ușurința cu care se poate călători sau situația în materie de securitate din țara terță în cauză. În acest context, accesibilitatea și proximitatea și siguranța ar trebui să rămână considerații importante.
Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 5
(5) Ca prim criteriu, autoritățile consulare ar trebui să țină seama de dificultatea procesului prin care cetățenii pot să contacteze în siguranță și într-un interval de timp rezonabil ambasada sau consulatul statului membru de cetățenie sau să fie contactați în siguranță și în termen rezonabil de către ambasada sau consulatul statului membru de cetățenie, date fiind natura și urgența asistenței solicitate și mijloacele, în special resursele financiare, de care dispun cetățenii în cauză. De exemplu, în cazul în care un cetățean are nevoie de un document de călătorie provizoriu al UE ca urmare a pierderii documentelor de călătorie, cetățeanul în cauză ar trebui, în principiu, să fie considerat nereprezentat, dacă pentru contactarea ambasadei sau a consulatului statului membru de cetățenie ar fi necesar ca el să călătorească pe timp de noapte sau cu avionul, dat fiind că nu se poate aștepta ca el să călătorească în astfel de circumstanțe.
(5) Ca prim criteriu, autoritățile consulare ar trebui să țină seama de dificultatea procesului prin care cetățenii pot să contacteze în siguranță și în termen de 48 de ore ambasada sau consulatul statului membru de cetățenie sau să fie contactați în siguranță și în termen de 48 de ore de către ambasada sau consulatul statului membru de cetățenie, date fiind natura și urgența asistenței solicitate și mijloacele, în special resursele financiare, de care dispun cetățenii în cauză. Deși intervalul de timp adecvat depinde de particularitățile fiecărei cereri de asistență, intervalul în care cetățenii pot contacta sau pot fi contactați în siguranță de ambasada sau de consulatul statului lor membru nu ar trebui să depășească în niciun caz 48 de ore. De exemplu, în cazul în care un cetățean are nevoie de un document de călătorie provizoriu al UE ca urmare a pierderii documentelor de călătorie, cetățeanul în cauză ar trebui, în principiu, să fie considerat nereprezentat, dacă pentru contactarea ambasadei sau a consulatului statului membru de cetățenie ar fi necesar ca el să călătorească pe timp de noapte sau cu avionul, dat fiind că nu se poate aștepta ca el să călătorească în astfel de circumstanțe.
Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 7
(7) Noțiunea de absență a reprezentării ar trebui interpretată în vederea asigurării exercitării efective a dreptului cetățenilor la protecție consulară. Cetățeanul ar trebui să fie considerat nereprezentat și în cazul în care prin redirecționarea sa către ambasada sau consulatul statului membru de cetățenie ar fi probabil să fie compromisă protecția consulară, în special în cazul în care urgența problemei impune o acțiune imediată din partea ambasadei sau a consulatului solicitat. Acest aspect este deosebit de relevant în situații de criză, în care neacordarea în timp util a asistenței ar putea avea efecte deosebit de negative asupra cetățenilor.
(7) Noțiunea de absență a reprezentării ar trebui interpretată în vederea asigurării exercitării efective a dreptului cetățenilor la protecție consulară. Cetățeanul ar trebui să fie considerat nereprezentat și în cazul în care prin redirecționarea sa către ambasada sau consulatul statului membru de cetățenie ar fi probabil să fie compromisă protecția consulară, în special în cazul în care urgența problemei impune o acțiune imediată din partea ambasadei sau a consulatului solicitat. Acest aspect este deosebit de relevant în situații de criză, în care neacordarea în timp util a asistenței ar putea avea efecte deosebit de negative asupra cetățenilor. În plus, ar trebui să se țină cont de reducerea semnificativă a personalului ambasadei sau al consulatului, care ar putea afecta semnificativ eficacitatea și eficiența operațiunilor acestora, deoarece ar putea exacerba problemele întâmpinate de cetățenii care solicită asistență consulară.
Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 11
(11) Cererile nu ar trebui transferate dacă astfel s-ar compromite protecția consulară, în special dacă urgența problemei impune o acțiune imediată din partea ambasadei sau a consulatului statului membru abordat. Un exemplu de astfel de situații ar putea fi urgențele medicale grave sau arestările care par să fie arbitrare. În plus, cetățenii nereprezentanți ar trebui să fie ținuți la curent cu privire la astfel de transferuri.
(11) Cererile nu ar trebui transferate dacă astfel s-ar compromite protecția consulară, în special dacă urgența problemei impune o acțiune imediată din partea ambasadei sau a consulatului statului membru abordat. Un exemplu de astfel de situații ar putea fi urgențele medicale grave sau arestările care par să fie arbitrare sau motivate politic. În plus, cetățenii nereprezentanți ar trebui să fie ținuți la curent cu privire la astfel de transferuri.
Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 13
(13) Când acordă protecție consulară cetățenilor nereprezentați, statele membre ar trebui să țină seama de nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți, femeile însărcinate, persoanele cu mobilitate redusă, persoanele cu dizabilități sau persoanele expuse riscului de discriminare din orice motiv, cum ar fi cele menționate la articolul 21 din cartă.
(13) Când acordă protecție consulară cetățenilor nereprezentați, statele membre ar trebui să țină seama de o abordare intersecțională față de nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți, victimele căsătoriei forțate sau ale captivității conjugale, care ar trebui să primească sprijin juridic și psihologic, femeile însărcinate, persoanele cu mobilitate redusă, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități sau persoanele expuse riscului de discriminare din orice motiv, cum ar fi cele menționate la articolul 21 din cartă.
Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 19
(19) Pentru a se asigura pregătirea în privința unor posibile crize consulare în care se impune furnizarea de asistență cetățenilor nereprezentați, cooperarea consulară locală între statele membre și delegațiile Uniunii din țările terțe ar trebui să cuprindă și schimburi în chestiuni relevante pentru astfel de cetățeni, cum ar fi securitatea și siguranța acestora, stabilirea unor planuri comune pentru situații de criză consulară și organizarea de exerciții consulare. În acest context, poate fi deosebit de relevant ca autoritățile consulare ale statelor membre nereprezentate să fie incluse într-o astfel de cooperare consulară locală atunci când se coordonează activitățile de pregătire pentru situații de criză consulară și de răspuns la acestea.
(19) Pentru a se asigura pregătirea în privința unor posibile crize consulare, inclusiv dezastre naturale, conflicte politice sau atacuri teroriste, în care se impune furnizarea de asistență cetățenilor nereprezentați, cooperarea consulară locală între statele membre și delegațiile Uniunii din țările terțe ar trebui să cuprindă și schimburi în chestiuni relevante pentru astfel de cetățeni, cum ar fi securitatea și siguranța acestora, stabilirea unor planuri comune pentru situații de criză consulară și crearea unor mecanisme de răspuns rapid și organizarea de exerciții consulare. În acest context, poate fi deosebit de relevant ca autoritățile consulare ale statelor membre nereprezentate să fie incluse într-o astfel de cooperare consulară locală atunci când se coordonează activitățile de pregătire pentru situații de criză consulară și de răspuns la acestea.
Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 23
(23) În planurile comune pentru situații de criză consulară ar trebui să se țină seama, dacă este cazul, și de rolurile și responsabilitățile statelor-pilot, cu alte cuvinte ale statelor membre care sunt reprezentate într-o anumită țară terță și se ocupă de coordonarea și conducerea asistenței furnizate cetățenilor nereprezentați în timpul crizelor, pentru a se asigura coordonarea eficace a asistenței consulare. În plus, planurile comune pentru situații de criză consulară ar trebui evaluate anual în cadrul unor exerciții consulare, pentru a se asigura relevanța lor continuă. În același timp, nu ar trebui să se înțeleagă că planurile comune pentru situații de criză consulară înlocuiesc planurile naționale existente pentru situații de criză ale statelor membre sau că ele afectează responsabilitatea statelor membre de a furniza asistență consulară propriilor resortisanți.
(23) În planurile comune pentru situații de criză consulară ar trebui să se țină seama, dacă este cazul, și de rolurile și responsabilitățile statelor-pilot, cu alte cuvinte ale statelor membre care sunt reprezentate într-o anumită țară terță și se ocupă de coordonarea și conducerea asistenței furnizate cetățenilor nereprezentați în timpul crizelor, pentru a se asigura coordonarea eficace a asistenței consulare. În plus, planurile comune pentru situații de criză consulară ar trebui evaluate anual sau mai frecvent, dacă există circumstanțe extraordinare care impun acest lucru, în cadrul unor exerciții consulare, pentru a se asigura relevanța lor continuă. În același timp, nu ar trebui să se înțeleagă că planurile comune pentru situații de criză consulară înlocuiesc planurile naționale existente pentru situații de criză ale statelor membre sau că ele afectează responsabilitatea statelor membre de a furniza asistență consulară propriilor resortisanți, ci că ele reprezintă o abordare coerentă care poate contribui, în plus, la coordonarea eforturilor statelor membre reprezentate.
Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 25
(25) Recomandările de călătorie, și anume informațiile emise de statele membre cu privire la siguranța relativă a călătoriilor în anumite țări terțe, le permit călătorilor să decidă în cunoștință de cauză cu privire la anumite destinații de călătorie, inclusiv țări terțe în care statul membru de cetățenie nu este reprezentat. Deși emiterea de recomandări de călătorie este responsabilitatea statelor membre, este indicat ca acestea să se coordoneze pe această temă, în special în contextul situațiilor de criză, pentru a asigura, în măsura posibilului, coerența nivelului recomandărilor emise. În cadrul unei astfel de coordonări s-ar putea conveni asupra unei structuri comune a nivelurilor de risc indicate în recomandările de călătorie, utilizându-se platforma securizată a SEAE. Când este posibil, o astfel de coordonare ar trebui să aibă loc cât mai devreme în cazul în care statele membre intenționează să modifice nivelul recomandărilor lor de călătorie.
(25) Recomandările de călătorie, și anume informațiile emise de statele membre cu privire la siguranța relativă a călătoriilor în anumite țări terțe, ar trebui să fie actualizate periodic pentru a le permite călătorilor să decidă în cunoștință de cauză cu privire la anumite destinații de călătorie, inclusiv țări terțe în care statul membru de cetățenie nu este reprezentat. Deși emiterea de recomandări de călătorie este responsabilitatea statelor membre, este indicat ca acestea să se coordoneze pe această temă, în special în contextul crizelor, pentru a asigura coerența nivelului recomandărilor emise. În cadrul unei astfel de coordonări s-ar putea conveni asupra unei structuri comune a nivelurilor de risc indicate în recomandările de călătorie, utilizându-se platforma securizată a SEAE. O astfel de coordonare ar trebui să aibă loc cât mai devreme în cazul în care statele membre intenționează să modifice nivelul recomandărilor lor de călătorie.
Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 26
(26) Pentru a se asigura un răspuns eficace în situații de criză, o coordonare eficientă este vitală. Pentru a asigura o astfel de coordonare, statele membre ar trebui să fie sprijinite de Centrul de răspuns la situații de criză al SEAE și de Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență al Comisiei. Răspunsul coordonat al Uniunii la situații de criză este deosebit de important în cazurile care presupun evacuări, pentru a se asigura că se furnizează în mod eficient sprijinul disponibil și că se utilizează în mod optim capacitățile de evacuare disponibile. Din acest motiv, ar trebui să se facă schimb în timp util de informații referitoare la capacitatea de evacuare disponibilă, inclusiv în cazul operațiunilor de salvare și evacuare cu mijloace militare.
(26) Pentru a se asigura un răspuns eficace în situații de criză, o coordonare eficientă este vitală. Pentru a asigura o astfel de coordonare, statele membre trebuie să fie sprijinite și să primească informații în timp util de la Centrul de răspuns la situații de criză al SEAE și de la Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență al Comisiei. Răspunsul coordonat al Uniunii la situații de criză este deosebit de important în cazurile care presupun evacuări, pentru a se asigura că se furnizează rapid și în mod eficient sprijinul disponibil și că se utilizează în mod optim capacitățile de evacuare disponibile. Din acest motiv, ar trebui să se facă schimb în timp util de informații de primă mână și relevante, ca, de pildă, informații referitoare la capacitatea de evacuare disponibilă, astfel încât să se poată reacționa rapid și cu succes, inclusiv în cazul operațiunilor de salvare și evacuare cu mijloace militare. În acest sens, SEAE ar trebui să poată primi continuu și automat informații din partea statelor membre despre situația din țări terțe.
Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 28
(28) Echipele consulare comune ar trebui să funcționeze pe baza principiului participării voluntare, al solidarității cu statele membre reprezentate, al egalității în deciziile privind structurile de lucru interne, al simplității în ceea ce privește componența echipelor, al partajării costurilor – fiecare stat membru și fie instituție sau organ al Uniunii își suportă propriile costuri operaționale –, al flexibilității, al vizibilității răspunsului coordonat al Uniunii și al deschiderii față de țări terțe relevante.
(28) Echipele consulare comune ar trebui să funcționeze pe baza principiului solidarității cu statele membre reprezentate, al egalității în deciziile privind structurile de lucru interne, al simplității în ceea ce privește componența echipelor, al partajării costurilor – fiecare stat membru și fie instituție sau organ al Uniunii își suportă propriile costuri operaționale – al flexibilității, al vizibilității răspunsului coordonat al Uniunii și al deschiderii față de țări terțe relevante.
Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 30
(30) Pentru sprijinirea cetățenilor Uniunii aflați în dificultate, este important ca acestora să le fie furnizate informații fiabile cu privire la modul în care pot beneficia de asistență consulară în țările terțe. Serviciile Comisiei și SEAE ar trebui să contribuie la acest obiectiv prin difuzarea informațiilor relevante, inclusiv a informațiilor care urmează să fie furnizate de statele membre cu privire la rețelele lor consulare și la țările terțe, în cazul în care au încheiat acorduri practice privind distribuirea responsabilităților referitoare la furnizarea de protecție consulară pentru cetățenii nereprezentați. Pentru a putea fi prelucrate mai ușor, astfel de informații ar trebui furnizate într-un format prelucrabil automat.
(30) Pentru sprijinirea cetățenilor Uniunii aflați în dificultate, este important ca acestora să le fie furnizate informații fiabile și ușor accesibile cu privire la modul în care pot beneficia de asistență consulară în țările terțe, inclusiv opțiuni de contact digitale. Serviciile Comisiei și SEAE, în strânsă coordonare cu statele membre, ar trebui să difuzeze informațiile relevante, inclusiv informațiile care urmează să fie furnizate de statele membre cu privire la rețelele lor consulare și la țările terțe, în cazul în care au încheiat acorduri practice privind distribuirea responsabilităților referitoare la furnizarea de protecție consulară pentru cetățenii nereprezentați. Pentru a putea fi prelucrate mai ușor, astfel de informații ar trebui furnizate într-un format prelucrabil automat.
Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 30 a (nou)
(30a) Statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii au acces ușor la informații actualizate privind protecția consulară. În această privință, cetățenii UE ar trebui să primească notificări prompte cu privire la drepturile lor și la procedurile de exercitare a acestora în țările terțe, în special în situații de criză.
Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 31
(31) Statele membre ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a contribui și mai mult la sensibilizarea cetățenilor Uniunii cu privire la dreptul lor la protecție consulară, ținând seama și de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități. Date fiind costurile limitate pe care le presupune pentru statele membre, un posibil mod de sensibilizare în mai mare măsură a cetățenilor cu privire la dreptul la protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ar fi să se reproducă textul articolului23 din TFUE în pașapoartele eliberate de statele membre, astfel cum s-a recomandat deja în Recomandarea C(2007) 5841 a Comisiei5. Statele membre ar putea include informații referitoare la dreptul la protecție consulară de care se bucură cetățenii nereprezentați și în recomandările de călătorie și în campaniile legate de asistența consulară. De asemenea, ele ar putea coopera cu prestatorii de servicii de transport de călători și cu platformele de transport care oferă călătorii în țări terțe, invitându-i, de exemplu, să adauge informații relevante cu privire la dreptul la protecție consulară în materialele informative pe care le pun la dispoziția clienților.
(31) Statele membre ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a contribui și mai mult la sensibilizarea cetățenilor Uniunii cu privire la dreptul lor la protecție consulară, ținând seama și de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități. Date fiind costurile limitate pe care le presupune, pentru a sensibiliza în mai mare măsură cetățenii cu privire la dreptul la protecție din partea autorităților diplomatice și consulare, statele membre ar trebui să reproducă textul articolului 23 din TFUE în pașapoartele eliberate de statele membre, astfel cum s-a recomandat deja în Recomandarea C(2007) 5841 aComisiei. Statele membre ar trebui să includă informații referitoare la dreptul la protecție consulară de care se bucură cetățenii nereprezentați și în recomandările de călătorie și în campaniile legate de asistența consulară. De asemenea, ele ar trebui să coopereze cu prestatorii de servicii de transport de călători și cu platformele de transport care oferă călătorii în țări terțe, invitându-i, de exemplu, să adauge informații relevante cu privire la dreptul la protecție consulară în materialele informative pe care le pun la dispoziția clienților.
__________________
__________________
5 Recomandarea C(2007) 5841 a Comisiei din 5 decembrie 2007 privind reproducerea textului din articolul 20 din Tratatul CE în pașapoarte (JO L 118, 6.5.2008, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2008/355/oj).
5 Recomandarea C(2007) 5841 a Comisiei din 5 decembrie 2007 privind reproducerea textului din articolul 20 din Tratatul CE în pașapoarte (JO L 118, 6.5.2008, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2008/355/oj).
Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 32
(32) Dispozițiile financiare ale Directivei (UE) 2015/637 ar trebui adaptate pentru simplificarea rambursărilor și pentru asigurarea în continuare a repartizării sarcinii financiare. Mai precis, cetățenii nereprezentați ar trebui să aibă posibilitatea de a rambursa direct costurile, în aceleași condiții ca și resortisanții statului membru care oferă asistență, pentru serviciul prestat de statul membru respectiv, astfel încât să se evite sarcina administrativă rezultată din solicitarea de rambursări de la statul membru de cetățenie al cetățeanului. În plus, statelor membre ar trebui să li se permită să și renunțe la perceperea unor astfel de costuri. Dat fiind că, în anumite situații, este posibil ca cetățenii nereprezentați să nu fie în măsură să efectueze plăți în momentul formulării cererii de asistență, în special în cazurile în care li s-au furat banii în numerar și mijloacele de acces la fonduri, este necesar să se prevadă că este posibil ca autoritățile consulare ale statului membru care oferă asistență să le impună să semneze un angajament de rambursare. Pe baza unui astfel de angajament, autoritățile statului membru care oferă asistență pot solicita rambursarea costurilor după scurgerea a patru săptămâni de la furnizarea asistenței.
(32) Dispozițiile financiare ale Directivei (UE) 2015/637 ar trebui adaptate pentru simplificarea rambursărilor și pentru asigurarea în continuare a repartizării sarcinii financiare. Mai precis, cetățenii nereprezentați ar trebui să aibă posibilitatea de a rambursa direct costurile, în aceleași condiții ca și resortisanții statului membru care oferă asistență, pentru serviciul prestat de statul membru respectiv, astfel încât să se evite sarcina administrativă rezultată din solicitarea de rambursări de la statul membru de cetățenie al cetățeanului. În plus, statelor membre ar trebui să li se permită să și renunțe la perceperea unor astfel de costuri. Dat fiind că, în anumite situații, este posibil ca cetățenii nereprezentați să nu fie în măsură să efectueze plăți în momentul formulării cererii de asistență, în special în cazurile în care li s-au furat banii în numerar și mijloacele de acces la fonduri, este necesar să se prevadă că este posibil ca autoritățile consulare ale statului membru care oferă asistență să le impună să semneze un angajament de rambursare. Pe baza unui astfel de angajament, autoritățile statului membru care oferă asistență pot solicita rambursarea costurilor după scurgerea a trei luni de la furnizarea asistenței.
Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 33
(33) În cazurile în care cetățeanul nu a rambursat direct costurile, și anume nici imediat, în momentul în care a formulat cererea, nici într-o etapă ulterioară, în momentul în care statul membru care oferă asistență i-a solicitat să ramburseze, în temeiul angajamentului de rambursare, statul membru care oferă asistență ar trebui să aibă dreptul de a solicita statului membru de cetățenie al cetățeanului nereprezentat să ramburseze costurile datorate. Pentru a nu se confrunta cu cereri de rambursare după perioade lungi, statul membru care oferă asistență și, respectiv, statul membru de cetățenie ar trebui să aibă la dispoziție un termen rezonabil pentru formularea cererii de rambursare și, respectiv, efectuarea rambursării.
(33) În cazurile în care cetățeanul nu a rambursat direct costurile, și anume nici imediat, în momentul în care a formulat cererea, nici într-o etapă ulterioară, în momentul în care statul membru care oferă asistență i-a solicitat să ramburseze, în temeiul angajamentului de rambursare, statul membru care oferă asistență ar trebui să aibă dreptul de a solicita statului membru de cetățenie al cetățeanului nereprezentat să ramburseze costurile datorate. Pentru a nu se confrunta cu cereri de rambursare după perioade lungi, statul membru care oferă asistență și, respectiv, statul membru de cetățenie ar trebui să aibă la dispoziție un termen rezonabil pentru formularea cererii de rambursare și, respectiv, efectuarea rambursării. Termenul ar trebui să țină seama de complexitatea problemei, de implicarea personalului structurii și de durata asistenței.
Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 34 a (nou)
(34a) Ar trebui să se majoreze corespunzător bugetul și resursele umane ale SEAE, pe lângă veniturile provenite din rambursările efectuate de statele membre, pentru a garanta că își poate îndeplini în mod corespunzător sarcinile care îi revin de a acorda asistență și/sau protecție cetățenilor UE.
Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 41
(41) Când prelucrează astfel de categorii speciale de date cu caracter personal, autoritățile competente ale statelor membre și instituțiile și organele Uniunii ar trebui să asigure măsuri adecvate și specifice pentru protejarea intereselor persoanelor vizate. Aceste măsuri ar trebui să includă, când este posibil, criptarea datelor cu caracter personal în cauză și atribuirea specifică de drepturi de acces pentru personalul care are acces la tipurile specificate de categorii speciale de date cu caracter personal.
(41) Când prelucrează astfel de categorii speciale de date cu caracter personal, autoritățile competente ale statelor membre și instituțiile și organele Uniunii ar trebui să asigure măsuri adecvate și specifice pentru protejarea intereselor și a drepturilor persoanelor vizate. Aceste măsuri ar trebui să includă, când este posibil, criptarea datelor cu caracter personal în cauză și atribuirea specifică de drepturi de acces pentru personalul care are acces la tipurile specificate de categorii speciale de date cu caracter personal.
Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 (nou) Directiva (UE) 2015/637 Articolul 1 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
(-1) la articolul 4, se adaugă următorul paragraf 1a:
„Refugiații recunoscuți, apatrizii și alte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări, care își au reședința într-un stat membru și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de statul membru respectiv, au dreptul la protecție consulară în aceleași condiții ca cetățenii nereprezentați dacă statul membru de reședință nu este reprezentat de o autoritate diplomatică sau consulară.”
Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 6 – alineatul 2 – litera a
(a) dificultatea ca cetățeanul să contacteze în siguranță și în termen rezonabil ambasada sau consulatul statului membru al cărui resortisant este sau să fie contactat în siguranță și într-un interval de timp rezonabil de către ambasada sau consulatul statului membru al cărui resortisant este, date fiind natura și urgența asistenței pe care o solicită și mijloacele de care dispune;
(a) dificultatea ca cetățeanul să contacteze în siguranță și în termen rezonabil ambasada sau consulatul statului membru al cărui resortisant este sau să fie contactat în siguranță și într-un interval de timp rezonabil de către ambasada sau consulatul statului membru al cărui resortisant este, date fiind natura și urgența asistenței pe care o solicită și mijloacele de care dispune. Deși intervalul de timp adecvat depinde de particularitățile fiecărei cereri de asistență, intervalul în care cetățenii pot contacta sau pot fi contactați în siguranță de ambasada sau de consulatul statului lor membru nu depășește în niciun caz 48 de ore;
Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 7 – alineatul 3 a (nou)
(3a) În cazul în care delegațiile Uniunii sunt singura reprezentanță situată fizic într-o țară terță sau în cazul în care există o nevoie obiectivă de asistență suplimentară pentru cetățenii nereprezentați în timpul unei situații de criză din cauza capacității insuficiente a ambasadelor și consulatelor statelor membre, delegațiile Uniunii oferă asistență consulară, inclusiv eliberarea de documente de călătorie provizorii în conformitate cu dispozițiile Directivei (UE) 2019/997.
Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 7 – alineatul 4 a (nou)
(4a) Când acordă protecție consulară cetățenilor nereprezentați, statele membre țin seama de o abordare intersecțională față de nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile și ale persoanelor expuse riscului de discriminare din orice motiv, cum ar fi cele menționate la articolul 21 din cartă, și anume sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau orice alte opinii, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală.”
(2) La articolul 9, literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:
(2) La articolul 9, se adaugă următorul punct:
„(e) ajutor, evacuare și repatriere în caz de urgență;
eliminat
(f) necesitatea eliberării unui document de călătorie provizoriu al UE instituit prin Directiva (UE) 2019/997*.
eliminat
(fa) proceduri judiciare în cazuri urgente care necesită atenție imediată.
__________________
__________________
* Directiva (UE) 2019/997 a Consiliului din 18 iunie 2019 de instituire a unui document de călătorie provizoriu al UE și de abrogare a Deciziei 96/409/PESC (JO L 163, 20.6.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/997/oj).”
2. Delegațiile Uniunii acordă statelor membre sprijin pentru furnizarea de protecție consulară cetățenilor nereprezentați, în conformitate cu articolul 5 alineatul (10) din Decizia 2010/427/UE. Un astfel de sprijin poate include îndeplinirea, la cererea statelor membre și în numele acestora, a unor sarcini specifice de asistență consulară. Statul membru care oferă asistență și statul membru al cărui resortisant este cetățeanul furnizează delegației Uniunii toate informațiile relevante în cazul respectiv.
2. Delegațiile Uniunii acordă statelor membre sprijin pentru furnizarea de protecție consulară cetățenilor nereprezentați, în conformitate cu articolul 5 alineatul (10) din Decizia 2010/427/UE. Un astfel de sprijin poate include îndeplinirea, la cererea statelor membre și în numele acestora, a unor sarcini specifice de asistență consulară. Statul membru care oferă asistență și statul membru al cărui resortisant este cetățeanul furnizează fără întârziere delegației Uniunii toate informațiile relevante în cazul respectiv.
Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 11 – alineatul 2 a (nou)
(2a) Se alocă SEAE și delegațiilor Uniunii resursele financiare și umane necesare pentru a acoperi cheltuielile generale și sarcinile administrative orizontale suplimentare.
Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 – alineatul 1 – partea introductivă
1. În contextul cooperării consulare locale menționate la articolul 12, statele membre și SEAE instituie și aprobă un plan comun pentru situații de criză consulară pentru fiecare țară terță. Planul comun pentru situații de urgență consulară se actualizează anual și conține:
1. În contextul cooperării consulare locale menționate la articolul 12, statele membre și SEAE instituie și aprobă un plan comun pentru situații de criză consulară pentru fiecare țară terță. Planul comun pentru situații de urgență consulară se actualizează anual sau mai frecvent, dacă apar împrejurări extraordinare, și conține:
Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 – alineatul 1 – litera a
(a) o analiză a situației consulare din țară, inclusiv o prezentare generală a ambasadelor sau consulatelor statelor membre, o estimare a numărului de cetățeni ai Uniunii și a locului unde se află aceștia și o evaluare a riscurilor la care ar fi expuși cetățenii Uniunii în cele mai plauzibile scenarii;
(a) o analiză a situației consulare din țară, inclusiv o prezentare generală a ambasadelor sau consulatelor statelor membre, o estimare a numărului de cetățeni ai Uniunii și a locului unde se află aceștia și o evaluare a riscurilor la care ar fi expuși cetățenii Uniunii în cele mai plauzibile scenarii; cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, riscurile militare, politice, infracționale și sanitare, precum și dezastrele naturale;
În cazul în care sunt prezente, delegațiile Uniunii coordonează activitățile de instituire și aprobare a planurilor comune pentru situații de criză consulară, pe baza contribuțiilor aduse de ambasadele sau consulatele statelor membre reprezentate în țara terță în cauză și de autoritățile consulare ale statelor membre nereprezentate. Planurile comune pentru situații de criză consulară se pun la dispoziția tuturor statelor membre, a SEAE și a serviciilor Comisiei.
În cazul în care sunt prezente, delegațiile Uniunii coordonează activitățile de instituire și aprobare a planurilor comune pentru situații de criză consulară, pe baza contribuțiilor aduse de ambasadele sau consulatele statelor membre reprezentate în țara terță în cauză și de autoritățile consulare ale statelor membre nereprezentate. La nevoie, aceasta poate presupune cooperarea cu țări terțe și cu organizații internaționale. Planurile comune pentru situații de criză consulară se pun la dispoziția tuturor statelor membre, a SEAE și a serviciilor Comisiei.
Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 – alineatul 3 a (nou)
(3a) Statele membre și delegațiile Uniunii colaborează la implementarea sistemelor de alertă timpurie pentru a permite detectarea în timp util a potențialelor crize sau pericole, cum ar fi dezastrele naturale, tulburările politice sau urgențele sanitare, în țara terță în cauză. Aceste sisteme utilizează analiza datelor, evaluările riscurilor și schimbul de informații pentru a furniza indicatori timpurii ai amenințărilor emergente, sporind astfel eficacitatea eforturilor de pregătire pentru situații de criză și de răspuns la acestea.
4. Statele membre le oferă cetățenilor lor, în conformitate cu dreptul intern, posibilitatea de a se înregistra la autoritățile naționale competente sau de a informa respectivele autorități, prin mijloace și instrumente corespunzătoare, cu privire la călătoriile sau reședința lor în țări terțe.
4. Statele membre iau, în conformitate cu dreptul intern, măsuri proactive pentru a se asigura că cetățenii lor se înregistrează la autoritățile naționale competente sau informează respectivele autorități, prin mijloace și instrumente corespunzătoare, cu privire la călătoriile sau reședința lor în țări terțe, în special atunci când țările terțe în cauză nu sunt considerate pe deplin sigure.
5. Statele membre efectuează din timp schimburi de informații cu privire la modificările aduse recomandărilor de călătorie pe care le emit pentru cetățeni, în special în contextul situațiilor de criză, și depun eforturi pentru a asigura coerența nivelului recomandărilor de călătorie emise.”
5. Statele membre efectuează din timp schimburi de informații cu privire la modificările aduse recomandărilor de călătorie pe care le emit pentru cetățeni, în special în contextul situațiilor de criză, și depun eforturi pentru a asigura coerența nivelului recomandărilor de călătorie emise.” Statele membre ar trebui să se informeze întotdeauna reciproc de fiecare dată când devin conștiente de riscuri crescute de securitate.
Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 – alineatul 5 a (nou)
(5a) Statele membre își fac o imagine mai clară a situației cu ajutorul delegațiilor Uniunii în țările terțe, partajând, printre altele, periodic versiunile actualizate ale evaluărilor riscurilor și situația amenințărilor potențiale pentru securitatea cetățenilor UE și prin schimbul de informații privind recomandările lor de călătorie.
Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 – alineatul 5 b (nou)
(5b) SEAE, în strânsă cooperare cu statele membre, asigură instruire consulară în materie de preîntâmpinare, simulare și combatere a situațiilor de criză pentru funcționarii Uniunii și personalul diplomatic și consular al statelor membre pentru a le îmbunătăți capacitatea de a gestiona situațiile de criză și de a oferi asistență cetățenilor UE aflați în străinătate.
Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 a – alineatul 2
2. Dacă este necesar, statele membre pot fi sprijinite de echipe consulare comune alcătuite din experți din partea statelor membre, în special a statelor membre care nu sunt reprezentate în țara terță afectată de criză, din partea SEAE și din partea serviciilor Comisiei. Se asigură disponibilitatea unor echipe consulare comune care să fie trimise rapid în țările terțe afectate de o criză consulară. Participarea la echipele consulare comune este voluntară.
2. Dacă este necesar, statele membre pot fi sprijinite de echipe consulare comune alcătuite din experți din partea statelor membre, în special a statelor membre care nu sunt reprezentate în țara terță afectată de criză, din partea SEAE și din partea serviciilor Comisiei. Se asigură disponibilitatea unor echipe consulare comune care să fie trimise rapid în țările terțe afectate de o criză consulară. Participarea la echipele consulare comune este voluntară. SEAE și Comisia susțin pregătirea acestor experți și a echipelor consulare comune.
Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 a – alineatul 4
4. Când furnizează asistență, statele membre pot solicita, dacă este cazul, sprijin din partea unor instrumente ale Uniunii, cum ar fi structurile de gestionare a crizelor din cadrul SEAE și Centrul de răspuns la situații de criză al acestuia, prin intermediul Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență, instituit prin articolul 7 din Decizia nr. 1313/2013/UE referitoare la mecanismul de protecție civilă al Uniunii.”
4. Când furnizează asistență, statele membre pot fi sprijinite prin instrumente ale Uniunii, cum ar fi structurile de gestionare a crizelor din cadrul SEAE și Centrulde răspuns la situații de crizăal acestuia. Statele membre pot implica, de asemenea, Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență instituit prin articolul 7 din Decizia nr. 1313/2013/UE, mecanismul de protecție civilă al Uniunii și, dacă este cazul, misiunile și operațiile UE din cadrul politicii de securitate și apărare comune și Capacitatea de desfășurare rapidă a UE prevăzută de „Busola strategică pentru securitate și apărare”.
Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 a – alineatul 4 a (nou)
(4a) în capitolul 2, se introduce următorul articol 13ad: „Articolul 13ad Protecția specială a copiilor Statele membre, cu sprijinul delegațiilor Uniunii, iau măsuri speciale pentru a asigura dreptul la protecție consulară al copiilor cetățeni ai UE în țările terțe, în special atunci când există un risc de încălcare a drepturilor lor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE și în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Atunci când acordă asistență consulară copiilor, statele membre țin seama în primul rând de interesul superior al copilului.
Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 b – alineatul 1 – paragraful 1 – partea introductivă
Cel puțin o dată pe an, statele membre furnizează Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele informații:
O dată la șase luni, statele membre furnizează SEAE și Comisiei următoarele informații:
Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 b – alineatul 2
2. Statele membre, serviciile Comisiei și SEAE pun la dispoziția publicului informațiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) într-un mod prin care să se asigure coerența informațiilor furnizate.
2. Statele membre, serviciile Comisiei și SEAE pun la dispoziția publicului informațiile menționate la alineatul (1) într-un mod prin care să se asigure coerența informațiilor furnizate.
Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 b – alineatul 3
3. La cererea Comisiei, statele membre furnizează informațiile menționate la alineatul (1) într-un format prelucrabil automat.
3. Statele membre furnizează informațiile menționate la alineatul (1) într-un format prelucrabil automat.
Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 c – alineatul 1 – partea introductivă
1. Statele membre iau măsuri de informare a propriilor cetățeni cu privire la dreptul acestora prevăzut la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din TFUE. Printre aceste măsuri se pot număra în special următoarele:
1. Statele membre iau măsuri de informare a propriilor cetățeni cu privire la dreptul acestora prevăzut la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din TFUE în special prin:
Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 c – alineatul 1 – litera a
(a) reproducerea primei teze a articolului 23 din TFUE în pașapoartele naționale;
eliminat
Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 c – alineatul 1 – litera ca (nouă)
(ca) punerea în aplicare a tehnologiilor digitale și a sistemelor automatizate de notificare, cum ar fi SMS-uri prin intermediul rețelelor de telefonie, pentru a oferi cetățenilor UE date de contact esențiale pentru protecția consulară la intrarea într-o țară terță, precum și mesaje de alertă în situații de criză.
Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 13 c – alineatul 1 a (nou)
1a. În plus, statele membre reproduc prima teză a articolului 23 din TFUE în pașapoartele naționale, într-un loc vizibil.
Dacă un cetățean nereprezentat nu este în măsură să achite statului membru care oferă asistență costurile menționate la alineatul (1) când formulează o cerere de asistență, statul membru care oferă asistență poate să impună cetățeanului nereprezentat să semneze un angajament de rambursare. Pe această bază, statul membru care oferă asistență poate să ceară cetățeanului nereprezentat în cauză să achite respectivele costuri după scurgerea a patru săptămâni de la furnizarea asistenței. Faptul că un cetățean nereprezentat nu este în măsură să achite costurile menționate la alineatul (1) când formulează o cerere de asistență nu afectează dreptul cetățeanului nereprezentat în cauză de a primi protecție consulară.
Dacă un cetățean nereprezentat nu este în măsură să achite statului membru care oferă asistență costurile menționate la alineatul (1) când formulează o cerere de asistență, statul membru care oferă asistență poate să impună cetățeanului nereprezentat să semneze un angajament de rambursare. Pe această bază, statul membru care oferă asistență poate să ceară cetățeanului nereprezentat în cauză să achite respectivele costuri după scurgerea a trei luni de la furnizarea asistenței. Faptul că un cetățean nereprezentat nu este în măsură să achite costurile menționate la alineatul (1) când formulează o cerere de asistență nu afectează dreptul cetățeanului nereprezentat în cauză de a primi protecție consulară.
6. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească formularele standard care trebuie utilizate pentru angajamentul de rambursare, astfel cum se menționează la alineatul (2), și pentru rambursarea costurilor de către statul membru al cărui resortisant este cetățeanul, astfel cum se menționează la alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15a alineatul (2).
6. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească formularele standard, disponibile în toate limbile statelor membre, care trebuie utilizate pentru angajamentul de rambursare, astfel cum se menționează la alineatul (2), și pentru rambursarea costurilor de către statul membru al cărui resortisant este cetățeanul, astfel cum se menționează la alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15a alineatul (2).
Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 16 a – alineatul 1 – litera fa (nouă)
(fa) asigurarea respectării dispozițiilor articolului 13 alineatul (4) în ceea ce privește înregistrarea și notificarea călătoriilor cetățenilor sau a reședinței lor în țări terțe.
Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 16 a – alineatul 1 – litera fb (nouă)
(fb) furnizează informațiile și avertismentele menționate la articolul 13c alineatul (1) litera (-a);
Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 16 a – alineatul 1 – litera fc (nouă)
(fc) prelucrează informațiile și înregistrările deplasărilor sau ale perioadelor de ședere furnizate în conformitate cu articolul 13 alineatul (4).
Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 16 a – alineatul 6
6. Când prelucrează datele cu caracter personal menționate la alineatul (5), autoritățile competente ale statelor membre și instituțiile și organele Uniunii asigură măsuri adecvate și specifice pentru protejarea intereselor persoanelor vizate. De asemenea, ele introduc politicile interne și iau măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru a preveni accesarea și transmiterea neautorizată a acestor date cu caracter personal.
6. Când prelucrează datele cu caracter personal menționate la alineatul(5), autoritățile competente ale statelor membre și instituțiile și organele Uniunii asigură măsuri adecvate și specifice pentru protejarea intereselor și a drepturilor persoanelor vizate. De asemenea, ele introduc politicile interne și iau măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru a preveni accesarea și transmiterea neautorizată a acestor date cu caracter personal.
Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 16 a – alineatul 7 – paragraful 1
În sensul prezentei directive, autoritățile competente ale statelor membre transferă date cu caracter personal unei țări terțe sau unei organizații internaționale numai pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolele 9, 10 și 13a și în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679.
În sensul prezentei directive, autoritățile competente ale statelor membre transferă date cu caracter personal unei țări terțe sau unei organizații internaționale numai pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolele 9, 10 și 13a și în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679. Datele cu caracter personal menționate la alineatul (5) nu sunt incluse într-un astfel de transfer, exceptând cazul în care a fost obținut consimțământul explicit prealabil al cetățeanului Uniunii în cauză.
Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 Directiva (UE) 2015/637 Articolul 16 b – paragraful 1
Statele membre se asigură că cetățenii nereprezentați beneficiază de o cale de atac eficientă în temeiul dreptului intern în cazul în care li se încalcă drepturile pe care le au în temeiul prezentei directive.
Statele membre se asigură că cetățenii nereprezentați beneficiază de acces efectiv la mecanisme de contestare și reparații în temeiul dreptului intern în cazul în care li se încalcă drepturile pe care le au în temeiul prezentei directive.
„Nu mai devreme de [opt ani de la termenul de transpunere a directivei de modificare], Comisia realizează o evaluare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind principalele sale constatări.
„Cel târziu la [cinci ani de la termenul de transpunere a directivei de modificare], Comisia realizează o evaluare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind principalele sale constatări.
Acord în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale
112k
42k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de încheiere, în numele Uniunii Europene, a Acordului în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale (07577/2024 – C9-0135/2024 – 2023/0353(NLE))
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07577/2024),
– având în vedere proiectul de acord în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale (12126/2023),
– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C9‑0135/2024),
– având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru pescuit,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0177/2024),
1. aprobă încheierea acordului;
2. încredințează Președintei sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2022)0105 – C9-0058/2022 – 2022/0066(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0105),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 82 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C9‑0058/2022),
– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Deputaților din Cehia în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 iulie 2022(1),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 14 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 59 și 40 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și ale Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen, desfășurate în temeiul articolului 58 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri juridice,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen de la (A9-0234/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități (COM(2023)0512 – C9-0328/2023 – 2023/0311(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0512),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 91 și articolul 21 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0328/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2023(1),
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2024(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism și al Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,
– având în vedere avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru petiții,
– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0003/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități(3)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 91 și articolul 21 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),
întrucât:
(1) Uniunea ▌ se întemeiază pe valorile demnității umane, libertății, egalității și respectării drepturilor omului și s-a angajat să combată discriminarea, inclusiv pe motiv de dizabilități, astfel cum se prevede în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap(7)(CNUDPH).
(2) În articolul 26 din Cartă, Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu dizabilități de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității.
(3) Orice cetățean al Uniunii are dreptul fundamental la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de TUE și TFUE și de măsurile adoptate în vederea aplicării acestora. Articolul 18 din CNUDPH recunoaște, de asemenea, drepturile persoanelor cu dizabilități, printre altele, la libertatea de circulație și la libertatea de a-și alege reședința, în condiții de egalitate cu ceilalți.
(4) Potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, statutul de cetățean al Uniunii are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre atunci când aceștia își exercită dreptul de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, permițând celor care se află în aceeași situație să beneficieze, în domeniul de aplicare ratione materiae al TFUE, de același tratament juridic, indiferent de cetățenia lor, sub rezerva excepțiilor prevăzute în mod expres.
(5) Uniunea este parte la ▌ CNUDPH ▌ și este obligată să respecte dispozițiile acesteia, care fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii, în limitele competențelor sale. Toate statele membre sunt părți la CNUDPH și au obligații în temeiul acesteia și în limitele competențelor lor. Deși Uniunea și toate statele membre au semnat și ratificat CNUDPH, este necesar să se realizeze progrese în ceea ce privește egalitatea pentru persoanele cu dizabilități, atât la nivelul Uniunii, cât și în toate statele membre.
(6) CNUDPH recunoaște că persoanele cu dizabilități sunt persoane cu deficiențe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung, a căror interacțiune cu diverse bariere de mediu, administrative, tehnologice și societale poate duce la un tratament discriminatoriu. Scopul CNUDPH este așadar de a promova, proteja și asigura exercitarea deplină și în condiții de egalitate a tuturor drepturilor omului și a tuturor libertăților fundamentale de către toate persoanele cu dizabilități, fără niciun fel de discriminare, și de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă, autonomia individuală, inclusiv libertatea de a face propriile alegeri și independența persoanelor, asigurând astfel participarea și incluziunea lor deplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu ceilalți. CNUDPH recunoaște, de asemenea, importanța respectului pentru diferențe și a acceptării persoanelor cu dizabilități ca parte a diversității umane și a umanității, precum și necesitatea de a lua măsuri adecvate pentru a asigura egalitatea de șanse și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități. CNUDPH constată că femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu forme multiple de discriminare și prevede ca statele părți să ia măsuri pentru a garanta accesul lor deplin și în condiții de egalitate la drepturile omului și la libertățile fundamentale. Aceasta recunoaște, de asemenea, condițiile dificile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, care sunt supuse unor forme multiple sau agravate de discriminare pe baza rasei, culorii, genului, limbii, religiei, opiniilor politice sau de altă natură, originii naționale, etnice, indigene sau sociale, proprietății, nașterii, vârstei sau pe baza altor criterii de statut.
(7) Pilonul european al drepturilor sociale(8), proclamat în comun de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la Göteborg la 17 noiembrie 2017 (numit în continuare „pilonul”), prevede, în principiul 3, că orice persoană, indiferent, printre altele, de handicap, are dreptul la egalitate de tratament și de șanse în ceea ce privește încadrarea în muncă, protecția socială, educația și accesul la bunuri și servicii disponibile publicului și că egalitatea de șanse a grupurilor subreprezentate trebuie încurajată. În plus, pilonul recunoaște, în principiul 17, faptul că persoanele cu handicap au dreptul la un sprijin pentru venit care să le asigure o viață demnă, la servicii care să le permită să participe în societate și la un mediu de lucru adaptat nevoilor lor.
(8) Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030, adoptată prin Comunicarea Comisiei din 3 martie 2021, urmărește să abordeze diversele provocări cu care se confruntă persoanele cu handicap și să înregistreze progrese în toate domeniile CNUDPH, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național.
(9) Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului(9) vizează îmbunătățirea accesului la anumite produse și servicii prin eliminarea și prevenirea barierelor care decurg din cerințele de accesibilitate divergente din statele membre, contribuind astfel la creșterea disponibilității produselor și serviciilor accesibile pe piața internă, inclusiv a accesului la serviciile bazate pe site-uri web și pe dispozitive mobile ale anumitor servicii publice, precum și la îmbunătățirea accesibilității informațiilor relevante. ▌ În plus, Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului(10) urmărește să îmbunătățească accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public.
(10) În plus, dreptul Uniunii garantează, de asemenea, dreptul la nediscriminare în ceea ce privește accesul la transport și alte drepturi. Exemple de astfel de drepturi includ dreptul pasagerilor cu dizabilități și cu mobilitate redusă de a primi asistență gratuită atunci când călătoresc cu mijloace de transport aerian, feroviar, naval sau cu autobuzul și autocarul, instituit prin Regulamentele (CE) nr. 1107/2006(11), (UE) 2021/782(12), (UE) nr. 1177/2010(13) și, respectiv, (UE) nr. 181/2011(14) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Dreptul Uniunii, în special Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15) permite, de asemenea, statelor membre să prevadă tarife reduse pentru taxele de trecere sau de utilizare în ceea ce privește drumurile/podurile/tunelurile care fac obiectul taxării rutiere, precum și scutiri de la obligația de a plăti astfel taxe de trecere sau de utilizare pentru orice vehicul utilizat sau deținut de persoanele cu handicap.
(11) Persoanele cu dizabilități pot solicita autorităților sau organismelor competente din statul membru în care își au reședința recunoașterea statutului de persoană cu dizabilități, deoarece acest aspect ține de competența statelor membre. Procedurile de evaluare a dizabilităților diferă de la un stat membru la altul. În cazul în care autoritățile sau organismele competente recunosc statutul de persoană cu dizabilități al unui solicitant, ele pot emite un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau un alt document oficial care recunoaște statutul de persoană cu dizabilități al solicitantului. În statele membre care nu au o definiție a statutului de persoană cu dizabilități, drepturile la servicii specifice bazate pe o dizabilitate pot fi utilizate atunci când serviciile sau prestațiile sunt acordate persoanelor cu dizabilități.
(12) CNUDPH recunoaște că discriminarea și excluziunea socială cu care se confruntă persoanele cu dizabilități rezultă mai degrabă din barierele de mediu, sistemice și comportamentale din societate decât din deficiențele propriu-zise ale acestora. Din cauza nerecunoașterii reciproce a statutului de persoane cu dizabilități între statele membre, persoanele cu dizabilități se confruntă deseori cu dificultăți și obstacole specifice și semnificative atunci când își exercită drepturile fundamentale la egalitatea de tratament, nediscriminare și liberă circulație. Acest lucru este valabil în special în cazul șederilor de scurtă durată sau al vizitelor într-un alt stat membru în sensul articolului 6 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului(16), care prevede că cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au drept de ședere într-un alt stat membru pe o perioadă de maximum trei luni, fără nicio altă condiție sau formalitate în afara cerinței de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil. Pentru perioade mai lungi de trei luni, articolul 7 din directiva respectivă impune îndeplinirea unor condiții suplimentare și, în acest caz, articolul 8 din directiva respectivă prevede că statul membru gazdă poate solicita cetățenilor Uniunii să se înregistreze la autoritățile competente.
(13) Cu excepția cazului în care legea prevede altfel sau s-a convenit altfel între statele membre, persoanelor cu dizabilități care se deplasează pe perioade mai lungi în alte state membre în vederea ocupării unui loc de muncă, pentru studii sau în alte scopuri li se poate evalua și recunoaște în mod oficial dizabilitatea ▌ de către autoritățile sau organismele competente din celălalt stat membru și pot primi un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau orice alt document oficial care le recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau o decizie privind dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate în conformitate cu normele aplicabile ale statului membru respectiv.
(14) Pentru a promova libera circulație a persoanelor cu dizabilități care participă la un program de mobilitate al Uniunii, accesul egal continuu la condiții speciale sau la tratament preferențial sau la condiții și facilități de parcare ar trebui asigurat prin utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități pe durata programului respectiv. Programele de mobilitate ale Uniunii cuprind programe instituite de Uniune pentru a sprijini mobilitatea persoanelor pentru o perioadă determinată către un alt stat membru în scopuri educaționale, de formare, profesionale, civice sau culturale, cum ar fi programul „Corpul european de solidaritate” sau Erasmus +, instituite prin Regulamentele (UE) 2021/888(17) și, respectiv, (UE) 2021/817(18) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(15) Cu toate acestea, persoanele cu statut recunoscut de persoane cu dizabilități sau cu un drept la servicii specifice bazate pe dizabilitate care călătoresc sau vizitează pentru o perioadă scurtă un alt stat membru decât cel în care își au reședința întâmpină în mod regulat dificultăți și obstacole semnificative atunci când în statul membru în care călătoresc sau pe care îl vizitează nu li se recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate și dacă nu dețin un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau alt document oficial care le recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate în statul membru gazdă pentru a beneficia de condițiile speciale sau de tratamentul preferențial oferite acolo. În special persoanele cu dizabilități nevizibile se confruntă adesea cu dificultăți specifice atunci când li se solicită să își dovedească dizabilitatea în timp ce călătoresc sau vizitează alt stat membru.
(16) Persoanele cu dizabilități care călătoresc în alt stat membru sau vizitează un alt stat membru sunt dezavantajate în mod semnificativ atunci când își exercită dreptul la liberă circulație în comparație cu persoanele fără dizabilități și cu persoanele cu dizabilități care dețin un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau alt document oficial care le recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate în statul membru în care călătoresc sau pe care îl vizitează.
(17) În plus, faptul că nu știu dacă sau în ce măsură statutul lor de persoane cu dizabilități sau dreptul lor la servicii specifice bazate pe dizabilitate și documentele oficiale de recunoaștere a respectivului statut sau a respectivului drept ▌vor fi recunoscute atunci când călătoresc în alt stat membru sau vizitează un alt stat membru creează o incertitudine semnificativă pentru persoanele cu dizabilități. Disponibilitatea limitată a informațiilor online cu privire la drepturile specifice și avantajele disponibile exacerbează problema respectivă. În cele din urmă, persoanele cu dizabilități se pot simți descurajate să își exercite dreptul la liberă circulație și să participe efectiv și pe deplin și să se simtă incluse în societate.
(18) Cetățenii Uniunii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la lipsa recunoașterii reciproce a dizabilității în întreaga Uniune într-o serie de petiții adresate Parlamentului European și au solicitat introducerea unui card pentru dizabilitate la nivelul întregii Uniuni.
(19) Pe lângă diverse obstacole vizibile și invizibile, fizice, sociale și de altă natură în ceea ce privește accesul la spațiile și serviciile publice și private, lipsa adaptărilor rezonabile și costurile ridicate sunt factori-cheie care descurajează multe persoane cu dizabilități să călătorească. Persoanele cu handicap au nevoi specifice care generează cheltuieli suplimentare legate de dizabilitatea lor și care pot necesita utilizarea de persoane care le însoțesc sau le asistă, inclusiv de persoane recunoscute ca asistenți personali în conformitate cu legislația sau practicile naționale, sau de interpreți în limbajul semnelor sau de animale de asistență, ceea ce face ca costurile lor de călătorie să fie mai mari decât cele ale persoanelor fără handicap. Lipsa recunoașterii statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate în alte state membre ar putea limita accesul acestora la condiții speciale sau la tratament preferențial sau la condiții și facilități de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități, cum ar fi accesul liber sau tarifele reduse, locurile prioritare din transportul public și locurile de parcare rezervate, și are un impact asupra costurilor de călătorie, a vieții, a integrării sociale și economice și a autonomiei lor personale. În plus, lipsa generalizată de cunoștințe cu privire la politicile în materie de accesibilitate psihosocială, cognitivă, fizică sau senzorială poate da naștere la comportamente discriminatorii față de persoanele cu dizabilități.
(20) Tratamentul preferențial, cum ar fi asistența personală, accesul prioritar sau posibilitatea de a evita cozile, indiferent dacă sunt sau nu oferite în schimbul unei remunerații, este adesea important pentru a permite persoanelor cu dizabilități să aibă acces la diferite servicii, activități și facilități și să beneficieze pe deplin de acestea. Cu toate acestea, din cauza nerecunoașterii reciproce, în statul membru pe care îl vizitează sau în care călătoresc, a statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe dizabilitate și a documentelor oficiale de recunoaștere a respectivului statut sau drept ▌ emise în alte state membre, este posibil ca persoanele cu dizabilități să nu poată beneficia de condițiile speciale sau de tratamentul preferențial oferite de autorități publice sau operatori privați în statele membre respective titularilor unui certificat de dizabilitate, ai unui card de dizabilitate sau ai altor documente oficiale care le recunosc statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate emise în statul membru pe care îl vizitează sau în care călătoresc.
(21) Deși are un caracter voluntar și un domeniu de aplicare limitat, proiectul-pilot privind cardul european pentru dizabilitate, lansat în 2016 și derulat în opt state membre, a demonstrat că facilitarea recunoașterii reciproce a statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate între statele membre oferă avantaje pentru persoanele cu dizabilități în ceea ce privește accesul la condiții speciale sau la tratament preferențial cu privire la servicii în domeniile culturii, al agrementului, al sportului și, în unele cazuri, al transporturilor, precum și în ceea ce privește sprijinirea circulației transfrontaliere a acestor persoane în Uniune pe o perioadă scurtă și a arătat că obiectivele cardului continuă să fie relevante pentru nevoile actuale ale persoanelor cu dizabilități. În plus, proiectul-pilot a inclus și alte exemple de servicii, activități și facilități care oferă condiții speciale sau tratament preferențial persoanelor cu dizabilități.
(22) Pe baza statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe dizabilitate, persoanele respective pot solicita autorităților sau organismelor competente din statul membru în care își au reședința emiterea unui card de parcare pentru persoane cu dizabilități, care să le recunoască dreptul la anumite condiții și facilități de parcare rezervate acestei categorii de persoane. Fiecare stat membru a instituit, la nivel local, regional sau național, o procedură de solicitare în vederea obținerii unui card de parcare pentru persoane cu dizabilități sau pentru persoanele care însoțesc sau asistă persoanele respective, inclusiv pentru asistenții lor personali, și criterii care trebuie îndeplinite pentru a fi eligibile.
(23) Recomandarea 98/376/CE a Consiliului(19) prevede un model european de card de parcare pentru persoanele cu dizabilități, care facilitează recunoașterea unor astfel de carduri de parcare în toate statele membre. Cu toate acestea, având în vedere faptul că recomandarea respectivă nu are caracter obligatoriu, punerea sa în aplicare și includerea unor adăugiri sau abateri naționale specifice de la modelul recomandat au dat naștere unei game largi de carduri de parcare diferite pentru persoanele cu dizabilități. Varietatea respectivă împiedică recunoașterea transfrontalieră a acestor carduri de parcare în toate statele membre, împiedicând accesul persoanelor cu dizabilități la condițiile specifice de parcare prevăzute și la facilitățile rezervate persoanelor care dețin un card de parcare pentru persoanele cu dizabilități în alte state membre. În plus, recomandarea respectivă nu a fost actualizată pentru a reflecta evoluțiile aflate în curs în domeniul tehnologiei și al digitalizării. Statele membre s-au confruntat, de asemenea, cu probleme legate de fraudarea și falsificarea cardurilor de parcare pentru persoanele cu dizabilități, deoarece formatul este, de obicei, destul de simplu și ușor de falsificat și, în practică, este diferit de la un stat membru la altul, ceea ce face dificilă verificarea. Având în vedere prezenta directivă, care prevede norme obligatorii din punct de vedere juridic mai detaliate în acest domeniu, Recomandarea 98/376/CE nu își mai îndeplinește obiectivele. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată permite ca cardurile de parcare pentru persoanele cu dizabilități emise înainte de data aplicării măsurilor de transpunere a prezentei directive în conformitate cu recomandarea respectivă să aibă același efect precum cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități pe teritoriul lor.
(24) Pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilități la condiții speciale sau la tratament preferențial în legătură cu servicii, printre care servicii de transport de pasageri, activități și facilități, inclusiv atunci când acestea sunt furnizate fără plată în alte state membre decât cel în care își au reședința, ar trebui eliminate obstacolele și dificultățile rămase în ceea ce privește deplasarea în alt stat membru sau vizitarea unui alt stat membru din cauza nerecunoașterii reciproce a statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe dizabilitate și a documentelor oficiale de recunoaștere a respectivului statut sau drept ▌ emise în alte state membre și a drepturilor de parcare.
(25) Prin urmare, în vederea facilitării exercitării de către persoanele cu dizabilități ▌ a drepturilor de acces la condițiile speciale sau la tratamentul preferențial oferite de autorități publice sau de operatori privați, atunci când călătoresc într-un alt stat membru sau vizitează un alt stat membru pentru o perioadă scurtă, fără discriminare pe motiv de cetățenie în același mod ca și persoanele cu dizabilități din statul membru respectiv și pentru a facilita utilizarea tuturor mijloacelor de transport și a beneficia de condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități în același mod ca în statul membru respectiv, este necesar să se stabilească cadrul, normele și condițiile comune, inclusiv un model standardizat comun, pentru un card european pentru dizabilitate ca dovadă a recunoașterii statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate și pentru un card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, ca dovadă a dreptului lor recunoscut la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități. În plus, statele membre ar trebui să poată decide să aplice prezenta directivă persoanelor care au un statut recunoscut de persoană cu dizabilități sau care au dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate pentru perioade mai lungi decât o ședere de scurtă durată.
(26) Recunoașterea reciprocă a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ar trebui să faciliteze și să garanteze persoanelor cu un statut recunoscut de persoane cu dizabilități sau cu drept la servicii specifice bazate pe dizabilitate într-un stat membru accesul la condițiile speciale sau la tratamentul preferențial oferite de autorități publice sau de operatori privați într-o gamă largă de servicii, activități și facilități, inclusiv atunci când acestea sunt furnizate fără plată, precum și accesul la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități, și, după caz, persoanelor care îi însoțesc sau îi asistă, inclusiv asistenții personali, în condiții egale cu cele prevăzute pe baza certificatelor sau cardurilor de dizabilitate sau a altor documente oficiale naționale prin care li se recunoaște statutul de persoane cu dizabilități, atunci când aceste documente oficiale există, și pe baza cardurilor de parcare pentru persoane cu dizabilități emise de autoritățile sau organismele competente din statul membru gazdă.
(27) Pe lângă condițiile și facilitățile de parcare, serviciile, activitățile și facilitățile reglementate de prezenta directivă se referă la o gamă largă de activități în continuă schimbare, inclusiv la activități furnizate fără plată, de către autorități publice sau operatori privați, fie în mod obligatoriu, pe baza normelor naționale, locale sau a obligațiilor legale, fie în mod voluntar, în special de către operatorii privați, într-o varietate de domenii de politică, cum ar fi cultura, agrementul, turismul, sportul, transportul public și privat și formarea.
(28) Printre exemplele de condiții speciale sau tratamente preferențiale se numără accesul gratuit, taxele sau tarifele reduse, taxele de utilizare reduse pentru drumuri, poduri sau tuneluri care fac obiectul taxării rutiere, accesul prioritar, accesul în zone cu trafic restricționat și zone pietonale, locuri prioritare în transportul public, locuri desemnate și accesibile în transportul public, în parcuri și în alte zone publice, locuri accesibile în cadrul evenimentelor culturale sau publice, asistență personală, animale de asistență, cum ar fi câini-ghid sau câini de asistență pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv cu deficiențe de vedere, asistență pe plajă pentru intrarea în apă, sprijin (cum ar fi accesul la Braille, ghiduri audio, interpretare în limbajul semnelor), acordarea de ajutoare sau asistență, împrumutarea unui fotoliu rulant, împrumutarea unui fotoliu rulant plutitor, obținerea de informații turistice în formate accesibile, utilizarea unui scuter de mobilitate pe carosabil sau a unui fotoliu rulant pe benzile pentru biciclete fără amendă. Printre exemplele de condiții și facilități de parcare se numără parcarea gratuită sau prelungită sau spațiile de parcare rezervate, precum și accesul în zonele în care traficul este restricționat pentru anumite vehicule în conformitate cu dreptul intern, cum ar fi zonele cu emisii scăzute. În ceea ce privește serviciile de transport de pasageri cu mijloace de transport aerian, feroviar, naval sau cu autobuzul și autocarul, pe lângă condițiile speciale sau tratamentul preferențial oferite persoanelor cu dizabilități, animalele de asistență, cum ar fi câinii-ghid sau câinii de asistență pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv cu deficiențe de vedere, asistenții personali, interpreții în limbajul semnelor sau alte persoane care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități sau cu mobilitate redusă călătoresc gratuit sau la un preț redus și se așază, dacă este posibil, lângă persoana cu dizabilități pe care o însoțesc. Persoanele care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități sunt desemnate de persoanele cu dizabilități însele sau de tutorele lor legal și se pot schimba ad-hoc, în funcție de cerințele persoanei cu dizabilități respective.
(29) Asistenții personali însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități sau desfășoară activități de zi cu zi, dacă este necesar, în cadrul unei relații contractuale, în conformitate cu legislația sau cu practicile naționale, cu scopul de a încuraja autonomia personală, de a facilita viața în comunitate și de a promova viața independentă a persoanelor cu dizabilități. Asistenții personali, indiferent de cetățenia lor, ar trebui să poată însoți sau asista persoanele cu dizabilități care utilizează cardul european pentru dizabilitate sau cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc sau vizitează un alt stat membru decât cel în care își au reședința, cu condiția ca aceștia să beneficieze de dreptul de a se deplasa în întreaga Uniune în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern aplicabil.
(30) În conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, după caz, statele membre ar trebui să se asigure că operatorii de servicii de transport transfrontalier de pasageri oferă, în conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 181/2011 și (UE) nr. 1177/2010, sau pun la dispoziție, la cerere, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/782, informații clare pasagerilor care dețin un card european pentru dizabilitate, la momentul achiziționării unui bilet de călătorie, cu privire la condițiile speciale sau tratamentul preferențial care se aplică diferitelor părți ale operațiunilor pe parcursul călătoriei, pentru a evita situația în care pasagerii care dețin cardul european pentru dizabilitate se regăsesc fără document de călătorie valabil atunci când intră în alt stat membru în cadrul aceluiași serviciu de transport.
(31) Emiterea, reînnoirea sau retragerea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități într-un stat membru se stabilește prin prezenta directivă, împreună cu normele, procedurile și competențele aplicabile ale statului membru respectiv pentru evaluarea și recunoașterea statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate și a drepturilor de parcare pentru persoanele cu dizabilități. În cazul în care emit direct cardul european pentru dizabilitate, statele membre ar trebui să solicite consimțământul persoanei în cauză. Emiterea și reînnoirea cardului european pentru dizabilitate ar trebui să fie gratuite, în timp ce reemiterea cardului respectiv, în caz de pierdere sau deteriorare, poate face obiectul unei taxe. Emiterea și reînnoirea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ar trebui să fie gratuite sau să facă obiectul unei taxe. Eventualele taxe percepute pentru reemiterea cardului european pentru dizabilitate în caz de pierdere sau deteriorare sau pentru emiterea și reînnoirea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități nu ar trebui să depășească costurile administrative în cauză și nici să fie stabilite la un nivel care să împiedice sau să descurajeze persoanele cu dizabilități să achiziționeze sau să reachiziționeze aceste carduri.
(32) Pe lângă versiunea fizică a cardului european pentru dizabilitate, statele membre ar trebui să prevadă o versiune digitală a cardului și ar trebui să poată furniza o versiune digitală a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități după ce vor fi stabilite specificațiile tehnice prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Astfel de specificații ar trebui să se bazeze pe experiența lucrărilor anterioare și în curs de desfășurare la nivel european privind digitalizarea certificatelor și a documentelor, cum ar fi certificatul digital al UE privind COVID instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului(20), și ar trebui să permită utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități prin intermediul unui portofel pentru identitatea digitală la nivelul UE. Persoanele cu dizabilități ar trebui să fie informate cu privire la aceste posibilități și să aibă libertatea de a decide să utilizeze fie versiunea fizică, fie versiunea digitală a cardului european pentru european pentru dizabilitate, fie ambele versiuni. În statele membre în care versiunea fizică a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități este completată de o versiune digitală, persoanele cu dizabilități ar trebui să poată solicita versiunea fizică a cardului și, dacă doresc, atât versiunea digitală cât și cea fizică a cardului.
(33) Emiterea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități implică prelucrarea de date cu caracter personal, inclusiv, în special, a datelor privind statutul de persoană cu dizabilități al titularului cardului, care constituie „date privind sănătatea” astfel cum sunt menționate la articolul 4 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2016/679 a Parlamentului European și a Consiliului(21) și reprezintă o categorie specială de date cu caracter personal în sensul articolului 9 din regulamentul respectiv. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în contextul prezentei directive trebuie să respecte legislația aplicabilă privind protecția datelor, în special Regulamentul (UE) 2016/679. La transpunerea prezentei directive, statele membre trebuie să se asigure că legislația națională include garanții adecvate aplicabile prelucrării datelor cu caracter personal, în special categoriilor speciale de date cu caracter personal. De asemenea, statele membre ar trebui să asigure securitatea, integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor colectate și stocate în scopul prezentei directive.
(34) Statul membru responsabil de emiterea cardului european pentru dizabilitate sau a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ar trebui să fie cel în care persoana este rezidentă în mod obișnuit în conformitate cu dreptul Uniunii și în care primește evaluarea statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate ▌. Titularii unui card european pentru dizabilitate sau ai unui card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ar trebui să poată utiliza cardurile pe durata șederii lor în orice alt stat membru.
(35) Cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități sunt menite să faciliteze exercitarea efectivă și deplină de către toate persoanele cu dizabilități a drepturilor lor la liberă circulație și, de asemenea, accesul egal la condiții speciale sau la tratament preferențial sau la condiții și facilități de parcare în ceea ce privește serviciile, activitățile și facilitățile oferite de statele membre, inclusiv în cazul în care sunt furnizate fără plată. Acest lucru este valabil în special pentru persoanele cu dizabilități ▌ care călătoresc sau vizitează un alt stat membru în scopuri legate de muncă sau formare.
(36) Cadrul preconizat pentru recunoașterea reciprocă a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități nu aduce atingere competențelor unui stat membru de a evalua și recunoaște statutul de persoană cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate sau de a oferi condiții speciale sau tratament preferențial, cum ar fi accesul gratuit sau tarifele reduse pentru anumite servicii pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv cele care utilizează animale de asistență sau persoanele care însoțesc sau asistă persoane cu dizabilități, inclusiv asistenții personali. Acesta nu impune autorităților publice sau operatorilor privați obligația de a introduce condiții speciale sau un tratament preferențial pentru persoanele cu dizabilități și nici nu creează o listă centralizată la nivelul Uniunii de condiții speciale sau de tratament preferențial pentru titularii de carduri europene pentru dizabilitate în toate statele membre. Autoritățile publice și operatorii privați pot oferi anumite condiții speciale sau tratament preferențial numai unui anumit grup de persoane cu dizabilități, în funcție de nevoile grupului respectiv.
(37) Cardul european pentru dizabilitate poate fi solicitat ca dovadă a statutului de persoană cu dizabilități în vederea accesului în condiții egale la orice condiții speciale sau la orice tratament preferențial legat de servicii, activități sau facilități, inclusiv atunci când este furnizat fără plată, oferit sau rezervat persoanelor cu dizabilități sau persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenților personali ai acestora, în cadrul prezentei directive. Cu toate acestea, un card european pentru dizabilitate nu ar trebui să fie necesar ca dovadă a dizabilității pentru a accesa sau a exercita orice drepturi prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii sau naționale, inclusiv cele care oferă beneficii specifice, condiții speciale sau tratament preferențial care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. În cazul în care un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau un alt document oficial pentru persoanele cu dizabilități este necesar în conformitate cu dreptul Uniunii, cardul european pentru dizabilitate nu ar trebui să fie obligatoriu ca dovadă a dizabilității, cu excepția cazului în care un stat membru decide să fuzioneze certificatul național de dizabilitate, cardul național de dizabilitate sau alt document național oficial pentru persoanele cu dizabilități cu cardul european pentru dizabilitate.
(38) Prezenta directivă nu se aplică prestațiilor de securitate socială în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004(22) și (CE) nr. 987/2009(23) ale Parlamentului European și Consiliului, prestațiilor speciale în numerar de tip contributiv sau necontributiv sau prestațiilor în natură în domeniul securității sociale, al protecției sociale și al ocupării forței de muncă, sau asistenței sociale care intră sub incidența articolului 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE. Întrucât scopul prezentei directive este de a facilita accesul egal la condiții speciale sau la tratament preferențial pentru persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc într-un alt stat membru sau vizitează un alt stat membru pentru o ședere de scurtă durată, prezenta directivă nu se aplică nici serviciilor remunerate sau neremunerate care sunt furnizate pentru incluziunea, abilitarea sau reabilitarea pe termen lung a persoanelor cu dizabilități, nici condițiilor speciale sau tratamentului preferențial pentru accesul la serviciile oferite persoanelor cu dizabilități având în vedere nevoile lor individuale și pe baza îndeplinirii unor criterii suplimentare, pe baza unei evaluări individuale sau a unei decizii privind dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate, care diferă de serviciile oferite persoanelor cu dizabilități care nu îndeplinesc astfel de criterii suplimentare. Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să fie utilizată pentru a exclude condițiile speciale sau tratamentul preferențial oferite deja persoanelor cu dizabilități din domeniul de aplicare al prezentei directive, condiționându-le de îndeplinirea unor criterii suplimentare.
(39) Pentru a crește gradul de conștientizare și a facilita accesul persoanelor cu dizabilități la condiții speciale sau tratament preferențial atunci când călătoresc sau vizitează un alt stat membru, toate informațiile relevante cu privire la condițiile, normele, practicile și procedurile aplicabile pentru obținerea cardului european pentru dizabilitate sau a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și utilizarea ulterioară a acestuia ar trebui să fie puse la dispoziția publicului de către statele membre într-un format clar, cuprinzător, ușor de utilizat și accesibil pentru persoanele cu dizabilități, respectând cerințele de accesibilitate relevante aplicabile serviciilor stabilite în anexa I la Directiva (UE) 2019/882, inclusiv limbajul prin semne, Braille, formatele asistive și sunetul asistiv/caracteristicile audio. Statele membre ar trebui să urmărească să se asigure că aceste informații nu depășesc un nivel de complexitate peste nivelul B1 (intermediar) din Cadrul european comun de referință pentru limbi al Consiliului Europei.
(40) Comisia ar trebui să creeze o pagină web dedicată a Uniunii. Această pagină web a Uniunii ar trebui să conțină un link către site-ul național al fiecărui stat membru. Pagina web a Uniunii ar trebui să fie disponibilă în toate limbile oficiale ale Uniunii, în limbajul internațional al semnelor și în limbajele naționale ale semnelor din statele membre, precum și în formate accesibile și ușor de citit, în conformitate cu cerințele de accesibilitate aplicabile serviciilor prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2019/882. Informațiile menționate în pagina web respectivă trebuie să fie ușor de înțeles, fără a depăși un nivel de complexitate superior nivelului B1 (intermediar) din Cadrul european comun de referință pentru limbi al Consiliului Europei.
(41) Din cauza neînțelegerilor, a barierelor de comunicare sau a lipsei de conștientizare, persoanele cu dizabilități, în special cele cu dizabilități nevizibile, nu primesc întotdeauna cel mai adecvat sprijin și soluțiile cele mai adecvate de cazare pentru dizabilitatea lor, inclusiv atunci când călătoresc cu mijloace de transport în comun sau în relația cu autoritățile naționale sau în situații de urgență. Pentru a stimula prestatorii de servicii și a facilita accesul persoanelor cu dizabilități la condiții speciale sau la tratament preferențial, statele membre ar trebui să sensibilizeze autoritățile publice și operatorii privați cu privire la existența și utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și ar trebui să îi încurajeze să ofere persoanelor cu dizabilități condiții speciale sau tratament preferențial în mod voluntar. În special, statele membre pot încuraja autoritățile publice și operatorii privați, de exemplu, prin furnizarea de informații cu privire la eventualele condiții speciale sau tratament preferențial care pot fi oferite, precum și prin furnizarea de formări de sensibilizare la aspectele legate de dizabilitate, astfel încât să se asigure relevanța, eficacitatea și caracterul incluziv al tuturor condițiilor speciale sau tratamentelor preferențiale oferite. Statele membre ar trebui să încerce să elaboreze, să pună în aplicare și să evalueze orice astfel de măsuri în consultare cu persoanele cu dizabilități și cu organizațiile reprezentative ale acestora.
(42) Autoritățile publice care oferă condiții speciale sau tratament preferențial sau condiții și facilități de parcare persoanelor cu dizabilități ar trebui să pună aceste informații la dispoziția publicului într-un format clar, cuprinzător, ușor de utilizat și accesibil, inclusiv prin intermediul site-ului web oficial al autorităților publice, atunci când este disponibil, sau prin alte mijloace adecvate, în conformitate cu cerințele de accesibilitate relevante pentru servicii stabilite în anexa I la Directiva (UE) 2019/882, inclusiv limbajul prin semne, Braille, formatele asistive și sunetul asistiv/caracteristicile audio. Operatorii privați care oferă condiții speciale sau tratament preferențial sau condiții și facilități de parcare persoanelor cu dizabilități ar trebui, de asemenea, să fie încurajați să pună aceste informații la dispoziția publicului într-un format clar, cuprinzător, ușor de utilizat și accesibil.
(43) Statele membre, cu sprijinul Comisiei, ar trebui ▌ să ia măsurile necesare pentru a preîntâmpina orice risc de falsificare sau de fraudă în ceea ce privește cardul european pentru dizabilitate sau cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și ar trebui să combată în mod activ emiterea frauduloasă, utilizarea frauduloasă și falsificarea acestor carduri. Statele membre ar trebui să facă schimb de informații cu privire la astfel de cazuri pentru a asigura încrederea reciprocă între statele membre, întrucât recunoașterea reciprocă a statutului de persoană cu dizabilități este piatra de temelie a cardului european pentru dizabilitate. Statele membre ar trebui să se asigure că orice măsură luată pentru a preveni riscul de falsificare sau fraudă respectă drepturile persoanelor cu dizabilități și nu conduce la stigmatizarea acestora. Statele membre ar trebui să consulte persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative în conceperea și punerea în aplicare a măsurilor respective.
(44) În vederea asigurării aplicării corespunzătoare a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea caracteristicilor digitale ale versiunilor fizice ale cardului european pentru dizabilitate și ale cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, ▌ în vederea prevenirii și combaterii fraudei, precum și prin modificarea câmpurilor de date din formatul standardizat al cardurilor prevăzut în prezenta directivă, în cazul în care astfel de modificări sunt necesare, pentru a adapta formatul la evoluțiile tehnice, pentru a preveni falsificarea și frauda sau pentru a combate abuzul sau utilizarea abuzivă și pentru a asigura interoperabilitatea.
(45) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea versiunii digitale accesibile pentru cardul european pentru dizabilitate și a versiunii digitale accesibile pentru cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități pentru statele membre care decid să completeze versiunea fizică a acestora cu o versiune digitală, precum și în ceea ce privește stabilirea unor specificații tehnice comune pentru caracteristicile de securitate și digitale, precum și pentru aspectele legate de interoperabilitate, ale versiunii fizice a cardurilor. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(24).
(46) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(25), Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor atunci când pregătește acte delegate sau acte de punere în aplicare care afectează protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Comisia poate consulta, de asemenea, Comitetul european pentru protecția datelor, în cazul în care actele respective sunt deosebit de importante pentru protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.
(47) Statele membre ar trebui să se asigure că există mijloace adecvate și eficace pentru a asigura respectarea și aplicarea efectivă a prezentei directive și ar trebui să stabilească măsuri corective adecvate, inclusiv verificări ale conformității și proceduri administrative sau judiciare, pentru a garanta că persoanele cu dizabilități, persoanele care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții personali, precum și organismele publice, cum ar fi organismele de promovare a egalității, asociațiile și organizațiile private, în special organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități, sau alte entități juridice private care au un interes legitim să asigure respectarea prezentei directive, pot lua măsuri în numele sau în sprijinul unei persoane cu dizabilități, cu aprobarea acesteia, în conformitate cu dreptul intern și cu procedurile naționale. Statele membre ar trebui să se asigure că mijloacele respective țin seama de articolul 13 din CNUDPH și de principiul adaptărilor rezonabile definit la articolul 2 din CNUDPH.
(48) Statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate ▌ în cazul încălcării sau al nerespectării obligațiilor prevăzute în prezenta directivă și ▌ a drepturilor care intră în domeniul său de aplicare. Măsurile adecvate ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive și ar putea include sancțiuni administrative și financiare, cum ar fi avertismente, amenzi sau plata unor compensații adecvate, precum și alte tipuri de sancțiuni.
(49) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în mod deosebit de Cartă și de CNUDPH. În special, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a drepturilor persoanelor cu dizabilități de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială, economică și profesională și participarea la viața comunității, precum și să promoveze aplicarea articolului 26 din Cartă.
(50) Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume de a consolida exercitarea dreptului la liberă circulație al persoanelor cu dizabilități și de a spori posibilitățile oferite persoanelor cu dizabilități să călătorească sau să viziteze un alt stat membru și de a combate astfel discriminarea acestora, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii de stabilire a unui cadru cu norme și condiții comune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Capitolul I
Dispoziții generale
Articolul 1
Obiect
Prezenta directivă stabilește:
(a) normele care reglementează emiterea cardului european pentru dizabilitate ▌persoanelor cu dizabilități, ca dovadă a statutului de persoană cu dizabilități sau ca dovadă a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate, cu scopul de a promova libera circulație a persoanelor cu dizabilități și de a facilita șederile de scurtă durată ale persoanelor cu dizabilități într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința, acordându-le acces egal la orice condiții speciale sau tratament preferențial în ceea ce privește serviciile, activitățile sau facilitățile, inclusiv atunci când acestea sunt furnizate fără plată, ▌oferite sau rezervate persoanelor cu dizabilități în statul membru respectiv, inclusiv celor care utilizează animale de asistență, și, după caz, persoanelor care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități, inclusiv asistenții lor personali;
(b) normele care reglementează eliberarea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ca dovadă a dreptului la condiții de parcare și facilități rezervate persoanelor cu dizabilități, în scopul promovării liberei circulații a persoanelor cu dizabilități și a facilitării șederilor de scurtă durată ale acestor persoane într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința, prin acordarea accesului egal la orice condiții și facilități de parcare oferite sau rezervate persoanelor cu dizabilități în statul membru respectiv și, după caz, persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții lor personali;
(c) modele comune pentru cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta directivă se aplică condițiilor și facilităților de parcare, precum și tuturor situațiilor în care autoritățile publice sau operatorii privați oferă condiții speciale sau tratament preferențial persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește accesul la următoarele servicii, activități și facilități, în contextul unei șederi de scurtă durată:
(a) servicii în sensul articolului 57 din TFUE;
(b) servicii de transport de pasageri;
(c) alte activități și facilități, ▌ inclusiv atunci când sunt furnizate fără plată.
(2) Statele membre aplică prezenta directivă pentru perioade mai lungi decât o ședere de scurtă durată titularilor cardului european pentru dizabilitate sau ai cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități care participă la un program de mobilitate al Uniunii, pe durata programului respectiv.
Statele membre pot decide, de asemenea, să aplice prezenta directivă pentru perioade mai lungi decât o ședere de scurtă durată titularilor cardului european pentru dizabilitate sau ai cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități care efectuează vizite sau locuiesc pe teritoriul lor.
(3) Prezenta directivă nu se aplică:
(a) prestațiilor în domeniul securității sociale în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009;
(b) prestațiilor speciale în numerar de tip contributiv sau necontributiv sau prestațiilor în natură în domeniul securității sociale, al protecției sociale sau al ocupării forței de muncă;
(c) asistenței sociale prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE;
(d) serviciilor remunerate sau neremunerate care sunt furnizate pentru incluziunea, abilitarea sau reabilitarea pe termen lung a persoanelor cu dizabilități;
(e) condițiilor speciale sau tratamentului preferențial pentru accesul la serviciile oferite persoanelor cu dizabilități, ținând seama de nevoile lor individuale și după îndeplinirea unor criterii suplimentare, pe baza unei evaluări individuale sau a unei decizii privind dreptul la servicii specifice.
(4) Prezenta directivă nu aduce atingere competenței statelor membre de a stabili condițiile de evaluare și recunoaștere a statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate, ori de acordare a dreptului la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități. Aceasta nu afectează competența statelor membre de a emite ▌ la nivel național, regional sau local un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau un alt document oficial pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv o decizie privind dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate.
(5) Prezenta directivă nu aduce atingere competenței statelor membre de a acorda sau de a solicita acordarea de prestații specifice, condiții speciale sau tratament preferențial, cum ar fi accesul gratuit sau tarife reduse pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv pentru cele care utilizează animale de asistență, și pentru persoanele care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități, inclusiv asistenții lor personali.
(6) Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor de care persoanele cu dizabilități sau persoanele care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții lor personali, sau animalele de asistență, pot beneficia în temeiul altor dispoziții din dreptul Uniunii sau din dreptul intern de punere în aplicare a dreptului Uniunii, inclusiv drepturile care oferă beneficii specifice, condiții speciale sau tratament preferențial. Un card european pentru dizabilitate nu este necesar ca dovadă a dizabilității pentru a accesa sau a exercita drepturile menționate la prezentul alineat pentru care un certificat de dizabilitate, un card pentru dizabilitate sau un alt document oficial pentru persoanele cu dizabilități poate fi necesar în conformitate cu dreptul Uniunii, cu excepția cazului în care statul membru relevant decide să fuzioneze certificatul național de dizabilitate, cardul național pentru dizabilitate sau alt document național oficial pentru persoanele cu dizabilități cu cardul european pentru dizabilitate.
Articolul 3
Definiții
În scopul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. „cetățean al Uniunii” înseamnă o persoană care are cetățenia unui stat membru;
2. „membru de familie” înseamnă un membru de familie, astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2004/38/CE sau în sensul articolului 3 alineatul (2) din directiva respectivă, indiferent de cetățenia sa, al unui cetățean al Uniunii care își exercită dreptul la liberă circulație ▌;
3. „persoane cu dizabilități” înseamnă persoane care au deficiențe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți;
4. „asistent personal” înseamnă o persoană care însoțește sau asistă persoanele cu dizabilități și care este recunoscută ca atare în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile naționale;
5. „condiții speciale sau tratament preferențial” înseamnă orice condiții specifice, inclusiv cele legate de condițiile financiare, sau orice tratamente diferențiate legat de asistență și sprijin ▌oferite persoanelor cu dizabilități sau, după caz, persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenților lor personali sau animalelor de asistență, indiferent dacă sunt furnizate în mod voluntar sau impuse de obligații legale;
6. „condiții și facilități de parcare” înseamnă un loc de parcare rezervat persoanelor cu dizabilități sau, după caz, persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții personali, fie exclusiv, fie în general, precum și orice beneficii de parcare asociate sau condiții preferențiale oferite persoanelor cu dizabilități, ▌ indiferent dacă acestea sunt oferite în mod voluntar sau impuse pe baza unei obligații legale;
7. „ședere de scurtă durată” înseamnă o vizită sau o ședere într-un alt stat membru de până la trei luni;
8. „animal de asistență” înseamnă un animal care oferă asistență sau îndeplinește sarcini în beneficiul unei persoane cu dizabilități, în conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale.
Articolul 4
Beneficiari
Prezenta directivă se aplică:
(a) cetățenilor Uniunii și membrilor de familie al căror statut de persoane cu dizabilități sau drept la servicii specifice bazate pe dizabilitate este recunoscut de autoritățile sau organismele competente din statul lor membru de reședință, inclusiv prin intermediul unui certificat de dizabilitate, al unui card pentru dizabilitate sau al altui document oficial emis în conformitate cu competențele, practicile și procedurile naționale, care pot fi însoțiți sau asistați de alte persoane, inclusiv de asistenți personali, sau de animale de asistență, astfel cum poate fi indicat prin litera „A” de pe cardul lor european pentru dizabilitate;
(b) cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai căror drepturi la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități sunt recunoscute de autoritățile sau organismele competente din statul lor membru de reședință, inclusiv prin intermediul unui card de parcare pentru persoanele cu dizabilități sau al unui alt document emis în conformitate cu competențele, practicile și procedurile naționale, care pot fi însoțiți sau asistați de alte persoane, inclusiv de asistenți personali.
În ceea ce privește litera (a), litera „A” poate fi, de asemenea, adăugată pe cardul european pentru dizabilitate pentru persoanele cu dizabilități care au o nevoie sporită de sprijin, în conformitate cu dreptul intern și cu practica națională.
Articolul 5
Accesul egal al persoanelor cu dizabilități la condiții speciale sau la tratament preferențial ▌
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că titularilor unui card european pentru dizabilitate li se acordă, atunci când călătoresc sau vizitează un alt stat membru decât cel în care au reședința, acces în condiții egale cu cele prevăzute pentru persoanele cu dizabilități care dețin un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau alt document oficial care le recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe dizabilitate în statul membru respectiv, atunci când există astfel de documente oficiale, la orice condiții speciale sau tratament preferențial oferite cu privire la serviciile, activitățile și facilitățile menționate la articolul 2 alineatul (1).
▌
(2) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă sau în alte acte legislative ale Uniunii, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care condițiile speciale sau tratamentul preferențial menționate la alineatul (1) includ condiții favorabile pentru persoanele care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități, inclusiv asistenții personali, sau condiții specifice pentru animalele de asistență, aceste condiții favorabile sau specifice se acordă în condiții egale persoanelor care însoțesc sau asistă titularii unui card european pentru dizabilitate, inclusiv asistenții personali sau animalele de asistență.
▌
Articolul 6
Accesul egal la condițiile și facilitățile de parcare pentru persoanele cu dizabilități
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că titularilor unui card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități li se acordă, în timp ce care călătoresc sau vizitează un alt stat membru decât cel în care au reședința, acces la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități, în condiții egale cu cele prevăzute în statul membru respectiv pentru titularii de carduri de parcare pentru persoanele cu dizabilități emise în statul membru respectiv.
(2) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în dispozițiile relevante ale prezentei directive sau în alte acte legislative ale Uniunii, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când condițiile și facilitățile de parcare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol includ condiții favorabile pentru persoanele care le însoțesc sau le asistă, inclusiv pentru asistentul (asistenții) personal(i), aceste condiții favorabile sunt oferite în condiții egale persoanelor care însoțesc sau asistă titularii unui card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv asistenții personali.
Capitolul II
Cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități
Articolul 7
Formatul, recunoașterea reciprocă, emiterea și valabilitatea cardului european pentru dizabilitate
(1) Fiecare stat membru introduce versiunea fizică a cardului european pentru dizabilitate respectând formatul standardizat și accesibil comun prevăzut în anexa I. Statele membre includ ▌ în versiunea fizică a cardului un cod QR și alte caracteristici digitale care utilizează mijloace electronice pentru a preveni și combate frauda, astfel cum se prevede în actele delegate menționate la alineatul (7) primul paragraf de la prezentul articol, într-un termen rezonabil de la adoptarea acestora și nu mai târziu de ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
(2) Cardurile europene pentru dizabilitate emise de statele membre sunt recunoscute reciproc în toate statele membre.
(3) Autoritățile sau organismele competente din statele membre emit, reînnoiesc sau retrag cardul european pentru dizabilitate în conformitate cu normele, procedurile și practicile lor naționale. Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679, statele membre asigură securitatea, integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor colectate și stocate în scopul prezentei directive. Autoritatea sau organismul competent responsabil cu emiterea cardului european pentru dizabilitate este considerat a fi un operator, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/679 și este responsabil de prelucrarea datelor cu caracter personal. Cooperarea cu prestatorii externi de servicii nu exclude nicio răspundere a unui stat membru care poate decurge din dreptul Uniunii sau din dreptul intern pentru încălcări ale obligațiilor în ceea ce privește datele cu caracter personal.
(4) Cardul european pentru dizabilitate se emite sau se reînnoiește de către statul membru de reședință în mod direct sau la cererea persoanei cu dizabilități sau a unei persoane autorizate, în temeiul dreptului intern. Persoanele cu dizabilități sunt informate cu privire la posibilitatea de a solicita cardul european pentru dizabilitate dacă acesta nu este emis în mod direct. Acesta se eliberează sau se reînnoiește gratuit beneficiarului, în aceeași perioadă ca cea aplicabilă pentru eliberarea certificatelor de dizabilitate, a cardurilor de dizabilitate sau a altor documente oficiale sau pentru procedura de recunoaștere a statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe o dizabilitate. Statele membre pot decide să perceapă o taxă pentru costurile legate de reemiterea cardului european pentru dizabilitate în caz de pierdere sau deteriorare. În cazul în care se percepe o astfel de taxă, statele membre se asigură că taxa nu depășește costurile administrative aferente sau nu descurajează persoanele cu dizabilități să solicite reemiterea cardului european pentru dizabilitate.
(5) Cardul european pentru dizabilitate se emite sub formă de versiune fizică și este completat de o versiune digitală accesibilăîntr-un termen rezonabil după ce Comisia a stabilit specificațiile tehnice menționate la articolul 9 alineatul (2) și nu mai târziu de ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Persoanelor cu dizabilități li se oferă opțiunea de a solicita fie versiunea fizică a cardului, fie versiunea digitală, fie ambele versiuni. Versiunea digitală a cardului european pentru dizabilitate nu conține mai multe date cu caracter personal decât cele furnizate pentru versiunea fizică, astfel cum se prevede în anexa I. Datele cu caracter personal conținute în versiunea digitală respectivă sunt criptate și se iau măsuri tehnice de precauție pentru a se asigura că suportul de stocare este citit numai de către utilizatorii autorizați.
(6) Valabilitatea cardului european pentru dizabilitate este stabilită de statul membru emitent. Statele membre se asigură că valabilitatea cardului european pentru dizabilitate este cât mai mare posibil, ținând seama, după caz, de durata de valabilitate a certificatului de dizabilitate, a cardului pentru dizabilitate sau a altui document oficial sau de durata procedurii de recunoaștere a statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice emis de autoritatea sau organismul competent din statul membru de reședință al persoanei cu dizabilități.
(7) Până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a completa prezenta directivă prin:
(a) stabilirea codului QR și, dacă este cazul, a altor caracteristici digitale de ultimă generație care utilizează mijloace electronice pentru versiunea fizică a cardului european pentru dizabilitate, pentru a preveni și a combate frauda și
(b) instituirea unor caracteristici digitale care să asigure securitatea versiunii fizice a cardului european pentru dizabilitate, inclusiv a măsurilor de securitate adecvate pentru datele cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, precum și a aspectelor legate de interoperabilitate, cum ar fi aplicațiile comune ale Uniunii pentru citirea datelor conținute în caracteristicile digitale din versiunile fizice ale cardului care utilizează mijloace electronice pentru a preveni și combate frauda.
(8) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14pentru a modifica prezenta directivă prin modificarea câmpurilor de date ale formatului standardizat ale cardului european pentru dizabilitate prevăzut în anexa I, în cazul în care o astfel de modificare este necesară pentru a adapta formatul la evoluțiile tehnice, ▌ pentru a preveni falsificarea și frauda sau pentru a aborda abuzul sau utilizarea necorespunzătoare, precum și pentru a asigura interoperabilitatea. În actele delegate respective, statelor membre li se acordă suficient timp pentru a pune în aplicare astfel de modificări.
Articolul 8
Formatul, recunoașterea reciprocă, emiterea și valabilitatea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități
(1) Fiecare stat membru introduce versiunea fizică a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități respectând formatul standardizat și accesibil comun prevăzut în anexa II. Statele membre includ ▌ în versiunea fizică a cardului un cod QR și alte caracteristici digitale care utilizează mijloace electronice pentru a preveni și combate frauda, astfel cum se prevede în actele delegate menționate la alineatul (7) de la prezentul articol, într-un termen rezonabil de la adoptarea acestora și nu mai târziu de ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
(2) Cardurile europene de parcare pentru persoanele cu dizabilități emise de statele membre sunt recunoscute reciproc în toate statele membre.
(3) Autoritățile sau organismele competente din statele membre emit, reînnoiesc sau retrag cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități în conformitate cu normele, procedurile și practicile lor naționale. Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679, statele membre asigură securitatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor cu caracter personal colectate și stocate în scopul prezentei directive. Autoritatea sau organismul competent responsabil cu emiterea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități este considerat a fi un operator, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/679 și este responsabil de prelucrarea datelor cu caracter personal. Cooperarea cu prestatorii externi de servicii nu exclude nicio răspundere a unui stat membru care poate decurge din dreptul Uniunii sau din dreptul intern pentru încălcări ale obligațiilor în ceea ce privește datele cu caracter personal.
(4) Cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități se emite sau se reînnoiește de către statul membru de reședință la cererea persoanei cu dizabilități sau a unei persoane autorizate, în temeiul dreptului intern. Acesta se emite sau se reînnoiește într-un termen rezonabil de la data cererii, care nu depășește 90 de zile, cu excepția cazului în care evaluările necesare sunt în curs de desfășurare. Statele membre pot emite și reînnoi gratuit cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități sau pot percepe o taxă pentru costurile legate de emiterea și reînnoirea acestuia. În cazul în care se percepe o astfel de taxă, statele membre se asigură că taxa nu depășește costurile administrative aferente sau nu împiedică sau descurajează persoanele cu dizabilități să solicite reemiterea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități.
(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități înlocuiește toate cardurile de parcare existente ▌ pentru persoanele cu dizabilități emise în conformitate cu Recomandarea 98/376/CE la nivel național, regional sau local, în momentul cererii de emitere efectuată de beneficiar și, în orice caz, în termen de ... [cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Până la data respectivă, statele membre pot permite ca cardurile de parcare pentru persoanele cu dizabilități emise înainte de ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] în conformitate cu Recomandarea 98/376/CE să aibă același efect pe teritoriul lor precum cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități.
(6) Cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități se emite sau se reînnoiește ca versiune fizică. Statele membre pot decide să completeze versiunea fizică a cardului cu o versiune digitală după ce Comisia a stabilit specificațiile tehnice menționate la articolul 9 alineatul (2). În statele membre în care versiunea fizică a cardului este completată cu o versiune digitală, persoanele cu dizabilități pot solicita cardul în versiunea fizică și, dacă doresc, atât versiunea fizică, cât și cea digitală.Versiunea digitală nu conține mai multe date cu caracter personal decât cele prevăzute pentru versiunea fizică a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, astfel cum figurează în anexa II. Datele cu caracter personal conținute în versiunea digitală respectivă sunt criptate și se iau măsuri tehnice de precauție pentru a garanta că suportul de stocare este citit numai de utilizatori autorizați.
(7) Până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a completa prezenta directivă prin:
(a) stabilirea codului QR și, dacă este cazul, a altor caracteristici digitale de ultimă generație care utilizează mijloace electronice pentru versiunea fizică a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, pentru a preveni și a combate frauda și
(b) stabilirea unor specificații tehnice comune care să asigure securitatea versiunii fizice a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv a măsurilor de securitate adecvate pentru datele cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, precum și a aspectelor legate de interoperabilitate, cum ar fi aplicațiile comune ale Uniunii pentru citirea datelor conținute în caracteristicile digitale ale cardurilor în versiune fizică care utilizează mijloace electronice pentru a preveni și combate frauda.
(8) Comisia este, de asemenea, împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a modifica prezenta directivă prin modificarea câmpurilor de date ale formatului standardizat al cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități prevăzut în anexa II, în cazul în care o astfel de modificare este necesară pentru a adapta formatul la evoluțiile tehnice, pentru a preveni falsificarea și frauda sau pentru a aborda abuzul sau utilizarea necorespunzătoare, precum și pentru a asigura interoperabilitatea. În actele delegate respective, statelor membre li se acordă suficient timp pentru a pune în aplicare astfel de modificări.
CAPITOLUL III
Dispoziții comune
Articolul 9
Versiuni digitale și specificații tehnice comune
▌
(1) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili versiunile digitale accesibile pentru cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, cu câmpurile de date prevăzute în anexa I și, respectiv, în anexa II, și pentru a asigura interoperabilitatea.
(2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește specificațiile tehnice comune pentru suportul de stocare al cardului digital, în ceea ce privește aspecte precum verificarea valabilității cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare de parcare pentru persoanele cu dizabilități și a numărului de serie sau de dosar al acestora, pentru controlul autenticității acestora, pentru a preveni falsificarea și frauda, pentru citirea cardurilor respective între statele membre și pentru utilizarea lor într-un portofel pentru identitatea digitală la nivelul Uniunii.
(3) Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1) și (2) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).
(4) Înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare, Comisia consultă persoane cu dizabilități și organizațiile reprezentative ale acestora, precum și experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(26).
Articolul 10
Supraveghere și conformitate
▌
(1) Statele membre, cu sprijinul Comisiei, iau măsurile necesare pentru a preîntâmpina riscul de falsificare sau fraudă și combat în mod activ emiterea frauduloasă, utilizarea frauduloasă și falsificarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități.
▌
(2) În cazul în care un stat membru se confruntă, pe teritoriul său, cu cazuri grave sau sistematice de abuz în ceea ce privește cardul european pentru dizabilitate sau cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități emis de un alt stat membru, statul membru respectiv informează în acest sens statul membru emitent. Statul membru emitent asigură monitorizarea corespunzătoare în conformitate cu dreptul intern sau cu practica națională. Statele membre fac schimb de informații în ceea ce privește utilizarea abuzivă a cardurilor respective.
(3) Statele membre efectuează verificări, după caz, privind respectarea obligațiilor care decurg din cardul european pentru dizabilitate sau din cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și a drepturilor corespunzătoare ale persoanelor cu dizabilități care dețin respectivele carduri, inclusiv în ceea ce privește animalele de asistență, și ale persoanelor care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități, inclusiv asistenții lor personali.
▌
Articolul 11
Accesibilitatea informațiilor și sensibilizare
(1) Statele membre pun la dispoziția publicului condițiile, normele, practicile și procedurile pentru emiterea, reînnoirea sau retragerea unui card european pentru dizabilitate și a unui card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, în formate accesibile, inclusiv în formate digitale și ușor de citit, și, la cerere, în formatele asistive solicitate de persoanele cu dizabilități.
(2) Statele membre iau măsurile adecvate pentru a sensibiliza publicul și a informa persoanele cu dizabilități și organizațiile reprezentative ale acestora, inclusiv în moduri accesibile, cu privire la existența și condițiile de obținere, utilizare sau reînnoire a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități. Comisia desfășoară o campanie europeană de sensibilizare în cooperare cu statele membre și promovează în permanență sensibilizarea și diseminarea informațiilor privind punerea în aplicare a prezentei directive.
(3) Statele membre iau măsuri pentru a sensibiliza autoritățile publice și operatorii privați cu privire la existența și utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și încurajează autoritățile și operatorii respectivi să ofere în mod voluntar condiții speciale sau tratament preferențial, precum și condiții și facilități de parcare persoanelor cu dizabilități în cadrul unei game cât mai largi de servicii, alte activități și facilități.
(4) Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt puse la dispoziție gratuit, într-un mod clar, cuprinzător, ușor de utilizat și ușor accesibil, în conformitate cu cerințele de accesibilitate relevante pentru servicii prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2019/882, inclusiv prin intermediul site-urilor oficiale ale autorităților publice, sau prin alte mijloace adecvate.
Articolul 12
Autorități sau organisme competente și puncte naționale de contact
(1) Statele membre desemnează una sau mai multe autorități sau organisme competente responsabile cu emiterea, reînnoirea și retragerea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități.
(2) Statele membre desemnează unul sau mai multe puncte naționale de contact pentru a facilita dialogul dintre statele membre și Comisie cu privire la transpunerea și punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive. În termen de ... [șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive], statele membre informează Comisia cu privire la punctele lor naționale de contact.
Articolul 13
Organizații reprezentative ale persoanelor cu dizabilități
Statele membre asigură consultarea activă și implicarea organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilități în dezvoltarea, punerea în aplicare și evaluarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități.
Capitolul IV
Competențe delegate și de punere în aplicare
Articolul 14
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatele (7) și (8) și la articolul 8 alineatele (7) și (8) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive]. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 7 alineatele (7) și (8) și la articolul 8 alineatele (7) și (8) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă persoane cu dizabilități și organizațiile reprezentative ale acestora, precum și experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatele (7) și (8) sau al articolului 8 alineatele (7) și (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 15
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Capitolul V
Dispoziții finale
Articolul 16
Asigurarea respectării dispozițiilor și măsuri corective
(1) Statele membre se asigură că există mijloace adecvate și eficace pentru a asigura conformitatea cu prezenta directivă și respectarea sa.
(2) Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind:
(a) dispozițiile în baza cărora, în conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale, persoanele cu dizabilități sau reprezentanții desemnați de acestea și care acționează în numele lor și cu aprobarea acestora sau a tutorelui lor legal pot contesta o decizie a autorităților sau organismelor competente privind emiterea, reînnoirea sau retragerea unui card european pentru dizabilitate sau a unui card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități;
(b) dispozițiile în baza cărora persoanele cu dizabilități pot sesiza instanțele sau organismele administrative competente, în temeiul dreptului intern, în cazul nerespectării sau al încălcării obligațiilor sau a drepturilor prevăzute în prezenta directivă și ▌în dispozițiile naționale de punere în aplicare a prezentei directive;
(c) dispozițiile în baza cărora unul sau mai multe dintre următoarele organisme, după cum prevede dreptul intern, pot sesiza instanțele sau organismele administrative competente, în conformitate cu dreptul intern și cu procedurile naționale, în numele sau în sprijinul persoanelor cu dizabilități, apărându-le drepturile, și cu acordul acestora, în cadrul oricărei proceduri judiciare sau administrative prevăzute pentru asigurarea respectării obligațiilor care decurg din prezenta directivă:
(a) organismele publice;
(b) asociațiile private, organizațiile sau alte entități juridice care au un interes legitim în asigurarea respectării prezentei directive, cum ar fi organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități.
Articolul 17
Nerespectare și sancțiuni
(1) Statele membre stabilesc norme privind măsurile adecvate, cum ar fi sancțiunile, în conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale, aplicabile autorităților publice sau organismelor sau operatorilor privați în cazul nerespectării sau al încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestor norme.
(2) Măsurile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive și să fie însoțite de măsuri corective eficace.
▌
Articolul 18
Acces la informații
(1) Statele membre se asigură că ▌ autoritățile publice pun la dispoziția publicului informațiile privind condițiile speciale sau tratamentul preferențial sau privind condițiile și facilitățile de parcare pe care le oferă persoanelor cu dizabilități în temeiul articolelor 5 și 6, inclusiv prin intermediul site-urilor lor, dacă este cazul, sau prin alte mijloace adecvate.
Fiecare stat membru creează un site național care conține informații generale privind obiectivul și utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv, după caz, trimiteri la autoritățile sau organismele competente responsabile cu emiterea, reînnoirea și retragerea cardurilor respective. Site-ul respectiv include, de asemenea, informații generale disponibile privind condițiile speciale sau tratamentul preferențial oferit de autoritățile publice persoanelor cu dizabilități și redirecționează utilizatorii către site-urile specifice ale autorităților publice relevante pentru a obține informații mai specifice. Site-urile respective pot conține, de asemenea, astfel de informații de la operatori privați la nivel național.
(2) Statele membre încurajează totodată operatorii privați să pună la dispoziția publicului, în formate accesibile, informații privind condițiile speciale sau tratamentul preferențial și privind condițiile și facilitățile de parcare pe care le oferă în temeiul articolelor 5 și 6.
▌
(3) Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt puse la dispoziție gratuit într-un mod clar, cuprinzător, ușor de utilizat și ușor accesibil, prin intermediul site-ului web oficial al operatorilor privați sau al autorităților publice, dacă sunt disponibile, sau prin alte mijloace adecvate, în conformitate cu cerințele de accesibilitate aplicabile serviciilor prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2019/882.
(4) În conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, după caz, operatorii de servicii de transport transfrontalier de pasageri se asigură că pasagerilor care dețin un card european pentru dizabilitate le sunt oferite sau puse la dispoziție informații clare cu privire la condițiile speciale sau la tratamentul preferențial aplicabile în diferite părți ale călătoriei lor.
Articolul 19
Pagina web a Uniunii
(1) Până la ... [48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia creează o pagină web a Uniunii dedicată cardului european pentru dizabilitate și cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități. Această pagină web a Uniunii conține un link către site-urile naționale menționate la articolul 18.
(2) Pagina web a Uniunii este disponibilă în toate limbile oficiale ale Uniunii, în limbajul internațional al semnelor și în limbajele naționale ale semnelor din statele membre, precum și în formate accesibile și ușor de citit, în conformitate cu cerințele de accesibilitate aplicabile serviciilor prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2019/882. Informațiile menționate în pagina web a Uniunii trebuie să fie ușor de înțeles, fără a depăși un nivel de complexitate superior nivelului B1 (intermediar) din Cadrul european comun de referință pentru limbi al Consiliului Europei.
Articolul 20
Raportare și evaluare
(1) Până la ... [78 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea prezentei directive.
(2) Raportul menționat la alineatul (1) abordează, printre altele, utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități având în vedere evoluțiile sociale, economice, tehnologice și alte evoluții relevante, în special impactul oricăror taxe, măsura în care punerea în aplicare a prezentei directive și-a îndeplinit obiectivele și interacțiunea cu alte acte juridice relevante ale Uniunii pentru a evalua necesitatea de a revizui prezenta directivă.
Raportul respectiv include, de asemenea, o analiză a situațiilor specifice de dezavantaj care rezultă din discriminarea intersecțională, care este înțeleasă ca discriminare bazată pe o combinație de dizabilitate și orice alte motive protejate în temeiul Directivelor 79/7/CEE(27), 2000/43/CE(28), 2000/78/CE(29) sau 2004/113/CE(30) ale Consiliului, cu un accent deosebit pe femeile și fetele cu dizabilități.
(3) Până la ... [54 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia efectuează o evaluare a eventualelor lacune rămase în ceea ce privește libera circulație a persoanelor cu dizabilități. Comisia ține seama în mod corespunzător de rezultatul evaluării respective atunci când decide dacă sunt necesare acțiuni suplimentare la nivelul Uniunii pentru a remedia orice astfel de lacune.
(4) Statele membre comunică în timp util Comisiei, la cererea acesteia, ▌ informațiile necesare pentru întocmirea de către Comisie a raportului menționat la alineatul (1).
(5) Raportul menționat la alineatul (1) trebuie să țină cont de punctele de vedere ale persoanelor cu dizabilități, ▌ ale organizațiilor neguvernamentale relevante, în special ale organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități, și ale actorilor economici.
▌
Articolul 21
Transpunere
(1) În termen de ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor măsuri.
Statele membre aplică măsurile respective de la ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].
(2) Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
Articolul 22
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 23
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la …,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
ANEXA I
FORMATUL CARDULUI EUROPEAN PENTRU DIZABILITATE
Textul PE FAȚĂ: „Card european pentru dizabilitate” în limba engleză și în limba sau limbile statului membru emitent.
PE VERSO: Informații care urmează să fie stabilite de statul membru emitent în limba sau limbile statului membru respectiv.
—
1. Dimensiunea cardului trebuie să fie în conformitate cu formatul ID-1 stabilit prin ISO/IEC 7810.
▌
2. Cardul trebuie să conțină:
– o fotografie a titularului;
– numele și prenumele titularului;
– data nașterii titularului;
– numărul de serie sau de dosar al cardului.
3. Culoarea cardului trebuie să fie albastru deschis și închis, în conformitate cu imaginea din anexă și utilizează următoarele referințe:
– albastru închis: CMYK 100, 90, 10, 0
RGB 0, 68, 148
– Albastru deschis: CMYK 94, 63, 7, 1
RGB 0, 110, 183
4. Cardul indică datele de emitere și de expirare.
5. Cardul trebuie să conțină un cod de țară cu un cerc de stele în jurul acestuia.
6. Fontul utilizat trebuie să fie ARIAL Regular sau, dacă nu este posibil, Sans Serif. Trebuie să existe un contrast suficient între culorile din prim-plan și cele de fond.
7. Cuvintele „Card european pentru dizabilitate” trebuie să fie afișate cu font Arial și în Braille utilizând dimensiunile codului Marburg.
8. Litera opțională „A” (în caractere și în Braille) poate fi adăugată în cazul în care cardul dă dreptul persoanei cu dizabilități să fie însoțită de unul sau mai mulți asistenți personali sau de alte persoane care însoțesc sau asistă recunoscute în temeiul dreptului intern sau al practicilor naționale, sau de animale de asistență. Litera „A” poate fi, de asemenea, adăugată pentru persoanele cu dizabilități care au o nevoie sporită de sprijin, în conformitate cu dreptul intern și cu practica națională.
9. În urma adoptării actului delegat menționat la articolul 7 alineatul (7), se adaugă un cod QR și eventual alte elemente digitale care utilizează mijloace electronice de prevenire a fraudei.
Caracteristicile digitale ale versiunii fizice a cardului pot conține mai multe date cu caracter personal decât datele prevăzute în versiunea fizică, astfel cum figurează în prezenta anexă. Cu toate acestea, accesul la astfel de date se limitează la autoritățile publice ale statelor membre emitente și numai la utilizatorii autorizați. Prelucrarea acestor date cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679.
(10) Mențiunile se indică în limba engleză și în limba sau limbile statului membru emitent. În cazul în care un stat membru dorește să indice mențiunile într-o altă limbă decât bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, acesta face acest lucru fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentei anexe. În cazul în care un stat membru completează rubricile în limba bulgară sau greacă, acesta elaborează o versiune a cardului utilizând caractere latine.
ANEXA II
FORMATUL CARDULUI EUROPEAN DE PARCARE PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI
PE FAȚĂ
PE VERSO
1. Dimensiunea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități este următoarea:
– înălțimea: 106 mm
– lungimea: 148 mm
2. Culorile cardului trebuie să fie albastru închis și galben, astfel cum se indică în imaginile din anexă, și utilizează următoarele referințe:
– albastru închis: CMYK 100, 90, 10, 0
RGB 0, 68, 148
– galben: CMYK 94, 63, 7, 1
RGB 255, 237, 0
3. Cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități trebuie să fie divizat pe verticală în două părți, atât pe față, cât și pe verso.
(a) Partea stângă de pe față trebuie să conțină:
– simbolul utilizatorului de fotoliu rulant, de culoare albastru închis pe fond galben;
– data eliberării și data expirării cardului;
– numărul de serie al cardului;
– numele ▌ autorității sau organizației emitente;
– dacă cardul este asociat cu un vehicul și statul membru solicită acest lucru, plăcuța de înmatriculare a acestuia; pentru statele membre care nu solicită indicarea numărului de înmatriculare, cardul nu conține câmpul de date relevant.
(b) Partea dreaptă de pe față trebuie să conțină:
– cu majuscule, cuvintele „Card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități” în limba engleză și în limba națională sau limbile naționale ale statului membru emitent și în Braille utilizând dimensiunile codului Marburg;
– ca fundal, codul distinctiv al statului membru emitent, înconjurat de cercul de stele care simbolizează Uniunea;
– în urma adoptării actului delegat menționat la articolul 8 alineatul (7), se adaugă un cod QR și eventual alte elemente digitale care utilizează mijloace electronice de prevenire a fraudei.
Caracteristicile digitale ale versiunii fizice a cardului pot conține mai multe date cu caracter personal decât datele prevăzute în versiunea fizică, astfel cum figurează în prezenta anexă. Cu toate acestea, accesul la astfel de date se limitează la autoritățile publice ale statelor membre emitente și numai la utilizatorii autorizați. Prelucrarea acestor date cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679.
(c) Partea stângă de pe verso trebuie să conțină:
– numele și prenumele titularului;
– data nașterii titularului.
▌
(d) Partea dreaptă de pe verso trebuie să conțină, în limba engleză și în limba națională sau limbile naționale ale statului membru emitent:
– mențiunea „Acest card dă dreptul titularului la condițiile și facilitățile locale de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități care sunt disponibile în statul membru în cauză.”;
– mențiunea „Atunci când este utilizat, cardul trebuie plasat pe parbrizul vehiculului astfel încât fața cardului să fie cât mai vizibilă, pentru a putea fi verificată.”.
(4) ▌ Mențiunile se indică în limba engleză și în limba sau limbile statului membru emitent. În cazul în care un stat membru dorește să indice mențiunile într-o altă limbă decât bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă sau suedeză, acesta face acest lucru fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentei anexe. În cazul în care un stat membru completează rubricile în limba bulgară sau greacă, acesta elaborează o versiune a cardului utilizând ▌ caractere latine.
Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 70).
Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (JO L 327, 2.12.2016, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (JO L 204, 26.7.2006, p. 1).
Regulamentul (UE) 2021/782 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 172, 17.5.2021, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr 2006/2004 (JO L 334, 17.12.2010, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 55, 28.2.2011, p. 1).
Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42).
Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
Regulamentul (UE) 2021/888 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a programului „Corpul european de solidaritate” și de abrogare a Regulamentelor (UE) 2018/1475 și (UE) nr. 375/2014 (JO L 202, 8.6.2021, p. 32).
Regulamentul (UE) 2021/817 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație și formare, tineret și sport și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 (JO L 189, 28.5.2021, p. 1).
Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 (JO L 211, 15.6.2021, p. 1).
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
Directiva 1979/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, 10.1.1979, p. 24).
Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22).
Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).
Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (JO L 373, 21.12.2004, p. 37).
Cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități pentru resortisanții țărilor terțe care își au reședința legală pe teritoriul unui stat membru
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de extindere a Directivei [XXXX] la resortisanții țărilor terțe care își au reședința legală pe teritoriul unui stat membru (COM(2023)0698 – C9-0398/2023 – 2023/0393(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0698),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 79 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0398/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2024(1),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în temeiul articolului 58 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0059/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de extindere a Directivei (UE) 2024/…(2) la resortisanții țărilor terțe care își au reședința legală pe teritoriul unui stat membru(3)
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),
întrucât:
(1) Pentru a consolida exercitarea drepturilor la liberă circulație ale persoanelor cu dizabilități și pentru a spori posibilitățile persoanelor cu dizabilități de a călători sau de a vizita un alt stat membru pentru o ședere de scurtă durată, Directiva (UE) 2024/… a Parlamentului European și a Consiliului(6)(7) stabilește cadrul, normele și condițiile comune, inclusiv un format comun standardizat și accesibil, pentru un card european pentru dizabilitate ca dovadă a recunoașterii statutului de persoană cu dizabilități sau a unui drept la servicii specifice bazate pe dizabilitate, pentru a accesa, în condiții egale, orice condiții speciale sau tratament preferențial oferit de operatorii privați sau de autoritățile publice într-o gamă largă de servicii, activități și facilități, inclusiv atunci când sunt furnizate fără plată, precum și pentru un card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, ca dovadă a dreptului recunoscut al acestora la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința.
(2) Articolul 79 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că acțiunea Uniunii urmărește să asigure, printre altele, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre. Pe această bază, ar trebui stabilit un set de norme care să precizeze drepturile pentru care se prevede egalitatea de tratament între beneficiarii Directivei (UE) 2024/…(8) și resortisanții țărilor terțe respectivi.
(3) În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din TFUE, apatrizii sunt asimilați resortisanților țărilor terțe în sensul prezentei directive.
(4) Pentru a consolida respectarea egalității de tratament, a incluziunii și a nediscriminării, inclusiv în ceea ce privește obligațiile relevante în temeiul dreptului internațional, în ceea ce privește persoanele cu dizabilități care sunt resortisanți ai țărilor terțe cu ședere legală într-un stat membru și care nu sunt beneficiari ai Directivei (UE) 2024/…(9), și pentru a garanta recunoașterea statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe dizabilitate în întreaga Uniune, asigurând astfel, de asemenea, participarea și incluziunea efectivă și deplină în societate a acestor persoane ▌ în condiții de egalitate cu cetățenii Uniunii, este necesar ca normele, drepturile și obligațiile prevăzute în Directiva (UE) 2024/…(10) să se aplice persoanelor cu dizabilități care sunt resortisanți ai țărilor terțe cu ședere legală într-un stat membru și al căror statut de persoane cu dizabilități sau drept la servicii specifice bazate pe dizabilitate a fost recunoscut de statul membru respectiv, precum și, după caz, persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenților lor personali, sau animalelor de asistență. De exemplu, resortisanții țărilor terțe care beneficiază de protecție temporară în temeiul Directivei 2001/55/CE a Consiliului(11) sau beneficiarii de protecție internațională în temeiul Regulamentului (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului(12)(13)++ ar trebui să intre sub incidența prezentei directive, cu condiția ca aceștia să aibă reședința legală într-un stat membru și ca statutul lor de persoană cu dizabilități sau dreptul lor la servicii specifice bazate pe dizabilitate să fi fost recunoscut de statul membru respectiv.
(5) Toate dispozițiile Directivei (UE) 2024/…(14) ar trebui, în temeiul prezentei directive, să se aplice mutatis mutandis resortisanților țărilor terțe care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.
(6) În special, deși prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor aplicabile ale Uniunii care reglementează mobilitatea în întreaga Uniune a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru, prin asigurarea recunoașterii reciproce a statutului lor de persoană cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe dizabilitate în toate statele membre, prezenta directivă ar putea facilita exercitarea dreptului acestor persoane de a se deplasa sau de a călători în întreaga Uniune, cu condiția ca acestea să aibă deja un astfel de drept la mobilitate. Atunci când resortisanții țărilor terțe care dețin un card european pentru dizabilitate și un card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități se deplasează sau călătoresc în mod legal în întreaga Uniune, aceștia vor beneficia de drepturile de recunoaștere reciprocă în temeiul prezentei directive.
(7) Prin urmare, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că normele prevăzute în Directiva (UE) 2024/…(15) care reglementează cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ca dovadă a unui statut recunoscut de persoană cu dizabilități sau, respectiv, a dreptului la servicii specifice bazate pe dizabilitate și a dreptului lor recunoscut la condiții și facilități de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități, furnizând acces, în condiții egale, la orice condiții speciale sau tratament preferențial în ceea ce privește serviciile, activitățile sau facilitățile, inclusiv în cazul în care sunt furnizate fără plată, precum și condițiile și facilitățile de parcare oferite sau rezervate persoanelor cu dizabilități, precum și, după caz, persoanelor care le însoțesc sau care le asistă, inclusiv asistenților lor personali, indiferent de cetățenie, sau animalelor de asistență, se aplică, de asemenea, resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în Uniune. Faptul de a acorda acestor resortisanți ai țărilor terțe drepturi de a accesa condiții speciale sau un tratament preferențial sau condiții și facilități de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități în același mod prevăzut pentru beneficiarii Directivei (UE) 2024/…(16) nu aduce atingere normelor privind admisia resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre.
(8) Statele membre sunt încurajate să furnizeze informații, în conformitate cu Directiva (UE) 2024/…(17), resortisanților țărilor terțe cu dizabilități care intră sub incidența prezentei directive, într-o limbă pe care o pot înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg.
(9) Resortisanții țărilor terțe cu dizabilități sunt expuși unui risc sporit de a fi supuși mai multor forme de discriminare. Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap constată că femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu forme multiple de discriminare și prevede ca statele părți să ia măsuri pentru a garanta accesul lor deplin și în condiții de egalitate la toate drepturile omului și libertățile fundamentale. Aceasta recunoaște, de asemenea, condițiile dificile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, care sunt supuse unor forme multiple sau agravate de discriminare pe baza rasei, culorii, genului, limbii, religiei, opiniilor politice sau de altă natură, originii naționale, etnice, indigene sau sociale, proprietății, nașterii, vârstei sau pe baza altor criterii de statut.
(10) Obligațiile Comisiei în temeiul articolului 20 din Directiva (UE) 2024/…(18) ar trebui să vizeze și resortisanții țărilor terțe care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Raportul Comisiei menționat la articolul respectiv ar trebui să includă, de asemenea, o analiză a situațiilor specifice de dezavantaj care rezultă din discriminarea intersecțională, care este înțeleasă ca discriminare bazată pe o combinație de dizabilitate și orice alte motive protejate în temeiul Directivelor 79/7/CEE(19), 2000/43/CE(20), 2000/78/CE(21) sau 2004/113/CE(22) ale Consiliului, cu un accent deosebit pe femeile și fetele cu dizabilități.
▌
(11) În conformitate cu articolele 1 și 2 ▌ din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
▌
(12) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(13) Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume extinderea normelor, drepturilor și obligațiilor prevăzute în Directiva (UE) 2024/…(23) la persoanele cu dizabilități ▌ care sunt resortisanți ai țărilor terțe în situație de ședere legală într-un stat membru și care nu sunt beneficiari ai Directivei (UE) 2024/…(24), precum și la persoanele care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții lor personali, sau animalele de asistență, facilitând astfel și posibilitățile acestora de a se deplasa sau de a călători în alte state membre ▌, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci poate, mai degrabă, având în vedere amploarea și efectele acțiunii de instituire a unui cadru de norme și condiții comune, să fie realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Normele, drepturile și obligațiile prevăzute în ▌ Directiva (UE) 2024/… a Parlamentului European și a Consiliului(25)(26) se aplică resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru care nu sunt beneficiari ai directivei respective și al căror statut de persoană cu dizabilități sau drept la servicii specifice bazate pe dizabilitate și drepturi la condiții și facilități de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități au fost recunoscute de statul lor membru de reședință, precum și persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenților personali, sau animalelor de asistență, astfel cum sunt definite la articolul 3 ▌ punctele 4 și, respectiv, 8 din directiva respectivă.
▌
Articolul 2
În sensul prezentei directive, „resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE ▌.
Articolul 3
Prezenta directivă nu aduce atingere ▌ normelor aplicabile ▌ care reglementează mobilitatea pe teritoriul Uniunii a resortisanților țărilor terțe care își au reședința legală într-un stat membru.
Articolul 4
Statele membre pot lua măsuri pentru a răspunde nevoilor lingvistice specifice ale resortisanților țărilor terțe, inclusiv prin facilitarea lingvistică, după caz.
Articolul 5
Resortisanții țărilor terțe care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive intră sub incidența articolului 20 din Directiva (UE) 2024/…(27).
Articolul 6
(1) În termen de … [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor măsuri.
Statele membre aplică măsurile respective de la … [42 de luni de ladata intrării în vigoare a prezentei directive ▌].
(2) Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
Articolul 7
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 8
Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.
Directiva (UE) 2024/… a Parlamentului European și a Consiliului din … de instituire a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități (JO L …, …, ELI: …).
+JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS …/24 [2023/0311(COD)] și a se introduce în nota de subsol numărul, data, referința de publicare în JO și referința ELI a directivei respective.
Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).
Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate, de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului și de abrogare a Directivei 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L …, …).
++JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE‑CONS 70/23 [2016/0223(COD)] și a se introduce în nota de subsol numărul, data și referința de publicare în JO a regulamentului respectiv.
Directiva 1979/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, 10.1.1979, p. 24).
Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22).
Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).
Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (JO L 373, 21.12.2004, p. 37).
Directiva (UE) 2024/… a Parlamentului European și a Consiliului din … de instituire a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități (JO L …, …, ELI: …).
+JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS …/24 [2023/0311(COD)] și a se introduce în nota de subsol numărul, data, referința de publicare în JO și referința ELI a directivei respective.
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor în Uniune, de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/2031, 2017/625 și 2018/848 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/53/CE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE și 2008/90/CE ale Consiliului (Regulamentul privind materialul de reproducere a plantelor) (COM(2023)0414 – C9-0236/2023 – 2023/0227(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0414),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0236/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 decembrie 2023(1),
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0149/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor în Uniune, de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/2031, 2017/625 și 2018/848 și (UE) 2017/625 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/53/CE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE și 2008/90/CE ale Consiliului (Regulamentul privind materialul de reproducere a plantelor) [Am. 1]
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),
având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale, adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului la 28 septembrie 2018, [Am. 2]
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1) Normele privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor („MRP”) pentru plante de cultură agricole, legume, viță-de-vie și plante fructifere au fost stabilite la nivelul Uniunii încă din anii '60. Producția și comercializarea MRP pe teritoriul Uniunii sunt reglementate de Directivele 66/401/CEE a Consiliului((3)); 66/402/CEE((4)); 68/193/CEE((5)); 2002/53/CE((6)); 2002/54/CE((7)); 2002/55/CE((8)); 2002/56/CE((9)); 2002/57/CE((10)); 2008/72/CE((11)) și 2008/90/CE((12)) („Directivele privind comercializarea MRP”). Aceste acte juridice au constituit cadrul juridic pentru producția și comercializarea MRP și, prin urmare, au avut o importanță majoră pentru crearea pieței interne a MRP în Uniune.
(2) Evaluările impactului efectuate de Comisie în 2013 și 2023 au confirmat faptul că directivele respective au avut un impact semnificativ asupra liberei circulații, a disponibilității și a calității ridicate a MRP pe piața Uniunii și, prin urmare, au facilitat comerțul cu MRP în Uniune.
(3) Cu toate acestea, normele privind producția și comercializarea MRP trebuie adaptate la evoluțiile științifice și tehnice din domeniul tehnicilor de producție agricolă și horticolă și al ameliorării plantelor. În plus, legislația trebuie actualizată pe baza modificărilor standardelor internaționale și a experienței dobândite prin aplicarea directivelor privind MRP. Aceste norme trebuie clarificate pentru a facilita punerea mai armonizată în aplicare. Prin urmare, este necesar ca directivele privind comercializarea MRP să fie înlocuite cu un singur Regulament privind producerea și comercializarea MRP în Uniune.
(4) MRP constituie materia primă pentru producția vegetală în Uniune. Prin urmare, are un caracter esențial pentru producția de materii prime pentru alimente și furaje și pentru utilizarea eficientă a resurselor vegetale. El urmărește să contribuie la protecția mediului și la calitatea lanțului alimentar și a aprovizionării cu alimente în întreaga Uniune. În acest sens, disponibilitatea, calitatea și diversitatea MRP par MRP de înaltă calitate, inclusiv a soiurilor adaptate la nivel local care pot beneficia de avantajul de a avea o toleranță mai mare la stresul biotic și abiotic, pare a fi extrem de importanteimportantă pentru a realiza tranziția către sisteme alimentare durabile, prevăzută în Strategia „De la fermă la consumator”(13), pentru agricultură, horticultură, protecția mediului, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, securitatea alimentară și a hranei pentru animale și pentru economie în general. [Am. 3]
(5) Prin urmare, pentru a realiza această tranziție către sisteme alimentare durabile este necesar ca legislația Uniunii să țină seama de necesitatea de a asigura la nivelul statului membru și al Uniunii adaptabilitatea producției MRP la condițiile agricole, horticole și de mediu în schimbare, pentru a face față provocărilor legate de schimbările climatice, pentru a proteja și, a reface și a promova biodiversitatea și a asigura securitatea alimentară, și pentru a răspunde așteptărilor tot mai mari ale fermierilor și consumatorilor legate de calitatea, siguranța, diversitatea și durabilitatea MRP. Prezentul regulament ar trebui să stimuleze inovarea în vederea dezvoltării unui MRP rezilient, care ar contribui la îmbunătățirea culturilor ce promovează sănătatea solului. [Am. 4]
(6) Este necesar ca domeniul de aplicare al prezentului regulament să vizeze numai MRP din anumite genuri și specii de importanță economică și socială sporită. Este necesar ca această importanță să fie evaluată în funcție de măsura în care aceste genuri și specii reprezintă o suprafață importantă de producție și au o valoare semnificativă în Uniune, de rolul lor în raport cu securitatea producției de alimente și hrană pentru animale în Uniune și de comercializarea lor în cel puțin două state membre. Aria de producție și valoare în cauză poate viza mai multe aspecte tehnice. În funcție de circumstanțe, aceasta poate fi calculată pe baza unor factori precum dimensiunea totală a terenurilor productive din mai multe zone diferite ale Uniunii, valoarea de comercializare a MRP în raport cu anumite sectoare sau cererile pentru aceste specii din partea fermierilor, a utilizatorilor finali și a industriei.
(7) Este necesar ca genurile și speciile respective să fie enumerate și clasificate în funcție de utilizarea preconizată, și anume plante de cultură agricole, legume, plante fructifere sau viță-de-vie. Această clasificare este necesară pentru a asigura o abordare proporțională, deoarece unele specii sunt importante numai pentru anumite utilizări.
(8) În plus, unele soiuri pot avea anumite caracteristici care, atunci când sunt cultivate în anumite condiții, ar putea avea efecte agronomice nedorite care ar submina obiectivul regulamentului de a contribui la durabilitatea producției agricole. Acest obiectiv poate fi atins numai dacă soiurile respective fac obiectul unor condiții de cultivare adecvate în care sunt evitate efectele agronomice nedorite. Este necesar ca aceste condiții să se aplice cultivării soiurilor respective pentru producția de produse alimentare, hrană pentru animale sau materiale industriale și nu doar atunci când sunt destinate producției și comercializării MRP. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să reglementeze condițiile în care sunt cultivate soiurile respective, inclusiv pentru producția de alimente, de hrană pentru animale sau de alte produse.
(9) Este necesar ca MRP să fie definit într-un mod cuprinzător și să includă toate plantele care au capacitatea de a produce plante întregi și care sunt destinate acestui scop. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să reglementeze semințele, precum și toate celelalte forme de plante în orice stadiu de dezvoltare, care au capacitatea de a produce plante întregi și care sunt destinate acestui scop.
(10) Este necesar ca prezentul regulament să nu reglementeze materialul forestier de reproducere din cauza caracteristicilor sale specifice și a conceptelor și terminologiei aplicabile foarte diferite. Din acest motiv, materialul forestier de reproducere face obiectul unui act juridic separat, și anume Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului(14)(15).
(11) Este necesar ca prezentul regulament să nu reglementeze materialul de înmulțire a plantelor ornamentale, deoarece, în urma consultărilor cu statele membre și cu părțile interesate, s-a concluzionat că Directiva 98/56/CE a Consiliului ((16)) acoperă în continuare în mod adecvat nevoile sectorului respectiv.
(12) Este necesar ca prezentul regulament să nu reglementeze nici MRP exportat către țări terțe, nici MRP utilizat exclusivvândut sau transferat în orice mod în scopuri de testare oficială, ameliorare, inspecții, expoziții sau în scopuri științifice, printre care cercetare în cadrul exploatației. Acest deziderat se datorează faptului că astfel de categorii de MRP nu necesită standarde de identitate sau de calitate armonizate specifice și nu compromit identitatea și calitatea altor MRP comercializate în Uniune. [Am. 5]
(13) Este necesar ca prezentul regulament să nu reglementeze MRP vândut sau transferat în orice alt mod, gratuit sau nu, între persoane pentru uz privat și în afara cadrului activității lor comerciale. Stabilirea unor norme pentru o astfel de utilizare a MRP ar avea un caracter disproporționat, dat fiind că acest tip de transfer este de obicei limitat la sume foarte mici, nu are scopuri comerciale și este restrâns la activități private.
(13a) Este necesar ca prezentul regulament să nu reglementeze MRP accesat, vândut sau transferat în orice mod, în cantități limitate definite în anexa VIIa, gratuit sau nu, în scopul conservării dinamice, deoarece acest tip de MRP nu necesită standarde de identitate sau de calitate armonizate specifice și nu compromite identitatea și calitatea altor tipuri de MRP comercializate în Uniune. [Am. 6]
(14) Pentru a permite utilizatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză, este necesar ca MRP să fie produs și comercializat numai dacă provine de la soiurilor înregistrate într-un registru național al soiurilor.
(15) Cu toate acestea, este oportun ca portaltoaiele să fie scutite, după caz, de obligația de a aparține unui soi, deoarece, deși au o valoare semnificativă, adesea nu se încadrează în definiția unui soi.
(16) Pentru a asigura identitatea, calitatea și transparența și pentru a permite utilizatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză, este necesar ca MRP, ca regulă generală, să fie produs sau comercializat în categorii predefinite. Este necesar ca aceste categorii să reflecte diferitele stadii de producție și niveluri de calitate și, pe baza terminologiei stabilite la nivel internațional, să fie denumite semințe „prebază”, „de bază”, „certificate” și „standard”, precum și materiale „prebază”, „de bază”, „certificate” și „standard”, în cazul MRP, altele decât semințele.
(17) Este necesar ca MRP din fiecare dintre aceste categorii să fie produs și comercializat în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, pentru a asigura cel mai înalt nivel posibil de identificare și calitate și pentru a fi în conformitate cu cele mai recente evoluții tehnice și științifice. Este necesar ca aceste standarde să includă, după caz, sistemele pentru certificarea soiurilor sau controlul semințelor destinate comerțului internațional ((17)) (denumite în continuare „sistemele OCDE pentru semințe”), standardele privind cartofii de sămânță ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) și normele privind eșantionarea și testarea semințelor ale Asociației Internaționale pentru Testarea Semințelor (ISTA).
(18) În conformitate cu standardele respective, este necesar ca respectarea de către MRP a cerințelor pentru categoriile prebază, de bază sau certificat să fie confirmată prin inspecții, eșantionare, testare și controale oficiale efectuate pe parcele de autoritățile competente („certificare oficială”) și să fie atestată printr-o etichetă oficială.
(18a) Este necesar să fie stabilite, de asemenea, norme pentru producția in vitro a clonelor și comercializarea lor. [Am. 7]
(19) Este necesar să fie stabilite norme specifice pentru producția și comercializarea clonelor, a clonelor selectate, a amestecurilor multiclonale și a MRP policlonal, datorită importanței și utilizării lor sporite în sectorul MRP. Pentru a asigura transparența, alegerile în cunoștință de cauză pentru utilizatorii lor și controalele oficiale eficace, este necesar ca clonele selectate și MRP policlonal să fie înregistrate într-un registru public special instituit de autoritățile competente. De asemenea, este necesar să fie stabilite norme pentru întreținerea clonelor, pentru a se asigura conservarea și identificarea acestora. [Am. 8]
(20) Este necesar ca operatorii profesioniști să fie autorizați de autoritatea competentă să efectueze certificarea sub supraveghere oficială a MRP care provine de la anumite specii și categorii și să imprime eticheta oficială. Este necesar să fie stabilite norme privind supravegherea oficială respectivă de către autoritatea competentă și retragerea autorizației respective sau modificarea acesteia. Aceste norme sunt necesare pentru a asigura funcționarea eficace a întregului sistem de certificare.
(21) Pentru a asigura nivelul maxim de puritate și omogenitate al MRP, este necesar ca MRP să fie păstrat în loturi separate și separat de alte materiale diferite de MRP, cum ar fi cerealele pentru alimente sau furaje.
(22) Având în vedere marea diversitate a MRP, este necesar ca operatorii profesioniști să poată comercializa loturile de MRP sub formă de plante individuale, în pachete, legături sau recipiente sau în vrac.
(23) Este necesar să fie adoptate norme privind etichetarea MRP pentru a se asigura identificarea adecvată a materialului respectiv în funcție de categorie prin atestarea conformității cu cerințele respective privind semințele și materialele prebază, de bază, certificate și standard.
(24) În cazul semințelor și materialelor prebază, de bază și certificate, este necesar ca autoritatea competentă să emită o etichetă oficială, în timp ce pentru semințele sau materialele standard este necesar să se emită o etichetă a operatorului. Acest procedeu este necesar pentru a face o distincție între MRP care face obiectul certificării (certificare oficială sau certificare sub supraveghere oficială) și MRP produs sub responsabilitatea operatorului profesionist. Emiterea unei etichete specifice vizează facilitarea alegerilor în cunoștință de cauză ale operatorilor profesioniști și ale consumatorilor care ar putea dori să selecteze MRP având standarde diferite. Aceasta ar facilita, de asemenea, activitatea autorităților competente în ceea ce privește conceperea controalelor oficiale în conformitate cu cerințele respective ale fiecărei categorii.
(25) Este necesar ca eticheta oficială să fie tipărită și aplicată de operatori profesioniști autorizați, sub supravegherea oficială a autorităților competente. Cu toate acestea, dat fiind că este posibil ca unii operatori profesioniști să nu dispună de resursele necesare pentru a efectua activitățile de certificare și pentru a tipări etichete oficiale, este necesar să se prevadă posibilitatea ca etapele de certificare să fie realizate și de către autoritățile competente, la cererea operatorilor profesioniști.
(26) Este necesar să fie stabilite norme privind conținutul și forma etichetei oficiale și a etichetei operatorului, pentru a asigura o aplicare uniformă a cerințelor în materie de producție și de comercializare pentru fiecare categorie și pentru identificarea etichetelor respective.
(27) Este necesar ca fiecare etichetă oficială și fiecare etichetă a operatorului să conțină un număr de serie, astfel încât să garanteze identificarea și trasabilitatea corespunzătoare a MRP în cauză, precum și eficacitatea controalelor oficiale.
(28) Directivele privind comercializarea MRP, precum și practicile și standardele internaționale impun ca semințele care aparțin anumitor specii să fie produse și comercializate numai ca semințe prebază, de bază sau certificate, datorită importanței lor pentru securitatea alimentară și prelucrarea industrială, precum și pentru protejarea intereselor fermierilor care le utilizează. Din acest motiv, este necesar ca anumite semințe să fie produse și comercializate ca semințe prebază, de bază sau certificate numai în cazul în care costurile de producție și de comercializare a lor sunt proporționale cu scopul de a asigura semințe de calitate pentru fermieri, securitatea alimentelor și a hranei pentru animale ori sunt proporționale cu scopul de a asigura o valoare mare a prelucrării industriale. Este necesar ca aceste costuri să fie, în plus, proporționale cu atingerea celor mai înalte standarde privind identitatea și calitatea semințelor, în conformitate cu cerințele privind semințele prebază, de bază și certificate. Prin urmare, este necesar să fie stabilită o listă a speciilor de semințe ale căror semințe pot fi produse și comercializate numai ca semințe prebază, de bază sau certificate.
(29) Semințele sunt comercializate frecvent în amestecuri de soiuri din aceleași specii sau amestecuri de specii. Cu toate acestea, este necesar ca semințele provenite de la genuri sau specii care fac obiectul prezentului regulament să poată fi produse și comercializate în amestecuri numai cu semințe provenite de la genurile sau speciile care intră sub incidența prezentului regulament. Acest deziderat este necesar pentru a asigura respectarea standardelor de producție și de comercializare în cauză. Cu toate acestea, este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea de a permite producerea și comercializarea unui amestec de semințe care intră sub incidența prezentului regulament, cu semințe care nu provin de la genuri sau specii reglementate de prezentul regulament, în scopul conservării resurselor genetice și al protejării mediului natural. Acest deziderat se datorează faptului că speciile respective sunt cele mai adecvate pentru scopul protejării în cauză. Este necesar să fie stabilite norme privind amestecurile respective pentru a se asigura identitatea și calitatea lor.
(30) Este necesar să fie stabilite cerințe privind reambalarea și reetichetarea semințelor prebază, de bază și certificate, pentru a garanta că identitatea și calitatea MRP în cauză nu vor suferi modificări în cursul acestor operațiuni.
(31) Este necesar să fie efectuate controale pe parcele pentru a verifica identitatea soiurilor și puritatea loturilor de semințe individuale. Este necesar să fie norme specifice privind testele respective pentru semințele prebază, de bază, certificate și standard, pe baza standardelor internaționale aplicabile și a experienței dobândite prin aplicarea directivelor privind comercializarea MRP.
(32) Anumite tipuri de soiuri nu îndeplinesc cerințele stabilite privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea. Cu toate acestea, ele sunt importante pentru conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale, care sunt cruciale pentru diversitatea genetică a culturilor și sunt esențiale pentru adaptarea la schimbările imprevizibile de mediu și la nevoile viitoare. Acestea sunt cultivate în mod tradițional sau noi soiuri produse la nivel local în condiții locale specifice și sunt adaptate la aceste condiții. În special, se caracterizează printr-un nivel redus de uniformitate din cauza unui nivel ridicatsatisfăcător de diversitate genetică și fenotipică între diferitele unități reproductive. Aceste soiuri sunt denumite „soiuri de conservare”. Este oportun să se recunoască faptul că conservarea resurselor genetice este un proces dinamic și că ar trebui incluse soiurile obținute recent adaptate la condițiile locale. Producția și comercializarea acestor soiuri contribuie la obiectivele Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură de a promova conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale ((18)). În calitate de parte la tratat, Uniunea s-a angajat să sprijine aceste obiective. [Am. 9]
(33) Având în vedere aceste caracteristici speciale ale soiurilor de conservare și prin derogare de la cerințele stabilite pentru producție și comercializare, este necesar ca producția și comercializarea MRP care aparține lor să fie permise în temeiul unor cerințe mai puțin stricte. Acest deziderat este în conformitate cu principiile Pactului verde european și, în special, cu principiul protecției biodiversității. Prin urmare, este adecvat să se permită ca materialul respectiv să respecte cerințele privind materialul standard pentru speciile în cauză. Astfel, este necesar ca MRP care aparține soiurilor de conservare să fie etichetat cu mențiunea „Soiuri de conservare”. Este necesar ca aceste soiuri să fie, în plus, înregistrate, pentru a permite controlul lor de către autoritățile competente și pentru a garanta alegerea de către utilizatorii lor în cunoștință de cauză, precum și eficacitatea controalelor oficiale.
(34) Experiența dobândită în urma aplicării directivelor privind comercializarea a arătat că utilizatorii finali ai MRP (grădinari amatori și alții) sunt adesea interesați să utilizeze MRP mai diversificat, care răspunde unor nevoi diferite, fără a avea neapărat aceleași cerințe în materie de calitate ca și operatorii profesioniști. Prin urmare, este oportun să se permită, prin derogare de la anumite norme, ca MRP să poată fi comercializat către utilizatorii finali fără a trebui să respecte cerințele de înregistrare a soiurilor și fără a trebui să respecte cerințele în materie de certificare sau cerințele privind materialul standard. Această derogare este necesară pentru a asigura o gamă mai largă de oferte pentru consumatori, respectând în același timp cerințele generale în materie de calitate. În plus, din motive de transparență și de îmbunătățire a controlului, este necesar să fie stabilite norme pentru ambalarea și etichetarea MRP destinat exclusiv utilizatorilor finali. Din același motiv, este necesar ca operatorii profesioniști care utilizează această derogare pentru comercializarea către utilizatorii finali să notifice această activitate autorităților competente.
(35) Numeroase bănci de gene, organizații și rețele își desfășoară activitatea în Uniune cu obiectivul de a conserva resursele genetice vegetaleconservării dinamice. Pentru a le facilita activitatea, este oportun să se permită ca MRP care face obiectul comercializării către aceștia, de către aceștia, între sau în rândul acestora, să deroge de la cerințele în materie de producție și de comercializare stabilite și, în schimb, să respecte norme mai puțin stricte. [Am. 10]
(36) De obicei, fermierii efectuează schimburi în natură sau pentru compensații pecuniare cu cantități mici de semințe pentru a realiza gestionarea dinamică a propriilor semințepropriului MRP. Prin urmare, este oportun să se prevadă o derogare de la cerințele stabilite pentru schimburile de cantități mici de semințeMRP între fermieri, cantitățile maxime urmând a fi stabilite la nivelul Uniunii. O astfel de derogare s-ar putea aplica în cazul în care semințele respective nu aparținrespectivul MRP nu aparține unui soi care beneficiază de un sistem de protecție a soiurilor de plante în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului ((19)). Este necesar ca statelor membre să li se permită să definească aceste cantități mici pentru anumite specii per an. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei, pentru a se asigura că nu există o utilizare abuzivă a uneica aceasta să completeze prezentul regulament astfel de derogări care să afecteze comercializarea semințelorîncât să stabilească pentru fiecare specie cantitatea maximă care poate fi schimbată. [Am. 11]
(37) În conformitate cu directivele privind comercializarea MRP, derogările de la cerințele stabilite sunt permise pentru comercializarea următoarelor: MRP care aparține soiurilor neînregistrate încă; soiuri care nu au fost încă testate complet; semințe care nu respectă cerințele aplicabile pentru a fi puse rapid la dispoziție pe piață; semințe care nu au fost încă certificate definitiv; MRP care urmează să fie autorizat temporar pentru a face față dificultăților temporare în materie de aprovizionare; precum și comercializarea MRP pentru desfășurarea experimentelor temporare în scopul de a căuta alternative îmbunătățite la anumite dispoziții ale legislației aplicabile privind cerințele ca MRP să aparțină unui soi înregistrat și să îndeplinească anumite cerințe în materie de identitate și calitate. Aceste derogări au fost utile și necesare pentru operatorii profesioniști și pentru autoritățile competente, fără a crea probleme pentru piața internă a MRP. Prin urmare, este necesar ca acestea să fie menținute. Este necesar să fie stabilite condiții privind respectivele derogări, pentru a se asigura că ele nu sunt utilizate în mod abuziv și că nu afectează în mod negativ piața internă a MRP.
(38) Utilizarea MRP care nu aparține unui soi în temeiul prezentului regulament, dar care aparține unui grup de plante dintr-un singur taxon botanic cu un nivel ridicat al diversității genetice și fenotipice între diferitele unități de reproducere („material eterogen”), ar putea avea beneficii în special în ceea ce privește producția ecologică și agricultura cu consum redus al factorilor de producție, prin îmbunătățirea rezilienței și creșterea diversității genetice a plantelor cultivate în cadrul aceleiași specii. Prin urmare, este necesar ca MRP constituit din material eterogen, cu excepția plantelor furajere, să poată fi produs și comercializat fără a trebui să respecte cerințele de înregistrare a soiurilor și celelalte cerințe în materie de producție și de comercializare prevăzute în prezentul regulament. Este necesar să fie stabilite cerințe specifice pentru producerea și comercializarea materialului respectiv. [Am. 12]
(38a) Materialul eterogen nu trebuie să constea într-un OMG sau într-o plantă NTG de categoria 1 sau de categoria 2, așa cum sunt definite în Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului(20)(21)(Regulamentul NTG). [Am. 13]
(39) Este necesar ca producția și comercializarea MRP în Uniune să respecte cele mai înalte standarde posibile. Prin urmare, este necesar ca importul de MRP din țări terțe să fie permis numai dacă o evaluare a standardelor de identitate și de calitate și a sistemului de certificare aplicabile lui stabilește că un astfel de MRP îndeplinește cerințe echivalente celor aplicabile MRP produs și comercializat în Uniune. Este necesar ca o astfel de evaluare să se bazeze pe o examinare amănunțită a informațiilor furnizate de țara terță și a legislației sale relevante. Este necesar ca ea să se bazeze și pe rezultatul satisfăcător al unui audit efectuat de Comisie în țara terță respectivă, în cazul în care auditul respectiv este considerat necesar de către Comisie.
(40) Este necesar să fie stabilite norme privind etichetarea și informațiile care trebuie furnizate pentru MRP importat în scopul identificării corespunzătoare, al trasabilității și al alegerilor în cunoștință de cauză ale utilizatorilor săi și pentru a permite efectuarea controalelor oficiale.
(41) Pentru a asigura transparența și eficacitatea controalelor legate de producerea și comercializarea MRP, este necesar ca operatorii profesioniști să fie înregistrați. Este adecvat ca ei să fie înregistrați în registrele instituite de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului ((22)), pentru a reduce sarcina administrativă pentru respectivii operatori profesioniști. Acest lucru este, de asemenea, proporțional, deoarece marea majoritate a operatorilor profesioniști care produc și comercializează MRP sunt deja înregistrați în registrele operatorilor profesioniști din regulamentul respectiv.
(42) Este necesar să fie introduse obligații specifice proporționale pentru operatorii profesioniști care își desfășoară activitatea în domeniul producției în vederea punerii pe piață și alși comercializării MRP, pentru a asigura responsabilitatea lor, controale oficiale mai eficace și punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului regulament. Cu toate acestea, ar trebui luate în considerare caracteristicile și limitările specifice ale microîntreprinderilor. [Am. 14]
(43) Experiența a demonstrat că fiabilitatea și calitatea MRP comercializat pot fi compromise atunci când nu poate fi asigurată trasabilitatea materialului care nu respectă standardele aplicabile. Prin urmare, este necesar să se instituie un sistem cuprinzător de trasabilitate care să permită retragerea de pe piață sau transmiterea de informații către utilizatorii MRP sau către autoritățile competente. Din acest motiv, este necesar să devină obligatorie pentru operatorii profesioniști păstrarea informațiilor și a registrelor în ceea ce privește transferurile de la și către utilizatori profesioniști. Cu toate acestea, o astfel de evidență nu este adecvată pentru comercializarea cu amănuntul.
(44) Este important să se asigure, ca regulă generală, ca toate MRP din genurile și speciile care intră sub incidența prezentului regulament să facă obiectul înregistrării soiului din care face parte respectivul MRP, al descrierii soiului și al normelor corespunzătoare.
(45) Este necesar ca soiurile să fie înregistrate într-un registru național al soiurilor, pentru a asigura alegeri în cunoștință de cauză din partea utilizatorilor lor și controale oficiale mai eficace.
(46) Este necesar ca s registrul național al soiurilor să includă două tipuri de soiuri: soiuri înregistrate pe baza unei descrieri oficiale, dacă îndeplinesc cerințele în materie de caracter distinct, uniformitate și stabilitate („DUS”) și soiuri înregistrate pe baza unei descrieri recunoscute oficial, în cazul soiurilor de conservare. Existența acestor două descrieri diferite este necesară pentru a separa cele două categorii de soiuri, în condițiile în care prima se bazează pe rezultatele testelor DUS, iar cealaltă se bazează pe date istorice privind utilizarea soiului și pe experiența practică. În plus, o astfel de abordare poate oferi informațiile necesare cu privire la caracteristicile soiurilor și la identitatea acestora.
(47) Este necesar ca soiurile înregistrate să fie notificate ulterior de către autoritățile competente prin intermediul portalului UE privind soiurile de plante către registrul de soiuri al Uniunii, pentru a se asigura o imagine de ansamblu a tuturor soiurilor autorizate pentru comercializare în Uniune.
(48) Soiurile care au toleranță la erbicide sunt soiuri care au fost crescute pentru a fi tolerante în mod intenționat la erbicide, pentru a fi cultivate în combinație cu utilizarea erbicidelor respective. În cazul în care o astfel de cultivare nu se realizează în condiții adecvate, aceasta poate duce la creșterea buruienilor rezistente la erbicidele respective, la răspândirea acestor gene de rezistență în mediu sau la necesitatea de a crește cantitățile de erbicide aplicate. Întrucât prezentul regulament urmărește să contribuie la durabilitatea producției agricole, este necesar ca autoritățile competente din statele membre responsabile cu înregistrarea soiurilor și din statele membre în care urmează să fie cultivate soiurile să poată supune cultivarea soiurilor respective pe teritoriul lor unor condiții de cultivare adecvate pentru evitarea acestor efecte nedorite. În plus, în cazul în care soiurile au caracteristici speciale, altele decât toleranța la erbicide, care ar putea avea efecte agronomice nedorite, este necesar ca ele să facă, în plus, obiectul unor condiții de cultivare, pentru a aborda efectele agronomice în cauză. Este necesar ca aceste condiții să se aplice cultivării soiurilor respective pentru orice scop, inclusiv pentru produse alimentare, hrană pentru animale și alte produse, nu doar în scopul producerii și comercializării MRP. Acest deziderat se impune pentru a atinge obiectivele prezentului regulament de a contribui la o producție agricolă durabilă dincolo de etapa de producție și comercializare a MRP. [Am. 15]
(49) Pentru a contribui la durabilitatea producției agricole și pentru a răspunde nevoilor economice, de mediu și societale mai ample, este necesar ca noile soiuri din toate genurile sau speciile să prezinte o îmbunătățire comparativ cu celelalte soiuri din aceleași genuri sau specii înregistrate în același registru național al soiurilor, în ceea ce privește anumite aspecte agronomice, de utilizare și de mediu. Printre aceste aspecte se numără randamentul acestora, inclusiv stabilitatea randamentului și randamentul în condiții de consum redus de resurse; toleranța/rezistența la stresul biotic, inclusiv la bolile plantelor cauzate de nematozi, ciuperci, bacterii, virusuri, insecte și alți dăunători; toleranța/rezistența la stresul abiotic, inclusiv adaptarea la condițiile schimbărilor climatice; utilizarea mai eficientă a resurselor naturale, cum ar fi apa și nutrienții; reducerea necesarului de factori de producție externi, cum ar fi produsele de protecție a plantelor și îngrășămintele; caracteristici care sporesc sustenabilitatea cultivării, recoltării, depozitării, prelucrării și, distribuției și utilizării; precum și caracteristicile de calitate sau nutriționale („valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă”) sau caracteristicile importante pentru prelucrare. Pentru a decide cu privire la înregistrarea soiului și pentru a oferi suficientă flexibilitate în vederea înregistrării soiurilor cu caracteristicile cele mai dezirabile, este necesar ca aceste aspecte să fie luate în considerare pentru un anumit soi în ansamblu. Având în vedere nivelul semnificativ de resurse și pregătire necesare pentru această examinare, pentru speciile enumerate în părțile B și C din anexa I, ea ar trebui efectuată în mod voluntar. [Am. 16]
(50) Întrucât soiurile ecologice adecvate producției ecologice, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2018/848, se caracterizează printr-un nivel ridicat de diversitate genetică și fenotipică între diferitele unități de reproducere, este oportun ca înregistrarea acestora să facă obiectul unei testări DUS adaptate, în special în ceea ce privește cerințele privind uniformitatea. În plus, pentru ca aceste soiuri să fie mai bine adaptate la nevoile specifice ale producției ecologice, este necesar ca examinarea valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă să fie efectuată în condiții ecologice.
(51) Din motive de eficiență și de reducere a sarcinii administrative, este necesar ca soiurile care beneficiază de protecție în temeiul articolului 62 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului sau în temeiul legislației unui stat membru să fie considerate ca având un caracter distinct, uniform și stabil și o denumire eligibilă în sensul prezentului regulament.
(52) Este necesar ca procedura de înregistrare a soiurilor să fie definită cu precizie, pentru a asigura securitatea juridică pentru solicitanți și autoritățile competente, precum și condiții de concurență echitabile pentru toți solicitanții. Din acest motiv, este necesar să fie stabilite norme privind depunerea, conținutul, examinarea formală și data depunerii cererilor, examinările tehnice, auditul spațiilor de lucru și al organizării autorității competente, norme suplimentare privind examinarea tehnică, confidențialitatea, raportul provizoriu de examinare și descrierea oficială provizorie, raportul de examinare și descrierea oficială finală, examinarea denumirii unui soi și decizia privind înregistrarea unui soi în registrul național al soiurilor.
(53) Din motive de eficiență și pentru a reduce sarcina administrativă pentru autoritățile competente și solicitanți, este necesar ca autoritățile competente să înregistreze în registrele lor naționale ale soiurilor toate soiurile admise în mod oficial sau înregistrate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament în cataloagele, listele sau registrele stabilite de statele membre respective în temeiul Directivelor 2002/53/CE, 2002/55/CE, 2008/90/CE și 68/193/CEE. Întrucât aceste soiuri sunt deja comercializate în Uniune și utilizate de fermieri și de alți operatori profesioniști, este necesar ca ele să nu facă obiectul unei noi proceduri de înregistrare.
(54) Este necesar să fie stabilite norme privind examinarea tehnică a soiurilor, pentru a stabili dacă acestea au caracter distinct, uniform și stabil. Având în vedere importanța acestei examinări pentru sectorul ameliorării soiurilor și faptul că aceasta conduce la producerea unei descrieri oficiale, este necesar ca examinarea tehnică în cauză să fie efectuată numai de către autoritatea competentă.
(55) Cu toate acestea, este necesar să existe posibilitatea de a efectua examinarea tehnică a valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă satisfăcătoare a unui soi în spațiile de lucru ale solicitantului și sub supravegherea oficială a autorității competente. Acest deziderat este necesar pentru a ușura sarcina administrativă, a asigura disponibilitatea unităților de testare și a reduce costurile pentru autoritățile competente. Cu toate acestea, este necesar ca autoritatea competentă să fie responsabilă de modalitățile de testare. În plus, operatorii profesioniști implicați în cultivarea de soiuri noi și pe baza cooperării lor cu autoritățile competente s-au dovedit a fi calificați să efectueze astfel de examinări, dat fiind că dețin expertiza, cunoștințele și resursele adecvate respective.
(56) Pentru a asigura credibilitatea și calitatea înaltă a examinărilor privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea, este necesar ca spațiile de lucru ale autorităților competente în care se efectuează examinările să fie auditate de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante („OCSP”). Este necesar ca spațiile de lucru ale solicitanților în care are loc examinarea valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă satisfăcătoare sub supraveghere oficială să facă obiectul unui audit de către autoritățile competente în cauză pentru a se asigura conformitatea cu cerințele aplicabile.
(57) Este necesar ca perioada de înregistrare a unui soi să fie de 10 ani, pentru a încuraja inovarea în sectorul ameliorării și eliminarea de pe piață a soiurilor vechi și înlocuirea acestora cu altele noi. Cu toate acestea, este necesar ca perioada respectivă să fie de 30 de ani pentru soiurile din genuri sau specii de plante fructifere și de viță-de-vie și pentru soiurile de conservare, ca urmare a perioadei mai lungi necesare pentru finalizarea ciclului de producție al genurilor sau speciilor respective. [Am. 18]
(58) La cererea oricărei persoane interesate, este necesar ca perioada de înregistrare a unui soi să facă obiectul unei reînnoiri, pentru a permite comercializarea în continuare a anumitor soiuri, dacă se constată că este necesar și dacă acestea îndeplinesc încă cerințele aplicabile.
(59) Este necesar să fie stabilite norme privind menținerea soiului în conformitate cu practicile acceptate. Acest deziderat este necesar pentru a asigura identitatea soiului în perioada înregistrării sale, care poate fi asigurată numai dacă menținerea soiului respectiv este efectuată de solicitant sau de alte persoane notificate de solicitant autorității competente, în conformitate cu anumite cerințe și sub rezerva controalelor oficiale efectuate de autoritățile competente.
(60) Este necesar să fie stabilite norme privind conținutul registrelor naționale ale soiurilor și al registrului de soiuri al Uniunii, precum și privind păstrarea eșantioanelor din soiurile înregistrate („eșantion oficial” sau „eșantion standard”) care reprezintă o descriere vie a soiului. Acest deziderat este important pentru a asigura accesibilitatea informațiilor necesare privind soiul, identificarea acestuia în perioada de înregistrare și disponibilitatea eșantioanelor standard pentru controalele efectuate pe parcele în contextul certificării MRP.
(61) Este necesar ca directivele privind comercializarea MRP să fie abrogate, dat fiind că prezentul regulament le înlocuiește. În consecință, este necesar ca Regulamentul (UE) 2016/2031 să fie modificat pentru a elimina trimiterile la directivele respective și pentru a asigura faptul că organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune („ORNC”) sunt reglementate exclusiv de regulamentul respectiv.
(62) Este necesar ca Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului(23) să fie modificat pentru a include în domeniul său de aplicare producția și comercializarea MRP în conformitate cu prezentul regulament. Acest deziderat este important pentru a garanta o abordare uniformă în ceea ce privește controalele oficiale pentru întregul lanț de producție vegetală și de aprovizionare cu alimente, întrucât Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică, de asemenea, domeniului de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/2031 și al Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului(24).
(63) În acest sens, este necesar să fie împuternicită Comisia pentru a adopta norme specifice privind controalele oficiale și acțiunile întreprinse de autoritățile competente în legătură cu MRP, în special pentru stabilirea normelor vizând efectuarea controalelor oficiale privind MRP pentru verificarea conformității cu normele Uniunii, pentru importul și comercializarea în Uniune a MRP, precum și pentru activitățile operatorilor în timpul producției MRP.
(64) Este necesar ca Regulamentul (UE) 2018/848 să fie modificat pentru a alinia definițiile termenilor „material de reproducere a plantelor” și „material eterogen” la definițiile prevăzute în prezentul regulament. În plus, este necesar ca împuternicirea Comisiei de a adopta dispoziții specifice privind comercializarea MRP din material eterogen ecologic să fie exclusă din Regulamentul (UE) 2018/848, întrucât este necesar ca toate normele privind producția și comercializarea MRP să fie stabilite în prezentul regulament din motive de claritate juridică. [Am. 19]
(65) În vederea adaptării listei genurilor și speciilor MRP care fac obiectul domeniului de aplicare al prezentului regulament la evoluțiile legate de importanța suprafeței și a valorii producției, de securitatea alimentelor/hranei pentru animale și de numărul statelor membre în care sunt cultivate, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea listei respective.
(66) În vederea adaptării normelor privind producția și comercializarea MRP la progresele tehnice și științifice și la standardele internaționale aplicabile, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea cerințelor prezentului regulament referitoare la producția și comercializarea materialelor și semințelor prebază, de bază, certificate și standard.
(67) În vederea adaptării normelor privind producția și comercializarea MRP din material eterogen la progresele tehnice și științifice și a luării în considerare a experienței dobândite în urma aplicării normelor prezentului regulament, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea cerințelor referitoare la producția și comercializarea materialului eterogen.
(68) În vederea adaptării conținutului registrelor soiurilor la progresele tehnice și a monitorizării experienței dobândite în urma înregistrării soiurilor, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea cerințelor referitoare la conținutul respectiv.
(69) În vederea adaptării cultivării soiurilor la evoluția cunoștințelor tehnice și științifice, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește adoptarea condițiilor de cultivare a soiurilor care au toleranță la erbicide sau care au alte caracteristici care ar putea conduce la efecte agronomice nedorite. Este necesar ca aceste condiții să includă măsuri pe teren, cum ar fi rotația plantelor de cultură; măsuri de monitorizare; notificarea respectivelor măsuri de către statele membre Comisiei și celorlalte state membre; raportarea de către operatorii profesioniști către autoritățile competente cu privire la aplicarea măsurilor respective; precum și indicarea acestor condiții în registrele naționale ale soiurilor.
(70) Pentru a adapta cerințele privind testarea și valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă la potențialele progrese tehnice și științifice, precum și posibila dezvoltare a standardelor internaționale, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește completarea prezentului regulament cu anumite elemente. Acestea constau în metodologiile necesare pentru efectuarea inspecțiilor în câmp în vederea evaluării și adoptării unor cerințe suplimentare privind valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă a anumitor genuri sau specii.
(71) În vederea adaptării normelor privind denumirea soiurilor la progresele tehnice și științifice și în vederea monitorizării experienței dobândite în urma aplicării normelor respective, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește completarea prezentului regulament prin stabilirea unor criterii specifice privind eligibilitatea denumirilor soiurilor.
(72) În vederea adaptării dispozițiilor prezentului regulament privind examinările tehnice ale soiurilor la progresele tehnice și științifice și la nevoile practice ale autorităților competente și ale operatorilor profesioniști, precum și în vederea monitorizării experienței dobândite în urma aplicării normelor respective, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește completarea prezentului regulament prin stabilirea normelor privind auditul spațiilor de lucru ale operatorilor profesioniști în vederea efectuării examinărilor tehnice ale valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă satisfăcătoare.
(73) În vederea adaptării dispozițiilor prezentului regulament referitoare la examinarea în vederea cultivării și utilizării durabile la progresele tehnice sau științifice și la orice noi politici sau norme ale Uniunii privind agricultura durabilă, este necesar să fie delegată către Comisie competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește completarea prezentului regulament prin stabilirea cerințelor minime pentru efectuarea respectivei examinări, prin stabilirea metodologiilor de evaluare a caracteristicilor examinate, prin stabilirea standardelor pentru evaluarea și raportarea rezultatelor respectivei examinări, precum și prin modificarea caracteristicilor examinate.
(74) Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(25). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(75) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare. Este necesar ca respectivele competențe să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(26).
(76) În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament și pentru a îmbunătăți performanța operatorilor profesioniști, precum și identitatea și calitatea MRP produs și comercializat de aceștia, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește specificarea cerințelor privind auditurile, formarea, examinările, inspecțiile, eșantionarea și testarea, în ceea ce privește anumite genuri sau specii, pentru supravegherea oficială a operatorilor profesioniști de către autoritățile competente.
(77) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește manipularea și comercializarea MRP și pentru a adapta normele respective la experiența dobândită în urma aplicării dispozițiilor prezentului regulament, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor cerințe specifice în raport cu toate sau anumite specii de MRP, privind fuzionarea sau divizarea loturilor în ceea ce privește originea loturilor de MRP, identificarea acestora, înregistrarea operațiunii respective și etichetarea în urma fuzionării sau divizării loturilor de MRP.
(78) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, pentru a monitoriza experiența practică dobândită prin aplicarea dispozițiilor sale și pentru a îmbunătăți integritatea MRP comercializat, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor cerințe specifice privind sigilarea, închiderea, dimensiunea și forma pachetelor, a legăturilor și a recipientelor pentru anumite specii de MRP.
(79) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește lizibilitatea, recunoașterea și securitatea etichetelor, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor dispoziții specifice privind etichetele oficiale, etichetele utilizate pentru anumite derogări și etichetele utilizate pentru anumite tipuri specifice de MRP, precum și pentru a stabili conținutul, dimensiunea, culoarea și forma acestor etichete pentru categoriile sau tipurile respective de MRP.
(80) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a monitoriza orice experiență practică dobândită prin aplicarea normelor respective, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor dispoziții specifice privind amestecurile de semințe.
(81) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește comercializarea cu amănuntul a MRP și pentru a maximiza caracterul practic și adecvat al comercializării MRP pentru fiecare specie în parte, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea normelor referitoare la cerințele privind dimensiunea, forma, sigilarea și manipularea pachetelor mici pentru semințe și a pachetelor și legăturilor pentru alte MRP comercializate către utilizatorii finali.
(82) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a aborda dificultățile urgente în materie de aprovizionare cu MRP, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru a autoriza, în cazul unor dificultăți temporare în materie de aprovizionare cu MRP, pentru o perioadă de maximum 1 an, comercializarea MRP din categoriile de material sau semințe prebază, de bază sau certificate care fac obiectul unor cerințe mai puțin stricte sau pentru a deroga de la cerința de a aparține unui soi, precum și în ceea ce privește abrogarea și modificarea autorizației respective.
(83) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a asigura o anumită flexibilitate statelor membre în ceea ce privește adoptarea unor măsuri naționale adaptate la condițiile lor agroclimatice și la standarde de calitate mai înalte, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru a autoriza statele membre să adopte, în ceea ce privește producția și comercializarea MRP, cerințe mai stricte în materie de producție sau de comercializare, pe întreg teritoriul statului membru în cauză sau doar pe o parte a acestuia, precum și în ceea ce privește abrogarea sau modificarea unor astfel de măsuri adoptate în temeiul directivelor privind comercializarea MRP.
(84) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a asigura o reacție rapidă la riscurile neprevăzute, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru luarea unor măsuri de urgență, în cazul în care producția sau comercializarea MRP este susceptibilă să genereze un risc grav pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru cultivarea altor specii, iar un astfel de risc nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin măsuri luate de statul membru în cauză, precum și în ceea ce privește abrogarea sau modificarea oricărei astfel de măsuri luate de un stat membru.
(85) Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei,În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentuluica aceasta să completeze prezentul regulament, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru a decide cu privire la cu norme specifice privind organizarea unor experimente temporare cu scopul de a căuta alternative îmbunătățite la domeniul de aplicare și la anumite dispoziții ale prezentului regulament. [Am. 20]
(86) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește importul de MRP și pentru a asigura conformitatea cerințelor țării terțe cu cerințele echivalente ale Uniunii, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește recunoașterea îndeplinirii de către MRP provenit de la genuri, specii sau categorii specifice produs într-o țară terță sau în anumite zone dintr-o țară terță a cerințelor echivalente celor aplicabile MRP produse și comercializate în Uniune, pentru a fi importate.
(87) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a asigura menținerea adecvată a soiurilor înregistrate și în țările terțe, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește recunoașterea faptului că aceleași garanții ca cele stabilite în Uniune sunt oferite de controalele privind menținerea soiurilor efectuate în țara terță.
(88) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a adapta dispozițiile acestuia la evoluția protocoalelor aplicabile ale Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV) sau la protocoalele stabilite de OCSP, precum și la progresele tehnice și științifice relevante, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor cerințe specifice privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea per genuri sau specii de soiuri.
(89) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor norme specifice în ceea ce privește dimensiunea eșantionului standard de soiuri înregistrate utilizate pentru controalele oficiale ale MRP efectuate a posteriori, normele privind reînnoirea eșantioanelor respective și punerea la dispoziția altor state membre a eșantioanelor în cauză.
(90) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume garantarea unei abordări armonizate în ceea ce privește producția și comercializarea MRP, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre ci, având în vedere efectele sale, complexitatea, precum și caracterul internațional, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat. În acest sens și dacă este necesar, regulamentul introduce derogări sau cerințe specifice pentru anumite tipuri de MRP și operatorii profesioniști.
(91) Este necesar ca prezentul regulament să se aplice după 3 ani de la intrarea sa în vigoare, pentru a permite autorităților competente și operatorilor profesioniști să se adapteze la dispozițiile sale și, în plus, pentru a oferi timpul necesar adoptării actelor delegate și de punere în aplicare respective. Cu toate acestea, este necesar ca normele privind valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă satisfăcătoare a soiurilor de legume și de plante fructifere să se aplice după 5 ani de la intrarea sa în vigoare. Această perioadă suplimentară de timp se impune pentru ca autoritățile competente și operatorii profesioniști să efectueze pregătirile necesare, precum și primele teste în domeniile care respectă aceste noi norme.
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
Prezentul regulament stabilește norme vizând producția și comercializareaîn scopul comercializării în Uniune a materialului de reproducere a plantelor (denumit în continuare „MRP”), și pentru comercializarea în Uniune a MRP, în special cerințe privind producția MRP în câmp și în alte situri, categorii de materiale, cerințe în materie de identitate și calitate, certificare, etichetare, ambalare, importuri, operatori profesioniști și înregistrarea soiurilor. [Am. 21]
Prezentul regulament stabilește, de asemenea, norme privind condițiile de cultivare a anumitor soiuri care au toleranță la erbicide sau ar putea avea efecte agronomice nedorite, inclusiv cultivarea în alte scopuri decât producția și comercializarea MRP, pentru fabricarea de produse alimentare, hrană pentru animale și alte produse. [Am. 22]
Articolul 2
Sferă de cuprindere și obiective
1. Prezentul regulament se aplică genurilor și speciilor enumerate pentru utilizările respective menționate în părțile A-E din anexa I.
Cerințele sale se referă, respectiv, la toate tipurile de MRP, numai la semințe sau numai la alte materiale decât semințele.
Cerințele privind producția sau importurile de MRP se aplică numai în raport cu producția în vederea comercializării în interiorul Uniunii. [Am. 23]
2. Obiectivele prezentului regulament sunt următoarele:
(a) de a asigura calitatea, siguranța și diversitatea opțiunilor pentru MRP, precum și disponibilitatea sa pentru operatorii profesioniști, fermieri și utilizatorii finali; [Am. 24]
(b) de a asigura condiții egaleechitabile pentru concurența operatorilor profesioniști din întreaga Uniune și pentru funcționarea pieței interne a MRP; [Am. 25]
(c) de a sprijini inovarea și competitivitatea sectorului MRP în Uniune;
(d) de a contribui la conservarea dinamică și utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale și a agrobiodiversității; [Am. 26]
(e) de a contribui la o producție agricolă durabilă, adaptată la condițiile climatice și pedologice actuale și viitoare preconizate; [Am. 27]
(f) de a contribui la securitatea alimentară și la suveranitatea alimentară. [Am. 28]
3. În conformitate cu articolul 75, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, să modificemodificând anexa I în vederea adaptării acesteiaacestei anexe la evoluția cunoștințelor tehnice și științifice și la datele economice privind producția și comercializarea genurilor și speciilor, adăugând genuri și specii la lista prevăzută în anexa respectivă sau eliminându-le de pe listă. [Am. 29]
Actul delegat menționatActele delegate menționate la primul paragraf adaugă genuri sau specii la lista din anexa I în cazul în care acestea îndeplinesc cel puțin două dintre următoarele elemente: [Am. 30]
(a) reprezintă o suprafață importantă de producție a MRP și au o valoare semnificativă a MRP comercializat în Uniune;
(b) au o importanță considerabilă pentru securitatea producției de alimente și hrană pentru animale în Uniune, în comparație cu alte genuri și specii care nu sunt enumerate în anexa respectivă; și
(c) sunt comercializate în cel puțin două state membre;
(ca) prezintă interes din punctul de vedere al sustenabilității mediului. [Am. 31]
Actul delegat menționat la primul paragraf elimină genurile sau speciile de pe lista din anexa I în cazul în care acestea nu mai îndeplinesc cel puțin două dintre elementele prevăzute la al doilea paragraf.
4. Prezentul regulament nu se aplică în raport cu următoarele:
(a) materialul de înmulțire a plantelor ornamentale, astfel cum este definit la articolul 2 din Directiva 98/56/CE, și materialul de înmulțire din genurile sau speciile enumerate în anexa I la prezentul regulament, care sunt utilizate exclusiv în scopuri ornamentale; [Am. 32]
(b) materialul forestier de reproducere, astfel cum este definit la articolul 3 din Regulamentul (UE) .../…al Parlamentului European și al Consiliului(27)+ și materialul de înmulțire din genurile sau speciile enumerate în anexa I la prezentul regulament, care sunt utilizate exclusiv în scopuri ornamentale; [Am. 33]
(c) MRP produs exclusiv pentru exportul către țări terțe; [Am. 34]
(d) MRP vândut sau transferat în orice mod, gratuit sau nu, între utilizatorii finali pentru uz privat și în afara cadrului activităților lor comerciale;
(e) MRP utilizat exclusivvândut sau transferat în orice mod, gratuit sau nu, în scopuri de testare oficială, ameliorare, inspecții, expoziții sau în scopuri științifice., inclusiv în scopuri de cercetare în cadrul exploatației și pentru activități desfășurate de băncile de gene; [Am. 35]
(ea) producerea și comercializarea de MRP de către organizațiile și rețelele de conservare menționate la articolul 29 în cantități mici, astfel cum sunt definite în anexa VIIa, cu titlu gratuit sau nu, în scopul conservării dinamice; [Am. 353]
(eb) MRP produs de fermieri pentru uz propriu. [Am. 37]
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(1) „material de reproducere a plantelor” («MRP») înseamnă plante astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, care au capacitatea de a produce plante întregi și care sunt destinate acestui scop;
(2) „operator profesionist” înseamnă orice persoană fizică sau juridică implicată profesional, în Uniune, în una sau mai multe dintre activitățile următoare vizând exploatarea comercială a MRP: [Am. 38]
(a) producția;
(b) comercializarea;
(c) menținerea sau înmulțirea soiurilor; [Am. 39]
(d) furnizarea serviciilor în materie de identitate și calitate;
(3) „comercializare” înseamnă următoarele acțiuni comerciale desfășurate de un operator profesionist: vânzarea, deținerea, transferul gratuit sau oferirea spre vânzare, inclusiv vânzarea online, sau orice altă formă de transfer sau distribuție sau importul în Uniune, având ca scop exploatarea comercială a MRP; [Am. 40]
(4) „soi” înseamnă un soi astfel cum este definit la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94;
(5) „clonă” înseamnă un descendent individual al plantei, obținut inițial dintr-o sigură altă plantă prin înmulțire vegetativă și care rămâne identic din punct de vedere genetic cu planta respectivă;:
(a) un descendent individual al plantei, obținut inițial dintr-o singură plantă prin înmulțire vegetativă și care rămâne identic din punct de vedere genetic cu planta respectivă; sau
(b) un descendent de natură vegetală uniform din punct de vedere genetic provenind dintr-o singură plantă; [Am. 41]
(6) „clonă selectată” înseamnă o clonă care a fost selectată și aleasă pentru anumite trăsături fenotipice intrasoi speciale și starea sa fitosanitară care conferă clonei selectate o performanță mai bună, este conformă cu descrierea soiului căruia îide viță-de-vie și a acelor specii de pomi fructiferi la care s-a manifestat o astfel de variabilitate intrasoi, cărora le aparține și, în cazul clonelor selectate care nu aparțin unui soi, este conformă cu descrierea speciei căreia îi aparțineclona selectată; [Am. 42]
(7) „material policlonal de reproducere a plantelor” înseamnă un material de înmulțire obținut dintr-o selecție a unui grup de mai mulți descendenți individuali distincți ai plantei, derivați dincel puțin șapte genotipuri diferite, fiecare fiind conform cu descrierea soiului căruia îi aparținecu predicția de câștiguri genetice, efectuată cu ajutorul unor instrumente genetice cantitative, din același set experimental dintr-un anumit soi vechi, care conține cea mai mare parte a diversității variabilității intrasoi; [Am. 43]
(8) „amestec multiclonal” înseamnă un amestec de clone selectate, toate aparținând aceluiași soi sau aceleiași specii, după caz, fiecare fiind obținut prin selecție independentă; [Am. 44]
(9) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea centrală sau regională a unui stat membru sau, după caz, autoritatea corespondentă dintr-o țară terță, responsabilă de organizarea de controale oficiale, de înregistrarea, certificarea, precum și de alte activități oficiale privind producția și comercializarea MRP, sau orice altă autoritate căreia i-a fost conferită responsabilitatea respectivă, în conformitate cu dreptul Uniunii;
(10) „descriere oficială” înseamnă o descriere care a fost realizată de o autoritate competentă, include caracteristicile specifice soiului și permite identificarea soiului prin examinarea caracterului distinct, a uniformității și a stabilității sale;
(11) „descriere recunoscută oficial” înseamnă descrierea scrisă a unui soi de conservare, care a fost recunoscută de o autoritate competentă, care include caracteristicile specifice soiului și care a fost obținută prin alte mijloace decât examinarea caracterului său distinct, a uniformității și a stabilității sale;
(12) „menținerea soiului” înseamnă acțiunile întreprinse pentru a controla puritatea și identitatea soiului cu scopul de a se asigura că un soi rămâne conformcaracteristicile unui soi rămân conforme cu descrierea salor pe parcursul ciclurilor ulterioare de reproducere; [Am. 45]
(13) „semințe” înseamnă semințe în sensul botanic;
(14) „sămânță prebază” înseamnă o sămânță care aparține unei generații anterioare generației seminței de bază, care este destinată producției și certificării seminței de bază sau certificate și despre care s-a constatat, prin intermediul unei certificări oficiale sau al unei certificări sub supraveghere oficială, că îndeplinește condițiile stabilite în anexa II partea A și partea D; [Am. 46]
(15) „sămânță de bază” înseamnă o sămânță care a fost produsă dintr-o sămânță prebază sau din generații anterioare ale seminței de bază, destinată producției de generații ulterioare de semințe de bază sau semințe certificate și despre care s-a constatat, prin intermediul unei certificări oficiale sau al unei certificări sub supraveghere oficială, că îndeplinește condițiile stabilite în anexa II partea A și partea D; [Am. 47]
(16) „sămânță certificată” înseamnă o sămânță care a fost produsă dintr-o sămânță prebază, de bază sau din generații anterioare ale seminței de bază, și despre care s-a constatat, prin intermediul unei certificări oficiale sau al unei certificări sub supraveghere oficială, că îndeplinește condițiile stabilite în anexa II partea A și partea D; [Am. 48]
(17) „sămânță standard” înseamnă o sămânță, alta decât sămânța prebază, de bază sau certificată, care nu este destinată multiplicării ulterioare și care îndeplinește condițiile stabilite în anexa III partea A și partea D; [Am. 49]
(18) „material prebază” înseamnă MRP, altul decât sămânța, care aparține unei generații anterioare generației seminței de bază, este destinat producției și certificării materialului de bază sau certificat și despre care s-a constatat, prin intermediul unei certificări oficiale sau al unei certificări sub supraveghere oficială, că îndeplinește condițiile stabilite în anexa II partea B, partea C și partea E; [Am. 50]
(19) „material de bază” înseamnă MRP, altul decât sămânța, care a fost produs din material prebază sau din generații anterioare de material de bază, este destinat producerii și certificării unor generații ulterioare de material de bază sau material certificat și despre care s-a constatat, prin intermediul unei certificări oficiale sau al unei certificări sub supraveghere oficială, că îndeplinește condițiile stabilite în anexa II partea B, partea C și partea E; [Am. 51]
(20) „material certificat” înseamnă MRP, altul decât sămânța, care a fost produs din generații prebază, de bază sau anterioare de material certificat și despre care s-a constatat, prin intermediul unei certificări oficiale sau al unei certificări sub supraveghere oficială, că îndeplinește condițiile stabilite în anexa II partea B, partea C și partea E; [Am. 52]
(21) „material standard” înseamnă MRP, altul decât sămânța și decât materialul prebază, de bază sau certificat, care nu este destinat multiplicării ulterioare și care îndeplinește condițiile stabilite în anexa III partea B, partea C și partea E; [Am. 53]
(22) „certificare oficială” înseamnă atestarea oficială de către autoritatea competentă a conformității seminței sau a materialului prebază, de bază sau certificat cu cerințele corespunzătoare din prezentul regulament, în cazul în care toate inspecțiile relevante la fața locului, eșantionarea și testarea, inclusiv, după caz, controalele pe parcele au fost efectuate de către autoritatea respectivă și dacă aceasta a ajuns la concluzia că sămânța sau materialul în cauză îndeplinește cerințele respective;
(23) „certificare sub supraveghere oficială” înseamnă atestarea de către un operator profesionist autorizat în mod specific a faptului că sămânța sau materialul prebază, de bază sau certificat îndeplinește cerințele aplicabile și în cazul în care cel puțin una sau mai multe dintre activitățile relevante în materie de inspecție, eșantionare, testare sau imprimare a etichetelor au fost efectuate de operatorul profesionist respectiv, sub supravegherea oficială a autorității competente, și dacă aceasta a ajuns la concluzia că sămânța sau materialul în cauză îndeplinește cerințele respective;
(24) „categorie” de MRP înseamnă un grup sau o unitate individuală de MRP care se califică drept sămânță sau material prebază, de bază, certificat sau standard și care poate fi identificată prin respectarea unor cerințe specifice în materie de identitate și calitate;
(25) „organism modificat genetic” înseamnă un organism modificat genetic, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului ((28)), cu excepția organismelor obținute prin tehnicile de modificare genetică enumerate în lista din anexa I B la Directiva 2001/18/CE;
(26) „lot” înseamnă o unitate de MRP, care poate fi identificat prin omogenitatea compoziției și originea sa;
(27) „material eterogen” înseamnă un grup de plante dintr-un singur taxon botanic, aflat pe cea mai de jos treaptă de clasificare cunoscută, care:
(a) prezintă caracteristici fenotipice comune;
(b) este caracterizat de un nivel ridicat de diversitate genetică și fenotipică între diferitele unități reproductive, astfel încât grupul de plante respectiv este reprezentat de material în ansamblu, și nu de un mic număr de unități;
(c) nu este un soi; și
(d) nu este un amestec de soiuri;
(28) „utilizator final” înseamnă orice persoană care achiziționează, transferă și utilizează MRP în scopuri care se află în afara activităților profesionale principale ale persoanei respective; [Am. 54]
(29) „soi de conservare” înseamnă un soi care este:
(a) fie un soi local cultivat în mod tradițional sau nouori un soi nou obținut (soi local modern) derivat din selecția în cadrul fermei și crescut la nivel local în condițiiîn vederea adaptării la condițiile locale specifice în Uniune și adaptat la aceste condițiiîn contextul utilizării durabile a resurselor fitogenetice pentru alimentație și agricultură; și [Am. 55]
(aa) nu un soi hibrid F1; [Am. 56]
(b) caracterizat de un nivel ridicatsatisfăcător de diversitate genetică și fenotipică între diferitele unități reproductive; [Am. 57]
(ba) nu face obiectul, ca întreg sau componente genetice, drepturilor de proprietate intelectuală care limitează utilizarea sa în scopuri de conservare, cercetare, ameliorare, educație, inclusiv în cadrul exploatației, de către un fermier care utilizează MRP cultivat la fermă, din acest soi, pentru aceste obiective; [Am. 58]
(30) „organisme dăunătoare care afectează calitatea” înseamnă organisme dăunătoare care îndeplinesc toate condițiile următoare:
(a) nu sunt organisme dăunătoare de carantină, organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate sau organisme dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune („ORNC”) în sensul Regulamentului (UE) 2016/2031, nici organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din regulamentul respectiv;
(b) prezența lor este constatată în timpul producției sau depozitării MRP; și
(c) prezența lor are efecte dăunătoare inacceptabile asupra calității MRP și un impact economic inacceptabil în ceea ce privește utilizarea respectivului MRP în Uniune; [Am. 59]
(31) „practic indemn de organisme dăunătoare afectând calitatea” înseamnă complet indemn de organisme dăunătoare sau o situație în care prezența organismelor dăunătoare afectând calitatea în ceea ce privește MRP respectiv este atât de scăzută încât respectivele organisme dăunătoare nu afectează în mod negativexcesiv calitatea respectivului MRP; [Am. 60]
(32) „cartofi de sămânță” înseamnă tuberculi de Solanum tuberosum L., utilizați pentru reproducerea altor cartoficartofilor; [Am. 61]
(33) „fermier” înseamnă un fermier astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului(29);
(34) „plantă atipică” (off-type) înseamnă, în ceea ce privește semințele sau alte plante, semințele sau alte MRP care nu corespund descrierii soiului sau speciei din care ar trebui să facă parte în conformitate cu prezentul regulament;
(35) „soi hibrid” înseamnă un soi produs prin încrucișarea a două sau mai multe soiuri diferite;
35a. „conservarea dinamică” înseamnă conservarea diversității genetice în cadrul speciilor de plante cultivate și între acestea și include atât conservarea in situ, cât și conservarea ex situ, cu scopul utilizării durabile a resurselor genetice vegetale și a agrobiodiversității într-un mod și un ritm care să nu conducă la declinul pe termen lung al diversității biologice, menținând astfel potențialul acestora de a răspunde nevoilor și aspirațiilor generațiilor prezente și viitoare; [Am. 354]
35b. „plante NTG” înseamnă plante obținute cu ajutorul anumitor tehnici genomice noi, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) .../... [Regulamentul NTG] al Parlamentului European și al Consiliului]; [Am. 63]
35c. „semințe comerciale” înseamnă semințele produse și comercializate pentru amestecurile menționate la articolul 21, care pot fi identificate ca aparținând unei specii, dar nu unui soi, și despre care s-a constatat, prin certificare oficială sau prin certificare efectuată sub supraveghere oficială, că îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul regulament pentru semințele certificate, cu excepția cerinței prevăzute la articolul 5; [Am. 64]
35d. „ambalaje mici” înseamnă ambalaje care conțin semințe sau material într-o cantitate de maximum:
(a) 10 kg pentru cereale;
(b) 5 kg pentru plante furajere, sfeclă și plante oleaginoase și pentru fibre;
(c) 10 kg pentru cartofi de sămânță;
(d) 500 g pentru leguminoase;
(e) 100g pentru ceapă, asmățui, sparanghel, sfeclă pentru frunze și pețiol sau mangold, sfeclă roșie, napi, pepene verde, dovleac, dovlecel, morcov, ridichi, scorționeră, spanac, fetică sau salata mielului;
(f) 20 g pentru alte specii de legume;
(g) 10 bucăți pentru pomi fructiferi și butași de viță-de-vie. [Am. 355]
Articolul 4
Conformitatea cu Regulamentul (UE) 2016/2031
Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/2031.
Orice lot de MRP produs și comercializat în conformitate cu prezentul regulament trebuie să respecte și normele stabilite la articolele 36, 37, 40, 41, 42, 49, 53 și 54 din Regulamentul (UE) 2016/2031 privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune, organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate și ORNC, precum și măsurile adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din regulamentul respectiv.
CAPITOLUL II
CERINȚE PRIVIND SOIURILE, CATEGORIILE DE MRP, ETICHETAREA, AUTORIZAȚIILE, MANIPULAREA, IMPORTURILE ȘI DEROGĂRILE
SECȚIUNEA 1
Cerințe generale pentru producția și comercializarea MRP
Articolul 5
Apartenența la un soi înregistrat
Numai MRP care aparține unui soi înregistrat într-un registru național al soiurilor menționat la articolul 44 poate fi produs și comercializat în Uniune, cu excepția următoarelor cazuri:
(a) ca portaltoaie, în cazul în care este produs și comercializat cu menționarea, pe o etichetă corespunzătoare, a speciilor cărora le aparțin;
(b) ca material eterogen în conformitate cu articolul 27;
(c) ca MRP comercializat către utilizatorii finali în conformitate cu articolul 28;
(d) ca MRP produs și comercializat în scopul conservării resurselor genetice în conformitate cu articolul 29;
(e) ca sămânțăMRP care face obiectul schimbului în natură între fermieri în conformitate cu articolul 30; [Am. 66]
(f) ca sămânță a amelioratorului, în conformitate cu articolul 31; [Am. 67]
(g) ca MRP din soiuri neînregistrate încă în conformitate cu articolul 32;
(h) în cazul unor dificultăți de aprovizionare a PMR, în conformitate cu articolul 33.
Articolul 6
Apartenența la anumite categorii de MRP
1. Numai MRP care aparține uneia dintre următoarele categorii poate fi produs și comercializat în Uniune, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul (2):
(a) material sau sămânță prebază;
(b) material sau sămânță de bază;
(c) material sau sămânță certificat(ă);
(d) material sau sămânță standard.
În cazul în care în prezentul regulament se face trimitere la categorii inferioare sau superioare în ceea ce privește identitatea și calitatea MRP, această determinare se bazează pe clasificarea de la literele (a) – (d), litera (a) indicând gradul cel mai înalt, iar litera (d) cel mai scăzut.
2. Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), MRP poate fi produs și comercializat fără a aparține uneia dintre categoriile enumerate la literele (a) – (d) în următoarele cazuri:
(a) comercializarea MRP din material eterogen în conformitate cu articolul 27;
(b) comercializarea către un utilizator final în conformitate cu articolul 28;
(c) comercializarea către și între rețelele de conservare menționate la articolul 29;
(d) ca sămânțăMRP care face obiectul schimbului în natură între fermieri în conformitate cu articolul 30. [Am. 68]
(e) sămânța amelioratorului menționată la articolul 31. [Am. 69]
SECȚIUNEA 2
Cerințe privind producția și comercializarea materialului și seminței prebază, de bază, certificat(ă) și standard
Articolul 7
Cerințe privind producția și comercializarea seminței și a materialului prebază, de bază și certificat(ă)
1. Sămânța prebază, de bază și certificată poate fi produsă și comercializată în Uniune numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) sămânța prebază, de bază sau certificată este practic indemnă de organisme dăunătoare afectând calitatea;
(b) este produsă și comercializată:
(i) în urma certificării oficiale de către autoritățile competente sau a certificării de către operatorul profesionist sub supraveghere oficială;
(ii) în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II partea A și partea D, iar conformitatea sa cu cerințele respective este atestată de eticheta oficială menționată la articolul 15 alineatul (1). [Am. 70]
2. Materialul prebază, de bază și certificat poate fi produs și comercializat în Uniune numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) materialul prebază, de bază sau certificat este practic indemn de organisme dăunătoare afectând calitatea;
(b) este produs și comercializat:
(i) în urma certificării oficiale de către autoritățile competente sau a certificării de către operatorul profesionist sub supraveghere oficială;
(ii) în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II partea B și partea E, iar conformitatea sa cu cerințele respective este atestată de eticheta oficială menționată la articolul 15 alineatul (1). [Am. 71]
3. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 75 pentru a modifica anexa II. Modificările respective se adaptează la evoluțiile standardelor tehnice și științifice internaționale relevante și se referă numai la cerințele privind următoarele: [Am. 72]
(a) însămânțarea și plantarea, precum și producția în câmp a seminței prebază, de bază și certificate;
(b) recoltarea și postrecoltarea seminței prebază, de bază și certificate;
(c) comercializarea semințelor;
(d) însămânțarea și plantarea, precum și producția în câmp a materialului prebază, de bază și certificat;
(e) recoltarea și postrecoltarea materialului prebază, de bază și certificat;
(f) comercializarea materialului prebază, de bază și certificat;
(g) materialulproducția și comercializarea materialului prebază, de bază și certificat de clone, clone selectate, amestecuri multiclonale și MRP policlonal; [Am. 73]
(h) producerea materialului prebază, de bază și certificat prin înmulțire in vitro;
(i) comercializarea materialului prebază, de bază și certificat produs prin înmulțire in vitro.
4. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să precizeze cerințele de producție și de comercializare menționate în partea A și partea B din anexa II pentru anumite genuri, specii sau categorii de MRP și, după caz, pentru anumite grade, clase, generații sau alte subdiviziuni ale categoriei în cauză. Cerințele respective se referă la unul sau mai multe dintre următoarele elemente: [Am. 74]
(a) utilizări specifice ale genurilor, speciilor sau tipurilor de MRP în cauză;
(b) metodele de producție a MRP, inclusiv reproducerea sexuată și asexuată și înmulțirea in vitro;
(c) condițiile pentru însămânțare sau plantare;
(d) cultivarea în câmp;
(e) recoltare și post-recoltare;
(f) capacitatea de germinare, puritatea și conținutul altor MRP, umiditatea, vigoarea, prezența pământului sau a materiilor străine; [Am. 75]
(g) metodele de certificare a MRP, inclusiv aplicarea de metode biomoleculare sau alte metode tehnice, precum și aprobarea și utilizarea acestora și listarea metodelor aprobate în Uniune;
(h) condițiile pe care trebuie să le îndeplinească portaltoaiele și alte părți ale plantelor din alte genuri sau specii decât cele enumerate în lista de la anexa I sau ale hibrizilor lor, în cazul în care pe ele este altoit material de înmulțire provenit de la plante din genurile sau speciile enumerate în lista din anexa I sau de la hibrizi ai lor;
(i) condițiile de producere a semințelor din plante fructifere sau viță-de-vie;
(j) condițiile de producere a plantelor fructifere, a viței-de-vie sau a cartofilor de sămânță din semințe.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 76 alineatul (2), în vederea adaptării la evoluțiile standardelor tehnice și științifice internaționale relevante, și ținând cont de posibilele implicații asupra producției și disponibilității de MRP și asupra micilor operatori. Aceste acte de punere în aplicare sunt proporționale cu categoria de MRP. [Am. 76]
Articolul 8
Cerințe privind producția și comercializarea seminței și a materialului standard
1. Sămânța standard poate fi produsă și comercializată în Uniune numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) este practic indemnă de organisme dăunătoare afectând calitatea;
(b) este produsă și comercializată:
(i) sub responsabilitatea operatorului profesionist;
(ii) în conformitate cu cerințele stabilite în anexa III partea A și partea D, iar conformitatea sa cu cerințele respective este atestată de eticheta operatorului menționată la articolul 16. [Am. 77]
2. Materialul standard poate fi produs și comercializat în Uniune numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) este practic indemn de organisme dăunătoare afectând calitatea;
(b) este produs și comercializat:
(i) sub responsabilitatea operatorului profesionist;
(ii) în conformitate cu cerințele stabilite în anexa III partea B și partea E, iar conformitatea sa cu cerințele respective este atestată de eticheta operatorului menționată la articolul 16. [Am. 78]
3. O dată pe an, operatorii profesioniști trebuie să transmită autorității competente o declarație privind cantitățile pe specii de sămânță și material standard pe care le-au produs. [Am. 79]
4. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 75, pentru a modifica anexa III, în vederea adaptării cerințelor menționate la alineatele (1) și (2) la progresele științifice și tehnice și la standardele internaționale aplicabile. Modificările respective vizează următoarele:
(a) cerințe privind însămânțarea și plantarea, precum și producția în câmp a semințelor standard;
(b) cerințe privind recoltarea și postrecoltarea semințelor standard;
(c) cerințe privind comercializarea semințelor standard;
(d) cerințe privind însămânțarea și plantarea, precum și producția în câmp a materialului standard;
(e) cerințe privind recoltarea și postrecoltarea materialului standard;
(f) cerințe privind comercializarea materialului standard;
(g) cerințe privind clone, clone selectate, amestecuri multiclonale șiproducția și comercializarea MRP policlonal din material standard; [Am. 80]
(h) cerințe privind producerea materialului standard prin înmulțire in vitro;
(i) cerințe privind comercializarea materialului standard produs prin înmulțire in vitro;
(4a) Înainte de a adopta actele delegate menționate la alineatul (4) privind cerințele prevăzute la literele (a)-(i), Comisia evaluează punerea în aplicare a cerințelor respective, ținând seama de posibilele implicații pentru producția și disponibilitatea MRP și pentru micii operatori. Aceste acte delegate sunt proporționale cu categoria de MRP. [Am. 81]
5. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să precizeze cerințele de producție și de comercializare menționate în partea A și partea B din anexa III pentru anumite genuri sau specii de semințe sau materiale standard. Cerințele respective se referă la unul sau mai multe dintre următoarele elemente: [Am. 82]
(a) utilizări specifice ale genurilor, speciilor sau tipurilor de MRP în cauză;
(b) metodele de producție a MRP, inclusiv reproducerea sexuată și asexuată și înmulțirea in vitro;
(c) condițiile pentru însămânțare sau plantare;
(d) cultivarea în câmp;
(e) recoltare și post-recoltare;
(f) capacitatea de germinare, puritatea și conținutul altor MRP, umiditatea, vigoarea, prezența pământului sau a materiilor străine; [Am. 83]
(g) aplicarea de metode biomoleculare sau alte metode tehnice recunoscute la nivel internațional, precum și aprobarea și utilizarea acestora și enumerarea metodelor aprobate în Uniune; [Am. 84]
(h) condițiile pe care trebuie să le îndeplinească portaltoaiele și alte părți ale plantelor din alte genuri sau specii decât cele enumerate în lista de la anexa I sau din hibrizi ai acestora, în cazul în care este altoit pe ele material de înmulțire din genurile sau speciile enumerate în lista din anexa I sau din hibrizi ai acestora;
(i) condițiile de producere a semințelor din plante fructifere sau viță-de-vie;
(j) condițiile de producere a plantelor fructifere, a viței-de-vie sau a cartofilor de sămânță din semințe.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 76 alineatul (2), în vederea adaptării la evoluțiile standardelor tehnice și științifice internaționale relevante, și ținând cont de posibilele implicații pentru producția și disponibilitatea MRP și pentru micii operatori. Aceste acte de punere în aplicare sunt proporționale cu categoria de MRP. [Am. 85]
Articolul 9
Cerințe privind producția, și comercializarea și înregistrarea clonelor, a clonelor selectate, a amestecurilor multiclonale și a MRP policlonal [Am. 86]
1. În plus față de cerințele menționate la articolele 4 – 43, Materialul prebază, de bază, și materialul certificat și standard al clonelor, al clonelor selectate, al amestecurilor multiclonale și materialul standard al MRP policlonal se produc și se comercializează în conformitate cu alineatele (2) și (3) și cu cerințele stabilite în anexa II partea C și, respectiv, în anexa III partea C. [Am. 87]
2. Clonele, Clonele selectate, amestecurile multiclonale și MRP policlonal pot fi produse și comercializate numai dacă sunt înregistrate de o autoritate competentă în cel puțin un registru oficial pentru clone selectate și MRP policlonal instituit de un stat membru. [Am. 88]
Registrul respectiv trebuie să includă toate elementele menționate în cererea de înregistrare a unei clone, a unei clone selectate, a unui amestec multiclonal și a MRP policlonal, astfel cum se prevede în anexa II partea B, partea C punctul 2la articolul 53a. [Am. 89]
3. Clonele, Clonele selectate, amestecurile multiclonale și MRP policlonal se mențin în scopul păstrării identității lor. Persoanele responsabile cu menținerea clonelor, a clonelor selectate, a amestecurilor multiclonale și a MRP policlonal trebuie să ia toate măsurile pentru ca ele să poată fi verificate de autoritățile competente sau de orice altă persoană, pe baza evidențelor păstrate. [Am. 90]
(3a) MRP policlonal, înregistrat în registrul menționat la alineatul (2) din prezentul articol, este produs și comercializat numai dacă respectă toate cerințele privind materialul standard menționate în anexa III partea C. MRP policlonal este însoțit de o etichetă a operatorului profesionist cu mențiunea „Material policlonal”, în conformitate cu articolul 17. [Am. 91]
SECȚIUNEA 3
Autorizarea operatorilor profesioniști și supravegherea oficială a autorităților competente
Articolul 10
Autorizarea operatorilor profesioniști să efectueze certificarea sub supraveghere oficială
1. La cerere, un operator profesionist poate fi autorizat de autoritatea competentă să efectueze toate sau anumite activități care se impun pentru certificarea MRP sub supravegherea oficială a autorității competente pentru materiale sau semințe prebază, de bază și certificate și să eliberezetipărească o etichetă oficială pentru acestea. [Am. 92]
Pentru a i se acorda o astfel de autorizație și în funcție de activitățile pentru care urmează să fie autorizat, operatorul profesionist trebuie:
(a) să dețină cunoștințele necesare pentru respectarea cerințelor menționate la articolul 7;
(b) să fie calificat să efectueze inspecțiile menționate în anexa II sau să angajeze personal calificat pentru astfel de inspecții;
(c) să angajeze personal calificat pentru efectuarea eșantionării menționate în anexa II sau să încheie contracte cu societăți sau asociații de operatori profesioniști care angajează personal calificat pentru activitățile respective; [Am. 93]
(d) să angajeze personal și echipamente specializate pentru efectuarea testelor menționate în anexa II sau să utilizeze laboratoare pentru testarea MRP care angajează personal calificat pentru aceste activități; [Am. 94]
(e) să fi identificat și să aibă capacitatea de a monitoriza punctele critice ale procesului de producție care pot influența calitatea și identitatea materialului de reproducere a plantelor și să țină o evidență a rezultatelor acestei monitorizări;
(f) să dispună de sisteme care să asigure îndeplinirea cerințelor privind identificarea loturilor în conformitate cu articolul 13;
(g) să fi instituit sisteme pentru a garanta îndeplinirea cerințelor de trasabilitate stabilite la articolul 42.
2. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 75, acte delegate de completare a alineatului (1) în ceea ce privește unul sau mai multe dintre următoarele elemente: [Am. 95]
(a) procedura de depunere a cererii de către operatorul profesionist; [Am. 96]
(b) acțiuni specifice care trebuie întreprinse de autoritatea competentă pentru a confirma conformitatea cu alineatul (1) literele (a) – (g). [Am. 97]
Articolul 11
Retragerea sau modificarea autorizației unui operator profesionist
În cazul în care un operator profesionist autorizat nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 10 alineatul (1), autoritatea competentă solicită operatorului respectiv să ia măsuri corective într-un termen specificat.
Autoritatea competentă procedează fără întârziere la retragerea sau la modificarea, după caz, a autorizației dacă operatorul profesionist nu aplică măsurile corective menționate la primul paragraf în termenul specificat. În cazul în care se concluzionează că autorizația a fost acordată în urma unei fraude, autoritatea competentă impune sancțiunile corespunzătoare operatorului profesionist.
Articolul 12
Supravegherea oficială realizată de autoritățile competente
1. În scopul certificării sub supraveghere oficială, autoritățile competente efectuează audituri regulate, cel puțin o dată pe an, auditurila 18 luni, pentru a se asigura că operatorul profesionist îndeplinește cerințele menționate la articolul 10 alineatul (1). [Am. 98]
Ele organizează și cursuri de formare și testări ale personalului care efectuează inspecțiile în câmp, eșantionarea și testarea prevăzute în prezentul regulament.
2. În scopul certificării sub supraveghere oficială, autoritățile competente efectuează inspecții oficiale, activități de eșantionare și de testare asupra unei porțiuni din plantele de cultură de la locul de producție și asupra loturilor de MRP pentru a confirma conformitatea materialului respectiv cu cerințele menționate la articolul 7.
Porțiunea respectivă se stabilește pe baza evaluării riscului potențial de neconformitate a MRP cu cerințele respective.
3. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate specifica cerințeleeste împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 75, de completare a prezentului regulament prin specificarea cerințelor privind auditurile, formarea, examinările, inspecțiile, eșantionarea și testarea, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), în ceea ce privește anumite genuri sau specii. [Am. 99]
Actele delegate respective de punere în aplicare pot face referire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente: [Am. 100]
(a) criteriile de risc menționate la alineatul (2) și porțiunea minimă a plantelor de cultură și a loturilor de MRP care urmează să fie supuse inspecțiilor, eșantionării și testării, astfel cum se menționează la alineatul (2);
(b) activitățile de monitorizare care trebuie să fie desfășurate de către autoritățile competente;
(c) utilizarea anumitor sisteme de acreditare de către operatorul profesionist și posibilitatea ca autoritățile competente să reducă activitățile de inspecție, eșantionare și testare, precum și activitățile de monitorizare menționate la prezentul articol datorită utilizării acestor scheme, astfel cum se menționează la alineatul (2). [Am. 101]
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 102]
SECȚIUNEA 4
Cerințe privind manipularea
Articolul 13
Loturi
1. MRP se comercializează în loturi. Conținutul soiurilor și speciilor din fiecare lot trebuie să fie suficient deamestecat în mod omogen și identificabil de către utilizatorii săi ca fiind distinct de alte loturi de MRP. [Am. 103]
2. În cursul prelucrării, ambalării, depozitării sau livrării, loturile de MRP pot fuziona într-un nou lot numai dacă aparțin aceluiași soi și aceluiași an de recoltă. [Am. 104]
În cazul în care loturile formate din categorii diferite de certificare fuzionează, noul lot aparține categoriei componentei din cea mai joasă categorie. Operațiunea de fuzionare poate fi efectuată numai în cadrul unei unități și de către persoane autorizate de autoritatea competentă în acest scop specific.
3. În cursul prelucrării, ambalării, depozitării sau livrării, loturile de MRP pot fi divizate în două sau mai multe loturi.
4. În cazul fuzionării sau divizării loturilor de PMR, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3), operatorul profesionist ține evidențe privind originea noilor loturi.
5. Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințe specifice în raport cu toate sau anumite specii de MRP, în ceea ce privește dimensiunea maximă a loturilor, identificarea și etichetarea acestora, fuzionarea sau divizarea loturilor în funcție de originea loturilor de MRP, înregistrarea operațiunilor respective și etichetarea în urma fuzionării sau a divizării. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Articolul 14
Pachete, legături și recipiente
1. MRP se comercializează în pachete, legături sau recipiente închise, prevăzute cu un dispozitiv de sigilare și marcare. În cazul MRP, altul decât semințele și cartofii de sămânță, acesta poate fi comercializat și sub formă de plante individuale. [Am. 105]
2. Pachetele, legăturile și recipientele menționate la alineatul (1) se închid astfel încât să nu poată fi deschise fără a distruge respectivul sistem de închidere sau fără a lăsa urme care să demonstreze deschiderea pachetului, a legăturii sau a recipientului. Se asigură eficacitatea dispozitivului de închidere, fie prin încorporarea etichetelor prevăzute la articolele 15 și 16 în dispozitiv, fie prin utilizarea unui sigiliu. Pachetele și recipientele se exceptează de la această cerință în cazul în care sistemul de închidere nu poate fi reutilizat.
3. În cazul MRP prebază, de bază sau certificat, aceste pachete, legături și recipiente se închid de către autoritatea competentă sau de către operatorul profesionist sub supravegherea oficială a autorității competente. Pachetele și recipientele în cauză nu se închid din nou, cu excepția cazului în care aceasta se realizează de autoritatea competentă sau de operatorul profesionist sub supravegherea oficială a autorității competente. În cazul în care un pachet, o legătură sau un recipient este închis din nou, data noii închideri și informații detaliate cu privire la autoritatea competentă responsabilă se înscriu pe eticheta menționată la articolul 15.
4. Loturile de MRP prebază, de bază sau certificat pot fi reambalate, reetichetate și resigilate numai sub control oficial saude către autoritatea competentă sau de către operatorul profesionist, sub supravegherea oficială a autorității competente. [Am. 106]
5. Prin derogare de la alineatul (1), semințele și cartofii de sămânță pot fi comercializatecomercializați de la un operator profesionist direct la un fermier în vrac. [Am. 107]
Operatorul profesionist respectiv se autorizează în acest scop de către autoritatea competentă. Acesta informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la activitatea în cauză și la lotul din care provin semințele respectiveși cartofii de sămânță respectivi. [Am. 108]
În cazul în care semințele și cartofii de sămânță sunt încărcațisunt încărcate direct în utilajul sau remorca fermierului, operatorul profesionist și fermierul în cauză asigură trasabilitatea semințelor respectiveși cartofilor de sămânță respectivi prin emiterea și păstrarea documentelor care indică specia și soiul, cantitatea, momentul transferului și identificarea lotului. [Am. 109]
(5a) Autoritatea competentă sau operatorul profesionist țin evidența următoarelor elemente:
(a) autorizarea, achiziționarea, încărcarea și transportul MRP; și
(b) calitatea, identificarea și trasabilitatea MRP. [Am. 110]
6. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate adopta cerințe specifice privind sigilarea, închiderea, dimensiunea și forma pachetelor, a legăturilor și a recipientelor pentru anumite specii de MRP și preciza condițiile pentru comercializarea semințelor și a cartofilor de sămânță în vrac. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 111]
SECȚIUNEA 5
Cerințe privind etichetarea
Articolul 15
Eticheta oficială
1. Materialele și semințele prebază, de bază și certificate se identifică, iar conformitatea lor cu prezentul regulament se atestă printr-o etichetă oficială, eliberată după ce autoritatea competentă concluzionează că au fost îndeplinite cerințele menționate la articolul 7.
2. Eticheta oficială se eliberează de autoritatea competentă și poartă un număr de ordine atribuit de autoritatea competentă.
Ea se imprimă de către:
(a) autoritatea competentă care a emis eticheta oficială, dacă operatorul profesionist solicită acest lucru sau dacă operatorul profesionist nu este autorizat să efectueze certificarea sub supraveghere oficială, de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 10; sau [Am. 112]
(b) operatorul profesionist sau asociațiile de operatori profesioniști, sub supravegherea oficială a autorității competente, în cazul în care operatorul profesionist este autorizat să efectueze certificarea sub supraveghere oficială în conformitate cu articolul 10. [Am. 113]
3. Eticheta oficială se aplică pe partea exterioară a legăturii, a pachetului sau a recipientului de către operatorul profesionist, sub supravegherea oficială a autorității competente, sau de către o persoană care acționează sub responsabilitatea operatorului profesionist.
4. Eticheta oficială trebuie să fie nou-emisă. Se pot utiliza etichete oficiale adezive, în cazul în care autoritatea competentă autorizează acest lucru, în condițiile în care reutilizarea acestora nu comportă niciun risc.
5. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 75 pentru completarea prezentului articol, stabilind următoarele norme privind:
(a) înregistrarea digitală a tuturor acțiunilor întreprinse de operatorii profesioniști și de autoritățile competente, în vederea emiterii etichetei oficiale;
(b) crearea unei platforme centralizate care să conecteze statele membre și Comisia, pentru a facilita prelucrarea, accesarea și utilizarea acestor înregistrări;
(c) modalitățile tehnice de eliberare a etichetelor oficiale electronice.
În urma adoptării unui astfel de act delegat, eticheta oficială poate fi, de asemenea, eliberată în format electronic („etichetă oficială electronică”).
6. Prin derogare de la alineatele (1) – (5), materialele și-(5) ale prezentului articol, semințele prebază, materialele și semințele de bază, precum și materialele și semințelecele certificate, importate din țări terțe în temeiul articolului 39, se comercializează în Uniune cu eticheta OCDE corespunzătoare care le însoțea la import. [Am. 114]
Articolul 16
Eticheta operatorului
Materialul standard și sămânța standard se identifică prin eticheta operatorului. Eticheta respectivă atestă faptul că materialul standard sau sămânța standard respectă cerințele relevante în materie de producție și de comercializare menționate la articolul 8, pe baza inspecțiilor, a eșantionării și a testării efectuate de operatorul profesionist.
Eticheta operatorului se eliberează, se imprimă și se aplică, pe partea exterioară a unei legături, a unui pachet sau a unui recipient de plante, de către operatorul profesionist sau de către o persoană care acționează sub responsabilitatea operatorului profesionist, pe partea exterioară a unei legături, a unui pachet sau a unui recipient. Informațiile care trebuie incluse pe eticheta operatorului profesionist pot fi, de asemenea, imprimate direct pe legătura, pachetul sau recipientul de plante de către operatorul profesionist sau de către o persoană care acționează sub responsabilitatea operatorului profesionist. [Am. 115]
Articolul 17
Conținutul etichetelor
1. Eticheta oficială și eticheta operatorului se redactează în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.
2. Eticheta oficială și eticheta operatorului trebuie să fie lizibile, indelebile, imposibil de modificat în cazul deteriorării, imprimate pe o parte, fabricate din material care nu se rupe ușor, cu excepția cazului în care este o etichetă adezivă, nu au fost utilizate anterior și sunt ușor vizibile. Aceasta include, după caz, o trimitere la protecția soiurilor de plante și o trimitere la registrul menționat la articolul 46 în cazul altor drepturi de proprietate intelectuală. [Am. 116]
3. Orice spațiu al etichetei oficiale sau al etichetei operatorului, cu excepția elementelor menționate la alineatul (4), poate fieste utilizat, dacă este cazul, pentru informații suplimentare de către autoritatea competentă. Aceste informații se scriu cu litere care nu sunt mai mari decât cele utilizate pentru conținutul etichetei oficiale sau al etichetei operatorului, astfel cum se menționează la alineatul (4). Aceste informații suplimentare trebuie să fie strict factuale, trebuie să nu reprezinte materiale publicitare și se referă numai la cerințele de producție și de comercializare sau la cerințele de etichetare pentru organismele modificate genetic sau plantele NTG de categoria 1, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG ...). [Am. 117]
4. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia precizează conținutul, dimensiunea, culoarea și forma etichetei oficiale sau a operatorului, după caz, în ceea ce privește categoriile sau tipurile respective de MRP, pentru:
(a) eticheta oficială menționată la articolul 15 alineatul (1);
(b) eticheta operatorului menționată la articolul 16;
(c) eticheta pentru amestecuri menționată la articolul 21 alineatul (1);
(d) eticheta pentru amestecurile de protecție, menționată la articolul 22 alineatul (1);
(e) eticheta pentru semințele reambalate și reetichetate, menționată la articolul 23 alineatul (5);
(f) eticheta pentru MRP care aparține soiurilor de conservare, menționată la articolul 26 alineatul (2);
(g) eticheta pentru MRP comercializată către utilizatorii finali, menționată la articolul 28 alineatul (1) litera (a);
(h) eticheta pentru MRP comercializat de anumite bănci de gene, organizații și rețele, menționată la articolul 29; [Am. 118]
(i) eticheta pentru materialul amelioratorului, menționată la articolul 31 alineatul (2); [Am. 119]
(j) eticheta pentru MRP aparținând soiurilor neînregistrate încă, menționată la articolul 32 alineatul (5);
(k) eticheta pentru MRP autorizat în cazul unor dificultăți temporare de aprovizionare, menționată la articolul 33 alineatul (2); și
(l) eticheta pentru semințele care au o autorizație provizorie de comercializare, menționată la articolul 34 alineatul (3);
(m) eticheta pentru semințele care nu sunt certificate în mod definitiv, menționată la articolul 35 alineatul (3);
(n) eticheta pentru MRP importat din țări terțe, menționată la articolul 40 alineatele (1) și (2);
(na) eticheta pentru materialul policlonal menționată la articolul 9 alineatul (4). [Am. 120]
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
5. Autoritatea competentă poate autoriza operatorul profesionist să indice alte informații decât conținutul menționat la alineatul (4) și alte informații decât materialele publicitare, plasate în partea inferioară a etichetei oficiale, pe o suprafață a cărei dimensiune nu depășește 20 % din suprafața totală a etichetei oficiale, cu mențiunea „Informații neoficiale”. Aceste informații se scriu cu litere care nu sunt mai mari decât cele utilizate pentru conținutul etichetei oficiale, astfel cum se menționează la alineatul (4).
Articolul 18
Menționarea loturilor
Eticheta oficială și eticheta operatorului se emit pentru fiecare lot în parte.
Dacă un lot din același soi este împărțit în două sau mai multe loturi, se emite o nouă etichetă oficială sau o nouă etichetă a operatorului pentru fiecare lot.
Dacă mai multe loturi din același soi sunt reunite într-un nou lot, se emite o nouă etichetă oficială sau o nouă etichetă a operatorului pentru acest nou lot.
Articolul 19
Nerespectarea de către MRP a cerințelor în materie de producție și de comercializare
În cazul în care controalele oficiale efectuate în timpul comercializării MRP arată că semințele sau materialele prebază, de bază sau certificate sau semințele sau materialele standard nu au fost produse sau comercializateacesta nu a fost produs sau comercializat în Uniune în conformitate cu cerințele respective menționate la articolele 7 sau 8 sau în cazul în care identitatea și puritatea soiului de MRP nu au fost confirmate în cadrul controalelor pe parcele în conformitate cu articolul 24aplicabile MRP în cauză, autoritățile competente asigură faptul că operatorul profesionist respectiv ia măsurile corective necesare în ceea ce privește MRP în cauză și, spațiile sale de lucru, precum și metodele de producție, după caz. Aceste acțiuni vizează realizarea unuia sau mai multora dintre următoarele elemente: [Am. 121]
(a) MRP în cauză respectă cerințele respective;
(b) MRP în cauză este retras de pe piață sau este utilizat ca material, altul decât MRP;
(c) cu excepția semințelor standard sau a materialului standard, a semințelor eterogene sau a materialului eterogen și a MRP comercializat conform derogărilor prevăzute la articolele 27-30, MRP în cauză este produs sau comercializat într-o categorie inferioară, în conformitate cu cerințele aplicabile categoriei respective; [Am. 122]
(d) dacă este cazul, operatorul profesionist estepoate fi sancționat prin mijloace suplimentare la retragerea sau modificarea autorizației menționate la articolul 11. [Am. 123]
Articolul 20
MRP produs și comercializat numai ca semințe sau materiale prebază, de bază sau certificate
1. MRP care aparține genurilor sau speciilor enumerate în anexa IV poate fi produs și comercializat numai ca semințe sau materiale prebază, de bază sau certificate.
2. Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 75 pentru a modifica anexa IV.
Actul delegat menționat la primul paragraf adaugă un gen sau o specie în anexa IV, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
(a) se impun garanții sporite pentru calitatea semințelor care aparțin genului sau speciei respective; precum și
(b) costurile activităților de certificare necesare pentru producerea și comercializarea semințelor respective ca semințe prebază, de bază și certificate sunt proporționale cu:
(i) scopul de a asigura securitatea alimentelor și a hranei pentru animale sau pentru a asigura o valoare ridicată a prelucrării industriale; și
(ii) beneficiile economice care decurg din cele mai înalte standarde privind identitatea și calitatea semințelor, rezultate din respectarea cerințelor privind semințele prebază, de bază și certificate în raport cu cele privind semințele standard.
Proporționalitatea respectivă se bazează pe o evaluare globală a următoarelor elemente combinate: importanța genului sau a speciilor respective pentru securitatea alimentelor și a hranei pentru animale la nivelul Uniunii; volumul producției sale în Uniune; cererea sa din partea operatorilor profesioniști și a operatorilor din industria alimentară/a furajelor; costurile de producție a semințelor prebază, de bază și certificate comparativ cu costul de producție al altor semințe din același gen sau din aceeași specie; precum și beneficiile economice obținute din producția și comercializarea semințelor prebază, de bază și certificate comparativ cu alte semințe din același gen sau din aceeași specie.
Actul delegat menționat la primul paragraf elimină un gen sau o specie din anexa IV în cazul în care una dintre condițiile prevăzute la al doilea paragraf litera (b) punctele (i) și (ii) nu mai este îndeplinită.
2a. La cererea unui stat membru, Comisia poate autoriza, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un stat membru să fie exonerat de obligația de a aplica dispozițiile prevăzute în prezentul articol pentru producția și comercializarea MRP pe teritoriul său, care aparțin în mod specific unui gen sau unei specii enumerate în anexa IV, care nu este în mod normal reprodus sau comercializat pe teritoriul său. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Autorizația menționată la primul paragraf de la prezentul alineat se bazează pe o evaluare a condițiilor prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) și (b).
Autorizația menționată la primul paragraf din prezentul alineat face obiectul unei revizuiri periodice. Comisia poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, că autorizația trebuie abrogată, în cazul în care consideră că aceasta nu mai este justificată având în vedere condițiile menționate la alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) și (b). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 124]
SECȚIUNEA 6
CERINȚE SPECIFICE PRIVIND AMESTECURILE DE SEMINȚE, REAMBALAREA SEMINȚELOR ȘI CONTROALE PE PARCELE PENTRU SEMINȚE
Articolul 21
Amestecuri de semințe
1. Amestecurile de semințe certificate sau amestecurile de semințe standard din diferite genuri sau specii enumerate în partea Apărțile A și B din anexa I și care respectă cerințele prevăzute la articolele 5 – 8, în combinație cu sămânță comercială sau nu, precum și din diferite soiuri ale genurilor sau speciilor respective, pot fi produse și comercializate în Uniune, dacă îndeplinesc cerințele prevăzute la acest articol. [Am. 125]
Semințele incluse în aceste amestecuri trebuie să fie însoțite de:
(a) o etichetă oficială, în cazul în care amestecul constă numai din semințe certificate; sau
(b) o etichetă a operatorului, în cazul în care amestecul constă numai din semințe standard sau din semințe certificate și standard în toate celelalte cazuri. [Am. 126]
În sensul celui de-al doilea paragraf litera (a), operatorii profesioniști trebuie să transmită autorității competente lista soiurilor constituente și a componentelor semințelor comerciale ale amestecului și proporțiile acestora, pentru verificarea eligibilității soiurilor respective. [Am. 127]
2. Amestecurile de semințe menționate la alineatul (1) pot fi produse numai de operatori profesioniști care sunt autorizați în acest scop de către autoritatea competentă. Pentru a primi o autorizație pentru producerea unor astfel de amestecuri, operatorii profesioniști trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
(a) să fi instalat echipamente de mixare adecvate și să fi instituit proceduri corespunzătoare care să asigure omogenitatea amestecului final și obținerea raportului declarat între soiurile componente din fiecare recipient;
(b) să aibă o persoană responsabilă în mod direct de operațiunea de amestecare și ambalare; și
(c) să mențină un registru al amestecurilor de semințe și al utilizării prevăzute a acestora.
3. Operațiunea de amestecare și ambalare a semințelor menționate la alineatul (1) litera (a) se efectuează sub supravegherea autorității competente.
Operațiunea de amestecare se efectuează astfel încât să se asigure că nu există niciun risc de prezență a semințelor care nu sunt destinate includerii și că amestecul rezultat este cât mai omogen posibil.
Greutatea semințelor într-un singur container, care constă dintr-un amestec de specii cu semințe mici și de specii ale căror semințe sunt mai mari decât dimensiunea grâului, trebuie să nu depășească 40 kg.
4. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate preciza, pe baza evoluțiilor tehnice și științifice și a experienței dobândite în urma aplicării prezentului articol, norme privind:
(a) echipamentul și procedura de amestecare;
(b) dimensiunile maxime ale loturilor pentru anumite specii și soiuri.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Articolul 22
Amestecuri de protecție
1. Prin derogare de la articolele 5-8 și de la articolul 21 alineatul (1), statele membre pot autoriza producerea și comercializarea unui amestec de semințe din diferite genuri sau specii enumerate în anexa I partea A, precum și din diferite soiuri ale genurilor sau speciilor respective, împreună cu semințepărțile A, B și C și din genuri sau specii din alte părți ale anexei respective sau din genuri sau specii care nu sunt enumerate în anexa respectivă, dacă un astfel de amestec îndeplineșteamestecurile îndeplinesc toate condițiile următoare: [Am. 128]
(a) contribuie la conservarea resurselor genetice și la refacerea mediului natural; și [Am. 129 nu privește versiunea în limba română]
(b) este asociatsunt asociate în mod natural cu o anumită zonă („zonă-sursăregiune de origine”) care contribuie la conservarea resurselor genetice sau la refacerea mediului natural; [Am. 130]
(c) respectă cerințele prevăzute în anexa V; [Am. 131]
(ca) nu constau într-un OMG sau într-o plantă NTG de categoria 1, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 7 din Regulamentul (UE) …/… Regulamentul NTG], sau într-o plantă NTG de categoria 1 sau 2, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 8 din regulamentul respectiv. [Am. 132]
Un Astfel de amestecamestecuri constituie un „amestec„amestecuri de protecție”, fapt care trebuie menționat pe eticheta salor. [Am. 133]
2. În conformitate cu articolul 75, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat de modificare a anexei V în ceea ce privește următoarele elemente:
(a) cerințele de autorizare pentru amestecurile de semințe colectate în mod direct dintr-un loc natural care aparține unei zone-sursăregiuni de origine definite, pentru conservarea și refacerea mediului natural (amestecuri de protecție recoltate direct); [Am. 134]
(b) cerințe privind autorizarea amestecurilor de protecție obținute prin cultivarea plantelor de cultură;
(c) utilizarea și conținutul anumitor specii;
(d) cerințe privind sigilarea și ambalarea;
(e) cerințe privind autorizarea operatorilor profesioniști.
ModificărileActele delegate respective se bazează pe experiența acumulată prin punerea în aplicare a prezentului articol, pe orice progrese tehnice și științifice, precum și pe îmbunătățirea calității și identificarea amestecurilor de protecție. Ele pot viza numai anumite genuri sau specii. [Am. 135]
3. Operatorii profesioniști raportează autorităților competente respective, pentru fiecare sezon de producție, cantitatea de amestecuri de protecție produse și comercializate de ei.
Statele membre raportează, la cerere, Comisiei și celorlalte state membre, cantitatea de amestecuri de protecție produse și comercializate pe teritoriul lor și, după caz, denumirile autorităților competente responsabile de resursele genetice vegetale sau ale organizațiilor recunoscute în acest scop.
Articolul 23
Reambalarea și reetichetarea loturilor de semințeMRP [Am. 136]
1. Loturile de semințeMRP din semințe prebază, de bază și certificate se reambalează și se reetichetează în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 14 și 15, dacă este necesar pentru divizarea sau fuzionarea loturilor. [Am. 137]
2. Reambalarea și reetichetarea unui lot de semințeMRP se efectuează de către: [Am. 138]
(a) operatorul profesionist, sub supravegherea oficială a autorității competente; sau
(b) un specialist în eșantionarea semințelor, care este autorizat și supravegheat în acest scop de către autoritatea competentă și raportează acesteia.
În cazul literei (b), operatorul profesionist trebuie să fie informat în prealabil de către autoritatea competentă în vederea organizării cooperării sale cu specialistul în eșantionarea semințelor.
3. Operatorul profesionist și specialistul în eșantionarea semințelor care efectuează reambalarea și reetichetarea loturilor de semințe trebuie să ia toate măsurile pentru a se asigura că, în timpul operațiunii de reambalare, identitatea și puritatea soiurilor lotului de semințe sunt menținute, nu apar contaminări, iar lotul de semințe rezultat este cât mai omogen posibil.
4. Operatorii profesioniști și specialistul în eșantionarea semințelor trebuie să țină evidențe, despre reambalarea și reetichetarea loturilor de semințe, timp de 3 ani de la reetichetarea și reambalarea în cauză. Informațiile conținute în evidențe trebuie să includă:
(a) numărul de referință atribuit lotului de semințe inițial;
(b) numărul de referință atribuit lotului de semințe reambalate sau reetichetate;
(c) greutatea lotului de semințe inițial;
(d) greutatea lotului de semințe reambalate sau reetichetate;
(e) data eliminării definitive a lotului.
Aceste registre se păstrează într-o formă care permite identificarea și verificarea autenticității lotului de semințe inițial, care face obiectul reambalării și al reetichetării. La cerere, ele se pun la dispoziția autorității competente.
5. Sigiliile și etichetele originale se elimină din lotul de semințe. Operatorii profesioniști sau specialistul în eșantionarea semințelor trebuie să păstreze și eticheta care a fost înlocuită pentru fiecare lot de semințe componente.
Noile etichete trebuie să indice fie numărul de referință al lotului de semințe inițial, fie un nou număr de referință al lotului de semințe atribuit de autoritatea competentă.
6. În cazul în care autoritatea competentă atribuie un nou număr de referință al lotului de semințe, ea fie ține o evidență a fostului număr de referință al lotului de semințe, fie se asigură că acest număr anterior este inclus pe noile etichete.
7. Reambalarea amestecurilor de semințe certificate se poate efectua numai în cazul în care operatorul profesionist sau specialistul în eșantionarea semințelor stabilește că raportul dintre componentele diferite dintr-un amestec va fi menținut în timpul procesului de reambalare.
Articolul 24
Controale pe parcele în ceea ce privește semințele prebază, de bază și certificate
1. După producția de semințe prebază, de bază și certificate, autoritățile competente efectuează testări anuale în câmp, imediat după sau în timpul sezonului care urmează prelevării eșantioanelor, în plus față de inspecția în câmp, pe parcelele în care soiul este comparat cu un eșantion de semințe din soiul respectiv validat oficial, pentru a stabili menținerea caracterului neschimbat al caracteristicilor soiurilor în procesul de producție și pentru a verifica identitatea și puritatea soiurilor din loturile de semințe individuale.
Testele respective se utilizează pentru a evalua:
(a) îndeplinirea cerințelor pentru următoarele categorii sau generații. În cazul în care, în urma unor astfel de teste pentru categoria sau generația imediat descendentă, se constată că identitatea soiului sau puritatea semințelor nu au fost menținute, autoritatea competentă nu certifică semințele provenite din lotul în cauză;
(b) conformitatea semințelor cu cerințele în materie de identitate, calitate și alte certificări. În cazul în care, în urma unui astfel de test, se stabilește că nu au fost îndeplinite cerințele de la articolul 7, autoritatea competentă retrage lotul în cauză de pe piață sau se asigură că acesta respectă cerințele aplicabile.
2. Ponderea acestor controale pe parcele pentru semințele prebază, de bază și certificate se stabilește pe baza unei analize a riscurilor privind posibila neconformitate a semințelor cu cerințele respective.
3. Pe baza analizei riscurilor menționată la alineatul (2), controalele pe parcele se efectuează prin intermediul unor eșantioane prelevate de autoritatea competentă din semințele recoltate.
4. În conformitate cu articolul 75, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme pentru controalele pe parcele în ceea ce privește semințele pe genuri sau specii. Respectivele norme se adaptează la evoluția cunoștințelor științifice și tehnice și a standardelor internaționale și pot fi stabilite pe genuri, specii sau categorii specifice. Ele pot viza următoarele aspecte:
(a) criteriile pentru efectuarea analizei de risc menționate la alineatul (2);
(b) procedura de testare;
(c) evaluarea rezultatelor testelor.
5. În cazul controlului identității și purității soiurilor, utilizarea tehnicilor biomoleculare poate fi utilizată ca instrument suplimentar în cazul în care rezultatele controalelor pe parcele menționate la alineatul (1) nu sunt concludente.
Articolul 25
Controale pe parcele în ceea ce privește semințele standard
1. După comercializarea semințelor standard, dacă analiza riscurilor arată că este necesar, autoritățile competente efectuează controale pe parcele pentru a verifica dacă semințele respectă cerințele respective privind identitatea și puritatea soiului, precum și alte cerințeprevăzute la articolul 8 și în anexa III, după caz. [Am. 139]
2. Ponderea acestor controale pe parcele se stabilește pe baza unei analize a riscurilor privind posibila neconformitate a semințelor în cauză cu cerințele respective. Această analiză a riscurilor este efectuată de autoritatea competentă pe baza caracteristicilor teritoriale, a existenței riscurilor privind sănătatea plantelor în regiune și a evidențelor operatorului profesionist. [Am. 140]
3. Pe baza analizei riscurilor în ceea ce privește neconformitatea cu normele respective, controalele pe parcele menționate la alineatul (1) se efectuează anual, utilizând eșantioane prelevate de autoritatea competentă din loturi omogene de semințe. Respectivele teste evaluează identitatea și puritatea soiurilor semințelor în cauză, precum și capacitatea de germinare și puritatea analitică a acestora.
4. În cazul controlului identității și purității soiurilor, utilizarea tehnicilor biomoleculare poate fi utilizată ca instrument suplimentar în cazul în care rezultatele controalelor pe parcele menționate la alineatul (1) nu sunt concludente.
SECȚIUNEA 7
Derogări de la cerințele prevăzute la articolele 5 – 25
Articolul 26
MRP care aparține soiurilor de conservare
1. Prin derogare de la articolul 20, MRP din genurile și speciile enumerate în anexa IV și care aparține unui soi de conservare înregistrat într-un registru național al soiurilor menționat la articolul 44 alineatul (1) litera (b) poate fi produs și comercializat în Uniune ca semințe sau materiale standard dacă respectă toate cerințele privind semințele și materialul standard pentru speciile respective, astfel cum se menționează la articolul 8. [Am. 141]
2. MRP menționat la alineatul (1) trebuie să fie însoțit de eticheta operatorului cu mențiunea „Soi de conservare”.
3. Un operator profesionist care utilizează această derogare notifică anual activitatea respectivă autorității competente, în ceea ce privește speciile și cantitățile în cauză. [Am. 142]
Articolul 27
MRP din material eterogen
1. Prin derogare de la articolul 5, MRP din material eterogen, cu excepția producției și comercializării plantelor furajere enumerate la anexa I, poate fi produs și comercializat în Uniune fără a aparține unui soi. MaterialulMRP din material eterogen se notifică autorității competente și se înregistrează de către aceasta înainte de producerea și/sau comercializarea sa, în conformitate cu cerințele stabilite în anexa VI. [Am. 143]
2. Prin derogare de la articolul 7 alineatele (1) și (3) și, de la articolul 8, de la articolul 13 alineatele (1) și (3)(2) și (5) și de la articolele 18 și 20, MRP din material eterogen menționat la alineatul (1) se produce și se comercializează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa VI. [Am. 144]
3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 75, un act delegat de modificare a anexei VI. Modificările respective se pot referi la toate genurile sau speciile sau numai la anumite genuri sau specii și:
(a) îmbunătățesc furnizarea de informații în notificări, descrierea și identificarea MRP eterogen, pe baza experienței dobândite prin aplicarea normelor respective;
(b) îmbunătățesc normele privind ambalarea și etichetarea MRP eterogen, pe baza experienței dobândite în urma controalelor efectuate de autoritățile competente;
(c) îmbunătățesc normele privind menținerea MRP eterogen, dacă este cazul, pe baza manifestării celor mai bune practici. [Am. 145]
Modificările respective se adoptă pentru a se adapta la evoluția dovezilor tehnice și științifice respective și a standardelor internaționale și pentru a monitoriza experiența dobândită în urma aplicării prezentului articol numai în ceea ce privește toate genurile sau speciile sau numai anumite genuri sau specii.
4. Orice operator profesionist care produce și/sau intenționează să comercializeze MRP din material eterogen trebuie să transmită o notificare autorității competente înainte de comercializare. În cazul în care autoritatea națională competentă nu solicită informații suplimentare într-un termenîn termenul de trei luni stabilit de autoritatea competentă, MRP din material eterogen poate fi comercializat. [Am. 146]
5. Operatorul profesionist trebuie să asigure trasabilitatea PMR din material eterogen prin păstrarea informațiilor care permit identificarea operatorilor profesioniști care le-au furnizat materialul inițial utilizat pentru producția (materialul parental) de material eterogen.
Operatorul profesionist trebuie să păstreze aceste informații timp de 5 ani.
Operatorul profesionist care produce MRP din material eterogen destinat comercializării trebuie, de asemenea, să înregistreze și să păstreze următoarele informații:
(a) denumirea speciei și denumirea utilizată pentru fiecare material eterogen notificat;
(b) tipul de tehnică utilizată pentru producerea materialului eterogen, astfel cum se menționează la alineatul (1);
(d) locul de ameliorare sau de producție a MRP din material eterogen și locul de producție; [Am. 147]
(e) suprafața pentru producția de MRP din material eterogen și cantitatea produsă.
Autoritățile competente trebuie să aibă acces la informațiile menționate la prezentul alineat, în contextul controalelor ulterioare introducerii pe piață. [Am. 148]
6. Articolul 54 se aplică în mod corespunzător în ceea ce privește caracterul adecvat al denumirii materialului eterogen.
7. Materialul eterogen, astfel cum a fost notificat în temeiul alineatului (1), se înregistrează de autoritățile competente într-un registru dedicat („registrul materialelor eterogene”). Înregistrarea este gratuită pentru operatorul profesionist. [Am. 149]
Autoritățile competente mențin, actualizează și publică registrul respectiv, îl pun la dispoziție online și notifică imediat Comisiei conținutul și actualizările acestuia. [Am. 150]
Articolul 28
MRP comercializat către utilizatorii finali
1. Prin derogare de la articolele 5 – 12, 14, 15 și 20, MRP poate fi comercializat către utilizatorii finali dacă îndeplinește toate cerințele următoare:
(a) să aibă aplicată o etichetă a operatorului cu denumirea MRP și mențiunea „Material de reproducere a plantelor pentru utilizatorii finali – necertificat oficial” sau, în cazul semințelor, „Semințe pentru utilizatorii finali – necertificate oficial”;
(b) în cazul în care nu aparțin unui soi înregistrat într-un registru național al soiurilor menționat la articolul 44, să pună la dispoziția publicului o descriere, pe baza unei documentații private, într-un catalog comercial ținut de operatorul profesionist. Această documentație privată se pune la dispoziția autorității competente de către operatorul profesionist, la cererea ei;
(c) să fie practic indemn de organisme dăunătoare afectând calitatea și de orice vicii care i-ar putea afecta calitatea de material de reproducere, să aibă o putere și dimensiuni satisfăcătoare în ceea ce privește utilitatea sa ca MRP și, în cazul semințelor, să aibă o capacitate de germinare satisfăcătoare; și
(d) să fie comercializat ca plante individuale sau, în cazul semințelor și al tuberculilor, în pachete mici.
Un operator profesionist care utilizează această derogare notifică anual activitatea respectivă autorității competente, în ceea ce privește speciile și cantitățile în cauză. [Am. 151]
2. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme referitoare la cerințele privind dimensiunea, forma, sigilarea și manipularea pachetelor mici menționate la alineatul (1) litera (d).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 152]
Articolul 29
MRP comercializat către, de către bănci de gene, organizații și rețele dedicate conservării dinamice, precum și în și între acestea [Am. 153]
1. Prin derogare de la articolele 5 – -25, MRP poate fi comercializat către bănci de gene,, de, între sau în organizații și rețele sau între acestea cu un obiectiv statutar sau un obiectiv oficial notificat autorității competente pentru conservarea resurselor genetice vegetale, inclusiv fermieri, dedicate conservării dinamice, oricare dintre activități fiind desfășurate în scopuri non-profit. [Am. 154]
Acesta poate fi comercializat, de asemenea, de la băncile de gene, organizațiile și rețelele de conservare respective sau membrii acestora către persoane care asigură conservarea dinamică a respectivului MRP în calitate de consumatori finali, sau în scopuri non-profitagricole. [Am. 155]
În cazurile prevăzute la primul și al doilea paragraf, MRP trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
(a) să fie înscris într-un registru ținut de băncile de gene, organizațiile și rețelele de conservare respective, cu o descriere adecvatăde bază a respectivului MRP, în cazul în care nu aparține unui soi înregistrat într-un registru național de soiuri menționat la articolul 44; [Am. 156]
(b) să fie conservat de băncile de gene, organizațiile și rețelele de conservare respective și, în cazul în care cantitățile permit acest lucru, eșantioane din respectivul MRP să fie puse de acestea la dispoziția autorităților competente, la cerere; și [Am. 157]
(c) să fie practic indemn de organisme dăunătoare afectând calitatea și de orice vicii care i-ar putea afecta calitatea de material de reproducere, să aibă o putere și dimensiuni satisfăcătoare în ceea ce privește utilitatea sa ca MRP și, în cazul semințelor, să aibă o capacitate de germinare satisfăcătoare. [Am. 158]
2. Băncile de gene, Organizațiile și rețelele de conservare notifică autorității competente utilizarea derogării menționate la alineatul (1) și speciile în cauză. [Am. 159]
Articolul 30
Semințe care facMRP care face obiectul unui schimb în natură între fermieri [Am. 160]
1. Prin derogare de la articolele 5 – -25, fermierii pot schimba semințeMRP în natură sau în schimbul unor compensații monetare, în cazul în care semințele respective îndeplinescMRP respectiv îndeplinește toate condițiile următoare: [Am. 161]
(1) sunt produseeste produs în spațiile de lucru proprii ale fermierului respectiv; [Am. 162]
(2) provin din recolta proprie aprovine din culturile proprii ale fermierului respectiv; [Am. 163]
(3) în cazul semințelor, nu facenu fac obiectul unui contract de servicii încheiat de fermierul respectiv cu un operator profesionist care realizează producția de semințe; și [Am. 164]
(4) semințele sunt utilizate pentru gestionarea și conservarea dinamică a semințelor proprii aleMRP propriu al fermierului, cu scopul de a contribui la diversitatea agricolă. [Am. 165]
2. Aceste semințeAcest MRP trebuie să îndeplinească toate cerințele următoare: [Am. 166]
(a) să nu aparțină unui soi care beneficiază de un sistem de protecție a soiurilor de plante în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului;
(b) să se limiteze laîn cantități mici, definite de autoritățile competente pentru anumite specii pe an și pe fermier, fără a recurge la intermediari comerciali sau la o ofertă publică de comercializare; și [Am. 167]
(c) să fie practic indemne de organisme dăunătoare afectând calitatea și de orice vicii care le-ar putea afecta calitatea de semințe și, în cazul semințelor, să aibă o capacitate de germinare satisfăcătoare. [Am. 168]
3. Statele membre notifică anual Comisiei și celorlalte state membre cantitățile pentru fiecare specie definite în conformitate cu alineatul (2) litera (b). [Am. 169]
Articolul 30a
Cantitatea maximă din fiecare specie care poate fi schimbată
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 75, de completare a prezentului regulament, pentru a fixa pentru fiecare specie cantitatea maximă care pate fi schimbată, menționată la articolul 30 alineatul (2) litera (b). Cantitatea respectivă se stabilește ținând seama de nevoile micilor fermieri profesioniști, precum și de riscurile pentru sănătatea plantelor, promovând în același timp dezvoltarea și menținerea unor sisteme agricole diverse. [Am. 170]
Articolul 31
Semințe ale amelioratorului
1. Prin derogare de la articolele 5 – 25, o autoritate competentă poate autoriza operatorii să comercializeze semințe din generațiile anterioare categoriei prebază unui alt operator, în scopul ameliorării de noi soiuri (semințe ale amelioratorilor).
Atunci când acordă autorizația, autoritatea competentă stabilește durata autorizației și cantitățile pentru fiecare specie în parte.
2. MRP menționat la alineatul (1) trebuie să fie însoțit de o etichetă eliberată de operatorul profesionist, cu mențiunea „semințe ale amelioratorului”, care se aplică, după caz, pe recipientul, legătura sau pachetul materialului respectiv.
El trebuie să fie sigilat și să poarte un număr de lot care urmează să fie utilizat în scopul identificării și controalelor pe parcele înainte de a fi utilizat ca semințe prebază. [Am. 171]
Articolul 32
MRP din soiuri încă neînregistrate
1. Prin derogare de la articolul 5, o autoritate competentă poate autoriza operatorii profesioniști să producă și să comercializeze, în scopul multiplicării, semințe prebază, material prebază, semințe de bază și material de bază, semințe standard și material standard aparținând unui soi neînregistrat încă într-un registru național al soiurilor menționat la articolul 44, dacă sunt îndeplinite toate cerințele următoare: [Am. 172]
(a) sectoarele de comercializare respective trebuie să achiziționeze în prealabil materialul sau semințele respective, astfel încât să dispună de stocuri suficiente, în momentul înregistrării soiului respectiv; și
(b) nu există niciun risc ca o astfel de autorizație să conducă la identificarea sau calitatea insuficientă a MRP comercializat; și
(c) respectivul MRP aparține unui soi pentru care a fost depusă o cerere de înregistrare într-un registru național al soiurilor, în temeiul articolului 55.
O astfel de autorizație poate fi acordată pentru o perioadă maximă de 3 ani în cazul semințelor și de 5 ani în cazul MRP, altele decât semințele, și pentru cantități micilimitate per specie, astfel cum se specifică de către autoritatea competentă în corelație cu volumul de producție la nivelul statului membru. [Am. 173]
Această derogare nu se aplică MRP constând într-un organism modificat genetic în sensul Directivei 2001/18/CE. [Am. 174]
2. Prin derogare de la articolele 5, 7, 10 – -12, 15, 20, 23 și 24, o autoritate competentă poate autoriza operatorii profesioniști pentru o perioadă maximă de 3 ani în cazul semințelor și de 5 ani în cazul MRP altele decât semințele și pentru cantități micilimitate per specie, astfel cum sunt stabilite de autoritatea competentă, în corelație cu volumul de producție la nivelul statului membru, să producă și să comercializeze MRP aparținând unui soi neînregistrat încă într-un registru național al soiurilor menționat la articolul 44, dacă sunt îndeplinite toate cerințele următoare: [Am. 175]
(a) MRP autorizat este utilizat numai pentru teste sau studii efectuate de operatori profesioniști, în scopul colectării de informații privind cultivarea sau utilizarea soiului în cauză în ferme;
(b) comercializarea se face numai către acei operatori profesioniști, fără comercializare ulterioară, care prezintă un raport privind rezultatele testelor sau studiilor, în ceea ce privește informațiile referitoare la cultivarea sau utilizarea soiului respectiv;
(c) nu există niciun risc ca o astfel de autorizație să conducă la identificarea sau calitatea insuficientă a MRP comercializat; și
(d) MRP autorizat respectă cerințele MRP standard pentru speciile respective.
3. În vederea obținerii autorizației menționate la alineatele (1) și (2), operatorul profesionist trebuie să prezinte autorităților competente o cerere, indicând informații cu privire la următoarele:
(a) producția de stocuri de semințe și materiale prebază, de semințe și materiale de bază, precum și de semințe și materiale certificate disponibile înainte de înregistrarea soiului și de efectuarea testelor și studiilor avute în vedere pentru semințele și materialele standard; [Am. 176]
(b) referința amelioratorului cu privire la soiul indicat în cererea de înregistrare;
(c) procedura de menținere a soiului, dacă este cazul;
(d) informații privind autoritatea căreia i-a fost prezentată pentru autorizare cererea de înregistrare a soiului și referința atribuită cererii.
(e) locul în care va avea loc producția; și [Am. 177]
(f) cantitățile de material care urmează să fie puse la dispoziție pe piață. [Am. 178]
4. Statele membre ale căror autorități competente au acordat autorizația menționată la alineatele (1) și (2) informează anual celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.
5. MRP menționat la alineatele (1) și (2) trebuie să fie însoțit de o etichetă, eliberată de operatorul profesionist, cu mențiunea „Soi neinclus încă în listă”.
Articolul 33
Autorizarea în caz de dificultăți temporare legate de aprovizionare
1. Pentru a elimina dificultățile temporare legate de aprovizionarea generală cu MRP care pot apărea în Uniune din cauza condițiilor climatice nefavorabile sau a altor circumstanțe neprevăzute, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, poate este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 75, de modificare a prezentului regulament, pentru a autoriza statele membre, pentru o perioadă maximă de 1 an, să permită comercializarea categoriilor de materiale sau semințe prebază, de bază sau certificate care îndeplinesc una dintre următoarele condiții: [Am. 179]
(a) aparțin unui soi care nu este inclus într-un registru național al soiurilor; sau
(b) respectă cerințe mai puțin stricte decât cele menționate la articolul 7 alineatul (1).
Litera (a) se aplică prin derogare de la articolul 5, iar litera (b) se aplică prin derogare de la articolul 7 alineatul (1).
Respectivul act de punere în aplicaredelegat poate stabili cantitățile maxime care pot fi comercializate pe genuri sau specii. [Am. 180]
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 181]
2. MRP menționat la alineatul (1) trebuie să fie însoțit de o etichetă care precizează, după caz, că MRP în cauză aparține unui soi neînregistrat sau îndeplinește cerințe de calitate mai puțin stricte decât cele menționate la articolul 7 alineatul (1).
3. Comisia poateeste împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 75, de modificare a prezentului regulament, pentru a decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, că autorizația în cauză trebuie abrogată sau modificată, în cazul în care ajunge la concluzia că nu mai este necesară sau proporțională cu obiectivul de eliminare a dificultăților temporare legate de aprovizionarea generală cu MRP în cauză. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 182]
4. Fără a obține autorizația Comisiei menționată la alineatul (1), statele membre pot permite, pentru o perioadă maximă de 1 an și pentru o cantitate limitată pe genuri sau specii necesare pentru dificultățile legate de aprovizionare în cauză, producția și comercializarea semințelor care îndeplinesc capacități de germinare reduse cu până la 15 puncte procentuale în comparație cu cele stabilite în temeiul actului de punere în aplicare menționat la articolul 7 alineatul (3).
(4a) Statul membru care folosește derogarea menționată la alineatul (4) notifică acest lucru Comisiei. [Am. 183]
(4b) Această autorizație excepțională nu se aplică MRP constând într-un organism modificat genetic în sensul Directivei 2001/18/CE. [Am. 184]
Articolul 34
Autorizarea provizorie, în cazuri de urgență, a comercializării semințelor care nu au fost certificate ca fiind conforme cu cerințele aplicabile privind calitatea
1. Autoritățile competente pot autoriza, pentru o perioadă de maximum 1 lună, comercializarea semințelor ca semințe prebază, de bază sau certificate, înainte de a fi certificate să respecte cerințele menționate la articolul 7 privind germinarea, conținutul maxim de alte specii sau puritatea, în cazul în care este necesar ca semințele respective să fie disponibile rapid pe piață pentru a răspunde nevoilor urgente în materie de aprovizionare.
2. Autorizația menționată la alineatul (1) se acordă pe baza unui raport de analiză a semințelor, eliberat de operatorul profesionist, care atestă conformitatea acestora cu cerințele privind germinarea, conținutul de alte specii sau puritatea, adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1).
Numele și adresa primului destinatar al semințelor trebuie să fie transmise autorității competente de către operatorul profesionist. Operatorul profesionist trebuie să păstreze informațiile din raportul analitic provizoriu la dispoziția autorității competente.
3. Semințele menționate la alineatul (1) trebuie să fie însoțite de o etichetă cu mențiunea „Autorizație provizorie de comercializare”.
Articolul 35
MRP care nu este încă certificat
1. MRP care a fost produs în Uniune, dar care nu a fost încă certificat ca semințe prebază, de bază sau certificate în temeiul articolului 7, poate fi comercializat făcând trimitere la oricare dintre aceste categorii, dacă sunt îndeplinite toate cerințele următoare:
(a) înainte de recoltare, o inspecție în câmp a fost efectuată de autoritatea competentă sau de operatorul profesionist sub supravegherea oficială a autorității competente, iar inspecția respectivă a confirmat conformitatea MRP cu cerințele în materie de producție menționate la articolul 7 alineatul (1);
(b) este în curs de certificare de către autoritatea competentă sau de către operatorul profesionist sub supravegherea oficială a autorității competente; și
(c) sunt îndeplinite cerințele stabilite la alineatele (2) – (5)(5a). [Am. 185]
2. MRP menționat la alineatul (1) poate fi comercializat numai de operatorul profesionist care a produs MRP către operatorul profesionist care urmează să efectueze certificarea. Respectivul MRP nu mai poate fi transferat niciunei alte persoane înainte de certificarea sa finală.
3. MRP menționat la alineatul (1) trebuie să fie însoțit de o etichetă, eliberată de operatorul profesionist, cu mențiunea „Semințe/Materiale care nu au fost încă certificate definitiv”.
4. În cazul în care autoritatea competentă de la locul recoltării MRP (denumită în continuare „autoritatea competentă de producție”) și autoritatea competentă de la locul certificării MRP în temeiul articolului 7 („autoritatea competentă de certificare”) sunt diferite, ele fac schimb de informații relevante privind producția și comercializarea respectivului MRP.
5. MRP care a fost recoltat într-o țară terță, dar care nu a fost încă certificat ca material prebază, de bază sau certificat în temeiul articolului 7, poate fi comercializat în Uniune făcând trimitere la oricare dintre aceste categorii, dacă:
(a) a fost adoptată o decizie privind echivalența, în temeiul articolului 39, pentru țara terță respectivă;
(b) sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) și la alineatele (2) și (3), iar operatorii profesioniști din țara terță în cauză au făcut obiectul supravegherii oficiale a autorităților lor competente;
(c) autoritățile competente din statul membru și țara terță în cauză fac schimb de informații relevante privind comercializarea materialului respectiv; și
(d) la cerere, autoritățile competente din țara terță în cauză furnizează autorității competente a statului membru de certificare toate informațiile relevante privind producția.
În sensul prezentului alineat, trimiterile de la alineatele (1) – (5) la autoritatea competentă de producție se interpretează ca trimiteri la autoritatea competentă din țara terță în cauză, iar trimiterile la cerințele stabilite în temeiul articolului 7 alineatul (1) se interpretează ca trimiteri la cerințe echivalente ale țării terțe, astfel cum sunt recunoscute în temeiul articolului 39 alineatul (2).
(5a) Această derogare nu se aplică MRP constând într-un organism modificat genetic în sensul Directivei 2001/18/CE. [Am. 186]
Articolul 36
Producție și cerințe mai stricte
1. Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, poate autoriza statele membre să impună, în ceea ce privește producția și comercializarea MRP, cerințe de producție sau de comercializare mai stricte decât cele menționate la articolele 7 și 8, pe întreg teritoriul statului membru în cauză sau doar pe o parte din acesta, cu condiția ca aceste cerințe mai stricte să corespundă condițiilor specifice de producție din statul membru în cauză și nevoilor agroclimatice ale acestuia în ceea ce privește MRP în cauză și să nu interzică, împiedice sau restricționeze libera circulație a MRP care respectă prevederile prezentului regulament. [Am. 187]
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
2. În vederea obținerii autorizației menționate la alineatul (1), statele membre trebuie să transmită Comisiei o cerere care să menționeze:
(a) dispozițiile preconizate conținând cerințele propuse; și
(b) justificarea privind necesitatea și proporționalitatea acestor cerințe, având în vedere posibilele costuri suplimentare de producție și de comercializare. [Am. 188]
3. Autorizația menționată la alineatul (1) se acordă numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute, astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (a), asigură îmbunătățirea identității și a calității MRP în cauză și este justificată de condițiile agricole sau climatice specifice din statul membru în cauză; și
(b) dispozițiile preconizate sunt necesare și proporționale cu obiectivul măsurii menționate la alineatul (2) litera (a).
4. După caz, până la... [un an de la data aplicării prezentului regulament], fiecare stat membru examinează măsurile adoptate în temeiul articolului 5 din Directiva 66/401/CEE, al articolului 5 din Directiva 66/402/CEE, al articolului 7 din Directiva 2002/54/CE, al articolului 24 din Directiva 2002/55/CE, al articolului 5 din Directiva 2002/56/CE și al articolului 7 din Directiva 2002/57/CE și fie abrogă măsurile respective, fie le modifică pentru a se conforma cerințelor în materie de producție și de comercializare stabilite la articolele 7 și 8 și adoptate în temeiul acestora.
Statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceste acțiuni.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate decide ca măsurile menționate la primul paragraf să fie abrogate sau modificate în cazul în care sunt considerate inutile și/sau disproporționate în raport cu obiectivul lor. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Articolul 37
Măsuri de urgență
1. În cazul în care producția sau comercializarea MRP ar putea să constituie un risc grav pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru cultivarea altor specii, iar riscul respectiv nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin măsuri luate de statul membru în cauză, Comisia adoptă, fără întârziere, măsuri interimare de urgență adecvate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Măsurile respective trebuie să fie limitate în timp. Acestea pot include dispoziții care restricționează sau interzic comercializarea MRP în cauză sau care stabilesc condiții adecvate pentru producerea sau comercializarea sa, în funcție de gravitatea situației.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul nerespectării cerințelor privind refugiul sau a altor cerințe impuse cultivării soiurilor care conțin sau constau în organisme modificate genetic, se introduc măsuri de restricționare sau de interzicere a comercializării MRP în cauză până când se revine la conformitatea deplină. [Am. 189]
Măsurile în cauză pot fi adoptate la inițiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Din motive de urgență imperioase și temeinic justificate, în vederea combaterii unui risc grav pentru sănătatea umană, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 76 alineatul (3).
2. În cazul în care un stat membru informează oficial Comisia că trebuie să ia măsuri de urgență, iar Comisia nu acționează în conformitate cu alineatul (1), statul membru respectiv poate adopta măsuri de protecție interimare adecvate și proporționale, limitate în timp. Aceste măsuri pot include dispoziții care restricționează, interzic sau stabilesc condiții adecvate pentru producerea sau comercializarea MRP pe teritoriul statului membru respectiv, în funcție de gravitatea situației. Statul membru în cauză informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate și perioada de timp pentru care au fost luate, precizând motivele deciziei sale. Această abordare permite unui stat membru să acționeze rapid și eficient în situații de urgență pentru a proteja sănătatea, mediul și interesele economice. [Am. 190]
3. Comisia poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, abrogarea sau modificarea măsurilor naționale interimare de urgență menționate la alineatul (2), în cazul în care consideră că măsurile respective nu sunt justificate având în vedere riscul respectiv menționat la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). Statul membru în cauză poate menține măsurile naționale interimare de urgență până la data de aplicare a actului (actelor) de punere în aplicare menționat(e) în prezentul alineat.
Articolul 38
Experimente temporare pentru căutarea unor alternative îmbunătățite la dispozițiile prezentului regulament
1. Prin derogare de la articolele 2, 5, 6, 7, 8, 9, 20, 26, 27 și 47-53 și 20, Comisia poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cu privire laeste împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 75 pentru a completa prezentul regulament prin organizarea unor experimente temporare cu scopul de a căuta alternative îmbunătățite la dispozițiile prezentului regulament privind genurile și speciile cărora li se aplică, cerințele privind apartenența la un soiMRP înregistrat, sau cerințele în materie de producție și de comercializare pentru materialele sau semințele prebază, de bază, certificate și standard și obligația de a se încadra în categoria materialelor sau semințelor prebază, de bază și certificate, cerințele în materie de producție și de comercializare pentru materialul eterogen și obligația de a se încadra în categoria materialelor sau semințelor prebază, de bază și certificate. [Am. 191]
Aceste experimente pot lua forma unor studii tehnice sau științifice care examinează fezabilitatea și caracterul adecvat al noilor cerințe în comparație cu cele prevăzute la articolele 2, 5, 6, 7, 8, 9, 20, 26, 27 și 47-53 și 20 din prezentul regulament. [Am. 192]
2. Actele de punere în aplicaredelegate prevăzute la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2) și specifică unul sau mai multe dintre următoarele elemente: [Am. 193]
(a) genurile sau speciile în cauză;
(b) condițiile experimentelor pe genuri sau specii;
(c) durata experimentului;
(d) obligațiile de monitorizare și de raportare ale statelor membre participante.
Respectivele acte delegate se adaptează la evoluția tehnicilor de producție a MRP în cauză, astfel cum și se bazează pe orice studii comparative efectuate de statele membre. [Am. 194]
3. Comisia revizuiește rezultatele acestor experimente și le rezumă într-un raport indicând, dacă este necesar, necesitatea modificării articolelor 2, 5, 6-9, 7, 8 sau 20, 26, 27 și 47-53. [Am. 195]
SECȚIUNEA 8
Importurile din țări terțe
Articolul 39
Importuri pe baza unei echivalențe la nivelul Uniunii
1. MRP poate fi importat din țări terțe numai dacă se stabilește, în conformitate cu alineatul (2), că îndeplinește cerințe echivalente celor aplicabile MRP produs și comercializat în Uniune.
Cu toate acestea, un astfel de import nu se permite șieste autorizat și nici nu se recunoaște o astfel de echivalență nu se recunoaște în temeiul alineatului (2) în cazul amestecurilor de protecție, cum ar fi cele menționate la articolul 22, și în cazul MRP, cum ar fi cele care fac obiectul derogărilor depentru MRP menționat la articolele 26 – 3022-29, cu excepția cazului în care provine din țări învecinate. [Am. 196]
2. Comisia poate recunoaște, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, că MRP din genuri, specii sau categorii specifice, produs într-o țară terță sau în anumite zone dintr-o țară terță, îndeplinește cerințe echivalente celor aplicabile MRP produs și comercializat în Uniune, pe baza tuturor elementelor care urmează:
(a) o examinare amănunțită a informațiilor și a datelor furnizate de țara terță în cauză;
(b) un audit efectuat de Comisie în țara terță în cauză, care să arate că MRP în cauză îndeplinește cerințe echivalente celor aplicabile MRP produs și comercializat în Uniune, în cazul în care auditul respectiv a fost considerat necesar de către Comisie; și
(c) în cazul semințelor, faptul că țara terță în cauză participă la sistemele OCDE pentru certificarea soiurilor sau controlul semințelor destinate comerțului internațional și pune în aplicare metodele Asociației Internaționale pentru Testarea Semințelor (ISTA) sau, după caz, respectă normele Asociației Analiștilor Oficiali ai Semințelor (AOSA).
În acest scop, Comisia examinează:
(a) legislația țării terțe privind speciile în cauză;
(b) structura autorităților competente ale țării terțe și ale serviciilor sale de control, competențele de care dispun, garanțiile care pot fi furnizate cu privire la aplicarea și asigurarea respectării legislației țării terțe aplicabile sectorului în cauză, precum și fiabilitatea procedurilor de certificare oficială;
(c) efectuarea de către autoritățile competente din țara terță a unor controale oficiale adecvate privind identificarea și calitatea MRP al speciilor în cauză;
(d) garanțiile oferite de către țara terță cu privire la:
(i) conformitatea condițiilor aplicate locurilor de producție din care provine MRP exportat în Uniune cu cerințe echivalente celor menționate la prezentul articol; și
(ii) efectuarea de către autoritățile competente din țara terță, cu regularitate și eficacitate, a unor controale asupra locurilor de producție.
De asemenea, Comisia poate efectua audituri pentru a verifica conformitatea cu al doilea paragraf literele (b) – (d).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
3. Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (2) poate prevedea unul sau mai multe dintre următoarele elemente, după caz pentru PMR respectiv:
(a) condițiile referitoare la inspecțiile la locul de producție, efectuate în țări terțe;
(b) în cazul semințelor, condițiile referitoare la eliberarea de către țara terță a unui certificat furnizat de Asociația Internațională pentru Testarea Semințelor;
(c) condițiile referitoare la semințele care nu au fost încă certificate definitiv;
(d) condițiile referitoare la ambalarea, sigilarea și marcarea MRP;
(e) condițiile referitoare la producția, identitatea și comercializarea MRP, în plus față de cele prevăzute de legislația țării terțe, dacă aceasta se impune pentru a aborda aspecte specifice privind identitatea și calitatea MRP în cauză;
(f) cerințele care trebuie îndeplinite de operatorii profesioniști care produc și comercializează MRP în cauză.
4. Comisia poate recunoaște, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, faptul că, în ceea ce privește controalele privind menținerea soiului efectuate în țara terță, acestea oferă aceleași garanții ca cele prevăzute la articolul 72 alineatele (1), (2) și (4), dacă menținerea soiurilor înregistrate într-un registru național al soiurilor sau în registrul de soiuri al Uniunii va avea loc în țara terță în cauză.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Articolul 40
Etichetarea și informațiile care trebuie furnizate pentru MRP importat din țări terțe
1. Semințele prebază, de bază și certificate menționate la articolul 39 pot fi importate din țări terțe numai dacă sunt însoțite de o etichetă OCDE.
Materialul prebază, de bază și certificat menționat la articolul 39 poate fi importat din țări terțe numai dacă este însoțit de o etichetă oficială eliberată de autoritatea competentă din țara terță în cauză.
Etichetele respective trebuie să cuprindă toate informațiile care urmează:
(a) mențiunea „respectă normele și standardele UE”;
(b) specia, soiul, categoria și numărul lotului de MRP în cauză;
(c) data închiderii, în cazul comercializării în recipiente sau pachete;
(d) țara terță de producție și autoritatea competentă respectivă;
(e) dacă este cazul, ultima țară terță din care este importat MRP și ultima țară terță în care a fost produs MRP;
(f) în cazul semințelor, greutatea netă sau brută declarată a semințelor importate sau numărul declarat de loturi importate de semințe;
(g) numele persoaneiutilizatorului final, al fermierului sau al operatorului profesionist care importă MRP. [Am. 197]
2. Semințele și materialele standard menționate la articolul 39 pot fi importate din țări terțe numai dacă sunt însoțite de o etichetă a operatorului care conține toate informațiile care urmează:
(a) mențiunea „respectă normele și standardele UE”;
(b) specia, soiul, categoria și numărul lotului de MRP în cauză;
(c) data închiderii, în cazul comercializării în recipiente sau pachete;
(d) țara terță de producție;
(e) dacă este cazul, ultima țară terță din care este importat MRP și ultima țară terță în care a fost produs MRP;
(f) în cazul semințelor, greutatea netă sau brută declarată a semințelor importate sau numărul declarat de loturi importate de semințe;
(g) numele persoaneiutilizatorului final, al fermierului sau al operatorului profesionist care importă MRP. [Am. 198]
3. MRP poate fi importat în Uniune numai după transmiterea electronică a informațiilor menționate la alineatul (1) sau (2) de către importator către autoritatea competentă din statul membru de import.
4. Statele membre notifică imediat sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC), menționat la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625, cu privire la toate neconformitățile constatate ale MRP importat în ceea ce privește cerințele de la alineatele (1) și (2).
CAPITOLUL III
CERINȚE PENTRU OPERATORII PROFESIONIȘTI
Articolul 41
Obligațiile operatorilor profesioniști care produc MRP
Operatorii profesioniști care produc MRP în scopul exploatării comerciale trebuie: [Am. 199]
(a) să fie stabiliți în Uniune;
(b) să fie înregistrați în registrul menționat la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/2031, în conformitate cu articolul 66 din regulamentul respectiv;
(c) să fie disponibili personal sau să desemneze o altă persoană pentru a asigura legătura cu autoritățile competente, în scopul de a facilita controalele oficiale;
(d) să identifice și să monitorizeze punctele critice ale procesului de producție sau ale comercializării, care pot influența identitatea și calitatea MRP;
(e) să țină o evidență a informațiilor privind monitorizarea punctelor critice menționate la litera (b)(d) și să le pună la dispoziție pentru examinare în cazul în care autoritatea competentă le solicită; [Am. 200]
(f) să asigure faptul că loturile de MRP rămân identificabile separat;
(g) să păstreze informații actualizate cu privire la adresele spațiilor de lucru și ale altor locații utilizate pentru producerea MRP;
(h) să asigure faptul că autoritățile competente au acces la spațiile de lucru și la alte locații de producție, inclusiv la spațiile de lucru și la terenurile părților terțe contractante, precum și la registrele de monitorizare și la toate documentele asociate;
(i) să ia măsuri, dacă este cazul, pentru a menține identitatea MRP în conformitate cu cerințele din prezentul regulament;
(j) să pună la dispoziția autorităților competente, la cererea acestora, orice contracte cu părți terțe.
Cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e) nu se aplică microîntreprinderilor. [Am. 201]
Activitățile care intră sub incidența articolelor 29 și 30 nu fac obiectul dispozițiilor prezentului articol. [Am. 202]
Articolul 42
Trasabilitate
1. Operatorii profesioniști trebuie să asigure trasabilitatea MRP în toate etapele de producție și comercializare.
2. În sensul alineatului (1), operatorii profesioniști trebuie să păstreze informațiile care le permit să identifice:
(a) operatorii profesioniști care le-au furnizat semințele și materialul în cauză;
(b) persoanele cărora le-au furnizat MRP și MRP în cauză, cu excepția utilizatorilor finali.
La cerere, ei trebuie să pună aceste informații la dispoziția autorităților competente.
3. Operatorii profesioniști trebuie să păstreze informații privind MRP, operatorii profesioniști și persoanele menționate la alineatul (2) pentru o perioadă de 3 ani după ce au primit sau au furnizat materialul respectiv.
(3a) Activitățile care intră sub incidența articolelor 29 și 30 nu fac obiectul dispozițiilor prezentului articol. [Am. 203]
Articolul 43
Notificarea anuală a intenției de a produce și de a certifica semințele și materialele prebază, de bază și certificate
În fiecare an, operatorii profesioniști trebuie să informeze autoritățile competente cu privire la:
(a) intenția lor de a produce materiale prebază, de bază și certificate sau semințe prebază, de bază și certificate, cu cel puțin o lună înainte de începerea producției respective; și [Am. 204]
(b) producția de materiale prebază, de bază și certificate care a început în anii anteriori și continuă în anul în cauză.
Notificarea respectivă trebuie să menționeze speciile, soiurile și categoriile de plante în cauză și locul exact de producție.
CAPITOLUL IV
ÎNREGISTRAREA SOIURILOR
SECȚIUNEA 1
REGISTRELE SOIURILOR
Articolul 44
Stabilirea registrelor naționale ale soiurilor
1. Fiecare stat membru trebuie să creeze și să publice, în format electronic, și să actualizeze constant un registru național unic al soiurilor (denumit în continuare „registrul național al soiurilor”), care să conțină: [Am. 205]
(a) toate soiurile înregistrate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 55 – 68;
(b) soiurile de conservare menționate la articolul 26 și înregistrate în conformitate cu articolul 53.
2. MRP care aparține unui soi înregistrat în cel puțin un registru național al soiurilor poate fi produs și comercializat în Uniune, în conformitate cu prezentul regulament.
3. După crearea registrelor naționale ale soiurilor, precum și în urma actualizărilor acestora, statele membre trebuie să le notifice imediat Comisiei pentru a fi incluse în registrul de soiuri al Uniunii menționat la articolul 45.
4. Prezentul articol și articolele 45 – 74 nu se pot aplica soiurilor cultivate exclusiv drept componente ale unor soiuri hibride.
Articolul 45
Stabilirea registrului de soiuri al Uniunii
1. Comisia instituie, publică în format electronic și actualizează un registru unic al soiurilor (denumit în continuare „registrul de soiuri al Uniunii”).
2. Registrul de soiuri al Uniunii trebuie să includă soiurile înregistrate în registrele naționale ale soiurilor și notificate în conformitate cu articolul 44 și să fie actualizat lunar. [Am. 206]
Registrul de soiuri al Uniunii poate fi accesibil prin intermediul unui portal electronic care conține alte registre ale drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante, ale materialului forestier de reproducere sau ale altor plante.
Articolul 46
Conținutul registrelor naționale ale soiurilor și al registrului de soiuri al Uniunii
1. Registrele naționale ale soiurilor și registrul de soiuri al Uniunii trebuie să conțină toate elementele prevăzute în anexa VII privind soiurile menționate la articolul 44 alineatul (1) litera (a).
În cazul soiurilor de conservare menționate la articolul 44 alineatul (1) litera (b), registrele respective trebuie să indice cel puțin un scurt rezumat al descrierii recunoscute oficial, regiunea inițială de origine, denumirea lor și persoana care le menține.
2. Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 75 pentru a modifica anexa VII, prin adăugarea unor elemente care trebuie să fie incluse în registrele de soiuri, ținând seama de evoluțiile tehnice și științifice și pe baza experienței dobândite, care indică necesitatea autorităților competente sau a operatorilor profesioniști de a obține informații mai precise cu privire la soiurile înregistrate. [Am. 207]
SECȚIUNEA 2
CERINȚE PRIVIND ÎNREGISTRAREA SOIURILOR
Articolul 47
Cerințe privind înregistrarea în registrele naționale ale soiurilor
1. Soiurile se înregistrează într-un registru național al soiurilor în conformitate cu articolele 55 – 68 numai dacă:
(a) acestea prezintă:
(i) o descriere oficială care demonstrează conformitatea cu cerințele privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea prevăzute la articolele 48, 49 și 50 și, în cazul speciilor enumerate în anexa I partea A, cu excepția ierbii de gazon, și în părțile D și E, care îndeplinesc cerințele privind o valoare agronomică și/sau de utilizare durabilă satisfăcătoare, astfel cum se prevede la articolul 52; sau [Am. 208]
(ii) o descriere recunoscută în mod oficial în conformitate cu articolul 53, dacă este vorba despre soiuri de conservare;
(b) poartă o denumire considerată adecvată în temeiul articolului 54;
(c) în cazul în care soiurile conțin sau constau în organisme modificate genetic, organismul este autorizat în scopul cultivării în statul membru respectiv în temeiul articolului 19 din Directiva 2001/18/CE sau al articolelor 7 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 sau, după caz, în statul membru respectiv în conformitate cu articolul 26b din Directiva 2001/18/CE;
(d) în cazul în care soiurile conțin sau constau într-o plantă NTG de categoria 1, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG ...), planta respectivă a obținut o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1 în conformitate cu articolul 6 sau 7 din regulamentul respectiv sau este un descendent al unor astfel de plante;
(e) în cazul în care soiurile conțin sau constau într-o plantă NTG de categoria 2, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (8) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG ...), planta respectivă a fost autorizată în temeiul capitolului III din regulamentul respectiv;
(f) în cazul în care soiurile au toleranță la erbicide, acestea fac obiectul unor condiții de cultivare pentru producția de MRP și în orice alt scop, adoptate în conformitate cu alineatul (3), sau, în cazul în care nu au fost adoptate, astfel cum au fost adoptate de autoritățile competente responsabile cu înregistrarea și, în cazul în care soiurile urmează să fie cultivate într-un alt stat membru, aceste condiții sunt adoptate de autoritatea competentă respectivă, pentru a evita dezvoltarea rezistenței la erbicide a buruienilor ca urmare a utilizării lor; în cazul în care un stat membru a stabilit deja un plan privind condițiile de cultivare, aceste condiții se extind, după caz, la înregistrările soiurilor ulterioare cu caracteristici similare în statul membru respectiv; [Am. 209]
(g) în cazul în care soiurile au caracteristici speciale, altele decât cele menționate la litera (f), care pot conduce la efecte agronomice nedorite, acestea fac obiectul condițiilor de cultivare pentru producția de MRP și al oricărui alt scop, adoptate în temeiul alineatului (3), sau, în cazul în care nu au fost adoptate, astfel cum au fost adoptate de autoritățile competente responsabile cu înregistrarea lor și, în cazul în care soiurile urmează să fie cultivate într-un alt stat membru, adoptate de autoritatea competentă respectivă din acel stat membru, pentru a evita acele efecte agronomice nedorite deosebite, cum ar fi dezvoltarea rezistenței organismelor dăunătoare la soiurile respective sau efectele nedorite asupra polenizatorilor; în cazul în care condițiile de cultivare au fost deja stabilite de un stat membru, aceste condiții se extind, după caz, la înregistrările soiurilor ulterioare cu caracteristici similare în statul membru respectiv. [Am. 210]
Un soi nu poate fi înregistrat atât cu o descriere oficială, cât și cu o descriere recunoscută oficial.
2. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințe specifice pentru efectuarea examinărilor legate de proiectarea studiului și condițiile de cultivare privind: [Am. 211]
(a) caracterul distinctiv, uniformitatea și stabilitatea pe genuri sau specii de soiuri, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a), pe baza protocoalelor aplicabile ale Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV), a protocoalelor stabilite de OCSP sau a altor dovezi tehnice și științifice relevante; și
(b) cerințe specifice privind caracterul distinctiv, uniformitatea și stabilitatea pe genuri și specii, astfel cum se menționează la litera (a), pentru soiurile ecologice adecvate producției ecologice, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2018/848, pe baza protocoalelor aplicabile stabilite de UPOV sau OCSP și, în special, prin adaptarea cerințelor privind uniformitatea;
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Ele adaptează cerințele respective la elaborarea, după caz, a standardelor internaționale și la noile cunoștințe științifice și tehnice.
Până la stabilirea cerințelor menționate la alineatul (2) litera (b), evaluarea uniformității soiurilor adecvate producției ecologice, altele decât soiurile menționate la articolul 68 alineatul (1), se efectuează pe baza unor plante atipice. În cazul speciilor autogame, se aplică un standard al populației de 10 % și o probabilitate de acceptare de cel puțin 90 %. În cazul speciilor alogame cu polenizare liberă, se aplică un standard al populației de 20 % și o probabilitate de acceptare de cel puțin 80 %.
3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 75, acte delegate de completare a prezentului regulament cu cerințele minime pentru condițiile minime de cultivare care urmează să fie adoptate de autoritățile competente în temeiul alineatului (1) literele (f) și (g), în ceea ce privește: [Am. 212]
(i) (a) măsuri pe teren, inclusiv rotația plantelor de cultură; [Am. 213]
(ii) (b) măsuri de monitorizare; [Am. 214]
(iii) (c) modalitatea de notificare a condițiilor menționate la punctul (i)litera (a) către Comisie și celelalte state membre; [Am. 215]
(iv) (d) normele privind raportarea de către operatorii profesioniști către autoritățile competente cu privire la aplicarea condițiilor menționate la punctul (i)litera (a); [Am. 216]
(v) (e) indicarea condițiilor menționate la punctul (i)litera (a) în registrele naționale ale soiurilor. [Am. 217]
Respectivele condiții trebuie să se bazeze pe cele mai recente cunoștințe științifice și tehnice.
4. În scopul înregistrării unui soi în registrul său național al soiurilor, o autoritate competentă acceptă, fără nicio examinare suplimentară, o descriere oficială, o descriere recunoscută oficial sau o examinare oficială a cerințelor privind valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a) punctul (i), care a fost realizată de o autoritate competentă a unui alt stat membru, în cazul în care există măsuri de recunoaștere echivalente între cele două autorități competente. [Am. 218]
Articolul 48
Caracterul distinct
1. În sensul descrierii oficiale menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (a), un soi este considerat distinct dacă se distinge în mod clar, prin manifestarea caracterelor care rezultă dintr-un anumit genotip sau dintr-o combinație de genotipuri, de orice alt soi a cărui existență este cunoscutăcare este în general cunoscut la data depunerii cererii stabilite în temeiul articolului 58. [Am. 219]
2. Existența unui alt soi menționat la alineatul (1) este considerată a fi cunoscută dacă sunt respectate una sau mai multe dintre următoarele condiții:
(a) soiul este inclus într-un registru național al soiurilor sau în documentația furnizată autorității competente de către persoanele fizice sau juridice implicate în vânzarea MRP utilizatorilor finali sau în conservarea dinamică; [Am. 220]
(b) a fost depusă în Uniune o cerere de înregistrare a soiului sau o cerere de acordare a protecției asupra unui soi de plante pentru soiul respectiv; sau
(c) o descriere oficială a soiului respectiv există în Uniune, este cunoscută la nivel mondial sau examinarea tehnică a fost efectuată în conformitate cu articolul 59.
3. În cazul în care se aplică alineatul (2) litera (c), persoana sau persoanele responsabile pentru examinările tehnice trebuie să pună la dispoziția autorităților competente descrierea oficială a soiului examinat.
Articolul 49
Uniformitatea
În sensul descrierii oficiale, un soi este considerat uniform dacă, sub rezerva variațiilor care pot rezulta din caracteristicile sale specifice privind înmulțirea și tipul, este suficient de uniform în manifestarea caracterelor analizate pentru stabilirea caracterului distinct, precum și în manifestarea oricărui alt caracter utilizat pentru descrierea sa oficială.
Articolul 50
Stabilitate
În sensul descrierii oficiale, un soi este considerat stabil în cazul în care manifestarea caracterelor analizate pentru stabilirea caracterului distinct și a oricărui alt caracter utilizat pentru descrierea soiului rămâne neschimbată în urma înmulțirii succesive sau, în cazul ciclurilor de înmulțire, la sfârșitul fiecărui ciclu.
Articolul 51
Protecția soiurilor de plante
În cazul în care un soi beneficiază de protecție în temeiul articolului 62 din Regulamentul (CE) nr. 2100/1994 sau în temeiul legislației unui stat membru, se consideră că soiul respectiv este distinct, uniform și stabil în sensul descrierii oficiale și că are o denumire eligibilă în sensul articolului 47 alineatul (1) litera (b).
Articolul 52
Valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă
1. În sensul articolului 47 alineatul (1) litera (c), valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă a unui soi este considerată satisfăcătoare în cazul în care, comparativ cu alte soiuri din aceleași specii înregistrate în registrul național al soiurilor al statului membru respectiv, caracteristicile sale, luate în ansamblu, oferă o îmbunătățire clară a valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă a plantelor de cultură, a altor plante sau a produselor obținute din acestea.
Caracteristicile menționate la primul paragraf sunt următoarele, după caz, pentru speciile, regiunile, condițiile agroecologice și utilizările în cauză:
(a) randamentul, inclusiv stabilitatea randamentului și randamentul cu consum redus de resurse;
(b) toleranța/rezistența la stresul biotic, inclusiv la bolile plantelor cauzate de nematozi, ciuperci, bacterii, virusuri, insecte și alți dăunători;
(c) toleranța/rezistența la stresul abiotic, inclusiv adaptarea la condițiile schimbărilor climatice;
(d) utilizarea mai eficientă a resurselor naturale, cum ar fi apa și nutrienții;
(e) reducerea necesarului de factori de producție externi, cum ar fi produsele de protecție a plantelor și îngrășămintele;
(f) caracteristici care sporesc sustenabilitatea cultivării, recoltării, depozitării, prelucrării și, distribuției și utilizării; [Am. 221]
(g) calitatea sau caracteristicile de calitate sau nutriționale. sau caracteristicile importante pentru prelucrare; [Am. 222]
(ga) reducerea deșeurilor înainte sau după recoltare. [Am. 223]
(1a) Examinarea valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă va fi posibilă pentru speciile enumerate în părțile B și C din anexa I pe bază voluntară. În cazul în care examinarea valorii agronomice și de utilizare durabilă a fost efectuată de o autoritate competentă oficială sau sub supravegherea și îndrumarea oficială a autorității competente în conformitate cu articolul 61, aceasta permite includerea afirmației pe suprafața etichetei menționate la articolul 17 alineatul (5). Această afirmație se referă numai la caracteristicile în legătură cu care s-a dovedit, în timpul testelor de examinare, că oferă o îmbunătățire clară în comparație cu alte soiuri ale aceleiași specii. Sistemul voluntar va permite autorităților competente să elaboreze metodologii de evaluare a caracteristicilor enumerate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a)-(g). [Am. 224]
2. În sensul alineatului (1), statele membre pot colabora cu alte state membre având condiții agroecologice similare. Statele membre respective pot institui facilități comune pentru efectuarea examinării valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă.
3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 75, acte delegate care completează prezentul regulament prin:
(a) stabilirea cerințelor minime privind efectuarea examinării menționate la alineatul (1);
(b) stabilirea metodologiilor de evaluare a caracteristicilor enumerate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) – (g)(ga); [Am. 225]
(c) stabilirea standardelor pentru evaluarea și raportarea rezultatelor examinării valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă.
Respectivele acte delegate adaptează cerințele, metodologiile și standardele prevăzute la literele (a) – (c) la progresele tehnice sau științifice aplicabile, precum și la orice noi politici sau norme ale Uniunii privind agricultura durabilă.
În cazul în care normele în cauză nu sunt încă stabilite, statele membre pot adopta astfel de norme pentru teritoriile lor respective. Ele trebuie să le notifice Comisiei și celorlalte state membre.
Respectivele acte delegate asigură faptul că cerințele minime, metodologiile și standardele menționate la primul paragraf literele (a)-(c) care se aplică părților D și E din anexa I sunt adaptate la caracteristicile specifice ale speciilor respective și la utilizările lor finale, precum și la obiectivele diversității și inovării. [Am. 226]
Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o decizie prin care să solicite unui stat membru să abroge sau să modifice normele respective, în cazul în care se consideră, pe baza dovezilor științifice și tehnice disponibile, că ele nu sunt adecvate pentru examinarea valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă a unui soi. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 227]
4. În scopul înregistrării soiurilor ecologice adecvate producției ecologice, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 19 din Regulamentul (UE) 2018/848, examinarea valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă se efectuează în condiții ecologice, în conformitate cu regulamentul respectiv, în special cu articolul 5 literele (d), (e), (f) și (g), cu articolul 12 și cu partea I din anexa II la regulamentul respectiv.
În cazul în care autoritățile competente nu sunt în măsură să efectueze o examinare în condiții ecologice sau examinarea anumitor caracteristici, inclusiv predispoziția la boli, testarea se poate efectua în condiții de conversie sau cu consum redus de resurse și numai în condițiile absolut necesare pentru finalizarea tratamentelor de testare cu pesticide și cu alți factori de producție externi pentru finalizarea examinării. După caz, statele membre raportează anual Comisiei motivele pentru care nu s-a realizat testarea în condiții ecologice și s-a implementat testarea în condiții neecologice. [Am. 228]
(4a) Autoritățile competente pot include testarea semințelor convenționale în condiții de consum redus de resurse, de conversie ecologică sau în condiții ecologice. [Am. 229]
(4b) Până la ... [10 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia evaluează rezultatele sistemului voluntar menționat la alineatul (1a) și rezumă rezultatele evaluării respective într-un raport către Parlamentul European și Consiliu. [Am. 230]
Articolul 53
Înregistrarea soiurilor de conservare
1. Prin derogare de la articolele 48, 49, 50, 52, 55 alineatul (2), 56, 57 și 59 – 65, un soi de conservare se înregistrează într-un registru național al soiurilor dacă îndeplinește următoarele condiții:
(a) beneficiază de o descriere recunoscută oficial, specificând caracteristicile care o califică drept soi de conservare, în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 3 punctul 29;
(b) indică regiunea sa inițială de origine, dacă este cunoscută, sau condițiile locale în care a fost ameliorat recent; [Am. 231]
(c) poartă o denumire conformă cu articolul 54;
(d) este menținut în Uniune.
Înregistrarea în temeiul prezentului articol este gratuită pentru solicitant. [Am. 232]
2. Un soi de conservare se înregistrează în registrul național al soiurilor la cererea unui operator profesionist stabilit în Uniune. Cererea respectivă trebuie să includă toate elementele menționate la alineatul (1) literele (a) – (d).
Autoritatea competentă acceptă sau respinge înregistrarea unui soi de conservare, după verificarea conformității sale cu alineatul (1). Autoritatea competentă îi comunică solicitantului decizia sa. În cazul respingerii înregistrării, aceasta prezintă motivele care justifică respingerea. [Am. 233]
3. Un soi nu se înscrie în registrul național al soiurilor ca soi de conservare dacă:
(a) este deja înscris în registrul de soiuri al Uniunii cu o descriere oficială, în temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (a), sau a fost eliminat din registrul de soiuri al Uniunii ca soi cu o descriere oficială în ultimii 2 ani sau în termen de 2 ani de la expirarea perioadei acordate în temeiul articolului 71 alineatul (2) sau
(b) este protejat de un regim de protecție comunitară a soiurilor vegetale, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului, sau de un regim de protecție națională a soiurilor vegetale, sau în cazul în care se află în curs o cerere în acest sens.
4. Descrierea recunoscută oficial menționată la alineatul (1) litera (a) se bazează pe rezultatele testelor neoficiale, pe cunoștințele dobândite din experiența practică în timpul cultivării, reproducerii și utilizării sau pe alte informații, îndeosebi din partea autorităților competente în domeniul resurselor genetice ale plantelor sau din partea organizațiilor recunoscute în acest scop de către statele membre.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate menționa caracteristicile și informațiile pe care descrierea respectivă ar trebui să le acopere, dacă este cazul, pentru anumite specii. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2). [Am. 234]
5. Persoana responsabilă cu menținerea unui soi de conservare trebuie să păstreze eșantioane din acesta și, la cerere, să le pună la dispoziția autorităților competente.
Articolul 53a
Cerințe privind înregistrarea unei clone selectate și a unui MRP policlonal în registrul statului membru
(1) Solicitantul depune o cerere la autoritatea competentă, indicând:
(a) specia și, după caz, soiul din care face parte clona selectată sau MRP policlonal, soiul fiind înregistrat într-un registru național al soiurilor menționat la articolul 44;
(b) denumirea propusă și sinonime;
(c) dacă este cazul, descrierea MRP policlonal;
(d) persoana care menține clona selectată sau MRP policlonal;
(e) trimiterea la descrierea principalelor caracteristici ale soiului căruia îi aparține clona selectată sau MRP policlonal;
(f) descrierea principalelor caracteristici de valoare agronomică și/sau de utilizare durabilă ale clonei selectate sau MRP policlonal;
(g) câștigurile genetice estimate ale clonei selectate sau ale MRP policlonal în raport cu performanța globală a soiului relevant;
(h) informații din care să reiasă dacă clona selectată sau MRP policlonal este deja înregistrat într-un registru al unui alt stat membru.
(2) Pentru a fi înregistrată în registrul statului membru, clona selectată trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
(a) este selectată în cadrul soiului din care face parte pentru anumite trăsături fenotipice intrasoi speciale și starea sa fitosanitară care conferă clonei selectate o performanță mai bună, în conformitate cu metodele acceptate la nivel internațional bazate pe metodele Organizației Internaționale a Viei și Vinului;
(b) autenticitatea clonei selectate în raport cu identitatea soiului se asigură prin observarea caracteristicilor fenotipice și, după caz, prin analiza moleculară în conformitate cu standardele acceptate la nivel internațional.
(3) Pentru a fi înregistrată în registrul statului membru, MRP policlonal trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
(a) se selectează într-un singur studiu efectuat pe teren care conține un eșantion reprezentativ din diversitatea genetică globală a soiului, conform unui proiect experimental bazat pe metode acceptate la nivel internațional; acest proiect se bazează pe metodele prescrise de Organizația Internațională a Viei și Vinului și este compus din 7 până la 20 de genotipuri distin(30)cte;
(b) autenticitatea MRP policlonal în raport cu identitatea soiului se asigură prin observarea caracteristicilor fenotipice și, după caz, prin analiza moleculară în conformitate cu standardele acceptate la nivel internațional.
(4) Autoritatea competentă decide cu privire la înregistrarea în registrul statului membru numai după ce concluzionează că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3), astfel cum sunt aplicabile pentru tipul de material. [Am. 235]
Articolul 54
Eligibilitatea denumirilor soiurilor
1. În sensul articolului 47 alineatul (1) litera (b), denumirea unui soi nu se consideră eligibilă dacă:
(a) dreptul anterior al unei terțe părți împiedică utilizarea ei pe teritoriul Uniunii;
(b) se dovedește în general greu de recunoscut sau de reprodus pentru utilizatori;
(c) coincide sau poate fi confundată cu o denumire a unui soi:
(i) utilizată pentru înregistrarea altui soi din aceeași specie sau dintr-o specie înrudită într-un registru național al soiurilor sau în registrul de soiuri al Uniunii; sau în documentația pusă la dispoziția autorității competente de către o persoană fizică sau juridică implicată în conservarea dinamică; [Am. 236]
(ii) utilizată pentru punerea la dispoziție pe piață a unui material din alt soi într-un stat membru sau într-un stat membru al Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante;
cu excepția cazului în care soiul menționat la punctul (i) sau (ii) nu mai există, iar denumirea sa nu a dobândit o semnificație specială; [Am. 237]
(d) coincide sau se poate confunda cu alte denumiri care sunt utilizate în mod curent pentru punerea la dispoziție pe piață a unor bunuri sau care trebuie să rămână neutilizate în temeiul legislației Uniunii;
(e) poate avea caracter ofensator într-un stat membru sau este contrară ordinii publice;
(f) poate induce în eroare sau da naștere la confuzii în privința caracteristicilor, a valorii sau a identității soiului sau în privința identității amelioratorului.
2. Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), dacă un soi este deja înregistrat în alte registre naționale ale soiurilor, denumirea se consideră eligibilă doar dacă este identică cu denumirea care figurează în registrele respective.
Prezentul alineat nu se aplică dacă:
(a) denumirea poate să inducă în eroare sau să producă confuzie în ceea ce privește soiul relevant, în unul sau mai multe state membre; sau
(b) dacă drepturile terților împiedică libera utilizare a denumirii respective pentru soiul în cauză.
3. În cazul în care, după înregistrarea unui soi, se constată de către autoritatea competentă că, la momentul înregistrării, denumirea soiului nu era eligibilă în sensul alineatelor (1) sau (2), solicitantul trebuie să depună o cerere pentru o nouă denumire. Autoritatea competentă trebuie să ia o decizie cu privire la cerere după ce consultă OCSP.
Autoritatea competentă poate permite utilizarea temporară a denumirii anterioare.
4. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 75 pentru completarea prezentului regulament prin stabilirea unor criterii specifice privind eligibilitatea denumirilor soiurilor în ceea ce privește:
(a) legătura lor cu mărcile;
(b) legătura lor cu indicațiile geografice sau denumirile de origine pentru produsele agricole;
(c) acordurile scrise ale titularilor drepturilor anterioare pentru a înlătura obstacolele privind eligibilitatea unei denumiri;
(d) stabilirea situațiilor în care o denumire poate să inducă în eroare sau să creeze confuzie, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (f); și
(e) utilizarea unei denumiri sub formă de cod.
SECȚIUNEA 3
PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE A SOIURILOR ÎN REGISTRELE NAȚIONALE ALE SOIURILOR
Articolul 55
Depunerea cererii
Orice operator profesionist stabilit în Uniune poate depune pe cale electronică la autoritatea competentă o cerere de înregistrare a unui soi în registrul național al soiurilor.
Depunerea acestei cereri poate face obiectul unei taxe plătite de solicitant, astfel cum a fost stabilită de autoritatea competentă.
Articolul 56
Conținutul cererii de înregistrare a unui soi
1. Cererea de înregistrare a unui soi într-un registru național al soiurilor trebuie să conțină următoarele elemente:
(a) solicitarea înregistrării;
(b) identificarea taxonului botanic din care face parte soiul;
(c) dacă este cazul, numărul de înregistrare al solicitantului, precum și numele și adresa sa, sau, după caz, numele și adresele solicitanților comuni, și împuternicirea reprezentantului autorizat;
(d) denumirea propusăprovizorie; [Am. 238]
(da) o denumire a soiului propusă de solicitant, care poate însoți cererea; [Am. 239]
(e) numele și adresa persoanei responsabile pentru menținerea soiului și, după caz, numărul de înregistrare al persoanei respective;
(f) o descriere a principalelor caracteristici ale soiului, informații care să indice dacă acesta este adaptat numai pentru anumite sezoane ale anului și, dacă este disponibil, un chestionar tehnic completat;
(g) descrierea procedurii de menținere a soiului;
(h) locul de ameliorare a soiului și, dacă este cazul, regiunea sa specifică de origine;
(i) informații privind eventuala înregistrare a soiului în alt registru național al soiurilor și, dacă este cazul, mențiunea că solicitantul este la curent că este în curs de examinare o cerere de înregistrare într-unul dintre aceste registre;
(j) în cazul în care soiul conține sau constă într-un organism modificat genetic, dovezi că organismul modificat genetic în cauză este autorizat în vederea cultivării în Uniune, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, sau, după caz, în statul membru respectiv în conformitate cu articolul 26b din Directiva 2001/18/CE și dovezi că sunt respectate cerințele de cultivare și de monitorizare în perioada de vegetație respectivă; [Am. 240]
(k) în cazul în care cererea se referă la soiuri de conservare, informații referitoare la furnizarea unei descrieri a soiului recunoscute oficial, o dovadă a descrierii respective și orice document sau publicație în sprijinul acestei cereri; [Am. 241]
(l) în cazul unei cereri privind soiurile care beneficiază de protecție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2100/94 sau al legislației unui stat membru, dovada că soiul este protejat de un astfel de drept, însoțită de descrierea oficială corespunzătoare;
(m) în cazul în care soiul conține sau constă într-o plantă NTG de categoria 1, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului(31) (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG), dovada că planta respectivă a obținut o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1 în conformitate cu articolul 6 sau 7 din regulamentul respectiv sau este un descendent al unei (unor) astfel de plante;
(n) în cazul în care soiul conține sau constă într-o plantă NTG de categoria 2, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (8) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG ...), indicarea acestui fapt;
(o) utilizarea preconizată sau condițiile de cultivare, dacă esteîn cazul, în conformitate cu în care soiul are toleranță la erbicide așa cum se menționează la articolul 47 alineatul (2), ale soiului.(1) litera (f) sau are caracteristici speciale care pot duce la efecte agronomice nedorite așa cum se menționează la articolul 47 alineatul (1) litera (g), indicarea acestui fapt; [Am. 242]
(oa) tehnicile de ameliorare utilizate pentru dezvoltarea soiului; [Am. 243]
(ob) existența oricărui drept de proprietate intelectuală asupra soiului, componentelor și caracteristicilor acestuia, în limitele drepturilor solicitate sau acordate solicitantului pentru soiul respectiv, inclusiv în cazul în care solicitantul a semnat o licență contractuală sau a obținut o licență obligatorie pentru utilizarea unui brevet deținut de un alt operator. [Am. 244]
2. Cererea de înregistrare a unui soi într-un registru național al soiurilor trebuie să fie însoțită de un eșantion care urmează să fie utilizat pentru examinarea soiului respectiv. Autoritatea competentă a statului membru respectiv stabilește un termen limită pentru prezentarea eșantionului respectiv și precizează calitatea și cantitatea acestuia.
Articolul 57
Examinarea cererii din punctul de vedere al formei
1. Autoritatea competentă din statul membru respectiv înregistrează și examinează fiecare cerere menționată la articolul 55 pentru a stabili dacă aceasta respectă cerințele prevăzute la articolul 56.
2. În cazul în care cererea nu respectă cerințele prevăzute la articolul 56, autoritatea competentă oferă solicitantului posibilitatea de a rectifica cererea în consecință într-un anumit termen. În cazul în care cererea nu îndeplinește aceste cerințe până la expirarea termenului acordat, autoritatea competentă respinge cererea și anulează înregistrarea soiului.
Articolul 58
Data cererii de înregistrare
Data depunerii cererii de înregistrare este data la care cererea, în deplină conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 56, este primită de autoritatea competentă din statul membru respectiv.
Autoritățile competente trimit imediat solicitantului o confirmare a depunerii cu succes a cererii, inclusiv informații privind data depunerii respective.
Articolul 59
Examinarea tehnică a soiului
1. În cazul în care, în urma examinării formale, se constată că cererea respectă cerințele prevăzute la articolul 56, se efectuează examinarea tehnică a soiului.
Examinarea tehnică se efectuează prin cultivarea soiului, ținând seama de utilizarea preconizată și de condițiile de cultivare a soiului. Alte mijloace, inclusiv utilizarea tehnicilor biomoleculare, pot fi utilizate ca instrument suplimentar, în funcție de scopul examinării tehnice, de speciile în cauză sau de caracteristicile care trebuie verificate, astfel cum se stabilește în temeiul actului de punere în aplicare menționat la articolul 47 alineatul (2) privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea.
Examinarea tehnică menționată trebuie să verifice:
(a) respectarea cerințelor privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea soiului, stabilite la articolele 48 – 50;
(b) dacă soiul prezintă o valoare agronomică și/sau de utilizare durabilă, în conformitate cu articolul 52, în cazul soiurilor menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (a) punctul (ii).
2. Examinarea tehnică menționată la alineatul (1) se efectuează de către autoritățile competente în conformitate cu articolul 60, cu excepția cazului în care se aplică derogarea menționată la articolul 61 alineatul (1).
3. În cazul în care este deja disponibil un raport oficial privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea soiului, întocmit de OCSP sau de o altă autoritate competentă, autoritatea competentă ia în considerare concluziile raportului respectiv în scopul încheierii examinării tehnice.
4. Efectuarea examinării tehnice menționate la alineatul (1) poate face obiectul unei taxe plătite de solicitant, astfel cum a fost stabilită de autoritatea competentă.
Articolul 60
Auditul spațiilor de lucru ale autorității competente
Autoritatea competentă din statul membru respectiv poate efectua examinarea tehnică în ceea ce privește respectarea cerințelor privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea menționate la articolele 48 – 50 numai după ce spațiile și modalitățile sale de lucru, dedicate acestui scop, au fost considerate adecvate pentru efectuarea acestei examinări în urma unui audit efectuat de OCSP sau de Comisie.
Pe baza auditului menționat la primul paragraf, Comisia poate recomanda autorității competente, dacă este cazul, acțiuni care să garanteze că spațiile de lucru și organizarea autorităților competente sunt adecvate. Comisia poate efectua audituri suplimentare și, după caz, poate recomanda autorităților competente acțiuni corective pentru a garanta faptul că spațiile de lucru și organizarea lor sunt adecvate.
Articolul 61
Autorizarea solicitantului de a efectua examinarea tehnică a valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă
1. Prin derogare de la articolul 59 alineatul (2) și numai pentru operatorii din cadrul sistemului voluntar menționat la articolul 52 alineatul (1a), autoritatea competentă poate autoriza solicitantul să efectueze examinarea tehnică vizând stabilirea valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă a soiului, în conformitate cu articolul 52, sau o parte din aceasta, poate fi efectuată de către solicitant dacă: [Am. 245]
(a) solicitantul a fost autorizat de autoritatea competentă din statul membru respectiv; [Am. 246]
(b) examinarea se efectuează sub supravegherea oficială și îndrumarea autorității competente în cauză; și
(c) examinarea se efectuează în spațiile de lucru dedicate acestui scop;
(ca) examinarea nu înlocuiește evaluarea riscurilor prevăzută în cererea de autorizație de introducere pe piață în conformitate cu Directiva 2001/18/CE privind organismele modificate genetic. [Am. 247]
2. Înainte de a acorda autorizația pentru efectuarea examinării tehnice în spațiile de lucru ale amelioratorului, autoritatea competentă efectuează un audit al spațiilor de lucru, al resurselor și al capacităților de organizare ale solicitantului. Auditul trebuie să verifice dacă spațiile de lucru, facilitățile de laborator, organizarea și efectuarea inspecțiilor în câmp sunt adecvate pentru efectuarea examinării tehnice în spațiile de lucru ale amelioratorilor în ceea ce privește respectarea cerințelor privind valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă menționate la articolul 52.
3. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 75, pentru completarea prezentului regulament care să precizeze normele privind auditul menționat la alineatul (2).
4. Pe baza auditului menționat la alineatul (2), autoritatea competentă poate recomanda solicitantului, dacă este cazul, acțiuni care să asigure faptul că spațiile de lucru și organizarea examinării solicitantului sunt adecvate.
5. Autoritatea competentă poate efectua audituri suplimentare pe lângă cele menționate la alineatul (2) și, după caz, poate recomanda solicitantului să întreprindă, într-o anumită perioadă de timp, acțiuni corective privind spațiile și modalitățile sale de lucru. În cazul în care autoritatea competentă concluzionează, după această perioadă, că spațiile și modalitățile de lucru ale solicitantului nu sunt adecvate, ea poate retrage sau modifica autorizația menționată la alineatul (1).
Articolul 62
Norme suplimentare privind examinarea tehnică
1. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 75, pentru a completa cerințele privind examinarea tehnică menționate la articolul 59. Actele delegate respective se pot referi la:
(a) calificarea, formarea și activitățile personalului autorității competente sau ale solicitantului, în scopul efectuării examinării tehnice menționate la articolul 61;
(b) echipamentele necesare, inclusiv laboratoarele pentru testare, necesare pentru efectuarea examinării tehnice;
(c) stabilirea unei colecții de soiuri de referință pentru a compara soiul examinat cu alte soiuri în vederea evaluării caracterului distinct și gestionarea stocării colecției de referință;
(d) instituirea unor sisteme de management al calității, incluzând înregistrarea activităților și protocoale sau orientări, care urmează să fie utilizate pentru examinarea tehnică;
(e) efectuarea inspecțiilor în câmp și a testelor de laborator pentru anumite genuri sau specii, inclusiv tehnici biomoleculare.
Actele delegate respective se adaptează la protocoalele științifice și tehnice internaționale disponibile.
2. În cazul în care nu au fost adoptate cerințe în temeiul alineatului (1), examinările tehnice se realizează în conformitate cu protocoalele naționale în ceea ce privește elementele menționate la alineatul (1) literele (a) – (e).
Articolul 63
Confidențialitate
1. În cazul în care, în cadrul examinării tehnice menționate la articolul 59, se dovedește necesară examinarea componentelor genealogice, rezultatele acestei examinări și descrierea componentelor genealogice se tratează ca fiind confidențiale, dacă solicitantul depune o cerere în acest sens.
2. În cazul soiurilor de MRP destinate exclusiv producției de materii prime agricole în scopuri industriale, anumite elemente ale examinării tehnice și utilizările prevăzute ale soiurilor respective, a căror publicare poate afecta poziția concurențială a solicitantului, se tratează ca fiind confidențiale, în cazul în care solicitantul respectiv depune o cerere în acest sens.
3. Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolului 8 din Regulamentul (UE) 2017/625. Autoritățile competente țin seama în mod corespunzător de respectarea confidențialității informațiilor comerciale sau industriale în cazul în care o astfel de confidențialitate este prevăzută de dreptul Uniunii sau de dreptul intern pentru a proteja un interes economic legitim. [Am. 248]
Articolul 64
Raportul de examinare provizoriu și descrierea oficială provizorie
1. În urma examinării tehnice prevăzute la articolul 59, autoritatea competentă întocmește un raport de examinare provizoriu privind conformitatea cu cerințele privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea, precum și caracteristicile valorii agronomice și/sau de utilizare durabilă, după caz, astfel cum se menționează la articolele 48, 49, 50 și 52, și furnizează o descriere oficială provizorie a soiului pe baza raportului respectiv.
2. Raportul de examinare provizoriu se poate referi la concluziile altor rapoarte de examinare referitoare la soiul relevant, elaborate de autoritatea competentă în cauză, de alte autorități competente sau de OCSP.
3. Autoritatea competentă comunică solicitantului raportul de examinare provizoriu și descrierea oficială provizorie a soiului. Solicitantul poate prezenta observații cu privire la aceste documente în termen de 15 zile calendaristice.
4. În cazul în care autoritatea competentă consideră că raportul de examinare provizoriu nu constituie o bază suficientă pentru o decizie privind înregistrarea soiului, ea cere solicitantului informații, examinări sau alte acțiuni suplimentare, după caz, pentru a asigura conformitatea soiului cu cerințele privind caracterul distinct, uniformitatea, stabilitatea și valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă, astfel cum se prevede la articolele 48, 49, 50 și, respectiv, 52.
Articolul 65
Raportul de examinare și descrierea oficială definitivă
După analizarea eventualelor observații cu privire la raportul de examinare provizoriu și descrierea oficială provizorie furnizate de solicitant, autoritatea competentă emite un raport de examinare definitiv și o descriere oficială definitivă privind caracterul distinct, uniformitatea și stabilitatea soiului, inclusiv un rezumat al rezultatelor examinării privind valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă.
Autoritățile competente, pe baza unei cereri argumentate, pun la dispoziția terților rapoartele de examinare și descrierea oficială, sub rezerva dispozițiilor naționale sau a dreptului Uniunii privind protecția datelor și a normelor privind confidențialitatea.
Articolul 66
Examinarea denumirii unui soi
După examinarea formală a cererii menționată la articolul 57 și înainte de înregistrarea unui soi într-un registru național al soiurilor în temeiul articolului 67, autoritatea competentă consultă OCSP cu privire la denumirea soiului propusă de solicitant.
OCSP transmite autorității competente o recomandare privind eligibilitatea denumirii soiului propuse de solicitant, în conformitate cu articolul 54. Autoritatea competentă informează solicitantul cu privire la această recomandare.
Articolul 67
Decizie privind înregistrarea unui soi în registrul național al soiurilor
1. Dacă, pe baza procedurii prevăzute la articolele 55 – 66, se concluzionează că soiul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 47 alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru respectiv decide să înregistreze soiul în registrul național al soiurilor.
2. Autoritatea competentă adoptă o decizie de refuz al înregistrării în registrul național al soiurilor în cazul în care:
(a) constată că cerințele prevăzute la articolul 47 alineatul (1) și la articolul 48 nu sunt îndeplinite; sau [Am. 249]
(b) solicitantul nu a respectat obligațiile prevăzute în acest sens la articolele 55 – 64.
3. Deciziile prin care se refuză înregistrarea unui soi în registrul național al soiurilor trebuie să precizeze motivele care stau la baza refuzului respectiv.
4. Autoritatea competentă transmite solicitantului o copie a deciziei menționate la alineatele (1) și (2).
5. Deciziile menționate la alineatele (1) și (2) pot face obiectul unei căi de atac, în conformitate cu normele administrative ale statului membru în cauză. Orice cale de atac împotriva unei decizii menționate la alineatul (1) are efect suspensiv asupra înregistrării soiului respectiv.
6. Adoptarea deciziei menționate la alineatul (1) poate fi condiționată de plata unei taxe de către solicitant, stabilită de autoritatea competentă.
Articolul 68
Soiuri înregistrate în conformitate cu Directivele 68/193/CEE, 2002/53/CE, 2002/55/CE și 2008/90/CE
1. Prin derogare de la articolele 54 – 67, autoritățile competente înregistrează imediat în registrele lor naționale ale soiurilor toate soiurile admise în mod oficial sau înregistrate înainte de... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], în cataloagele, listele sau registrele întocmite de statele lor membre în conformitate cu articolul 5 din Directiva 68/193/CEE, cu articolul 3 din Directiva 2002/53/CE, cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/55/CE și soiurile cu o descriere oficială în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/90/CE, fără a aplica procedura de înregistrare prevăzută la articolele respective. [Am. 250]
2. Prin derogare de la articolul 53, soiurile admise în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2008/62/CE, cu articolul 3 alineatul (1) și cu articolul 321 alineatul (1) din Directiva 2009/145/CE și soiurile cu o descriere recunoscută oficial în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2008/90/CE înainte de... [JO, vă rugăm să introduceți data intrării în vigoare a prezentului regulament] se înregistrează imediat în registrele naționale ale soiurilor ca soiuri de conservare prevăzute cu o descriere recunoscută oficial, fără a se aplica procedura de înregistrare prevăzută la articolul respectiv. [Am. 251]
SECȚIUNEA 4
Perioada de înregistrare și menținerea soiului
Articolul 69
Perioada de înregistrare
1. Perioada de înregistrare a unui soi într-un registru național al soiurilor („perioada de înregistrare”) este de 10 ani.
Cu toate acestea, perioada de înregistrare este de 30 de ani în cazul soiurilor de conservare și al soiurilor din speciile de plante fructifere și de material de înmulțire a viței-de-vie enumerate în anexa I părțile C și D. [Am. 252]
În cazul soiurilor care constau în sau conțin un organism modificat genetic, perioada de înregistrare se limitează la perioada de autorizare pentru cultivare a organismului modificat genetic, în temeiul Directivei 2001/18/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.
În cazul soiurilor care constau în sau conțin o plantă NTG de categoria 2, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (8) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG ...), perioada de înregistrare se limitează la perioada pentru care planta respectivă este autorizată în temeiul regulamentului respectiv.
2. Perioada de înregistrare a unui soi într-un registru național al soiurilor poate fi reînnoită pentru o perioadă suplimentară de 10 ani, sau respectiv de 30 de ani, în conformitate cu procedura și condițiile stabilite la articolul 70.
În cazul unui soi care constă în sau conține un organism modificat genetic, reînnoirea perioadei de înregistrare se limitează la perioada de autorizare pentru cultivare a organismului modificat genetic, în temeiul Directivei 2001/18/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.
3. Înregistrarea unui soi poate face obiectul unei taxe anuale plătite de solicitant, astfel cum a fost stabilită de autoritatea competentă.
Articolul 70
Procedura și condițiile de reînnoire a înregistrării
1. Oricine dorește să reînnoiască înregistrarea unui soi trebuie să depună o cerere, nu mai devreme de 12 luni și nu mai târziu de 6 luni înainte de expirarea perioadei de înregistrare menționată la articolul 69 alineatul (1).
2. Cererea se depune în format electronic. Ea trebuie să fie însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (3).
3. Reînnoirea înregistrării unui soi într-un registru național al soiurilor poate fi aprobată numai dacă:
(a) solicitantul prezintă suficiente dovezi că soiul respectă în continuare cerințele prevăzute la articolul 47 alineatul (1); și
(b) autoritatea competentă din statul membru respectiv stabilește că există o persoană responsabilă pentru menținerea soiului în conformitate cu articolul 72.
4. Din proprie inițiativă, autoritatea competentă poate reînnoi înregistrarea unui soi dacă acesta se bucură în continuare de o cerere mare din partea operatorilor profesioniști și a fermierilor în cauză sau dacă ar trebui menținut în interesul conservării resurselor genetice vegetale, cu condiția ca soiul să nu mai fie protejat de un titlu de protecție aparținând amelioratorilor de plante în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2100/94 și cu condiția ca soiul să fie radiat de pe listă timp de cel puțin doi ani. [Am. 253]
Articolul 71
Radierea din registrele naționale ale soiurilor
1. Autoritatea competentă din statul membru respectiv radiază un soi din registrul național al soiurilor dacă:
(a) aceasta concluzionează, pe baza unor noi elemente de probă, că cerințele de înregistrare stabilite la articolul 47 alineatul (1) nu mai sunt îndeplinite;
(b) solicitantul nu plătește taxa stabilită de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 55, articolul 59 alineatul (4), articolul 67 alineatul (6) și articolul 69 alineatul (3);
(c) persoana responsabilă cu menținerea soiului, astfel cum se menționează la articolul 72, solicită acest lucru sau persoana respectivă a încetat să mai mențină soiul și nicio altă persoană nu și-a asumat responsabilitatea pentru menținerea soiului;
(d) nu se mai asigură menținerea soiului în conformitate cu cerințele de la articolul 72;
(e) soiul este menținut într-o țară terță, care nu a oferit asistență privind controalele menținerii în temeiul articolului 72 alineatul (7);
(f) la momentul depunerii cererii, au fost furnizate informații false sau frauduloase pe baza cărora a fost luată decizia de înregistrare;
(g) nu a fost depusă nicio cerere de reînnoire până la termenul menționat la articolul 70 alineatul (1), iar perioada de valabilitate a înregistrării menționată la articolul 69 alineatul (1) a expirat.
2. La cererea solicitantului, autoritatea competentă poate permite ca un soi care a fost radiat din registrul național al soiurilor în conformitate cu alineatul (1) litera (g) să fie pus în continuare la dispoziție pe piață până la data de 30 iunie din cel de-al treilea an de la radierea din registru.
Cererea respectivă se depune cel târziu la data expirării perioadei de valabilitate a înregistrării.
3. În urma radierii sale dintr-un registru național al soiurilor, astfel cum se menționează la alineatul (1), soiul în cauză se radiază imediat din registrul de soiuri al Uniunii, dacă nu este înregistrat în niciun alt registru național al soiurilor.
Articolul 72
Menținerea soiului
1. Soiurile înregistrate într-un registru național al soiurilor trebuie să fie menținute de solicitant sau de o altă persoană notificată de solicitant autorității competente. Autoritatea competentă autorizează cealaltă persoană să întreprindă acțiuni de menținere a soiului, în cazul în care persoana respectivă își dovedește capacitatea de a îndeplini această sarcină, iar autoritatea competentă retrage autorizația în cazul în care persoana respectivă nu mai este în măsură să acționeze în acest sens. Solicitantul trebuie să notifice numele și numărul de înregistrare ale persoanei respective autorității competente a statului membru.
2. Menținerea soiului se efectuează în conformitate cu practicile acceptate în ceea ce privește, după caz, genurile, speciile sau anumite tipuri de soiuri.
3. Persoanele menționate la alineatul (1) trebuie să țină evidența activităților de menținere a soiului. Autoritatea competentă trebuie să poată verifica în orice moment menținerea soiului pe baza evidențelor respective. Evidențele respective se referă, de asemenea, la producerea materialului prebază, de bază, certificat și standard și la etapele de producție anterioare obținerii materialului prebază.
O probă de referință a soiului în cauză se pune la dispoziția autorității competente, la cerere.
4. Autoritatea competentă efectuează controale privind modul în care este efectuată menținerea soiului și poate să colecteze, în acest scop, eșantioane din soiurile în cauză. Frecvența acestor controale se bazează pe probabilitatea nerespectării alineatelor (1) – (3).
5. În cazul în care o autoritate competentă constată că persoana responsabilă cu menținerea soiului nu respectă dispozițiile de la alineatele (1) – (3), ea acordă persoanei respective timpul necesar pentru a lua măsuri corective sau pentru a solicita unei alte persoane să întreprindă acțiuni de menținere a soiului. În cazul în care nu se ia nicio măsură în acest termen, autoritatea competentă radiază soiul din registrul național al soiurilor în conformitate cu articolul 71.
6. În cazul în care menținerea soiului are loc într-un alt stat membru decât statul membru în al cărui registru național al soiurilor a fost înregistrat soiul, autoritățile competente din cele două state membre în cauză trebuie să își acorde reciproc asistență în ceea ce privește controalele privind menținerea soiului. În cazul în care nu se acordă asistență într-un termen rezonabil sau în cazul în care se concluzionează că menținerea soiului nu este efectuată în conformitate cu prezentul articol, autoritatea competentă respectivă radiază soiul din registrul național al soiurilor în conformitate cu articolul 71.
7. În cazul în care menținerea soiului are loc într-o țară terță, autoritățile competente din statul membru în al cărui registru național al soiurilor a fost înregistrat soiul solicită asistență autorităților țării terțe pentru controalele privind menținerea soiurilor, în cazul în care menținerea în cauză a făcut obiectul recunoașterii echivalenței menționate la articolul 39 alineatul (5). În cazul în care nu se acordă asistență într-un termen rezonabil sau în cazul în care se concluzionează că menținerea soiului nu este efectuată în conformitate cu prezentul articol, autoritatea competentă respectivă radiază soiul din registrul național al soiurilor în conformitate cu articolul 71.
SECȚIUNEA 5
PĂSTRAREA DOCUMENTAȚIEI ȘI A EȘANTIOANELOR
Articolul 73
Documentația privind registrele naționale ale soiurilor
Autoritatea competentă din statul membru respectiv păstrează un dosar privind fiecare soi înregistrat în registrul național al soiurilor, cuprinzând:
(a) descrierea oficială sau descrierea recunoscută în mod oficial a soiului;
(b) raportul de examinare; și
(c) orice raport de examinare suplimentar elaborat în conformitate cu articolul 64 alineatul (4).
În cazul unei descrieri recunoscute oficial, dosarul trebuie să cuprindă numai descrierea respectivă și documentele care stau la baza acesteia.
Articolul 74
Eșantioane din soiurile înregistrate
Autoritățile competente păstrează eșantioane din soiurile înregistrate în registrele naționale ale soiurilor și le pun la dispoziția oricărui terț, la cerere.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate preciza dimensiunea eșantioanelor respective, normele de înlocuire a acestora în cazul în care cantitatea eșantionului inițial este prea limitată sau nu mai este adecvată din cauza utilizării sale în cadrul altor examinări, precum și transmiterea lor către alte autorități competente. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII PROCEDURALE
Articolul 75
Exercitarea delegării de competențe
1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
2. Delegarea de competențeCompetența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (4), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolul 15 alineatul (5), articolul 20 alineatul (2), articolul 22 alineatul (2), articolul 24 alineatul (4), articolul 27 alineatul (3), articolul 30a, articolul 33 alineatele(1) și (3), articolul 38 alineatele (1) și (2), articolul 46 alineatul (2), articolul 47 alineatul (3), articolul 52 alineatul (3), articolul 54 alineatul (4), articolul 61 alineatul (3) și articolul 62 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [Am. 254]
Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de cinci ani, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani.
3. Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (4), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolul 15 alineatul (5), articolul 20 alineatul (2), articolul 22 alineatul (2), articolul 24 alineatul (4), articolul 27 alineatul (3), articolul 30a, articolul 33 alineatele(1) și (3), articolul 38 alineatele (1) și (2), articolul 46 alineatul (2), articolul 47 alineatul (3), articolul 52 alineatul (3), articolul 54 alineatul (4), articolul 61 alineatul (3) și articolul 62 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificatăspecificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoareproduce efecte din ziua care urmează datei publicării eiacesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare. [Am. 255]
4. Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
5. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
6. Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (4), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolul 15 alineatul (5), articolul 20 alineatul (2), articolul 22 alineatul (2), articolul 24 alineatul (4), articolul 27 alineatul (3), articolul 30a, articolul 33 alineatele(1) și (3), articolul 38 alineatele (1) și (2), articolul 46 alineatul (2), articolul 47 alineatul (3), articolul 52 alineatul (3), articolul 54 alineatul (4), articolul 61 alineatul (3) și articolul 62 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici denici Parlamentul European, nici de Consiliu și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentuluiacestuia către Parlamentul European și Consiliului sau dacă, înainte de expirareaConsiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [Am. 256]
Articolul 76
Procedura comitetului
1. Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, instituit prin articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(32). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.
3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.
CAPITOLUL VI
RAPORTARE, SANCȚIUNI ȘI MODIFICĂRI ALE REGULAMENTELOR (UE) 2016/2031, 2017/625 ȘI 2018/848
Articolul 77
Raportare
1. Până la ... [5 ani de la data aplicării prezentului regulament] și, ulterior, o dată la 5 ani, statele membre transmit Comisiei un raport privind următoarele:
(a) cantitățile de MRP certificat și standard și suprafețele utilizate pentru producția lor, pe an și pe specii, cu specificarea cantităților utilizate pentru soiurile ecologice adecvate pentru producția ecologică; [Am. 257]
(b) cantitățile de MRP comercializat din material eterogen și suprafețele utilizate pentru producția lor pe an și pe specii;
(c) cantitățile de MRP comercializat din soiuri de conservare pe an și pe specii;
(d) numărul operatorilor profesioniști care utilizează derogările pentru comercializare către utilizatorii finali, în conformitate cu articolul 28, și speciile în cauză și cantitățile totale de MRP pe specii; [Am. 258]
(e) numărul de bănci de gene, organizații și rețele de conservare cu un obiectiv statutar sau de altă natură declarat de conservare a resurselor genetice vegetale, în conformitate cu articolul 29, și a speciilor în cauză; [Am. 259]
(f) cantitățile definite pe specii pentru semințele care fac obiectul unui schimb în natură între fermieri, în conformitate cu articolul 30; [Am. 260]
(g) cantitățile autorizate pe specii pentru MRP destinat testelor și studiilor de ameliorare a noilor soiuri, în conformitate cu articolul 31; [Am. 261]
(h) cantitățile de MRP pe genuri și specii în cazul cărora se aplică articolul 33 alineatul (4);
(i) cantitățile de MRP pe genuri și specii importate din țări terțe, în conformitate cu articolul 39;
(j) sancțiunile impuse în conformitate cu articolul 78;
(k) numărul operatorilor profesioniști stabiliți pe teritoriul lor;
(ka) progresele înregistrate în ceea ce privește conservarea și utilizarea durabilă a resurselor fitogenetice pentru alimentație și agricultură, și anume prin numărul de entități care au notificat utilizarea articolului 29 și alte date conexe. [Am. 331]
2. Comisia specifică, prin acte de punere în aplicare, formatele tehnice pentru raportarea efectuată în temeiul alineatului (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 76 alineatul (2).
Articolul 78
Sancțiuni
1. Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare garantării punerii lor în aplicare. Sancțiunile stabilite trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de prevenire și descurajare. Statele membre informează Comisia fără întârziere cu privire la normele și măsurile respective și la orice modificare ulterioară privind aceste norme. [Am. 262]
2. Statele membre asigură faptul că sancțiunile financiare pentru încălcările prezentului regulament, săvârșite prin practici frauduloase, sunt proporționale, în conformitate cu dreptul intern, cel puțin fie cu avantajul economic dobândit pentru operatorul profesionist, fie cu un procent din cifra de afaceri a operatorului profesionist.
Articolul 79
Modificarea Regulamentului (UE) 2016/2031
La articolul 37 din Regulamentul (UE) 2016/2031, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia stabilește, după caz, măsuri menite să prevină prezența organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune pe plantele destinate plantării în cauză, astfel cum se menționează la articolul 36 litera (f). Măsurile respective se referă, după caz, la introducerea și circulația pe teritoriul Uniunii a plantelor în cauză.”
"
Articolul 80
Modificarea Regulamentului (UE) 2017/625
Regulamentul (UE) 2017/625 se modifică după cum urmează:
(1) La articolul 1 alineatul (2), se adaugă următoarea literă:"
„(k) producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor.;”
"
(2) La articolul 3, se adaugă următorul punct:"
„52. „material de reproducere a plantelor” înseamnă material de reproducere a plantelor astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului(*)+”;
_________
(*) Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului …. (JO ..., p.). [nota de subsol care se va regăsi în regulamentul respectiv se introduce aici]
[+ JO: Introduceți în text numărul prezentului regulament și introduceți în nota de subsol numărul, data, titlul și trimiterea la JO ale prezentului regulament.]”
"
(3) După articolul 22 se introduce următorul articol:"
„Articolul 22a
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în legătură cu materialul de reproducere a plantelor
1. Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) trebuie să includă controalele oficiale vizând materialul de reproducere a plantelor, precum și operatorii și alte persoane cărora li se aplică normele respective.
2. Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra materialului de reproducere a plantelor în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) aplicabile respectivelor bunuri și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a efectuării respectivelor controale oficiale.
Respectivele acte delegate instituie norme privind cerințe specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale privind:
(a)
importul și comercializarea în Uniune a anumitor materiale de reproducere a plantelor care fac obiectul normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) privind identificarea și calitatea acestuia și
(b)
cerințe specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale privind activitățile operatorilor în timpul producției anumitor materiale de reproducere a plantelor care fac obiectul normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k).
3. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra materialului de reproducere a plantelor în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) aplicabile respectivelor bunuri și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale privind:
(a)
frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde riscurilor uniforme recunoscute de neconformitate cu normele privind materialul de reproducere a plantelor cu o anumită origine sau proveniență;
(b)
frecvența uniformă a controalelor oficiale efectuate de autoritățile competente asupra operatorilor autorizați să efectueze certificarea sub supraveghere oficială în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) .../...++
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).
_________
++ JO: Rugăm inserați în text numărul prezentului regulament.
4. În sensul articolului 30 se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.”
"
(4) La articolul 40 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:"
„(c) laboratoarele acreditate de Asociația Internațională pentru Testarea Semințelor pentru a efectua analize, teste și diagnosticări pe eșantioane de semințe.”
"
Articolul 81
Modificarea Regulamentului (UE) 2018/848
Regulamentul (UE) 2018/848 se modifică după cum urmează:
(1) Articolul 3 se modifică după cum urmează:
(a) punctul 17 se înlocuiește cu următorul text:"
„17.«material de reproducere a plantelor» înseamnă material de reproducere a plantelor astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului(*)+;”;
____________
(*) Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului …. (JO ..., p.). [nota de subsol care se va regăsi în regulamentul respectiv se introduce aici]
[+ JO: Introduceți în text numărul prezentului regulament și introduceți în nota de subsol numărul, data, titlul și trimiterea la JO ale prezentului regulament.]”
"
(b) punctul 18 se înlocuiește cu următorul text:"
„18.«material eterogen ecologic» înseamnă material eterogen astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (27) din Regulamentul (UE) .../...(*)++, produs în conformitate cu prezentul regulament;”
____________
(*) Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului …. (JO ..., p.). [nota de subsol care se va regăsi în regulamentul respectiv se introduce aici]
[++ JO: Introduceți în text numărul prezentului regulament.]”
"
(2) Articolul 13 se elimină.
(3) Al doilea paragraf de la punctul 1.8.4 din partea I a anexei II la Regulamentul (UE) 2018/848 se înlocuiește cu următorul text: „Toate practicile de înmulțire, excepție făcând culturile de țesuturi de plante, culturile celulare, germoplasma, meristemele, clonele himerice, materialul micropropagat, se desfășoară în cadrul unei gestionări ecologice certificate”. [Am. 263]
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 82
Abrogări
Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/53/CE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE și 2008/90/CE se abrogă.
Trimiterile la aceste acte abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.
Articolul 83
Intrare în vigoare și aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu … [36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].
Cu toate acestea,
(a) articolul 40 alineatul (4) se aplică după trei zile de la intrarea în vigoare a prezentului regulament;
(b) articolul 52 se aplică de la ... [60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] în cazul speciilor, cu condiția să existe cerințele, metodologiile și standardele de examinare respective pentru evaluarea caracteristicilor enumerate în părțile B și C din anexa Ila articolul 52 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a)-(gb). Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. [Am. 264]
Adoptat la …,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
ANEXA I
GENURI ȘI SPECII ȘI UTILIZĂRILE LOR AFERENTE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 2
PARTEA A
Genuri și specii care urmează să fie utilizate pentru producția de plante de cultură agricole, altele decât legumele
Agrostis canina L.
Agrostis capillaris L.
Agrostis gigantea Roth
Agrostis stolonifera L.
Alopecurus pratensis L.
Arachis hypogaea L.
Arrhenatherum elatius (L.) P. Beauv. ex J. Presl & C. Presl
Avena nuda L.
Avena sativa L. (include A. byzantina K. Koch)
Avena strigosa Schreb.
Beta vulgaris L. partim
Biserrula pelecinus L.
Brassica juncea (L.) Czern.
Brassica napus L. var. napobrassica (L.) Rchb.
Brassica napus L. var. napus
Brassica nigra (L.) W.D.J. Koch
Brassica oleracea L. convar. acephala (DC.) Alef. var. medullosa Thell. + var. varidis L.
Brassica rapa L. var. silvestris (Lam.) Briggs
Bromus catharticus Vahl
Bromus sitchensis Trin.
Cannabis sativa L.
Carthamus tinctorius L.
Carum carvi L.
Cynodon dactylon (L.) Pers.
Dactylis glomerata L.
Festuca arundinacea Schreber
Festuca filiformis Pourr
Festuca ovina L.
Festuca pratensis Huds.
Festuca rubra L.
Festuca trachyphylla (Hack.) Krajina
Galega orientalis Lam.
Glycine max (L.) Merr. partim
Gossypium spp.
Hedysarum coronarium L.
Helianthus annuus L.
Hordeum vulgare L.
Lathyrus cicera L.
Linum usitatissimum L.
Lolium multiflorum Lam.
Lolium perenne L.
Lolium x hybridum Hausskn
Lotus corniculatus L.
Lupinus albus L.
Lupinus angustifolius L.
Lupinus luteus L.
Medicago doliata Carmign.
Medicago italica (Mill.) Fiori
Medicago littoralis Rohde ex Loisel.
Medicago lupulina L.
Medicago murex Willd.
Medicago polymorpha L.
Medicago rugosa Desr.
Medicago sativa L.
Medicago sativa L. nothosubsp. varia (Martyn) Arcang.
Medicago scutellata (L.) Mill.
Medicago truncatula Gaertn.
Onobrychis viciifolia Scop.
Ornithopus compressus L.
Ornithopus sativus Brot.
Oryza sativa L.
Papaver somniferum L.
Phacelia tanacetifolia Benth.
Phalaris aquatica L.
Phalaris canariensis L.
Phleum nodosum L.
Phleum pratense L.
Pisum sativum L. partim
Plantago lanceolata L.
Poa annua L.
Poa nemoralis L.
Poa palustris L.
Poa pratensis L.
Poa trivialis L.
Raphanus sativus L. var. oleiformis Pers.
Secale cereale L.
Sinapis alba L.
Sorghum bicolor (L.) Moench subsp. bicolor
Sorghum bicolor (L.) Moench subsp. bicolor x Sorghum bicolor (L.) Moench subsp. drummondii (Steud.) de Wet ex Davidse
Sorghum bicolor (L.) Moench subsp. drummondii (Steud.) de Wet ex Davidse
Trifolium alexandrinum L. Berseem
Trifolium fragiferum L.
Trifolium glanduliferum Boiss.
Trifolium hirtum All.
Trifolium hybridum L.
Trifolium incarnatum L.
Trifolium isthmocarpum Brot.
Trifolium michelianum Savi
Trifolium pratense L.
Trifolium repens L.
Trifolium resupinatum L.
Trifolium squarrosum L.
Trifolium subterraneum L.
Trifolium vesiculosum Savi
Trigonella foenum-graecum L.
Trisetum flavescens (L.) P. Beauv.
Triticum aestivum L. subsp. aestivum
Triticum aestivum L. subsp. spelta (L.) Thell.
Triticum turgidum L. subsp. durum (Desf.) van Slageren
Vicia benghalensis L.
Vicia faba L. partim
Vicia pannonica Crantz
Vicia sativa L.
Vicia villosa Roth
xFestulolium Asch. & Graebn
xTriticosecale Wittm. ex A. Camus
Zea mays L. partim
Cicer arietinum
Camelina sativa
Fagopyrum esculentu
Lens culinaris
Triticum monococcum
Chenopodium quinoa
Vicia ervilia
Vicia narbonensis
Tritordeum
Lathyrus sativus
Eragrostis tef
Ceratonia siliqua [Am. 265]
PARTEA B
Genuri și specii care urmează să fie utilizate pentru producția de legume
Allium cepa L.
Allium fistulosum L.
Allium porrum L.
Allium sativum L.
Allium schoenoprasum L.
Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm.
Apium graveolens L.
Asparagus officinalis L.
Beta vulgaris L. partim
Brassica oleracea L. partim
Brassica rapa L. partim
Capsicum annuum L.
Cichorium endivia L.
Cichorium intybus L.
Citrullus lanatus (Thunb.) Matsum. et Nakai
Cucumis melo L.
Cucumis sativus L.
Cucurbita maxima Duchesne
Cucurbita pepo L.
Cynara cardunculus L.
Daucus carota L.
Foeniculum vulgare Mill.
Lactuca sativa L.
Petroselinum crispum (Mill.) Nyman ex A. W. Hill
Phaseolus coccineus L.
Phaseolus vulgaris L.
Pisum sativum L. partim
Raphanus sativus L. partim
Rheum rhabarbarum L.
Salvia hispanica. [Am. 266]
Scorzonera hispanica L.
Solanum lycopersicum L.
Solanum melongena L.
Spinacia oleracea L.
Valerianella locusta (L.) Laterr.
Vicia faba L. partim
Zea mays L. partim
Hibrizi rezultați din încrucișarea speciilor menționate în această parte.
PARTEA C
Genuri și specii care urmează să fie utilizate pentru producția plantelor fructifere
Castanea sativa Mill.
Citrus L.
Corylus avellana L.
Cydonia oblonga Mill.
Ficus carica L.
Fortunella Swingle
Fragaria L.
Juglans regia L.
Malus Mill.
Olea europaea L.
Pistacia vera L.
Poncirus Raf.
Prunus amygdalus Batsch
Prunus armeniaca L.
Prunus avium (L.) L.
Prunus cerasus L.
Prunus domestica L.
Prunus persica (L.) Batsch
Prunus salicina Lindley
Pyrus L.
Ribes L.
Rubus L.
Vaccinium L.
PARTEA D
Genuri și specii care urmează să fie utilizate pentru producția de viță-de-vie
Vitis L.
PARTEA E
Genuri și specii care urmează să fie utilizate pentru producția de cartofi
Solanum tuberosum L.
ANEXA II
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA SEMINȚELOR ȘI A MATERIALELOR PREBAZĂ, DE BAZĂ ȘI CERTIFICATE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 7
PARTEA A
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA SEMINȚELOR PREBAZĂ, DE BAZĂ ȘI CERTIFICATE DIN SPECIILE AGRICOLE ȘI DE LEGUME
1. Cerințe generale privind producția de semințe prebază, de bază și certificate
A. Semănare sau plantare:
(a) Soiul semințelor însămânțate, inclusiv, după caz, al plantelor-mamă, este identificat printr-o etichetă oficială sau o etichetă eliberată de operatorul profesionist și se înregistrează pentru a i se asigura trasabilitatea. Eticheta sau datele înregistrate privind planta-mamă sunt păstrate de operatorul profesionist până la eliberarea etichetei oficiale a semințelor comercializate.
(b) Culturile precedente din câmp trebuie să fie compatibile cu producția de semințe din specia, soiul și categoria plantelor de cultură, iar câmpul este suficient de lipsit de astfel de plante potențial rămase din culturile precedente (vegetație spontană).
(c) Plantele-mamă sau semințele sunt plantate și/sau însămânțate astfel încât să se asigure:
(i) o distanță suficientă față de sursele de polen din aceeași specie și/sau soiuri diferite, față de polenizarea străină nedorită, astfel încât să se evite polenizarea încrucișată cu alte plante de cultură, după caz; și
(ii) o sursă și un nivel de polenizare adecvate, pentru a asigura înmulțirea ulterioară, după caz.
(d) Calitatea solului, a substraturilor, a plantelor-mamă și a mediului din imediata vecinătate este verificată pentru a se evita prezența organismelor dăunătoare sau a vectorilor acestora, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/2031.
(e) Utilajele și echipamentele utilizate sunt inspectate, iar buruienile sau semințele de la alte specii sau soiuri se elimină.
(f) Dacă este cazul, producția de semințe are loc separat de cultivarea semințelor din același gen sau specie destinată producției de alimente sau de hrană pentru animale, pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor aplicabile numai pentru MRP în cauză.
(g) Dacă este cazul, înmulțirea in vitro poate fi utilizată și pentru reproducerea semințelor.
B. Cultivarea în câmp:
(a) Se asigură absența plantelor din alte specii și din alte soiuri, care apar ca impurități ale soiului și care diferă în mod evident de soiul în cauză prin una sau prin mai multe caracteristici ale descrierii soiului („plante atipice”), în câmp. În cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza caracteristicilor speciilor în cauză, acestea sunt prezente până la cel mai scăzut nivel posibil.
În cazul prezenței plantelor atipice sau a altor specii sau soiuri de plante în etapa de cultivare sau în timpul prelucrării semințelor, se aplică un tratament adecvat și/sau acestea sunt eliminate pentru a se asigura identitatea și puritatea soiului și pentru a se evita prezența oricăror specii nedorite.
(b) În cazul unor rezultate pozitive la teste sau al simptomelor vizuale de dăunători sau defecte, plantele sunt tratate sau se interzice folosirea lor ca sursă de MRP în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/2031.
(c) MRP, inclusiv, dacă este cazul, plantele-mamă, este menținut astfel încât să se asigure identitatea soiului. Menținerea respectivă se bazează pe descrierea oficială sau pe descrierea recunoscută în mod oficial a soiului.
(d) Plantele-mamă sunt menținute în toate etapele de producție, în condiții care permit producerea semințelor și identificarea acestora cu descrierea oficială a soiului lor.
(e) Toate plantele de cultură din sunt inspectate în mod oficial sau sub supraveghere oficială în stadiul (stadiile) de creștere relevant(e), cu frecvența relevantă și prin metodele care se impun, după caz, pentru ca speciile în cauză să îndeplinească cerințele respective. Metodele de inspecție trebuie să fie în conformitate cu standardele internaționale aplicabile. În cazul în care nu este posibilă eliminarea sau separarea plantelor neconforme în timpul fazei de creștere, se renunță la producția de semințe pe întregul câmp, cu excepția cazului în care semințele nedorite pot fi separate mecanic într-o etapă ulterioară.
C. Recoltare și post-recoltare:
(a) Semințele se recoltează în vrac sau sub formă de plante individuale, astfel cum este adecvat pentru a se asigura identitatea și puritatea acestora, precum și trasabilitatea corectă.
(b) Se prelevă un eșantion de semințe din fiecare lot închis. Dimensiunea eșantionului și intensitatea prelevării de probe, echipamentul și metoda de eșantionare trebuie să fie adecvate pentru speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
(c) Toate eșantioanele de semințe sunt supuse unor teste de laborator pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor de calitate pentru speciile respective. Testele de laborator se efectuează în conformitate cu metodele, echipamentele și mediile de cultură adecvate pentru speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile. Testele includ, după caz, retestarea privind capacitatea de germinare după o anumită perioadă corespunzătoare speciei în cauză.
(d) Toate loturile de semințe din categoria prebază, de bază sau certificată, în cazul în care vor fi utilizate pentru producția de noi generații de semințe și cel puțin 5 % din loturile de semințe aparținând unei categorii certificate care nu vor mai fi multiplicate, fac obiectul controalelor pe parcele realizate de către operator, sub supraveghere oficială, pentru a verifica respectarea următoarelor:
(i) identitatea soiului acestora;
(ii) standardele de puritate minimă a soiului; și
(iii) cerințele privind sănătatea plantelor.
Loturile de semințe din categoriile prebază, de bază sau certificată fac obiectul unor teste oficiale a posteriori bazate pe riscuri pentru a verifica conformitatea cu cerințele anterioare. Eșantioanele utilizate pentru testele oficiale a posteriori sunt prelevate în mod oficial.
Controalele pe parcele se efectuează în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
Se pot utiliza metode biomoleculare adecvate.
2. Cerințe privind comercializarea semințelor
Semințele îndeplinesc toate cerințele de calitate care urmează, în funcție de caracteristicile fiecărui gen sau specie și de categoria în cauză:
(a) prezintă germinația minimă pentru a permite un număr adecvat de plante pe metru pătrat după semănare și, prin urmare, pentru a garanta randamentul și calitatea producției;
(b) prezintă un conținut maxim de semințe dure pentru a permite un număr adecvat de plante pe metru pătrat;
(c) prezintă puritatea minimă pentru a asigura cel mai înalt nivel de identitate a soiurilor;
(d) prezintă conținutul maxim de umiditate pentru a asigura conservarea materialului în timpul prelucrării, depozitării și punerii la dispoziție pe piață;
(e) prezintă conținutul maxim de semințe din alte genuri sau specii, pentru a asigura cel mai mic nivel de prezență a plantelor nedorite în cadrul lotului;
(f) prezintă vigoarea minimă, dimensiunea definită și gradarea specifică pentru a se asigura caracterul adecvat al materialului și un nivel suficient de omogenitate a lotului pentru semănare sau plantare;
(g) prezintă un conținut maxim de pământ sau materii străine pentru a preveni practicile frauduloase și impuritățile tehnice; și
(h) nu prezintă defecte și deteriorări specifice, pentru a asigura calitatea și sănătatea materialului.
PARTEA B
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA MATERIALELOR PREBAZĂ, DE BAZĂ ȘI CERTIFICATE DIN SPECIILE AGRICOLE ȘI DE LEGUME ȘI PLANTE FRUCTIFERE [Am. 267]
1. Cerințe privind producția de materiale prebază, de bază și certificate
A. Semănare sau plantare:
(a) Identitatea materialului, inclusiv, după caz, a plantelor-mamă sau a semințelor semănate, se stabilește printr-o etichetă oficială sau o etichetă eliberată de operatorul profesionist și se înregistrează de către operatorul profesionist pentru a i se asigura trasabilitatea. Eticheta materialului după comercializarea materialului respectiv sau datele înregistrate privind planta-mamă sunt păstrate de operatorul profesionist.
(b) Materialul se plantează astfel încât să se asigure că:
(i) materialul prebază este menținut în facilități care asigură absența infecției prin vectori aerieni și orice alte surse posibile pe tot parcursul procesului de producție;
(ii) există o distanță suficientă față de alte plante din aceleași genuri sau specii, stabilită pe baza caracteristicilor botanice și a tehnicilor de ameliorare ale fiecărei specii și în funcție de categoria materialului, pentru a asigura protecția împotriva polenizării străine nedorite și pentru a evita polenizarea încrucișată cu alte plante de cultură; și
(iii) densitățile de plantare sunt adecvate pentru a permite observarea individuală a plantelor.
(c) Dacă este cazul, materialul este cultivat separat de materialul din același gen sau specie destinat alimentației umane sau animale.
B. Cultivarea în câmp:
(a) Pe parcursul tuturor etapelor de cultivare, materialul de înmulțire și materialul de plantare legumicol se păstrează separat unul față de celălalt.
(b) MRP care îndeplinește cerințele pentru o anumită categorie nu se amestecă cu materiale din alte categorii.
(c) Plantele atipice și plantele deformate sau deteriorate sunt eliminate în toate etapele cultivării.
(d) În cazul unor rezultate pozitive la teste sau al simptomelor vizuale de dăunători sau defecte, plantele-mamă sunt tratate sau se interzice folosirea lor ca sursă de MRP în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/2031.
(e) Plantele-mamă sunt menținute în toate etapele cultivării, în condiții care permit producerea MRP și identificarea și verificarea conformității acestora cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial a soiului lor. În cazul plantelor-mamă care nu aparțin unui soi, verificarea conformității cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial se referă la speciile din care fac parte plantele-mamă respective.
(f) Plantele-mamă sunt inspectate în stadiul (stadiile) de creștere relevant(e), cu frecvența relevantă și prin metodele care se impun, după caz, pentru genurile sau speciile în cauză.
(g) Proba care urmează să fie prelevată dintr-un lot are dimensiunea minimă adecvată pentru a stabili îndeplinirea cerințelor de calitate pentru genurile sau speciile respective. Intensitatea, echipamentul și metoda de eșantionare trebuie să fie adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
(h) Testarea se efectuează în conformitate cu metodele, echipamentele și mediile de cultură adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor de calitate.
C. Recoltarea și postrecoltarea pentru speciile și genurile din anexa I partea E (cartofi de sămânță):
(a) Materialul se recoltează în vrac sau sub formă de plante individuale, astfel cum este adecvat pentru a se asigura identitatea, sănătatea și trasabilitatea acestuia.
(b) Se prelevă un eșantion de tuberculi din fiecare lot închis. Dimensiunea eșantionului și intensitatea prelevării de probe, echipamentul și metoda de eșantionare trebuie să fie adecvate pentru speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
(c) Toate eșantioanele de tuberculi sunt supuse unor teste de laborator pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor de calitate și fitosanitare pentru speciile respective. Testele de laborator se efectuează în conformitate cu metodele, echipamentele și mediile de cultură adecvate pentru speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
(d) Toate loturile din categoria prebază sau de bază și cel puțin 5 % din loturile aparținând unei categorii certificate fac obiectul controalelor pe parcele realizate de către operator, sub supravegherea oficială a autorității competente, pentru a verifica conformitatea cu:
(i) identitatea soiului acestora;
(ii) standardele de puritate minimă a soiului;
(iii) capacitatea lor germinativă;
(iv) cerințele privind sănătatea plantelor.
Loturile din categoriile prebază, de bază sau certificată fac obiectul unor teste oficiale a posteriori bazate pe riscuri pentru a verifica conformitatea cu cerințele anterioare. Eșantioanele utilizate pentru testele oficiale a posteriori sunt prelevate în mod oficial.
Controalele pe parcele se efectuează în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
Se pot utiliza metode biomoleculare adecvate.
2. Cerințe privind comercializarea materialului prebază, de bază și certificat
Materialul îndeplinește toate cerințele care urmează, în funcție de caracteristicile fiecărui gen sau specie și de categoria în cauză:
(a) prezintă vigoarea sau capacitatea de germinare minimă, dimensiunea definită și, dacă este cazul, gradarea specifică pentru a se asigura caracterul adecvat al materialului și un nivel suficient de omogenitate a lotului pentru plantare;
(b) este practic indemn de defecte specifice.
PARTEA C
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA, ÎNREGISTRAREA ȘI COMERCIALIZAREA CLONELOR SELECTATE, A AMESTECURILOR MULTICLONALE ȘI MRP POLICLONAL DIN MATERIAL PREBAZĂ, DE BAZĂ ȘI CERTIFICAT, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (1) [Am. 268]
1. Cerințe privind producția de clone selectate, amestecuri multiclonale și MRP policlonal prebază, de bază și certificate [Am. 269]
A. Plantare:
(a) Identitatea clonei selectate, a amestecului multiclonal sau a MRP policlonal se stabilește printr-o etichetă oficială sau o etichetă eliberată de operatorul profesionist și se înregistrează de către operatorul profesionist pentru a i se asigura trasabilitatea. Eticheta materialului sau datele înregistrate privind plantele-mamă respective pentru producția fiecărei clone selectate și a genotipurilor respective pentru producerea MRP policlonal sunt păstrate de operatorul profesionist după comercializarea respectivului MRP. [Am. 270]
(b) Materialul se plantează astfel încât să se asigure că:
(i) există o distanță suficientă față de alte plante din aceleași genuri sau specii, stabilită pe baza caracteristicilor botanice pentru fiecare specie și în funcție de categoria materialului, pentru a asigura protecția împotriva polenizării străine nedorite și pentru a evita polenizarea încrucișată cu alte plante de cultură; [Am. 271]
(ii) densitățile de plantare sunt adecvate pentru a permite observarea individuală a fiecărei plante.
(c) Dacă este cazul, materialul este cultivat separat de materialul din același gen sau specie destinat alimentației umane sau animale.
B. Cultivarea în câmp:
(a) Pe parcursul tuturor etapelor de cultivare, materialul de înmulțire și materialul de plantare legumicol se păstrează separat unul față de celălalt.
(b) Materialul de reproducere care îndeplinește cerințele pentru o anumită categorie nu se amestecă cu materiale din alte categorii.
(c) Plantele atipice și plantele deformate sau deteriorate sunt eliminate în toate etapele cultivării pentru a se asigura identitatea și puritatea soiului sau, în cazul portaltoaielor care nu aparțin unui soi, autenticitatea identității speciei și o producție eficientă.
(d) Plantele-mamă și genotipurile respective sunt excluse ca sursă de MRP în caz de defecte. [Am. 272]
(e) Plantele-mamă și genotipurile respective sunt menținute în toate etapele cultivării, în condiții care permit producerea de MRP și identificarea și verificarea conformității acestora cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial a soiului lor. În cazul plantelor-mamă care nu aparțin unui soi, verificarea conformității cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial se referă la speciile din care fac parte plantele-mamă respective. [Am. 273]
(f) Plantele-mamă sunt inspectate în stadiul (stadiile) de creștere relevant(e), cu frecvența relevantă și prin metodele care se impun, după caz, pentru genurile sau speciile în cauză.
(g) Proba care urmează să fie prelevată dintr-un lot are dimensiunea minimă adecvată pentru a stabili îndeplinirea cerințelor de calitate pentru genurile sau speciile respective. Intensitatea, echipamentul și metoda de eșantionare trebuie să fie adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
(h) Testarea se efectuează în conformitate cu metodele, echipamentele și mediile de cultură adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor de calitate.
(i) În cazul amestecurilor multiclonale, amestecul de clone selectate care constituie amestecul multiclonal se realizează înainte de ambalarea finală a respectivului MRP și include toate clonele selectate care constituie amestecul multiclonal în proporții identice. [Am. 274]
(j) În cazul MRP policlonal, amestecul de genotipuri care constituie MRP policlonal se realizează înainte de ambalarea finală a respectivului MRP și include toate genotipurile care constituie MRP multiclonal în proporții identice. [Am. 275]
2. Cerințe privind înregistrarea unei clone selectate, a unui amestec multiclonal și a MRP policlonal
(a) Solicitantul depune o cerere la autoritatea competentă, indicând:
(i) specia și, după caz, soiul din care face parte clona selectată, amestecul multiclonal sau MRP policlonal, soiul fiind înregistrat într-un registru național al soiurilor menționat la articolul 44;
(ii) denumirea propusă și sinonime;
(iii) dacă este cazul, descrierea compoziției amestecului multiclonal sau a MRP policlonal;
(iv) persoana care menține clona selectată, amestecul multiclonal sau MRP policlonal;
(v) trimitere la descrierea principalelor caracteristici ale soiului căruia îi aparține clona selectată, amestecul multiclonal sau MRP policlonal;
(vi) descrierea principalelor caracteristici VAUD ale clonei selectate, ale amestecului multiclonal sau MRP policlonal;
(vii) câștigul genetic estimat al clonei selectate, amestecului multiclonal sau MRP policlonal în raport cu performanța globală a soiului relevant;
(viii) informații din care să reiasă dacă clona selectată, amestecul multiclonal sau MRP policlonal sunt deja înregistrate într-un registru al unui alt stat membru.
(b) Clona selectată, amestecul multiclonal sau MRP policlonal trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, după caz, pentru tipul de material în cauză în vederea înregistrării:
(i) MRP policlonal se selectează într-un singur studiu efectuat pe teren care conține un eșantion reprezentativ din diversitatea genetică globală a soiului, conform unui proiect experimental bazat pe metode acceptate la nivel internațional. În cazul MRP policlonal de viță-de-vie, acest model trebuie să se bazeze pe metodele prevăzute de Organizația Internațională a Viei și Vinului;
(ii) în cazul materialului de înmulțire a viței-de-vie, MRP policlonal este compus din 7 – 20 de genotipuri distincte;
(iii) autenticitatea clonei selectate, a fiecărei clone selectate a amestecului multiclonal, a fiecărui genotip al MRP policlonal în raport cu identitatea soiului se asigură prin observarea caracteristicilor fenotipice și, după caz, prin analiza moleculară în conformitate cu standardele acceptate la nivel internațional.
Autoritatea competentă decide cu privire la înregistrare numai după ce concluzionează că sunt îndeplinite cerințele de la punctele (i) – (iii), astfel cum sunt aplicabile pentru tipul de material.
(c) Cerințele privind comercializarea materialului prebază, de bază și certificat prevăzute în partea B punctul 2 se aplică în consecință. [Am. 276]
PARTEA D
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA SEMINȚELOR PREBAZĂ, DE BAZĂ ȘI CERTIFICATE DIN PLANTE FRUCTIFERE, VIȚĂ DE VIE ȘI CARTOFI DE SĂMÂNȚĂ [Am. 277]
1. Cerințe privind producția semințelor prebază, de bază și certificate din plante fructifere, viță de vie și cartofi de sămânță [Am. 278]
A. Semănare sau plantare:
(a) Plantele-mamă și, după caz, plantele polenizatoare se plantează astfel încât:
(i) există o distanță suficientă față de alte plante din aceleași genuri sau specii, stabilită pe baza caracteristicilor botanice și a tehnicilor de ameliorare și în funcție de categoria materialului, pentru a asigura protecția împotriva polenizării străine nedorite și pentru a evita polenizarea încrucișată cu alte plante de cultură; și
(ii) densitățile de plantare sunt adecvate pentru a permite observarea individuală a plantelor.
(b) Dacă este cazul, materialul este cultivat separat de materialul din același gen sau specie destinat alimentației umane sau animale.
B. Cultivarea în câmp:
(a) Pe parcursul tuturor etapelor de cultivare, materialul de înmulțire și materialul de plantare legumicol se păstrează separat unul față de celălalt.
(b) Materialul de reproducere care îndeplinește cerințele pentru o anumită categorie nu se amestecă cu materiale din alte categorii.
(c) Planta mamă înflorită este supusă autopolenizării sau polenizării încrucișate cu polenul provenit de la plantele polenizatoare înconjurătoare, în funcție de genurile sau speciile în cauză.
(d) Plantele atipice și plantele deformate sau deteriorate sunt eliminate în toate etapele cultivării pentru a se asigura autenticitatea în raport cu identitatea soiului sau, în cazul plantelor care nu aparțin unui soi, pentru a se asigura autenticitatea în raport cu identitatea speciei din care fac parte, nivelul satisfăcător de puritate și producția eficientă.
(e) Plantele-mamă și plantele polenizatoare sunt excluse ca sursă de semințe în caz de defecte.
(f) Plantele-mamă sunt menținute în toate etapele cultivării, în condiții care permit producerea semințelor. Plantele-mamă și plantele polenizatoare sunt menținute în toate etapele cultivării, în condiții care permit identificarea și verificarea conformității acestora cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial a soiului lor. În cazul plantelor-mamă și al plantelor polenizatoare care nu aparțin unui soi, verificarea conformității cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial se referă la speciile din care fac parte plantele-mamă și plantele polenizatoare respective.
(g) Plantele-mamă și plantele polenizatoare sunt inspectate în stadiul (stadiile) de creștere relevant(e), cu frecvența relevantă și prin metodele care se impun, după caz, pentru genurile sau speciile în cauză.
(h) Proba care urmează să fie prelevată dintr-un lot are dimensiunea minimă adecvată pentru a stabili îndeplinirea cerințelor de calitate pentru genurile sau speciile respective. Intensitatea, echipamentul și metoda de eșantionare trebuie să fie adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
(i) Testarea se efectuează în conformitate cu metodele, echipamentele și mediile de cultură adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor de calitate.
2. Cerințe privind comercializarea semințelor prebază, de bază și certificate din plante fructifere, viță de vie și cartofi de sămânță
Semințele îndeplinesc toate cerințele de calitate care urmează, în funcție de caracteristicile fiecărui gen sau specie și de categoria în cauză:
(a) aparțin soiului și, în cazul semințelor care nu aparțin unui soi, speciei;
(b) prezintă vigoarea minimă, dimensiunea definită și, dacă este cazul, gradarea specifică pentru a se asigura caracterul adecvat al materialului și un nivel suficient de omogenitate a lotului pentru plantare; și
(c) sunt practic indemne de defecte și deteriorări specifice, pentru a asigura calitatea semințelor.
PARTEA E
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA MATERIALULUI PREBAZĂ, DE BAZĂ ȘI CERTIFICAT PRODUS PRIN ÎNMULȚIRE IN VITRO
1. Cerințe privind producția materialului prebază, de bază și certificat prin înmulțire in vitro
A. Cultura in vitro
(a) Identitatea materialului in vitro sau in vivo, după caz, se stabilește printr-o etichetă și se înregistrează pentru a i se asigura trasabilitatea. Se păstrează eticheta materialului.
(b) Materialul care a fost prelevat din material in vivo este dezinfectat.
B. Producția in vitro
(a) Clona (clonele) care provine (provin) din materialul menționat la punctul A litera (a) este (sunt) produsă (produse) prin înmulțire in vitro.
(b) Pe parcursul tuturor etapelor de cultivare, materialul de înmulțire și materialul de plantare legumicol se păstrează separat unul față de celălalt.
(c) Clona (clonele) care îndeplinește (îndeplinesc) cerințele pentru o anumită categorie de MRP nu se amestecă cu (o) clonă (clone) din alte categorii.
(d) Numărul ciclurilor de înmulțire succesivă prin înmulțire in vitro este limitat, după caz, pentru genurile sau speciile în cauză.
(e) Clona (clonele) este (sunt) menținută(e) în toate etapele de producție, în condiții care permit producerea MRP și identificarea și verificarea conformității acestora cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial a soiului lor. În cazul clonei (clonelor) care nu aparține (aparțin) unui soi, verificarea conformității cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial se referă la speciile din care face (fac) parte clona (clonele) respectivă(e).
(f) Clona (clonele) este (sunt) inspectată(e) în stadiul (stadiile) de creștere relevant(e), cu frecvența relevantă și prin metodele care se impun, după caz, pentru genurile sau speciile în cauză.
(g) Proba care urmează să fie prelevată dintr-un lot are dimensiunea minimă adecvată pentru a stabili îndeplinirea cerințelor de calitate pentru genurile sau speciile respective. Intensitatea, echipamentul și metoda de eșantionare trebuie să fie adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile.
(h) Testarea se efectuează în conformitate cu metodele, echipamentele și mediile de cultură adecvate pentru genurile sau speciile în cauză și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor de calitate.
2. Cerințe privind comercializarea materialului prebază, de bază și certificat produs prin înmulțire in vitro
Materialul in vitro sau in vivo îndeplinește toate cerințele care urmează, în funcție de caracteristicile fiecărui gen sau specie și de categoria în cauză:
(a) aparține soiului și, în cazul materialului care nu aparține unui soi, aparține speciilor indicate pe etichetă prin:
(i) observarea caracteristicilor fenotipice ale materialului in vivo menționat la punctul A litera (a);
(ii) producerea de plante in vivo din materialul in vitro menționat la punctul A litera (a) și observarea caracteristicilor fenotipice ale plantelor respective;
(iii) producerea de plante in vivo din clona (clonele) la care se face referire la punctul B litera (a) și observarea caracteristicilor fenotipice ale plantelor respective; și
(iv) după caz, analiza moleculară a materialului in vitro menționat la punctul A litera (a) și/sau a clonei (clonelor) la care se face referire la punctul B litera (a);
(b) prezintă vigoarea minimă, dimensiunea definită și, dacă este cazul, gradarea specifică pentru a se asigura caracterul adecvat al materialului și un nivel suficient de omogenitate a lotului pentru plantare;
(c) este practic indemn de defecte și deteriorări specifice.
ANEXA III
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA SEMINȚELOR ȘI A MATERIALELOR STANDARD, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 8
PARTEA A
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA SEMINȚELOR STANDARD DIN SPECIILE AGRICOLE ȘI DE LEGUME
1. Cerințe generale privind producția semințelor standard
A. Semănare sau plantare:
(a) Soiul semințelor însămânțate, inclusiv, după caz, al plantelor-mamă, este stabilit pentru a i se asigura trasabilitatea. Eticheta materialului sau datele înregistrate privind planta-mamă se păstrează timp de cel puțin doi ani.
(b) Culturile precedente din câmp nu au fost incompatibile cu producția de semințe din specia și soiul plantei de cultură, iar câmpul este suficient de lipsit de astfel de plante potențial rămase din culturile precedente (vegetație spontană).
(c) Plantele-mamă sau semințele se plantează și/sau se seamănă astfel încât să se asigure:
(i) o distanță suficientă față de sursele de polen din aceeași specie și/sau din soiuri diferite, în conformitate cu normele de izolare specifice stabilite pe baza caracteristicilor botanice pentru fiecare specie și a tehnicilor de ameliorare, pentru a asigura protecția împotriva polenizării străine nedorite și pentru a evita polenizarea încrucișată cu alte plante de cultură, după caz; și
(ii) o sursă și un nivel de polenizare adecvate, pentru a asigura înmulțirea ulterioară, după caz.
(d) Calitatea solului, a substraturilor, a plantelor-mamă și a mediului din imediata vecinătate este verificată pentru a se evita prezența organismelor dăunătoare sau a vectorilor acestora, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/2031.
(e) Se acordă o atenție corespunzătoare utilajelor și oricărui echipament folosit pentru a garanta absența buruienilor sau a altor specii care nu pot fi identificate în testele de laborator.
(f) Dacă este cazul, producția de semințe are loc separat de cultivarea semințelor din același gen sau specie destinată producției de alimente sau de hrană pentru animale, pentru a se asigura sănătatea materialului în cauză.
(g) Dacă este cazul, înmulțirea in vitro poate fi utilizată și pentru reproducerea semințelor.
B. Producția în câmp:
(a) Se asigură absența de pe teren a plantelor atipice. În cazul în care acest deziderat nu este posibil de realizat din cauza caracteristicilor speciilor în cauză, acestea sunt prezente până la cel mai mic nivel posibil.
În cazul prezenței plantelor atipice sau a altor specii sau soiuri de plante în etapa de cultivare sau în timpul prelucrării semințelor, se aplică un tratament adecvat și/sau ele sunt eliminate pentru a se asigura identitatea și puritatea soiului și pentru a se evita prezența oricăror specii nedorite.
(b) În cazul unor rezultate pozitive la teste sau al unor simptome vizibile ale prezenței dăunătorilor sau al unor defecte, plantele se tratează sau se interzice folosirea lor ca sursă de MRP în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/2031.
(c) MRP, inclusiv, dacă este cazul, plantele-mamă, este menținut astfel încât să se asigure identitatea soiului. Menținerea respectivă se bazează pe descrierea oficială sau pe descrierea recunoscută în mod oficial a soiului.
(d) Plantele-mamă sunt menținute, după caz, în toate etapele de producție, în condiții care permit producerea semințelor și identificarea lor, precum și verificarea conformității lor cu descrierea oficială a soiului lor. [Am. 279 ]
(e) Toate plantele de cultură de pe teren sunt inspectate în stadiul (stadiile) de creștere relevant(e), cu frecvența relevantă și prin metodele care se impun, după caz, pentru ca speciile în cauză să îndeplinească cerințele respective. Metodele de inspecție asigură fiabilitatea observațiilor. În cazul în care nu este posibilă eliminarea sau separarea plantelor neconforme în timpul fazei de creștere, se renunță la producția de semințe pe întregul câmp, cu excepția cazului în care semințele nedorite pot fi separate mecanic într-o etapă ulterioară.
C. Recoltare și post-recoltare:
(a) Semințele se recoltează în vrac sau sub formă de plante individuale, astfel cum este adecvat pentru a se asigura identitatea, puritatea și trasabilitatea acestora.
(b) Se prelevă un eșantion de semințe din fiecare lot și se testează în laborator pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor de calitate pentru speciile respective, inclusiv germinarea. Testele includ, după caz, retestarea privind capacitatea de germinare după o anumită perioadă corespunzătoare speciei în cauză.
(c) Loturile de semințe fac obiectul unor teste oficiale de control a posteriori bazate pe riscuri pentru a verifica conformitatea cu:
(i) identitatea soiului acestora;
(ii) standardele de puritate minimă a soiului;
(iii) capacitatea lor germinativă; și
(iv) cerințele privind sănătatea plantelor.
Eșantioanele utilizate pentru testele oficiale a posteriori sunt prelevate în mod oficial.
Se pot utiliza metode biomoleculare adecvate.
2. Cerințe privind comercializarea semințelor standard
Semințele îndeplinesc toate cerințele de calitate care urmează, în funcție de caracteristicile fiecărui gen sau specie:
(a) prezintă cel puțin germinația minimă pentru a permite un număr adecvat de plante pe metru pătrat după semănare și, prin urmare, pentru a garanta randamentul și calitatea producției;
(b) prezintă cel mult un conținut maxim de semințe dure pentru a permite un număr adecvat de plante pe metru pătrat;
(c) prezintă cel puțin puritatea minimă pentru a asigura cel mai înalt nivel de identitate a soiului;
(d) prezintă cel mult conținutul maxim de umiditate pentru a asigura conservarea materialului în timpul prelucrării, depozitării și punerii la dispoziție pe piață;
(e) prezintă cel mult conținutul maxim de semințe din alte genuri sau specii, pentru a asigura cel mai redus nivel de prezență a plantelor nedorite în cadrul lotului;
(f) prezintă la un nivel suficient vigoarea, dimensiunea definită și gradarea specifică pentru a se asigura caracterul adecvat al materialului și un nivel suficient de omogenitate a lotului pentru semănare sau plantare;
(g) prezintă un conținut maxim de pământ sau materii străine pentru a preveni practicile frauduloase și impuritățile tehnice; și
(h) nu prezintă defecte și deteriorări specifice, pentru a asigura calitatea și sănătatea materialului.
PARTEA B
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA MATERIALULUI STANDARD AL SPECIILOR AGRICOLE ȘI DE LEGUME, PLANTE FRUCTIFERE ȘI VIȚĂ-DE-VIE [Am. 280]
Cu excepția literei (b) punctul (i), anexa II partea BAnexa III partea A se aplică în mod corespunzător producției și comercializării materialului standard, inclusiv pentru soiurile de conservare introduse pe piață în conformitate cu articolul 26. [Am. 281]
Portaltoaiele de viță-de-vie nu pot fi comercializate ca material standard. [Am. 282]
PARTEA C
CERINȚE PRIVIND ÎNREGISTRAREA, PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA CLONELOR SELECTATE, A AMESTECURILOR MULTICLONALE ȘI A MRP POLICLONAL PROVENITE DIN MATERIAL STANDARD, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (1) [Am. 283]
1. Portaltoaiele de viță-de-vie nu pot fi comercializate ca material standard.Plantarea
Anexa II partea C punctul 1 se aplică în mod corespunzător plantării de MRP policlonal. [Am. 284]
2. Anexa II partea C se aplică în mod corespunzător înregistrării, producției și comercializării clonelor selectate, a amestecurilor multiclonale și a MRP policlonal provenite din material standard.Cultivarea în câmp:
(a) Pe parcursul tuturor etapelor de cultivare, materialul de înmulțire și materialul de plantare legumicol se păstrează separat unul față de celălalt.
(b) Plantele atipice și plantele deformate sau deteriorate sunt eliminate în toate etapele cultivării pentru a se asigura identitatea și puritatea soiului sau, în cazul portaltoaielor care nu aparțin unui soi, autenticitatea identității speciei, precum și a plantelor deformate sau deteriorate și pentru o producție eficientă.
(c) Plantele-mamă sunt excluse ca sursă de MRP în caz de defecte.
(d) Plantele-mamă respective sunt menținute în toate etapele cultivării, în condiții care permit producerea de MRP și identificarea și verificarea conformității acestora cu descrierea oficială sau cu descrierea recunoscută oficial a soiului lor.
(e) Plantele-mamă sunt inspectate vizual în stadiul (stadiile) de creștere relevant(e), cu frecvența relevantă și prin metodele care se impun, după caz, pentru genurile sau speciile în cauză. [Am. 285]
2a. Cerințe privind comercializarea MRP policlonal
Materialul îndeplinește toate cerințele care urmează, în funcție de caracteristicile fiecărui gen sau specie în cauză:
(a) prezintă vigoarea minimă, dimensiunea definită și, dacă este cazul, gradarea specifică pentru a se asigura caracterul adecvat al materialului și un nivel suficient de omogenitate a lotului pentru plantare;
(b) este practic indemn de defecte specifice;
(c) amestecul de genotipuri care constituie MRP policlonal se realizează înainte de ambalarea finală a respectivului MRP și include toate genotipurile care constituie MRP multiclonal în proporții identice; cu toate acestea, se admite o toleranță: frecvența unui singur genotip nu trebuie să depășească niciodată dublul frecvenței genotipului cel mai puțin frecvent. [Am. 286]
PARTEA D
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA SEMINȚELOR STANDARD DIN PLANTE FRUCTIFERE, VIȚĂ DE VIE ȘI CARTOFI DE SĂMÂNȚĂ [Am. 287]
Anexa II partea D se aplică în mod corespunzător producției și comercializării semințelor standard din plante fructifere, viță de vie și cartofi de sămânță. [Am. 288]
PARTEA E
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA MATERIALULUI STANDARD PRODUS PRIN ÎNMULȚIRE IN VITRO
Anexa II partea E se aplică în mod corespunzător producției și comercializării materialului standard produs prin înmulțire in vitro.
ANEXA IV
GENURI ȘI SPECII CARE POT FI PRODUSE ȘI COMERCIALIZATE NUMAI CA SEMINȚE SAU MATERIALE PREBAZĂ, DE BAZĂ SAU CERTIFICATE, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 20 ALINEATUL (1)
PARTEA A
GENURI ȘI SPECII CARE URMEAZĂ SĂ FIE UTILIZATE PENTRU PRODUCȚIA DE PLANTE DE CULTURĂ AGRICOLE, ALTELE DECÂT LEGUMELE, CARE POT FI PRODUSE ȘI COMERCIALIZATE NUMAI CA SEMINȚE PREBAZĂ, DE BAZĂ SAU CERTIFICATE
Agrostis canina L.
Agrostis capillaris L.
Agrostis gigantea Roth.
Agrostis stolonifera L.
Alopecurus pratensis L.
Arachis hypogaea L.
Arrhenatherum elatius (L.) P. Beauv. ex J. Presl & C. Presl.
Avena nuda L.
Avena sativa L.(include A. byzantina K. Koch.)
Avena strigosa Schreb.
Beta vulgaris L.
Brassica juncea (L.) Czern.
Brassica napus L. var. napobrassica (L.) Rchb.
Brassica napus L. var. napus
Brassica nigra (L.) W.D.J. Koch
Brassica oleracea L. convar. acephala (DC.) Alef. var. medullosa Thell. + var. varidis L.
GENURI ȘI SPECII CARE POT FI PRODUSE ȘI COMERCIALIZATE NUMAI CA MATERIAL PREBAZĂ, DE BAZĂ SAU CERTIFICAT
Solanum tuberosum L.
ANEXA IVa
SPECII CARE POT FI PRODUSE ȘI COMERCIALIZATE SUB FORMĂ DE SEMINȚE COMERCIALE
Arachis hypogaea L.
Biserrula pelecinus
Brassica nigra (L.) W.D.J. Koch
Cynodon dactylon L.
Festuca trachyphylla (Hack.) Krajina)
Festuca filiformis Pour
Hedysarum coronarium L.
Lathyrus cicera
Medicago × varia T. Martyn Sand
Medicago doliata Carmingn
Medicago italica (Mill.) Fiori
Medicago littoralis
Medicago murex
Medicago polymorpha
Medicago rugosa
Medicago scutellata
Medicago truncatula
Medicago x varia Martyn Sand
Onobrychis viciifolia Scop
Ornithopus compressus
Ornithopus sativus
Phalaris aquatica L.
Plantago lanceolata
Poa annua
Poa nemoralis
Trifolium fragiferum
Trifolium glanduliferum
Trifolium hirtum
Trifolium isthmocarpum
Trifolium michelianum
Trifolium squarrosum
Trifolium subterraneum
Trifolium vesiculosum
Trigonella foenum-graecum L.
Vicia bengahalensis L.
Vicia pannonica Crantz [Am. 289]
ANEXA V
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA AMESTECURILOR DE PROTECȚIE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 22
1. Zona sursăRegiunea de origine [Am. 290]
Autoritățile competente pot desemna zone sursăregiuni de origine specifice pentru amestecurile de protecție, cu care astfel de amestecuri sunt asociate în mod natural. În acest scop, țin seama de informațiile furnizate de autoritățile competente în domeniul resurselor genetice vegetale sau de organizațiile recunoscute în acest sens de către statele membre. [Am. 291]
În cazul în care zona sursăregiunea de origine se situează pe teritoriul mai multor state membre, aceasta este identificată de comun acord de toate statele membre în cauză. [Am. 292]
2. Specii
Speciile și, după caz, subspeciile utilizate în amestecurile de protecție sunt:
(a) tipice pentru tipul de habitat al zonei sursăregiunii de origine; [Am. 293]
(b) importante pentru a se asigura conservarea mediului natural în contextul conservării resurselor genetice, în calitate de componente ale amestecului;
(c) adecvate scopului de recreare a tipului de habitat al zonei sursăregiunii de origine. [Am. 294]
Amestecul de protecție nu include speciile Avena fatua, Avena sterilis și Cuscuta spp.
Conținutul maxim de Rumex spp., altul decât Rumex acetosella și Rumex maritimus,Rumex acetosa, R. thyrsiflorus și R. sanguineus, nu depășește 0,05 % din greutate. [Am. 295]
3. Autorizarea operatorilor profesioniști
Operatorii profesioniști sunt autorizați înainte de producerea amestecurilor de protecție.
Operatorul profesionist depune o cerere de autorizare menționată la articolul 22 alineatul (1), care include toate elementele care urmează:
(a) numele și adresa operatorului profesionist;
(b) metoda de recoltare: dacă amestecul este recoltat sau înmulțit direct;
(c) componentele ca specii și, după caz, subspecii și soiuri ale amestecului de protecție; care caracterizează tipul de habitat din zona sursăregiunea de origine și care, în calitate de componente ale amestecului, sunt importante pentru protecția mediului natural în contextul conservării resurselor genetice; [Am. 296]
(d) cantitatea din amestec pentru care se aplică autorizarea; [Am. 297]
(e) zona sursăregiunea de origine a amestecului; [Am. 298]
(f) locul de colectare și, în cazul unui amestec de protecție multiplicat, locul de multiplicare;
(g) tipul de habitat al zonei sursăregiunii de origine a amestecului; și [Am. 299]
(h) anul colectării.
Cererea este însoțită de informațiile necesare pentru verificarea conformității cu cerințele prevăzute la punctul 4al patrulea paragraf în cazul amestecurilor de protecție recoltate direct sau la punctul 5al cincilea paragraf în cazul amestecurilor de protecție multiplicate. [Am. 300]
Autoritățile competente pot elibera o autorizație care include data autorizației și domeniul de aplicare al autorizației, în conformitate cu cererea operatorului și cu respectarea cerințelor, precum și restricția privind comercializarea în zona sursă.
Înainte de începerea fiecărui sezon de producțieLa încheiereafiecăruian calendaristic sau exercițiu fiscal, operatorii profesioniști informează cu privire la cantitatea de semințe pentru amestecurile de protecție ce fac obiectul autorizației, precum și cu privire la dimensiunea și localizarea spațiului sau spațiilor de colectare avute în vedere și data sau datele colectării, după caz, autoritatea competentă despre cantitatea amestecurilorde protecțieautorizate. [Am. 301]
4. Producția de amestecuri de protecție recoltate direct
Amestecurile de protecție recoltate direct trebuie să respecte următoarele cerințe:
(a) un amestec de semințe care a fost colectat în zona sursăregiunea de origine („amestec de protecție recoltat direct”) se colectează într-un loc care nu a fost semănat în decursul perioadei de 40 de ani anterioară datei autorizării; [Am. 302]
(b) procentul componentelor amestecului de protecție recoltat direct care sunt specii și, după caz, subspecii, trebuie să fie adecvat scopului de recreare a tipului de habitat al zonei sursă;
(c) conținutul maxim de specii și, după caz, subspecii care nu îndeplinesc condițiile de la litera (b) nu depășește 1 % din greutate;
(d) autoritățile competente pot efectua inspecții vizuale la locul de colectare în timpul perioadei de creștere, la intervale adecvate și în timpul activităților de colectare, pentru a se asigura că amestecul respectă cerințele prevăzute pentru aceste amestecuri de protecție; statele membre documentează rezultatele acestora;
(e) testele se efectuează în mod oficial sau sub supravegherea oficială a autorității competente, pentru a verifica dacă amestecul de protecție respectă cerințele prevăzute; testele se efectuează în conformitate cu metodele internaționale actuale sau, în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu orice metode corespunzătoare;
(f) eșantioanele sunt prelevate din loturi omogene și sunt suficiente pentru efectuarea testului menționat la litera (e).
5. Producția de amestecuri de protecție multiplicate
Semințele amestecurilor de conservare pot fi, de asemenea, multiplicate de un operator autorizat în conformitate cu următorul proces:
(a) semințele speciilor individuale sunt prelevate din zona sursăregiunea de origine ori sunt amestecuri de protecție recoltate direct, achiziționate de la un alt operator; [Am. 303]
(b) semințele menționate la litera (a) sunt multiplicate în afara zonei sursă ca specii unice. Multiplicarea poate fi realizată pentru cinci generații; [Am. 304]
(c) semințele speciilor respective sunt apoi amestecate pentru a crea un amestec compus din genuri, specii și, după caz, subspecii care caracterizează tipul de habitat din zona sursă;
(d) acest amestec poate include, de asemenea, semințe din speciile enumerate în anexa I partea A care au fost produse în mod convențional, dacă sunt în conformitate cu litera (c); [Am. 305]
(e) sămânța colectată din care se multiplică amestecul de protecție trebuie să fi fost colectată în zona sa sursă într-un loc de colectare care nu a fost semănat în decursul perioadei de 40 de ani anterioară datei autorizării de către operator, menționată la punctul 3;
(f) sămânța amestecului de protecție multiplicat provine de la specii și, după caz, subspecii care caracterizează tipul de habitat de la zona sursă și care, în calitate de componente ale amestecului, sunt importante pentru protecția mediului natural în contextul conservării resurselor genetice;
(g) capacitatea de germinare a componentelor menționate la litera (f) este suficientă în scopul recreării tipului de habitat al zonei sursă;
(h) conținutul maxim de specii și, după caz, subspecii care nu îndeplinesc condițiile de la litera (g)litera (f) nu depășește 1 % din greutate; [Am. 306]
(i) componentele unui amestec de protecție multiplicat care sunt semințe din speciile enumerate în anexa I partea A respectă, înainte de amestecare, cel puțin cerințele privind semințele standard pentru speciile în cauză;
(j) testele se efectuează în mod oficial sau sub supravegherea oficială a statului membru, pentru a verifica dacă amestecul de protecție respectă cerințele prevăzute. Testele se efectuează în conformitate cu metodele internaționale actuale sau, în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu orice metode corespunzătoare;
(k) eșantioanele sunt prelevate din loturi omogene și sunt suficiente pentru efectuarea testului menționat la litera (j).
ANEXA VI
CERINȚE PRIVIND PRODUCȚIA ȘI COMERCIALIZAREA MRP DIN MATERIAL ETEROGEN, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 27 ALINEATUL (2)
A. Notificarea materialului eterogen
MRP din material eterogen, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (2), poate fi comercializat în urma unei notificări a materialului eterogen de către operatorul profesionist către autoritățile competente, prin intermediul unui dosar care conține:
(a) datele de contact ale solicitantului;
(b) specia și denumirea materialului eterogen;
(c) descrierea materialului eterogen menționat la punctul B;
(d) o declarație a solicitantului privind veridicitatea elementelor menționate la literele (a), (b) și (c);
(e) un eșantion reprezentativ.
Notificarea se trimite prin scrisoare recomandată sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de autoritățile competente, cu solicitarea confirmării de primire. În termen de trei luni de la data indicată pe confirmarea de primire, cu condiția să nu fi fost solicitate informații suplimentare sau să nu fi fost comunicat furnizorului un refuz oficial din motive ce țin de caracterul incomplet al notificării, se consideră că autoritatea competentă a confirmat notificarea și conținutul acesteia, iar materialul eterogen este inclus în registrul materialelor eterogene. Registrul respectiv rămâne gratuit pentru operatorul oficial. [Am. 307]
B. Descrierea materialului eterogen
1. Descrierea materialului eterogen include toate elementele următoare:
(a) o descriere a caracteristicilor sale, inclusiv:
(i) caracterizarea fenotipică a caracterelor-cheie comune materialului, împreună cu descrierea eterogenității materialului prin caracterizarea diversității fenotipice observabile între unitățile de reproducere individuale;
(ii) documentarea caracteristicilor sale relevante, inclusiv aspectele agronomice cum ar fi randamentul, stabilitatea randamentului, adecvarea pentru sistemele cu utilizare redusă a factorilor de producție, performanța, rezistența la stresul abiotic, rezistența la boli, parametrii de calitate, gustul sau culoarea;
(iii) orice rezultat disponibil al testelor privind caracteristicile menționate la punctul (ii);
(b) o descriere a tipului de tehnică utilizată pentru metoda de ameliorare sau de producție a materialului eterogen;
(c) o descriere a materialului parental utilizat pentru ameliorarea sau producerea materialului eterogen și a programului de control al producției proprii utilizat de operatorul în cauză, cu o trimitere la practicile menționate la punctul B.2 litera (a) și, după caz, la punctul B.2 litera (c);
(d) o descriere a practicilor de gestionare și selecție utilizate în exploatație, cu o trimitere la punctul B.2 litera (b) și, după caz, a materialului parental, cu o trimitere la punctul B.2 litera (c);
(e) o trimitere la țara de ameliorare sau de producție, inclusiv informații privind anul de producție și descrierea condițiilor pedoclimatice.
2. Materialul eterogen poate fi generat utilizândproveni din una dintre următoarele tehnici: [Am. 308]
(a) încrucișarea mai multor tipuri diferite de material parental, utilizând protocoale de încrucișare pentru a produce materiale eterogene diverse prin amestecarea descendenților, semănarea repetată și expunerea stocului la selecția naturală și/sau umană, cu condiția ca materialul respectiv să prezinte un nivel ridicat de diversitate genetică;
(b) practici de gestionare în cadrul exploatațiilor, inclusiv selecția, stabilirea sau întreținerea materialului, care se caracterizează printr-un nivel ridicat de diversitate genetică;
(c) orice altă tehnică utilizată pentru ameliorarea sau producția de material eterogen, ținând seama de caracteristicile specifice ale propagării.
C. Cerințe privind identitatea loturilor de MRP din material eterogen
MRP din material eterogen trebuie să poată fi identificat pe baza tuturor elementelor următoare:
(a) materialul inițial și schema de producție utilizată în încrucișare pentru crearea materialului eterogen, astfel cum se prevede la punctul B.2 litera (a) sau, după caz, la punctul B.2 litera (c), sau istoricul materialului și practicile de gestionare în cadrul exploatației, inclusiv dacă selecția a avut loc în mod natural și/sau prin intervenție umană, în cazurile prevăzute la punctul B.2 litera (b) și la punctul B.2 litera (c);
(b) țara de ameliorare sau de producție; și
(c) caracterizarea caracterelor-cheie comune și a eterogenității fenotipice ale materialului.
D. Cerințe privind calitatea sanitară, puritatea analitică și capacitatea de germinare a MRP din material eterogen
1. MRP din material eterogen respectă cerințe egale cu cele stabilite pentru cea mai joasă categorie pentru speciile respective, inclusiv cerințele stabilite pentru speciile enumerate în anexa IV privind puritatea analitică și germinarea în cazul semințelor și cerințele de calitate pentru alte materiale din cea mai joasă categorie pentru speciile respective. [Am. 309]
În cazul unor rezultate pozitive la teste sau al simptomelor vizuale de dăunători sau defecte, plantele sunt tratate sau se interzice folosirea lor ca sursă de MRP în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/2031.
2. Prin derogare de la punctul D.1, operatorii profesioniști pot introduce pe piață MRP din material eterogen care nu îndeplinește condițiile privind capacitatea de germinare, cu condiția ca operatorul să indice rata de germinare a MRP respectiv pe etichetă sau direct pe ambalaj.
E. Cerințe privind ambalarea și etichetarea MRP din material eterogen
1. MRP din material eterogen este conținut în ambalaje mici și în cantități maxime, astfel cum sunt definite la punctul H. Cu toate acestea, materialul poate fi conținut în alte ambalaje sau recipiente numai dacă acestea sunt închise astfel încât să nu poată fi deschise fără a lăsa dovezi de manipulare frauduloasă pe ambalaj sau pe recipient.
2. Operatori profesioniști aplică pe ambalajele sau recipientele de MRP din material eterogen o etichetă în cel puțin una din limbile oficiale ale Uniunii.
Eticheta respectivă trebuie:
(i) să fie lizibilă, imprimată sau scrisă pe o față, nou emisă și ușor vizibilă;
(ii) include informațiile prevăzute la punctul G din prezenta anexă, cu excepția cazului în care informațiile respective sunt tipărite sau scrise direct pe ambalaj sau pe recipient; și
(iii) să fie galbenă, cu o cruce verde în diagonală.
3. În cazul ambalajelor mici transparente, eticheta poate fi plasată în interiorul ambalajului, cu condiția ca aceasta să fie clar lizibilă.
4. Prin derogare de la punctele E.1 și E.2, MRP din material eterogen conținut în ambalaje și recipiente închise și etichetate pot fi vândute utilizatorilor finali în ambalaje nemarcate și nesigilate până la cantitățile maxime prevăzute la punctul H, cu condiția ca, la cerere, cumpărătorul să fie informat în scris, în momentul livrării, cu privire la specia, denumirea materialului eterogen și numărul de referință al lotului.
F. Întreținerea materialului eterogen
1. Dacă întreținerea este posibilă, operatorul profesionist care a notificat autorităților competente materialul eterogen trebuie să păstreze principalele caracteristici ale materialului din momentul notificării acestuia, asigurând întreținerea atât timp cât acesta rămâne pe piață.
2. Întreținerea se efectuează în conformitate cu practicile acceptate, adaptate la întreținerea unui astfel de material eterogen. Operatorul profesionist responsabil cu întreținerea ține evidența duratei și a conținutului întreținerii.
3. Autoritățile competente trebuie să aibă acces în orice moment la toate evidențele păstrate de operatorul profesionist responsabil de material, pentru a verifica întreținerea acestuia. Operatorul profesionist păstrează evidențele respective timp de cinci ani de la data la care materialul eterogen încetează să fie comercializat.
G. Conținutul etichetei ambalajelor
MRP din material eterogen se comercializează în ambalaje care poartă o etichetă ce conține următoarele elemente:
(1) denumirea materialului eterogen, împreună cu expresia „material eterogen”;
(2) mențiunea „norme și standarde UE”;
(3) numele și adresa operatorului profesionist responsabil cu aplicarea etichetei sau codul său de înregistrare;
(4) țara de producție;
(5) numărul de referință al lotului atribuit de operatorul profesionist responsabil cu aplicarea etichetelor;
(6) luna și anul închiderii, după cuvântul: „închis”;
(7) specia, menționată măcar cu denumirea botanică sub formă prescurtată și fără numele autorilor;
(8) greutatea netă sau brută declarată, sau numărul declarat în cazul MRP, cu excepția ambalajelor mici;
(9) în cazul în care se indică greutatea și se utilizează substanțe de peletizare sau alți aditivi solizi, natura aditivului, precum și raportul aproximativ dintre greutatea semințelor pure și greutatea totală; și
(10) rata de germinare, dacă este cazul.
H. Cantitățile maxime de MRP din material eterogen în ambalaje mici
Specii
Masa netă maximă (kg)
Plante furajere
10 [Am. 310]
Sfeclă
10
Cereale
30
Plante oleaginoase și pentru fibre
10
Cartof
30
Legume:
Leguminoase
5
Ceapă, asmățui, sparanghel, sfeclă, sfeclă roșie, nap de primăvară, nap de toamnă, pepene verde, dovleac, dovlecel, morcovi, ridichi, scorțoneră, spanac, fetică
0,5
Toate celelalte specii de legume
0,1
ANEXA VII
CONȚINUTUL REGISTRELOR NAȚIONALE ȘI ALE UNIUNII DE SOIURI, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 46
Registrele naționale ale soiurilor și registrul de soiuri al Uniunii conțin toate elementele următoare:
(a) denumirea genului sau a speciei din care face parte soiul;
(b) denumirea soiului și, pentru soiurile comercializate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, dacă este cazul, alte denumiri alternative utilizate pentru soiul respectiv;
(c) numele și, dacă este cazul, numărul de referință al solicitantului;
(d) data înregistrării soiului și, dacă este cazul, a reînnoirii înregistrării;
(e) data până la care este valabilă înregistrarea;
(f) o trimitere la linkul dosarului, în cazul în care este disponibilă descrierea oficială a soiului sau, dacă este cazul, descrierea recunoscută oficial a soiului;
(g) în cazul soiurilor avândde conservare, o descriere recunoscută oficial și, dacă este cazul, indicarea regiunii (regiunilor) în care se cultivă soiul în mod tradițional și la care s-a adaptat în mod natural [„regiune (regiuni) de origine”], în cazul soiurilor de conservare ameliorate recent, condițiile locale de cultivare la care s-a adaptat; [Am. 311]
(h) numele persoanei responsabile de menținerea soiului;
(i) numele statelor membre care au instituit registrul sau registrele naționale ale soiurilor relevante;
(j) referința de înregistrare a soiului în registrul (registrele) național(e) ale soiurilor;
(k) dacă este cazul, mențiunea că soiul este un „soi ecologic adecvat pentru producția ecologică”;
(l) dacă este cazul, mențiunea că soiul conține sau constă în organisme modificate genetic;
(m) dacă este cazul, mențiunea că soiul este o componentă a altui soi înregistrat;
(n) dacă este cazul, mențiunea că MRP din soiul respectiv este fabricat și comercializat numai sub formă de portaltoi;
(o) dacă este cazul, o trimitere la linkul dosarului, unde pot fi disponibile rezultatele examinărilor privind valoarea agronomică și/sau de utilizare durabilă, astfel cum se menționează la articolul 52;
(p) dacă este cazul, indicarea metodei de reproducere a soiului, inclusiv informații care să indice dacă este vorba de un soi hibrid sau sintetic,
(q) dacă este cazul, mențiunea că soiul conține sau constă într-o plantă NTG de categoria 1 în sensul articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG) și numărul (numerele) de identificare menționat(e) la articolul 9 alineatul (1) litera(e) din [propunerea privind NTG], atribuit(e) plantei (plantelor) NTG de categoria 1 din care a (au) fost obținută (e);
(r) dacă este cazul, mențiunea că soiul conține sau constă într-o plantă NTG de categoria 2 în sensul articolului 3 alineatul (8) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG);
(s) dacă este cazul, mențiunea că soiul este tolerant la erbicide și indicarea condițiilor de cultivare aplicabile;
(t) dacă este cazul, indicarea faptului că soiul are anumite caracteristici, altele decât cea menționată la litera (s),care pot duce la efecte agronomice nedorite și indicarea condițiilor de cultivare aplicabile; [Am. 312]
(ta) dacă este cazul, drepturile de proprietate intelectuală respective care acoperă soiul, componentele, caracteristicile și procesul de dezvoltare ale acestuia, inclusiv, dacă este cazul și dacă este adecvat, numărul brevetului (brevetelor) relevant(e) acordat(e) sau pendinte, pe care autoritatea competentă trebuie să le acorde sau să le actualizeze; [Am. 313]
(tb) dacă este cazul, o descriere a tehnicilor de ameliorare care au fost aplicate pentru dezvoltarea soiului. [Am. 314]
Anexa VIIa
CANTITĂȚI MAXIME PENTRU CONSERVAREA DINAMICĂ
Cantitatea se aplică pe persoană fizică sau juridică, an și soi/aderare/ecotip/resursă genetică vegetală.
Specii
Masa netă maximă (kg)
Plante furajere
20
Sfeclă
20
Cereale
200
Plante oleaginoase și pentru fibre
20
Cartof
1000
Legume:
Leguminoase
75
Ceapă, asmățui, sparanghel, sfeclă, sfeclă roșie, nap de primăvară, nap de toamnă, pepene verde, dovleac, dovlecel, morcovi, ridichi, scorțoneră, spanac, fetică
1
Toate celelalte semințe de legume
0,5
Legume înmulțite vegetal
500 plante
Material de înmulțire fructifer și a viței de vie
150 stocuri
[Am. 315]
ANEXA VIII
TABELE DE CORESPONDENȚĂ
Directiva 66/401/CE a Consiliului
Prezentul regulament
Articolul 1
Articolul 1
Articolul 1a
Articolul 2, articolul 3
Articolul 2 alineatul (1) litera A
Articolul 2, articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera B.1
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera C
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera D
-
Articolul 2 alineatul (1) litera E
Articolul 3
Articolul 2 alineatul (1) litera F
-
Articolul 2 alineatul (1) litera G
-
Articolul 2 alineatul (1) litera (a)
Articolul 2
Articolul 2 alineatul (1) litera (b)
Articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera (d)
Articolul 36
Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 83
Articolul 2 alineatul (3) litera A
Articolul 10
Articolul 2 alineatul (3) litera B
Articolul 10
Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 10
Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 20
Articolul 3 alineatul (1) litera (a)
-
Articolul 3 alineatul (2)
-
Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 20
Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 7
Articolul 3a
Articolul 7, articolul 35
Articolul 4
Articolul 34
Articolul 4a
Articolul 31, articolul 32
Articolul 5
-
Articolul 5a
-
Articolul 6
Articolul 63
Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 7
Articolul 7 alineatul (1a)
Articolul 10, articolul 12
Articolul 7 alineatul (1b)
Articolul 10, articolul 12
Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 7
Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 14
Articolul 8 alineatul (2)
-
Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 14
Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 23
Articolul 9 alineatul (3)
-
Articolul 10.1a
Articolul 15
Articolul 10a
Articolul 15
Articolul 10b
Articolul 15
Articolul 10c
Articolul 15
Articolul 10d
Articolul 14
Articolul 11
Articolul 15
Articolul 11a
Articolul 17
Articolul 12
Articolul 12
Articolul 13
Articolul 21, articolul 22
Articolul 13a
Articolul 38
Articolul 14
Articolul 36
Articolul 14a
Articolul 7, articolul 15
Articolul 15 alineatul (1)
Articolul 35, articolul 39
Articolul 15 alineatul (2)
Articolul 35
Articolul 15 alineatul (3)
Articolul 35, articolul 39
Articolul 16
Articolul 39
Articolul 17
Articolul 33
Articolul 18
Articolul 2
Articolul 19 alineatul (1)
Articolul 24
Articolul 19 alineatul (2)
Articolul 40
Articolul 20
Articolul 24
Articolul 21
Articolul 76
Articolul 21a
Articolul 7
Articolul 22
-
Articolul 22a
Articolul 7, articolul 26, articolul 22
Articolul 23
Articolul 83
Articolul 23a
-
Articolul 24
-
Anexa I
Articolul 7
Anexa II
Articolul 7
Anexa III
Articolul 7, articolul 13
Anexa IV
Articolul 17
Anexa V
Articolul 35
Directiva 66/402/CE a Consiliului
Prezentul regulament
Articolul 1
Articolul 1
Articolul 1a
Articolul 2
Articolul 2 alineatul (1) litera A
Articolul 2
Articolul 2 alineatul (1) litera B
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera C
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera Ca
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera C
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera D
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera E
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera F
Articolul 3, articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera H
Articolul 3, articolul 10
Articolul 2 alineatul (1) litera (a)
Articolul 2
Articolul 2 alineatul (1) litera (b)
Articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera (c)
Articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera (e)
-
Articolul 2 alineatul (2)
-
Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 10
Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 10
Articolul 3
Articolul 20, articolul 7
Articolul 3a
Articolul 7, articolul 35
Articolul 4
Articolul 34
Articolul 4a
Articolul 31, articolul 32
Articolul 5
-
Articolul 5a
-
Articolul 6
Articolul 63
Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 7
Articolul 7.1a
Articolul 10, articolul 12
Articolul 7.1b
Articolul 10, articolul 12
Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 7
Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 14
Articolul 8 alineatul (2)
-
Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 14
Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 23
Articolul 9 alineatul (3)
-
Articolul 10 alineatul (1) litera (a)
Articolul 15
Articolul 10 alineatul (1) litera (b)
-
Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 14
Articolul 10 alineatul (3)
-
Articolul 10a
Articolul 14
Articolul 11
Articolul 15
Articolul 11a
Articolul 15
Articolul 12
Articolul 17
Articolul 13
Articolul 21
Articolul 13a
Articolul 38
Articolul 14
Articolul 36
Articolul 14a
Articolul 7, articolul 15
Articolul 15 alineatul (1)
Articolul 35, articolul 39
Articolul 15 alineatul (2)
Articolul 35
Articolul 15 alineatul (3)
Articolul 35, articolul 39
Articolul 16
Articolul 39
Articolul 17
Articolul 33
Articolul 18
Articolul 2
Articolul 19 alineatul (1)
Articolul 24
Articolul 19 alineatul (2)
Articolul 40
Articolul 20
Articolul 24
Articolul 21
Articolul 76
Articolul 21a
Articolul 7
Articolul 21b
Articolul 7
Articolul 22
-
Articolul 22a
Articolul 7
Articolul 23
Articolul 83
Articolul 23a
-
Articolul 24
-
Anexa I
Articolul 7
Anexa II
Articolul 7
Anexa III
Articolul 7
Anexa IV
Articolul 17
Anexa V
Articolul 35
Directiva 68/193/CEE a Consiliului
Prezentul regulament
Articolul 1
Articolul 1
Articolul 2
Articolul 3
Articolul 2 alineatul (1) litera A
-
Articolul 2 alineatul (1) litera B
-
Articolul 2 alineatul (1) litera C
-
Articolul 2 alineatul (1) litera D
Articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera E
Articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera F
Articolul 7
Articolul 2 alineatul (1) litera G
Articolul 8
Articolul 2 alineatul (1) litera H
-
Articolul 2 alineatul (1) litera I
Articolul 3 punctul 3
Articolul 2.2
-
Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 7, articolul 8
Articolul 3 alineatul (2)
-
Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 2
Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (3), articolul 7 alineatul (4), anexa II partea E, anexa III partea E
Directiva 68/193/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1968 privind comercializarea materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței-de-vie (JO L 93, 17.4.1968, p. 15).
Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74).
Directiva 2008/72/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind comercializarea răsadurilor de legume și a materialului săditor de legume, altul decât semințele (JO L 205, 1.8.2008, p. 28).
Directiva 2008/90/CE a Consiliului din 29 septembrie 2008 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe (JO L 267, 8.10.2008, p. 8).
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic (COM/2020/381 final).
+ JO: Vă rugăm să introduceți în text numărul regulamentului din documentul [… (COD)] și să introduceți numărul, data, titlul și referința de publicare în JO a regulamentului respectiv în nota de subsol.
Directiva 98/56/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind comercializarea materialelor de înmulțire pentru plantele ornamentale (JO L 226, 13.8.1998, p. 16).
Decizie de revizuire a sistemelor OCDE pentru certificarea soiurilor sau controlul semințelor destinate comerțului internațional [OCDE/LEGAL/0308] (denumite în continuare „sistemele OCDE pentru semințe”).
Decizia 2004/869/CE a Consiliului din 24 februarie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (JO L 378, 23.12.2004, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, 1.9.1994, p. 1).
+ JO: Vă rugăm să introduceți în text numărul regulamentului din documentul [… (COD)] și să introduceți numărul, data, titlul și referințele de publicare în JO și ELI a regulamentului respectiv în nota de subsol.
Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului …. (JO ..., p. ...).+ JO: Vă rugăm să introduceți în text numărul regulamentului din documentul [… (COD)] și să introduceți numărul, data, titlul și referința de publicare în JO a regulamentului respectiv în nota de subsol.
Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2011, p. 1).
Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
Producerea și comercializarea materialului forestier de reproducere
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului forestier de reproducere, de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/2031 și 2017/625 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 1999/105/CE a Consiliului (Regulamentul privind materialul forestier de reproducere) (COM(2023)0415 – C9-0237/2023 – 2023/0228(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0415),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0237/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 decembrie 2023(1),
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0142/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului forestier de reproducere, de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/2031 și 2017/625 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 1999/105/CE a Consiliului (Regulamentul privind materialul forestier de reproducere)
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),
[având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,]
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),
întrucât:
(1) Directiva 1999/105/CE a Consiliului(5) stabilește normele privind producția și comercializarea materialului forestier de reproducere („MFR”).
(2) Pădurile acoperă aproximativ 45 % din suprafața terestră a Uniunii și îndeplinesc un rol multifuncțional care cuprinde funcții sociale, economice, ecologice, culturale și de mediu. Pădurile au, între altele, o funcție primordială de absorbant de carbon în cadrul politicii privind atenuarea schimbărilor climatice. Un MFR de calitate superioară, adaptat la schimbările climatice și diversdiversificat este esențial pentru a acoperi aceste nevoi. [AM 1]
(3) Având în vedere noile evoluții tehnice și științifice, actualizarea normelor și reglementărilor sistemului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) de certificare a materialului forestier de reproducere destinat comerțului internațional(6) („Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere”), noile priorități de politică ale Uniunii în ceea ce privește durabilitatea, adaptarea la schimbările climatice și biodiversitatea și, în special, Pactul verde european(7), precum și experiența dobândită în cursul punerii în aplicare a Directivei 1999/105/CE, este necesar ca directiva respectivă să fie înlocuită cu un nou act. Pentru a asigura aplicarea în mod uniform a noilor norme în întreaga Uniune, este necesar ca actul să ia forma unui regulament.
(4) Obiectivul sistemului OCDE pentru semințe și plante forestiere este de a încuraja producția și utilizarea semințelor, a părților de plantă și a plantelor care au fost colectate, prelucrate și comercializate într-un mod care să asigure o înaltă calitate și disponibilitate a MFR. Având în vedere durata ciclurilor forestiere și costul plantațiilor și al investițiilor forestiere pe termen lung, este esențial ca silvicultorii să obțină informații pe deplin fiabile cu privire la originea și caracteristicile genetice ale MFR utilizat în plantații. Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere răspunde acestei cerințe prin certificare și trasabilitate. El are un rol major în a facilita adaptarea pădurilor la nivel global la condițiile climatice în schimbare. Se pune accentul pe conservarea diversității speciilor și pe asigurarea unei diversități genetice mari la nivelul speciilor și al loturilor de semințe, sporind astfel potențialul de adaptare al MFR pentru replantarea viitoare a unei suprafețe cu copaci („reîmpădurire”) și crearea de noi păduri („împădurire”). Reîmpădurirea se poate dovedi necesară atunci când părți ale unei păduri existente au fost afectate de fenomene meteorologice extreme, incendii forestiere, focare de boli și organisme dăunătoare sau alte dezastre.
(5) Pactul verde european prevede angajamentul Comisiei de a aborda schimbările climatice și provocările legate de mediu. El are drept scop transformarea economiei Uniunii pentru un viitor durabil. Normele Uniunii privind producția și comercializarea MFR trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice(8) și cu cele trei strategii de punere în aplicare a Pactului verde european: noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice(9), noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030(10) și Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030(11).
(6) Regulamentul (UE) 2021/1119 solicită instituțiilor relevante ale Uniunii și statelor membre să asigure progrese continue în ceea ce privește sporirea capacității de adaptare, consolidarea rezilienței și reducerea vulnerabilității la schimbările climatice. Prin urmare, unul dintre obiectivele noii Strategii a UE privind adaptarea la schimbările climatice este de a accelera capacitatea de adaptare a Uniunii la schimbările climatice, printre altele prin modificarea normelor privind MFR. Este necesar ca legislația UE să încurajeze producția și comercializarea MFR la nivelul Uniunii. În acest scop, este necesar să fie eliminată posibilitatea ca statele membre să restricționeze aprobarea anumitor materiale de bază și să interzică comercializarea unui anumit MFR către utilizatorii finali, astfel cum se prevede în Directiva 1999/105/CE.
(7) Obiectivele principale ale Noii strategii a UE pentru păduri pentru 2030 sunt împădurirea eficace și conservarea și restaurarea pădurilor în Uniune, pentru a contribui la creșterea absorbției de CO2, pentru a reduce incidența și amploarea incendiilor forestiere și pentru a promova bioeconomia, cu respectarea deplină a principiilor ecologice favorabile biodiversității. Asigurarea refacerii pădurilor și consolidarea gestionării durabile a pădurilor sunt esențiale pentru adaptarea la schimbările climatice și pentru reziliența pădurilor. În acest sens, noua strategie a UE pentru păduri prevede că adaptarea pădurilor la schimbările climatice și refacerea pădurilor în urma daunelor generate de schimbările climatice vor necesita cantități mari de MFR adecvat. Acest deziderat implică eforturi pentru a se asigura și a se utiliza în mod durabil resursele genetice forestiere de care depinde existența unor păduri care să fie mai rezistente la schimbările climatice. De asemenea, sunt necesare eforturi pentru sporirea producției și a disponibilității unui astfel de MFR, pentru furnizarea de informații mai bune cu privire la adecvarea sa la condițiile climatice și ecologice și pentru îmbunătățirea producției colaborative și a transferului dincolo de frontierele naționale în interiorul Uniunii. Prin urmare, este necesar ca operatorii profesioniști să aibă obligația de a furniza în prealabil informații utilizatorilor cu privire la adecvarea MFR la condițiile climatice și ecologice.
(8) Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește să aducă biodiversitatea Uniunii pe calea redresării până în 2030. În cadrul acestei strategii, legislația Uniunii trebuie să pună accentul pe conservarea diversității speciilor și să asigure o mare calitate și diversitate genetică la nivelul speciilor și al loturilor de semințe. Scopul este de a facilita furnizarea MFR de calitate superioară și diversdiversificat din punct de vedere genetic, adaptat la condițiile climatice actuale și viitoare estimate. Conservarea și îmbunătățirea biodiversității pădurilor, inclusiv a diversității genetice a arborilor, sunt esențiale pentru gestionarea durabilă a pădurilor și pentru sprijinirea adaptării pădurilor la schimbările climatice. Este necesar ca speciile de arbori și hibrizii artificiali care intră sub incidența prezentului regulament să fie adaptați din punct de vedere genetic la condițiile locale și să fie de înaltă calitate. [AM 2]
(9) Există o dimensiune transfrontalieră pe termen lung, cauzată de faptul că se estimează că în deceniile următoare se va accelera migrația deja constatată către nord a zonelor de vegetație. Prin urmare, cerința prevăzută în prezentul regulament de a furniza informații cu privire la zonele în care semințele pot fi plantate sau în care MFR este adaptat la condițiile locale ar constitui un avantaj extrem de util pentru silvicultori. Astfel, este necesar ca autoritățile competente să desemneze zone, specificând faptul că, în aceste zone, semințele sunt adaptate condițiilor locale și pot fi însămânțate (denumite în continuare „zone de transfer al semințelor”). De asemenea, este necesar ca statele membre să desemneze zone, specificând faptul că, în aceste zone, MFR este adaptat la condițiile locale („zone de amplasare”).
(10) Directiva 1999/105/CE definește MFR în raport cu importanța sa în scopuri forestiere în întreaga Uniune sau într-o parte a acesteia, dar își menține caracterul vag în ceea ce privește scopurile forestiere în cauză. Din motive de claritate, domeniul de aplicare al prezentului regulament enumeră scopurile pentru care este importantă utilizarea MFR de calitate superioară.
(11) MFR poate fi produs cu scopul de a fi utilizat pentru împădurire/reîmpădurire și alte tipuri de plantare a arborilor, precum și în diverse alte scopuri, cum ar fi producția de lemn și biomateriale, conservarea biodiversității, refacerea ecosistemelor forestiere, adaptarea la schimbările climatice, atenuarea schimbărilor climatice și conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice forestiere.
(12) Potrivit cercetărilor, evaluarea și aprobarea materialului de bază în raport cu scopul specific pentru care va fi utilizat MFR sunt extrem de importante. În plus, plantarea MFR de calitate superioară la locul potrivit are un impact pozitiv asupra scopului pentru care este utilizat MFR în cauză. La locul potrivit înseamnă că MFR este adecvat din punct de vedere genetic și fenotipic amplasamentului în care este cultivat, inclusiv în ceea ce privește previziunile climatice relevante pentru el.
(13) Pentru a asigura o ofertă suficientă de MFR ca răspuns la creșterea cererii de MFR, este necesar să fie înlăturată orice barieră existentă sau potențială în calea comerțului, care ar putea împiedica libera circulație a MFR în cadrul Uniunii. Acest obiectiv poate fi atins numai dacă normele respective ale Uniunii privind MFR impun cele mai înalte standarde posibile.
(14) Este necesar ca normele Uniunii privind producția și comercializarea MFR să țină seama de nevoile practice și să se aplice numai anumitor specii de arbori și hibrizi artificiali care sunt enumerați în anexa I la prezentul regulament. Respectivele specii de arbori și hibrizi artificiali au un caracter important în ceea ce privește producția MFR pentru împădurire, reîmpădurire și alte tipuri de plantare a arborilor având ca scop producția de lemn și biomateriale, conservarea biodiversității, refacerea ecosistemelor forestiere, adaptarea la schimbările climatice, atenuarea schimbărilor climatice și conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice forestiere.
(15) Scopul prezentului regulament este de a asigura producția și comercializarea MFR de calitate superioară. Pentru a contribui la crearea de păduri reziliente și la refacerea ecosistemelor forestiere, este necesar ca utilizatorii să fie informați înainte de achiziționarea MFR cu privire la adecvarea respectivului MFR la condițiile climatice și ecologice specifice zonei în care va fi utilizat.
(16) Pentru a se asigura că MFR certificat va fi adaptat la condițiile climatice și ecologice specifice zonei în care este plantat, este necesar ca autoritățile competente să evalueze caracteristicile de durabilitate ale materialului de bază în cursul procedurii de aprobare a materialului de bază respectiv. Este necesar ca aceste caracteristici de durabilitate să se refere la adaptarea respectivului material de bază la condițiile climatice și ecologice și la absența organismelor dăunătoare și a simptomelor prezenței acestora la nivelul arborilor.
(17) Este necesar ca MFR să fie recoltat numai din materialul de bază care a fost evaluat și autorizat de autoritățile competente pentru a asigura cel mai înalt nivel posibil de calitate a MFR în cauză. Este necesar ca materialul de bază autorizat să fie înregistrat într-un registru național cu o referință unică de înregistrare și cu trimitere la o unitate-sursă autorizată.
(17a) Pentru a prezerva calitatea semințelor, ambalajele ar trebui concepute astfel încât să devină inutilizabile după deschidere, pentru a garanta că utilizatorii sunt conștienți de eventuale manipulări ale semințelor și a îi încuraja să utilizeze întregul conținut într-un mod corespunzător, evitându-se astfel ca semințele să fie stocate incorect sau folosite atunci când este posibil să se fi degradat. [AM 3]
(18) În vederea adaptării la evoluțiile științifice și tehnice ale standardelor internaționale, este necesar ca utilizarea tehnicilor biomoleculare să fie inclusă ca metodă complementară în procedura de aprobare a materialului de bază. Este necesar ca aceste tehnici biomoleculare să aibă posibilitatea de a evalua originea materialului de bază sau de a verifica prezența în materialul de bază a trăsăturilor care indică rezistență la boli folosind markeri moleculari.
(19) Este necesar ca autoritățile competente din statele membre respective să elibereze un certificat principal pentru întregul materialul forestier de reproducere derivat (și anume recoltat) din materialul de bază autorizat. Un astfel de certificat principal asigură identificarea MFR, conține informații cu privire la originea sa și furnizează cele mai adecvate detalii pentru utilizatorii săi și pentru autoritățile competente responsabile de controlul oficial care îl vizează. Este necesar ca eliberarea certificatului principal să fie permisă în format electronic.
(19a) Fiecare stat membru ar trebui să întocmească și să actualizeze o listă națională a certificatelor de identitate eliberate și să pună această listă la dispoziția Comisiei și a autorităților naționale competente din toate celelalte state membre. [AM 4]
(20) Este necesar ca doar MFR care a fost recoltat din material de bază autorizat să poată fi ulterior certificat și introdus pe piață. Este necesar ca MFR să fie certificat ca fiind „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” și „testat” de către autoritățile competente și comercializat cu trimitere la categoriile respective. Respectivele tipuri de categorii arată care dintre caracteristicile materialului de bază au fost evaluate și indică nivelul de calitate a MFR. Pentru MFR de calitate inferioară (categoriile „sursă identificată” și „selectat”), materialul de bază va fi verificat în ceea ce privește caracteristicile de bază. Pentru MFR de calitate superioară (categoriile „calificat” și „testat”), arborii parentali vor fi selectați pentru caracteristicile remarcabile și sistemele de încrucișare concepute. În cazul MFR din categoria „calificat”, superioritatea MFR este estimată pe baza caracteristicilor arborilor parentali. În cazul categoriei „testat”, superioritatea MFR în cauză trebuie demonstrată fie în raport cu materialul de bază din care a fost recoltat respectivul MFR, fie în raport cu o populație de referință. Este necesar ca MFR aparținând categoriilor „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” și „testat” să facă obiectul unor cerințe uniforme de producție și comercializare, pentru a asigura transparența, condiții egale de concurență și integritatea pieței interne.
(21) Este necesar ca normele de certificare să fie clarificate în cazul MFR care a fost produs prin intermediul unor procese de producție inovatoare și, în special, prin tehnici de producție a MFR pentru producția unui anumit tip de MFR, și anume clone. Întrucât locul de producție al acestor clone poate fi diferit de locul în care se află copacul original (și anume materialul de bază) din care provine/provin clona/clonele, este necesar ca normele să fie modificate pentru a garanta trasabilitatea.
(22) Cerințele privind materialul de bază destinat conservării și utilizării durabile a resurselor genetice forestiere sunt diferite de cele privind materialul de bază destinat producerii MFR în scopuri comerciale, din cauza criteriilor de selecție diferite aplicate acestor două tipuri de material de bază. În scopul conservării și utilizării durabile a resurselor genetice forestiere, este necesar să fie păstrați toți arboriiun număr maxim de arbori proveniți dintr-un arboret dintr-o pădure. Acest aspect este necesar pentru a contribui la creșterea diversității genetice în cadrul unei singure specii de arbori. Pe de altă parte, este necesar ca numai arborii cu caracteristici superioare să fie selectați în cazul materialului de bază destinat producerii MFR în scopuri comerciale. Prin urmare, este necesar ca statelor membreoperatorilor profesioniști să li se permită să deroge de la normele aplicabile în ceea ce privește autorizarea materialului de bază și să notifice autorității competente acest material de bază destinat conservării resurselor genetice forestiere. [AM 5]
(23) Categoria „sursă identificată” este standardul minim necesar comercializării MFR, deoarece selectarea fenotipică a materialului de bază destinat producerii MFR din categoria „sursă identificată” a fost de mică amploare sau nu s-a aplicat deloc. Pentru a asigura trasabilitatea, este necesar ca operatorul profesionist să înregistreze locația materialului de bază (adică proveniența) din care este colectat MFR. Este necesar ca originea materialului de bază respectiv să fie precizată, dacă este cunoscută. Acest aspect este în conformitate cu Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere și cu experiența dobândită în urma aplicării Directivei 1999/105/CE.
(24) În conformitate cu Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere și în urma aplicării Directivei 1999/105/CE, este necesar ca autoritatea competentă să evalueze materialul de bază destinat producerii MFR din categoria selectată pe baza observării caracteristicilor materialului de bază respectiv, ținând seama de scopul specific pentru care se impune utilizarea MFR recoltat din materialul de bază în cauză. Este necesar să fie asigurată calitatea în ansamblu a acestei categorii. Întrucât este necesar ca populația să aibă un grad mare de uniformitate, este necesar ca arborii care au caracteristici inferioare (de exemplu, dimensiuni mai mici) în comparație cu dimensiunea medie a arborilor la nivelul populației în ansamblu să fie îndepărtați.
(25) Pentru a produce MFR din categoria calificată, este necesar ca operatorul profesionist să selecteze componentele materialului de bază care vor fi utilizate în proiectul de încrucișare la nivel individual, datorită caracteristicilor lor remarcabile în ceea ce privește, de exemplu, adaptarea la condițiile climatice și ecologice locale. Este necesar ca autoritatea competentă să aprobe structura și proiectul propus de încrucișare a componentelor respective, dispunerea în teren, condițiile de izolare și locația materialului de bază respectiv. Acest aspect este important pentru alinierea la standardele internaționale aplicabile în conformitate cu Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere și pentru a ține seama de experiența dobândită în urma aplicării Directivei 1999/105/CE.
(26) Este necesar ca materialul de bază destinat producerii MFR din categoria „testat” să facă obiectul celor mai stricte cerințe posibile. Este necesar ca stabilirea superiorității MFR să se realizeze prin compararea lui cu unul sau, de preferință, cu o serie de standarde aprobate sau alese în prealabil. Operatorul profesionist selectează standardele respective în funcție de scopul în care va fi utilizat MFR din categoria „testat”. În acest sens, dacă scopul respectivului MFR va fi adaptarea la schimbările climatice, atunci MFR va fi comparat cu standardele care au rezultate bune în ceea ce privește adaptarea la condițiile climatice și ecologice locale (de exemplu, absența practic totală a organismelor dăunătoare și a manifestărilor prezenței acestora). În urma selectării componentelor materialului de bază, operatorul profesionist trebuie să demonstreze superioritatea MFR prin teste comparative sau să estimeze superioritatea sa prin evaluarea componentelor genetice ale materialului de bază respectiv. Este necesar ca autoritatea competentă să fie implicată în fiecare etapă a acestui proces. Este necesar ca ea să aprobe proiectul experimental și testele pentru aprobarea materialului de bază, să verifice evidențele furnizate de operatorul profesionist și să aprobe fie rezultatele testelor privind superioritatea MFR, fie evaluarea genetică, după caz. Acest aspect este necesar pentru alinierea la standardele internaționale aplicabile în conformitate cu Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere și la alte standarde internaționale aplicabile, precum și pentru a ține seama de experiența dobândită în urma aplicării Directivei 1999/105/CE.
(27) Evaluarea materialului de bază destinat producerii MFR din categoria „testat” durează, în medie, 10 ani. Pentru a asigura un acces mai rapid pe piață al MFR din categoria „testat”, în condițiile în care evaluarea materialului de bază este încă în desfășurare, este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea de a aproba temporar acest material de bază, pentru o perioadă maximă de 10 ani, pe întreg teritoriul sau doar pe o parte din teritoriul lor. Este necesar ca aprobarea respectivă să fie acordată numai în cazul în care rezultatele provizorii ale evaluării genetice sau ale testelor comparative indică faptul că materialul de bază respectiv va îndeplini cerințele prezentului regulament în momentul finalizării testelor. Este necesar ca această evaluare timpurie să fie reexaminată la un interval de maximum zece ani.
(28) Conformitatea MFR cu cerințele pentru categoriile „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” și „testat” necesită să fie confirmată prin inspecții efectuate de autoritățile competente, după caz, pentru fiecare categorie („certificare oficială”) și să fie atestată printr-o etichetă oficială.
(29) MFR modificat genetic poate fi introdus pe piață numai dacă este sigur pentru sănătatea umană și pentru mediu și dacă a fost autorizat pentru cultivare în temeiul Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12) sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003(13) și dacă respectivul MFR aparține categoriei „testat”. MFR obținut cu ajutorul anumitor tehnici genomice noi poate fi introdus pe piață numai dacă respectă cerințele Regulamentului (UE) [Oficiul pentru Publicații: vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul (UE) al Parlamentului European și al Consiliului privind plantele obținute prin anumite noi tehnici genomice și alimentele și furajele derivate din acestea(14) și dacă respectivul MFR aparține categoriei „testat”.
(30) Este necesar ca eticheta oficială să conțină informații privind materialul de bază care conține sau constă într-un organism modificat genetic sau care a fost produs cu ajutorul anumitor tehnici genomice noi.
(31) Este necesar ca operatorii profesioniști să fie autorizați de autoritatea competentă să emită și să imprime eticheta oficială sub supraveghere oficială pentru anumite specii și categorii de MFR. Acest aspect va oferi mai multă flexibilitate operatorilor profesioniști în ceea ce privește comercializarea ulterioară a respectivului MFR. Cu, dacă sunt îndeplinite toate acestea, operatorii profesioniști pot iniția imprimarea etichetei numai după cecerințele definite de autoritatea competentă certifică MFR în cauzăși după ce un audit al autorității competente stabilește că aceștia dețin competențele, infrastructura și resursele necesare. Această autorizare este necesară datorită caracterului oficial al etichetei oficiale și pentru a garanta cele mai înalte standarde de calitate posibile pentru utilizatorii MFR. Acest aspect va oferi mai multă flexibilitate operatorilor profesioniști în ceea ce privește comercializarea ulterioară a respectivului MFR. Este necesar să fie stabilite norme pentru retragerea sau modificarea autorizației respective. [AM 6]
(32) Statelor membre trebuie să li se permită să impună cerințe suplimentare sau mai stricte pentru autorizarea materialului de bază produs pe teritoriul propriu, sub rezerva autorizării de către Comisie. Acest fapt ar permite punerea în aplicare a unor abordări naționale sau regionale în ceea ce privește producția și comercializarea MFR și care vizează îmbunătățirea calității MFR în cauză, protecția mediului sau contribuția la protejarea biodiversității și la refacerea ecosistemelor forestiere.
(33) Pentru a asigura transparența și eficacitatea controalelor legate de producția și comercializarea MFR, este necesar ca operatorii profesioniști să fie înregistrați în registrele instituite de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului(15). O astfel de înregistrare reduce sarcina administrativă pentru operatorii profesioniști în cauză. Necesitatea în acest sens se impune în scopul asigurării eficacității registrului oficial al profesioniștilor și al evitării dublei înregistrări. Operatorii profesioniști care intră sub incidența prezentului regulament sunt în mare măsură vizați de domeniul de aplicare al registrului oficial al operatorilor profesioniști în temeiul Regulamentului (UE) 2016/2031.
(34) Înainte de achiziționarea MFR, este necesar ca operatorii profesioniști să pună la dispoziția autorității competente și potențialilor cumpărători ai MFR toate informațiile necesare cu privire la identitatea și caracterul adecvat al acestuia pentru condițiile climatice și ecologice respectiveale MFR, pentru a le permite să selecteze cel mai adecvat MFR pentru regiunea loro regiune specifică. [AM 7
(35) În cazul materialului de bază prevăzut pentru producerea MFR din categoriile „sursă identificată” și „selectat”, este necesar ca statele membre să delimiteze regiunile de proveniență pentru speciile respective, cu scopul de a identifica suprafața sau suprafețele unde există condiții ecologice suficient de uniforme și care conțin material de bază cu caracteristici fenotipice sau genetice similare. Acest aspect este necesar deoarece MFR produs din materialul de bază în cauză trebuie să fie comercializat cu trimitere la regiunile de proveniență respective.
(36) Pentru a asigura o imagine de ansamblu reală și transparență cu privire la MFR produs și comercializat în întreaga Uniune, fiecare stat membru trebuie să elaboreze, să publice și să actualizeze, în format electronic, un registru național care să cuprindă materiale de bază ale diferitelor specii și hibrizi artificiali autorizați pe teritoriul său și o listă națională, care trebuie prezentată ca rezumat al registrului național.
(37) Din același motiv, este necesară publicarea de către Comisie, în format electronic, a unei liste a Uniunii cuprinzând materialul de bază autorizat pentru producția MFR, pe baza listelor naționale furnizate de fiecare stat membru. Este necesar ca lista elaborată de Uniune să conțină informații privind materialul de bază care conține sau constă într-un organism modificat genetic sau care a fost produs cu ajutorul anumitor tehnici genomice noi.
(38) Este necesar ca fiecare stat membru să elaboreze și să actualizeze un plan de urgență pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu MFR pentru reîmpădurirea zonelor afectate de fenomene meteorologice extreme, incendii forestiere, focare de boli și organisme dăunătoare, dezastre sau orice alt eveniment. Este necesar să fie stabilite norme privind conținutul planului respectiv, pentru a asigura o acțiune promptă, proactivă și eficace împotriva unor astfel de riscuri, în cazul în care acestea apar. Este necesar ca Statelor membre ar trebui să li se permită să adaptezedefinească conținutul planului respectiv laîn conformitate cu condițiile lor climatice și ecologice specifice de pe teritoriile lor și să își adapteze conținutul în funcție de noile cunoștințe științifice. Această cerință reflectă, în plus, acțiunile generale de pregătire care necesită să fie întreprinse de statele membre în mod voluntar în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii(16). La cererea statului membru în cauză, Comisia ar trebui să sprijine, prin asistență tehnică, elaborarea planului și, după caz, actualizarea acestuia. [AM 8]
(39) Este necesar ca MFR, pe perioada tuturor stadiilor de producție, să fie păstrat separat în funcție de unitățile-sursă autorizate. Este necesar ca respectivele unități-sursă autorizate să fie produse și comercializate în loturi, care trebuie să fie suficient de omogene și să fie identificate ca fiind distincte de alte loturi de MFR. Este necesar să se facă o distincție între loturile de semințe și loturile de plante, pentru a identifica tipul de MFR și pentru a asigura trasabilitatea până la materialul de bază autorizat din care a fost recoltat MFR. Acest aspect garantează menținerea identității și a calității respectivului MFR.
(40) Este necesar ca semințele să fie comercializate doar în cazul în care corespund anumitor standarde de calitate. Este necesar ca ele să fie etichetate și comercializate doar în ambalaje sigilate, pentru a permite identificarea, calitatea și trasabilitatea corespunzătoare lor și pentru a evita fraudele.
(41) În vederea îndeplinirii obiectivului Strategiei digitale europene(17) de a asigura buna funcționare a transformării către tehnologiile digitale pentru cetățeni și întreprinderi, este necesar să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) în ceea ce privește normele referitoare la înregistrarea digitală a tuturor acțiunilor întreprinse, în scopul eliberării unui certificat principal și a unei etichete oficiale și al instituirii unei platforme centralizate care să faciliteze prelucrarea, accesarea și utilizarea înregistrărilor respective.
(42) În perioadele în care există dificultăți temporare în ceea ce privește recoltarea unor cantități suficiente de MFR de la anumite specii, este necesar ca materialul de bază care îndeplinește cerințe mai puțin stricte să fie aprobat temporar, sub rezerva anumitor condiții. Este necesar ca aceste cerințe mai puțin stricte să se refere la aprobarea materialului de bază destinat producerii diverselor categorii de MFR. Acest aspect este necesar pentru a asigura o abordare flexibilă în circumstanțe nefavorabile și pentru a evita perturbarea pieței interne a MFR.
(43) Este necesar ca MFR să fie importat din țări terțe numai dacă se stabilește că îndeplinește cerințe echivalente cu cele aplicabile MFR produs și comercializat în Uniune. Necesitatea în acest sens se impune pentru a se asigura că respectivul MFR importat oferă același nivel de calitate ca și MFR produs în Uniune. Această abordare asigură că importurile de MFR nu numai că respectă standardele Uniunii, dar și că aduc un aport benefic la diversitatea și sustenabilitatea geneticii vegetale. [AM 9]
(44) În cazul în care MFR este importat în Uniune dintr-o țară terță, este necesar ca operatorul profesionist în cauză să informeze în prealabil autoritatea competentă respectivă cu privire la importul de MFR, prin intermediul sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului(18). În plus, este necesar ca MFR importat să fie însoțit de un certificat principal sau de un certificat oficial eliberat de țara terță de origine și de un dosar cu detalii privind MFR în cauză, furnizat de operatorul profesionist din țara terță respectivă. Este necesar ca respectivului MFR să i se aplice o etichetă oficială, deoarece aceasta este necesară pentru a asigura alegeri în cunoștință de cauză pentru utilizatorii respectivului MFR și pentru a facilita efectuarea controalelor oficiale respective de către autoritățile competente.
(45) Pentru a monitoriza impactul prezentului regulament și pentru a permite Comisiei să evalueze măsurile introduse, este necesar ca statele membre să raporteze o dată la 5 ani cu privire la cantitățile anuale de MFR certificat, la planurile naționale de urgență adoptate, la informațiile accesibile utilizatorilor cu privire la locul optim de plantare a MFR aflate pe site-uri de internet și/sau în ghiduri de plantare, la cantitățile de MFR importat și la sancțiunile impuse.
(46) În vederea adaptării la deplasarea zonelor de vegetație și a ariilor de repartiție a speciilor de arbori ca urmare a schimbărilor climatice și a oricăror alte evoluții ale cunoștințelor tehnice sau științifice, inclusiv cu privire la schimbările climatice, este necesar să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea listei speciilor de arbori și a hibrizilor artificiali ai acestora, cărora li se aplică prezentul regulament.
(47) În vederea adaptării la evoluția cunoștințelor științifice și tehnice și a Sistemului OCDE pentru semințe și plante forestiere și a altor standarde internaționale aplicabile, precum și pentru a ține seama de Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului(19), este necesar să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea (i) cerințelor privind materialul de bază destinat producerii MFR care urmează să fie certificat ca „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” și „testat” și a (ii) categoriilor în cadrul cărora pot fi comercializate MFR din diferite tipuri de material de bază.
(48) Pentru a permite o abordare mai flexibilă pentru statele membre, este necesar să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește stabilirea condițiilor de autorizare temporară a comercializării MFR care nu îndeplinește toate cerințele categoriei corespunzătoare.
(49) În vederea adaptării la evoluțiile tehnice și științifice, este necesar să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește stabilirea cerințelor care trebuie îndeplinite de loturile de fructe și de semințe provenite de la speciile care fac obiectul prezentului regulament, de părțile de plante din speciile și hibrizii artificiali care intră sub incidența prezentului regulament, în ceea ce privește standardele de calitate externă pentru Populus spp. cultivate prin butași de tulpină sau lăstari, care trebuie îndeplinite de materialul de plantare provenit de la plantele din speciile și hibrizii artificiali care fac obiectul prezentului regulament, precum și de materialul de plantare care urmează a fi comercializat către utilizatorii finali din regiunile cu climă mediteraneeană.
(50) În vederea adaptării la Strategia digitală europeană și la evoluțiile tehnice ale digitalizării serviciilor, este necesară delegarea către Comisie a competenței de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește stabilirea normelor privind înregistrarea digitală a tuturor acțiunilor întreprinse de operatorul profesionist și de autoritățile competente, în vederea eliberării certificatului principal, precum și în ceea ce privește instituirea unei platforme centralizate care să conecteze toate statele membre și Comisia.
(51) Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare pentru actele delegate respective, Comisia să organizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(20). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(52) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea unor condiții specifice referitoare la cerințele și la conținutul notificării privind materialului de bază.
(53) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a facilita recunoașterea și utilizarea certificatelor principale, este necesar să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea conținutului și a modelului de certificat de identitate principal pentru MFR derivat din surse de semințe și arboreturi, pentru MFR derivat din plantaje sau părinți de familie (familii) și pentru MFR derivat din clone și amestecuri clonale.
(54) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a asigura un cadru armonizat de etichetare și furnizare de informații privind MFR, este necesar să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea conținutului etichetei oficiale, a informațiilor suplimentare în cazul semințelor și al cantităților mici de semințe, a culorii etichetei pentru anumite categorii sau alte tipuri de MFR, precum și a informațiilor suplimentare în cazul anumitor genuri sau specii.
(55) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și a adaptării la evoluțiile legate de digitalizarea sectorului MFR, este necesar să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea modalităților tehnice de eliberare a certificatelor electronice principale.
(56) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a aborda problemele urgente legate de aprovizionarea cu MFR, este necesar să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește aprobarea temporară a comercializării MFR provenit de la una sau de la mai multe specii care îndeplinesc cerințe mai puțin stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament privind aprobarea materialului de bază.
(57) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește deciziile de organizare a unor experimente temporare cu scopul de a căuta alternative îmbunătățite la cerințele prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește evaluarea și autorizarea materialului de bază, precum și producția și comercializarea MFR.
(58) Pentru a îmbunătăți coerența normelor privind MFR cu legislația Uniunii în domeniul sănătății plantelor, este necesar ca articolele 36, 37, 40, 41, 49, 53 și 54 din Regulamentul (UE) 2016/2031 să se aplice producției și comercializării MFR în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura coerența cu normele Regulamentului (UE) 2016/2031 privind pașapoartele fitosanitare, este necesar să se permită combinarea etichetei oficiale pentru MFR cu pașaportul fitosanitar.
(59) Este necesar ca Regulamentul (UE) 2017/625 să fie modificat pentru a include în domeniul său de aplicare norme privind controalele oficiale care vizează MFR. Scopul este de a asigura controale oficiale mai coerente și aplicarea mai coerentă a normelor în toate statele membre în ceea ce privește MFR, precum și coerența cu alte acte ale Uniunii privind controalele oficiale ale plantelor, în special cu Regulamentul (UE) 2016/2031 și cu Regulamentul (UE).../... al Parlamentului European și al Consiliului.
(60) Prin urmare, este necesar ca Regulamentele (UE) 2016/2031 și 2017/625 să fie modificate în consecință.
(61) Din motive de claritate juridică și transparență, este necesar ca Directiva 1999/105/CE să fie abrogată.
(62) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume garantarea unei abordări armonizate în ceea ce privește producția și comercializarea MFR, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre ci, având în vedere efectele sale, complexitatea, precum și caracterul internațional, el poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat. În acest sens și dacă este necesar, regulamentul introduce derogări sau cerințe specifice pentru anumite tipuri de MFR și pentru operatorii profesioniști.
(63) Având în vedere timpul și resursele necesare autorităților competente și operatorilor profesioniști în cauză pentru a se adapta la noile cerințe prevăzute în prezentul regulament, este necesar ca prezentul regulament să se aplice de la ... [3 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament],
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește norme privind producerea și comercializarea materialului forestier de reproducere („MFR”) și, în special, cerințe privind autorizarea materialului de bază destinat producerii MFR, originea și trasabilitatea materialului de bază respectiv, categoriile MFR, cerințele privind identitatea și calitatea MFR, certificarea, etichetarea, ambalarea, importarea, operatorii profesioniști, înregistrarea materialului de bază, controalele oficiale și planurile naționale de urgență. [AM 10]
Articolul 2
Domeniu de aplicare
1. Prezentul regulament se aplică MFR provenit de la specii de arbori și hibrizi artificiali ai acestora, menționați în anexa I, în vederea comercializării. [AM 11]
2. Obiectivele prezentului regulament sunt următoarele:
(a) de a asigura producția și comercializarea MFR de calitate superioară în Uniune și funcționarea corectă a pieței interne a MFR; [AM 12]
(b) de a contribui la crearea deunor păduri reziliente și productive, la conservarea biodiversității, la prevenirea utilizării speciilor invazive și la refacerea ecosistemelor forestiere și a funcționării acestora, printre altele prin promovarea variației genetice interspecifice și intraspecifice; [AM 13]
(c) de a sprijini producția de lemn și biomateriale, adaptarea la schimbările climatice, atenuarea schimbărilor climatice și conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice forestiere.
3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a listei prevăzute în anexa I, astfel cum se specifică la alineatul (3), ținând seama de:
(a) deplasarea zonelor de vegetație și a arealurilor de prezență a speciilor de arbori ca urmare a schimbărilor climatice;
(b) evoluțiile relevante ale cunoștințelor tehnice sau științifice. [AM 14]
Actele delegate respective adaugă specii și hibrizi artificiali la lista prevăzută în anexa I, în cazul în care speciile și hibrizii artificiali în cauză corespund cel puțin unuia dintre următoarele elemente:
(a) reprezintă o arie importantă și au o valoare economică semnificativă pentru producția MFR în Uniune;
(b) sunt comercializate în cel puțin două state membre;
(c) sunt considerate importante pentru contribuția lor la adaptarea la schimbările climatice și
(d) sunt considerate importante pentru contribuția lor la conservarea biodiversității.
Actele delegate menționate la primul paragraf elimină speciile și hibrizii artificiali din lista prevăzută în anexa I în cazul în care nu mai îndeplinesc niciunul dintre elementele prevăzute la primul paragraf.
4. Prezentul regulament nu se aplică următoarelor elemente:
(a) materialul de reproducere a plantelor menționat la articolul 2 din Regulamentul (UE) .../... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor];
(b) materialul de înmulțire a plantelor ornamentale, astfel cum este definit la articolul 2 din Directiva 98/56/CE;
(c) MFR produs pentru exportul către țări terțe;
(d) MFR utilizat pentru testări oficiale, în scopuri științifice sau în procesele de selecție.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(1) „material forestier de reproducere” („MFR”) înseamnă conuri, infructescențe, fructe și semințe destinate producerii de materialîn stare brută, părți de plante și materiale de plantare, care aparțin speciilor de arbori și hibrizilor artificiali ai acestora enumerați în anexa I la prezentul regulament și care este utilizat pentru împădurire, reîmpădurire și alte plantări de arbori și semănat direct în miriște în oricare dintre următoarele scopuri: [AM 15]
(a) producția de lemn și biomateriale;
(b) conservarea resurselor genetice forestiere și conservarea și îmbunătățirea biodiversității; [AM 16]
(c) refacerea ecosistemelor forestiere și a altor terenuri împădurite și sprijinirea funcționării lor; [AM 17]
(ca) instituirea sau refacerea sistemelor agroforestiere; [AM 18]
(d) adaptarea la schimbările climatice;
(e) atenuarea schimbărilor climatice;
(f) conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice forestiere.
(2) „împădurire” înseamnă crearea de păduri prin plantare și/sau însămânțare deliberată a unor specii de arbori adaptați regional pe terenuri care, până atunci, au făcut obiectul unei alte utilizări a terenurilor, ceea ce implică transformarea destinației terenurilor din zone neîmpădurite în zone împădurite(21); [AM 19]
(3) „reîmpădurire” înseamnă refacerea unei păduri prin plantare și/sau însămânțare intenționată a unor specii de arbori adaptați regional pe terenuri clasificate ca terenuri forestiere(22); [AM 20]
(3a) „agrosilvicultură” înseamnă plantarea de arbori pe terenuri agricole fără a modifica clasificarea terenurilor respective; [AM 120]
(4) „semințe în stare brută” înseamnă conuri, infructescențe, fructe și semințe destinate producerii de material de plantare sau pentru semănat direct în miriște; [AM 21]
(5) „material de plantare” înseamnă orice plantă sau parte de plantă utilizată la înmulțirea plantelor și cuprinde plantele obținute din semințe în stare brută, din părți de plante sau din plante obținute prin regenerare naturală;
(6) „părți de plantă” înseamnă butași de tulpină, de frunze și de rădăcină, culturi de țesut sau embrioni pentru micropropagare, muguri, marcote, rădăcini, altoi, lăstari sau alte părți de plantă utilizate pentru producția de material de plantare;
(7) „producție” înseamnă toate etapele generării semințelor, a părților plantelor și a plantelor, transformarea de la semințe în stare brută la semințe și și, de asemenea, a celor necesare pentru obținerea plantelor dintr-ununui material de plantare adecvat, în vederea comercializării respectivului MFR; [AM 22]
(8) „sursă de semințe” înseamnă arborii de pe o suprafață definită, de la care se recoltează semințeleo sămânță în stare brută; [AM 23]
(9) „arboret” înseamnă o populație delimitată de arbori care posedă suficientă omogenitate în structură;
(10) „plantaj” înseamnă o plantație de arbori selectați, în care fiecare arbore este identificat printr-o clonă, familie sau proveniență, care este izolată sau gestionată în așa fel încât să se evite sau să se reducă polenizarea din surse exterioare și care este gestionată astfel încât să producă în mod frecvent recolte abundente de semințe, ușor de recoltat;
(11) „părinți de familie (familii)” înseamnă arbori utilizați ca părinți pentru obținerea de descendenți prin polenizare controlată sau deschisă dintr-un singur părinte identificat utilizat cu rol de femelă („arbore-mamă”), cu polenul de la un singur „arbore-tată” (full-sib) sau de la un număr de „arbori-tată” identificați sau neidentificați (half-sib);
(12) „clonă” înseamnă un grup de indivizi (rameți) obținuți inițial dintr-un singur individ (ortet) prin înmulțire vegetativă, de exemplu prin butășire, micropropagare, altoire, marcotaj sau diviziuni;
(13) „amestec de clone” înseamnă un amestec de clone identificate în proporții definite;
(14) prin „material de bază” se înțelege: sursă de semințe, arboret, plantaj, părinți de familie (familii), clonă sau amestecuri de clone;
(15) „unitate-sursă autorizată” înseamnă întreaga suprafață sau elemente individuale de material de bază pentru producția MFR autorizată de autoritățile competente; [AM 24]
(16) „unitate-sursă notificată” înseamnă întreaga suprafață sau elemente individuale de material de bază pentru producerea MFR destinat conservării și utilizării durabile a resurselor genetice forestiere, care a fost notificată autorităților competente; [AM 25]
(17) „lot de semințe” înseamnă un set de semințe extrase și/sau curățate, colectate din material de bază autorizat și prelucratprelucrate uniform; [AM 26]
(18) „lot de plante” înseamnă un lăstar de material de plantare care a fost cultivatset de plante produse dintr-un singur lot de semințe sau dintr-un material de plantare înmulțitun set de plante înmulțite vegetativ obținutcare au fost produse într-o zonă delimitată și prelucratprelucrate uniform; [AM 27]
(19) „numărulcodul lotului” înseamnă numărulcodul de identificare al lotului de semințe sau al lotului de plante, după caz; [AM 28]
(20) „proveniență” înseamnă locul în care crește un arboret;
(21) „subspecie” înseamnă un grup din cadrul unei specii care a devenit oarecum diferit din punct de vedere fenotipic și genetic de restul grupului;
(22) „regiune de proveniență” înseamnă, pentru o specie sau o subspecie, acea suprafață sau acele suprafețe supuse unor condiții ecologice suficient de uniforme în care se găsesc arboreturi sau surse de semințe care prezintă caracteristici fenotipice sau genetice similare, luând în considerare limitele de altitudine, acolo unde este cazul;
(23) „arboret autohton” înseamnă un arboret de specii indigene de arbori care s-a regenerat în mod continuu fie prin regenerare naturală, fie în mod artificial din MFR colectat din același arboret sau din arboreturi de specii indigene de arbori din imediata apropiere;
(24) „arboret indigen” înseamnă un arboret autohton sau un arboret obținut în mod artificial din semințe, în cazul în care originea arboretului și arboretul însuși sunt situate în aceeași regiune de proveniență;
(25) „origine” înseamnă următoarele:
(a) pentru o sursă autohtonă de semințe sau un arboret autohton, locul în care cresc arborii;
(b) pentru o sursă neautohtonă de semințe sau un arboret neautohton, locul din care au fost introduse inițial semințele sau plantele;
(c) pentru un plantaj, locurile în care au fost situate inițial componentele sale, cum ar fi proveniența lor sau alte informații geografice relevante;
(d) pentru părinții de familie (familii), locurile în care au fost situate inițial componentele lor, cum ar fi proveniența lor sau alte informații geografice relevante;
(e) pentru o clonă, originea este locul în care ortetul este sau a fost localizat sau selectat inițial;
(f) pentru un amestec de clone, originile sunt locurile în care orteții sunt sau au fost localizați sau selectați inițial;
(26) „localizarea materialului de bază” înseamnă zona geografică sau poziția (pozițiile) geografică (geografice) a(le) materialului de bază, după caz, pentru fiecare categorie de MFR;
(27) „loc de producție a clonelor sau a amestecurilor de clone sau a părinților de familii” înseamnă locul sau poziția geografică exactă în care a fost produs MFR;
(28) „sursă de material de bază” înseamnă o plantă, un grup de plante, MFR, material ADN sau o informație genetică a clonei, sau a clonelor în cazul unui amestec de clone, care servește drept material de referință pentru controlul identității clonei (clonelor);
(29) „lăstar” înseamnă un butaș de tulpină fără rădăcini;
(30) „comercializare” înseamnă următoarele acțiuni comerciale desfășurate de un operator profesionist: vânzarea, deținerea sau oferirea spre vânzare sau orice altă formă de transfer, distribuția, inclusiv expedierea sau importul în Uniune de MFR, cu titlu gratuit sau contra cost; [AM 29]
(31) „operator profesionist” înseamnă orice persoană fizică sau juridică implicată profesional, cu autorizația autorităților competente, în una sau în mai multe dintre activitățile următoare, vizând exploatarea comercială a MFR: [AM 30]
(a) producția, inclusiv creșterea, înmulțirea și îngrijirea MFR;
(b) comercializarea MFR;
(c) depozitarea, colectarea, distribuția și prelucrarea MFR;
(32) „autoritate competentă” înseamnă o autoritate centrală sau regională a unui stat membru sau, după caz, autoritatea corespondentă dintr-o țară terță, responsabilă de organizarea de controale oficiale, de înregistrarea materialului de bază, de certificarea MFR, precum și de alte activități oficiale privind producția și comercializarea MFR, sau orice altă autoritate căreia i-a fost conferită responsabilitatea respectivă, în conformitate cu dreptul Uniunii;
(33) „sursă identificată” înseamnă o categorie de MFR derivat din materialul de bază care constă fie dintr-o sursă de semințe, fie dintr-un arboret situat într-o singură regiune de proveniență și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II;
(34) „selectat” înseamnă o categorie de MFR derivat din materialul de bază care constă într-un arboret situat într-o singură regiune de proveniență, care a fost selectat fenotipic la nivel de populație și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III;
(35) „calificat” înseamnă o categorie de MFR derivat din materialul de bază care constă în plantaje, părinți de familie (familii), clone sau amestecuri clonale, ale căror componente au fost selectate fenotipic la nivel individual și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa IV;
(36) „testat” înseamnă o categorie de MFR derivat din materialul de bază care constă în arboreturi, plantaje, părinți de familie (familii), clone sau amestecuri clonale și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa V;
(37) „certificare oficială” înseamnă certificarea MFR cu sursă identificată, selectat, calificat și testat, dacă toate inspecțiile relevante și, după caz, eșantionarea și testarea MFR au fost efectuate de autoritatea competentă și dacă s-a ajuns la concluzia că MFR îndeplinește cerințele corespunzătoare din prezentul regulament;
(38) „categorie” înseamnă MFR calificat ca „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” sau „testat”;
(39) „organism modificat genetic” înseamnă un organism modificat genetic, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE, cu excepția organismelor obținute prin tehnicile de modificare genetică enumerate în lista din anexa I B la Directiva 2001/18/CE;
(40) „plantă NTG” înseamnă plante obținute cu ajutorul anumitor tehnici genomice noi, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind plantele obținute prin anumite noi tehnici genomice și alimentele și furajele derivate din acestea] al Parlamentului European și al Consiliului(23);
(41) „zone de transfer al semințelor” înseamnă o zonă și/sau zone de altitudine desemnate de autoritățile competente pentru circulația MFR aparținând categoriilor „sursă identificată” și „selectat”, luând în considerare, după caz, originea și proveniența MFR, testele de proveniență, condițiile de mediu și previziunile viitoare privind schimbările climatice;
(42) „zonă de amplasare a plantajelor și a părinților familiei (familiilor)” înseamnă zona desemnată de autoritățile competente, în care MFR din categoriile „calificat” și „testat” este adaptat la condițiile climatice și ecologice ale zonei respective, luând în considerare, după caz, localizarea plantajelor și a părinților familiei (familiilor) și a componentelor sale, rezultatele testelor de descendență și de proveniență, condițiile de mediu și previziunile viitoare privind schimbările climatice; [AM 31]
(43) „zonă de amplasare a clonelor și a amestecurilor de clone” înseamnă zona desemnată de autoritățile competente, în care MFR din categoriile „calificat” și „testat” este adaptat la condițiile climatice și ecologice ale zonei respective, luând în considerare, după caz, originea sau proveniența clonei (clonelor), rezultatele testelor de descendență și, de proveniență și clonale, condițiile de mediu și previziunile viitoare privind schimbările climatice; [AM 32]
(44) „FOREMATIS” înseamnă Sistemul de informații privind materialul forestier de reproducere, al Comisiei;
(45) „regenerare naturală” înseamnă reînnoirea unei păduri cu arbori care se dezvoltă din semințe care au căzut și au germinat in situpădurii prin procese naturale, prin însămânțare, germinare, drajonare sau marcotare naturale; [AM 33]
(46) „organisme dăunătoare care afectează calitatea” înseamnă organisme dăunătoare care îndeplinesc toate condițiile următoare:
(a) nu sunt organisme dăunătoare de carantină, organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate sau organisme dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune („ORNC”) în sensul Regulamentului (UE) 2016/2031, nici organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din regulamentul respectiv;
(b) prezența lor este constatată în timpul producției sau depozitării MFR; și
(c) prezența lor are efecte dăunătoare inacceptabile asupra calității MFR și un impact economic inacceptabil în ceea ce privește utilizarea respectivului MFR în Uniune;
(47) „practic indemn de organisme dăunătoare afectând calitatea” înseamnă complet indemn de organisme dăunătoare afectând calitatea sau o situație în care prezența organismelor dăunătoare afectând calitatea MFR respectiv este atât de mică încât respectivele organisme dăunătoare nu afectează în mod negativ calitatea respectivului MFR. [AM 34]
CAPITOLUL II
MATERIAL DE BAZĂ ȘI MFR CARE DERIVĂ DIN ACESTA
Articolul 4
Autorizarea materialului de bază pentru producerea MFR
1. Numai materialul de bază autorizat de autoritățile competente poate fi utilizat pentru producerea MFR.
2. Materialul de bază destinat producerii MFR care urmează a fi certificat ca fiind „sursă identificată” se autorizează dacă îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II.
Materialul de bază destinat producerii MFR care urmează a fi certificat ca fiind „selectat” se autorizează dacă îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III.
Materialul de bază destinat producerii MFR care urmează a fi certificat ca fiind „calificat” se autorizează dacă îndeplinește cerințele prevăzute în anexa IV.
Materialul de bază destinat producerii MFR care urmează a fi certificat ca fiind „testat” se autorizează dacă îndeplinește cerințele prevăzute în anexa V.
Evaluarea cerințelor prevăzute în anexele II – V pentru autorizarea materialului de bază poate include, pe lângă inspecția vizuală, controale documentare, teste și analize sau alte metode complementare, precum și utilizarea tehnicilor biomoleculare, în cazul în care acestea sunt considerate mai adecvate scopului respectivei autorizări.
Materialul de bază pentru toate categoriile se evaluează în ceea ce privește caracteristicile sale de durabilitate, astfel cum se prevede în anexele II – V, pentru a avea în vedere condițiile climatice și ecologice.
Autorizarea materialului de bază se efectuează cu referire la unitatea-sursă autorizată.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a anexelor II, III, IV și V în ceea ce privește cerințele pentru autorizarea materialului de bază destinat producției de:
(a) MFR din categoria „sursă identificată”, în special cerințele privind tipurile de material de bază, dimensiunea efectivă a populației, originea și regiunea de proveniență, caracteristicile de durabilitate;
(b) MFR din categoria „selectat”, în special cerințele privind originea, izolarea, dimensiunea efectivă a populației, vârsta și dezvoltarea, uniformitatea, caracteristicile de durabilitate, volumul producției, calitatea lemnului și forma sau habitus-ul;
(c) MFR din categoria „calificat”, în special cerințele privind plantajele, părinții de familie (familii), clonele și amestecurile de clone;
(d) MFR din categoria „testat”, în special cerințele privind caracteristicile care trebuie examinate, documentația, stabilirea testelor, analiza și valabilitatea testelor, evaluarea genetică a componentelor materialului de bază, testarea comparativă a MFR, autorizarea provizorie și testele preliminare;
(e) MFR în conformitate cu cerințele Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului. [AM 35]
Aceste modificări adaptează normele de autorizare a materialului de bază la evoluția cunoștințelor științifice și tehnice și la dezvoltarea Sistemului OCDE pentru semințe și plante forestiere, precum și a altor standarde internaționale aplicabile.
3. Numai materialul de bază autorizat se include sub forma unei unități-sursă autorizate în registrul național în conformitate cu articolul 12. Fiecare unitate-sursă autorizată se identifică printr-o referință unică de înregistrare într-un registru național.
4. Autorizarea materialului de bază se retrage în cazul în care condițiile menționate în prezentul regulament nu mai sunt îndeplinite.
5. După autorizare, materialul de bază destinat producerii MFR din categoriile „selectat”, „calificat” și „testat” face obiectul unor inspecții constante de către autoritățile competente.
6. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a anexelor II, III, IV și V, în vederea adaptării acestora la evoluția cunoștințelor științifice și tehnice, în special în ceea ce privește utilizarea tehnicilor biomoleculare, precum și la standardele internaționale relevante.
Articolul 5
Cerințe privind comercializarea MFR derivat din materialul de bază autorizat
1. MFR derivat din materialul de bază autorizat se comercializează în acord cu următoarele norme de către operatorii profesioniști: [AM 36]
(a) MFR care provine de la speciile menționate în anexa I poate fi comercializat numai în cazul în care face parte din categoriile „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” sau „testat”, dacă a fost obținut din material de bază care a fost autorizat în temeiul articolului 4 și dacă materialul de bază respectiv îndeplinește cerințele prevăzute în anexele II, III, IV și, respectiv, V;
(b) MFR care provine de la hibrizii artificiali menționați în anexa I poate fi comercializat numai în cazul în care face parte din categoriile „selectat”, „calificat” sau „testat”, dacă a fost obținut din material de bază care a fost autorizat în temeiul articolului 4 și dacă materialul de bază respectiv îndeplinește cerințele prevăzute în anexele III, IV și, respectiv, V;
(c) MFR care provine de la speciile de arbori și hibrizii artificiali menționați în anexa I, reproduși în mod vegetativ, poate fi comercializat numai în cazul în care:
(i) face parte din categoriile „selectat”, „calificat” sau „testat” și
(ii) a fost obținut din material de bază care a fost autorizat în temeiul articolului 4 și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexele III, IV și, respectiv, V;
(iii) MFR din cadrul categoriei „selectat” poate fi comercializat numai în cazul în care a făcut obiectul înmulțirii în masă din semințe;
(d) MFR care provine de la speciile de arbori și hibrizii artificiali menționați în anexa I, care conține sau constă din organisme modificate genetic, poate fi comercializat numai în cazul în care:
(i) face parte din categoria „testat” și
(ii) a fost obținut din material de bază care a fost autorizat în temeiul articolului 4 și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa V; și
(iii) este autorizat în scopul cultivării în Uniune în temeiul articolului 19 din Directiva 2001/18/CE sau al articolelor 7 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 sau, după caz, în statul membru respectiv în conformitate cu articolul 26b din Directiva 2001/18/CE;
(iiia) materialul este aprobat de autoritatea competentă; [AM 121]
(iiib) poartă o etichetă care indică mențiunea „Noi tehnici genomice” în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul ... (UE) 2018/848 [OP: vă rugăm să introduceți o trimitere la viitorul regulament privind NTG]. [AM 122]
(e) MFR care provine de la speciile de arbori și hibrizii artificiali menționați în anexa I, care conțin sau constau dintr-o plantă NTG de categoria 1, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG ...), poate fi comercializat numai în cazul în care:
(i) face parte din categoria „testat” și
(ii) a fost obținut din material de bază care a fost autorizat în temeiul articolului 4 și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa V; și
(iii) planta a obținut o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1 în conformitate cu articolul 6 sau 7 din Regulamentul (UE) .../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți referința la Regulamentul privind NTG ...) sau este descendentă a unei/unor astfel de plante;
(f) MFR care provine de la speciile de arbori și hibrizii artificiali menționați în anexa I poate fi comercializat numai în cazul în care este însoțit de o trimitere la numărul (numerele) certificatului (certificatelor) principal(e);
(g) respectă articolele 36, 37, 40, 41, 42, 49, 53 și 54 din Regulamentul (UE) 2016/2031 privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune, organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate, organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune și organismele dăunătoare care fac obiectul măsurilor prevăzute la articolul 30 din regulamentul respectiv;
(h) în cazul semințelor, MFR care provine de la speciile de arbori și hibrizii artificiali menționați în anexa I poate fi comercializat numai în cazul în care, pe lângă respectarea dispozițiilor de la literele (a) – (g), sunt disponibile informații cu privire la:
(i) puritate;
(ii) procentajul de germinare a semințelor pure; în cazul în care se aplică proceduri de testare, autoritățile competente pot autoriza comercializarea înainte de a cunoaște rezultatele testelor; furnizorul este obligat să comunice cumpărătorului rezultatele testelor de îndată ce sunt disponibile; [AM 37]
(iii) greutatea a 1 000 de semințe pure;
(iv) numărul de semințe germinabile per kilogram de produs comercializat sub formă de semințe, sau, în cazul în care numărul de semințe germinabile este imposibil sau nepractic de evaluat într-o perioadă limitată de timp, numărul de semințe viabile per kilogram, cu referire la o anumită metodă. [AM 38]
2. Categoriile în cadrul cărora poate fi comercializat MFR provenit din diferite tipuri de materiale de bază sunt menționate în anexa VI.
3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2), acte delegate de modificare a tabelului din anexa VI privind categoriile în cadrul cărora poate fi comercializat MFR provenit din diferite tipuri de material de bază.
Modificarea respectivă adaptează categoriile în cauză la evoluția cunoștințelor științifice și tehnice și a standardelor internaționale relevante.
Articolul 6
Cerințe privind MFR derivat din material de bază destinat conservării resurselor genetice forestiere
În vederea comercializării MFR derivat din material de bază care face obiectul derogării de la articolul 18, trebuie îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) MFR care provine de la speciile menționate în anexa I poate fi comercializat numai în cazul în care face parte din categoria „sursă identificată”;
(b) originea MFR trebuie să fie adaptată în mod natural la condițiile locale și regionale sau adaptată la obiectivul migrației asistate, dacă este cazul; și [AM 39]
(c) MFR se colectează de la toate elementeleun număr maxim de elemente individuale ale materialului de bază notificat., suficient de numeroase pentru a conserva diversitatea genetică a speciei; [AM 40]
(ca) pentru speciile în cazul cărora înmulțirea vegetativă este, în general, utilizată în scopul conservării resurselor genetice forestiere, se utilizează un amestec al unei game suficient de variate de clone pentru a menține diversitatea genetică. [AM 124]
Articolul 7
Autorizația temporară de comercializare a MFR derivat din material de bază care nu îndeplinește cerințele categoriei
1. Autoritățile competente pot autoriza temporar comercializarea MFR derivat din materialul de bază autorizat care nu îndeplinește toate cerințele categoriei adecvate menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), în urma adoptării actului delegat menționat la alineatul (2). [AM 41]
Autoritățile competente ale statului membru respectiv notifică Comisiei și celorlalte state membre autorizațiile temporare respective, precum și motivele care justifică autorizarea lor.
2. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de completare a prezentului articol prin stabilirea condițiilor de acordare a autorizației temporare statului membru în cauză.
Aceste condiții includ:
(a) justificarea acordării autorizației respective pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament;
(b) durata maximă atermenul autorizației; [AM 42]
(c) obligațiicerințe minime în ceea ce privește controalele oficiale asupra operatorilor profesioniști care aplică autorizația respectivă; [AM 43]
(d) conținutul și formatul notificării menționate la alineatul (1).
Articolul 8
Cerințe speciale pentru anumite specii, categorii și tipuri de MFR
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de completare, după caz, a prezentului regulament în ceea ce privește cerințele adecvate pentru fiecare tip, specie sau categorie de MFR:
(a) referitoare la loturile de fructe și de semințe ale speciilor menționate în anexa I, în ceea ce privește puritatea speciilor;
(b) referitoare la părțile de plante ale speciilor și ale hibrizilor artificiali menționați în anexa I în ceea ce privește calitatea în relație cu caracteristicile generale, sănătatea și dimensiunea;
(c) referitoare la standardele de calitate externă pentru Populus spp. cultivate prin butași de tulpină sau lăstari în ceea ce privește defectele și dimensiunile minime pentru butașii de tulpină și lăstari;
(d) referitoare la materialul de plantare provenit de la speciile și hibrizii artificiali menționați în anexa I în ceea ce privește calitatea în relație cu caracteristicile generale, sănătatea, vitalitatea și calitățile fiziologice;
(e) referitoare la materialul de plantare ce urmează a fi comercializat către utilizatorii din regiunile cu climă mediteraneeană în ceea ce privește defectele, dimensiunea și vârsta plantelor și, după caz, dimensiunea containerului.
Actul delegat respectiv se bazează pe experiența dobândită prin aplicarea cerințelor corespunzătoare pentru fiecare tip, specie sau categorie de MFR în ceea ce privește dispozițiile privind inspecțiile, eșantionarea și testarea, precum și distanțele de izolare. El adaptează cerințele respective pe baza evoluției standardelor internaționale respective, a progreselor tehnice și științifice sau a evoluțiilor climatice și ecologice.
Articolul 9
Planul de urgență și registrul național
1. Fiecare stat membru elaborează unul sau mai multe planuri de urgență pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu MFR pentru reîmpădurirea zonelor afectate de fenomene meteorologice extreme, incendii forestiere, focare de boli și organisme dăunătoare, dezastre sau orice alt eveniment, după caz și identificate în evaluările naționale ale riscurilor elaborate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE(24). La cererea statului membru, Comisia pune la dispoziție asistență tehnică pentru elaborarea planului de urgență. [AM 44]
Respectivul plan de urgență se elaborează pentru speciile de arbori și hibrizii artificiali ai acestora enumerați în anexa I și care sunt considerați adecvațieadecvați de către statele membre pentru condițiile lor climatice și ecologice actuale și viitoare din statul membru în cauză. [AM 45]
Planul de urgență ține seama de distribuția viitoare estimată a speciilor de arbori relevante și a hibrizilor artificiali ai acestora care sunt relevanți, pe baza simulărilor pentru modelul climatic național și/sau regional pentru statul membru în cauză.
Planul de urgență ia în calcul eventualitatea apariției unor zone afectate ce depășesc granițele naționale și prevede ca statele membre afectate să colaboreze cu alte state membre pentru a asigura o aprovizionare preventivă suficientă cu MFR pentru zonele afectate transfrontaliere. [AM 46]
2. În etapa corespunzătoare, statele membre consultă toate părțile relevante în procesul de elaborare și actualizare a planurilor de urgență în cauză.
3. Fiecare plan de urgență include următoarele:
(a) rolurile și responsabilitățile organismelor implicate în execuția planului de urgență, în cazul oricărui eveniment care cauzează un deficit major de MFR, precum și lanțul de comandă și procedurile pentru coordonarea acțiunilor întreprinse de către autoritățile competente, de către alte autorități publice, de către organismele delegate sau de către persoanele fizice implicate, de către laboratoarele și operatorii profesioniști, inclusiv coordonarea cu statele membre vecine și țările terțe vecine, dacă este cazul;
(aa) identificarea vulnerabilităților și a măsurilor preventive, în special securizarea siturilor de stocare a semințelor și a pepinierelor și creșterea numărului de situri de stocare și a pepinierelor; [AM 47]
(b) accesul autorităților competente la sursele de aprovizionare cu MFR care au fost păstrate în scopul planificării pentru situații de urgență, la spațiile operatorilor profesioniști, în special pepinierele forestiere și laboratoarele care produc MFR, ale altor operatori relevanți și ale persoanelor fizice;
(c) accesul autorităților competente, dacă este necesar, la echipamentele, personalul, expertiza externă și resursele necesare în vederea activării rapide și eficiente a planului de urgență;
(d) măsurile cu privire la transmiterea de informații Comisiei, celorlalte state membre, operatorilor profesioniști în cauză și publicului, în ceea ce privește deficitul major de MFR și măsurile luate împotriva acestuia, în cazul în care se confirmă oficial prezența deficitul major de MFR sau există suspiciuni cu privire la acesta;
(e) modalitățile de înregistrare care atestă prezența unui deficit major de MFR;
(f) evaluările disponibile ale statului membru în ceea ce privește riscul unui deficit major de MFR pentru teritoriul său și impactul său potențial asupra sănătății oamenilor, animalelor și plantelor, precum și asupra mediului;
(g) principiile pentru delimitarea geografică a zonei (zonelor) în care a fost înregistrat un deficit major de MFR;
(h) principiile privind formarea personalului autorităților competente și, dacă sunt disponibile și dacă este cazul, al organismelor, autorităților publice, al laboratoarelor, al operatorilor profesioniști, precum și formarea altor persoane menționate la litera (a). [AM 48]
Statele membre își reexaminează periodic și, dacă este cazul, își actualizează planurile de urgență pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice în ceea ce privește simulările pentru modelul climatic care abordează distribuția viitoare preconizată a speciilor de arbori relevante și a hibrizilor artificiali ai acestora care sunt relevanți.
4. Statele membre instituie un registruregistrul național menționat la articolul 12 care: [AM 49]
(a) conține speciile de arbori și hibrizii artificiali enumerați în anexa I, care au caracter relevant pentru condițiile climatice și ecologice actuale din statul membru în cauză;
(b) ține seama de distribuția viitoare estimată a speciilor de arbori și a hibrizilor artificiali ai acestora în cauză.
În termen de 4 ani de la data instituirii registrelor lor naționale, statele membre elaborează planuri de urgență pentru speciile și hibrizii artificiali incluși în registrele lor.
5. Statele membre colaborează între ele și cu toate părțile interesate relevante în procesul de elaborare a planurilor lor de urgență, pe baza unui schimb de bune practici și de experiență dobândită în contextul elaborării planurilor respective.
6. Statele membre își pun planurile de urgență la dispoziția Comisiei, a celorlalte state membre și a tuturor operatorilor profesioniști relevanți prin publicarea în FOREMATIS.
CAPITOLUL III
ÎNREGISTRAREA OPERATORILOR PROFESIONIȘTI ȘI A MATERIALULUI DE BAZĂ ȘI DELIMITAREA REGIUNILOR DE PROVENIENȚĂ
Articolul 10
Obligațiile operatorilor profesioniști
1. Operatorii profesioniști se înregistrează într-un registru prevăzut la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/2031, în conformitate cu articolul 66 din regulamentul respectiv.
Ei trebuie să fie stabiliți în Uniunestatul membru în cauză și autorizați de autoritatea competentă. [AM 50]
2. Operatorii profesioniști pun la dispoziția autorităților competente și a utilizatorilor MRF toateMFR informațiile necesare cu privire laprivind identitatea MFR, precum și informații privind caracterul adecvat al acestuia pentru condițiile climatice și ecologice, pe baza cunoștințelor și a datelor existente. În conformitate cu orientările autorităților competente actuale și viitoare estimate. Înainte de transferul MFR în cauză, aceste informații se furnizează potențialului cumpărător prin intermediul site-urilor de internet, al ghidurilor de plantare și al altor mijloace adecvate înainte de transferul MFR în cauză. [AM 51]
Articolul 11
Delimitarea regiunilor de proveniență pentru anumite categorii
În cazul speciilor relevante de material de bază destinate producerii de MFR din categoriile „sursă identificată” și „selectat”, statele membre delimitează regiunile de proveniență.
Autoritățile competente întocmesc și publică pe site-ul lor de internet hărți în care prezintă regiunile de proveniență delimitate. Ele pun hărțile respective la dispoziția Comisiei și a altor state membre prin intermediul FOREMATIS.
Articolul 12
Registrul național și listele naționale conținând materialele de bază
1. Fiecare stat membru elaborează, publică și actualizează, în format electronic, un registru național care să cuprindă materiale de bază provenite de la diverse specii autorizate pe teritoriul lor în temeiul articolelor 4 și 19 și notificate în conformitate cu articolul 18.
Registrul respectiv include toate detaliile privind fiecare unitate de material de bază autorizat, inclusiv referința unică de înregistrare.
Prin derogare de la articolul 4, autoritățile competente înregistrează fără întârziere în registrele lor naționale materialul de bază inclus, înainte de... [JO, a se introduce data prezentului regulament], în registrele lor naționale menționate la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 1999/105/CE, fără a aplica procedura de înregistrare prevăzută la articolul respectiv.
2. Fiecare stat membru întocmește, publică și actualizează o listă națională cu materiale de bază, care se prezintă ca rezumat al registrului național. El pune lista respectivă la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre, în format electronic, prin intermediul FOREMATIS.
3. Statele membre prezintă lista națională într-o formă comună pentru fiecare unitate-sursă autorizată a materialului de bază. Pentru categoriile „sursă identificată” și „selectat”, ea poate conține doar o descriere sumară a materialului de bază, în funcție de regiunile de proveniență.
Lista națională prevede în special următoarele detalii:
(a) denumirea botanică;
(b) categoria;
(c) materialultipul materialului de bază; [AM 52]
(d) referința de înregistrare sau, după caz, rezumatul ei sau codul de identitate al regiunii de proveniență;
(e) localizarea materialului de bază: un nume scurt, după caz, și oricare dintre următoarele elemente:
(i) pentru categoria „sursă identificată”, regiunea de proveniență și intervalul de latitudine, longitudine și altitudine;
(ii) pentru categoria „selectat”, regiunea de proveniență și poziția geografică definită prin latitudine, longitudine și altitudine sau intervalul de latitudine, longitudine și altitudine;
(iii) pentru categoria „calificat”, poziția (pozițiile) geografică (geografice) exactă(e) definită(e) prin latitudine, longitudine și altitudine, unde se găsește materialul de bază;
(iv) pentru categoria „testat”, poziția (pozițiile) geografică (geografice) exactă(e) definită(e) prin latitudine, longitudine și altitudine, unde se găsește materialul de bază;
(f) suprafața: dimensiunea sursei (surselor) de semințe, a arboretului (arboreturilor) sau a plantajului (plantajelor);
(g) originea:
(i) se menționează dacă materialul de bază este autohton/indigen, neautohton/neindigen sau dacă originea este necunoscută;
(ii) pentru materialul de bază neautohton/neindigen, originea se menționează în cazul în care este cunoscută;
(h) scopul utilizării MFR;
(i) în cazul MFR care face parte din categoria „testat”, se precizează dacă acesta este:
(i) modificat genetic; sau
(ii) o plantă NTG;
(j) în cazul categoriilor „calificat” și „testat”, informații despre locul de producție alzona de recoltare utilizată pentru producția clonei (clonelor) sau al amestecului (amestecurilor) de clone, după caz.; [AM 53]
(ja) informații suplimentare, dacă sunt disponibile; [AM 54]
(jb) dacă este cazul, drepturile de proprietate intelectuală existente pe MFR. [AM 134]
Articolul 13
Lista Uniunii conținând materialul de bază autorizat
1. Pe baza listelor naționale furnizate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 12, Comisia publică o listă numită „Lista Uniunii conținând materialul de bază autorizat pentru producția materialului forestier de reproducere”.
Lista respectivă se pune la dispoziție în format electronic prin intermediul FOREMATIS.
2. Lista respectivă reflectă detaliile furnizate în listele naționale menționate la articolul 12 alineatul (1) și indică zona de utilizare. [AM 55]
Articolul 13a
Producția din materialul de bază
(1) Se asigură trasabilitatea de la colectarea MFR până la comercializarea către utilizatorul final.
(2) Operatorii profesioniști notifică autorității competente intenția lor de a recolta material forestier de reproducere înainte de recoltare pentru a permite autorității competente să organizeze controale.
(3) Operatorii profesioniști prezintă autorității competente dovezi care documentează recoltarea MFR.
(4) Retragerea de la locul de recoltare este permisă numai cu un certificat de identitate.
(5) Pentru o cât mai mare diversitate genetică în cadrul întregului lot de semințe, recoltatorul de semințe se asigură că lotul de semințe este supus unui amestec intensiv în toate etapele prelucrării înainte de comercializare sau însămânțare. [AM 56]
CAPITOLUL IV
CERTIFICAT PRINCIPAL, ETICHETARE ȘI AMBALARE
Articolul 14
Certificat principal de identitate
1. Autoritățile competente eliberează, la cererea unui operator profesionist, după recoltarea MFR din materialul de bază autorizat, un certificat principal de identitate (denumit în continuare „certificat principal”), care indică referința unică de înregistrare a materialului de bază, pentru întreg materialul forestier de reproducere recoltat.
Certificatul principalde identitate atestă conformitatea cu cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (2) potrivit cărora MFR provine din material de bază aprobat. [AM 57]
Comisia adoptă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, conținutul și modelul certificatului principal de identitate pentru MFR:
(a) Model de certificat principal pentru MFR derivat din surse de semințe și arboreturi;
(b) Model de certificat principal pentru MFR derivat din plantaje sau din părinți de familie (familii); și
(c) Model de certificat principal pentru MFR derivat din clone și amestecuri de clone.;
(ca) Model de certificat de identitate pentru MFR care provine dintr-un amestec. [AM 58]
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
2. În cazul în care, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), un stat membru adoptă măsuri în ceea ce privește înmulțirea vegetativă ulterioară, se emite un nou certificat principal.
3. În cazul în care amestecarea se realizează în conformitate cu articolul 15 alineatul (3), statele membre trebuie să se asigure că referințele de înregistrare ale componentelor amestecului sunt identificabile, și se emite un nou certificat principal sau orice alt document prin care se identifică amestecul.
4. În cazul în care un lot menționat la articolul 15 alineatul (1) este subdivizat în loturi mai mici, care nu sunt prelucrate uniform și care fac obiectul unei înmulțiri vegetative ulterioare, se emite un nou certificat principal și se face trimitere la numărul certificatului principal anterior.
(4a) În cazul unui amestec, operatorul profesionist anunță în prealabil amestecul autorității competente pentru a permite acesteia să supravegheze procesul de amestecare. [AM 59]
5. Un certificat principal poate fi eliberat și în format electronic („certificat principal electronic”).
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspectele tehnice pentru eliberarea certificatelor principale electronice, pentru a asigura conformitatea acestora cu dispozițiile prezentului articol și modalități adecvate, credibile și eficace pentru eliberarea certificatelor principale electronice. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
6. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pentru completarea prezentului articol, stabilind norme privind:
(a) înregistrarea digitală a tuturor acțiunilor întreprinse de operatorul profesionist și de autoritățile competente, în vederea emiterii certificatului principal; și
(b) crearea unei platforme centralizate care să conecteze toate statele membre și Comisia, pentru a facilita prelucrarea, accesarea și utilizarea acestor înregistrări.
(6a) Fiecare stat membru întocmește și actualizează o listă națională a certificatelor de identitate eliberate și o pune la dispoziția Comisiei și a autorităților competente. [AM 60]
Articolul 15
Loturi
1. Pe perioada tuturor stadiilor de producție, MFR trebuie să fie păstrat separat în funcție de unitățile-sursă autorizate individuale de material de bază și de certificatul de identitate, atunci când este emis, pentru a se asigura trasabilitatea MFR până la materialul de bază autorizat din care a fost recoltat. MFR se recoltează din respectivele unități-sursă autorizate individuale și se comercializează în loturi care trebuie să fie suficient de omogene și să fie identificate ca fiind distincte de alte loturi de MFR. [AM 61]
Fiecare lot de MFR se identifică prin următoarele:
(a) numărulcodul lotului; [AM 62]
(aa) scop; [AM 63]
(b) codul și numărul certificatului principal;
(c) denumirea botanică;
(d) categoria de MFR;
(e) materialultipul materialului de bază; [AM 64]
(f) referința de înregistrare sau codul de identitate pentru regiunea de proveniență;
(g) regiunea de proveniență pentru MFR din categoriile „sursă identificată” și „selectat” sau, dacă este cazul, pentru alt MFR;
(h) după caz, indicarea originii materialelor de bază (autohtone sau indigene, neautohtone sau neindigene sau de origine necunoscută);
(i) în cazul semințelor în stare brută, anul coacerii, puritatea, procentajul de germinare a semințelor pure, greutatea a 1 000 de semințe pure, numărul de semințe germinabile per kilogram și denumirea unității de testare a semințelor; [AM 65]
(j) vârsta și tipul materialului de plantare de tip plantulă sau butaș fie recoltat cu tot cu rădăcină, transplantat sau containerizat;
(k) în cazul categoriei „testat”, dacă este:
(i) modificat genetic;
(ii) o plantă NTG.
(ka) dacă este cazul, drepturile de proprietate intelectuală existente privind MFR. [AM 135]
2. Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol și articolului 5 alineatul (1) litera (c), statele membre trebuie să păstreze separat MFR, care face obiectul înmulțirii vegetative ulterioare, și să îl identifice ca atare. MFR în cauză trebuie să fi fost recoltat de la o singură unitate-sursă autorizată din categoriile „selectat”, „calificat” și „testat”. În astfel de cazuri, MFR produs trebuie să se încadreze în aceeași categorie ca MFR inițial.
3. Fără a aduce atingere alineatului (1), amestecarea MFR face obiectul următoarelor condiții, după caz:
(a) în cadrul categoriilor „sursă identificată” sau „selectat”, amestecarea se aplică MFR derivat din două sau din mai multe unități-sursă autorizate dintr-o singură regiune de proveniență;
(b) în cazul în care amestecarea MFR se realizează în cadrul unei singure regiuni de proveniență, din surse de semințe și arboreturi din „categoria „sursă identificată”, noul lot combinat se certifică drept „MFR derivat dintr-o sursă de semințe”;
(c) în cazul amestecării MFR derivat din material de bază neautohton sau neindigen cu cel obținut din material de bază de origine necunoscută, noul lot combinat se certifică drept „MFR de origine necunoscută”;
(d) în cazul amestecării MFR derivat dintr-o singură unitate-sursă autorizată și provenit din ani diferiți de fructificație, se înregistrează anii efectivi de fructificație și proporția MFR din fiecare an.
În cazul în care amestecarea se realizează în conformitate cu primul paragraf literele (a), (b) sau (c), codul de identitate pentru regiunea de proveniență poate fi înlocuit cu referințele de înregistrare în conformitate cu alineatul (1) litera (f).
Articolul 16
Eticheta oficială
1. Autoritatea competentă sau operatorul profesionist sub supravegherea oficială a unei autorități competente eliberează o etichetă oficială pentru fiecare lot de MFR care atestă conformitatea respectivului MFR cu cerințele menționate la articolul 5. [AM 66]
(1a) Eticheta oficială este tipărită de:
(a) autoritatea competentă, la cererea operatorului profesionist; sau
(b) operatorul profesionist, sub supravegherea oficială a autorității competente. [AM 67]
2. Autoritățile competente autorizează operatorul profesionist să imprime eticheta oficială după ce autoritatea competentă atestă conformitatea respectivului MFR cu cerințele menționate la articolul 5. Operatorul profesionist este autorizat să imprime respectiva etichetăemită și/sau să tipărească eticheta oficială dacă, în urma unui audit, autoritatea competentă concluzionează că operatorul deține infrastructura și resursele necesare pentru a imprima eticheta oficialăcompetențe, infrastructuri și resurse suficiente. [AM 68]
3. Autoritatea competentă efectuează controale periodice pentru a verifica dacă operatorul profesionist respectă cerințele menționate la alineatul (2).
În cazul în care, după acordarea autorizației menționate la alineatul (2), autoritatea competentă constată că un operator profesionist nu îndeplinește cerințele menționate la alineatul respectiv, ea retrage sau modifică fără întârziere autorizația, după caz.
4. Eticheta oficială sau un alt document din partea furnizorului cu informațiile prevăzute la articolul respectiv conține, pe lângă informațiile solicitate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), toate informațiile care urmează: [AM 69]
(a) numărul (numerele) certificatului principal emis în conformitate cu articolul 14 sau referința celuilalt document de identificare a amestecului disponibil în conformitate cu articolul 14 alineatul (3);
(b) numele operatorului profesionistoperatorilor profesioniști furnizori, inclusiv adresa și numărul lor de înregistrare, și numele destinatarilor, inclusiv adresa acestora; [AM 70]
(c) cantitatea furnizată;
(d) în cazul MFR din categoria „testat”, al cărui material de bază este autorizat în conformitate cu articolul 4, mențiunea „autorizat provizoriu”;
(e) precizarea dacă MFR a fost înmulțit în mod vegetativ.;
(ea) un cod QR cu instrucțiuni privind modul în care trebuie îngrijit, depozitat și plantat MFR. [AM 71]
5. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește următoarele elemente privind eticheta oficială:
(a) conținutul etichetei oficiale;
(b) informații suplimentare în cazul semințelor și al cantităților mici de semințe;
(c) culoarea etichetei pentru categorii specifice sau alte tipuri de MFR; [AM 72]
(d) informații suplimentare în cazul anumitor genuri sau specii.;
(da) o precizare dacă materialul este produsul unei modificări genetice în temeiul Directivei 2001/18/CE. [AM 136]
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
(5a) În cazul în care operatorul profesionist utilizează o etichetă sau un document colorat pentru orice categorie de MFR, culoarea etichetei sau a documentului furnizorului trebuie să corespundă culorii indicate în anexa VI. [AM 73]
6. O etichetă oficială poate fi eliberată și în format electronic („etichetă oficială electronică”).
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspectele tehnice pentru eliberarea etichetelor oficiale electronice, pentru a asigura conformitatea acestora cu dispozițiile prezentului articol și modalități adecvate, credibile și eficace pentru eliberarea respectivelor etichete oficiale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
7. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pentru completarea prezentului articol, stabilind norme privind:
(a) înregistrarea digitală a tuturor acțiunilor întreprinse de operatorii profesioniști și de autoritățile competente, în vederea emiterii etichetelor oficiale;
(b) crearea unei platforme centralizate care să conecteze statele membre și Comisia, pentru a facilita prelucrarea, accesarea și utilizarea acestor înregistrări.
Articolul 17
Ambalarea semințelor în stare brută
Semințele în stare brută pot fi comercializate numai în ambalaje sigilate care devin inutilizabile după deschiderea ambalajului. În scopul de a preveni putrefacția MFR, confecționarea ambalajului sigilat poate fi adaptată la nevoile MFR respectiv. [AM 74]
CAPITOLUL V
DEROGĂRI DE LA ARTICOLUL 4
Articolul 18
Derogare de la obligația de a fi autorizat ca material de bază destinat conservării resurselor genetice forestiere
1. Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), înregistrarea materialului de bază destinat conservării resurselor genetice forestiere în registrul național nu face obiectul autorizării de către autoritățile competente.
2. Orice operator profesionist care înregistrează material de bază în scopul conservării resurselor genetice forestiere utilizate în silvicultură notifică materialul de bază respectiv autorității competente din statul membru în cauză.
3. Materialul de bază menționat la alineatul (1) se notifică autorităților competente în conformitate cu formatul FOREMATIS.
Notificarea materialului de bază se efectuează cu referire la unitatea-sursă notificată.
Fiecare unitate-sursă notificată se identifică printr-o referință unică de înregistrare într-un registru național.
Respectiva notificareNotificarea respectivă conține următoarele informații:informațiile menționate la articolul 12 alineatul (3).
(a) denumirea botanică;
(b) categoria;
(c) materialul de bază;
(d) referința de înregistrare sau, după caz, rezumatul ei sau codul de identitate al regiunii de proveniență;
(e) localizare: un nume scurt, după caz, și regiunea de proveniență și intervalul de latitudine, longitudine și altitudine;
(f) suprafața: dimensiunea sursei (surselor) de semințe sau a arboretului (arboreturilor);
(g) originea: se menționează dacă materialul de bază este autohton/indigen, neautohton/neindigen sau dacă originea este necunoscută. Pentru materialul de bază neautohton/neindigen, originea se menționează în cazul în care este cunoscută;
(h) scopul: conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice. [AM 75]
4. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili condițiile specifice în ceea ce privește cerințele și conținutul notificării respective. Respectivele acte de punere în aplicare țin seama de evoluția standardelor internaționale aplicabile și se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
Articolul 19
Aprobarea de către operatorii profesioniști a materialului de bază destinat producerii de MFR din categoria „sursă identificată”
Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), statele membre pot autoriza operatorii profesioniști să aprobe, pentru anumite specii, materialul de bază destinat producerii MFR din categoria „sursă identificată”, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) regiunea de proveniență, în care se află materialul de bază, este supusă unor condiții meteorologice extreme; și
(b) aceste condiții meteorologice au un impact asupra ciclului de reproducere a materialului de bază și reduc frecvența de recoltare a MFR din materialul de bază respectiv.
Autorizarea respectivă se supune aprobării de către Comisieeste notificată Comisiei. [AM 76]
Articolul 20
Autorizarea provizorie a materialului de bază destinat producerii MFR din categoria testată
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (2), statele membre pot permite autorizarea, pentru o perioadă de maximum 10 ani, pe întreg teritoriul sau doar pe o parte din teritoriul lor, a materialului de bază destinat producerii MFR din categoria „testat” în cazul în care, pe baza rezultatelor provizorii ale testelor de evaluare genetică sau comparativă prevăzute în anexa V, se poate presupune că, după finalizarea testelor, materialul de bază va îndeplini cerințele în materie de autorizare în temeiul prezentului regulament.
Articolul 21
Dificultăți temporare de aprovizionare
1. Pentru a depăși orice dificultate temporară în aprovizionarea generală cu MFR care poate apărea într-unul sau în mai multe state membre, Comisia poate, la cererea cel puțin a unui stat membru afectat, să autorizeze temporar statele membre să aprobe comercializarea, prin intermediul unui act de punere în aplicare, a MFR provenit de la una sau de la mai multe specii, derivat din materialul de bază, care îndeplinește cerințe mai puțin stricte decât cele prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2).
2. În cazul în care Comisia acționează în conformitate cu alineatul (1), eticheta oficială eliberată în temeiul articolului 16 alineatul (1) precizează că MFR în cauză a fost obținut din material de bază care îndeplinește cerințe mai puțin stricte decât cele prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2).
3. Actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
Articolul 22
Experimente temporare pentru căutarea unor alternative îmbunătățite la dispozițiile prezentului regulament
1. Prin derogare de la articolele 1, 4 și 5, Comisia poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cu privire la organizarea unor experimente temporare cu scopul de a căuta alternative îmbunătățite la dispozițiile prezentului regulament vizând speciile sau hibrizii artificiali cărora li se aplică, la cerințele pentru autorizarea materialului de bază, precum și la producerea și comercializarea MFR.
Respectivele experimente pot lua forma unor studii tehnice sau științifice care examinează fezabilitatea și caracterul adecvat al noilor cerințe în comparație cu cele prevăzute la articolele 1, 4 și 5 din prezentul regulament.
2. Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2) și specifică unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
(a) specia sau hibrizii artificiali în cauză;
(b) condițiile experimentelor per specie sau per hibrid artificial;
(c) durata experimentului;
(d) obligațiile de monitorizare și de raportare ale statelor membre participante.
Actele respective țin seama de evoluția următoarelor:
(a) metodele de stabilire a originii materialului de bază, inclusiv utilizarea tehnicilor biomoleculare;
(b) metodele de conservare și utilizare durabilă a resurselor genetice forestiere, ținând seama de standardele internaționale aplicabile;
(c) metodele de reproducere, producție, inclusiv utilizarea unor procese de producție inovatoare;
(d) metodele de proiectare a sistemelor de încrucișare a componentelor materialului de bază;
(e) metodele de evaluare a caracteristicilor materialului de bază și MFR;
(f) metodele de control al MFR în cauză.
Respectivele acte se adaptează la evoluția tehnicilor de producție a MFR în cauză și se bazează pe orice teste comparative și analize efectuate de statele membre.
3. Comisia revizuiește rezultatele acestor experimente și le rezumă într-un raport, indicând, dacă este necesar, necesitatea modificării articolelor 1, 4 sau 5.
Articolul 23
Autorizația de a adopta cerințe mai stricte
1. Prin derogare de la articolul 4, Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, poate autoriza statele membre să adopte, în ceea ce privește cerințele pentru autorizarea materialului de bază și producția MFR, cerințe de producție mai stricte decât cele menționate la articolul respectiv, pe întreg teritoriul statului membru în cauză sau doar pe o parte din acesta, cu condiția ca aceste cerințe să nu interzică, să nu împiedice și să nu restricționeze libera circulație a MFR care este în conformitate cu prezentul regulament. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2). [AM 77]
2. În scopul autorizației menționate la alineatul (1), statele membre prezintă Comisiei o cerere menționând:
(b) justificarea privind necesitatea și proporționalitatea acestor cerințe.
3. Autorizația menționată la alineatul (1) se acordă numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) măsurile solicitate asigură cel puțin una dintre următoarele:
(i) îmbunătățirea calității MFR în cauză;
(ii) protecția mediului: adaptarea la schimbările climatice sau contribuția la protecția, îmbunătățirea biodiversității, sau refacerea ecosistemelor forestiere și sprijinirea funcționării lor; [AM 78]
(b) măsurile solicitate sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit în temeiul literei (a); și
(c) măsurile sunt justificate pe baza condițiilor climatice și ecologice specifice din statul membru în cauză.
4. În cazul în care statele membre adoptă cerințe suplimentare sau mai stricte în temeiul articolului 7 din Directiva 1999/105/CE, statele membre în cauză reexaminează și abrogă sau modifică măsurile respective pentru a se conforma prezentului regulament până la ... [un an de la data aplicării prezentului regulament].
Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la respectivele acțiuni.
CAPITOLUL VI
IMPORTURILE DE MFR
Articolul 24
Importuri pe baza unei echivalențe la nivelul Uniunii
1. MFR poate fi importat din țări terțe în Uniune numai dacă se stabilește, în conformitate cu alineatul (2), că îndeplinește cerințe echivalente cu cele aplicabile MFR produs și comercializat în Uniune. Procesul de evaluare și stabilire a echivalenței se bazează pe o examinare detaliată a standardelor de identitate și de calitate și a altor cerințe specifice aplicabile MFR-ului. [AM 79]
2. Comisia poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă MFR provenit de la genuri, specii sau categorii specifice, produs într-o țară terță, îndeplinește cerințe echivalente cu cele aplicabile MFR produs și comercializat în Uniune, pe baza tuturor elementelor care urmează:
(a) o examinare amănunțită a informațiilor și a datelor furnizate de țara terță în cauză; și
(b) rezultatul satisfăcător al unui audit efectuat de Comisie în țara terță în cauză, dacă auditul respectiv a fost considerat necesar de către Comisie;
(c) țara terță respectivă participă la Sistemul OCDE de certificare a materialului forestier de reproducere destinat comerțului internațional.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
3. Atunci când adoptă deciziile menționate la alineatul (1), Comisia examinează dacă sistemele de autorizare și înregistrare a materialului de bază și a producției ulterioare de MFR din materialul de bază respectiv, aplicate în țara terță în cauză, prezintă aceleași garanții ca cele prevăzute la articolele 4 și 5 și, după caz, la articolul 11, pentru categoriile „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” și „testat”.
Articolul 25
Notificarea și certificatele MFR importat
1. Operatorii profesioniști care importă MFR în Uniune informează în prealabil autoritatea competentă respectivă cu privire la import prin intermediul sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) menționat la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625.
2. Importurile de MFR se însoțesc de toate elementele următoare:
(a) un certificat principal sau un alt certificat oficial eliberat de țara terță de origine;
(b) o etichetă oficială; și
(c) un dosar cu detalii privind MFR furnizat de operatorul profesionist din țara terță respectivă.; și
(ca) un nou certificat de identitate eliberat de autoritatea competentă a statului membru în care se face importul, care va înlocui certificatul de identitate sau certificatul oficial menționat la litera (a) în urma importului sau o adeverință care să ateste existența acestui nou certificat. [AM 80]
3. În urma importului menționat la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru în cauză înlocuiește:
(a) certificatul principal sau certificatul oficial menționat la alineatul (2) litera (a) cu un nou certificat principal eliberat în statul membru în cauză; și
(b) eticheta oficială menționată la alineatul (2) litera (b) cu o nouă etichetă oficială eliberată în statul membru în cauză.
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII PROCEDURALE
Articolul 26
Exercitarea delegării
1. Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
2. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (2), la articolul 4 alineatele (2) și (6), la articolul 5 alineatul (3), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (1), la articolul 14 alineatul (6) și la articolul 16 alineatul (7) se conferă Comisiei pentru o perioadă de 5 ani de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu 9 luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu 3 luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
3. Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (2), la articolul 4 alineatele (2) și (6), la articolul 5 alineatul (3), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (1), la articolul 14 alineatul (6) și la articolul 16 alineatul (7) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
4. Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
5. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. Implicarea experților desemnați de către statele membre înseamnă că e disponibilă o gamă largă de competențe și perspective naționale, contribuind astfel la un proces decizional informat și echilibrat în ceea ce privește actele delegate. [AM 81]
6. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (2), al articolului 4 alineatele (2) și (6), al articolului 5 alineatul (3), al articolului 7 alineatul (2), al articolului 8 alineatul (1), al articolului 14 alineatul (6) și al articolului 16 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de 2 luni de la notificarea lui către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 27
Procedura comitetului
1. Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, instituit prin articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(25). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011(26).
2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest fapt este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.
3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.
CAPITOLUL VIII
Raportare, sancțiuni și modificări ale Regulamentelor (UE) 2016/2031 și 2017/625
Articolul 28
Raportare
Până la ... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți data: 5 ani de la data aplicării prezentului regulament] și, ulterior, o dată la 5 ani, statele membre transmit Comisiei un raport privind următoarele:
(a) cantitățile de MFR per an pentru care s-a eliberat un certificat per ande identitate; [AM 82]
(b) numărul de planuri naționale de urgență adoptate de statele membre pentru a se pregăti pentru dificultățile de aprovizionare cu MFR și timpul necesarși resursele necesare pentru activarea respectivelor planuri de urgență; [AM 83]
(c) numărul de site-uri de internet și/sau de ghiduri naționale de plantare care conțin informații cu privire la locul plantării optime a MFR;
(d) cantitățile de MFR per genuri și per specii importate din țări terțe în temeiul echivalenței cu reglementările Uniunii;
(e) sancțiunile impuse în temeiul articolului 29.
Comisia specifică, prin acte de punere în aplicare, formatele tehnice pentru raportul prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).
Articolul 29
Sancțiuni
1. Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile eficace, proporționale și disuasive pentru încălcarea prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura faptul că ele sunt puse în aplicare. Statele membre informează Comisia fără întârziere cu privire la normele și măsurile respective și la orice modificare ulterioară care le afectează.
2. Statele membre asigură faptul că sancțiunile financiare pentru încălcarea prezentului regulament, prin practici înșelătoare sau frauduloase, reflectă, în conformitate cu dreptul intern, cel puțin avantajul economic pentru operatorul profesionist sau, după caz, un procent din cifra de afaceri a operatorului profesionist.
Articolul 30
Modificarea Regulamentului (UE) 2016/2031
Regulamentul (UE) 2016/2031 se modifică după cum urmează:
(1) La articolul 37, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"
„(4) Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia stabilește, după caz, măsuri menite să prevină prezența organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune pe plantele destinate plantării în cauză, astfel cum se menționează la articolul 36 litera (f) din prezentul regulament. Măsurile respective se referă, după caz, la introducerea și circulația pe teritoriul Uniunii a plantelor în cauză.;”
"
(2) La articolul 83 se adaugă următorul alineat:"
„(5a) În cazul plantelor destinate plantării produse, sau comercializate, în cadrul categoriilor „sursă identificată”, „selectat”, „calificat” sau „testat”, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) .../...*+, pașaportul fitosanitar se include în mod distinct în eticheta oficială elaborată în conformitate cu dispozițiile regulamentului respectiv.
În cazul în care se aplică prezentul alineat,
(a)
pașaportul fitosanitar pentru circulația pe teritoriul Uniunii conține elementele prevăzute în părțile E și F din anexa VII la prezentul regulament;
(b)
pașaportul fitosanitar pentru introducerea și circulația în interiorul unei zone protejate conține elementele prevăzute în partea H din anexa VII la prezentul regulament.”;
______________________
* Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului din ... ... (JO ...).”;
+ JO: Vă rugăm să introduceți în text numărul prezentului regulament și instituțiile și să introduceți numărul, data, titlul și referința de publicare în JO a prezentului regulament în nota de subsol.”
"
(3) Anexa VII se modifică în conformitate cu anexa VII la prezentul regulament.
Articolul 31
Modificarea Regulamentului (UE) 2017/625
Regulamentul (UE) 2017/625 se modifică după cum urmează:
(1) La articolul 1 alineatul (2) se adaugă următoarea literă:"
„(l) producția și comercializarea materialului forestier de reproducere.;”
"
(2) La articolul 3, se adaugă următorul punct:"
„52. „material forestier de reproducere” înseamnă material astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) .../... din ...*+
______________________
* Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului din ... ... (JO ...).”;
+ JO: Vă rugăm să introduceți în text numărul prezentului regulament și instituțiile și să introduceți numărul, data, titlul și referința de publicare în JO a prezentului regulament în nota de subsol.”
"
(3) Următorul articol se inserează după articolul 22a:"
„Articolul 22b
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în legătură cu materialul forestier de reproducere
1. Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (l) includ controalele oficiale cu privire la producția și comercializarea materialului forestier de reproducere, precum și la operatorii cărora li se aplică normele respective.
2. Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra materialului forestier de reproducere în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (l) aplicabile respectivelor bunuri și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a efectuării respectivelor controale oficiale.
Aceste acte delegate instituie norme privind:
(a)
cerințe specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale privind producția și comercializarea în Uniune a anumitor materiale forestiere de reproducere care fac obiectul normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (l), pentru a răspunde neconformității cu normele Uniunii privind materialul forestier de reproducere având o anumită origine sau proveniență;
(b)
cerințe specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale privind activitățile operatorilor profesioniști legate de producția anumitor materiale forestiere de reproducere care fac obiectul normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (l), pentru a răspunde neconformității cu normele Uniunii privind materialul forestier de reproducere având o anumită origine sau proveniență; și
(c)
situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2) în anumite cazuri de neconformitate.
3. Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra materialului de reproducere a plantelor în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (l) aplicabile respectivelor bunuri și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale privind:
(a)
frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde riscurilor uniforme recunoscute de neconformitate cu normele privind materialul forestier de reproducere având o anumită origine sau proveniență;
(b)
frecvența controalelor oficiale efectuate de autoritățile competente asupra operatorilor autorizați să emită etichete oficiale sub supraveghere oficială în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) .../...*+
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).
______________________
* Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului din ... ... (JO ...).”
+ JO: Vă rugăm să introduceți în text numărul prezentului regulament și instituțiile și să introduceți numărul, data, titlul și referința de publicare în JO a prezentului regulament în nota de subsol.”
"
CAPITOLUL IX
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 32
Abrogarea Directivei 1999/105/CE
Directiva 1999/105/CE se abrogă.
Trimiterile la respectivul act abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.
Articolul 33
Intrare în vigoare și aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu … [3 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la …,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
ANEXA I
LISTA SPECIILOR DE ARBORI ȘI DE HIBRIZI ARTIFICIALI
Abies alba Mill.
Picea abies Karst.
Abies bornmulleriana
Picea sitchensis Carr.
Abies cephalonica Loud.
Pinus brutia Ten.
Abies grandis Lindl.
Pinus canariensis C. Smith
Abies pinsapo Boiss.
Pinus cembra L.
Acer campestre
Pinus contorta Loud
Acer platanoides L.
Pinus halepensis Mill.
Acer pseudoplatanus L.
Pinus leucodermis Antoine
Alnus cordata - Juglans regia
Pinus nigra Arnold
Alnus glutinosa Gaertn.
Pinus pinaster Ait.
Alnus incana Moench.
Pinus pinea L.
Betula pendula Roth.
Pinus radiata D. Don
Betula pubescens Ehrh.
Pinus sylvestris L.
Carpinus betulus L.
Pinus taeda
Castanea sativa Mill.
Populus nigra
Cedrus atlantica Carr.
Populus spp. și hibrizi artificiali dintre aceste specii
Cedrus libani A. Richard
Populus tremula
Eucalyptus globulus
Prunus avium L.
Eucalyptus gunnii
Pseudotsuga menziesii Franco
Eucalyptus hybride gunnii x dalrympleana
Quercus cerris L.
Eucalyptus nitens
Quercus ilex L.
Fagus sylvatica L.
Quercus petraea Liebl.
Fraxinus angustifolia Vahl.
Quercus pubescens Willd.
Fraxinus excelsior L.
Quercus robur L.
Juglans major x regia
Quercus rubra L.
Juglans nigra
Quercus suber L.
Juglans nigra x regia
Robinia pseudoacacia L.
Larix decidua Mill.
Sorbus domestica
Larix x eurolepis Henry
Sorbus torminalis
Larix kaempferi Carr.
Tilia cordata Mill.
Larix sibirica Ledeb.
Tilia platyphyllos Scop.
Malus sylvestris
[AM 84]
ANEXA II
CERINȚE PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MFR DIN CATEGORIA „SURSĂ IDENTIFICATĂ”
A. Cerințe generale:
Sursa de semințe sau arboretul îndeplinește criteriile prevăzute de autoritățile competente.
B. Criterii specifice:
1. Tip de material de bază
Materialul de bază este o sursă de semințe sau un arboret localizat în perimetrul unei singure regiuni de proveniență.
2. Efectivul populației
Sursa de semințe sau arboretul este constituit din unul sau din mai multe grupuri de arbori (arboreturi) sau un arboret individual. Acești arbori proveniți din sursa de semințe sau din arboret trebuie să fie bine repartizați și să fie suficient de numeroși pentru a menține diversitatea genetică și pentru a asigura polenizarea încrucișată adecvată între arborii din respectivele surse de semințe sau arboreturi. [AM 85]
3. Originea și regiunea de proveniență
(a) În certificatul principal se menționează regiunea de proveniență, localizarea și intervalul de latitudine, longitudine și altitudine ale locului (locurilor) din care este colectat MFR.
(b) Operatorul profesionist stabilește fie prin dovezi istorice (bibliografie, documentație păstrată de autoritățile competente, institute de cercetare sau orice alte organizații), fie prin alte mijloace adecvate (teste de proveniență), inclusiv tehnici biomoleculare recunoscute la nivel internațional, dacă originea materialului de bază este:
(i) autohtonă;
(ii) neautohtonă;
(iii) indigenă;
(iv) neindigenă;
(v) necunoscută.
În cazul materialului de bază neautohton sau neindigen, se indică originea materialului de bază respectiv, în cazul în care aceasta este cunoscută.
Autoritatea competentă verifică informațiile furnizate de operatorul profesionist.
4. Caracteristici de durabilitate
(a) Arborii trebuie să fie bine adaptați la condițiile climatice și ecologice, inclusiv la factorii biotici și abiotici, care predomină în regiunea de proveniență, precum și la populațiile marginale care demonstrează adaptarea locală la factori biotici și abiotici extremi. [AM 86]
(b) Arborii trebuie să fie practic indemni de organisme dăunătoare afectând calitatea și de manifestările prezenței acestora. [AM 87]
ANEXA III
CERINȚE PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MFR DIN CATEGORIA „SELECTAT”
A. Cerințe generale:
Autoritatea competentă evaluează arboretul în ceea ce privește scopul specific pentru care va fi utilizat MFR și acordă importanța cuvenită cerințelor stabilite în secțiunea B, în funcție de scopul respectiv. Autoritatea competentă stabilește criteriile de selecție pe baza respectivului scop specific pentru utilizarea MFR. Acest scop este indicat în registrul național al statului membru în cauză.
B. Criterii specifice:
1. Originea: Se stabilește fie prin dovezi istorice (bibliografie, documentație păstrată de autoritățile competente, institute de cercetare sau orice alte organizații), fie prin alte mijloace adecvate (teste de proveniență), inclusiv tehnici biomoleculare recunoscute la nivel internațional, dacă arboretul este autohton/indigen, neautohton/neindigen sau dacă originea sa este necunoscută. Pentru materialul de bază neautohton/neindigen, originea se menționează în cazul în care este cunoscută.
2. Izolarea: Arboretul este situat la o distanță suficientă de arboreturile de calitate mai slabă din aceeași specie ori din specii înrudite sau de arboreturile din specii înrudite care ar putea forma hibrizi cu speciile respective. O atenție specială se acordă acestei cerințe atunci când arboreturile care înconjoară arboreturile autohtone/indigene sunt de origine neautohtonă/neindigenă sau de origine necunoscută. [AM 88]
3. Efectivul populației: Pentru a menține diversitatea genetică și a asigura polenizarea încrucișată adecvată, arboreturile sunt constituite din unul sau din mai multe grupuri de arbori. Acești arbori sunt bine repartizați și suficient de numeroși într-o anumită zonă pentru a menține diversitatea genetică, pentru a evita efectele nefavorabile ale reproducerii unor plante prea apropiate genetic și pentru a asigura polenizarea încrucișată adecvată între arborii respectivi.
4. Vârsta și dezvoltarea: Vârsta sau stadiul de dezvoltare a arborilor din arboreturi permit observarea în mod clar a criteriilor de selecție a arborilor respectivi.
5. Uniformitatea: Arboreturile trebuie să aibă un grad normal de variație individuală a caracterelor morfologice. Dacă este cazul, arborii inferiori trebuie îndepărtați.
6. Caracteristici de durabilitate:
(a) Arboreturile trebuie să fie bine adaptate la condițiile climatice și ecologice, inclusiv la factorii biotici și abiotici, care predomină în regiunea de proveniență.
(b) Arborii trebuie să fie practic indemni de organisme dăunătoare afectând calitatea și de simptomele prezenței acestora și să prezinte rezistență la condițiile climatice și specifice sitului nefavorabile în locul în care cresc. [AM 89]
7. Volumul producției: Pentru autorizarea arboreturilor selectate, volumul producției de lemn trebuie să fie în mod normal superior volumului mediu acceptat produs în condiții ecologice și de gestiune similare.
8. Calitatea lemnului: Se ține seama de calitatea lemnului. Calitatea lemnului este un criteriu esențial dacă MFR va fi utilizat în industria forestieră în scopul producerii de lemn, mobilier sau celuloză. În acest caz, autoritatea competentă acordă mai multă importanță acestui criteriu.
9. Forma sau habitus-ul: Arborii din cadrul arboreturilor trebuie să prezinte caracteristici morfologice deosebit de bune, mai ales verticalitate și formă circulară a trunchiului, o turnură corespunzătoare a ramurilor, ramuri de dimensiuni mici și aspect natural bun al conturului coroanei. În plus, proporția arborilor cu ramificație în formă de „U” și a celor cu fibră răsucită trebuie să fie mică.
ANEXA IV
CERINȚE PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MFR DIN CATEGORIA „CALIFICAT”
1. Plantaje
(a) Autoritatea competentă autorizează și înregistrează tipul și obiectivul proiectului de încrucișare, proiectul de încrucișare a clonelor sau familiilor componente și dispunerea în teren, clonele sau familiile componente, izolarea și localizarea, precum și orice schimbări ale acestora.
(b) Operatorul profesionist selectează clone sau familiiClonele sau familiile componente sunt selectate pentru caracteristicile lor remarcabile și se acordă importanța cuvenită cerințelor stabilite în anexa III secțiunea B punctele 4 și 6‑9, ținând seama de scopul specific pentru care va fi utilizat MFR rezultat. [AM 90]
(c) Clonele sau familiile componente se plantează sau trebuie să fi fost plantate în conformitate cu un plan care a fost aprobat de autoritatea componentă și elaborat în așa fel încât fiecare componentă să poată fi identificată.
(d) Răririle realizate în plantaje sunt descrise, împreună cu criteriile de selecție folosite pentru astfel de răriri și se înregistrează la autoritatea competentă.
(e) Operatorul profesionist gestionează Plantajele sunt administrate și recoltează semințele sunt recoltate în așa fel încât obiectivele plantajelor să fie atinse. În cazul unui plantaj destinat producerii unui hibrid artificial, procentul hibrizilor din cadrul MFR trebuie să fie determinat printr-un test de verificare. [AM 91]
2. Părinți de familie (familii)
(a) Operatorul profesionist selectează Părinții sunt selectați pentru caracteristicile lor remarcabile sau pentru capacitatea lor de combinare. În cazul unei selecții bazate pe caracteristici excepționale, se acordă importanța cuvenită cerințelor stabilite în anexa III secțiunea B punctele 4 și 6 – -9, ținând seama de scopul specific pentru care va fi utilizat MFR rezultat. [AM 92]
(b) Obiectivul, proiectul de încrucișare și sistemul de polenizare, componentele, izolarea și localizarea precum și alte schimbări semnificative ale acestora trebuie aprobate și înregistrate de autoritatea competentă.
(c) Identitatea, numărul și proporția părinților într-un amestec trebuie aprobate și înregistrate de autoritatea competentă.
(d) În cazul părinților destinați producerii unui hibrid artificial, procentajul hibrizilor din cadrul MFR trebuie să fie determinat printr-un test de verificare.
3. Clonele
(a) Clonele trebuie să fie identificabile prin intermediul caracteristicilor lor distincte care au fost aprobate și înregistrate de autoritatea competentă.
(b) Valoarea clonelor individuale se stabilește prin observarea și evaluarea calitativă a caracteristicilor acestor clone sau a fost demonstrată prin experimente suficient de prelungite.
(c) Orteții utilizați pentru producerea clonelor trebuie să fie selectați pentru caracteristicile lor remarcabile și se acordă importanța cuvenită cerințelor stabilite în anexa III secțiunea B punctele 4 și 6 – 9, ținând seama de scopul specific pentru care va fi utilizat MFR rezultat.
(d) Aprobarea se limitează de către autoritatea competentă la un număr maxim de ani sau la un număr maxim de rameți produși.
4. Amestecurile clonale
(a) Amestecurile clonale trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 3 literele (a), (b) și (c).
(b) Identitatea, numărul și proporția clonelor care compun un amestec, precum și metoda de selecție și sursa materialului de bază trebuie să fie aprobate și înregistrate de autoritatea competentă. Fiecare amestec trebuie să conțină suficientă diversitate genetică.
(c) Aprobarea se limitează de către autoritatea competentă la un număr maxim de ani sau la un număr maxim de rameți produși.
ANEXA V
CERINȚE PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MFR DIN CATEGORIA „TESTAT”
1. CERINȚE VALABILE PENTRU TOATE TIPURILE DE TESTE
(a) Generalități
În cazul în care materialul de bază este un arboret, acesta trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare prevăzute în anexa III. În cazul în care materialul de bază este reprezentat de un plantaj (plantaje), părinți de familie (familii), clone sau amestec (amestecuri) de clone, el trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare prevăzute în anexa IV. Autoritatea competentă stabilește criteriile de selecție pe baza scopului preconizat pentru care va fi utilizat MFR.
Operatorii profesioniști pregătesc, stabilesc și efectuează testele prevăzute pentruraportează materialul, metodele și rezultatele testelor autorității competente responsabile cu aprobarea materialului de bază. Ei interpretează Rezultatele testelor în cauzăprezentate sunt analizate în conformitate cu procedurile recunoscute la nivel internațional. PentruÎn testele comparative, operatorul profesionist trebuie să compare MFR supus testării cuse utilizează unul sau, de preferință, cu mai multe standarde aprobate sau alese în prealabil, astfel cum se descrie la punctul 3 litera (b). [AM 93]
(aa) se respectă un număr minim de zone de testare cu o dimensiune minimă pentru fiecare specie de arbori enumerată în anexa I. [AM 94]
(b) Caracteristici care urmează să fie examinate
(i) Operatorul profesionist concepe testeTestele sunt concepute pentru a evalua caracteristicile relevante specificate la punctul (ii) și leele se indică pentru fiecare test în parte în rapoartele testelor. [AM 95]
(ii) Se acordă o atenție sporită adaptării, creșterii, factorilor cu importanță biotică și abiotică. În plus, alte caracteristici considerate importante pentru scopul specific sunt evaluate în raport cu condițiile ecologice ale regiunii în care sunt efectuate testele, inclusiv condițiile climatice actuale și viitoare preconizate.
(c) Documentare
Operatorul profesionist efectuează înregistrări care descriu locurile de testarefurnizează toate informațiile necesare pentru evaluarea rezultatelor testării, inclusiv localizarea, climatul, solul, utilizarea anterioară, amplasamentul, administrarea și orice daune cauzate de factori abiotici/biotici. La cerere, el pune înregistrărileOperatorul profesionist pune aceste informații la dispoziția autorității competente. Autoritatea competentă înregistrează vârsta materialului de bază și a MFR, precum și rezultatele la momentul evaluării. [AM 96]
(d) Stabilirea testelor
(i) Operatorul profesionist crește, plantează și îngrijește Fiecare eșantion de MFR este crescut, plantat și îngrijit în mod identic, în măsura în care tipul de material vegetal permite acest procedeu. [AM 97]
(ii) Operatorul profesionist stabilește Fiecare experiment este stabilit conform unei planificări statistice valabile, cu un număr suficient de arbori, astfel încât caracteristicile individuale ale fiecărei componente examinate să poată fi evaluate. [AM 98]
(e) Analizarea și validarea rezultatelor
(i) Operatorul profesionist analizează Datele rezultate în urma experimentelor sunt analizate folosind metode statistice recunoscute pe plan internațional și se prezintă rezultatele pentru fiecare caracteristică examinată. [AM 99]
(ii) Metodologia folosită pentru efectuarea testelor și pentru rezultatele detaliate obținute trebuie să fie disponibilă gratuit.
(iii) Autoritatea competentă a statului membru în care a fost efectuat testul desemnează zona de amplasare propusă și informează cu privire la orice caracteristici ale MFR care i-ar putea limita utilitatea.
(iv) Dacă, în timpul testelor, se dovedește că MFR nu posedă cel puțin caracteristicile materialului de bază din care a fost produs respectivul MFR, inclusiv, în special, rezistența/toleranța la organismele dăunătoare plantelor de importanță economică, atunci respectivul MFR nu se certifică drept material testat.
2. CERINȚE PENTRU EVALUAREA GENETICĂ A COMPONENTELOR MATERIALULUI DE BAZĂ
(a) Componentele următoarelor materiale de bază pot fi evaluate genetic: plantaje, părinți de familie (familii), clone și amestecuri de clone.
(b) Documentare
Pentru autorizarea materialului de bază sunt necesare următoarele documente suplimentare care să furnizeze informații cu privire la:
(i) identitatea, originea și arborele genealogic al componentelor evaluate;
(ii) proiectul de încrucișare folosit pentru a produce MFR utilizat în testele de evaluare.
(c) Proceduri de testare
Următoarele cerințe trebuie să fie îndeplinite:
(i) valoarea genetică a fiecărei componente trebuie estimată în două sau mai multe locuri de testare, dintre care cel puțin unul trebuie să fie un mediu relevant pentru zona de amplasare a MFR propusă.
(ii) Perioada de testare trebuie să aibă o durată suficientă pentru exprimarea caracteristicilor testate.
(iii) Superioritatea estimată a MFR destinat comercializării se calculează pe baza acestor valori genetice și a proiectului specific de încrucișare.
(iv) Testele de evaluare și calculele genetice trebuie să fie aprobate de autoritatea competentă.
(d) Interpretare
(i) Superioritatea estimată a MFR se calculează în raport cu o populație de referință pentru o caracteristică sau un set de caracteristici. Operatorul profesionist definește Populația de referință în programul de ameliorare și descrie această populație de referințăeste definită și descrisă în rapoartele de testare. [AM 100]
(ii) Se menționează dacă valoarea genetică estimată a MFR este inferioară populației de referință pentru orice caracteristică importantă.
3. CERINȚE PENTRU TESTAREA COMPARATIVĂ A MFR
(a) Prelevarea de mostre din MFR
(i) Mostra prelevată din MFR destinată testelor comparative trebuie să fie cu adevărat reprezentativă pentru MFR derivat din materialul de bază autorizat.
(ii) MFR produs pe calea sexuală pentru testele comparative trebuie să fie:
— recoltat în anii de înflorire bună și producție bună de fructe/semințe și
— recoltat prin metode care garantează că mostrele obținute sunt reprezentative.
Polenizarea artificială poate fi utilizată pentru producerea unui astfel de MFR.
(b) Martori
(i) Performanța martorilor utilizați în cadrul testelor în scopuri comparative trebuie să fie cunoscută, dacă este posibil, pe o perioadă suficient de îndelungată în regiunea în care se efectuează testele. Martorii reprezintă, în principiu, materialul de bază care s-a dovedit a fi folositor domeniului forestier în scopul preconizat înaintea începerii testelelor și în condițiile ecologice pentru care a fost propusă certificarea MFR. Martorii utilizați în scopuri comparative în cadrul testelor trebuie să fie, pe cât posibil:
— arboreturi selectate în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa III; sau
— material de bază autorizat oficial pentru producția de MFR din categoria „testat”.
(ii) Pentru testele comparative ale hibrizilor artificiali, ambele specii de părinți trebuie să fie, în cazul în care este posibil, incluse printre martori.
(iii) Atunci când este posibil, se folosesc mai mulți martori. Când este justificat, martorii pot fi înlocuiți cu materialul testat cel mai potrivit sau cu media componentelor testului.
(iv) Se folosesc aceleași standarde în toate testele, pentru o gamă cât mai vastă de condiții locale.
(c) Interpretare
(i) Trebuie demonstrată o superioritate statistică semnificativă comparativ cu martorii pentru cel puțin o caracteristică importantă.
(ii) Operatorul profesionistSe consemnează dacă există vreo caracteristică de importanță economică sau de mediu ale cărei rezultate sunt net inferioare martorilor și ale cărei efecte sunt compensate cu anumite caracteristici favorabile. [AM 101]
4. AUTORIZARE PROVIZORIE
Evaluările preliminare ale primelor teste pot fi fundamentale pentru autorizarea provizorie. Cererile de superioritate bazate pe o evaluare timpurie se reexaminează la un interval de maximum zece ani.
5. TESTELE PRELIMINARE
Testele în pepiniere, sere și în laborator pot fi acceptate de autoritatea competentă pentru autorizare provizorie sau pentru autorizare definitivă în cazul în care poate fi demonstrat că există o corelație apropiată între trăsăturile măsurate și caracteristicile care în mod normal sunt evaluate în timpul testelor forestiere. Alte caracteristici ce urmează să fie testate trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 3.
ANEXA VI
CATEGORIILE ÎN CADRUL CĂRORA POATE FI COMERCIALIZAT MFR PROVENIT DIN DIFERITE TIPURI DE MATERIAL DE BAZĂ
Material de bază
Categoria de MFR (Culoarea etichetei în cazul în care este utilizată eticheta oficială colorată)
Sursă identificată (galben)
Selectat (verde)
Calificat (roz)
Testat (albastru)
Sursă de semințe
x
Arboret
x
x
x
Plantaj
x
x
Părinți de familie (familii)
x
x
Clonă
x
x
Amestec clonal
x
x
ANEXA VII
Modificarea anexei VII la Regulamentul (UE) 2016/2031
În anexa VII la Regulamentul (UE) 2016/2031 se adaugă următoarele părți:
„PARTEA G
Pașapoartele fitosanitare pentru circulația pe teritoriul Uniunii, combinate cu eticheta oficială, astfel cum se menționează la articolul 83 alineatul (5) al doilea paragraf
(1) Pașaportul fitosanitar pentru circulația pe teritoriul Uniunii, combinat în cadrul unei etichete comune cu eticheta oficială menționată la articolul 83 alineatul (5), conține următoarele elemente:
(a) în partea superioară din dreapta a etichetei comune, cuvintele „Pașaport fitosanitar”, într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii și în limba engleză în cazul în care diferă, separate de o bară oblică;
(b) steagul Uniunii în partea superioară din stânga a etichetei comune, imprimat color sau alb-negru. Pașaportul fitosanitar se poziționează pe eticheta comună imediat deasupra etichetei oficiale și trebuie să aibă aceeași lățime ca eticheta oficială respectivă.
(2) Punctul 2 din partea A se aplică în mod corespunzător.
PARTEA H
Pașapoartele fitosanitare pentru introducerea și circulația în interiorul zonelor protejate, combinate cu eticheta oficială, astfel cum se menționează la articolul 83 alineatul (5) al treilea paragraf
(1) Pașaportul fitosanitar pentru introducerea și circulația în interiorul zonelor protejate, combinat în cadrul unei etichete comune cu eticheta oficială pentru MFR menționată la articolul 83 alineatul (5), trebuie să conțină următoarele elemente:
(a) în partea superioară din dreapta a etichetei comune, cuvintele „Pașaport fitosanitar – zonă protejată”, într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii și în limba engleză în cazul în care diferă, separate de o bară oblică;
(b) imediat sub aceste cuvinte, denumirea (denumirile) științifică (științifice) sau codul (codurile) dăunătorului (dăunătorilor) de carantină pentru zonele protejate în cauză;
(c) steagul Uniunii în partea superioară din stânga a etichetei comune, imprimat color sau alb-negru.
Pașaportul fitosanitar se poziționează pe eticheta comună imediat deasupra etichetei oficiale și trebuie să aibă aceeași lățime ca eticheta oficială respectivă.
(2) Punctul 2 din partea B se aplică în mod corespunzător.”
ANEXA VIII
Tabel de corespondență
Directiva 1999/105/CE a Consiliului
Prezentul regulament
Articolul 1
Articolul 1 primul paragraf
Articolul 2
Articolul 3
Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (4) litera (c)
Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) litera (a)
Articolul 4 alineatul (2) de la primul la al patrulea paragraf
Articolul 4 alineatul (2) litera (b)
Articolul 4 alineatul (2) al șaptelea paragraf și articolul 4 alineatul (3)
Poziția Parlamentului European din ... și poziția Consiliului la prima lectură din ... Poziția Parlamentului European din … și Decizia Consiliului din ….
Decizia Consiliului de instituire a sistemului OCDE de certificare a materialului forestier de reproducere destinat comerțului internațional [OCDE/LEGAL/0355].
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pactul verde european (COM/2019/640/3 final).
Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice [COM(2021) 82 final].
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030 [COM(2021) 572 final].
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Readucerea naturii în viețile noastre [COM(2020) 380 final].
Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).
Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital [COM(2021) 118 final].
Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1).
Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului privind plantele obținute prin anumite noi tehnici genomice și alimentele și furajele derivate din acestea, și de modificare a Directivelor 68/193/CEE, 1999/105/CE, 2002/53/CE, 2002/55/CE și a Regulamentului (UE) 2017/625 (JO …).
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Instituirea unui instrument de reformă și de creștere economică în Balcanii de Vest
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de reformă și creștere pentru Balcanii de Vest (COM(2023)0692 – C9-0408/2023 – 2023/0397(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0692),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 212 și 322 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0408/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Curții de Conturi din 30 ianuarie 2024(1),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 aprilie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru bugete în temeiul articolului 58 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere avizul Comisiei pentru comerț internațional și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională,
– având în vedere scrisoarea Comisiei pentru control bugetar,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru bugete (A9-0085/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție, care va fi publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;
3. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
4. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea Mecanismului de reformă și creștere pentru Balcanii de Vest
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/1449.)
ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ
Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind nomenclatorul bugetar adecvat pentru Mecanismul pentru Balcanii de Vest
Parlamentul European și Consiliul iau act de declarația Comisiei Europene privind raportarea. Fără a aduce atingere prerogativelor autorității bugetare în temeiul tratatelor, Parlamentul European și Consiliul intenționează să revizuiască nomenclatorul mecanismului, de exemplu în ceea ce privește creditele pentru fiecare beneficiar, pentru a asigura un control politic și bugetar adecvat. Parlamentul European și Consiliul invită Comisia Europeană să acorde atenția cuvenită prezentei declarații, după caz, în pregătirea proiectului de buget 2025.
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/2115 și (UE) 2021/2116 în ceea ce privește standardele privind bunele condiții agricole și de mediu, schemele pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor, modificările planurilor strategice PAC, revizuirea planurilor strategice PAC și derogările de la controale și sancțiuni (COM(2024)0139 - C9-0120/2024 - 2024/0073(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2024)0139),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0120/2024),
— având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 24 aprilie 2024(1),
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 26 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 59 și 163 din Regulamentul său de procedură,
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/2115 și (UE) 2021/2116 în ceea ce privește standardele privind bunele condiții agricole și de mediu, schemele pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor, modificările planurilor strategice PAC, revizuirea planurilor strategice PAC și derogările de la controale și sancțiuni
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței echipamentelor mobile fără destinație rutieră care circulă pe drumurile publice și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 (COM(2023)0178 – C9-0120/2023 – 2023/0090(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0178),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0120/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iunie 2023(1),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0382/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței echipamentelor mobile fără destinație rutieră care circulă pe drumurile publice și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020(2)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),
întrucât:
(1) Echipamentele mobile autopropulsate care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5), proiectate sau construite cu scopul de a efectua lucrări („echipamente mobile fără destinație rutieră”), ar putea fi nevoite, ocazional sau regulat, să circule pe drumurile publice, în principal pentru a se deplasa de la un loc de desfășurare a lucrărilor la altul.
(2) Scopul prezentului regulament este de a viza numai echipamentele autopropulsate. Echipamentele remorcate nu intră sub incidența prezentului regulament deoarece astfel de echipamente sunt în mod normal remorcate de autovehicule care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului(6). Astfel de echipamente ar trebui să intre sub incidența Regulamentului (UE) 2018/858, care reglementează omologarea de tip a autovehiculelor, inclusiv a remorcilor acestora. Comisia ar trebui să abordeze necesitatea stabilirii, în temeiul Regulamentului (UE) 2018/858, a unor cerințe tehnice detaliate privind siguranța rutieră pentru categoria specifică a echipamentelor remorcate, în măsura în care aceste echipamente nu fac obiectul unor astfel de cerințe în temeiul normelor existente.
(3) Anumite aspecte ale proiectării și construcției echipamentelor mobile fără destinație rutieră sunt deja reglementate de legislația de armonizare a Uniunii, în special de Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului(7), de Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8), de Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului(9) sau de Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10) și de Directiva 2006/42/CE.
(4) În ceea ce privește siguranța echipamentelor mobile, Directiva 2006/42/CE este principalul act normativ care se aplică echipamentelor respective atunci când sunt introduse pe piața Uniunii. Aceasta stabilește cerințe esențiale privind sănătatea și siguranța care acoperă funcția de deplasare pe în afara drumurilor amenajate a echipamentelor mobile, de exemplu încetinirea, oprirea, frânarea, pozițiile de conducere, sistemele de reținere etc. Cu toate acestea, cerințele esențiale privind sănătatea și siguranța, prevăzute în directiva respectivă, sunt concepute pentru a aborda siguranța numai atunci când echipamentele se află la locul de desfășurare a lucrărilor, dar nu acoperă aspectele legate de siguranță ale acestor echipamente atunci când circulă pe drumurile publice.
(5) Din cauza absenței unor norme armonizate privind siguranța rutieră a echipamentelor mobile fără destinație rutieră, operatorii economici care produc sau pun la dispoziție pe piața Uniunii echipamente mobile fără destinație rutieră se confruntă cu costuri semnificative asociate diferitelor cerințe de reglementare din statele membre. În plus, siguranța rutieră pentru aceste echipamente nu este asigurată în mod uniform pe întreg teritoriul Uniunii. În consecință, este necesar să se stabilească norme armonizate la nivelul Uniunii în ceea ce privește siguranța rutieră a echipamentelor mobile fără destinație rutieră.
(6) În scopul dezvoltării și funcționării pieței interne a Uniunii, este oportun să se stabilească sisteme armonizate de omologare de tip și de omologare individuală pentru siguranța rutieră a echipamentelor mobile fără destinație rutieră preconizate a circula pe drumurile publice.
(7) Obiectivul prezentului regulament este de a răspunde riscurilor asociate circulației preconizate a echipamentelor mobile fără destinație rutieră pe drumurile publice. Astfel, echipamentele mobile fără destinație rutieră care, în practică, nu sunt preconizate a circula pe drumurile publice ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(8) Întrucât scopul prezentului regulament este de a aborda riscurile care decurg din circulația rutieră a echipamentelor mobile fără destinație rutieră proiectate și construite pentru a efectua lucrări, și nu pentru transportul de persoane, animale sau mărfuri (cu excepția transportului de materiale care contribuie la funcționarea mașinii), prezentul regulament nu ar trebui să se aplice echipamentelor al căror unic obiectiv este simplul transport de persoane, animale sau mărfuri. Prin urmare, niciunul dintre tipurile de dispozitive noi de mobilitate personală (trotinete electrice cu scaun și fără scaun, biciclete cu pedale asistate electric, inclusiv biciclete asistate electric și biciclete destinate transportului de mărfuri comerciale, vehicule cu autoechilibrare, inclusiv transportoare și hoverboarduri cu autoechilibrare personale, monocicluri electrice, skateboarduri electrice și plăci cu o singură roată, printre altele) nu va face obiectul prezentului regulament.
(9) Având în vedere scopul prezentului regulament de a aborda circulația rutieră a echipamentelor mobile fără destinație rutieră proiectate și construite pentru a efectua lucrări, și nu pentru a transporta lucrători, echipamentele mobile care sunt echipate cu mai mult de trei locuri șezând, inclusiv locul șezând al conducătorului auto, ar trebui, de asemenea, să fie excluse din prezentul regulament. Orice spațiu ar trebui considerat drept un loc șezând dacă este conceput pentru a fi utilizat atunci când echipamentele mobile fără destinație rutieră circulă pe drumurile publice, dacă poate fi utilizat în mod rezonabil ca atare și dacă permite unei femei adulte din percentila cinci să se așeze.
(10) Prezentul regulament ar trebui să vizeze numai echipamentele mobile fără destinație rutieră preconizate a circula pe drumurile publice care sunt introduse pe piața Uniunii de la data aplicării prezentului regulament și care sunt fie echipamente mobile fără destinație rutieră noi produse de un producător stabilit în Uniune, fie echipamente mobile fără destinație rutieră, noi sau de ocazie, importate dintr-o țară terță.
(11) Prezentul regulament ar trebui să se aplice echipamentelor mobile fără destinație rutieră preconizate a circula pe drumurile publice, indiferent de sistemul lor de propulsare, și, prin urmare, ar trebui să se aplice și echipamentelor electrice și hibride. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere cerințelor de siguranță din punct de vedere electric legate de sistemele de propulsie electrică prevăzute de Regulamentul (UE) 2023/1230 al Parlamentului European și al Consiliului(11).
(12) Echipamentele mobile fără destinație rutieră de viteză redusă reprezintă majoritatea pieței echipamentelor mobile fără destinație rutieră. În plus, unele state membre au stabilit o limită de viteză de circulație rutieră pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră la 40 km/h. De asemenea, întrucât riscurile în materie de siguranță rutieră sunt proporționale cu viteza de circulație, nu ar fi coerent ca un cadru care abordează riscurile în materie de siguranță numai pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, nu și pentru vehiculele obișnuite, să acopere fie echipamentele mobile fără destinație rutieră rapide, fie echipamentele mobile fără destinație rutieră a căror viteză nu depășește 6 km/h. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice echipamentelor mobile a căror viteză maximă, prin construcție, care nu depășește 6 km/h sau care depășește 40 Km/h.
(13) În unele cazuri specifice bine definite, producătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între utilizarea sistemelor naționale, a omologării UE de tip sau a omologării UE individuale. Având în vedere particularitățile prototipurilor de echipamente mobile fără destinație rutieră utilizate pe șosele sub responsabilitatea producătorului pentru a efectua programe specifice de încercări în scopul dezvoltării sau încercări pe teren, de echipamente mobile fără destinație rutieră proiectate și construite sau adaptate pentru a fi utilizate de către serviciile de protecție civilă, serviciile de pompieri și forțele responsabile cu menținerea ordinii publice, precum și de echipamente mobile fără destinație rutieră utilizate în principal în cariere sau în aeroporturi, este oportun să li se permită producătorilor să dea dovadă de flexibilitate în ceea ce privește schema de omologare pe care o vor aplica.
(14) Acesta poate fi, de asemenea, cazul întreprinderilor mici și mijlocii care produc echipamente mobile fără destinație rutieră într-un număr de unități puse la dispoziție pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare care nu depășește, pe an și în fiecare stat membru, 70 de unități pentru fiecare tip.
(15) Deși statele membre vor fi în măsură să instituie sisteme naționale pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră descrise în considerentele 9 și 9a, statele membre care nu au instituit un astfel de sistem ar trebui să îi solicite producătorului ca, în privința echipamentului mobil respectiv, să respecte prezentul regulament. În plus, statele membre care au instituit un astfel de sistem ar trebui să îi dea producătorului posibilitatea de a alege să respecte prezentul regulament pentru a beneficia de liberă circulație.
▌
(16) Având în vedere că, în anumite cazuri, din cauza dimensiunilor lor excesive, echipamentele mobile fără destinație rutieră nu ar permite o manevrabilitate suficientă pe drumurile publice sau că, din cauza nivelului excesiv al maselor lor, al masei pe axe sau al presiunii de contact la sol, ar putea deteriora suprafața drumurilor publice sau a altor infrastructuri rutiere, precum și date fiindsistemele lor de conducere complet automate pentru utilizarea rutieră, este oportun să se acorde statelor membre libertatea de a interzice circulația pe drumuri publice sau înmatricularea unor astfel de echipamente, chiar dacă au fost omologate de tip în conformitate cu prezentul regulament. În vederea realizării unui nivel ridicat de armonizare pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră în întreaga Uniune, este important ca statele membre să interzică circulația pe drumurile publice numai a unui număr limitat de echipamente. Prin urmare, atât statele membre, cât și Comisia ar trebui să stabilească praguri suficient de ridicate și să permită cât mai multor echipamente omologate de tip să circule pe drumurile lor publice.
(17) Pentru a reduce la minimum riscul de rănire a persoanelor și de deteriorare a infrastructurii rutiere, atunci când un echipament mobil fără destinație rutieră circulă pe un drum public, ar trebui stabilite cerințe tehnice. Cerințele tehnice ar trebui să includă subiecte legate de siguranța rutieră, cum ar fi integritatea structurii vehiculului, viteza maximă prin construcție, regulatoarele de viteză, dispozitivele de limitare a vitezei și vitezometrul, dispozitivele de frânare, direcția, câmpul de vizibilitate, precum și masele și dimensiunile. Cerințele tehnice ar trebui să țină seama de sinergiile dintre funcția echipamentelor și funcția de utilizare rutieră a echipamentelor mobile fără destinație rutieră. Pentru a menține la un nivel suficient adaptabilitatea acestor cerințe tehnice la exigențele viitorului, Comisia poate stabili norme pentru cerințe suplimentare ca urmare a progreselor tehnice și științifice, cum ar fi sistemele de asistență a conducătorilor auto și sistemele de conducere automate și operate de la distanță.
(18) Pentru a reduce sarcina administrativă pentru operatorii economici, prezentul regulament ar trebui să permită utilizarea componentelor și a unităților tehnice separate în echipamentele mobile fără destinație rutieră care au fost omologate de tip în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(12) sau cu Regulamentul (UE) 2018/858.
(19) Toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare și de distribuție ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că pun la dispoziție pe piață numai echipamente mobile fără destinație rutieră care sunt în conformitate cu prezentul regulament. Este necesar să se prevadă o distribuție clară și proporțională a obligațiilor care corespund rolului deținut de fiecare operator economic în lanțul de aprovizionare și de distribuție.
(20) Pentru a se asigura că procedura de monitorizare a conformității producției, care reprezintă un element-cheie al sistemului de omologare UE de tip, a fost corect aplicată și funcționează adecvat, producătorii ar trebui să fie controlați periodic de autoritatea competentă sau de un serviciu tehnic calificat în mod corespunzător și desemnat în acest scop. Rata de eșantionare ar trebui să fie proporțională cu volumele de producție. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile lor de omologare și de supraveghere a pieței dispun de resursele necesare, cum ar fi resurse bugetare, umane și materiale suficiente, inclusiv personal competent în număr suficient, expertiză, proceduri și alte mecanisme pentru exercitarea competențelor care le sunt conferite în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului(13).
(21) Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se clarifice faptul că normele privind supravegherea pieței Uniunii și controlul produselor care intră pe piața Uniunii prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică echipamentelor mobile fără destinație rutieră care fac obiectul prezentului regulament și în ceea ce privește aspectele abordate sau reglementate de cerințele tehnice ale prezentului regulament, modificând astfel anexa I la regulamentul respectiv pentru a include, în anexa respectivă, trimiterile la prezentul regulament.
(22) Este important ca, pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, să existe un operator economic stabilit în Uniune, astfel încât autoritățile de supraveghere a pieței să aibă o persoană căreia să îi poată adresa cereri, inclusiv cereri pentru furnizarea de informații privind conformitatea produsului cu prezentul regulament, și care să poată coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că se iau măsuri corective imediate în vederea remedierii cazurilor de neconformitate. Operatorii economici care ar trebui să îndeplinească aceste sarcini sunt producătorul sau un reprezentant autorizat mandatat de producător în acest scop. Producătorul ar trebui să se asigure că, atât timp cât deține o omologare de tip în conformitate cu prezentul regulament, are desemnat, în orice moment, un reprezentant autorizat mandatat.
(23) Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a procedurii de omologare UE de tip și a celei de omologare UE individuală, precum și a anumitor dispoziții administrative din prezentul regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(14).
(24) O coordonare mai strânsă între autoritățile naționale, prin intermediul schimbului de informații și al evaluărilor coordonate sub conducerea unei autorități de coordonare, este fundamentală pentru a asigura un nivel constant ridicat de siguranță și de protecție a sănătății în cadrul pieței interne. Aceasta ar conduce, de asemenea, la o utilizare mai eficientă a unor resurse limitate la nivel național. În acest scop, ar trebui să se constituie un forum consultativ pentru statele membre și Comisie având drept obiectiv promovarea celor mai bune practici, schimbul de informații și coordonarea activităților legate de punerea în aplicare a acestui regulament. Având în vedere instituirea unui astfel de forum și sarcinile acestuia, nu ar trebui să fie necesar să se instituie un grup separat de cooperare administrativă, astfel cum se prevede la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020. Cu toate acestea, forumul ar trebui considerat un grup de cooperare administrativă în sensul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor menționate la articolul 29 din regulamentul respectiv.
(25) În vederea completării prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește metodologia pentru stabilirea pragurilor care pot fi aplicate în legătură cu dimensiunile și masele excesive ale echipamentelor mobile fără destinație rutieră, aplicabilitatea elementelor cerințelor tehnice, pentru stabilirea de cerințe tehnice detaliate, proceduri de încercare și metode de încercare, pentru încercările virtuale, pentru măsurile privind conformitatea producției și pentru specificarea normelor referitoare la serviciile tehnice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(15). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(26) Statele membre ar trebui să stabilească normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament și ar trebui să asigure aplicarea acestora. Sancțiunile respective ar trebui să fie efective, proporționale și disuasive.
(27) Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea prezentului regulament și, pe baza informațiilor furnizate de statele membre, să reexamineze, dacă este necesar, oportunitatea prezentării unei propuneri legislative exclusive ▌sau a prelungirii perioadei de tranziție pentru omologarea națională de tip.
(28) Pentru a permite statelor membre și autorităților naționale, precum și operatorilor economici să se pregătească pentru aplicarea noilor norme introduse de prezentul regulament, ar trebui stabilită o dată de aplicare ulterioară datei intrării în vigoare. De asemenea, este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție care să permită producătorilor, în această perioadă, să respecte prezentul regulament și să beneficieze de libertatea de circulație sau să respecte legislația națională relevantă în materie de omologare de tip.
(29) Pentru a facilita punerea în aplicare a dispozițiilor europene armonizate ale prezentului regulament, după intrarea sa în vigoare, statele membre ar trebui să se abțină, pe parcursul perioadei de tranziție, de la adoptarea de noi reglementări tehnice naționale nealiniate la cele stabilite în prezentul regulament în ceea ce privește omologarea echipamentelor mobile fără destinație rutieră care circulă pe drumurile publice. Perioada de tranziție se aplică numai în acele state membre în care sunt în vigoare, în cursul acestei perioade, reglementări tehnice naționale existente sau noi pentru omologarea echipamentelor mobile fără destinație rutieră care circulă pe drumurile publice.
(30) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute mai ales în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În consecință, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat cu respectarea acestor drepturi și principii, în special a dreptului la respectarea vieții private și de familie, care include dreptul la respectarea domiciliului în conformitate cu articolul 7 din cartă.
(31) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea cerințelor tehnice, a cerințelor administrative și a procedurilor armonizate pentru omologarea UE de tip și omologarea UE individuală ale noilor echipamente mobile fără destinație rutieră atunci când acestea circulă pe drumurile publice, precum și a normelor și procedurilor pentru supravegherea pieței acestor echipamente, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiect
(1) Prezentul regulament stabilește cerințele tehnice, cerințele administrative și procedurile pentru omologarea UE de tip și omologarea UE individuală și introducerea pe piață a tuturor echipamentelor mobile fără destinație rutieră noi preconizate a circula pe drumurile publice.
(2) Prezentul regulament stabilește, de asemenea, norme și proceduri pentru supravegherea pieței echipamentelor mobile fără destinație rutieră.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică echipamentelor mobile fără destinație rutieră („vehicule din categoria U”) atunci când sunt introduse pe piață și sunt preconizate a circula, ocazional sau regulat, cu sau fără conducător auto, pe un drum public.
(2) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) echipamentelor mobile fără destinație rutieră care ating o viteză maximă prin construcție mai mare de 40 km/h;
(b) echipamentelor mobile fără destinație rutieră care ating o viteză maximă prin construcție care nu depășește 6 km/h;
(c) echipamentelor mobile fără destinație rutieră echipate cu mai mult de trei locuri șezând, inclusiv locul șezând al conducătorului auto;
(d) echipamentelor tehnice, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (a) din Directiva 2006/42/CE, destinate în principal transportului uneia sau mai multor persoane sau animale sau al unor mărfuri diferite de instrumentele sau dispozitivele auxiliare necesare pentru executarea lucrărilor, de materialele rezultate din lucrări sau necesare lucrărilor ori depozitării intermediare și de materialele transportate pe șantierele de construcții;
(e) vehiculelor, inclusiv autovehiculelor, tractoarelor, remorcilor, vehiculelor cu două sau trei roți, cvadriciclurilor și echipamentelor remorcate interschimbabile, care intră exclusiv în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 167/2013, al Regulamentului (UE) nr. 168/2013 sau al Regulamentului (UE) 2018/858;
(f) echipamentelor mobile fără destinație rutieră care au fost introduse pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare înainte de [OP: a se introduce data = data aplicării prezentului regulament].
▌
(3) În ceea ce privește următoarele echipamente mobile fără destinație rutieră, producătorul poate decide să solicite omologarea UE de tip sau omologarea UE individuală sau să respecte legislația națională relevantă, după caz:
(a) pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră în cazul cărora numărul de unități pentru fiecare tip nu depășește 70 pe an și în fiecare stat membru;
(b) pentru prototipurile de echipamente mobile fără destinație rutieră utilizate pe șosele sub responsabilitatea producătorului pentru a efectua programe specifice de încercări în scopul dezvoltării sau încercări pe teren, dacă au fost proiectate și construite în mod specific în acest scop;
(c) pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră proiectate și construite pentru a fi utilizate în principal în cariere sau în instalații portuare sau aeroportuare;
(d) pentru vehiculele proiectate și construite sau adaptate pentru a fi folosite de către serviciile de protecție civilă, serviciile de pompieri și forțele responsabile cu menținerea ordinii publice.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „echipament mobil fără destinație rutieră” înseamnă orice echipament mobil autopropulsat dotat cu un sistem de propulsie care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2006/42/CE și care este proiectat și construit cu scopul de a efectua lucrări;
2. „echipament mobil fără destinație rutieră nou” înseamnă un echipament mobil fără destinație rutieră care nu a fost niciodată introdus pe piață în Uniune;
▌
3. „sistem” înseamnă un ansamblu de dispozitive combinate pentru a îndeplini una sau mai multe funcții specifice în cadrul unui echipament mobil fără destinație rutieră și care face obiectul cerințelor tehnice;
4. „sistem de conducere complet automat” înseamnă un sistem de conducere a unui echipament mobil fără destinație rutieră care a fost proiectat și construit astfel încât să se deplaseze autonom, fără supravegherea vreunui conducător auto;
5. „componentă” înseamnă un dispozitiv destinat să facă parte dintr-un echipament mobil fără destinație rutieră care poate fi omologat de tip independent de echipamentul respectiv;
6. „unitate tehnică separată” înseamnă un dispozitiv destinat să facă parte dintr-un echipament mobil fără destinație rutieră care poate fi omologat de tip în mod separat;
7. „omologare UE de tip” înseamnă certificarea de către o autoritate de omologare a faptului că un tip de echipament mobil fără destinație rutieră respectă dispozițiile relevante din prezentul regulament;
8. „omologare UE individuală” înseamnă certificarea de către o autoritate de omologare a faptului că un anumit echipament mobil fără destinație rutieră, unic sau nu, respectă dispozițiile relevante din prezentul regulament;
9. „autoritate de supraveghere a pieței” înseamnă autoritatea unui stat membru responsabilă cu supravegherea pieței pe teritoriul statului membru respectiv;
10. „autoritate de omologare” înseamnă autoritatea unui stat membru, notificată Comisiei de către statul membru respectiv, cu competențe în ceea ce privește toate aspectele omologării de tip a unui echipament mobil fără destinație rutieră, în eliberarea și, după caz, retragerea sau neacordarea certificatelor de omologare, în îndeplinirea rolului de punct de contact pentru autoritățile de omologare ale celorlalte state membre, în desemnarea serviciilor tehnice și în asigurarea faptului că producătorul își îndeplinește obligațiile privind conformitatea producției;
11. „autoritate națională” înseamnă o autoritate de omologare sau orice altă autoritate cu implicare și responsabilitate în supravegherea pieței, controlul la frontieră sau înmatricularea într-un stat membru în ceea ce privește echipamentele mobile fără destinație rutieră;
12. „serviciu tehnic” înseamnă organizația sau organismul independent desemnat de autoritatea de omologare drept laborator de încercări în vederea efectuării de încercări sau drept organism de evaluare a conformității în vederea efectuării evaluării inițiale și a altor încercări sau inspecții, în numele autorității de omologare, care poate îndeplini ea însăși aceste funcții;
13. „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică echipamente mobile fără destinație rutieră sau pentru care se proiectează sau se fabrică astfel de echipamente mobile fără destinație rutieră și care comercializează echipamentele în cauză sub numele sau marca sa;
14. „reprezentant al producătorului pentru supravegherea pieței” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care este desemnată în mod corespunzător de producător să îndeplinească sarcinile specificate la articolul 9;
15. „reprezentant al producătorului pentru omologarea de tip” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care este desemnată în mod corespunzător de producător pe baza unui acord pentru a îndeplini toate obligațiile producătorului legate de omologarea UE de tip și procedurile relevante, inclusiv sarcina specificată la articolele 18, 19 și 22. Acest acord trebuie prezentat la cererea autorității de omologare de tip;
16. „importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care introduce pe piață un echipament mobil fără destinație rutieră care a fost fabricat într-o țară terță;
17. „distribuitor” înseamnă un comerciant sau orice altă persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un echipament mobil fără destinație rutieră;
18. „operator economic” înseamnă producătorul, reprezentantul producătorului pentru supravegherea pieței, importatorul sau distribuitorul;
19. „introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima dată în Uniune a unui echipament mobil fără destinație rutieră;
20. „punere la dispoziție pe piață” înseamnă furnizarea unui echipament mobil fără destinație rutieră pentru distribuție sau utilizare pe piață, în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;
21. „punere în exploatare” înseamnă prima utilizare în Uniune, în scopul preconizat, a unui echipament mobil fără destinație rutieră;
22. „înmatriculare” înseamnă autorizarea administrativă de punere în exploatare, în Uniune, în traficul rutier, a unui echipament mobil fără destinație rutieră, implicând identificarea acestuia și emiterea unui număr de serie, numit număr de înmatriculare, cu titlu permanent sau temporar;
23. „certificat de omologare UE de tip” înseamnă documentul emis de autoritatea de omologare care certifică faptul că un tip de echipament mobil fără destinație rutieră este omologat de tip în conformitate cu prezentul regulament;
24. „certificat de omologare UE individuală” înseamnă documentul emis de autoritatea de omologare care certifică faptul că un anumit echipament mobil fără destinație rutieră este omologat individual în conformitate cu prezentul regulament;
25. „certificat de conformitate” înseamnă documentul eliberat de producător, astfel cum este prevăzut în prezentul regulament, care certifică faptul că un echipament mobil fără destinație rutieră produs este conform cu tipul omologat de echipament mobil fără destinație rutieră;
26. „tip de echipament mobil fără destinație rutieră” înseamnă un anumit grup de echipamente mobile fără destinație rutieră, inclusiv variante și versiuni ale variantelor echipamentului respectiv, care au în comun ▌cel puțin următoarele elemente esențiale:
▌
(a) producătorul;
(b) desemnarea tipului de către producător;
(c) caracteristici esențiale de construcție și proiectare;
(d) șasiu cu grindă centrală/șasiu cu lonjeroane/șasiu articulat (diferențe evidente și fundamentale);
▌
27. „variantă” înseamnă un echipament mobil fără destinație rutieră de același tip care nu diferă cel puțin în privința următoarelor elemente, după caz:
(a) conceptul structural al caroseriei sau tipul de caroserie;
(b) stadiul de completare;
(c) sistemul de propulsie (motor cu ardere internă/hibrid/electric/hibrid electric sau altele);
28. „versiune a unei variante” înseamnă vehicule care constau într-o combinație de elemente prezentate în dosarul de omologare;
29. „cerințe tehnice” înseamnă cerințele tehnice enumerate la articolul 16;
30. „dosar de omologare” înseamnă dosarul de omologare menționat la articolul 20 alineatul (4);
31. „deținător al omologării UE de tip” înseamnă persoana fizică sau juridică care a solicitat omologarea UE de tip și căreia i-a fost eliberat un certificat de omologare UE de tip;
32. „echipament mobil fără destinație rutieră care prezintă un risc major” înseamnă un echipament mobil fără destinație rutieră care, pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor care ține seama de natura pericolului și de probabilitatea apariției acestuia, prezintă un risc major în ceea ce privește circulația sa în condiții de siguranță pe drumurile publice și alte aspecte reglementate de prezentul regulament;
33. „rechemare” înseamnă orice măsură luată cu scopul de a returna un echipament mobil fără destinație rutieră care a fost pus deja la dispoziția utilizatorului final;
34. „retragere” înseamnă orice măsură luată cu scopul de a împiedica punerea la dispoziție pe piață a unui echipament mobil fără destinație rutieră aflat în lanțul de aprovizionare;
35. „metodă de încercare virtuală” înseamnă simulări pe computer, inclusiv calcule, menite să demonstreze că un echipament mobil fără destinație rutieră îndeplinește cerințele tehnice fără a fi necesar să se recurgă la prezența fizică a vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unității tehnice separate;
36. „loc șezând” înseamnă orice loc pe care se poate așeza o persoană.
Articolul 4
Categoria de vehicule a echipamentelor mobile fără destinație rutieră
În sensul prezentului regulament, următoarea categorie de vehicule se aplică tuturor echipamentelor mobile fără destinație rutieră omologate de tip în temeiul prezentului regulament: „categoria U”.
CAPITOLUL II
OBLIGAȚII
Articolul 5
Obligațiile statelor membre
(1) Statele membre instituie sau desemnează autoritățile competente în materie de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței în conformitate cu prezentul regulament. Statele membre notifică Comisia cu privire la instituirea și desemnarea autorităților în cauză.
(2) Statele membre se asigură că autoritățile lor de omologare și de supraveghere a pieței dispun de resursele necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor lor.
(3) Notificarea cu privire la autoritățile de omologare și de supraveghere a pieței cuprinde denumirile, adresa, inclusiv adresa electronică și domeniul de competență al autorităților respective. Comisia publică pe site-ul său internet o listă cuprinzând autoritățile de omologare și de supraveghere a pieței, precum și detalii cu privire la acestea.
(4) Statele membre permit punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea, punerea în exploatare sau circulația pe drumurile publice doar a echipamentelor mobile fără destinație rutieră care respectă dispozițiile prezentului regulament.
(5) În ceea ce privește aspectele reglementate de prezentul regulament, statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea, punerea în exploatare sau circulația pe drumurile publice ale echipamentelor mobile fără destinație rutieră care sunt conforme cu prezentul regulament.
(6) Prin derogare de la alineatul (5), statele membre pot limita sau interzice circulația pe drumurile publice sau înmatricularea echipamentelor mobile fără destinație rutieră care au fost aprobate în conformitate cu prezentul regulament și care îndeplinesc următoarele criterii:
(a) din cauza dimensiunilor lor excesive, nu ar permite o manevrabilitate suficientă pe drumurile publice; ▌
(b) din cauza nivelului excesiv al maselor lor, al masei pe axe sau al presiunii de contact la sol, ar putea deteriora suprafața drumurilor publice sau a altor infrastructuri rutiere;
(c) din cauza sistemului lor de conducere complet automat sau acționat de la distanță pentru utilizare rutieră, fac obiectul unor restricții în legislația națională în materie de trafic.
Pentru a completa prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50 de determinare a metodologiei pentru stabilirea unor valori-prag la nivelul întregii UE, care trebuie stabilite prin intermediul actelor de punere în aplicare menționate în paragraful de mai jos, în ceea ce privește masa maximă cu încărcătură pe drum, masa pe axe sau presiunea de contact la sol ale echipamentelor, dincolo de care dimensiunile, greutatea și masele echipamentelor mobile fără destinație rutieră sunt considerate excesive în sensul primului paragraf literele (a) și (b). ▌
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc valorile-prag în conformitate cu această metodologie. Aceste valori-prag pot varia în funcție de diferitele grupuri de echipamente fără destinație rutieră vizate.
(7) Statele membre organizează și desfășoară activități de supraveghere a pieței și controale ale echipamentelor mobile fără destinație rutieră care intră pe piață în conformitate cu capitolele IV, V și VII din Regulamentul (UE) 2019/1020.
(8) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile de supraveghere a pieței au dreptul, în conformitate cu dreptul intern, să exercite competențele care le sunt conferite în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020.
Articolul 6
Obligațiile autorităților de omologare
(1) Autoritățile de omologare se asigură că producătorii care solicită omologarea UE de tip își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament.
(2) Autoritățile de omologare aprobă numai echipamentele mobile fără destinație rutieră care îndeplinesc cerințele prezentului regulament.
(3) Autoritățile de omologare își îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentului regulament în mod independent și imparțial. Acestea cooperează eficient și eficace și fac schimb de informații relevante pentru rolul și atribuțiile lor.
(4) În scopul de a permite autorităților de supraveghere a pieței să efectueze verificări, autoritățile de omologare pun la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței informațiile necesare în legătură cu omologarea de tip a echipamentelor mobile fără destinație rutieră care fac obiectul controalelor de verificare a conformității. Printre informațiile respective se numără cel puțin informațiile incluse în certificatul de omologare UE de tip și în anexele sale. Autoritățile de omologare furnizează respectivele informații autorităților de supraveghere a pieței fără întârzieri nejustificate.
(5) În cazul în care o autoritate de omologare a fost informată, în conformitate cu capitolul IX, că există suspiciuni că un echipament mobil fără destinație rutieră prezintă un risc major sau este în neconformitate, aceasta ia toate măsurile necesare pentru a examina omologarea de tip acordată și, acolo unde este cazul, pentru a corecta sau retrage omologarea de tip în funcție de motivele și de gravitatea abaterilor demonstrate.
Articolul 7
Obligațiile generale ale producătorilor
(1) Producătorii se asigură că echipamentele mobile fără destinație rutieră pe care le introduc pe piață fie aparțin unui tip pentru care s-a acordat o omologare UE de tip și sunt proiectate și construite în conformitate cu tipul respectiv, fie au primit o aprobare UE individuală.
(2) Producătorii se asigură că un echipament mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip pe care îl introduc pe piață poartă plăcuța și marcajele regulamentare prevăzute de prezentul regulament, că certificatul de conformitate însoțește echipamentul și că documentele, informațiile și instrucțiunile adresate utilizatorului au fost elaborate astfel cum se prevede în prezentul regulament.
(3) În scopul supravegherii pieței, producătorii stabiliți în afara Uniunii desemnează un reprezentant unic stabilit în Uniune, care poate fi reprezentantul menționat la alineatul (18) sau un reprezentant suplimentar. Reprezentantul producătorului pentru supravegherea pieței îndeplinește sarcinile specificate în mandat, astfel cum se prevede la articolul 9.
(4) Producătorii indică pe echipamentele lor mobile fără destinație rutieră sau, dacă acest lucru nu este posibil, ▌într-un document care însoțește echipamentele respective, numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, adresa poștală și adresa de e-mail la care pot fi contactați. Adresa indică un singur loc în care producătorul poate fi contactat. Datele de contact sunt comunicate într-o limbă ușor de înțeles pentru utilizatorii finali și autoritățile de supraveghere a pieței.
(5) Producătorii răspund în fața autorității de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare și pentru asigurarea conformității producției, indiferent dacă aceștia sunt sau nu sunt implicați direct în toate etapele construcției unui echipament mobil fără destinație rutieră.
(6) Producătorii se asigură că există proceduri care să garanteze conformitatea continuă a producției în serie cu tipul omologat. Modificările în ceea ce privește proiectarea sau caracteristicile unui echipament mobil fără destinație rutieră și modificările cerințelor în raport cu care echipamentul respectiv este declarat conform se iau în considerare în conformitate cu capitolul V.
(7) Producătorii se asigură că, atât timp cât un echipament mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip se află în responsabilitatea lor și este destinat punerii la dispoziție pe piață, condițiile de depozitare sau transport nu periclitează conformitatea acestuia cu prezentul regulament.
(8) Producătorii se asigură că echipamentele lor mobile fără destinație rutieră nu sunt concepute pentru a încorpora strategii sau alte mijloace care modifică performanțele expuse în cursul procedurilor de încercare, astfel încât aceste echipamente să nu fie conforme cu prezentul regulament atunci când funcționează în condiții care pot fi întâlnite în mod rezonabil în cursul unei funcționări normale.
Articolul 8
Obligațiile specifice ale producătorilor
(1) Producătorii care au motive suficiente să creadă că un echipament mobil fără destinație rutieră omologat de tip pe care l-au pus la dispoziție pe piață nu este în conformitate cu cerințele prezentului regulament iau imediat măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea respectivului echipament mobil fără destinație rutieră, pentru a-l retrage sau a-l rechema, după caz, și pentru a notifica utilizatorului neconformitatea în cauză.
Producătorul informează imediat autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip, furnizând detalii cu privire la neconformitate și la eventualele măsuri întreprinse.
(2) Producătorii care au motive suficiente să creadă că un echipament mobil fără destinație rutieră pe care l-au pus la dispoziție pe piață prezintă un risc major informează imediat în acest sens autoritățile de omologare și de supraveghere a pieței din statele membre în care echipamentul mobil fără destinație rutieră a fost pus la dispoziție pe piață, furnizând detalii cu privire la risc și la eventualele măsuri corective luate. Producătorii informează imediat utilizatorii prin mijloace adecvate.
(3) Producătorii păstrează la dispoziția autorităților de omologare și de supraveghere a pieței dosarul de omologare și o copie a certificatelor de conformitate pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piață a unui echipament mobil fără destinație rutieră.
(4) În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, producătorii furnizează autorității respective, prin intermediul autorității de omologare, o copie a certificatului de omologare UE de tip tradus într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de autoritatea respectivă.
Producătorii cooperează cu autoritatea națională cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) 2019/1020 pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipamentele lor mobile fără destinație rutieră care au fost introduse pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare.
(5) Producătorii examinează toate reclamațiile pe care le primesc cu privire la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate referitoare la echipamentele mobile fără destinație rutieră pe care le-au introdus pe piață.
În cazul unei reclamații motivate, producătorii își informează de îndată distribuitorii și importatorii cu privire la aceasta.
Producătorii păstrează o evidență a reclamațiilor menționate la primul paragraf, inclusiv, pentru fiecare reclamație, o descriere a problemei și detaliile necesare pentru identificarea tipului de echipament mobil fără destinație rutieră afectat.
Articolul 9
Obligațiile reprezentanților producătorului cu privire la supravegherea pieței
Reprezentantul producătorului pentru supravegherea pieței îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător. Mandatul respectiv permite unui reprezentant efectuarea următoarelor acțiuni:
(a) să aibă acces la dosarul informativ menționat la articolul 19 și la certificatele de conformitate;
(b) la cererea motivată din partea unei autorități de omologare sau de supraveghere a pieței, să pună la dispoziția acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea producției unui echipament mobil fără destinație rutieră omologat de tip, în concordanță cu prezentul regulament;
(c) să coopereze cu autoritățile de omologare sau de supraveghere a pieței, la cererea acestora, cu privire la orice acțiune întreprinsă în conformitate cu capitolul IX din prezentul regulament în legătură cu echipamentele mobile fără destinație rutieră care fac obiectul mandatului lor;
(d) să informeze de îndată producătorul cu privire la reclamațiile și rapoartele referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate legate de echipamentele mobile fără destinație rutieră care fac obiectul mandatului respectiv;
(e) să aibă dreptul de a-și încheia mandatul fără a trebui să suporte penalizări în cazul în care producătorul acționează contrar obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.
Un reprezentant al producătorului care își încheie mandatul din motivele menționate la alineatul (1) litera (e) informează imediat autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip.
Articolul 10
Obligațiile generale ale importatorilor
(1) Importatorii se asigură că echipamentele mobile fără destinație rutieră pe care le introduc pe piață fie aparțin unui tip pentru care s-a acordat o omologare UE de tip și sunt în conformitate cu tipul respectiv, fie au primit o aprobare UE individuală.
(2) Importatorii se asigură că un echipament mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip pe care îl introduc pe piață poartă plăcuța și marcajele regulamentare prevăzute de prezentul regulament, că certificatul de conformitate însoțește echipamentul, că documentele, informațiile și instrucțiunile adresate utilizatorului au fost elaborate astfel cum se prevede în prezentul regulament și că obligațiile prevăzute la articolul 7 alineatele (3) și (4), după caz, au fost îndeplinite.
(3) Importatorii indică pe echipamentul mobil fără destinație rutieră sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește echipamentul respectiv, numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, adresa poștală și adresa de e-mail la care pot fi contactați. Adresa indică un singur loc în care producătorul poate fi contactat. Datele de contact sunt comunicate într-o limbă ușor de înțeles pentru utilizatorii finali și autoritățile de supraveghere a pieței.
(4) Importatorii se asigură că, atât timp cât un echipament mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip se află în responsabilitatea lor și este destinat punerii la dispoziție pe piață, condițiile de depozitare sau transport nu periclitează conformitatea acestuia cu dispozițiile relevante ale prezentului regulament.
Articolul 11
Obligațiile specifice ale importatorilor
(1) Importatorii nu pun la dispoziție pe piață echipamente mobile fără destinație rutieră care nu sunt în conformitate cu cerințele prezentului regulament înainte de a asigura conformitatea acestora.
(2) Importatorii care au motive suficiente să creadă că un echipament mobil fără destinație rutieră pe care l-au pus la dispoziție pe piață nu este în conformitate cu cerințele prezentului regulament iau imediat măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea respectivului echipament mobil fără destinație rutieră, pentru a-l retrage sau a-l rechema, după caz.
(3) Importatorii care au motive suficiente să creadă că un echipament mobil fără destinație rutieră pe care l-au pus la dispoziție pe piață prezintă un risc major informează imediat producătorul, autoritățile de omologare și de supraveghere a pieței din statele membre în care l-au introdus pe piață sau l-au pus în exploatare.
Importatorul îi informează, de asemenea, cu privire la orice acțiune întreprinsă, furnizând detalii cu privire la riscul major și la eventualele măsuri corective întreprinse de producător.
(4) Importatorii păstrează la dispoziția autorităților de omologare și de supraveghere a pieței o copie a certificatului de conformitate pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piață a echipamentului mobil fără destinație rutieră și se asigură că dosarul de omologare poate fi pus la dispoziția acestor autorități, la cerere.
(5) La cererea motivată a unei autorități naționale, importatorii îi furnizează acesteia toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea unui echipament mobil fără destinație rutieră într-o limbă ușor de înțeles de autoritatea în cauză. Importatorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice măsură adoptată pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipamentele mobile fără destinație rutieră pe care le-au introdus pe piață.
(6) Importatorii păstrează o evidență a reclamațiilor și a rechemărilor legate de echipamentele mobile fără destinație rutieră pe care le-au introdus pe piață și își informează distribuitorii cu privire la astfel de reclamații și rechemări.
Articolul 12
Obligațiile generale ale distribuitorilor
(1) Atunci când pun la dispoziție pe piață un echipament mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip, distribuitorii acționează cu grija cuvenită în ceea ce privește dispozițiile relevante ale prezentului regulament.
(2) Înainte de a pune la dispoziție pe piață un echipament mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip, distribuitorii verifică dacă au fost îndeplinite următoarele condiții:
(a) echipamentul mobil fără destinație rutieră poartă plăcuța și marcajele regulamentare prevăzute de prezentul regulament;
(b) echipamentul este însoțit de certificatul de conformitate;
(c) documentele, informațiile și instrucțiunile adresate utilizatorului au fost elaborate în conformitate cu prezentul regulament;
(d) obligațiile prevăzute la articolul 7 alineatele (3) și (4) și la articolul 10 alineatul (3), după caz.
(3) Distribuitorii se asigură că, atât timp cât un echipament mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau transport nu periclitează conformitatea acestuia cu prezentul regulament.
Articolul 13
Obligațiile specifice ale distribuitorilor
(1) În cazul în care distribuitorii au motive suficiente să creadă că echipamentele mobile fără destinație rutieră nu sunt în conformitate cu prezentul regulament, aceștia informează în acest sens producătorul, importatorul și autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip și nu pun la dispoziție pe piață echipamentul tehnic respectiv înainte de a asigura conformitatea acestuia.
(2) Distribuitorii care au motive suficiente să creadă că un echipament mobil fără destinație rutieră pe care l-au pus la dispoziție pe piață nu este în conformitate cu prezentul regulament informează producătorul, importatorul și autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip.
(3) Distribuitorii care au motive suficiente să creadă că un echipament mobil fără destinație rutieră pe care l-au pus la dispoziție pe piață prezintă un risc major informează imediat producătorul, importatorul și autoritățile de omologare și de supraveghere a pieței din statele membre în care l-au pus la dispoziție pe piață.
Distribuitorul îi informează, de asemenea, în legătură cu orice acțiune întreprinsă și furnizează detalii în special cu privire la riscul major și la măsurile corective luate de producător.
(4) La cererea motivată a unei autorități naționale, distribuitorii se asigură că producătorul furnizează autorității naționale informațiile specificate la articolul 8 alineatul (4) sau că importatorul furnizează autorității naționale informațiile specificate la articolul 11 alineatul (4). Aceștia cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) 2019/1020 pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipamentele mobile fără destinație rutieră pe care le-au pus la dispoziție pe piață.
(5) Distribuitorii informează imediat producătorul relevant cu privire la orice reclamație primită referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate referitoare la echipamente mobile fără destinație rutieră pe care le-au pus la dispoziție pe piață.
Articolul 14
Cazuri în care obligațiile producătorilor se aplică importatorilor și distribuitorilor
În sensul prezentului regulament, un importator sau un distribuitor este considerat producător și i se aplică obligațiile care revin producătorului în oricare dintre următoarele cazuri:
(a) în cazul în care importatorul sau distribuitorul pune la dispoziție pe piață, înmatriculează sau este responsabil de punerea în exploatare a unui echipament mobil fără destinație rutieră sub numele sau marca sa;
(b) în cazul în care importatorul sau distribuitorul modifică echipamentul în cauză astfel încât conformitatea cu prezentul regulament ar putea fi afectată.
Articolul 15
Identificarea operatorilor economici
Pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piață a echipamentelor mobile fără destinație rutieră, operatorii economici comunică autorităților de omologare și de supraveghere a pieței, la cerere:
(a) identitatea oricărui operator economic care le-a furnizat un echipament mobil fără destinație rutieră;
(b) identitatea oricărui operator economic căruia i-au furnizat un echipament mobil fără destinație rutieră.
Articolul 16
Cerințe tehnice pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră în ceea ce privește circulația pe drumurile publice
(1) Echipamentele mobile fără destinație rutieră sunt proiectate, construite și asamblate astfel încât să se reducă la minimum riscul de rănire a ocupanților și a altor persoane și de deteriorare a infrastructurii rutiere, în zona înconjurătoare a echipamentului, în timpul circulației echipamentului mobil fără destinație rutieră respectiv pe un drum public.
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50 în ceea ce privește normele detaliate privind cerințele prevăzute la alineatul (1) pentru următoarele elemente:
(a) integritatea structurii vehiculului;
(b) viteza maximă prin construcție, regulatorul de viteză, dispozitivele de limitare a vitezei și vitezometrul;
(c) dispozitivele de frânare:
(d) direcția;
(e) câmpul vizual;
(f) ștergătoarele de parbriz:
(g) geamurile și instalarea acestora;
(h) dispozitivele de vizibilitate indirectă;
(i) dispozitivele de iluminare, instalarea dispozitivelor de iluminare și avertizările și marcajele vizuale;
(j) exteriorul ▌și accesoriile în poziția de drum, inclusiv echipamentul de lucru și structura oscilantă;
(k) dispozitivele de avertizare sonoră și instalarea acestora;
(l) sistemele de încălzire, degivrare și dezaburire;
(m) spațiile pentru plăcile de înmatriculare;
(n) plăcuța și marcajele regulamentare;
(o) dimensiunile;
(p) masele ▌;
(q) sistemele de stocare a energiei;
(r) pneurile;
(s) marșarierul;
(t) șenilele;
(u) cuplajele mecanice;
(v) locurile șezând ale conducătorului auto și ale altor ocupanți și sistemele de reținere;
(w) adăugirile la manualul operatorului specific utilizării rutiere;
(x) controalele operatorului ▌.
▌
Actele delegate menționate la primul paragraf pot stabili norme detaliate pentru orice alt element, atunci când acest lucru este necesar, având în vedere progresele tehnice și științifice, precum și pentru a asigura conformitatea cu alineatul (1).
Actele delegate menționate la primul paragraf includ, de asemenea, după caz, norme detaliate privind următoarele aspecte:
(a) procedurile de încercare selectate dintre cele enumerate la articolul 22 alineatul (3);
(b) metodele de încercare;
(c) valorile-limită sau parametrii în legătură cu oricare dintre elementele enumerate la primul paragraf;
(d) descrierea echipamentelor sau a componentelor cu care sunt echipate echipamentele mobile fără destinație rutieră;
(e) caracteristicile specifice ale echipamentelor mobile fără destinație rutieră.
Actele delegate menționate la primul paragraf pot prevedea diferite norme detaliate pentru diversele grupuri de echipamente mobile fără destinație rutieră și precizează dacă dispozițiile lor se aplică echipamentelor mobile fără destinație rutieră preconizate a circula pe drumurile publice cu conducător auto, fără conducător auto sau în ambele cazuri.
(3) Atunci când adoptă actele delegate menționate la alineatul (2), Comisia se asigură că cerințele prevăzute în actele delegate respective sunt aliniate, coerente și complementare în raport cu cerințele aplicabile echipamentelor mobile fără destinație rutieră în temeiul altor acte din dreptul Uniunii, în special al Regulamentului (UE) 2023/1230. La pregătirea acestor acte delegate, Comisia organizează consultări adecvate, inclusiv cu părțile interesate relevante.
Articolul 17
Punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în exploatare a echipamentelor mobile fără destinație rutieră
(1) Echipamentele mobile fără destinație rutieră preconizate a circula pe drumurile publice nu sunt puse la dispoziție pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare decât dacă sunt în conformitate cu prezentul regulament.
(2) Echipamentele mobile fără destinație rutieră sunt în conformitate cu prezentul regulament numai dacă au fost îndeplinite obligațiile prevăzute în prezentul regulament care corespund echipamentelor respective.
CAPITOLUL III
PROCEDURA DE OMOLOGARE UE DE TIP
Articolul 18
Cererea de omologare UE de tip
(1) Producătorul sau reprezentanții acestuia prezintă autorității de omologare o cerere de omologare UE de tip, precum și dosarul informativ menționat la articolul 19.
▌
În cazul în care este stabilit în afara Uniunii, producătorul desemnează un reprezentant unic stabilit în Uniune care să îl reprezinte în fața autorității de omologare. În cazul în care este stabilit în interiorul UE, producătorul poate desemna un astfel de reprezentant.
(2) Omologarea UE de tip constă în omologarea unui echipament mobil fără destinație rutieră în ansamblu, prin intermediul unei singure operațiuni.
(3) Se depune o singură cerere de omologare UE de tip pentru un anumit tip de echipament mobil fără destinație rutieră într-un singur stat membru și doar la o autoritate de omologare în acest stat membru.
(4) Pentru fiecare tip care trebuie omologat se depune o cerere separată de omologare UE de tip.
Articolul 19
Dosarul informativ
(1) Atunci când depune o cerere în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), producătorul sau reprezentanții acestuia furnizează autorității de omologare un dosar informativ.
(2) Dosarul informativ conține următoarele elemente:
(a) un document informativ;
(b) setul complet de date, desene, fotografii și alte informații relevante;
(c) o copie a declarației de conformitate UE prevăzute în legislația aplicabilă a Uniunii care armonizează condițiile de comercializare a produselor;
(d) orice informații solicitate de autoritatea de omologare în contextul procedurii de solicitare a omologării.
(3) Dosarul informativ este furnizat pe hârtie sau într-un format electronic acceptat de serviciul tehnic și de autoritatea de omologare.
(4) Comisia stabilește prin acte de punere în aplicare modele pentru documentul informativ și pentru dosarul informativ. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
CAPITOLUL IV
DESFĂȘURAREA PROCEDURILOR DE OMOLOGARE UE DE TIP
Articolul 20
Dispoziții generale privind desfășurarea procedurilor de omologare UE de tip
(1) Autoritățile de omologare acordă o singură omologare UE de tip pentru fiecare tip de echipament mobil fără destinație rutieră.
(2) Autoritățile de omologare verifică toate elementele următoare:
(a) măsurile privind conformitatea producției menționate la articolul 23; și
(b) conformitatea tipului de echipament mobil fără destinație rutieră cu cerințele tehnice aplicabile.
În cazul în care o autoritate de omologare constată că un tip de echipament mobil fără destinație rutieră, deși este conform cu cerințele tehnice relevante, prezintă un risc major, aceasta poate refuza acordarea omologării UE de tip. În acest caz, autoritatea de omologare în cauză trimite neîntârziat autorităților de omologare ale celorlalte state membre și Comisiei un dosar detaliat în care explică motivele deciziei sale și prezintă dovezi în sprijinul constatărilor sale.
(3) Autoritatea de omologare informează fără întârziere autoritățile de omologare ale celorlalte state membre cu privire la refuzul sau retragerea oricărei omologări UE de tip, împreună cu motivele deciziei sale, prin intermediul unui sistem electronic comun și securizat de schimb de informații.
(4) Autoritatea de omologare întocmește un dosar de omologare care cuprinde toate elementele următoare:
(a) dosarul informativ însoțit de rapoartele de încercare și de toate celelalte documente adăugate de serviciul tehnic sau de autoritatea de omologare la dosarul informativ în cursul exercitării funcțiilor sale;
(b) un opis în care este precizat conținutul dosarului de omologare, numerotat în mod corespunzător și prezentând o evidență a etapelor succesive din gestionarea omologării UE de tip, în special datelor reviziilor și ale actualizărilor. Autoritatea de omologare pune la dispoziție informațiile din dosarul de omologare pentru o perioadă de 10 ani de la încetarea valabilității omologării corespunzătoare.
(5) Comisia poate avea acces la sistemul electronic comun și securizat de schimb de informații, menționat la alineatul (3) și la articolul 21 alineatul (3), la articolul 26 alineatul (3) și la articolul 27 alineatul (5). Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului documentelor electronice care trebuie să fie puse la dispoziție prin sistemul menționat, a mecanismului de schimb și a procedurilor de informare a autorităților cu privire la acordarea omologărilor UE de tip, cu privire la modificări, refuzuri de acordare și retrageri în acest sens, precum și cu privire la măsurile de securitate relevante. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
Articolul 21
Certificatul de omologare UE de tip
(1) Atunci când se acordă o omologare UE de tip, autoritatea de omologare eliberează producătorului sau reprezentanților acestuia un certificat de omologare UE de tip.
Certificatul de omologare UE de tip rămâne valabil pe durata valabilității omologării UE de tip.
Certificatul de omologare UE de tip se modifică de către autoritatea de omologare atunci când omologarea UE de tip relevantă se modifică.
(2) Certificatul de omologare UE de tip conține toate anexele următoare:
(a) dosarul de omologare;
(b) fișa cu rezultatele încercărilor;
(c) numele și specimenul de semnătură al persoanei autorizate să semneze certificatele de conformitate și funcția sa în cadrul societății;
(d) un specimen completat al certificatului de conformitate.
(3) Certificatele de omologare UE de tip se numerotează în conformitate cu sistemul armonizat prevăzut de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2). În termen de o lună de la eliberarea certificatului de omologare UE de tip, autoritatea de omologare trimite autorităților de omologare ale celorlalte state membre o copie a certificatului de omologare UE de tip al echipamentului mobil fără destinație rutieră, însoțită de anexe, prin intermediul unui sistem electronic comun și securizat de schimb de informații.
(4) Certificatul de omologare UE de tip se întocmește pe baza unui model stabilit de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2). Pentru fiecare tip de echipament mobil fără destinație rutieră, autoritatea de omologare efectuează următoarele operații:
(a) completează toate secțiunile relevante ale certificatului de omologare UE de tip, inclusiv fișa anexată cu rezultatele încercărilor;
(b) redactează opisul dosarului de omologare;
(c) eliberează producătorului sau reprezentanților acestuia, fără întârziere, certificatul completat, însoțit de anexele sale.
(5) Comisia stabilește modelul pentru fișa rezultatelor încercărilor menționată la alineatul (2) litera (b) prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
(6) În cazul unei omologări UE de tip pentru care, în conformitate cu articolul 30, au fost impuse restricții în ceea ce privește valabilitatea sa, certificatul de omologare UE de tip precizează restricțiile respective.
(7) Autoritatea de omologare întocmește o listă a cerințelor sau actelor aplicabile și anexează lista respectivă la certificatul de omologare UE de tip. Comisia adoptă modelul pentru această listă prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
Articolul 22
Demonstrarea conformității pentru omologarea UE de tip
(1) În scopul acordării omologării UE de tip, se demonstrează conformitatea cu cerințele prezentului regulament, în special cu cerințele tehnice aplicabile.
(2) Producătorul sau reprezentanții acestuia demonstrează conformitatea cu cerințele tehnice aplicabile prin întocmirea documentației tehnice.
(3) Documentația tehnică menționată la alineatul (2) include o declarație de conformitate din partea producătorului sau, în cazul în care actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament impun efectuarea de încercări, ▌ rapoarte de încercare relevante care rezultă din următoarele proceduri de încercare:
(a) încercările efectuate de producător. În ceea ce privește procedurile de încercare incluse în prezentul paragraf, responsabilitatea autorității de omologare de tip se va limita la verificarea includerii în dosar atât a declarației, cât și a rapoartelor de încercare.
(b) încercările efectuate de un serviciu tehnic desemnat să desfășoare o astfel de activitate sau de serviciul tehnic intern acreditat al producătorului respectiv, menționat la articolul 43;
(c) încercările efectuate de producător sub supravegherea unui serviciu tehnic desemnat să desfășoare o astfel de activitate, altul decât un serviciu tehnic intern acreditat menționat la articolul 43.
(4) Pentru omologarea UE de tip a echipamentelor mobile fără destinație rutieră, componentele sau unitățile tehnice separate care sunt omologate de tip în conformitate cu procedurile și cerințele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 167/2013 sau în Regulamentul (UE) 2018/858 sunt acceptate, dacă sunt corect instalate și integrate în echipamentul mobil fără destinație rutieră și dacă nu afectează conformitatea echipamentului respectiv cu cerințele tehnice aplicabile.
(5) Formatul rapoartelor de încercare menționate la alineatul (3) respectă cerințele generale stabilite de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
(6) Producătorul sau reprezentanții acestuia pun(e) la dispoziția autorității de omologare numărul de echipamente mobile fără destinație rutieră necesar conform actelor delegate relevante adoptate în temeiul prezentului regulament pentru efectuarea încercărilor prevăzute de actele delegate respective.
Încercările prevăzute se efectuează pe echipamente mobile fără destinație rutieră care sunt reprezentative pentru tipul care urmează să fie omologat.
Cu toate acestea, producătorul sau reprezentanții acestuia poate (pot) selecta, sub rezerva acordului autorității de omologare, un echipament mobil fără destinație rutieră care nu este reprezentativ pentru tipul respectiv, dar care combină câteva dintre cele mai nefavorabile caracteristici în ceea ce privește nivelul de performanță necesar. Pot fi folosite metode de încercare virtuală pentru a facilita luarea deciziilor în timpul procesului de selecție.
(7) Sub rezerva acordului autorității de omologare, la cererea producătorului sau a reprezentanților acestuia, pot fi utilizate metode de încercare virtuală ca alternativă la procedurile de încercare menționate la alineatul (3) în ceea ce privește cerințele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (9).
(8) Metodele de încercare virtuală respectă condițiile stabilite în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (9).
(9) Pentru a garanta că rezultatele obținute prin încercări virtuale sunt la fel de semnificative ca rezultatele obținute prin încercări fizice, Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 50, de completare a prezentului regulamentprin stabilirea cerințelor a căror respectare poate fi verificată prin intermediul încercărilor virtuale și a condițiilor în care trebuie efectuate încercările virtuale.
Articolul 23
Măsuri privind conformitatea producției
(1) O autoritate de omologare care acordă o omologare UE de tip ia măsurile necesare pentru a verifica, direct, fie în cooperare cu autoritatea de omologare dintr-un alt stat membru, fie pe baza verificării realizate deja de aceasta, dacă au fost luate măsuri adecvate de producție pentru a se asigura că echipamentele mobile fără destinație rutieră aflate în producție sunt conforme cu tipul omologat și cu planurile de control documentate, care urmează să fie convenite cu titularul omologării UE de tip pentru fiecare omologare.
(2) Autoritatea de omologare verifică dacă titularul omologării UE de tip a emis un număr suficient de eșantioane de certificate de conformitate în conformitate cu articolul 28 și dacă titularul omologării UE de tip a luat măsurile adecvate pentru a se asigura că datele din certificatele de conformitate sunt corecte.
(3) Autoritatea de omologare care a acordat o omologare UE de tip ia toate măsurile necesare cu privire la omologarea respectivă pentru a verifica direct, fie în cooperare cu autoritatea de omologare dintr-un alt stat membru, fie pe baza verificării realizate deja de aceasta, dacă măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2) continuă să fie adecvate, astfel încât echipamentele mobile fără destinație rutieră aflate în producție să continue să fie conforme cu tipul omologat, iar certificatele de conformitate să continue să fie conforme cu articolul 28.
(4) Autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip poate efectua oricare dintre verificările sau încercările necesare pentru omologarea UE de tip pe eșantioane prelevate în localurile titularului omologării UE de tip, inclusiv la unitățile de producție.
(5) În cazul în care o autoritate de omologare care a acordat o omologare UE de tip constată că măsurile menționate la alineatele (1) și (2) nu sunt aplicate, se abat semnificativ de la măsurile și planurile de control convenite sau nu mai sunt considerate adecvate, deși producția nu a fost întreruptă, autoritatea de omologare respectivă fie ia măsurile necesare pentru a se asigura că procedura referitoare la conformitatea producției este urmată corect, fie retrage omologarea UE de tip. Autoritatea de omologare poate decide să ia toate măsurile corective sau restrictive necesare prevăzute în capitolul IX.
(6) Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 50 în ceea ce privește măsurile detaliate referitoare la conformitatea producției, cum ar fi condițiile detaliate în temeiul cărora autoritățile de omologare nu pot refuza verificarea deja realizată de autoritatea de omologare dintr-un alt stat membru.
CAPITOLUL V
MODIFICĂRI ALE OMOLOGĂRII UE DE TIP
Articolul 24
Dispoziții generale
(1) Titularul omologării UE de tip informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip cu privire la orice modificare a datelor din dosarul de omologare.
(2) Autoritatea de omologare decide care dintre procedurile specificate la articolul 25 trebuie aplicată.
(3) Dacă este necesar și după consultarea titularului omologării UE de tip, autoritatea de omologare poate decide că trebuie acordată o modificare a omologării UE de tip.
(4) Titularul unei omologări UE de tip care trebuie modificată înaintează o cerere de modificare a omologării UE de tip către autoritatea care a acordat respectiva omologare UE de tip.
(5) În cazul în care autoritatea de omologare stabilește că, în scopul efectuării unei modificări a unei omologări UE de tip, inspecțiile sau încercările trebuie repetate, autoritatea respectivă îl informează pe titularul omologării UE de tip care trebuie modificată în consecință.
Procedurile menționate la articolul 25 se aplică numai dacă, pe baza acestor inspecții sau încercări, autoritatea de omologare ajunge la concluzia că cerințele pentru omologarea UE de tip continuă să fie respectate.
Articolul 25
Modificări ale omologării UE de tip
(1) În cazul în care autoritatea de omologare verifică dacă datele înregistrate în dosarul de omologare s-au modificat, aceasta acordă o modificare a omologării UE de tip pentru care a fost depusă cererea în conformitate cu articolul 24.
(2) Autoritatea de omologare desemnează modificarea drept „revizuire” dacă nu este necesară repetarea inspecțiilor sau încercărilor.
În astfel de cazuri, autoritatea de omologare emite paginile revizuite în consecință din dosarul de omologare, marcând fiecare pagină revizuită pentru a indica în mod clar natura modificării și data noii eliberări. Se consideră că cerința în cauză a fost îndeplinită dacă există o versiune consolidată actualizată a dosarului de omologare, însoțită de o descriere detaliată a modificării respective.
(3) Autoritatea de omologare desemnează modificarea drept „extindere” în cazul în care apare oricare dintre următoarele situații:
(a) sunt necesare noi inspecții sau încercări;
(b) una dintre informațiile din certificatul de omologare UE de tip, cu excepția anexelor acestuia, a fost modificată;
(c) noi cerințe în temeiul oricăror acte adoptate în temeiul prezentului regulament devin aplicabile echipamentelor mobile fără destinație rutieră omologate de tip.
(4) Ori de câte ori sunt emise pagini modificate ale dosarului de omologare sau o versiune consolidată actualizată a acestuia, se modifică în consecință opisul dosarului de omologare anexat la certificatul de omologare de tip pentru a indica fie data celei mai recente extinderi sau revizuiri, fie data celei mai recente consolidări a versiunii actualizate.
(5) Nu este necesară nicio modificare a omologării UE de tip a unui echipament mobil fără destinație rutieră în cazul în care noile cerințe menționate la alineatul (3) litera (c) sunt, din punct de vedere tehnic, nerelevante pentru tipul respectiv de echipament mobil fără destinație rutieră.
Articolul 26
Emiterea și notificarea modificărilor
(1) În cazul unei revizuiri, documentele revizuite sau, după caz, versiunea consolidată actualizată, inclusiv opisul revizuit al dosarului de omologare, sunt puse la dispoziția titularului omologării UE de tip de către autoritatea de omologare.
(2) În cazul unei extinderi, autoritatea de omologare emite un certificat de omologare UE de tip actualizat, identificat printr-un număr de extindere, incrementat pentru a corespunde numărului de extinderi succesive deja acordate. Certificatul respectiv indică în mod clar motivul extinderii și data reemiterii certificatului de omologare UE de tip actualizat. Se actualizează toate secțiunile relevante ale certificatului respectiv, anexele la acesta și opisul dosarului de omologare.
Autoritatea de omologare eliberează respectivul certificat actualizat și anexele sale titularului omologării UE de tip.
(3) Autoritatea de omologare notifică autorităților de omologare din celelalte state membre orice modificare adusă omologărilor UE de tip, prin intermediul unui sistem electronic comun și securizat de schimb de informații.
CAPITOLUL VI
VALABILITATEA OMOLOGĂRII UE DE TIP
Articolul 27
Încetarea valabilității
(1) Omologările UE de tip se acordă pe o durată nelimitată.
(2) Omologarea UE de tip își încetează valabilitatea în oricare dintre următoarele cazuri:
(a) producția de echipamente mobile fără destinație rutieră omologate UE de tip este întreruptă definitiv în mod voluntar;
(b) noi cerințe aplicabile echipamentelor mobile fără destinație rutieră omologate UE de tip devin obligatorii pentru punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în exploatare a echipamentelor mobile fără destinație rutieră, iar omologarea de tip nu poate fi actualizată în conformitate cu capitolul V;
(c) valabilitatea omologării UE de tip expiră ca urmare a unei restricții în conformitate cu articolul 30 alineatul (3);
(d) omologarea UE de tip a fost retrasă în conformitate cu articolul 23 alineatul (5).
Cu toate acestea, în cazul primului paragraf litera (b), omologarea UE de tip și certificatul de omologare UE de tip relevant pentru introducerea pe piață a echipamentelor mobile fără destinație rutieră își pierd valabilitatea după 24 de luni de la data de aplicabilitate a noilor cerințe menționate la primul paragraf litera (b).
(3) În cazul în care este afectată o singură variantă a unui tip sau o singură versiune a unei variante, omologarea UE de tip a echipamentului mobil fără destinație rutieră respectiv își pierde valabilitatea numai în cazul variantei sau al versiunii în cauză.
(4) Atunci când producția unui anumit tip de echipament mobil fără destinație rutieră este întreruptă definitiv, titularul omologării UE de tip notifică acest lucru autorității de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru respectivul echipament mobil fără destinație rutieră.
(5) În termen de o lună de la primirea notificării menționate la alineatul (4), autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră informează în consecință autoritățile de omologare din celelalte state membre, prin intermediul unui sistem electronic comun și securizat de schimb de informații.
(6) Fără a aduce atingere alineatelor (4) și (5), în cazurile în care o omologare UE de tip a unui echipament mobil fără destinație rutieră este pe cale să își piardă valabilitatea, titularul omologării UE de tip notifică acest fapt autorității de omologare care a acordat omologarea UE de tip.
Autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip comunică fără întârziere toate informațiile relevante autorităților de omologare din celelalte state membre prin intermediul unui sistem electronic comun și securizat de schimb de informații.
(7) Comunicarea menționată la alineatul (6) precizează, în special, data producției și numărul de identificare al vehiculului pentru ultimul echipament mobil fără destinație rutieră produs.
CAPITOLUL VII
CERTIFICATUL DE CONFORMITATE ȘI PLĂCUȚA REGULAMENTARĂ CU MARCAJE
Articolul 28
Certificatul de conformitate
(1) Producătorul emite un certificat de conformitate care trebuie să însoțească fiecare echipament mobil fără destinație rutieră fabricat în conformitate cu echipamentul mobil fără destinație rutieră omologat UE de tip.
(2) Certificatul de conformitate se eliberează gratuit utilizatorului final împreună cu echipamentul mobil fără destinație rutieră. Eliberarea certificatului nu poate fi condiționată de o cerere explicită sau de transmiterea de informații suplimentare titularului omologării UE de tip.
(3) Certificatul de conformitate poate fi furnizat fie pe suport de hârtie, fie în format electronic.
Cu toate acestea, dacă, în momentul achiziționării echipamentului mobil fără destinație rutieră, cumpărătorul solicită respectivul certificat pe suport de hârtie, acesta îi este furnizat de către producător gratuit, pe suport de hârtie.
(4) Autoritatea de omologare care primește certificatul de conformitate sub formă de date structurate în format electronic întreprinde următoarele:
(a) se asigură că acesta poate fi accesat de autoritățile de omologare, de autoritățile de supraveghere a pieței și de autoritățile de înmatriculare din statele membre, precum și de Comisie; și
(b) oferă acces numai pentru citire.
Statele membre stabilesc organizarea și structura rețelei lor de date pentru a permite primirea datelor din certificatele de conformitate, de preferință prin utilizarea sistemelor existente pentru schimbul de date structurate.
(5) Pe o perioadă de 10 ani de la data la care a fost produs echipamentul mobil fără destinație rutieră, producătorul emite, la cererea proprietarului echipamentului mobil fără destinație rutieră, un duplicat al certificatului de conformitate, contra unei plăți care nu depășește costul de emitere. Cuvântul „duplicat” este vizibil în mod clar, în limba în care a fost întocmit certificatul de conformitate, pe fața oricărui duplicat al certificatului.
(6) Producătorul utilizează modelul formatului pe suport de hârtie și al formatului electronic ale certificatului de conformitate adoptat de Comisie prin actele de punere în aplicare ▌menționate la alineatul 7.
Toate schimburile de date derulate în conformitate cu prezentul articol se efectuează prin intermediul unor protocoale de schimb securizat de date specificate în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (7).
(7) Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind certificatul de conformitate pe suport de hârtie care includ în special:
(a) modelul certificatului de conformitate;
(b) elementele de securitate pentru a împiedica falsificarea certificatului de conformitate; și
(c) specificația privind modalitatea de semnare a certificatului de conformitate.
Ținând cont de datele care trebuie să apară pe certificatul de conformitate pe suport de hârtie, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind certificatele de conformitate în format electronic care includ în special:
(a) formatul și structura de bază ale elementelor de date din certificatele de conformitate în format electronic și mesajele utilizate în cadrul schimbului;
(b) cerințele minime privind schimbul securizat de date, inclusiv prevenirea coruperii datelor și a folosirii abuzive a datelor, și măsurile de garantare a autenticității datelor electronice, cum ar fi utilizarea semnăturii digitale;
(c) modalitățile pentru schimbul de date din cadrul certificatului de conformitate în format electronic.
Actele de punere în aplicare menționate la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 49 alineatul (2).
(8) Certificatul de conformitate se întocmește într-o limbă oficială a unui stat membru. Orice autoritate de omologare poate solicita producătorului ca certificatul de conformitate să fie tradus în propriile sale limbi oficiale.
(9) Persoana autorizată să semneze certificate de conformitate face parte din organizația producătorului și este autorizată în mod corespunzător de conducere să angajeze pe deplin responsabilitatea juridică a producătorului cu privire la proiectare și la construcție sau cu privire la conformitatea producției echipamentelor mobile fără destinație rutieră.
(10) Certificatul de conformitate se completează integral și nu conține alte restricții în ceea ce privește utilizarea echipamentelor mobile fără destinație rutieră în afara celor prevăzute în prezentul regulament. ▌
(11) Pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră omologate în conformitate cu articolul 30 alineatul (2), certificatul de conformitate conține în titlu expresia „Pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră omologate de tip în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) din [OP: a se introduce denumirea completă și data prezentului regulament – act adoptat] (omologare provizorie)”.
(12) Fără a aduce atingere alineatului (1), producătorul poate transmite certificatul de conformitate prin mijloace electronice autorității de omologare a oricărui stat membru.
Articolul 29
Plăcuța regulamentară cu marcajul echipamentului mobil fără destinație rutieră
(1) Producătorul ▌aplică pe fiecare echipament mobil fără destinație rutieră construit în conformitate cu tipul omologat o plăcuță regulamentară cu marcaje.
(2) Plăcuța regulamentară cu marcaje este în conformitate cu modelul prevăzut de Comisie prin acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2). Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la [OP: a se introduce data – 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
CAPITOLUL VIII
TEHNOLOGII SAU CONCEPTE NOI
Articolul 30
Derogări pentru tehnologii sau concepte noi
(1) Cererea menționată la articolul 18 poate fi depusă cu privire la un tip de echipament mobil fără destinație rutieră care include tehnologii sau concepte noi care sunt incompatibile cu cerințele tehnice aplicabile.
(2) După ce constată că toate condițiile următoare sunt îndeplinite, autoritatea de omologare acordă omologarea UE de tip echipamentului mobil fără destinație rutieră menționat la alineatul (1):
(a) cererea precizează motivele pentru care tehnologiile sau conceptele în cauză sunt incompatibile cu cerințele tehnice aplicabile;
(b) în cerere sunt descrise implicațiile în ceea ce privește aspectele vizate ale noii tehnologii și măsurile luate pentru a asigura, în ceea ce privește aspectele vizate, un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel prevăzut de cerințele de la care se solicită derogarea;
(c) descrierile și rezultatele încercărilor efectuate de un serviciu tehnic desemnat să desfășoare o astfel de activitate sau de serviciul tehnic intern acreditat menționat la articolul 41 al producătorului respectiv demonstrează că este îndeplinită condiția de la litera (b).
(3) Acordarea unei asemenea omologări UE de tip care prevede o derogare pentru tehnologii sau concepte noi face obiectul unei autorizații din partea Comisiei. Autorizația respectivă sau refuzul de a acorda o autorizație se acordă prin intermediul unui act de punere în aplicare. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
După caz, într-un astfel de act de punere în aplicare se specifică dacă autorizația acordată de acesta face obiectul unor restricții, inclusiv o perioadă de valabilitate.
În toate cazurile, omologarea UE de tip este valabilă cel puțin 36 de luni.
(4) În așteptarea deciziei Comisiei privind autorizarea, autoritatea de omologare poate acorda o omologare UE de tip provizorie.
Cu toate acestea, o astfel de omologare UE de tip este valabilă numai pe teritoriul statului membru respectiv, în ceea ce privește un tip de echipament mobil fără destinație rutieră care face obiectul derogării solicitate, și al statelor membre ale căror autorități de omologare au acceptat omologarea respectivă în conformitate cu alineatul (5).
Autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip provizorie informează fără întârziere Comisia și celelalte autorități de omologare, prin intermediul unui dosar care conține informațiile menționate la alineatul (2), că sunt îndeplinite toate condițiile menționate la alineatul respectiv.
Caracterul provizoriu și valabilitatea teritorială limitată figurează în titlul certificatului de omologare de tip și în titlul certificatului de conformitate. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili modele pentru certificatul de omologare de tip și pentru certificatul de conformitate, în sensul prezentului alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
(5) O autoritate de omologare, alta decât autoritatea menționată la alineatul (4), poate accepta în scris omologarea UE de tip provizorie menționată la alineatul (4), astfel încât valabilitatea respectivei omologări provizorii să fie prelungită pe teritoriul statului membru respectiv.
(6) În cazul în care Comisia refuză acordarea autorizației, autoritatea de omologare notifică imediat titularului omologării de tip provizorii menționate la alineatul (3) că omologarea provizorie va fi revocată în termen de șase luni de la data de aplicabilitate a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (3).
Cu toate acestea, echipamentele mobile fără destinație rutieră pot fi introduse pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare în statul membru a cărui autoritate de omologare a acordat omologarea și în orice stat membru a cărui autoritate de omologare a acceptat omologarea respectivă, în cazul în care:
(a) echipamentul respectiv a fost construit în conformitate cu omologarea UE de tip provizorie înainte de încetarea valabilității acesteia;
(b) echipamentul respectiv poartă plăcuța și marcajele regulamentare prevăzute de prezentul regulament;
(c) acest echipament este însoțit de certificatul de conformitate provizoriu; și
(d) documentele, informațiile și instrucțiunile adresate utilizatorului au fost elaborate în conformitate cu prezentul regulament.
Articolul 31
Modificarea ulterioară a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare
(1) În cazul în care Comisia autorizează acordarea unei derogări în temeiul articolului 30, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru modificarea actelor delegate sau a actelor de punere în aplicare în cauză cu scopul de a reflecta progresul tehnologic.
(2) De îndată ce actele relevante au fost modificate, orice restricție din decizia Comisiei de autorizare a derogării este ridicată.
(3) Dacă nu au fost luate măsurile necesare modificării actelor delegate sau de punere în aplicare, Comisia poate autoriza, la cererea statului membru care a acordat omologarea, printr-o decizie de punere în aplicare adoptată în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2), extinderea omologării de tip de către statul membru respectiv.
CAPITOLUL VIIIa
OMOLOGAREA INDIVIDUALĂ
Articolul 32
Omologarea UE individuală
(1) Statele membre acordă o omologare UE individuală pentru un echipament mobil fără destinație rutieră care respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament.
(2) Cererea de omologare UE individuală pentru un echipament mobil fără destinație rutieră este prezentată de către proprietarul vehiculului, de către producător, de către reprezentantul producătorului sau de către importator.
(3) Actele delegate menționate la articolul 16 alineatul (2) pot prevedea norme detaliate diferite pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră care fac obiectul omologării individuale. Normele respective acoperă procedurile de încercare menționate la articolul 22 alineatul (3) literele (b) și (c) și constau în proceduri nedistructive și simplificate pentru a demonstra conformitatea echipamentelor mobile fără destinație rutieră individuale prin intermediul unei evaluări fizice, virtuale și mecanice.
(4) Certificatului de omologare UE individuală i se acordă un număr unic în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat, care permite cel puțin identificarea statului membru care a acordat omologarea UE individuală.
(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului și a sistemului de numerotare pentru certificatele de omologare UE individuală. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
CAPITOLUL IX
CLAUZE DE SALVGARDARE
Articolul 33
Evaluarea națională a echipamentelor mobile fără destinație rutieră suspectate de a prezenta un risc major sau de a nu fi în conformitate
(1) În cazul în care, pe baza propriilor activități de supraveghere a pieței sau a unor informații furnizate de o autoritate de omologare sau de un producător ori pe baza unor reclamații, autoritatea de supraveghere a pieței dintr-un stat membru are motive suficiente să considere că un echipament mobil fără destinație rutieră prezintă un risc major sau nu este în conformitate cu cerințele prezentului regulament, aceasta efectuează o evaluare a echipamentului mobil fără destinație rutieră în cauză în ceea ce privește dispozițiile relevante ale prezentului regulament.
(2) Operatorii economici relevanți și autoritățile de omologare relevante cooperează pe deplin cu autoritățile de supraveghere a pieței.
Articolul 34
Proceduri naționale aplicabile echipamentelor mobile fără destinație rutieră care prezintă un risc major sau care nu sunt conforme
(1) În cazul în care, în urma efectuării evaluării în temeiul articolului 33, autoritatea de supraveghere a pieței constată că un echipament mobil fără destinație rutieră prezintă un risc major sau nu este în conformitate cu prezentul regulament, aceasta solicită fără întârziere operatorului economic relevant să ia imediat toate măsurile corective adecvate pentru a se asigura că echipamentul mobil fără destinație rutieră în cauză nu mai prezintă riscul respectiv sau că acestuia i s-a restabilit conformitatea. Această perioadă este proporțională cu gravitatea riscului sau a neconformității.
▌
(2) În conformitate cu obligațiile prevăzute la articolele 7-14, operatorii economici se asigură că sunt luate toate măsurile corective adecvate în privința tuturor echipamentelor mobile fără destinație rutieră în cauză pe care aceștia le-au introdus pe piață, înmatriculat sau pus în exploatare.
(3) În cazul în care operatorii economici nu iau măsurile corective adecvate în perioada relevantă menționată la alineatul (1) ▌sau în cazul în care riscul impune măsuri rapide, autoritățile naționale iau toate măsurile restrictive provizorii adecvate pentru a interzice sau a restricționa punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea, inclusiv interdicția de a circula pe drumurile publice, sau punerea în exploatare a echipamentelor mobile fără destinație rutieră în cauză, pe piața lor națională, sau pentru a le retrage de pe piață ori pentru a le rechema.
(4) Articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică măsurilor restrictive menționate la alineatul (3).
Articolul 35
Măsuri corective și restrictive la nivelul Uniunii
(1) Autoritățile naționale care iau măsuri corective sau restrictive în conformitate cu articolul 34 notifică fără întârziere Comisia și autoritățile naționale ale altor state membre prin intermediul sistemului de informare și comunicare menționat la articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020.
De asemenea, informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea cu privire la constatările sale. În cazul echipamentelor mobile fără destinație rutieră care prezintă un risc major, măsurile corective sau restrictive respective se notifică și prin Sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” menționat la articolul 25 din Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului(16).
Informațiile furnizate în conformitate cu primul și cu al doilea paragraf includ toate detaliile disponibile, inclusiv datele necesare pentru identificarea echipamentului mobil fără destinație rutieră în cauză, originea sa, ▌natura neconformității presupuse sau a riscului implicat, natura și durata măsurilor ▌naționale luate și argumentele prezentate de către operatorul economic relevant, atunci când există astfel de argumente.
(2) Statul membru care adoptă ▌măsura precizează dacă riscul sau neconformitatea se datorează:
(a) neconformității echipamentului mobil fără destinație rutieră cu prezentul regulament; sau
(b) deficiențelor actelor de reglementare relevante adoptate în temeiul prezentului regulament.
(3) În termen de o lună de la notificarea menționată la alineatul (1), statele membre, altele decât statul membru care adoptă măsuri ▌, informează Comisia și celelalte state membre cu privire la orice măsură ▌pe care au adoptat-o și la orice informație de care dispun în privința neconformității echipamentului mobil fără destinație rutieră în cauză și în privința riscului prezentat de acesta, precum și, în caz de dezacord cu măsura națională notificată, cu privire la obiecțiile lor.
(4) În cazul în care, în termen de trei luni de la notificarea menționată la alineatul (1), nici alte state membre, nici Comisia nu ridică obiecții cu privire la o măsură națională notificată, celelalte state membre se asigură că se iau fără întârziere măsuri ▌similare pe teritoriul lor în ceea ce privește echipamentul mobil fără destinație rutieră în cauză.
(5) În cazul în care, în termen de trei luni de la notificarea menționată la alineatul (1), un alt stat membru sau Comisia ridică o obiecție cu privire la o măsură națională notificată sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură națională notificată contravine dreptului Uniunii, Comisia consultă fără întârziere statele membre în cauză și operatorul sau operatorii economici relevanți.
(6) Pe baza consultării menționate la alineatul (5), Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la măsurile ▌ armonizate la nivelul Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
(7) Comisia comunică imediat decizia menționată la alineatul (6) operatorului sau operatorilor economici relevanți. Statele membre asigură fără întârziere aplicarea măsurilor prevăzute de actele menționate la alineatul (6) și informează Comisia în consecință.
(8) În cazul în care Comisia consideră că o măsură națională notificată nu este justificată sau este contrară dreptului Uniunii, statul membru în cauză retrage sau adaptează măsura, în conformitate cu decizia Comisiei menționată la alineatul (6).
(9) În cazul în care riscul sau neconformitatea se datorează unor deficiențe ale actelor de reglementare adoptate în temeiul prezentului regulament, Comisia propune modificările necesare ale actelor în cauză.
(10) În cazul în care o măsură corectivă este considerată justificată în conformitate cu prezentul articol sau face obiectul actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (6), măsura respectivă se pune gratuit la dispoziția proprietarilor în ceea ce privește echipamentele mobile fără destinație rutieră afectate. În cazul în care s-au executat reparații pe cheltuiala deținătorului înmatriculării înainte de adoptarea măsurii corective, producătorul rambursează costul acestor reparații până la nivelul costului reparațiilor necesare în conformitate cu măsura corectivă respectivă.
Articolul 36
Omologarea UE de tip neconformă
(1) În cazul în care constată că o omologare de tip care a fost acordată nu este conformă cu prezentul regulament, autoritățile de omologare refuză recunoașterea respectivei omologări de tip.
(2) Autoritatea de omologare notifică refuzul său autorității de omologare care a acordat omologarea UE de tip, autorităților de omologare din celelalte state membre și Comisiei. În cazul în care, în termen de o lună de la notificare, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip confirmă neconformitatea omologării de tip, respectiva autoritate de omologare retrage omologarea de tip.
(3) În cazul în care, în termen de o lună de la notificarea menționată la alineatul (2), autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip ridică o obiecție, Comisia consultă fără întârziere statele membre, în special autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip și operatorul economic relevant.
(4) Pe baza consultării menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide dacă refuzul recunoașterii omologării UE de tip menționat la alineatul (1) de la prezentul articol este justificat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2). Comisia comunică imediat decizia menționată la primul paragraf operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.
(5) În cazul în care stabilește că o omologare de tip acordată nu este conformă cu prezentul regulament, Comisia consultă fără întârziere statele membre, în special autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip și operatorul economic relevant. Pe baza consultărilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a decide cu privire la refuzul recunoașterii omologării de tip menționat la alineatul (1) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2).
(6) Articolele 33, 34 și 35 se aplică echipamentelor mobile fără destinație rutieră care fac obiectul unei omologări de tip neconforme și care sunt deja puse la dispoziție pe piață.
CAPITOLUL X
FURNIZAREA DE INFORMAȚII TEHNICE
Articolul 37
Informații destinate utilizatorilor
(1) Producătorul nu furnizează niciun fel de informații tehnice referitoare la datele specifice prevăzute în prezentul regulament care se abat de la datele specifice omologate de autoritatea de omologare.
(2) Producătorul pune la dispoziția utilizatorilor toate informațiile relevante și instrucțiunile necesare care descriu orice condiții sau restricții legate de utilizarea unui echipament mobil fără destinație rutieră. Autoritățile de omologare oferă indicații cu privire la informațiile și instrucțiunile minime care trebuie puse la dispoziție.
(3) Informațiile menționate la alineatul (2) sunt furnizate în plus față de manualul operatorului specific utilizării rutiere.
(4) Manualul de utilizare rutieră care se adresează operatorului, inclusiv informațiile menționate la alineatul (2), se pune la dispoziție împreună cu echipamentul mobil fără destinație rutieră și se furnizează:
(a) în limbile oficiale ale statului membru în care echipamentul mobil fără destinație rutieră urmează să fie introdus pe piață, înmatriculat sau pus în exploatare; și
(b) pe suport de hârtie sau într-un format electronic ușor accesibil.
Atunci când manualul operatorului este furnizat în format electronic, producătorul furnizează informații ▌cu privire la modul de accesare sau de găsire a manualului respectiv, în limbile oficiale ale statului membru în care echipamentul mobil fără destinație rutieră urmează să fie introdus pe piață, înmatriculat sau pus în exploatare.
CAPITOLUL XI
DESEMNAREA ȘI NOTIFICAREA SERVICIILOR TEHNICE
Articolul 38
Cerințe legate de serviciile tehnice
(1) Autoritățile de omologare de desemnare se asigură, înainte de a desemna un serviciu tehnic în temeiul articolului 40, că acest serviciu îndeplinește cerințele stabilite la alineatele (2)-(10) din prezentul articol.
(2) Un serviciu tehnic se instituie în conformitate cu legislația națională și are personalitate juridică, cu excepția serviciilor tehnice care aparțin unei autorități de omologare de tip și a serviciilor tehnice interne acreditate aparținând producătorului, astfel cum se menționează la articolul 41.
(3) Serviciul tehnic este un organism terț independent de procesul de proiectare, fabricare, furnizare sau întreținere a echipamentelor mobile fără destinație rutieră pe care le evaluează.
Un organism care aparține unei asociații de întreprinderi sau unei federații profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreținerea echipamentelor mobile fără destinație rutieră pe care le evaluează, supune încercărilor sau inspectează poate fi considerat ca îndeplinind cerințele de la primul paragraf, cu condiția să se demonstreze că este independent și că nu există conflicte de interese.
(4) Un serviciu tehnic, personalul său de conducere de nivel superior și personalul responsabil cu îndeplinirea categoriilor de activități pentru care sunt desemnați în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) nu sunt proiectantul, producătorul, furnizorul sau operatorul de întreținere al echipamentelor mobile fără destinație rutieră pe care le evaluează și nici nu reprezintă părți angajate în aceste activități. Acest lucru nu împiedică utilizarea echipamentelor mobile fără destinație rutieră menționate la alineatul (3) care sunt necesare pentru funcționarea serviciului tehnic sau utilizarea unor astfel de echipamente mobile fără destinație rutieră pentru scopuri personale.
(5) Un serviciu tehnic se asigură că activitățile filialelor sale sau ale subcontractanților săi nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea sau imparțialitatea categoriilor de activități pentru care a fost desemnat.
(6) Un serviciu tehnic și personalul său sunt independenți și efectuează categoriile de activități pentru care au fost desemnați cu cel mai înalt nivel de integritate profesională și de competență tehnică necesară în domeniul respectiv și nu acționează sub efectul vreunor presiuni și stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea influența aprecierea sau rezultatele activităților lor de evaluare, în special sub efectul presiunilor sau stimulentelor din partea persoanelor sau grupurilor de persoane interesate de rezultatele activităților în cauză.
(7) Un serviciu tehnic este în măsură să realizeze toate categoriile de activități pentru care a fost desemnat în conformitate cu articolul 40 alineatul (1), demonstrând, de o manieră satisfăcătoare pentru autoritatea sa de omologare de desemnare, că deține:
(a) personal cu competențele corespunzătoare, cu cunoștințe tehnice și formare profesională specifice, precum și cu experiență suficientă și adecvată pentru a îndeplini sarcinile;
(b) descrieri ale procedurilor relevante pentru categoriile de activități pentru care dorește să fie desemnat, asigurând transparența și reproductibilitatea acestor proceduri;
(c) procedurile necesare pentru desfășurarea categoriilor de activități pentru care dorește să fie desemnat, care țin seama în mod corespunzător de gradul de complexitate al tehnologiei echipamentelor mobile fără destinație rutieră respective, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție; și
(d) mijloacele necesare pentru îndeplinirea de o manieră corespunzătoare a sarcinilor legate de categoriile de activități pentru care dorește să fie desemnat și că are acces la toate echipamentele și instalațiile necesare.
În plus, serviciul tehnic respectiv demonstrează autorității de omologare de desemnare faptul că respectă normele instituite prin actele delegate menționate la articolul 44 care sunt relevante pentru categoriile de activități pentru care a fost desemnat.
(8) Serviciile tehnice, personalul lor de conducere de nivel superior și personalul responsabil de evaluare dau dovadă de imparțialitate. Aceștia nu se implică în activități care ar putea intra în conflict cu independența de apreciere sau integritatea lor în ceea ce privește categoriile de activități pentru care sunt desemnați.
(9) Serviciile tehnice încheie o asigurare de răspundere privind activitățile lor, cu excepția cazului în care responsabilitatea este asumată, în conformitate cu legislația națională, de statul membru sau a cazului în care statul membru este direct responsabil pentru evaluarea conformității.
(10) Personalul unui serviciu tehnic păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul prezentului regulament sau al oricărei dispoziții din legislația națională de punere în aplicare a prezentului regulament, mai puțin față de autoritatea de omologare de desemnare sau în cazurile impuse prin legislația Uniunii sau prin cea națională. Drepturile de proprietate sunt protejate.
Articolul 39
Filiale și subcontractanți ai serviciilor tehnice
(1) Serviciile tehnice pot subcontracta unele dintre activitățile pentru care au fost desemnate în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) sau pot dispune ca aceste activități să fie realizate de o filială numai cu acordul autorității de omologare de desemnare relevante.
(2) În cazul în care un serviciu tehnic subcontractează sarcini specifice referitoare la categoriile de activități pentru care a fost desemnat sau recurge la o filială, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 38 și informează autoritatea de omologare de desemnare în acest sens.
(3) Serviciile tehnice preiau întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanții sau filialele lor, indiferent de locul în care sunt stabiliți (stabilite) aceștia (acestea).
(4) Serviciile tehnice pun la dispoziția autorității de omologare de desemnare documentele relevante privind evaluarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei și privind sarcinile îndeplinite de aceștia.
Articolul 40
Desemnarea serviciilor tehnice
(1) Serviciile tehnice sunt desemnate pentru una sau mai multe dintre următoarele categorii de activități, în funcție de domeniul lor de competență:
(a) categoria A: servicii tehnice care efectuează încercările menționate în prezentul regulament în cadrul propriilor lor unități;
(b) categoria B: servicii tehnice care supraveghează încercările menționate în prezentul regulament, în cazul în care astfel de încercări au loc în cadrul unităților producătorului sau ale unei părți terțe;
(c) categoria C: servicii tehnice care evaluează și monitorizează periodic procedurile producătorului destinate controlului conformității producției;
(d) categoria D: servicii tehnice care supraveghează sau efectuează încercări sau inspecții pentru supravegherea conformității producției.
(2) Autoritatea de omologare poate fi desemnată în calitate de serviciu tehnic pentru una sau mai multe din activitățile menționate la alineatul (1).
(3) Serviciile tehnice ale unei țări terțe, altele decât cele desemnate în conformitate cu articolul 41, pot fi notificate în sensul articolului 44, însă doar dacă o astfel de acceptare a serviciilor tehnice este prevăzută într-un acord bilateral între Uniune și țara terță în cauză. Acest lucru nu împiedică un serviciu tehnic instituit în temeiul legislației naționale în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) să înființeze filiale în țări terțe, cu condiția ca acestea să fie gestionate și controlate direct de serviciul tehnic desemnat.
Articolul 41
Serviciile tehnice interne acreditate ale producătorului
(1) Un serviciu tehnic intern acreditat al unui producător poate fi desemnat numai pentru desfășurarea activităților din categoria A, astfel cum se menționează la articolul 40 alineatul (1) litera (a). Serviciul tehnic respectiv constituie o parte separată și distinctă a întreprinderii și nu este implicat în proiectarea, fabricarea, furnizarea sau întreținerea echipamentelor mobile fără destinație rutieră, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate pe care le evaluează.
(2) Un serviciu tehnic intern acreditat este desemnat de autoritatea de omologare a unui stat membru și îndeplinește următoarele cerințe:
(a) serviciul tehnic intern acreditat este acreditat de un organism național de acreditare, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(17) și în conformitate cu normele menționate la articolul 42;
(b) serviciul tehnic intern acreditat și personalul acestuia sunt identificabili din punct de vedere organizațional și aplică metode de raportare în cadrul întreprinderii din care fac parte, ceea ce asigură imparțialitatea lor și o demonstrează față de organismul național de acreditare relevant;
(c) nici serviciul tehnic intern acreditat, nici personalul acestuia nu se angajează în vreo activitate care ar putea intra în conflict cu independența de apreciere sau integritatea lor în legătură cu categoriile de activități pentru care au fost desemnați;
(d) serviciul tehnic intern acreditat prestează servicii exclusiv pentru întreprinderea din care face parte.
(3) Nu este necesar ca un serviciu tehnic intern acreditat să fie notificat Comisiei în sensul articolului 44, dar întreprinderea din care face parte sau organismul național de acreditare furnizează autorității de omologare de desemnare, la cererea acesteia din urmă, informațiile cu privire la acreditarea acestuia.
Articolul 42
Norme pentru evaluarea serviciilor tehnice și a serviciilor tehnice interne acreditate
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 50, de completare a prezentului regulament prin stabilirea normelor pe care serviciile tehnice trebuie să le respecte pentru evaluarea lor în conformitate cu articolul 43 și acreditarea serviciilor tehnice interne în conformitate cu articolul 41.
Articolul 43
Evaluarea competențelor serviciilor tehnice
(1) Autoritatea de omologare de desemnare redactează un raport de evaluare care demonstrează că serviciul tehnic care și-a depus candidatura și, dacă este cazul, eventualele filialele sau eventualii subcontractanți au fost evaluați în privința îndeplinirii cerințelor prezentului regulament și ale actelor delegate adoptate în temeiul prezentului regulament. Acest raport poate include un certificat de acreditare eliberat de un organism de acreditare.
(2) Evaluarea pe care se bazează raportul menționat la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu regulile prevăzute în actul delegat menționat la articolul 42. Raportul de evaluare este revizuit cel puțin o dată la trei ani.
(3) Raportul de evaluare este comunicat Comisiei, la cerere. În cazurile în care evaluarea nu se bazează pe un certificat de acreditare eliberat de un organism național de acreditare care să certifice că serviciul tehnic îndeplinește cerințele prezentului regulament, autoritatea de omologare de desemnare furnizează Comisiei documente justificative care certifică competențele serviciului tehnic și măsurile luate pentru a garanta că serviciul tehnic este monitorizat periodic de autoritatea de omologare de desemnare și că acesta îndeplinește cerințele prezentului regulament și ale actelor adoptate în temeiul prezentului regulament.
(4) Autoritatea de omologare care intenționează să fie desemnată ca serviciu tehnic în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) își demonstrează conformitatea pe baza unei evaluări realizate de auditori independenți asupra activității supuse evaluării. Auditorii pot aparține aceleiași organizații, cu condiția de a fi administrați separat față de personalul implicat în activitatea evaluată.
(5) Un serviciu tehnic intern acreditat respectă dispozițiile relevante ale prezentului articol.
Articolul 44
Procedurile de notificare
(1) Statele membre notifică Comisia cu privire la denumirea, adresa, inclusiv adresa electronică, persoanele responsabile și categoria de activități pentru fiecare serviciu tehnic pe care l-au desemnat, precum și cu privire la orice modificare ulterioară a acestor desemnări. Actul de notificare precizează pentru care dintre elementele enumerate în anexa la prezentul regulament au fost desemnate serviciile tehnice.
(2) Un serviciu tehnic poate efectua activitățile menționate la articolul 40 alineatul (1) în numele autorității de omologare de desemnare responsabile pentru omologarea de tip numai dacă a fost notificat în prealabil Comisiei în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Serviciul tehnic menționat la alineatul (2) poate fi desemnat de mai multe autorități de omologare de desemnare și notificat de statele membre de care aparțin aceste autorități de omologare de desemnare, indiferent de categoria sau categoriile de activități pe care acesta le va desfășura în conformitate cu articolul 40 alineatul (1).
(4) Comisia este înștiințată de statele membre cu privire la orice modificări relevante ulterioare aduse desemnării.
(5) În cazul în care, în aplicarea actelor adoptate în temeiul prezentului regulament, trebuie să fie desemnat(ă) o organizație specifică sau un organism competent care desfășoară o activitate care nu este inclusă în activitățile menționate la articolul 40 alineatul (1), notificarea se efectuează în conformitate cu prezentul articol.
(6) Comisia publică pe site-ul său internet o listă a serviciilor tehnice notificate în conformitate cu prezentul articol și detalii în ceea ce le privește.
Articolul 45
Modificări ale desemnărilor
(1) În cazul în care o autoritate de omologare de desemnare a constatat sau a fost informată că un serviciu tehnic desemnat de aceasta nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul regulament sau că acesta nu își îndeplinește obligațiile, autoritatea de omologare de desemnare restricționează, suspendă sau retrage desemnarea, după caz, în funcție de gravitatea încălcării cerințelor sau a neîndeplinirii obligațiilor respective. Statul membru care a notificat acest serviciu tehnic informează Comisia în consecință, de îndată, cu privire la acest lucru. Comisia modifică în consecință informațiile publicate menționate la articolul 44 alineatul (6).
(2) În caz de restricționare, suspendare sau retragere a desemnării sau în cazul în care serviciul tehnic și-a încetat activitatea, autoritatea de omologare de desemnare ia măsurile necesare pentru a se asigura că dosarele serviciului tehnic respectiv sunt fie tratate de un alt serviciu tehnic, fie puse la dispoziția autorității de omologare de desemnare sau a autorităților de supraveghere a pieței, la cererea acestora.
Articolul 46
Contestarea competenței serviciilor tehnice
(1) Comisia investighează toate cazurile în care se îndoiește sau i se atrage atenția asupra unei îndoieli privind competența unui serviciu tehnic sau continuarea îndeplinirii de către un serviciu tehnic a cerințelor și responsabilităților care îi revin.
(2) Statul membru al autorității de omologare de desemnare prezintă Comisiei, la cerere, toate informațiile referitoare la temeiul desemnării sau al menținerii desemnării serviciului tehnic în cauză.
(3) Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate confidențial.
(4) În cazul în care constată că un serviciu tehnic nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește cerințele pentru desemnarea sa, Comisia informează în consecință statul membru al autorității de omologare de desemnare.
Comisia solicită statelor membre să suspende, să restricționeze sau să retragă desemnarea, după caz.
În cazul în care un stat membru nu ia măsurile corective necesare, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a decide restricționarea, suspendarea sau retragerea desemnării serviciilor tehnice în cauză. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 49 alineatul (2). Comisia notifică statului membru în cauză actele de punere în aplicare respective și actualizează în consecință informațiile publicate în temeiul articolului 44 alineatul (6).
Articolul 47
Obligații privind funcționarea serviciilor tehnice
(1) Serviciile tehnice prestează categoriile de activități pentru care au fost desemnate în numele autorității de omologare de desemnare și în conformitate cu procedurile de evaluare și încercare prevăzute în prezentul regulament.
(2) Serviciile tehnice supraveghează efectuarea încercărilor sau efectuează ele însele încercările necesare pentru omologarea sau pentru inspecțiile stabilite prin prezentul regulament. Serviciile tehnice nu efectuează încercări, evaluări sau inspecții pentru care nu au fost desemnate în mod corespunzător de către autoritatea lor de omologare.
(3) În orice circumstanță, serviciile tehnice întreprind următoarele acțiuni:
(a) permit autorității lor de omologare de desemnare să observe serviciul tehnic în timpul evaluării conformității, după caz; și
(b) fără a aduce atingere articolului 38 alineatul (10) și articolului 48, furnizează la cerere autorității lor de omologare de desemnare informațiile privind categoriile lor de activități care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(4) În cazul în care un serviciu tehnic constată că producătorul nu a îndeplinit cerințele stabilite în prezentul regulament, acesta informează în acest sens autoritatea de omologare de desemnare pentru ca autoritatea de omologare de desemnare să solicite producătorului să ia măsurile corective adecvate și, prin urmare, să nu elibereze certificatul de omologare de tip până când nu se iau măsurile corective adecvate de o manieră satisfăcătoare pentru autoritatea de omologare.
(5) În cazul în care, pe parcursul activității de monitorizare a conformității producției după eliberarea unui certificat de omologare de tip, un serviciu tehnic care acționează în numele autorității de omologare de desemnare constată că un echipament mobil fără destinație rutieră nu mai este în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează în acest sens autoritatea de omologare de desemnare. Autoritatea de omologare ia măsurile necesare, astfel cum este prevăzut la articolul 23.
Articolul 48
Obligațiile privind informarea ale serviciilor tehnice
(1) Serviciile tehnice informează autoritatea lor de omologare de desemnare în ceea ce privește:
(a) orice neconformitate observată care poate implica un refuz, o restricționare, o suspendare sau o retragere a certificatului de omologare de tip;
(b) orice circumstanță care afectează domeniul de aplicare și condițiile desemnării lor;
(c) orice cerere de informare cu privire la activitățile lor, primită de la autoritățile de supraveghere a pieței.
(2) La cererea autorității lor de omologare de desemnare, serviciile tehnice furnizează informații cu privire la activitățile efectuate în limita domeniului de aplicare al desemnării, precum și cu privire la orice altă activitate efectuată, inclusiv activitățile transfrontaliere și subcontractările.
CAPITOLUL XII
ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE ȘI ACTE DELEGATE
Articolul 49
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de ▌Comitetul tehnic – vehicule agricole ▌(TC-AV), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 167/2013. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 50
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (6), articolul 16 alineatul (2), articolul 22 alineatul (9), articolul 23 alineatul (6) și articolul 42 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani începând de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea respectivei perioade de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (6), la articolul 16 alineatul (2), la articolul 22 alineatul (9), la articolul 23 alineatul (6) și la articolul 42 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6) ▌Actele delegate adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (6), al articolului 16 alineatul (2), al articolului 22 alineatul (9), al articolului 23 alineatul (6) sau al articolului 42 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la data notificării actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
(7) Comisia adoptă actele delegate menționate la articolul 5 alineatul (6), la articolul 16 alineatul (2), la articolul 22 alineatul (9), la articolul 23 alineatul (6) și la articolul 42 până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
CAPITOLUL XIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 51
Modificarea Regulamentului (UE) 2019/1020
În anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1020 se adaugă următorul punct:"
„71. [Regulamentul XXX] «privind omologarea și supravegherea pieței echipamentelor mobile fără destinație rutieră care circulă pe drumurile publice și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020»”.
"
Articolul 52
Forumul pentru schimbul de informații privind respectarea legii
▌
(1) Forumul pentru schimbul de informații privind respectarea legii (denumit în continuare „forumul”), instituit de Comisie în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2018/858, tratează următoarele aspecte:
(a) aspecte legate de interpretarea uniformă a cerințelor prevăzute în prezentul regulament;
(b) rezultatele activităților legate de omologarea de tip și supravegherea pieței;
(c) aspecte de relevanță generală în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor prevăzute de prezentul regulament referitoare la evaluarea, desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice;
(d) încălcări săvârșite de operatorii economici;
(e) punerea în aplicare a măsurilor corective sau restrictive prevăzute în capitolul IX;
(f) planificarea, coordonarea și rezultatele activităților de supraveghere a pieței.
▌
(2) Articolul 11 alineatele (1), (4), (5), (6) și (7) din Regulamentul (UE) 2018/858 se aplică mutatis mutandis, ori de câte ori este relevant în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament. Părțile interesate implicate în aspecte de siguranță legate de circulația rutieră sunt invitate în calitate de observatori la forum.
(3) În sensul prezentului regulament:
(a) articolul 30 alineatul (2) și articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/1020 nu se aplică;
(b) trimiterile la „ADCO” de la articolul 11 alineatul (8), articolul 30 alineatele (1) și (3), articolul 31 alineatul (2) și articolul 33 din Regulamentul (UE) 2019/1020 se interpretează ca trimiteri la forum.
Articolul 53
Sancțiuni
(1) Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile sunt efective, proporționale și disuasive. Până la [OP: a se introduce data – ziua exactă care precedă data aplicabilității prezentului regulament], statele membre notifică respectivele dispoziții Comisiei și o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară cu privire la acestea.
(2) Tipurile de încălcări care fac obiectul sancțiunilor includ cel puțin:
(a) falsul în declarații în timpul procedurilor de omologare sau atunci când sunt impuse măsuri corective sau restrictive în conformitate cu capitolul IX;
(b) falsificarea rezultatelor încercărilor privind omologarea de tip, privind conformitatea în funcționare sau privind supravegherea pieței;
(c) nedeclararea datelor sau a specificațiilor tehnice care ar putea duce la rechemare sau la refuzarea ori retragerea certificatului de omologare UE de tip;
(d) refuzul de a acorda accesul la informații;
(e) punerea la dispoziție pe piață sau punerea în exploatare de către operatorii economici a unor echipamente mobile fără destinație rutieră care fac obiectul omologării, dar nu sunt omologate, sau falsificarea de către aceștia de documente sau marcaje în acest scop;
(f) cazurile în care operatorii economici nu își îndeplinesc obligațiile care le revin;
(g) neconformitatea serviciilor tehnice din punctul de vedere al cerințelor pentru desemnarea lor.
Articolul 54
Revizuire
(1) Până la ... [96 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative relevante.
(2) Raportul se bazează pe o consultare a părților interesate relevante și ține seama de orice standarde europene sau internaționale conexe și de informațiile menționate la alineatul (3).
(3) Până la ... [84 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre informează Comisia cu privire la:
(a) aplicarea procedurilor de omologare de tip și de supraveghere a pieței prevăzute în prezentul regulament;
(b) numărul de omologări UE de tip și de omologări UE individuale acordate în temeiul prezentului regulament ▌;
(c) cerințele naționale pentru omologarea națională de tip pentru serii mici, omologarea națională individuală și omologarea națională de tip, precum și numărul acestor omologări acordate începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Articolul 55
Dispoziții tranzitorii
Prin derogare de la prezentul regulament, până la 11 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre pot aplica orice legislație națională privind omologarea națională de tip a echipamentelor mobile fără destinație rutieră preconizate a circula pe drumurile publice în ceea ce privește echipamentele mobile fără destinație rutieră care sunt introduse pe piață între… [a se introduce data aplicării] și 11 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În această perioadă, producătorul poate alege fie să solicite omologarea UE de tip sau omologarea UE individuală, fie să respecte legislația națională relevantă.
Articolul 56
Intrare în vigoare și aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Începând cu [data intrării în vigoare], autoritățile naționale pot acorda omologarea UE de tip pentru un nou tip de echipament mobil fără destinație rutieră sau omologarea UE individuală pentru un nou echipament mobil fără destinație rutieră și, fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (6) și capitolului IX, nu interzic înmatricularea, introducerea pe piață sau punerea în exploatare a unui nou echipament mobil fără destinație rutieră în cazul în care echipamentul mobil fără destinație rutieră în cauză respectă prezentul regulament și actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, dacă un producător solicită acest lucru.
De îndată ce au acordat omologarea UE de tip pentru un nou tip de echipament mobil fără destinație rutieră sau omologarea UE individuală pentru un nou echipament mobil fără destinație rutieră în conformitate cu alineatul (1), autoritățile naționale nu refuză acordarea unei alte omologări UE de tip sau a unei alte omologări UE individuale în cazul în care echipamentul respectiv este în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, dacă un producător solicită acest lucru.
Regulamentul se aplică de la [OP: a se introduce data – 36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.]
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).
Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53).
Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1).
Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (JO L 96, 29.3.2014, p. 79).
Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).
Regulamentul (UE) 2023/1230 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2023 privind mașinile și de abrogare a Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 73/361/CEE a Consiliului (JO L 165, 29.6.2023, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).
Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (JO L 135, 23.5.2023, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
Modificarea Regulamentului (UE) 2016/2031 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește programele multianuale de anchetă, notificările privind prezența organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină, derogările temporare de la interdicțiile de import și cerințele speciale de import și stabilirea procedurilor de acordare a acestora, cerințele temporare de import pentru plante, produse vegetale și alte obiecte cu risc ridicat, stabilirea de proceduri pentru includerea pe listă a plantelor cu risc ridicat, conținutul certificatelor fitosanitare, utilizarea pașapoartelor fitosanitare și în ceea ce privește anumite cerințe de raportare pentru zonele demarcate și anchetele privind organismele dăunătoare (COM(2023)0661 – C9-0391/2023 – 2023/0378(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0661),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0391/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 decembrie 2023(1),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0035/2024),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește programele multianuale de anchetă, notificările privind prezența organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină, derogările temporare de la interdicțiile de import și cerințele speciale de import și stabilirea procedurilor de acordare a acestora, cerințele temporare de import pentru plante, produse vegetale și alte obiecte cu risc ridicat, stabilirea de proceduri pentru includerea pe listă a plantelor cu risc ridicat, conținutul certificatelor fitosanitare, utilizarea pașapoartelor fitosanitare și în ceea ce privește anumite cerințe de raportare pentru zonele demarcate și anchetele privind organismele dăunătoare(2)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),
întrucât:
▌
(1) Este nevoie de o mai mare claritate, transparență și coerență pentru a asigura punerea în aplicare corectă a Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului(5), deoarece plantele sănătoase sunt vitale pentru producția agricolă și horticolă durabilă și contribuie la securitatea și siguranța alimentară și pentru a proteja mediul de organismele dăunătoare.
(2) Regulamentul (UE) 2016/2031 stabilește norme privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor. Aceste norme includ clasificarea și includerea pe listă a organismelor dăunătoare reglementate, cerințele privind introducerea și circulația pe teritoriul Uniunii a anumitor plante, produse vegetale și a altor obiecte, anchetele, notificările focarelor, măsurile de eradicare a organismelor dăunătoare, dacă acestea sunt prezente pe teritoriul Uniunii, precum și certificarea.
(3) În plus, Regulamentul (UE) 2016/2031 conține o serie de cerințe de raportare în domeniul stabilirii zonelor demarcate și al anchetelor privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune, organismele dăunătoare prioritare și organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate, care ar trebui simplificate în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 16 martie 2023 intitulată „Competitivitatea pe termen lung a UE: perspectiva după 2030”.
(4) Cerințele de raportare joacă un rol esențial în asigurarea monitorizării corespunzătoare și a aplicării corecte a legislației. Cu toate acestea, este important ca aceste cerințe să fie raționalizate și să fie promovate proceduri armonizate, standardizate și digitalizate pentru a se asigura faptul că ele îndeplinesc scopul pentru care au fost instituite și pentru a reduce birocrația, limitând sarcina administrativă și financiară.
(5) În conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2016/2031, statele membre trebuie să notifice Comisiei și celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, numărul și amplasarea zonelor demarcate stabilite, organismele dăunătoare vizate și măsurile în cauză adoptate în acest sens în decursul anului calendaristic precedent.
(6) După cum a demonstrat experiența din cursul aplicării Regulamentului (UE) 2016/2031, este mai eficace, în scopul coordonării politicii fitosanitare la nivelul Uniunii, să se notifice zonele demarcate imediat după stabilirea lor. Notificarea imediată a zonelor demarcate de către un stat membru celorlalte state membre, Comisiei și operatorilor profesioniști contribuie la conștientizarea prezenței și a răspândirii organismului dăunător în cauză și la luarea deciziilor cu privire la măsurile următoare care trebuie adoptate. Prin urmare, articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2016/2031 ar trebui să stabilească obligația statelor membre de a notifica Comisiei și celorlalte state membre zonele demarcate imediat după stabilirea lor, împreună cu organismele dăunătoare în cauză și cu măsurile adoptate. O astfel de obligație nu adaugă nicio sarcină administrativă nouă, deoarece notificarea imediată a zonelor demarcate este o obligație existentă prevăzută la punctul 7.1 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 al Comisiei(6) și este practicată în prezent de toate statele membre. Stabilirea acestei obligații la articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2016/2031 va spori și mai mult claritatea cu privire la normele aplicabile privind zonele demarcate, în timp ce obligația respectivă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 ar trebui eliminată pentru a se evita suprapunerile dispozițiilor respective.
(7) În plus, după cum a demonstrat experiența dobândită ca urmare a aplicării articolului 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2016/2031, obligația statelor membre de a notifica Comisiei și celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, numărul și amplasarea zonelor demarcate stabilite, organismele dăunătoare vizate și măsurile în cauză adoptate în decursul anului calendaristic precedent nu face decât să adauge sarcini administrative, fără vreo valoare practică, obligației de notificare imediată a zonelor demarcate. Prin urmare, aceasta ar trebui eliminată din articolul respectiv.
(8) Din motive de consecvență cu modificarea articolului 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2016/2031, notificările menționate la articolul 19 alineatul (2) și eliminarea zonelor demarcate menționate la articolul 19 alineatul (4) ar trebui, de asemenea, efectuate prin sistemul electronic de notificare prevăzut la articolul 103 din regulamentul respectiv.
(9) Așa cum a demonstrat experiența dobândită, în anumite ocazii, statele membre au nevoie de asistență din partea experților pentru a putea lua măsuri rapide împotriva apariției unor noi focare de anumite organisme dăunătoare pe teritoriile lor. Prin urmare, ar trebui creată o echipă de urgențe fitosanitare a Uniunii (denumită în continuare „echipa”), cu scopul de a oferi statelor membre, la cererea acestora, asistență de urgență referitoare la măsurile care trebuie luate în temeiul articolelor 10-19, 27 și 28 din Regulamentul (UE) 2016/2031 în privința organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune și referitoare la măsurile care trebuie luate în temeiul articolului 30 din regulamentul respectiv. Pentru a proteja teritoriul Uniunii de posibilele focare din țările terțe care se învecinează cu teritoriul Uniunii sau care prezintă un risc fitosanitar iminent pentru teritoriul respectiv, echipa ar putea, de asemenea, să ofere țărilor terțe asistență de urgență, la cererea unuia sau a mai multor state membre și a țării terțe în cauză, în cazul focarelor, pe teritoriul lor, de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune și de organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 din regulamentul respectiv.
(10) Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a echipei, ar trebui stabilite norme privind numirea membrilor săi, componența sa și finanțarea acesteia de către Comisie. Pentru o mai bună coordonare și eficiență, membrii echipei ar trebui să fie numiți de Comisie, în consultare cu statele membre sau cu țările terțe în cauză, dintre experții propuși de statele membre, iar acești experți ar trebui să aibă diferite specializări în domeniul sănătății plantelor.
(11) În conformitate cu articolul 22 alineatul (3), cu articolul 24 alineatul (2) și cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031, statele membre trebuie să raporteze Comisiei și celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor care au fost efectuate în anul calendaristic precedent cu privire la prezența anumitor organisme dăunătoare pe teritoriul Uniunii. Acestea sunt organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune, organismele dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolelor 29 și 30 din Regulamentul (UE) 2016/2031, organismele dăunătoare prioritare și, respectiv, organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate. În plus, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031, statele membre trebuie, la cerere, să notifice Comisiei și celorlalte state membre programele multianuale de anchetă pe care le-au elaborat. Pentru a îmbunătăți raționalizarea și digitalizarea obligațiilor de raportare, articolele în cauză ar trebui modificate, adăugând dispoziții care prevăd că notificările respective trebuie transmise prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 103 din regulamentul respectiv.
(12) În conformitate cu articolul 23 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031, programele multianuale de anchetă se elaborează pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. Pentru a face față problemelor legate de punerea în aplicare a programului multianual de anchetă și pentru a reduce sarcina administrativă pentru autoritățile competente, această perioadă ar trebui prelungită la 10 ani, dar ar trebui revizuită și actualizată.
(13) Articolul 30 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031 prevede că, în cazul în care Comisia concluzionează că sunt îndeplinite criteriile în ceea ce privește organismele dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune, prevăzute în secțiunea 2 subsecțiunea 3 din anexa I la regulamentul respectiv, aceasta trebuie să adopte imediat, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru o perioadă limitată în ceea ce privește riscurile prezentate de organismul dăunător în cauză.
(14) În cursul punerii în aplicare a acestei dispoziții, anumite state membre și-au exprimat îndoielile cu privire la domeniul de aplicare precis al termenului „măsuri” și în special cu privire la acțiunile întreprinse în contextul importurilor sau al circulației interne a mărfurilor, pentru a preveni intrarea și răspândirea organismului dăunător în cauză pe teritoriul Uniunii. Prin urmare și din motive de claritate și exhaustivitate juridică, articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 ar trebui modificat pentru a indica în mod specific că măsurile respective pot include interzicerea introducerii, circulației sau deținerii, multiplicării sau eliberării organismului dăunător în cauză pe teritoriul Uniunii, precum și cerințe privind introducerea și circulația pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte. Cu toate acestea, în temeiul articolelor 8 și 48 din regulamentul respectiv, ar trebui să se permită în continuare să se acorde derogări de la interdicțiile respective, dacă este necesar, de exemplu, pentru activitățile de cercetare sau de ameliorare relevante referitoare la rezistență sau toleranță.
(15) Articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/2031 prevede că, în cazul în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost introduse sau au circulat pe teritoriul Uniunii cu încălcarea alineatului (1) de la articolul respectiv, statele membre trebuie să adopte măsurile necesare, astfel cum se menționează în legislația Uniunii privind controalele oficiale, și să notifice Comisia și celelalte state membre prin intermediul sistemului electronic de notificare prevăzut la articolul 103 din regulamentul respectiv. Articolul menționat stabilește cerința de a preveni prezența organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune pe respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(16) Cu toate acestea, nu există nicio cerință de notificare a nerespectării acestor norme la articolul 37 din Regulamentul (UE) 2016/2031, care se referă la măsurile de prevenire a prezenței organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină (ODRNC) pe plantele destinate plantării peste pragurile precizate atunci când sunt introduse sau circulă pe teritoriul Uniunii.
Prin urmare, articolul 37 din Regulamentul (UE) 2016/2031 ar trebui modificat, prevăzându-se că, în cazul nerespectării cerințelor privind ODRNC-urile, statele membre adoptă măsurile necesare ▌ și notifică Comisia, celelalte state membre și țara terță în cauză prin intermediul sistemului electronic de notificare menționat la articolul 103 din Regulamentul (UE) 2016/2031.
(17) În consecință, articolul 104 din Regulamentul (UE) 2016/2031, care se referă la notificările în caz de prezență a organismelor dăunătoare, ar trebui să includă și o trimitere la articolul 37 alineatul (10) din regulamentul respectiv.
(18) Competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește completarea prezentului regulament prin stabilirea procedurilor care trebuie respectate pentru includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte cu risc ridicat în temeiul articolului 42 alineatul (1). Această procedură ar trebui să includă toate elementele următoare: pregătirea dovezilor respective pentru evaluarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte cu risc ridicat; acțiunile care urmează să fie întreprinse după primirea dovezilor respective; procedurile ▌ evaluării ▌ respective; gestionarea dosarelor privind confidențialitatea și protecția datelor. Acest lucru este necesar deoarece experiența a demonstrat că o procedură specifică în ceea ce privește includerea pe listă a plantelor cu risc ridicat ar putea garanta transparența și coerența pentru statele membre, țările terțe și operatorii profesioniști în cauză.
(19) În anumite cazuri este oportun să se permită introducerea pe teritoriul Uniunii a anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte din anumite țări terțe, prin derogare de la interdicția stabilită în temeiul articolului 40 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau de la cerințele speciale și echivalente stabilite prin actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 41 alineatul (2). Plantele, produsele vegetale și alte obiecte vizate sunt enumerate în prezent în anexele VI și, respectiv, VII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072(7). Aceste cazuri sunt cele în care Comisia a primit dovezi care justifică adoptarea unor derogări temporare cu cerințe echivalente celor menționate la articolul 41 din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau mai stricte decât acestea sau o țară terță a depus o cerere pentru o ▌ derogare ▌ și a furnizat garanții scrise potrivit cărora măsurile pe care le aplică pe teritoriul său sunt eficace în reducerea riscului aferent acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte, iar o evaluare ▌ a riscurilor a arătat că riscul pentru teritoriul Uniunii poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea anumitor măsuri temporare prevăzute la punctele 2 și 3 din secțiunea 1 a anexei II la Regulamentul (UE) 2016/2031.
(20) Din motive de claritate, consecvență și transparență, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să prevadă astfel de derogări. Din motive de exhaustivitate, aceste acte ar trebui, de asemenea, să stabilească măsurile temporare și proporționale care sunt necesare pentru a reduce riscul fitosanitar la un nivel acceptabil ▌.
(21) Pentru a asigura revizuirea lor în timp util, perioada în care se aplică toate aceste acte de punere în aplicare nu ar trebui să depășească cinci ani. În cazuri excepționale, dacă acest lucru este justificat pe baza unei evaluări actualizate, ar trebui să fie posibil ca perioada respectivă de până la cinci ani să fie reînnoită, iar derogarea în cauză să facă obiectul unor condiții modificate pentru a aborda orice risc fitosanitar.
(22) În plus, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește completarea Regulamentului (UE) 2016/2031 cu elemente referitoare la procedura care trebuie urmată pentru a acorda derogări temporare de la articolul 40 alineatul (2) și de la articolul 41 alineatul (2). Acest lucru este necesar deoarece experiența dobândită de la adoptarea Regulamentul (UE) 2016/2031 a arătat că este necesară o procedură standardizată pentru acordarea unor astfel de derogări temporare pentru a garanta statelor membre, țărilor terțe și operatorilor profesioniști în cauză transparența și coerența.
(23) În conformitate cu articolul 42 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/2031, o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect trebuie eliminat(ă) de pe lista plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte cu risc ridicat dacă se concluzionează, pe baza unei evaluări a riscurilor, că introducerea lor pe teritoriul Uniunii trebuie să facă obiectul unei interdicții sau al unor cerințe speciale ori să nu facă obiectul niciunei cerințe. Cu toate acestea, după cum a demonstrat experiența aplicării articolului respectiv, în anumite cazuri introducerea acestor mărfuri pe teritoriul Uniunii ar putea face obiectul unor măsuri speciale care să reducă riscul fitosanitar la un nivel acceptabil, în timp ce pentru unele dintre organismele dăunătoare relevante nu s-a efectuat încă o evaluare completă. Din acest motiv, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a elimina plantele, produsele vegetale sau alte obiecte de pe lista plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte cu risc ridicat adoptată în temeiul articolului 42 alineatul (3), dacă ele prezintă un risc fitosanitar care nu este încă pe deplin evaluat și nu a fost încă adoptat niciun act de punere în aplicare pentru acestea în temeiul articolului 42 alineatul (4). Pentru a reduce orice risc fitosanitar la un nivel acceptabil, aceste acte ar trebui să stabilească măsuri temporare privind introducerea respectivelor plante, produse vegetale și alte obiecte pe teritoriul Uniunii, care ar trebui limitate la perioada adecvată și rezonabilă necesară pentru a realiza evaluarea completă. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(8).
▌
(24) În conformitate cu articolul 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/2031, Comisia trebuie să stabilească cerințe echivalente, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, la cererea unei anumite țări terțe, dacă țara terță în cauză asigură, prin aplicarea, sub controlul său oficial, a uneia sau a mai multor măsuri specifice, un nivel de protecție fitosanitară care este echivalent cu cerințele speciale cu privire la circulația pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor materiale vizate.
(25) Experiența dobândită în punerea în aplicare a acestei dispoziții a demonstrat că stabilirea unor cerințe echivalente numai cu cerințele speciale în ceea ce privește circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii nu este nici adecvată, nici posibilă atunci când astfel de cerințe privind circulația nu există. Acesta este un caz frecvent întâlnit în practică, în care normele Uniunii se referă la organisme dăunătoare care sunt prezente numai în țări terțe, nu și pe teritoriul Uniunii și în care au fost adoptate numai cerințe pentru introducerea mărfurilor pe teritoriul Uniunii.
(26) Din acest motiv, nivelul de protecție fitosanitară solicitat din partea țării terțe în cauză ar trebui să fie, de asemenea, echivalent cu cerințele speciale aplicabile în ceea ce privește introducerea pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte vizate din toate țările terțe sau din anumite țări terțe.
(27) În conformitate cu articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031, certificatul fitosanitar trebuie să precizeze la rubrica „Declarație suplimentară” cerința specifică care este îndeplinită, ori de câte ori actul de punere în aplicare respectiv, adoptat în temeiul articolului 28 alineatele (1) și (2), al articolului 30 alineatele (1) și (3), al articolului 37 alineatul (2), al articolului 41 alineatele (2) și (3) și al articolului 54 alineatele (2) și (3), permite mai multe opțiuni diferite în ceea ce privește aceste cerințe. Specificația respectivă trebuie să includă textul integral al cerinței relevante.
(28) Punerea în practică a Regulamentului (UE) 2016/2031 a demonstrat că certificatele fitosanitare ar trebui să indice, de asemenea, trimiterea la cerințele adoptate în temeiul articolului 37 alineatul (4) din regulament, și anume măsurile de prevenire a prezenței ODRNC-urilor pe plantele destinate plantării în cauză, astfel cum se menționează la articolul 36 litera (f) din regulamentul respectiv, în cazul în care dispoziția respectivă prevede mai multe opțiuni diferite pentru astfel de cerințe. Acest lucru este în concordanță cu abordarea privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune, întrucât articolul 71 alineatul (2) din regulamentul respectiv face referire la actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 41 alineatele (2) și (3). De asemenea, acest lucru va oferi mai multă claritate și securitate juridică autorităților competente, operatorilor profesioniști și țărilor terțe în ceea ce privește aplicarea normelor privind ODRNC-urile și plantele destinate plantării în cauză.
(29) Din acest motiv, articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031 ar trebui să includă o trimitere la actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 37 alineatul (4). În plus, trimiterea la articolul 37 alineatul (2) ar trebui eliminată, deoarece nu este relevantă pentru conținutul declarației suplimentare a unui certificat fitosanitar. Comisia ar trebui să se asigure că, până la data aplicării dispoziției respective, normele privind prezența ODRNC-urilor pe plantele destinate plantării sunt actualizate prin adaptarea cerințelor relevante stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072.
(30) Articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 prevede că nu este necesar un pașaport fitosanitar pentru circulația plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte furnizate direct unui utilizator final, inclusiv grădinarilor amatori. Totuși această derogare nu se aplică utilizatorilor finali care primesc respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte prin vânzări prin contracte la distanță.
(31) Experiența dobândită de la adoptarea Regulamentului (UE) 2016/2031 a arătat că, în anumite cazuri, este oportun ca anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte să nu fie însoțite de un pașaport fitosanitar, chiar dacă sunt distribuite prin vânzări la distanță. Prin urmare, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a-i permite să dispună că articolul 81 alineatul (1) litera (a) nu se aplică, în anumite condiții, anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte distribuite prin vânzări prin contracte la distanță. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(32) În conformitate cu articolul 88 din Regulamentul (UE) 2016/2031, pașapoartele fitosanitare trebuie să fie aplicate de către operatorii profesioniști în cauză pe unitatea de comerț de plante, produse vegetale și alte obiecte vizate înainte ca acestea să circule pe teritoriul Uniunii în temeiul articolului 79 sau către o zonă protejată ori în interiorul acesteia în conformitate cu articolul 80 din Regulamentul (UE) 2016/2031. În cazul în care respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte circulă într-un pachet, o legătură sau un container, pașaportul fitosanitar se aplică pe pachetul, legătura sau containerul respectiv.
(33) Practicile comerciale bazate pe Regulamentul (UE) 2016/2031 au demonstrat că, în anumite cazuri, nu este fezabil din punct de vedere practic să se aplice pașapoarte fitosanitare pe unitățile comerciale ale anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte din cauza dimensiunii, a formei sau a altor caracteristici specifice ▌. În schimb, unitățile comerciale ale acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte ar trebui să poată circula pe teritoriul Uniunii cu un pașaport fitosanitar asociat cu acestea în alt mod decât prin aplicare fizică. Cerințele Regulamentului (UE) 2016/2031 privind eliberarea pașapoartelor fitosanitare pentru plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză trebuie să rămână aplicabile.
(34) Prin urmare, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a permite ca anumite plante, produse vegetale și alte obiecte să circule fără un pașaport fitosanitar aplicat pe unitățile lor comerciale, din cauza dimensiunii, a formei, a modului de ambalare sau a altor caracteristici specifice care fac ca aplicarea să fie nepractică. În acest sens, este necesar să se stabilească modalitățile prin care să se asigure că pașaportul fitosanitar rămâne în uz, deși nu este aplicat, și se referă în continuare la plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză ▌. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(35) Articolul 94 din Regulamentul (UE) 2016/2031 prevede eliberarea pașapoartelor fitosanitare la punctele de control la frontieră pentru a înlocui certificatele fitosanitare pentru plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse pe teritoriul Uniunii. În loc să elibereze pașapoarte fitosanitare la punctele de control la frontieră, statele membre sunt deja autorizate să înlocuiască certificatul fitosanitar cu o copie certificată a certificatului fitosanitar original care să însoțească circulația plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect până la momentul eliberării pașaportului fitosanitar. Pentru a contribui la procesul de digitalizare, a reduce sarcina administrativă și a utiliza mai mult sistemul electronic de notificare menționat la articolul 103 din regulamentul respectiv, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a folosi în astfel de cazuri informațiile existente în sistemul respectiv, cu condiția ca certificatul fitosanitar electronic sau o copie digitală a certificatului fitosanitar să fie accesibil(ă) în sistemul respectiv și să fie prezentat(ă) la cererea autorităților competente. Având în vedere garanțiile oferite prin sistemul electronic de notificare pentru accesul securizat la documente, opțiunea introdusă mai sus nu ar trebui să mai fie limitată la teritoriul statului membru în care au fost efectuate controalele fitosanitare la import. Din motive similare, această limitare la teritoriul statului membru nu ar mai trebui să se mai aplice utilizării copiilor certificate.
(36) În conformitate cu articolul 99 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a regulamentului respectiv prin stabilirea elementelor pe care trebuie să le conțină atestările oficiale specifice pentru plante, produse vegetale sau alte obiecte, altele decât materialele de ambalaj din lemn, care sunt impuse de standardele internaționale aplicabile. De la adoptarea Regulamentului (UE) 2016/2031, nu au fost adoptate astfel de standarde internaționale și nicio organizație internațională nu desfășoară în prezent nicio activitate pregătitoare pentru elaborarea unor astfel de standarde. Prin urmare și în absența unor astfel de standarde internaționale, nu este posibil, în temeiul articolului 99 din Regulamentul (UE) 2016/2031, să se adopte un act delegat care să stabilească elementele necesare pentru atestările oficiale în cauză. Din cauza lipsei unui astfel de act delegat, introducerea pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte relevante nu poate avea loc cu respectivele atestări oficiale ca alternative la certificatele fitosanitare.
(37) În plus, în conformitate cu anumite acte de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivelor 77/93/CEE(9) și 2000/29/CE(10) ale Consiliului, plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt încă introduse pe teritoriul Uniunii însoțite de atestări oficiale, altele decât certificatele fitosanitare, eliberate în mai multe țări terțe. Actele respective sunt, în special, Deciziile 93/365/CEE(11), 93/422/CEE(12), 93/423/CEE(13) ale Comisiei și Decizia de punere în aplicare 2013/780/UE(14). Aceste decizii au fost adoptate în absența oricăror standarde internaționale corespunzătoare.
(38) Experiența dobândită ca urmare a aplicării Regulamentului (UE) 2016/2031 și a deciziilor menționate, care sunt încă în vigoare, indică faptul că aceste atestări oficiale oferă garanții adecvate pentru protecția fitosanitară a teritoriului Uniunii, în pofida faptului că nu au existat vreodată standarde internaționale corespunzătoare. Din acest motiv și pentru a asigura utilizarea în continuare a atestărilor oficiale în temeiul Regulamentului (UE) 2016/2031, ar trebui eliminată de la articolul 99 alineatul (1) condiția ca elementele respectivului act delegat să fie impuse de standardele internaționale aplicabile.
(39) În conformitate cu articolul 103 din Regulamentul (UE) 2016/2031, Comisia trebuie să instituie un sistem electronic pentru transmiterea de notificări de către statele membre. Pentru a se asigura că un astfel de sistem electronic ar putea fi aplicabil și pentru transmiterea de rapoarte, cum ar fi rapoartele referitoare la anchetele privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune, organismele dăunătoare prioritare, organismele dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolelor 29 și 30 din Regulamentul (UE) 2016/2031 și organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate, ar trebui modificată prima teză de la articolul menționat pentru a include și transmiterea de rapoarte de către statele membre. Acest lucru este necesar pentru a raționaliza sistemul de raportare și pentru a consolida procesul de digitalizare a măsurilor fitosanitare.
(40) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/2031 ar trebui modificat în consecință.
(41) De la aplicarea Regulamentului (UE) 2016/2031 și a Regulamentului (UE) 2017/625(15), experiența dobândită a demonstrat că notificarea lipsei certificatului fitosanitar sau a altor atestări oficiale în cazul plantelor, al produselor vegetale sau al altor obiecte introduse în Uniune prin bagajele personale ale pasagerilor sau prin serviciile poștale destinate consumului sau utilizării personale crește sarcina administrativă a autorităților competente în mod disproporționat față de riscul fitosanitar în cauză. Așadar, notificarea transporturilor respective, dacă fac obiectul măsurilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2017/625, ar trebui să fie exceptată de la aplicarea articolului 66 alineatul (5) din regulamentul respectiv în cazul în care neconformitatea se referă la certificatul fitosanitar sau la alte atestări oficiale, așa cum sunt menționate la articolul 99 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031. Cu toate acestea, pentru a asigura o imagine de ansamblu corectă asupra originii și naturii neconformităților în fiecare stat membru, autoritățile competente ar trebui să țină o evidență a acestor neconformități și ar trebui să transmită anual Comisiei și autorităților competente din celelalte state membre un raport care conține un rezumat al acestor evidențe. Pentru a îmbunătăți raționalizarea și digitalizarea obligațiilor de raportare, rapoartele respective ar trebui transmise prin Sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC), așa cum se menționează la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625.
(42) Pentru a permite țărilor terțe și operatorilor profesioniști ai acestora să se adapteze la noile norme referitoare la eliberarea certificatelor fitosanitare în ceea ce privește conformitatea cu normele respective referitoare la ODRNC-uri, modificarea articolului 71 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031 ar trebui să se aplice de la ... [18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament],
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Modificări aduse Regulamentului (UE) 2016/2031
Regulamentul (UE) 2016/2031 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 18 alineatul (6), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„(6) Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre zonele demarcate imediat după stabilirea lor, împreună cu organismele dăunătoare vizate și cu măsurile în cauză adoptate. Aceste notificări se efectuează prin intermediul sistemului electronic de notificare menționat la articolul 103. ”;
"
2. La articolul 19, se adaugă următorul alineat:"
„(8) Notificările menționate la alineatul (2) și eliminarea zonelor demarcate menționate la alineatul (4) din prezentul articol se efectuează prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 103.”
"
3. Se introduce următorul articol:"
„Articolul 19a
Echipa de urgențe fitosanitare
(1) Se creează o echipă de urgențe fitosanitare a Uniunii (denumită în continuare „echipa”), formată din experți, cu scopul de a oferi statelor membre, la cererea acestora, asistență urgentă cu privire la măsurile care trebuie luate în temeiul articolelor 10-19, 27 și 28 din Regulamentul (UE) 2016/2031 privind noile focare de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune și de organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 din respectivul regulament. În cazuri bine justificate, echipa poate, de asemenea, să ofere asistență urgentă țărilor terțe care se învecinează cu teritoriul Uniunii sau care prezintă un risc fitosanitar iminent pentru teritoriul respectiv, la cererea unuia sau mai multor state membre și a țării terțe în cauză, în ceea ce privește focarele de pe teritoriul lor de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune și de organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 din respectivul regulament.
Pentru fiecare caz de asistență, Comisia numește anumiți membri ai echipei, pe baza expertizei acestora și în consultare cu statul membru sau țara terță în cauză.
Asistența poate cuprinde, în special:
(a)
asistență științifică, tehnică și managerială la fața locului sau la distanță în ceea ce privește eradicarea organismelor dăunătoare în cauză, prevenirea răspândirii lor și alte măsuri, în strânsă cooperare și colaborare cu autoritățile competente ale statului membru sau ale țării terțe vizate de focarele de organisme dăunătoare sau de suspiciunea de apariție a acestora;
(b)
consiliere științifică specifică privind metodele de diagnosticare adecvate, în coordonare cu laboratorul de referință relevant al Uniunii Europene menționat la articolul 94 din Regulamentul (UE) 2017/625 și cu alte laboratoare de referință, după caz;
(c)
asistență specifică pentru a sprijini coordonarea între autoritățile competente ale statelor membre sau ale țărilor terțe și cu laboratoarele respective, după caz.
Conținutul, condițiile și calendarul asistenței respective sunt stabilite de Comisie în acord cu statul membru sau țara terță în cauză și cu statul (statele) membru (membre) care trimite (trimit) expertul (experții).
(2) Statele membre pot prezenta Comisiei lista experților pe care îi propun pentru a fi desemnați ca membri ai echipei și pot actualiza lista respectivă. Cu această ocazie, statele membre furnizează toate informațiile relevante despre profilul profesional și domeniul de expertiză ale fiecărui expert propus.
(3) Membrii echipei au dreptul la o indemnizație pentru participarea lor la activitățile echipei la fața locului și, după caz, pentru îndeplinirea funcției de șef de echipă sau de raportor pentru o chestiune specifică a misiunii.
Comisia plătește această indemnizație și rambursează cheltuielile de deplasare și de ședere în conformitate cu normele de rambursare a cheltuielilor de deplasare și de ședere și a altor cheltuieli ale experților.”
"
4. La articolul 22 alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Statele membre raportează Comisiei și celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menționate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Aceste rapoarte cuprind informații cu privire la locul în care au fost efectuate anchetele, calendarul anchetelor, organismele dăunătoare și plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, numărul de inspecții și de eșantioane prelevate și constatarea prezenței în ce privește fiecare dăunător în cauză. Rapoartele respective se transmit către sistemul electronic de transmitere a notificărilor și a rapoartelor menționat la articolul 103, instituit de Comisie în acest scop.”
"
5. Articolul 23 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1), paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:"
„Programele multianuale de anchetă se stabilesc pentru o perioadă de cinci până la zece ani. Respectivele programe sunt revizuite și actualizate pe baza normelor aplicabile și a situației fitosanitare a teritoriului în cauză.”
"
(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) La cererea Comisiei, statele membre notifică programele multianuale de anchetă pe care le-au elaborat. Notificările respective se transmit către sistemul electronic pentru transmiterea notificărilor și a rapoartelor menționat la articolul 103.”
"
6. La articolul 24, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Statele membre raportează Comisiei și celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menționate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Rapoartele respective se transmit către sistemul electronic pentru transmiterea notificărilor și a rapoartelor menționat la articolul 103.”
"
7. La articolul 25, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
„(3) Planurile de urgență pot fi combinate pentru mai multe organisme dăunătoare prioritare cu structură biologică similară și o gamă similară de specii gazdă. În aceste cazuri, planul de urgență conține o parte generală, comună pentru toate organismele dăunătoare prioritare, vizate de acesta, și părți specifice pentru fiecare organism dăunător prioritar în cauză. În mod similar, statele membre pot coopera pentru a-și sincroniza planurile pentru anumite specii, dacă este cazul pentru speciile de organisme dăunătoare prioritare care au structură biologică similară și a căror răspândire se suprapune sau se învecinează.”
"
8. La articolul 30 alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
„Măsurile respective, dacă este cazul, pun în aplicare, în mod specific pentru fiecare organism dăunător în cauză, una sau mai multe dintre dispozițiile menționate la articolul 28 alineatul (1) literele (a)-(g). Acestea pot include interzicerea introducerii, circulației sau deținerii, multiplicării sau eliberării organismului dăunător pe teritoriul Uniunii și/sau cerințe privind introducerea și circulația pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte.”
"
9. La articolul 34, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menționate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Notificările respective se transmit către sistemul electronic pentru transmiterea notificărilor și a rapoartelor menționat la articolul 103.”
"
10. La articolul 37, se adaugă următorul alineat:"
„(10) În cazul în care plantele destinate plantării au fost introduse sau au circulat pe teritoriul Uniunii cu nerespectarea alineatului (1) din prezentul articol, statele membre adoptă măsurile necesare ▌ și notifică nerespectarea și măsurile Comisiei și celorlalte state membre prin intermediul sistemului electronic pentru transmiterea notificărilor și a rapoartelor menționat la articolul 103.
Statele membre notifică, de asemenea, măsurile respective țării terțe din care au fost introduse pe teritoriul Uniunii plantele destinate plantării.”
"
11. La articolul 42 alineatul (1) se adaugă următoarele paragrafe:"
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, un act delegat de completare a prezentului regulament prin stabilirea procedurii de întocmire a listei plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte cu risc ridicat.
Procedura respectivă trebuie să prevadă toate elementele următoare:
(a)
pregătirea dovezilor respective pentru evaluarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte cu risc ridicat;
(b)
acțiunile care urmează să fie întreprinse după primirea dovezilor respective;
(c)
procedurile evaluării respective;
(d)
gestionarea dosarelor privind confidențialitatea și protecția datelor.”
"
12. Se introduce următorul articol:"
„Articolul 42a
Derogări temporare de la interdicțiile prevăzute la articolele 40 și 42 și de la cerințele menționate la articolul 41
(1) Prin derogare de la articolul 40 alineatul (1) și de la articolul 41 alineatul (1), Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, derogări temporare de la interdicția prevăzută la articolul 40 alineatul (1) și de la cerințele speciale și echivalente menționate la articolul 41 alineatul (2), în ceea ce privește introducerea pe teritoriul Uniunii a anumitor plante, produse vegetale și alte obiecte originare din una sau mai multe țări terțe care prezintă un risc fitosanitar care nu este încă evaluat pe deplin.
Respectivele acte de punere în aplicare:
(a)
stabilesc măsuri temporare privind introducerea acestor plante, produse vegetale și alte obiecte pe teritoriul Uniunii, în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea 2 din anexa II și
(b)
modifică părțile respective din actul de punere în aplicare menționat la articolul 40 alineatul (2) și la articolul 41 alineatul (2), prin introducerea unei trimiteri la derogarea privind planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză.
(2) Derogările temporare menționate la alineatul (1) pot fi adoptate numai dacă au fost îndeplinite următoarele condiții:
(a)
(i) Comisia a primit dovezi care justifică adoptarea unor derogări temporare cu cerințe echivalente sau mai stricte decât cele menționate la articolul 41 sau (ii) țara terță în cauză a transmis Comisiei o cerere care conține garanții oficiale scrise pentru aplicarea pe teritoriul său, înainte și în momentul depunerii cererii, a măsurilor care sunt necesare pentru abordarea riscului fitosanitar respectiv și
(b)
o evaluare ▌ a arătat că respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte prezintă un risc care poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor necesare cu privire la riscul fitosanitar în cauză.
(3) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, un act delegat de completare a prezentului regulament în ceea ce privește procedura care trebuie urmată pentru acordarea derogărilor temporare menționate la alineatul (1). Respectivul act delegat trebuie să prevadă următoarele elemente ale procedurii:
(a)
pregătirea, conținutul și prezentarea cererilor și a dosarelor respective de către țările terțe în cauză;
(b)
acțiunile care trebuie întreprinse după primirea cererilor și dosarelor respective, inclusiv, după caz, consultarea organismelor științifice sau luarea în considerare a avizelor sau studiilor științifice.
(c)
gestionarea cererilor și a dosarelor privind confidențialitatea și protecția datelor.
(4) Prin derogare de la articolul 42 alineatul (2), Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, derogări temporare de la actele menționate la articolul 42 alineatul (3), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
riscul fitosanitar al plantelor, al produselor vegetale sau al altor obiecte cu risc ridicat nu este încă evaluat pe deplin;
(b)
o evaluare provizorie a arătat că respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte prezintă un risc care poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor necesare cu privire la riscul fitosanitar în cauză;
(c)
nu a fost încă adoptat niciun act de punere în aplicare în temeiul articolului 42 alineatul (4) în ceea ce privește plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză.
Respectivele acte de punere în aplicare stabilesc măsuri temporare care sunt necesare pentru a reduce riscul fitosanitar la un nivel acceptabil în ceea ce privește introducerea respectivelor plante, produse vegetale și alte obiecte în Uniune.
(5) Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1) ▌ și (4) prevăd raportarea anuală din partea țării terțe în cauză cu privire la aplicarea măsurilor temporare respective. În cazul în care raportul în cauză conduce la concluzia că riscul în cauză nu este abordat în mod corespunzător prin măsurile raportate, actul care prevede măsurile respective se abrogă sau se modifică imediat, după caz.
(6) Perioada de aplicare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (1) nu depășește cinci ani. Cu toate acestea, perioada respectivă poate fi reînnoită, iar derogarea în cauză poate face obiectul unor condiții modificate, dacă acest lucru este justificat pe baza unei evaluări actualizate.
(7) Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1) ▌ și (4) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 107 alineatul (2).”
"
13. La articolul 44 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"
„(a) țara terță în cauză asigură, prin aplicarea, sub controlul său oficial, a uneia sau a mai multor măsuri specifice, un nivel de protecție fitosanitară care este echivalent cu cerințele speciale cu privire la introducerea și/sau circulația pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte vizate din alte țări terțe;”
"
14. La articolul 71, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Certificatul fitosanitar precizează la rubrica „Declarație suplimentară” cerința specifică care este îndeplinită, ori de câte ori actul de punere în aplicare respectiv, adoptat în temeiul articolului 28 alineatele (1) și (2), al articolului 30 alineatele (1) și (3), al articolului 37 alineatul (4), al articolului 41 alineatele (2) și (3) și al articolului 54 alineatele (2) și (3), permite mai multe opțiuni diferite în ceea ce privește aceste cerințe. Specificația respectivă include textul integral al cerinței relevante. În cazul uneia sau mai multor categorii de plante destinate plantării, așa cum se menționează la articolul 37 alineatul (7), în legătură cu organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune, specificația respectivă include textul integral al opțiunii aplicabile pentru categoria în cauză.”
"
15. La articolul 81, se adaugă următorul alineat:"
„(3) Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cazurile în care dispoziția menționată la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol nu se aplică anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte distribuite prin vânzări prin contracte la distanță. Respectivele acte de punere în aplicare pot preciza anumite condiții pentru aplicarea dispoziției. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 107 alineatul (2).”
"
16. La articolul 88 se adaugă următoarele alineate:"
„Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili dispoziții referitoare la:
(a)
stabilirea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte care, prin derogare de la primul paragraf, pot circula pe teritoriul Uniunii cu un pașaport fitosanitar asociat cu acestea într-un alt mod decât prin aplicare fizică, din cauza dimensiunii, a formei sau a modului de ambalare, care fac această aplicare imposibilă sau foarte dificilă și
(b)
prevederea unor norme care să garanteze că pașaportul fitosanitar în cauză, deși nu este aplicat, se referă în continuare la respectivele plante, produse vegetale și alte obiecte.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 107 alineatul (2).”
"
17. La articolul 94, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
„(2) Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, statele membre pot decide să înlocuiască un certificat fitosanitar la locul de intrare a unei plante, a unui produs vegetal sau a altui obiect în cauză pe teritoriul Uniunii cu (i) o copie certificată a certificatului fitosanitar original. Copia certificată a certificatului fitosanitar original se eliberează de autoritatea competentă și însoțește circulația plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză numai până în momentul în care se eliberează pașaportul fitosanitar sau (ii) informațiile conținute în sistemul electronic de notificare menționat la articolul 103, cu condiția ca certificatul fitosanitar electronic sau o copie digitală a certificatului fitosanitar să fie accesibil(ă) în acest sistem și să fie prezentat(ă) la cererea autorităților competente în timpul circulației plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză până în momentul în care se eliberează pașaportul fitosanitar.”
"
18. La articolul 99, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"
„(1) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate de completare a prezentului regulament prin care se stabilesc elementele pe care trebuie să le conțină atestările oficiale, specifice pentru plante, produse vegetale sau alte obiecte, altele decât materialele de ambalaj din lemn, ca dovadă a punerii în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul articolului 28 alineatul (1) sau (2), al articolului 30 alineatul (1) sau (3), al articolului 41 alineatul (2) sau (3), al articolului 44 sau al articolului 54 alineatul (2) sau (3).”
"
19. La articolul 103, prima teză se înlocuiește cu următorul text:"
„Comisia instituie un sistem electronic pentru transmiterea de notificări și rapoarte de către statele membre.”
"
20. La articolul 104 primul paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:"
„Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme specifice cu privire la efectuarea notificărilor menționate la articolul 9 alineatele (1) și (2), articolul 11, articolul 17 alineatul (3), articolul 18 alineatul (6), articolul 19 alineatele (2) și (8), articolul 28 alineatul (7), articolul 29 alineatul (3) primul paragraf, articolul 30 alineatul (8), articolul 33 alineatul (1), articolul 37 alineatul (10), articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (4), articolul 46 alineatul (4), articolul 49 alineatul (6), articolul 53 alineatul (4), articolul 54 alineatul (4), articolul 62 alineatul (1), articolul 77 alineatul (2) și articolul 95 alineatul (5).”
"
Articolul 2
Modificări aduse Regulamentului (UE) 2017/625
La articolul 66 din Regulamentul (UE) 2017/625 se introduce următorul alineat:"
„(5a) Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care fac obiectul măsurilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) și intră în Uniune prin bagajele personale ale pasagerilor sau prin serviciile poștale destinate consumului sau utilizării personale sunt exceptate de la obligația de notificare stabilită la alineatul (5) dacă neconformitatea se referă la lipsa certificatului fitosanitar sau a altei atestări oficiale, așa cum se menționează la articolul 99 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031.
Autoritățile competente țin o evidență a acestor neconformități și transmit anual Comisiei și autorităților competente din celelalte state membre un raport care conține un rezumat al acestor evidențe.
Raportul respectiv este transmis prin IMSOC.”
"
Articolul 3
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 1 punctul 14 se aplică de la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 al Comisiei din 30 septembrie 2019 de stabilire a normelor privind funcționarea sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale și a componentelor sistemice ale acestuia (Regulamentul IMSOC) (JO L 261, 14.10.2019, p. 37).
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de stabilire a unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 690/2008 al Comisiei și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2019 al Comisiei (JO L 319, 10.12.2019, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2011/182/oj?locale=ro).
Directiva 77/93/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în statele membre a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (JO L 26, 31.1.1977, p. 20).
Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).
Decizia 93/365/CEE a Comisiei din 2 iunie 1993 de autorizare a statelor membre să prevadă derogări de la anumite dispoziții ale Directivei 77/93/CEE a Consiliului privind lemnul de conifere tratat termic provenit din Canada și de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de indicatori ai lemnului tratat termic (JO L 151, 23.6.1993, p. 38).
Decizia 93/422/CEE a Comisiei din 22 iunie 1993 de autorizare a statelor membre să prevadă derogări de la anumite dispoziții ale Directivei 77/93/CEE a Consiliului privind lemnul de conifere uscat în cuptoare provenit din Canada și de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de indicatori ai lemnului uscat în cuptoare (JO L 195, 4.8.1993, p. 51).
Decizia 93/423/CEE a Comisiei din 22 iunie 1993 de autorizare a statelor membre să prevadă derogări de la anumite dispoziții ale Directivei 77/93/CEE a Consiliului privind lemnul de conifere uscat în cuptoare provenit din Statele Unite ale Americii și de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de indicatori ai lemnului uscat în cuptoare (JO L 195, 4.8.1993, p. 55).
Decizia de punere în aplicare 2013/780/UE a Comisiei din 18 decembrie 2013 de prevedere a unei derogări de la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) din Directiva 2000/29/CE a Consiliului în ceea ce privește lemnul tăiat decojit de Quercus L., Platanus L. și Acer saccharum Marsh. provenind din Statele Unite ale Americii (JO L 346, 20.12.2013, p. 61).
Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (JO L 095 7.4.2017, p. 1).
Transparența și integritatea activităților de rating de mediu, social și de guvernanță (ESG)
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și integritatea activităților de rating de mediu, social și de guvernanță (ESG) (COM(2023)0314 – C9-0203/2023 – 2023/0177(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0314),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0203/2023),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 4 octombrie 2023(1),
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 octombrie 2023(2),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 14 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0417/2023),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și integritatea activităților de rating de mediu, social și de guvernanță (ESG) și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088(3)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),
întrucât:
(1) La 25 septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat un nou cadru global de dezvoltare durabilă: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă(6), având ca element central obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD). Comunicarea Comisiei din 2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil”(7) face legătura între ODD și cadrul de politici al Uniunii, pentru a garanta că toate acțiunile și inițiativele de politică ale Uniunii, din cadrul acesteia, dar și de la nivel mondial, iau încă de la început în considerare ODD. Concluziile Consiliului European din 20 iunie 2017(8) au confirmat angajamentul Uniunii și al statelor membre față de punerea în aplicare a Agendei 2030 în mod complet, coerent, cuprinzător, integrat și eficient și în strânsă cooperare cu partenerii și cu alte părți interesate. În plus, Principiile ONU pentru investiții responsabile au peste 3 000 de semnatari, reprezentând active administrate în valoare de peste 100 de mii de miliarde EUR. La 11 decembrie 2019, Comisia a publicat comunicarea sa intitulată „Pactul verde european”(9). La 30 iunie 2021, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Legea europeană a climei, care consacră în dreptul Uniunii obiectivul stabilit în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” („Pactul verde european”) ca economia și societatea Uniunii să devină neutre din punct de vedere climatic până în 2050.
(2) Tranziția către o economie durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung și a durabilității economiei Uniunii, precum și a calității vieții cetățenilor din Uniune și pentru menținerea încălzirii globale cu mult sub pragul de 1,5 grade Celsius. Durabilitatea se află de multă vreme în centrul proiectului Uniunii, iar tratatele Uniunii recunosc dimensiunea sa socială și de mediu.
(3) Realizarea ODD-urilor în Uniune necesită direcționarea fluxurilor de capital spre investiții durabile. Este necesar să se exploateze pe deplin potențialul pieței interne pentru realizarea acestor obiective. În acest context, este esențial să se elimine obstacolele din calea unei circulații eficiente a capitalului către investiții durabile pe piața internă și să se prevină apariția unor astfel de obstacole, precum și să se stabilească norme și standarde, pe de o parte, pentru a promova finanțarea sustenabilă și, pe de altă parte, pentru a descuraja investițiile care pot avea un impact negativ asupra realizării ODD-urilor.
(4) Abordarea UE privind creșterea durabilă și favorabilă incluziunii este ancorată în cele 20 de principii ale Pilonului european al drepturilor sociale, pentru a asigura o tranziție echitabilă către acest obiectiv și politici care nu lasă pe nimeni în urmă. În plus, acquis-ul social al UE, inclusiv strategiile Uniunii egalității(10), prevede standarde în domeniul dreptului muncii, al egalității, al accesibilității, al sănătății și siguranței la locul de muncă și al combaterii discriminării.
(5) Piețele financiare joacă un rol esențial în canalizarea capitalului către investițiile necesare pentru realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă și mediu. În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile”(11), prin care își stabilește strategia privind finanțarea durabilă. Obiectivele respectivului plan de acțiune sunt integrarea factorilor de durabilitate în gestionarea riscurilor și reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii.
(6) În cadrul planului de acțiune, Comisia a comandat un studiu intitulat „Study on Sustainability Related Ratings, Data and Research” (Studiu privind ratingurile, datele și cercetarea legate de durabilitate)(12) pentru a face bilanțul evoluțiilor de pe piața produselor și serviciilor legate de durabilitate, pentru a identifica principalii participanți la piață și pentru a evidenția eventualele deficiențe. Studiul respectiv a furnizat un inventar și o clasificare a actorilor de pe piață, a produselor și serviciilor legate de durabilitate disponibile pe piață, precum și o analiză a utilizării și a calității percepute a produselor și serviciilor legate de durabilitate de către participanții la piață. Studiul a evidențiat existența conflictelor de interese, lipsa de transparență și de acuratețe a metodologiilor de rating de mediu, social și de guvernanță („ESG”) și lipsa de claritate în ceea ce privește terminologia și operațiunile furnizorilor de rating ESG.
(7) În cadrul Pactului verde european, Comisia a prezentat o strategie durabilă reînnoită. Strategia reînnoită privind finanțarea durabilă a fost adoptată la 6 iulie 2021(13).
(8) Ca acțiune subsecventă, Comisia a anunțat, în strategia reînnoită privind finanțarea durabilă, o consultare publică privind ratingurile ESG pentru a contribui la o evaluare a impactului. În cadrul consultării publice care a avut loc în 2022, părțile interesate au confirmat preocupările legate de lipsa de transparență a metodologiilor și obiectivelor ratingurilor ESG și de lipsa de claritate în ceea ce privește activitățile de rating ESG. Întrucât încrederea este esențială pentru funcționarea piețelor financiare, o astfel de lipsă de transparență și fiabilitate a ratingurilor ESG ar trebui abordată de urgență.
(9) La nivel internațional, Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare („IOSCO”) a emis, în noiembrie 2021, un raport care conține un set de recomandări privind furnizorii de ratinguri ESG și de produse de date ESG(14). Comisia și ESMA ar trebui să ia în considerare aplicarea recomandărilor IOSCO pentru ratingurile ESG publicate în noiembrie 2021 atunci când evaluează conformitatea unei jurisdicții dintr-o țară terță sau a unui furnizor de rating ESG cu cerințele prezentului regulament în vederea echivalării, a avizării sau a recunoașterii.
(10) Ratingurile ESG joacă un rol important pe piețele de capital mondiale, deoarece investitorii, împrumutații și emitenții utilizează din ce în ce mai mult aceste ratinguri ESG ca parte a procesului luării unor decizii de investiții și de finanțare în cunoștință de cauză și durabile. Instituțiile de credit, firmele de investiții, întreprinderile de asigurări generale, întreprinderile de asigurări de viață și întreprinderile de reasigurări, printre altele, utilizează adesea aceste ratinguri ESG ca referință pentru performanța în materie de durabilitate sau pentru riscurile și oportunitățile legate de durabilitate în activitatea lor de investiții. Prin urmare, ratingurile ESG au un impact semnificativ asupra funcționării piețelor și asupra încrederii investitorilor și a consumatorilor. Pentru a se asigura că ratingurile ESG utilizate în Uniune sunt independente, comparabile atunci când este posibil, imparțiale, sistematice și de o calitate adecvată, este important ca activitățile de rating ESG să se desfășoare cu respectarea principiilor de integritate, transparență, responsabilitate și bună guvernanță, contribuind în același timp la agenda Uniunii privind finanțarea durabilă. O mai bună comparabilitate și o mai mare fiabilitate a ratingurilor ESG ar spori eficiența acestei piețe în creștere rapidă, facilitând astfel progresele în direcția îndeplinirii obiectivelor Pactului verde.
(11) Ratingurile ESG joacă un rol favorizant pentru buna funcționare a pieței de finanțare durabilă a Uniunii prin furnizarea de informații importante pentru strategiile de investiții, gestionarea riscurilor și obligațiile de informare ale investitorilor și ale instituțiilor financiare. Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că ratingurile ESG furnizează utilizatorilor informații semnificative utile pentru luarea deciziilor și că utilizatorii ratingurilor ESG înțeleg mai bine obiectivele urmărite de ratingurile ESG și aspectele și indicatorii specifici pe care îi măsoară ratingurile respective.
(12) Este necesar să se recunoască diferitele modele de afaceri ale pieței ratingurilor ESG. Un prim model de afaceri este modelul „utilizatorul plătește”, în care utilizatorii sunt în principal investitori care achiziționează ratinguri ESG pentru deciziile de investiții. Un al doilea model de afaceri este modelul „emitentul plătește”, în care întreprinderile achiziționează ratinguri ESG pentru evaluarea riscurilor și a oportunităților legate de operațiunile lor. Pentru a asigura o mai mare fiabilitate a ratingurilor furnizate în UE, elementele cărora li se acordă ratinguri sau emitenții unui element căruia i se acordă ratingul ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica datele utilizate de furnizorul de rating ESG. În acest scop, un element căruia i se acordă ratingul sau un emitent al unui element căruia i se acordă ratingul poate, la cerere, să acceseze setul de date utilizat pentru emiterea ratingului său. Acest lucru ar oferi elementului căruia i se acordă ratingul sau emitentului unui element căruia i se acordă ratingul posibilitatea de a evidenția orice erori factuale din setul de date utilizat care ar putea avea un impact asupra calității ratingurilor viitoare. Acesta ar trebui să fie un simplu instrument de verificare a faptelor, iar elementele cărora li se acordă ratinguri sau emitenții unui element căruia i se acordă ratingul nu ar trebui în niciun caz să poată influența în vreun fel metodologiile de rating sau rezultatul ratingului. Notificarea adresată emitentului ar trebui să se aplice numai înainte de prima emitere a ratingului și nu oricăror actualizări ulterioare. Această dispoziție servește drept mijloc de a informa entitatea căreia i se acordă ratingul că furnizorul de rating ESG urmează să primească ratingul.
(13) Statele membre nu reglementează și nu supraveghează activitățile furnizorilor de rating ESG sau condițiile de furnizare a ratingurilor ESG. Pentru asigurarea alinierii la obiectivele de dezvoltare durabilă și la Pactul verde european și având în vedere divergențele existente, lipsa transparenței și absența unor norme comune, este probabil ca statele membre să adopte măsuri și abordări divergente, care ar avea un impact negativ direct asupra bunei funcționări a pieței interne și ar crea obstacole în calea acesteia, fiind, de asemenea, în detrimentul pieței ratingurilor ESG. Furnizorii de rating ESG care emit ratinguri ESG pentru uzul instituțiilor financiare și al întreprinderilor din Uniune ar face obiectul unor norme diferite de la un stat membru la altul. Standardele și practicile de piață divergente ar face dificile obținerea unei imagini clare asupra construirii ratingurilor ESG și compararea acestora, creând astfel condiții de piață inegale pentru utilizatori, cauzând obstacole suplimentare în cadrul pieței interne și riscând să denatureze deciziile de investiții.
(14) Prezentul regulament completează cadrul existent al UE privind finanțarea durabilă. În cele din urmă, ratingurile ESG ar trebui să faciliteze fluxurile de informații pentru a facilita deciziile de investiții.
(15) Pentru a defini în mod adecvat domeniul de aplicare teritorial, prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe conceptul de „desfășurare a activității în Uniune”, făcând distincție între cazurile în care furnizorii de rating ESG sunt stabiliți în interiorul sau în afara Uniunii. În primul caz, ar trebui să se considere că furnizorii stabiliți în Uniune își desfășoară activitatea în Uniune atunci când emit și publică ratingurile lor ESG pe site-ul web propriu sau prin alte mijloace sau atunci când emit și distribuie ratingurile lor ESG pe bază de abonament sau prin alte relații contractuale întreprinderilor financiare reglementate din Uniune, întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(15), întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului(16), în special în ceea ce privește emitenții din țări terțe ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piețele reglementate din UE, ori autorităților publice din Uniune sau din statele membre. În al doilea caz, ar trebui să se considere că furnizorii stabiliți în afara Uniunii își desfășoară activitatea în Uniune numai atunci când emit și distribuie ratingurile lor pe bază de abonament sau prin alte relații contractuale către aceleași entități ca în cazul furnizorilor de rating ESG stabiliți în Uniune.
(16) Prezentul regulament este menit să reglementeze emiterea, distribuirea și, după caz, publicarea ratingurilor ESG, fără a avea intenția de a reglementa utilizarea acestora. Având în vedere domeniul de aplicare teritorial al prezentului regulament legat de conceptul de desfășurare a activității în Uniune, utilizatorii ratingului ESG ar trebui să colaboreze cu furnizorii de rating ESG autorizați sau înregistrați în temeiul dispozițiilor prezentului regulament. Totuși, într-un număr limitat de cazuri, un utilizator din Uniune poate opta să colaboreze cu un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii și care nu este autorizat sau recunoscut în temeiul prezentului regulament. Astfel de cazuri ar trebui să respecte cu strictețe condițiile specifice pentru a evita orice risc de eludare.
(17) Pentru a defini în mod adecvat gama de produse cărora li se aplică prezentul regulament, definiția ratingului ESG se limitează la opiniile sau punctajele care se bazează atât pe o metodologie stabilită, cât și pe un sistem de ierarhizare definit. De exemplu, clasarea unui element într-o categorie sau pe o scară care este fie pozitivă, fie negativă, pe baza unei metodologii stabilite în ceea ce privește factorii de mediu, sociali și în materie de drepturi ale omului sau factorii de guvernanță ori expunerea la riscuri, ar trebui considerată drept sistem de ierarhizare în temeiul prezentului regulament.
(18) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice publicării sau distribuirii de date privind factorii de mediu, sociali și în materie de drepturi ale omului și factorii de guvernanță care nu conduc la elaborarea unui rating ESG. În plus, astfel de norme nu ar trebui să se aplice produselor sau serviciilor care încorporează un element al unui rating ESG, inclusiv cercetării în domeniul investițiilor, astfel cum se prevede în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului(17). Examinările externe ale obligațiunilor verzi europene și avizele celei de a doua părți privind obligațiunile verzi, obligațiunile comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului, obligațiunile, împrumuturile și alte tipuri de instrumente de datorie legate de durabilitate ar trebui, de asemenea, să nu intre în domeniul de aplicare al acestor norme în măsura în care astfel de examinări externe și avize ale celei de a doua părți nu conțin ratinguri ESG produse de examinator sau de furnizorul avizului celei de a doua părți. Examinările externe includ rapoarte pre-emisiune, cum ar fi cele privind cadrele de finanțare, examinările post-emisiune, cum ar fi rapoartele de alocare, și rapoartele de impact. În plus, aceste norme nu ar trebui să se aplice ratingurilor elaborate exclusiv pentru procesele de acreditare sau de certificare, care nu vizează investițiile și analizele financiare sau procesul decizional. În cele din urmă, normele nu ar trebui să se aplice activităților de etichetare ESG atunci când acestea din urmă se referă la entități, instrumente financiare sau produse. Această derogare se aplică doar cu condiția ca etichetele ESG să nu implice publicarea unui rating ESG.
(19) Prezentul regulament nu ar trebui, în principiu, să se aplice ratingurilor produse de membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Acest lucru este necesar pentru a asigura că prezentul regulament nu are un impact neintenționat asupra măsurilor SEBC care vizează să țină seama de considerentele climatice ori alte considerente de mediu, sociale și de guvernanță în cadrul de garantare al politicii monetare a SEBC atunci când se urmărește obiectivul său principal de menținere a stabilității prețurilor și de sprijinire a politicilor economice generale din Uniune.
(20) Dacă o întreprindere sau o instituție financiară publică informații cu privire la propriile impacturi, riscuri și oportunități în materie de durabilitate sau la cele ale lanțului său valoric, astfel de informații nu ar trebui considerate ratinguri ESG în temeiul prezentului regulament.
(21) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ratingurilor ESG private realizate ca urmare a unei solicitări individuale și furnizate în mod exclusiv persoanei solicitante și care nu sunt destinate publicării sau distribuirii pe bază de abonament sau prin alte mijloace. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici ratingurilor ESG emise de întreprinderi financiare reglementate care sunt utilizate exclusiv în scopuri interne sau pentru furnizarea de servicii sau produse financiare interne sau intragrup.
(22) Pentru a îmbunătăți și mai mult funcționarea pieței unice și nivelul de protecție a investitorilor, este important să se asigure o transparență suficientă și consecventă cu privire la ratingurile ESG emise de întreprinderile financiare reglementate și încorporate în produsele sau serviciile lor financiare, atunci când astfel de ratinguri sunt publicate și, prin urmare, sunt vizibile pentru terți. Investitorii ar trebui să primească informații adecvate despre metodologiile de la baza ratingurilor ESG care ar trebui publicate în materialele publicitare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să completeze obligațiile de publicare legate de materialele publicitare stabilite prin Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului(18). O publicare similară ar trebui să fie impusă, de asemenea, oricărei alte întreprinderi financiare reglementate din Uniune care publică un rating ESG ca parte a materialelor sale publicitare fără a intra sub incidența Regulamentului (UE) 2019/2088. Investitorii ar trebui să primească, prin intermediul unui link către site-ul relevant, aceleași informații ca și cele solicitate de la furnizorii de rating ESG în temeiul punctului 1 din anexa III la prezentul regulament, ținând seama, în același timp, de conținutul informațiilor deja publicate de participanții la piața financiară și de consultanții financiari în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088. Alte întreprinderi financiare reglementate ar trebui să publice aceleași informații, ținând seama de diferitele tipuri de produse financiare, de caracteristicile lor și de diferențele dintre acestea, precum și de necesitatea de a evita suprapunerea cu informațiile deja publicate în conformitate cu alte cerințe de reglementare aplicabile. În general, ar trebui evitată orice duplicare a cerințelor de publicare aplicabile. Cu același obiectiv de a evita orice suprapunere a normelor, întreprinderile financiare reglementate care emit ratinguri ESG și încorporează ratingurile respective în produse sau servicii financiare pe care le oferă terților ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(23) Organizațiile non-profit care emit ratinguri ESG în scopuri necomerciale și care publică ratingurile respective în mod gratuit nu ar trebui considerate ca intrând în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, ele ar trebui să depună eforturi pentru a integra cerințele de transparență prevăzute în prezentul regulament, după caz. Dacă organizațiile non-profit percep elementelor cărora li se acordă ratinguri taxe pentru raportarea de date sau pentru obținerea ratingului prin intermediul platformei lor sau dacă percep utilizatorilor taxe pentru accesarea oricăror informații privind ratingurile ESG, ar trebui să facă obiectul cerințelor prezentului regulament.
(24) Persoanele fizice, inclusiv cadrele universitare și jurnaliștii, care publică și distribuie ratinguri ESG în scopuri necomerciale nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(25) Pentru a evalua profilul ESG al societăților și ca parte a proceselor lor decizionale de investiții și de finanțare durabile, instituțiile de credit, firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și întreprinderile de reasigurare, printre altele, se bazează atât pe ratinguri ESG externe, cât și pe produse de date ESG externe. Instituțiile financiare ar trebui să își asume responsabilitatea în cazul acuzațiilor de dezinformare ecologică privind produsele lor financiare, în timp ce simpla distribuire de informații ESG privind entitățile sau produsele financiare - care includ, printre altele, seturi de date privind emisiile și date privind controversele -, având la bază o metodologie brevetată sau consacrată, nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Comisia ar trebui să efectueze o revizuire a prezentului regulament pentru a evalua dacă domeniul de aplicare identificat este suficient pentru a asigura încrederea investitorilor și a consumatorilor în performanța în materie de durabilitate a produselor și serviciilor financiare și, dacă este necesar, să aibă în vedere extinderea setului de produse de date ESG și de furnizori de produse de date ESG care intră sub incidența prezentului regulament.
(26) Este important să se stabilească norme care să asigure că ratingurile ESG furnizate de furnizorii de rating ESG autorizați în Uniune sunt de o calitate adecvată, fac obiectul unor cerințe adecvate, recunoscând existența unor modele de afaceri diferite, și asigură integritatea pieței. Aceste norme s-ar aplica ratingurilor ESG globale care reflectă factori de mediu, sociali și de guvernanță, precum și ratingurilor care analizează doar un singur factor de mediu, social sau de guvernanță sau o singură subcomponentă a factorului respectiv. Este necesar să se furnizeze ratinguri de mediu (E), sociale (S) și de guvernanță (G) separate, mai degrabă decât un singur indicator ESG care agregă factorii E, S și G. În cazul în care furnizorii de rating ESG decid să pună la dispoziție ratinguri agregate, aceștia ar trebui să publice rata și ponderea acordate fiecărei componente (E, S și G), care ar trebui să fie prezentată într-un mod care să garanteze comparabilitatea pentru a asigura că fiecare dintre categoriile E, S și G poate fi comparată cu celelalte categorii.
(27) Având în vedere utilizarea ratingurilor ESG de la furnizori stabiliți în afara Uniunii, este necesar să se introducă cerințe pe baza cărora furnizorii de rating ESG stabiliți în afara Uniunii să își poată oferi serviciile în Uniune. Acest lucru este necesar pentru a asigura integritatea pieței, protecția investitorilor și asigurarea corespunzătoare a respectării normelor. Prin urmare, se propun trei regimuri posibile pentru furnizorii de rating ESG stabiliți în afara Uniunii: echivalare, avizare și recunoaștere. Ca principiu general, supravegherea și reglementarea într-o țară terță ar trebui să fie echivalente cu supravegherea și reglementarea la nivelul Uniunii a ratingurilor ESG. Prin urmare, ratingurile ESG furnizate de un furnizor de rating ESG stabilit și autorizat sau înregistrat într-o țară terță pot fi oferite în Uniune numai în cazul în care Comisia a luat o decizie pozitivă privind echivalarea regimului țării terțe. Cu toate acestea, pentru a evita orice impact negativ care ar putea rezulta din încetarea bruscă a ofertei în Uniune de ratinguri ESG furnizate de un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii, este necesar, de asemenea, să se prevadă și alte mecanisme, și anume avizarea și recunoașterea. Orice furnizor de rating ESG cu structură de grup ar trebui să poată utiliza mecanismul avizării pentru ratingurile ESG elaborate în afara Uniunii. În acest scop, ar trebui să stabilească, în cadrul grupului, un furnizor de rating ESG autorizat în Uniune. Acest furnizor de rating ESG autorizatar trebui să se asigure că emiterea și distribuirea ratingurilor ESG avizate îndeplinesc cerințe cel puțin la fel de stricte ca cerințele prezentului regulament. În plus, furnizorul stabilit în Uniune trebuie să dețină cunoștințele de specialitate necesare pentru a monitoriza emiterea și distribuirea ratingurilor ESG ale furnizorului stabilit în afara Uniunii. Ar trebui să existe un motiv obiectiv care să justifice emiterea ratingurilor avizate de un furnizor stabilit în afara Uniunii. Cerința de a demonstra conformitatea, astfel cum se subliniază în prezentul regulament, nu ar trebui să fie dovedită pentru fiecare rating individual, ci mai degrabă pentru metodologiile și procedurile generale puse în aplicare de furnizor. Furnizorii de rating ESG mai mici, cu o cifră de afaceri netă anuală consolidată a tuturor activităților lor sub pragul cantitativ stabilit prin referire la cuantumul maxim fixat în Directiva privind contabilitatea pentru definirea grupurilor mici, ar trebui să poată beneficia de regimul de recunoaștere. În cazul în care furnizorul ESG stabilit în afara Uniunii face obiectul supravegherii într-o țară terță, ar trebui instituite acorduri de cooperare adecvate pentru a asigura schimbul adecvat de informații cu autoritatea competentă relevantă din țara terță.
(28) Noțiunea de stabilire se extinde la orice activitate reală și efectivă exercitată prin intermediul unor forme de instalare stabilă. Atunci când se determină dacă o entitate cu sediul în afara UE este stabilită într-un stat membru, este relevant să se ia în considerare gradul de stabilitate a formelor de instalare, exercitarea efectivă a activităților în Uniune și natura specifică a activităților economice și a serviciilor furnizate.
(29) Uniunea Europeană reprezintă una dintre principalele piețe pentru ratingurile ESG. Aceasta este, de asemenea, una dintre primele jurisdicții care elaborează un regulament privind transparența și integritatea activităților de rating ESG. Comisia ar trebui să colaboreze în continuare cu partenerii internaționali pentru a promova convergența normelor aplicabile furnizorilor de rating ESG.
(30) Pentru a asigura un nivel ridicat al încrederii investitorilor și consumatorilor în piața internă, furnizorii de rating ESG care oferă ratinguri ESG în Uniune ar trebui să fie autorizați. Este, prin urmare, necesar să se prevadă condiții armonizate pentru această autorizare și procedura pentru acordarea, suspendarea și retragerea unei astfel de autorizații. Furnizorii de rating ESG care au fost autorizați ar trebui să notifice ESMA, fără întârzieri nejustificate, orice modificare semnificativă a condițiilor de autorizare inițială. Modificările semnificative includ orice deschidere sau închidere a unei sucursale în cadrul Uniunii. Pentru a oferi mai multă claritate furnizorilor de rating ESG, ESMA ar trebui să specifice ce constituie o modificare semnificativă prin emiterea de orientări în acest sens.
(31) Pentru a asigura un nivel ridicat de informare a investitorilor și a altor utilizatori ai ratingurilor ESG, informațiile privind ratingurile ESG și furnizorii de rating ESG ar trebui să fie puse la dispoziție în punctul unic de acces european (ESAP)(19). ESAP ar trebui să ofere publicului acces centralizat ușor la astfel de informații.
(32) Pentru a asigura calitatea și fiabilitatea ratingurilor ESG, furnizorii de rating ESG ar trebui să utilizeze metodologii de rating riguroase, sistematice, independente, constante și care să poată fi justificate. Furnizorii de rating ESG ar trebui încurajați să abordeze ambele aspecte ale principiului dublei semnificații. Furnizorii de rating ESG ar trebui să revizuiască metodologiile de rating ESG în permanență și cel puțin o dată pe an, ținând seama de evoluțiile de la nivel european și internațional care afectează factorii E, S sau G. Totuși, este esențial să se lase la latitudinea furnizorilor de rating ESG înșiși să își stabilească propriile metodologii în conformitate cu aceste principii.
(33) ▌ Furnizorii de rating ESG ar trebui să prezinte informații cu privire la metodologiile, modelele și ipotezele principale de rating pe care furnizorii respectivi le utilizează în activitățile lor de rating ESG și în fiecare dintre produsele lor de rating ESG. Având în vedere utilizarea ratingurilor ESG de către investitori, produsele de rating ar trebui să indice în mod explicit care este dimensiunea principiului dublei semnificații pe care o abordează ratingul, dacă este vorba atât de un risc financiar semnificativ pentru elementul căruia i se acordă ratingul sau pentru emitentul elementului căruia i se acordă ratingul, cât și de impactul semnificativ al elementuluicăruia i se acordă ratingul sau al emitentului elementului căruia i se acordă ratingul asupra mediului și a societății în general sau dacă ia în considerare doar una dintre aceste dimensiuni. De asemenea, acestea ar trebui să indice în mod explicit dacă ratingul abordează alte dimensiuni. Din același motiv, furnizorii de rating ESG ar trebui să furnizeze utilizatorilorratingurilor ESG informații mai detaliate cu privire la metodologiile, modelele și ipotezele principale de rating. Aceste informații ar trebui să permită utilizatorilor ratingurilor ESG să își îndeplinească propria obligație de diligență atunci când evaluează dacă să se bazeze sau nu pe ratingurile ESG respective. Cu toate acestea, publicarea informațiilor privind metodologiile, modelele și ipotezele principale de rating nu ar trebui să dezvăluie informații comerciale sensibile sau să împiedice inovarea. Furnizorii de rating ESG ar trebui, de asemenea, să clarifice dacă au luat în considerare factorii E, S sau G sau o agregare a acestora, ratingul acordat fiecărui factor relevant, precum și ponderea acordată fiecăruia dintre acești factori în cadrul agregării. Furnizorii de rating ESG ar trebui, de asemenea, să publice limitările informațiilor de care dispun, inclusiv informațiile despre posibila colaborare cu părțile interesate a elementului căruia i se acordă ratingul sau a emitentului elementului căruia i se acordă ratingul. Furnizorii de rating ESG ar trebui, de asemenea, să facă publice informații cu privire la limitările metodologiei utilizate, de exemplu atunci când evaluează doar una dintre cele două dimensiuni ale principiului dublei semnificații sau atunci când ratingul ESG este exprimat în valoare relativă sau absolută.
(34) Se recomandă luarea în considerare a obiectivelor Uniunii și a standardelor internaționale pentru fiecare factor în parte, pentru a se asigura un nivel suficient de calitate a ratingurilor ESG. Ca atare, furnizorii de rating ESG ar trebui să pună la dispoziție informații dacă ratingul ia în considerare, printre alte acorduri internaționale relevante, alinierea la obiectivele stabilite în Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice la 12 decembrie 2015 („Acordul de la Paris”) pentru factorul E, respectarea convențiilor de bază ale Organizației Internaționale a Muncii privind dreptul de organizare și negociere colectivă pentru factorul S și alinierea la standardele internaționale privind evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale pentru factorul G.
(35) Regulamentul (UE) 2019/2088, Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului(20) și Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului(21) reprezintă inițiative legislative de referință menite să consolideze disponibilitatea, calitatea și coerența cerințelor ESG de-a lungul întregului lanț valoric al participanților la piața financiară, fapt care ar trebui să contribuie la îmbunătățirea continuă a calității ratingurilor ESG.
(36) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere metodologiilor sau conținutului ratingurilor ESG. Diversitatea metodologiilor utilizate de furnizorii de rating ESG asigură faptul că gama largă de cerințe ale utilizatorilor poate fi îndeplinită și promovează concurența pe piață.
(37) Deși un furnizor de rating ESG poate utiliza alinierea la taxonomia prevăzută în Regulamentul (UE) 2020/852 ca factor relevant sau indicator-cheie de performanță (ICP) în metodologia sa de rating, ratingurile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament nu ar trebui considerate etichete ESG care să indice sau să ofere asigurarea conformității sau a alinierii la Regulamentul (UE) 2020/852 sau la orice alte standarde.
(38) Furnizorii de rating ESG ar trebui să se asigure că oferă ratinguri ESG independente, imparțiale, sistematice și de o calitate adecvată. Este important să se introducă cerințe organizaționale care să asigure prevenirea și atenuarea posibilelor conflicte de interese. Pentru a-și garanta independența, furnizorii de rating ESG ar trebui să evite să se regăsească în situații de conflict de interese și să gestioneze în mod adecvat conflictele de interese care sunt de neevitat. Furnizorii de rating ESG ar trebui să facă publice conflictele de interese în timp util. De asemenea, aceștia ar trebui să țină evidența atât a tuturor riscurilor importante care amenință independența furnizorului de rating ESG, a angajaților și a altor persoane implicate în procesul de rating, cât și a măsurilor de protecție aplicate pentru a atenua aceste riscuri. În plus, pentru a evita potențialele conflicte de interese, furnizorilor de rating ESG nu ar trebui să li se permită să ofere în cadrul aceleași entități o serie de alte servicii, inclusiv servicii de consultanță, ratinguri de credit, indici de referință, activități de investiții, activități de audit sau activități bancare, de asigurare și de reasigurare. În cele din urmă, pentru a preveni, a identifica, a elimina sau a gestiona și a face public orice conflict de interese și pentru a asigura, în orice moment, calitatea, integritatea și rigurozitatea procesului de rating ESG și de revizuire, furnizorii de rating ESG ar trebui să instituie politici și proceduri interne adecvate cu privire la angajați și la alte persoane implicate în procesul de rating. Printre aceste politici și proceduri ar trebui să se numere, în special, mecanisme de control intern și o funcție de supraveghere.
(39) Pentru a aborda riscurile de conflicte de interese, anumite activități ar trebui oferite de entități juridice separate. Totuși, unele dintre aceste activități ar putea fi oferite în cadrul aceleiași entități juridice dacă furnizorii dispun de suficiente măsuri și proceduri pentru a se asigura că fiecare activitate este exercitată autonom și pentru a evita crearea unor riscuri potențiale de conflicte de interese în procesul decizional din cadrul activităților sale de rating ESG. O astfel de derogare nu ar trebui să fie posibilă pentru activitățile de rating de credit și pentru activitățile de audit și consultanță. Activitățile de consultanță includ elaborarea de strategii în materie de durabilitate și de gestionare a riscurilor sau a impacturilor în materie de durabilitate. În ceea ce privește activitatea de elaborare a indicilor de referință, ESMA ar trebui să evalueze dacă măsurile propuse de furnizorul de rating ESG sunt adecvate sau suficiente în ceea ce privește riscurile potențiale de conflict de interese, ținând seama de măsura în care administratorul indicelui de referință oferă indici de referință care urmăresc obiective de durabilitate, în special indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului(22).
(40) Angajații furnizorilor de rating ESG și alte persoane implicate în procesul de rating nu ar trebui să participe la, ori să influențeze în alt mod, stabilirea unui rating ESG pentru nicio entitate căreia i se acordă ratingul în cazul în care există orice tip de dovezi de autoevaluare, interes propriu, activități de promovare, familiaritate prin relații financiare, personale, de afaceri, de muncă sau de altă natură între persoanele respective și entitatea căreia i se acordă ratingul, în urma cărora o parte terță obiectivă, rezonabilă și informată, ținând seama de garanțiile aplicate, ar concluziona că independența persoanelor respective este compromisă. Dacă, în perioada în care angajații furnizorilor de rating ESG sau alte persoane implicate în procesul de rating fac parte din activitățile de evaluare, o entitate căreia i se acordă ratingul fuzionează cu o altă entitate, ori o achiziționează, persoanele respective ar trebui să identifice și să evalueze orice interese sau relații actuale sau recente care, ținând seama de garanțiile disponibile, ar putea compromite independența și capacitatea persoanelor respective de a continua să fie implicate în activitățile de evaluare după data intrării în vigoare a fuziunii sau a achiziției.
(41) Pentru a oferi mai multă claritate și pentru a spori încrederea în operațiunile furnizorilor de rating ESG, este necesar să se stabilească cerințe privind supravegherea continuă a furnizorilor de rating ESG în Uniune. Având în vedere asemănările importante dintre activitățile agențiilor de rating de credit și ale furnizorilor de rating ESG și alinierea strânsă aferentă a aspectelor centrale ale cadrului de reglementare pentru furnizorii de rating ESG la cadrul de reglementare aplicabil agențiilor de rating de credit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(23) și pentru a asigura o aplicare armonizată a normelor propuse, precum și o supraveghere uniformă, se consideră că este rezonabil, dată fiind decizia luată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 de a încredința ESMA supravegherea, să se încredințeze tot ESMA supravegherea furnizorilor de rating ESG. Aceasta nu constituie un precedent și nu ar trebui interpretată ca stabilind o practică sau o politică privind atribuirea responsabilităților de supraveghere în sectorul financiar.
(42) Pe lângă utilizarea lor în sectorul serviciilor financiare, evaluările ratingurilor ESG sunt, de asemenea, utilizate în contextul achizițiilor publice și al lanțului de aprovizionare. Prin urmare, atunci când supraveghează furnizorii de rating ESG, ESMA ar trebui să țină seama de distincția dintre furnizorii de rating ESG din sectoarele financiare și din cele nefinanciare.
(43) ESMA ar trebui să poată solicita toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficace. Prin urmare, acesta ar trebui să poată solicita astfel de informații de la furnizorii de rating ESG, de la persoanele implicate în activități de rating ESG, de la reprezentanții legali desemnați în temeiul regimului de recunoaștere, de la elementele cărora li se acordă ratinguri și de la emitenții de elemente cărora li se acordă ratinguri și de la părțile terțe cărora furnizorii de rating ESG le-au externalizat funcții operaționale, precum și de la persoane care au legături strânse și substanțiale cu furnizorii de rating ESG sau cu activitățile de rating ESG.
(44) ESMA ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească atribuțiile de supraveghere și, în special, să oblige furnizorii de rating ESG să pună capăt unei încălcări, să furnizeze informații complete și corecte sau să se conformeze unei investigații sau unei inspecții la fața locului. Pentru a se asigura că ESMA este în măsură să îndeplinească aceste atribuții de supraveghere, aceasta ar trebui să fie în măsură să impună sancțiuni sau penalități cu titlu cominatoriu.
(45) Având în vedere rolul său de a autoriza și supraveghea furnizorii de rating ESG, ESMA ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să nu implice opțiuni de politică care să fie transmise Comisiei. ESMA ar trebui să precizeze mai în detaliu informațiile necesare pentru autorizarea furnizorilor de rating ESG. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în conformitate cu articolele 10 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(24).
(46) În rolul său de autorizare și supraveghere a furnizorilor de rating ESG, ESMA ar trebui să poată percepe taxe de supraveghere de la entitățile supravegheate. Aceste taxe ar trebui să fie proporționale și adecvate în raport cu dimensiunea furnizorilor de rating ESG și cu gradul lor de supraveghere.
(47) În vederea precizării altor elemente tehnice ale prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește specificațiile procedurii prin care se impun amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv dispozițiile privind dreptul la apărare, dispozițiile temporale, încasarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu, precum și normele detaliate privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea sancțiunilor și tipul de taxe, cazurile în care se percep taxe, cuantumul taxelor și modalitatea de plată a acestor taxe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(25). Mai precis, pentru a asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora ar trebui să aibă în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.
(48) Este necesar să existe o serie de măsuri de sprijinire a furnizorilor de rating ESG mai mici pentru a le permite să își continue activitățile sau să intre pe piață după data aplicării prezentului regulament. În acest context, ar trebui introdus un regim temporar pentru a facilita intrarea pe piață a furnizorilor de rating ESG mai mici și pentru a sprijini dezvoltarea furnizorilor de rating ESG mai mici existenți care își desfășoară deja activitatea în Uniune înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. În temeiul acestui cadru temporar și opțional, furnizorii de rating ESG clasificați ca întreprinderi mici sau ca grupuri mici ar trebui să se înregistreze la ESMA, fără a fi necesară autorizarea, și ar trebui să facă obiectul doar al unor dispoziții specifice privind cerințele organizatorice și al unor dispoziții privind cerințele de transparență. ESMA ar trebui să fie împuternicită să solicite informații și să efectueze investigații generale, inspecții la fața locului și să adopte măsuri administrative. ESMA ar trebui, de asemenea, să se asigure că riscurile de eludare sunt evitate, în special prin împiedicarea întreprinderilor mici din grupurile mijlocii sau mari de a beneficia de dispozițiile prevăzute în cadrul acestui regim. După încheierea regimului temporar respectiv, acești furnizori de rating ESG mici ar trebui să solicite autorizarea și să beneficieze de un regim proporțional în ceea ce privește cerințele de guvernanță, însoțit de taxe de supraveghere ▌ proporționale cu cifra de afaceri netă anuală a furnizorului de ratinguri ESG în cauză.
(49) În cazul în care o entitate sau un investitor dorește să obțină un rating ESG de la cel puțin doi furnizori de rating ESG, poate avea în vedere desemnarea a cel puțin unui furnizor de rating ESG cu o cotă de piață de maximum 10 % la nivelul Uniunii.
(50) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, și anume stabilirea unui regim coerent și eficace pentru abordarea deficiențelor și a vulnerabilităților pe care le prezintă ratingurile ESG, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(51) Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere aplicării articolelor 101 și 102 din TFUE.
(52) Banca Centrală Europeană și-a dat avizul din proprie inițiativă la 4 octombrie 2023,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Titlul I
Obiect, domeniu de aplicare și definiții
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament introduce o abordare comună în materie de reglementare pentru a spori integritatea, transparența, comparabilitatea, acolo unde este posibil, responsabilitatea, fiabilitatea, buna guvernanță și independența activităților de rating ESG, contribuind la transparența și calitatea ratingurilor ESG și la agenda Uniunii privind finanțarea durabilă. Scopul său este de a contribui la buna funcționare a pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor și prevenind dezinformarea ecologică sau alte tipuri de informare greșită, inclusiv dezinformarea socială, prin introducerea unor cerințe de transparență referitoare la ratingurile ESG și norme privind organizarea și conduita furnizorilor de rating ESG.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică ratingurilor ESG emise de furnizorii de rating ESG care își desfășoară activitatea în Uniune. Se consideră că furnizorii de rating ESG își desfășoară activitatea în Uniune în următoarele cazuri:
(a) pentru furnizorii de rating ESG stabiliți în Uniune, atunci când emit și publică ratingurile lor ESG pe site-ul web propriu sau prin alte mijloace sau atunci când emit și distribuie ratingurile lor ESG pe bază de abonament sau prin alte relații contractuale întreprinderilor financiare reglementate din Uniune, întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2013/34/UE, întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/109/CE sau instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sau autorităților publice ale statelor membre;
(b) pentru furnizorii de rating ESG stabiliți în afara Uniunii, atunci când emit și distribuie ratingurile lor pe bază de abonament sau prin alte relații contractuale întreprinderilor financiare reglementate din Uniune, întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2013/34/UE, întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/109/CE sau instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sau autorităților publice ale statelor membre.
(2) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) ratingurilor ESG private care nu sunt destinate publicării sau distribuirii;
(b) ratingurilor ESG emise de întreprinderi financiare reglementate ▌ care sunt utilizate exclusiv în scopuri interne sau pentru furnizarea de servicii sau produse financiare interne sau intragrup;
(c) ratingurilor ESG emise de întreprinderi financiare reglementate din Uniune care:
(i) sunt încorporate într-un produs sau într-un serviciu, dacă astfel de produse sau servicii sunt deja reglementate de dreptul Uniunii, inclusiv de Regulamentul (UE) 2019/2088, Directivele 2013/36/UE(26), (UE) 2014/65, 2009/138/CE(27), 2009/65/CE(28), 2011/61/UE(29) și (UE) 2016/2341(30) ale Parlamentului European și ale Consiliului, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 883/2014 al Comisiei(31), Regulamentele (UE) 2020/1503(32), (UE) 2023/1114(33) și (UE) 2016/1011 ale Parlamentului European și ale Consiliului, și
(ii) sunt comunicate unui terț.
În situațiile care intră sub incidența primului paragraf de la prezentul punct, dacă o întreprindere financiară reglementată din Uniune comunică terților un rating ESG ca parte a materialelor lor publicitare, include pe site-ul său aceleași informații ca cele prevăzute la punctul 1 din anexa III la prezentul regulament și publică în respectivele materiale publicitare un link către aceste informații de pe site, cu excepția cazului în care intră sub incidența articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/2088.
Autoritățile naționale competente desemnate în conformitate cu legislațiile sectoriale menționate la primul paragraf monitorizează respectarea de către întreprinderile financiare reglementate a cerințelor prezentului articol, în conformitate cu competențele conferite de aceste legislații sectoriale;
(d) ratingurilor ESG emise de furnizori stabiliți în afara Uniunii care nu sunt autorizați sau recunoscuți în temeiul titlului II și care îndeplinesc toate condițiile următoare:
(i) ratingul ESG este distribuit la inițiativa exclusivă a utilizatorului stabilit în Uniune, fără niciun contact, solicitare, promovare, publicitate sau orice altă inițiativă în prealabil a furnizorului de rating ESG sau a oricărei părți terțe în numele furnizorului; un rating ESG distribuit în Uniune de către un furnizor stabilit în afara Uniunii a cărui cotă de piață în Uniune pentru activitățile sale de rating ESG devine substanțială sau care are un site web în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii – și care nu este obișnuit în domeniul finanțelor internaționale nu este considerat ca fiind distribuit la inițiativa exclusivă a utilizatorului;
(ii) nu există niciun substitut pentru ratingurile oferite de orice furnizor de rating ESG autorizat în temeiul prezentului regulament.
Inițiativa unui utilizator, astfel cum este menționată la primul paragraf de la prezentul punct, nu conferă furnizorului de rating ESG stabilit în afara Uniunii dreptul de a distribui ratinguri ESG acestui utilizator într-un mod recurent și nici de a distribui ratinguri ESG niciunui alt utilizator din Uniune;
(e) publicării sau distribuirii de date privind factorii de mediu, sociali și în materie de drepturi ale omului, precum și factorii de guvernanță;
(f) ratingurilor de credit emise în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, oricăror punctaje sau evaluări legate de ESG care sunt produse sau publicate ca parte a metodologiilor pentru ratingurile de credit sau ca o contribuție la evaluarea bonității sau ca rezultat al acesteia;
(g) produselor sau serviciilor care încorporează un element al unui rating ESG, inclusiv cercetării pentru investiții, astfel cum este prevăzută în Directiva 2014/65/UE;
(h) examinărilor externe ale obligațiunilor verzi europene și avizelor celei de a doua părți privind obligațiunile verzi, obligațiunile comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului, obligațiunile, împrumuturile și alte tipuri de instrumente de datorie legate de durabilitate, în măsura în care astfel de examinări externe și avize ale celei de a doua părți nu conțin ratinguri ESG produse de examinator sau de furnizorul avizului celei de a doua părți;
(i) ratingurilor ESG realizate de autoritățile publice ale Uniunii sau ale statelor membre atunci când nu sunt publicate sau distribuite în scopuri comerciale;
(j) ratingurilor ESG realizate de un furnizor de rating ESG autorizat atunci când sunt publicate sau distribuite de către o parte terță;
(k) ratingurilor ESG produse de membrii Sistemului European al Băncilor Centrale atunci când nu sunt publicate sau distribuite în scopuri comerciale;
(l) furnizării de informații cu caracter obligatoriu efectuate în temeiul articolelor 6, 8, 9, 10, 11 și 13 din Regulamentul (UE) 2019/2088;
(m) furnizării de informații efectuate în temeiul articolelor 5, 6 și 8 din Regulamentul (UE) 2020/852;
(n) ratingurilor ESG elaborate exclusiv pentru procesele de acreditare sau de certificare, care nu vizează investițiile și analizele financiare sau procesul decizional;
(o) activităților de etichetare, cu condiția ca etichetele acordate entităților, instrumentelor financiare sau produselor financiare relevante să nu implice publicarea unui rating ESG;
(p) ratingurilor ESG publicate sau distribuite de organizații non-profit în scopuri necomerciale.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezenta literă (p), dacă organizațiile non-profit percep elementelor cărora li se acordă ratinguri taxe pentru raportarea de date sau pentru obținerea ratingului prin intermediul platformei lor sau dacă percep utilizatorilor taxe pentru accesarea oricăror informații privind ratingurile ESG, ar trebui să facă obiectul cerințelor prezentului regulament.
(3) AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza detaliile privind prezentarea și conținutul informațiilor care trebuie publicate în temeiul alineatului (2) litera (c), ținând seama de diferitele tipuri de produse financiare, de caracteristicile lor și de diferențele dintre acestea, precum și de necesitatea de a evita suprapunerea cu informațiile deja publicate în conformitate cu cerințele de reglementare aplicabile.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010(34), (UE) nr. 1094/2010(35) și (UE) nr. 1095/2010 ale Parlamentului European și ale Consiliului.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „rating ESG” înseamnă o opinie, un punctaj sau o combinație a acestora, profilul ori caracteristicile unei entități sau element care a făcut obiectul unui rating cu privire la drepturile mediului, sociale și ale omului, sau cu privire la factorii de guvernanță sau expunerea la riscuri sau impactul asupra oamenilor, societății și a mediului, sau a factorilor de guvernanță care se bazează pe o metodologie stabilită și pe un sistem definit de ierarhizare a categoriilor de rating ▌, indiferent dacă un astfel de rating ESG este etichetat în mod explicit drept „rating ESG” sau „punctaj ESG”;
2. „opinie ESG” înseamnă o evaluare ESG care se bazează pe o metodologie bazată pe norme și pe un sistem definit de ierarhizare a categoriilor de rating, care implică în mod direct un analist de rating în procesul de rating sau în procesele sistemelor de rating;
3. „punctaj ESG” înseamnă o măsură ESG derivată din date, care utilizează o metodologie bazată pe norme și care se bazează numai pe un sistem sau model statistic sau algoritmic prestabilit, fără nicio contribuție analitică substanțială suplimentară din partea unui analist;
4. „furnizor de rating ESG” înseamnă o persoană juridică a cărei activitate include:
(a) emiterea și
(b) publicarea sau atribuirea ratingurilor ESG ▌cu titlu profesional;
5. „întreprindere financiară reglementată din Uniune” înseamnă o întreprindere, indiferent de forma sa juridică, care este:
(a) o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(36);
(b) o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva (UE) 2014/65;
(c) un administrator de fonduri de investiții alternative (AFIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, inclusiv un administrator de fond cu capital de risc eligibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(37), un administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(38) și un administrator al unui fond european de investiții pe termen lung (ELTIF), astfel cum este definit la articolul 2 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului(39);
(d) un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE;
(e) o societate de asigurări, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE;
(f) o întreprindere de reasigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE;
(g) instituție pentru pensii ocupaționale, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 6 din Directiva (UE) 2016/2341;
(h) instituții de pensii care gestionează sisteme de pensii considerate a fi sisteme de securitate socială care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și al Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(40), precum și orice entitate juridică instituită în scopul investirii în astfel de sisteme de securitate socială;
(i) un fond de investiții alternative (FIA) administrat de un AFIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, sau un FIA supravegheat în conformitate cu dreptul intern aplicabil;
(j) un OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE;
(k) o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(41);
(l) un depozitar central de titluri de valoare, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(42);
(m) un vehicul investițional de asigurare sau reasigurare autorizat în conformitate cu articolul 211 din Directiva 2009/138/CE;
(n) o „entitate special constituită în scopul securitizării”, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului(43);
(o) un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding financiar mixt, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2009/138/CE, care face parte dintr-un grup de asigurare ce face obiectul supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 din directiva respectivă și care nu este exceptat de la supravegherea la nivel de grup în temeiul articolului 214 alineatul (2) din directiva respectivă;
(p) o societate financiară holding, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(q) o instituție de plată, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (1) litera (d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului(44);
(r) o instituție emitentă de monedă electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului(45);
(s) un furnizor de servicii de finanțare participativă, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2020/1503;
(t) un furnizor de servicii de criptoactive, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 8 din Regulamentul (UE) 2023/1114, în cazul în care prestează unul sau mai multe servicii de criptoactive astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 9 din Regulamentul (UE) 2023/1114;
(u) un registru central de tranzacții, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(v) un registru central de securitizări, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 23 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
(w) un administrator de indici de referință, astfel cum sunt definiți la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011;
(x) o agenție de rating de credit, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009;
6. „analist de rating” înseamnă o persoană care execută funcții de analiză în scopul acordării de ratinguri ESG;
7. „entitate sau element căruia i se acordă ratingul” înseamnă o persoană juridică, un instrument financiar, un produs financiar, o autoritate publică sau un organism de drept public care este evaluat în mod explicit sau implicit în ratingul ▌ESG, indiferent dacă un astfel de rating a fost solicitat și indiferent dacă persoana juridică a furnizat informații pentru ratingul ▌ESG respectiv;
8. „instrument financiar” înseamnă instrumentele enumerate în secțiunea C din anexa I la Directiva (UE) 2014/65;
9. „utilizator” înseamnă o persoană fizică sau juridică, inclusiv o autoritate publică sau un organism de drept public, căreia i se atribuie un rating ESG pe bază de abonament sau prin alte relații de natură contractuală;
10. „autorități competente” înseamnă autoritățile desemnate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 30 în sensul prezentului regulament;
11. „organ de conducere” înseamnă un organ sau organe ale unui furnizor de rating ESG, care sunt numite în conformitate cu dreptul intern, și care sunt împuternicite să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală a furnizorului de rating ESG și care supraveghează și monitorizează procesul decizional de conducere și include persoanele care conduc efectiv activitatea furnizorului respectiv;
12. „personal de conducere de nivel superior” înseamnă persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea furnizorului de rating ESG și membrul sau membrii consiliului de administrație sau de supraveghere al furnizorului de rating ESG;
13. „grup de furnizori de rating ESG” înseamnă un grup de întreprinderi stabilite în Uniune, format dintr-o întreprindere-mamă și filialele acesteia în sensul articolului 2 din Directiva 2013/34/UE, precum și întreprinderi legate între ele printr-o relație și a căror ocupație include furnizarea de ratinguri ESG.
Titlul II
Furnizarea de ratinguri ESG în Uniune
Articolul 4
Cerințe de desfășurare a activității în Uniune
Orice persoană juridică care dorește să funcționeze ca furnizor de ratinguri ESG în Uniune face obiectul oricăreia dintre următoarele:
(a) unei autorizații eliberate de ESMA, astfel cum se menționează la articolul 6;
(b) unei decizii de punere în aplicare, astfel cum se menționează la articolul 10;
(c) unei autorizații pentru avizare, astfel cum se menționează la articolul 11;
(d) unei recunoașteri, astfel cum se menționează la articolul 12.
Articolul 5
Regim temporar pentru micii furnizori de rating ESG
(1) Un furnizor de rating ESG stabilit în Uniune clasificat ca întreprindere mică sau ca grup mic în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE și care dorește să își desfășoare activitatea în Uniune va face strict obiectul principiilor generale prevăzute la articolul 15 alineatul (1), (5) și (7), al dispozițiilor articolelor 23 și 24, al competențelor menționate la articolele 32-37, cu condiția ca acesta:
(a) să notifice ESMA cu privire la intenția sa de a desfășura activități în Uniune;
(b) să fie înregistrat de ESMA înainte să își înceapă activitatea în Uniune.
(2) Dacă un furnizor de rating ESG menționat la alineatul (1) încetează să mai fie clasificat ca întreprindere mică sau ca grup mic în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE sau la trei ani de la înregistrarea sa în conformitate cu alineatul (1), oricare dintre aceste situații are loc mai întâi, furnizorul de rating ESG intră sub incidența tuturor dispozițiilor prezentului regulament și solicită autorizarea în termen de 6 luni în temeiul titlului II capitolul 1.
(3) Furnizorii de rating ESG vizați la alineatul (1) pot alege să participe în temeiul prezentului regulament. Dacă furnizorii de rating ESG aleg să participe, prezentul regulament li se aplică în întregime.
Capitolul 1
Autorizarea furnizorilor de rating ESG stabiliți în Uniune să își desfășoare activitatea în Uniune
Articolul 6
Cerere de autorizare pentru desfășurarea activității în Uniune
(1) Persoanele juridice stabilite în Uniune care doresc să își desfășoare activitatea în Uniune conform articolului 1 alineatul (1) litera (a) solicită autorizarea din partea ESMA.
(2) Cererea de autorizare conține toate informațiile enumerate în anexa I și se depune în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. Regulamentul nr. 1 al Consiliului(46) se aplică mutatis mutandis oricărei alte comunicări dintre ESMA și furnizorii de rating ESG și personalul acestora.
(3) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la informațiile enumerate în anexa I.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de … [nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4) Un furnizor autorizat de rating ESG respectă în orice moment condițiile de autorizare inițială.
(5) Furnizorii de rating ESG notifică ESMA, fără întârzieri nejustificate, orice modificare semnificativă a condițiilor de autorizare inițială, inclusiv orice deschidere sau închidere a unei sucursale în Uniune.
Articolul 7
Examinarea cererii de autorizare a furnizorilor de rating ESG de către ESMA
(1) În termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii menționate la articolul 6 alineatul (2), ESMA evaluează dacă cererea este completă. În cazul în care cererea nu este completă, ESMA fixează un termen-limită până la care solicitantul trebuie să furnizeze informații suplimentare.
(2) După ce a evaluat dacă o cerere este completă, ESMA notifică solicitantului rezultatul evaluării respective.
(3) În termen de 90 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la alineatul (2), ESMA adoptă o decizie motivată temeinic de autorizare sau de refuzare a autorizării.
(4) ESMA poate prelungi termenul menționat la alineatul (3) la 120 de zile lucrătoare, în special în cazul în care solicitantul:
(a) intenționează să avizeze ratinguri ESG în conformitate cu articolul 11;
(b) intenționează să recurgă la externalizare; sau
(c) solicită o exceptare de la respectarea cerințelor în conformitate cu articolul 22.
(5) Decizia adoptată de ESMA în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare în a cincea zi lucrătoare de la adoptarea acesteia.
(6) Dacă solicitantul nu furnizează informații suplimentare în termenul menționat la alineatul (1) sau dacă ESMA nu adoptă nicio decizie în termenul menționat la alineatul (3) sau (4), după caz, cererea se consideră respinsă.
Articolul 8
Decizia de acordare sau de refuz a (al) autorizației de a își desfășura activitatea în Uniune și notificarea deciziei respective
(1) ESMA autorizează solicitantul în calitate de furnizor de rating ESG în cazul în care, în urma examinării cererii menționate la articolul 7, concluzionează că solicitantul îndeplinește condițiile pentru furnizarea ratingurilor prevăzute în prezentul regulament.
(2) ESMA informează solicitantul în termen de cinci zile lucrătoare cu privire la decizia menționată la primul paragraf.
(3) ESMA informează Comisia, ABE și EIOPA cu privire la orice decizie luată în temeiul alineatului (2).
(4) Autorizația este valabilă pentru întregul teritoriu al Uniunii.
Articolul 9
Retragerea sau suspendarea autorizației
(1) ESMA retrage sau suspendă autorizația unui furnizor de rating ESG în oricare dintre următoarele cazuri:
(a) furnizorul de rating ESG a renunțat în mod expres la autorizație sau nu a furnizat niciun rating ESG timp de 12 luni înainte de retragere sau de suspendare;
(b) furnizorul de rating ESG a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice alte mijloace neregulamentare;
(c) furnizorul de rating ESG nu mai îndeplinește condițiile în care a fost autorizat;
(d) furnizorul de rating ESG a încălcat grav sau în mod repetat prezentul regulament.
(2) Decizia de retragere sau de suspendare a autorizației are aplicabilitate imediată pe întreg teritoriul Uniunii. ESMA informează autoritățile naționale competente, Comisia, ABE și EIOPA cu privire la orice decizie luată în temeiul alineatului (1). Furnizorul de rating ESG trebuie de asemenea informat cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (1).
Capitolul 2
Desfășurarea de activități în Uniune de către furnizori de rating ESG stabiliți în afara Uniunii
Articolul 10
Decizia de echivalare
(1) Un furnizor de rating ESG dintr-o țară terță care dorește să își desfășoare activitatea în Uniune conform articolului 2 alineatul (1) litera (b) poate face acest lucru numai dacă este inclus în registrul menționat la articolul 13 și dacă au fost îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii este o persoană juridică, este autorizat sau înregistrat ca furnizor de rating ESG în țara terță în cauză și face obiectul supravegherii în țara terță respectivă;
(b) furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii a notificat ESMA că dorește să își desfășoare activitatea în Uniune și a transmis ESMA dovada autorizării sau înregistrării, documentele relevante necesare pentru autorizare sau înregistrare în țara terță, precum și numele autorității competente responsabile cu supravegherea sa în țara terță și a primit confirmarea din partea ESMA cu privire la caracterul complet al informațiilor furnizate;
(c) Comisia a adoptat o decizie de echivalare în temeiul alineatului (2);
(d) acordurile de cooperare menționate la alineatul (4) sunt operaționale.
(2) Comisia poate adopta o decizie de punere în aplicare în care să declare că cadrul juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță garantează faptul că:
(a) furnizorii de rating ESG autorizați sau înregistrați în țara terță respectivă respectă cerințe obligatorii care sunt echivalente cu cerințele din prezentul regulament;
(b) respectarea cerințelor obligatorii menționate la litera (a) se supune permanent în țara terță respectivă unei supravegheri eficace și unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor.
▌
Decizia de punere în aplicare respectivă se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48.
(3) Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 47 pentru a preciza condițiile menționate la alineatul (2) primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul articol. Comisia poate condiționa aplicarea deciziei de punere în aplicare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol de:
(a) îndeplinirea efectivă și continuă de către țara terță respectivă a oricărei condiții prevăzute în respectiva decizie de punere în aplicare care vizează asigurarea unor standarde de supraveghere și de reglementare echivalente;
(b) capacitatea ESMA de a-și exercita în mod eficace responsabilitățile de monitorizare menționate la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
▌
(4) ESMA stabilește acorduri de cooperare cu autoritățile competente din țările terțe ale căror cadre juridice și practici de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente, în conformitate cu alineatul (2). Aceste acorduri precizează cel puțin elementele următoare:
(a) mecanismul de schimb periodic și ad-hoc de informații între ESMA și autoritățile competente din țările terțe în cauză, inclusiv accesul la toate informațiile relevante solicitate de ESMA cu privire la furnizorul de rating ESG autorizat sau înregistrat în țara terță respectivă;
(b) mecanismul de notificare promptă a ESMA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță consideră că furnizorul de rating ESG autorizat sau înregistrat în țara terță respectivă și care este supravegheat de autoritatea competentă din țara terță respectivă încalcă condițiile de autorizare sau înregistrare a acestuia sau alte dispoziții legislative naționale din țara terță respectivă;
(c) procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv inspecțiile la fața locului;
(d) mecanismul de notificare promptă pentru ESMA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță ia măsuri de reglementare sau de supraveghere în legătură cu furnizorul de rating ESG, inclusiv orice modificare care ar putea avea un impact asupra conformității continue a furnizorului de rating ESG cu actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile;
(e) mecanismul de notificare promptă a autorității competente din țara terță în cazul în care ESMA emite un anunț public în conformitate cu articolul 35 destinat furnizorului de rating ESG stabilit în afara Uniunii.
În sensul primului paragraf, dacă ESMA este informată că un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii nu mai îndeplinește condițiile pentru a fi autorizat în țara sa de origine, ESMA îl elimină din registrul menționat la articolul 14.
(5) În sensul alineatului (1) litera (b), ESMA evaluează dacă informațiile sunt complete în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea lor. Dacă consideră că informațiile nu sunt complete, ESMA stabilește un termen limită pentru furnizarea informațiilor suplimentare de către furnizorul de rating ESG. După evaluarea caracterului complet al cererii, ESMA informează furnizorul de rating ESG cu privire la rezultatul procesului în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data notificării inițiale.
Articolul 11
Avizarea ratingurilor ESG furnizate de un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii
(1) Un furnizor de rating ESG stabilit în Uniune și autorizat în conformitate cu articolul 8 poate aviza ratingurile ESG furnizate de un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii și care aparține aceluiași grup, cu condiția să fi fost îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) furnizorul de rating ESG stabilit în Uniune a solicitat ESMA autorizarea unei astfel de avizări;
(b) furnizorul de rating ESG stabilit în Uniune îndeplinește următorii indicatori privind substanța minimă:
(i) deține spații proprii sau spații pentru uzul său exclusiv într-un stat membru;
(ii) are cel puțin un cont bancar propriu activ în Uniune; și
(iii) are o prezență analitică și decizională adecvată în Uniune, având în vedere natura, amploarea sau complexitatea activităților sale în Uniune;
(c) avizarea ratingului ESG nu afectează calitatea evaluării entității căreia i se acordă ratingul sau organizarea de verificări sau inspecții la fața locului, dacă acest lucru este prevăzut în metodologia de rating ESG utilizată de furnizorul de rating ESG;
(d) furnizorul de rating ESG stabilit în Uniune a verificat și este în măsură să demonstreze în permanență ESMA că emiterea și atribuirea ratingurilor ESG avizate îndeplinește cerințe cel puțin la fel de stricte ca cerințele prezentului regulament; furnizorul de rating ESG stabilit în Uniune demonstrează că respectă cerințele respective fără să facă trimitere la procesul specific urmat pentru fiecare rating individual;
(e) furnizorul de rating ESG stabilit în Uniune dispune de expertiza necesară pentru a monitoriza în mod eficace furnizarea ratingurilor ESG de către furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii și pentru a gestiona orice riscuri asociate;
(f) există un motiv obiectiv pentru care ratingurile ESG trebuie să fie avizate pentru utilizarea lor în Uniune, care poate include factori precum particularitățile ratingurilor ESG, nevoia de proximitate a realizării ratingurilor ESG față de emitent sau de realitatea economică specifică, un anumit sector, centre de excelență pentru subcomponentele factorilor ESG, disponibilitatea competențelor specifice necesare pentru producerea ratingurilor ESG, accesul efectiv la datele de intrare și dezvoltarea ratingurilor ESG prin colaborarea unor echipe de pe mapamond;
(g) furnizorul de rating ESG stabilit în Uniune furnizează ESMA, la cererea acesteia, toate informațiile necesare pentru a permite ESMA să supravegheze în permanență respectarea prezentului regulament de către furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii, în interesul avizării ratingului;
(h) dacă un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii face obiectul supravegherii, există un acord de cooperare adecvat între ESMA și autoritatea competentă din țara terță în care este stabilit furnizorul de rating ESG, pentru a asigura un schimb eficient de informații.
▌
(2) Un furnizor de rating ESG care solicită avizarea în sensul alineatului (1) litera (a) furnizează ESMA toate informațiile necesare pentru a demonstra ESMA că, la momentul depunerii cererii, toate condițiile menționate la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
(3) În termen de 45 de zile lucrătoare de la primirea cererii complete de avizare menționate la alineatul (1) litera (a) și cel târziu la 85 de zile lucrătoare de la primirea cererii inițiale, ESMA examinează cererea și decide fie autorizarea avizării, fie respingerea acesteia. ESMA notifică solicitantului decizia în termen de cinci zile lucrătoare.
(4) Un rating ESG avizat este considerat a fi un rating ESG furnizat de furnizorul de rating ESG care avizează. Furnizorul care avizează nu utilizează avizarea pentru a evita sau a eluda cerințele prezentului regulament.
(5) Un furnizor de rating ESG care a avizat ratinguri ESG furnizate de un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii rămâne pe deplin responsabil pentru aceste ratinguri ESG și pentru respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.
(6) Atunci când are motive întemeiate să considere că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol, ESMA are competența de a impune furnizorului de rating ESG care avizează să își retragă avizarea, fără a aduce atingere măsurilor, amenzilor și sancțiunilor aplicabile în conformitate cu articolele 35-37.
Articolul 12
Recunoașterea furnizorilor de rating ESG stabiliți în afara Uniunii
(1) Până la adoptarea de către Comisie a unei decizii de echivalare, astfel cum se menționează la articolul 10, sau, dacă aceasta este adoptată, în cazul în care decizia de echivalare este abrogată, furnizorii de rating ESG stabiliți în afara Uniunii cu o cifră de afaceri netă anuală consolidată din activitățile lor ▌mai mică decât suma maximă prevăzută la articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2013/34/UE pentru ultimii trei ani consecutivi pot desfășura activități în Uniune, cu condiția ca ESMA să fi recunoscut furnizorul de rating ESG ▌ respectiv în conformitate cu prezentul articol. Dacă furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii aparține unui grup în sensul articolului 2 alineatul (11) din Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri netă consolidată ar trebui evaluată pe bază consolidată. În acest scop, ESMA poate lua în considerare fie o evaluare efectuată de un auditor extern independent, fie o certificare a autorității competente din țara terță în care este stabilit furnizorul de rating ESG.
(2) Furnizorii de rating ESG stabiliți în afara Uniunii care doresc să fie recunoscuți, astfel cum se menționează la alineatul (1), respectă cerințele stabilite în prezentul regulament și solicită recunoașterea la ESMA. ▌
(3) Furnizorii de rating ESG stabiliți în afara Uniunii care doresc să fie recunoscuți, astfel cum se menționează la alineatul (1), trebuie să aibă un reprezentant legal. Reprezentantul legal respectiv este o persoană juridică situată în Uniune și desemnată în mod expres de furnizorul de rating ESG respectiv să acționeze în numele său, demonstrând și fiind răspunzător în fața ESMA că furnizorul de rating ESG îndeplinește în permanență obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Reprezentantul legal furnizează ESMA, la cerere, toate informațiile necesare pentru a demonstra că furnizorul de rating ESG îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul regulament.
(4) Furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii furnizează ESMA, înainte de recunoașterea menționată la alineatul (1), următoarele informații:
(a) toate informațiile necesare pentru a demonstra că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), inclusiv informațiile enumerate în anexa I;
(b) toate informațiile necesare pentru a demonstra ESMA că furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii a luat toate măsurile necesare pentru a îndeplini cerințele menționate la alineatele (2) și (3);
(c) lista ratingurilor ESG efective sau potențiale care sunt destinate a fi atribuite în Uniune;
(d) după caz, numele și datele de contact ale autorității competente din țara terță responsabilă cu supravegherea acestuia.
În termen de 90 de zile lucrătoare de la primirea cererii de recunoaștere menționate la alineatul (2), ESMA examinează cererea și decide recunoașterea. ESMA notifică solicitantului decizia sa în termen de cinci zile lucrătoare.
(5) ESMA recunoaște furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii, astfel cum se menționează la alineatul (1), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) furnizorul de rating ESG stabilit în afara Uniunii a respectat toate condițiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4);
(b) dacă un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii face obiectul supravegherii, ESMA urmărește să instituie un acord de cooperare adecvat cu autoritatea competentă din țara terță în care este situat furnizorul de rating ESG, pentru a asigura un schimb eficient de informații.
(6) Nu se acordă recunoaștere în cazul în care exercitarea efectivă de către ESMA a funcțiilor sale de supraveghere în temeiul prezentului regulament este obstrucționată de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale țării terțe în care este înființat furnizorul de rating ESG din țara terță sau, dacă este cazul, de limitarea competențelor de supraveghere și de investigare ale autorității competente din țara terță în cauză.
(7) ESMA impune amenzi, în conformitate cu articolul 36, suspendă sau, după caz, retrage recunoașterea menționată la alineatul (1) în cazul în care are motive întemeiate, bazate pe dovezi documentate, să considere că furnizorul de rating ESG:
(a) acționează sau a acționat într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor utilizatorilor ratingurilor sale ESG sau bunei funcționări a piețelor;
(b) a încălcat în mod grav cerințele aplicabile prevăzute în prezentul regulament;
(c) a făcut declarații false sau a utilizat orice alte mijloace neregulamentare pentru a obține recunoașterea.
(8) Dacă furnizorul de rating ESG recunoscut de ESMA în temeiul dispozițiilor prezentului articol nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1), acesta informează ESMA fără întârzieri nejustificate.
Furnizorul de rating ESG notifică ESMA în termen de 3 luni dacă dorește să își ofere în continuare serviciile în Uniune și solicită autorizarea în termen de 12 luni. În absența unei astfel de notificări, furnizorul de rating ESG nu poate funcționa în Uniune.
(9) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili forma și conținutul cererii menționate la alineatul (2) și, în special, modul de prezentare a informațiilor prevăzute la alineatul (4). ESMA le transmite Comisiei până la... [nouă luni de la data intrării în vigoare].
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 13
Acorduri de cooperare
(1) Orice acord de cooperare menționat la articolul 10 alineatul (4), la articolul 11 alineatul (1) litera (h) și la articolul 12 alineatul (5) litera (b) face obiectul unor garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 46. Schimbul de informații efectuat în temeiul unor astfel de acorduri de cooperare este destinat îndeplinirii sarcinilor ESMA sau ale autorităților competente.
(2) În ceea ce privește transferul de date cu caracter personal către o țară terță, ESMA aplică Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(47).
Capitolul 3
Registrul și accesibilitatea informațiilor
Articolul 14
Registrul furnizorilor de rating ESG și accesibilitatea informațiilor la punctul unic de acces european (ESAP)
(1) ESMA creează și menține un registru care conține informații cu privire la toate elementele următoare:
(a) identitățile furnizorilor de rating ESG autorizați în temeiul articolului 8 sau înregistrați conform articolului 5;
(b) identitățile furnizorilor de rating ESG stabiliți în afara Uniunii care respectă condițiile prevăzute la articolul 10 și autoritățile competente din țara terță responsabile cu supravegherea respectivilor furnizori de rating ESG ▌;
(c) identitatea furnizorului de rating ESG care avizează și a furnizorului de rating ESG avizat, stabilit în afara Uniunii, menționat la articolul 11 și, după caz, autoritățile competente din țara terță care sunt responsabile cu supravegherea furnizorului de rating ESG ▌avizat;
(d) identitățile furnizorilor de rating ESG din afara Uniunii care au fost recunoscuți în conformitate cu articolul 12, reprezentantul legal stabilit în Uniune al respectivului furnizor de rating ESG și, după caz, autoritățile competente din țara terță responsabile cu supravegherea furnizorilor de rating ESG respectivi.
(2) Registrul menționat la alineatul (1) este pus la dispoziția publicului pe pagina de internet a ESMA și se actualizează fără întârziere, atunci când este necesar.
(3) Începând cu 1 ianuarie 2028, atunci când face publică orice informație în temeiul articolului 19 alineatul (1) și al articolului 23 alineatul (1), furnizorul de rating ESG transmite în același timp informațiile respective organismului de colectare relevant menționat la alineatul (6) de la prezentul articol pentru a fi accesibile în ESAP, care a fost instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859.
(4) Informațiile respective trebuie să respecte toate cerințele următoare:
(a) informațiile sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(b) informațiile trebuie însoțite de următoarele metadate:
(i) o denumire comercială completă și, dacă este cazul, denumirea utilizată în scopuri de marketing și abrevierea denumirii furnizorului de rating ESG care transmite informațiile;
(ii) identificatorul entității juridice al furnizorului de rating ESG, astfel cum se specifică la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(iii) dimensiunea furnizorului de rating ESG, astfel cum se specifică la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(iv) tipul de informații, astfel cum sunt clasificate la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(v) metadate care precizează dacă informațiile includ date cu caracter personal.
(5) În sensul alineatului (4) litera (b) punctul (ii), furnizorul de rating ESG obține un identificator al entității juridice, astfel cum se specifică la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/2859.
(6) În scopul facilitării accesului în ESAP la informațiile menționate la alineatul (1), organismul de colectare, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859, este ESMA.
(7) Începând cu 1 ianuarie 2028, informațiile menționate la alineatul (1) și la articolul 11 alineatul (3), la articolul 35 alineatul (6) și la articolul 38 alineatul (1) sunt puse la dispoziție în ESAP. În acest scop, organismul de colectare, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din regulamentul menționat, este ESMA. Informațiile respective se elaborează într-un format care permite extragerea de date, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, includ metadatele privind denumirile și, dacă este disponibil, identificatorul entității juridice al furnizorului de rating ESG, astfel cum se specifică în temeiul articolului 7 alineatul (4) din regulamentul respectiv, tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) din regulamentul respectiv și dacă informațiile includ date cu caracter personal.
(8) În scopul asigurării colectării și a administrării eficiente a datelor transmise în conformitate cu alineatul (3), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:
(a) orice alte metadate care să însoțească informațiile;
(b) structurarea datelor la nivelul informațiilor prezentate;
(c) pentru ce informații este necesar un format prelucrabil automat și ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.
Înainte de elaborarea proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare, ESMA efectuează o analiză cost-beneficiu. În sensul literei (c), ESMA evaluează avantajele și dezavantajele diferitelor formate prelucrabile automat și efectuează teste adecvate în condiții reale de utilizare, în consultare cu părțile interesate.
ESMA înaintează Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(9) Dacă este necesar, ESMA adoptă orientări pentru entități pentru a se asigura că metadatele transmise în conformitate cu alineatul (8) primul paragraf litera (a) sunt corecte.
Titlul III
Integritatea și fiabilitatea activităților de rating ESG
Capitolul 1
Cerințe organizatorice, procese și documente privind guvernanța
Articolul 15
Principii generale
(1) Furnizorii de rating ESG asigură independența activităților lor de rating, inclusiv față de orice influență sau constrângere politică și economică.
(2) Furnizorii de rating ESG dispun de norme și proceduri care să asigure faptul că ratingurile lor ESG sunt emise și publicate sau atribuite în conformitate cu prezentul regulament.
(3) Furnizorii de rating ESG utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și eficace pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament.
(4) Furnizorii de rating ESG adoptă și pun în aplicare politici și proceduri scrise care să asigure faptul că ratingurile lor ESG se bazează pe o analiză aprofundată a tuturor informațiilor ▌de care dispun și care sunt relevante pentru analiza lor în conformitate cu metodologiile lor de rating.
(5) Furnizorii de rating ESG adoptă și pun în aplicare politici și proceduri interne privind obligația de diligență, care garantează că interesele lor economice nu afectează independența sau acuratețea activităților de evaluare.
(6) Furnizorii de rating ESG adoptă și pun în aplicare proceduri administrative și contabile solide, mecanisme de control intern și mecanisme eficace de control și de protecție pentru sistemele de prelucrare a informațiilor.
(7) Furnizorii de rating ESG utilizează metodologii de rating pentru ratingurile ESG pe care le furnizează care sunt riguroase, sistematice, independente și justificabile și aplică aceste metodologii de rating în mod continuu și în mod transparent.
(8) Furnizorii de rating ESG revizuiesc metodologiile de rating menționate la alineatul (7) în permanență și cel puțin o dată pe an.
(9) Furnizorii de rating ESG monitorizează și evaluează caracterul adecvat și eficacitatea sistemelor, resurselor și procedurilor menționate la alineatul (3) cel puțin o dată pe an și iau măsurile adecvate pentru a remedia eventualele deficiențe.
(10) Furnizorii de rating ESG instituie și mențin o funcție de supraveghere permanentă, independentă și eficace care să supravegheze aspectele generale legate de furnizarea ratingurilor lor ESG.
Funcția de supraveghere dispune de resursele și de cunoștințele de specialitate necesare și are acces la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea funcției sale. Aceasta are acces direct la organul de conducere al furnizorului de rating ESG.
Furnizorii de rating ESG elaborează și mențin proceduri solide privind funcția lor de supraveghere.
(11) ▌Furnizorii de rating ESG adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile pe care le utilizează pentru atribuirea ratingurilor ESG sunt de o calitate satisfăcătoare și provin din surse fiabile. Furnizorii de rating ESG menționează în mod clar și explicit că ratingurile lor ESG reprezintă propria lor opinie.
(12) Furnizorii de rating ESG informează entitatea căreia i se acordă ratingul sau emitentul elementului căruia i se acordă ratingul în timpul programului lor de lucru și cu cel puțin două zile lucrătoare complete înainte de prima emitere a ratingului ESG, pentru a oferi beneficiarului ratingului sau emitentului elementului căruia i se acordă ratingul posibilitatea de a informa furnizorul de rating ESG cu privire la orice erori factuale. În acest scop, furnizorii de rating ESG pun la dispoziție, la cererea beneficiarului ratingului sau a emitentului elementului căruia i se acordă ratingul, gratuit și în mod necomercial, informațiile menționate la punctul 1 literele (b) și (c) și la punctul 2 litera (b) subpunctul (ii) din anexa III și data ultimei actualizări a datelor, precum și, după caz, orice alte date colectate, estimate sau calculate legate de aceștia.
(13) Furnizorii de rating ESG nu divulgă informații cu privire la capitalul lor intelectual, proprietatea lor intelectuală, know-how-ul sau rezultatele inovării care ar constitui secrete comerciale, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului(48).
(14) Furnizorii de rating ESG aduc modificări ratingurilor lor ESG numai în conformitate cu metodologiile lor de rating publicate în temeiul articolului 23.
Articolul 16
Separarea întreprinderilor și a activităților
(1) Furnizorii de rating ESG nu furnizează niciuna dintre următoarele activități:
(a) activități de consultanță pentru investitori sau întreprinderi;
(b) emiterea și distribuția de ratinguri de credit, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009;
(c) elaborarea indicilor de referință în sensul Regulamentului (UE) 2016/1011;
(d) servicii și activități de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva (UE) 2014/65;
(e) auditul statutar al situațiilor financiare și misiunile de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea în sensul Directivei 2013/34/UE;
(f) activitățile instituțiilor de credit în sensul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și activități de asigurare sau de reasigurare în sensul Directivei 2009/138/CE.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), furnizorii de rating ESG pot furniza activitățile enumerate la alineatul (1) literele (d) și (f), cu condiția să pună în aplicare măsuri specifice, inclusiv măsurile menționate la articolele 25 și 26 pentru:
(a) a se asigura că fiecare activitate este exercitată în mod autonom și a evita crearea unor riscuri potențiale de conflicte de interese în procesul decizional din cadrul activităților sale de rating ESG;
(b) a se asigura că angajații furnizorilor de rating ESG implicați direct în procesul de evaluare al unui element căruia i se acordă rating nu furnizează niciuna dintre activitățile menționate la alineatul (1).
La punerea în aplicare a acestor măsuri, furnizorul de rating ESG ține seama și de activitățile grupului din care face parte, dacă este cazul.
(3) Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), un furnizor de rating ESG poate depune o cerere la ESMA pentru a fi autorizat să elaboreze indici de referință, cu condiția să pună în aplicare măsuri specifice, inclusiv cele menționate la alineatul (2). ESMA evaluează dacă măsurile propuse de furnizorul de rating ESG sunt adecvate și suficiente în ceea ce privește riscurile potențiale de conflicte de interese. Dacă ESMA consideră că măsurile nu sunt adecvate sau suficiente în ceea ce privește riscurile potențiale de conflicte de interese, se aplică alineatul (1) litera (c).
Furnizorul de rating ESG notifică ESMA cu privire la orice modificare substanțială a măsurilor pe care le-a luat sau a punerii lor în aplicare, înainte de a pune în aplicare modificarea. ESMA evaluează dacă măsurile continuă să fie adecvate și suficiente în ceea ce privește riscurile potențiale de conflicte de interese. În caz contrar, se aplică alineatul (1) litera (c).
ESMA ia decizia menționată la primul și al doilea paragraf în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea informațiilor complete referitoare la măsurile propuse de furnizorul de rating ESG sau la modificarea lor substanțială sau în termenele prevăzute la articolul 7, în cazul în care evaluarea face parte din examinarea cererii de autorizare.
(4) Furnizorul de rating ESG se asigură că angajații săi care sunt direct implicați în procesul de evaluare a unui element căruia i se acordă rating nu furnizează niciuna dintre activitățile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (e).
(5) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza detaliile măsurilor și garanțiilor care trebuie puse în aplicare în temeiul alineatelor (2), (3) și (4).
ESMA prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în termen de ... [nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6) Furnizorii de rating ESG se asigură că furnizarea altor servicii decât cele menționate la alineatul (1) nu creează riscuri de conflicte de interese în cadrul activităților lor de rating ESG. În cazul riscului de conflict de interese, furnizorii de rating ESG se abțin de la a oferi astfel de alte servicii.
Articolul 17
Analiștii de rating, angajații și alte persoane implicate în furnizarea ratingurilor ESG
(1) Furnizorii de rating ESG se asigură că analiștii de rating, angajații și orice altă persoană fizică care se află sub controlul lor sau ale cărei servicii sunt puse la dispoziția lor, de exemplu printr-un acord contractual și care sunt direct implicați în furnizarea ratingurilor ESG, inclusiv analiștii implicați direct în procesul de rating și persoanele implicate în acordarea de punctaje ESG, sunt formați în mod corespunzător și dețin cunoștințele și experiența necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor atribuite, inclusiv, dacă este cazul, o înțelegere suficientă a riscului financiar potențial considerabil pentru entitatea căreia i se acordă ratingul și a impactului potențial considerabil pe care entitatea căreia i se acordă ratingul îl are asupra mediului și a societății în general.
(2) Furnizorii de rating ESG se asigură că persoanele menționate la alineatul (1) nu sunt autorizate să inițieze sau să participe la negocierile care vizează taxe sau plăți cu orice element căruia i se acordă rating sau emitent al unui element căruia i se acordă rating sau cu orice altă persoană legată în mod direct sau indirect de elementul căreia i se acordă rating printr-o relație de control.
(3) Persoanele menționate la alineatul (1) care sunt direct implicate în determinarea unui rating individual pentru un element căruia i se acordă rating, precum și persoanele care ocupă o funcție de conducere superioară în cadrul furnizorului de rating ESG, nu cumpără și nu vând niciun instrument financiar emis, garantat sau sprijinit în alt mod de nicio entitate căreia i se acordă rating și de nicio entitate care aparține grupului din care face parte entitatea căreia i se acordă rating, cu excepția participațiilor în organisme de plasament colectiv diversificat, inclusiv în fonduri gestionate sau a investițiilor efectuate în cadrul administrării discreționare a portofoliului, și nici nu se angajează în nicio tranzacție cu astfel de instrumente financiare.
(4) Persoanele menționate la alineatul (1) nu se implică în mod direct și nu influențează în alt mod stabilirea unui rating ESG al niciunui elementpertinent căruia i se acordă un rating, în cazul în care persoanele respective:
(a) dețin instrumente financiare ale elementului căruia i se acordă ratingul, altele decât participațiile în organisme de plasament colectiv diversificat, inclusiv fonduri gestionate, și investiții efectuate în cadrul administrării discreționare a portofoliului;
(b) dețin instrumente financiare ale unei entități aflate în legătură cu un element căruia i se acordă un rating, fapt care poate cauza un conflict de interese sau poate fi perceput în general ca o posibilă sursă a unui conflict de interese. Sunt exceptate de la această regulă participațiile în organisme de plasament colectiv diversificat, inclusiv fondurile gestionate, și investițiile efectuate în cadrul gestionării discreționare a portofoliului;
(c) au fost, în ultimul an, angajate la entitatea căreia i se acordă ratingul sau au avut alte relații comerciale sau orice altfel de relații cu aceasta sau cu orice entitate care aparține grupului din care face parte elementul căruia i se acordă ratingul, situație care poate cauza sau poate fi percepută ca o posibilă cauză pentru un conflict de interese.
(5) Furnizorii de rating ESG se asigură că persoanele menționate la alineatul (1), precum și persoanele care ocupă o funcție de conducere superioară în cadrul furnizorului de rating ESG:
(a) iau toate măsurile corespunzătoare pentru a proteja proprietatea și arhivele aflate în posesia furnizorului de rating ESG de fraudă, furt sau alte forme de abuz, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activităților pe care le desfășoară furnizorul de rating ESG, inclusiv de natura și sfera activităților de rating ESG;
(b) nu dezvăluie informații confidențiale care au fost încredințate furnizorului de rating ESG niciunei persoane care nu este direct implicată în furnizarea activităților de rating ESG, inclusiv analiștilor de rating și angajaților oricărei persoane legate direct sau indirect de furnizorul de rating ESG printr-o relație de control, precum și oricărei alte persoane fizice ale cărei servicii sunt sau au fost puse la dispoziția oricărei persoane legate direct sau indirect de furnizorul de rating ESG printr-o relație de control sau care se află sub controlul acesteia;
(c) nu utilizează și nu fac schimb de informații confidențiale în niciun alt scop decât furnizarea de activități de rating ESG, inclusiv pentru tranzacționarea instrumentelor financiare;
(d) nu solicită și nu acceptă bani, cadouri sau favoruri de la nicio persoană cu care furnizorul de rating ESG are relații comerciale.
(6) Persoanele menționate la alineatul (1) care consideră că orice altă persoană menționată la alineatul (1) a adoptat un comportament pe care îl consideră ilegal informează imediat funcția de supraveghere cu privire la aceasta. Furnizorul de rating ESG se asigură că o astfel de raportare nu are consecințe negative pentru persoana care efectuează raportarea.
(7) În cazul în care un analist de rating își încetează raportul de muncă cu furnizorul de rating ESG și, în termen de un an, se alătură unui element căruia i se acordă rating sau unui emitent al unui element căruia i se acordă rating, în ratingul căruia a fost implicat în mod direct, furnizorul de rating ESG revizuiește activitatea analistului de rating în cursul anului anterior plecării sale.
(8) Persoanele menționate la alineatul (1), precum și personalul de conducere de nivel superior al furnizorului de rating ESG, nu ocupă o poziție▐ de conducere de nivel superior în cadrul unui element căruia i se acordă rating sau al unui emitent al unui element căruia i se acordă rating, în ratingul căruia au fost implicați, timp de nouă luni de la acordarea ratingului.
Articolul 18
Cerințele privind ținerea evidențelor
(1) Furnizorii de rating ESG înregistrează activitățile lor de rating ESG. Evidențele respective conțin informațiile enumerate în anexele I și II.
(2) Furnizorii de rating ESG păstrează informațiile menționate la alineatul (1) timp de cel puțin cinci ani și într-o formă care să permită reproducerea și înțelegerea deplină a stabilirii unui rating ESG.
Articolul 19
Mecanismul de soluționare a plângerilor
(1) Furnizorii de rating ESG instituie și publică pe site-ul lor proceduri de primire, investigare și păstrare a evidențelor privind plângerile depuse de utilizatorii de ratinguri ESF, de elementele cărora li se acordă rating și de emitenții de elemente cărora li se acordă rating. Furnizorii de rating ESG furnizează, de asemenea, în mod clar pe site-ul lor web informații cu privire la mecanismul lor de soluționare a plângerilor și la datele lor de contact.
(2) Procedurile menționate la alineatul (1) asigură faptul că:
(a) furnizorul de rating ESG pune la dispoziția publicului politica de soluționare a plângerilor;
▌
(b) plângerile sunt investigate cu promptitudine și onestitate, iar rezultatul investigației este comunicat reclamantului într-un termen rezonabil, exceptând cazul când o asemenea comunicare ar contraveni obiectivelor de politică publică sau Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(49);
(c) investigația se desfășoară în mod independent față de personalul care a fost implicat în obiectul plângerii.
(3) Pot fi depuse plângeri cu privire la:
(a) sursele de date utilizate pentru un anumit rating ESG, erori factuale și greșeli;
(b) modul în care a fost aplicată metodologia de rating în legătură cu un anumit rating ESG;
(c) dacă un anumit rating ESG este reprezentativ pentru elementul căruia i se acordă ratingul sau pentru emitentul elementului căruia i se acordă ratingul.
Articolul 20
Motive de îngrijorare întemeiate
(1) Furnizorii de rating ESG dispun de proceduri pentru a primi motivele de îngrijorare întemeiate din partea părților interesate, care își indică numele și funcția.
(2) Furnizorii de rating ESG, cu excepția furnizorilor de rating ESG mai mici, în sensul pragului maxim al cifrei de afaceri nete pentru definirea întreprinderilor mici prevăzut în Directiva 2013/34/UE, depun eforturi pentru a răspunde motivelor de îngrijorare întemeiate în termen de 30 de zile lucrătoare.
Articolul 21
Externalizarea
(1) Externalizarea unor funcții operaționale importante nu afectează în mod semnificativ calitatea controlului intern al furnizorului de rating ESG și capacitatea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) de a supraveghea respectarea de către furnizorul de rating ESG a obligațiilor în temeiul prezentului regulament.
(2) Furnizorii de rating ESG care externalizează funcții sau servicii ori activități care sunt relevante pentru furnizarea unui rating ESG rămân pe deplin responsabili de îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.
(3) Furnizorii de rating ESG care externalizează funcții sau servicii ori activități care sunt relevante pentru furnizarea unui rating ESG rămân pe deplin responsabili de prezentarea informațiilor menționate în anexa II.
Articolul 22
Exceptări de la cerințele de guvernanță
(1) ▌Un furnizor de rating ESG poate depune la ESMA o cerere de a fi scutit de obligația de a respecta cerințele menționate la articolul 15 alineatele (6), (8) și (10).
(2) Atunci când evaluează o astfel de cerere, ESMA verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) furnizorul de rating ESG să fie o întreprindere mică sau un grup mic în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE;
(b) furnizorul de rating ESG să fi pus în aplicare măsuri și proceduri, în special mecanisme de control intern, mecanisme și măsuri de raportare, care asigură independența analiștilor de rating și a persoanelor care aprobă ratingurile ESG și care asigură respectarea efectivă a prezentului regulament;
(c) furnizorul de rating ESG să fi demonstrat că dimensiunea sa nu este stabilită în așa fel încât să se evite respectarea ▌prezentului regulament;
(d) furnizorul ESG să fi demonstrat cu suficientă claritate că cerințele menționate la alineatul (1) nu sunt proporționale cu natura, amploarea sau complexitatea activității furnizorului de rating ESG respectiv sau cu natura sau gama de ratinguri ESG pe care le emite.
Pe baza acestor considerații, ESMA poate scuti furnizorul de rating ESG respectiv de toate cerințele menționate la alineatul (1) sau, în cazuri justificate în mod corespunzător și pe baza elementelor furnizate de furnizorul de rating ESG în temeiul primului paragraf litera (d), numai de unele dintre cerințele respective.
Capitolul 2
Cerințe în materie de transparență
Articolul 23
Publicarea metodologiilor, a modelelor și a ipotezelor principale de rating utilizate în activitățile de rating ESG
(1) Furnizorii de rating ESG publică pe site-ul lor cel puțin metodologiile, modelele și ipotezele principale de rating pe care le utilizează în activitățile lor de rating ESG, inclusiv informațiile menționate la litera (d) din anexa I și la punctul 1 din anexa III. Aceste informații ar trebui publicate în mod clar și transparent și identificate într-o secțiune separată a site-ului web al furnizorului de rating ESG.
(2) Este necesar să se furnizeze ratinguri E, S și G separate, mai degrabă decât un singur indicator ESG care agregă factorii E, S și G. Furnizorii de ratinguri ESG pun la dispoziție informațiile menționate la prezentul articol și la articolul 24 separat pentru fiecare factor.
(3) Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, furnizorii de rating ESG pot furniza un singur rating ESG care agregă factorii E, S și G, dacă furnizează, fără a aduce atingere obligațiilor suplimentare de publicare în temeiul prezentului regulament, informațiile menționate la punctul 1 litera (h) din anexa III.
(4) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu elementele care trebuie publicate în conformitate cu alineatul (1). Aceste elemente nu includ cerințe de publicare suplimentare în afară de cele enumerate la punctul 1 din anexa III.
(5) ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la alineatul (4) în termen de … [nouă luni de la data intrării în vigoare].
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6) Furnizorul de rating ESG furnizează informațiile menționate la punctul 1 din anexa III cel târziu în momentul în care începe să emită ratinguri ESG.
(7) ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica standardele, formatele și modelele de date pe care furnizorii de ratinguri ESG trebuie să le utilizeze pentru a prezenta informațiile prevăzute la alineatul (1).
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 24
Prezentarea de informații către utilizatorii ratingurilor ESG și către entitățile cărora li se acordă ratinguri
(1) Furnizorii de rating ESG pun la dispoziție,în mod continuu, cel puțin informațiile menționate la punctul 2 din anexa III utilizatorilor de ratinguri ESG lor și entităților cărora li se acordă ratinguri.
(2) Furnizorul de rating ESG se asigură că, atunci când autorizează abonatul să publice ratingul ESG, linkul către informațiile de la punctul 1 din anexa III este atașat ratingului ESG.
(3) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu elementele care trebuie publicate în conformitate cu alineatul (1). Aceste elemente nu includ cerințe de publicare suplimentare în afară de cele enumerate la punctul 2 din anexa III.
(4) ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de… [nouă luni de la data intrării în vigoare].
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(5) ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica standardele, formatele și modelele de date pe care furnizorii de ratinguri ESG trebuie să le utilizeze pentru a prezenta informațiile prevăzute la alineatul (1).
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Capitolul 3
Independență și conflicte de interese
Articolul 25
Independența și evitarea conflictelor de interese
(1) Furnizorii de rating ESG dispun de mecanisme solide de guvernanță, inclusiv o structură organizațională clară, cu roluri și responsabilități bine definite, transparente și coerente pentru toți participanții implicați în furnizarea unui rating ESG.
(2) Furnizorii de rating ESG iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că niciun rating ESG furnizat nu este afectat de niciun conflict de interese existent sau potențial sau de nicio relație de afaceri sau de altă natură, fie chiar din partea furnizorului de rating ESG, fie din partea acționarilor, a administratorilor, a analiștilor de rating, a angajaților sau a oricărei alte persoane fizice ale cărei servicii sunt puse la dispoziția furnizorilor de rating ESG sau sub controlul acestora, sau a oricărei persoane legate direct sau indirect de aceștia printr-o relație de control sau a oricărui furnizor terț căruia i-au fost externalizate funcții sau servicii sau activități.
(3) În cazul în care există un risc de conflict de interese în cadrul unui furnizor de rating ESG din cauza structurii de proprietate, a participațiilor majoritare sau a activităților respectivului furnizor de rating ESG, ale oricărei entități care deține sau controlează furnizorul de rating ESG, ale unei entități deținute sau controlate de furnizorul de rating ESG sau ale oricărei entități afiliate furnizorului de rating ESG sau furnizorului terț, ESMA adoptă măsuri. ESMA poate solicita furnizorului de rating ESG să ia măsuri pentru atenuarea riscului respectiv. ▌
În cazul în care un conflict de interese, astfel cum este definit la primul paragraf, nu este gestionat în mod adecvat prin metode specifice de atenuare a riscurilor ESMA impune furnizorului de rating ESG să pună capăt încălcării. Dacă este necesar, ESMA poate impune furnizorului de rating ESG să înceteze activitățile sau relațiile care creează conflictul de interese sau ▌să înceteze furnizarea de ratinguri ESG.
(4) Unui acționar sau unui membru al unui furnizor de rating ESG, care exercită o influență semnificativă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 13 din Directiva 2013/34/UE în cadrul respectivului furnizor de rating ESG sau în cadrul unei societăți care are competența de a exercita controlul sau o influență dominantă asupra respectivului furnizor de rating ESG, i se interzice să efectueze oricare dintre următoarele acțiuni:
(a) să exercite o influență semnificativă asupra oricărui alt furnizor de rating ESG;
(c) să aibă dreptul sau competența de a numi sau de a revoca din funcție membri ai consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere al oricărui alt furnizor de rating ESG;
(d) să fie membru în consiliul de administrație sau în consiliul de supraveghere al oricărui alt furnizor de rating ESG.
Prezentul alineat nu se aplică investițiilor în alți furnizori de rating ESG care aparțin aceluiași grup de furnizori de rating ESG sau investițiilor în furnizori de rating ESG care sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE.
(5) Furnizorii de rating ESG comunică ESMA toate conflictele de interese existente sau potențiale, inclusiv conflictele de interese care decurg din deținerea sau controlul furnizorilor de rating ESG.
(6) Furnizorii de rating ESG stabilesc și aplică politici, proceduri și mecanisme organizaționale eficace pentru identificarea, prezentarea, prevenirea, gestionarea și atenuarea conflictelor de interese. Furnizorii de rating ESG revizuiesc și actualizează periodic politicile, procedurile și mecanismele respective. Politicile, procedurile și mecanismele respective previn, gestionează și atenuează în mod specific conflictele de interese generate de deținerea sau controlul furnizorului de rating ESG sau de alte participații în grupul furnizorului de rating ESG sau conflictele de interese cauzate de alte persoane care exercită influență sau control asupra furnizorului de rating ESG în ceea ce privește stabilirea ratingului ESG.
(7) Furnizorii de rating ESG își revizuiesc operațiunile pentru a identifica potențialele conflicte de interese cel puțin în fiecare an.
Articolul 26
Gestionarea potențialelor conflicte de interese ale angajaților
(1) Furnizorii de rating ESG se asigură că angajații și toate celelalte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziția lor sau se află sub controlul lor și care sunt direct implicate în furnizarea unui rating ESG:
(a) au competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor și îndatoririlor lor și fac obiectul unei gestionări și supravegheri eficace;
(b) nu fac obiectul unei influențe nejustificate sau al unor conflicte de interese;
(c) nu sunt remunerați și performanța lor nu este evaluată într-un mod care să creeze conflicte de interese și nu afectează în alt mod integritatea procesului de stabilire a ratingului ESG;
(d) nu au niciun fel de interese sau legături comerciale care să compromită activitățile furnizorului de rating ESG;
(e) nu au dreptul să contribuie la stabilirea unui rating ESG prin angajarea în licitații, oferte și tranzacții fie în nume propriu, fie în numele participanților pe piață, exceptând cazul când această contribuție este cerută în mod explicit în cadrul metodologiei de elaborare a ratingului ESG și face obiectul normelor specifice prevăzute în aceasta;
(f) fac obiectul unor proceduri eficace de control al schimburilor de informații cu alți angajați implicați în activități care pot crea un risc de conflicte de interese sau cu persoane terțe sau în cazul în care informațiile în cauză pot afecta ratingul ESG.
(2) Furnizorii de rating ESG stabilesc proceduri specifice de control intern pentru a garanta integritatea și seriozitatea angajatului sau a persoanei care stabilește ratingul ESG, printre care se numără cel puțin aprobarea internă a conducerii înainte de difuzarea ratingului ESG.
Articolul 27
Tratamentul echitabil, rezonabil, transparent și nediscriminatoriu al utilizatorilor ratingurilor ESG
(1) Furnizorii de rating ESG iau măsuri adecvate pentru a se asigura că taxele percepute clienților sunt echitabile, rezonabile, transparente și nediscriminatorii.
(2) În sensul alineatului (1), ESMA poate solicita furnizorilor de rating ESG să îi furnizeze dovezi documentate cu privire la politica lor de stabilire a prețurilor, inclusiv cu privire la structura taxelor și la criteriile de stabilire a prețurilor. ESMA poate lua măsuri de supraveghere în conformitate cu articolul 35 și poate decide să impună amenzi în conformitate cu articolul 36 în cazul în care constată că taxele de la furnizorii de rating ESG nu sunt echitabile, rezonabile, transparente și nediscriminatorii.
Capitolul 4
Supravegherea de către ESMA
Secțiunea 1
Principii generale
Articolul 28
Neinterferența cu conținutul ratingurilor sau cu metodologiile
În îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, nici ESMA, nici Comisia și nicio autoritate publică din statele membre nu intervine asupra conținutului ratingurilor ESG sau asupra metodologiilor.
Articolul 29
ESMA
(1) În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA emite și actualizează orientări privind cooperarea dintre ESMA și autoritățile competente în sensul prezentului regulament, inclusiv procedurile și condițiile detaliate referitoare la delegarea sarcinilor.
(2) În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA, în cooperare cu ABE și cu EIOPA, emite și actualizează orientări privind aplicarea regimului de avizare menționat la articolul 10 din prezentul regulament în termen de ... [nouă luni de la data intrării în vigoare].
(3) ESMA publică un raport anual privind aplicarea prezentului regulament, inclusiv privind măsurile de supraveghere luate și sancțiunile impuse de ESMA în temeiul prezentului regulament, inclusiv amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu. Raportul respectiv conține, în special, informații privind evoluția pieței ratingurilor ESG și o evaluare a aplicării regimurilor țărilor terțe menționate la articolele 10, 11 și 12.
ESMA prezintă raportul anual menționat la primul paragraf Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.
(4) ESMA publică anual pe site-ul său o listă a furnizorilor de rating ESG enumerați în registrul menționat la articolul 14 alineatul (1), indicând cota lor totală de piață în Uniune. Publicarea analizează structura pieței, inclusiv nivelul de concentrare și diversitatea furnizorilor de rating ESG.
(5) În sensul alineatului (4) cota de piață se măsoară prin raportare la cifra de afaceri anuală generată de activitățile de rating ESG, la nivel de grup în Uniune.
(6) ESMA colaborează cu ABE și EIOPA în îndeplinirea sarcinilor sale și consultă ABE și EIOPA înainte de a emite și actualiza orientări și de a înainta proiecte de standarde tehnice de reglementare.
Articolul 30
Autoritățile competente
(1) În termen de ... [15 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă în sensul prezentului regulament.
(2) Autoritatea competentă dispune de un număr suficient de angajați având cunoștințe și o experiență satisfăcătoare pentru a putea aplica prezentul regulament.
Articolul 31
Exercitarea competențelor menționate la articolele 32-34
Competențele conferite prin articolele 32, 33 și 34 ESMA sau oricărui funcționar al ESMA sau oricărei persoane autorizate de ESMA nu se utilizează pentru solicitarea divulgării unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui secret profesional.
Articolul 32
Cererile de informații
(1) ESMA poate solicita, printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, furnizorilor de rating ESG, persoanelor implicate în activități de rating ESG, elementelor cărora li se acordă rating și emitenților de elemente cărora li se acordă rating, părților terțe cărora furnizorii de rating ESG le-au externalizat funcții operaționale sau activități, precum și persoanelor care au legături strânse și substanțiale cu furnizorii de rating ESG sau cu activitățile de rating ESG să furnizeze toate informațiile de care are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament.
(2) Atunci când trimite o cerere simplă în vederea obținerii de informații în temeiul alineatului (1), ESMA:
(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii sale;
(b) declară scopul solicitării;
(c) specifică ce informații sunt solicitate;
(d) stabilește un termen rezonabil pentru furnizarea informațiilor și formatul în care informațiile trebuie furnizate;
(e) informează persoana de la care sunt solicitate informațiile cu privire la faptul că nu există o obligație de a furniza informațiile, dar că orice răspuns la solicitarea de informații trebuie să nu fie incorect sau să nu inducă în eroare;
(f) indică amenda prevăzută la articolul 36 în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare.
(3) Atunci când solicită furnizarea de informații în temeiul alineatului (1) prin intermediul unei decizii, ESMA:
(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii sale;
(b) declară scopul solicitării;
(c) specifică ce informații sunt solicitate;
(d) stabilește un termen rezonabil pentru furnizarea informațiilor și formatul în care informațiile trebuie furnizate;
(e) indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 37 aplicabile în cazul în care informațiile solicitate sunt furnizate incomplet;
(f) indică amenda prevăzută la articolul 36 în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;
(g) indică dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel și dreptul de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolele 60 și 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4) Persoanele menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Clienții respectivi rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate de avocați sunt incomplete, incorecte sau înșelătoare.
(5) ESMA transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia își au domiciliul sau reședința persoanele menționate la alineatul (1) și care sunt vizate de cererea de informații.
Articolul 33
Investigații generale
(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua toate investigațiile necesare cu privire la persoanele menționate la articolul 32 alineatul (1). În acest scop, funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA sunt împuternicite:
(a) să examineze toate evidențele, datele, procedurile și orice alte materiale relevante pentru executarea atribuțiilor sale, indiferent de suportul pe care sunt stocate;
(b) să facă sau să obțină copii certificate ale acestor evidențe, date, proceduri și alte materiale sau extrase din acestea;
(c) să convoace orice persoană menționată la articolul 32 alineatul (1) sau reprezentanții acesteia sau membrii personalului său și să le solicite explicații verbale sau scrise cu privire la fapte sau documente referitoare la obiectul și scopul investigației și să înregistreze răspunsurile;
(d) să chestioneze orice altă persoană fizică sau juridică, care își dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;
(e) să solicite evidențe privind convorbirile telefonice și schimburile de date.
(2) Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA pentru efectuarea investigațiilor menționate la alineatul (1) își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul investigației. Autorizația respectivă indică, de asemenea, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 37 alineatul (1) aplicabile în cazul în care evidențele, datele, procedurile sau orice alte materiale solicitate sau răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 32 alineatul (1) nu sunt furnizate ori sunt incomplete, precum și amenzile prevăzute la articolul 36 aplicabile în cazul furnizării unor răspunsuri incorecte sau înșelătoare la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 32 alineatul (1).
(3) Persoanele menționate la articolul 32 alineatul (1) se supun investigațiilor lansate pe baza unei decizii a ESMA. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 3, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
(4) În timp util înainte de investigație, ESMA informează autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare investigația cu privire la investigația preconizată și la identitatea persoanelor autorizate. La solicitarea ESMA, funcționarii autorității competente în cauză oferă asistență respectivelor persoane autorizate în îndeplinirea sarcinilor lor. Funcționarii autorității competente pot, de asemenea, la cerere, să participe la investigații.
(5) În cazul în care o solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele interne, această autorizație trebuie să fie solicitată. O astfel de autorizație poate fi solicitată și ca măsură de precauție.
(6) Atunci când este solicitată autorizația menționată la alineatul (5), autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia ESMA este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive, având în vedere obiectul investigațiilor. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita ESMA explicații detaliate referitoare, în special, la motivele ESMA de a suspecta că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu solicită să i se furnizeze informații din dosarul ESMA. Controlul legalității deciziei ESMA este numai de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene conform procedurii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 34
Inspecții la fața locului
(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua toate inspecțiile necesare la fața locului în incintele destinate activităților economice ale persoanelor juridice menționate la articolul 32 alineatul (1). În cazul în care desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecțiilor o impun, ESMA poate efectua inspecția la fața locului fără o înștiințare prealabilă.
(2) Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice incite destinate activităților economice și pe orice teren al persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de investigație adoptate de ESMA și dețin toate competențele stipulate la articolul 33 alineatul (1). De asemenea, aceștia au dreptul să sigileze orice sedii ale activității economice și orice registre sau evidențe pe perioada inspecției și în măsura necesară inspecției.
(3) Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecție la fața locului își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 33 aplicabile în cazul în care persoanele vizate nu se supun inspecției. În timp util înainte de inspecție, ESMA notifică inspecția autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare aceasta.
(4) Persoanele menționate la articolul 32 alineatul (1) se supun inspecțiilor la fața locului dispuse printr-o decizie a ESMA. Decizia specifică obiectul și scopul inspecției, precizează data la care inspecția urmează să înceapă și indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 33, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. ESMA adoptă astfel de decizii după consultarea autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.
(5) La cererea ESMA, funcționarii autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția, precum și persoanele autorizate sau desemnate de respectiva autoritate competentă acordă asistență în mod activ funcționarilor și altor persoane autorizate de ESMA. În acest scop, aceștia beneficiază de competențele prevăzute la alineatul (2). Funcționarii autorității competente a statului membru în cauză pot, de asemenea, la cerere, să participe la inspecțiile la fața locului.
(6) De asemenea, ESMA poate solicita autorităților competente să efectueze în numele său sarcini de investigare specifice și inspecții la fața locului, conform dispozițiilor prezentului articol și ale articolului 33 alineatul (1). În acest scop, autoritățile competente dețin aceleași competențe ca și ESMA, în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 33 alineatul (1).
(7) Atunci când funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA care îi însoțesc constată că o persoană se opune inspecției dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză le acordă asistența necesară, solicitând, dacă este cazul, intervenția poliției sau a unei autorități echivalente de aplicare a legii, astfel încât să le permită efectuarea inspecției la fața locului.
(8) În cazul în care inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau asistența prevăzută la alineatul (7) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele naționale, această autorizație trebuie să fie solicitată. O astfel de autorizație poate fi solicitată și ca măsură de precauție.
(9) Atunci când este solicitată autorizația menționată la alineatul (8), autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia ESMA este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita ESMA explicații detaliate referitoare, în special, la motivele ESMA de a suspecta că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea inspecției și nici nu solicită să i se furnizeze informații din dosarul ESMA. Controlul legalității deciziei ESMA este numai de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene conform procedurii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Secțiunea 2
Sancțiuni administrative și alte măsuri administrative
Articolul 35
Măsuri de supraveghere adoptate de ESMA
(1) În cazul în care constată că un furnizor de rating ESG nu și-a respectat obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament, ESMA ia una sau mai multe dintre următoarele măsuri de supraveghere:
(a) retrage sau suspendă autorizația sau recunoașterea furnizorului de rating ESG;
(b) interzice temporar furnizorului de rating ESG să publice sau să distribuie ratinguri ESG până la încetarea încălcării;
▌
(c) solicită furnizorului de rating ESG să pună capăt încălcării;
(d) aplică amenzi în temeiul articolului 36;
(e) emite anunțuri publice.
(2) De asemenea, ESMA poate lua una sau mai multe din măsurile de supraveghere menționate la alineatul (1) literele (b)-(e) față de orice persoană care își desfășoară activitatea în Uniune în temeiul articolului 2 alineatul (1):
(i) fără a respecta condițiile prevăzute la articolul 4 sau în cazul în care ESMA a retras sau a suspendat această autorizație sau recunoaștere,
(ii) fără a respecta condițiile pentru a beneficia de orice excludere prevăzută la articolul 2 alineatul (2).
(3) ESMA poate lua, de asemenea, măsura de supraveghere menționată la alineatul (1) litera (e) în cazul în care o activitate de rating ESG a unui furnizor de rating ESG care își desfășoară activitatea în Uniune reprezintă o amenințare gravă la adresa integrității pieței sau a protecției investitorilor în Uniune.
Pentru a verifica dacă o persoană își desfășoară activitatea în Uniune în temeiul articolului 2 alineatul (1), ESMA poate recurge la competențele care îi sunt conferite prin articolele 32-34 în raport cu persoana în cauză sau cu orice părți terțe care îi permit să desfășoare activitatea de rating ESG.
(4) Măsurile de supraveghere menționate la alineatul (1) sunt eficace, proporționale și disuasive.
(5) Atunci când adoptă măsurile de supraveghere menționate la alineatul (1), ESMA ține seama de natura și gravitatea încălcării, având în vedere următoarele criterii:
(a) durata și frecvența încălcării;
(b) dacă încălcarea a facilitat sau a dat naștere unor infracțiuni de natură financiară sau dacă acestea din urmă sunt imputabile în alt mod respectivei încălcări;
(c) dacă încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat sau din neglijență;
(d) gradul de răspundere al persoanei răspunzătoare pentru încălcare;
(e) soliditatea financiară a furnizorului de rating ESG, indicată de cifra sa de afaceri anuală netă totală;
(f) impactul încălcării asupra intereselor investitorilor și asupra altor utilizatori;
(g) importanța profiturilor obținute și a pierderilor evitate de furnizorul de rating ESG sau a pierderilor pentru terți rezultate din încălcare, în măsura în care aceste profituri și pierderi pot fi determinate;
(h) măsura în care furnizorul de rating ESG cooperează cu ESMA, fără a aduce atingere necesității de a asigura recuperarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de respectivul furnizor de rating ESG;
(i) încălcările anterioare comise de furnizorul de rating ESG;
(j) măsurile luate ulterior încălcării de către furnizorul de rating ESG pentru a împiedica repetarea acesteia.
(6) ESMA notifică fără întârzieri nejustificate orice măsură luată în temeiul alineatului (1) persoanei responsabile de încălcare. ESMA publică orice astfel de acțiune pe site-ul său în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.
Publicarea menționată în primul paragraf conține toate elementele următoare:
(a) o declarație prin care se afirmă dreptul furnizorului de rating ESG de a contesta decizia;
(b) dacă este cazul, o declarație din care să reiasă că s-a introdus o cale de atac și care să precizeze că o astfel de cale de atac nu are efect suspensiv;
(c) o declarație din care să reiasă posibilitatea ESMA de a suspenda aplicarea deciziei contestate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7) ESMA poate solicita, de asemenea, furnizorului de rating ESG care încalcă normele să informeze utilizatorii ratingurilor sale ESG cu privire la măsura de supraveghere luată de ESMA în temeiul alineatului (1).
Articolul 36
Amenzi
(1) În cazul în care constată că un furnizor de rating ESG sau, după caz, reprezentantul său legal a încălcat, intenționat sau din neglijență, prezentul regulament, ESMA adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi. Cuantumul maxim al amenzii este de 10 % din cifra de afaceri anuală netă totală a furnizorului de rating ESG, calculată pe baza celor mai recente situații financiare disponibile aprobate de organul de conducere al furnizorului de rating ESG. Se consideră că o încălcare a fost săvârșită cu intenție dacă ESMA descoperă elemente obiective care demonstrează că o persoană a acționat în mod deliberat pentru a săvârși încălcarea respectivă.
(2) În cazul în care furnizorul de rating ESG este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care trebuie să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală netă totală relevantă este fie cifra de afaceri anuală netă totală, fie tipul de venit corespunzător conform actelor legislative relevante ale Uniunii din domeniul contabilității, conform celei mai recente situații financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang.
(3) La stabilirea nivelului amenzii în temeiul alineatului (1), ESMA ține seama de criteriile stabilite la articolul 35 alineatul (5).
(4) Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care furnizorul de rating ESG a obținut, în mod direct sau indirect, beneficii de natură financiară de pe urma încălcării, cuantumul amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu beneficiul obținut.
(5) În cazul în care o faptă sau o omisiune a unui furnizor de rating ESG constituie mai mult de o încălcare a prezentului regulament, se aplică numai cuantumul cel mai ridicat al amenzii calculat în conformitate cu alineatul (2), pentru una dintre încălcările respective.
Articolul 37
Penalități cu titlu cominatoriu
(1) ESMA impune, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga:
(a) un furnizor de rating ESG să pună capăt unei încălcări, în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul articolului 35;
(b) persoanele menționate la articolul 32 alineatul (1):
(i) să furnizeze informații complete solicitate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 32;
(ii) să se supună unei investigații și, în special, să prezinte evidențe, date și proceduri complete sau orice alte materiale necesare și să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 32;
(iii) să se supună unei inspecții la fața locului dispuse prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 34.
(2) Penalitățile cu titlu cominatoriu sunt eficace și proporționale. ESMA aplică zilnic penalitățile cu titlu cominatoriu până când furnizorul de rating ESG sau persoana în cauză se conformează deciziei relevante menționate la alineatul (1).
(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri medie zilnică din exercițiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, de 2 % din venitul zilnic mediu din anul calendaristic precedent. Acesta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalităților cu titlu cominatoriu.
(4) Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data notificării deciziei ESMA. La sfârșitul perioadei, ESMA reexaminează măsura.
Articolul 38
Publicarea, natura, executarea și alocarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu
(1) ESMA face publice toate amenzile și toate penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 36 și 37, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare ale Uniunii sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate. Informațiile astfel publicate nu conțin date cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2018/1725.
(2) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 36 și 37 au caracter administrativ.
(3) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 36 și 37 sunt executorii.
Executarea silită a amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu este reglementată de normele de procedură aflate în vigoare în statul membru sau țara terță pe teritoriul căreia aceasta are loc.
(4) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.
Secțiunea 3
Proceduri și revizuire
Articolul 39
Norme procedurale pentru luarea măsurilor de supraveghere și impunerea amenzilor
(1) În cazul în care constată că există indicii serioase privind o posibilă încălcare a prezentului regulament, ESMA numește un agent de investigații independent din cadrul ESMA pentru a investiga chestiunea. Agentul numit nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în supravegherea ratingurilor ESG la care se referă încălcarea și își îndeplinește funcțiile independent de consiliul supraveghetorilor ESMA.
(2) Agentul de investigații menționat la alineatul (1) cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigației și prezintă consiliului supraveghetorilor ESMA un dosar complet cuprinzând constatările sale.
(3) Agentul de investigații are competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 32 și de a efectua investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolele 33 și 34.
(4) În îndeplinirea sarcinilor sale, agentul de investigații are acces la toate documentele și informațiile care au fost colectate de ESMA în cadrul activităților sale de supraveghere.
(5) Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul investigației sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.
(6) Atunci când înaintează consiliului supraveghetorilor ESMA dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații transmite o notificare persoanelor care fac obiectul investigației.
(7) Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigații și la cererea persoanelor în cauză după audierea persoanelor respective în conformitate cu articolul 40, consiliul supraveghetorilor ESMA evaluează dacă una sau mai multe persoane care fac obiectul investigației a (au) comis încălcările în cauză și, în cazul în care ajunge la concluzia că au fost comise astfel de încălcări, ia o măsură de supraveghere, astfel cum se menționează la articolul 35, și impune o amendă în conformitate cu articolul 36.
(8) Agentul de investigații nu participă la deliberările consiliului supraveghetorilor ESMA și nu intervine în niciun alt mod în procesul decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor ESMA.
(9) Comisia completează prezentul regulament prin adoptarea unor noi norme de procedură pentru exercitarea competenței ESMA de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv dispoziții privind dreptul la apărare, dispoziții temporale și dispoziții privind încasarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu, și prin adoptarea de norme detaliate privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea penalităților.
Normele menționate la primul paragraf se adoptă prin acte delegate în conformitate cu articolul 47.
(10) ESMA sesizează autoritățile naționale în cauză în vederea urmăririi penale atunci când constată, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. ESMA se abține de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.
Articolul 40
Audierea persoanelor care fac obiectul investigațiilor
(1) Înainte de a lua orice decizie în temeiul articolelor 35, 36 și 37, ESMA acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi ascultate pe tema constatărilor sale. ESMA își fundamentează deciziile doar pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observații.
Primul paragraf nu se aplică dacă este necesară adoptarea de acțiuni urgente în temeiul articolului 35 pentru a preveni aducerea unor prejudicii grave și iminente sistemului financiar. Într-o asemenea situație, ESMA poate adopta o decizie provizorie și acordă persoanelor în cauză posibilitatea de a fi audiate cât mai curând posibil după adoptarea deciziei.
(2) Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin respectate pe durata investigațiilor. Aceste persoane au drept de acces la dosarul ESMA, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la un dosar nu se extinde și la informații confidențiale sau documente interne de lucru ale ESMA.
Articolul 41
Controlul exercitat de Curtea de Justiție
Curtea de Justiție are competența de fond în ceea ce privește controlul deciziilor prin care ESMA a impus o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție poate anula, reduce sau mări amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate.
Secțiunea 4
Taxe și delegarea sarcinilor
Articolul 42
Taxe de supraveghere
(1) ESMA percepe taxe proporționale de la furnizorii de rating ESG în conformitate cu actul delegat adoptat în temeiul alineatului (2). Taxele respective acoperă integral cheltuielile ESMA necesare supravegherii furnizorilor de rating ESG, precum și rambursarea oricăror costuri pe care le pot suporta autoritățile competente care desfășoară activități în temeiul prezentului regulament și în special ca urmare a delegării unor sarcini în conformitate cu articolul 43.
(2) Cuantumul unei taxe individuale este proporțional cu cifra de afaceri netă anuală a furnizorului de ratinguri ESG în cauză.
În termen de... [12 luni de la intrarea în vigoare], Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 47 pentru a completa prezentul regulament prin specificarea tipurilor de taxe, a cazurilor în care se percep taxe, a cuantumului taxelor și justificării respective, a modalității de plată a acestora și, după caz, a modului în care ESMA rambursează autorităților competente orice costuri pe care acestea le-ar fi putut suporta în desfășurarea de activități în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării sarcinilor menționate la articolul 43. Actele delegate respective stabilesc taxe proporționale și adecvate în raport cu dimensiunea furnizorilor de rating ESG și cu gradul lor de supraveghere, în special atunci când ei sunt clasificați ca întreprinderi mici sau grupuri mici în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE.
Capitolul 5
Cooperarea dintre ESMA și autoritățile naționale competente
Articolul 43
Delegarea sarcinilor ESMA către autoritățile competente
(1) Atunci când este necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a unei sarcini de supraveghere, ESMA poate delega următoarele sarcini de supraveghere ▌autorității competente a unui stat membru în conformitate cu ghidurile emise de ESMA în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 ▌:
(a) competența de face cereri de informații în conformitate cu articolul 32;
(b) competența de a efectua investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolele 33 și 34.
(2) Înainte de delegarea unei sarcini în conformitate cu alineatul (1), ESMA consultă autoritatea competentă relevantă în legătură cu:
(a) sfera de aplicare a sarcinii care urmează să fie delegată;
(b) calendarul pentru îndeplinirea sarcinii;
(c) transmiterea informațiilor necesare de către ESMA și către aceasta.
(3) ESMA rambursează autorității competente costurile suportate de aceasta ca urmare a îndeplinirii sarcinilor delegate. Cheltuielile care trebuie rambursate cuprind toate costurile fixe și costurile variabile legate de executarea sarcinilor delegate sau de asistența acordată ESMA.
(4) ESMA revizuiește, la intervale corespunzătoare, delegarea de sarcini efectuată în conformitate cu alineatul (1). ESMA poate revoca o delegare în orice moment.
(5) Delegarea sarcinilor nu afectează responsabilitatea ESMA și nu limitează capacitatea acesteia de a efectua și de a supraveghea activitatea delegată. ESMA nu deleagă responsabilități de supraveghere, inclusiv decizii de autorizare, evaluări finale și decizii privind acțiunile ulterioare referitoare la încălcări.
Articolul 44
Schimbul de informații
ESMA și autoritățile competente își transmit fără întârziere informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentului regulament sau al responsabilității și mandatele lor de supraveghere respective.
Articolul 45
Notificările și cererile de suspendare ale autorităților competente
(1) În cazul în care o autoritate competentă a unui stat membru constată că pe teritoriul său sau pe teritoriul unui alt stat membru au fost comise acte de încălcare a prezentului regulament, aceasta informează ESMA în acest sens. În cazul în care o autoritate competentă consideră că acest lucru este adecvat în scopuri de investigare, aceasta poate sugera ESMA ca aceasta să evalueze necesitatea de a utiliza competențele prevăzute la articolul 32 în legătură cu furnizorul de rating ESG implicat în aceste acte.
(2) ESMA acționează în consecință. ESMA comunică autorității competente care a informat-o rezultatele intervenției sale și, în măsura posibilului, eventualele elemente importante apărute între timp.
(3) O autoritate competentă care notifică ESMA dintr-un stat membru care consideră că un furnizor de rating ESG care este înscris în registrul menționat la articolul 14 și ale cărui ratinguri ESG sunt utilizate pe teritoriul statului membru respectiv a încălcat prezentul regulament într-un mod care afectează în mod semnificativ protecția investitorilor sau stabilitatea sistemului financiar din statul membru respectiv poate solicita ESMA să suspende furnizarea ratingurilor ESG de către furnizorul de rating ESG în cauză. Autoritatea competentă care notifică ESMA trebuie să prezinte acesteia din urmă toate motivele care stau la baza solicitării sale.
(4) În cazul în care consideră că solicitarea menționată la alineatul (3) nu este justificată, ESMA informează în scris autoritatea competentă care a notificat-o, precizând motivele avizului său. În cazul în care consideră că solicitarea este justificată, ESMA ia măsurile corespunzătoare pentru soluționarea problemei și informează în scris autoritatea competentă care a notificat-o.
Articolul 46
Secretul profesional
(1) Obligația de a păstra secretul profesional se aplică ESMA, autorităților competente și tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru ESMA, pentru autoritățile competente sau pentru oricare alte persoane cărora ESMA le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor și experților mandatați de ESMA. Informațiile care intră sub incidența secretului profesional nu pot fi comunicate niciunei alte persoane sau autorități decât în temeiul dispozițiilor dreptului Uniunii sau ale dreptului intern.
(2) Toate informațiile schimbate în temeiul prezentului regulament între ESMA, autoritățile competente, ABE, EIOPA și CERS care privesc condițiile comerciale sau operaționale și alte aspecte economice sau personale sunt considerate confidențiale, cu excepția situațiilor în care:
(a) ESMA sau autoritatea competentă sau o altă autoritate ori un alt organism în cauză precizează la momentul comunicării că astfel de informații pot fi divulgate;
(b) divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare;
(c) informațiile divulgate sunt utilizate într-un rezumat sau într-o formă agregată, în care participanții individuali la piețele financiare nu pot fi identificați.
Titlul IV
Acte delegate și acte de punere în aplicare
Articolul 47
Exercitarea și revocarea delegării și obiecții cu privire la actele delegate
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 alineatul (3), la articolul 39 alineatul (9) și la articolul 42 alineatul (2) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei respective. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 10 alineatul (3), la articolul 39 alineatul (9) și la articolul 42 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia se consultă cu experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (3), al articolului 39 alineatul (9) și al articolului 42 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
(7) În cazul în care, la expirarea termenului prevăzut la alineatul (6), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecții la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul său. Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv, în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecții.
(8) În cazul în care fie Parlamentul European, fie Consiliul formulează obiecții la un act delegat în termenul menționat la alineatul (1), acesta nu intră în vigoare. În conformitate cu articolul 296 din TFUE, instituția care formulează obiecțiuni își expune motivele care au stat la baza acestora.
▌
Articolul 48
Procedura comitetului
(1) Comisia este sprijinită de Comitetul european pentru valori mobiliare instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei(50). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(51).
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Titlul V
Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 49
Dispoziții tranzitorii
(1) Furnizorii de rating ESG care își desfășurau activitatea în Uniune la data intrării în vigoare a prezentului regulament notifică ESMA în termen de... [19 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] dacă doresc să își continue activitatea în Uniune și să solicite autorizarea sau recunoașterea în conformitate cu procedurile prevăzute în titlul II. În acest caz, aceștia solicită autorizarea sau recunoașterea în termen de patru luni de la data aplicării prezentului regulament. Dacă această cerere nu este adresată ESMA în termen de patru luni, ei își încetează activitatea.
(2) După notificarea ESMA în temeiul alineatului (1), furnizorul de rating ESG este înregistrat temporar în registrul menționat la articolul 14 și este autorizat, până la aprobarea sau refuzarea cererii sale, să își continue activitatea în Uniune și poate aproba ratingul ESG furnizat de un furnizor de rating ESG stabilit în afara Uniunii și care aparține aceluiași grup în temeiul articolului 11.
(3) Prin derogare de la alineatul (1), furnizorii de rating ESG clasificați ca întreprinderi mici sau grupuri mici în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE care își desfășurau activitatea în Uniune la data intrării în vigoare a prezentului regulament notifică ESMA în conformitate cu dispozițiile articolului 5 în termen de 22 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. În absența acestei notificări în termen de 22 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, ei își încetează activitățile.
Articolul 50
Modificări aduse Regulamentului (UE) 2019/2088
Regulamentul (UE) 2019/2088 se modifică după cum urmează:
La articolul 13, se adaugă următorul alineat (3):"
„(3) Dacă un participant la piața financiară sau un consilier financiar divulgă terților un rating ESG în cadrul comunicărilor sale publicitare, el publică pe site-ul său aceleași informații ca cele prevăzute la punctul 1 din anexa III la Regulamentul X (Regulamentul privind ratingurile ESG) și include în aceste comunicări publicitare un link către site-urile respective.
AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun, proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază informațiile menționate la primul paragraf, ținând seama de informațiile deja comunicate în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.”.
"
Articolul 51
Reexaminarea
(1) Comisia evaluează aplicarea prezentului regulament până la [patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].
(2) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind principalele constatări ale evaluării. La efectuarea evaluării, Comisia ține seama de evoluțiile pieței și de dovezile relevante de care dispune. Raportul respectiv evaluează, în special:
(a) impactul prezentului regulament asupra tranziției către o economie durabilă, asupra decalajului de investiții necesare pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului(52), precum și asupra redirecționării fluxurilor de capital privat către investiții durabile;
(b) impactul prezentului regulament asupra structurii pieței, inclusiv evoluția numărului și a diversității furnizorilor de rating ESG;
(c) măsura în care domeniul de aplicare al prezentului regulament este adecvat pentru atingerea obiectivelor sale în conformitate cu articolul 1, inclusiv dacă furnizorii de produse de date privind factorii de mediu, sociali și în materie de drepturile omului, precum și factorii de guvernanță ar trebui incluși în domeniul de aplicare al prezentului regulament;
(d) caracterul adecvat al cerințelor pentru ca furnizorii de rating ESG stabiliți în afara Uniunii să își desfășoare activitatea în Uniune;
(e) funcționarea pieței furnizorilor de rating ESG din UE, inclusiv potențialele conflicte de interese, și supravegherea ei de către ESMA;
(f) măsura în care prezentul regulament, inclusiv principiul neinterferenței menționat la articolul 28, au contribuit la îmbunătățirea calității și a fiabilității ratingurilor ESG și au redus utilizarea ratingurilor ESG înșelătoare.
(3) În cazul în care Comisia consideră oportun, raportul este însoțit de o propunere legislativă de modificare a dispozițiilor relevante ale prezentului regulament.
Articolul 52
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică în termen de ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la …,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președinta Președintele
ANEXA I
INFORMAȚIILE CARE TREBUIE FURNIZATE ÎN CEREREA DE AUTORIZARE
O cerere de autorizare trebuie să conțină toate informațiile următoare:
(a) denumirea completă a solicitantului, adresa sediului social din Uniune, site-ul solicitantului și, dacă este disponibil, identificatorul entității juridice (legal entity identifier – LEI);
(b) numele și datele de contact ale persoanei de contact;
(c) statutul juridic al solicitantului;
(d) structura acționariatului solicitantului;
(e) identitatea entităților din cadrul structurii acționariatului care vor furniza ratinguri ESG sau oricare dintre activitățile enumerate la articolul 16 alineatul (1);
(f) identitatea membrilor personalului de conducere de nivel superior al solicitantului și nivelul lor de calificare, de experiență și de formare;
(g) numărul analiștilor, al angajaților și al altor persoane implicate direct în activitățile de rating ESG și nivelul lor de experiență și de formare lucrând pentru solicitant, precum și nivelul lor global de experiență și formare;
(h) acoperirea de piață preconizată a ratingurilor sale ESG;
(i) o descriere a procedurilor și metodologiilor utilizate pentru emiterea și revizuirea ratingurilor ESG puse în aplicare de solicitant și măsura în care furnizorul de rating ESG prevede să utilizeze informațiile publicate în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088 și al Directivei 2013/34/UE și dacă prevede să utilizeze metodologii bazate pe dovezi științifice și să țină seama de țintele și obiectivele Acordului de la Paris sau ale oricăror alte acorduri internaționale relevante;
(j) politicile sau procedurile puse în aplicare de solicitant pentru a identifica, a gestiona și a publica informații cu privire la orice conflict de interese, astfel cum se menționează la articolul 15 din regulament;
(k) după caz, documentele și informațiile referitoare la eventuale acorduri existente sau planificate de externalizare a activităților acoperite de prezentul regulament;
(l) după caz, informații cu privire la alte activități, inclusiv aprobarea preconizată, desfășurate de solicitant sau pe care solicitantul intenționează să le furnizeze;
(m) după caz, informații cu privire la măsurile specifice puse în aplicare de furnizorii de rating ESG, așa cum se menționează la articolul 16 alineatele (2) și (3);
(n) după caz, informații privind activitățile anterioare de rating ESG.
ANEXA II
CERINȚE ORGANIZATORICE
1. Informații privind ținerea evidențelor
Furnizorii de rating ESG țin evidența tuturor elementelor următoare:
(a) pentru fiecare rating ESG, dacă este cazul:
(i) identitatea analiștilor de rating care participă la stabilirea ratingului ESG, identitatea persoanelor care au aprobat ratingul ESG, informații privind existența sau absența unei solicitări de acordare a ratingului ESG și data la care a fost acordat ratingul ESG;
(ii) identitatea persoanelor responsabile cu elaborarea metodologiei bazate pe norme și identitatea persoanelor care au aprobat metodologia de rating;
▌
(b) evidențele contabile ale onorariilor primite de la elementele cărora li se acordă ratingul sau emitenților de astfel de elemente, de la orice parte terță legată de aceasta sau de la orice utilizator al ratingului;
(c) înregistrările conturilor pentru fiecare abonat la ratingurile MSG;
(d) evidențele care documentează procedurile stabilite și metodologiile de rating utilizate de furnizorul de rating ESG pentru a determina ratingurile ESG;
(e) evidențele interne și comunicările și dosarele externe, inclusiv informațiile și documentele de lucru care nu sunt publice, utilizate pentru a sta la baza oricărei decizii de rating ESG luate;
(f) evidențe ale procedurilor și măsurilor aplicate de furnizorul de rating ESG pentru a se conforma dispozițiilor din prezentul regulament;
(g) metodologia folosită pentru stabilirea unui rating ESG;
(h) modificările sau abaterile de la procedurile și metodologiile standard;
(i) toate documentele referitoare la orice plângere, inclusiv cele depuse de un reclamant.
2. Externalizarea
În cazul în care furnizorii de rating ESG externalizează către un furnizor de servicii funcții sau orice servicii sau activități relevante în furnizarea unui rating ESG, furnizorul de rating ESG se asigură că sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) furnizorul de servicii are competența, capacitatea și toate autorizațiile cerute de lege pentru a îndeplini în mod responsabil și profesionist funcțiile, serviciile sau activitățile care îi sunt externalizate;
(b) furnizorul de rating ESG ia măsuri corespunzătoare în cazul în care se pare că furnizorul de servicii nu se poate achita de sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;
(c) furnizorul de rating ESG dispune în continuare de cunoștințele de specialitate necesare pentru a supraveghea într-un mod eficace funcțiile externalizate și pentru a gestiona riscurile aferente externalizării;
(d) furnizorul de servicii îi comunică furnizorului de rating ESG orice evoluție care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacității sale de a îndeplini sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;
(e) furnizorul de rating ESG poate rezilia acordurile de externalizare, dacă este necesar;
(f) furnizorul de rating ESG ia măsuri rezonabile, inclusiv planuri de urgență, pentru a evita riscuri operaționale nejustificate legate de participarea furnizorului de servicii la procesul de stabilire a ratingului ESG.
ANEXA III
CERINȚE PRIVIND PUBLICAREA
1. Informații minime destinate publicului
În conformitate cu articolul 23 din regulament, furnizorii de rating ESG publică, cel puțin pe site-ul lor web și prin intermediul punctului unic de acces european (ESAP), următoarele:
(a) o imagine de ansamblu ▌ a metodologiilor de rating utilizate (și a modificărilor aduse acestora), inclusiv dacă analiza este retrospectivă sau prospectivă și orizontul de timp acoperit;
(b) clasificarea pe sectoare de activitate utilizată;
(c) o imagine de ansamblu ▌ a surselor de date, inclusiv dacă datele provin din declarațiile privind durabilitatea solicitate în temeiul Directivei 2013/34/UE sau din informațiile divulgate în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088 și dacă sursele sunt publice sau nu, precum și o imagine de ansamblu a proceselor de date, estimarea datelor de intrare în caz de indisponibilitate și frecvența cu care se actualizează datele ▌;
(d) structura acționariatului furnizorului de rating ESG;
(e) informații din care să reiasă dacă și în ce mod metodologiile se bazează pe dovezi științifice;
(f) informații privind obiectivul clar definit al ratingurilor și care precizează dacă ratingul evaluează riscurile, impacturile sau ambele, în conformitate cu principiul dublei perspective, sau orice alte dimensiuni, iar în cazul dublei semnificații, proporția riscului și pragul de semnificație al impactului;
(g) domeniul de aplicare al ratingului, și anume dacă acoperă un factor individual de mediu, social sau de guvernanță sau dacă este un rating agregat care agregă factorii de mediu, sociali și de guvernanță sau dacă acoperă aspecte specifice, cum ar fi riscurile de tranziție;
(h) în cazul unui rating ESG agregat, ponderarea celor trei categorii generale de factori ESG (de exemplu, 33 % mediu, 33 % social, 33 % guvernanță) și explicarea metodei de ponderare, inclusiv ponderea pentru fiecare factor individual de mediu, social și de guvernanță;
(i) în cadrul factorilor de mediu, sociali și de guvernanță, specificarea temelor acoperite de ratingul/punctajul ESG și dacă acestea corespund subiectelor din standardele de raportare privind durabilitatea elaborate în temeiul articolului 29b din Directiva 2013/34/UE;
(j) informații din care să reiasă dacă ratingul este exprimat în valori absolute sau relative;
(k) după caz, trimiterea la utilizarea inteligenței artificiale (IA) în procesul de colectare a datelor sau de rating/punctaj, inclusiv informații cu privire la limitările sau riscurile actuale ale utilizării IA;
(l) informații generale privind criteriile utilizate pentru stabilirea comisioanelor pentru clienți, specificând diferitele elemente luate în considerare, și informații generale privind modelul de faceri sau de plată;
(m) orice limitare a surselor de date și metodologiilor utilizate pentru elaborarea ratingurilor ESG.
(n) principalele riscuri de conflicte de interese și măsurile luate pentru atenuarea lor;
(o) dacă un rating ESG al unui element căruia i se acordă ratingul acoperă factorul de mediu, informații din care să reiasă dacă ratingul respectiv ia în considerare țintele și obiectivele Acordului de la Paris sau oricare alte acorduri internaționale relevante;
(p) dacă un rating ESG al unei entități acoperă factorii sociali și de guvernanță, informații din care să reiasă dacă ratingul respectiv ia în considerare orice acorduri internaționale relevante;
(q) orice limitare a informațiilor disponibile furnizorilor de rating ESG.
▌
2. Informații suplimentare de furnizat utilizatorilor ratingurilor ESG și întreprinderilor cărora li se acordă ratingul care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2013/34/UE
În conformitate cu articolul 24 și pe lângă informațiile minime destinate publicului menționate la punctul 1 din prezenta anexă, furnizorii de rating ESG pun la dispoziția utilizatorilor, a elementului căruia i se acordă ratingul și a emitenților elementului căruia i se acordă ratingul, după caz, care fac obiectul unui astfel de rating următoarele informații:
(a) o prezentare mai detaliată a metodologiilor de rating utilizate (și a modificărilor aduse acestora), inclusiv:
(i) după caz, dovezi științifice și ipoteze pe care se bazează evaluările; dacă analiza este retrospectivă sau prospectivă;
▌
(ii) indicatorii-cheie de performanță relevanți pentru fiecare factor de mediu, social și de guvernanță și metoda de ponderare;
(iii) în cazul unui rating ESG agregat, rezultatul evaluării pentru fiecare categorie de factori ESG, prezentat într-un mod care să asigure comparabilitatea categoriilor de factori de mediu, sociali și de guvernanță;
(iv) eventualele deficiențe ale metodologiilor și măsurile luate pentru remedierea acestor deficiențe;
(v) politicile pentru revizuirea metodologiilor;
(vi) dacă un rating ESG a fost îmbunătățit sau retrogradat, ca urmare a unor modificări semnificative ale metodologiilor de rating, a modelelor, a ipotezelor principale de rating sau a surselor de date (inclusiv estimările), motivele acestor modificări și implicațiile lor asupra ratingului respectiv;
(vii) data ultimei revizuiri;
(viii) dacă ratingul ESG vizează factorul de mediu, dacă și în ce măsură ratingul ESG este corelat cu procentul de aliniere la taxonomie în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 sau de aliniere la alte acorduri internaționale, împreună cu o explicație a oricăror abateri semnificative de la acesta;
(b) o prezentare mai detaliată a proceselor de date, inclusiv:
(i) o explicație mai detaliată privind sursele de date utilizate – inclusiv dacă sunt publice sau nu, dacă fac obiectul unei misiuni de asigurare, menționând dacă provin din standardele de raportare privind durabilitatea elaborate în temeiul articolelor 19 și 29b din Directiva 2013/34/UE privind activitățile economice durabile și prezentarea de informații în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 și al Regulamentului (UE) 2019/2088, inclusiv dacă și în ce mod sunt utilizate informațiile privind planurile de tranziție ale întreprinderilor derivate din astfel de standarde de raportare privind durabilitatea;
(ii) dacă este cazul, utilizarea estimării și a mediei sectorului de activitate și explicarea metodologiei de bază;
(iii) politicile de actualizare a datelor și de revizuire a datelor istorice, data ultimelor actualizări ale datelor;
(iv) controalele calității datelor, frecvența lor și procesul de remediere în cazul în care apar probleme;
(v) orice măsuri luate pentru a aborda limitările surselor de date, după caz;
(c) după caz, informații privind colaborarea cu entitățile cărora li se acordă ratingul, inclusiv dacă și cu ce frecvență au fost realizate verificări sau inspecții la fața locului de către furnizorul de rating ESG;
(d) dacă un furnizor de rating ESG emite un rating nesolicitat, o declarație vizibilă clar în ratingul de credit, conținând informații privind măsura în care entitatea sau o parte terță legată de aceasta a fost informată că i se va acorda ratingul, dacă a participat sau nu la procesul de rating și dacă furnizorul de rating ESG a avut acces la documentele de gestiune sau la alte documente interne pertinente ale entității căreia i se acordă ratingul sau ale unei părți terțe legate de aceasta;
(e) după caz, o explicație a oricărei metodologii bazate pe IA utilizate în procesul de colectare a datelor sau de rating;
(f) în cazul unor noi informații majore privind un element căruia i se acordă un rating care sunt susceptibile să afecteze rezultatul unui rating ESG, furnizorii de rating ESG precizează modul în care au luat în considerare informațiile respective și dacă au modificat ratingul ESG corespunzător;
(g) după caz, informațiile menționate la punctul 2 din prezenta anexă sunt specifice fiecărui rating ESG distribuit.
Strategia privind egalitatea de gen; Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ; Cadrul strategic privind romii; Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap.
Comisia Europeană, Direcția Generală Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital, Study on sustainability-related ratings, data and research (Studiu privind ratingurile, datele și cercetarea legate de durabilitate), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021, https://data.europa.eu/doi/10.2874/14850.
Raportul IOSCO privind furnizorii de ratinguri ESG și de produse de date ESG, disponibil la adresa: https://www.iosco.org/library/pubdocs/pdf/IOSCOPD690.pdf.
Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare) (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).
Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înființare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj).
Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).
Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (JO L 322, 16.12.2022, p. 15).
Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1).
Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (JO L 302, 17.11.2009, p. 1).
Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a in