Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la Regulamentul delegat al Comisiei din 28 februarie 2024 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului în ceea ce privește includerea precursorului de droguri malonat de izopropiliden [2-(3,4-metilendioxifenil) acetil] (IMDPAM) și a altor substanțe în lista substanțelor clasificate (C(2024)01219 - 2024/2606(DEA))

P9_TA(2024)0314 B9-0213/2024

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2024)01219),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 13 martie 2024 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor(1), în special articolul 15 și articolul 15a alineatul (5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului cu precursori de droguri între Uniune și țările terțe(2), în special articolul 30a și articolul 30b alineatul (5),

–  având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere că nu a fost formulată nicio obiecție în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 23 aprilie 2024,

A.  întrucât cadrul legislativ al UE privind măsurile de control al accesului la substanțele utilizate la fabricarea drogurilor ilicite trebuie actualizat în permanență pentru a contracara proliferarea așa-numiților „precursori de sinteză”, care sunt substanțe chimice înrudite cu precursorii de droguri tradiționali, create pentru a eluda normele existente;

B.  întrucât sarea de sodiu a malonatului de izopropiliden [2-(3,4-metilendioxifenil) acetil] (IMDPAM) a fost identificată ca precursor de droguri recent dezvoltat care se folosește în producția de MDMA (3,4-metilendioximetamfetamină), cunoscută sub denumirea de „ecstasy”;

C.  întrucât șapte esteri ai acidului 2-metil-3-feniloxiran-2-carboxilic (acid glicidic BMK) și șase esteri ai acidului 3-(1,3-benzodioxol-5-il)-2-metil-oxiran-2-carboxilic (acid glicidic PMK) au fost identificați ca posibili înlocuitori ai acidului glicidic BMK și ai acidului glicidic PMK, care sunt precursori controlați în temeiul legislației UE, în producția de droguri ilicite precum MDMA, metamfetamină și amfetamină;

D.  întrucât este necesar să se modifice lista substanțelor clasificate incluse în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 273/2004 și în anexa la Regulamentul (CE) nr. 111/2005 pentru a supune IMDPAM și esterii identificați ai acidului glicidic BMK și ai acidului glicidic PMK măsurilor armonizate de control și monitorizare prevăzute de regulamentele respective;

E.  întrucât măsurile de control al accesului la substanțele nou clasificate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 273/2004 și (CE) nr. 111/2005 ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil pentru a preveni utilizarea acestor precursori de droguri pentru producerea și introducerea pe piață a drogurilor ilicite;

F.  întrucât, în foaia de parcurs a UE pentru combaterea traficului de droguri și a criminalității organizate (COM(2023)0641), Comisia Europeană s-a angajat să depună toate eforturile posibile, în cooperare cu Parlamentul și Consiliul, pentru a accelera procedura de adoptare a viitoarelor acte delegate care clasifică substanțe suplimentare în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 273/2004 și (CE) nr. 111/2005,

1.  declară că nu formulează obiecții la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 47, 18.2.2004, p. 1. (2) JO L 22, 26.1.2005, p. 1.

Decizia Parlamentului European din 24 aprilie 2024 privind modificările Regulamentului de procedură al Parlamentului European referitoare la formările privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului (2024/2006(REG)) (2024/2006(REG))

P9_TA(2024)0315 A9-0163/2024

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 236 și 237 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0163/2024),

1.  hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.  hotărăște că modificările intră în vigoare la data de 16 iulie 2024;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 10 – alineatul 6 – paragraful 2 Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale sau la negocieri interinstituționale fără să fi semnat declarația aferentă codului respectiv. Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale sau la negocieri interinstituționale: (a)  dacă nu au semnat declarația prin care își confirmă angajamentul de a respecta codul respectiv, inclusiv de a urma formările specializate organizate pentru ei de Parlament privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului; sau (b)  dacă nu au urmat formările specializate menționate la litera (a), încălcând termenul și condițiile prevăzute în codul respectiv. Amendamentele 4 și 10 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 176 – alineatul 1 – paragraful 3 În ceea ce privește articolul 10 alineatul (6), Președintele poate adopta o decizie motivată în temeiul prezentului articol numai după constatarea unui act de hărțuire în conformitate cu procedura administrativă internă aplicabilă privind hărțuirea și prevenirea acesteia. În ceea ce privește articolul 10 alineatul (6), în legătură cu interzicerea oricărui tip de hărțuire psihologică sau sexuală prevăzută la primul paragraf de la alineatul respectiv, Președintele poate adopta o decizie motivată în temeiul prezentului articol numai după constatarea unui act de hărțuire în conformitate cu procedura administrativă internă aplicabilă privind hărțuirea și prevenirea acesteia. Amendamentul 6 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Anexa II – punctul 5 5.   Dacă este necesar, deputații cooperează de îndată și pe deplin în cadrul procedurilor în vigoare pentru soluționarea situațiilor de conflict sau hărțuire (psihologică sau sexuală), inclusiv printr-o reacție promptă la eventualele acuzații de hărțuire. Deputații ar trebui să urmeze formările specializate organizate pentru ei privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului. 5.   Dacă este necesar, deputații cooperează pe deplin, în conformitate cu procedurile stabilite de Birou, pentru a soluționa situațiile de conflict sau hărțuire (psihologică sau sexuală), inclusiv reacționând prompt la eventualele acuzații de hărțuire. Deputații care nu au făcut deja acest lucru urmează formările specializate organizate pentru ei de Parlament privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului. Formările respective se efectuează în primele șase luni ale mandatului deputatului, cu excepția cazurilor excepționale justificate în mod corespunzător. Certificatele deputaților de efectuare a formărilor respective vor fi publicate pe site-ul Parlamentului.

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 14 martie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” (C(2024)01612 – 2024/2691(DEA))

P9_TA(2024)0316 B9-0225/2024

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei din 14 martie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” (C(2024)01612),

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001(1) al Comisiei, în special articolul 31 și articolul 32 alineatul (6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei(2), în special articolul 18 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari(3),

–  având în vedere listele Uniunii stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari(4) și prin Regulamentul (UE) nr. 1130/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari, prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari autorizați pentru utilizarea în aditivii alimentari, în enzimele alimentare, în aromele alimentare și în nutrienți(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 257/2010 al Comisiei din 25 martie 2010 de stabilire a unui program de reevaluare a aditivilor alimentari autorizați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari(6),

–  având în vedere articolul 111 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede că toate ingredientele alimentare prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate clar pe lista ingredientelor alimentare, pentru ca consumatorii să fie informați; întrucât, în consecință, Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 definește „nanomaterialele fabricate”, reluând definiția de la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2015/2283;

B.  întrucât articolul 31 din Regulamentul (UE) 2015/2283 împuternicește Comisia să ajusteze și să adapteze definiția „nanomaterialelor fabricate” menționată la articolul respectiv în funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile convenite la nivel internațional, prin acte delegate, astfel încât regulamentul în cauză să își atingă obiectivele;

C.  întrucât Regulamentele (UE) nr. 1129/2011 și (UE) nr. 1130/2011 au stabilit liste cuprinzătoare la nivelul Uniunii, precizând aditivii alimentari care au fost autorizați pentru utilizare înainte să intre în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, după ce s-a examinat conformitatea lor cu dispozițiile regulamentului menționat;

Consecințele definiției

D.  întrucât definiția dată de regulamentul delegat al Comisiei pentru „nanomaterial fabricat” va determina dacă un produs alimentar trebuie etichetat ca „[nano]” pe lista ingredientelor, astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

E.  întrucât regulamentul delegat al Comisiei urmărește să rezolve problemele de interpretare provocate de definiția actuală prin introducerea unor elemente obiective pentru a stabili dacă un nanomaterial este „fabricat” sau nu, de exemplu, înlocuind „material produs în mod intenționat” cu „fabricat”;

F.  întrucât regulamentul delegat al Comisiei interzice ca particulele care nu sunt în stare solidă, ca de pildă miceliile, lipozomii sau picăturile la scară nanomică în emulsie, și ingredientele care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm să fie considerate nanomateriale în alimente;

G.  întrucât valoarea-limită implicită propusă de 50 % sau mai multe particule la scară nanometrică este arbitrară și oferă mai puțină protecție decât interpretarea dată de unele state membre, de exemplu Franța, definiției din Regulamentul (UE) 2015/2283; întrucât acel regulament nu ia în calcul o valoare-prag a distribuției dimensionale pentru particule mai mici de 100 nm;

H.  întrucât definiția propusă ar putea exclude multe nanosubstanțe din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, care astfel ar urma să nu mai fie obligate să poarte eticheta „[nano]”; întrucât la punctul 3 din expunerea sa de motive Comisia indică că „numărul de materiale utilizate în produsele alimentare care pot conține o anumită fracțiune de nanoparticule este limitat și că majoritatea, dacă nu toate aceste materiale, nu sunt noi” și că „efectele potențiale ale actului delegat vor privi deci doar un număr foarte limitat de materiale”;

I.  întrucât, în momentul de față, tocmai aditivii alimentari pot fi prezenți sub formă de nanomateriale în produsele alimentare; întrucât Agenția Națională de Sănătate și Siguranță din Franța (ANSES) a evidențiat 37 de nanosubstanțe folosite în peste 900 de produse alimentare(7); întrucât testele efectuate de organizațiile de consumatori și organizațiile neguvernamentale (Agir pour l’Environnement(8), Que Choisir(9), 60 Millions de consommateurs(10), AVICENN(11) în Franța, Foodwatch(12) și Bund(13) în Germania, TestAchats(14) în Belgia, Altroconsumo(15) în Italia și OCU în Spania(16)) au demonstrat în repetate rânduri prezența aditivilor alimentari cu un procent semnificativ de nanoparticule, de exemplu oxidul de fier de colorare a alimentelor (E172) utilizat în produsele lactate, produsele de coacere și unele cereale pentru micul dejun poate conține un procent de nanoparticule sub pragul de 50 %; întrucât acest lucru arată că faptul că anumite ingrediente alimentare nu sunt etichetate corespunzător ca „[nano]” se datorează în primul rând neaplicării legislației actuale și mult mai puțin problemelor de interpretare;

J.  întrucât dintr-un studiu din 2020 comandat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice a reieșit că cetățenii cer să fie mai bine etichetate produsele de zi cu zi care conțin nanomateriale(17);

Contradicții cu recomandările și noile progrese științifice

K.  întrucât, în Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 12 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate”(18), Parlamentul European s-a opus unei definiții foarte similare, cu același prag de 50 %, care excludea toți aditivii alimentari, considerând că definiția „contravine obiectivului fundamental al directivei de a atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății și intereselor consumatorilor, oferindu-le consumatorilor finali o bază pentru a putea alege în cunoștință de cauză”; întrucât Parlamentul European a rugat Comisia să prezinte un nou act delegat care să țină seama de poziția sa;

L.  întrucât, în Rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a anexei la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru dioxidul de titan (E171)(19), Parlamentul European s-a opus unui proiect de regulament al Comisiei care a autorizat loturi de dioxid de titan (E171) de calitate alimentară care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm;

M.  întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a recomandat(20) ca, „având în vedere incertitudinile actuale cu privire la siguranță, să se ia în considerare un prag mai scăzut al numărului de nanoparticule, de exemplu 10 %, pentru utilizările alimentare, în loc de pragul actual (50 %) din recomandare”;

N.  întrucât organizațiile academice, autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale de protecție a consumatorilor și de mediu și sindicatele au pledat în procesul de consultare al Comisiei pentru o definiție care să includă toate materialele, indiferent dacă sunt fabricate, accidentale sau naturale, și un prag minim implicit de 10 % de particule în distribuția dimensională bazată pe numere;

O.  întrucât din 2014 încoace au apărut noi progrese și cunoștințe științifice care confirmă că nanomaterialele pot traversa barierele fiziologice, fiind adesea mai periculoase decât substanțele de dimensiuni micro sau macro(21);

P.  întrucât în aprilie 2023 ANSES a publicat un raport detaliat(22) în care afirmă că definiția nanomaterialelor stabilită în Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022(23), care a constituit baza pentru revizuirea definiției „nanomaterialelor fabricate” prevăzută în Regulamentul (UE) 2015/2283, în reglementări sectoriale specifice, mai ales în sectorul alimentar, ar pune bețe-n roate prevenirii riscurilor pentru sănătate și mediu; întrucât ANSES a subliniat că pragul de 50 % ca număr de nanoparticule inclus în definiția orizontală a componentelor „nano” „nu se bazează pe argumente științifice solide” și a recomandat să se fixeze o valoare mai mică pentru acest prag;

Q.  întrucât detectarea nanoingredientelor din alimente pe baza unui prag de 10 % pentru numărul de nanoparticule este fezabilă, deoarece aceasta este valoarea-limită aplicată în momentul actual de Direcția Generală Consumatori, Concurență și Combaterea Fraudei din Franța în activitățile sale de control(24);

Principiul precauției

R.  întrucât articolul 191 alineatul (2) din TFUE stabilește principiul precauției ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii;

S.  întrucât articolul 168 alineatul (1) din TFUE prevede că „[î]n definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,

1.  formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

3.  consideră că regulamentul delegat al Comisiei nu este compatibil cu scopul și conținutul Regulamentului (UE) 2015/2283 și că depășește competențele delegate conferite Comisiei în temeiul articolului 31 din regulamentul respectiv;

4.  regretă că pragul propus de 50 % nu ține cont de progresul tehnic și științific;

5.  îndeamnă Comisia să aplice principiul precauției, să asigure siguranța și informarea consumatorilor și să țină seama de abordarea de tip „O singură sănătate”;

6.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 327, 11.12.2015, p. 1. (2) JO L 304, 22.11.2011, p. 18. (3) JO L 354, 31.12.2008, p. 16. (4) JO L 295, 12.11.2011, p. 1. (5) JO L 295, 12.11.2011, p. 178. (6) JO L 80, 26.3.2010, p. 19. (7) https://www.anses.fr/fr/nanomateriaux-alimentation-premiere-application-methodologie. (8) https://www.agirpourlenvironnement.org/communiques-presse/enquete-exclusive-des-analyses-revelent-la-presence-de-nanoparticules-dans-3980/. (9) https://www.quechoisir.org/enquete-nanoparticules-taille-mini-doutes-maxi-n50748/. (10) https://bibliotheque.60millions-mag.com/detail/publication/detail-top-right/561?issue_id=113421&switch_toc=archive. (11) https://veillenanos.fr/wp-content/uploads/2023/01/Rapport-test-EN-20230113.pdf. (12) https://www.foodwatch.org/de/potenziell-krebserregender-farbstoff-in-backzutaten-von-dr-oetker. (13) https://www.bund.net/fileadmin/user_upload_bund/publikationen/chemie/‌nanotechnologie_in_lebensmitteln_hintergrund.pdf. (14) https://www.test-achats.be/sante/sante-au-quotidien/produits-testes/news/nanoparticules-affichage. (15) https://www.altroconsumo.it/alimentazione/sicurezza-alimentare/news/nanoparticelle. (16) https://www.ocu.org/toda-la-informacion?type=magazine-articles&magazine=ocu%20compra%20maestra&year=2019. (17) https://echa.europa.eu/-/what-do-eu-citizens-think-about-nanomaterials-. (18) JO C 378, 9.11.2017, p. 92. (19) JO C 395, 29.3.2021, p. 28. (20) https://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/assets/corporatenanotechnology121003.pdf. (21) https://veillenanos.fr/en/dossier/nanos-and-health/nanos-health-risks/. (22) Avizul ANSES (2023): Definiția nanomaterialelor: analiză, implicații și controverse, https://www.anses.fr/en/system/files/AP2018SA0168RaEN.pdf. (23) Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022 privind definiția nanomaterialelor (JO C 229, 14.6.2022, p. 1). (24) Avizul ANSES (2020): Nanomateriale în produsele destinate consumului alimentar. Raport de expertiză colectivă, https://www.anses.fr/fr/system/files/ERCA2016SA0226Ra.pdf (p. 86).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 (COM(2021)0812 – C9-0472/2021 – 2021/0420(COD))

P9_TA(2024)0317 A9-0147/2023

RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0812) și propunerea modificată (COM(2022)0384),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0472/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 octombrie 2021(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 9 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A9-0147/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/1679.)

(1) JO C 290, 29.7.2022, p. 120. (2) JO C 498, 30.12.2022, p. 68.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (COM(2022)0677 – C9-0400/2022 – 2022/0396(COD))	P9_TA(2024)0318 A9-0319/2023
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0677),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0400/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2023(1),

–  având în vedere avizele motivate prezentate de Senatul Franței, Camera Deputaților din Italia și Senatul Italiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru agricultură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0319/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2025/... al Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2025/40.)

(1) JO C 228, 29.6.2023, p. 114. (2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 22 noiembrie 2023 (Texte adoptate, P9_TA(2023)0425).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (reformare) (COM(2022)0542 – C9-0364/2022 – 2022/0347(COD))	P9_TA(2024)0319 A9-0233/2023
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0542),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0364/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2023(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 iulie 2023(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 27 iunie 2023 adresată de Comisia pentru afaceri juridice Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în conformitate cu articolul 110 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 110 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0233/2023),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(4), care ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2024/2881.)

(1) JO C 146, 27.4.2023, p. 46. (2) JO C, C/2023/251, 26.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/251/oj. (3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1. (4) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 13 septembrie 2023 (Texte adoptate, P9_TA(2023)0318).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument pentru situații de urgență pe piața unică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (COM(2022)0459 – C9-0315/2022 – 2022/0278(COD))	P9_TA(2024)0320 A9-0246/2023
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0459),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 114 alineatul (21) și articolul 46 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C9‑0315/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2022(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2023(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0246/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru de măsuri privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/2747.)

(1) JO C 100, 16.3.2023, p. 95. (2) JO C 157, 3.5.2023, p. 82. (3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 13 septembrie 2023 (Texte adoptate, P9_TA(2023)0317).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2019/1009 și (UE) nr. 305/2011 în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei urgențe a pieței unice (COM(2022)0461 – C9-0314/2022 – 2022/0279(COD))

P9_TA(2024)0321 A9-0244/2023

RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0461),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0314/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2022(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2023(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0244/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2023/988 și (UE) 2023/1230 în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, prezumția de conformitate, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei situații de urgență pe piața internă

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/2748.)

(1) JO C 100, 16.3.2023, p. 95. (2) JO C 157, 3.5.2023, p. 82.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, 2013/29/UE, 2014/28/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/31/UE, 2014/32/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei situații de urgență pe piața unică (COM(2022)0462 – C9-0313/2022 – 2022/0280(COD))

P9_TA(2024)0322 A9-0245/2023

RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0462),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 91 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0313/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2022(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2023(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0245/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, prezumția de conformitate, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei situații de urgență pe piața internă

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2024/2749.)

(1) JO C 100, 16.3.2023, p. 95. (2) JO C 157, 3.5.2023, p. 82.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (COM(2021)0891 – C9-0473/2021 – 2021/0428(COD))

P9_TA(2024)0323 A9-0280/2023

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0891),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (e) și articolul 79 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0473/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 mai 2022(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 octombrie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 14 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0280/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/1717.)

(1) JO C 323, 26.8.2022, p. 69. (2) JO C 498, 30.12.2022, p. 114.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/413 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (COM(2023)0126 – C9-0034/2023 – 2023/0052(COD))	P9_TA(2024)0324 A9-0396/2023
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0126),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0034/2023),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2023(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A9-0396/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/413 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2024/3237.)

(1) JO C 228, 29.6.2023, p. 154.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind plantele obținute prin anumite noi tehnici genomice și alimentele și furajele derivate din ele, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/625 (COM(2023)0411 – C9-0238/2023 – 2023/0226(COD))

P9_TA(2024)0325 A9-0014/2024

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0411),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2), articolul 114 și articolul 168 alineatul (4) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0238/2023),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către parlamentul Ciprului și parlamentul Ungariei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 octombrie 2023(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 17 aprilie 2024(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0014/2024),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind plantele obținute prin anumite noi tehnici genomice și alimentele și furajele derivate din ele, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/625 și a Directivei 98/44/CE [AM 292]

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 43 și 114 și articolul 168 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Începând din 2001, când a fost adoptată Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului ((4)) referitoare la diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (OMG), progresele semnificative din domeniul biotehnologiei au condus la dezvoltarea de noi tehnici genomice (NTG-uri), îndeosebi tehnici de editare a genomului care permit modificarea genomului în locuri precise. Progresele semnificative realizate în ingineria genetică au contribuit deja la utilizarea pe scară largă a selecției asistate de markeri, care permite identificarea și mobilizarea unor gene interesante care sunt prezente în biodiversitate. [AM 1]

(1a)   Posibilitatea de a breveta noile tehnici genomice și rezultatele utilizării acestora riscă să consolideze poziția dominantă a multinaționalelor producătoare de semințe față de accesul fermierilor la semințe. Într-un context în care întreprinderile mari dețin deja monopolul asupra semințelor și controlează din ce în ce mai mult resursele naturale, o astfel de situație ar priva agricultorii de orice libertate de acțiune, făcându-i dependenți de întreprinderi private. Din acest motiv, trebuie să se interzică brevetarea acestor produse. [AM 167]

(2)  NTG-urile constituie un grup de diverse tehnici genomice, iar fiecare dintre acestea poate fi utilizată în diverse moduri pentru obținerea unor rezultate și produse diferite. Organismele rezultate pot fi organisme cu modificări echivalente cu cele care pot fi obținute prin metode convenționale de ameliorare sau organisme cu modificări mai complexe. Dintre NTG-uri, mutageneza dirijată și cisgeneza (inclusiv intrageneza) constau în introducerea de modificări genetice fără inserarea de material genetic provenit de la specii neîncrucișabile (transgeneză). Aceste tehnici se bazează numai pe patrimoniul genetic al amelioratorilor, și anume pe totalul informațiilor genetice disponibile pentru ameliorarea convențională, inclusiv de la specii de plante slab înrudite care pot fi încrucișate prin tehnici de reproducere avansate. Tehnicile de mutageneză dirijată au ca rezultat una sau mai multe modificări ale secvenței de ADN în locuri precisețintite din genomul unui organism. Tehnicile de cisgeneză au ca rezultat inserarea, în genomul unui organism, a materialului genetic deja prezent în patrimoniul genetic al amelioratorilor. Intrageneza este o subcategorie a cisgenezei și are ca rezultat inserarea în genom a unei copii rearanjate a materialului genetic compus din două sau mai multe secvențe de ADN deja prezente în patrimoniul genetic al amelioratorilor. [AM 2]

(3)  Sunt în curs de derulare cercetări publice și private care utilizează NTG-uri pe o gamă mai largă de plante de cultură și de trăsături în comparație cu cele obținute prin tehnici transgenice autorizate în Uniune sau la nivel mondial((5)). Printre ele se numără plantele cu toleranță sau rezistență sporită la boli ale plantelor și la organisme dăunătoare, plantele cu toleranță la erbicide, plantele cu toleranță sau rezistență sporită la efecte ale schimbărilor climatice și la stresul exercitat de mediu, eficiențacu eficiență sporită a utilizăriiîn utilizarea substanțelor nutritive și a apei, plantele cu randamente și reziliență mai mari și caracteristicilecu caracteristici de calitate îmbunătățite. Aceste tipuri de noi plante, cuplate cu aplicabilitatea destul de ușoară și rapidă a acestor noi tehnici, ar putea aduce beneficii fermierilor, consumatorilor și mediului. Astfel, NTG-urile au potențialul de a contribui la obiectivele de inovare și sustenabilitate ale Pactului verde european ((6)), ale Strategiei „De la fermă la consumator” ((7)), ale Strategiei privind biodiversitatea ((8)) și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice ((9)), la securitatea alimentară mondială ((10)), la obiectivele strategiei din domeniul bioeconomiei ((11)) și la autonomia strategică a Uniunii ((12)). [AM 3]

(4)  Diseminarea deliberată în mediu a organismelor obținute prin NTG-uri, inclusiv a produselor care conțin astfel de organisme sau constau în astfel de organisme, precum și introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din aceste organisme intră sub incidența Directivei 2001/18/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului((13)), precum și, în cazul alimentelor și furajelor, a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003((14)), în timp ce utilizarea în condiții de izolare a celulelor vegetale intră sub incidența Directivei 2009/1/CE, iar circulația transfrontalieră a plantelor NTG către țări terțe este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 („legislația Uniunii privind OMG-urile”).

(5)  În hotărârea sa în cauza C-528/16, Confédération paysanne și alții(15), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că nu se poate interpreta că OMG-urile obținute prin intermediul unor tehnici/metode noi de mutageneză care au apărut ori s-au dezvoltat în principal de la adoptarea Directivei 2001/18/CE ar fi excluse din domeniul de aplicare al directivei respective.

(6)  Prin Decizia (UE) 2019/1904(16), Consiliul a solicitat Comisiei să prezinte, până la 30 aprilie 2021, un studiu, având în vedere hotărârea respectivă, privind statutul noilor tehnici genomice în dreptul Uniunii și o propunere (însoțită de o evaluare a impactului), dacă este cazul, în funcție de concluziile studiului.

(7)  Concluzia studiului Comisiei privind noile tehnici genomice ((17)) a fost că legislația Uniunii privind OMG-urile nu este adecvată scopului de reglementare a diseminării deliberate a plantelor obținute prin anumite NTG-uri și de reglementare a introducerii pe piață a produselor conexe, inclusiv a alimentelor și furajelor. Mai precis, concluzia studiului a fost că cerințele referitoare la procedura de autorizare și la evaluarea riscurilor prevăzute pentru OMG-uri în actuala legislație a Uniunii privind OMG-urile nu sunt adaptate la gama variată de organisme și produse potențiale care pot fi obținute prin anumite NTG-uri, cum ar fi mutageneza dirijată și cisgeneza (inclusiv transgeneza), și că aceste cerințe pot să fie disproporționate sau inadecvate. A reieșit din studiu că acest aspect este valabil în special pentru plantele obținute prin aceste tehnici, având în vedere volumul de dovezi științifice care sunt deja disponibile, mai ales cu privire la siguranța plantelor respective. În plus, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației Uniunii privind OMG-urile sunt dificile în cazul plantelor obținute prin mutageneză dirijată și cisgeneză și al produselor conexe. În anumite cazuri, este imposibil să se facă distincția, prin metode analitice, între modificările genetice introduse prin aceste tehnici și mutațiile naturale sau modificările genetice introduse prin tehnici convenționale de ameliorare, deși o astfel de distincție este, în general, posibilă în cazul modificărilor genetice introduse prin transgeneză. În plus, legislația Uniunii privind OMG-urile nu este propice dezvoltării de produse inovatoare și benefice care ar putea contribui la sustenabilitate, la securitatea alimentară și la reziliența lanțului agroalimentar.

(8)  Prin urmare, este necesar să se adopte un cadru juridic specific pentru situațiile în care OMG-urile obținute prin mutageneză dirijată și cisgeneză și produsele conexe sunt diseminate deliberat în mediu sau sunt introduse pe piață.

(9)  Pe baza cunoștințelor științifice și tehnice din prezent, în special în ceea ce privește aspectele legate de siguranță, este necesar ca prezentul regulament să se limiteze la OMG-uri care sunt plante, și anume organisme din grupurile taxonomice Archaeplastida sau Phaeophyceae. Cunoștințele disponibile cu privire la alte organisme, cum ar fi, și să nu cuprindă microorganisme, ciuperci și animale, ar trebui să fie examinate în perspectiva unor viitoare inițiative legislative care le vor vizaîn cazul cărora cunoștințele disponibile sunt mai limitate. Din același motiv, este necesar ca în domeniul de aplicare al prezentului regulament să intre numai plantele obținute prin anumite NTG-uri: mutageneză dirijată și cisgeneză (inclusiv intrageneză) (denumite în continuare „plante NTG”), nu și cele obținute prin alte noi tehnici genomice. Astfel de plante NTG nu conțin material genetic de la specii neîncrucișabile. Este necesar ca OMG-urile produse prin alte noi tehnici genomice care introduc într-un organism material genetic de la specii neîncrucișabile (transgeneză) să facă în continuare exclusiv obiectul legislației Uniunii privind OMG-urile, dat fiind că plantele rezultate ar putea genera riscuri specifice asociate transgenei. În plus, nu există niciun motiv să se creadă că ar fi necesară în momentul de față adaptarea cerințelor actuale pentru OMG-uri obținute prin transgeneză, prevăzute în legislația Uniunii privind OMG-urile. [AM 5]

(10)  Cu respectarea deplină a principiului precauției, este necesar ca în cadrul juridic pentru plante NTG să existe, la fel ca în legislația Uniunii privind OMG-urile, obiectivul de asigurare a unui nivel înalt de protecție a sănătății umane și animale și a mediului și obiectivul de asigurare a bunei funcționări a pieței interne pentru plantele și produsele în cauză, abordând în același timp particularitățile plantelor NTG. Este necesar ca acest cadru juridic să creeze posibilitatea de dezvoltare și introducere pe piață a unor plante, alimente și furaje care conțin plante NTG, care constau în astfel de plante sau care sunt produse din astfel de plante, precum și a unor alte produse care conțin plante NTG sau care constau în astfel de plante („produse NTG”), astfel încât să contribuie la obiectivele de inovare și sustenabilitate ale Pactului verde european, ale Strategiei „De la fermă la consumator”, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice și să consolideze competitivitatea sectorului agroalimentar al Uniunii la nivelul Uniunii și la nivel mondial. [AM 6]

(11)  Prezentul regulament constituie lex specialis în raport cu legislația Uniunii privind OMG-urile. El introduce dispoziții specifice pentru plantele NTG și produsele NTG. Cu toate acestea, în cazul în care prezentul regulament nu conține norme specifice, este necesar ca plantele NTG și produsele (inclusiv alimentele și furajele) obținute din astfel de plante să facă în continuare obiectul cerințelor din legislația Uniunii privind OMG-urile și al normelor privind OMG-urile din legislația sectorială, cum ar fi Regulamentul (UE) 2017/625 privind controalele oficiale sau legislația privind anumite produse, cum ar fi materialul de reproducere a plantelor și materialul forestier de reproducere. [AM 7]

(12)  Riscurile potențiale ale plantelor NTG variază, de la profiluri de risc similare plantelor ameliorate în mod convențional, până la diverse tipuri și grade de pericol și riscuri care ar putea fi similare cu cele ale plantelor obținute prin transgeneză. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să conțină norme speciale pentru ajustarea cerințelor de evaluare și de gestionare a riscurilor în funcție de existența sau absența unor riscuri potențiale ale plantelor NTG și ale produselor NTG.

(13)  Prin prezentul regulament este necesar să se facă distincție între două categorii de plante NTG.

(13a)   Este necesar să fie evaluat cu cea mai mare atenție impactul asupra naturii și a mediului pe care îl au plantele NTG cu potențialul de a persista, de a se reproduce sau de a se răspândi în mediu, pe terenurile agricole sau în afara acestora. [AM 8]

(14)  Este necesar ca plantele NTG care ar putea să apară și în mod natural sau să fie obținute prin tehnici de ameliorare convenționale și descendenții lor obținuți prin tehnici de ameliorare convenționale („plante NTG de categoria 1”) să fie tratate ca plante care au apărut în mod natural sau care au fost produse prin tehnici de ameliorare convenționale, având în vedere că sunt echivalente și că riscurile lor sunt comparabile, fiind astfel pe deplin exceptate de la legislația Uniunii privind OMG-urile și de la cerințele prevăzute pentru OMG-uri în legislația sectorială. Pentru asigurarea securității juridice, este necesar ca în prezentul regulament să fie prevăzute criteriile prin care se stabilește dacă o plantă NTG este echivalentă cu plante care apar în mod natural sau care sunt ameliorate în mod convențional și să fie stabilită o procedură prin care autoritățile competente să verifice îndeplinirea criteriilor respective și să ia o decizie în acest sens, înainte de diseminarea sau introducerea pe piață a plantelor NTG sau a produselor NTG. Este necesar ca respectivele criterii să fie obiective și bazate pe date științifice. Este necesar ca ele să se refere la tipul și la amploarea modificărilor genetice care pot fi observate în natură sau în organisme obținute prin tehnici convenționale de ameliorare și să includă praguri atât pentru dimensiunea modificărilor genetice aduse genomului plantelor NTG, cât și pentru numărul de astfel de modificări. Întrucât cunoștințele științifice și tehnice evoluează rapid în acest domeniu, este necesară împuternicirea Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru ca ea să actualizeze aceste criterii prin prisma progreselor științifice și tehnice în ceea ce privește tipul și amploarea modificărilor genetice care pot apărea în natură sau prin ameliorare convențională. [AM 9]

(14a)   Având în vedere gradul ridicat de complexitate al genomurilor plantelor, criteriile pe baza cărora o plantă NTG este considerată echivalentă cu plante care apar în mod natural sau care sunt ameliorate în mod convențional ar trebui să reflecte diversitatea legată de dimensiunea genomului plantelor și caracteristicile acestora. Plantele poliploide conțin mai mult de doi cromozomi omologi. În cadrul acestei categorii de plante poliploide, plantele tetraploide, hexaploide și octoploide au 4, 6 și respectiv 8 seturi de cromozomi. Plantele poliploide tind să prezinte un număr mai mare de modificări genetice comparativ cu plantele monoploide. Din aceste motive, orice limitare a numărului total de modificări individuale per plantă ar trebui să reflecte numărul de cromozomi prezenți în plantă („ploidia”). [AM 10]

(15)  Este necesar ca toate plantele NTG care nu fac parte de categoria 1 („plante NTG de categoria 2”) să facă în continuare obiectul cerințelor din legislația Uniunii privind OMG-urile, deoarece prezintă seturi mai complexe de modificări aduse genomului.

(16)  Este necesar ca plantele și produsele NTG de categoria 1 să nu facă obiectul nici al normelor și cerințelor din legislația Uniunii privind OMG-urile, nici al dispozițiilor din alte acte legislative ale Uniunii care se aplică în cazul OMG-urilor. Din motive de securitate juridică pentru operatori și din motive de transparență, înainte de diseminarea deliberată, inclusiv de introducerea pe piață, este necesar să se obțină declararea statutului de plantă NTG de categoria 1.

(17)  Este necesar ca această declarație să fie obținută înainte de orice diseminare deliberată a oricărei plante NTG de categoria 1 în orice scop, altul decât introducerea pe piață, cum ar fi pentru efectuarea de teste în teren pe teritoriul Uniunii, deoarece criteriile se bazează pe date disponibile înainte de testele efectuate pe teren și nu depind de aceste teste efectuate pe teren. Când nu urmează să fie efectuate teste în teren pe teritoriul Uniunii, este necesar ca operatorii să obțină declarația respectivă înainte de a introduce pe piață produsul NTG de categoria 1.

(18)  Întrucât criteriile pe baza cărora o plantă NTG este considerată echivalentă cu plante care apar în mod natural sau sunt ameliorate în mod convențional nu au legătură cu tipul de activitate care presupune diseminarea deliberată a plantei NTG, este necesar ca o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1 obținută înainte de diseminarea deliberată a plantei respective în orice scop, altul decât introducerea pe piață pe teritoriul Uniunii, să fie valabilă și pentru introducerea pe piață a produselor NTG conexe. Având în vedere gradul înalt de incertitudine existent în etapa de testare în teren cu privire la intrarea produsului pe piață și la posibila implicare a operatorilor mai mici în astfel de diseminări, este necesar ca procedura de verificare a statutului de plantă NTG de categoria 1 înainte de efectuarea de teste în teren să fie îndeplinită de autoritățile naționale competente, deoarece această procedură ar fi mai puțin împovărătoare pentru operatori, iar o decizie la nivelul Uniunii necesită să fie luată numai în cazul în care alte autorități naționale competente formulează observații la raportul de verificare. În cazul în care cererea de verificare este depusă înainte de introducerea pe piață a produselor NTG, este necesar ca și dacă există obiecții motivate din partea altor state membre, procedura ar trebui să se desfășoare în consultare cu Comisia și cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”)să fie îndeplinită la nivelul Uniunii, pentru a se asigura eficacitatea procedurii de verificare și consecvența declarațiilor privind statutul de plantă NTG de categoria 1. [AM 11]

(18a)   Pentru a se selecta în mod eficace soiuri noi care să ajute sectorul agricol să crească securitatea alimentară, precum și sustenabilitatea, adaptarea și reziliența în fața schimbărilor climatice, este necesar să se ia în considerare caracterul specific al plantelor poliploide, care sunt plante ce conțin mai mult de două genomuri. Pentru astfel de plante, este necesar ca numărul maxim de modificări genetice permise pentru includerea în categoria 1 să fie proporțional cu numărul de genomuri pe care le conțin. [AM 12]

(19)  Este necesar ca autoritățile competente ale statelor membre, Comisia și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) să respecte termene stricteadecvate, pentru a se asigura că declarațiile privind statutul de plantă NTG de categoria 1 sunt obținute într-un termen rezonabil. [AM 13]

(20)  Verificarea statutului de plantă NTG de categoria 1 este de natură tehnică și nu presupune o evaluare a riscurilor sau considerații de gestionare a riscurilor, iar decizia privind statutul este doar declarativă. Prin urmare, când procedura se desfășoară la nivelul Uniunii, este necesar ca astfel de decizii de punere în aplicare să fie adoptate prin procedura de consultare, cu asistența științifică și tehnică a autorității.

(21)  Este necesar ca prin deciziile de declarare a statutului de plantă NTG de categoria 1 să se atribuie un număr de identificare a plantei NTG în cauză, pentru a se asigura transparența și trasabilitatea unor astfel de plante atunci când acestea sunt incluse în baza de date și în scopul etichetării materialului de reproducere a plantelor derivat din ele. Este necesar ca informațiile enumerate să includă informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru a obține trăsătura sau trăsăturile. [AM 14]

(22)  Este necesar ca plantele NTG de categoria 1 să facă în continuare obiectul oricărui cadru de reglementare care se aplică plantelor ameliorate în mod convențional. La fel ca în cazul plantelor și produselor convenționale, respectivele plante NTG și produsele derivate din acestea fac obiectul legislației sectoriale aplicabile semințelor și altor materiale de reproducere a plantelor, alimentelor, furajelor și altor produse, precum și al cadrelor orizontale, cum ar fi legislația privind conservarea naturii și răspunderea pentru mediul înconjurător. În această privință, alimentele NTG de categoria 1 a căror compoziție sau structură semnificativ modificată afectează valoarea nutritivă, metabolismul sau nivelul de substanțe nedorite din alimente vor fi considerate alimente noi și, prin urmare, vor intra în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului ((18)), urmând ca riscurile lor să fie evaluate în contextul respectiv.

(23)  Prin Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului ((19)) interzice utilizarea OMG-urilor și a produselor obținute din și prin OMG-uri în producția ecologică. În sensul respectivului regulament, OMG-urile sunt definite prin trimitere la Directiva 2001/18/CE, fiind excluse din domeniul de aplicare al interdicției OMG-urile care au fost obținute prin tehnicile de modificare genetică enumerate în anexa 1.B la Directiva 2001/18/CE. Drept urmare, plantele NTG de categoria 2 vor fi interzise în producția ecologică. Cu toate acestea, este necesar să se clarifice statutul plantelor NTG de categoria 1 în scopul producției ecologice. Utilizarea de noiÎn prezent, compatibilitatea utilizării noilor tehnici genomice este incompatibilă în prezent cu conceptul de producție ecologică din Regulamentul (CE) 2018/848 și cu percepția consumatorilor asupra produselorcu principiile producției ecologice necesită o analiză suplimentară. Prin urmare, este necesar ca utilizarea de plante NTG de categoria 1 să fie interzisă și în producția ecologică, până la noi analize. [AM 15]

(24)  Este necesar să fie incluse dispoziții prin care să se asigure transparența în ceea ce privește utilizarea soiurilor de plante NTG de categoria 1, pentru ca lanțurile de producție care doresc să își mențină o producție fără NTG-uri să o poată face și, astfel, să își păstreze încrederea consumatorilor. Este necesar ca plantele NTG pentru care s-a obținut o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1 să fie incluse într-o bază de date accesibilă publicului, care să includă informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru obținerea trăsăturii sau trăsăturilor. Pentru a se asigura trasabilitatea, transparența și posibilitatea de alegere pentru operatori, în etapa de cercetare și de ameliorare a plantelor, cu ocazia vânzării de semințe către fermieri sau în momentul punerii de material de reproducere a plantelor la dispoziția unor părți terțe în orice alt mod, este necesar ca materialul de reproducere a plantelor NTG de categoria 1 să fie etichetat drept NTG de categoria 1. [AM 16]

(25)  Este necesar ca plantele NTG de categoria 2 să facă în continuare obiectul cerințelor legislației Uniunii privind OMG-urile, având în vedere că, pe baza cunoștințelor științifice și tehnice actuale, este necesar să se evalueze riscurile pe care le generează. Este necesar să fie prevăzute norme speciale pentru adaptarea procedurilor și a altor norme stabilite în Directiva 2001/18/CE și în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 la natura specifică a plantelor NTG de categoria 2 și la nivelurile variabile de risc pe care le pot genera ele.

(26)  Pentru a putea fi diseminate în mediu sau introduse pe piață, este necesar ca plantele și produsele NTG de categoria 2 să facă în continuare obiectul unei aprobări sau al unei autorizații în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Având în vedere însă gama variată de astfel de plante NTG, volumul de informații necesare pentru evaluarea riscurilor va varia de la caz la caz. În avizele sale științifice privind plantele dezvoltate prin cisgeneză și intrageneză(20) și privind plantele dezvoltate prin mutageneză dirijată(21), autoritatea a recomandat exercitarea unei flexibilități în ceea ce privește cerințele în materie de date pentru evaluarea riscurilor generate de aceste plante. Pe baza „Criteriilor de evaluare a riscurilor generate de plantele produse prin mutageneză dirijată, cisgeneză și intrageneză” ((22)), elaborate de autoritate, este necesar ca mențiunile referitoare la istoricul utilizării în condiții de siguranță, la familiaritatea pentru mediu și la funcția și structura secvenței sau secvențelor modificate/inserate să ajute la determinarea tipului și a volumului de date necesare pentru efectuarea evaluarea riscurilor respectivelor plante NTG. Prin urmare, este necesar să se stabilească principii și criterii generale pentru evaluarea riscurilor acestor plante, asigurându-se în același timp flexibilitate și posibilitatea de adaptare a metodologiilor de evaluare a riscurilor la progresele științifice și tehnice.

(27)  Cerințele privind conținutul notificărilor de aprobare a introducerii pe piață de produse care conțin OMG-uri sau constau în OMG-uri, altele decât alimentele sau furajele, și privind conținutul cererilor de acordare a autorizației de introducere pe piață de alimente și furaje modificate genetic, sunt stabilite în acte legislative diferite. Pentru a se asigura coerența notificărilor de aprobare cu cererile de acordare a autorizației în cazul produselor NTG de categoria 2, este necesar ca textul unor astfel de notificări și cereri să fie același, cu excepția notificărilor și cererilor referitoare la evaluarea siguranței alimentelor și furajelor, deoarece acestea sunt relevante numai pentru alimentele și furajele NTG de categoria 2.

(28)  Laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru organismele modificate genetic, în colaborare cu Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, a concluzionat că testarea analitică nu este considerată fezabilă pentru toate produsele obținute prin mutageneză dirijată și cisgeneză ((23)). Când modificările aduse materialului genetic nu sunt specifice plantei NTG în cauză, respectivele modificări nu permit diferențierea plantei NTG de plantele convenționale. În cazurile în care nu este fezabil să se furnizeze o metodă analitică de detecție, identificare și cuantificare și dacă există o justificare corespunzătoare din partea notificatorului sau a solicitantului autorizației, este necesar ca modalitățile de îndeplinire a cerințelor privind metoda analitică să fie adaptate. Este necesar ca o astfel de adaptare să fie prevăzută în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament. De asemenea, este necesar să se prevadă adoptarea de către Laboratorul de referință al UE pentru organismele modificate genetic, cu asistența Rețelei europene a laboratoarelor OMG, a unor orientări cu privire la cerințele minime de performanță a metodelor analitice, destinate solicitanților autorizațiilor. Modalitățile de efectuare a validării metodei pot, la rândul lor, să fie adaptate.

(29)  În Directiva 2001/18/CE se prevede întocmirea unui plan de monitorizare a efectelor OMG-urilor asupra mediului după diseminarea lor deliberată sau introducerea lor pe piață, dar se oferă și flexibilitatea de a se ține seama, la elaborarea planului, de evaluarea riscurilor pentru mediu, de caracteristicile OMG-ului, de utilizarea preconizată a acestuia și de mediul receptor. Modificările genetice ale plantelor NTG de categoria 2 pot varia de la modificări care necesită doar o evaluare limitată a riscurilor până la modificări complexe care necesită o analiză mai minuțioasă a riscurilor potențiale. Prin urmare, este necesar ca cerințele de monitorizare a efectelor produse asupra mediului de plantele NTG de categoria 2 după introducerea pe piață a acestora să fie adaptate în funcție de evaluarea riscurilor pentru mediu și de observațiile din cursul testelor efectuate în teren, de caracteristicile plantei NTG în cauză, de caracteristicile și amploarea utilizării preconizate a acesteia, în special de eventualele cazuri anterioare de utilizare a plantei în condiții de siguranță, și de caracteristicile mediului receptor. Prin urmareAvând în vedere principiul precauției, este necesar ca întocmirea unui plan de monitorizare a efectelor asupra mediului să fie obligatorie întotdeauna atunci când se acordă aprobarea pentru prima dată. Scutirea de la cerința de monitorizare ar trebui să fie posibilă numai în momentul reînnoirii aprobării, cu condiția să se fi demonstrat că, dacă nu există probabilitatea ca planta NTG de categoria 2 să generezenu generează riscuri care necesită monitorizare, cum ar fi efecte indirecte, întârziate sau neprevăzute asupra sănătății umane sau asupra mediului. [AM 17]

(30)  Din motive de proporționalitate, este necesar ca după prima reînnoire a autorizației, aceasta să fie valabilă pe o durată nelimitată, dacă nu se decide altfel în momentul reînnoirii respective, pe baza evaluării riscurilor și a informațiilor disponibile privind planta NTG în cauză, sub rezerva reevaluării în momentul în care apar noi informații.

(31)  Din motive de securitate juridică și de bună administrare, este necesar ca perioada pe care autoritatea o are la dispoziție pentru emiterea unui aviz cu privire la o cerere de acordare a unei autorizații să fie prelungită numai când sunt necesare informații suplimentare pentru evaluarea cererii, iar termenul amânat să nu fie ulterior termenului prevăzut inițial, cu excepția situațiilor justificate de natura datelor sau de circumstanțe excepționale.

(32)  Pentru a spori gradul de transparență și de informare a consumatorilor, este necesar să li se permită operatorilor să completeze etichetarea ca OMG a produselor NTG de categoria 2 cu informații despre trăsăturile dobândite prin modificarea genetică. Pentru a se evita mențiunile care induc în eroare sau care creează confuzie, este necesar ca o astfel de etichetare să fie prezentată în notificarea de aprobare sau în cererea de acordare a autorizației și să fie specificată în aprobare sau în decizia de acordare a autorizației.

(33)  Este necesar să fie oferite stimulente de reglementare potențialilor notificatori sau solicitanți ai autorizațiilor pentru plante și produse NTG de categoria 2 care conțin trăsături cu potențial de contribuție la un sistem agroalimentar sustenabil, pentru ca dezvoltarea de plante NTG de categoria 2 să fie orientată spre astfel de trăsături. Este necesar ca criteriile de declanșare a acestor stimulente să se axeze pe categorii largi de trăsături cu potențial de contribuție la sustenabilitate (cum ar fi cele legate de toleranța sau rezistența la stresul biotic și abiotic, de îmbunătățirea caracteristicilor nutriționale sau de creșterea randamentului) și să se bazeze pe contribuția la valoarea pentru cultivarea și utilizarea sustenabilă, astfel cum este definită la [articolul 52 alineatul (1) din Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor în Uniune(24)]. Aplicabilitatea criteriilor la nivelul UE nu permite o definiție mai restrânsă a trăsăturilor pentru axarea pe aspecte specifice sau pentru abordarea particularităților locale și regionale.

(34)  Este necesar ca stimulentele să constea într-o procedură accelerată de evaluare a riscurilor în cazul cererilor tratate printr-o procedură complet centralizată (alimente și furaje) și într-o consultanță sporită prealabilă depunerii, astfel încât dezvoltatorii să fie ajutați să pregătească dosarul în scopul evaluării riscurilor pentru mediu și al evaluării siguranței alimentelor și furajelor fără a se aduce atingere normelor generale de consultanță prealabilă depunerii, de notificare a studiilor și de consultare a părților terțe, astfel cum sunt prevăzute la articolele 32a, 32b și 32c din Regulamentul (CE) nr. 178/2002((25)).

(35)  Este necesar să se prevadă stimulente suplimentare în cazul în care notificatorul sau solicitantul autorizației este întreprindere mică sau mijlocie (IMM), pentru a se promova accesul întreprinderilor de acest tip la procedurile de reglementare, pentru a se sprijini diversificarea dezvoltatorilor de plante NTG și pentru a se încuraja micii amelioratorii să dezvolte specii de plante de cultură și de trăsături ale acestora prin intermediul NTG-urilor, acordându-se IMM-urilor scutiri de taxe pentru validarea metodelor de detecție și asigurându-se o mai extinsă consultanță prealabilă depunerii, care să acopere și conceperea studiilor de efectuat în scopul evaluării riscurilor.

(36)  Plantele tolerante la erbicide sunt ameliorate cu trăsături de toleranță intenționată la erbicide, pentru a fi cultivate în combinație cu utilizarea erbicidelor respective. Dacă nu este realizată în condiții adecvate, o astfel de cultivare poate duce la dezvoltarea de buruieni rezistente la erbicidele respective sau la necesitatea de mărire a cantităților de erbicide aplicate, indiferent de tehnica de ameliorare. Din acest motiv, este necesar ca plantele NTG care prezintă trăsături de toleranță la erbicide să nu fie eligibile pentru stimulente în prezentul cadru. Cu toate acestea, este necesar ca în prezentul regulament să nu se prevadă alte măsuri specifice privind plantele NTG tolerante la erbicide, deoarece astfel de măsuri sunt luate la nivel orizontal în [Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere aintre în categoria plantelor în Uniune]NTG de categoria 1. [AM 18]

(37)   Pentru a se crea posibilitatea ca plantele NTG să contribuie la obiectivele de sustenabilitate ale Pactului verde, ale Strategiei „De la fermă la consumator” și ale Strategiei privind biodiversitatea, este necesar să se faciliteze cultivarea de plante NTG în Uniune. În acest scop, este nevoie de previzibilitate pentru amelioratori și fermieri în ceea ce privește posibilitatea de cultivare a unor astfel de plante în Uniune. Prin urmare, posibilitatea pe care o au statele membre, în temeiul articolului 26b din Directiva 2001/18/CE, de a adopta măsuri de restricționare sau de interzicere a cultivării de plante NTG de categoria 2 pe întregul lor teritoriu sau în părți ale acestuia ar submina aceste obiective. [AM 239]

(38)  Se estimează că normele speciale stabilite în prezentul regulament cu privire la procedura de autorizare a plantelor NTG de categoria 2 vor conduce la o cultivare mai intensă în Uniune de plante NTG de categoria 2 în comparație cu situația permisă în prezent de actuala legislație a Uniunii privind OMG-urile. Apare astfel necesitatea ca autoritățile publice ale statelor membre să definească măsuri de coexistență, prin care să se echilibreze interesele producătorilor de plante convenționale, ale producătorilor de plante ecologice și ale producătorilor de plante modificate genetic, astfel încât ei să poată alege între diferite tipuri de producție, în concordanță cu obiectivul ca 25 % din terenurile agricole să fie ocupate de agricultura ecologică până în 2030, astfel cum este înscris în Strategia „De la fermă la consumator”.

(39)  Pentru a se îndeplini obiectivul de asigurare a funcționării eficace a pieței interne și de liberă circulație în întreaga Uniune a plantelor NTG și a produselor NTG, este necesar ca plantelediseminarea deliberată a plantelor NTG și produsele conexe să beneficieze de libera circulație a mărfurilor, cu condiția să respecteintroducerea pe piață de produse NTG să se bazeze pe cerințele altor acte legislative ale Uniuniiși procedurile armonizate stabilite în prezentul regulament, care fac posibilă adoptarea unei decizii aplicabile în mod uniform tuturor statelor membre. [AM 20]

(40)  Având în vedere noutatea NTG-urilor, va fi important să se monitorizeze îndeaproape dezvoltarea continuă de noi tehnici genomicede plante și produse NTG și prezența acestora pe piață și să se evalueze orice impact al acestora asupra sănătății umane și animale, asupra mediului și asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității economice și a sustenabilității sociale. este necesar ca Comisia să efectueze o evaluaresă se colecteze informații cu regularitate, iar în termen de cinci ani de la adoptarea primei decizii prin care se permite diseminarea deliberată sau comercializarea de plante NTG sau de produse NTG în Uniune, este necesară o. Este necesar ca respectiva evaluare de către Comisie a prezentului regulament, pentru a măsurasă măsoare progresele înregistrate în direcția disponibilității de plante NTG sau produse NTG care conțin astfel de caracteristici sau proprietăți pe piața UE, cu scopul de a continua îmbunătățirea prezentului regulament. [AM 21]

(41)  Pentru a se asigura un nivel înalt de protecție a sănătății și a mediului în legătură cu plantele NTG și produsele NTG, este necesar ca cerințele care decurg din prezentul regulament să se aplice fără discriminare produselor originare din Uniune și celor importate din țări terțe.

(42)  Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, putând fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, astfel încât să se asigure libera circulație a plantelor NTG și a produselor NTG în cadrul pieței interne, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(43)  Tipurile de plante NTG dezvoltate și impactul anumitor trăsături asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității sociale și a sustenabilității economice se află în continuă evoluție. Prin urmare, pe baza dovezilor disponibile cu privire la astfel de dezvoltări și impacturi, ținând seama pe deplin de principiul precauției, este necesară împuternicirea Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru ca ea să adapteze lista trăsăturilor care ar trebui stimulate sau descurajate pentru atingerea obiectivelor Pactului verde, ale Strategiei „De la fermă la consumator”, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice. [AM 22]

(44)  Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare ((26)). În special, pentru a se asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(45)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesară atribuirea Comisiei a unor competențe de executare în ceea ce privește informațiile necesare pentru demonstrarea încadrării în categoria 1 a unei plante NTG, în ceea ce privește pregătirea și prezentarea notificării pentru stabilirea încadrării respective și în ceea ce privește cerințele de metodologie și informare pentru evaluările riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, ale alimentelor NTG și ale furajelor NTG, în conformitate cu principiile și criteriile stabilite în prezentul regulament. Este necesar ca respectivele competențe să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ((27)).

(45a)   Parlamentul European a cerut Uniunii și statelor sale membre să nu acorde brevete pentru materialul biologic și să protejeze libertatea de exploatare și exceptarea amelioratorilor pentru soiuri. Trebuie să se asigure faptul că amelioratorii au acces deplin la materialul genetic al plantelor NTG, care, prin definiție, nu sunt plante transgenice. Accesul la materiale genetice poate fi asigurat mai bine atunci când dreptul titularilor de brevete este epuizat în raport cu amelioratorul (exceptarea amelioratorului). Întrucât dispozițiile actuale din legislația privind brevetele nu prevăd o exceptare deplină a amelioratorilor, este necesar să se asigure că brevetele nu limitează utilizarea plantelor NTG de către amelioratori și fermieri. Prin urmare, plantele NTG nu trebuie să facă obiectul legislației privind brevetele, ci, pentru protecția proprietății intelectuale, ar trebui să facă exclusiv obiectul sistemului de protecție comunitară a soiurilor de plante (CPVR), astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului, care permite utilizarea exceptării amelioratorilor. Este necesar ca plantele NTG, semințele derivate din acestea, materialul lor vegetal, materialul genetic asociat, cum ar fi genele și secvențele de gene, precum și trăsăturile plantelor să fie deci excluse de la posibilitatea de brevetare. Este necesar ca excluderea de la brevetare să fie aplicată în mod consecvent în întreaga legislație. În plus, pentru a evita acordarea de brevete sau depunerea de cereri de brevet între data intrării în vigoare a prezentului regulament și data de aplicare a dispozițiilor sale, este necesar să se garanteze că materialul vegetal este exclus de la posibilitatea de brevetare începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament. Pentru brevetele deja acordate sau în curs de analiză pentru materialul vegetal, efectele brevetelor ar trebui să fie limitate și mai mult. În plus, este necesar ca, în studiul anunțat, Comisia să evalueze modul în care ar trebui abordată în continuare problema mai amplă a brevetelor acordate, în mod direct sau indirect, pentru materialul vegetal, în ciuda eforturilor anterioare de a elimina lacunele. Evaluarea trebuie să abordeze în special rolul și impactul brevetelor asupra accesului amelioratorilor și fermierilor la materialul de reproducere a plantelor, asupra diversității semințelor și asupra caracterului accesibil al prețurilor, precum și asupra inovării, în special legat de oportunitățile pentru IMM-uri. Raportul Comisiei trebuie să fie însoțit de propuneri legislative adecvate pentru a se asigura că se continuă să se aducă modificările necesare cadrului privind drepturile de proprietate intelectuală. [AM 23]

(46)  Este necesară colectarea cu regularitate de către Comisie a unor informații cu ajutorul cărora să se evalueze capacitatea legislației de a asigura dezvoltarea și disponibilitatea pe piață a plantelor NTG și a produselor NTG, care pot contribui la obiectivele Pactului verde, ale Strategiei „De la fermă la consumator”, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Strategiei privind adaptarea la schimbările climatice și care să stea la baza evaluării legislației. A fost identificat un set amplu de indicatori(28), care necesită a fi reexaminat periodic de către Comisie. Este necesar să se monitorizeze, cu ajutorul indicatorilor, riscurile potențiale ale plantelor NTG de categoria 2 și ale produselor NTG conexe pentru sănătate sau mediu, impactul plantelor NTG asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității economice și a sustenabilității sociale, precum și impactul asupra agriculturii ecologice și asupra acceptării produselor NTG de către consumatori. Este necesar ca primul raport de monitorizare să fie prezentat după trei ani de la notificarea/autorizarea primelor produse, pentru a se asigura că sunt disponibile suficiente date după punerea în aplicare integrală a noului act legislativ, iar următoarele rapoarte de monitorizare să fie prezentate la intervale regulate. Este necesară o evaluare de către Comisie a prezentului regulament după doi ani de la publicarea primului raport de monitorizare, pentru a permite materializarea deplină a impactului primelor produse verificate sau autorizate.

(47)  Este necesar să se modifice anumite trimiteri la dispoziții ale legislației Uniunii privind OMG-urile din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului ((29)), pentru a se include dispozițiile specifice din prezentul act aplicabile plantelor NTG.

(47a)   Pactul verde european, programul „De la fermă la consumator” și strategiile UE privind biodiversitatea plasează agricultura ecologică în centrul tranziției către sisteme alimentare sustenabile, cu obiectivul de a extinde terenurile agricole europene cultivate în sistem ecologic la 25 % până în 2030. Aceasta reprezintă o recunoaștere clară a beneficiilor de mediu ale agriculturii ecologice, care asigură o mai mică dependență de materii prime pentru fermieri, precum și o aprovizionare cu alimente și o suveranitate alimentară reziliente. Prezentul regulament nu trebuie să submineze calea înspre o tranziție a sistemelor alimentare europene către agricultura ecologică, cu o acoperire de 25 % până în 2030. [AM 241]

(47b)   Este necesar să se stabilească cerințe de trasabilitate pentru alimentele și furajele produse din NTG, pentru a se înlesni etichetarea exactă a acestor produse, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic, astfel încât operatorii și consumatorii să aibă la dispoziție informații exacte care să le permită să-și exercite în mod eficient libertatea de a alege și să permită controlul și verificarea informațiilor conținute pe etichete. Este necesar ca cerințele pentru alimentele și furajele produse din NTG să fie similare, pentru a se evita sincopele la nivelul informațiilor în cazurile de modificare a utilizării finale. [AM 243]

(48)  Întrucât necesită adoptarea unor acte de punere în aplicare, este necesar ca aplicarea prezentului regulament să fie decalată în timp, pentru a se permite adoptarea unor astfel de măsuri,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prin prezentul regulament se stabilesc, în conformitate cu principiul precauției, norme specifice pentru diseminarea deliberată în mediu în orice scop, altul decât introducerea pe piață, a unor plante obținute prin anumite noi tehnici genomice („plante NTG”) și pentru introducerea pe piață a unor alimente și furaje care conțin astfel de plante, care constau în astfel de plante sau care sunt produse din astfel de plante, precum și a unor produse, altele decât alimentele sau furajele, care conțin astfel de plante sau care constau în astfel de plante, garantând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului. [AM 24]

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament se aplică:

(1)  plantelor NTG;

(2)  alimentelor care conțin plante NTG, constau în astfel de plante ori sunt produse din astfel de plante sau care conțin ingrediente produse din plante NTG;

(3)  furajelor care conțin plante NTG, care constau în astfel de plante sau care sunt produse din astfel de plante;

(4)  produselor, altele decât alimentele și furajele, care conțin plante NTG sau care constau în astfel de plante.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)  definițiile termenilor „organism”, „diseminare deliberată” și „introducere pe piață”, prevăzute în Directiva 2001/18/CE, definițiile termenilor „alimente” și „furaje”, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, definiția termenului „trasabilitate”, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, definiția termenului „plantă”, prevăzută în Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului((30)) și definiția termenului „material de reproducere a plantelor”, prevăzută în [Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor în Uniune(31)];

(2)  „plantă NTG” înseamnă o plantă modificată genetic obținută prin mutageneză dirijată ori cisgeneză sau o combinație a acestora, cu condiția să nu conțină material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilorîn scopuri de ameliorare convențională care ar fi putut fi inserat temporar în cursul dezvoltării plantei NTG; [AM 25]

(3)  „organism modificat genetic” sau „OMG” înseamnă un organism modificat genetic, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE, cu excepția organismelor obținute prin tehnicile de modificare genetică enumerate în lista din anexa I B la Directiva 2001/18/CE;

(4)  „mutageneză dirijată” înseamnă tehnici de mutageneză având ca rezultat una sau mai multe modificări ale secvenței de ADN în locuri precisețintite din genomul unui organism; [AM 26]

(5)  „cisgeneză” înseamnă tehnici de modificare genetică având ca rezultat inserarea, în genomul unui organism, a materialului genetic deja prezent în patrimoniul genetic al amelioratorilor;

(6)  „patrimoniu genetic al amelioratorilorîn scopuri de ameliorare convențională” înseamnă totalul informațiilor disponibile în cadrul unei specii și al altor specii taxonomice cu care poate fi încrucișată prima, inclusiv prin utilizarea unor tehnici avansate, cum ar fi recuperarea de embrioni, poliploidia indusă și încrucișarea cu punte genetică; [AM 27]

(7)  „plantă NTG de categoria 1” înseamnă o plantă NTG care:

(a)  îndeplinește criteriile de echivalență cu plante convenționale, astfel cum sunt prevăzute în anexa I sau

(b)  este descendentă a plantei sau plantelor NTG menționate la litera (a), inclusiv descendentă obținută prin încrucișarea unor astfel de plante, cu condiția să nu existe alte modificări care ar face-o să intre sub incidența Directivei 2001/18/CE sau Regulamentului (UE) nr. 1829/2003;

(8)  „plantă NTG de categoria 2” înseamnă o plantă NTG, alta decât o plantă NTG de categoria 1;

(9)  „plantă NTG de uz alimentar” înseamnă o plantă NTG care poate fi utilizată ca aliment sau ca sursă pentru producția de alimente;

(10)  „plantă NTG de uz furajer” înseamnă o plantă NTG care poate fi utilizată ca furaj sau ca sursă pentru producția de furaje;

(11)  „produs dintr-o plantă NTG” înseamnă un produs derivat, integral sau parțial, dintr-o plantă NTG, dar care nu conține o plantă NTG și nu constă într-o astfel de plantă;

(12)  „produs NTG” înseamnă un produs, altul decât alimente și furaje, care conține o plantă NTG sau constă într-o astfel de plantă, precum și alimente și furaje care conțin o astfel de plantă, care constau într-o astfel de plantă sau care sunt produse dintr-o astfel de plantă;

(13)  „produs NTG de categoria 1” înseamnă un produs NTG în cazul căruia planta NTG pe care o conține, în care constă sau, în cazul alimentelor ori furajelor, din care este produs, este o plantă NTG de categoria 1;

(14)  „produs NTG de categoria 2” înseamnă un produs NTG în cazul căruia planta NTG pe care o conține, în care constă sau, în cazul alimentelor ori furajelor, din care este produs, este o plantă NTG de categoria 2;

(15)  „întreprindere mică sau mijlocie (IMM)” înseamnă o IMM, astfel cum este definită în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei2.

15a.   „abordarea o singură sănătate” înseamnă o abordare integrată, de unificare, ce urmărește să echilibreze și să optimizeze în mod sustenabil sănătatea oamenilor, a plantelor, a animalelor și a ecosistemelor și care recunoaște că sănătatea oamenilor, a animalelor domestice și sălbatice, a plantelor și a mediului în general, inclusiv a ecosistemelor, sunt strâns interconectate și interdependente; [AM 28]

15b.   „proteine himerice” înseamnă proteine create prin combinarea a două sau mai multe gene sau segmente de gene care au fost codificate inițial pentru proteine separate. [AM 29]

Articolul 4

Diseminarea deliberată a plantelor NTG în orice alt scop decât introducerea pe piață și introducerea pe piață a produselor NTG

Fără a se aduce atingere altor cerințe din dreptul Uniunii, o plantă NTG poate fi diseminată în mod deliberat în mediu în orice alt scop decât introducerea pe piață, iar un produs NTG poate fi introdus pe piață, numai dacă:

(1)  planta în cauză este o plantă NTG de categoria 1 și

(a)  face obiectul unei decizii de declarare a statutului respectiv, în conformitate cu articolul 6 sau 7; sau

(b)  este descendentă a uneia sau mai multor plante menționate la litera (a), cu condiția să fie în continuare îndeplinite criteriile de echivalență stabilite în anexa I; sau [AM 30]

(2)  planta în cauză este o plantă NTG de categoria 2 și a primit aprobare sau a fost autorizată în conformitate cu capitolul III. [AM 31]

Punerea în aplicare a prezentului regulament, asigurarea respectării sale și aplicarea sa nu au scopul sau efectul de a preveni sau de a împiedica importurile din țări terțe de plante și produse NTG care îndeplinesc aceleași standarde ca cele prevăzute în prezentul regulament. [AM 32]

Articolul 4a

Excluderea de la posibilitatea de brevetare

Plantele NTG, materialul vegetal, părțile acestora, informațiile genetice și caracteristicile procedeelor pe care le conțin nu pot fi brevetate. [AM 33]

CAPITOLUL II

Plantele NTG de categoria 1 și produsele NTG de categoria 1

Articolul 5

Statutul de plante NTG de categoria 1

1.  Plantelor NTG de categoria 1 nu li se aplică normele din legislația Uniunii care se aplică OMG-urilor.

2.  În sensul Regulamentului (UE) 2018/848, normele prevăzute la articolul 5 litera (f) punctul (iii) și la articolul 11 se aplică plantelor NTG de categoria 1 și produselor obținute din sau prin astfel de plante. [7 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă un raport privind evoluția percepției consumatorilor și a producătorilor, însoțit, după caz, de o propunere legislativă. [AM 34]

3.  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a criteriilor de echivalență a plantelor NTG cu plante convenționale, astfel cum sunt stabilite în anexa I, ținând seama de potențialele riscuri asociate și de consecințele legate de funcționarea procedurii de verificare, în vederea adaptării lor la progreselecele mai recente progrese științifice și tehnologice în ceea ce privește tipurile și amploarea modificărilor care pot avea loc în mod natural sau prin ameliorare convențională. [AM 35]

(3a)   Prezența accidentală sau inevitabilă din punct de vedere tehnic a plantelor NTG de categoria 1, a materialului de reproducere sau a unor părți ale acestora în producția ecologică sau în produsele neecologice autorizate în producția ecologică în conformitate cu articolele 24 și 25 din Regulamentul (UE) 2018/848 nu constituie o neconformitate în raport cu regulamentul respectiv. [AM 36]

Articolul 6

Procedura de verificare a statutului de plantă NTG de categoria 1 înainte de diseminarea deliberată în orice scop, altul decât introducerea pe piață

1.  Pentru a obține declararea statutului de plantă NTG de categoria 1, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a), înainte de a efectua diseminarea deliberată a unei plante NTG în orice scop, altul decât introducerea pe piață, persoana care intenționează să efectueze diseminarea deliberată depune, în conformitate cu alineatele (2) și (3) și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (b), o cerere de verificare a îndeplinirii criteriilor prevăzute în anexa I, a cel puțin uneia dintre trăsăturile menționate în anexa III partea 1 și a criteriilor de excludere din anexa III partea 2 („cererea de verificare”). Cererea de verificare respectivă se depune la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE din statul membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc diseminarea, în conformitate cu alineatele (2) și (3) și cu actul delegat adoptat în conformitate cu articolul 6 alineatul (11a) litera (b). [AM 37]

2.  Când o persoană intenționează să efectueze simultan o astfel de diseminare deliberată în mai multe state membre, persoana respectivă depune cererea de verificare la autoritatea competentă a unuia dintre statele membre în cauză.

3.  Cererea de verificare menționată la alineatul (1) se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care există astfel de formate, în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și conține, fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar putea fi necesare în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002:

(a)  numele și adresa solicitantului verificării;

(b)  denumirea și specificarea plantei NTG;

(c)  o descriere a trăsăturii sau trăsăturilor și a caracteristicilor care au fost introduse sau modificate, informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru obținerea trăsăturii sau trăsăturilor, inclusiv divulgarea secvenței cu modificarea genetică; [AM 38]

(ca)   orice brevet sau cerere de brevet în curs de examinare care acoperă întreaga plantă NTG de categoria 1 sau o parte a acesteia; [AM 253]

(d)  o copie a studiilor care au fost efectuate și orice alt material disponibil prin care se demonstrează că:

(i)  planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilorîn scopuri de ameliorare convențională, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicaredelegat adoptat în conformitate cu articolul 276 alineatul (11a) litera (a); [AM 39]

(ii)  planta NTG îndeplinește criteriile prevăzute în anexa I, prezintă cel puțin una dintre trăsăturile menționate în partea 1 din anexa III și îndeplinește criteriile de excludere prevăzute în partea 2 din anexa III; [AM 40]

(da)   denumirea soiului; [AM 41]

(e)  în cazurile menționate la alineatul (2), indicarea statelor membre în care solicitantul verificării intenționează să efectueze diseminarea deliberată;

(f)  o identificare a părților cererii de verificare și a oricăror alte informații suplimentare în privința cărora solicitantul verificării cere un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 11 din prezentul regulament și al articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

4.  Autoritatea competentă confirmă solicitantului verificării, fără întârzieri nejustificate, primirea cererii de verificare, precizând data primirii. Autoritatea competentă pune cererea de verificare la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei fără întârzieri nejustificate.

5.  Dacă nu conține toate informațiile necesare, cererea de verificare se declară inadmisibilă de către autoritatea competentă în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii sale. Autoritatea competentă informează solicitantul verificării, celelalte state membre și Comisia, fără întârzieri nejustificate, cu privire la inadmisibilitatea cererii de verificare și prezintă motivele deciziei sale.

6.  Dacă cererea de verificare nu este considerată inadmisibilă în conformitate cu alineatul (5), autoritatea competentă verifică dacă planta NTG îndeplinește criteriile prevăzute în anexa I și întocmește un raport de verificare în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii unei cereri de verificare. Autoritatea competentă poate, după caz, să se consulte cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) la elaborarea raportului de verificare. Autoritatea competentă pune raportul de verificare la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei, fără întârzieri nejustificate. [AM 42]

7.  Celelalte state membre și Comisia pot formula observații cu privireobiecții motivate la raportul de verificare, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor stabilite în anexa I, în termen de 20 de zile de la data primirii raportului respectiv. Aceste obiecții motivate se referă exclusiv la criteriile stabilite în anexa I și anexa III și includ o justificare științifică. [AM 43]

8.  Dacă niciun stat membru sau Comisia nu formulează observațiiobiecții motivate științific în termenul menționat la alineatul (7), autoritatea națională competentă care a întocmit raportul de verificare adoptă, în termen de 10 zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (7), o decizie prin care declară dacă planta NTG este sau nu o plantăo planta NTG de categoria 1. Autoritatea națională competentă transmite decizia, fără întârzieri nejustificate, în termen de 10 zile lucrătoare solicitantului verificării, celorlalte state membre și Comisiei. [AM 311]

9.  În cazul în care alt stat membru sau Comisia formulează observațiio obiecție justificată în termenul menționat la alineatul (7), autoritatea competentă care a întocmit raportul de verificare transmite Comisiei observația sau observațiileface publice obiecțiile motivate fără întârzieri nejustificate. [AM 45]

10.  După consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară („Autoritatea”), Comisia pregătește un proiect de decizie prin care declară dacă planta NTG este o plantă NTG de categoria 1, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data primirii observației sau observațiilorobiecțiilor justificate, ținând seama de acestea din urmă. Decizia se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (2). [AM 46]

11.  Comisia publică un rezumat al deciziilor menționate la alineatele (8) și (10) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Procedura de verificare a statutului de plantă NTG de categoria 1 înainte de introducerea pe piață a produselor NTG

1.  În cazul în care nu a obținut deja, în conformitate cu articolul 6, o declarație privind statutul de plantă NTG de categoria 1, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a), pentru a obține o astfel de declarație înainte de introducerea pe piață a unui produs NTG, persoana care intenționează să introducă produsul pe piață prezintă autorității o cerere de verificare în conformitate cu alineatul (2) și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (b).

2.  Cererea de verificare menționată la alineatul (1) se depune la autoritate conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în există astfel de formate, în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și conține, fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar putea fi necesare în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002:

(a)  numele și adresa solicitantului verificării;

(b)  denumirea și specificarea plantei NTG;

(ba)   denumirea soiului; [AM 48]

(c)  o descriere a trăsăturii sau trăsăturilor și a caracteristicilor care au fost introduse sau modificate, inclusiv informații privind tehnica sau tehnicile utilizate pentru obținerea trăsăturii sau trăsăturilor și divulgarea secvenței cu modificarea genetică; [AM 49]

(d)  o copie a studiilor care au fost efectuate și orice alt material disponibil prin care se demonstrează că:

(i)  planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);

(ii)  planta NTG îndeplinește criteriile prevăzute în anexa I;

(da)   un plan de monitorizare a efectelor asupra mediului; [AM 260]

(e)  o identificare a părților cererii de verificare și a oricăror alte informații suplimentare în privința cărora solicitantul verificării cere un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 11 din prezentul regulament și al articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

3.  Autoritatea confirmă solicitantului verificării, fără întârziere, primirea cererii de verificare, precizând data primirii. Autoritatea pune cererea de verificare la dispoziția statelor membre și a Comisiei, fără întârzieri nejustificate, și publică cererea de verificare, informațiile justificative relevante și orice informație suplimentară furnizată de solicitantul verificării, în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, omițând eventualele informații identificate drept confidențiale în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și cu articolul 11 din prezentul regulament.

4.  Dacă nu conține toate informațiile necesare, cererea de verificare este declarată inadmisibilă de către autoritate în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii sale. Autoritatea informează solicitantul verificării, statele membre și Comisia, fără întârzieri nejustificate, cu privire la inadmisibilitatea cererii de verificare și prezintă motivele deciziei sale.

5.  Dacă cererea de verificare nu este considerată inadmisibilă în conformitate cu alineatul (4), autoritatea își emite poziția cu privire la îndeplinirea, de către planta NTG, a criteriilor prevăzute în anexa I, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii unei cereri de verificare. Autoritatea transmite poziția Comisiei și statelor membre. În conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, autoritatea își publică poziția, omițând eventualele informații identificate drept confidențiale în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și cu articolul 11 din prezentul regulament.

6.  Comisia pregătește un proiect de decizie prin care declară dacă planta NTG este o plantă NTG de categoria 1, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii poziției autorității, ținând seama de respectiva poziție. Decizia se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (2).

7.  Comisia publică un rezumat al decizieidecizia finală în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și publică, pe o pagină web dedicată și accesibilă publicului, proiectul său de decizie și obiecțiile motivate menționate la articolul 6. [AM 50]

Articolul 8

Sistemul de schimb de informații între statele membre, Comisie și autoritate

Comisia instituie și menține un sistem electronic pentru depunerea cererilor de verificare în conformitate cu articolele 6 și 7 și pentru schimbul de informații realizat în temeiul prezentului titlu.

Articolul 9

Baza de date a deciziilor de declarare a statutului de plantă NTG de categoria 1

1.  Comisia creează și menține o bază de date în care sunt introduse deciziile de declarare a statutului de plantă NTG de categoria 1, adoptate în conformitate cu articolul 6 alineatul (8) sau (10) și cu articolul 7 alineatul (6).

Baza de date conține următoarele informații:

(a)  numele și adresa solicitantului verificării;

(b)  denumirea și specificarea plantei NTG de categoria 1; [AM 51]

(ba)   denumirea soiului; [AM 52]

(c)  o descriere succintă a tehnicii sau tehnicilor utilizate pentru obținerea modificării genetice;

(d)  o descriere a trăsăturii sau trăsăturilor și a caracteristicilor care au fost introduse sau modificate;

(e)  un număr de identificare și

(ea)   avizul sau poziția EFSA, dacă există, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (10) și la articolul 7 alineatul (5); și [AM 53]

(f)  decizia menționată la articolul 6 alineatul (8) sau (10) și la articolul 7 alineatul (6), după caz.

2.  Baza de date este publică și accesibilă publiculuionline. [AM 54]

Articolul 10

Etichetarea materialului de reproducere a plantelor NTG de categoria 1, inclusiv a materialului de ameliorare

Plantele NTG de categoria 1, produsele care conțin sau constau dintr-o plantă sau din plante NTG de categoria 1 și materialul de reproducere a plantelor, inclusiv cel utilizat pentru ameliorare și în scopuri științifice, care conține una sau mai multe plante NTG de categoria 1 sau constă în una sau mai multe astfel de plante și care este pus la dispoziția unor părți terțe, contra cost sau gratuit, poartă o etichetă care conține cuvintele „NTG cat. 1”Noi tehnici genomice”. În cazul materialului de reproducere a plantelor, acestea sunt urmate de numărul de identificare a plantei sau plantelor NTG din care a fost derivat. [AM 264]

Trasabilitatea corespunzătoare bazată pe documente pentru plantele NTG este asigurată prin transmiterea și păstrarea de informații conform cărora produsele conțin sau constau din plante și produse NTG și prin codurile unice pentru respectivele NTG, în fiecare etapă a introducerii lor pe piață. [AM 265]

Articolul 11

Confidențialitate

1.  Solicitantul verificării menționat la articolele 6 și 7 poate transmite autorității competente a statului membru sau autorității, după caz, o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului titlu să fie tratate drept confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile, în conformitate cu alineatele (3) și (6).

2.  Autoritatea competentă sau autoritatea, după caz, evaluează cererea de confidențialitate menționată la alineatul (1).

3.  Autoritatea competentă sau autoritatea, după caz, poate acorda tratament confidențial numai în ceea ce privește următoarele informații, pe baza justificărilor verificabile, în cazul în care solicitantul verificării a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

(a)  informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(b)  informații referitoare la secvența de ADN; și

(c)  modele și strategii de ameliorare.

4.  După ce s-a consultat cu solicitantul verificării, autoritatea competentă sau autoritatea, după caz, hotărăște ce informații urmează să fie tratate drept confidențiale și aduce la cunoștința solicitantului verificării ce a hotărât.

5.  Statele membre, Comisia și autoritatea iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile confidențiale care sunt notificate sau fac obiectul unui schimb în temeiul prezentului capitol nu sunt făcute publice.

6.  Dispozițiile relevante ale articolelor 39e și 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se aplică mutatis mutandis.

7.  În cazul în care solicitantul verificării își retrage cererea de verificare, statele membre, Comisia și autoritatea respectă confidențialitatea, astfel cum a fost acordată de autoritatea competentă sau de autoritate în conformitate cu prezentul articol. În cazul în care retragerea cererii de verificare are loc înainte ca autoritatea competentă sau autoritatea să fi luat o decizie cu privire la cererea de tratament confidențial relevantă, statele membre, Comisia și autoritatea nu pot să facă publice informațiile pentru care s-a solicitat un tratament confidențial.

Articolul 11a

Retragerea deciziei

Dacă rezultatele monitorizării arată că există un risc pentru sănătate sau pentru mediu sau dacă noile date științifice sprijină această ipoteză, autoritatea competentă își poate retrage decizia menționată la articolul 6 alineatul (8) sau declarația menționată la articolul 7 alineatul (5). Decizia de retragere trebuie trimisă prin scrisoare recomandată beneficiarului deciziei, care are la dispoziție 15 zile în care poate formula observații. În acest caz, comercializarea plantei sau a produsului NTG este interzisă din ziua următoare datei primirii scrisorii recomandate. [AM 266]

CAPITOLUL III

Plantele NTG de categoria 2 și produsele NTG de categoria 2

Articolul 12

Statutul de plante NTG de categoria 2 și de produse NTG de categoria 2

În cazul plantelor NTG de categoria 2 și al produselor NTG de categoria 2 se aplică normele din legislația Uniunii care se aplică OMG-urilor, dacă prezentul regulament nu prevede derogări de la acestea.

SECȚIUNEA 1

Diseminarea deliberată de plante NTG de categoria 2 în orice scop, altul decât introducerea pe piață

Articolul 13

Conținutul notificării menționate la articolul 6 din Directiva 2001/18/CE

În ceea ce privește diseminarea deliberată a unei plante NTG de categoria 2 în orice scop, altul decât introducerea pe piață, notificarea menționată la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/18/CE include:

(a)  numele și adresa notificatorului;

(b)  o copie a studiilor care au fost efectuate și a oricărui alt material disponibil prin care se demonstrează că planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);

(c)  un dosar tehnic care cuprinde informațiile specificate în anexa II și necesare pentru realizarea evaluării riscurilor pentru mediu generate de diseminarea deliberată a unei plante NTG sau a unei combinații de plante NTG:

(i)  informații generale care includ informații despre personal și formare;

(ii)  informații referitoare la planta sau plantele NTG de categoria 2;

(iii)  informații referitoare la condițiile de diseminare și mediul receptor potențial;

(iv)  informații privind interacțiunile dintre planta sau plantele NTG de categoria 2 și mediu;

(v)  un plan de monitorizare, în vederea identificării efectelor plantei sau plantelor NTG de categoria 2 asupra sănătății umane sau asupra mediului;

(vi)  când sunt relevante, informații privind metodele de control și de remediere, tratarea deșeurilor și planurile de intervenție în caz de urgență;

(vii)  o identificare a părților notificării și a altor informații suplimentare în privința cărora notificatorul dorește un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 25 din Directiva 2001/18/CE;

(viii)  un rezumat al dosarului;

(d)  evaluarea riscurilor pentru mediu efectuată în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în părțile 1 și 2 din anexa II și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c).

SECȚIUNEA 2

Introducerea pe piață a produselor NTG de categoria 2, altele decât alimentele sau furajele

Articolul 14

Conținutul notificării menționate la articolul 13 din Directiva 2001/18/CE

1.  În ceea ce privește introducerea pe piață a produselor NTG de categoria 2, altele decât alimentele și furajele, notificarea menționată la articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE conține, fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar pute fi necesare în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002:

(a)  numele și adresa notificatorului și ale reprezentantului stabilit în Uniune al acestuia (dacă notificatorul nu este stabilit în Uniune);

(b)  denumirea și specificarea plantei NTG de categoria 2;

(c)  domeniul de aplicare al notificării:

(i)  cultivare;

(ii)  alte utilizări (se specifică în notificare);

(d)  o copie a studiilor care au fost efectuate și a oricărui alt material disponibil prin care se demonstrează că planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);

(e)  evaluarea riscurilor pentru mediu efectuată în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în părțile 1 și 2 din anexa II și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c);

(f)  condițiile pentru introducerea pe piață a produsului, inclusiv condițiile specifice de folosire și manipulare;

(g)  cu trimitere la articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE, o perioadă propusă pentru aprobare, care nu poate depăși 10 ani;

(h)  când este cazul, un plan de monitorizare a efectelor asupra mediului în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE, inclusiv o propunere privind durata planului de monitorizare; această durată poate fi diferită de perioada propusă pentru aprobare. Notificatorul poate propune să nu prezinte un plan de monitorizare, în cazul în care consideră, pe baza rezultatelor unei diseminări notificate în conformitate cu secțiunea 1, a constatărilor din evaluarea riscurilor pentru mediu, a caracteristicilor plantei NTG, a caracteristicilor și amplorii utilizării preconizate a acesteia și a caracteristicilor mediului receptor, în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (d), că planta NTG nu necesită un plan de monitorizare;

(i)  o propunere de etichetare conformă cu cerințele stabilite la punctul A.8. din anexa IV la Directiva 2001/18/CE, la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 și la articolul 23 din prezentul regulament;

(j)  denumirile comerciale propuse pentru produse și denumirile plantelor NTG de categoria 2 din conținutul produselor respective, precum și o propunere de identificator unic pentru planta NTG de categoria 2, elaborate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 65/2004 al Comisiei ((32)). După aprobare, se comunică autorității competente toate denumirile comerciale noi;

(k)  descrierea modului în care este prevăzut să fie utilizat produsul. Se pun în evidență diferențele de utilizare sau gestionare a produsului respectiv în comparație cu produse nemodificate genetic similare;

(l)  metodele de prelevare de probe din planta NTG (inclusiv trimiteri la metodele oficiale sau standardizate existente de prelevare de probe) și metodele de detecție, de identificare și de cuantificare a plantei NTG. În cazurile în care nu este fezabil să se furnizeze o metodă analitică de detecție, identificare și cuantificare și care sunt justificate în mod corespunzător de către notificator, se adaptează modalitățile de îndeplinire a cerințelor de metodă analitică, astfel cum se specifică în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (e) și cu orientările menționate la articolul 29 alineatul (2);

(m)  probe din planta NTG de categoria 2 și probele de control aferente, precum și informații privind locul în care se poate accesa materialul de referință;

(n)  când este cazul, informațiile de furnizat pentru respectarea anexei II la Protocolul de la Cartagena privind prevenirea riscurilor biotehnologice la Convenția privind diversitatea biologică;

(o)  o identificare a părților notificării și a altor informații suplimentare în privința cărora notificatorul dorește un tratament confidențial, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 25 din Directiva 2001/18/CE și al articolelor 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(p)  un rezumat al dosarului în format standardizat.

2.  Notificatorul include în această notificare informații cu privire la datele sau rezultatele obținute din diseminări ale aceleiași plante NTG de categoria 2 sau ale aceleiași combinații de plante NTG de categoria 2 notificate anterior sau în curs de notificare și/sau efectuate de către notificator fie în interiorul, fie în exteriorul Uniunii.

3.  Autoritatea competentă care întocmește raportul de evaluare menționat la articolul 14 din Directiva 2001/18/CE examinează dacă notificarea este conformă cu alineatele (1) și (2).

Articolul 15

Dispoziții specifice privind monitorizarea

În aprobarea scrisă menționată la articolul 19 din Directiva 2001/18/CE se specifică fie cerințele de monitorizare, astfel cum sunt descrise la articolul 19 alineatul (3) litera (f), fie faptul că monitorizarea nu este necesară. Dacă în aprobare nu se prevede monitorizarea, se aplică articolul 17 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/18/CE.

Articolul 16

Etichetarea în conformitate cu articolul 23

În plus față de articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2001/18/CE, în aprobarea scrisă se prevede că etichetarea se realizează în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament. [AM 56]

Articolul 17

Durata de valabilitate a aprobării după reînnoire

1.  Aprobarea acordată în temeiul părții C din Directiva 2001/18/CE este valabilă, după prima reînnoire în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2001/18/CE, pe o durată nelimitată, cu excepția cazului în care în decizia menționată la articolul 17 alineatul (6) sau (8) se prevede că reînnoirea are o durată limitată, din motive justificate pe baza constatărilor din evaluarea riscurilor efectuată în temeiul prezentului regulament și pe baza experienței dobândite în urma utilizării, inclusiv pe baza rezultatelor monitorizării, dacă se specifică astfel în aprobare.

2.  Nu se aplică ultima teză de la articolul 17 alineatele (6) și (8) din Directiva 2001/18/CE.

(2a)   Dacă rezultatele monitorizării arată că există un risc pentru sănătate sau pentru mediu sau dacă noile date științifice sprijină această ipoteză, autoritatea competentă își poate retrage decizia. Decizia de retragere trebuie trimisă prin scrisoare recomandată beneficiarului deciziei, care are la dispoziție 15 zile în care poate formula observații. În acest caz, comercializarea plantei sau a produsului NTG este interzisă din ziua următoare datei primirii scrisorii recomandate. [AM 268]

SECȚIUNEA 3

Introducerea pe piață a plantelor NTG de categoria 2 de uz alimentar sau furajer și a alimentelor și furajelor NTG de categoria 2

Articolul 18

Domeniu de aplicare

Prezenta secțiune se aplică următoarelor:

(a)  plante NTG de categoria 2 de uz alimentar sau de uz furajer;

(b)  alimente care conțin plante NTG de categoria 2, constau în astfel de plante sau sunt produse din astfel de plante sau care conțin ingrediente produse din plante NTG de categoria 2 („alimente NTG de categoria 2”);

(c)  alimente care conțin plante NTG de categoria 2, constau în astfel de plante sau sunt produse din astfel de plante („furaje NTG de categoria 2”).

Articolul 19

Dispoziții specifice privind cererea de acordare a autorizației menționată la articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003

1.  Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3) litera (e) și de la articolul 17 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și fără a se aduce atingere eventualelor informații suplimentare care ar putea fi solicitate în conformitate cu articolul 32b din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, o cerere de acordare autorizației pentru o plantă NTG de categoria 2 de uz alimentar sau furajer sau pentru alimente sau furaje NTG de categoria 2 este însoțită de o copie a studiilor, inclusiv, după caz, a studiilor independente, revizuite de experți externi, care au fost efectuate și a oricărui alt material disponibil pentru a demonstra că:

(a)  planta este o plantă NTG, inclusiv că ea nu conține material genetic provenit din afara patrimoniului genetic al amelioratorilor, în cazul în care s-a inserat astfel de material genetic în cursul dezvoltării plantei, în conformitate cu cerințele de informare specificate în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (a);

(b)  alimentele sau, respectiv, furajele respectă criteriile menționate la articolul 4 alineatul (1) sau, respectiv, articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, pe baza unei evaluări a siguranței alimentelor sau furajelor, efectuată în conformitate cu principiile și criteriile stabilite în părțile 1 și 3 din anexa II la prezentul regulament și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c).

2.  Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3) litera (i) și de la articolul 17 alineatul (3) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de acordare a autorizației este însoțită de metodele de prelevare de probe din planta NTG (inclusiv trimiteri la metodele oficiale sau standardizate existente de prelevare de probe) și metodele de detecție, de identificare și de cuantificare a plantei NTG și, după caz, de detecție și de identificare a plantei NTG din alimentele sau furajele NTG.

În cazurile în care nu este fezabil să se furnizeze o metodă analitică de detecție, identificare și cuantificare și care sunt justificate de solicitantul autorizației în mod corespunzător sau sunt stabilite de laboratorul de referință al Uniunii Europene, menționat la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în cursul procedurii menționate la articolul 20 alineatul (4), se adaptează modalitățile de îndeplinire a cerințelor privind metoda analitică, astfel cum se specifică în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (e) și cu orientările menționate la articolul 29 alineatul (2);

3.  Prin derogare de la articolul 5 alineatul (5) și de la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în cazul plantelor NTG de categoria 2 sau al alimentelor ori furajelor care conțin plante NTG de categoria 2 sau constau în astfel de plante, cererea este însoțită, de asemenea, de următoarele:

(a)  evaluarea riscurilor pentru mediu efectuată în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în părțile 1 și 2 din anexa II și cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (c);

(b)  dacă este cazul, un plan de monitorizare a efectelor asupra mediului în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE, inclusiv o propunere privind durata planului de monitorizare. Această durată poate fi diferită de durata autorizației. Solicitantul autorizației poate propune să nu prezinte un plan de monitorizare, în cazul în care consideră, pe baza rezultatelor unei diseminări notificate în conformitate cu secțiunea 1, a constatărilor din evaluarea riscurilor pentru mediu, a caracteristicilor plantei NTG, a caracteristicilor și amplorii utilizării preconizate a acesteia și a caracteristicilor mediului receptor, în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 27 litera (d), că planta NTG nu necesită un plan de monitorizare.

4.  Cererea conține, de asemenea, o propunere de etichetare în conformitate cu articolul 23.

Articolul 20

Dispoziții specifice privind avizul autorității

1.  Prin derogare de la articolul 6 alineatele (1) și (2) și de la articolul 18 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autoritatea emite un aviz cu privire la cererea de acordare a autorizației menționată la articolul 19 din prezentul regulament în termen de șase luni de la primirea unei cereri valabile.

În cazul în care autoritatea sau autoritatea competentă a statului membru care efectuează evaluarea riscurilor pentru mediu sau evaluarea siguranței alimentelor și furajelor în temeiul articolului 6 alineatul (3) literele (b) și (c) și al articolului 18 alineatul (3) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 consideră că sunt necesare informații suplimentare, autoritatea sau, prin intermediul acesteia, autoritatea națională competentă cere solicitantului autorizației să transmită informațiile respective într-un termen specificat. În acest caz, perioada de șase luni se prelungește cu perioada suplimentară respectivă. Prelungirea nu poate să depășească șase luni, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de natura datelor solicitate sau de circumstanțe excepționale.

2.  În plus față de sarcinile menționate la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autoritatea verifică dacă toate informațiile și documentele furnizate de solicitant sunt conforme cu articolul 19 din prezentul regulament.

3.  Prin derogare de la articolul 6 alineatul (3) litera (d) și de la articolul 18 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autoritatea transmite laboratorului de referință al Uniunii, menționat la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, informațiile menționate la articolul 19 alineatul (2) din prezentul regulament și la articolul 5 alineatul (3) litera (j) și articolul 17 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

4.  Laboratorul de referință al Uniunii testează și validează metoda de detecție, identificare și cuantificare propusă de solicitantul autorizației în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) sau verifică dacă informațiile furnizate de. Dacă solicitantul autorizării justifică aplicarea unor modalități adaptate pentru îndeplinirea cerințelor privind metoda de detecție, menționate la alineatul respectivlaboratorul de referință al Uniunii procedează la propriile cercetări și analize pentru a confirma inaplicabilitatea pretinsă. În acest caz, decizia laboratorului de referință al Uniunii se motivează și se face publică. [AM 228]

5.  Prin derogare de la articolul 6 alineatul (5) litera (f) și de la articolul 18 alineatul (5) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, dacă este favorabil autorizării alimentelor sau furajelor, avizul include și următoarele:

(a)  metoda, validată de laboratorul de referință al Uniunii, pentru detecția plantei NTG, inclusiv pentru prelevarea de probe din aceasta, și, când este cazul, pentru identificarea și cuantificarea acesteia și pentru detecția și identificarea plantei NTG în alimentele sau furajele NTG, precum și justificarea unei eventuale adaptări a metodei în cazurile menționate la articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf;

(b)  indicarea locului în care pot fi accesate materiale de referință corespunzătoare.

6.  În plus față de informațiile menționate la articolul 6 alineatul (5) litera (d) și la articolul 18 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, avizul include și o propunere de etichetare în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament.

Articolul 21

Durata de valabilitate a autorizației după reînnoire

Prin derogare de la articolul 11 alineatul (1) și de la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, autorizația este valabilă, după prima reînnoire, pe o durată nelimitată, cu excepția cazului în care Comisia decide să reînnoiască autorizația pe o durată limitată, din motive justificate pe baza constatărilor din evaluarea riscurilor efectuată în temeiul prezentului regulament și pe baza cunoștințelor dobândite în urma utilizării, inclusiv pe baza rezultatelor monitorizării, dacă se specifică astfel în autorizație.

Dacă rezultatele monitorizării arată că există un risc pentru sănătate sau pentru mediu sau dacă noile date științifice sprijină această ipoteză, autoritatea competentă își poate retrage decizia. Decizia de retragere trebuie trimisă prin scrisoare recomandată beneficiarului deciziei, care are la dispoziție 15 zile în care poate formula observații. În acest caz, comercializarea plantei sau a produsului NTG este interzisă din ziua următoare datei primirii scrisorii recomandate. [AM 270]

SECȚIUNEA 4

Dispoziții comune pentru plantele NTG de categoria 2 și produsele NTG de categoria 2

Articolul 22

Stimulente pentru plantele NTG de categoria 2 și produsele NTG de categoria 2 care conțin trăsături cu relevanță pentru sustenabilitate

1.  Stimulentele prevăzute la prezentul articol se aplică plantelor NTG de categoria 2 și produselor NTG de categoria 2 în cazul cărora trăsătura saucel puțin una dintre trăsăturile prevăzute care sunt dobândite de planta NTG induse prin modificarea genetică sunt incluse în partea 1 din anexa III șila articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE/...)(33) și nu prezintă niciuna dintre trăsături nutrăsăturile care figurează în partea 2 din anexa respectivă. [AM 57]

2.  În cazul cererilor de acordare a autorizației depuse în conformitate cu articolul 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19 se aplică următoarele stimulente:

(a)  prin derogare de la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf din prezentul regulament, autoritatea emite avizul cu privire la cerere în termen de 4 luni de la primirea unei cereri valabile, cu excepția cazului în care complexitatea produsului impune aplicarea termenului menționat la articolul 20 alineatul (1). Termenul poate fi prelungit în condițiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) al doilea paragraf;

(b)  în cazul în care este IMM, solicitantul autorizației este scutit de plata contribuțiilor financiare către laboratorul de referință al Uniunii și către Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, menționate la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

3.  În scopul evaluării riscurilor, care este efectuată în conformitate cu anexa II, se aplică, în plus față de articolul 32a din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, înainte de notificările transmise în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2001/18/CE coroborat cu articolul 14 și de cererile de acordare a autorizației depuse în conformitate cu articolul 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19, următoarea consultanță prealabilă depunerii:

(a)  la cererea solicitantului autorizației sau a unui notificator potențial, personalul autorității oferă consultanță cu privire la ipotezele de risc plauzibile pe care solicitantul autorizației sau notificatorul potențial le-a identificat pe baza proprietăților unei plante, ale unui produs, ale unei plante ipotetice sau ale unui produs ipotetic și pentru abordarea cărora este necesar să se furnizeze informațiile prevăzute în părțile 2 și 3 din anexa II. Consultanța nu acoperă însă modul în care sunt concepute studiile pentru abordarea ipotezelor de risc;

(b)  în cazul în care este IMM, solicitantul autorizației sau notificatorul potențial poate notifica autorității în ce mod intenționează să abordeze ipotezele plauzibile de risc menționate la litera (a) pe care le-a identificat pe baza proprietăților unei plante, ale unui produs, ale unei plante ipotetice sau ale unui produs ipotetic, inclusiv în ce mod sunt concepute studiile pe care intenționează să le efectueze în conformitate cu cerințele stabilite în părțile 2 și 3 din anexa II. Autoritatea oferă consultanță cu privire la informațiile notificate, inclusiv cu privire la modul în care sunt concepute studiile.

4.  Consultanța prealabilă depunerii menționată la alineatul (3) respectă următoarele cerințe:

(a)  nu afectează și nu angajează eventuala evaluare ulterioară a cererilor de acordare a autorizației sau a notificărilor de către Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul autorității. Personalul autorității care furnizează consultanța nu poate fi implicat în nicio activitate științifică sau tehnică de pregătire care este direct sau indirect relevantă pentru cererea de acordare a autorizației sau notificarea care face obiectul consultanței;

(b)  în cazul notificărilor potențiale, efectuate în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2001/18/CE coroborat cu articolul 14, și al cererilor potențiale, depuse în temeiul articolului 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19, referitoare la o plantă NTG de categoria 2 care urmează să fie utilizată sub formă de semințe sau de alt material de reproducere a plantelor, consultanța prealabilă depunerii este furnizată de autoritate împreună sau în strânsă colaborare cu autoritatea competentă a statului membru în care urmează să fie depusă notificarea sau cererea;

(c)  Autoritatea publică fără întârziere un rezumat al consultanței prealabile depunerii de îndată ce o cerere de acordare a autorizației sau o notificare a fost considerată valabilă. Articolul 38 alineatul (1a) se aplică mutatis mutandis;

(d)  solicitanții autorizației sau notificatorii potențiali care demonstrează că sunt IMM-uri pot solicita consultanța prealabilă depunerii menționată la alineatul (3) litera (a) în momente diferite.

5.  Eventuala cerere de stimulente se transmite autorității în momentul solicitării consultanței menționate la alineatul (3) sau al cererii de acordare a autorizației menționate la articolul 5 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 coroborat cu articolul 19 și este însoțită de următoarele informații:

(a)  informațiile necesare pentru stabilirea faptului că trăsătura sau trăsăturile prevăzute care sunt dobândite de planta NTG de categoria 2 prin modificarea genetică respectă condițiile menționate la alineatul (1);

(b)  dacă este cazul, informațiile necesare pentru demonstrarea faptului că solicitantul autorizației sau notificatorul (potențial) este IMM;

(c)  în sensul alineatului (3), informațiile referitoare la aspectele enumerate în partea 1 din anexa II, în măsura în care acestea pot fi deja furnizate, precum și orice altă informație relevantă.

6.  În cazul informațiilor transmise autorității în temeiul prezentului articol se aplică articolul 26 din Directiva 2001/18/CE și articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, după caz.

7.  Autoritatea stabilește modalitățile practice de punere în aplicare a alineatelor (3)-(6).

8.  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a listelor de trăsături ale plantelor NTG, astfel cum sunt stabilite în anexa III, în vederea adaptării acestor liste la progresele științifice și tehnologice și la noile dovezi referitoare la impactul respectivelor trăsături asupra sustenabilității, cu respectarea următoarelor condiții:

(a)  Comisia ține seama de monitorizarea impactului prezentului regulament, astfel cum este prevăzută la articolul 30 alineatul (3);

(b)  Comisia efectuează, pe baza celor mai recente publicații științifice, o analiză a impactului produs asupra sustenabilității mediului, a sustenabilității sociale și a sustenabilității economice de trăsătura sau trăsăturile pe care intenționează să le adauge pe lista din anexa III sau să le șteargă din aceasta;

(c)  dacă este cazul, Comisia ține seama de rezultatele monitorizării efectuate în conformitate cu articolul 14 litera (h) sau cu articolul 19 alineatul (3) și având ca obiect plantele NTG care prezintă trăsătura sau trăsăturile dobândite prin modificarea lor genetică.

Articolul 23

Etichetarea produselor NTG de categoria 2 autorizate

Pe lângă cerințele de etichetare menționate la articolul 21 din Directiva 2001/18/CE, la articolele 12, 13, 24 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatele (6) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 și fără a se aduce atingere cerințelor prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii, la etichetarea produselor NTG de categoria 2 autorizate se pot menționa, de asemenea, trăsătura sau trăsăturile dobândite prin modificarea genetică, astfel cum se specifică în aprobarea sau, respectiv, autorizația acordată în temeiul capitolului III secțiunea 2 sau, respectiv, 3 din prezentul regulament.

Articolul 24

Măsuri pentru evitarea prezenței accidentale a plantelor NTG de categoria 2

Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita prezența accidentală a plantelor NTG de categoria 2 în produse care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2001/18/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.

Articolul 25

Cultivare

Articolul 26b din Directiva 2001/18/CE nu se aplică plantelor NTG de categoria 2.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 26

Exercitarea delegării

1.  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 5 alineatul (3), la articolul 6 alineatul (11a) și la articolul 22 alineatul (8) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu 9 luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 59]

3.  DelegărileDelegarea de competențe menționatemenționată la articolul 5 alineatul (3), la articolul 6 alineatul (11a) și la articolul 22 alineatul (8) pot fi revocatepoate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării ei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. [AM 60]

4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare((34)).

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3), articolului 6 alineatul (11a) și al articolului 22 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 61]

Articolul 27

Acte de punere în aplicare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare referitoare la:

(a)   informațiile necesare pentru demonstrarea faptului că o plantă este o plantă NTG; [AM 62]

(b)   pregătirea și prezentarea cererilor de verificare menționate la articolele 6 și 7; [AM 63]

(c)  cerințele în materie de metodologie și informare pentru evaluarea riscurilor de mediu ale plantelor NTG de categoria 2 și pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, în conformitate cu principiile și criteriile stabilite anexa II;

(d)  aplicarea articolelor 14 și 19, inclusiv a normelor privind pregătirea și prezentarea notificării sau a cererii;

(e)  modalitățile adaptate pentru respectarea cerințelor privind metoda analitică, menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (l) și la articolul 19 alineatul (2).

Înainte de a adopta actele de punere în aplicare menționate la literele (a)-(d), Comisia consultă autoritatea. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (3).

Articolul 28

Procedura comitetului

1.  Comisia este sprijinită de comitetul instituit prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

2.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 182/2011.

3.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 182/2011.

Articolul 29

Orientări

1.  Înainte de data aplicării prezentului regulament, autoritatea publică orientări detaliate pentru a sprijini notificatorul sau solicitantul pentru întocmirea și prezentarea notificărilor și a cererii, astfel cum sunt menționate în capitolele II și III, și la punerea în aplicare a anexei II.

2.  Înainte de data aplicării prezentului regulament, laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru alimente și furaje modificate genetic, desemnat în temeiul articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, asistat de Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, publică orientări detaliate pentru a sprijini notificatorul sau solicitantul pentru aplicarea articolului 14 alineatul (1) litera (l) și a articolului 19 alineatul (2).

Articolul 30

Monitorizare, raportare și evaluare

1.  În termen de cel puțin trei ani de la data adoptarea primei decizii în conformitate cu articolul 6 alineatul (8) ori (10), cu articolul 7 alineatul (6) sau cu capitolul III secțiunile 2 ori 3, oricare este mai timpurie, și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament.

2.  În raport se identifică și se abordează și eventualele aspecte legate de biodiversitate și de mediu, sănătatea umană și animală, modificările practicilor agronomice, precum și aspectele socioeconomice și etice apărutecare ar fi putut apărea odată cu aplicarea prezentului regulament. [AM 64]

3.  În scopul raportării menționate la alineatul (1), cel târziu la [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia stabilește, după consultarea autorităților competente ale statelor membre în conformitate cu Directiva 2001/18/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, un program detaliat de monitorizare, bazată pe indicatori, a impactului prezentului regulament, care include efectele intenționate și neintenționate, precum și efectele sistematice asupra mediului, biodiversității și ecosistemelor. În program se precizează măsurile pe care urmează să le ia Comisia și statele membre pentru colectarea și analizarea datelor și a altor dovezi. [AM 65]

4.  În termen de cel puțin doi ani de la publicarea primului raport menționat la alineatul (1), Comisia efectuează o evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament și a impactului acestuia asupra sănătății umane și animale, a mediului, a informării consumatorilor, a funcționării pieței interne, a sustenabilității economice, a sustenabilității mediului și a sustenabilității sociale.

5.  Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport care cuprinde principalele constatări ale evaluării menționate la alineatul (4).

(5a)   Până în iunie 2025, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind rolul și impactul brevetelor asupra accesului amelioratorilor și al fermierilor la diverse materiale de reproducere a plantelor, precum și asupra inovării, în special asupra oportunităților pentru IMM-uri. Raportul evaluează dacă sunt necesare dispoziții legale suplimentare față de cele prevăzute la articolul 4a și la articolul 33a din prezentul regulament. Acolo unde este necesar pentru a garanta accesul amelioratorilor și al fermierilor la materialul de reproducere a plantelor, diversitatea semințelor și prețuri accesibile, raportul este însoțit de o propunere legislativă care să abordeze ajustările cadrului privind proprietatea intelectuală care mai sunt necesare. [AM 66]

(5b)   Până în 2024, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare a caracteristicilor specifice și a nevoilor altor sectoare care nu sunt reglementate de prezentul act legislativ, cum ar fi cel privind microorganismele, precum și o propunere cu măsuri de politică suplimentare. [AM 67]

(5c)   O dată la patru ani, Comisia evaluează criteriile de echivalență stabilite în anexa I și, dacă este necesar, le actualizează printr-un act delegat, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (3). [AM 68]

Articolul 31

Trimiteri în alte acte legislative ale Uniunii

În ceea ce privește plantele NTG de categoria 2, trimiterile din alte acte legislative ale Uniunii la anexa II sau III la Directiva 2001/18/CE se interpretează ca trimiteri la părțile 1 și 2 din anexa II la prezentul regulament.

Articolul 32

Control administrativ

Orice decizie adoptată în temeiul competențelor conferite autorității prin prezentul regulament sau orice neexercitare a acestor competențe pot face obiectul unui control administrativ din partea Comisiei, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru sau a oricărei persoane interesate sau afectate în mod direct.

În acest scop, se înaintează o solicitare Comisiei în termen de două luni de la data la care partea în cauză a luat cunoștință de actul sau omisiunea vizată.

Comisia pregătește un proiect de decizie în termen de două luni, solicitând autorității, dacă este indicat, să își retragă decizia sau să remedieze lipsa sa de acțiune.

Articolul 33

Modificări aduse Regulamentului (UE) 2017/625

Articolul 23 din Regulamentul (UE) 2017/625 se modifică după cum urmează:

(1)  La alineatul (2) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:"

„(ii) cultivarea unor OMG-uri pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare menționat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE, la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 14 alineatul (1) litera (h) și articolul 19 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul [trimitere la prezentul regulament];”;

(2)  La alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) cultivarea unor OMG-uri pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare menționat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE, la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 14 alineatul (1) litera (h) și articolul 19 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul [trimitere la prezentul regulament];”.

Articolul 33a

Modificarea Directivei 98/44/CE(35)

1.   Articolul 4 din Directiva 98/44/CE privind protecția juridică a invențiilor biotehnologice se modifică după cum urmează:

(a)   la alineatul (1), se adaugă următoarele litere:"

(b)   se introduce următorul alineat (4):"

„(4) Alineatele (2) și (3) nu aduc atingere excluderilor de la posibilitatea de brevetare prevăzute la alineatul (1).”

2.   La articolul 8 se adaugă următorul paragraf:"

„(1) Prin derogare de la alineatele (1) și (2), protecția conferită de un brevet cu privire la un material biologic care posedă, ca urmare a invenției, proprietăți specifice nu se extinde la materialul biologic care posedă aceste proprietăți specifice, obținut independent de materialul biologic brevetat și printr-un procedeu esențialmente biologic, sau la materialul biologic obținut din acest material prin reproducere sau multiplicare.”

3.   La articolul 9 se adaugă următoarele alineate:"

„(2) Prin derogare de la alineatul (1), un produs vegetal care conține sau constă din informații genetice obținute printr-un procedeu tehnic brevetabil nu este brevetabil dacă nu se distinge de produsele vegetale care conțin sau constau din aceleași informații genetice obținute printr-un procedeu esențialmente biologic.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), protecția conferită de un brevet unui produs care conține sau constă din informații genetice nu se extinde la materialul vegetal în care este încorporat produsul respectiv și în care este cuprinsă și își îndeplinește funcția informația genetică, dar care nu se distinge de materialul vegetal obținut sau care poate fi obținut printr-un procedeu esențialmente biologic.

(4)   Protecția conferită de un brevet unui procedeu tehnic care permite producerea unui produs care conține sau constă din informații genetice nu se extinde la materialul vegetal în care este încorporat produsul și în care este cuprinsă și își îndeplinește funcția informația genetică, dar care nu se distinge de materialul vegetal obținut sau care poate fi obținut printr-un procedeu esențialmente biologic.” [AM 69, 291cp1, 230/rev1 și 291cp3]

Articolul 34

Intrare în vigoare și aplicare

1.  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2.  El se aplică de la [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Articolele 4a și 33a se aplică de la data intrării în vigoare. [AM 70]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președinta Președintele

Anexa I

Criteriile de echivalență a plantelor NTG cu plantele convenționale

O plantă NTG este considerată echivalentă cu plantele convenționale când diferă de planta receptoare/parentală prin cel mult 20 de modificări genetice ale tipurilordacă sunt îndeplinite următoarele condiții menționate la punctele 1 – 5, în orice secvență de ADN a cărei similitudine de secvență cu locul țintit poate fi prezisă cu instrumente bioinformatice.și 1a: [AM 71]

(1)  substituirea sau inserarea a cel mult 20 de nucleotide;Numărul următoarelor modificări genetice, care pot fi combinate între ele, nu depășește trei pentru orice secvență de codare a proteinelor, ținând seama de faptul că mutațiile intronice și secvențierile de reglare sunt excluse de la această limită:

(a)   substituirea sau inserarea a cel mult 20 de nucleotide;

(b)   deleția oricărui număr de nucleotide; [AM 72]

(1a)   Următoarele modificări genetice, care pot fi combinate între ele, nu creează o proteină himerică care nu este prezentă la speciile din patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare și nu întrerup o genă endogenă:

(a)   inserția de secvențe de ADN continue existente în patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare;

(b)   substituirea de secvențe de ADN endogene cu secvențe de ADN continue existente în patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare;

(c)   inversia sau translocarea de secvențe de ADN endogene continue existente în patrimoniul genetic în scopuri de ameliorare; [AM 73]

(2)   deleția oricărui număr de nucleotide; [AM 74]

(3)   cu condiția ca modificarea genetică să nu întrerupă o genă endogenă:

(a)   inserția țintită a unei secvențe de ADN contigue care există în patrimoniul genetic al amelioratorului;

(b)   substituirea țintită a unei secvențe de ADN endogene cu o secvență de ADN contiguă care există în patrimoniul genetic al amelioratorului; [AM 75]

(4)   inversia țintită a unei secvențe de orice număr de nucleotide; [AM 76]

(5)   orice altă modificare țintită de orice dimensiune, cu condiția ca secvențele de ADN rezultate să fie deja prezente (posibil cu modificările acceptate în conformitate cu punctele 1 și/sau 2) la o specie din patrimoniul genetic al amelioratorilor. [AM 77]

Anexa II

Evaluarea riscurilor plantelor NTG de categoria 2 și ale alimentelor și furajelor NTG de categoria 2

În partea 1 din prezenta anexă sunt descrise principiile generale de respectat când se efectuează evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, astfel cum se menționează la articolul 13 literele (c) și (d), la articolul 14 alineatul (1) litera (e) și la articolul 19 alineatul (3) litera (a), și evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (1) litera (b). În partea 2 sunt descrise informațiile specifice pentru evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, iar în partea 3 sunt descrise informațiile specifice pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2.

Partea 1 – Principii generale și informații

Evaluarea riscurilor pentru mediu se efectuează în conformitate cu principiile stabilite în anexa II la Directiva 2001/18/CE.

Tipul și volumul de informații necesare pentru evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, astfel cum sunt stabilite în anexa III la Directiva 2001/18/CE, și pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, se adaptează la profilul de risc al respectivelor plante, alimente și furaje. Printre factorii de luat în considerare se numără:

(a)  caracteristicile plantei NTG, în special trăsătura sau trăsăturile introduse, funcția secvenței sau secvențelor genomice modificate sau inserate și funcția oricărei gene perturbate prin inserția unei cisgene sau a unor părți ale unei cisgene;

(aa)   caracteristicile plantei receptoare, cum ar fi alergenicitatea, potențialul în materie de flux genetic, potențialul de a se transforma în buruiană, funcția ecologică; [AM 78]

(b)  experiență anterioară în ceea ce privește consumul de plante similare sau de produse derivate din acestea;

(c)  experiență anterioară în ceea ce privește cultivarea aceleiași specii de plante sau a unei specii de plante care are trăsături similare sau în al cărei genom s-au modificat, inserat sau perturbat secvențe;

(d)  amploarea și condițiile diseminării;

(e)  condițiile prevăzute de utilizare a plantei NTG.

Evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2 și evaluarea riscurilor alimentelor și furajelor NTG de categoria 2 constau în următoarele:

(a)  identificarea și caracterizarea pericolelor;

(b)  evaluarea expunerii;

(c)  caracterizarea riscurilor.

Se furnizează întotdeauna următoarele informații:

(a)  identificarea și caracterizarea pericolelor

(i)  informații referitoare la planta receptoare sau, dacă este cazul, la plantele parentale;

(ii)  caracterizarea moleculară.

Informațiile se furnizează prin compilarea datelor deja disponibile în publicații științifice ori în alte surse sau prin generarea de date științifice, când este necesar, prin efectuarea de studii experimentale sau bioinformatice corespunzătoare.

(b)  evaluarea expunerii

Se furnizează informații cu privire la probabilitatea fiecărui efect advers potențial care a fost identificat. Expunerea se evaluează luându-se în considerare, după caz, caracteristicile mediului sau ale mediilor receptoare, funcția prevăzută, rolul în alimentație, nivelul preconizat de utilizare a alimentelor și furajelor în UE și domeniul de aplicare al cererii de acordare a autorizației.

(c)  caracterizarea riscurilor

Solicitantul autorizării caracterizează riscurile plantelor, alimentelor și furajelor NTG pe baza informațiilor obținute în etapele de identificare a pericolelor, caracterizare a pericolelor și evaluare a expunerii. Riscurile se caracterizează prin combinarea, pentru fiecare efect advers, a magnitudinii cu probabilitatea apariției efectului advers respectiv, astfel încât să se obțină o estimare cantitativă sau semicantitativă a riscurilor. Dacă este relevant, se descrie incertitudinea pentru fiecare risc identificat.

Orice informație referitoare la identificarea și caracterizarea pericolelor, astfel cum se specifică în părțile 2 și 3, se furnizează numai dacă din caracteristicile specifice și utilizarea prevăzută a plantei NTG de categoria 2 sau a alimentelor ori furajelor NTG de categoria 2 rezultă o ipoteză plauzibilă de risc care poate fi abordată cu ajutorul informațiilor specificate.

Partea 2 – Informații specifice pentru evaluarea riscurilor pentru mediu ale plantelor NTG de categoria 2, referitoare la identificarea și caracterizarea pericolelor

(1)  Analiza caracteristicilor agronomice, fenotipice și compoziționale

(2)  Persistența și invazivitatea

(3)  Transferul potențial de gene

(4)  Interacțiunile dintre planta NTG și organismele vizate

(5)  Interacțiunile dintre planta NTG și organismele nevizate

(6)  Impacturile tehnicilor specifice de cultivare, gestionare și recoltare

(6a)  Impactul asupra culturilor ecologice [AM 79]

(7)  Efectele asupra proceselor biogeochimice

(8)  Efectele asupra sănătății umane și animale

(8a)   Efectele asupra protejării și conservării biodiversității [AM 80]

Partea 3 – Informații specifice pentru evaluarea siguranței alimentelor și furajelor NTG de categoria 2, referitoare la identificarea și caracterizarea pericolelor

(1)  Analiza caracteristicilor agronomice, fenotipice și compoziționale

(2)  Toxicologia

(3)  Alergenicitatea

(4)  Evaluarea nutrițională

Anexa III

Trăsăturile menționate la articolul 6 și la articolul 22 [AM 81]

Partea 1

Trăsăturile care justifică stimulentele menționate la articolul 22:

(1)  randamentul, inclusiv stabilitatea randamentului și randamentul în condiții de consum mic de factori de producție, cu condiția ca respectivele trăsături să contribuie și la punctele (2), (3) sau (4) din prezenta anexă; [AM 82]

(2)  toleranța/rezistența la stresul biotic, inclusivi la boli ale plantelor cauzate de nematode, ciuperci, bacterii, virusuri și alte organisme dăunătoare;

(3)  toleranța/rezistența la stresul abiotic, inclusiv la stresul generat sau exacerbat de schimbările climatice;

(4)  utilizarea mai eficientă a resurselor, cum ar fi apa și substanțele nutritive;

(5)  caracteristicile care sporesc sustenabilitatea stocării, a prelucrării și a distribuției;

(6)  calitatea sporită sau caracteristicile nutriționale îmbunătățite;

(7)  nevoia redusă de factori de producție externi, cum ar fi produsele de protecție a plantelor și îngrășămintele, dacă nu intră în contradicție cu anexa III partea 2. [AM 83]

Partea 2

Trăsăturile care exclud aplicarea stimulentelor menționate la articolul 22: toleranța la erbicide.

(1) JO C, C/2024/893, 6.2.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/893/oj (2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial. (3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 7 februarie 2024 (Texte adoptate, P9_TA(2024)0067). (4) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1). (5) Cunoștințele și soluțiile desprinse din proiectele de cercetare și inovare finanțate de UE și având ca temă strategiile de ameliorare a plantelor pot contribui la abordarea provocărilor în materie de detecție, la asigurarea trasabilității și a autenticității și la promovarea inovării în domeniul noilor tehnici genomice. Peste 1 000 de proiecte au fost finanțate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru și al programului succesor al programului Orizont 2020, cu investiții de peste 3 miliarde EUR. Prin Orizont Europa continuă să fie sprijinite, de asemenea, noi proiecte de cercetare în colaborare având ca temă strategiile de ameliorare a plantelor, SWD(2021) 92. (6) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Pactul verde european”, COM(2019) 640 final. (7) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic”, COM(2020) 381 final. (8) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre”, COM(2020) 380 final. (9) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”, COM(2021) 82 final (10) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Garantarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare”, COM(2022) 133 final; Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Gene editing and agrifood systems (Editarea genetică și sistemele agroalimentare), Roma, 2022, ISBN 978-92-5-137417-7. (11) Comisia Europeană, Direcția Generală Cercetare și Inovare, A sustainable bioeconomy for Europe – Strengthening the connection between economy, society and the environment: updated bioeconomy strategy (O bioeconomie sustenabilă pentru Europa – Consolidarea legăturii dintre economie, societate și mediu: strategia actualizată în domeniul bioeconomiei), Oficiul pentru Publicații, 2018, https://data.europa.eu/doi/10.2777/792130. (12) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, sustenabilă și fermă”, COM(2021) 66 final. (13) Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (JO L 268, 18.10.2003, p. 24). (14) Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1). (15) Hotărârea Curții de Justiție din 25 iulie 2018, Confédération paysanne și alții/Premier ministre și Ministre de l’agriculture, de l’agroalimentaire et de la forêt, C-528/16, ECLI:EU:C:2018:583. (16) Decizia (UE) 2019/1904 a Consiliului din 8 noiembrie 2019 prin care se solicită Comisiei să prezinte un studiu, având în vedere hotărârea Curții de Justiție în cauza C‐528/16, privind statutul noilor tehnici genomice în dreptul Uniunii și o propunere, dacă este cazul, având în vedere rezultatele studiului (JO L 293, 14.11.2019, p. 103). (17) Studiul referitor la statutul noilor tehnici genomice în temeiul dreptului Uniunii și în lumina Hotărârii Curții de Justiție în cauza C-528/16, SWD(2021) 92 final. (18) Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (JO L 327, 11.12.2015, p. 1). (19) Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1). (20) Grupul OMG al EFSA (Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), Mullins, E., Bresson, J.-L., Dalmay, T., Dewhurst, I.C., Epstein, M.M., Firbank, L.G., Guerche, P., Hejatko, J., Moreno, F.J., Naegeli, H., Nogué, F., Sánchez Serrano, J.J., Savoini, G., Veromann, E., Veronesi, F., Casacuberta, J., Fernandez Dumont, A., Gennaro, A., Lenzi, P., Lewandowska, A., Munoz Guajardo, I.P., Papadopoulou, N., și Rostoks, N, 2022. „Updated scientific opinion on plants developed through cisgenesis and intragenesis” (Aviz științific actualizat privind plantele dezvoltate prin cisgeneză și intrageneză). EFSA Journal 2022;20(10):7621, p. 33. https://doi.org/10.2903/j.efsa.2022.7621. (21) Grupul OMG al EFSA (Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), Naegeli, H., Bresson, J.-L., Dalmay, T., Dewhurst, I.C., Epstein, M.M., Firbank, L.G., Guerche, P., Hejatko, J., Moreno, F.J., Mullins, E., Nogué, F., Sánchez Serrano, J.J., Savoini, G., Veromann, E., Veronesi, F., Casacuberta, J., Gennaro, A., Paraskevopoulos, K., Raffaello, T., și Rostoks, N, 2020. „Applicability of the EFSA Opinion on site-directed nucleases type 3 for the safety assessment of plants developed using site-directed nucleases type 1 and 2 and oligonucleotide-directed mutagenesis” (Aplicabilitatea avizului EFSA privind nucleazele situs-direcționate de tip 3 pentru evaluarea siguranței plantelor dezvoltate cu ajutorul nucleazelor situs-direcționate de tipuri 1 și 2 și al mutagenezei oligonucleotid-direcționată). EFSA Journal 2020;18(11):6299, p. 14. https://doi. org/10.2903/j.efsa.2020.6299. (22) Grupul OMG al EFSA (Grupul pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), Mullins, E., Bresson, J.-L., Dalmay, T., Dewhurst, I.C., Epstein, M.M., Firbank, L.G., Guerche, P., Hejatko, J., Moreno, F.J., Naegeli, H., Nogué, F., Rostoks, N., Sánchez Serrano, J.J., Savoini, G., Veromann, E., Veronesi, F., Fernandez, A., Gennaro, A., Papadopoulou, N., Raffaello, T., și Schoonjans, R., 2022. „Statement on criteria for risk assessment of plants produced by targeted mutagenesis, cisgenesis and intragenesis” (Poziție privind criteriile de evaluare a riscurilor generate de plantele produse prin mutageneză dirijată, cisgeneză și intrageneză). EFSA Journal 2022;20(10):7618, p. 12. https://doi.org/10.2903/j.efsa.2022.7618. (23) Rețeaua europeană a laboratoarelor OMG, Detection of food and feed plant products obtained by new mutagenesis techniques (Detecția produselor din plante alimentare și furajere obținute prin noi tehnici de mutageneză), 26 martie 2019 (JRC116289); 13 iunie 2023 (JRC133689; EUR 31521 EN) (24) COM(2023) 414 final (25) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (26) JO L 123, 12.5.2016, p. 1 (27) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). (28) SWD(2023) 412 (29) Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1). (30) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4). (31) COM(2023) 414 final (32) Regulamentul (CE) nr. 65/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de stabilire a unui sistem de elaborare și alocare a unor identificatori unici pentru organismele modificate genetic (JO L 10, 16.1.2004, p. 5). (33) *Propunerea Comisiei de regulament privind materialul de reproducere a plantelor (COM(2023)0414), (2023/0227(COD)). (34) JO L 123, 12.5.2016, p. 1. (35) Directiva 98/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 1998 privind protecția juridică a invențiilor biotehnologice (JO L 213, 30.7.1998, p. 13).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (COM(2023)0226 – C9-0139/2023 – 2023/0111(COD))

P9_TA(2024)0326 A9-0155/2024

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0226),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0139/2023),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 5 iulie 2023(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 iulie 2023(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0155/2024),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție(3)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(4),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Cadrul de rezoluție al Uniunii pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) a fost instituit în urma crizei financiare mondiale din 2008-2009 și în urma adoptării de către Consiliul pentru Stabilitate Financiară a atributelor-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare(6), aprobate la nivel internațional. Cadrul de rezoluție al Uniunii constă în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7) și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(8). Ambele acte se aplică instituțiilor stabilite în Uniune și oricărei alte entități care intră în domeniul de aplicare al directivei respective sau al regulamentului respectiv (denumite în continuare „entități”). Cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să gestioneze în mod ordonat intrarea în dificultate a instituțiilor și entităților prin menținerea funcțiilor critice ale instituțiilor și entităților și evitarea amenințărilor la adresa stabilității financiare, protejând, în același timp, deponenții și fondurile publice. În plus, cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să stimuleze dezvoltarea pieței interne în sectorul bancar prin crearea unui regim armonizat pentru abordarea coordonată a crizelor transfrontaliere și prin evitarea problemelor legate de condițiile de concurență echitabile.

(1a)  În prezent, uniunea bancară se bazează doar pe doi dintre cei trei piloni preconizați, și anume pe mecanismul unic de supraveghere (MUS) și pe mecanismul unic de rezoluție (MUR). Prin urmare, aceasta este incompletă din cauza absenței celui de-al treilea pilon, sistemul european de asigurare a depozitelor (EDIS). Finalizarea uniunii bancare face parte integrantă din uniunea economică și monetară și din mecanismul care asigură stabilitatea financiară, în special prin reducerea riscurilor legate de așa-numitul „cerc vicios”, care apar din cauza legăturilor ce există între bănci și entitățile suverane.

(2)  La câțiva ani de la punerea în aplicare, cadrul de rezoluție al Uniunii, astfel cum este aplicabil în prezent, nu oferă rezultatele scontate în ceea ce privește unele dintre aceste obiective. În special, deși instituțiile și entitățile au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește posibilitatea de soluționare și au alocat resurse semnificative în acest scop, în special prin constituirea capacității de absorbție a pierderilor și de recapitalizare și prin completarea mecanismelor de finanțare a rezoluției, cadrul de rezoluție al Uniunii este rareori utilizat. În schimb, intrarea în dificultate a anumitor instituții și entități mici și mijlocii este abordată în cea mai mare parte prin măsuri naționale nearmonizate. Din păcate, sunt utilizați în continuare banii contribuabililor, și nu sistemele de siguranță finanțate de sector, inclusiv mecanismele de finanțare a procedurilor de rezoluție. Această situație pare să rezulte din stimulente inadecvate. Aceste stimulente inadecvate rezultă din interacțiunea dintre cadrul de rezoluție al Uniunii cu normele naționale, marja largă de apreciere în ceea ce privește evaluarea interesului public nefiind întotdeauna exercitată astfel încât să reflecte modul în care s-a intenționat să se aplice cadrul de rezoluție al Uniunii. În același timp, cadrul de rezoluție al Uniunii a fost puțin utilizat din cauza riscurilor ca deponenții instituțiilor finanțate prin depozite să suporte pierderi pentru a se asigura că aceste instituții pot avea acces la finanțare externă în cadrul procedurii de rezoluție, în special în lipsa altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne. În fine, faptul că există norme mai puțin stricte privind accesul la finanțare în afara procedurii de rezoluție decât în cadrul acesteia a făcut ca în locul aplicării cadrului de rezoluție al Uniunii să se recurgă la alte soluții, care implică adesea utilizarea banilor contribuabililor în locul resurselor proprii ale instituției sau entității ori al plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar. Această situație generează, la rândul său, riscuri de fragmentare, riscuri de rezultate sub nivelul optim în ceea ce privește gestionarea situațiilor de intrare în dificultate a instituțiilor și entităților, în special în cazul unor instituții și entități mici și mijlocii, precum și costuri de oportunitate legate de neutilizarea resurselor financiare. Prin urmare, este necesar să se asigure o aplicare mai eficace și mai coerentă a cadrului de rezoluție al Uniunii și să se asigure că acesta poate fi aplicat atunci când acest lucru este în interesul public, inclusiv în cazul unor instituții mici și mijlocii ▌.

(3)  În temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, statele membre care au stabilit o cooperare strânsă între Banca Centrală Europeană (BCE) și autoritățile naționale competente respective sunt considerate state membre participante în sensul regulamentului respectiv. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 nu conține detalii referitoare la procesul de pregătire a începerii cooperării strânse privind sarcinile legate de rezoluție. Prin urmare, este oportun să se stabilească aceste detalii.

(4)  Intensitatea și nivelul de detaliu al activității de planificare a rezoluției necesare în ceea ce privește filialele care nu au fost identificate drept entități de rezoluție variază în funcție de dimensiunea și profilul de risc al instituțiilor și entităților în cauză, de prezența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului. Prin urmare, Comitetul Unic de Rezoluție (denumit în continuare „comitetul”) ar trebui să poată lua în considerare acești factori atunci când identifică măsurile care trebuie luate cu privire la aceste filiale și să urmeze o abordare simplificată, după caz.

(5)  O instituție sau o entitate care este în curs de lichidare în temeiul dreptului intern, în urma constatării faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și a concluziei comitetului potrivit căreia rezoluția acesteia nu este în interesul public, se îndreaptă în cele din urmă către ieșirea de pe piață. Aceasta implică faptul că nu este necesar un plan de măsuri care să fie luate în caz de intrare în dificultate, indiferent dacă autoritatea competentă a retras deja autorizația instituției sau a entității în cauză. Același lucru este valabil și pentru o instituție reziduală aflată în rezoluție după transferul activelor, drepturilor și pasivelor în contextul unei strategii de transfer. Prin urmare, este oportun să se precizeze că, în aceste situații, nu este necesară adoptarea de planuri de rezoluție.

(6)  În prezent, comitetul poate interzice anumite distribuiri în cazul în care instituția sau entitatea nu îndeplinește cerința amortizorului combinat atunci când este luată în considerare în plus față de cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (denumită în continuare „MREL”). Cu toate acestea, pentru a asigura securitatea juridică și alinierea la procedurile existente pentru punerea în aplicare a deciziilor luate de comitet, este necesar să se specifice mai clar rolurile autorităților implicate în procesul de interzicere a distribuirilor. Prin urmare, este oportun să se prevadă că instrucțiunea de interzicere a acestor distribuiri ar trebui transmisă de comitet autorității naționale de rezoluție, care ar trebui să pună în aplicare decizia comitetului. În plus, în anumite situații, o instituție sau o entitate ar putea avea obligația să respecte MREL pe o bază diferită de baza pe care instituția sau entitatea respectivă trebuie să respecte cerința amortizorului combinat. Această situație creează incertitudini cu privire la condițiile de exercitare a competențelor comitetului de interzicere a distribuirilor și de calculare a sumei maxim distribuibile aferente MREL. Prin urmare, ar trebui să se prevadă că, în aceste cazuri, comitetul ar trebui să solicite autorităților naționale de rezoluție să interzică anumite distribuiri pe baza estimării cerinței amortizorului combinat care rezultă din Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei(9). Pentru a asigura transparența și securitatea juridică, comitetul ar trebui să comunice cerința estimată a amortizorului combinat instituției sau entității, care ar trebui apoi să facă publică cerința estimată a amortizorului combinat.

(7)  Directiva 2014/59/UE și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilesc competențele care trebuie exercitate de autoritățile de rezoluție, dintre care unele nu sunt incluse în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. În cadrul mecanismului unic de rezoluție, acest lucru poate crea incertitudine cu privire la autoritățile care ar trebui să exercite aceste competențe și la condițiile în care ele ar trebui să fie exercitate. Prin urmare, este necesar să se precizeze modul în care autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să exercite anumite competențe prevăzute doar în Directiva 2014/59/UE în ceea ce privește entitățile și grupurile care intră în sfera de responsabilitate a directă a comitetului. În aceste cazuri, comitetul ar trebui să aibă posibilitatea, atunci când consideră necesar, de a solicita autorităților naționale de rezoluție să exercite aceste competențe. În special, comitetul ar trebui să poată solicita autorităților naționale de rezoluție să impună unei instituții sau entități să țină o evidență detaliată a contractelor financiare la care instituția sau entitatea este parte sau să aplice competența de a suspenda anumite obligații financiare în temeiul articolului 33a din Directiva 2014/59/UE. Cu toate acestea, având în vedere că aprobările pentru reducerea instrumentelor de pasive eligibile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(10), care se aplică și instituțiilor și entităților, precum și datoriilor care fac obiectul MREL, nu necesită aplicarea legislației naționale, comitetul ar trebui să poată acorda aceste aprobări direct instituțiilor sau entităților, fără a fi nevoit să solicite autorităților naționale de rezoluție să exercite această competență.

(8)  Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului(11), Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului(12) și Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului(13) au pus în aplicare în dreptul Uniunii „lista internațională a termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC)” publicată de Consiliul pentru Stabilitate Financiară la 9 noiembrie 2015 (denumită în continuare „standardul TLAC”) pentru băncile de importanță sistemică globală, denumite în dreptul Uniunii instituții de importanță sistemică globală (G-SII). Regulamentul (UE) 2019/877 și Directiva (UE) 2019/879 au modificat, de asemenea, MREL prevăzută în Directiva 2014/59/UE și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Este necesar să se alinieze dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 privind MREL la punerea în aplicare a standardului TLAC pentru G-SII în ceea ce privește anumite datorii care ar putea fi utilizate pentru a îndeplini partea din MREL care ar trebui să fie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate. În special, datoriile de rang egal cu anumite datorii excluse ar trebui să fie incluse în fondurile proprii și în instrumentele eligibile subordonate ale entităților de rezoluție în cazul în care cuantumul acestor datorii excluse din bilanțul entității de rezoluție nu depășește 5 % din cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entității de rezoluție și din această includere nu rezultă niciun risc legat de principiul potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat.

(9)  Normele de stabilire a MREL se axează în principal pe stabilirea nivelului adecvat al MREL, presupunând că instrumentul de recapitalizare internă este strategia de rezoluție preferată. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 permite comitetului să utilizeze alte instrumente de rezoluție, și anume cele care se bazează pe transferul activității instituției aflate în rezoluție către un cumpărător privat sau către o instituție-punte. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în cazul în care planul de rezoluție prevede utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, comitetul ar trebui să stabilească nivelul MREL pentru entitatea de rezoluție în cauză pe baza particularităților instrumentelor de rezoluție respective și a diferitelor nevoi de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pe care le implică instrumentele respective.

(10)  În cazul entităților de rezoluție, nivelul MREL este suma dintre cuantumul pierderilor așteptate în cadrul procedurii de rezoluți și cuantumul aferent recapitalizării care îi permite entității de rezoluție să îndeplinească în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare activitățile pentru o perioadă corespunzătoare. Anumite strategii de rezoluție preferate implică transferul de active, drepturi și pasive către un beneficiar ▌, în special instrumentul de vânzare a activității. În aceste cazuri, obiectivele urmărite de componenta de recapitalizare ar putea să nu se aplice în aceeași măsură ca în cazul unei strategii de recapitalizare internă în regim bancar deschis, deoarece comitetul nu va trebui să se asigure că entitatea de rezoluție restabilește conformitatea cu cerințele sale de fonduri proprii după adoptarea măsurii de rezoluție. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, se preconizează că pierderile vor depăși cerințele de fonduri proprii ale entității de rezoluție. Prin urmare, este oportun să se prevadă că nivelul MREL al respectivelor entități de rezoluție continuă să includă un cuantum al recapitalizării care este ajustat în mod proporțional cu strategia de rezoluție.

(11)  În cazul în care strategia de rezoluție prevede utilizarea și a altor instrumente de rezoluție decât exclusiv recapitalizarea internă, nevoile de recapitalizare ale entității în cauză vor fi, în general, mai mici după rezoluție decât în cazul recapitalizării interne în regim bancar deschis. În această situație, în calibrarea MREL ar trebui să se țină seama de acest aspect atunci când se estimează cerința de recapitalizare. Prin urmare, atunci când ajustează nivelul MREL în cazul entităților de rezoluție al căror plan de rezoluție prevede instrumentul de vânzare a activității sau instrumentul instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, comitetul ar trebui să țină seama de caracteristicile acestor instrumente, inclusiv de perimetrul preconizat al transferului către cumpărătorul privat sau către instituția-punte, de tipurile de instrumente care urmează să fie transferate, de valoarea preconizată și de tranzacționabilitatea instrumentelor respective, precum și de concepția strategiei de rezoluție preferate, inclusiv de utilizarea complementară a instrumentului de separare a activelor. Întrucât autoritatea de rezoluție trebuie să decidă de la caz la caz cu privire la orice posibilă utilizare în cadrul procedurii de rezoluție a fondurilor provenite de la schema de garantare a depozitelor și întrucât o astfel de decizie nu poate fi asumată cu certitudine ex ante, comitetul nu ar trebui să ia în considerare contribuția potențială a schemei de garantare a depozitelor în cadrul procedurii de rezoluție atunci când calibrează nivelul MREL. Această abordare reduce, de asemenea, probabilitatea hazardului moral prin asigurarea faptului că entitățile nu presupun în mod anticipat că vor fi utilizate fondurile din respectivul sistem de garantare a depozitelor pentru a se atinge cota de 8 % a pasivelor totale și ținta privind fondurile proprii.

▌

(13)  În temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului(14), BCE are competența de a îndeplini atribuții de supraveghere în ceea ce privește intervenția timpurie. Este necesar să se reducă riscurile care decurg din transpunerea divergentă în legislațiile naționale a măsurilor de intervenție timpurie prevăzute în Directiva 2014/59/UE și să se faciliteze aplicarea eficace și consecventă de către BCE a competențelor sale de a lua măsuri de intervenție timpurie. Aceste măsuri de intervenție timpurie au fost create pentru a permite autorităților competente să remedieze deteriorarea situației financiare și economice a unei instituții sau entități și să reducă, în măsura posibilului, riscul și impactul unei rezoluții eventuale. Cu toate acestea, din cauza lipsei de certitudine în ceea ce privește indicatorii de declanșare pentru aplicarea acestor măsuri de intervenție timpurie și a suprapunerilor parțiale cu măsurile de supraveghere, măsurile de intervenție timpurie au fost rareori utilizate. Prin urmare, dispozițiile Directivei 2014/59/UE privind măsurile de intervenție timpurie ar trebui să se reflecte în Regulamentul (UE) nr. 806/2014, asigurând astfel un instrument juridic unic și direct aplicabil pentru BCE, iar condițiile de aplicare a acestor măsuri de intervenție timpurie ar trebui să fie simplificate și precizate mai în detaliu. Pentru a elimina incertitudinile cu privire la condițiile și calendarul de demitere a organului de conducere și de numire a administratorilor temporari, măsurile respective ar trebui să fie identificate în mod explicit ca măsuri de intervenție timpurie, iar aplicarea lor ar trebui să facă obiectul acelorași indicatori de declanșare. În același timp, BCE ar trebui să aibă obligația de a selecta măsurile corespunzătoare pentru a aborda o situație specifică, în conformitate cu principiul proporționalității. Pentru a permite BCE să ia în considerare riscurile reputaționale sau riscurile legate de spălarea banilor sau de tehnologia informației și comunicațiilor, BCE ar trebui să evalueze condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie nu numai pe baza unor indicatori cantitativi, care includ cerințele de capital sau de lichiditate, nivelul de îndatorare, creditele neperformante sau concentrarea expunerilor, ci și pe baza unor indicatori de declanșare calitativi.

(14)  Este necesar să se asigure faptul că comitetul este în măsură să se pregătească pentru o rezoluție eventuală a unei instituții sau entități. Prin urmare, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ar trebui să informeze comitetul cu privire la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau entități suficient de devreme, iar comitetul ar trebui să aibă competențele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor pregătitoare. Este important de menționat că, pentru a permite comitetului să reacționeze cât mai rapid posibil la deteriorarea situației unei instituții sau a unei entități, aplicarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu ar trebui să fie o condiție pentru luarea de măsuri de către comitet pentru scoaterea pe piață a instituției sau a entității sau pentru solicitarea de către comitet de informații în vederea actualizării planului de rezoluție și a pregătirii evaluării. Pentru a asigura o reacție consecventă, coordonată, eficace și promptă la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau a unei entități și pentru a se pregăti în mod corespunzător pentru o rezoluție eventuală, este necesar să se consolideze interacțiunea și coordonarea între BCE, autoritățile naționale competente și comitet. De îndată ce o instituție sau o entitate îndeplinește condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie, BCE, autoritățile naționale competente și comitetul ar trebui să își intensifice schimburile de informații, inclusiv de informații provizorii, și să monitorizeze în comun situația financiară a instituției sau a entității.

(14a)  În cazul în care comitetul solicită informații ce sunt necesare pentru actualizarea planurilor de rezoluție, pentru pregătirea eventualei rezoluții a unei entități sau pentru efectuarea unei evaluări, BCE sau autoritățile naționale competente vizate ar trebui să comunice comitetului informațiile respective, în măsura în care dispun de acestea. În cazul în care BCE sau autoritățile naționale competente vizate nu dispun încă de informațiile respective, comitetul și BCE sau autoritățile naționale competente vizate ar trebui să coopereze și să se coordoneze pentru a colecta informațiile pe care comitetul le consideră necesare. În contextul acestei cooperări, autoritățile naționale competente ar trebui să colecteze informațiile necesare, ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității.

(15)  Este necesar să se asigure luarea de măsuri prompte și coordonarea timpurie între comitet și BCE sau autoritatea națională competentă relevantă în ceea ce privește grupurile transfrontaliere mai puțin semnificative, atunci când o instituție sau o entitate este încă în activitate, dar există un risc semnificativ ca instituția sau entitatea să intre în dificultate. Prin urmare, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ar trebui să notifice acest risc comitetului cât mai curând posibil. Notificarea respectivă ar trebui să conțină motivele evaluării BCE sau a autorității naționale competente relevante și o prezentare generală a măsurilor alternative ale sectorului privat, a acțiunilor de supraveghere sau a măsurilor de intervenție timpurie care sunt disponibile pentru a preveni intrarea în dificultate a instituției sau a entității într-un interval de timp rezonabil. O astfel de notificare timpurie nu ar trebui să aducă atingere procedurilor de stabilire a îndeplinirii condițiilor pentru declanșarea procedurii de rezoluție. Notificarea prealabilă de către BCE sau de către autoritatea națională competentă relevantă către comitet a unui risc semnificativ ca o instituție sau o entitate să intre în dificultate sau să fie susceptibilă de a intra în dificultate nu ar trebui să fie o condiție pentru a stabili ulterior că o instituție sau o entitate este efectiv în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate. În plus, în cazul în care, într-o etapă ulterioară, instituția sau entitatea este evaluată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și dacă nu există soluții alternative pentru a preveni intrarea în dificultate într-un interval de timp rezonabil, comitetul trebuie să ia o decizie cu privire la luarea unei măsuri de rezoluție. În acest caz, promptitudinea deciziei de a aplica o măsură de rezoluție unei instituții sau entități poate fi fundamentală pentru punerea în aplicare cu succes a strategiei de rezoluție, în special deoarece o intervenție timpurie în cadrul instituției sau al entității poate contribui la asigurarea unor niveluri suficiente de capacitate de absorbție a pierderilor și de lichiditate pentru a pune în aplicare strategia respectivă. Prin urmare, este oportun să se permită comitetului să evalueze, în strânsă cooperare cu BCE sau cu autoritatea națională competentă relevantă, ce constituie un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare a unor măsuri alternative care să evite intrarea în dificultate a instituției sau a entității. Atunci când se efectuează această evaluare, ar trebui să se țină seama și de necesitatea de a menține capacitatea autorității de rezoluție și a entității în cauză de a pune în aplicare efectiv strategia de rezoluție atunci când, în cele din urmă, acest lucru se dovedește necesar, dar nu ar trebui să fie împiedicată luarea unor măsuri alternative. În special, calendarul prevăzut pentru măsurile alternative ar trebui să fie de așa natură încât să nu pună în pericol eficacitatea unei eventuale puneri în aplicare a strategiei de rezoluție. Pentru a asigura un rezultat în timp util și pentru a permite comitetului să se pregătească în mod corespunzător pentru rezoluția potențială a instituției sau a entității, comitetul și BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ar trebui să se reunească periodic, iar comitetul ar trebui să decidă cu privire la frecvența reuniunilor respective, ținând seama de circumstanțele cazului.

(16)  Pentru a acoperi încălcările semnificative ale cerințelor prudențiale, este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile pentru a stabili dacă întreprinderile-mamă, inclusiv societățile holding, sunt în curs de a intra în dificultate sau sunt susceptibile de a intra în dificultate. O încălcare a acestor cerințe de către o întreprindere-mamă ar trebui să fie semnificativă atunci când tipul și amploarea încălcării sunt comparabile cu o încălcare care, dacă ar fi fost comisă de o instituție de credit, ar fi justificat retragerea autorizației de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2013/36/UE.

(17)  Cadrul de rezoluție este menit să se aplice în mod potențial oricărei instituții sau entități, indiferent de dimensiunea și de modelul de afaceri al acesteia, dacă se determină că există un interes public în acest sens. Pentru a asigura un astfel de rezultat, ar trebui să se specifice criteriile de aplicare a evaluării interesului public în cazul unei instituții sau al unei entități în curs de a intra în dificultate. Astfel, este necesar să se clarifice faptul că, în funcție de circumstanțele concrete, se poate considera că anumite funcții ale instituției sau ale entității au o importanță critică dacă întreruperea lor ar afecta stabilitatea financiară sau serviciile critice de la nivel regional, în special în cazul în care posibilitatea de a înlocui funcțiile critice este determinată de piața geografică corespunzătoare.

(18)  Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte considerentul că deponenții sunt mai bine protejați atunci când fondurile schemei de garantare a depozitelor sunt utilizate mai eficient, iar pierderile pentru fondurile respective sunt reduse la minimum. Prin urmare, în cadrul evaluării interesului public, ar trebui să se considere că obiectivul rezoluției de a proteja deponenții este mai bine realizat în cadrul procedurii de rezoluție dacă alegerea opțiunii insolvenței ar fi mai costisitoare pentru schema de garantare a depozitelor.

(19)  Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte, de asemenea, în măsura posibilului, diferența dintre, pe de o parte, finanțarea furnizată prin intermediul plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar (mecanisme de finanțare a rezoluției sau scheme de garantare a depozitelor) și, pe de altă parte, finanțarea furnizată de statele membre din banii contribuabililor. Finanțarea furnizată de statele membre prezintă un risc mai mare de hazard moral și stimulează mai puțin disciplina pe piață și ar trebui avută în vedere numai în împrejurări extraordinare. Prin urmare, atunci când evaluează obiectivul de a reduce la minimum dependența de sprijinul financiar public extraordinar, comitetul ar trebui să considere că finanțarea prin intermediul mecanismelor de finanțare a rezoluției sau al schemei de garantare a depozitelor este preferabilă finanțării prin intermediul unui volum egal de resurse din bugetul statelor membre.

(19a)  În cazul în care cadrele naționale de insolvență și rezoluție ating în mod eficace și în aceeași măsură obiectivele cadrului, ar trebui să se acorde prioritate opțiunii care reduce la minimum riscul pentru contribuabili și pentru economie. Această abordare asigură o procedură prudentă și responsabilă, aliniată la obiectivul general de a proteja deopotrivă interesele contribuabililor și stabilitatea economică în general.

(19b)  Sprijinul financiar extraordinar pentru instituțiile financiare, finanțat de contribuabili, ar trebui acordat, dacă este cazul, numai pentru a remedia o tulburare gravă, cu caracter excepțional și sistemic, a economiei, dat fiind că acesta reprezintă o povară semnificativă pentru finanțele publice și afectează condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.

(20)  Pentru a se asigura că obiectivele rezoluției sunt atinse în modul cel mai eficace, rezultatul evaluării interesului public ar trebui să determine dacă lichidarea instituției sau a entității în curs de a intra în dificultate în cadrul procedurii obișnuite de insolvență ar atinge obiectivele rezoluției într-un mod mai eficace decât procedura de rezoluție, și nu doar în aceeași măsură ca procedura de rezoluție.

(21)  Luând în considerare experiența dobândită în punerea în aplicare a Directivei 2014/59/UE, a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și a Directivei 2014/49/UE, este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile în care pot fi acordate, în mod excepțional, măsuri de precauție care se califică drept sprijin financiar public extraordinar. Pentru a reduce la minimum denaturările concurenței care decurg din diferențele de natură ale schemelor de garantare a depozitelor din Uniune, intervențiile acestor scheme în contextul măsurilor preventive conforme cu cerințele prevăzute în Directiva 2014/49/UE care se califică drept sprijin financiar public extraordinar ar trebui să fie permise în mod excepțional în cazul în care instituția sau entitatea beneficiară nu îndeplinește niciuna dintre condițiile pentru a fi considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. Ar trebui să se asigure că măsurile de precauție sunt luate suficient de devreme. BCE își întemeiază în prezent aprecierea conform căreia o instituție sau o entitate este solvabilă, în scopul recapitalizării preventive, pe o evaluare prospectivă pentru următoarele 12 luni a măsurii în care instituția sau entitatea poate respecta cerințele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau în Regulamentul (UE) 2019/2033 și cerința de fonduri proprii suplimentare prevăzută în Directiva 2013/36/UE sau în Directiva (UE) 2019/2034. Această practică ar trebui să fie prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. În plus, măsurile de salvare a activelor depreciate, inclusiv vehiculele de gestionare a activelor sau schemele de garantare a activelor, se pot dovedi eficace și eficiente în abordarea cauzelor posibilelor dificultăți financiare cu care se confruntă instituțiile și entitățile și în prevenirea intrării lor în dificultate și, prin urmare, ar putea constitui măsuri de precauție relevante. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că astfel de măsuri de precauție pot lua forma unor măsuri privind activele depreciate.

(22)  Pentru a menține disciplina pe piață, a proteja fondurile publice și a evita denaturarea concurenței, măsurile de precauție ar trebui să rămână o excepție și să fie aplicate numai pentru a aborda perturbările grave ale pieței sau pentru a menține stabilitatea financiară, în special în cazul unei crize sistemice. În plus, nu ar trebui să se recurgă la măsuri de precauție pentru a aborda pierderile suferite sau probabile. Instrumentul cel mai fiabil pentru identificarea pierderilor suferite sau susceptibile de a fi suferite este o evaluare a calității activelor efectuată de BCE, de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(15), sau de autoritățile naționale competente. BCE și autoritățile naționale competente ar trebui să utilizeze această evaluare pentru a identifica pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite dacă evaluarea menționată poate fi efectuată într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care acest lucru nu este posibil, BCE și autoritățile naționale competente ar trebui să identifice pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite în modul cel mai fiabil posibil în circumstanțele predominante, pe baza inspecțiilor la fața locului, după caz.

(23)  Recapitalizarea preventivă are scopul de a sprijini instituțiile și entitățile viabile identificate ca fiind susceptibile să se confrunte cu dificultăți temporare în viitorul apropiat și de a preveni continuarea deteriorării situației acestora. Pentru a evita acordarea de subvenții publice întreprinderilor care sunt deja neprofitabile în momentul acordării sprijinului, măsurile de precauție acordate sub forma achiziționării de instrumente de fonduri proprii sau de alte instrumente de capital sau prin măsuri privind activele depreciate nu ar trebui să depășească suma necesară pentru a acoperi deficitele de capital identificate în scenariul nefavorabil al unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. Pentru a se asigura că finanțarea publică este în cele din urmă întreruptă, aceste măsuri de precauție ar trebui, de asemenea, să fie limitate în timp și să conțină un calendar clar pentru încetarea lor (o „măsură privind strategia de încetare a sprijinului”). Instrumentele perpetue, inclusiv fondurile proprii de nivel 1 de bază, ar trebui să fie utilizate numai în circumstanțe excepționale și să facă obiectul anumitor limite cantitative, deoarece, prin natura lor, nu sunt adecvate pentru respectarea condiției privind caracterul temporar.

(24)  Măsurile de precauție ar trebui să se limiteze la suma de care instituția sau entitatea ar avea nevoie pentru a-și menține solvabilitatea în cazul unui scenariu nefavorabil, astfel cum este stabilit în cadrul unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. În cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, instituția sau entitatea beneficiară ar trebui să poată utiliza suma respectivă pentru a acoperi pierderile aferente activelor transferate sau în combinație cu o achiziție de instrumente de capital, cu condiția ca valoarea totală a deficitului identificat să nu fie depășită. De asemenea, este necesar să se asigure că aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate respectă normele existente privind ajutoarele de stat și cele mai bune practici, că restabilesc viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității, că ajutorul de stat este limitat la minimul necesar și că se evită denaturarea concurenței. Din aceste motive, în cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, autoritățile în cauză ar trebui să țină seama de orientările specifice, inclusiv de modelul pentru SAI(16) și de Comunicarea privind abordarea problemei creditelor neperformante(17). Aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate ar trebui, de asemenea, să fie întotdeauna supuse condiției imperative privind caracterul temporar. Se estimează că garanțiile publice acordate pentru o anumită perioadă de timp în legătură cu activele depreciate ale instituției sau ale entității în cauză vor asigura o mai bună respectare a condiției privind caracterul temporar decât transferurile de astfel de active către o entitate care beneficiază de sprijin public. Pentru a se asigura că instituțiile care beneficiază de sprijin respectă condițiile aferente sprijinului, BCE sau autoritățile naționale competente ar trebui să le solicite instituțiilor care nu și-au îndeplinit angajamentele un plan de remediere. În cazul în care BCE sau o autoritate națională competentă consideră că măsurile din planul de remediere nu sunt de natură să asigure viabilitatea pe termen lung a instituției sau în cazul în care instituția nu a respectat planul de remediere, BCE sau autoritatea națională competentă în cauză ar trebui să efectueze o evaluare pentru a determina dacă instituția intră în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

(25)  Este important să se asigure măsuri de rezoluție rapide și în timp util din partea comitetului atunci când aceste măsuri implică acordarea unui ajutor de stat sau a unui ajutor din partea fondului. Prin urmare, este necesar să se permită comitetului să adopte schema de rezoluție în cauză înainte ca Comisia să evalueze dacă un astfel de ajutor este compatibil cu piața internă. Cu toate acestea, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne într-un astfel de scenariu, schemele de rezoluție care implică acordarea de ajutoare de stat sau de ajutoare din partea fondului ar trebui, în fine, să facă în continuare obiectul aprobării de către Comisie a acestor ajutoare. Pentru a permite Comisiei să evalueze cât mai curând posibil dacă ajutorul din partea fondului este compatibil cu piața unică și pentru a asigura buna circulație a informațiilor, este, de asemenea, necesar să se stabilească faptul că comitetul și Comisia ar trebui să comunice prompt toate informațiile necesare cu privire la posibila utilizare a ajutorului din partea fondului și să se prevadă norme specifice cu privire la momentul și tipul de informații pe care comitetul ar trebui să le furnizeze Comisiei pentru a contribui la evaluarea de către Comisie a compatibilității ajutorului din partea fondului.

(26)  Procedura care reglementează declanșarea procedurii de rezoluție și procedura care reglementează decizia de aplicare a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie sunt similare. Prin urmare, este oportun să se alinieze sarcinile comitetului și, respectiv, fie ale BCE, fie ale autorității naționale competente, după caz, atunci când, pe de o parte, acestea evaluează dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie și, pe de altă parte, atunci când evaluează condițiile de adoptare a unei scheme de rezoluție.

(27)  Este posibil ca măsura de rezoluție să fie aplicată unei entități de rezoluție care se află la conducerea unui grup de rezoluție, în timp ce competențele de reducere a valorii contabile și de conversie trebuie aplicate unei alte entități din același grup. Interdependențele dintre aceste entități, inclusiv existența unor cerințe de capital consolidat care trebuie restabilite și necesitatea de a activa mecanismele de pierdere în amonte și de capital în aval, pot îngreuna evaluarea necesităților de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pentru fiecare entitate în parte și, astfel, stabilirea sumelor necesare care trebuie reduse și convertite pentru fiecare entitate. Prin urmare, ar trebui să se precizeze procedura de aplicare a competenței de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în aceste situații, comitetul trebuind să ia în considerare aceste interdependențe. În acest scop, în cazul în care o entitate îndeplinește condițiile pentru aplicarea competenței de reducere a valorii contabile și de conversie și o altă entitate din cadrul aceluiași grup îndeplinește în același timp condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție, comitetul ar trebui să adopte o schemă de rezoluție care să acopere ambele entități.

(28)  Pentru a spori securitatea juridică și având în vedere relevanța potențială a datoriilor care ar putea rezulta din evenimente incerte viitoare, inclusiv rezultatul litigiilor pendinte la momentul rezoluției, este necesar să se stabilească tratamentul de care ar trebui să beneficieze datoriile respective pentru aplicarea instrumentului de recapitalizare internă. Principiile directoare în această privință ar trebui să fie cele prevăzute în normele contabile, în special în normele contabile stabilite în Standardul Internațional de Contabilitate 37, astfel cum a fost adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei(18). Pe această bază, autoritățile de rezoluție ar trebui să facă o distincție între provizioane și datorii contingente. Provizioanele sunt datorii care se referă la o ieșire probabilă de fonduri și care pot fi estimate în mod fiabil. Datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii contabile deoarece se referă la o obligație care nu poate fi considerată probabilă la momentul estimării sau care nu poate fi estimată în mod fiabil.

(29)  Întrucât provizioanele sunt datorii contabile, ar trebui să se precizeze că aceste provizioane trebuie tratate în același mod ca și alte datorii. Aceste provizioane ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne, cu excepția cazului în care îndeplinesc unul dintre criteriile specifice pentru a fi excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă. Având în vedere relevanța potențială a acestor provizioane în cadrul procedurii de rezoluție și pentru a asigura certitudinea în demersul de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă, ar trebui să se precizeze că provizioanele fac parte din datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și că, prin urmare, instrumentul de recapitalizare internă se aplică în cazul acestora.

(30)  În conformitate cu principiile contabile, datoriile contingente nu pot fi recunoscute ca datorii și, prin urmare, nu ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că o datorie contingentă care ar rezulta dintr-un eveniment improbabil sau care nu poate fi estimată în mod fiabil la momentul rezoluției nu afectează eficacitatea strategiei de rezoluție și, în special, a instrumentului de recapitalizare internă. Pentru a atinge acest obiectiv, evaluatorul ar trebui, în cadrul evaluării efectuate în scopul rezoluției, să evalueze datoriile contingente care sunt incluse în bilanțul instituției sau al entității aflate în rezoluție și să cuantifice, cât mai bine posibil, valoarea potențială a acestor datorii. Pentru a se asigura că, după procesul de rezoluție, instituția sau entitatea poate menține o încredere suficientă a pieței pentru o perioadă adecvată, evaluatorul ar trebui să țină seama de această valoare potențială atunci când stabilește cuantumul cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili ratele fondurilor proprii ale instituției aflate în rezoluție. În special, autoritatea de rezoluție ar trebui să aplice competențele de conversie în cazul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se asigura că recapitalizarea instituției aflate în rezoluție este suficientă pentru a acoperi pierderile potențiale care pot fi cauzate de o datorie care ar putea apărea ca urmare a unui eveniment improbabil. Atunci când evaluează cuantumul care urmează să fie redus sau convertit, autoritatea de rezoluție ar trebui să analizeze cu atenție impactul pierderii potențiale asupra instituției aflate în rezoluție, pe baza unei serii de factori, inclusiv probabilitatea ca evenimentul să se producă, intervalul de timp în care se poate produce și cuantumul datoriei contingente.

(31)  În anumite circumstanțe, după ce Fondul unic de rezoluție a furnizat o contribuție de până la maximum 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției sau ale entității comitetul poate utiliza surse suplimentare de finanțare pentru a-și sprijini în continuare măsurile de rezoluție. Ar trebui să se precizeze mai clar circumstanțele în care Fondul unic de rezoluție poate oferi sprijin suplimentar atunci când toate datoriile cu un rang de prioritate inferior depozitelor care nu sunt excluse în mod obligatoriu sau discreționar de la recapitalizarea internă au fost reduse sau convertite integral.

(32)  Succesul rezoluției depinde de accesul în timp util al comitetului la informațiile relevante provenite de la instituțiile și entitățile care intră în sfera de responsabilitate a comitetului și de la instituțiile și autoritățile publice. În acest context, comitetul ar trebui să poată avea acces la informațiile de natură statistică pe care BCE le-a colectat în cadrul funcției sale de bancă centrală, pe lângă informațiile de care dispune BCE în calitate de supraveghetor în cadrul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 2533/98 al Consiliului(19), comitetul ar trebui să asigure protecția fizică și logică a informațiilor statistice confidențiale și ar trebui să solicite autorizarea BCE pentru transmiterea ulterioară care poate fi necesară pentru executarea sarcinilor comitetului. Întrucât informațiile referitoare la numărul de clienți pentru care o instituție sau o entitate este singurul sau principalul partener bancar, deținute de mecanismele centralizate automatizate instituite în temeiul Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului(20), pot fi necesare pentru a efectua evaluarea interesului public, comitetul ar trebui să poată primi informațiile respective de la caz la caz. De asemenea, ar trebui să se precizeze momentul exact al accesului indirect la informații al comitetului. În special, atunci când informațiile relevante sunt puse la dispoziția unei instituții sau a unei autorități care are obligația de a coopera cu comitetul atunci când comitetul solicită informații, instituția sau autoritatea respectivă ar trebui să furnizeze aceste informații comitetului. În cazul în care, la momentul respectiv, informațiile nu sunt disponibile, indiferent de motivul acestei indisponibilități, comitetul ar trebui să poată obține informațiile respective de la persoana fizică sau juridică ce deține informațiile respective prin intermediul autorităților naționale de rezoluție sau direct, după ce a informat respectivele autorități naționale de rezoluție. De asemenea, comitetul ar trebui să aibă posibilitatea de a preciza procedura și forma în care ar trebui să primească informații de la entitățile financiare pentru a se asigura că aceste informații sunt cele mai adecvate nevoilor sale, inclusiv camerele de date virtuale. În plus, pentru a asigura o cooperare cât mai extinsă cu toate entitățile susceptibile de a deține date relevante pentru comitet și necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care i-au fost conferite, precum și pentru a evita duplicarea cererilor adresate instituțiilor și entităților, instituțiile și autoritățile publice cu care comitetul ar trebui să aibă posibilitatea de a coopera, de a verifica disponibilitatea informațiilor și de a face schimb de informații ar trebui să includă membrii Sistemului European al Băncilor Centrale, SGD-urile relevante, Comitetul european pentru risc sistemic, autoritățile europene de supraveghere și Mecanismul european de stabilitate. În fine, pentru a asigura o intervenție în timp util a acordurilor financiare contractate pentru Fondul unic de rezoluție în caz de necesitate, comitetul ar trebui să informeze Comisia și BCE de îndată ce consideră că ar putea fi necesară activarea acestor acorduri financiare și să furnizeze Comisiei și BCE toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în ceea ce privește aceste acorduri financiare.

(33)  Articolul 86 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE prevede că procedura obișnuită de insolvență în ceea ce privește instituțiile și entitățile care intră în domeniul de aplicare al directivei respective nu trebuie să fie declanșată decât la inițiativa autorității de rezoluție și că decizia de aplicare a procedurii obișnuite de insolvență în cazul unei instituții sau al unei entități nu trebuie luată decât cu consimțământul autorității de rezoluție. Această dispoziție nu se reflectă în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. În conformitate cu repartizarea sarcinilor prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 806/2014, autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să consulte comitetul înainte de a acționa în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE în cazul instituțiilor și entităților care se află sub responsabilitatea directă a comitetului.

(34)  Criteriile de selecție pentru funcția de vicepreședinte al comitetului sunt aceleași cu cele pentru selecția președintelui și a celorlalți membri cu normă întreagă ai comitetului. Prin urmare, este oportun să se acorde, de asemenea, vicepreședintelui comitetului aceleași drepturi de vot ca cele de care beneficiază președintele și membrii cu normă întreagă ai comitetului.

▌

(36)  Pentru a permite comitetului, în cadrul sesiunii plenare, să efectueze o evaluare preliminară a proiectului de buget preliminar înainte ca președintele să prezinte proiectul final, perioada în care președintele poate prezenta o propunere inițială de buget anual al comitetului ar trebui să fie prelungită.

(37)  După perioada inițială de constituire a Fondului unic de rezoluție menționată la articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, mijloacele sale financiare disponibile pot înregistra scăderi ușoare sub nivelul-țintă, în special ca urmare a creșterii depozitelor acoperite. Astfel, cuantumul contribuțiilor ex ante care ar putea fi solicitate în aceste împrejurări va fi probabil redus. Prin urmare, este posibil ca, în anumiți ani, cuantumul acestor contribuții ex ante să nu mai fie proporțional cu costul colectării acestor contribuții. Prin urmare, comitetul ar trebui să poată amâna colectarea contribuțiilor ex ante cu cel mult trei ani, până când suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costul procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea comitetului de a utiliza Fondul unic de rezoluție.

(38)  Angajamentele de plată irevocabile reprezintă una dintre componentele mijloacelor financiare disponibile ale Fondului unic de rezoluție. Prin urmare, este necesar să se precizeze circumstanțele în care angajamentele de plată respective pot fi solicitate și procedura aplicabilă la încetarea angajamentelor în cazul în care o instituție sau o entitate încetează să mai fie supusă obligației de a plăti contribuții la Fondul unic de rezoluție. În plus, pentru a oferi mai multă transparență și certitudine în ceea ce privește partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor ex ante care urmează să fie colectate, comitetul ar trebui să stabilească această parte anual, sub rezerva limitelor aplicabile.

(39)  Cuantumul anual maxim al contribuțiilor ex post extraordinare la Fondul unic de rezoluție care pot fi solicitate este în prezent limitat la triplul cuantumului contribuțiilor ex ante. După perioada inițială de constituire menționată la articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, aceste contribuții ex ante vor depinde, în alte circumstanțe decât utilizarea Fondului unic de rezoluție, numai de variațiile nivelului depozitelor acoperite și, prin urmare, este probabil ca acestea să devină modice. Stabilirea cuantumului maxim al contribuțiilor ex post extraordinare pe baza contribuțiilor ex ante ar putea avea ca efect, în acest caz, limitarea drastică a posibilității ca Fondul unic de rezoluție să colecteze contribuțiile ex post, reducând astfel capacitatea sa de acțiune. Pentru a evita un astfel de rezultat, ar trebui stabilită o limită diferită, iar cuantumul maxim al contribuțiilor ex post extraordinare care pot fi solicitate ar trebui stabilit la de trei ori o optime din nivelul-țintă al fondului.

(40)  Fondul unic de rezoluție poate fi utilizat pentru a sprijini aplicarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte, în virtutea căruia un set de active, drepturi și pasive ale instituției aflate în rezoluție sunt transferate unui beneficiar. În acest caz, comitetul poate avea o creanță împotriva instituției sau entității reziduale în cadrul lichidării sale ulterioare prin procedura obișnuită de insolvență. Acest lucru poate surveni în cazul în care Fondul unic de rezoluție este utilizat în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal, inclusiv sub forma unor garanții pentru active și pasive sau a acoperirii diferenței dintre activele și pasivele transferate. Pentru a se asigura că acționarii și creditorii rămași în instituția sau entitatea reziduală absorb efectiv pierderile instituției aflate în rezoluție și pentru a îmbunătăți posibilitatea de rambursare în caz de insolvență către comitet, creanțele comitetului față de instituția sau entitatea reziduală, precum și creanțele care decurg din cheltuielile rezonabile suportate în mod corespunzător de comitet ar trebui să beneficieze de același rang de prioritate în caz de insolvență ca și cel al creanțelor mecanismelor naționale de finanțare a rezoluției din fiecare stat membru participant, care ar trebui să fie superior rangului de prioritate al depozitelor și al schemelor de garantare a depozitelor. Întrucât compensațiile plătite acționarilor și creditorilor din Fondul unic de rezoluție ca urmare a încălcării principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat au scopul de a compensa rezultatele măsurilor de rezoluție, compensațiile respective nu ar trebui să dea naștere unor creanțe ale comitetului.

(41)  Întrucât unele dintre dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 806/2014 privind rolul pe care îl pot avea schemele de garantare a depozitelor în cadrul procedurii de rezoluție sunt similare cu cele ale Directivei 2014/59/UE, modificările aduse dispozițiilor respective din Directiva 2014/59/UE prin [OP: a se introduce numărul directivei de modificare a Directivei 2014/59/UE] ar trebui să se reflecte în Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

(42)  Transparența este esențială pentru asigurarea integrității pieței, a disciplinei pe piață și a protecției investitorilor. Pentru a se asigura că comitetul este în măsură să încurajeze eforturile de creștere a transparenței și să participe la acestea, comitetul ar trebui să fie autorizat să divulge informațiile care rezultă din propriile analize, evaluări și constatări, inclusiv din evaluările posibilităților de soluționare, atunci când această divulgare nu ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară sau economică și atunci când un interes public superior justifică divulgarea.

(43)  Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 ar trebui modificat în consecință.

(44)  Pentru a se asigura consecvența, modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 806/2014 care sunt similare cu modificările aduse Directivei 2014/59/UE prin … [OP: a se introduce numărul directivei de modificare a Directivei 2014/59/UE] ar trebui să se aplice de la aceeași dată ca data de transpunere a … [OP: a se introduce numărul directivei de modificare a Directivei 2014/59/UE], și anume … [OP: a se introduce data = 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Cu toate acestea, nu există niciun motiv pentru a întârzia aplicarea acestor modificări la Regulamentul (UE) nr. 806/2014 care se referă exclusiv la funcționarea mecanismului unic de rezoluție. Prin urmare, modificările respective ar trebui să se aplice de la … [OP: a se introduce data = o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

(45)  Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea eficacității și a eficienței cadrului de redresare și rezoluție pentru instituții și entități, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza riscurilor pe care abordările naționale divergente le-ar putea implica pentru integritatea pieței unice, ci pot fi mai degrabă realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 806/2014

Regulamentul (UE) nr. 806/2014 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 3 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 24a se înlocuiește cu următorul text:"

„24a. «entitate de rezoluție» înseamnă o persoană juridică stabilită într-un stat membru participant, pe care, în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament, comitetul sau autoritatea națională de rezoluție a identificat-o ca o entitate în privința căreia planul de rezoluție prevede măsuri de rezoluție;”;

(b)  se introduc următoarele puncte 24d și 24e:"

(c)  punctul 49 se înlocuiește cu următorul text:"

„49. «datorii care pot face obiectul recapitalizării interne» înseamnă datoriile, inclusiv acele datorii care dau naștere unor provizioane contabile, și instrumentele de capital care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, aparținând unei entități menționate la articolul 2, și care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (3);”

2.  La articolul 4 se introduce următorul alineat (1a):"

„(1a) Statele membre informează comitetul cât mai curând posibil cu privire la cererea lor de a iniția o cooperare strânsă cu BCE în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

În urma notificării efectuate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și înainte de stabilirea unei cooperări strânse, statele membre furnizează toate informațiile cu privire la entitățile și grupurile stabilite pe teritoriul lor pe care comitetul le poate solicita pentru a se pregăti pentru atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament și prin acord.”

3.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3) al patrulea paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„Atunci când îndeplinesc sarcinile menționate la prezentul alineat, autoritățile naționale de rezoluție aplică dispozițiile relevante ale prezentului regulament. Orice trimiteri la comitet de la articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (5), articolul 8 alineatele (6), (8), (12) și (13), articolul 10 alineatele (1)-(10), articolul 10a, articolele 11-14, articolul 15 alineatele (1), (2) și (3), articolul 16, articolul 18 alineatele (1), (1a), (2) și (6), articolul 20, articolul 21 alineatele (1)-(7), articolul 21 alineatul (8) al doilea paragraf, articolul 21 alineatele (9) și (10), articolul 22 alineatele (1), (3) și (6), articolele 23 și 24, articolul 25 alineatul (3), articolul 27 alineatele (1)-(15), articolul 27 alineatul (16) al doilea paragraf a doua teză, articolul 27 alineatul (16) al treilea paragraf, articolul 27 alineatul (16) al patrulea paragraf prima, a treia și a patra teză și articolul 32 se interpretează ca trimiteri la autoritățile naționale de rezoluție în ceea ce privește grupurile și entitățile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.”;

(b)  alineatul (5) se modifică după cum urmează:

(i)  cuvintele „articolul 12 alineatul (2)” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 12 alineatul (3)”;

(ii)  se adaugă paragraful următor:"

„După intrarea în vigoare a notificării menționate la primul paragraf, statele membre participante pot decide ca responsabilitatea pentru îndeplinirea atribuțiilor legate de entitățile și grupurile stabilite pe teritoriul lor, altele decât cele menționate la alineatul (2), să fie redată autorităților naționale de rezoluție, caz în care primul paragraf nu se mai aplică. Statele membre care intenționează să recurgă la această opțiune notifică comitetul și Comisia în acest sens. Notificarea respectivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”

4.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

„Comitetul poate solicita autorităților naționale de rezoluție să exercite competențele menționate la articolul 10 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE. Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29 din prezentul regulament.”;

(aa)  la alineatul (9), primul paragraf se modifică după cum urmează:

(i)  se introduce următoarea literă:"

„(aa) dacă este cazul, descrierea detaliată a motivelor pentru care s-a stabilit că o instituție trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o explicație a motivelor care au condus autoritatea de rezoluție la concluzia că instituția nu deține funcții critice;”;

(ii)  se introduce următoarea literă:"

„(ja) descrierea motivelor pentru care diferitele strategii de rezoluție ar atinge în mod optim obiectivele rezoluției prevăzute la articolul 14;”;

(iii)  se introduce următoarea literă:"

„(pa) o listă detaliată și cuantificată a depozitelor garantate și a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii.”;

(b)  la alineatul (10) se adaugă următoarele paragrafe:"

„Identificarea măsurilor care trebuie luate în ceea ce privește filialele menționate la primul paragraf litera (b) care nu sunt entități de rezoluție poate face obiectul unei abordări simplificate a comitetului, după consultarea autorității naționale de rezoluție competente, și dacă abordarea respectivă nu ar afecta negativ posibilitatea de rezoluție a grupului, ținând seama de dimensiunea filialei, de profilul său de risc, de absența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului.

Planul de rezoluție a grupului stabilește dacă entitățile din cadrul unui grup de rezoluție, cu excepția entității de rezoluție, se califică drept entități destinate lichidării. Fără a aduce atingere altor factori care pot fi considerați relevanți de către comitet, entitățile care asigură funcții critice nu se califică drept entități destinate lichidării.”;

(ba)  la alineatul (11) se introduce următoarea literă:"

„(-aa) conține o descriere detaliată a motivelor pentru care s-a stabilit că o entitate ce face parte din grup trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o explicație a motivelor care au condus autoritatea de rezoluție la concluzia că instituția nu are funcții critice și a modului în care a fost luat în considerare raportul dintre cuantumul total al expunerii la risc și profitul din exploatare ale acesteia și cuantumul total al expunerii la risc și profitul din exploatare ale grupului, precum și indicatorul efectului de levier al entității ce face parte din grup în contextul grupului;”;

(c)  se adaugă următorul alineat:"

„(14) Comitetul nu adoptă planuri de rezoluție pentru entitățile și grupurile menționate la alineatul (1) în cazul în care se aplică articolul 22 alineatul (5) sau în cazul în care în raport cu entitatea sau grupul în cauză au fost inițiate proceduri de insolvență în conformitate cu dreptul intern aplicabil în temeiul articolului 32b din Directiva 2014/59/UE.”

5.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (4) al patrulea paragraf, cuvintele „primul paragraf” se înlocuiesc cu cuvintele „al treilea paragraf”;

(b)  la alineatul (7), cuvintele „pe care îl adresează instituției sau întreprinderii-mamă” se înlocuiesc cu cuvintele „pe care îl adresează entității sau întreprinderii-mamă”, iar cuvintele „impactul asupra modelului economic al instituției” se înlocuiesc cu cuvintele „impactul asupra modelului economic al entității sau al grupului”;

(c)  alineatul (10) se modifică după cum urmează:

(i)  la al doilea paragraf, cuvântul „instituție” se înlocuiește cu cuvintele „entitatea în cauză”;

(ii)  la al treilea paragraf, cuvântul „instituției” se înlocuiește cu cuvântul „entității”;

(iii)  se adaugă paragraful următor:"

„În cazul în care măsurile propuse de entitatea în cauză reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilității de soluționare, comitetul ia o decizie, după consultarea BCE sau a autorității naționale competente relevante și, după caz, a autorității macroprudențiale desemnate. Decizia respectivă indică faptul că măsurile propuse reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităților de soluționare și solicită autorităților naționale de rezoluție să impună instituției, întreprinderii-mamă sau oricărei filiale a grupului în cauză să pună în aplicare măsurile propuse.”

(d)  se adaugă următorul alineat:"

„(13a) La sfârșitul fiecărui ciclu de planificare a rezoluției, autoritatea de rezoluție publică o listă anonimizată în care sunt prezentate, sub formă agregată, obstacolele substanțiale identificate, care au apărut în calea posibilității de rezoluție, și măsurile corespunzătoare pentru soluționarea acestora. Se aplică dispozițiile privind secretul profesional prevăzute la articolul 88. ”

6.  Articolul 10a se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care o entitate se află în situația în care respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de fiecare dintre cerințele menționate la articolul 141a alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2013/36/UE, însă nu respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de cerințele menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, atunci când sunt calculate în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament, comitetul are competența, în conformitate cu alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, de a solicita autorității naționale de rezoluție să interzică entității să distribuie mai mult decât suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile („M-MDA”), calculată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, prin oricare dintre următoarele măsuri:”;

(b)  se adaugă următorul alineat (7):"

„(7) În cazul în care o entitate nu face obiectul cerinței amortizorului combinat pe aceeași bază ca și baza pe care trebuie să respecte cerințele menționate la articolele 12d și 12e, comitetul aplică alineatele (1)-(6) de la prezentul articol pe baza estimării cerinței amortizorului combinat calculate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei*. Se aplică articolul 128 al patrulea paragraf din Directiva 2013/36/UE.

Comitetul include cerința estimată a amortizorului combinat menționată la primul paragraf în decizia de stabilire a cerințelor menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament. Entitatea pune la dispoziția publicului cerința estimată a amortizorului combinat, împreună cu informațiile menționate la articolul 45i alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE.

______________________________

* Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1).”

7.  La articolul 12 se adaugă următorul alineat (8):"

„(8) Comitetul este responsabil de acordarea aprobărilor menționate la articolul 77 alineatul (2) și la articolul 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 entităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Comitetul adresează decizia sa entității în cauză.”

8.  La articolul 12a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Comitetul și autoritățile naționale de rezoluție se asigură că entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) îndeplinesc, în orice moment, cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile, atunci când sunt impuse de comitet și în forma stabilită de comitet în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 12b-12i.”

9.  Articolul 12c se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatele (4) și (5), cuvintele „care intră în categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „care sunt entități G-SII”;

(b)  la alineatul (7) teza introductivă, cuvintele „alineatul (3)” se înlocuiesc cu cuvintele „alineatul (4)”, iar cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;

(c)  alineatul (8) se modifică după cum urmează:

(i)  la primul paragraf, cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;

(ii)  la al doilea paragraf litera (c), cuvintele „entitate din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entitate G-SII”;

(d)  se adaugă următorul alineat (10):"

10.  La articolul 12d alineatul (3) al optulea paragraf și alineatul (6) al optulea paragraf, cuvintele „funcțiilor economice critice” se înlocuiesc cu cuvintele „funcțiilor critice”.

11.  Se introduce următorul articol▌:"

„Articolul 12da

Stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru strategiile de transfer ▌

(1)  Atunci când aplică articolul 12d unei entități de rezoluție a cărei strategie de rezoluție preferată prevede ▌utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte , în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, comitetul stabilește cuantumul recapitalizării prevăzut la articolul 12d alineatul (3) în mod proporțional, pe baza următoarelor criterii, după caz:

▌

(3)  Aplicarea alineatului (1) nu are ca rezultat un cuantum mai mare decât cuantumul care rezultă din aplicarea articolului 12d alineatul (3) sau un cuantum care este mai mic de 13,5 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și mai mic de 5 % din măsura expunerii totale a entității corespunzătoare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”;

12.  La articolul 12e alineatul (1), cuvintele „instituție din categoria G-SII sau care face parte dintr-o instituție din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entitate G-SII”.

13.  Articolul 12g se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În urma consultării autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul poate să decidă să aplice cerința prevăzută la prezentul articol în cazul unei entități menționate la articolul 2 litera (b) și al unei instituții financiare menționate la articolul 2 litera (c) care este o filială a unei entități de rezoluție, dar nu este ea însăși o entitate de rezoluție.”;

(ii)  la al treilea paragraf, cuvintele „primul paragraf” se înlocuiesc cu cuvintele „primul și al doilea paragraf”;

(b)  se adaugă următorul alineat (4):"

14.  Articolul 12k se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul alineat:"

„(1a) Prin derogare de la articolul 12a alineatul (1), comitetul stabilește perioade de tranziție adecvate pentru ca entitățile să îndeplinească fie cerințele menționate la articolul 12f sau 12g, fie cerințele care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, dacă instituțiile sau entitățile fac obiectul cerințelor respective în urma intrării în vigoare a [prezentului regulament de modificare]. Termenul stabilit pentru entități în vederea îndeplinirii cerințelor menționate la articolul 12f sau 12g sau a cerințelor care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7) este ... [patru ani de la data aplicări prezentului regulament de modificare].

Comitetul stabilește ținte intermediare pentru cerințele prevăzute la articolul 12f sau 12g ori pentru cerințele care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, pe care entitățile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat trebuie să le îndeplinească până la ... [doi ani de la data aplicări prezentului regulament de modificare]. Țintele intermediare asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în sensul îndeplinirii cerinței.

(b)  la alineatul (3) litera (a), cuvintele „comitetul sau autoritatea națională de rezoluție” se înlocuiesc cu cuvântul „comitetul”;

(c)  la alineatul (4), cuvintele „în categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „o GSII sau o G-SII din afara UE”;

(d)  la alineatele (5) și (6), cuvintele „comitetul și autoritățile naționale de rezoluție” se înlocuiesc cu cuvântul „comitetul”.

15.  Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 13

Măsuri de intervenție timpurie

(1)  BCE analizează, fără întârzieri nejustificate, posibilitatea aplicării și, dacă este necesar, aplică măsuri de intervenție timpurie în cazul în care o entitate menționată la articolul 7 alineatul (2) litera (a) îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

În cazul unei deteriorări semnificative a condițiilor, al unor circumstanțe nefavorabile sau al obținerii unor noi informații cu privire la o entitate, BCE poate stabili că este îndeplinită condiția menționată la primul paragraf litera (a) punctul (ii) fără să fi luat anterior alte măsuri de remediere, inclusiv exercitarea competențelor menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

În sensul primului paragraf litera (b), BCE sau, după caz, autoritatea competentă conform Directivei 2014/65/UE sau comitetul informează fără întârziere autoritatea națională competentă cu privire la încălcare sau la încălcarea probabilă.

(2)  În sensul alineatului (1), măsurile de intervenție timpurie includ următoarele:

(3)  BCE alege măsurile adecvate și adaptate momentului pentru intervenția timpurie, pe baza a ceea ce este proporțional cu obiectivele urmărite, ținând seama, printre alte informații relevante, de gravitatea încălcării sau a încălcării probabile și de rapiditatea deteriorării situației financiare a entității.

(4)  Pentru fiecare dintre măsurile menționate la alineatul (2), BCE stabilește un termen care este adecvat pentru finalizarea măsurii respective și care permite BCE să evalueze eficacitatea acesteia.

Evaluarea măsurii se efectuează imediat după atingerea termenului-limită și este transmisă comitetului și autorităților naționale de rezoluție competente. În cazul în care în urma evaluării se constată că măsurile nu au fost puse în aplicare integral sau nu sunt eficace, BCE sau autoritatea națională competentă vizată efectuează o evaluare a condiției menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (a), după consultarea comitetului și a autorității naționale de rezoluție competente.

(5)  În cazul în care un grup cuprinde entități stabilite în state membre participante, precum și în state membre neparticipante, BCE reprezintă autoritățile naționale competente din statele membre participante, în scopul consultării și cooperării cu statele membre neparticipante, în conformitate cu articolul 30 din Directiva 2014/59/UE.

În cazul în care un grup cuprinde entități stabilite în state membre participante și filiale stabilite sau sucursale semnificative situate în state membre neparticipante, BCE comunică autorităților competente sau autorităților de rezoluție din statele membre neparticipante, după caz și în timp util, toate deciziile sau măsurile menționate la articolele 13-13c care sunt relevante pentru grup.”

16.  Se introduc următoarele articole 13a, 13b și 13c:"

„Articolul 13a

Înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere

În sensul articolului 13 alineatul (2) litera (e), noua conducere superioară sau noul organ de conducere ori membrii individuali ai acestor organe sunt numiți în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern și sunt supuși aprobării BCE.

Articolul 13b

Administratorul temporar

(1)  În sensul articolului 13 alineatul (2) litera (f), BCE poate numi, în funcție de ceea ce este proporțional în situația dată, orice administrator temporar care să întreprindă oricare dintre următoarele:

BCE precizează alegerea făcută în temeiul literei (a) sau (b) în momentul numirii administratorului temporar.

În sensul primului paragraf litera (b), BCE precizează de asemenea, în momentul numirii administratorului temporar, rolul, sarcinile și competențele respectivului administrator temporar, precum și eventualele cerințe pentru organul de conducere al entității, și anume de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține aprobarea acestuia înainte de a lua anumite decizii sau măsuri.

BCE face publică numirea oricărui administrator temporar, cu excepția cazului în care administratorul temporar nu deține competența de a reprezenta entitatea sau de a adopta decizii în numele entității.

Orice administrator temporar îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 91 alineatele (1), (2) și (8) din Directiva 2013/36/UE. Evaluarea de către BCE a conformității administratorului temporar cu cerințele respective face parte integrantă din decizia de numire a administratorului temporar respectiv.

(2)  În funcție de ceea ce este proporțional în situația dată, BCE precizează competențele administratorului temporar în momentul numirii acestuia. Printre aceste competențe se pot număra toate sau unele dintre competențele deținute de organul de conducere al entității în conformitate cu statutul entității și cu dreptul intern, inclusiv competența de a exercita toate sau o parte din funcțiile administrative ale organului de conducere al entității. Competențele administratorului temporar în raport cu entitatea trebuie să fie în conformitate cu dreptul societăților aplicabil. Astfel de competențe pot fi adaptate de către BCE în cazul schimbării circumstanțelor.

(3)  BCE precizează, în momentul numirii administratorului temporar, rolul și funcțiile acestuia. Acest rol și aceste funcții pot include toate elementele următoare:

BCE precizează, în momentul numirii administratorului temporar, eventualele limite ale rolului și funcțiilor acestuia.

(4)  BCE deține competența exclusivă de a numi și de a destitui orice administrator temporar. BCE poate destitui un administrator temporar în orice moment și din orice motiv. BCE poate modifica în orice moment mandatul administratorului temporar, sub rezerva prezentului articol.

(5)  BCE poate solicita ca anumite acte ale unui administrator temporar să facă obiectul aprobării prealabile a BCE. BCE precizează orice astfel de cerințe în momentul numirii administratorului temporar sau în momentul oricărei modificări a condițiilor mandatului administratorului temporar.

În orice caz, administratorul temporar poate exercita competența de a convoca adunarea generală a acționarilor entității și de a stabili ordinea de zi a acestei adunări numai cu aprobarea prealabilă a BCE.

(6)  La cererea BCE, administratorul temporar întocmește rapoarte privind poziția financiară a entității și măsurile întreprinse pe parcursul mandatului său, la intervale stabilite de BCE, cel puțin o dată, după ce s-au scurs primele șase luni, precum și, în orice caz, la sfârșitul mandatului său.

(7)  Administratorul temporar este numit pentru o perioadă de maximum un an. Această perioadă poate fi reînnoită o singură dată în cazul în care condițiile de numire a administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. BCE stabilește aceste condiții și justifică orice reînnoire a mandatului administratorului temporar față de acționari.

(8)  Sub rezerva prezentului articol, numirea unui administrator temporar nu aduce atingere drepturilor acționarilor prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul societăților aplicabil la nivel național.

(9)  Un administrator temporar numit în temeiul alineatelor (1)-(8) de la prezentul articol nu este considerat ca membru din umbră sau de facto al organului de conducere în temeiul dreptului intern.

Articolul 13c

Pregătirea rezoluției

(1)  În cazul entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2), precum și al entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective, BCE sau autoritățile naționale competente notifică fără întârziere comitetului oricare dintre următoarele:

Comitetul transmite Comisiei notificarea pe care a primit-o în temeiul primului paragraf.

BCE sau autoritatea națională competentă relevantă monitorizează îndeaproape, în strânsă cooperare cu comitetul, situația entităților și a grupurilor menționate la primul paragraf și respectarea de către acestea a măsurilor menționate la primul paragraf litera (a), care vizează remedierea unei deteriorări a situației entităților și a grupurilor respective, precum și a măsurilor de intervenție timpurie menționate la primul paragraf litera (c).

(2)  BCE sau autoritatea națională competentă relevantă informează comitetul cât mai curând posibil în cazul în care consideră că există un risc semnificativ ca una sau mai multe dintre situațiile menționate la articolul 18 alineatul (4) să se aplice în legătură cu o entitate menționată la articolul 7 alineatul (2) sau cu o entitate menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective. Notificarea respectivă trebuie să conțină:

După primirea notificării menționate la primul paragraf, comitetul evaluează, în strânsă cooperare cu BCE sau cu autoritatea națională competentă relevantă, ce constituie un interval de timp rezonabil în scopul evaluării condiției menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (b), ținând seama de rapiditatea deteriorării condițiilor entității, de impactul potențial asupra sistemului financiar, de protecția deponenților și de conservarea fondurilor clienților, de riscul ca un proces prelungit să crească costurile globale pentru clienți și economie, de necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace strategia de rezoluție și de orice alte considerente relevante. Comitetul comunică această evaluare BCE sau autorității naționale competente relevante cât mai curând posibil.

În urma notificării menționate la primul paragraf, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă ▌ monitorizează, în strânsă cooperare cu comitetul, situația entității, punerea în aplicare a oricăror măsuri relevante în intervalul de timp preconizat și orice alte evoluții relevante. În acest scop, comitetul și BCE sau autoritatea națională competentă relevantă se reunesc periodic, cu o frecvență stabilită de comitet, ținând seama de circumstanțele cazului. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă și comitetul își furnizează reciproc, fără întârziere, toate informațiile relevante.

Comitetul transmite Comisiei orice informație pe care a primit-o în temeiul primului paragraf.

(3)  BCE sau autoritatea națională competentă relevantă furnizează comitetului toate informațiile solicitate de comitet care sunt necesare în toate scopurile următoare:

În cazul în care aceste informații nu sunt deja disponibile BCE sau autorităților naționale competente, comitetul, BCE și aceste autorități naționale competente cooperează și se coordonează pentru a obține informațiile respective. În acest scop, BCE și autoritățile naționale competente au competența de a solicita entității să furnizeze aceste informații, inclusiv prin inspecții la fața locului, și să furnizeze informațiile respective comitetului.

(4)  Comitetul are competența de a scoate pe piață către cumpărătorii potențiali entitatea menționată la articolul 7 alineatul (2) sau entitatea menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) sau de a lua măsuri în vederea scoaterii pe piață a entității menționate, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective, sau solicită entității să facă acest lucru, în următoarele scopuri:

(4a)  În cazul în care, atunci când își exercită competența menționată la alineatul (4), comitetul decide să comercializeze direct entitatea vizată unor potențiali cumpărători, acesta ține seama în mod corespunzător de circumstanțele cazului și de posibilul impact pe care exercitarea acestei competențe l-ar putea avea asupra situației generale a entității.

(5)  În sensul alineatului (4), comitetul are competența:

În cazul în care comitetul își exercită competența în temeiul primului paragraf litera (b) de la prezentul alineat, se aplică articolul 88.

(6)  Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament sau la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE și adoptarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu constituie condiții necesare pentru ca comitetul să pregătească rezoluția entității sau să exercite competențele menționate la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol.

(7)  Comitetul informează fără întârziere Comisia, BCE, autoritățile naționale competente relevante și autoritățile naționale de rezoluție relevante cu privire la toate măsurile luate în temeiul alineatelor (4) și (5).

(8)  BCE, autoritățile naționale competente, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție relevante cooperează îndeaproape:

BCE, autoritățile naționale competente, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție relevante se asigură că măsurile și acțiunile respective sunt consecvente, coordonate și eficace.”

17.  La articolul 14 alineatul (2), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:"

18.  La articolul 16, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Comitetul ia o măsură de rezoluție în legătură cu o întreprindere-mamă menționată la articolul 2 litera (b) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1).

19.  Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1), (1a), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

Evaluarea condiției menționate la primul paragraf litera (a) se efectuează de către BCE în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (a) sau de către autoritatea națională competentă relevantă în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (b), la articolul 7 alineatul (3) al doilea paragraf, la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), după consultarea comitetului. Comitetul, în cadrul sesiunii sale executive, poate efectua această evaluare numai după ce a informat BCE sau autoritatea națională competentă relevantă cu privire la intenția sa de a efectua această evaluare și numai în cazul în care BCE sau autoritatea națională competentă relevantă, în termen de trei zile calendaristice de la primirea informațiilor respective, nu efectuează ea însăși evaluarea respectivă. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă furnizează fără întârziere comitetului orice informație relevantă pe care comitetul o solicită pentru a-și fundamenta evaluarea, înainte sau după ce a fost informată de către comitet cu privire la intenția sa de a efectua evaluarea condiției menționate la primul paragraf litera (a).

În cazul în care în urma evaluării, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă a stabilit că este îndeplinită condiția menționată la primul paragraf litera (a) cu privire la o entitate menționată la primul paragraf, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă comunică fără întârziere evaluarea respectivă Comisiei și comitetului.

Evaluarea ▌condiției menționate la primul paragraf litera (b) este realizată de comitet, în cadrul sesiunii sale executive și în strânsă cooperare cu BCE sau cu autoritatea națională competentă relevantă, după consultarea, fără întârziere, a unei autorități desemnate a SGD și, după caz, a unui SIP în care instituția este membră. Consultarea SIP include o analiză a disponibilității măsurilor luate de SIP care ar putea preveni intrarea în dificultate a instituției într-un interval de timp rezonabil. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă furnizează fără întârziere comitetului orice informație relevantă pe care comitetul o solicită pentru a-și fundamenta evaluarea. BCE sau autoritatea națională competentă relevantă poate, de asemenea, să informeze comitetul cu privire la concluzia sa că este îndeplinită condiția prevăzută la primul paragraf litera (b).

(1a)  Comitetul adoptă o schemă de rezoluție în conformitate cu alineatul (1) în legătură cu un organism central și cu toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent care fac parte din același grup de rezoluție numai atunci când organismul central și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent sau grupul de rezoluție căruia îi aparțin îndeplinesc în ansamblul lor condițiile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf.

(2)  Fără a aduce atingere situațiilor în care BCE decide să exercite în mod direct sarcinile de supraveghere vizând instituțiile de credit în temeiul articolului 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în cazul primirii unei comunicări în temeiul alineatului (1) în raport cu o entitate sau un grup menționat la articolul 7 alineatul (3), comitetul comunică fără nicio întârziere evaluarea sa menționată la alineatul (1) al patrulea paragraf BCE sau autorității naționale competente relevante.

(3)  Adoptarea anterioară a unei măsuri în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, al articolului 27 din Directiva 2014/59/UE, al articolului 13 din prezentul regulament sau al articolului 104 din Directiva 2013/36/UE nu constituie o condiție pentru aplicarea unei măsuri de rezoluție.”;

(b)  alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(i)  la primul paragraf, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) este necesar un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 18a alineatul (1);”;

(ii)  al doilea și al treilea paragraf se elimină;

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) În sensul alineatului (1) litera (c), o măsură de rezoluție este considerată de interes public atunci când respectiva măsură de rezoluție este necesară pentru a realiza cel puțin unul dintre obiectivele rezoluției menționate la articolul 14 și este proporțională cu cel puțin unul dintre aceste obiective și atunci când lichidarea instituției conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluției într-un mod mai eficace.

Se prezumă că acțiunea de rezoluție nu este de interes public în sensul alineatului (1) litera (c) din prezentul articol în cazul în care autoritatea de rezoluție a decis să aplice obligații simplificate unei instituții, în temeiul articolului 4. Prezumția este relativă și nu se aplică în cazul în care autoritatea de rezoluție estimează că unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției ar fi expuse riscului în cazul în care instituția ar fi lichidată prin procedura obișnuită de insolvență.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la primul paragraf, comitetul, pe baza informațiilor de care dispune la momentul evaluării respective, evaluează și compară întregul sprijin financiar public extraordinar care se poate aștepta ▌să fie acordat entității, atât în caz de rezoluție, cât și în cazul lichidării în conformitate cu dreptul intern aplicabil.”;

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre participante, schemele de garantare a depozitelor și, dacă este necesar, autoritatea desemnată, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE, informează comitetul cu privire la orice măsuri pregătitoare pentru acordarea măsurilor menționate la articolul 18a alineatul (1) literele (c) și (d) din prezentul regulament, inclusiv cu privire la orice contacte cu Comisia înainte de notificare.

(d)  la alineatul (7), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În termen de 24 de ore de la transmiterea de către comitet a schemei de rezoluție, Comisia o aprobă sau se opune acesteia fie în ceea ce privește aspectele discreționare ale schemei de rezoluție în cazurile care nu fac obiectul celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat, fie în ceea ce privește propunerea de utilizare a ajutoarelor de stat sau a ajutoarelor din partea fondului care nu sunt considerate compatibile cu piața internă.”;

(e)  se adaugă următoarele alineate:"

„(11) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), comitetul poate solicita autorităților naționale de rezoluție să exercite competențele prevăzute în dreptul intern de transpunere a articolului 33a din Directiva 2014/59/UE, în conformitate cu condițiile prevăzute în dreptul intern. Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29.

(11a)   Pentru a asigura aplicarea eficace și coerentă a prezentului articol, comitetul emite orientări și oferă autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni pentru aplicarea standardelor tehnice de reglementare menționate la articolul 32 alineatul (5a) din Directiva 2014/59/UE.”

20.  Se introduce următorul articol 18a:"

„Articolul 18a

Sprijinul financiar public extraordinar

(1)  Se poate acorda sprijin financiar public extraordinar în afara măsurii de rezoluție unei entități menționate la articolul 2 în mod excepțional numai în unul dintre următoarele cazuri și cu condiția ca sprijinul financiar public extraordinar să respecte condițiile și cerințele stabilite în cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat:

(2)  Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) îndeplinesc toate condițiile următoare:

În sensul primului paragraf litera (a), se consideră că o entitate este solvabilă în cazul în care BCE sau autoritatea națională competentă relevantă a concluzionat că nu a avut loc sau nu este probabil să aibă loc nicio încălcare în următoarele 12 luni, pe baza așteptărilor actuale, a niciuneia dintre cerințele menționate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, la articolul 40 din Directiva (UE) 2019/2034 sau a niciuneia dintre cerințele relevante aplicabile în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii.

În sensul primului paragraf litera (d), autoritatea competentă relevantă cuantifică pierderile pe care entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte. Această cuantificare se bazează cel puțin pe evaluările calității activelor efectuate de BCE, ABE sau de autoritățile naționale sau, după caz, pe inspecțiile la fața locului efectuate de autoritatea competentă. În cazul în care astfel de exerciții nu pot fi efectuate în timp util, autoritatea competentă își poate baza evaluarea pe bilanțul instituției, cu condiția ca bilanțul să respecte normele și standardele contabile aplicabile, fapt confirmat de un auditor extern independent ▌. Autoritatea competentă depune toate eforturile pentru a se asigura că cuantificarea se bazează pe valoarea de piață a activelor, a pasivelor și a elementelor extrabilanțiere ale instituției sau ale entității.

Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se limitează la măsuri care au fost evaluate de BCE sau de autoritatea națională competentă ca fiind necesare pentru a asigura solvabilitatea entității prin soluționarea deficitului său de capital stabilit în scenariul nefavorabil al simulărilor de criză la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivelul MUS sau al exercițiilor echivalente desfășurate de către BCE, ABE sau de către autoritățile naționale, după caz, confirmat de BCE sau de autoritatea competentă relevantă.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), achiziționarea de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază este permisă în mod excepțional atunci când deficitul identificat este de așa natură încât achiziționarea oricăror alte instrumente de fonduri proprii sau a altor instrumente de capital nu ar permite entității în cauză să soluționeze deficitul de capital stabilit în scenariul nefavorabil în cadrul simulării de criză relevante sau al exercițiului echivalent. Cuantumul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază achiziționate nu trebuie să depășească 2 % din cuantumul total al expunerii la risc al instituției sau al entității în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care niciuna dintre măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) nu este rambursată, restituită sau încheiată în alt mod în conformitate cu termenele strategiei de ▌încetare a măsurii de sprijin stabilite la momentul acordării măsurii respective, BCE sau autoritatea națională competentă relevantă cere instituției sau entității în cauză să prezinte un plan de remediere unic. Planul de remediere descrie măsurile care trebuie luate pentru a menține sau a restabili conformitatea cu cerințele de supraveghere, viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității și capacitatea acesteia de a rambursa suma furnizată, precum și calendarul aferent.

În cazul în care BCE sau autoritatea națională competentă relevantă consideră că planul de remediere unic nu este credibil sau fezabil ori în cazul în care instituția sau entitatea nu respectă planul de remediere, se efectuează o evaluare pentru a determina dacă instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 18.

(2a)  BCE sau autoritatea națională competentă relevantă informează comitetul cu privire la rezultatul evaluării sale efectuate pentru a determina dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (d) în ceea ce privește entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5).”

21.  Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care măsurile de rezoluție presupun acordarea de ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau de ajutoare din partea fondului în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, schema de rezoluție menționată la articolul 18 alineatul (6) din prezentul regulament intră în vigoare numai după adoptarea de către Comisie a unei decizii favorabile sau condiționate, ori a unei decizii de a nu ridica obiecții, privind compatibilitatea cu piața internă a utilizării acestor ajutoare. Luând în considerare necesitatea executării la timp a schemei de rezoluție de către comitet, Comisia adoptă decizia privind compatibilitatea cu piața internă a utilizării ajutorului de stat sau a ajutorului din partea fondului cel târziu atunci când aprobă sau formulează obiecțiuni la schema de rezoluție în temeiul articolului 18 alineatul (7) al doilea paragraf sau atunci când expiră perioada de 24 de ore menționată la articolul 18 alineatul (7) al cincilea paragraf, dacă aceasta din urmă survine mai întâi. Dacă o astfel de decizie nu este adoptată în termen de 24 de ore de la transmiterea de către comitet a schemei de rezoluție, schema de rezoluție este considerată autorizată de către Comisie și intră în vigoare în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) al cincilea paragraf.

În îndeplinirea sarcinilor care le sunt conferite prin articolul 18 din prezentul regulament, instituțiile Uniunii dispun de mecanisme structurale care să asigure independența operațională și să evite conflictele de interese care ar putea apărea între funcțiile însărcinate cu îndeplinirea sarcinilor respective și alte funcții și fac publice, în mod corespunzător, toate informațiile relevante privind organizarea lor internă în această privință.”;

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) De îndată ce consideră că ar putea fi necesară utilizarea fondului, comitetul contactează în mod informal, prompt și confidențial Comisia pentru a discuta despre posibila utilizare a fondului, inclusiv despre aspectele juridice și economice legate de utilizarea acestuia. De îndată ce este suficient de sigur că schema de rezoluție avută în vedere va implica recurgerea la ajutor din partea fondului, comitetul notifică în mod oficial Comisia cu privire la modul propus de utilizare a fondului. Notificarea respectivă conține toate informațiile de care Comisia are nevoie pentru a efectua evaluările în temeiul prezentului alineat și pe care comitetul le deține sau pe care comitetul are competența de a le obține în conformitate cu prezentul regulament.

Odată primită notificarea menționată la primul paragraf, Comisia analizează dacă prin recurgerea la fond se va denatura concurența sau se va crea riscul de denaturare a concurenței prin favorizarea beneficiarului sau a oricărei alte întreprinderi, astfel încât, în măsura în care ar afecta schimburile comerciale dintre statele membre, utilizarea fondului ar deveni incompatibilă cu piața internă. În ceea ce privește utilizarea fondului, Comisia aplică criteriile stabilite pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat consacrate la articolul 107 din TFUE. Comitetul pune la dispoziția Comisiei informațiile pe care le deține sau pe care comitetul are competența de a le obține în conformitate cu prezentul regulament și pe care Comisia le consideră necesare pentru a efectua evaluarea respectivă.

Atunci când efectuează evaluarea, Comisia ține seama de toate regulamentele relevante adoptate în temeiul articolului 109 din TFUE, de toate comunicările și îndrumările conexe și pertinente ale Comisiei, precum și de toate măsurile adoptate de Comisie în aplicarea normelor din tratate referitoare la ajutoarele de stat, aflate în vigoare în momentul efectuării evaluării. Respectivele măsuri se aplică ca și cum trimiterile la statul membru responsabil de notificarea ajutoarelor sunt trimiteri la comitet, efectuându-se și alte modificări necesare.

Comisia adoptă o decizie privind compatibilitatea utilizării fondului cu piața internă și adresează decizia respectivă comitetului și autorităților naționale de rezoluție din statul membru vizat sau din statele membre vizate. Respectiva decizie poate fi subordonată condițiilor, angajamentelor sau obligațiilor cu privire la beneficiar și ține seama de necesitatea executării la timp a măsurilor de rezoluție de către comitet.

Decizia poate, de asemenea, să stabilească obligații pentru comitet, pentru autoritățile naționale de rezoluție din statul membru participant ori din statele membre vizate sau pentru beneficiar, după caz și în măsura în care obligațiile respective intră în sfera lor de competență, pentru a permite monitorizarea respectării deciziei. Aceste obligații pot include numirea unui administrator fiduciar sau a unei alte persoane independente care să acorde asistență în procesul de monitorizare. Administratorul fiduciar sau o altă persoană independentă poate executa funcțiile ce sunt prevăzute în decizia Comisiei.

Decizia adoptată în temeiul prezentului alineat se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Comisia poate adopta o decizie de refuz adresată comitetului, prin care aceasta stabilește că modul propus de utilizare a fondului este incompatibil cu piața internă și nu poate fi executat sub forma propusă de comitet. După ce primește o astfel de decizie, comitetul își revede schema de rezoluție și elaborează o versiune revizuită a schemei de rezoluție.”;

(c)  alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:"

„(10) Prin derogare de la alineatul (3), la cererea unui stat membru sau a comitetului, în termen de șapte zile de formularea acestei cereri, Consiliul poate decide în unanimitate că utilizarea fondului trebuie să fie considerată compatibilă cu piața internă, în cazul în care această decizie este justificată de circumstanțe excepționale. Comisia ia o decizie cu privire la cazul în care Consiliul nu a luat o decizie în termenul de șapte zile.”

22.  Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Înainte de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau condițiile pentru reducerea valorii contabile sau pentru conversia instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile menționate la articolul 21 alineatul (1), comitetul se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de comitet și autoritatea națională de rezoluție, precum și de entitatea în cauză efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2.”;

(b)  se introduce următorul alineat (8a):"

„(8a) În cazul în care este necesar pentru fundamentarea deciziilor menționate la alineatul (5) literele (c) și (d), evaluatorul completează informațiile de la alineatul (7) litera (c) cu o estimare a valorii activelor și pasivelor extrabilanțiere, inclusiv a datoriilor și activelor contingente.”;

(c)  la alineatul (18), se adaugă următoarea literă (d):"

„(d) atunci când stabilește pierderile pe care schema de garantare a depozitelor le-ar fi suportat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura obișnuită de insolvență, aplică criteriile și metodologia menționate la articolul 11e din Directiva 2014/49/UE și în orice act delegat adoptat în temeiul articolului respectiv.”;

23.  Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  primul paragraf se modifică după cum urmează:

—  teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Comitetul, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, își exercită competența de a reduce valoarea contabilă sau de a converti instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile astfel cum sunt menționate la alineatul (7a) în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5), dacă sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor dispoziții, numai în cazul în care stabilește, în cadrul sesiunii sale executive, în urma primirii unei comunicări în temeiul celui de al doilea paragraf sau din proprie inițiativă, că sunt întrunite una sau mai multe dintre următoarele condiții:”;

—  litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) entitatea sau grupul solicită sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 18a alineatul (1).”;

(ii)  al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Evaluarea condițiilor menționate la primul paragraf literele (a)-(d) se efectuează de către BCE în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (a) sau de către autoritatea națională competentă relevantă în cazul entităților menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (b), alineatul (4) litera (b) și alineatul (5), precum și de către comitet, în cadrul sesiunii sale executive, în conformitate cu repartizarea sarcinilor în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatele (1) și (2).”;

(b)  alineatul (2) se elimină;

(c)  la alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) având în vedere calendarul, necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace competențele de reducere a valorii contabile și de conversie sau strategia de rezoluție pentru grupul de rezoluție, precum și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a entității respective sau a grupului respectiv ar putea fi împiedicată într-un interval de timp rezonabil prin vreo măsură, inclusiv o măsură alternativă a sectorului privat, o măsură de supraveghere sau măsuri de intervenție timpurie, în afara reducerii valorii contabile sau conversiei instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, astfel cum se menționează la alineatul (7a).”;

(d)  alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"

„(9) În cazul în care sunt îndeplinite atât una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1) în ceea ce privește o entitate menționată la alineatul respectiv, cât și condițiile menționate la articolul 18 alineatul (1) în ceea ce privește entitatea respectivă sau o entitate aparținând aceluiași grup, se aplică procedura prevăzută la articolul 18 alineatele (6), (7) și (8).”

24.  Articolul 27 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

▌

(c)  la alineatul (13), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

25.  Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Obligația în materie de cooperare și de schimb de informații”;

(b)  se introduc următoarele alineate (2a), (2b) și (2c):"

„(2a) Comitetul, CERS, ABE, ESMA și EIOPA cooperează îndeaproape și își furnizează reciproc toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.

(2b)  BCE și ceilalți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) cooperează îndeaproape cu comitetul și îi furnizează toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor comitetului, inclusiv informațiile colectate de aceștia în conformitate cu statutul lor. Articolul 88 alineatul (6) se aplică schimburilor în cauză.

(2c)  Autoritățile desemnate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE cooperează îndeaproape cu comitetul. Autoritățile desemnate și comitetul își furnizează reciproc toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor respective.”;

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

(d)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) Dacă este necesar, comitetul încheie un memorandum de înțelegere cu BCE și ceilalți membri ai SEBC, cu autoritățile naționale de rezoluție și cu autoritățile naționale competente, care să prezinte în termeni generali modalitatea de cooperare în temeiul alineatelor (2), (2a), (2b) și (4) de la prezentul articol și în temeiul articolului 74 al doilea paragraf, în exercitarea sarcinilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Memorandumul face obiectul unei revizuiri periodice și se publică în conformitate cu cerințele privind secretul profesional.”

26.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 30a

Informații deținute de mecanismul centralizat automatizat

(1)  Autoritățile care gestionează mecanismele centralizate automatizate instituite prin articolul 32a din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului** furnizează comitetului, la cererea acestuia, informații referitoare la numărul de clienți pentru care o entitate menționată la articolul 2 este singurul sau principalul partener bancar.

(2)  Comitetul solicită informațiile menționate la alineatul (1) numai de la caz la caz și atunci când acest lucru este necesar în scopul îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(3)  Comitetul poate partaja informațiile obținute în temeiul primului paragraf cu autoritățile naționale de rezoluție în contextul îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

______________________________

** Directiva 2015/849/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).”;

27.  ▌Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:"

(b)  se adaugă următorul alineat:"

„(3) În cazul entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2), precum și al entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective, autoritățile naționale de rezoluție consultă comitetul înainte de a acționa în conformitate cu articolul 86 din Directiva 2014/59/UE.”

28.  La articolul 32 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În cazul în care un grup cuprinde entități stabilite în state membre participante, precum și în state membre neparticipante sau în țări terțe, fără a aduce atingere unei eventuale aprobări din partea Consiliului sau a Comisiei impuse în temeiul prezentului regulament, comitetul reprezintă autoritățile naționale de rezoluție din statele membre participante, în scopul consultării și cooperării cu statele membre neparticipante sau cu țările terțe, în conformitate cu articolele 7, 8, 12, 13, 16, 18, 45h, 55 și 88-92 din Directiva 2014/59/UE.”

29.  Articolul 34 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Utilizând pe deplin toate informațiile de care dispune deja BCE, inclusiv informațiile colectate de membrii SEBC în conformitate cu statutul acestora, sau toate informațiile de care dispun autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA sau EIOPA, comitetul poate solicita, prin intermediul autorităților naționale de rezoluție sau în mod direct, după ce a informat autoritățile respective, următoarelor persoane juridice sau fizice să îi furnizeze toate informațiile necesare, în conformitate cu procedura impusă de comitet și în forma prevăzută de comitet, pentru exercitarea atribuțiilor sale:”;

(b)  alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(5) Comitetul, BCE, membrii SEBC, autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție pot întocmi memorandumuri de înțelegere care să stabilească o procedură de reglementare a schimbului de informații. Schimbul de informații dintre comitet, BCE și alți membri ai SEBC, autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție nu este considerat o încălcare a cerințelor privind secretul profesional.

(6)  Autoritățile naționale competente, BCE, membrii SEBC, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție cooperează cu comitetul pentru a verifica dacă, la momentul formulării cererii, sunt deja disponibile toate informațiile solicitate sau numai o parte din acestea. În cazul în care aceste informații sunt disponibile, autoritățile naționale competente, BCE și alți membri ai SEBC, CERS, ABE, ESMA, EIOPA sau autoritățile naționale de rezoluție furnizează informațiile respective comitetului.”

30.  La articolul 43 alineatul (1), se introduce următoarea literă (aa):"

„(aa) vicepreședintele desemnat în conformitate cu articolul 56;”;

30a.  Articolul 45 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Transparență și răspundere”;

(b)  se introduce următorul alineat:"

„(3a) Comitetul își publică politicile, orientările, instrucțiunile generale, notele de orientare și documentele de lucru ale serviciilor sale privind rezoluția în general și practicile și metodologiile de rezoluție care trebuie aplicate în cadrul mecanismului unic de rezoluție, atât timp cât o astfel de publicare nu implică divulgarea de informații confidențiale.”

31.  La articolul 50 alineatul (1), litera (n) se înlocuiește cu următorul text:"

„(n) numește un contabil și un auditor intern, care intră sub incidența Statutului funcționarilor și al Regimului aplicabil celorlalți agenți și care sunt independenți din punct de vedere funcțional în îndeplinirea îndatoririlor lor;”;

31a.  La articolul 50 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:"

„(qa) se asigură că autoritățile naționale de rezoluție sunt consultate cu privire la orientările, instrucțiunile generale, politicile sau notele de orientare care stabilesc politicile, practicile sau metodologiile de rezoluție la a căror punere în aplicare vor contribui autoritățile naționale de rezoluție respective.”;

32.  Articolul 53 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„Comitetul este alcătuit, în cadrul sesiunii sale executive, din președinte, vicepreședinte și din cei patru membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b).”;

(b)  la alineatul (5), cuvintele „articolul 43 alineatul (1) literele (a) și (b)” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 43 alineatul (1) literele (a), (aa) și (b)”.

33.  La articolul 55, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Atunci când deliberează cu privire la o entitate individuală sau un grup cu sediul doar într-un singur stat membru participant, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (3) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.

(2)  Atunci când deliberează cu privire la un grup transfrontalier, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (4) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.”

34.  Articolul 56 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) întocmirea unui proiect preliminar de buget și a unui proiect de buget al comitetului, în conformitate cu articolul 61, și execuția bugetului comitetului, în conformitate cu articolul 63;”;

(b)  la alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Mandatul președintelui, al vicepreședintelui și al membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) este de cinci ani. ▌

O persoană care a îndeplinit funcția ▌de președinte, vicepreședinte sau membru menționat la articolul 43 alineatul (1) litera (b) nu este eligibilă pentru a fi numită în niciuna dintre celelalte două funcții.”;

(c)  ▌alineatul (6) se ▌înlocuiește cu următorul text:

▌"

„(6) După audierea comitetului, reunit în sesiune plenară, Comisia propune Parlamentului European o listă de candidați finaliști, care respectă echilibrul de gen, pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte și membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) și informează Consiliul în legătură cu această listă a candidaților finaliști. Parlamentul European poate audia candidații de pe această listă scurtă. În conformitate cu rezultatul obținut în Parlamentul European, Comisia prezintă Parlamentului European spre aprobare o propunere de numire a președintelui, a vicepreședintelui și a membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). În urma aprobării acestei propuneri, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare pentru numirea președintelui, a vicepreședintelui și a membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.”;

▌

(e)  la alineatul (7), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) rămân în funcție până când succesorii lor sunt numiți și și-au asumat atribuțiile în conformitate cu decizia Consiliului menționată la alineatul (6) de la prezentul articol.”;

(ea)  alineatul (8) se elimină.

35.  Articolul 61 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 61

Întocmirea bugetului

(1)  Până la data de 31 martie a fiecărui an, președintele întocmește un proiect preliminar de buget al comitetului, inclusiv o declarație privind estimarea veniturilor și cheltuielilor comitetului pentru exercițiul financiar următor, precum și o schemă de personal pentru exercițiul financiar următor și o prezintă comitetului în cadrul sesiunii sale plenare.

Comitetul, în cadrul sesiunii sale plenare, ajustează, dacă este necesar, proiectul preliminar de buget al comitetului și proiectul de schemă de personal.

(2)  Pe baza proiectului preliminar de buget, astfel cum a fost adoptat de comitet în sesiune plenară, președintele elaborează un proiect de buget al comitetului și îl prezintă spre adoptare comitetului reunit în sesiune plenară.

Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, comitetul, în cadrul sesiunii sale plenare, ajustează, dacă este necesar, proiectul de buget prezentat de președinte și adoptă bugetul definitiv al comitetului și schema de personal.”

35a.  La articolul 62, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Responsabilitatea pentru adoptarea standardelor de control intern și pentru instituirea unor sisteme și proceduri de control intern adaptate îndeplinirii sarcinilor auditorului intern revine sesiunii plenare a comitetului.”;

36.  La articolul 69, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) În cazul în care, după încheierea perioadei inițiale menționate la alineatul (1), mijloacele financiare disponibile scad sub nivelul-țintă prevăzut la alineatul respectiv, contribuțiile obișnuite, calculate în conformitate cu articolul 70, se ridică până la atingerea nivelului-țintă. Comitetul poate amâna colectarea contribuțiilor obișnuite în conformitate cu articolul 70 cu până la trei ani pentru a se asigura că suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costurile procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea comitetului de a utiliza fondul în temeiul secțiunii 3. După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată și dacă mijloacele financiare disponibile scad ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile respective se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de patru ani.”;

37.  Articolul 70 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Mijloacele financiare disponibile pentru a fi luate în considerare în scopul atingerii nivelului-țintă menționat la articolul 69 pot include angajamente irevocabile de plată care sunt garantate în întregime prin active cu risc scăzut negrevate de drepturi ale unor terți, aflate la dispoziția comitetului și alocate pentru uzul exclusiv al acestuia în scopurile menționate la articolul 76 alineatul (1). Cota-parte a acestor angajamente de plată irevocabile nu depășește 30 % din cuantumul total al contribuțiilor percepute în conformitate cu prezentul articol. În limita respectivă, comitetul stabilește anual partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor care urmează să fie colectate în conformitate cu prezentul articol.”;

(b)  se introduce următorul alineat (3a):"

„(3a) Comitetul solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol atunci când este necesară utilizarea fondului în temeiul articolului 76.

În cazul în care o instituție sau o entitate nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al articolului 2 și nu mai este supusă obligației de a plăti contribuții în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, comitetul solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) și încă datorate. În cazul în care contribuția legată de angajamentul de plată irevocabil este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, comitetul anulează angajamentul și returnează garanția. În cazul în care contribuția nu este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, comitetul confiscă garanția și anulează angajamentul.”

38.  La articolul 71 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Cuantumul total al contribuțiilor ex post extraordinare pe an nu depășește de trei ori 12,5 % din nivelul-țintă.”

39.  La articolul 74 se introduce următorul alineat:"

„Comitetul informează Comisia și BCE de îndată ce consideră că ar putea fi necesară activarea acordurilor financiare încheiate în numele fondului în conformitate cu prezentul articol și furnizează Comisiei și BCE toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în ceea ce privește aceste acorduri financiare.”

40.  Articolul 76 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În cazul în care comitetul stabilește că este probabil ca utilizarea fondului în scopurile menționate la alineatul (1) să aibă drept rezultat transferarea către fond a unei părți din pierderile unei entități menționate la articolul 2, se aplică principiile care reglementează utilizarea fondului prevăzute la articolul 27.”;

(b)  se adaugă următoarele alineate (5) și (6):"

„(5) În cazul în care instrumentele de rezoluție menționate la articolul 22 alineatul (2) litera (a) sau (b) sunt utilizate pentru a transfera doar o parte din activele, drepturile sau pasivele instituției aflate în rezoluție, comitetul are o creanță împotriva entității reziduale pentru orice cheltuieli și pierderi suportate de fond ca urmare a oricăror contribuții la rezoluție efectuate în temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal.

(6)  Creanțele comitetului menționate la alineatul (5) de la prezentul articol și la articolul 22 alineatul (6) au, în fiecare stat membru participant, același rang de prioritate pe care îl au creanțele mecanismelor naționale de finanțare a rezoluției în dreptul intern al statului membru care reglementează procedura obișnuită de insolvență în temeiul articolului 108 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE.”

41.  Articolul 79 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Atunci când comitetul ia măsuri de rezoluție cu privire la o instituție de credit, și dacă aceste măsuri garantează faptul că deponenții de depozite garantate și persoanele fizice, precum și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii care dețin depozite eligibile continuă să aibă acces la depozitele lor, pentru a evita situația în care acești deponenți trebuie să suporte pierderi, statele membre participante se asigură că schema de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția de credit respectivă contribuie în scopurile și în condițiile prevăzute la articolul 109 din Directiva 2014/59/UE.

(2)  Comitetul, în strânsă cooperare cu schema de garantare a depozitelor, stabilește cuantumul contribuției schemei de garantare a depozitelor în conformitate cu alineatul (1) după consultarea schemei de garantare a depozitelor și, dacă este necesar, a autorității desemnate în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE, cu privire la costul estimat al rambursărilor efectuate către deponenți în temeiul articolului 11e din Directiva 2014/49/UE și în conformitate cu condițiile menționate la articolul 20 din prezentul regulament.

(3)  Comitetul notifică decizia sa menționată la primul paragraf autorității desemnate în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE și schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția. Schema de garantare a depozitelor pune în aplicare decizia respectivă fără întârziere.”;

(b)  la alineatul (5), al doilea și al treilea paragraf se elimină.

41a.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 79a

Raportarea privind lichiditățile în cadrul procedurii de rezoluție

Până la 31 decembrie 2024, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la chestiunea lichidităților în cadrul procedurii de rezoluție.

Raportul examinează dacă un deficit temporar de lichiditate după recapitalizarea unei instituții aflate în rezoluție este cauzat, printre altele, de lipsa unui instrument din setul de instrumente de rezoluție și examinează cele mai eficiente modalități de abordare a deficitelor temporare de lichiditate, ținând seama de practicile din alte jurisdicții. Raportul prezintă opțiuni de politică concrete.

Articolul 79b

Până la 31 decembrie 2026, în contextul reluării discuțiilor privind uniunea bancară, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la eficacitatea și domeniul de aplicare al mecanismului intern de transfer al pierderilor în cadrul grupurilor de rezoluție care rezultă din reforma cadrului de gestionare a crizelor.

În special, raportul face un bilanț al domeniului de aplicare a rezoluției, al nivelului de respectare a obiectivelor interne MREL și al condițiilor de acces la plasele de siguranță finanțate de sectorul bancar, în special la Fond.”;

42.  La articolul 85 alineatul (3), cuvintele „menționată la” se înlocuiesc cu cuvintele „adoptată în conformitate cu”.

43.  La articolul 88 se adaugă următorul alineat (7):"

„(7) Prezentul articol nu împiedică comitetul să își divulge analizele sau evaluările, inclusiv atunci când acestea se bazează pe informații furnizate de entitățile menționate la articolul 2 sau de alte autorități menționate la alineatul (6) de la prezentul articol, atunci când comitetul apreciază că divulgarea nu ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară sau economică și că există un interes public în ceea ce privește divulgarea care prevalează asupra oricăror alte interese menționate la alineatul (5) de la prezentul articol. Se consideră că această divulgare este efectuată de către comitet în cadrul exercitării funcțiilor sale în temeiul prezentului regulament în sensul alineatului (1) de la prezentul articol.”;

43a.  La articolul 94 alineatul (1), se introduce următoarea literă:"

„(aa) interacțiunea dintre cadrul existent și instituirea sistemului european de asigurare a depozitelor.”

Articolul 2

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică de la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Cu toate acestea, articolul 1 punctul 1 litera (a), punctele 2 și 3, punctul 4 litera (a), punctul 5 litera (a), litera (b) și litera (c) subpunctele (i) și (ii), punctul 6 litera (a), punctul 7, punctul 13 litera (a) subpunctul (i) și litera (b), punctul 14 literele (a), (b) și (d), punctul 19 literele (d) și (e), punctul 21, punctul 23 litera (a) subpunctul (i) prima liniuță, literele (b) și (d), punctele 25-35 și punctele 39, 42 și 43 se aplică de la … [OP: a se introduce data = o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președinta Președintele

(1) JO C 307, 31.8.2023, p. 19. (2) JO C 349, 29.9.2023, p. 161. (3) * Modificările din întregul text decurg din adoptarea amendamentului 1. Textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. (4) JO C , , p. . (5) JO C , , p. . (6) Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Key Attributes of Effective Resolution Regimes for Financial Institutions (Atributele-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare), 15 octombrie 2014. (7) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190). (8) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1). (9) Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1). (10) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). (11) Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor, și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 150, 7.6.2019, p. 1). (12) Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 150, 7.6.2019, p. 226). (13) Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și a Directivei 98/26/CE (JO L 150, 7.6.2019, p. 296). (14) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63). (15) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). (16) COM(2018) 133 final. (17) COM(2020) 822 final. (18) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1). (19) Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (JO L 318, 27.11.1998, p. 8). (20) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție (COM(2023)0227 – C9-0135/2023 – 2023/0112(COD))

P9_TA(2024)0327 A9-0153/2024

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0227),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0135/2023),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 5 iulie 2023(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 iulie 2023(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0153/2024),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește măsurile de intervenție timpurie, condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție și finanțarea măsurilor de rezoluție(3)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(4),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Cadrul de rezoluție al Uniunii pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) a fost instituit în urma crizei financiare mondiale din 2008-2009 și în urma adoptării de către Consiliul pentru Stabilitate Financiară a atributelor-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare(6), aprobate la nivel internațional. Cadrul de rezoluție al Uniunii constă în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7) și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(8). Ambele acte se aplică instituțiilor stabilite în Uniune și oricărei alte entități care intră în domeniul de aplicare al directivei respective sau al regulamentului respectiv (denumite în continuare „entități”). Cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să gestioneze în mod ordonat intrarea în dificultate a instituțiilor și entităților prin menținerea funcțiilor critice ale instituțiilor și entităților și evitarea amenințărilor la adresa stabilității financiare, protejând, în același timp, deponenții și fondurile publice. În plus, cadrul de rezoluție al Uniunii urmărește să stimuleze dezvoltarea pieței interne în sectorul bancar prin crearea unui regim armonizat pentru abordarea coordonată a crizelor transfrontaliere și prin evitarea problemelor de denaturare a concurenței și a riscurilor de tratament inegal.

(2)  La câțiva ani de la punerea în aplicare, cadrul de rezoluție al Uniunii, astfel cum este aplicabil în prezent, nu oferă rezultatele scontate în ceea ce privește unele dintre aceste obiective. În special, deși instituțiile și entitățile au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește posibilitatea de soluționare și au alocat resurse semnificative în acest scop, în special prin constituirea capacității de absorbție a pierderilor și de recapitalizare și prin completarea mecanismelor de finanțare a rezoluției, cadrul de rezoluție al Uniunii este rareori utilizat. În schimb, intrarea în dificultate a anumitor instituții și entități mici și mijlocii este abordată în cea mai mare parte prin măsuri naționale nearmonizate. Din păcate, sunt utilizați în continuare banii contribuabililor, și nu plasele de siguranță finanțate de sector, inclusiv mecanismele de finanțare a procedurilor de rezoluție. Această situație pare să rezulte din stimulente inadecvate. Aceste stimulente inadecvate rezultă din interacțiunea dintre cadrul de rezoluție al Uniunii cu normele naționale, marja largă de apreciere în ceea ce privește evaluarea interesului public nefiind întotdeauna exercitată astfel încât să reflecte modul în care s-a intenționat să se aplice cadrul de rezoluție al Uniunii. În același timp, cadrul de rezoluție al Uniunii a fost puțin utilizat din cauza riscurilor ca deponenții instituțiilor finanțate prin depozite să suporte pierderi pentru a se asigura că aceste instituții pot avea acces la finanțare externă în cadrul procedurii de rezoluție, în special în lipsa altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne. În fine, faptul că există norme mai puțin stricte privind accesul la finanțare în afara procedurii de rezoluție decât în cadrul acesteia a făcut ca în locul aplicării cadrului de rezoluție al Uniunii să se recurgă la alte soluții, care implică adesea utilizarea banilor contribuabililor în locul resurselor proprii ale instituției și entității sau al plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar. Această situație generează, la rândul său, riscuri de fragmentare, riscuri de rezultate sub nivelul optim în ceea ce privește gestionarea situațiilor de intrare în dificultate a instituțiilor și entităților, în special în cazul unor instituții și entități mici și mijlocii, precum și costuri de oportunitate legate de neutilizarea resurselor financiare. Prin urmare, este necesar să se asigure o aplicare mai eficace și mai coerentă a cadrului de rezoluție al Uniunii și să se asigure că acesta poate fi aplicat atunci când este în interesul public, inclusiv în cazul anumitor instituții mici și mijlocii ▌.

(2a)  Obiectivul revizuirii Directivei 2014/59/UE este de a proteja mai bine banii contribuabililor și de a institui noi mecanisme sistemice pentru instituții și entități care nu sunt vizate de cadrul de rezoluție în vigoare. Acest cadru este conceput pentru a reduce presiunea economică asupra societății prin reducerea costurilor globale legate de intrarea în dificultate a băncilor. Utilizarea banilor contribuabililor ar trebui mult redusă, odată cu introducerea unui cadru revizuit, pentru ca mecanismul de finanțare a rezoluției să fie utilizat mai frecvent și mai eficient.

(3)  Intensitatea și nivelul de detaliu al activității de planificare a rezoluției necesare în ceea ce privește filialele care nu au fost identificate drept entități de rezoluție variază în funcție de dimensiunea și profilul de risc al instituțiilor și entităților în cauză, de prezența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului. Prin urmare, autoritățile de rezoluție ar trebui să poată lua în considerare acești factori atunci când identifică măsurile care trebuie luate cu privire la aceste filiale și să urmeze o abordare simplificată, după caz.

(3a)  Unul dintre obiectivele-cheie ale prezentei directive de modificare este de a introduce o abordare actualizată care să le permită autorităților să gestioneze în mod eficace eventualele dificultăți cu care se confruntă unele bănci sau grupuri de bănci. Această abordare ar trebui să promoveze transparența și previzibilitatea, reducând în același timp la minimum consecințele economice negative. O astfel de abordare este aliniată la principiul general al recapitalizării interne din Directiva 2014/59/UE, menținând totodată fezabilitatea practică a tratării falimentului băncilor mijlocii.

(4)  O instituție sau o entitate care este în curs de lichidare în temeiul dreptului intern, în urma constatării faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și a concluziei autorității de rezoluție potrivit căreia rezoluția acesteia nu este în interesul public, se îndreaptă în cele din urmă către ieșirea de pe piață. Aceasta implică faptul că nu este necesar un plan de măsuri care să fie luate în caz de intrare în dificultate, indiferent dacă autoritatea competentă a retras deja autorizația instituției sau a entității în cauză. Același lucru este valabil și pentru o instituție reziduală aflată în rezoluție după transferul activelor, drepturilor și pasivelor în contextul unei strategii de transfer. Prin urmare, este oportun să se precizeze că, în aceste situații, nu este necesară adoptarea de planuri de rezoluție.

(5)  În prezent, autoritățile de rezoluție pot interzice anumite distribuiri în cazul în care o instituție sau o entitate nu îndeplinește cerința amortizorului combinat atunci când este luată în considerare în plus față de cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (denumită în continuare „MREL”). Cu toate acestea, în anumite situații, o instituție sau o entitate ar putea avea obligația să respecte MREL pe o bază diferită de baza pe care instituția sau entitatea respectivă trebuie să respecte cerința amortizorului combinat. Această situație creează incertitudini cu privire la condițiile de exercitare a competențelor autorităților de rezoluție de interzicere a distribuirilor și de calculare a sumei maxim distribuibile aferente MREL. Prin urmare, ar trebui să se prevadă că, în aceste cazuri, autoritățile de rezoluție ar trebui să își exercite competența de a interzice anumite distribuiri pe baza estimării cerinței amortizorului combinat care rezultă din Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei(9). Pentru a asigura transparența și securitatea juridică, autoritățile de rezoluție ar trebui să comunice cerința estimată a amortizorului combinat instituției sau entității, care ar trebui apoi să facă publică cerința estimată a amortizorului combinat.

(6)  Au fost create măsuri de intervenție timpurie pentru a permite autorităților competente să remedieze deteriorarea situației financiare și economice a unei instituții sau entități și să reducă, în măsura posibilului, riscul și impactul unei rezoluții eventuale. Cu toate acestea, din cauza lipsei de certitudine în ceea ce privește indicatorii de declanșare pentru aplicarea acestor măsuri de intervenție timpurie și a suprapunerilor parțiale cu măsurile de supraveghere, măsurile de intervenție timpurie au fost rareori utilizate. Prin urmare, condițiile de aplicare a acestor măsuri de intervenție timpurie ar trebui să fie simplificate și precizate mai în detaliu. Pentru a elimina incertitudinile cu privire la condițiile și calendarul de demitere a organului de conducere și de numire a administratorilor temporari, măsurile respective ar trebui să fie identificate în mod explicit ca măsuri de intervenție timpurie, iar aplicarea lor ar trebui să facă obiectul acelorași indicatori de declanșare. În același timp, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a selecta măsurile corespunzătoare pentru a aborda o situație specifică, în conformitate cu principiul proporționalității. Pentru a permite autorităților competente să ia în considerare riscurile reputaționale sau riscurile legate de spălarea banilor sau de tehnologia informației și comunicațiilor, autoritățile competente ar trebui să evalueze condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie nu numai pe baza unor indicatori cantitativi, cum ar fi cerințele de capital sau de lichiditate, nivelul de îndatorare, creditele neperformante sau concentrarea expunerilor, ci și pe baza unor indicatori de declanșare calitativi.

(7)  Pentru a îmbunătăți securitatea juridică, ar trebui eliminate măsurile de intervenție timpurie prevăzute în Directiva 2014/59/UE care se suprapun cu competențele deja existente în cadrul prudențial prevăzut în Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10) și în Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului(11). În plus, este necesar să se asigure faptul că autoritățile de rezoluție sunt în măsură să se pregătească pentru o rezoluție eventuală a unei instituții sau entități. Prin urmare, autoritatea competentă ar trebui să informeze autoritățile de rezoluție cu privire la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau entități suficient de devreme, iar autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă competențele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor pregătitoare. Este important de menționat că, pentru a permite autorităților de rezoluție să reacționeze cât mai rapid posibil la deteriorarea situației unei instituții sau a unei entități, aplicarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu ar trebui să constituie o condiție pentru ca autoritatea de rezoluție să ia măsuri pentru scoaterea pe piață a instituției sau a entității sau să solicite informații în vederea actualizării planului de rezoluție și a pregătirii evaluării. Pentru a asigura o reacție consecventă, coordonată, eficace și promptă la deteriorarea situației financiare a unei instituții sau entități și pentru a se pregăti în mod corespunzător pentru o rezoluție eventuală, este necesar să se consolideze interacțiunea și coordonarea între autoritățile competente și autoritățile de rezoluție. De îndată ce o instituție sau o entitate îndeplinește condițiile de aplicare a măsurilor de intervenție timpurie, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ar trebui să își intensifice schimburile de informații, inclusiv de informații provizorii, și să monitorizeze în comun situația financiară a instituției sau a entității.

(8)  Este necesar să se asigure luarea de măsuri prompte și coordonarea timpurie între autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție, atunci când o instituție sau o entitate este încă în activitate, dar există un risc semnificativ ca instituția sau entitatea să intre în dificultate. Prin urmare, autoritatea competentă ar trebui să notifice acest risc autorității de rezoluție cât mai curând posibil. Notificarea respectivă ar trebui să conțină motivele evaluării autorității competente și o prezentare generală a măsurilor alternative ale sectorului privat, a acțiunilor de supraveghere sau a măsurilor de intervenție timpurie care sunt disponibile pentru a preveni intrarea în dificultate a instituției sau a entității într-un interval de timp rezonabil. O astfel de notificare timpurie nu ar trebui să aducă atingere procedurilor de stabilire a îndeplinirii condițiilor pentru declanșarea procedurii de rezoluție. Notificarea prealabilă de către autoritatea competentă către autoritatea de rezoluție a unui risc semnificativ ca o instituție sau o entitate să intre în dificultate sau să fie susceptibilă de a intra în dificultate nu ar trebui să fie o condiție pentru a stabili ulterior că o instituție sau o entitate este efectiv în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate. În plus, în cazul în care, într-o etapă ulterioară, instituția sau entitatea este evaluată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și dacă nu există soluții alternative pentru a preveni intrarea în dificultate într-un interval de timp rezonabil, autoritatea de rezoluție trebuie să ia o decizie cu privire la luarea unei măsuri de rezoluție. În acest caz, promptitudinea deciziei de a aplica o măsură de rezoluție unei instituții sau entități poate fi fundamentală pentru punerea în aplicare cu succes a strategiei de rezoluție, în special deoarece o intervenție timpurie în cadrul instituției sau al entității poate contribui la asigurarea unor niveluri suficiente de capacitate de absorbție a pierderilor și de lichiditate pentru a pune în aplicare strategia respectivă. Prin urmare, este oportun să se permită autorității de rezoluție să evalueze, în strânsă cooperare cu autoritatea competentă, ce constituie un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare a unor măsuri alternative care să evite intrarea în dificultate a instituției sau a entității. Atunci când se efectuează această evaluare, ar trebui să se țină seama și de necesitatea de a menține capacitatea autorității de rezoluție și a entității în cauză de a pune în aplicare efectiv strategia de rezoluție atunci când, în cele din urmă, acest lucru se dovedește necesar, dar nu ar trebui să fie împiedicată luarea unor măsuri alternative. În special, calendarul prevăzut pentru măsurile alternative ar trebui să fie de așa natură încât să nu pună în pericol eficacitatea unei eventuale puneri în aplicare a strategiei de rezoluție. Pentru a asigura un rezultat în timp util și pentru a permite autorității de rezoluție să se pregătească în mod corespunzător pentru rezoluția potențială a instituției sau a entității, autoritatea de rezoluție și autoritatea competentă ar trebui să se reunească periodic, iar autoritatea de rezoluție ar trebui să decidă cu privire la frecvența reuniunilor respective, ținând seama de circumstanțele cazului.

(9)  Cadrul de rezoluție este menit să se aplice în mod potențial oricărei instituții sau entități, indiferent de dimensiunea și de modelul de afaceri al acesteia, în cazul în care instrumentele disponibile în temeiul dreptului intern nu sunt adecvate pentru a gestiona intrarea sa în dificultate. Pentru a asigura un astfel de rezultat, ar trebui să se specifice criteriile de aplicare a evaluării interesului public în cazul unei instituții sau a unei entități în curs de a intra în dificultate. Astfel, este necesar să se clarifice faptul că, în funcție de circumstanțele concrete, se poate considera că anumite funcții ale instituției sau ale entității au o importanță critică chiar dacă întreruperea lor ar afecta stabilitatea financiară sau serviciile critice de la nivel regional, în special în cazul în care posibilitatea de a înlocui funcțiile critice este determinată de piața geografică corespunzătoare.

(9a)   Pentru a se asigura că evaluarea impactului la nivel regional se poate baza pe date disponibile în mod consecvent în întreaga Uniune, nivelul regional ar trebui înțeles cu trimitere la unitățile teritoriale de nivel 1 sau 2 din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (nivelul NUTS 1 sau 2) în sensul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(12).

(10)  Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte considerentul că deponenții sunt mai bine protejați atunci când fondurile schemei de garantare a depozitelor („SGD”) sunt utilizate mai eficient, iar pierderile pentru fondurile respective sunt reduse la minimum. Prin urmare, în cadrul evaluării interesului public, ar trebui să se considere că obiectivul rezoluției de a proteja deponenții este mai bine realizat în cadrul procedurii de rezoluție dacă alegerea opțiunii insolvenței ar fi mai costisitoare pentru SGD.

(10a)  În cazul în care cadrele naționale de insolvență și rezoluție ating în mod eficace și în aceeași măsură obiectivele cadrului, ar trebui să se acorde prioritate opțiunii care reduce la minimum riscul pentru contribuabili și pentru economie. Această abordare asigură o procedură prudentă și responsabilă, aliniată la obiectivul general de a proteja deopotrivă interesele contribuabililor și stabilitatea economică în general.

(11)  Evaluarea măsurii în care rezoluția unei instituții sau a unei entități este în interesul public ar trebui să reflecte, de asemenea, în măsura posibilului, diferența dintre, pe de o parte, finanțarea furnizată prin intermediul plaselor de siguranță finanțate de sectorul bancar (mecanisme de finanțare a rezoluției sau SGD-uri) și, pe de altă parte, finanțarea furnizată de statele membre din banii contribuabililor. Finanțarea furnizată de statele membre prezintă un risc mai mare de hazard moral și un stimulent mai scăzut pentru disciplina pe piață. Prin urmare, atunci când evaluează obiectivul de a reduce la minimum dependența de sprijinul financiar public extraordinar, autoritățile de rezoluție ar trebui să considere că finanțarea prin intermediul mecanismelor de finanțare a rezoluției sau al SGD este preferabilă, în timp ce finanțarea prin intermediul unui volum egal de resurse din bugetul statelor membre ar trebui avută în vedere doar în circumstanțe extraordinare.

(11a)   Sprijinul financiar extraordinar pentru instituțiile financiare, finanțat de contribuabili, ar trebui acordat, dacă este cazul, numai pentru a remedia o tulburare gravă, cu caracter excepțional și sistemic, a economiei, dat fiind că acesta reprezintă o povară semnificativă pentru finanțele publice și afectează condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.

(12)  Pentru a se asigura că obiectivele rezoluției sunt atinse în modul cel mai eficace, rezultatul evaluării interesului public ar trebui să fie negativ numai în cazul în care lichidarea instituției sau a entității în curs de a intra în dificultate în cadrul procedurii obișnuite de insolvență ar atinge obiectivele rezoluției într-un mod mai eficace și nu numai în aceeași măsură ca rezoluția.

(12a)  Atunci când trebuie ales între rezoluție și lichidare, ar trebui preferată opțiunea cu costuri totale mai mici. Evaluarea costurilor ar trebui să vizeze diverse costuri, inclusiv cele legate de plățile efectuate de o schemă de garantare a depozitelor, cum ar fi durata necesară pentru recuperarea activelor și pierderea de venituri în cursul procesului. În cazurile în care ambele opțiuni de rezoluție și de lichidare prezintă profiluri de costuri similare, ar trebui să se acorde prioritate opțiunii care comportă mai puține riscuri asociate pentru economie, înțelegându-se aici și finanțele publice și impactul asupra stabilității economiei.

(13)  În cazul în care o instituție sau o entitate în curs de a intra în dificultate nu este supusă procedurii de rezoluție, respectiva instituție sau entitate ar trebui să fie lichidată conform procedurilor prevăzute de dreptul intern. Aceste proceduri pot varia în mod semnificativ de la un stat membru la altul. Deși este oportun să se permită suficientă flexibilitate pentru utilizarea procedurilor naționale existente, anumite aspecte ar trebui clarificate pentru a se asigura că instituțiile sau entitățile în cauză ies de pe piață.

(14)  Ar trebui să se asigure faptul că autoritatea administrativă sau judiciară națională relevantă inițiază rapid o procedură în temeiul dreptului intern atunci când o instituție sau o entitate este considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și nu face obiectul unei proceduri de rezoluție. În cazul în care lichidarea voluntară a instituției sau a entității, în urma unei decizii a acționarilor, este disponibilă în temeiul dreptului intern, această opțiune ar trebui să rămână disponibilă. Cu toate acestea, ar trebui să se asigure că, în absența unei acțiuni rapide din partea acționarilor, autoritatea administrativă sau judiciară națională relevantă ia măsuri.

(15)  De asemenea, ar trebui să se prevadă că rezultatul final al acestor proceduri este ieșirea de pe piață a instituției sau a entității în curs de a intra în dificultate sau încetarea activităților sale bancare. În funcție de dreptul intern, acest obiectiv poate fi realizat în moduri diferite, care pot include vânzarea instituției sau a entității sau a unor părți ale acesteia, vânzarea anumitor active sau pasive, lichidarea treptată sau încetarea activităților sale bancare, inclusiv a plăților și a acceptării de depozite, în vederea vânzării treptate a activelor sale pentru a efectua rambursări către creditorii afectați. Cu toate acestea, pentru a spori previzibilitatea procedurilor, rezultatul respectiv ar trebui să se obțină într-un interval de timp rezonabil.

(16)  Autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să retragă autorizația unei instituții sau a unei entități numai pe baza faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și nu face obiectul unei proceduri de rezoluție. Autoritățile competente ar trebui să poată retrage autorizația pentru a sprijini obiectivul lichidării instituției sau a entității în conformitate cu dreptul intern, în special în cazurile în care procedurile disponibile în temeiul dreptului intern nu pot fi inițiate în momentul în care se stabilește că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, inclusiv în cazurile în care insolvabilitatea instituției sau a entității nu se reflectă încă în bilanț. Pentru a se asigura în continuare că obiectivul lichidării instituției sau a entității poate fi atins, statele membre ar trebui să se asigure că retragerea autorizației de către autoritatea competentă este, de asemenea, inclusă printre condițiile posibile de inițiere a cel puțin uneia dintre procedurile disponibile în temeiul dreptului intern și aplicabile instituțiilor sau entităților care sunt în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate, dar care nu fac obiectul unei proceduri de rezoluție.

(17)  Luând în considerare experiența dobândită în punerea în aplicare a Directivei 2014/59/UE, a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și a Directivei 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului(13), este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile în care pot fi acordate, în mod excepțional, măsuri cu caracter preventiv de precauție care se califică drept sprijin financiar public extraordinar. Pentru a reduce la minimum denaturările concurenței care decurg din diferențele de natură ale SGD-urilor din Uniune, intervențiile SGD-urilor în contextul măsurilor preventive conforme cu Directiva 2014/49/UE care se califică drept sprijin financiar public extraordinar ar trebui să fie permise în mod excepțional în cazul în care instituția sau entitatea beneficiară nu îndeplinește niciuna dintre condițiile pentru a fi considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. Ar trebui să se asigure că măsurile de precauție sunt luate suficient de devreme. Banca Centrală Europeană (BCE) își întemeiază în prezent aprecierea conform căreia o instituție sau o entitate este solvabilă, în scopul recapitalizării preventive, pe o evaluare prospectivă pentru următoarele 12 luni a măsurii în care instituția sau entitatea poate respecta cerințele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(14) sau în Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului(15) și cerința de fonduri proprii suplimentare prevăzută în Directiva 2013/36/UE sau în Directiva (UE) 2019/2034. Această practică ar trebui să fie prevăzută în Directiva 2014/59/UE. În plus, măsurile de salvare a activelor depreciate, inclusiv vehiculele de gestionare a activelor sau schemele de garantare a activelor, se pot dovedi eficace și eficiente în abordarea cauzelor posibilelor dificultăți financiare cu care se confruntă instituțiile și entitățile și în prevenirea intrării lor în dificultate și, prin urmare, ar putea constitui măsuri de precauție relevante. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că astfel de măsuri de precauție pot lua forma unor măsuri privind activele depreciate.

(18)  Pentru a menține disciplina pe piață, a proteja fondurile publice și a evita denaturarea concurenței, măsurile de precauție ar trebui să constituie în continuare excepția și să fie aplicate numai pentru a aborda situațiile de perturbare gravă a pieței sau pentru a menține stabilitatea financiară, în special în cazul unei crize sistemice. În plus, nu ar trebui să se recurgă la măsuri de precauție pentru a aborda pierderile suferite sau probabile. Instrumentul cel mai fiabil pentru identificarea pierderilor suferite sau susceptibile de a fi suferite este o evaluare a calității activelor efectuată de BCE, de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(16), sau de autoritățile naționale competente. Autoritățile competente ar trebui să utilizeze această evaluare pentru a identifica pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite, în cazul în care evaluarea menționată poate fi efectuată într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritățile competente ar trebui să identifice pierderile suferite sau susceptibile de a fi suferite în modul cel mai fiabil posibil în circumstanțele predominante, pe baza inspecțiilor la fața locului, după caz.

(19)  Recapitalizarea preventivă are scopul de a sprijini instituțiile și entitățile viabile identificate ca fiind susceptibile să se confrunte cu dificultăți temporare în viitorul apropiat și de a preveni continuarea deteriorării situației acestora. Pentru a evita acordarea de subvenții publice întreprinderilor care sunt deja neprofitabile în momentul acordării sprijinului, măsurile de precauție acordate sub forma achiziționării de instrumente de fonduri proprii sau de alte instrumente de capital sau prin măsuri privind activele depreciate nu ar trebui să depășească suma necesară pentru a acoperi deficitele de capital identificate în scenariul nefavorabil al unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. Pentru a se asigura că finanțarea publică este în cele din urmă întreruptă, aceste măsuri de precauție ar trebui, de asemenea, să fie limitate în timp și să conțină un calendar clar pentru încetarea lor (o „măsură privind strategia de încetare a sprijinului”). Instrumentele perpetue, inclusiv fondurile proprii de nivel 1 de bază, ar trebui să fie utilizate numai în circumstanțe excepționale și să facă obiectul anumitor limite cantitative, deoarece, prin natura lor, nu sunt potrivite pentru respectarea condiției privind caracterul temporar.

(20)  Măsurile de precauție ar trebui să se limiteze la suma de care instituția sau entitatea ar avea nevoie pentru a-și menține solvabilitatea în cazul unui eveniment prevăzut de scenariul nefavorabil, astfel cum a fost stabilit în cadrul unei simulări de criză sau al unui exercițiu echivalent. În cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, instituția sau entitatea beneficiară ar trebui să poată utiliza suma respectivă pentru a acoperi pierderile aferente activelor transferate sau în combinație cu o achiziție de instrumente de capital, cu condiția ca valoarea totală a deficitului identificat să nu fie depășită. De asemenea, este necesar să se asigure că aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate respectă normele existente privind ajutoarele de stat și cele mai bune practici, că restabilesc viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității, că ajutorul de stat este limitat la minimul necesar și că se evită denaturarea concurenței. Din aceste motive, în cazul măsurilor de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate, autoritățile în cauză ar trebui să țină seama de orientările specifice, inclusiv de modelul pentru SAI(17) și de Comunicarea privind abordarea problemei creditelor neperformante(18). Aceste măsuri de precauție sub formă de măsuri privind activele depreciate ar trebui să fie întotdeauna supuse condiției imperative privind caracterul temporar. Se estimează că garanțiile publice acordate pentru o anumită perioadă de timp în legătură cu activele depreciate ale instituției sau ale entității în cauză vor asigura o mai bună respectare a condiției privind caracterul temporar decât transferurile de astfel de active către o entitate care beneficiază de sprijin public. Pentru a ▌asigura că instituțiile care beneficiază de sprijin respectă condițiile aplicabile, autoritățile competente ar trebui să solicite un plan de remediere din partea instituțiilor care ▌nu și-au îndeplinit angajamentele. În cazul în care o autoritate competentă consideră că măsurile din planul de remediere nu sunt de natură să asigure viabilitatea pe termen lung a instituției sau în cazul în care instituția nu a respectat planul de remediere, autoritățile relevante ar trebui să evalueze dacă instituția a intrat sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2014/59/UE.

(21)  Pentru a acoperi încălcările semnificative ale cerințelor prudențiale, este necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile pentru a stabili dacă societățile holding sunt în curs de a intra în dificultate sau sunt susceptibile de a intra în dificultate. O încălcare a acestor cerințe de către o societate holding ar trebui să fie semnificativă atunci când tipul și amploarea încălcării sunt comparabile cu o încălcare care, dacă ar fi fost comisă de o instituție de credit, ar fi justificat retragerea autorizației de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2013/36/UE.

(22)  Statele membre pot avea, în temeiul legislației lor naționale, competențe de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare care pot include depozite eligibile. În cazul în care suspendarea obligațiilor de plată sau de livrare nu este direct legată de situația financiară a instituției de credit, depozitele nu pot fi indisponibile în sensul Directivei 2014/49/UE. În consecință, este posibil ca deponenții să nu poată avea acces la depozitele lor pentru o perioadă lungă de timp. Pentru a menține încrederea deponenților în sectorul bancar și pentru a menține stabilitatea financiară, statele membre ar trebui să se asigure că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele lor, pentru a acoperi, în special, costul vieții, în cazul în care depozitele lor devin inaccesibile din cauza suspendării plăților din alte motive decât cele care conduc la efectuarea rambursărilor către deponenți. O astfel de procedură ar trebui să își păstreze caracterul excepțional, iar statele membre ar trebui să se asigure că deponenții au acces la cuantumuri zilnice adecvate.

(23)  Pentru a spori securitatea juridică și având în vedere relevanța potențială a datoriilor care ar putea rezulta din evenimente incerte viitoare, inclusiv rezultatul litigiilor pendinte la momentul rezoluției, este necesar să se stabilească tratamentul de care ar trebui să beneficieze datoriile respective în scopul aplicării instrumentului de recapitalizare internă. Principiile directoare în această privință ar trebui să fie cele prevăzute în normele contabile, în special în normele contabile stabilite în Standardul Internațional de Contabilitate 37, astfel cum a fost adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei(19). Pe această bază, autoritățile de rezoluție ar trebui să facă o distincție între provizioane și datorii contingente. Provizioanele sunt datorii care se referă la o ieșire probabilă de fonduri și care pot fi estimate în mod fiabil. Datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii contabile deoarece se referă la o obligație care nu poate fi considerată probabilă la momentul estimării sau care nu poate fi estimată în mod fiabil.

(24)  Întrucât provizioanele sunt datorii contabile, ar trebui să se precizeze că aceste provizioane trebuie tratate în același mod ca și alte datorii. Aceste provizioane ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne, cu excepția cazului în care îndeplinesc unul dintre criteriile specifice pentru a fi excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă. Având în vedere relevanța potențială a acestor provizioane în cadrul procedurii de rezoluție și pentru a asigura certitudinea în demersul de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă, ar trebui să se precizeze că provizioanele fac parte din datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și că, prin urmare, instrumentul de recapitalizare internă se aplică în cazul acestora. De asemenea, ar trebui să se asigure faptul că, după aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, aceste datorii și orice obligații sau creanțe care decurg în legătură cu acestea sunt considerate ca fiind onorate în toate privințele. Acest lucru este deosebit de relevant pentru datoriile și obligațiile care decurg din creanțele judiciare împotriva instituției aflate în rezoluție.

(25)  În conformitate cu principiile contabile, datoriile contingente nu pot fi recunoscute ca datorii și, prin urmare, nu ar trebui să poată face obiectul recapitalizării interne. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că o datorie contingentă care ar rezulta dintr-un eveniment improbabil sau care nu poate fi estimată în mod fiabil la momentul rezoluției nu afectează eficacitatea strategiei de rezoluție și, în special, a instrumentului de recapitalizare internă. Pentru a atinge acest obiectiv, evaluatorul ar trebui, în cadrul evaluării efectuate în scopul rezoluției, să evalueze datoriile contingente care sunt incluse în bilanțul instituției aflate în rezoluție și să cuantifice, cât mai bine posibil, valoarea potențială a acestor datorii. Pentru a se asigura că, după procesul de rezoluție, instituția sau entitatea poate menține o încredere suficientă a pieței pentru o perioadă de timp adecvată, evaluatorul ar trebui să țină seama de această valoare potențială atunci când stabilește cuantumul cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili ratele fondurilor proprii ale instituției aflate în rezoluție. În special, autoritatea de rezoluție ar trebui să aplice competențele de conversie în cazul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se asigura că recapitalizarea instituției aflate în rezoluție este suficientă pentru a acoperi pierderile potențiale care pot fi cauzate de o datorie care ar putea apărea ca urmare a unui eveniment improbabil. Atunci când evaluează cuantumul care urmează să fie redus sau convertit, autoritatea de rezoluție ar trebui să analizeze cu atenție impactul pierderii potențiale asupra instituției aflate în rezoluție, pe baza unei serii de factori, inclusiv probabilitatea ca evenimentul să se producă, intervalul de timp în care se poate produce și cuantumul datoriei contingente.

(26)  În anumite circumstanțe, după ce mecanismul de finanțare a rezoluției a furnizat o contribuție de până la maximum 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției sau ale entității, autoritățile de rezoluție pot recurge la surse suplimentare de finanțare care să susțină în continuare măsurile de rezoluție. Ar trebui să se precizeze mai clar circumstanțele în care mecanismul de finanțare a rezoluției poate oferi sprijin suplimentar atunci când toate datoriile cu un rang de prioritate inferior depozitelor care nu sunt excluse în mod obligatoriu sau discreționar de la recapitalizarea internă au fost reduse sau convertite integral.

(27)  Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului(20), Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului(21) și Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului(22) au pus în aplicare în Uniune „lista internațională a termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC)” publicată de Consiliul pentru Stabilitate Financiară la 9 noiembrie 2015 (denumită în continuare „standardul TLAC”) pentru băncile de importanță sistemică globală, denumite în dreptul Uniunii instituții de importanță sistemică globală (G-SII). Regulamentul (UE) 2019/877 și Directiva (UE) 2019/879 au modificat, de asemenea, MREL prevăzută în Directiva 2014/59/UE și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Este necesar să se alinieze dispozițiile din Directiva 2014/59/UE privind MREL la punerea în aplicare a standardului TLAC pentru G-SII în ceea ce privește anumite datorii care ar putea fi utilizate pentru a îndeplini partea din MREL care ar trebui să fie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate. În special, datoriile de rang egal cu anumite datorii excluse ar trebui să fie incluse în fondurile proprii și în instrumentele eligibile subordonate ale entităților de rezoluție în cazul în care cuantumul acestor datorii excluse din bilanțul entității de rezoluție nu depășește 5 % din cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entității de rezoluție și din această includere nu rezultă niciun risc legat de principiul potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat.

(28)  Normele de stabilire a MREL se axează în principal pe stabilirea nivelului adecvat al MREL, presupunând că instrumentul de recapitalizare internă este strategia de rezoluție preferată. Cu toate acestea, Directiva 2014/59/UE permite autorităților de rezoluție să utilizeze alte instrumente de rezoluție, și anume cele care se bazează pe transferul activității instituției aflate în rezoluție către un cumpărător privat sau către o instituție-punte. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în cazul în care planul de rezoluție prevede utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să stabilească nivelul MREL pentru entitatea de rezoluție în cauză pe baza particularităților instrumentelor de rezoluție respective și a diferitelor nevoi de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pe care le implică instrumentele respective.

(29)  În cazul entităților de rezoluție, nivelul MREL este suma dintre cuantumul pierderilor așteptate în cadrul procedurii de rezoluție și cuantumul aferent recapitalizării care îi permite entității de rezoluție să îndeplinească în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare activitățile pe perioada corespunzătoare. Anumite strategii de rezoluție preferate implică transferul de active, drepturi și pasive către un beneficiar ▌, în special instrumentul de vânzare a activității. În aceste cazuri, obiectivele urmărite de componenta de recapitalizare ar putea să nu se aplice în aceeași măsură, deoarece autoritatea de rezoluție nu va fi obligată să se asigure că entitatea de rezoluție restabilește conformitatea cu cerințele sale de fonduri proprii după adoptarea măsurii de rezoluție. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, se preconizează că pierderile vor depăși cerințele de fonduri proprii ale entității de rezoluție. Prin urmare, este oportun să se prevadă că nivelul MREL al respectivelor entități de rezoluție continuă să includă un cuantum al recapitalizării care este ajustat în mod proporțional cu strategia de rezoluție.

(30)  În cazul în care strategia de rezoluție prevede utilizarea și a altor instrumente de rezoluție decât exclusiv recapitalizarea internă, nevoile de recapitalizare ale entității în cauză vor fi, în general, mai mici după rezoluție decât în cazul recapitalizării interne în regim bancar deschis. În această situație, în calibrarea MREL ar trebui să se țină seama de acest aspect atunci când se estimează cerința de recapitalizare. Prin urmare, atunci când ajustează nivelul MREL în cazul entităților de rezoluție al căror plan de rezoluție prevede instrumentul de vânzare a activității sau instrumentul instituției-punte ▌, în mod separat sau împreună cu alte instrumente de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să țină seama de caracteristicile acestor instrumente, inclusiv de perimetrul preconizat al transferului către cumpărătorul privat sau către instituția-punte, de tipurile de instrumente care urmează să fie transferate, de valoarea preconizată și de tranzacționabilitatea instrumentelor respective, precum și de concepția strategiei de rezoluție preferate, inclusiv de utilizarea complementară a instrumentului de separare a activelor. Întrucât autoritatea de rezoluție trebuie să decidă de la caz la caz cu privire la orice posibilă utilizare în cadrul procedurii de rezoluție a fondurilor provenite de la SGD și întrucât o astfel de decizie nu poate fi asumată cu certitudine ex ante, autoritățile de rezoluție nu ar trebui să ia în considerare contribuția potențială a SGD în cadrul procedurii de rezoluție atunci când calibrează nivelul MREL.

▌

(32)  Există interacțiuni între cadrul de rezoluție și cadrul privind abuzul de piață. În special, deși măsurile luate în vederea pregătirii rezoluției pot fi considerate informații privilegiate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(23), divulgarea lor prematură riscă să pună în pericol procesul de rezoluție. Instituțiile aflate în rezoluție au posibilitatea de a lua măsuri pentru a soluționa problema respectivă, solicitând o amânare a publicării informațiilor privilegiate în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014. Cu toate acestea, este posibil ca, în momentul pregătirii rezoluției, să nu existe întotdeauna stimulentele potrivite pentru ca instituția aflată în rezoluție să ia inițiativa de a formula o astfel de cerere. Pentru a evita astfel de situații, autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă competența de a solicita în mod direct o amânare a publicării informațiilor privilegiate în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 în numele unei instituții aflate în rezoluție.

(33)  Pentru a facilita planificarea rezoluției, evaluarea posibilității de soluționare și exercitarea competenței de a aborda sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare, precum și pentru a încuraja schimbul de informații, autoritatea de rezoluție a unei instituții cu sucursale semnificative în alte state membre ar trebui să instituie și să prezideze un colegiu de rezoluție.

(34)  După perioada inițială de constituire a mecanismelor de finanțare a rezoluției menționate la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, mijloacele financiare disponibile ale acestora pot înregistra scăderi ușoare sub nivelul-țintă, în special ca urmare a creșterii depozitelor acoperite. Astfel, cuantumul contribuțiilor ex ante care ar putea fi solicitate în aceste împrejurări va fi probabil redus. Prin urmare, este posibil ca, în anumiți ani, cuantumul acestor contribuții ex ante să nu mai fie proporțional cu costul colectării acestor contribuții. Prin urmare, autoritățile de rezoluție ar trebui să poată amâna colectarea contribuțiilor ex ante cu până la trei ani, până când suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costul procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea autorităților de rezoluție de a utiliza mecanisme de finanțare a rezoluției.

(35)  Angajamentele de plată irevocabile reprezintă una dintre componentele mijloacelor financiare disponibile ale mecanismelor de finanțare a rezoluției. Prin urmare, este necesar să se precizeze circumstanțele în care angajamentele de plată respective pot fi solicitate și procedura aplicabilă la încetarea angajamentelor în cazul în care instituția sau entitatea încetează să mai fie supusă obligației de a plăti contribuții la un mecanism de finanțare a rezoluției. În plus, pentru a oferi mai multă transparență și certitudine în ceea ce privește partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor ex ante care urmează să fie colectate, autoritățile de rezoluție ar trebui să stabilească această parte anual, sub rezerva limitelor aplicabile.

(36)  Cuantumul anual maxim al contribuțiilor ex post extraordinare la mecanismele de finanțare a rezoluției care pot fi solicitate este în prezent limitat la triplul cuantumului contribuțiilor ex ante. După perioada inițială de constituire menționată la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, aceste contribuții ex ante vor depinde, în alte circumstanțe decât utilizarea mecanismelor de finanțare a rezoluției, numai de variațiile nivelului depozitelor acoperite și, prin urmare, este probabil ca acestea să devină modice. Stabilirea cuantumului maxim al contribuțiilor ex post extraordinare pe baza contribuțiilor ex ante ar putea avea ca efect, în acest caz, limitarea drastică a posibilității ca mecanismele de finanțare a rezoluției să colecteze contribuțiile ex post, reducând astfel capacitatea lor de acțiune. Pentru a evita această situație, ar trebui stabilită o limită diferită, iar cuantumul maxim al contribuțiilor ex post extraordinare care pot fi solicitate ar trebui stabilit la de trei ori o optime din nivelul-țintă al mecanismului de finanțare a rezoluției în cauză.

(37)  Directiva 2014/59/UE a armonizat parțial rangul acordat depozitelor în temeiul legislațiilor naționale care reglementează procedura obișnuită de insolvență. Aceste norme prevedeau un rang de prioritate pe trei niveluri al depozitelor, astfel depozitele acoperite aveau cel mai înalt rang de prioritate, fiind urmate de depozitele eligibile ale persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii peste nivelul de acoperire. Depozitele rămase, și anume depozitele societăților de mari dimensiuni care depășesc nivelul de acoperire și depozitele care nu sunt eligibile pentru rambursare de către SGD, trebuiau să aibă un rang de prioritate inferior, dar poziția lor nu a fost armonizată în alt mod. În fine, creanțele SGD-urilor au beneficiat de același rang de prioritate superior ca și depozitele acoperite. Totuși, aceasta nu s-a dovedit a fi soluția optimă pentru protecția deponenților. Armonizarea parțială a creat diferențe de la un stat membru la altul în ceea ce privește tratamentul aplicat deponenților rămași, în special deoarece un număr tot mai mare de state membre au decis să acorde, de asemenea, o preferință juridică depozitelor rămase. Aceste diferențe au creat, de asemenea, dificultăți la stabilirea scenariului contrafactual al insolvenței pentru grupurile transfrontaliere în cursul evaluărilor rezoluției. În plus, ▌rangul de prioritate pe trei niveluri al creanțelor deponenților au avut potențialul de a crea probleme în ceea ce privește respectarea principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat, în special atunci când depozitele a căror prioritate nu fusese armonizată prin Directiva 2014/59/UE au fost clasificate la același nivel cu creanțele cu rang prioritar. În fine, rangul de prioritate ridicat acordat creanțelor SGD-urilor nu a permis ca mijloacele de finanțare disponibile pentru aceste scheme să fie utilizate într-un mod mai eficient și mai eficace în alte intervenții decât rambursarea depozitelor acoperite în cadrul procedurii de insolvență, și anume în contextul rezoluției, al măsurilor alternative în caz de insolvență sau al măsurilor preventive. Protecția depozitelor acoperite nu se bazează pe rangul de prioritate al creanțelor SGD, ci este asigurată prin excluderile obligatorii de la recapitalizarea internă în cadrul procedurii de rezoluție și prin rambursarea promptă din SGD în cazul indisponibilității depozitelor. Prin urmare, rangul depozitelor în ierarhia actuală a creanțelor ar trebui să fie modificat.

(37a)  Modificarea ierarhiei creditorilor nu numai că îmbunătățește accesul la SGD și la fondul unic de rezoluție față de recurgerea la bani publici, dar și deschide calea pentru soluții mai eficiente din punct de vedere financiar în rezoluția instituțiilor financiare. Acest lucru ar trebui, la rândul său, să reducă costurile pentru contribuabili și să promoveze o utilizare eficientă a diferitelor instrumente existente în ecosistemul financiar al Uniunii.

(38)  Rangul ▌depozitelor ar trebui să fie pe deplin armonizat prin punerea în aplicare a unei abordări pe două niveluri, prin care ▌depozitele persoanelor fizice și ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii să beneficieze de un rang de prioritate superior depozitelor eligibile ale întreprinderilor mari și ale administrațiilor centrale și regionale. Această concepție pe niveluri este menită să ofere o protecție sporită unei game largi de deponenți, reflectând caracteristicile unice ale depozitelor lor, oferind în același timp posibilitatea rezoluției entităților care nu sunt acoperite de cadrul actual. În același timp, utilizarea schemelor de garantare a depozitelor în cadrul procedurii de rezoluție, al insolvenței și al măsurilor preventive ar trebui să facă întotdeauna obiectul respectării condiționalității relevante, în special a așa-numitului „test al celui mai mic cost”.

▌

(41)  Modificările aduse rangului de prioritate al depozitelor ▌nu ar afecta în mod negativ protecția acordată depozitelor acoperite în caz de intrare în dificultate, întrucât această protecție ar continua să fie garantată prin excluderea obligatorie a depozitelor acoperite din absorbția pierderilor în caz de rezoluție și, în cele din urmă, prin rambursările efectuate de SGD în cazul indisponibilității depozitelor.

(42)  Mecanismele de finanțare a rezoluției pot fi utilizate pentru a sprijini aplicarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte, în cadrul cărora un set de active, drepturi și pasive ale instituției aflate în rezoluție sunt transferate unui beneficiar. În acest caz, mecanismul de finanțare a rezoluției poate avea o creanță împotriva instituției sau entității reziduale în cadrul lichidării sale ulterioare prin procedura obișnuită de insolvență. Acest lucru poate surveni în cazul în care mecanismul de finanțare a rezoluției este utilizat în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal, inclusiv sub forma unor garanții pentru active și pasive sau a acoperirii diferenței dintre activele și pasivele transferate. Pentru a se asigura că acționarii și creditorii rămași în instituția sau entitatea reziduală absorb efectiv pierderile instituției aflate în rezoluție și pentru a îmbunătăți posibilitatea de rambursare în caz de insolvență către plasa de siguranță specifică rezoluției, creanțele mecanismului de finanțare a rezoluției față de instituția sau entitatea reziduală și creanțele care decurg din cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător ar trebui să aibă, în caz de insolvență, un rang superior creanțelor depozitelor și ale SGD. Întrucât compensațiile plătite acționarilor și creditorilor prin mecanismele de finanțare a rezoluției ca urmare a încălcării principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat vizează compensarea rezultatelor măsurilor de rezoluție, compensațiile respective nu ar trebui să dea naștere unor creanțe ale acestor mecanisme.

(43)  Pentru a asigura o flexibilitate suficientă și pentru a facilita intervențiile SGD în sprijinul utilizării instrumentelor de rezoluție, ▌dacă este necesar, pentru a preveni suportarea pierderilor de către deponenți, ar trebui specificate anumite aspecte ale utilizării SGD în cadrul procedurii de rezoluție. În special, este necesar să se precizeze că se poate recurge la SGD pentru a sprijini tranzacțiile de transfer care includ depozite, inclusiv depozite eligibile care depășesc nivelul de acoperire oferit de SGD, precum și depozite excluse de la rambursare de către o SGD, în anumite cazuri și în condiții clare. Contribuția SGD ar trebui să vizeze acoperirea deficitului valorii activelor transferate către un cumpărător sau o instituție-punte în comparație cu valoarea depozitelor transferate. În cazul în care cumpărătorul solicită o contribuție în cadrul tranzacției pentru a asigura neutralitatea capitalului său și pentru a menține conformitatea cu cerințele de capital ale cumpărătorului, SGD ar trebui, de asemenea, să fie autorizată să contribuie în acest sens. Sprijinul acordat de SGD pentru măsurile de rezoluție ar trebui să ia forma numerarului sau alte forme, cum ar fi garanțiile sau acordurile de partajare a pierderilor, care pot reduce la minimum impactul sprijinului asupra mijloacelor financiare disponibile ale SGD, permițând, în același timp, contribuția SGD pentru îndeplinirea scopurilor sale.

(44)  Contribuția SGD în cadrul procedurii de rezoluție ar trebui să facă obiectul anumitor limite. În primul rând, ar trebui să se asigure că orice pierdere pe care SGD ar putea să o suporte ca urmare a unei intervenții în cadrul procedurii de rezoluție nu depășește pierderea pe care SGD ar suporta-o în caz de insolvență dacă ar efectua rambursări către deponenții acoperiți și s-ar subroga în creanțele acestora asupra activelor instituției. Suma respectivă ar trebui să fie stabilită pe baza testului celui mai mic cost, în conformitate cu criteriile și metodologia prevăzute în Directiva 2014/49/UE, luând în considerare toți factorii relevanți, printre care valoarea-timp a banilor, precum și întârzierile în recuperarea fondurilor în cadrul procedurilor de insolvență. Criteriile și metodologia menționate ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pentru a determina tratamentul de care ar fi beneficiat SGD dacă instituția ar fi intrat în procedura obișnuită de insolvență atunci când se efectuează evaluarea ex post, pentru a evalua respectarea principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat și pentru a stabili dacă SGD trebuie să primească vreo compensație. În al doilea rând, cuantumul contribuției SGD care vizează acoperirea diferenței dintre activele și datoriile care urmează să fie transferate unui cumpărător sau unei instituții-punte nu ar trebui să depășească diferența dintre activele transferate și depozitele și pasivele transferate cu același rang de prioritate sau cu un rang de prioritate superior în caz de insolvență decât depozitele respective. Acest lucru ar garanta că se recurge la contribuția SGD numai în scopul de a evita impunerea de pierderi deponenților, dacă este cazul, și nu pentru a îi proteja pe creditorii cu rang inferior depozitelor în cadrul procedurii de insolvență. Cu toate acestea, suma dintre contribuția SGD pentru acoperirea diferenței dintre active și datorii și contribuția SGD la fondurile proprii ale entității beneficiare nu ar trebui să depășească costul rambursărilor efectuate către deponenții acoperiți, calculat în conformitate cu testul celui mai mic cost.

(45)  Ar trebui să se precizeze că SGD poate contribui la un transfer de pasive, altele decât depozitele acoperite, în contextul unei rezoluții numai dacă autoritatea de rezoluție ajunge la concluzia că depozitele, altele decât depozitele acoperite, nu pot face obiectul recapitalizării interne și nici nu pot rămâne în instituția reziduală aflată în rezoluție care va fi lichidată. În special, autorității de rezoluție ar trebui să i se permită să evite alocarea pierderilor către depozitele respective în cazul în care excluderea este strict necesară și proporțională pentru a menține continuitatea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale sau, dacă este necesar, pentru a evita contagiunea și instabilitatea financiară pe scară largă, care ar putea cauza o perturbare gravă a economiei Uniunii sau a unui stat membru. Aceleași motive ar trebui să se aplice includerii în transferul către un cumpărător sau către o instituție-punte a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne cu un rang de prioritate inferior celui al depozitelor. În acest caz, transferul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne nu ar trebui să fie sprijinit de contribuția SGD. În cazul în care este necesar un sprijin financiar pentru transferul acestor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, sprijinul respectiv ar trebui să fie furnizat prin mecanismul de finanțare a rezoluției.

(46)  Având în vedere posibilitatea de a utiliza SGD în cadrul procedurii de rezoluție, este necesar să se precizeze mai în detaliu modul în care contribuția SGD poate fi luată în considerare la calcularea cerințelor de acces la mecanismele de finanțare a rezoluției. În cazul în care contribuția acționarilor și a creditorilor instituției aflate în rezoluție prin reduceri, reducerea valorii contabile sau conversia datoriilor acestora, însumată cu contribuția adusă de SGD, se ridică la cel puțin 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției, aceasta din urmă ar trebui să poată avea acces la mecanismul de finanțare a rezoluției pentru a primi finanțare suplimentară, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura o rezoluție eficace în conformitate cu obiectivele rezoluției. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, contribuția SGD ar trebui să se limiteze la cuantumul necesar pentru a permite accesul la mecanismul de finanțare a rezoluției, cu excepția cazului în care cuantumul cu care contribuie mecanismul de finanțare a rezoluției depășește limita de 5 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii, caz în care SGD-ul ar trebui să contribuie proporțional cu cuantumul în exces. Pentru a se asigura că rezoluția continuă să fie finanțată în principal din resursele interne ale instituției și pentru a reduce la minimum denaturările concurenței, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a utiliza contribuția SGD pentru a asigura accesul la mecanismele de finanțare a rezoluției numai în cazul instituțiilor pentru care planul de rezoluție sau planul de rezoluție a grupului nu prevede lichidarea lor ordonată în caz de intrare în dificultate, având în vedere că MREL a fost stabilită de autoritățile de rezoluție pentru aceste instituții la un nivel care include atât absorbția pierderilor, cât și cuantumurile recapitalizării. Posibilitatea de a utiliza contribuția SGD pentru a asigura accesul la mecanismele de finanțare a rezoluției ar trebui, de asemenea, să fie disponibilă numai pentru instituțiile cu un istoric minim de conformitate cu cerințele MREL.

(47)  Având în vedere rolul ABE în promovarea convergenței practicilor autorităților, ABE ar trebui să monitorizeze și să raporteze cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a evaluărilor posibilităților de soluționare ale instituțiilor și grupurilor, precum și cu privire la acțiunile și pregătirile autorităților de rezoluție pentru a asigura o punere în aplicare eficace a instrumentelor și competențelor în materie de rezoluție. În rapoartele respective, ABE ar trebui să evalueze, de asemenea, nivelul de transparență a măsurilor luate de autoritățile de rezoluție față de părțile interesate externe relevante și măsura în care acestea contribuie la pregătirea rezoluției și la posibilitatea de soluționare a instituțiilor. ABE ar trebui, de asemenea, să raporteze cu privire la măsurile adoptate de statele membre pentru protecția investitorilor de retail în ceea ce privește instrumentele de datorie care sunt eligibile pentru MREL în temeiul Directivei 2014/59/UE, comparând și evaluând orice impact potențial asupra operațiunilor transfrontaliere. Domeniul de aplicare al standardelor tehnice de reglementare existente privind estimarea cerințelor de fonduri proprii suplimentare și a cerinței amortizorului combinat pentru entitățile de rezoluție ar trebui extins pentru a include entitățile care nu au fost identificate ca entități de rezoluție, în cazul în care cerințele respective nu au fost stabilite pe aceeași bază ca MREL. În raportul anual privind MREL, ABE ar trebui, de asemenea, să evalueze punerea în aplicare strategică de către autoritățile de rezoluție a noilor norme de calibrare a MREL pentru strategiile de transfer. În contextul sarcinilor ABE de a contribui la asigurarea unui regim coerent și coordonat de gestionare și soluționare a crizelor în Uniune, ABE ar trebui să coordoneze și să supravegheze exercițiile de simulare a crizelor. Aceste simulări ar trebui să vizeze coordonarea și cooperarea dintre autoritățile competente, autoritățile de rezoluție și SGD-uri în timpul deteriorării situației financiare a instituțiilor și a entităților, testând aplicarea setului de instrumente în planificarea redresării și a rezoluției, intervenția timpurie și rezoluția într-o manieră holistică. Aceste exerciții ar trebui să ia în considerare în special dimensiunea transfrontalieră în interacțiunea dintre autoritățile relevante și aplicarea instrumentelor și a competențelor disponibile. Dacă este cazul, exercițiile de simulare a crizelor ar trebui, de asemenea, să reflecte adoptarea și punerea în aplicare a schemelor de rezoluție în cadrul uniunii bancare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 806/2014.

(48)  O evaluare a impactului de înaltă calitate este esențială pentru elaborarea unor propuneri legislative solide și bazate pe dovezi, în timp ce faptele și dovezile sunt esențiale pentru fundamentarea deciziilor luate în cursul procedurii legislative. Din acest motiv, autoritățile de rezoluție, autoritățile competente, Comitetul Unic de Rezoluție, BCE și alți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale și ABE ar trebui să furnizeze Comisiei, la cererea acesteia, toate informațiile de care aceasta are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile legate de elaborarea politicilor, inclusiv elaborarea evaluărilor de impact și elaborarea și negocierea propunerilor legislative.

(49)  Prin urmare, Directiva 2014/59/UE ar trebui modificată în consecință.

(50)  Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea eficacității și a eficienței cadrului de redresare și rezoluție pentru instituții și entități, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza riscurilor pe care abordările naționale divergente le-ar putea implica pentru integritatea pieței unice, ci pot fi mai degrabă realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei 2014/59/UE

Directiva 2014/59/UE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce punctul 29a cu următorul text:"

„(29a) «măsură alternativă a sectorului privat» înseamnă orice sprijin care nu se califică drept sprijin financiar public extraordinar;”;

(b)  punctul 35 se înlocuiește cu următorul text:"

„35. «funcții critice» înseamnă activități, servicii sau operațiuni a căror întrerupere ar putea conduce, într-unul sau mai multe state membre, la perturbarea serviciilor esențiale pentru economia reală sau la perturbarea stabilității financiare la nivel național sau, acolo unde este relevant regional, din cauza dimensiunii, a cotei de piață, a interconexiunilor externe și interne, a complexității sau a activităților transfrontaliere ale unei instituții sau ale unui grup, mai ales având în vedere caracterul substituibil al respectivelor activități, servicii sau operațiuni. În sensul prezentului punct, nivelul regional se evaluează în raport cu unitatea teritorială corespunzătoare nivelului 1 al unităților teritoriale din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (nivelul NUTS 1) în sensul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului sau cu nivelul NUTS 2, în cazul în care o perturbare semnificativă a serviciilor la nivelul NUTS 2 implică un risc semnificativ de criză sistemică la nivel național;

________________

* Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).”

(c)  punctul 71 se înlocuiește cu următorul text:"

„(71) «datorii care pot face obiectul recapitalizării interne» înseamnă acele datorii, inclusiv cele care dau naștere unor provizioane contabile, și instrumente de capital care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, aparținând unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), și care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 44 alineatul (2);”;

(d)  se introduc următoarele puncte 83d și 83e:"

(e)  se introduce următorul punct 93a:"

„(93a) «depozit» înseamnă, în sensul articolelor 108 și 109, depozit astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/49/UE;”.

2.  La articolul 5, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(2) Autoritățile competente se asigură că instituțiile își actualizează planurile de redresare cel puțin o dată pe an sau după orice modificare a structurii lor juridice sau organizaționale, a activității sau a situației lor financiare care ar putea avea un efect important asupra planurilor lor de redresare sau ar putea impune modificarea substanțială a acestora. Autoritățile competente pot solicita instituțiilor să își actualizeze planurile de redresare mai frecvent.

În absența modificărilor menționate la primul paragraf în termen de 12 luni de la ultima actualizare anuală a planului de redresare, autoritățile competente pot acorda în mod excepțional, până la următoarea perioadă de 12 luni, derogări de la obligația de a actualiza planul de redresare. O astfel de derogare nu se acordă pentru mai mult de două perioade consecutive de 12 luni.

(3)  Planurile de redresare nu trebuie să aibă la bază premisa accesului la următoarele elemente sau a beneficierii de următoarele elemente:

(4)  Planurile de redresare prevăd, după caz, o analiză a modului și a momentului în care instituția poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la facilitățile oferite de banca centrală care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al planului de redresare în temeiul alineatului (3) și identifică acele active care ar putea fi considerate drept garanții.”

3.  La articolul 6, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) În cazul în care autoritatea competentă apreciază că planul de redresare prezintă deficiențe majore sau că există obstacole majore în calea punerii sale în aplicare, aceasta informează instituția sau întreprinderea-mamă a grupului în legătură cu evaluarea sa și îi solicită instituției să prezinte, în termen de trei luni, ce poate fi prelungit cu o lună cu acordul autorității, un plan revizuit, indicând modul în care aceste deficiențe sau obstacole au fost abordate.”

4.  La articolul 8 alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„ABE poate, la cererea unei autorități competente, să acorde asistență autorităților competente, pentru obținerea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

5.  ▌Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (7) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduce următorul punct:"

„(aa) dacă este cazul, descrierea detaliată a motivelor pentru care s-a stabilit că o instituție trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o explicație a motivelor care au condus autoritatea de rezoluție la concluzia că instituția nu dispune de funcții critice;”;

(ii)  se introduce următorul punct:"

„(ja) descrierea motivelor pentru care diferitele strategii de rezoluție ar atinge în mod optim obiectivele rezoluției prevăzute la articolul 31;”;

(iii)  se introduce următorul punct: "

„(pa) o listă detaliată și cuantificată a depozitelor garantate și a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii;”;

(b)  se introduce următorul alineat (8a):"

„(8a) Autoritățile de rezoluție nu adoptă planuri de rezoluție în cazul în care procedurile de insolvență au fost inițiate referitor la o entitate în conformitate cu dreptul intern aplicabil în temeiul articolului 32b sau în cazul în care se aplică articolul 37 alineatul (6).”

(c)  la alineatul (9), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„ABE înaintează Comisiei proiectele revizuite de standarde tehnice de reglementare până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].”;

6.  Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), se adaugă al treilea și al patrulea paragrafe, după cum urmează:"

„Identificarea măsurilor care trebuie luate în ceea ce privește filialele menționate la primul paragraf litera (b) care nu sunt entități de rezoluție poate face obiectul unei abordări simplificate din partea autorităților de rezoluție dacă o astfel de abordare nu afectează negativ posibilitatea de soluționare a grupului, ținând seama de dimensiunea filialei, de profilul său de risc, de absența funcțiilor critice și de strategia de rezoluție a grupului.

Planul de rezoluție a grupului stabilește dacă entitățile din cadrul unui grup de rezoluție, cu excepția entității de rezoluție, se califică drept entități destinate lichidării. Fără a aduce atingere altor factori care pot fi considerați relevanți de către autoritățile de rezoluție, entitățile care asigură funcții critice nu se califică drept entități destinate lichidării.”;

(aa)  Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Planul de rezoluție a grupului este elaborat pe baza cerințelor prevăzute la articolul 10 și a informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 11.”

(ab)  la alineatul (3), se introduce următoarea literă:"

„(-aa) o descriere detaliată a motivelor pentru care se stabilește că o entitate din grup, conform alineatului (1) literele (a)-(d), trebuie să fie calificată drept entitate destinată lichidării, inclusiv o justificare a concluziei la care a ajuns autoritatea de rezoluție privind faptul că instituția nu are funcții critice, și modul în care a fost luat în considerare raportul dintre cuantumul total al expunerii la risc și veniturile sale din exploatare și cuantumul total al expunerii la risc și veniturile din exploatare ale grupului, precum și indicatorul efectului de levier al entității din grup în contextul grupului;”;

(b)  se introduce următorul alineat (5a):"

„(5a) Autoritățile de rezoluție nu adoptă planuri de rezoluție în cazul în care procedurile de insolvență au fost inițiate referitor la o entitate în conformitate cu dreptul intern aplicabil în temeiul articolului 32b sau în cazul în care se aplică articolul 37 alineatul (6).”;

7.  La articolul 13 alineatul (4), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție, acorda asistență autorităților de rezoluție, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

8.  La articolul 15 se adaugă următorul alineat (5):"

„(5) ABE monitorizează elaborarea de către autoritățile de rezoluție a politicilor interne pentru evaluările posibilităților de soluționare ale instituțiilor sau grupurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 16 și punerea în aplicare a acestor politici. ABE raportează Comisiei cu privire la practicile existente privind evaluările posibilităților de soluționare și posibilele divergențe între statele membre până la … [OP: a se introduce data = doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și monitorizează punerea în aplicare a oricărei recomandări formulate în raportul respectiv, după caz.

9.  La articolul 16a se adaugă următorul alineat (7):"

„(7) În cazul în care o entitate nu face obiectul cerinței amortizorului combinat pe aceeași bază ca și baza pe care trebuie să respecte cerințele menționate la articolele 45c și 45d, autoritățile de rezoluție aplică alineatele (1)-(6) de la prezentul articol pe baza estimării cerinței amortizorului combinat calculate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei*. Se aplică articolul 128 al patrulea paragraf din Directiva 2013/36/UE.

Autoritatea de rezoluție include cerința estimată a amortizorului combinat menționată la primul paragraf în decizia de stabilire a cerințelor menționate la articolele 45c și 45d din prezenta directivă. Entitatea pune la dispoziția publicului cerința estimată a amortizorului combinat, împreună cu informațiile menționate la articolul 45i alineatul (3).

______________________________

* Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1).

10.  Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (4) se adaugă al treilea paragraf cu următorul text:"

„În cazul în care măsurile propuse de entitatea în cauză reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilității de soluționare, autoritatea de rezoluție ia o decizie, după consultarea autorității competente. Decizia respectivă indică faptul că măsurile propuse reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilității de soluționare și impune entității să pună în aplicare măsurile propuse.”

(b)  se adaugă următorul alineat:"

„(8a) La sfârșitul fiecărui ciclu de planificare a rezoluției, autoritatea de rezoluție publică o listă anonimizată în care sunt prezentate, sub formă agregată, obstacolele substanțiale identificate, care au apărut în calea posibilității de rezoluție, și măsurile corespunzătoare pentru soluționarea acestora. Se aplică dispozițiile privind confidențialitatea prevăzute la articolul 84 din prezenta directivă. ”

11.  Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Autoritatea de rezoluție a grupului comunică supraveghetorului consolidant, ABE, autorităților de rezoluție ale filialelor și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursala semnificativă, orice măsuri propuse de întreprinderea-mamă din Uniune. Autoritatea de rezoluție a grupului și autoritățile de rezoluție ale filialelor, în urma consultării autorităților competente și a autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, fac tot posibilul pentru a ajunge la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitor la identificarea obstacolelor semnificative și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniune și a măsurilor impuse de autorități în vederea abordării sau a eliminării obstacolelor, ținând seama de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care operează grupul.”;

(b)  alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"

„(9) În absența unei decizii comune privind luarea oricăror măsuri menționate la articolul 17 alineatul (5) litera (g), (h) sau (k), ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție în conformitate cu alineatul (6), (6a) sau (7) de la prezentul articol, să acorde asistență autorităților de rezoluție în vederea obținerii unui acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

12.  Articolele 27 și 28 se înlocuiesc cu următorul text:"

„Articolul 27

Măsuri de intervenție timpurie

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente examinează fără întârzieri nejustificate și, dacă este necesar, adoptă rapid măsuri de intervenție timpurie în cazul în care o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

În cazul unei deteriorări semnificative a condițiilor, al unor circumstanțe nefavorabile sau al obținerii unor noi informații cu privire la o entitate, autoritatea competentă poate stabili că este îndeplinită condiția menționată la primul paragraf litera (a) punctul (ii) fără să fi luat anterior alte măsuri de remediere, inclusiv exercitarea competențelor menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 39 din Directiva (UE) 2019/2034.

În sensul primului paragraf litera (b) de la prezentul alineat, statele membre se asigură că autoritățile competente în temeiul Directivei 2014/65/UE sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sau, după caz, autoritatea de rezoluție informează fără întârziere autoritatea competentă cu privire la încălcare sau la încălcarea probabilă.

(1a)  În sensul alineatului (1), măsurile de intervenție timpurie includ următoarele:

(2)  Autoritățile competente aleg măsurile adecvate de intervenție timpurie și oportună pe baza a ceea ce este proporțional cu obiectivele urmărite, ținând seama, printre alte informații relevante, de gravitatea încălcării sau a încălcării probabile și de rapiditatea deteriorării situației financiare a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).

(3)  Pentru fiecare dintre măsurile menționate la alineatul (1a), autoritățile competente stabilesc un termen care este adecvat pentru finalizarea măsurii respective și care permite autorității competente să evalueze eficacitatea acesteia.

Evaluarea măsurii se efectuează imediat după atingerea termenului și se comunică autorității de rezoluție. Dacă, în urma evaluării, se ajunge la concluzia că măsurile nu au fost puse în aplicare integral sau nu sunt eficace, autoritatea competentă efectuează o evaluare a condiției menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a), după consultarea autorității de rezoluție.

(4)  Până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], ABE emite proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru promovarea unei aplicări consecvente a indicatorilor de declanșare pentru aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 28

Înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere

În sensul articolului 27 alineatul (1a) litera (e), statele membre se asigură că noua conducere superioară sau noul organ de conducere ori membrii individuali ai acestor organe sunt numiți în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern și sunt supuși aprobării sau acordului autorității competente.”

13.  Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

Autoritatea competentă precizează alegerea făcută în temeiul literei (a) sau (b) în momentul numirii administratorului temporar.

În sensul primului paragraf litera (b), autoritatea competentă precizează, de asemenea, în momentul numirii administratorului temporar, rolul, sarcinile și competențele respectivului administrator temporar, precum și eventualele cerințe ca organul de conducere al instituției sau al entității, să se consulte cu administratorul temporar sau să obțină aprobarea acestuia înainte de a lua anumite decizii sau măsuri.

Statele membre impun autorității competente să facă publică numirea oricărui administrator temporar, cu excepția cazului în care administratorul temporar nu are competența de a reprezenta instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau pentru a lua decizii în numele acestora.

Statele membre se asigură, de asemenea, că orice administrator temporar îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 91 alineatele (1), (2) și (8) din Directiva 2013/36/UE. Evaluarea de către autoritățile competente a conformității administratorului temporar cu cerințele respective face parte integrantă din decizia de numire a administratorului temporar respectiv.

(2)  În funcție de ceea ce este proporțional în situația dată, autoritatea competentă precizează competențele administratorului temporar în momentul numirii acestuia. Printre aceste competențe se pot număra toate sau unele dintre competențele deținute de organul de conducere al instituției sau al entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în conformitate cu statutul instituției sau al entității și cu dreptul intern, inclusiv competența de a exercita toate sau o parte din funcțiile administrative ale organului de conducere al instituției sau al entității. Competențele administratorului temporar în raport cu instituția sau entitatea sunt în conformitate cu dreptul societăților aplicabil. Astfel de competențe pot fi adaptate de către autoritatea competentă în cazul schimbării circumstanțelor.

(3)  Autoritatea competentă precizează, în momentul numirii administratorului temporar, rolul și funcțiile acestuia. Printre aceste roluri și funcții se pot număra:

Autoritatea competentă precizează, în momentul numirii administratorului temporar, eventualele limite ale rolului și funcțiilor acestuia.”;

(b)  la alineatul (5), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:"

„În orice caz, administratorul temporar poate exercita competența de a convoca adunarea generală a acționarilor instituției sau ai entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) și de a stabili ordinea de zi a acestei adunări numai cu aprobarea prealabilă a autorității competente.”;

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) La cererea autorității competente, administratorul temporar întocmește rapoarte privind poziția financiară a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) și măsurile întreprinse pe parcursul mandatului său, la intervale stabilite de autoritatea competentă, cel puțin o dată la împlinirea primelor șase luni, precum și, în orice caz, la sfârșitul mandatului său.”;

(ca)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) Administratorul temporar este numit pentru o perioadă de maximum un an. Această perioadă poate fi reînnoită o singură dată în cazul în care condițiile de numire a administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. Autoritatea competentă are responsabilitatea de a decide în ce măsură condițiile sunt îndeplinite și de a justifica o astfel de decizie în fața acționarilor.”;

14.  Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Coordonarea măsurilor de intervenție timpurie în cazul grupurilor”;

(b)  alineatele (1)-(4) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Atunci când condițiile de impunere a măsurilor de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 sunt îndeplinite în legătură cu o întreprindere-mamă din Uniune, supraveghetorul consolidant notifică ABE și se consultă cu celelalte autorități competente din cadrul colegiului de supraveghere înainte de a decide cu privire la aplicarea unei măsuri de intervenție timpurie.

(2)  În urma notificării și a consultării menționate la alineatul (1), supraveghetorul consolidant decide dacă să aplice măsurile de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 în raport cu întreprinderea-mamă relevantă din Uniune, ținând seama de impactul acestor măsuri asupra entităților din grup situate în alte state membre. Supraveghetorul consolidant notifică decizia ABE și celorlalte autorități competente din cadrul colegiului de supraveghere.

(3)  Atunci când condițiile de impunere a măsurilor de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 sunt întrunite în legătură cu o filială a unei întreprinderi-mamă din Uniune, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea la nivel individual care intenționează să ia o măsură în conformitate cu articolul respectiv notifică ABE și se consultă cu supraveghetorul consolidant.

La primirea notificării, supraveghetorul consolidant poate evalua impactul probabil al impunerii măsurilor de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în cauză, grupului sau entităților din grup situate în alte state membre. Supraveghetorul consolidant comunică evaluarea respectivă autorității competente în termen de trei zile.

În urma acestei notificări și consultări, autoritatea competentă decide dacă să aplice o măsură de intervenție timpurie. La luarea acestei decizii se ține seama în mod corespunzător de orice evaluare realizată de supraveghetorul consolidant. Autoritatea competentă notifică decizia ABE, supraveghetorului consolidant și celorlalte autorități competente din cadrul colegiului de supraveghere.

(4)  În cazul în care mai multe autorități competente intenționează să aplice o măsură de intervenție timpurie în temeiul articolului 27 mai multor instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din cadrul aceluiași grup, supraveghetorul consolidant și celelalte autorități competente relevante evaluează în ce măsură numirea aceluiași administrator temporar pentru toate entitățile în cauză sau coordonarea aplicării celorlalte măsuri de intervenție timpurie mai multor instituții sau entități ar fi mai adecvată pentru a facilita găsirea unor soluții pentru restabilirea poziției financiare a instituției sau a entității în cauză. Evaluarea ia forma unei decizii comune a supraveghetorului consolidant și a celorlalte autorități competente relevante. Decizia comună se ia în termen de cinci zile de la data notificării menționate la alineatul (1). Decizia comună trebuie să fie motivată și trebuie prezentată sub forma unui document transmis întreprinderii-mamă din Uniune de către supraveghetorul consolidant.

ABE poate acorda asistență autorităților competente, la cererea uneia dintre acestea, pentru a ajunge la un acord în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

În absența unei decizii comune în termen de cinci zile, supraveghetorul consolidant și autoritățile competente ale filialelor pot lua decizii individuale cu privire la numirea unui administrator temporar în cadrul instituțiilor sau entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care intră în sfera lor de responsabilitate și cu privire la aplicarea celorlalte măsuri de intervenție timpurie.”;

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) La solicitarea oricărei autorități competente, ABE poate să acorde asistență autorităților competente care intenționează să aplice una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 27 alineatul (1a) litera (a) din prezenta directivă în ceea ce privește punctele 4, 10, 11 și 19 din secțiunea A din anexa la prezenta directivă, la articolul 27 alineatul (1a) litera (c) din prezenta directivă sau la articolul 27 alineatul (1a) litera (d) din prezenta directivă pentru ajungerea la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

15.  Se introduce următorul articol 30a:"

„Articolul 30a

Pregătirea rezoluției

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente notifică fără întârziere autorităților de rezoluție oricare dintre următoarele:

Autoritățile competente monitorizează îndeaproape, în strânsă cooperare cu autoritățile de rezoluție, situația instituției sau a entității și respectarea de către acestea a măsurilor menționate la primul paragraf litera (a), care vizează remedierea unei deteriorări a situației instituției sau entității respective, precum și a măsurilor de intervenție timpurie menționate la primul paragraf litera (c).

(2)  Autoritățile competente transmit o notificare autorităților de rezoluție cât mai curând posibil în cazul în care consideră că există un risc semnificativ ca una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (4) să se aplice în legătură cu o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d). Notificarea trebuie să conțină:

După primirea notificării menționate la primul paragraf, autoritățile de rezoluție evaluează, în strânsă cooperare cu autoritățile competente, ce constituie un interval de timp rezonabil în scopul evaluării condiției menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (b), ținând seama de rapiditatea deteriorării condițiilor instituției sau ale entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), de impactul potențial asupra sistemului financiar, asupra protecției deponenților și asupra conservării fondurilor clienților, de riscul ca un proces prelungit să crească costurile totale pentru clienți și economie, de necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace strategia de rezoluție și de orice alte considerente relevante. Autoritățile de rezoluție comunică această evaluare autorităților competente cât mai curând posibil.

În urma notificării menționate la primul paragraf, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție monitorizează, în strânsă cooperare, situația instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), punerea în aplicare a oricăror măsuri relevante în intervalul de timp preconizat și orice alte evoluții relevante. În acest scop, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente se reunesc periodic, cu o frecvență stabilită de autoritățile de rezoluție, ținând seama de circumstanțele cazului. Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție își furnizează reciproc, fără întârziere, toate informațiile relevante.

(3)  Autoritățile competente furnizează autorităților de rezoluție toate informațiile solicitate de autoritățile de rezoluție necesare în toate scopurile următoare:

În cazul în care aceste informații nu sunt deja disponibile autorităților competente, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente cooperează și se coordonează pentru a obține informațiile respective. În acest scop, autoritățile competente trebuie să aibă competența de a solicita instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să furnizeze aceste informații, inclusiv prin inspecții la fața locului, și să furnizeze informațiile respective autorităților de rezoluție.

(4)  Printre competențele autorităților de rezoluție se numără competența de a scoate pe piață sau de a lua măsuri în vederea scoaterii pe piață, către cumpărători potențiali, a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau de a solicita instituției sau entității respective să facă acest lucru, în următoarele scopuri:

(4a)  În cazul în care, atunci când exercită competența menționată la alineatul (4), autoritatea de rezoluție decide scoaterea pe piață direct către potențiali cumpărători, ține seama în mod corespunzător de circumstanțele cazului și de posibilul impact pe care exercitarea acestei competențe l-ar putea avea asupra situației generale a entității.

(5)  În sensul alineatului (4), autoritățile de rezoluție au competența de a solicita instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să instituie o platformă digitală în vederea schimbului de informații necesare pentru scoaterea pe piață a instituției sau a entității respective către cumpărători potențiali sau către consilieri și evaluatori angajați de autoritatea de rezoluție. În acest caz, articolul 84 alineatul (1) litera (e) nu se aplică.

(6)  Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 27 alineatul (1) și adoptarea prealabilă a măsurilor de intervenție timpurie nu constituie condiții necesare pentru ca autoritățile de rezoluție să pregătească rezoluția instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau să exercite competența menționată la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol.

(7)  Autoritățile de rezoluție informează fără întârziere autoritățile competente cu privire la orice acțiune întreprinsă în temeiul alineatelor (4) și (5).

(8)  Statele membre se asigură că autoritățile competente și autoritățile de rezoluție cooperează îndeaproape:

Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție se asigură că măsurile și acțiunile respective sunt consecvente, coordonate și eficace.”

16.  La articolul 31 alineatul (2), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:"

17.  Articolul 32 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

(2)  Statele membre se asigură că autoritatea competentă efectuează o evaluare a condiției menționate la alineatul (1) litera (a), după consultarea autorității de rezoluție.

Statele membre pot să prevadă faptul că, pe lângă autoritatea competentă, evaluarea condiției menționate la alineatul (1) litera (a) poate fi efectuată de autoritatea de rezoluție, în urma consultării autorității competente, în cazul în care autoritățile de rezoluție în temeiul dreptului intern dispun de instrumentele necesare pentru a efectua această evaluare inclusiv, în special, de acces adecvat la informațiile relevante. În acest caz, statele membre se asigură că autoritatea competentă prezintă fără întârziere autorității de rezoluție orice informații relevante pe care aceasta din urmă le solicită pentru a-și putea efectua evaluarea, înainte sau după ce a fost informată de către autoritatea de rezoluție cu privire la intenția sa de a efectua evaluarea respectivă.

Evaluarea condiției menționate la alineatul (1) litera (b) este efectuată de autoritatea de rezoluție în strânsă cooperare cu autoritatea competentă, după consultarea unei autorități desemnate a SGD și, după caz, a unui SIP din care face parte instituția, fără întârziere. Consultarea SIP include o analiză a disponibilității măsurilor luate de SIP care ar putea preveni intrarea în dificultate a instituției într-un interval de timp rezonabil. Autoritatea competentă prezintă fără întârziere autorității de rezoluție orice informații relevante pe care autoritatea de rezoluție le solicită pentru a-și fundamenta evaluarea. Autoritatea competentă poate, de asemenea, să informeze autoritatea de rezoluție că, în opinia sa, condiția prevăzută la alineatul (1) litera (b) este îndeplinită.”;

(b)  alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(i)  la primul paragraf, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) este necesar un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 32c;”;

(ii)  paragrafele al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea se elimină;

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) În sensul alineatului (1) litera (c), o măsură de rezoluție este considerată de interes public atunci când respectiva măsură de rezoluție este necesară pentru a realiza cel puțin unul dintre obiectivele rezoluției menționate la articolul 31 și este proporțională cu cel puțin unul dintre aceste obiective și atunci când lichidarea instituției conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluției într-un mod mai eficace.

Se prezumă că măsura de rezoluție nu este de interes public în sensul alineatului (1) litera (c) de la prezentul articol în cazul în care autoritatea de rezoluție a decis să aplice obligații simplificate unei instituții, în temeiul articolului 4. Prezumția este relativă și nu se aplică dacă autoritatea de rezoluție estimează că unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției ar fi expuse riscului în cazul în care instituția ar fi lichidată prin procedura obișnuită de insolvență.

Statele membre se asigură că, atunci când efectuează evaluarea menționată la primul paragraf, autoritatea de rezoluție, pe baza informațiilor de care dispune la momentul evaluării respective, estimează și compară întregul sprijin financiar public extraordinar care urmează să fie acordat instituției, atât în caz de rezoluție, cât și în cazul lichidării în conformitate cu dreptul intern aplicabil.”

(5a)  ABE contribuie la monitorizarea și promovarea aplicării eficace și consecvente a evaluării interesului public menționate la alineatul (5).

Până la ... [doi ani de la data aplicării prezentei directive de modificare], ABE prezintă un raport privind domeniul de aplicare și aplicarea alineatului (5) în întreaga Uniune. Raportul respectiv este transmis Comisiei pentru a evalua eficacitatea măsurilor menționate la alineatul (5) și impactul acestora asupra condițiilor de concurență echitabile.

Pe baza rezultatelor raportului, ABE poate elabora standarde tehnice de reglementare în scopul convergenței practicilor și al asigurării unor condiții de concurență echitabile între statele membre până la ... [doi ani de la data aplicării prezentei directive de modificare]. ”

18.  Articolele 32a și 32b se înlocuiesc cu următorul text:"

„Articolul 32a

Condiții de declanșare a rezoluției cu privire la un organism central și la instituțiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central

Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție iau o măsură de rezoluție în legătură cu un organism central și cu toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent care fac parte din același grup de rezoluție, numai atunci când organismul central și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent sau grupul de rezoluție căruia îi aparțin îndeplinesc în ansamblul lor condițiile stabilite la articolul 32 alineatul (1).

Articolul 32b

Procedurile în ceea ce privește instituțiile și entitățile care nu fac obiectul măsurilor de rezoluție

(1)  Statele membre se asigură că, atunci când o autoritate de rezoluție stabilește că o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu și condiția prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (c), autoritatea administrativă sau judiciară națională relevantă are competența de a iniția fără întârziere procedura de lichidare ordonată a instituției sau a entității, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

(2)  Statele membre se asigură că o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care este lichidată în mod ordonat în conformitate cu dreptul intern aplicabil, iese de pe piață sau își încetează activitățile bancare într-un interval de timp rezonabil.

(3)  Statele membre se asigură că, atunci când o autoritate de rezoluție stabilește că o instituție sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu și condiția de la articolul 32 alineatul (1) litera (c), stabilirea faptului că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) este o condiție pentru retragerea autorizației de către autoritatea competentă în temeiul articolului 18 din Directiva 2013/36/UE.

(4)  Statele membre se asigură că retragerea autorizației instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este o condiție suficientă pentru ca o autoritate administrativă sau judiciară națională relevantă să poată iniția fără întârziere procedura de lichidare ordonată a instituției sau a entității, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.”

19.  Se introduce următorul articol 32c:"

„Articolul 32c

Sprijinul financiar public extraordinar

(1)  Statele membre se asigură că, în afara măsurii de rezoluție, se poate acorda sprijin financiar public extraordinar unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în mod excepțional, numai în unul dintre următoarele cazuri și cu condiția ca sprijinul financiar public extraordinar să respecte condițiile și cerințele stabilite în cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat:

(2)  Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) îndeplinesc toate condițiile următoare:

În sensul primului paragraf litera (a), se consideră că o instituție sau o entitate este solvabilă în cazul în care autoritatea competentă a concluzionat că nu a avut loc sau nu este probabil să aibă loc nicio încălcare în următoarele 12 luni, pe baza așteptărilor actuale, a niciuneia dintre cerințele menționate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, la articolul 40 din Directiva (UE) 2019/2034 sau a niciuneia dintre cerințele relevante aplicabile în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

În sensul primului paragraf litera (d), autoritatea competentă relevantă cuantifică pierderile pe care instituția sau entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte. Această cuantificare se bazează cel puțin pe evaluări ale calității activelor efectuate de BCE, ABE sau de autoritățile naționale sau, după caz, pe inspecții la fața locului efectuate de autoritatea competentă. În cazul în care astfel de exerciții nu pot fi efectuate în timp util, autoritatea competentă își poate baza evaluarea pe bilanțul instituției sau al entității, cu condiția ca bilanțul să respecte normele și standardele contabile aplicabile, fapt confirmat de un auditor extern independent. Autoritatea competentă depune toate eforturile pentru a se asigura că cuantificarea se bazează pe valoarea de piață a activelor, a pasivelor și a elementelor extrabilanțiere ale instituției sau ale entității.

Măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se limitează la măsuri care au fost evaluate de autoritatea competentă ca fiind necesare pentru a garanta solvabilitatea instituției sau a entității prin soluționarea deficitului său de capital stabilit în scenariul nefavorabil al simulărilor de criză la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivelul MUS sau al exercițiilor echivalente desfășurate de către Banca Centrală Europeană, ABE sau de către autoritățile naționale, după caz, confirmat de autoritatea competentă.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), achiziționarea de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază este permisă în mod excepțional atunci când deficitul identificat este de așa natură încât achiziționarea oricăror alte instrumente de fonduri proprii sau a altor instrumente de capital nu ar permite instituției sau entității în cauză să soluționeze deficitul de capital stabilit în scenariul nefavorabil în cadrul simulării de criză relevante sau al exercițiului echivalent. Cuantumul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază achiziționate nu trebuie să depășească 2 % din cuantumul total al expunerii la risc al instituției sau al entității în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care niciuna dintre măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) nu este rambursată, restituită sau încheiată în alt mod în conformitate cu termenele strategiei de încetare a măsurii de sprijin stabilite la momentul acordării măsurii respective, autoritatea competentă cere instituției sau entității în cauză să prezinte un plan de remediere unic. Planul de remediere descrie măsurile care trebuie luate pentru a menține sau a restabili conformitatea cu cerințele de supraveghere, viabilitatea pe termen lung a instituției sau a entității și capacitatea acesteia de a rambursa suma furnizată, precum și intervalul de timp aferent.

În cazul în care autoritatea competentă consideră că planul de remediere unic nu este credibil sau fezabil ori în cazul în care instituția sau entitatea nu respectă planul de remediere, se efectuează o evaluare pentru a determina dacă instituția sau entitatea este în curs sau susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32.

(3)  Până la [OP: a se introduce data = un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 cu privire la tipul de simulări, evaluări sau exerciții menționate la alineatul (2) al patrulea paragraf, care pot conduce la măsurile de sprijin menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (iii).”

20.  La articolul 33, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție iau o măsură de rezoluție în legătură cu o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) atunci când entitatea îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1).

21.  Articolul 33a se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție înștiințează instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) și autoritățile menționate la articolul 83 alineatul (2) literele (a)-(h) fără întârziere atunci când își exercită competența menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, după ce s-a stabilit faptul că instituția sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) și înainte de luarea deciziei de rezoluție.”;

(b)  la alineatul (9) se adaugă al doilea paragraf:"

„Prin derogare de la primul paragraf, statele membre se asigură că, în cazul în care aceste competențe sunt exercitate în ceea ce privește depozitele eligibile și depozitele respective nu sunt considerate indisponibile în sensul Directivei 2014/49/UE, deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.”

22.  Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție pot numi un administrator special care să înlocuiască organul de conducere al instituției aflate în rezoluție sau al instituției-punte ori să colaboreze cu acesta. Autoritățile de rezoluție fac publică numirea administratorului special. Autoritățile de rezoluție se asigură că administratorul special deține calificările, cunoștințele și capacitatea necesare îndeplinirii funcțiilor sale.

Articolul 91 din Directiva 2013/36/UE nu se aplică numirii administratorilor speciali.”;

(b)  la alineatul (2), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„Administratorul special dispune de toate competențele acționarilor și ale organului de conducere al instituției aflate în rezoluție sau al instituției-punte.”;

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Statele membre impun administratorului special să întocmească și să prezinte autorității de rezoluție responsabile cu numirea sa, la intervale regulate stabilite de autoritatea de rezoluție, precum și la începutul și la sfârșitul mandatului său, rapoarte privind situația economică și financiară a instituției aflate în rezoluție sau a instituției-punte și măsurile întreprinse în exercițiul funcțiilor sale.”

23.  Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Înainte de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau condițiile pentru reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile menționate la articolul 59, autoritățile de rezoluție se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de autoritatea de rezoluție și de instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și pasivelor instituției sau ale entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).”;

(b)  se introduce următorul alineat (7a):"

„(7a) În cazul în care este necesar pentru fundamentarea deciziilor menționate la alineatul (4) literele (c) și (d), evaluatorul completează informațiile de la alineatul (6) litera (c) cu o estimare a valorii activelor și pasivelor extrabilanțiere, inclusiv a datoriilor și activelor contingente.”

24.  La articolul 37 se adaugă următorul alineat (11):"

„(11) ABE monitorizează acțiunile și pregătirea autorităților de rezoluție pentru a asigura punerea în aplicare eficace a instrumentelor și competențelor de rezoluție în caz de rezoluție. ABE prezintă Comisiei rapoarte cu privire la situația actuală a practicilor existente și la posibilele divergențe între statele membre până la … [OP: a se introduce data = doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și monitorizează punerea în aplicare a oricărei recomandări descrise în raportul respectiv, după caz.

25.  Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Pentru ca instrumentul instituției-punte să fie eficace și pentru a ține seama de necesitatea de a păstra funcțiile critice ale instituției-punte sau de a urmări oricare dintre obiectivele rezoluției, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile de rezoluție dețin competența de a transfera către o instituție-punte toate elementele următoare:”;

(b)  la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul menționat la articolul 43 alineatul (2) litera (b) nu trebuie să aducă atingere capacității autorității de rezoluție de a exercita un control asupra instituției-punte. În cazul în care aplicarea instrumentului de recapitalizare internă permite furnizarea integrală a capitalului instituției-punte prin conversia datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne în acțiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital, se poate deroga de la cerința ca instituția-punte să se afle integral sau parțial în proprietatea uneia sau a mai multor autorități publice.”

26.  La articolul 42 alineatul (5), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcționare a instituției aflate în rezoluție, a instituției-punte sau a vehiculului de gestionare a activelor însuși sau”.

27.  Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat tuturor datoriilor, inclusiv celor care dau naștere unui provizion contabil, ale unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol.”;

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

▌

28.  ▌Articolul 44a se modifică după cum urmează:

(a)  se introduc următoarele alineate:"

Instituția de credit se asigură că, la momentul achiziției, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, pe baza informațiilor furnizate de clientul de retail în conformitate cu alineatul (3).

(6b)  Instrumentele eligibile menționate la alineatul (6a) vândute de instituția de credit emitentă deponenților săi care se califică drept investitori de retail fără a îndeplini condițiile prevăzute la alineatul respectiv nu sunt luate în considerare la calcularea cerințelor prevăzute la articolul 45e sau 45f atât timp cât instrumentele respective sunt deținute de deponentul căruia i-au fost vândute.

(6c)  La evaluarea posibilităților de rezoluție în conformitate cu articolele 15 și 16, autoritățile de rezoluție monitorizează anual, în funcție de grup și de instituție, măsura în care instrumentele eligibile MREL sunt deținute de investitorii de retail și raportează rezultatele către ABE cel puțin o dată pe an. ”;

(b)  se adaugă următoarele alineate:"

„(7a) Statele membre nu sunt obligate să aplice alineatele (6a) și (6b) de la prezentul articol instrumentelor menționate la alineatul (6a) emise înainte de ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

(8)  Până la … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE prezintă Comisiei un raport cu privire la aplicarea prezentului articol. Raportul respectiv compară măsurile adoptate de statele membre pentru a se conforma prezentului articol, analizează eficacitatea acestora în ceea ce privește protejarea investitorilor de retail și evaluează impactul lor asupra operațiunilor transfrontaliere.

Pe baza raportului respectiv, Comisia poate prezenta o propunere legislativă de modificare a prezentei directive.”

29.  La articolul 45, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că instituțiile și entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) îndeplinesc, în permanență, cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile în cazurile în care sunt impuse și stabilite de autoritatea de rezoluție în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 45a-45i.”

30.  Articolul 45b se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatele (4), (5) și (7), cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;

(b)  alineatul (8) se modifică după cum urmează:

(i)  la primul paragraf, cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;

(ii)  la al doilea paragraf litera (c), cuvintele „entitate din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entitate G-SII”;

(iii)  la al patrulea paragraf, cuvintele „entități din categoria G-SII” se înlocuiesc cu cuvintele „entități G-SII”;

(c)  se adaugă următorul alineat (10):"

31.  Articolul 45c se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3) al optulea paragraf, cuvintele „funcțiilor economice critice” se înlocuiesc cu cuvintele „funcțiilor critice”;

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

ABE înaintează Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

(c)  la alineatul (7) al optulea paragraf, cuvintele „funcțiilor economice critice” se înlocuiesc cu cuvintele „funcțiilor critice”.

32.  Se introduce următorul articol 45ca:"

„Articolul 45ca

Stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru strategiile de transfer ▌

(1)  Atunci când aplică articolul 45c unei entități de rezoluție a cărei strategie de rezoluție preferată prevede, în mod independent sau în combinație cu alte instrumente de rezoluție, utilizarea instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ▌, autoritatea de rezoluție stabilește cuantumul recapitalizării prevăzut la articolul 45c alineatul (3) în mod proporțional, pe baza următoarelor criterii, după caz:

▌

(3)  Aplicarea alineatului (1) nu are ca rezultat un cuantum mai mare decât cuantumul care rezultă din aplicarea articolului 45c alineatul (3) sau un cuantum care este mai mic de 13,5 % din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și mai mic de 5 % din indicatorul de măsurare a expunerii totale a entității corespunzătoare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”

33.  La articolul 45d alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Cerința menționată la articolul 45 alineatul (1) pentru o entitate de rezoluție care este o entitate G-SII constă în următoarele:”.

34.  La articolul 45f alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Prin derogare de la primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile-mamă din Uniune care nu sunt ele însele entități de rezoluție, dar sunt filiale ale unor entități din țări terțe trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolele 45c și 45d, pe bază consolidată.”

35.  Articolul 45l se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) modul în care a fost implementată la nivel național cerința de fonduri proprii și datorii eligibile stabilită în conformitate cu articolul 45e sau cu articolul 45f, inclusiv articolul 45ca, și, în special, dacă au existat divergențe între statele membre referitoare la nivelurile stabilite pentru entități comparabile;”;

(b)  la alineatul (3) al doilea paragraf se adaugă următoarea teză:"

„Obligația menționată la alineatul (2) încetează să se aplice după prezentarea celui de al doilea raport.”

(35a)  La articolul 45m se introduce următorul alineat:"

„(1a) Prin derogare de la articolul 45 alineatul (1), autoritățile de rezoluție stabilesc perioade de tranziție adecvate pentru îndeplinirea de către instituțiile sau entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) a cerințelor prevăzute la articolul 45e sau articolul 45f sau a cerințelor de la articolul 45b alineatul (4), (5) sau (7), dacă instituțiile sau entitățile fac obiectul acelor cerințe ca urmare a intrării în vigoare a... [prezentei directive de modificare]. Termenul pentru instituții și entități de a îndeplini cerințele de la articolul 45e sau de la articolul 45f sau cerințele care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), este .... [patru ani de la data aplicării prezentei directive de modificare].

Autoritatea de rezoluție stabilește niveluri ale țintei intermediare pentru cerințele prevăzute la articolul 45e sau articolul 45f sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), după caz, pe care instituțiile sau entitățile menționate în primul paragraf de la prezentul alineat le îndeplinesc până la... [doi ani de la data aplicării prezentei directive de modificare]. Nivelurile țintei intermediare asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în direcția nivelului cerinței.

(36)  La articolul 45m, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Cerințele menționate la articolul 45b alineatele (4) și (7) și la articolul 45c alineatele (5) și (6), după caz, nu se aplică în cursul perioadei de trei ani de la data la care entitatea de rezoluție sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca G-SII ori G-SII din afara UE sau de la data la care entitatea de rezoluție începe să se găsească în situația menționată la articolul 45c alineatul (5) sau (6).”

(37)  La articolul 46 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

(38)  La articolul 47 alineatul (1) litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) instrumentelor de capital relevante și datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59, emise de instituție în temeiul competenței menționate la articolul 59 alineatul (2) sau”.

(39)  Articolul 52 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:"

„În circumstanțe excepționale, autoritatea de rezoluție poate prelungi cu încă o lună termenul de o lună pentru prezentarea planului de reorganizare a activității.”;

(b)  la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:"

„Autoritatea de rezoluție poate solicita instituției sau entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să includă elemente suplimentare în planul de reorganizare a activității.”

(40)  La articolul 53, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În cazul în care, în temeiul competenței menționate la articolul 63 alineatul (1) litera (e), o autoritate de rezoluție reduce la zero principalul unei datorii sau suma restantă la plată aferentă unei datorii, inclusiv o datorie care dă naștere unui provizion contabil, datoria respectivă și orice alte obligații sau creanțe conexe care nu au ajuns la scadență la momentul exercitării competenței sunt considerate ca fiind achitate în totalitate și nu sunt opozabile nici instituției aflate în rezoluție în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entități care îi succedă acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare.”

(41)  Articolul 55 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) datoria să nu constituie un depozit menționat la articolul 108 alineatul (1) litera (a) sau (b);”;

(b)  la alineatul (2), al cincilea și al șaselea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:"

„În cazul în care, în contextul evaluării posibilității de soluționare a unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în conformitate cu articolele 15 și 16 sau în orice alt context, autoritatea de rezoluție constată că, într-o categorie de datorii care include datorii eligibile, valoarea datoriilor care nu includ clauza contractuală menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, împreună cu datoriile care sunt excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau care sunt susceptibile să fie excluse în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) reprezintă peste 10 % din categoria respectivă, autoritatea de rezoluție evaluează fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilității de soluționare a instituției sau entității respective, inclusiv impactul asupra posibilității de soluționare care rezultă din riscul de nerespectare a mecanismelor de siguranță pentru creditori prevăzute la articolul 73 atunci când se aplică competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie a datoriilor eligibile.

În cazul în care autoritatea de rezoluție concluzionează pe baza evaluării menționate la al cincilea paragraf de la prezentul alineat că datoriile care nu includ clauza contractuală menționată la alineatul (1) de la prezentul articol creează un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare, autoritatea de rezoluție aplică competențele prevăzute la articolul 17 într-un mod adecvat pentru a elimina acest obstacol din calea posibilității de soluționare.”

(c)  se introduce următorul alineat:"

În cazul în care instituțiile și entitățile fac parte dintr-un grup supus rezoluției, raportul este întocmit de entitatea supusă rezoluției în ceea ce privește grupul supus rezoluției, în măsura prevăzută la alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf.”;

(d)  se adaugă următorul paragraf:"

„(8a) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica procedurile și a uniformiza formatele și modelele pentru raportarea către autoritățile de rezoluție menționate la alineatul (2a).

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

(42)  Articolul 59 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) solicită sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care acest sprijin este acordat în una dintre formele menționate la articolul 32c.”;

(b)  la alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) având în vedere calendarul, necesitatea de a pune în aplicare în mod eficace competențele de reducere a valorii contabile și de conversie sau strategia de rezoluție pentru grupul de rezoluție, precum și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) ori a grupului ar putea fi împiedicată într-un interval de timp rezonabil prin vreo măsură, inclusiv o măsură alternativă a sectorului privat, o măsură de supraveghere sau măsuri de intervenție timpurie, în afara reducerii valorii contabile sau conversiei instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile astfel cum se menționează la alineatul (1a).”

(43)  Articolul 63 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (m) se înlocuiește cu următorul text:"

„(m) competența de a impune autorității competente să evalueze cumpărătorul unei participații calificate în timp util prin derogare de la termenele prevăzute la articolul 22 din Directiva 2013/36/UE și la articolul 12 din directiva 2014/65/UE;”;

(ii)  se adaugă următoarea literă (n):"

„(n) competența de a formula cereri în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 în numele instituției aflate în rezoluție.”;

(b)  la alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) sub rezerva articolului 3 alineatul (6) și a articolului 85 alineatul (1), obligația de a obține aprobarea sau acordul oricărei persoane, fie ea publică sau privată, inclusiv al acționarilor sau al creditorilor instituției aflate în rezoluție și al autorităților competente în sensul articolelor 22-27 din Directiva 2013/36/UE;”.

(44)  La articolul 71a, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

(45)  La articolul 74 alineatul (3) se adaugă următoarea literă (d):"

„(d) atunci când stabilește pierderile pe care schema de garantare a depozitelor le-ar fi suportat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura obișnuită de insolvență, aplică criteriile și metodologia menționate la articolul 11e din Directiva 2014/49/UE și în orice act delegat adoptat în temeiul articolului respectiv.”

(45a)  La articolul 84 se introduce următorul alineat:"

„(6a) Prezentul articol nu împiedică schimbul de informații între autoritățile de rezoluție și autoritățile fiscale din același stat membru, în măsura în care acest schimb este prevăzut de legislația națională a statului membru respectiv. Dacă aceste informații provin dintr-un alt stat membru, ele se divulgă numai cu acordul expres al autorității relevante care le-a divulgat.”;

(46)  La articolul 88 se introduce următorul alineat (6a):"

„(6a) Pentru a facilita sarcinile menționate la articolul 10 alineatul (1), articolul 15 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (1) și pentru a face schimb de informații relevante, autoritatea de rezoluție a unei instituții cu sucursale semnificative în alte state membre instituie și prezidează un colegiu de rezoluție.

Autoritatea de rezoluție a instituției menționate la primul paragraf decide cu privire la autoritățile care participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului de rezoluție, ținând seama de relevanța activității care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorități, în special de potențialul efect asupra stabilității sistemului financiar din statele membre în cauză și de sarcinile menționate la primul paragraf.

În prealabil, autoritatea de rezoluție a instituției menționate la primul paragraf îi informează pe deplin pe toți membrii colegiului de rezoluție în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum și în legătură cu activitățile care urmează să fie examinate. Autoritatea de rezoluție a instituției menționate la primul paragraf îi informează, de asemenea, pe deplin și în timp util, pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni și cu acțiunile întreprinse.”;

(46a)  La articolul 90, se adaugă următorul alineat:"

„(4a) Articolul 84 nu împiedică schimbul de informații între autoritățile de rezoluție și autoritățile fiscale din același stat membru, în măsura în care acest schimb este prevăzut de legislația națională a statului membru respectiv. Dacă aceste informații provin dintr-un alt stat membru, ele se divulgă numai cu acordul expres al autorității relevante care le-a divulgat.”;

(47)  Articolul 91 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

Informațiile menționate la primul paragraf pot fi incluse în notificările comunicate în temeiul articolului 81 alineatul (3) destinatarilor menționați la primul paragraf de la prezentul alineat.”;

(b)  la alineatul (7), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție, acorda asistență autorităților de rezoluție, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(48)  La articolul 92 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„ABE poate, la cererea unei autorități de rezoluție, acorda asistență autorităților de rezoluție, în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(49)  La articolul 97, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Autoritățile de rezoluție încheie acorduri de cooperare neobligatorii cu autoritățile relevante din țările terțe menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, după caz. Aceste acorduri trebuie să fie în conformitate cu acordul-cadru al ABE.

Autoritățile competente încheie acorduri de cooperare neobligatorii cu autoritățile relevante din țările terțe menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, după caz. Aceste acorduri trebuie să fie conforme cu acordul-cadru al ABE și să asigure faptul că informațiile comunicate autorităților din țări terțe fac obiectul unei garanții privind respectarea cerințelor privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 84.”

(50)  La articolul 98, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție și ministerele competente fac schimb de informații confidențiale, care includ și planuri de redresare, cu autoritățile relevante din țările terțe numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:”;

(b)  se adaugă al doilea și al treilea paragraf, cu următorul text:"

În sensul celui de al doilea paragraf, informațiile referitoare la redresare și la rezoluție includ toate informațiile direct legate de sarcinile autorităților competente în temeiul prezentei directive, în special planificarea redresării și planurile de redresare, măsurile de intervenție timpurie și schimburile cu autoritățile de rezoluție cu privire la planificarea rezoluției, planurile de rezoluție și măsurile de rezoluție.”;

(51)  La articolul 101, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În cazul în care autoritatea de rezoluție stabilește că este probabil ca utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției în scopurile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol să aibă drept rezultat transferarea către mecanismul de finanțare a rezoluției a unei părți din pierderile unei instituții sau ale unei entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), se aplică principiile care reglementează utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției prevăzute la articolul 44.”

(52)  La articolul 102 alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În cazul în care, după scurgerea perioadei inițiale menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, mijloacele financiare disponibile scad sub nivelul-țintă menționat la alineatul respectiv, se reiau contribuțiile obișnuite în conformitate cu articolul 103, până când este atins nivelul-țintă. Autoritățile de rezoluție pot amâna colectarea contribuțiilor obișnuite în conformitate cu articolul 103 cu până la trei ani, atunci când suma care urmează să fie colectată ajunge la o sumă proporțională cu costurile procesului de colectare, cu condiția ca o astfel de amânare să nu afecteze în mod semnificativ capacitatea autorității de rezoluție de a utiliza mecanismele de finanțare a rezoluției în temeiul articolului 101. După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată și dacă mijloacele financiare disponibile scad ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile respective se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de patru ani.”;

(53)  Articolul 103 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Mijloacele financiare disponibile pentru a fi luate în considerare în scopul atingerii nivelului-țintă menționat la articolul 102 pot include angajamente de plată irevocabile garantate în întregime prin active cu risc scăzut negrevate de drepturi ale unor terți, puse la dispoziția autorităților de rezoluție și destinate exclusiv utilizării în scopurile menționate la articolul 101 alineatul (1). Partea angajamentelor de plată irevocabile nu trebuie să depășească 30 % din suma totală a contribuțiilor percepute în conformitate cu prezentul articol. În limita respectivă, autoritatea de rezoluție stabilește anual partea angajamentelor de plată irevocabile din cuantumul total al contribuțiilor care urmează să fie colectate în conformitate cu prezentul articol.”;

(b)  se introduce următorul alineat (3a):"

„(3a) Autoritatea de rezoluție solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol atunci când este necesară utilizarea mecanismelor de finanțare a rezoluției în temeiul articolului 101.

În cazul în care o entitate nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al articolului 1 și nu mai este supusă obligației de a plăti contribuții în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluție solicită angajamentele de plată irevocabile asumate în temeiul alineatului (3) și încă datorate. În cazul în care contribuția legată de angajamentul de plată irevocabil este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, autoritatea de rezoluție anulează angajamentul și returnează garanția. În cazul în care contribuția nu este plătită în mod corespunzător la prima solicitare, autoritatea de rezoluție confiscă garanția și anulează angajamentul.”;

(54)  La articolul 104 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Contribuțiile ex post extraordinare nu depășesc de trei ori 12,5 % din nivelul-țintă specificat la articolul 102.”;

(55)  Articolul 108 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

(b)  se adaugă următoarele alineate (8) și (9):"

„(8) În cazul în care instrumentele de rezoluție menționate la articolul 37 alineatul (3) litera (a) sau (b) sunt utilizate pentru a transfera doar o parte din activele, drepturile sau pasivele instituției aflate în rezoluție, mecanismul de finanțare a rezoluției are o creanță împotriva instituției sau entității reziduale menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), pentru orice cheltuieli și pierderi suportate de mecanismul de finanțare a rezoluției ca urmare a oricăror contribuții la rezoluție efectuate în temeiul articolului 101 alineatul (1) în legătură cu pierderile pe care creditorii le-ar fi suportat în mod normal.

(9)  Statele membre se asigură că, în temeiul legislației lor naționale care reglementează procedura obișnuită de insolvență, creanțele mecanismului de finanțare a rezoluției menționate la alineatul (8) de la prezentul articol și la articolul 37 alineatul (7) au un rang de prioritate privilegiat, care este superior rangului acordat creanțelor depozitelor și ale schemelor de garantare a depozitelor în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.”;

(56)  Articolul 109 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

Statele membre se asigură că, odată ce schema de garantare a depozitelor a adus o contribuție în cazurile menționate la al doilea paragraf, instituția aflată în rezoluție se abține de la achiziționarea de participații în alte întreprinderi, precum și de la distribuirile în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază sau de la plățile aferente instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de la alte activități care pot conduce la o ieșire de fonduri.

În toate cazurile, costul contribuției schemei de garantare a depozitelor nu trebuie să fie mai mare decât costul rambursărilor efectuate către deponenți, astfel cum a fost calculat de schema de garantare a depozitelor în temeiul articolului 11e din Directiva 2014/49/UE.

Dacă în urma unei evaluări în temeiul articolului 74 se stabilește un cost al contribuției la rezoluție a schemei de garantare a depozitelor mai mare decât pierderile pe care le-ar fi suportat dacă instituția ar fi fost lichidată în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, schema de garantare a depozitelor are dreptul la plata diferenței din mecanismul de finanțare a rezoluției, în conformitate cu articolul 75.

(2)  Statele membre se asigură că autoritatea de rezoluție stabilește cuantumul contribuției schemei de garantare a depozitelor în conformitate cu alineatul (1) după consultarea schemei de garantare a depozitelor cu privire la costul estimat al rambursărilor efectuate către deponenți în temeiul articolului 11e din Directiva 2014/49/UE și în conformitate cu condițiile menționate la articolul 36 din prezenta directivă.

Autoritatea de rezoluție notifică decizia sa menționată la primul paragraf schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția. Schema de garantare a depozitelor pune în aplicare decizia respectivă fără întârziere.”;

(b)  se introduc următoarele alineate (2a) și (2b):"

„(2a) În cazul în care fondurile schemei de garantare a depozitelor sunt utilizate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) pentru a contribui la recapitalizarea instituției aflate în rezoluție, statele membre se asigură că schema de garantare a depozitelor își transferă deținerile de acțiuni sau de alte instrumente de capital în instituția aflată în rezoluție către sectorul privat de îndată ce situația comercială și financiară o permite.

Statele membre se asigură că schema de garantare a depozitelor scoate pe piață acțiunile și alte instrumente de capital menționate la primul paragraf în mod deschis și transparent și că în cadrul procedurii de vânzarea acestea nu sunt prezentate în mod eronat și că nu se fac discriminări între potențialii cumpărători. Orice astfel de vânzare trebuie să se efectueze în condiții comerciale.

(2b)  Contribuția schemei de garantare a depozitelor în temeiul alineatului (1) al doilea paragraf este luată în considerare pentru calcularea pragurilor prevăzute la articolul 44 alineatul (5) litera (a) și la articolul 44 alineatul (8) litera (a).

În cazul în care utilizarea schemei de garantare a depozitelor în temeiul alineatului (1) al doilea paragraf, alături de contribuția la absorbția pierderilor și la recapitalizare a acționarilor și a deținătorilor de alte instrumente de proprietate, a deținătorilor de instrumente de capital relevante și de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, permite utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției, contribuția schemei de garantare a depozitelor se limitează la cuantumul necesar pentru a atinge pragurile prevăzute la articolul 44 alineatul (5) litera (a) și la articolul 44 alineatul (8) litera (a). În urma contribuției schemei de garantare a depozitelor, mecanismul de finanțare a rezoluției se utilizează în conformitate cu principiile care reglementează utilizarea mecanismului de finanțare a rezoluției prevăzut la articolele 44 și 101.

Prin derogare de la limitarea contribuțiilor din partea schemei de garantare a depozitelor prevăzută la al doilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 44 alineatul (7), este necesară o contribuție suplimentară a schemei de garantare a depozitelor. Această contribuție suplimentară este egală cu suma cu care contribuie mecanismul de finanțare a rezoluției peste limita de 5 % specificată la articolul 44 alineatul (5) litera (b), înmulțită cu cota depozitelor acoperite, ca parte a pasivelor totale din domeniul de aplicare al transferului.

(c)  alineatul (3) se elimină;

(d)  la alineatul (5), al doilea și al treilea paragraf se elimină.

(57)  La articolul 111 alineatul (1), se adaugă următoarea literă (e):"

„(e) nerespectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile menționate la articolul 45e sau 45f.”

(58)  Articolul 128 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Cooperarea și schimbul de informații între instituții și autorități”;

(b)  se adaugă următorul paragraf:"

„Autoritățile de rezoluție, autoritățile competente, ABE, Comitetul Unic de Rezoluție, BCE și alți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale furnizează Comisiei, la cererea acesteia și în termenul specificat, toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale legate de elaborarea politicilor, inclusiv efectuarea de evaluări ale impactului, elaborarea de propuneri legislative și participarea la procesul legislativ. Comisia și membrii personalului Comisiei sunt supuși cerințelor privind secretul profesional prevăzute la articolul 88 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului* în ceea ce privește informațiile primite.

______________________________

* Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).”

(59)  Se introduce următorul articol 128a:"

„Articolul 128a

Simulări ale gestionării crizelor

(1)  ABE coordonează exerciții periodice la nivelul Uniunii pentru a testa aplicarea prezentei directive, a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și a Directivei 2014/49/UE în situații transfrontaliere cu privire la toate aspectele următoare:

(2)  ABE întocmește un raport în care prezintă principalele constatări și concluzii ale exercițiilor. Raportul este făcut public.”

Articolul 2

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la … [OP: a se introduce data = 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu … [OP: a se introduce data = 1 zi de la data transpunerii prezentei directive de modificare].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președinta Președintele

(1) JO C 307, 31.8.2023, p. 19. (2) JO C 349, 29.9.2023, p. 161. (3) * Modificările din întregul text decurg din adoptarea amendamentului 1. Textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. (4) JO C , , p. . (5) JO C , , p. . (6) Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Key Attributes of Effective Resolution Regimes for Financial Institutions (Atributele-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare), 15 octombrie 2014. (7) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190). (8) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1). (9) Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, p. 1). (10) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338). (11) Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64). (12) Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p.1). (13) Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149). (14) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). (15) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1). (16) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). (17) COM(2018) 0133 final. (18) COM(2020) 0822 final. (19) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1). (20) Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor, și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 150, 7.6.2019, p. 1). (21) Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 150, 7.6.2019, p. 226). (22) Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și a Directivei 98/26/CE (JO L 150, 7.6.2019, p. 296). (23) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/49/UE în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției depozitelor, utilizarea fondurilor schemelor de garantare a depozitelor, cooperarea transfrontalieră și transparența (COM(2023)0228 – C9-0133/2023 – 2023/0115(COD))

P9_TA(2024)0328 A9-0154/2024

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0228),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0133/2023),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 5 iulie 2023(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0154/2024),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Directivei (UE) 2024/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/49/UE în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției depozitelor, utilizarea fondurilor schemelor de garantare a depozitelor, cooperarea transfrontalieră și transparența(2)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  În conformitate cu articolul 19 alineatele (5) și (6) din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului(6), Comisia a examinat aplicarea și domeniul de aplicare al directivei respective și a concluzionat că obiectivul de protecție a deponenților în Uniune prin instituirea unor scheme de garantare a depozitelor (SGD-uri) a fost îndeplinit în cea mai mare parte. Cu toate acestea, Comisia a ajuns și la concluzia că trebuie rezolvate lacunele rămase în protecția deponenților și să se ameliorată funcționarea SGD-urilor, armonizând în același timp normele pentru intervențiile SGD-urilor, în afară de procedurile de rambursare.

(1a)  În prezent, uniunea bancară se bazează doar pe doi dintre cei trei piloni planificați inițial, și anume mecanismul unic de supraveghere (MUS) și mecanismul unic de rezoluție (MUR). Ea este deci incompletă pentru că lipsește cel de-al treilea pilon, sistemul european de asigurare a depozitelor (EDIS). Revizuirea în curs a cadrului Uniunii de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor vizează să pregătească terenul pentru finalizarea de mult așteptată a uniunii bancare, inclusiv pentru crearea EDIS. Finalizarea uniunii bancare face parte integrantă din uniunea economică și monetară și din mecanismul de stabilitate financiară, în special prin reducerea riscurilor legate de așa-numitul „cerc vicios” care apar ca urmare a legăturii dintre bănci și datoriile suverane.

(1b)  Pentru a asigura o tranziție fără probleme către finalizarea uniunii bancare, este necesar să se armonizeze funcțiile pe care le pot îndeplini SGD-urile. Prin urmare, ar trebui limitate o serie de marje de apreciere prevăzute de legislația națională incluse în Directiva 2014/49/UE și toate SGD-urile ar trebui să fie în măsură să finanțeze măsuri de rezoluție, măsuri preventive și alte măsuri alternative la rambursarea deponenților.

(1c)  Cadrul Uniunii de gestionare a crizelor ar trebui să garanteze în permanență că pierderile nu sunt socializate și că resursele contribuabililor nu sunt utilizate pentru a ajuta sau a salva instituțiile de credit aflate în dificultate.

(2)  Nerespectarea obligațiilor de plată a contribuțiilor către SGD-uri sau de furnizare de informații deponenților și SGD-urilor ar putea submina obiectivul de protecție a deponenților. SGD-urile sau, după caz, autoritățile desemnate pot aplica sancțiuni pecuniare pentru plata cu întârziere a contribuțiilor. Este important să se îmbunătățească coordonarea dintre SGD-uri, autoritățile desemnate și autoritățile competente pentru a lua măsuri de executare împotriva unei instituții de credit care nu își respectă obligațiile. Deși aplicarea măsurilor de supraveghere și de executare de către autoritățile competente împotriva instituțiilor de credit este reglementată de legislația națională și de Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7), este necesar să se asigure că autoritățile desemnate informează în timp util autoritățile competente cu privire la orice încălcare a obligațiilor care le revin instituțiilor de credit în temeiul normelor de protecție a depozitelor.

(3)  Pentru a sprijini o mai mare convergență a practicilor SGD-urilor și pentru a ajuta SGD-urile să își testeze reziliența, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) ar trebui să întocmească proiecte de standarde de reglementare privind efectuarea simulărilor de criză ale sistemelor SGD.

(4)  În temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2014/49/UE, depozitele anumitor instituții financiare, inclusiv ale firmelor de investiții, sunt excluse de la acoperirea de către SGD. Cu toate acestea, fondurile pe care aceste instituții financiare le primesc de la clienții lor și pe care le depun la o instituție de credit în numele clienților lor, în exercitarea serviciilor pe care le oferă, ar trebui să fie protejate în anumite condiții.

(5)  Gama de deponenți care sunt în prezent protejați prin rambursare de către SGD este motivată de dorința de a proteja investitorii neprofesionali, considerându-se că investitorii profesionali nu au nevoie de o astfel de protecție. Din acest motiv, autoritățile publice au fost excluse din sfera acoperirii. Cu toate acestea, majoritatea autorităților publice (care, în unele state membre, includ școli și spitale) nu pot fi considerate investitori profesionali. Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că depozitele tuturor investitorilor neprofesionali, inclusiv ale autorităților publice, pot beneficia de protecția oferită de o SGD.

(6)  Depozitele care rezultă în urma anumitor evenimente, inclusiv tranzacțiile imobiliare referitoare la bunuri imobile locative private sau plata anumitor indemnizații de asigurare, pot conduce temporar la depozite mari. Din acest motiv, articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE impune în prezent obligația ca statele membre să se asigure că depozitele rezultate în urma acestor evenimente sunt protejate peste plafonul de 100 000 EUR timp de minimum trei luni, dar nu mai mult de 12 luni din momentul în care suma a fost creditată sau din momentul în care depozitele respective pot fi transferate legal. Pentru a armoniza protecția deponenților în Uniune și pentru a reduce complexitatea administrativă și incertitudinea juridică legate de domeniul de aplicare al protecției acestor depozite, este necesar să se alinieze protecția acestor deponenți la o sumă minimă de cel puțin 500 000 EUR și de maximum 2 500 000 EUR pentru o durată armonizată de șase luni, în plus față de nivelul de acoperire de 100 000 EUR. După ce statele membre transpun aceste sume, Comisia ar trebui să analizeze sumele protejate, pentru a stabili dacă nu cumva suma maximă ar trebui redusă, apreciind dacă sumele care sunt protejate sunt proporționale și asigură condiții de concurență onestă în întreaga Uniune.

(7)  În cursul unei tranzacții imobiliare, fondurile pot tranzita diferite conturi înainte de decontarea efectivă a tranzacției. Prin urmare, pentru a proteja deponenții care efectuează tranzacții imobiliare într-un mod omogen, protecția soldurilor temporar ridicate ar trebui să se aplice veniturilor dintr-o vânzare, precum și fondurilor depuse pentru achiziționarea unui bun imobil locativ privat într-o perioadă scurtă predefinită.

(8)  Pentru a asigura plata la timp a cuantumului care trebuie să fie rambursat de către o SGD și pentru a simplifica normele administrative și de calcul, ar trebui eliminată competența discreționară de a lua în considerare datoriile scadente la calcularea cuantumului rambursabil.

(9)  Este necesar să se optimizeze capacitățile operaționale ale SGD-urilor și să se reducă sarcina administrativă a acestora. Din acest motiv, ar trebui să se stabilească faptul că, în ceea ce privește identificarea deponenților care au dreptul la depozite în conturile beneficiarilor sau evaluarea eligibilității deponenților pentru a beneficia de mecanisme de siguranță legate de solduri temporar ridicate, deponenții și titularii de conturi au responsabilitatea de a-și demonstra, prin mijloace proprii, dreptul la plată.

(10)  Anumite depozite pot face obiectul unei perioade de rambursare mai lungi, deoarece acestea impun ca SGD-urile să verifice cererea de rambursare. Pentru a armoniza normele în întreaga Uniune, perioada de rambursare ar trebui să fie limitată la 20 de zile lucrătoare de la primirea documentației relevante.

(11)  Costurile administrative legate de rambursarea sumelor mici din conturile inactive pot fi mai mari decât beneficiile pentru deponent. Prin urmare, este necesar să se precizeze că SGD-urile nu ar trebui să aibă obligația de a efectua demersuri active pentru a rambursa depozitele deținute în astfel de conturi sub anumite praguri care ar trebui stabilite la nivel național. Cu toate acestea, ar trebui să se păstreze dreptul deponenților de a solicita o astfel de sumă. În plus, în cazul în care același deponent are și alte conturi active, SGD-urile ar trebui să includă suma respectivă în calculul sumei care trebuie rambursată.

(12)  SGD-urile dispun de metode diferite de efectuare a rambursărilor către deponenți, de la plăți în numerar la transferuri electronice. Cu toate acestea, pentru a asigura trasabilitatea procesului de rambursare de la SGD-uri și pentru a respecta obiectivele cadrului Uniunii privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, rambursările efectuate către deponenți prin transferuri de credit ar trebui să fie metoda de plată implicită atunci când rambursarea depășește suma de 10 000 EUR.

(13)  Instituțiile financiare sunt excluse de la protecția depozitelor. Cu toate acestea, anumite instituții financiare, inclusiv instituții emitente de monedă electronică, instituții de plată și firme de investiții, depun, de asemenea, fondurile primite de la clienții lor în conturi bancare, adesea temporar, pentru a se conforma obligațiilor de protejare a fondurilor în conformitate cu legislația sectorială, inclusiv Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8), Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului(9) și Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10). Având în vedere rolul tot mai important al acestor instituții financiare, SGD-urile ar trebui să protejeze aceste depozite în condițiile în care respectivii clienți sunt identificați sau pot fi identificați.

(14)  Clienții instituțiilor financiare nu cunosc întotdeauna care este instituția de credit pe care instituția financiară a ales-o pentru a le depune fondurile. Prin urmare, SGD-urile nu ar trebui să agrege aceste depozite cu un depozit pe care aceiași clienți l-ar putea avea la aceeași instituție de credit la care instituția financiară le-a plasat depozitele. Este posibil ca instituțiile de credit să nu cunoască clienții care au dreptul la suma deținută în conturile clienților sau să nu fie în măsură să verifice și să înregistreze datele individuale ale clienților respectivi. ▌

(15)  Atunci când efectuează rambursări către deponenți, SGD-urile se pot confrunta cu situații care ridică probleme legate de spălarea banilor. Prin urmare, SGD-urile ar trebui să amâne efectuarea rambursării către un deponent atunci când sunt notificate că o unitate de informații financiare a suspendat un cont bancar sau de plăți în conformitate cu normele aplicabile în materie de combatere a spălării banilor.

(16)  În conformitate cu articolul 9 din Directiva 2014/49/UE, în cazul în care o SGD efectuează plăți în contextul unei proceduri de rezoluție, SGD ar trebui să aibă o creanță împotriva instituției de credit în cauză într-un cuantum egal cu plățile efectuate, iar creanța respectivă ar trebui să fie de același rang ca și depozitele acoperite. Această dispoziție nu face distincție între contribuția SGD atunci când se utilizează un instrument de recapitalizare internă în regim bancar deschis și contribuția SGD la finanțarea unei strategii de transfer (instrumentul de vânzare a activității sau instrumentul instituției-punte) urmată de lichidarea entității reziduale. Pentru a asigura claritatea și securitatea juridică în ceea ce privește existența și cuantumul unei creanțe a SGD în diferite scenarii, este necesar să se precizeze că, atunci când SGD contribuie la sprijinirea aplicării instrumentului de vânzare a activității sau a instrumentului instituției-punte ori a măsurilor alternative, prin care un set de active, drepturi și datorii, inclusiv depozite, ale instituției de credit sunt transferate unui destinatar, SGD ar trebui să aibă o creanță împotriva entității reziduale în cadrul procedurilor sale de lichidare ulterioare în temeiul dreptului intern. Pentru a se asigura că acționarii și creditorii instituției de credit rămași în entitatea reziduală absorb efectiv pierderile instituției de credit respective și pentru a îmbunătăți posibilitatea de rambursare în caz de insolvență către SGD, creanța SGD ar trebui să fie de același rang ca și depozitele acoperite. În cazul în care se aplică instrumentul de recapitalizare internă în regim bancar deschis (și anume instituția de credit își continuă activitatea), SGD contribuie cu suma cu care depozitele acoperite ar fi fost reduse sau convertite pentru a absorbi pierderile instituției de credit respective, dacă depozitele acoperite ar fi fost incluse în domeniul de aplicare al recapitalizării interne. Prin urmare, contribuția SGD nu ar trebui să genereze o creanță împotriva instituției aflate în rezoluție, deoarece aceasta ar elimina scopul contribuției SGD.

(17)  Pentru a asigura convergența practicilor SGD și securitatea juridică pentru deponenți în ceea ce privește revendicarea depozitelor lor și pentru a evita obstacolele operaționale pentru SGD-uri, este important să se stabilească o perioadă suficient de lungă în care deponenții să poată solicita rambursarea depozitelor lor, în cazurile în care SGD nu a efectuat rambursări către deponenți în termenele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2014/49/UE în cazul unei rambursări.

(18)  În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE, statele membre se asigură că, până la 3 iulie 2024, resursele financiare disponibile ale SGD ating cel puțin un nivel-țintă de 0,8 % din cuantumul depozitelor acoperite ale membrilor lor. Pentru a evalua în mod obiectiv dacă SGD-urile îndeplinesc cerința respectivă, ar trebui să se stabilească o perioadă de referință clară pentru a determina cuantumul depozitelor acoperite și resursele financiare disponibile ale SGD-urilor. Înainte de a se lua decizia de a extinde sfera de utilizare a SGD-urilor, ar trebui să se monitorizeze și să se evalueze cu atenție dacă nivelul-țintă de 0,8% este adecvat.

(19)  Pentru a asigura reziliența SGD-urilor, fondurile acestora ar trebui să provină din contribuții stabile și irevocabile. Anumite surse de finanțare a SGD, inclusiv împrumuturile și recuperările preconizate, sunt prea contingente pentru a fi contabilizate drept contribuții pentru atingerea nivelului-țintă al SGD. Pentru a armoniza condițiile SGD-urilor pentru îndeplinirea nivelului-țintă și pentru a se asigura că resursele financiare disponibile ale SGD-urilor sunt finanțate prin contribuții din partea sectorului, ar trebui să se facă distincție între fondurile care se califică pentru atingerea nivelului-țintă și fondurile care sunt considerate surse complementare de finanțare. Ieșirile de fonduri ale SGD, inclusiv rambursările de împrumuturi previzibile, pot fi planificate și integrate în contribuțiile periodice ale membrilor SGD și, prin urmare, nu ar trebui să conducă la o scădere a resurselor financiare disponibile sub nivelul-țintă. Prin urmare, este necesar să se precizeze că, după atingerea pentru prima dată a nivelului-țintă, numai un deficit al resurselor financiare disponibile ale SGD cauzat de o intervenție a SGD (efectuarea rambursărilor sau măsuri preventive, de rezoluție sau alternative) ar trebui să declanșeze o perioadă de realimentare de patru ani. În cazul în care, după o astfel de intervenție a SGD, mijloacele financiare disponibile s-au redus cu mai puțin de o treime, perioada de realimentare ar trebui să fie de doi ani. Pentru a asigura o aplicare consecventă, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metodologia de calcul al nivelului-țintă de către SGD-uri.

(20)  Resursele financiare disponibile ale unei SGD ar trebui să poată fi utilizate imediat pentru a face față unor evenimente neprevăzute de plată a rambursărilor sau altor intervenții. Având în vedere diferitele practici din întreaga Uniune, este oportun să se stabilească cerințe privind strategia de investiții a fondurilor SGD-urilor pentru a atenua orice impact negativ asupra capacității unei SGD de a-și îndeplini obligațiile. În cazul în care SGD nu are competența de a stabili strategia de investiții, autoritatea sau organismul ori entitatea din statul membru care este responsabil(ă) cu stabilirea strategiei de investiții ar trebui, atunci când stabilește strategia de investiții respectivă, să respecte, de asemenea, principiile privind diversificarea și investițiile în active lichide și cu grad scăzut de risc. Pentru a menține independența operațională deplină și flexibilitatea SGD în ceea ce privește accesul la fondurile sale, în cazul în care fondurile SGD sunt depuse la trezorerie, fondurile respective ar trebui alocate și plasate într-un cont segregat.

(21)  Opțiunea de a obține resursele financiare disponibile ale unei SGD prin contribuțiile obligatorii plătite de instituțiile membre la schemele existente de contribuții obligatorii instituite de un stat membru pentru a acoperi costurile legate de riscul sistemic nu a fost niciodată utilizată și, prin urmare, ar trebui eliminată.

(22)  Este necesar să se consolideze protecția deponenților, evitându-se, în același timp, necesitatea unei vânzări în regim de urgență a activelor SGD și limitându-se posibilele efecte prociclice negative asupra sectorului bancar cauzate de colectarea contribuțiilor extraordinare. Prin urmare, SGD-urile ar trebui să poată să utilizeze mecanisme de finanțare alternative care să le permită să obțină în orice moment finanțare pe termen scurt din alte surse decât contribuțiile, inclusiv înainte de a-și utiliza resursele financiare disponibile și fondurile colectate prin contribuții extraordinare. Întrucât instituțiile de credit ar trebui să suporte în primul rând costurile și responsabilitatea pentru finanțarea SGD-urilor, mecanismele de finanțare alternative din fonduri publice nu ar trebui să fie permise.

(23)  Pentru a asigura o diversificare adecvată a investițiilor fondurilor SGD și practici convergente, ABE ar trebui să emită orientări pentru a oferi SGD-urilor îndrumări în acest sens.

(24)  În timp ce rolul principal al SGD-urilor este efectuarea rambursărilor către deponenții care beneficiază de acoperire, intervențiile în afara efectuării rambursărilor se pot dovedi mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru SGD-uri și pot asigura un acces neîntrerupt la depozite prin facilitarea strategiilor de transfer. Se poate impune SGD-urilor obligația de a contribui la rezoluția instituțiilor de credit. În plus, în unele state membre, SGD-urile pot finanța măsuri preventive pentru restabilirea viabilității pe termen lung a instituțiilor de credit sau măsuri alternative în caz de insolvență. Deși aceste măsuri preventive și alternative pot îmbunătăți în mod semnificativ protecția depozitelor, este necesar ca astfel de măsuri să facă obiectul unor mecanisme de siguranță adecvate, inclusiv sub forma unui test armonizat al celui mai mic cost, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, precum și eficacitatea și eficiența acestor măsuri din punctul de vedere al costurilor. Aceste mecanisme de siguranță ar trebui să se aplice numai intervențiilor finanțate prin resursele financiare disponibile ale SGD reglementate în temeiul prezentei directive.

(24a)  Este esențial ca orice implicare a SGD în orice scenariu să se facă cu accent pe operativitate și transparență. Această abordare este esențială pentru a evita denaturarea condițiilor de concurență loială și pentru a se asigura că nu conferă avantaje neloiale anumitor participanți la piață. Transparența și reducerea costurilor sunt principii fundamentale care stau la baza integrității și a funcționării echitabile a SGD.

(25)  Măsurile de prevenire a intrării în dificultate a unei instituții de credit prin intervenții suficient de timpurii pot avea un rol eficace în gama de instrumente de gestionare a crizelor în scopul de a menține încrederea deponenților și stabilitatea financiară. Aceste măsuri pot lua diverse forme – măsuri de sprijin sub formă de capital prin instrumente de fonduri proprii (inclusiv instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază) sau alte instrumente de capital, garanții sau împrumuturi. SGD-urile au recurs în mod eterogen la aceste măsuri. Pentru a asigura gama completă de instrumente de gestionare a crizelor și recurgerea la măsuri preventive în conformitate cu cadrul de rezoluție și cu normele privind ajutoarele de stat, este necesar să se specifice calendarul și condițiile de aplicare a acestora. Măsurile preventive nu sunt adecvate pentru absorbția pierderilor suferite atunci când instituția de credit este deja în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și ar trebui adoptate rapid pentru a preveni deteriorarea situației financiare a băncii. Prin urmare, autoritățile desemnate ar trebui să verifice dacă au fost îndeplinite condițiile pentru o astfel de intervenție a SGD. În fine, condițiile respective pentru utilizarea resurselor financiare disponibile ale SGD nu ar trebui să aducă atingere evaluării de către autoritatea competentă a măsurii în care un SIP îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(11).

(26)  Pentru a se asigura că măsurile preventive își ating obiectivul, instituțiile de credit ar trebui să aibă obligația de a prezenta autorităților competente o notă în care să schițeze măsurile pe care se angajează să le ia. Această notă ar trebui să conțină toate elementele care vizează prevenirea ieșirilor de fonduri și consolidarea poziției de capital și de lichiditate a instituției de credit, permițând instituției de credit să respecte toate cerințele prudențiale și alte cerințe de reglementare relevante în mod prospectiv. Prin urmare, o astfel de notă ar trebui să conțină măsuri de atragere de capital, inclusiv norme privind emiterea de drepturi, conversia voluntară a instrumentelor de datorie subordonate, exerciții de gestionare a datoriilor, vânzări de active generatoare de capital, securitizarea portofoliilor și reținerea profiturilor, inclusiv interdicții privind dividendele și interdicții privind achiziționarea de participații în întreprinderi. În plus, nota ar trebui să ofere informații detaliate despre deficitul inițial de capital al instituției de credit, măsurile de atragere de capital introduse și măsurile de siguranță luate pentru a preveni ieșirea de fonduri. Din același motiv, pe parcursul punerii în aplicare a măsurilor prevăzute în notă, instituțiile de credit ar trebui, de asemenea, să își consolideze pozițiile de lichiditate și să se abțină de la practici comerciale agresive, precum și de la distribuirea dividendelor, de la plata unei remunerații variabile sau de la răscumpărarea acțiunilor proprii sau de la răscumpărarea instrumentelor de capital hibride. O astfel de notă ar trebui să conțină, de asemenea, o strategie de ieșire pentru orice măsură de sprijin primită. Într-un interval de timp rezonabil, instituția de credit ar trebui să transmită autorității competente un plan de reorganizare a activității menit să asigure viabilitatea pe termen lung. Măsurile preventive acordate unei instituții de credit ar trebui suspendate dacă autoritatea competentă nu este convinsă că planul de reorganizare a activității este credibil și fezabil pentru a asigura viabilitatea pe termen lung. În cazul în care instituția de credit este membră a unui SIP menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (c), SIP ar trebui să aprobe planul de reorganizare a activității, după ce se consultă cu autoritatea competentă. Dacă nu este mulțumită de planul de reorganizare a activității, autoritatea competentă ar trebui să pună în aplicare măsuri judicioase pentru a asigura viabilitatea pe termen lung. Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție sunt cele mai în măsură să evalueze relevanța și credibilitatea măsurilor avute în vedere în planul de reorganizare a activității. Pentru a se asigura că autoritățile desemnate ale SGD căreia i se solicită finanțarea unei măsuri preventive de către instituția de credit pot evalua dacă sunt îndeplinite toate condițiile pentru măsurile preventive, autoritățile competente ar trebui să coopereze cu autoritățile desemnate. Pentru a asigura o abordare coerentă a aplicării măsurilor preventive în întreaga Uniune, ABE ar trebui să publice orientări pentru a ajuta instituțiile de credit să elaboreze un asemenea plan de reorganizare a activității.

(26a)  Pentru a atenua hazardul moral, în funcție de situație, instituția de credit care primește sprijin de la SGD-uri sub formă de măsuri preventive, acționarii săi, creditorii săi sau grupul de întreprinderi din care face parte ar trebui să contribuie la restructurare din resurse proprii și să asigure o remunerație adecvată pentru măsura preventivă acordată de SGD.

(27)  Pentru a se asigura că instituțiile de credit care beneficiază de sprijin din partea SGD-urilor sub forma unor măsuri preventive își îndeplinesc angajamentele, autoritățile competente ar trebui să solicite instituțiilor de credit care nu și-au îndeplinit angajamentele să întocmească un plan de remediere, să înapoieze suma cu care au fost ajutate în cadrul măsurilor preventive sau să acționeze în conformitate cu strategia de ieșire. În cazul în care o autoritate competentă consideră că măsurile din planul de remediere nu sunt de natură să asigure viabilitatea pe termen lung a instituției, SGD nu ar trebui să mai acorde niciun sprijin preventiv instituției de credit, iar autoritățile competente ar trebui să evalueze dacă instituția a intrat sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2014/59/UE. Aceleași consecințe ar trebui să se aplice și în cazurile în care instituția de credit nu respectă planul de remediere. Pentru a asigura o abordare coerentă a aplicării măsurilor preventive în întreaga Uniune, ABE ar trebui să emită orientări pentru a ajuta instituțiile de credit să elaboreze acest plan de remediere.

(28)  Pentru a evita efectele negative asupra concurenței și asupra pieței interne, este necesar să se prevadă că, în cazul măsurilor alternative în caz de insolvență, organismele relevante care reprezintă o instituție de credit în contextul procedurilor naționale de insolvență (lichidator, administrator judiciar, administrator sau alții) ar trebui să ia măsurile necesare pentru scoaterea pe piață a activității instituției de credit sau a unei părți a acesteia în cadrul unui proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, încercând în același timp să obțină prețul maxim de vânzare. Instituția de credit sau orice intermediar care acționează în numele instituției de credit ar trebui să aplice norme adecvate pentru scoaterea pe piață a activelor, a drepturilor și a pasivelor care urmează să fie transferate potențialilor cumpărători. În orice caz, utilizarea resurselor de stat ar trebui să facă în continuare obiectul normelor relevante privind ajutoarele de stat în temeiul tratatului, după caz.

(29)  Întrucât scopul principal al SGD-urilor este de a proteja depozitele acoperite, SGDurile ar trebui să fie autorizate să finanțeze alte intervenții decât efectuarea rambursărilor numai în cazul în care aceste intervenții sunt mai puțin costisitoare decât efectuarea rambursărilor. Experiența dobândită în aplicarea acestei reguli („testul celui mai mic cost”) a evidențiat mai multe deficiențe, întrucât cadrul actual nu detaliază modul de stabilire a costului acestor intervenții și nici a costului rambursării. Pentru a asigura o aplicare consecventă în întreaga Uniune a testului celui mai mic cost, este necesar să se specifice modul de calcul al acestor costuri. În același timp, este necesar să se evite condițiile excesiv de stricte care ar exclude de facto utilizarea fondurilor SGD pentru alte intervenții decât efectuarea rambursărilor. Atunci când efectuează evaluarea celui mai mic cost, SGD-urile trebuie să verifice mai întâi dacă costul de finanțare a măsurii selectate este mai mic decât costul rambursării depozitelor acoperite. Metodologia de evaluare a celui mai mic cost ar trebui să țină seama de valoarea-timp a banilor.

(30)  Lichidarea poate fi un proces de lungă durată, a cărui eficiență depinde de eficiența autorității judiciare naționale, de regimurile de insolvență, de caracteristicile fiecărei bănci în parte și de circumstanțele intrării în dificultate. În ceea ce privește intervențiile SGD ca parte a măsurilor alternative, testul celui mai mic cost ar trebui să aibă la bază evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, prevăzută la articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, precum și estimarea prevăzută la articolul 36 alineatul (8) din directiva menționată. Cu toate acestea, evaluarea precisă a recuperărilor din lichidare poate fi dificilă în contextul testului celui mai mic cost pentru măsurile preventive, care se presupune că au loc cu mult timp înainte de orice lichidare previzibilă. Prin urmare, scenariul contrafactual pentru testul celui mai mic cost în cazul măsurilor preventive ar trebui ajustat în consecință și, în orice caz, recuperările preconizate ar trebui să fie limitate la o sumă rezonabilă bazată pe recuperările din evenimente de plată anterioare.

(31)  Autoritățile desemnate ar trebui să estimeze costul măsurii pentru SGD, inclusiv după rambursarea unui împrumut, o injecție de capital sau utilizarea unei garanții, excluzând veniturile preconizate, cheltuielile operaționale și pierderile potențiale, în raport cu un scenariu contrafactual bazat pe o pierdere finală ipotetică la sfârșitul procedurii de insolvență, care ar trebui să ia în considerare recuperările de la SGD în cadrul procedurii de lichidare a unei bănci. În plus, scenariul contrafactual ar trebui să țină seama de posibilul cost pentru SGD al instabilității economice și financiare, inclusiv de necesitatea de a mobiliza fonduri suplimentare, în cadrul mandatului SGD, pentru a-i proteja pe deponenți și stabilitatea financiară și a preveni contagiunea. Pentru a oferi o imagine corectă și mai cuprinzătoare a costului real al rambursărilor efectuate către deponenți, estimarea pierderii suferite ca urmare a rambursării depozitelor acoperite ar trebui să includă costurile legate indirect de rambursările efectuate către deponenți. Aceste costuri ar trebui să includă ▌costul pe care SGD l-ar putea suporta ca urmare a recurgerii la finanțare alternativă. Pentru a asigura aplicarea coerentă a testului celui mai mic cost, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare privind metodologia de calcul al costului diferitelor intervenții ale SGD. Pentru a asigura coerența metodologiei de evaluare a celui mai mic cost cu obligațiile legale sau contractuale ale SGD▌, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare▌.

(32)  Pentru a spori protecția armonizată a deponenților și a specifica responsabilitățile respective în întreaga Uniune, SGD din statul membru de origine ar trebui să asigure efectuarea rambursărilor către deponenți situați în state membre în care instituțiile de credit care sunt membre ale SGD acceptă depozite și alte fonduri rambursabile oferind servicii de depozit la nivel transfrontalier, fără a fi stabilite în statul membru gazdă. Pentru a facilita operațiunile de rambursare și furnizarea de informații către deponenți, SGD din statul membru gazdă ar trebui să aibă posibilitatea de a funcționa ca punct de contact pentru deponenți la instituțiile de credit care își exercită libertatea de a presta servicii.

(33)  Cooperarea dintre SGD-urile din întreaga Uniune este esențială pentru a asigura rambursarea rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor către deponenți în cazul în care instituțiile de credit prestează servicii bancare prin intermediul sucursalelor din alte state membre. Având în vedere progresele tehnologice care promovează utilizarea transferurilor transfrontaliere și identificarea la distanță, SGD din statul membru de origine ar trebui să poată să efectueze rambursările direct către deponenții de la sucursalele situate în alt stat membru, cu condiția ca sarcina administrativă și costurile să fie mai mici decât în cazul în care rambursarea ar fi efectuată de către SGD din statul membru gazdă. Această flexibilitate ar trebui să completeze actualul mecanism de cooperare, care prevede ca SGD din statul membru gazdă să efectueze rambursările către deponenții de la sucursale în numele SGD din statul membru de origine. Pentru a păstra încrederea deponenților atât în statul membru gazdă, cât și în statul membru de origine, ABE ar trebui să emită orientări pentru a sprijini SGD-urile în cadrul acestei cooperări, sugerând printre altele o listă de condiții în care o SGD din statul membru de origine ar putea decide să efectueze rambursări către deponenții de la sucursalele situate în statul membru gazdă.

(34)  Instituțiile de credit își pot schimba afilierea la o SGD deoarece își mută sediul central într-un alt stat membru sau își pot converti filiala într-o sucursală sau viceversa. Conform articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, contribuțiile plătite de instituția de credit respectivă în cele 12 luni care precedă transferul sunt transferate celeilalte SGD proporțional cu cuantumul depozitelor acoperite transferate. Pentru a se asigura că transferul contribuțiilor către SGD destinatară nu depinde de norme naționale divergente privind facturarea sau data efectivă de plată a contribuțiilor, SGD de origine ar trebui să calculeze suma care urmează să fie transferată pe baza datoriilor potențiale suportate de SGD destinatară ca urmare a transferului. ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica metodologia de calculare a sumei care trebuie transferată, astfel încât să asigure un impact neutru al transferului, atât asupra situației financiare a SGD-ului beneficiar, cât și a SGD-ului de origine în raport cu riscurile pe care le acoperă.

(35)  Este necesar să se asigure o protecție egală a deponenților în întreaga Uniune, care nu poate fi pe deplin garantată de un regim de evaluare a echivalenței protecției deponenților în țările terțe. Din acest motiv, sucursalele din Uniune ale unei instituții de credit care are sediul într-o țară terță ar trebui să adere la o SGD din statul membru în care își desfășoară activitatea de acceptare de depozite. Această cerință ar asigura, de asemenea, coerența cu Directivele 2013/36/UE și 2014/59/UE, care vizează introducerea unui cadru prudențial și a unui cadru de rezoluție mai solide pentru grupurile din țări terțe care furnizează servicii bancare în Uniune. În schimb, ar trebui să se evite expunerea SGD-urilor la riscurile economice și financiare ale țărilor terțe. Prin urmare, depozitele constituite la sucursale care sunt stabilite în țări terțe de către instituțiile de credit din Uniune nu ar trebui să fie protejate.

(36)  Prezentarea standardizată și periodică a informațiilor sporește gradul de conștientizare a deponenților cu privire la protecția depozitelor. Pentru a alinia cerințele de prezentare a informațiilor la evoluțiile tehnologice, aceste cerințe ar trebui să țină seama de noile canale de comunicare digitală prin care instituțiile de credit interacționează cu deponenții. Deponenții ar trebui să obțină informații clare și omogene care să explice protecția depozitelor lor, limitând în același timp sarcina administrativă aferentă pentru instituțiile de credit sau SGD-uri. ABE ar trebui să fie mandatată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza, pe de o parte, conținutul și formatul fișei de informare a deponenților care trebuie să fie comunicată anual deponenților și, pe de altă parte, modelul de informații pe care SGD-urile sau instituțiile de credit trebuie să le comunice deponenților în anumite situații, inclusiv fuziuni ale instituțiilor de credit, constatarea indisponibilității depozitelor sau rambursarea depozitelor de fonduri ale clienților.

(37)  Fuziunea unei instituții de credit sau conversia unei filiale în sucursală sau viceversa ar putea afecta principalele caracteristici ale protecției deponenților. Pentru a evita impactul negativ asupra deponenților care ar avea depozite în ambele bănci care fuzionează și al căror drept de acoperire a depozitelor ar fi redus din cauza modificărilor aduse afilierii la SGD, toți deponenții ar trebui să fie informați cu privire la aceste modificări și ar trebui să aibă dreptul de a-și retrage fondurile fără a suporta vreo penalizare până la concurența unei sume egale cu acoperirea pierdută a depozitelor.

(38)  Pentru a menține stabilitatea financiară, a evita contagiunea și a permite deponenților să își exercite drepturile de revendicare a depozitelor atunci când este cazul, autoritățile desemnate, SGD-urile și instituțiile de credit în cauză ar trebui să informeze deponenții cu privire la indisponibilitatea depozitelor.

(39)  Pentru a spori transparența pentru deponenți și pentru a promova soliditatea financiară și încrederea în rândul SGD-urilor atunci când își îndeplinesc obligațiile, ar trebui îmbunătățite cerințele actuale de raportare. Pe baza cerințelor actuale care permit SGD-urilor să solicite toate informațiile necesare de la instituțiile lor membre pentru a pregăti rambursările, SGD-urile ar trebui, de asemenea, să poată solicita informațiile necesare pentru a pregăti rambursarea în contextul cooperării transfrontaliere. La cererea unei SGD, instituțiile membre ar trebui să aibă obligația de a furniza informații generale cu privire la orice activitate transfrontalieră semnificativă din alte state membre. De asemenea, pentru a furniza ABE o gamă adecvată de informații cu privire la evoluția resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor și la utilizarea acestor resurse, statele membre ar trebui să se asigure că SGD-urile informează anual ABE cu privire la cuantumul depozitelor acoperite și la resursele financiare disponibile și notifică ABE cu privire la circumstanțele care au condus la utilizarea fondurilor SGD fie pentru rambursări, fie pentru alte măsuri. În fine, pentru a reflecta rolul mai important al SGD-urilor în gestionarea crizelor bancare, care vizează facilitarea utilizării fondurilor SGD în cadrul procedurii de rezoluție, SGD-urile ar trebui să aibă dreptul de a primi anual rezumatul planurilor de rezoluție ale instituțiilor de credit pentru a fi în general mai pregătite să pună la dispoziție fondurile.

(40)  Standardele tehnice în domeniul serviciilor financiare ar trebui să faciliteze o armonizare consecventă și o protecție adecvată a deponenților din întreaga Uniune. Este eficient și oportun să se încredințeze ABE, în calitate de organism cu înaltă specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică alegeri strategice și care urmează să fie adoptate de Comisie.

(41)  În cazurile prevăzute de prezenta directivă, Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE prin intermediul actelor delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(12), pentru a preciza următoarele: (a) detaliile tehnice legate de identificarea clienților instituțiilor financiare în scopul efectuării rambursărilor aferente depozitelor de fonduri ale clienților, criteriile de rambursare către titularul contului în beneficiul fiecărui client sau către client în mod direct, precum și normele de evitare a cererilor multiple de efectuare de rambursări către același beneficiar; (b) metodologia testului celui mai mic cost și (c) metodologia de calcul al resurselor financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă.

(42)  În cazurile prevăzute de prezenta directivă, Comisia ar trebui să adopte proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE prin intermediul actelor de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să precizeze: (a) conținutul și formatul fișei de informare a deponenților, modelul pentru informațiile pe care SGDurile sau instituțiile de credit ar trebui să le comunice deponenților; (b) procedurile care trebuie urmate atunci când instituțiile de credit furnizează informații SGD-urilor lor și atunci când SGD-urile și autoritățile desemnate furnizează informații ABE, precum și modelele pentru furnizarea acestor informații.

(43)  Prin urmare, Directiva 2014/49/UE ar trebui modificată în consecință.

(44)  Pentru a permite sucursalelor instituțiilor de credit cu sediul în afara Uniunii care nu sunt membre ale unei SGD stabilite în Uniune să adere la o SGD din Uniune, sucursalelor respective ar trebui să li se acorde o perioadă de timp suficientă pentru a lua măsurile necesare în vederea respectării cerinței respective.

(45)  Directiva 2014/49/UE permite statelor membre să recunoască un SIP drept SGD dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și respectă Directiva 2014/49/UE. Pentru a ține seama de modelul de afaceri specific al acestor SIP-uri, în special de relevanța funcțiilor aflate în centrul mandatului lor pe care le îndeplinesc în plus față de cele reglementate de prezenta directivă, este oportun să se prevadă posibilitatea ca statele membre să permită SIP-urilor să îndeplinească în continuare astfel de funcții. În plus, pentru a le acorda suficient timp pentru a se adapta la noile dispoziții, în special la mecanismele de siguranță pentru aplicarea măsurilor preventive, SIP-urilor ar trebui să li se acorde o perioadă de tranziție de trei ani. ▌Pentru a asigura condiții de concurență onestă și a menține un nivel ridicat de protecție a deponenților, funcțiile și sarcinile îndeplinite în plus față de cele reglementate de prezenta directivă ar trebui finanțate prin resurse financiare suplimentare, în plus față de nivelul-țintă. SIP ar trebui să creeze un fond segregat în scopuri SIP, altele decât funcțiile reglementate de prezenta directivă, astfel cum s-a convenit între Banca Centrală Europeană, autoritatea națională competentă și SIP-urile relevante.

(46)  Pentru a permite SGD-urilor și autorităților desemnate să constituie capacitatea operațională necesară pentru a aplica noile norme privind utilizarea măsurilor preventive, este oportun să se prevadă o aplicare amânată a acestor noi norme.

(47)  Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unei protecții uniforme a deponenților în Uniune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza riscurilor pe care abordările naționale divergente le-ar putea implica pentru integritatea pieței unice, ci pot fi mai degrabă realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2014/49/UE

Directiva 2014/49/UE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Prezenta directivă stabilește norme și proceduri privind instituirea și funcționarea schemelor de garantare a depozitelor (SGD-uri), acoperirea și rambursarea depozitelor, precum și utilizarea fondurilor SGD pentru măsuri care vizează asigurarea accesului deponenților la depozitele lor.”;

(b)  la alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) instituțiilor de credit și sucursalelor instituțiilor de credit cu sediul în afara Uniunii, care sunt afiliate schemelor menționate la litera (a), (b) sau (c) de la prezentul alineat.”

2.  La articolul 2, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  la punctul 3, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„3. «depozit» înseamnă un sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din tranzacții bancare normale efectuate în mod obișnuit de instituțiile de credit în cursul activității lor și pe care o instituție de credit are obligația să îl ramburseze în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și depozitele de economii, cu excepția unui sold creditor în cazul în care:”;

(b)  la punctul 13, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„13. «angajament de plată» înseamnă o obligație irevocabilă, integral garantată, a unei instituții de credit de a plăti către o SGD o valoare monetară atunci când este solicitată de SGD respectivă și în cazul în care garanțiile reale:”;

(c)  se adaugă următoarele puncte 19-23:"

(d)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Acțiunile la societățile de credit ipotecar (de tip „building society”) din Irlanda, cu excepția celor de tipul instituțiilor de credit cuprinse în articolul 5 alineatul (1) litera (b), sunt considerate depozite.

____________________________________________

* [A se introduce referința completă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420].

** [A se introduce referința completă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420].”

3.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(-a)  Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) O schemă contractuală astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din prezenta directivă poate fi recunoscută oficial drept SGD dacă respectă prezenta directivă.

Un SIP poate fi recunoscut oficial drept SGD dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și respectă prezenta directivă.

Statele membre se asigură că, până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], un SIP care este recunoscut ca SGD în temeiul prezentului alineat separă mijloacele sale financiare disponibile care fac obiectul unui nivel-țintă în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din prezenta directivă de mijloacele financiare suplimentare necesare pentru a îndeplini alte mandate decât cele reglementate în temeiul prezentei directive.”;

(a)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în calitate de membru al unei SGD, SGD respectivă notifică imediat acest lucru autorității desemnate și autorității competente a instituției de credit respective.

Statele membre se asigură că autoritatea competentă, în cooperare cu autoritatea desemnată, ia cu promptitudine toate măsurile adecvate, inclusiv, dacă este necesar, impunerea de sancțiuni, pentru a se asigura că instituțiile de credit își respectă obligațiile care le revin în calitate de membre ale unei SGD. ▌

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării de către instituțiile de credit a obligațiilor care le revin în calitate de membre ale unei SGD. Sancțiunile respective sunt eficace, proporționale și disuasive.”;

(b)  se introduce alineatul (4a) cu următorul text:"

„(4a) Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit nu plătește contribuțiile menționate la articolul 10 și la articolul 11 alineatul (4) în intervalul de timp specificat de SGD, SGD respectivă percepe, pentru perioada de întârziere, rata dobânzii legale la suma datorată.”;

(c)  alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(5) Statele membre se asigură că SGD informează autoritatea desemnată în cazul în care măsurile menționate la alineatele (4) și (4a) nu restabilesc conformitatea instituției de credit. Statele membre se asigură că autoritatea desemnată evaluează dacă instituția îndeplinește în continuare condițiile pentru menținerea calității de membru al SGD și informează autoritatea competentă cu privire la rezultatul evaluării respective.

(6)  Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritatea competentă decide să retragă autorizația în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2013/36/UE, instituția de credit încetează să mai fie membră a SGD. Statele membre se asigură că depozitele deținute la data la care o instituție de credit a încetat să mai fie membră a SGD continuă să fie garantate de SGD respectivă timp de maximum șase luni.”;

(ca)  la alineatul (7) se adaugă următorul paragraf:"

„Autoritățile desemnate dispun de competențele necesare de impunere a respectării legii, inclusiv de competența de a impune sancțiuni sau alte măsuri administrative, pentru a remedia cazurile de încălcare a prezentei directive.”;

(d)  alineatul (8) se elimină;

(e)  se adaugă alineatul (13) cu următorul text:"

„(13) ▌ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind domeniul de aplicare, conținutul și procedurile simulărilor de criză menționate la alineatul (10).

ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

Comisiei i se deleagă competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

4.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Următoarele sunt excluse de la rambursare de către SGD:”

(ii)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) depozitele rezultate din operațiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălare de bani și finanțarea terorismului;”;

▌

(iv)  litera (f) se înlocuiește cu următorul text:"

„(f) depozitele al căror titular nu a fost niciodată identificat în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) …. [a se introduce referința scurtă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420], în cazul în care depozitele respective au devenit indisponibile, cu excepția cazului în care titularul solicită efectuarea unei rambursări și dovedește că lipsa identificării nu a fost cauzată de acțiunea sa;”;

(v)  litera (j) se elimină;

(va)  se adaugă următoarea literă:"

„(ka) depozitele constituite de persoane fizice sau juridice care fac obiectul unor sancțiuni financiare focalizate adoptate de Uniune.”;

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Prin derogare de la alineatul (1) punctul (i), statele membre pot decide ca depozitele deținute de sisteme de pensii personale și sisteme de pensii ocupaționale ale întreprinderilor mici sau mijlocii să fie incluse în limita nivelului de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1).”

5.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„În plus față de alineatul (1), statele membre se asigură că următoarele depozite sunt protejate până la suma minimă de 500 000 EUR și până la suma maximă de timp de 2 500 000 EUR șase luni de la data la care această sumă a fost creditată sau de la data la care depozitele respective pot fi transferate legal:”;

(ii)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) depozitele care rezultă în urma tranzacțiilor imobiliare referitoare la bunuri imobile locative private și depozitele destinate unor astfel de tranzacții, cu condiția ca tranzacțiile respective să fie încheiate într-un interval de timp de patru luni de către o persoană fizică și cu condiția ca persoana fizică respectivă să poată furniza documente care să ateste o astfel de tranzacție;

(iia)  se adaugă paragraful următor:"

„Până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], Comisia reanalizează sumele protejate menționate la primul paragraf și transpuse de statele membre, pentru a stabili dacă nu cumva suma maximă menționată la paragraful respectiv ar trebui redusă, apreciind dacă sumele care sunt protejate sunt proporționale și asigură condiții de concurență onestă în întreaga Uniune. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.”;

(b)  se introduce următorul alineat (2a):"

„(2a) Statele membre se asigură că nivelul de acoperire prevăzut la alineatul (2) completează nivelul de acoperire prevăzut la alineatul (1).”

6.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (5) se elimină;

(aa)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Statele membre se asigură că instituțiile de credit comunică SGD-urilor lor, cel puțin o dată pe an, cuantumul agregat al depozitelor eligibile. Statele membre iau măsuri pentru ca SGD-urile să poată solicita în orice moment instituțiilor de credit informații despre suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent.”

(b)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) Statele membre se asigură că SGD rambursează dobânda la depozite care a fost acumulată, dar nu a fost creditată sau debitată la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). Nu se depășește nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 alineatul (1) sau, în situațiile menționate la articolul 6 alineatul (2), nivelul de acoperire prevăzut la alineatul respectiv.

În cazurile în care ratele dobânzii la anumite depozite depășesc semnificativ rata dobânzii predominante pe piață la momentul respectiv, astfel cum a fost stabilită și determinată pe baza unor date transparente și puse la dispoziția publicului, SGD are competența de a ajusta dobânda rambursată pentru a reflecta rata predominantă de pe piață la momentul când a fost stabilită de autoritatea administrativă de resort sau prin decizia autorității judiciare. Această ajustare se face pentru a preveni hazardul moral. Criteriile și metodologia aplicate pentru a defini ce înseamnă „depășire semnificativă” și pentru ajustare se stabilesc în mod transparent, în conformitate cu orientările elaborate de ABE și sub rezerva aprobării de autoritatea competentă.

7.  Se introduce următorul articol 7a:"

„Articolul 7a

Sarcina probei privind eligibilitatea depozitelor și dreptul la acestea

Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (3), un deponent sau, după caz, un titular de cont dovedește fie că depozitele în cauză îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (2), fie că are dreptul la depozite în circumstanțele menționate la articolul 7 alineatul (3).”

8.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(-a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) SGD-urile se asigură că suma rambursabilă este disponibilă cât mai curând posibil și, în orice caz, în mai puțin de șapte zile lucrătoare de la data la care autoritatea administrativă de resort face o constatare în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) punctul 1 litera (a) sau de la data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).”

(-aa)  alineatul (2) se elimină;

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre permit SGD-urilor să aplice o perioadă ▌mai lungă pentru a rambursa depozitele menționate la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 8b, care nu trebuie să depășească 20 de zile lucrătoare de la data la care SGD-urile respective au primit documentația completă pe care au solicitat-o de la un deponent sau, dacă este cazul, de la un titular de cont, pentru a examina creanțele și a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de rambursare. În ceea ce privește depozitele menționate la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (3), în cazul în care nu sunt în măsură să pună la dispoziție suma rambursabilă în mai puțin de șapte zile lucrătoare, SGD-urile se asigură că deponenții au acces la un cuantum adecvat din depozitele lor garantate pentru a acoperi costul vieții în termen de cinci zile lucrătoare de la depunerea unei cereri pentru cuantumul respectiv.

(aa)  alineatul (4) se elimină;

(b)  alineatul (5) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) prin derogare de la alineatul (9), nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni (contul este inactiv), cu excepția cazului în care un deponent are, de asemenea, depozite într-un alt cont care nu este inactiv;”;

(ii)  litera (d) se elimină;

(c)  alineatul (8) se elimină;

(d)  alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"

„(9) Statele membre se asigură că, în cazul în care nu a avut loc nicio tranzacție legată de depozit în ultimele 24 de luni, SGD-urile pot stabili un prag privind costurile administrative care ar fi suportate de SGD-urile respective pentru efectuarea unei astfel de rambursări. SGD-urile nu au obligația de a întreprinde demersuri active pentru a efectua rambursări către deponenți sub acest prag. Statele membre se asigură că SGD-urile efectuează rambursări către deponenți sub acest prag, în cazul în care deponenții respectivi solicită acest lucru.”

9.  Se introduc articolele 8a, 8b și 8c după cum urmează:"

„Articolul 8a

Rambursarea depozitelor care depășesc 10 000 EUR

Statele membre se asigură că, atunci când sumele care trebuie rambursate depășesc 10 000 EUR, SGD-urile efectuează rambursările către deponenți prin transfer credit, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului*.

Articolul 8b

Acoperirea depozitelor de fonduri ale clienților

(1)  Statele membre se asigură că depozitele de fonduri ale clienților sunt acoperite de SGD-uri în cazul în care se aplică toate condițiile următoare:

(2)  Statele membre se asigură că nivelul de acoperire menționat la articolul 6 alineatul (1) se aplică fiecăruia dintre clienții care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol. Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1), atunci când stabilește cuantumul rambursabil pentru un client individual, SGD nu ia în considerare depozitele agregate de fonduri constituite de clientul respectiv la aceeași instituție de credit.

(3)  Statele membre se asigură că SGD-urile fac rambursările depozitelor acoperite direct în contul clientului.

(4)  ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze:

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Comisiei îi este delegată competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 8c

Suspendarea rambursărilor în caz de preocupări legate de spălarea banilor sau finanțarea terorismului

(1)  Statele membre se asigură că autoritatea desemnată informează SGD în termen de 24 de ore de la momentul în care autoritatea desemnată a primit informațiile menționate la articolul 48 alineatul (4) din [a se introduce referința – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423] cu privire la rezultatul măsurilor de precauție privind clientela menționate la articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (UE) …. [a se introduce referința scurtă – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM(2021)0420]. Statele membre se asigură că schimbul de informații dintre autoritatea desemnată și SGD se limitează la informațiile strict necesare pentru exercitarea sarcinilor și responsabilităților SGD în temeiul prezentei directive și că un astfel de schimb de informații respectă cerințele prevăzute în Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului**.

(2)  Statele membre se asigură că SGD-urile suspendă rambursarea menționată la articolul 8 alineatul (1) în cazul în care un deponent sau orice persoană care are dreptul la sumele aflate în contul său a fost acuzată de o infracțiune decurgând din sau având legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului, până la pronunțarea hotărârii judecătorești.

(3)  Statele membre se asigură că SGD-urile suspendă rambursarea menționată la articolul 8 alineatul (1) pentru aceeași durată ca cea prevăzută la articolul 20 din [a se introduce referința scurtă – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423] în cazul în care sunt notificate de către unitatea de informații financiare menționată la articolul 32 din Directiva (UE) [a se introduce referința – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423] cu privire la faptul că unitatea respectivă a decis să suspende o tranzacție sau să refuze să își dea consimțământul pentru efectuarea unei astfel de tranzacții sau să suspende un cont bancar sau un cont de plăți în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) sau (2) din Directiva (UE) [a se introduce referința – Propunere de directivă privind combaterea spălării banilor de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 – COM(2021)0423].

(4)  Statele membre se asigură că SGD-urile nu sunt trase la răspundere pentru nicio măsură luată în conformitate cu instrucțiunile unității de informații financiare. SGD-urile utilizează orice informații primite de la unitatea de informații financiare numai în sensul prezentei directive.

_________________

* Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214).

** Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, 27.3.1996, p. 20).”

10.  La articolul 9, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(2) Fără a aduce atingere drepturilor pe care le pot avea în conformitate cu dreptul intern, SGD-urile care efectuează plăți garantate într-un cadru național au dreptul de subrogare în drepturile deponenților în cadrul procedurii de lichidare sau de reorganizare, până la concurența unei sume egale cu plățile efectuate de SGD-uri către deponenți. SGD-urile care aduc o contribuție în contextul instrumentelor de rezoluție menționate la articolul 37 alineatul (3) litera (a) sau (b) din Directiva 2014/59/UE sau în contextul măsurilor luate în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din prezenta directivă au o creanță împotriva instituției de credit reziduale pentru orice pierdere suferită ca urmare a oricăror contribuții aduse rezoluției în temeiul articolului 109 din Directiva 2014/59/UE sau transferului efectuat în temeiul articolului 11 alineatul (5) din prezenta directivă pentru o sumă egală cu contribuția lor, cu condiția ca instituția de credit reziduală să fie lichidată. Creanța respectivă este de același rang ca și depozitele acoperite în temeiul dreptului intern care reglementează procedurile obișnuite de insolvență.

(3)  Statele membre se asigură că deponenții ale căror depozite nu au fost rambursate sau recunoscute de SGD în termenele prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (3) pot pretinde rambursarea depozitelor lor în termen de cinci ani.”

11.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  după primul paragraf se introduc următoarele paragrafe:"

„Pentru calcularea nivelului-țintă menționat la primul paragraf, perioada de referință este cuprinsă între data de 31 decembrie care precedă data până la care trebuie atins nivelul-țintă și data respectivă.

Atunci când stabilesc dacă SGD a atins acest nivel-țintă, statele membre iau în considerare numai resursele financiare disponibile cu care membrii au contribuit direct la SGD sau care au fost recuperate de la aceștia, excluzând taxele și comisioanele administrative. Aceste resurse financiare disponibile includ veniturile din investiții provenite din fondurile cu care membrii au contribuit la SGD, dar exclud rambursările care nu au fost solicitate de deponenții eligibili în cursul procedurilor de efectuare a rambursărilor, orice datorii acumulate de SGD, inclusiv împrumuturile de la alte SGD și mecanismele de finanțare alternative, astfel cum sunt menționate la articolul 10 alineatul (9). Sumele de rambursat datorate unei alte SGD în temeiul articolului 12 se tratează ca active ale SGD care a acordat împrumutul și pot fi luate în considerare la atingerea nivelului-țintă aferent SGD respectiv.”;

(ii)  al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În cazul în care, după ce s-a atins pentru prima dată nivelul-țintă menționat la primul paragraf și resursele financiare disponibile, în urma unei plăți din fondurile SGD în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și cu articolul 11 alineatele (2), (3) și (5), s-au redus la o valoare mai mică de două treimi din nivelul-țintă, SGD-urile stabilesc contribuția periodică la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de patru ani.

În cazul în care, după ce s-a atins pentru prima dată nivelul-țintă menționat la primul paragraf și resursele financiare disponibile, în urma unei plăți din fondurile SGD în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și cu articolul 11 alineatele (2), (3) și (5), au fost reduse cu o valoare mai mică de o treime din nivelul-țintă, SGD-urile stabilesc contribuția periodică la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de doi ani.”;

(iia)  al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

”Statele membre pot prelungi perioada inițială menționată la primul paragraf cu maximum patru ani, în cazul în care SGD a efectuat plăți cumulate care depășesc 0,8 % din depozitele acoperite pentru a rambursa deponenții.”;

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Resursele financiare disponibile pe care SGD le ia în considerare în vederea atingerii nivelului-țintă menționat la alineatul (2) pot include angajamentele de plată, plătibile în termen de 48 de ore la cererea SGD. Ponderea totală a acestor angajamente de plată nu trebuie să depășească 30 % din cuantumul total al resurselor financiare disponibile obținute în conformitate cu alineatul (2).

ABE emite orientări privind angajamentele de plată care stabilesc criteriile de admisibilitate a angajamentelor respective;”

(c)  alineatul (4) se elimină;

(d)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) Statele membre se asigură că SGD-urile, autoritățile desemnate sau autoritățile competente stabilesc strategia de investiții pentru resursele financiare disponibile ale SGD-urilor și că respectiva strategie de investiții respectă principiul diversificării și al investițiilor în active cu grad scăzut de risc și lichide.

Statele membre se asigură că strategia de investiții menționată la primul paragraf de la prezentul alineat respectă principiile stabilite la articolele 4, 8 și 10 din Regulamentul delegat (UE) 2016/451 al Comisiei*.

_______________

* Regulamentul delegat (UE) 2016/451 al Comisiei din 16 decembrie 2015 de stabilire a principiilor și a criteriilor generale pentru strategia de investiții, precum și a normelor pentru administrarea Fondului unic de rezoluție (JO L 79, 30.3.2016, p. 2).”;

(e)  se introduce următorul alineat (7a):"

„(7a) Statele membre se asigură că SGD-urile își pot plasa integral sau parțial resursele financiare disponibile la banca lor centrală națională sau la trezoreria națională, cu condiția ca această decizie să fie eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru SGD-uri și ca respectivele resurse financiare disponibile să fie păstrate într-un cont segregat, astfel încât acestea să fie ușor disponibile pentru a fi utilizate de către SGD în conformitate cu articolele 11 și 12.

(ea)  alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:"

„(9) Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de mecanisme de finanțare alternative adecvate, care le permit să obțină finanțare pe termen scurt pentru a satisface creanțele împotriva respectivelor SGD-uri. Statele membre se asigură că mecanismele alternative de finanțare ale SGD-urilor nu sunt finanțate din fonduri publice.”

(f)  alineatul (10) se elimină;

(g)  se introduc următoarele alineate (11), (12) și (13):"

„(11) Statele membre se asigură că, în contextul măsurilor menționate la articolul 11 alineatele (1), (2), (3) și (5), SGD-urile pot utiliza fondurile provenite din mecanismele de finanțare alternative menționate la articolul 10 alineatul (9) ▌, înainte de a utiliza resursele financiare disponibile și de a colecta contribuțiile extraordinare menționate la articolul 10 alineatul (8). ▌

(12)  ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze:

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(13)  Până la… [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE elaborează orientări pentru a sprijini SGD-urile să își diversifice resursele financiare disponibile și cu privire la modul în care SGD-urile ar putea investi în active cu grad scăzut de risc, aplicabile resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor.”

12.  Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 11

Utilizarea fondurilor

(1)  Statele membre se asigură că SGD-urile utilizează resursele financiare disponibile menționate la articolul 10 în primul rând pentru a garanta efectuarea de rambursări către deponenți în conformitate cu articolul 8 ▌.

(2)  Statele membre se asigură că SGD-urile utilizează resursele financiare disponibile pentru a finanța rezoluția instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 109 din Directiva 2014/59/UE. Statele membre se asigură că autoritățile de rezoluție stabilesc suma cu care o SGD trebuie să contribuie la finanțarea rezoluției instituțiilor de credit, după ce autoritățile de rezoluție respective au consultat SGD cu privire la rezultatele testului celui mai mic cost menționat la articolul 11e din prezenta directivă. Statele membre se asigură că SGD-urile răspund, fără întârziere, la consultarea respectivă.

(3)  Statele membre permit SGD-urilor să utilizeze resursele financiare disponibile pentru măsurile preventive menționate la articolul 11a în beneficiul unei instituții de credit, în cazul în care se aplică toate condițiile următoare:

(4)  În cazul în care se utilizează resursele financiare disponibile pentru măsurile preventive sau măsurile alternative menționate la alineatele (3) și (5), instituțiile de credit afiliate furnizează fără întârziere SGD resursele folosite pentru aceste măsuri, dacă este necesar, sub formă de contribuții extraordinare, atunci când se aplică oricare dintre următoarele:

(5)  În cazul în care o instituție de credit este lichidată în conformitate cu articolul 32b din Directiva 2014/59/UE în vederea ieșirii de pe piață sau a încetării activității sale bancare, statele membre permit SGD-urilor să utilizeze resursele financiare disponibile pentru măsuri alternative care să mențină accesul deponenților la depozitele lor, inclusiv transferul de active și pasive și transferul depozitelor dintr-un cont în altul, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

13.  Se introduc următoarele articole 11a-11e:"

„Articolul 11a

Măsuri preventive

(1)  ▌Statele membre se asigură că SGD-urile utilizează resursele financiare disponibile pentru măsurile preventive menționate la articolul 11 alineatul (3), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(2)  Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de sisteme de monitorizare și de proceduri decizionale adecvate pentru selectarea și punerea în aplicare a unor măsuri preventive și pentru monitorizarea riscurilor aferente.

(3)  Statele membre se asigură că SGD-urile pot pune în aplicare măsuri preventive numai în cazul în care autoritatea desemnată a confirmat că au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute la alineatul (1). Autoritatea desemnată notifică autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție.

În cazul în care instituția beneficiară aparține unui SIP, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (c), respectivul SIP stabilește, pe baza rezultatelor testului celui mai mic cost menționat la articolul 11e, cuantumul resurselor financiare disponibile pentru măsurile preventive care sunt notificate autorității desemnate.

(4)  Statele membre se asigură că SGD ▌își utilizează resursele financiare disponibile pentru măsuri de sprijin sub formă de capital, inclusiv recapitalizări, măsuri legate de deprecierea activelor și garanții ale activelor, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11b.

Statele membre se asigură că SGD își transferă deținerile de acțiuni sau alte instrumente de capital deținute la instituția de credit care beneficiază de sprijin ▌de îndată ce situația comercială și financiară o permite.

(4a)  ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

EBA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

Comisiei îi este delegată competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 11b

Cerințe pentru finanțarea măsurilor preventive

(1)  Statele membre se asigură că instituțiile de credit care solicită unei SGD să finanțeze măsuri preventive în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) prezintă autorității competente ▌o notă cu măsurile pe care instituțiile de credit respective se angajează să le întreprindă pentru a garanta conformitatea cu cerințele de supraveghere aplicabile ▌prevăzute în conformitate cu Directiva 2013/36/UE și ▌Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)  Nota menționată la alineatul (1) stabilește măsuri de atenuare a riscului de deteriorare a solidității financiare și de consolidare a poziției de capital și de lichiditate a instituției de credit.

(2a)  Dacă resursele financiare ale unei SGD sunt utilizate pentru măsuri preventive în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din prezenta directivă, autoritatea competentă solicită instituției de credit beneficiare să actualizeze, după caz, planul de redresare, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 32 din Directiva 2014/59/UE, sau planul de redresare a grupului, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 33 din respectiva directivă. Autoritatea competentă dispune instituției de credit care beneficiază de sprijin să pună în aplicare măsurile menționate la articolul 6 alineatul (6) al treilea paragraf din Directiva 2014/59/UE, dacă sunt îndeplinite condițiile de la articolul 6 alineatul (6) din respectiva directivă.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul unei măsuri de sprijin sub formă de capital în temeiul alineatului (1), resursele financiare disponibile ale unei SGD acoperă numai deficitul de capital pe baza următoarelor elemente, astfel cum se precizează în notă:

Atunci când determină deficitul de capital, SGD poate lua în considerare, de asemenea, orice evaluare prospectivă a adecvării capitalului, inclusiv planul de conservare a capitalului menționat la articolul 142 din Directiva 2013/36/UE.

Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit este membră a unui SIP, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (c), deficitul de capital este determinat de SIP.

Atunci când stabilește deficitul de capital, SGD transmite o notificare autorității competente.

(4)  Statele membre se asigură că ▌nota menționată la alineatul (1) prevede o strategie de ieșire din măsurile preventive, inclusiv un calendar clar specificat de rambursare de către instituția de credit a oricăror fonduri rambursabile primite în cadrul măsurilor preventive. Aceste informații nu se divulgă decât după un an de la finalizarea strategiei de ieșire sau de la punerea în aplicare a planului de remediere sau de la încheierea evaluării în temeiul articolului 11c alineatul (3).

(5)  Statele membre se asigură că nu se plătesc dividende, răscumpărări de acțiuni sau remunerații variabile și că instituția de credit care beneficiază de sprijin nu își asumă niciun angajament irevocabil de a plăti dividende, răscumpărări de acțiuni sau remunerații variabile. Autoritatea competentă poate restricționa parțial, în mod excepțional, această interdicție în cazul în care instituția de credit demonstrează, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că este obligată din punct de vedere juridic să plătească dividendele. ▌Statele membre se asigură că restricțiile în temeiul prezentului alineat rămân în vigoare până când instituția de credit care beneficiază de sprijin rambursează SGD suma utilizată pentru măsurile preventive.

(5a)  Statele membre se asigură că, în termen de șase luni de la furnizarea sprijinului financiar inițial, instituția de credit beneficiară prezintă autorității competente un plan de reorganizare a activității. În cazul în care autoritatea competentă nu are convingerea că planul de reorganizare a activității este credibil și fezabil pentru a garanta viabilitatea pe termen lung, măsurile preventive pentru instituția de credit în cauză se suspendă, iar autoritatea competentă pune în aplicare măsuri adecvate pentru a asigura că viabilitatea pe termen lung este garantată.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care o instituție de credit aparține unui SIP, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (c), planul de reorganizare a activității este aprobat de SIP, după consultarea autorității competente.

(6)  ▌Statele membre se asigură că măsurile avute în vedere în planul de reorganizare a activității menționat la alineatul (5a) sunt compatibile cu planul de restructurare al instituției de credit cerut de Comisie, în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.

(6a)  Autoritatea competentă transmite planul de reorganizare a activității autorității de rezoluție. Autoritatea de rezoluție poate examina planul de reorganizare a activității pentru a identifica orice acțiune care ar putea avea un impact negativ asupra posibilității de rezoluție a instituției și poate face recomandări autorității competente cu privire la aceste aspecte. Autoritatea de rezoluție își comunică evaluarea și recomandările în termenul stabilit de autoritatea competentă.

Articolul 11c

Planul de remediere

(1)  Statele membre se asigură că, în cazul în care instituția de credit nu își îndeplinește angajamentele prezentate în nota menționată la articolul 11b alineatul (1) ori în planul de reorganizare a activității menționat la articolul 11b alineatul (5a) primul paragraf sau nu rambursează la scadență cuantumul plătit cu titlu de contribuție în cadrul măsurilor preventive sau nu respectă strategia de ieșire în temeiul articolului 11b alineatul (4), SGD informează fără întârziere autoritatea competentă în acest sens.

(2)  În situația menționată la alineatul (1), statele membre se asigură că autoritatea competentă solicită instituției de credit să prezinte un plan de remediere punctual autorității desemnate și SGD care să descrie măsurile pe care le va lua instituția de credit pentru a garanta conformitatea cu cerințele de supraveghere, pentru a asigura viabilitatea sa pe termen lung și pentru a rambursa cuantumul datorat plătit cu titlu de contribuție de SGD la măsura preventivă, precum și calendarul aferent. Autoritatea desemnată și SGD consultă autoritatea competentă în ceea ce privește măsurile avute în vedere în planul de remediere.

(3)  În cazul în care autoritatea competentă nu are convingerea că planul de remediere este credibil sau fezabil sau în cazul în care instituția de credit nu respectă planul de remediere, SGD nu mai acordă nicio măsură preventivă instituției de credit respective, iar autoritățile relevante efectuează o evaluare pentru a stabili dacă instituția este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2014/59/UE.

(4)  Până la … [OP: a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], ABE emite orientări de stabilire a elementelor planului de reorganizare a activității care însoțește măsurile preventive menționate la articolul 11b alineatele (3)-(5a) și ale planului de remediere menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 11d

Măsuri alternative

(1)  ▌Statele membre permit utilizarea fondurilor SGD pentru măsurile alternative menționate la articolul 11 alineatul (5). Statele membre se asigură că, atunci când SGD-urile finanțează astfel de măsuri, instituțiile de credit scot pe piață sau iau măsuri pentru a scoate pe piață activele, drepturile și pasivele pe care instituțiile de credit respective intenționează să le transfere. Fără a aduce atingere cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, această scoatere pe piață trebuie să respecte toate condițiile următoare:

(1a)  Statele membre se asigură că, în cazul în care se recurge la SGD în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) în ceea ce privește o instituție de credit și cu condiția ca o astfel de acțiune să garanteze că persoanele fizice și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii continuă să aibă acces la depozitele lor, pentru a evita situația în care acestea trebuie să suporte pierderi, SGD la care este afiliată instituția de credit respectivă contribuie cu următoarele sume:

Articolul 11e

Testul celui mai mic cost

(1)  Atunci când au în vedere utilizarea fondurilor SGD pentru măsurile menționate la articolul 11 alineatul (2), (3) sau (5), statele membre se asigură că SGD-urile fac o comparație între următoarele:

(2)  Pentru comparația menționată la alineatul (1), se aplică următoarele dispoziții:

(3)  Statele membre se asigură că suma utilizată pentru finanțarea rezoluției instituțiilor de credit, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (2), pentru măsurile preventive menționate la articolul 11 alineatul (3) sau pentru măsurile alternative menționate la articolul 11 alineatul (5) nu depășește cuantumul depozitelor acoperite la instituția de credit.

(4)  Statele membre se asigură că autoritățile competente și autoritățile de rezoluție furnizează SGD toate informațiile necesare pentru comparația menționată la alineatul (1). Statele membre se asigură că autoritatea de rezoluție furnizează SGD costul estimat al contribuției SGD la rezoluția unei instituții de credit, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (2).

(4a)  Cât mai curând posibil după aplicarea măsurilor alternative, statele membre se asigură că SGD transmite autorității competente, autorității de rezoluție și autorității desemnate un rezumat al elementelor principale ale calculului efectuat în conformitate cu prezentul articol. Rezumatul cuprinde în special rata netă de recuperare derivată din costul estimat al efectuării rambursărilor către deponenți pentru SGD și o justificare pe larg a ipotezelor subiacente aferente.

(5)  Ținând seama de standardele tehnice de reglementare adoptate în conformitate cu articolul 36 alineatul (16) din Directiva 2014/59/UE, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze:

Pentru calcularea costului estimat al efectuării rambursărilor către deponenți, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), în cazul măsurilor menționate la articolul 11 alineatul (2), (3) sau (5), metodologia menționată la litera (b) ține seama de efectele de contagiune, riscurile economice și financiare și orice prejudiciere a reputației sistemului bancar, inclusiv, după caz, protejarea mărcii comerciale comune și importanța măsurilor preventive pentru obligațiile legale sau contractuale ale SGD, inclusiv pentru SIP-urile menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c).

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

13a.  Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Contribuțiile la SGD-urile menționate la articolul 10 se stabilesc pe baza cuantumului depozitelor acoperite și al gradului de risc asumat de către membrii fiecărei SGD.

Statele membre pot să prevadă contribuții mai mici din partea sectoarelor cu grad scăzut de risc ale instituțiilor de credit afiliate unei SGD, reglementate prin dreptul intern.

Statele membre pot decide dacă membrii unui SIP plătesc contribuții mai mici la SGD.

Statele membre pot permite ca pentru casa centrală și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să se aplice în bloc ponderea la risc determinată pentru casa centrală și instituțiile sale afiliate, pe bază consolidată.

Statele membre pot decide ca instituțiile de credit să plătească o contribuție minimă, indiferent de valoarea depozitelor lor acoperite.

(2)   SGD-urile își pot utiliza propriile lor metode bazate pe profilul de risc pentru stabilirea și calcularea contribuțiilor în funcție de riscuri ale membrilor lor. Calcularea contribuțiilor se face în mod proporțional cu riscul prezentat de membri și reflectă în mod corespunzător profilul de risc al diferitelor modele de afaceri. Aceste metode pot, de asemenea, să ia în considerare activele din bilanț și anumiți indicatori de risc, precum adecvarea capitalului, calitatea activelor și lichiditatea.

Fiecare metodă este aprobată de către autoritatea competentă, în cooperare cu autoritatea desemnată. ABE este informată cu privire la metodele aprobate.

(3)  Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentei directive, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodele de calculare a contribuțiilor la SGD-uri, în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

14.  Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că SGD-urile acoperă deponenții de la sucursalele înființate de instituțiile de credit membre în alte state membre și deponenții situați în statele membre în care instituțiile de credit membre își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE.”;

(b)  la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

(c)  se introduc următoarele alineate (2a) și (2b):"

„(2a) Statele membre se asigură că o SGD dintr-un stat membru gazdă poate, sub rezerva unui acord cu o SGD dintr-un stat membru de origine, să acționeze ca punct de contact pentru deponenți la instituțiile de credit care își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, și primește compensații pentru costurile suportate.

(2b)  În cazurile menționate la alineatele (2) și (2a), statele membre se asigură că SGD din statul membru de origine și SGD din statul membru gazdă în cauză au încheiat un acord privind termenele și condițiile efectuării rambursărilor, inclusiv privind compensarea oricăror costuri suportate, punctul de contact pentru deponenți, calendarul și metoda de plată. SGD dintr-un stat membru de origine furnizează SGD din statul membru gazdă informații privind numărul deponenților, cuantumul depozitelor garantate și eventualele modificări pertinente ale acestora.”;

(d)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit încetează să mai fie membră a unei SGD și aderă la o SGD dintr-un alt stat membru sau în cazul în care o parte din activitățile instituției de credit sunt transferate unei SGD dintr-un alt stat membru, SGD de origine transferă SGD destinatară o sumă care reflectă datoriile potențiale suplimentare suportate de SGD destinatară ca urmare a transferului, ținând seama de impactul transferului asupra situației financiare atât a SGD destinatară, cât și a SGD-urilor de origine în raport cu riscurile pe care le acoperă. ▌

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica metodologia de calculare a sumei care trebuie transferată, pentru a asigura un impact neutru al transferului asupra situației financiare a ambelor SGD-uri în raport cu riscurile pe care le acoperă.

EBA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat al doilea paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.”;

(e)  se introduce următorul alineat (3a):"

„(3a) În sensul alineatului (3), statele membre se asigură că SGD de origine transferă suma menționată la alineatul respectiv în termen de o lună de la modificarea afilierii la SGD.”;

(f)  se adaugă alineatul (9) cu următorul text:"

„(9) Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], ABE emite orientări cu privire la ▌rolul SGD din statul membru de origine și, respectiv, rolul SGD din statul membru gazdă, astfel cum se menționează la alineatul (2) ▌, incluzând o listă a circumstanțelor și condițiilor în care o SGD din statul membru de origine efectuează rambursări către deponenții de la sucursalele situate într-un alt stat membru, astfel cum se prevede la alineatul (2) al treilea paragraf.”

15.  articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 15

Sucursale ale instituțiilor de credit stabilite în țări terțe

Statele membre impun obligația ca sucursalele instituțiilor de credit cu sediul în afara Uniunii să adere la o SGD de pe teritoriul lor înainte de a permite sucursalelor respective să accepte depozite eligibile în statele membre respective.

Statele membre se asigură că aceste sucursale contribuie la SGD, în conformitate cu articolul 13.”;

16.  Se introduce articolul 15a cu următorul text:"

„Articolul 15a

Instituții de credit membre care au sucursale în țări terțe

Statele membre se asigură că SGD-urile nu acoperă deponenții de la sucursalele înființate în țări terțe de către instituțiile de credit membre, cu excepția cazului în care, sub rezerva aprobării de către autoritatea desemnată, SGD-urile respective colectează contribuții corespunzătoare de la instituțiile de credit în cauză.

ABE emite orientări în care precizează circumstanțele în care autoritățile desemnate ar trebui să aprobe acoperirea deponenților la sucursalele înființate în țări terțe de către instituțiile de credit membre ale SGD-urilor.”;

17.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că instituțiile de credit pun la dispoziția deponenților existenți și potențiali informațiile de care respectivii deponenți au nevoie pentru a identifica SGD-urile la care sunt afiliate instituția de credit și sucursalele sale din interiorul Uniunii. Instituțiile de credit furnizează aceste informații sub forma unei fișe informative elaborate într-un format care permite extragerea de date, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) XX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului [Regulamentul privind ESAP]***.

_______________________________________________

*** Regulamentul (UE) XX/XXX al Parlamentului European și al Consiliului din zz ll aa de instituire a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului, relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate.”;

(b)  se introduce următorul alineat (1a):"

(c)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Statele membre se asigură că instituțiile de credit furnizează fișa informativă menționată la alineatul (1) înainte de a încheia un contract privind acceptarea de depozite și, ulterior, ori de câte ori intervine o modificare a informațiilor furnizate. Deponenții confirmă primirea fișei informative respective, în afara cazului în care informațiile sunt puse la dispoziția publicului.”;

(d)  la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Statele membre se asigură că instituțiile de credit confirmă în extrasele de cont ale deponenților că depozitele sunt depozite eligibile, incluzând o trimitere la fișa informativă menționată la alineatul (1).”;

(e)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Statele membre se asigură că instituțiile de credit pun la dispoziție informațiile menționate la alineatul (1) în limba asupra căreia deponentul și instituția de credit au convenit la deschiderea contului ori în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este stabilită sucursala.”;

(f)  alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(6) Statele membre se asigură că, în caz de fuziune a instituțiilor de credit, de conversie a filialelor unei instituții de credit în sucursale sau de operațiuni similare, instituțiile de credit notifică acest fapt deponenților lor cu cel puțin o lună înainte ca operațiunea respectivă să producă efecte juridice, cu excepția cazului în care autoritatea competentă permite un termen mai scurt din motive de secret comercial sau de stabilitate financiară. În notificarea respectivă trebuie să se explice impactul operațiunii asupra protecției deponenților.

Statele membre se asigură că, în cazul în care, ca urmare a operațiunilor menționate la primul paragraf, deponenții cu depozite la aceste instituții de credit vor fi afectați de protecția redusă a depozitelor, instituțiile de credit în cauză notifică deponenților în cauză că își pot retrage sau transfera către o altă instituție de credit depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile și beneficiile acumulate, fără a suporta nicio penalizare până la concurența unei sume egale cu acoperirea pierdută a depozitelor lor în termen de trei luni de la notificarea menționată la primul paragraf.

(7)  Statele membre se asigură că instituțiile de credit care încetează să mai fie membre ale unei SGD își informează deponenții în acest sens cu cel puțin o lună înainte de încetarea respectivă. Aceste informații includ o explicație a impactului pe care încetarea calității de membru îl are asupra protecției deponenților. Statele membre se asigură că deponenții unei instituții de credit care a încetat să mai fie membră a unei SGD își pot transfera depozitele către o altă instituție membră a aceleiași SGD fără a suporta vreun cost de transfer.”;

(g)  se introduce următorul alineat (7a):"

„(7a) Statele membre se asigură că autoritățile desemnate, SGD-urile și instituțiile de credit în cauză informează deponenții, inclusiv printr-o publicare pe site-urile lor web, cu privire la faptul că o autoritate administrativă relevantă a făcut o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau că o autoritate judiciară a pronunțat o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).”;

(h)  alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:"

„(8) Statele membre se asigură că, în cazul în care un deponent folosește servicii bancare electronice, instituțiile de credit furnizează prin mijloace electronice informațiile pe care trebuie să le furnizeze deponenților lor în temeiul prezentei directive, cu excepția cazului în care deponentul solicită să primească informațiile respective pe suport de hârtie.”;

(i)  se adaugă alineatul (9) cu următorul text:"

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

18.  Se introduce articolul 16a cu următorul text:"

„Articolul 16a

Schimbul de informații între instituțiile de credit și SGD și raportarea de către autorități

(1)  Statele membre se asigură că SGD-urile primesc de la instituțiile lor de credit afiliate cel puțin anual și în orice moment ▌, la cerere, toate informațiile necesare pentru a pregăti rambursările către deponenți, în conformitate cu cerința de identificare prevăzută la articolul 5 alineatul (4), inclusiv informațiile în sensul articolului 8 alineatul (5) și al articolelor 8b și 8c.

(2)  Statele membre se asigură că instituțiile de credit ▌furnizează SGD la care sunt afiliate, cel puțin anual și în orice moment, la cerere, informații cu privire la: