Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la Regulamentul delegat al Comisiei din 28 februarie 2024 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului în ceea ce privește includerea precursorului de droguri malonat de izopropiliden [2-(3,4-metilendioxifenil) acetil] (IMDPAM) și a altor substanțe în lista substanțelor clasificate (C(2024)01219 - 2024/2606(DEA))

P9_TA(2024)0314 B9-0213/2024

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2024)01219),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 13 martie 2024 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor(1), în special articolul 15 și articolul 15a alineatul (5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului cu precursori de droguri între Uniune și țările terțe(2), în special articolul 30a și articolul 30b alineatul (5),

–  având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere că nu a fost formulată nicio obiecție în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 23 aprilie 2024,

A.  întrucât cadrul legislativ al UE privind măsurile de control al accesului la substanțele utilizate la fabricarea drogurilor ilicite trebuie actualizat în permanență pentru a contracara proliferarea așa-numiților „precursori de sinteză”, care sunt substanțe chimice înrudite cu precursorii de droguri tradiționali, create pentru a eluda normele existente;

B.  întrucât sarea de sodiu a malonatului de izopropiliden [2-(3,4-metilendioxifenil) acetil] (IMDPAM) a fost identificată ca precursor de droguri recent dezvoltat care se folosește în producția de MDMA (3,4-metilendioximetamfetamină), cunoscută sub denumirea de „ecstasy”;

C.  întrucât șapte esteri ai acidului 2-metil-3-feniloxiran-2-carboxilic (acid glicidic BMK) și șase esteri ai acidului 3-(1,3-benzodioxol-5-il)-2-metil-oxiran-2-carboxilic (acid glicidic PMK) au fost identificați ca posibili înlocuitori ai acidului glicidic BMK și ai acidului glicidic PMK, care sunt precursori controlați în temeiul legislației UE, în producția de droguri ilicite precum MDMA, metamfetamină și amfetamină;

D.  întrucât este necesar să se modifice lista substanțelor clasificate incluse în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 273/2004 și în anexa la Regulamentul (CE) nr. 111/2005 pentru a supune IMDPAM și esterii identificați ai acidului glicidic BMK și ai acidului glicidic PMK măsurilor armonizate de control și monitorizare prevăzute de regulamentele respective;

E.  întrucât măsurile de control al accesului la substanțele nou clasificate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 273/2004 și (CE) nr. 111/2005 ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil pentru a preveni utilizarea acestor precursori de droguri pentru producerea și introducerea pe piață a drogurilor ilicite;

F.  întrucât, în foaia de parcurs a UE pentru combaterea traficului de droguri și a criminalității organizate (COM(2023)0641), Comisia Europeană s-a angajat să depună toate eforturile posibile, în cooperare cu Parlamentul și Consiliul, pentru a accelera procedura de adoptare a viitoarelor acte delegate care clasifică substanțe suplimentare în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 273/2004 și (CE) nr. 111/2005,

1.  declară că nu formulează obiecții la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 47, 18.2.2004, p. 1. (2) JO L 22, 26.1.2005, p. 1.

Decizia Parlamentului European din 24 aprilie 2024 privind modificările Regulamentului de procedură al Parlamentului European referitoare la formările privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului (2024/2006(REG)) (2024/2006(REG))

P9_TA(2024)0315 A9-0163/2024

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 236 și 237 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0163/2024),

1.  hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.  hotărăște că modificările intră în vigoare la data de 16 iulie 2024;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 10 – alineatul 6 – paragraful 2 Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale sau la negocieri interinstituționale fără să fi semnat declarația aferentă codului respectiv. Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale sau la negocieri interinstituționale: (a)  dacă nu au semnat declarația prin care își confirmă angajamentul de a respecta codul respectiv, inclusiv de a urma formările specializate organizate pentru ei de Parlament privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului; sau (b)  dacă nu au urmat formările specializate menționate la litera (a), încălcând termenul și condițiile prevăzute în codul respectiv. Amendamentele 4 și 10 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 176 – alineatul 1 – paragraful 3 În ceea ce privește articolul 10 alineatul (6), Președintele poate adopta o decizie motivată în temeiul prezentului articol numai după constatarea unui act de hărțuire în conformitate cu procedura administrativă internă aplicabilă privind hărțuirea și prevenirea acesteia. În ceea ce privește articolul 10 alineatul (6), în legătură cu interzicerea oricărui tip de hărțuire psihologică sau sexuală prevăzută la primul paragraf de la alineatul respectiv, Președintele poate adopta o decizie motivată în temeiul prezentului articol numai după constatarea unui act de hărțuire în conformitate cu procedura administrativă internă aplicabilă privind hărțuirea și prevenirea acesteia. Amendamentul 6 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Anexa II – punctul 5 5.   Dacă este necesar, deputații cooperează de îndată și pe deplin în cadrul procedurilor în vigoare pentru soluționarea situațiilor de conflict sau hărțuire (psihologică sau sexuală), inclusiv printr-o reacție promptă la eventualele acuzații de hărțuire. Deputații ar trebui să urmeze formările specializate organizate pentru ei privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului. 5.   Dacă este necesar, deputații cooperează pe deplin, în conformitate cu procedurile stabilite de Birou, pentru a soluționa situațiile de conflict sau hărțuire (psihologică sau sexuală), inclusiv reacționând prompt la eventualele acuzații de hărțuire. Deputații care nu au făcut deja acest lucru urmează formările specializate organizate pentru ei de Parlament privind prevenirea conflictelor și a hărțuirii la locul de muncă, precum și privind buna gestionare a activităților biroului. Formările respective se efectuează în primele șase luni ale mandatului deputatului, cu excepția cazurilor excepționale justificate în mod corespunzător. Certificatele deputaților de efectuare a formărilor respective vor fi publicate pe site-ul Parlamentului.

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 14 martie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” (C(2024)01612 – 2024/2691(DEA))

P9_TA(2024)0316 B9-0225/2024

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei din 14 martie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” (C(2024)01612),

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001(1) al Comisiei, în special articolul 31 și articolul 32 alineatul (6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei(2), în special articolul 18 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari(3),

–  având în vedere listele Uniunii stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari(4) și prin Regulamentul (UE) nr. 1130/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari, prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari autorizați pentru utilizarea în aditivii alimentari, în enzimele alimentare, în aromele alimentare și în nutrienți(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 257/2010 al Comisiei din 25 martie 2010 de stabilire a unui program de reevaluare a aditivilor alimentari autorizați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari(6),

–  având în vedere articolul 111 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede că toate ingredientele alimentare prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate clar pe lista ingredientelor alimentare, pentru ca consumatorii să fie informați; întrucât, în consecință, Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 definește „nanomaterialele fabricate”, reluând definiția de la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2015/2283;

B.  întrucât articolul 31 din Regulamentul (UE) 2015/2283 împuternicește Comisia să ajusteze și să adapteze definiția „nanomaterialelor fabricate” menționată la articolul respectiv în funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile convenite la nivel internațional, prin acte delegate, astfel încât regulamentul în cauză să își atingă obiectivele;

C.  întrucât Regulamentele (UE) nr. 1129/2011 și (UE) nr. 1130/2011 au stabilit liste cuprinzătoare la nivelul Uniunii, precizând aditivii alimentari care au fost autorizați pentru utilizare înainte să intre în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, după ce s-a examinat conformitatea lor cu dispozițiile regulamentului menționat;

Consecințele definiției

D.  întrucât definiția dată de regulamentul delegat al Comisiei pentru „nanomaterial fabricat” va determina dacă un produs alimentar trebuie etichetat ca „[nano]” pe lista ingredientelor, astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

E.  întrucât regulamentul delegat al Comisiei urmărește să rezolve problemele de interpretare provocate de definiția actuală prin introducerea unor elemente obiective pentru a stabili dacă un nanomaterial este „fabricat” sau nu, de exemplu, înlocuind „material produs în mod intenționat” cu „fabricat”;

F.  întrucât regulamentul delegat al Comisiei interzice ca particulele care nu sunt în stare solidă, ca de pildă miceliile, lipozomii sau picăturile la scară nanomică în emulsie, și ingredientele care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm să fie considerate nanomateriale în alimente;

G.  întrucât valoarea-limită implicită propusă de 50 % sau mai multe particule la scară nanometrică este arbitrară și oferă mai puțină protecție decât interpretarea dată de unele state membre, de exemplu Franța, definiției din Regulamentul (UE) 2015/2283; întrucât acel regulament nu ia în calcul o valoare-prag a distribuției dimensionale pentru particule mai mici de 100 nm;

H.  întrucât definiția propusă ar putea exclude multe nanosubstanțe din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, care astfel ar urma să nu mai fie obligate să poarte eticheta „[nano]”; întrucât la punctul 3 din expunerea sa de motive Comisia indică că „numărul de materiale utilizate în produsele alimentare care pot conține o anumită fracțiune de nanoparticule este limitat și că majoritatea, dacă nu toate aceste materiale, nu sunt noi” și că „efectele potențiale ale actului delegat vor privi deci doar un număr foarte limitat de materiale”;

I.  întrucât, în momentul de față, tocmai aditivii alimentari pot fi prezenți sub formă de nanomateriale în produsele alimentare; întrucât Agenția Națională de Sănătate și Siguranță din Franța (ANSES) a evidențiat 37 de nanosubstanțe folosite în peste 900 de produse alimentare(7); întrucât testele efectuate de organizațiile de consumatori și organizațiile neguvernamentale (Agir pour l’Environnement(8), Que Choisir(9), 60 Millions de consommateurs(10), AVICENN(11) în Franța, Foodwatch(12) și Bund(13) în Germania, TestAchats(14) în Belgia, Altroconsumo(15) în Italia și OCU în Spania(16)) au demonstrat în repetate rânduri prezența aditivilor alimentari cu un procent semnificativ de nanoparticule, de exemplu oxidul de fier de colorare a alimentelor (E172) utilizat în produsele lactate, produsele de coacere și unele cereale pentru micul dejun poate conține un procent de nanoparticule sub pragul de 50 %; întrucât acest lucru arată că faptul că anumite ingrediente alimentare nu sunt etichetate corespunzător ca „[nano]” se datorează în primul rând neaplicării legislației actuale și mult mai puțin problemelor de interpretare;

J.  întrucât dintr-un studiu din 2020 comandat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice a reieșit că cetățenii cer să fie mai bine etichetate produsele de zi cu zi care conțin nanomateriale(17);

Contradicții cu recomandările și noile progrese științifice

K.  întrucât, în Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 12 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate”(18), Parlamentul European s-a opus unei definiții foarte similare, cu același prag de 50 %, care excludea toți aditivii alimentari, considerând că definiția „contravine obiectivului fundamental al directivei de a atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății și intereselor consumatorilor, oferindu-le consumatorilor finali o bază pentru a putea alege în cunoștință de cauză”; întrucât Parlamentul European a rugat Comisia să prezinte un nou act delegat care să țină seama de poziția sa;

L.  întrucât, în Rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a anexei la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru dioxidul de titan (E171)(19), Parlamentul European s-a opus unui proiect de regulament al Comisiei care a autorizat loturi de dioxid de titan (E171) de calitate alimentară care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm;

M.  întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a recomandat(20) ca, „având în vedere incertitudinile actuale cu privire la siguranță, să se ia în considerare un prag mai scăzut al numărului de nanoparticule, de exemplu 10 %, pentru utilizările alimentare, în loc de pragul actual (50 %) din recomandare”;

N.  întrucât organizațiile academice, autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale de protecție a consumatorilor și de mediu și sindicatele au pledat în procesul de consultare al Comisiei pentru o definiție care să includă toate materialele, indiferent dacă sunt fabricate, accidentale sau naturale, și un prag minim implicit de 10 % de particule în distribuția dimensională bazată pe numere;

O.  întrucât din 2014 încoace au apărut noi progrese și cunoștințe științifice care confirmă că nanomaterialele pot traversa barierele fiziologice, fiind adesea mai periculoase decât substanțele de dimensiuni micro sau macro(21);

P.  întrucât în aprilie 2023 ANSES a publicat un raport detaliat(22) în care afirmă că definiția nanomaterialelor stabilită în Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022(23), care a constituit baza pentru revizuirea definiției „nanomaterialelor fabricate” prevăzută în Regulamentul (UE) 2015/2283, în reglementări sectoriale specifice, mai ales în sectorul alimentar, ar pune bețe-n roate prevenirii riscurilor pentru sănătate și mediu; întrucât ANSES a subliniat că pragul de 50 % ca număr de nanoparticule inclus în definiția orizontală a componentelor „nano” „nu se bazează pe argumente științifice solide” și a recomandat să se fixeze o valoare mai mică pentru acest prag;

Q.  întrucât detectarea nanoingredientelor din alimente pe baza unui prag de 10 % pentru numărul de nanoparticule este fezabilă, deoarece aceasta este valoarea-limită aplicată în momentul actual de Direcția Generală Consumatori, Concurență și Combaterea Fraudei din Franța în activitățile sale de control(24);

Principiul precauției

R.  întrucât articolul 191 alineatul (2) din TFUE stabilește principiul precauției ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii;

S.  întrucât articolul 168 alineatul (1) din TFUE prevede că „[î]n definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,

1.  formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

3.  consideră că regulamentul delegat al Comisiei nu este compatibil cu scopul și conținutul Regulamentului (UE) 2015/2283 și că depășește competențele delegate conferite Comisiei în temeiul articolului 31 din regulamentul respectiv;

4.  regretă că pragul propus de 50 % nu ține cont de progresul tehnic și științific;

5.  îndeamnă Comisia să aplice principiul precauției, să asigure siguranța și informarea consumatorilor și să țină seama de abordarea de tip „O singură sănătate”;

6.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 327, 11.12.2015, p. 1. (2) JO L 304, 22.11.2011, p. 18. (3) JO L 354, 31.12.2008, p. 16. (4) JO L 295, 12.11.2011, p. 1. (5) JO L 295, 12.11.2011, p. 178. (6) JO L 80, 26.3.2010, p. 19. (7) https://www.anses.fr/fr/nanomateriaux-alimentation-premiere-application-methodologie. (8) https://www.agirpourlenvironnement.org/communiques-presse/enquete-exclusive-des-analyses-revelent-la-presence-de-nanoparticules-dans-3980/. (9) https://www.quechoisir.org/enquete-nanoparticules-taille-mini-doutes-maxi-n50748/. (10) https://bibliotheque.60millions-mag.com/detail/publication/detail-top-right/561?issue_id=113421&switch_toc=archive. (11) https://veillenanos.fr/wp-content/uploads/2023/01/Rapport-test-EN-20230113.pdf. (12) https://www.foodwatch.org/de/potenziell-krebserregender-farbstoff-in-backzutaten-von-dr-oetker. (13) https://www.bund.net/fileadmin/user_upload_bund/publikationen/chemie/‌nanotechnologie_in_lebensmitteln_hintergrund.pdf. (14) https://www.test-achats.be/sante/sante-au-quotidien/produits-testes/news/nanoparticules-affichage. (15) https://www.altroconsumo.it/alimentazione/sicurezza-alimentare/news/nanoparticelle. (16) https://www.ocu.org/toda-la-informacion?type=magazine-articles&magazine=ocu%20compra%20maestra&year=2019. (17) https://echa.europa.eu/-/what-do-eu-citizens-think-about-nanomaterials-. (18) JO C 378, 9.11.2017, p. 92. (19) JO C 395, 29.3.2021, p. 28. (20) https://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/assets/corporatenanotechnology121003.pdf. (21) https://veillenanos.fr/en/dossier/nanos-and-health/nanos-health-risks/. (22) Avizul ANSES (2023): Definiția nanomaterialelor: analiză, implicații și controverse, https://www.anses.fr/en/system/files/AP2018SA0168RaEN.pdf. (23) Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022 privind definiția nanomaterialelor (JO C 229, 14.6.2022, p. 1). (24) Avizul ANSES (2020): Nanomateriale în produsele destinate consumului alimentar. Raport de expertiză colectivă, https://www.anses.fr/fr/system/files/ERCA2016SA0226Ra.pdf (p. 86).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 (COM(2021)0812 – C9-0472/2021 – 2021/0420(COD))

P9_TA(2024)0317 A9-0147/2023

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0812) și propunerea modificată (COM(2022)0384),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0472/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 octombrie 2021(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2022(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 9 februarie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A9-0147/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2024/1679.)

(1) JO C 290, 29.7.2022, p. 120. (2) JO C 498, 30.12.2022, p. 68.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (COM(2022)0677 – C9-0400/2022 – 2022/0396(COD))	P9_TA(2024)0318 A9-0319/2023
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0677),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0400/2022),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2023(1),

–  având în vedere avizele motivate prezentate de Senatul Franței, Camera Deputaților din Italia și Senatul Italiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2024, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru agricultură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0319/2023),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE(3)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Produsele au nevoie de ambalaje adecvate pentru a fi protejate și ușor de transportat din locul unde urmează să fie fabricate până la locul în care sunt utilizate sau consumate. Preîntâmpinarea obstacolelor de pe piața internă a ambalajelor este esențială pentru funcționarea pieței interne a produselor. Normele fragmentate și cerințele vagi generează incertitudine și costuri suplimentare pentru operatorii economici.

(2)  În plus, ambalajele utilizează cantități mari de materiale virgine, 40 % din materialele plastice și 50 % din hârtia utilizate în Uniune sunt destinate ambalajelor și reprezintă 36 % din deșeurile municipale solide. Nivelurile ridicate și în continuă creștere ale ambalajelor generate, precum și nivelurile scăzute de reutilizare și colectare, precum și reciclarea deficitară reprezintă obstacole semnificative în calea realizării unei economii circulare cu emisii scăzute de dioxid de carbon. ▌Prezentul regulament ar trebui așadar să stabilească norme care să vizeze întregul ciclu de viață al ambalajelor și care să contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne prin armonizarea măsurilor naționale, prevenind și reducând totodată efectele dăunătoare ale ambalajelor și ale deșeurilor de ambalaje asupra mediului și a sănătății umane. Prin stabilirea de măsuri în conformitate cu ierarhia deșeurilor, prezentul regulament ar trebui să contribuie la tranziția către o economie circulară.

(3)  Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) stabilește cerințe pentru statele membre privind ambalajele, cum ar fi cerințe esențiale referitoare la compoziția ambalajelor și la natura refolosibilă și recuperabilă a acestora, și instituie obiective de valorificare și reciclare.

(4)  În 2014, în contextul verificării adecvării Directivei 94/62/CE, Comisia a recomandat adaptări ale cerințelor esențiale ▌, considerate un instrument-cheie pentru obținerea unei performanțe de mediu mai bune a ambalajelor, astfel încât acestea să fie consolidate și să devină „mai concrete și mai ușor de aplicat”.

(5)  În concordanță cu Pactul verde european prezentat în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, noul Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă (CEAP), prezentat în comunicarea Comisiei din 11 martie 2020, se angajează să consolideze cerințele esențiale pentru ambalaje, astfel încât toate ambalajele să devină reutilizabile sau reciclabile până în 2030, și să ia în considerare alte măsuri pentru reducerea ambalării (excesive) și a deșeurilor de ambalaje, pentru stimularea proiectării ambalajelor pentru a fi reutilizate și reciclate și pentru reducerea complexității materialelor de ambalare, precum și să introducă cerințe privind conținutul de materiale reciclate din ambalajele din plastic. De asemenea, planul subliniază necesitatea de a reduce risipa alimentară. Comisia se angajează să evalueze fezabilitatea unei etichetări la nivelul UE care să faciliteze separarea corectă a deșeurilor de ambalaje la sursă.

(6)  Ambalajele din plastic sunt materialele care produc cele mai multe emisii de dioxid de carbon, iar, în ceea ce privește utilizarea combustibililor fosili, reciclarea deșeurilor de plastic este de aproximativ cinci ori mai eficace decât incinerarea cu valorificare energetică. Așa cum prevede Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, prezentată în comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, CEAP se angajează să crească utilizarea de materiale plastice reciclate și să contribuie la o utilizare mai sustenabilă a materialelor plastice. Bugetul Uniunii și sistemul de resurse proprii contribuie la reducerea poluării cauzate de deșeurile de ambalaje din plastic. Începând cu 1 ianuarie 2021, Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului(7) a introdus o contribuție națională proporțională cu greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclate din fiecare stat membru. Această resursă proprie face parte din stimulentele menite să reducă consumul de produse din plastic de unică folosință, să stimuleze reciclarea și să dezvolte economia circulară.

(7)  În concluziile sale intitulate „Pentru o redresare circulară și verde”, adoptate la 11 decembrie 2020, Consiliul a subliniat că revizuirea Directivei 94/62/CE ar trebui să actualizeze dispozițiile și să le facă mai concrete, mai eficace și mai ușor de pus în aplicare pentru a încuraja utilizarea de ambalaje durabile pe piața internă și pentru a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, pentru a promova soluții fezabile din punct de vedere economic, pentru a îmbunătăți posibilitățile de reutilizare și reciclabilitatea ambalajelor, precum și pentru a reduce la minimum substanțele care prezintă motive de îngrijorare din materialele de ambalare, acordând o atenție deosebită materialelor din care sunt fabricate ambalajele alimentare, pentru a prevedea etichetarea ambalajelor într-un mod ușor de înțeles, pentru a informa consumatorii cu privire la reciclabilitatea ambalajelor și la locul unde ar trebui eliminate deșeurile de ambalaje pentru a facilita ▌reciclarea.

(8)  Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la noul Plan de acțiune privind economia circulară(8) a reafirmat obiectivul de a garanta ca toate ambalajele să fie reutilizabile sau reciclabile într-un mod viabil din punct de vedere economic până în 2030 și a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă, care să includă măsuri și obiective privind reducerea deșeurilor și să prevadă introducerea unor cerințe indispensabile ambițioase în Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cu scopul de a reduce ambalajele excesive, inclusiv în cadrul comerțului electronic, a crește reciclabilitatea, a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, a crește ponderea conținutului reciclat, a elimina treptat substanțele periculoase și nocive și a promova reutilizarea.

(9)  Prezentul regulament completează Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului(9)(10), în cadrul căruia ambalajele nu sunt abordate ca o categorie specifică de produse. Cu toate acestea, ar trebui reamintit faptul că este posibil ca actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2024/...(11) să stabilească cerințe suplimentare sau mai detaliate pentru ambalajele unor produse speciale, mai ales în ceea ce privește reducerea la minimum a ambalajelor, atunci când proiectarea sau reproiectarea produselor poate conduce la ambalaje cu impact mai redus asupra mediului.

(10)  Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor ambalajelor introduse pe piață în Uniune și tuturor deșeurilor de ambalaje, indiferent de tipul ambalajului sau de materialul utilizat. Din motive de claritate juridică, definiția ambalajelor din Directiva 94/62/CE ar trebui restructurată fără a modifica substanța. Ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele pentru transport ar trebui definite separat, evitându-se duplicarea terminologiei. În consecință, ambalajele de vânzare corespund ambalajelor primare, ambalajele grupate corespund ambalajelor secundare și ambalajele pentru transport corespund ambalajelor terțiare.

(11)   Paharele, recipientele pentru alimente, pungile pentru sandviciuri sau alte articole care pot servi drept ambalaj nu ar trebui considerate ambalaje în situațiile în care sunt proiectate și menite a fi vândute spre a fi umplute de către distribuitorul final. Astfel de articole ar trebui considerate ambalaje numai dacă sunt proiectate și menite să fie umplute în punctul de vânzare, caz în care sunt tratate drept „ambalaje de servire”, sau dacă sunt vândute de distribuitorul final umplute cu alimente și băuturi, cu condiția ca acestea să îndeplinească o funcție de ambalare.

(12)   Definiția ambalajelor pentru producția primară nu ar trebui să genereze o înmulțire a produselor considerate ambalaje în sensul prezentului regulament. Introducerea definiției respective și utilizarea sa pentru definirea noțiunii de „producător” garantează că persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziție pentru prima dată acest tip de ambalaje este cea considerată a fi producătorul, în sensul prezentului regulament, iar nu întreprinderile din sectorul primar (de exemplu, fermierii) care utilizează acest tip de ambalaje.

(13)  Un articol care face parte integrantă dintr-un produs și care este necesar pentru a conține, susține sau conserva produsul pe toată durata sa de viață, în cazul în care toate elementele respectivului articol sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună, nu ar trebui să fie considerat ambalaj, având în vedere că funcționalitatea sa este legată în mod intrinsec de faptul că face parte din produs. Cu toate acestea, având în vedere comportamentul consumatorilor în materie de eliminare a pliculețelor de ceai și de cafea, precum și a monodozelor destinate sistemelor de preparare a cafelei sau ceaiului, care, în practică, sunt eliminate împreună cu produsul rezidual, ceea ce conduce la contaminarea fluxurilor compostabile și de reciclare, aceste articole specifice ar trebui tratate ca ambalaje. Acest lucru este în conformitate cu obiectivul de a spori colectarea separată a biodeșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12) și asigură coerența în ceea ce privește obligațiile financiare și operaționale la sfârșitul ciclului de viață. Vopselele, cernelurile, vernisurile, lacurile și adezivii prezente direct pe un produs nu ar trebui să se încadreze în definiția ambalajului. Cu toate acestea, etichetele agățate direct de produs sau atașate acestuia, inclusiv etichetele adezive aplicate pe fructe și legume, se încadrează în definiția ambalajului, având în vedere că etichetele, deși conțin lipici, nu sunt considerate adezivi. În plus, dacă un anumit material care intră în componența unei unități de ambalaj reprezintă doar o parte nesemnificativă a acesteia și în niciun caz mai mult de 5 % din masa sa totală, o astfel de unitate de ambalaj nu ar trebui considerată ambalaj compozit. Definiția ambalajelor compozite din prezentul regulament nu ar trebui să scutească ambalajele de unică folosință fabricate parțial din materiale plastice, indiferent de proporția acestora, de cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului(13) privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului.

(14)   Ambalajele ar trebui introduse pe piață numai dacă respectă cerințele de sustenabilitate și exigențele legate de etichetare prevăzute în prezentul regulament. Ar trebui să se considere că introducerea pe piață are loc atunci când ambalajul a fost pus la dispoziție pentru prima dată pe piața Uniunii, fiind furnizat de fabricant sau de importator pentru distribuție, consum sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit. Prin urmare, ambalajele deja introduse pe piața Uniunii înainte de data aplicării cerințelor relevante și aflate deja în stocurile distribuitorilor, inclusiv ale comercianților cu amănuntul și ale angrosiștilor, nu ar trebui să fie nevoite să respecte aceste cerințe.

(15)  În conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută ▌ în Directiva 2008/98/CE și cu abordarea bazată pe ciclul de viață pentru a obține cel mai bun rezultat global din punctul de vedere al mediului, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze reducerea cantității de ambalaje introduse pe piață în ceea ce privește volumul și greutatea lor, precum și prevenirea generării de deșeuri de ambalaje, în special prin reducerea la minimum a ambalajelor, evitarea ambalajelor acolo unde nu sunt necesare și creșterea gradului de reutilizare a ambalajelor. În plus, măsurile vizează creșterea gradului de utilizare a conținutului reciclat în ambalaje, în special în ambalajele din plastic în cazul cărora gradul de utilizare a conținutului reciclat este foarte scăzut, prin consolidarea unor sisteme de reciclare de înaltă calitate, ceea ce ar avea drept consecință rate mai ridicate de reciclare pentru toate ambalajele și o calitate mai ridicată a materiilor prime secundare rezultate, reducând în același timp alte forme de valorificare și eliminare finală.

(16)   În conformitate cu ierarhia deșeurilor, care identifică eliminarea deșeurilor prin intermediul depozitelor de deșeuri ca fiind opțiunea cel mai puțin dezirabilă, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze reducerea cantității de deșeuri de ambalaje care ajung în depozitele de deșeuri.

(17)  Ambalajele ar trebui să fie proiectate, fabricate și comercializate astfel încât să permită reutilizarea lor de cât mai multe ori posibil sau reciclarea lor de înaltă calitate și să reducă la minimum impactul lor asupra mediului pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora și al produselor pentru care au fost proiectate. Ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unui număr minim de rotații pentru ambalajele reutilizabile aparținând anumitor categorii de ambalaje.

(18)  În conformitate cu obiectivele CEAP ▌ și cu comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – către un mediu fără substanțe toxice”, precum și pentru a asigura buna gestionare a substanțelor chimice pe parcursul întregului lor ciclu de viață și tranziția către o economie fără substanțe toxice și circulară și având în vedere importanța ambalajelor în viața de zi cu zi, este necesar ca prezentul regulament să abordeze impactul ambalajelor asupra sănătății umane, asupra mediului și asupra performanței mai ample în materie de sustenabilitate, inclusiv circularitatea, care rezultă din prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare pe durata întregului ciclu de viață al ambalajelor, de la fabricare la utilizare și la sfârșitul ciclului de viață, inclusiv ▌gestionarea deșeurilor.

(19)  Ținând seama de ▌ progresul științific și tehnologic, ambalajele ar trebui proiectate și fabricate astfel încât să se limiteze prezența anumitor metale grele și a altor substanțe care prezintă motive de îngrijorare, în compoziția lor. Astfel cum se menționează în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, substanțele care prezintă motive de îngrijorare trebuie reduse la minimum și înlocuite pe cât posibil, eliminându-le treptat pe cele mai dăunătoare pentru utilizări neesențiale în societate, în special în produsele de consum. În consecință, substanțele care prezintă motive de îngrijorare în calitate de componente ale materialelor de ambalaje sau ale oricăruia dintre componentele ambalajului ar trebui reduse la minimum, cu scopul de a se asigura că ambalajele, precum și materialele reciclate din ambalaje nu au niciun efect advers asupra sănătății umane sau asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viață.

(20)   Substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) reprezintă un grup de mii de substanțe chimice sintetice care sunt utilizate pe scară largă în Uniune, precum și în restul lumii, într-o gamă largă de aplicații. În ceea ce privește tonajul PFAS, materialele care intră în contact cu alimentele și ambalajele reprezintă unul dintre cele mai relevante sectoare. Toate PFAS care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt fie foarte persistente în sine, fie se descompun în mediu sub forma unor PFAS foarte persistente. Atunci când se analizează în mod specific efectele asupra sănătății umane considerate a fi cele mai îngrijorătoare în urma unei expuneri pe termen lung a oamenilor, și anume carcinogenicitatea, mutagenitatea, toxicitatea pentru reproducere, inclusiv efectele asupra lactației sau transmise prin intermediul alăptării, precum și toxicitatea asupra unui organ-țintă specific, un număr mare de PFAS fac obiectul unei clasificări pentru cel puțin unul dintre aceste cinci efecte. Având în vedere proprietățile fizice ale PFAS, în special persistența lor, precum și efectele identificate asupra sănătății ale unor PFAS, acestea din urmă reprezintă un pericol pentru mediu și sănătatea umană.

(21)   PFAS din materialele care intră în contact cu alimentele vor antrena în mod inevitabil expunerea oamenilor. Cum pericolele legate de PFAS nu depind, prin natura lor, de un prag anume, expunerea la PFAS prin intermediul materialelor care intră în contact cu alimentele reprezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană. Prin urmare, PFAS ar trebui restricționate în ambalajele destinate să intre în contact cu produsele alimentare. Pentru a evita suprapunerile cu restricțiile privind utilizarea PFAS prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare pentru a analiza măsura în care este necesar ca aceste restricții să fie modificate sau abrogate.

(22)   Bisfenolul A (BPA) este un compus chimic utilizat la fabricarea materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, cum ar fi vesela reutilizabilă din plastic sau straturile interioare ale cutiilor de conserve, în principal ca strat protector. Expunerea la BPA, care poate apărea prin absorbția sa în alimente și băuturi și prin ingerarea ulterioară de către consumatori, poate prezenta un risc pentru consumatori și la niveluri scăzute, după cum reiese dintr-o evaluare publicată în 2023 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

(23)   Având în vedere procedura în curs privind bisfenolul A (BPA), în concordanță cu competențele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(14) privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, o restricție privind utilizarea BPA se va aplica tuturor ambalajelor alimentare, printre alte produse. Se preconizează că această restricție propusă va fi adoptată înainte de sfârșitul anului 2024, cu o perioadă generală de tranziție de 18 luni.

(24)  În concordanță cu Planul de acțiune ale UE privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului, prezentat în comunicarea Comisiei din 12 mai 2021, politicile Uniunii ar trebui să se bazeze pe principiul conform căruia măsurile preventive ar trebui luate la sursă. În Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia subliniază că Regulamentul (CE) nr. 1907/2006(15) și Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(16) ar trebui consolidate pentru că sunt elemente esențiale pentru reglementarea substanțelor chimice în Uniune. Acestea ar trebui completate cu abordări coerente pentru evaluarea și gestionarea substanțelor chimice în legislația sectorială existentă. Substanțele din ambalaje și componentele ambalajelor sunt așadar restricționate la sursă și sunt abordate în principal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute la titlul VIII din acesta, pentru a proteja sănătatea umană și mediul, pe parcursul tuturor etapelor ciclului de viață al substanței, inclusiv stadiul de deșeu. Prin urmare, ar trebui reamintit faptul că ▌ regulamentul respectiv se aplică pentru adoptarea sau modificarea restricțiilor privind substanțele fabricate pentru a fi utilizate sau care sunt utilizate la producerea ambalajelor sau a componentelor ambalajelor, precum și privind introducerea pe piață a substanțelor prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor.

În ceea ce privește ambalajele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, ar trebui reamintit faptul că regulamentul respectiv se aplică pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor de produse alimentare ambalate. Este posibil ca substanțele din ambalaje, din componentele ambalajelor și din deșeurile de ambalaje să facă obiectul unor restricții suplimentare prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii, cum ar fi restricțiile și interdicțiile stabilite pentru poluanții organici persistenți prin Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului(17).

(25)  În plus față de restricțiile prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și ▌ față de restricțiile aplicabile materialelor și articolelor destinate contactului cu alimentele în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, este oportun, din motive de consecvență, să se mențină restricțiile existente pentru plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor.

(26)  Derogările de la nivelurile concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor sunt stabilite în deciziile 2001/171/CE(18) și 2009/292/CE(19) ale Comisiei adoptate în temeiul Directivei 94/62/CE și ar trebui menținute, de asemenea, în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a modifica sau a abroga respectivele derogări ▌ ori pentru a reduce valoarea-limită de concentrație pentru aceste metale în prezentul regulament în vederea adaptării lor la progresul tehnic și științific, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Pe baza Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, în principiu, materialului virgin și celui reciclat ar trebui să li se aplice aceeași valoare-limită pentru substanțele periculoase. Cu toate acestea, pot exista situații excepționale în care ar putea fi necesară o derogare de la acest principiu. În astfel de cazuri, aplicarea unei valori-limită diferite pentru materialul reciclat comparat cu materialul virgin ar trebui să fie justificată, în baza unei analize de la caz la caz. Comisia ar trebui să ia în considerare acest principiu atunci când modifică derogările existente de la nivelurile concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent.

(27)  Fără a aduce atingere restricțiilor privind PFAS, prezentul regulament nu ar trebui să permită restricționarea utilizării substanțelor din motive de siguranță chimică sau din motive legate de siguranța alimentară, având în vedere că astfel de restricții sunt abordate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, cu excepția situațiilor în care există un risc inacceptabil pentru sănătatea umană sau pentru mediu, inclusiv dar fără a se limita la restricțiile privind plumbul, cadmiul, mercurul și cromul hexavalent care au fost deja stabilite în temeiul Directivei 94/62/CE și care ar trebui să fie abordate în continuare în cadrul prezentului regulament. Cu toate acestea, ar trebui să permită și restricționarea ▌, în primul rând din alte motive decât siguranța chimică sau alimentară, a substanțelor prezente în ambalaje și în componentele ambalajelor sau utilizate în procesele lor de fabricație, care afectează în mod negativ sustenabilitatea ambalajelor, în special în ceea ce privește circularitatea, și mai ales procesele de reutilizare sau reciclare.

(28)  Proiectarea ambalajelor în vederea reciclării lor, odată ce devin deșeuri de ambalaje, este una dintre cele mai eficiente măsuri de îmbunătățire ▌a circularității ambalajelor, de creștere a ratelor de reciclare a ambalajelor și de utilizare a conținutului reciclat în ambalaje. Criteriile de proiectare a ambalajelor în vederea reciclării au fost stabilite pentru o serie de formate de ambalaje fie în cadrul unor programe industriale cu caracter voluntar, fie de către unele state membre, care le-au stabilit în scopul modulării taxelor de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a preîntâmpina obstacolele în calea pieței interne, a oferi industriei condiții de concurență echitabile și a promova sustenabilitatea ambalajelor, este important să se stabilească cerințe obligatorii privind reciclabilitatea ambalajelor, prin armonizarea criteriilor și a metodologiei de evaluare a reciclabilității ambalajelor pe baza unei metodologii de proiectare în vederea reciclării la nivelul Uniunii. Pentru a îndeplini obiectivul stabilit în CEAP ca, până în 2030, toate ambalajele să fie reciclabile ▌ într-un mod viabil din punct de vedere economic, ambalajele reciclabile ar trebui să fie proiectate în vederea reciclării materialelor și ar trebui stabilite clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea ambalajelor pe baza criteriilor de proiectare în vederea reciclării pentru categoriile de ambalaje enumerate în anexa II și exprimate în clasele de performanță A, B sau C, astfel încât ambalajele să fie considerate reciclabile și, în consecință, să poată fi introduse pe piață. În cazul în care un ambalaj nu se încadrează nici măcar în clasa de performanță C, acesta ar trebui considerat nereciclabil din punct de vedere tehnic, iar introducerea sa pe piață ar trebui restricționată. Cu toate acestea, ambalajele ar trebui să fie conforme cu respectivele criterii numai începând cu 1 ianuarie 2030, pentru a acorda suficient timp de adaptare operatorilor economici. Începând cu 1 ianuarie 2038, ambalajele ar trebui să se încadreze cel puțin în clasa B de performanță pentru a fi introduse pe piață.

(29)   Reciclarea materialelor, astfel cum este definită în prezentul regulament, ar trebui să vină în completarea definițiilor reciclării și valorificării materialelor din Directiva 2008/98/CE. Reciclarea materialelor menține resursele în circulație în cadrul economiei materialelor și, prin urmare, nu ar trebui să includă tratarea biologică a deșeurilor. Definiția reciclării materialelor nu ar trebui să afecteze calcularea obiectivelor în materie de reciclare stabilite pentru statele membre în cadrul prezentului regulament. Obiectivele respective și modul de calculare a acestora se bazează pe definiția „reciclării”, așa cum apare în Directiva 2008/98/CE.

(30)   Reciclarea de înaltă calitate înseamnă că, datorită faptului că își mențin caracteristicile tehnice, materialele reciclate au o calitate echivalentă cu cea a materialului inițial sau superioară acesteia și pot fi utilizate ca înlocuitor al materiilor prime primare pentru ambalaje sau aplicații similare. Materialul reciclat se poate recicla în repetate rânduri. Pentru a face posibilă producerea de materii prime reciclate de înaltă calitate, este esențial ca deșeurile de ambalaje destinate colectării să fie sortate în mod corespunzător. Diferența dintre reciclarea materialelor și reciclarea de înaltă calitate este că prin reciclarea materialelor se prelucrează materialele de ambalaje pentru a obține din nou materiale, pe când prin reciclarea de înaltă calitate se prelucrează ambalajele pentru a obține materiale de o calitate suficient de bună încât să poată fi folosite drept materiale aparținând aceleiași clase de performanță pentru fabricarea de ambalaje sau pentru alte aplicații, cu conservarea calității materialului reciclat.

(31)  Întrucât evaluarea proiectării în vederea reciclării ▌ nu garantează, în sine, faptul că ambalajele sunt reciclate în practică, este necesar să se stabilească o metodologie uniformă și un mecanism al lanțului de custodie care să asigure faptul că deșeurile de ambalaje sunt reciclate efectiv la scară largă, pe baza unor proceduri existente și actuale de colectare separată, precum și de sortare și reciclare, proceduri ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional. În consecință, începând din 2035, ar trebui efectuată o nouă evaluare bazată pe cantitatea (greutatea) corespunzătoare materialului reciclat efectiv din fiecare categorie de ambalaje, în conformitate cu metodologia și pragurile prevăzute la articolul 6. Pragurile pentru materialele reciclate la scară largă ar trebui definite ținând seama de obiectivul privind cantitatea anuală de materiale reciclate stabilit în prezentul regulament. Se presupune că, în 2030, statele membre vor fi raportat deja Comisiei primele date privind cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate, pe categorii de ambalaje, în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 56 alineatul (2) litera (c) și la articolul 56 alineatul (4), în scopul monitorizării acestora. Producătorii, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și cărora li se încredințează obligații sau operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, ar trebui să se asigure că deșeurile de ambalaje sunt colectate separat, sortate, iar materialele sunt reciclate în infrastructura instalată, utilizând proceduri existente ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional, și ar trebui să furnizeze fabricantului întreaga documentație tehnică care să garanteze că ambalajele sunt reciclate la scară largă.

(32)  În vederea stabilirii unor norme armonizate privind proiectarea ambalajelor pentru a se asigura reciclabilitatea acestora, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a stabili criterii detaliate privind proiectarea ambalajelor în vederea reciclării în funcție de categoriile de ambalaje. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a evalua dacă ambalajul este reciclat la scară largă, inclusiv pentru categoriile de ambalaje care nu sunt enumerate în prezentul regulament. ▌

(33)  Pentru a stimula inovarea în domeniul ambalajelor, este oportun să se permită ca ambalajele ▌ care prezintă caracteristici inovatoare ce au ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a funcției principale a acestora și care prezintă avantaje demonstrabile pentru mediu să beneficieze de o perioadă suplimentară ▌ de cinci ani pentru a se conforma cerințelor privind reciclabilitatea. Caracteristicile inovatoare ar trebui justificate, în special în ceea ce privește utilizarea de materiale noi, iar instituirea planificată a unei strategii de reciclare ar trebui explicată în documentația tehnică ce însoțește ambalajul. Aceste informații ar trebui utilizate, printre altele, pentru a modifica, dacă este necesar, actele de punere în aplicare privind criteriile de proiectare în vederea reciclării. Operatorul economic ar trebui, de asemenea, să informeze Comisia și autoritatea competentă înainte de introducerea pe piață a unor ambalaje inovatoare.

(34)  Pentru a proteja sănătatea și siguranța oamenilor și a animalelor, având în vedere natura produselor ambalate și cerințele aferente, este oportun ca cerințele privind reciclabilitatea să nu se aplice în mod obligatoriu ambalajelor directe, astfel cum sunt definite în ▌Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și a Consiliului(20) și ▌ în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și al Consiliului(21), care intră în contact direct cu medicamentul, și nici ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite în actele legislative sus-menționate, în cazurile în care astfel de ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului.

În plus, cerințele privind reciclabilitatea nu ar trebui să se aplice în mod obligatoriu ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului(22) și ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului(23), ambalajelor din plastic pentru alimente destinate sugarilor și copiilor mici și pentru alimente destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(24) și nici ambalajelor utilizate pentru transportul mărfurilor periculoase, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului(25). Ambalajele de vânzare fabricate din lemn ușor, plută, textile, cauciuc, ceramică sau porțelan ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o derogare, însă nu și de la alineatul (6aa), întrucât sunt introduse pe piață în cantități foarte mici, adică fiecare categorie reprezintă mai puțin de 1 % din greutatea ambalajelor introduse pe piața Uniunii.

(35)  Unele state membre iau măsuri pentru a încuraja reciclabilitatea ambalajelor prin modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor; astfel de inițiative luate la nivel național pot crea insecuritate în materie de reglementare pentru operatorii economici, în special atunci când aceștia furnizează ambalaje în mai multe state membre. În același timp, modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor este un instrument economic eficace pentru a stimula proiectarea de ambalaje mai sustenabile, conducând la ambalaje reciclabile mai bune, îmbunătățind în același timp funcționarea pieței interne. Prin urmare, este necesară armonizarea criteriilor de modulare a taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza clasei de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea obținută prin evaluarea reciclabilității, fără a se stabili cuantumurile efective ale acestor taxe. Întrucât criteriile ar trebui să fie legate de criteriile privind reciclabilitatea ambalajelor, este oportun să se confere Comisiei competența de a adopta astfel de criterii armonizate în același timp cu stabilirea criteriilor detaliate de proiectare în vederea reciclării pentru fiecare categorie de ambalaje.

(36)  Pentru a asigura circularitatea ambalajelor, ambalajele ar trebui proiectate și fabricate astfel încât să permită un nivel mai ridicat de înlocuire a materialelor virgine cu materiale reciclate. Utilizarea sporită a materialelor reciclate sprijină dezvoltarea economiei circulare cu piețe funcționale pentru materialele reciclate, reduce costurile, dependențele și impactul negativ asupra mediului legate de utilizarea materiilor prime primare și permite o utilizare mai eficientă a materialelor din punctul de vedere al utilizării resurselor. În ceea ce privește diferitele materiale de ambalare, ambalajele din plastic au cel mai scăzut consum de materiale reciclate. Pentru a aborda aceste preocupări în modul cel mai adecvat, este necesar să se intensifice utilizarea materialelor plastice reciclate, prin stabilirea unor obiective obligatorii pentru conținutul reciclat din ambalajele din plastic la diferite niveluri, în funcție de sensibilitatea la contact(26) a diferitelor aplicații ale ambalajelor din plastic, și prin asigurarea faptului că obiectivele devin obligatorii până în 2030. Pentru ▌a asigura treptat circularitatea ambalajelor, ar trebui să se aplice obiective mai ambițioase începând cu 2040.

(37)  Ar trebui să se clarifice ▌ faptul că materialele din hârtie rezultate în urma procesului de fabricare a celulozei pe bază de lemn nu ar trebui să fie considerate ca fiind incluse în definiția plasticului din prezentul regulament.

(38)  Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale în conformitate cu cerințele din dreptul Uniunii și pentru a evita orice risc pentru securitatea aprovizionării și pentru siguranța medicamentelor și a dispozitivelor medicale, este oportun să fie excluse de la obligația ca ambalajele din plastic să aibă un conținut minim de material reciclat ▌ ambalajele directe, astfel cum sunt definite în ▌Regulamentul (UE) 2019/6 și în Directiva 2001/83/CE ▌, precum și ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/745 ▌și ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/746, împreună cu ambalajele din plastic sensibile la contact pentru alimente destinate sugarilor și copiilor mici și pentru alimente destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 609/2013. Această excludere ar trebui să se aplice, de asemenea, ambalajelor exterioare/secundare ale medicamentelor de uz uman și veterinar, astfel cum sunt definite ▌▌ în Regulamentul (UE) 2019/6 și în Directiva 2001/83/CE, în cazurile în care acestea trebuie să respecte cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului.

(39)   Pentru a atinge obiectivele de integrare a conținutului reciclat menționate în prezentul regulament, Comisia ar trebui să publice, în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare, o trecere în revistă a stadiului dezvoltării tehnologice și a performanței de mediu a ambalajelor din materiale plastice de origine biologică și, după caz, să prezinte o propunere legislativă cu cerințe și obiective în materie de sustenabilitate.

(40)  Pentru a preîntâmpina obstacolele din calea pieței interne și a asigura punerea în aplicare eficientă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, operatorii economici ar trebui să se asigure că partea din plastic a ambalajelor conține un anumit procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj, conform listei din tabelul 1 din anexa II, pe unitate de producție și pe an.

(41)   Utilizarea unității de producție ca bază de calcul înseamnă că un fabricant de ambalaje va dispune de o anumită flexibilitate în atingerea procentului minim de conținut reciclat. Unitatea de producție ar trebui înțeleasă ca făcând referire la o singură instalație industrială în care se fabrică ambalaje.

(42)  Operatorii economici ar trebui să fie stimulați să crească conținutul reciclat în partea de plastic a ambalajelor. Un mijloc de a realiza acest lucru este de a asigura modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza procentului de conținut reciclat din ambalaje. Modularea taxelor în astfel de cazuri ar trebui să se bazeze pe norme comune pentru calcularea și verificarea conținutului reciclat din aceste ambalaje. În acest context, statelor membre ar trebui să li se permită să mențină sistemele existente care acordă un acces prealabil și echitabil la materialele reciclate pentru a îndeplini obiectivele privind conținutul minim de materiale reciclate, cu condiția ca acestea să respecte cerințele prezentului regulament. În plus, ar trebui acordat un acces prioritar la prețurile pieței pentru materialele reciclate, iar cantitatea de materiale reciclate la care se acordă acces prioritar ar trebui să corespundă cantității de ambalaje introduse pe piața statului membru respectiv de către operatorul economic într-un interval de timp specificat.

(43)  Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte dispoziții de punere în aplicare, în conformitate cu ▌Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(27), pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a normelor privind stabilirea formatului documentației tehnice și privind calcularea și verificarea procentului de conținut reciclat obținut prin recuperarea deșeurilor de plastic postconsum prezente, pe tip și format de ambalaj conform listei din tabelul 1 din anexa II, calculat pe unitate de producție și pe an, ținând cont de impactul procesului de reciclare asupra mediului.

(44)   Pentru a crea o piață internă pentru reciclarea de înaltă calitate a materialelor plastice și pentru utilizarea materiilor prime secundare, partea din plastic a ambalajelor introduse pe piață ar trebui să includă un anumit procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum pe tip și format de ambalaj conform listei din tabelul 1 din anexa II, calculat pe unitate de producție și pe an. Tipul de ambalaj ar trebui înțeles ca făcând referire la polimerul predominant din care este fabricat ambalajul, în timp ce formatul ambalajului ar trebui înțeles ca făcând referire la dimensiunea și forma unei unități de ambalaj specifice.

(45)   Un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol, este necesar din mai multe motive. În primul rând, schimbările climatice sunt un fenomen global care nu are granițe, iar efectele lor nu au o legătură directă cu sursa de emisii de gaze cu efect de seră („GES”): țările cu emisii scăzute de GES se pot confrunta cu efecte ale schimbărilor climatice disproporționate în raport cu contribuțiile lor individuale la emisiile globale de GES. În al doilea rând, sistemele hidrografice sunt interconectate, inclusiv prin intermediul curenților oceanici, iar experiența arată că poluarea (inclusiv cea generată de deșeurile din plastic) care survine într-un colț al planetei se poate răspândi pe scară largă către alte oceane și continente. În al treilea rând, emisiile absorbite de sol pot avea nu numai efecte locale, ci și transfrontaliere, în special atunci când aceste emisii pătrund în circuitele de apă din natură. Promovarea utilizării de material reciclat în ambalajele din plastic se bazează pe premisa că materialul reciclat în sine a fost produs într-un mod sustenabil din punctul de vedere al mediului, astfel încât amprenta de carbon să fie redusă și economia circulară să fie încurajată. În acest scop, trebuie instituite anumite garanții pentru a se asigura că modul în care este obținut materialul reciclat nu anulează beneficiile pentru mediu ale utilizării unui astfel de material reciclat în ambalajele din plastic ulterioare. Prin urmare, este necesar să se abordeze preocupările legate de mediu în mod nediscriminatoriu, atât în ceea ce privește ambalajele din plastic produse pe plan intern, cât și cele importate. În acest scop, importurile în Uniune ar trebui să facă obiectul unor cerințe echivalente pentru tehnologiile de reciclare, în ceea ce privește emisiile și colectarea separată și criteriile de sustenabilitate.

(46)  Colectarea separată a deșeurilor de plastic este esențială pentru a avea un impact direct și pozitiv asupra ratei de colectare, asupra calității materialelor colectate și asupra calității materialelor reciclate. Aceasta permite reciclarea de înaltă calitate și stimulează adoptarea utilizării de materii prime secundare de calitate. Înaintarea către o „societate a reciclării” contribuie la evitarea generării de deșeuri și la utilizarea deșeurilor ca resursă, evitând blocarea resurselor la nivelurile inferioare ale ierarhiei deșeurilor, care are efecte negative asupra mediului, precum și ignorarea gestionării în mod ecologic a deșeurilor. Colectarea separată evită, de asemenea, amestecul de deșeuri periculoase și nepericuloase, asigurând siguranța deșeurilor și a transportului acestora și evitând poluarea, astfel cum se prevede în normele internaționale, cum ar fi Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora(28), Convenția Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 asupra dreptului mării(29), Convenția privind prevenirea poluării marine prin deversare de deșeuri și de alte materiale din 29 decembrie 1972 („Convenția de la Londra”) și protocolul la aceasta din 1996 („Protocolul de la Londra”), precum și anexa V la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL), astfel cum a fost modificată prin protocolul aferent din 1978.

(47)  În plus, discuțiile la nivel internațional din cadrul diferitelor reuniuni ale Comitetului interguvernamental de negociere însărcinat să elaboreze un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice inclusiv în mediul marin, discuții desfășurate sub auspiciile Programului ONU pentru Mediu, au demonstrat, la nivel internațional, necesitatea de a intensifica acțiunile privind colectarea separată a materialelor plastice pentru a limita impactul acestora asupra mediului și pentru a stimula economia circulară, pentru a preveni generarea de deșeuri și a reduce exploatarea resurselor naturale. Negocierile au demonstrat totodată voința potențialelor părți contractante de a adopta măsuri în această direcție. Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi(30) impune părților să protejeze mediul împotriva poluării atmosferice și să depună eforturi pentru a limita și, în măsura posibilului, a reduce treptat și a preveni poluarea atmosferică, inclusiv cea transfrontalieră pe distanțe lungi. În conformitate cu Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale(31), părțile sunt obligate să ia măsuri pentru a preveni, controla și reduce orice impact transfrontalier al poluării apei. În conformitate cu Declarația de la Rio din 1992 a Conferinței ONU privind mediul și dezvoltarea, poluatorul ar trebui, în principiu, să suporte costul poluării. Prin urmare, activitățile industriale, cum ar fi reciclarea plasticului, ar trebui să fie însoțite de măsuri de prevenire și reducere a poluării.

(48)  Obiectivul de mediu de promovare a conținutului de materiale recuperate din deșeurile de plastic postconsum impune ca reciclarea plasticului să se facă într-un mod care să reducă la minimum poluarea rezultată. În caz contrar, poluarea industrială generată în cursul reciclării ar reduce sau ar elimina valoarea adăugată ecologică a încurajării utilizării conținutului de plastic reciclat. Ar trebui elaborate criterii de sustenabilitate în ceea ce privește tehnologiile de reciclare pentru deșeurile de plastic postconsum. Acestea ar trebui să asigure eficiența resurselor și un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol. În consecință, reciclarea ar trebui să fie efectuată într-un mod ecologic, care să conducă la o înaltă calitate a proceselor și a produselor de reciclare și care să asigure standarde ridicate pentru sectoarele din domeniul reciclării. Prin asigurarea unui nivel adecvat de sustenabilitate a tehnologiei de reciclare și, în consecință, a materialelor reciclate, promovarea utilizării materialelor reciclate în ambalajele din plastic devine o măsură responsabilă din punct de vedere ecologic. Discuțiile din cadrul reuniunilor Comitetului interguvernamental de negociere privind poluarea cu materiale plastice subliniază, de asemenea, importanța asigurării faptului că tehnologiile de reciclare funcționează într-un mod ecologic.

(49)   Metodologia de evaluare, verificare și certificare, inclusiv prin intermediul unui audit efectuat de o parte terță, precum și echivalența normelor aplicate în cazul în care materialele reciclate recuperate din deșeurile de plastic postconsum sunt reciclate și colectate în afara Uniunii ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol, ținând seama de necesitatea de a asigura că reciclarea se efectuează în mod ecologic, de posibilitatea de a asigura reciclarea de înaltă calitate, de nivelul standardelor de calitate pentru sectoarele din domeniul reciclării și de nivelul de eficiență în utilizarea resurselor. Astfel de considerații sunt esențiale pentru realizarea circularității resurselor și, prin urmare, pentru a exercita o presiune mai redusă asupra resurselor naturale epuizabile.

(50)  Ar trebui reamintit faptul că materialele destinate contactului cu alimentele și care conțin plastic reciclat ar trebui să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/1616 al Comisiei(32), care include cerințe privind tehnologiile de reciclare. În ceea ce privește ambalajele din plastic, cu excepția cazului în care sunt fabricate din polietilentereftalat (PET), este oportun să se reevalueze, cu suficient timp înainte de data aplicării cerințelor privind conținutul reciclat aferent, disponibilitatea unor tehnologii de reciclare adecvate pentru astfel de ambalaje din plastic, inclusiv în ceea ce privește stadiul autorizării în temeiul normelor relevante ale Uniunii, precum și instalarea în practică a unor astfel de tehnologii. Pe baza respectivei reevaluări, ar putea fi necesar fie să se prevadă derogări de la cerințele privind conținutul reciclat pentru anumite ambalaje din plastic pentru produse sensibile la contact vizate, fie să se revizuiască derogările. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei.

(51)  Pentru a ține seama de riscurile legate de o posibilă ofertă insuficientă de anumite deșeuri de plastic destinate reciclării, care ar putea duce la prețuri excesive sau la efecte negative asupra sănătății, siguranței și mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea temporară a obiectivelor privind conținutul obligatoriu de material reciclat din ambalajele din plastic. Atunci când evaluează justificarea unui astfel de act delegat, Comisia ar trebui să evalueze cereri bine motivate înaintate de persoane fizice și juridice.

(52)  Pentru alte materiale decât plasticul, cum ar fi sticla sau aluminiul, tendința de înlocuire a materiei prime primare cu materiale reciclate este evidentă și se preconizează că va continua din cauza evoluției mediului juridic și economic și a așteptărilor consumatorilor. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape utilizarea conținutului reciclat în alte materiale de ambalare decât materialele plastice și să analizeze dacă este cazul să stabilească măsuri suplimentare, inclusiv obiective, cu scopul de a crește nivelul de utilizare a conținutului reciclat în alte ambalaje decât ambalajele din plastic.

(53)  Fluxul de biodeșeuri este adesea contaminat cu materiale plastice convenționale, iar fluxurile de reciclare a materialelor sunt adesea contaminate cu materiale plastice compostabile. Această contaminare încrucișată determină o risipă de resurse și generează materii prime secundare de calitate inferioară și ar trebui prevenită la sursă. În acest sens, în ceea ce privește ambalajele compostabile, statele membre ar trebui să stabilească modul corect de gestionare a deșeurilor pe teritoriul lor. Întrucât calea adecvată de eliminare a ambalajelor din plastic compostabile devine din ce în ce mai greu de identificat pentru consumatori, este justificat și necesar să se stabilească norme clare și comune privind utilizarea ambalajelor din plastic compostabile, care să fie obligatorii numai atunci când utilizarea lor aduce un beneficiu clar pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Acest lucru este valabil în special atunci când utilizarea ambalajelor compostabile contribuie la colectarea sau eliminarea biodeșeurilor, de exemplu pentru produsele în cazul cărora separarea conținutului de ambalaj este deosebit de complexă, cum ar fi pliculețele de ceai.

(54)  Pentru aplicațiile limitate de ambalare realizate din polimeri de plastic biodegradabil, există un beneficiu ecologic demonstrabil al utilizării ambalajelor compostabile, care intră în instalațiile de compostare, inclusiv în instalațiile de degradare anaerobă în condiții controlate. În plus, atunci când statele membre aplică dispoziția stabilită la articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/98/CE și când în respectivele state membre există sisteme adecvate de colectare a deșeurilor și infrastructuri de tratare a deșeurilor, acestea ar trebui să aibă flexibilitatea ▌ de a decide dacă să permită, pe teritoriul lor, utilizarea de ambalaje compostabile pentru monodozele destinate sistemelor de preparare a cafelei, a ceaiului sau a altor băuturi (în cazul în care acestea sunt compuse din alte materiale decât ambalajele din metal), pentru pungile de transport din plastic foarte subțire, precum și pentru pungile de transport din plastic subțire și alte ambalaje pentru care statele membre au prevăzut obligația de a fi compostabile anterior prezentului regulament. Pentru a evita deruta consumatorilor cu privire la calea corectă de eliminare și având în vedere beneficiile pentru mediu ale circularității carbonului, toate celelalte ambalaje ▌ ar trebui să facă obiectul reciclării materialelor, iar proiectarea unor astfel de ambalaje ar trebui să asigure faptul că nu afectează reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri.

(55)   În plus, deșeurile biodegradabile nu ar trebui să ducă la apariția contaminanților în compost. Cerințele standardului EN 13432 „Ambalare - Cerințe pentru ambalaje recuperabile prin compostare și biodegradare - Program de testare și criterii de evaluare pentru acceptarea finală a ambalajelor” ar trebui revizuite în ceea ce privește timpii de compostare, nivelurile admisibile de contaminare și restricțiile privind eliberarea de microplastice pentru a permite prelucrarea acestor materiale în instalații de tratare a biodeșeurilor într-un mod corespunzător. În plus, în Uniune ar trebui stabilit un standard similar pentru compostarea la domiciliu.

(56)   Astfel cum se descrie în „Cadrul de politică al UE privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile și compostabile”, prezentat în comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022, respectarea standardelor pentru compostarea industrială nu înseamnă că descompunerea se poate face prin compostare la domiciliu. În cazul compostării industriale, condițiile necesare sunt temperaturi ridicate și niveluri ridicate de umiditate. În cazul compostării la domiciliu, care este efectuată de persoane fizice, inclusiv în cadrul comunităților, condițiile reale depind foarte mult de condițiile climatice locale și de practicile consumatorilor. Prin urmare, biodegradarea în compostarea la domiciliu riscă să fie mai lentă decât în compostarea industrială sau să fie incompletă. În mod deosebit, compostarea la domiciliu a ambalajelor din plastic ar trebui luată în calcul numai pentru aplicații specifice și când există condiții locale specifice, sub supravegherea autorităților relevante.

(57)  Atunci când acest lucru este justificat și adecvat având în vedere evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare care afectează eliminarea materialelor plastice compostabile și în condiții specifice care garantează că utilizarea acestor materiale este benefică pentru mediu și sănătatea umană, Comisia ar trebui să prezinte, acolo unde este cazul, o propunere legislativă pentru a modifica ▌ lista ambalajelor compostabile.

(58)  Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele referitoare la ambalajele compostabile, este necesar să se prevadă o prezumție de conformitate pentru acele ambalaje compostabile care respectă standardele armonizate adoptate în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(33). În acest sens, ar trebui să fie avute în vedere specificații tehnice detaliate pentru cerințele respective, în concordanță cu cele mai recente evoluții științifice și tehnologice. Parametrii, inclusiv timpii de compostare și nivelurile admisibile de contaminare, ar trebui să reflecte condițiile reale din instalațiile de tratare a biodeșeurilor, inclusiv procesele de degradare anaerobă. Standardul actual pentru compostarea industrială trebuie revizuit și înlocuit cu o versiune actualizată, astfel încât să nu mai prevadă prezumția de conformitate. Cu toate acestea, înainte de a dispune de un standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual poate fi utilizat ca ghid. În ceea ce privește ambalajele compostabile la domiciliu, Comisia ar trebui să solicite elaborarea unui standard european (standard EN), după caz.

(59)  Ar trebui reamintit faptul că toate ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare sau care vin deja în contact cu produsele alimentare, inclusiv ambalajele compostabile, trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în ▌ Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. După caz, documentația și informațiile necesare în conformitate cu actele legislative Uniunii privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare pot fi, de asemenea, utilizate ca parte a informațiilor și a documentației prevăzute în prezentul regulament.

(60)  Ambalajele ar trebui să fie proiectate astfel încât să se reducă la minimum volumul și greutatea acestora, menținându-se, în același timp, capacitatea lor de a îndeplini funcțiile de ambalare și de a face posibilă reciclabilitatea. Fabricantul ambalajelor ar trebui să evalueze ambalajele pe baza criteriilor de performanță enumerate în anexa IV la prezentul regulament. Având în vedere obiectivul prezentului regulament de a reduce generarea de ambalaje și de deșeuri de ambalaje și de a îmbunătăți circularitatea ambalajelor pe piața internă, este oportun să se precizeze mai în detaliu criteriile existente și ca acestea să fie mai stricte. Prin urmare, ar trebui modificată lista criteriilor de performanță a ambalajelor, astfel cum sunt enumerate în standardul armonizat actual EN 13428:2004 Ambalaje - Cerințe specifice fabricării și compoziției - Prevenire prin reducerea la sursă. Cu toate acestea, înainte de a dispune de un standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual, EN 13428:2004, poate fi utilizat. Deși comercializarea și acceptarea de către consumatori rămân relevante pentru proiectarea ambalajelor, acestea nu ar trebui să fie incluse în criteriile de performanță și să justifice singure greutatea și volumul suplimentare ale ambalajului. Totuși, acest lucru nu ar trebui să compromită specificațiile de produs pentru produsele artizanale și industriale și pentru produsele alimentare și agricole cu ambalaje care sunt înregistrate și protejate în cadrul sistemului de protecție a indicațiilor geografice al UE, ca parte a obiectivului Uniunii de a proteja patrimoniul cultural și know-how-ul tradițional, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(34) pentru vin și Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului(35) pentru băuturile spirtoase, sau care fac obiectul sistemelor de calitate menționate în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(36).

De asemenea, acest lucru nu ar trebui să compromită conceptul ambalajului protejat în temeiul dreptului Uniunii sau al statelor membre aplicabil desenelor și modelelor industriale sau mărcilor sau în temeiul acordurilor internaționale care produc efecte în unul dintre statele membre. Această excepție este justificată numai în măsura în care noile norme privind reducerea la minimum a ambalajelor vor afecta forma ambalajului în așa fel încât marca nu va mai putea diferenția produsul marcat de cel al unei alte întreprinderi, iar desenul sau modelul nu își va mai putea păstra caracteristicile noi și individuale. Pentru a se evita riscul de abuz, derogarea ar trebui să se aplice numai drepturilor asupra mărcilor și asupra desenelor sau modelelor industriale protejate înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Pe de altă parte, reciclabilitatea, utilizarea conținutului reciclat și reutilizarea pot justifica creșterea greutății sau a volumului ambalajului și ar trebui adăugate la criteriile de performanță. Ambalajele cu pereți dubli, funduri false și alte caracteristici care vizează doar creșterea volumului perceput al produsului nu ar trebui introduse pe piață, deoarece nu îndeplinesc cerința privind reducerea la minimum a ambalajelor. Aceeași regulă ar trebui să se aplice ambalajelor inutile care nu sunt necesare pentru asigurarea funcționalității ambalajului.

(61)  Pentru a respecta cerințele de reducere la minimum a ambalajelor, ar trebui să se acorde o atenție deosebită limitării spațiului gol în cazul ambalajelor grupate și pentru transport, inclusiv în cazul ambalajelor pentru comerț electronic.

(62)  Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele privind reducerea la minimum a ambalajelor, este necesar să se prevadă prezumția de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective și să se specifice criterii de proiectare măsurabile, inclusiv, după caz, limite maxime privind greutatea sau spațiul gol pentru anumite formate de ambalaje, precum și, implicit, modele standardizate de ambalaje care respectă cerința de reducere la minimum a ambalajelor.

(63)  Pentru a promova circularitatea și utilizarea sustenabilă a ambalajelor, ar trebui stimulate ambalajele reutilizabile și sistemele de reutilizare. În acest scop, este necesar să se clarifice noțiunea de ambalaj reutilizabil și să se asigure că acesta are legătură nu numai cu proiectarea ambalajului, care ar trebui să permită un număr cât mai mare posibil de ▌ rotații și să mențină cerințele de siguranță, calitate și igienă atunci când sunt golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate, ci și cu instituirea unor sisteme de reutilizare care respectă cerințele minime prevăzute în prezentul regulament. Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele privind ambalajele reutilizabile, este necesar să se prevadă prezumția de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective și să se definească criterii și formate privind ambalajele reutilizabile, inclusiv numărul minim de cicluri sau rotații, modele standardizate, precum și cerințe privind sistemele de reutilizare, inclusiv cerințe de igienă.

(64)  Este necesar să se informeze consumatorii și să li se permită să elimine în mod corespunzător orice deșeuri de ambalaje ▌. Cea mai adecvată modalitate de a realiza acest lucru este de a stabili un sistem de etichetare armonizat bazat pe materialele componente ale ambalajelor pentru sortarea deșeurilor și de a stabili corespondența acestora cu etichetele corespunzătoare pe recipientele pentru deșeuri. Necesitatea ca un astfel de sistem armonizat de etichetare să poată fi recunoscut de toți cetățenii, indiferent de situația lor, cum ar fi vârsta și cunoștințele lingvistice, ar trebui să fie un principiu director în momentul conceperii etichetelor. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea pictogramelor, cu un minimum de text. Acest lucru ar contribui, de asemenea, la reducerea la minimum a costurilor de traducere a textului utilizat, care ar fi necesare în caz contrar.

(65)   Sortarea este un pas esențial pentru a asigura o mai mare circularitate a ambalajelor. Îmbunătățirea capacităților de sortare, în special prin inovații tehnologice, ar trebui încurajată pentru a permite o mai bună calitate a sortării și, astfel, o mai bună calitate a materiilor prime pentru reciclare.

(66)  Pentru a facilita sortarea și eliminarea deșeurilor de ambalaje de către consumatori, ar trebui introdus un sistem de simboluri armonizate care să fie aplicate atât pe ambalaje, cât și pe recipientele pentru deșeuri, permițând astfel consumatorilor să potrivească simbolurile în scopul eliminării. Simbolurile ar trebui să permită gestionarea adecvată a deșeurilor, întrucât ar trebui să ofere consumatorilor informații cu privire la proprietățile de compostare ale unor astfel de ambalaje, în special pentru a evita orice posibilitate de confuzie în rândul consumatorilor cu privire la faptul că ambalajele compostabile nu se pretează ca atare la compostarea la domiciliu, ci sunt compostabile numai în condiții controlate industrial, sau pentru a evita ca ambalajele compostabile să fie aruncate în natură. Această abordare ar trebui să îmbunătățească colectarea separată a deșeurilor de ambalaje, contribuind la creșterea calității reciclării deșeurilor de ambalaje, și să introducă un nivel de armonizare a sistemelor de colectare a deșeurilor de ambalaje pe piața internă. De asemenea, este necesar să se armonizeze simbolurile asociate sistemelor obligatorii de garanție-returnare instituite după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Statele membre pot solicita utilizarea unei astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Având în vedere că nu sunt colectate prin intermediul sistemelor municipale de colectare a deșeurilor, utilizarea acestor simboluri nu ar trebui să fie obligatorie pentru ambalajele pentru transport, cu excepția ambalajelor pentru comerț electronic.

(67)  Etichetarea conținutului reciclat din ambalaje nu ar trebui să fie obligatorie, deoarece aceste informații nu sunt esențiale pentru a asigura tratarea adecvată a ambalajelor la sfârșitul ciclului de viață. Cu toate acestea, fabricanții vor avea obligația să îndeplinească obiectivele privind conținutul reciclat în temeiul prezentului regulament și ar putea dori să afișeze aceste informații pe ambalajul lor pentru a informa consumatorii în acest sens. Pentru a se asigura că aceste informații sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conținutul de material reciclat.

(68)   Etichetarea conținutului de materiale plastice de origine biologică din ambalaje nu ar trebui, de asemenea, să fie obligatorie, deoarece există o serie de condiții pe care materialele plastice de origine biologică trebuie să le îndeplinească pentru a asigura sustenabilitatea și sunt necesare mai multe dovezi științifice pentru a se asigura că, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, materialele plastice de origine biologică sunt utilizate cu respectarea principiilor economiei circulare, astfel cum sunt prevăzute în comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022 intitulată „Cadrul de politică al UE privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile și compostabile”. Cu toate acestea, fabricanții ar putea dori să afișeze informațiile respective pe ambalajele lor pentru a informa consumatorii cu privire la conținutul de materiale plastice de origine biologică din ambalajele respective. Pentru a se asigura că aceste informații sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conținutul de materiale plastice de origine biologică.

(69)  Pentru a informa utilizatorii finali cu privire la reutilizabilitate, la disponibilitatea sistemelor de reutilizare și la amplasarea canalelor de colectare în ceea ce privește ambalajele reutilizabile, aceste ambalaje ar trebui să conțină un cod QR sau un alt suport de date care furnizează astfel de informații. Codul QR sau alt tip de suport de date standardizat, deschis și digital ar trebui să conțină informații care să faciliteze urmărirea și calcularea ciclurilor și a rotațiilor sau efectuarea unei estimări medii, dacă calcularea respectivă nu este fezabilă. Această etichetă ar trebui să fie opțională pentru sistemele în buclă deschisă care nu au un operator de sistem. În plus, ambalajele de vânzare reutilizabile ar trebui identificate în mod clar în punctul de vânzare.

(70)  Etichetele de pe ambalaje nu ar trebui să fie multiplicate. Pentru a evita acest lucru, în cazul în care alte acte legislative ale Uniunii impun ca informațiile privind produsul ambalat să fie disponibile în format digital prin intermediul unui suport de date, informațiile necesare pentru ambalaj în temeiul prezentului regulament și informațiile necesare pentru produsul ambalat ar trebui să fie accesibile prin intermediul aceluiași suport de date. Suportul de date respectiv ar trebui să respecte cerințele prevăzute în prezentul regulament sau în alte acte legislative aplicabile ale Uniunii. În special, în cazul în care produsul ambalat intră sub incidența Regulamentului (UE) 2024/...(37) sau a altor acte legislative ale Uniunii care impun un pașaport digital al produsului, respectivul pașaport digital al produsului ar trebui să fie utilizat și pentru furnizarea informațiilor relevante în temeiul prezentului regulament. În cazul în care ambalajul conține substanțe care prezintă motive de îngrijorare, acesta ar trebui marcat utilizând o tehnologie de marcare digitală standardizată, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie. Aceste informații ar trebui să permită promovarea circularității și să asigure faptul că operatorii de deșeuri au acces la informații relevante privind compoziția chimică pentru a stabili care este cea mai adecvată opțiune de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, promovând astfel circularitatea ambalajelor.

(71)  Pentru a sprijini punerea în aplicare a obiectivelor prezentului regulament, consumatorii ar trebui să fie protejați împotriva informațiilor care induc în eroare și care sunt confuze cu privire la caracteristicile ambalajelor și la tratarea adecvată a acestora la sfârșitul ciclului de viață, pentru care au fost stabilite etichete armonizate în temeiul prezentului regulament. Este posibil ca identificarea ambalajelor incluse în schema de răspundere extinsă a producătorilor printr-un simbol corespunzător pe întregul teritoriu al schemei respective să se facă numai prin intermediul unui cod QR sau al unei alte tehnologii de marcare digitală standardizată, pentru a indica faptul că producătorul își îndeplinește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Simbolul respectiv ar trebui să fie clar și lipsit de ambiguitate pentru consumatori sau utilizatori în ceea ce privește posibilitatea de reciclare a ambalajelor.

(72)   Ambalajele care fac obiectul sistemelor obligatorii de garanție-returnare ar trebui să poarte o etichetă care să informeze consumatorii că acestea intră sub incidența sistemului respectiv și, prin urmare, ar trebui să fie colectate prin intermediul unor canale de colectare specifice, autorizate în acest scop de autoritățile naționale. Această etichetă ar trebui să fie o etichetă UE armonizată, stabilită de Comisie. Statele membre pot solicita utilizarea unei astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(73)   Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului(38) funcționează ca o „plasă de siguranță” care asigură un nivel înalt de protecție a consumatorilor în toate sectoarele, venind în completarea unor cerințe mai detaliate din legislația sectorială sau specifică produselor din Uniune, cu excepția cazului în care există un conflict între respectiva directivă și alte norme ale Uniunii vizând aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale, situație în care acestea din urmă ar trebui să prevaleze și să se aplice respectivelor aspecte specifice. Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului(39) prevede că afișarea unei etichete voluntare de durabilitate, care nu îndeplinește anumite cerințe, constituie o practică comercială neloială.

(74)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor de etichetare, ▌ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a îmbunătăți în continuare sortarea deșeurilor, a stabili condițiile de identificare a materialelor componente ale ambalajelor prin intermediul tehnologiilor digitale deschise și standardizate și a stabili specificații armonizate detaliate pentru cerințele de etichetare aplicabile ambalajelor și recipientelor pentru deșeuri stabilite în temeiul prezentului regulament. La elaborarea acestor specificații, Comisia ar trebui să reducă la minimum elementele lingvistice și să țină seama de informațiile științifice sau de alte informații tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaționale relevante. Etichetarea armonizată a ambalajelor care fac obiectul unui sistem de garanție-returnare ar trebui să fie concepută ținând seama de diferențele de valoare care pot exista între garanțiile percepute de la un stat membru la altul. Având în vedere noul sistem, Decizia 97/129/CE a Comisiei(40) ar trebui abrogată începând cu ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar conținutul său ar trebui încorporat în acest act de punere în aplicare.

(75)  Operatorii economici ar trebui să se asigure că ambalajele respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament. Aceștia ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a asigura o astfel de conformitate în raport cu rolurile lor respective în lanțul de aprovizionare, pentru a asigura libera circulație a ambalajelor pe piața internă și pentru a îmbunătăți sustenabilitatea acesteia.

(76)  Întrucât are cele mai detaliate cunoștințe privind procesul de proiectare și de producție, fabricantul este cel mai în măsură să efectueze procedura de evaluare a conformității prevăzută în prezentul regulament. Această evaluare a conformității ar trebui, așadar, să rămână exclusiv obligația fabricantului.

(77)  Ar trebui să se asigure faptul că furnizorii de ambalaje sau de materiale de ambalare furnizează fabricantului toate informațiile și documentele necesare pentru ca fabricantul să demonstreze conformitatea ambalajului și a materialelor de ambalare. Informațiile și documentele ar trebui furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic.

(78)  Pentru a proteja funcționarea pieței interne, este necesar să se asigure că ambalajele din țări terțe care intră pe piața Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau în asociere cu un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanții au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformității în ceea ce privește ambalajele respective. Prin urmare, importatorii ar trebui să se asigure că ambalajele pe care le introduc pe piață respectă cerințele respective și că documentația elaborată de fabricanți este pusă la dispoziția autorităților naționale competente pentru inspecție.

(79)  Atunci când introduce un ambalaj pe piață, fiecare importator ar trebui să indice pe ambalaj numele său, denumirea sa comercială înregistrată sau marca sa înregistrată, precum și adresa poștală și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin care poate fi contactat. Ar trebui să fie prevăzute excepții în cazurile în care ambalajul nu permite aceste indicații.

(80)  Întrucât distribuitorul pune la dispoziție pe piață un ambalaj după ce acesta a fost introdus pe piață de către fabricant sau importator, acesta ar trebui să acționeze cu grija cuvenită în ceea ce privește cerințele aplicabile din prezentul regulament. De asemenea, distribuitorul ar trebui să se asigure că modul în care manipulează ambalajul nu afectează conformitatea acestuia cu cerințele respective.

(81)  Întrucât distribuitorii și importatorii sunt aproape de piață și au un rol important în asigurarea conformității ambalajului, ar trebui să fie implicați în sarcinile de supraveghere a pieței desfășurate de autoritățile naționale competente și să fie pregătiți să participe activ, furnizând autorităților respective toate informațiile necesare referitoare la ambalajul vizat.

(82)  Orice importator sau distribuitor care fie introduce pe piață un ambalaj sub numele sau marca proprie a importatorului sau a distribuitorului, fie modifică un astfel de ambalaj într-un mod care ar putea afecta conformitatea cu prezentul regulament ar trebui să fie considerat fabricant și ar trebui să își asume responsabilitatea pentru obligațiile fabricantului.

(83)  Asigurarea trasabilității unui ambalaj de-a lungul întregului lanț de aprovizionare facilitează sarcina autorităților de supraveghere a pieței de a identifica operatorii economici care au introdus ambalaje neconforme pe piață sau le-au pus la dispoziție pe piață. Prin urmare, operatorii economici ar trebui să aibă obligația de a păstra informațiile privind tranzacțiile lor pentru o anumită perioadă.

(84)  Problema generării excesive de deșeuri de ambalaje nu poate fi abordată pe deplin prin stabilirea unor obligații privind proiectarea ambalajelor. Pentru anumite tipuri de ambalaje, ar trebui stabilite obligații de reducere a proporției spațiului gol pentru operatorii economici care umplu sau utilizează în alt mod astfel de ambalaje. În cazul ambalajelor grupate, pentru transport și pentru comerț electronic utilizate pentru furnizarea de produse distribuitorilor finali sau utilizatorilor finali, proporția spațiului gol nu ar trebui să depășească 50 %. În conformitate cu ierarhia deșeurilor și pentru a promova inovarea în domeniul ambalajelor în scopul reducerii deșeurilor de ambalaje, ar trebui să fie posibil ca operatorii economici care utilizează ambalajele de vânzare ca ambalaje pentru comerț electronic să fie scutiți de această obligație. Această obligație nu se aplică ambalajelor reutilizabile.

(85)  Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului pe piața internă, precum și un nivel ridicat de siguranță alimentară și igienă alimentară ▌și pentru a facilita atingerea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje, nu ar trebui să se permită introducerea pe piață a ambalajelor inutile sau a celor care pot fi evitate. Lista acestor formate de ambalaje este prevăzută în anexa V la prezentul regulament. În vederea adaptării listei la progresele tehnice și științifice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Comisia ar trebui să publice orientări care să explice mai detaliat anexa V, inclusiv exemple de ambalaje, precum și orientări în ceea ce privește derogările de la restricții.

(86)  Pentru a promova circularitatea și utilizarea sustenabilă a ambalajelor, este necesar să se limiteze riscul ca ambalajele comercializate ca reutilizabile să nu fie reutilizate în practică și să se asigure returnarea de către consumatori a ambalajelor reutilizabile. Cel mai adecvat mod de a realiza acest lucru este de a stabili obligația operatorilor economici care utilizează ambalaje reutilizabile de a se asigura că este instituit un sistem de reutilizare, permițând astfel ca aceste ambalaje să circule, să intre în rotație și să fie utilizate în mod repetat. Pentru a asigura beneficiile maxime ale acestor sisteme, ar trebui stabilite cerințe minime pentru sistemele în buclă deschisă și în buclă închisă. Confirmarea conformității ambalajelor reutilizabile cu un sistem de reutilizare ar trebui, de asemenea, să facă parte din documentația tehnică a acestor ambalaje. Sistemele de reutilizare pot varia în ceea ce privește dimensiunea și acoperirea geografică de la sisteme locale mai mici la sisteme mai mari, care se pot întinde pe teritoriul unuia sau mai multor state membre.

(87)  Ambalajele reutilizabile trebuie să fie sigure pentru utilizatorii lor. Prin urmare, operatorii economici care își oferă produsele în ambalaje reutilizabile trebuie să se asigure că, înainte ca un ambalaj reutilizabil să fie reutilizat, acesta face obiectul unui proces de recondiționare, pentru care ar trebui stabilite cerințe.

(88)  Ambalajele reutilizabile devin deșeuri, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, atunci când deținătorul le elimină, intenționează să le elimine sau este obligat să le elimine. În mod normal, ambalajele reutilizabile din cadrul unui proces de recondiționare nu sunt considerate deșeuri.

(89)  Pentru a stimula prevenirea generării de deșeuri, ar trebui introdus un nou concept de „reumplere”. Reumplerea ar trebui să fie considerată o măsură specifică de prevenire a generării de deșeuri, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor privind prevenirea stabilite în prezentul regulament și care este necesară pentru îndeplinirea acestora.

(90)  În cazul în care operatorii economici oferă posibilitatea de a achiziționa produse prin reumplere, aceștia ar trebui să se asigure că stațiile lor de reumplere îndeplinesc anumite cerințe pentru a garanta sănătatea și siguranța consumatorilor. În acest context, în cazul în care consumatorii își utilizează propriile recipiente, operatorii economici ar trebui, prin urmare, să informeze cu privire la condițiile de reumplere și utilizare a acestor recipiente în condiții de siguranță. Pentru a încuraja reumplerea, operatorii economici nu ar trebui să pună la dispoziție ambalaje în mod gratuit sau ambalaje care să nu facă parte dintr-un sistem de garanție-returnare la stațiile de reumplere. Operatorii economici ar trebui exonerați de răspundere pentru problemele de siguranță alimentară care ar putea apărea ca urmare a utilizării recipientelor aduse de consumatori.

(91)  Pentru a reduce proporția tot mai mare de ambalaje de unică folosință și cantitățile tot mai mari de deșeuri de ambalaje generate, este necesar să se stabilească obiective cantitative privind reutilizarea ▌ ambalajelor în sectoarele care au fost evaluate ca având cel mai mare potențial de reducere a deșeurilor de ambalaje, și anume alimente și băuturi pentru consum la pachet, electrocasnice mari și ambalaje pentru transport. Acest lucru a fost evaluat pe baza unor factori precum sistemele existente de reutilizare, necesitatea utilizării ambalajelor și posibilitatea de a îndeplini cerințele funcționale în ceea ce privește izolarea, curățenia, sănătatea, igiena și siguranța. De asemenea, au fost luate în considerare diferențele dintre produse și sistemele lor de producție și distribuție. Punerea în aplicare a unor astfel de obiective ar trebui să țină seama de avantajele pentru mediu obținute pe parcursul întregului ciclu de viață al unui produs. Se preconizează că stabilirea obiectivelor va sprijini inovarea și va crește proporția soluțiilor de reutilizare și de reumplere. Nu ar trebui permise ▌ambalajele de unică folosință pentru alimentele și băuturile umplute și consumate în spațiile din sectorul HORECA. Consumatorii ar trebui să aibă întotdeauna opțiunea de a cumpăra alimente și băuturi la pachet în recipiente reutilizabile sau în propriile lor recipiente, în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele prevăzute pentru alimentele și băuturile oferite în ambalaje de unică folosință. Operatorii economici care comercializează alimente sau băuturi la pachet ar trebui să ofere consumatorilor opțiunea de a cumpăra alimentele sau băuturile în propriile recipiente și opțiunea de a cumpăra alimente și băuturi în ambalaje reutilizabile.

(92)  În anumite condiții, statele membre ar trebui să poată scuti operatorii economici de la obligațiile de reutilizare pentru o perioadă de cinci ani, care poate fi reînnoită. Aceste condiții ar trebui să fie corelate cu rate ridicate de reciclare și cu rate ridicate de prevenire a generării de deșeuri aplicabile în statul membru care acordă scutirea, inclusiv o primă rată intermediară de prevenire a generării de deșeuri de 3 % până în 2028, precum și cu adoptarea de către operatorii economici a unui plan corporativ de prevenire și reciclare a deșeurilor.

(93)   Introducerea pe piață a ambalajelor care fac obiectul articolului 25 alineatul (1) și al punctelor 3 și 4 din anexa V din prezentul regulament în cazul mijloacelor de transport care operează la nivel transfrontalier și care oferă servicii de catering la bord, cum ar fi aeronavele, avioanele, trenurile, navele de croazieră, feriboturile, iahturile și ambarcațiunile, ar trebui înțeleasă ca având loc în momentul în care mijloacele de transport în cauză călătoresc cu ambalajele respective către Uniune sau în interiorul acesteia. Călătoriile în interiorul Uniunii ar trebui înțelese ca o situație în care vehiculul de transport pleacă de la o destinație situată în Uniune și sosește la o destinație situată în Uniune.

(94)  Pentru a le spori eficacitatea și a asigura tratamentul egal al operatorilor economici, obiectivele privind reutilizarea ▌ ar trebui să le revină operatorilor economici. În cazul introducerii unor obiective pentru băuturi, acestea ar trebui ▌să le revină ▌ distribuitorilor finali. Anumite băuturi considerate perisabile, care sunt expuse riscului de alterare microbiologică cauzată de bacterii sau drojdii, necesită o tehnologie specifică implementată în condiții aseptice pentru a le proteja de alterare și pentru a le asigura în același timp o perioadă lungă de valabilitate. Prin urmare, laptele și alte băuturi perisabile ar trebui scutite de obligația de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor pentru băuturi. Obiectivele ar trebui calculate ca procent din vânzările, volumul sau greutatea vândute în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sau ▌, în cazul ambalajelor pentru transport, ca procent din numărul de reutilizări. Obiectivele ar trebui să fie neutre din punct de vedere al materialelor. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obiectivelor privind reutilizarea, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește metodologia de calcul al acestora ▌.

(95)  În unele cazuri, utilizarea formatelor ambalajelor de unică folosință pentru transport nu este necesară, deoarece există o gamă largă de alternative reutilizabile care funcționează bine. Pentru a se asigura că aceste alternative sunt utilizate în mod eficace, este oportun să se solicite operatorilor economici ca, atunci când transportă produse între diferite amplasamente ale aceluiași operator economic sau între operatorul economic și întreprinderile afiliate sau partenere, să utilizeze numai ▌ambalaje pentru transport reutilizabile în ceea ce privește formatele de ambalare, cum ar fi paleții, cutiile din plastic pliabile, lăzile din plastic, recipientele intermediare pentru materialele în vrac, atât rigide, cât și flexibile, sau bidoanele. Din aceleași motive, aceeași obligație ar trebui să se aplice operatorilor economici care transportă produse în interiorul unui stat membru. Pentru anumite ambalaje pentru transport specifice, spre exemplu cutiile din carton, alternativele reutilizabile nu pot fi o opțiune în cazul produselor sensibile la contact, care impun o curățare specifică a ambalajelor între utilizări, iar pentru alte aplicații, numărul de rotații este foarte scăzut. Prin urmare, cutiile din carton ar trebui scutite de obligația de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor pentru transport.

(96)  Atingerea obiectivelor privind reutilizarea și reumplerea poate fi o provocare pentru operatorii economici mai mici. Prin urmare, anumiți operatori economici ar trebui să fie scutiți de obligația de a atinge obiectivele privind reutilizarea ambalajelor în cazul în care introduc pe piață mai puțin decât un anumit volum de ambalaje și îndeplinesc definiția microîntreprinderii în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei(41) ori dacă suprafața de vânzare a acestora ▌ nu depășește o anumită limită. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru ▌a stabili derogări suplimentare pentru alți operatori economici sau a excepta anumite formate de ambalaje care fac obiectul obiectivelor de reutilizare sau de reumplere în cazul unor probleme grave de igienă, siguranță alimentară sau de mediu care împiedică atingerea acestor obiective.

(97)  Pentru a permite verificarea respectării obiectivelor privind reutilizarea ▌, este necesar ca operatorii economici respectivi să raporteze autorităților competente. Operatorii economici ar trebui să raporteze datele relevante pentru fiecare an calendaristic, începând cu 1 ianuarie 2030. Statele membre ar trebui să pună aceste date la dispoziția publicului.

(98)   Întrucât operatorii economici pot utiliza mai multe formate de ambalaje diferite, atingerea obiectivelor de reutilizare ar trebui calculată pe baza numărului total de unități de vânzare sau a greutății corespunzătoare alimentelor ori pe baza numărului total de unități de vânzare sau a volumului corespunzător băuturilor puse la dispoziție pe piață.

(99)  Având în vedere nivelurile în continuare ridicate ale consumului de pungi de transport din plastic, utilizarea ineficientă a resurselor și potențialul acestora de a genera deșeuri pe domeniul public, este oportun să se mențină dispozițiile care vizează obținerea unei reduceri durabile a consumului de pungi de transport din plastic, astfel cum se prevede deja prin Directiva 94/62/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului(42). Având în vedere abordările divergente actuale și cerințele limitate de raportare privind pungile de transport din plastic, este dificil să se evalueze dacă măsurile de reducere a consumului luate de statele membre au atins obiectivul unei reduceri „durabile” a consumului de astfel de pungi și, de asemenea, dacă acestea nu au crescut consumul altor tipuri de pungi de transport din plastic. Prin urmare, este necesar să se armonizeze o definiție a reducerii durabile a consumului și să se stabilească un obiectiv comun, precum și să se introducă noi cerințe de raportare.

(100)  Având în vedere rezultatele studiului de evaluare privind pungile de transport din plastic, trebuie luate măsuri suplimentare pentru a reduce consumul de pungi de transport din plastic subțire și pentru a evalua posibilele efecte de substituție cu pungile de transport din plastic foarte subțire și pungile de transport din plastic mai groase, de peste 50 de microni.

(101)   Întrucât pungile de transport din plastic foarte subțire, sub 15 microni, au un potențial ridicat de a deveni deșeuri și de a contribui la poluarea marină, ar trebui luate măsuri pentru a restricționa introducerea lor pe piață, cu excepția cazurilor în care sunt destinate unor utilizări strict necesare. Pungile din plastic respective nu ar trebui introduse pe piață ca ambalaje pentru produse alimentare în vrac, cu excepția cazurilor justificate pe motive de igienă sau pentru ambalarea produselor alimentare în vrac umede, cum ar fi carnea crudă, peștele sau produsele lactate.

(102)  ▌Pentru a realiza o reducere susținută a consumului de pungi de transport din plastic subțire pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să poată adopta măsuri care să includă interzicerea acestor tipuri de pungi de transport din plastic, punerea în aplicare a unor obiective naționale de reducere, menținerea sau introducerea de instrumente economice, precum și alte restricții de comercializare, cu condiția ca aceste măsuri să fie proporționate și nediscriminatorii. Respectivele măsuri pot varia în funcție de impactul asupra mediului al pungilor de transport din plastic subțire atunci când sunt valorificate sau eliminate, de proprietățile lor de compostare, de durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată. Cu condiția îndeplinirii obiectivelor prevăzute pentru pungile de transport din plastic, statele membre pot pune în aplicare dispozițiile referitoare la pungile în cauză prin intermediul unor acorduri încheiate între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză.

(103)   O reducere a utilizării pungilor de transport din plastic nu ar trebui să conducă la înlocuirea lor cu alte materiale de ambalare. Comisia ar trebui să monitorizeze utilizarea altor tipuri de materiale și să propună un obiectiv precum și, dacă este cazul, măsuri de reducere a consumului de astfel de materiale.

(104)  Pentru a asigura aplicarea eficace și armonizată a cerințelor de sustenabilitate stabilite în temeiul prezentului regulament, respectarea acestor cerințe ar trebui să fie măsurată prin metode fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generație general recunoscute.

(105)  Pentru a se asigura că nu există obstacole în calea comerțului pe piața internă, cerințele privind sustenabilitatea ambalajelor, inclusiv privind substanțele care prezintă motive de îngrijorare din ambalaje, ambalajele compostabile, reducerea la minimum a ambalajelor, ambalajele reutilizabile și sistemele de reutilizare ar trebui armonizate la nivelul Uniunii. Pentru a facilita evaluarea conformității cu aceste cerințe, inclusiv metodele de testare, măsurare sau calcul, este necesar să se prevadă prezumția de conformitate pentru ambalajele și produsele ambalate care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective, în special faptul că ciclul de viață al ambalajelor și al produselor ambalate reflectă intervalul mediu de comportament al consumatorilor și este solid pentru a descuraja eludarea intenționată și neintenționată.

(106)  În absența unor standarde armonizate, recurgerea la specificații tehnice comune trebuie utilizată ca o soluție de rezervă pentru a facilita îndeplinirea de către fabricant a obligației de a respecta cerințele de sustenabilitate, de exemplu, atunci când există întârzieri nejustificate în ceea ce privește stabilirea unui standard armonizat. În plus, recurgerea la această soluție ar trebui să fie posibilă în cazul în care Comisia a restricționat sau a retras trimiterile la standarde armonizate relevante, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Conformitatea cu specificațiile tehnice comune adoptate de Comisie prin acte de punere în aplicare ar trebui, de asemenea, să dea naștere prezumției de conformitate.

(107)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a recurgerii la specificații tehnice comune, ▌ ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili, modifica sau abroga specificații tehnice comune pentru cerințele privind sustenabilitatea, etichetarea și sistemele de reutilizare și pentru a adopta metode de testare, de măsurare sau de calcul. Comisia ar trebui să țină seama de opiniile organismelor relevante sau ale grupului de experți și să consulte în mod corespunzător toate părțile interesate relevante atunci când elaborează proiectele de acte de punere în aplicare.

(108)  Pentru a asigura coerența cu alte acte legislative ale Uniunii, procedura de evaluare a conformității ar trebui să fie modulul de control intern al producției inclus în prezentul regulament pe baza modulelor incluse în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului(43).

(109)  Marcajul CE de pe ambalaje nu ar trebui să indice conformitatea ambalajelor cu cerințele prezentului regulament, ci doar să indice conformitatea produsului ambalat cu legislația aplicabilă a Uniunii privind produsele, dacă este cazul. Într-adevăr, legislația Uniunii privind produsele impune, de regulă, aplicarea marcajului CE referitor la produs fie chiar pe produs, fie pe ambalajul acestuia. Impunerea aplicării marcajului CE pe ambalaj pentru a demonstra conformitatea cu cerințele prezentului regulament poate duce la confuzie și neînțelegeri în ceea ce privește întrebarea dacă marcajul se referă la ambalajul propriu-zis sau la produsul ambalat și, în cele din urmă, la incertitudini cu privire la siguranța și conformitatea efective ale produselor ambalate în cauză.

(110)  În schimb, conformitatea ambalajelor în sine cu cerințele prezentului regulament ar trebui să fie indicată împreună cu declarația de conformitate UE.

(111)  Fabricanții trebuie să întocmească o declarație de conformitate UE pentru a furniza informații cu privire la conformitatea ambalajelor cu prezentul regulament. Fabricanților li se poate solicita, de asemenea, în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, să întocmească o declarație de conformitate UE. Pentru a asigura accesul efectiv la informații în scopul supravegherii pieței, ar trebui întocmită o declarație de conformitate UE unică în conformitate cu toate actele aplicabile ale Uniunii. Pentru a reduce sarcina administrativă a operatorilor economici, respectiva declarație de conformitate UE unică ar trebui să poată fi un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate individuale relevante.

(112)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(44) oferă un cadru pentru supravegherea pieței în ceea ce privește produsele și pentru controlul produselor provenite din țări terțe. Regulamentul respectiv ar trebui să fie aplicabil ambalajelor care intră sub incidența prezentului regulament pentru a garanta faptul că ambalajele care beneficiază de libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea umană, siguranța și mediul.

(113)  Gestionarea deșeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătățită pentru a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului, pentru a proteja sănătatea umană, pentru a asigura utilizarea prudentă, eficientă și rațională a resurselor naturale, pentru a promova principiile economiei circulare, pentru a spori utilizarea energiei din surse regenerabile, pentru a crește eficiența energetică, pentru a reduce gradul de dependență a Uniunii față de resursele importate, pentru a crea noi oportunități economice și pentru a contribui la competitivitatea pe termen lung. Utilizarea mai eficientă a resurselor ar aduce, de asemenea, economii nete substanțiale întreprinderilor, autorităților publice și consumatorilor din Uniune, reducând, în același timp, emisiile anuale totale de gaze cu efect de seră.

(114)  În pofida cerințelor și obiectivelor de reducere la minimum a ambalajelor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 94/62/CE, generarea de deșeuri de ambalaje a crescut în termeni absoluți și pe baza datelor pe cap de locuitor, iar tendințele indică o nouă scădere drastică a reutilizării și a reumplerii ambalajelor, amplificată de creșterea consumului la pachet și a comerțului electronic. Pe măsură ce produsele, materialele și modelele de consum au evoluat, s-a înregistrat o creștere semnificativă a utilizării ambalajelor de unică folosință, în special a plasticului de unică folosință. Acest lucru este legat de peisajul comerțului cu amănuntul, cu rețele de distribuție mai mari, de fabricarea și ambalarea produselor pe linii de ambalaje de mare viteză, care exercită o presiune combinată în sensul scăderii pieței pentru reutilizare și reumplere.

(115)  Pentru a monitoriza și a verifica respectarea de către producători și de către organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor a obligațiilor care decurg din răspunderea extinsă a producătorilor în ceea ce privește colectarea și tratarea deșeurilor provenite din produsele lor, este necesar ca statele membre să desemneze una sau mai multe autorități competente.

(116)  Pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai rapidă și mai uniformă a obligațiilor de către statele membre și a anticipa orice deficiență în materie de punere în aplicare, ar trebui menținut un sistem de rapoarte de alertă timpurie pentru a detecta deficiențele și a permite luarea de măsuri înainte de expirarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor. Extinderea acestui sistem, care, în temeiul Directivei 94/62/CE, a vizat atingerea obiectivelor de reciclare, ar trebui să includă și obiective de reducere a deșeurilor de ambalaje care trebuie atinse de statele membre până în 2030 și 2035.

(117)  Întrucât gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje reprezintă un element important al gestionării deșeurilor în general, statele membre ar trebui să dedice acestui aspect un capitol separat în planurile de gestionare a deșeurilor elaborate pentru executarea obligației prevăzute în Directiva 2008/98/CE. În ceea ce privește măsurile referitoare la prevenirea generării de deșeuri și la reutilizarea acestora, ele ar trebui incluse în programele de prevenire a generării de deșeuri impuse în temeiul Directivei 2008/98/CE. Capitolele respective ar trebui să fie incluse în planul de gestionare a deșeurilor și în programul de prevenire a generării de deșeuri, fie ca parte a următoarei evaluări periodice a acestora, astfel cum se prevede în Directiva 2008/98/CE, fie mai devreme.

(118)  Prezentul regulament se bazează pe normele de gestionare a deșeurilor și pe principiile generale prevăzute în Directiva 2008/98/CE.

(119)  Prevenirea generării de deșeuri este cea mai eficace modalitate de a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor și de a reduce impactul deșeurilor asupra mediului. Prin urmare, este important ca operatorii economici să ia măsurile adecvate pentru a reduce generarea de deșeuri prin eliminarea ambalajelor excesive și prin utilizarea anumitor formate de ambalaje, prin prelungirea duratei de viață a ambalajelor, reproiectarea produselor astfel încât să nu existe ambalaje sau să se poată utiliza mai puține ambalaje, inclusiv vânzările în vrac, și prin trecerea de la ambalajele de unică folosință la ambalajele reutilizabile.

(120)  Pentru a obține o reducere ambițioasă și durabilă a generării globale de deșeuri de ambalaje, ar trebui stabilite obiective pentru reducerea deșeurilor de ambalaje pe cap de locuitor, care să fie atinse până în 2030. Atingerea unui obiectiv de reducere cu 5 % în 2030 față de 2018 ar trebui să implice o reducere totală absolută de aproximativ 19 % în medie în întreaga Uniune în 2030, comparativ cu scenariul de referință din 2030. Statele membre ar trebui să reducă generarea de deșeuri de ambalaje cu 10 %, comparativ cu 2018, până în 2035; se estimează că aceasta va reduce deșeurile de ambalaje cu 29 % față de scenariul de referință din 2030. Pentru a se asigura continuarea eforturilor de reducere după 2030, pentru 2035, ar trebui stabilit un obiectiv de reducere cu 10 % față de 2018, ceea ce ar însemna o reducere de 29 % față de scenariul de referință, iar pentru 2040 ar trebui stabilit un obiectiv de reducere cu 15 % față de 2018, ceea ce înseamnă o reducere de 37 % față de scenariul de referință. Statele membre care au instituit un sistem diferit pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje menajere, pe de o parte, și pentru deșeurile de ambalaje industriale și comerciale, pe de altă parte, ar trebui să aibă posibilitatea de a-și păstra specificitatea.

(121)   Întrucât generarea de deșeuri de ambalaje comerciale și industriale nu are legătură cu consumul casnic, obiectivele de prevenire pe cap de locuitor nu se pot aplica ca atare deșeurilor de ambalaje comerciale și industriale.

(122)  Statele membre pot atinge aceste obiective prin instrumente economice și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, inclusiv măsuri care urmează să fie puse în aplicare prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor, precum și prin promovarea instituirii și a funcționării eficace a sistemelor de reutilizare și prin încurajarea operatorilor economici să ofere utilizatorilor finali posibilități suplimentare de reumplere. Astfel de măsuri ar trebui adoptate în paralel și în plus față de alte măsuri prevăzute în prezentul regulament care vizează reducerea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cum ar fi cerințele privind reducerea la minimum a ambalajelor, obiectivele de reutilizare și obligațiile de reumplere, pragurile de volum și măsurile de realizare a reducerii susținute a consumului de pungi de transport din plastic subțire. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, un stat membru poate adopta dispoziții care depășesc obiectivele minime de prevenire a generării de deșeuri stabilite în prezentul regulament. Atunci când pun în aplicare astfel de măsuri, statele membre ar trebui să fie conștiente de riscul unei treceri de la materiale de ambalaj mai grele la materiale de ambalaj mai ușoare și ar trebui să acorde prioritate măsurilor care reduc la minimum riscul respectiv.

(123)  Pentru a pune în aplicare principiul „poluatorul plătește”, este oportun să se stabilească obligații de gestionare a deșeurilor de ambalaje pentru producători. În acest scop, prezentul regulament se bazează pe cerințele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE, pentru a se asigura că schema de răspundere extinsă a producătorilor este instituită astfel încât să acopere integral costurile de gestionare a deșeurilor aferente ambalajelor și pentru a facilita efectuarea unor controale adecvate de către autoritățile competente. Prezentul regulament urmărește să definească în mod clar un producător pentru fiecare unitate de ambalaj, fie că este vorba despre ambalajele goale, fie că este vorba despre ambalajele care conțin produse. Ca regulă generală, producătorul ar trebui să fie operatorul economic stabilit într-un stat membru care pune la dispoziție, de pe teritoriul acestuia, produse ambalate pentru prima dată pe piața aceluiași statul membru, în calitate de fabricant, importator sau distribuitor stabilit în statul membru. Aceasta include orice ofertă de distribuție, consum sau utilizare susceptibilă să rezulte într-o furnizare efectivă. Astfel, în cazul în care o societate cumpără un produs ambalat dintr-un stat membru diferit de cel în care este situată sau dintr-o țară terță și furnizează respectivul produs ambalat în statul membru în care este situată, societatea respectivă ar trebui considerată drept producător, întrucât este prima care pune la dispoziție produsul ambalat de pe teritoriul statului membru respectiv. În ceea ce privește platformele online, oferirea inițială a unui produs ar trebui considerată drept o punere la dispoziție în sensul definiției producătorului. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum orice sarcină administrativă inutilă pentru întreprinderile mici care se ocupă cu umplerea ambalajelor pentru transport, a ambalajelor reutilizabile, a ambalajelor pentru producția primară sau a ambalajelor de servire la punctul de vânzare, producătorul ar trebui să fie fabricantul, distribuitorul sau importatorul de astfel de ambalaje care pune pentru prima dată ambalajele la dispoziție de pe teritoriul acelui stat membru, deoarece operatorul economic respectiv este cel mai în măsură să respecte obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorilor.

(124)  Pe de altă parte, atunci când ambalajul sau produsul ambalat este pus la dispoziție direct utilizatorului final prin contracte la distanță, producătorul ar putea fi, de asemenea, stabilit într-un alt stat membru sau într-o țară terță. În astfel de situații, în cazul în care producătorul este stabilit într-un alt stat membru, acesta ar trebui să numească un reprezentant autorizat în materie de răspundere extinsă a producătorilor în statul membru în care se află utilizatorul final. În cazul în care producătorul este stabilit într-o țară terță, statele membre pot prevedea că numirea unui reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor este, de asemenea, obligatorie pentru a evita riscul eludării obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a asigura respectarea principiului „poluatorul plătește” și în contextul respectării răspunderii extinse a producătorilor, este necesar să se asigure certitudinea cu privire la producătorul care este responsabil pentru deșeurile de ambalaje, în special în cazul societăților de logistică. Societățile de logistică sunt societăți care primesc mărfuri provenind din țări terțe și care desfășoară activități de manipulare a mărfurilor importate (de exemplu, dezambalare și reambalare în formate/cantități mai mici pentru a se conforma cererilor clienților), înainte de a trimite mărfurile, folosind integral sau parțial ambalajele de transport originale ori nefolosindu-le deloc, către clienții lor, care pot fi situați în alte state membre. Prin urmare, în acest caz, ar trebui identificat un producător pentru ambalajele de transport (originale) care provin din țări terțe și care rămân la societatea de logistică și devin astfel deșeuri în Uniune. De regulă, societatea de logistică nu va deține proprietatea asupra mărfurilor, însă ar trebui să fie considerată producător pentru ambalajele provenite din țări terțe și pe care le manipulează în cadrul activității sale.

(125)   Pe lângă costurile impuse producătorilor în temeiul articolului 40 alineatul (1a) din prezentul regulament și prin transpunerea Directivei 2008/98/CE, statele membre păstrează posibilitatea de a acoperi costurile necesare care rezultă din activitățile de curățare, inclusiv transportul și tratarea ulterioară a deșeurilor de ambalaje prezente în deșeurile din domeniul public, în cadrul costului total de gestionare a deșeurilor generate de ambalaje care ar trebui să fie acoperit de răspunderea extinsă a producătorilor. Respectivele costuri nu ar trebui să depășească costurile necesare prestării serviciilor în cauză într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și ar trebui să fie convenite în mod transparent și nediscriminatoriu între actorii vizați.

(126)  Pentru a monitoriza dacă producătorii își îndeplinesc obligațiile financiare și organizatorice de a asigura gestionarea deșeurilor provenite din ambalajele pe care le pun la dispoziție pentru prima dată pe piața unui stat membru, este necesar ca autoritatea competentă din fiecare stat membru să instituie și să gestioneze un registru și ca producătorii să aibă obligația să se înregistreze.

(127)  Cerințele de înregistrare ar trebui armonizate în întreaga Uniune în cea mai mare măsură posibilă, astfel încât să se faciliteze înregistrarea, în special în cazul în care producătorii pun la dispoziție ambalaje în diferite state membre. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor de înregistrare, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare ▌ pentru a stabili un format comun pentru înregistrarea în registru și de raportare către acesta, care să detalieze datele care trebuie raportate.

(128)  În conformitate cu principiul „poluatorul plătește” enunțat la articolul 191 alineatul (2) din TFUE, este esențial ca producătorii, inclusiv actorii din domeniul comerțului electronic, care introduc pe piața Uniunii ambalaje și produse ambalate să își asume responsabilitatea gestionării la sfârșitul ciclului de viață al acestora. Ar trebui reamintit faptul că, până la 31 decembrie 2024, trebuie instituite scheme de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în Directiva 94/62/CE, deoarece acestea reprezintă cele mai adecvate mijloace pentru a realiza acest lucru și pot avea un impact pozitiv asupra mediului prin reducerea generării de deșeuri de ambalaje și prin creșterea colectării și reciclării acestora. Există mari disparități în ceea ce privește modul în care acestea sunt instituite, eficiența acestora și sfera de responsabilitate a producătorilor. Prin urmare, normele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE ar trebui să se aplice în general schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru producătorii de ambalaje și să fie completate de dispoziții specifice suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar și adecvat. De exemplu, pentru a facilita colectarea separată a deșeurilor de ambalaje, producătorii ar trebui să finanțeze etichetarea recipientelor pentru deșeuri. O astfel de obligație ar fi în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și cu cerințele generale minime privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor stabilite în Directiva 2008/98/CE.

(129)   În ceea ce privește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, prezentul regulament este o lex specialis în raport cu Directiva 2008/98/CE. Aceasta înseamnă că dispozițiile din prezentul regulament referitoare la răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să prevaleze asupra oricăror dispoziții contradictorii din directiva respectivă. Acest principiu se referă, de exemplu, la cerințele privind înregistrarea producătorilor, modularea taxelor corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor și raportarea.

(130)   În plus față de cerința armonizată privind reciclabilitatea pentru modularea contribuțiilor financiare ale producătorilor care urmează să fie stabilită în actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze alte criterii, cum ar fi conținutul reciclat, posibilitatea de reutilizare, prezența substanțelor periculoase sau criterii în conformitate cu Directiva 2008/98/CE.

(131)  Producătorii ar trebui să aibă posibilitatea să își exercite aceste obligații în mod colectiv, prin intermediul unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și care preia răspunderea în numele lor. Producătorii sau organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să facă obiectul unei autorizații din partea statului membru și ar trebui să demonstreze cu documente, printre altele, că dispun de mijloace financiare pentru a acoperi costurile generate de răspunderea extinsă a producătorilor. Atunci când stabilesc normele administrative și procedurale de autorizare a producătorilor pentru conformitate individuală și a organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru conformitate colectivă, statele membre ar putea diferenția procesele pentru producătorii individuali și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru a limita sarcina administrativă impusă producătorilor individuali. Ar trebui reamintit faptul că statele membre pot autoriza mai multe organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, deoarece concurența dintre acestea poate conduce la beneficii mai mari pentru consumatori. Autoritatea competentă ar trebui să poată percepe producătorilor sau organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și cărora li se încredințează obligații taxe proporționate și bazate pe costuri pentru procedura de autorizare referitoare la îndeplinirea obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor.

(132)   Atunci când taxa corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor percepută de o organizație care implementează această răspundere extinsă a producătorilor este clasificată drept venit public, de exemplu atunci când organizația în cauză este gestionată de stat, și pentru a respecta normele bugetare conform cărora veniturile publice trebuie să se bazeze pe date exacte, statul membru poate solicita producătorului să raporteze mai frecvent decât o dată pe an informațiile prevăzute în anexa IX părțile B și C către autoritatea competentă responsabilă de registru. În cazul organizațiilor gestionate de stat care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, întrucât nu există un mandat din partea producătorului reprezentat, cerințele prevăzute în prezentul regulament referitoare la astfel de mandate nu ar trebui să se aplice.

(133)  Prezentul regulament ar trebui să specifice modul în care obligațiile privind trasabilitatea comercianților prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului(45), inclusiv la articolul 30 alineatele (2) și (3) din acesta, urmează să fie aplicate furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producători care oferă ambalaje consumatorilor situați în Uniune în ceea ce privește registrele de producători instituite în temeiul prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, ar trebui să se considere că orice producător, indiferent dacă este stabilit într-un stat membru sau într-o țară terță, care oferă ambalaje prin intermediul unor contracte la distanță direct consumatorilor situați într-un stat membru se încadrează în definiția comerciantului în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Pentru a preveni evitarea obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, ar trebui să se precizeze modul în care acești furnizori de platforme online ar trebui să îndeplinească obligațiile respective în ceea ce privește registrele producătorilor de ambalaje instituite în temeiul prezentului regulament. În acest context, furnizorii de platforme online care intră în domeniul de aplicare al capitolului III secțiunea 4 din Regulamentul (UE) 2022/2065, care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii, ar trebui să obțină de la respectivii producători, înainte de a-i autoriza să le folosească serviciile, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065,, informații cu privire la respectarea normelor privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în prezentul regulament. Normele privind trasabilitatea comercianților care vând ambalaje online fac obiectul normelor de asigurare a respectării legislației prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065.

(134)   Situații indezirabile similare de evitare a obligațiilor ar putea apărea și în ceea ce îi privește pe furnizorii de servicii de logistică. Prezentul regulament include unele dispoziții menite să prevină astfel de situații printr-o abordare similară cu cea din Regulamentul (UE) 2022/2065 referitoare la furnizorii de platforme online.

(135)   Registrul producătorilor instituit în temeiul prezentului regulament trebuie considerat registru public în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Prin urmare, furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile furnizate de producătorii în cauză sunt fiabile și complete, în special prin utilizarea sau verificarea bazelor de date online și a interfețelor online oficiale și accesibile în mod liber, sau ar trebui să solicite comercianților în cauză să furnizeze documente justificative fiabile, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065. În ceea ce privește datele puse la dispoziția publicului în conformitate cu prezentul regulament, „a depune toate eforturile” în sensul articolului 30 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2022/2065 poate necesita, de obicei, o verificare a informațiilor furnizate de producător prin comparare cu datele disponibile publicului, în conformitate cu prezentul regulament. În special, acest lucru se aplică în cazul în care un stat membru a instituit o interfață online pentru reconcilierea automată a datelor în conformitate cu prezentul regulament. Contribuțiile financiare impuse producătorilor în temeiul articolului 45 alineatul (2) din prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere niciunui acord voluntar între piețele online și producători atunci când piața online consimte să accepte integral sau parțial costurile respective în numele producătorilor printr-un mandat scris.

(136)   Contribuțiile financiare impuse producătorilor în temeiul articolului 45 alineatul (2) din prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere niciunui acord voluntar între piețele online și producători atunci când piețele online consimt să accepte integral sau parțial costurile respective în numele producătorilor printr-un mandat scris.

(137)  Statele membre ar trebui să prevadă măsuri de punere în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, a normelor privind colectarea separată a deșeurilor de ambalaje și a etichetării recipientelor pentru deșeuri în cazul în care prezentul regulament nu prevede o armonizare completă a acestor măsuri. În plus, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească cerințe suplimentare pentru punerea în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE și cu prezentul regulament, cu condiția ca astfel de măsuri să nu creeze obstacole pe piața internă. Prezentul regulament nu stabilește care este operatorul responsabil pentru colectarea deșeurilor de ambalaje și nici alte dispoziții contractuale naționale referitoare la colectarea deșeurilor de ambalaje.

(138)  Statele membre ar trebui să instituie sisteme de returnare și colectare a deșeurilor de ambalaje, astfel încât acestea să fie direcționate către cea mai adecvată alternativă de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu ierarhia deșeurilor. Sistemele ar trebui să fie deschise participării tuturor părților interesate, în special a operatorilor economici și a autorităților publice, și să fie instituite ținând seama de mediu și de sănătatea, siguranța și igiena consumatorilor. Sistemele de returnare și colectare ar trebui să se aplice și ambalajelor produselor importate, în temeiul unor dispoziții nediscriminatorii.

(139)   Este posibil ca statele membre să fi instituit deja, cu ocazia transpunerii articolului 7 din Directiva 94/62/CE în legislația națională, sisteme separate de colectare și reciclare a deșeurilor care stau la baza unor autorizații naționale și acorduri contractuale relevante. Statele membre pot continua să utilizeze aceste sisteme, cu condiția să pună în aplicare în mod corect obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

(140)  De asemenea, statele membre ar trebui să ia măsuri de promovare a reciclării care respectă standardele de calitate pentru utilizarea materialelor reciclate în sectoarele relevante. Această obligație este deosebit de relevantă având în vedere procentul minim stabilit pentru conținutul reciclat din ambalajele din plastic.

(141)   Colectarea ambalajelor este un pas esențial pentru a asigura circularitatea acestora și pentru a garanta o piață puternică pentru materiile prime secundare. Stabilirea unei rate obligatorii de colectare reprezintă un stimulent pentru dezvoltarea unor sisteme de colectare eficiente și specializate la nivel național, sporind astfel cantitatea de deșeuri sortate și potențial reciclate.

(142)  S-a demonstrat că sistemele funcționale de garanție-returnare asigură o rată de colectare foarte ridicată și reciclarea de înaltă calitate, în special a sticlelor și dozelor pentru băuturi. Pentru a sprijini atingerea obiectivului de colectare separată a sticlelor din plastic de unică folosință pentru băuturi prevăzut în Directiva (UE) 2019/904 și a stimula în continuare ratele ridicate de colectare și reciclarea de înaltă calitate a recipientelor din metal pentru băuturi, este oportun ca statele membre să instituie sisteme de garanție-returnare. Aceste sisteme vor contribui la creșterea aprovizionării cu materii prime secundare de bună calitate adecvate pentru reciclarea în circuit închis și vor reduce cantitatea de recipiente pentru băuturi care devin deșeuri pe domeniul public.

(143)  Sistemele de garanție-returnare ar trebui să fie obligatorii pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și pentru recipientele din metal pentru băuturi. Statele membre ar putea decide, de asemenea, să includă alte ambalaje destinate altor produse sau fabricate din alte materiale în aceste sisteme, în special recipientele de sticlă de unică folosință, și ar trebui să se asigure că sistemele de garanție-returnare pentru formatele de ambalaje de unică folosință, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosință pentru băuturi, sunt disponibile în mod egal pentru ambalajele reutilizabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic. Acestea ar trebui să aibă în vedere instituirea unor sisteme de garanție-returnare și pentru ambalajele reutilizabile. ▌Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte dispoziții care depășesc cerințele minime prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi perceperea garanției la punctul de vânzare în cazul consumului în spațiile din sectorul ospitalității sau obligația ca toți distribuitorii finali să accepte ambalajele care includ o garanție, indiferent de materialele și formatele ambalajelor pe care le distribuie sau de suprafața lor de vânzare.

(144)   Prezentul regulament ar trebui să țină seama de diversitatea sistemelor de garanție-returnare existente în Uniune și să asigure că evoluțiile tehnologice ale acestor sisteme nu sunt îngreunate atunci când acestea îndeplinesc condițiile și criteriile de creștere a ratelor de colectare și de asigurare a unei mai bune calități a reciclării.

(145)  Având în vedere natura produselor și diferențele dintre sistemele lor de producție și de distribuție, sistemele de garanție-returnare nu ar trebui totuși să fie obligatorii pentru ambalajele pentru vin, produse vitivinicole aromatizate și produse similare vinului, băuturi spirtoase și lapte și produse lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, statele membre pot institui sisteme de garanție-returnare care să vizeze astfel de ambalaje pentru băuturi, precum și alte ambalaje pentru băuturi și alte produse.

(146)  Până la 1 ianuarie 2029, toate sistemele de garanție-returnare pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și pentru recipientele metalice de unică folosință pentru băuturi ar trebui să respecte cerințele minime generale prevăzute în prezentul regulament, cu excepția sistemelor de garanție-returnare instituite înainte de intrarea în vigoare a acestuia, care ating obiectivul de colectare separată de 90 % până la 1 ianuarie 2029. Aceste cerințe vor contribui la asigurarea unei mai mari coerențe și a unor rate de returnare mai ridicate în toate statele membre. Cerințele au fost stabilite pe baza opiniilor părților interesate, a analizelor experților și a celor mai bune practici din cadrul sistemelor existente de garanție-returnare. Cerințele sunt concepute astfel încât să permită inovarea, oferind, în același timp, un nivel de flexibilitate pentru a se adapta la circumstanțele locale.

(147)  Statele membre cu regiuni unde se înregistrează activități comerciale transfrontaliere intense ar trebui să se asigure că sistemele lor de garanție-returnare permit colectarea ambalajelor care țin de sistemele de garanție-returnare ale altor state membre în puncte de colectare special desemnate și ar trebui să depună eforturi pentru a face posibilă returnarea garanției.

(148)  Statele membre care ating în 2026 o rată de colectare de 80 % a tipurilor de ambalaje vizate fără un sistem de garanție-returnare pot solicita să nu instituie un astfel de sistem de garanție-returnare.

(149)   Statele membre pot alege să pună în aplicare sistemul de garanție-returnare la nivel subnațional, ținând seama de diviziunile administrative naționale relevante și de situația specifică a teritoriilor de peste mări, atât timp cât acestea demonstrează performanța economică și de mediu a unui astfel de sistem, precum și consecvența sa deplină cu rata de colectare de 90 % stabilită în prezentul regulament pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și recipientele metalice pentru băuturi.

(150)  Ca măsură specifică de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje, statele membre ar trebui să încurajeze în mod activ soluțiile de reutilizare și reumplere. Acestea ar trebui să sprijine instituirea unor sisteme de reutilizare și de reumplere și să monitorizeze funcționarea acestora și respectarea standardelor de igienă. Statele membre sunt încurajate să ia și alte măsuri, cum ar fi instituirea unor sisteme de garanție-returnare care să acopere formatele de ambalaje reutilizabile, utilizarea de stimulente economice sau stabilirea de cerințe pentru distribuitorii finali de a pune la dispoziție un anumit procent din alte produse decât cele care fac obiectul obiectivelor de reutilizare și al obligațiilor de reumplere în ambalaje reutilizabile sau prin reumplere, cu condiția ca aceste cerințe să nu conducă la fragmentarea pieței unice și la crearea de bariere în calea comerțului.

(151)   Cerințele privind colectarea, sortarea, redistribuirea în vederea reumplerii și curățarea sunt complet diferite în cazul sistemelor de garanție-returnare pentru ambalaje de unică folosință față de sistemele de reutilizare bazate pe garanții. Prin urmare, cerințele minime pentru sistemele de garanție-returnare nu ar trebui să se aplice sistemelor de reutilizare bazate pe garanții. În schimb, ar trebui să li se aplice cerințele specifice sistemelor de reutilizare.

(152)  Directiva 94/62/CE a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului(46) de stabilire a obiectivelor privind reciclarea pentru statele membre care trebuie atinse până în 2025 și 2030. Aceste obiective și normele de calcul al acestora ar trebui menținute. Recunoscând că fiecare stat membru pornește de pe o poziție diferită în ceea ce privește obiectivele de reciclare și cu toate că în prezentul regulament sunt propuse măsuri care să faciliteze atingerea acestor obiective, ar trebui să fie totuși posibilă ▌ amânarea termenelor pentru atingerea obiectivelor de reciclare pentru 2030, în anumite condiții. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să respingă planul de punere în aplicare revizuit prezentat de un stat membru.

(153)  Directiva 94/62/CE impune Comisiei să revizuiască obiectivele privind reciclarea ambalajelor pentru 2030 în vederea menținerii sau, dacă este cazul, a creșterii nivelului acestora. Cu toate acestea, nu este încă oportun să se modifice obiectivele stabilite pentru 2030, deoarece dovezile arată că unele state membre încă întâmpină dificultăți în îndeplinirea obiectivelor existente. Din acest motiv, ar trebui instituite măsuri care să încurajeze fabricanții să introducă pe piață ambalaje mai reciclabile, ajutând astfel statele membre să atingă obiectivele privind reciclarea. În viitor, ar trebui raportate Comisiei date mai detaliate privind fluxurile de reciclare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje ▌. Acest lucru va permite Comisiei să revizuiască obiectivele, cu posibilitatea de a le menține sau de a le crește nivelul. Pentru a ține seama de efectul măsurilor care vizează îmbunătățirea reciclabilității ambalajelor, revizuirea nu ar trebui să aibă loc înaintea evaluării generale preconizate a prezentului regulament, și anume la șapte ani de la intrarea sa în vigoare. În cursul acestei revizuiri, ar trebui să se acorde atenție și posibilității de a introduce obiective noi pe o bază mai detaliată decât obiectivele actuale.

(154)  Calcularea obiectivelor în materie de reciclare ar trebui să se bazeze pe greutatea deșeurilor de ambalaje care intră în operațiunea de reciclare. Statele membre ar trebui să asigure fiabilitatea și acuratețea datelor colectate privind deșeurile de ambalaje reciclate. Ca regulă generală, măsurarea efectivă a greutății deșeurilor de ambalaje considerate ca reciclate ar trebui să se desfășoare în locul unde deșeurile de ambalaje intră în operațiunea de reciclare. Cu toate acestea, pentru a limita sarcina administrativă, ar trebui să se permită statelor membre ca, în condiții stricte și prin derogare de la regula generală, să stabilească greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate pe baza măsurării materialului rezultat din orice operațiune de sortare, care trebuie corectată cu ratele medii ale pierderilor înregistrate înainte ca deșeurile să intre în operațiunile de reciclare. Pierderile de materiale care au loc înainte ca deșeurile să intre în operațiunea de reciclare, de exemplu din cauza sortării sau a altor operațiuni preliminare, nu ar trebui să fie incluse în cantitatea de deșeuri raportate ca fiind reciclate. Aceste pierderi pot fi stabilite pe baza registrelor electronice, a specificațiilor tehnice, a normelor detaliate privind calcularea ratelor medii ale pierderilor pentru diferitele fluxuri de deșeuri sau a altor măsuri echivalente. Statele membre ar trebui să raporteze cu privire la măsurătorile respective în rapoartele privind verificarea calității care însoțesc datele pe care acestea le raportează Comisiei privind reciclarea deșeurilor. Ratele medii ale pierderilor ar trebui, de preferință, să fie stabilite la nivelul fiecărei instalații de sortare și ar trebui să fie legate de diferite tipuri principale de deșeuri, diferite surse, precum cele provenite din gospodării sau comerciale, diferite scheme de colectare și diferite tipuri de proceduri de sortare. Ratele medii ale pierderilor ar trebui să fie folosite numai în cazurile în care nu există alte date fiabile, în special în contextul transferului și exportului de deșeuri. Pierderile în greutate ale materialelor sau ale substanțelor ca urmare a proceselor de transformare fizică sau chimică inerente operațiunii de reciclare în care deșeurile de ambalaje sunt reprelucrate efectiv în produse, materiale sau substanțe nu ar trebui să fie scăzute din greutatea deșeurilor raportate ca reciclate.

(155)  În cazul în care calculul ratei de reciclare se aplică tratării aerobe sau anaerobe a deșeurilor de ambalaje biodegradabile, cantitățile de deșeuri care intră în tratare aerobă sau anaerobă pot fi considerate drept reciclate, cu condiția ca o astfel de tratare să genereze materiale care urmează a fi utilizate ca produse, materii sau substanțe reciclate. Deși compostul sau produsul fermentat (digestatul) reprezintă cele mai frecvente produse rezultate în urma unei astfel de tratări, și alte tipuri de materiale ar putea fi luate în considerare, cu condiția să conțină cantități comparabile de conținut reciclat în raport cu cantitatea de deșeuri de ambalaje biodegradabile tratate. În alte cazuri, în conformitate cu definiția reciclării, reprelucrarea deșeurilor de ambalaje biodegradabile în materiale ce urmează să fie folosite drept combustibili sau alte mijloace de generare a energiei, care sunt eliminate sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(156)  În cazul în care materialele din deșeurile de ambalaje încetează să mai fie deșeuri ca rezultat al unei operațiuni pregătitoare înainte de a fi reprelucrate efectiv, acestea ar trebui să fie contabilizate ca reciclate, cu condiția să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Materialele al căror statut de deșeu a încetat și care urmează să fie utilizate drept combustibil sau alt mijloc de generare a energiei, care sunt utilizate pentru rambleiere sau care sunt eliminate, sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(157)   Atunci când stabilește metodologia de calculare și verificare a procentului de conținut reciclat, Comisia ar trebui să evalueze, având în vedere tehnologiile de reciclare disponibile, performanța economică și de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deșeurilor, energia necesară și emisiile de GES, precum și alte impacturi relevante asupra mediului. Comisia ar trebui, de asemenea, să țină seama de potențialul unor astfel de tehnologii de a fi utilizate pentru a face afirmații înșelătoare legate de mediu.

(158)   Afirmațiile privind caracteristicile ambalajelor pentru care sunt prevăzute cerințe legale în prezentul regulament, cum ar fi reciclabilitatea, nivelul conținutului reciclat și posibilitatea de reutilizare, ar trebui să fie făcute numai în legătură cu proprietățile ambalajelor care depășesc cerințele minime aplicabile prevăzute în prezentul regulament și în conformitate cu metodologiile și normele stabilite în temeiul prezentului regulament. Acestea ar trebui să specifice totodată dacă se referă la unitatea de ambalaj, la o parte a unității de ambalaj sau la toate ambalajele introduse pe piață de producător.

(159)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare reciclarea metalelor separate după incinerarea deșeurilor proporțional cu ponderea deșeurilor de ambalaje incinerate, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate prevăzute în Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1004(47) a Comisiei de stabilire a normelor pentru calculul, verificarea și raportarea datelor privind deșeurile în conformitate cu Directiva 2008/98/CE.

(160)  În cazul exporturilor de deșeuri de ambalaje din Uniune destinate reciclării, se aplică Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(48).

(161)  Deoarece reutilizarea înseamnă că nu sunt introduse pe piață ambalaje noi, ambalajele de vânzare reutilizabile care sunt introduse pe piață pentru prima dată și ambalajele din lemn care sunt reparate în vederea reutilizării ar trebui luate în considerare în scopul atingerii obiectivelor respective privind reciclarea ambalajelor. Statele membre ar trebui să poată utiliza această posibilitate pentru a calcula nivelul ajustat al obiectivelor de reciclare luând în considerare maximum 5 puncte procentuale din cota medie, din ultimii trei ani, a ambalajelor de vânzare reutilizabile introduse pe piață pentru prima dată și reutilizate ca parte a unui sistem de reutilizare.

(162)  Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se implice activ în furnizarea de informații utilizatorilor finali, în special consumatorilor, cu privire la prevenirea și gestionarea deșeurilor de ambalaje. Aceste informații ar trebui să includă disponibilitatea modalităților de reutilizare a ambalajelor, și anume a etichetelor afișate pe ambalaje și a altor instrucțiuni privind eliminarea deșeurilor de ambalaje. Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui, de asemenea, să informeze consumatorii că, în cazul ambalajelor marcate drept compostabile, marcajul înseamnă că ambalajul este compostabil în condiții controlate industrial în instalații de tratare a biodeșeurilor și că acesta nu este adecvat pentru compostarea la domiciliu. Niciun ambalaj nu ar trebui aruncat pe domeniul public. Producătorii ar trebui, de asemenea, să informeze că utilizatorii finali au un rol important în asigurarea unei gestionări optime din punct de vedere ecologic a deșeurilor de ambalaje. Ar trebui utilizate tehnologii moderne ale informației pentru a furniza informații tuturor utilizatorii finali, precum și pentru a raporta cu privire la ambalaje. Informațiile ar trebui furnizate fie prin mijloace clasice, cum ar fi afișe în interior și în exterior și campanii pe platformele de comunicare socială, fie prin mijloace mai inovatoare, cum ar fi accesul electronic la site-uri web prin coduri QR aplicate pe ambalaj.

(163)   Colectarea separată în afara domiciliului este un element important pentru a crește ratele de colectare a ambalajelor și pentru a îmbunătăți circularitatea acestora. Statele membre și actorii economici ar trebui să poată lua măsuri specifice pentru colectarea separată în afara domiciliului, adaptate locului în care se găsesc consumatorii și obiceiurilor acestora.

(164)  Pentru fiecare an calendaristic, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații privind atingerea obiectivelor de reciclare. Pentru a evalua eficacitatea măsurilor care vizează reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire, ar trebui raportate, de asemenea, date privind consumul de pungi de transport din plastic foarte subțire și pungi de transport din plastic gros, pentru a se putea evalua dacă consumul acestor pungi a crescut ca răspuns la măsurile de reducere care vizează pungile de transport din plastic subțire. Furnizarea de date privind consumul anual de pungi de transport foarte groase ar trebui să fie voluntară pentru statele membre. Pentru a permite să se evalueze dacă sistemele obligatorii de garanție-returnare care urmează să fie instituite de statele membre sunt eficace sau dacă derogările statelor membre de la obligația de a institui aceste sisteme sunt justificate, este important să se obțină informații cu privire la rata de colectare a acestor ambalaje prin raportarea de către statele membre.

(165)  Pentru a stabili metodologia de evaluare a reciclabilității la scară largă, statele membre ar trebui, de asemenea, să raporteze date privind cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate pentru fiecare categorie de ambalaje și cantitățile de ambalaje ▌ puse la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru pentru fiecare categorie de ambalaje. Raportarea ar trebui efectuată anual. Comisia ar trebui să compileze aceste date și să le publice pentru a monitoriza evoluția anuală a deșeurilor de ambalaje reciclate la scară largă.

(166)  Statele membre ar trebui să raporteze datele Comisiei prin mijloace electronice și să îi furnizeze un raport de verificare a calității. În plus, datele privind obiectivele de reciclare ar trebui să fie însoțite de un raport care să descrie măsurile luate pentru a institui un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje.

(167)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obligațiilor de raportare, ar trebui conferite Comisiei competențe pentru a putea stabili norme pentru calculul și verificarea datelor privind atingerea obiectivelor de reciclare, a ratelor de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul sistemului de garanție-returnare, precum și a datelor necesare pentru stabilirea metodologiei de evaluare a reciclabilității la scară largă. Acest act de punere în aplicare ar trebui să includă și norme pentru determinarea cantității de deșeuri de ambalaje generate, precum și să stabilească formatul pentru raportarea datelor. De asemenea, ar trebui să stabilească metodologia pentru calcularea consumului anual de pungi de transport din plastic subțire pe persoană și formatul de raportare a acestor date, întrucât acest lucru este necesar pentru a sprijini monitorizarea și punerea în aplicare deplină a cerințelor de fond referitoare la pungile de transport din plastic, în special pentru a asigura raportarea defalcată și obligatorie cu privire la diferitele categorii de pungi de transport din plastic. Acest act de punere în aplicare ar trebui să înlocuiască Deciziile (UE) 2018/896(49) și 2005/270/CE ale Comisiei(50).

(168)  Pentru a contribui la capacitarea statelor membre și a Comisiei de a monitoriza punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în prezentul regulament, statele membre ar trebui să creeze baze de date privind ambalajele și să se asigure că acestea funcționează adecvat.

(169)  Aplicarea eficace a cerințelor de sustenabilitate este esențială pentru a asigura o concurență loială și realizarea beneficiilor și a contribuției preconizate ale prezentului regulament la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, energie și circularitate. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să depună eforturi pentru a controla anual acuratețea cel puțin a unei părți a declarațiilor de conformitate, iar Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului(51) care stabilește un cadru orizontal pentru supravegherea pieței și controlul produselor care intră pe piața Uniunii ar trebui să se aplice ambalajelor pentru care sunt stabilite cerințe de sustenabilitate în temeiul prezentului regulament. Mecanismele de supraveghere a pieței prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 stabilesc cerințele pentru supravegherea pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și prevăd mecanisme de salvgardare pentru verificarea conformității cu prezentul regulament în ceea ce privește introducerea pe piață a ambalajelor.

(170)  Ambalajele ar trebui introduse pe piață numai dacă nu prezintă un risc cunoscut pentru mediu și sănătatea umană. Pentru a se alinia mai bine la natura specifică a cerințelor de sustenabilitate și pentru a se asigura că eforturile de supraveghere a pieței se concentrează asupra neconformității cu aceste cerințe, un ambalaj care prezintă un risc ar trebui, în sensul prezentului regulament, să fie definit ca un ambalaj care, prin nerespectarea unei cerințe de sustenabilitate sau deoarece un operator economic responsabil nu respectă o cerință de sustenabilitate, poate avea efecte negative asupra mediului sau a altor interese publice protejate de cerințele relevante.

(171)  Ar trebui să existe o procedură prin care părțile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate în legătură cu ambalajele care prezintă un risc. De asemenea, acest sistem ar trebui să permită autorităților de supraveghere a pieței din statele membre ca, în cooperare cu operatorii economici relevanți, să acționeze din timp cu privire la astfel de ambalaje. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ▌ ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili dacă măsurile naționale luate în privința produselor neconforme sunt sau nu justificate.

(172)  Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă dreptul de a solicita operatorilor economici să ia măsuri corective pe baza constatărilor că un ambalaj nu este conform cu cerințele de sustenabilitate și etichetare sau că operatorul economic a încălcat alte norme privind introducerea sau punerea la dispoziție pe piață a ambalajelor. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerinței impuse operatorilor economici de a lua măsuri corective, ▌ ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a decide dacă o măsură națională este sau nu justificată.

(173)  În cazul apariției unor motive de îngrijorare privind sănătatea umană, autoritățile de supraveghere a pieței nu ar trebui să evalueze riscul pentru sănătatea umană sau animală reprezentat de materialul de ambalaj dacă acesta contaminează conținutul pe care îl ambalează, ci avertizează autoritățile competente pentru controlul riscurilor și desemnate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului(52) ▌, al Regulamentului (UE) 2017/745, al Regulamentului (UE) 2017/746, al Regulamentului 2019/6 sau al Directivei (UE) 2001/83/CE.

(174)  Achizițiile publice reprezintă 14 % din PIB-ul Uniunii. Pentru a contribui la obiectivul de realizare a neutralității climatice, de îmbunătățire a eficienței din punctul de vedere al consumului de energie și al utilizării resurselor și de tranziție către o economie circulară care protejează sănătatea publică și biodiversitatea, ar trebui conferită Comisiei competența de a adopta acte de punere în aplicare, ▌ pentru a solicita, după caz, autorităților și entităților contractante, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(53) și în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului(54), să își alinieze achizițiile publice la cerințele minime obligatorii specifice privind achizițiile publice verzi, care urmează să fie stabilite în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament. Comparativ cu o abordare voluntară, cerințele obligatorii ar trebui să asigure maximizarea efectului de levier al cheltuielilor publice pentru a stimula cererea de ambalaje mai performante. Cerințele ar trebui să fie transparente, obiective și nediscriminatorii. Cerințele pot viza specificații tehnice, criterii de selecție sau condiții de executare a contractului și nu sunt neapărat cumulative. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, autoritățile și entitățile contractante ar trebui să poată adopta dispoziții care depășesc cerințele minime privind achizițiile publice verzi stabilite în prezentul regulament.

(175)  Competențele de executare conferite Comisiei prin prezentul regulament și care nu se referă la stabilirea dacă măsurile luate de statele membre cu privire la ambalajele neconforme sunt sau nu justificate ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(176)  Pentru a proteja funcționarea pieței interne și pentru a crea condiții de concurență echitabile, este necesar să se asigure că ambalajele din țări terțe care intră pe piața Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau într-un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanții au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformității în ceea ce privește ambalajele respective. Ar trebui să se acorde prioritate cooperării pe piață între autoritățile de supraveghere a pieței și operatorii economici. Prin urmare, deși pot viza orice ambalaj care intră pe piața Uniunii, intervențiile autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se concentreze în primul rând pe ambalajele care fac obiectul măsurilor de interzicere luate de autoritățile de supraveghere a pieței. În cazul în care iau astfel de măsuri de interzicere și nu se limitează la teritoriul național, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să comunice autorităților desemnate pentru controalele privind ambalajele care intră pe piața Uniunii detaliile necesare pentru identificarea acestor ambalaje neconforme la frontiere, inclusiv informații privind produsele ambalate și operatorii economici, pentru a permite o abordare bazată pe riscuri pentru produsele care intră pe piața Uniunii. În astfel de cazuri, autoritățile vamale vor urmări identificarea și oprirea acestor ambalaje la frontiere.

(177)  Pentru a optimiza și a facilita procesul de control la frontierele externe ale Uniunii, este necesar să se permită un transfer automatizat de date între sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) și sistemele vamale. Ar trebui să se facă distincția între două transferuri de date diferite, având în vedere scopurile lor respective. În primul rând, măsurile de interdicție decise de autoritățile de supraveghere a pieței în urma identificării ambalajelor neconforme ar trebui comunicate din ICSMS autorităților vamale pentru a fi utilizate de către autoritățile desemnate pentru controale la frontierele externe în vederea identificării ambalajelor care pot corespunde unei astfel de măsuri de interzicere. Pentru aceste prime transferuri de date ar trebui utilizat Sistemul electronic ▌ referitor la gestionarea riscurilor și controalele vamale ▌prevăzut la articolul 36 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2015/2447 al Comisiei(55), fără a aduce atingere niciunei evoluții viitoare a mediului de gestionare a riscurilor vamale. În al doilea rând, în cazul în care autoritățile vamale identifică ambalaje neconforme, gestionarea cazurilor va fi necesară, printre altele, pentru a transfera notificarea suspendării, concluzia autorităților de supraveghere a pieței și rezultatul acțiunilor întreprinse de autoritățile vamale. Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi sprijină acest al doilea transfer de date între ICSMS și sistemele vamale naționale.

(178)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a interconectării pentru comunicarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a specifica normele procedurale și detaliile modalităților de punere în aplicare, inclusiv funcționalitățile, elementele de date și prelucrarea datelor, precum și normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidențialitatea și controlul pentru interconectarea respectivă.

(179)  Atunci când adoptă actele delegate în temeiul articolului 290 din TFUE, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(56). Mai precis, pentru a asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate. La elaborarea acestor acte delegate, Comisia ar trebui să țină seama de informațiile științifice sau de alte informații tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaționale relevante.

(180)  Pentru a se asigura că cerințele privind produsele din Directiva (UE) 2019/904 pot fi monitorizate și puse în aplicare și că acestea fac obiectul ▌ unei supravegheri adecvate a pieței, Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui modificat pentru a include Directiva (UE) 2019/904 în domeniul său de aplicare. Cerințele referitoare ▌ la conținutul de plastic reciclat pentru sticlele din plastic pentru băuturi începând cu 1 ianuarie 2030 ar trebui eliminate din Directiva (UE) 2019/904, deoarece acest aspect este reglementat exclusiv de prezentul regulament. Obligațiile de raportare corespunzătoare ar trebui, de asemenea, eliminate.

(181)   Prezentul regulament stabilește norme generale aplicabile tuturor ambalajelor. Cu toate acestea, anumite produse din plastic de unică folosință reglementate de Directiva (UE) 2019/904, cum ar fi pungile de transport din plastic, paharele pentru băuturi, recipientele pentru alimente și băuturi, inclusiv sticlele, sunt considerate a fi ambalaje. Directiva (UE) 2019/904 este o lex specialis în raport cu prezentul regulament. În cazul unui conflict între Directiva (UE) 2019/904 și prezentul regulament, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să prevaleze în cadrul domeniului său de aplicare. Directiva (UE) 2019/904 impune statelor membre să ia măsuri pentru a reduce consumul anumitor produse din plastic de unică folosință, inclusiv restricții de comercializare. Astfel de restricții de comercializare ar trebui să se aplice și să prevaleze asupra oricăror dispoziții contradictorii din prezentul regulament. Prezentul regulament prevede o restricție privind introducerea pe piață a produselor din plastic enumerate în anexa V punctul 3 la acesta, în timp ce Directiva (UE) 2019/904 permite statelor membre să ia măsurile necesare pentru a obține o reducere a consumului de produse din plastic de unică folosință. Întrucât măsurile naționale de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei (UE) 2019/904 pot fi mai puțin restrictive decât o interdicție de introducere pe piață, prezentul regulament ar trebui să prevaleze asupra Directivei (UE) 2019/904 în ceea ce privește produsele care se încadrează în definiția ambalajelor, pentru a stimula reducerea ambalajelor din plastic de unică folosință și pentru a reduce cantitatea de ambalaje din plastic de unică folosință din mediul înconjurător. În consecință, nu ar trebui să fie posibil ca statele membre să adopte o derogare de la interdicția prevăzută în Directiva (UE) 2019/904 privind introducerea pe piață a ambalajelor fabricate din polistiren expandat. Pentru a reflecta acest lucru, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui modificată în consecință.

(182)   Având în vedere că prezentul regulament nu reglementează conținutul reciclat din partea de plastic a ambalajelor înainte de 1 ianuarie 2030, dispozițiile referitoare la cerințele care vizează conținutul reciclat al sticlelor din plastic pentru băuturi din Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să rămână în vigoare până la data respectivă.

(183)  Pentru a spori încrederea publicului în ambalajele introduse pe piață, în special în ceea ce privește conformitatea cu cerințele de sustenabilitate, operatorii economici care introduc pe piață ambalaje neconforme sau care nu își respectă obligațiile ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni. Prin urmare, este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament.

(184)   Articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre să prevadă căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, inclusiv instanțele statelor membre. În acest context, statele membre ar trebui să se asigure că membrii publicului interesat, de exemplu persoane fizice sau juridice care au făcut o reclamație sau au raportat o presupusă neconformitate cu prezentul regulament a unui ambalaj sau a unui produs ambalat, au acces la justiție în conformitate cu obligațiile pe care statele membre și le-au asumat în calitate de părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”).

(185)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată a Uniunii și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și impactul acestuia asupra sustenabilității ambalajelor din punctul de vedere al mediului și asupra funcționării pieței interne.

(186)  Este necesar să se acorde o perioadă suficientă operatorilor economici pentru a se conforma obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, precum și statelor membre pentru a înființa infrastructurile administrative necesare pentru aplicarea acestuia. Prin urmare, și aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie amânată până la o dată la care aceste pregătiri pot fi în mod rezonabil finalizate. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită facilitării respectării de către IMM-uri a obligațiilor și cerințelor care le revin în temeiul prezentului regulament, inclusiv prin orientări care urmează să fie furnizate de Comisie pentru a facilita respectarea de către operatorii economici, cu accent pe IMM-uri.

(187)  Pentru a îndeplini aceste angajamente și a stabili un cadru ambițios, dar armonizat privind ambalajele, este necesar să se adopte un regulament de stabilire a cerințelor privind ambalajele pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora. Prin urmare, Directiva 94/62/CE ar trebui abrogată.

(188)  Pentru a permite statelor membre să ia măsurile administrative necesare cu privire la organizarea procedurilor de autorizare de către autoritățile competente, menținând, în același timp, continuitatea pentru operatorii economici, aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată.

(189)  Directiva 94/62/CE ar trebui abrogată de la data aplicării prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a asigura o tranziție fără probleme și continuitatea până la adoptarea de către Comisie a unor noi norme în temeiul prezentului regulament și pentru a asigura continuitatea aplicării sistemului de resurse proprii al Uniunii în ceea ce privește resursele proprii bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate, anumite obligații în temeiul directivei respective referitoare la etichetare, la obiectivele de reciclare și la transmiterea datelor către Comisie ar trebui să rămână în vigoare pentru o anumită perioadă de timp.

(190)  Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea sustenabilității ambalajelor din punctul de vedere al mediului și asigurarea liberei circulații a ambalajelor pe piața internă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, ▌astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

(1)  Prezentul regulament stabilește cerințe pentru întregul ciclu de viață al ambalajelor în ceea ce privește sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului și etichetarea, pentru a permite introducerea pe piață a acestora. Acesta stabilește totodată cerințe privind răspunderea extinsă a producătorilor, privind prevenirea generării de deșeuri, de pildă prin reducerea ambalajelor inutile și reutilizarea sau reumplerea ambalajelor, precum și privind colectarea și tratarea deșeurilor de ambalaje, inclusiv reciclarea acestora.

(2)  Prezentul regulament contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne prin armonizarea măsurilor naționale privind ambalajele și deșeurile de ambalaje pentru a evita obstacolele din calea comerțului, denaturarea și restrângerea concurenței în cadrul Uniunii, prevenind sau reducând în același timp efectele negative ale ambalajelor și ale deșeurilor de ambalaje asupra mediului și a sănătății umane, pe baza unui nivel ridicat de protecție a mediului.

(3)  Prezentul regulament contribuie la tranziția către o economie circulară și la realizarea neutralității climatice cel târziu până în 2050, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului(57), prin stabilirea de măsuri care să reflecte ierarhia deșeurilor în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2008/98/CE.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică tuturor ambalajelor, indiferent de materialul utilizat, precum și tuturor deșeurilor de ambalaje, indiferent dacă aceste deșeuri sunt utilizate în industrie, în alte activități de producție, în vânzarea cu amănuntul sau în distribuție, în birouri, în servicii sau în gospodării sau provin din acestea.

(2)  Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2008/98/CE în ceea ce privește gestionarea deșeurilor periculoase, și nici cerințelor normative ale Uniunii pentru ambalaje, cum ar fi cele privind siguranța, calitatea, protecția sănătății și igiena produselor ambalate, și cerințelor de transport. Cu toate acestea, atunci când prezentul regulament intră în conflict cu Directiva 2008/68/CE, prevalează Directiva 2008/68/CE.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „ambalaj” înseamnă un articol, indiferent din ce material este fabricat, care este destinat a fi utilizat de un operator economic pentru a conține, proteja, manipula, livra sau prezenta produse unui alt operator economic sau unui utilizator final și care poate fi diferențiat pe formate de ambalaj pe baza funcției, a materialului și a proiectării sale, inclusiv:

(a)  un articol necesar pentru a conține, a susține sau a conserva un produs pe întreaga durată de viață a acestuia, fără a face parte integrantă din produs, și care este destinat a fi utilizat, consumat sau eliminat împreună cu produsul;

(b)  un component și element auxiliar al unui articol menționat la litera (a) care este integrat în articol;

(c)  un element auxiliar unui articol menționat la litera (a) care este atârnat direct pe produs sau atașat acestuia, care îndeplinește o funcție de ambalare fără a face parte integrantă din produs și care este destinat a fi utilizat, consumat sau eliminat împreună cu produsul;

(d)  un articol proiectat și destinat a fi umplut la punctul de vânzare pentru a distribui produsul, numit și „ambalaj de servire”;

(e)  un articol de unică folosință vândut și umplut sau proiectat și destinat spre a fi umplut la punctul de vânzare și care îndeplinește o funcție de ambalare;

(f)  pliculețe permeabile de ceai, de cafea sau de alte băuturi ori monodoze care se înmoaie după utilizare și care conțin ceai, cafea sau altă băutură, fiind destinate a fi utilizate și eliminate împreună cu produsul;

(g)  o monodoză impermeabilă care conține ceai, cafea sau altă băutură, destinată sistemelor de preparare a băuturilor și care este utilizată și eliminată împreună cu produsul;

2.   „ambalaj pentru servire la pachet” înseamnă ambalaj de servire umplut, la puncte de vânzare cu personal uman, cu băuturi sau alimente gata preparate, ambalate pentru a fi transportate și consumate imediat într-un alt loc fără a fi necesară o preparare suplimentară și consumate de obicei direct din ambalaj;

3.   „ambalaj pentru producția primară” înseamnă articole proiectate și destinate a fi utilizate ca ambalaje pentru produse neprelucrate din producția primară, astfel cum este definită în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(58);

4.  „ambalaj de vânzare” înseamnă ambalajul proiectat astfel încât să constituie o unitate de vânzare constând în produse și ambalaje destinate utilizatorului final la punctul de vânzare;

5.  „ambalaj grupat” înseamnă ambalajul conceput pentru a constitui o grupare a unui anumit număr de unități de vânzare la punctul de vânzare, indiferent dacă gruparea respectivă de unități de vânzare este vândută ca atare utilizatorului final sau dacă servește ▌numai ca mijloc de facilitare a reaprovizionării rafturilor în punctul de vânzare sau de creare a unei unități de stocare sau de distribuție, și care poate fi îndepărtat de produs fără a-i afecta caracteristicile;

6.  „ambalaj pentru transport” înseamnă ambalajul conceput pentru a înlesni manipularea și transportul uneia sau a mai multe unități de vânzare sau a unei grupări de unități de vânzare, cu scopul de a preveni deteriorarea produsului în urma manipulării fizice și a transportului, dar excluzând containerele rutiere, feroviare, navale și aeriene;

7.  „ambalaj pentru comerț electronic” înseamnă ambalajul pentru transport utilizat pentru a livra produse în contextul vânzării online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță către utilizatorul final;

8.  „ambalaj inovator” înseamnă o formă de ambalaj care este fabricat utilizând materiale noi, având ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a uneia sau a mai multe funcții ale ambalajului, cum ar fi conținerea, protecția, manipularea sau livrarea de produse, precum și a beneficiilor generale demonstrabile pentru mediu, excluzând ambalajele care sunt rezultatul modificării ambalajelor existente cu principalul scop de a îmbunătăți prezentarea produselor și comercializarea;

9.  „ambalaj de unică folosință” înseamnă un ambalaj care nu este un ambalaj reutilizabil;

10.  „ambalaj pentru produse sensibile la contact” înseamnă un ambalaj destinat a fi utilizat pentru produse care intră în domeniul de aplicare al regulamentelor (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(59), (CE) nr. 1935/2004, (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(60), (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(61), (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului(62) sau (UE) 2019/6 ori al directivelor 2001/83/CE sau 2008/68/CE sau pentru produse astfel cum sunt definite la articolele 1 și 2 din Decizia (UE) 2023/1809 a Comisiei(63), Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(64) sau Directiva 2008/68/CE;

11.  „punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui ambalaj pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;

12.  „introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima oară a unui ambalaj pe piața Uniunii;

13.  „operator economic” înseamnă fabricanți, furnizori de ambalaje, importatori, distribuitori, reprezentanți autorizați, distribuitori finali ▌ și furnizori de servicii de logistică;

14.  „fabricant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un ambalaj sau un produs ambalat, cu excepția cazului în care o persoană fizică sau juridică dispune proiectarea sau fabricarea ambalajului sau a produsului ambalat sub numele sau marca proprie, indiferent dacă sunt vizibile și alte mărci pe ambalaj sau pe produsul ambalat, situație în care „fabricant” înseamnă persoana fizică sau juridică respectivă; o excepție o reprezintă ambalajele pentru transport, ambalajele reutilizabile, ambalajele pentru producția primară, ambalajele grupate, ambalajele de vânzare sau ambalajele de servire în cazul cărora persoana fizică sau juridică care dispune proiectarea sau fabricarea ambalajului sub numele sau marca proprie se încadrează la definiția microîntreprinderii în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar furnizorul ambalajelor se află în același stat membru, situație în care „fabricant” înseamnă furnizorul ambalajului;

15.  „producător” înseamnă orice fabricant, importator sau distribuitor care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin intermediul contractelor la distanță, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului(65), fie:

(a)  este stabilit într-un stat membru și pune la dispoziție pentru prima dată de pe teritoriul statului membru respectiv și pe același teritoriu ambalaje pentru transport, ambalaje de servire, inclusiv ambalaje reutilizabile de servire, sau ambalaje pentru producția primară; fie

(b)  este stabilit într-un stat membru și pune la dispoziție pentru prima dată de pe teritoriul statului membru respectiv și pe același teritoriu produse ambalate în alte ambalaje decât cele enumerate la litera (a); fie

(c)  este stabilit într-un stat membru sau într-o țară terță și pune la dispoziție pentru prima dată, pe teritoriul unui alt stat membru, direct utilizatorilor finali, ambalaje pentru transport, ambalaje de servire, inclusiv ambalaje reutilizabile de servire, sau ambalaje pentru producția primară ori produse ambalate în alte ambalaje decât cele menționate anterior; fie

(d)  este stabilit într-un stat membru și dezambalează produsele ambalate fără a fi utilizatorul final, cu excepția cazului în care o altă persoană este producătorul în temeiul literelor (a)-(c);

16.  „furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează ambalaje sau materiale de ambalare unui fabricant ▌;

17.  „importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un ambalaj sau un produs ambalat dintr-o țară terță pe piața Uniunii;

18.  „distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât fabricantul sau importatorul, care pune un ambalaj sau un produs ambalat la dispoziție pe piață;

19.  „reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care a primit un mandat scris din partea fabricantului pentru a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcinile specificate aferente obligațiilor fabricantului prevăzute de prezentul regulament;

20.  „reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor” înseamnă o persoană fizică sau juridică stabilită într-un stat membru în care producătorul pune un ambalaj sau un produs ambalat la dispoziție pentru prima dată pe piața acelui stat membru, altul decât statul membru sau țara terță în care este stabilit producătorul, ▌ și care este desemnată de producător în conformitate cu articolul 8a alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 2008/98/CE pentru îndeplinirea obligațiilor care îi revin producătorului respectiv în temeiul capitolului VIII din prezentul regulament;

21.  „distribuitor final” înseamnă persoana fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare care livrează utilizatorului final produse ambalate, inclusiv prin reutilizare, sau produse care pot fi achiziționate prin reumplere;

22.  „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa comercială, economică sau profesională;

23.  „utilizator final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau este stabilită în Uniune, căreia i-a fost pus la dispoziție un produs în calitate de consumator sau în calitate de utilizator final profesional în cursul activităților sale industriale sau profesionale și care nu mai pune produsul respectiv la dispoziție pe piață în forma care i-a fost furnizat;

24.  „ambalaj compozit” înseamnă o unitate de ambalaj confecționată din două sau mai multe materiale diferite care fac parte din greutatea materialului principal de ambalaj și care nu pot fi separate manual, formând prin urmare o singură unitate integrală, cu excepția cazului în care un anumit material constituie o parte nesemnificativă a unității de ambalaj și în niciun caz mai mult de 5 % din masa totală a unității de ambalaj, excluzând etichetele, vernisurile, vopselele, cernelurile, adezivii și lacurile; acest lucru nu aduce atingere Directivei (UE) 2019/904;

25.  „deșeuri de ambalaje” înseamnă orice ambalaj sau material de ambalaj, care se încadrează în definiția deșeurilor stabilită la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE, cu excepția reziduurilor din producție;

26.  „prevenirea generării de deșeuri de ambalaje” înseamnă măsurile luate înainte ca orice ambalaj sau material de ambalaj să devină deșeuri de ambalaje și care reduc cantitatea de deșeuri de ambalaje, astfel încât să fie necesare mai puține sau zero ambalaje pentru a conține, proteja, manipula, livra sau prezenta produse, inclusiv măsuri privind reutilizarea ambalajelor și măsuri de prelungire a duratei de viață a ambalajelor înainte ca acestea să devină deșeuri;

27.  „reutilizare” înseamnă orice operațiune prin care ambalajele reutilizabile sunt utilizate din nou, de mai multe ori, în același scop pentru care au fost concepute;

28.  „rotație” înseamnă ciclul efectuat de ambalajul reutilizabil de la momentul introducerii sale pe piață împreună cu produsul pe care este menit să îl conțină sau să îl protejeze ori împreună cu produsul a cărui manipulare, livrare sau prezentare este menit să o asigure până la momentul în care este gata să fie reutilizat în cadrul unui sistem de reutilizare pentru a fi oferit din nou utilizatorilor finali împreună cu alt produs;

29.  „ciclu” înseamnă transferul ambalajului, de la umplere sau încărcare până la golire sau descărcare, în cadrul unei rotații sau separat;

30.  „sisteme de reutilizare” înseamnă acorduri organizaționale, tehnice ▌sau financiare, însoțite de stimulente, care permit reutilizarea fie într-un sistem în buclă închisă, fie într-un sistem în buclă deschisă; acestea includ sistemele de garanție-returnare care asigură colectarea ambalajelor în vederea reutilizării▌;

31.  „recondiționare” înseamnă orice operațiune enumerată în anexa VI partea B necesară pentru a readuce un ambalaj reutilizabil la o stare funcțională în scopul reutilizării sale;

32.  „reumplere” înseamnă o operațiune prin care un recipient ce aparține unui utilizator final îndeplinește funcția de ambalaj sau prin care un recipient care este achiziționat de utilizatorul final la punctul de vânzare al distribuitorului final este umplut de utilizatorul final sau de distribuitorul final cu unul sau mai multe produse achiziționate de utilizatorul final de la distribuitorul final;

33.  „stație de reumplere” înseamnă un loc în care un distribuitor final oferă utilizatorilor finali produse care pot fi achiziționate prin reumplere;

34.  „sectorul HORECA” înseamnă activități de cazare și restaurante în conformitate cu NACE Rev. 2 – Nomenclatorul statistic al activităților economice;

35.   „suprafață de vânzare” înseamnă zona destinată expunerii bunurilor oferite spre vânzare, plății acestora, precum și staționării și deplasării clienților; aceasta nu include zonele care nu sunt deschise publicului, cum ar fi zonele de depozitare, sau alte zone în care produsele nu sunt expuse, cum ar fi parcările; în contextul ambalării pentru comerț electronic, zona de depozitare și de expediere este considerată suprafață de vânzare;

36.  „proiectare în vederea reciclării” înseamnă o proiectare a ambalajelor, inclusiv a componentelor individuale ale ambalajelor, care asigură reciclabilitatea ambalajelor prin proceduri existente de colectare, sortare și reciclare ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional;

37.   „reciclabilitate” înseamnă compatibilitatea ambalajelor, încă din faza de proiectare, cu gestionarea și prelucrarea deșeurilor pe baza colectării separate, a sortării în fluxuri separate, a reciclării la scară largă și a utilizării materialelor reciclate pentru a înlocui materiile prime primare;

38.  „deșeuri de ambalaje reciclate la scară largă” înseamnă deșeuri de ambalaje care sunt colectate separat, sortate și reciclate în infrastructura instalată, utilizând proceduri existente ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional, care asigură la nivelul Uniunii o cantitate anuală de material reciclat din fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II de cel puțin 30 % pentru lemn și cel puțin 55 % pentru toate celelalte materiale; acestea includ deșeurile de ambalaje exportate din Uniune în scopul gestionării deșeurilor care pot fi considerate ca îndeplinind cerințele de la articolul 53 alineatul (11);

39.   „reciclare a materialelor” înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția inițială sau pentru alte scopuri; aceasta exclude tratarea biologică a deșeurilor, reprocesarea materialelor organice, valorificarea energetică și reprocesarea pentru transformare în materiale destinate a fi folosite drept combustibil sau pentru operațiuni de rambleiere;

40.   „reciclare de înaltă calitate” înseamnă orice proces de reciclare ce produce materiale reciclate care au o calitate echivalentă cu cea a materialelor originale, pe baza menținerii caracteristicilor tehnice, și care servește la înlocuirea materiilor prime primare pentru ambalare sau pentru alte aplicații, cu conservarea calității materialului reciclat;

41.  „categorie de ambalaje” înseamnă o combinație de materiale și proiectare specifică a ambalajului, prin care se determină reciclabilitatea în funcție de procedurile de colectare, sortare și reciclare cele mai recente și actuale, dovedită într-un mediu operațional și relevantă pentru definirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării;

42.  „componentă integrată” înseamnă o componentă de ambalaj care poate fi distinctă de corpul principal al unității de ambalaj și care poate fi dintr-un material diferit, dar care face parte integrantă din unitatea de ambalaj și din funcționarea acesteia, nu trebuie să fie separată de unitatea de ambalaj principală pentru ca funcționalitatea sa să fie asigurată și, de regulă, este eliminată în același timp cu unitatea de ambalaj, deși nu neapărat pe aceeași cale de eliminare;

43.  „componentă separată” înseamnă o componentă de ambalaj care este distinctă de corpul principal al unității de ambalaj, care este dintr-un material diferit, care trebuie demontată complet și permanent de unitatea de ambalaj principală ▌ și care este, de regulă, eliminată înainte de unitatea de ambalaj și separat de aceasta; sunt incluse aici componente de ambalaj care pot fi separate unele de altele prin simplu stres mecanic în timpul transportului sau al sortării;

44.  „unitate de ambalaj” înseamnă o unitate ca întreg, inclusiv orice componentă integrată sau separată, care împreună îndeplinesc o funcție de ambalare, cum ar fi conținerea, protecția, manipularea, livrarea, depozitarea, transportul sau prezentarea produselor, inclusiv unitățile independente de ambalaje grupate sau pentru transport, în cazul în care acestea sunt eliminate înainte de punctul de vânzare;

45.  „materii prime secundare” înseamnă materiale care au fost supuse tuturor verificărilor și sortării necesare și au fost obținute prin procese de reciclare și care pot înlocui materiile prime primare;

46.  „deșeuri de plastic postconsum” înseamnă deșeuri ▌, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, care sunt materiale plastice generate de produse din plastic care au fost furnizate pentru distribuție, consum sau utilizare și introduse pe piața unui stat membru sau a unei țări terțe;

47.  „ambalaj compostabil” înseamnă ambalaj care se biodegradează numai în condiții controlate industrial sau care poate suporta descompunere biologică în astfel de condiții, inclusiv, dacă este necesar, prin tratare fizică sau degradare anaerobă, având ca rezultat, în cele din urmă, conversia ambalajului în dioxid de carbon sau, în absența oxigenului, în metan și săruri minerale, biomasă și apă ▌ și care nu împiedică sau periclitează colectarea separată și procesul de compostare și de degradare anaerobă;

48.   „ambalaj compostabil la domiciliu” înseamnă un ambalaj care se poate biodegrada în condiții necontrolate, care nu sunt instalații de compostare la scară industrială, și al cărui proces de compostare este efectuat de persoane fizice cu scopul de a produce compost pentru uz propriu;

49.   „materiale plastice de origine biologică” înseamnă materiale plastice fabricate din resurse biologice precum materii prime de biomasă, deșeuri organice sau subproduse, indiferent dacă sunt biodegradabile sau nebiodegradabile;

50.  „sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi” înseamnă sticlele pentru băuturi enumerate în partea F din anexa la Directiva (UE) 2019/904;

51.  „plastic” înseamnă un material care constă într-un polimer, în sensul articolului 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, inclusiv un astfel de polimer la care au fost adăugați aditivi sau alte substanțe și care poate funcționa ca o componentă structurală principală a ambalajelor, cu excepția polimerilor naturali care nu au fost modificați chimic;

52.  „pungi de transport din plastic” înseamnă pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor în punctele de vânzare de produse;

53.  „pungi de transport din plastic subțire” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei mai mică de 50 de microni;

54.  „pungi de transport din plastic foarte subțire” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei mai mică de 15 microni;

55.  „pungi de transport din plastic gros” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei între 50 și 99 de microni;

56.  „pungi de transport din plastic foarte gros” înseamnă pungi de transport din plastic cu o grosime a foliei de peste 99 de microni;

57.  „recipiente pentru deșeuri” înseamnă recipiente utilizate pentru depozitarea și colectarea deșeurilor, de exemplu containere, coșuri și pungi;

58.  „garanție” înseamnă o sumă definită de bani, care nu face parte din prețul unui produs ambalat sau umplut, care este colectată de la utilizatorul final la achiziționarea unui astfel de produs ambalat sau umplut, ce face obiectul unui sistem de garanție-returnare dintr-un stat membru și care este rambursabilă atunci când utilizatorul final sau orice altă persoană returnează ambalajul aferent garanției la un punct de colectare stabilit în acest scop;

59.  „sistem de garanție-returnare” înseamnă un sistem în care o garanție este percepută de la utilizatorul final la achiziționarea unui produs ambalat sau umplut care face obiectul sistemului respectiv și apoi rambursată ▌atunci când ambalajul aferent garanției este returnat prin unul dintre canalele de colectare autorizate în acest scop de către autoritățile naționale;

60.  „specificație tehnică” înseamnă un document care stabilește cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, proces sau serviciu;

61.  „standard armonizat” înseamnă un standard astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

62.  „evaluarea conformității” înseamnă procesul prin care se verifică dacă un ambalaj îndeplinește cerințele de sustenabilitate, siguranță, etichetare și informare din prezentul regulament;

63.  „organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor” înseamnă o entitate juridică ce organizează îndeplinirea obligațiilor de răspundere extinsă ale producătorilor în numele mai multor producători, din punct de vedere financiar sau din punct de vedere financiar și operațional;

64.  „ciclu de viață” înseamnă etapele succesive și interdependente ale vieții unui ambalaj, constând în achiziția materiilor prime sau generarea din resurse naturale, preprocesare, fabricare, depozitare, distribuție, utilizare, reparare, reutilizare și sfârșitul ciclului de viață;

65.  „ambalaj care prezintă un risc” înseamnă un ambalaj care, prin nerespectarea unei cerințe prevăzute în prezentul regulament sau în temeiul acestuia, cu excepția cerințelor enumerate la articolul 62 alineatul (1), ar putea avea efecte negative asupra mediului, asupra sănătății sau asupra altor interese publice protejate de cerința respectivă;

66.  „ambalaj care prezintă un risc grav” înseamnă ▌ un ambalaj care prezintă un risc în cazul căruia, pe baza unei evaluări, se consideră că gradul neconformității relevante sau prejudiciul asociat necesită o intervenție rapidă din partea autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv în cazurile în care efectele neconformității nu sunt imediate;

67.  „platformă online” înseamnă o platformă online astfel cum este definită la articolul 3 litera (i) din Regulamentul (UE) 2022/2065;

68.  „deșeuri” înseamnă deșeuri în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE; ambalajele reutilizabile trimise spre recondiționare nu sunt considerate deșeuri;

69.   „contracte de achiziții publice” înseamnă contracte de achiziții publice astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (5) din Directiva 2014/24/UE sau astfel cum sunt menționate în Directiva 2014/25/UE.

Se aplică definițiile termenilor ▌„gestionare a deșeurilor”, „colectare”, „colectare separată”, „tratare”, „pregătire pentru reutilizare”, „reciclare” și „schemă de răspundere extinsă a producătorilor” ▌ de la articolul 3 punctele ▌9, 10, 11, 14, 16, 17 și, respectiv, 21 din Directiva 2008/98/CE.

Se aplică definițiile termenilor ▌„supraveghere a pieței”, „autoritate de supraveghere a pieței”, „furnizor de servicii de logistică”, „măsură corectivă”, „risc”, „rechemare” și „retragere” prevăzute la articolul 3 ▌punctele 3, 4, 11, 16, 18, 22 și 23 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Se aplică definițiile termenilor „substanțe care prezintă motive de îngrijorare” și „suport de date” prevăzute la articolul 2 punctele 27 și, respectiv, 29 din Regulamentul (UE) 2024/...(66).

O listă orientativă a articolelor care se încadrează în definiția ambalajului de la alineatul (1) punctul 1 este prevăzută în anexa I.

Articolul 4

Libera circulație

(1)  Ambalajele se introduc pe piață numai dacă sunt conforme cu prezentul regulament.

(2)  Statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică introducerea pe piață a ambalajelor care respectă cerințele de sustenabilitate, de etichetare și de informare prevăzute la articolele 5-12.

▌

(3)  Dacă statele membre aleg să mențină sau să introducă cerințe naționale de sustenabilitate sau cerințe de informare suplimentare față de cele prevăzute în prezentul regulament, cerințele respective nu intră în conflict cu cele prevăzute în prezentul regulament, iar statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică introducerea pe piață a ambalajelor care respectă prezentul regulament din motive de neconformitate cu cerințele naționale respective.

▌

(4)  Cu ocazia târgurilor, a expozițiilor sau a altor evenimente similare, statele membre nu împiedică prezentarea ambalajelor care nu respectă prezentul regulament, cu condiția ca un marcaj vizibil să indice clar că acele ambalaje nu respectă dispozițiile prezentului regulament și că ele nu sunt de vânzare până ce nu devin conforme.

Capitolul II

Cerințe de sustenabilitate

Articolul 5

Cerințe privind substanțele din ambalaje

(1)  Ambalajele introduse pe piață sunt fabricate astfel încât prezența și concentrația substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în calitate de constituenți ai materialului ambalajului sau ai oricăreia dintre componentele ambalajului să fie reduse la minimum, inclusiv în ceea ce privește prezența acestora în emisii și orice rezultat al gestionării deșeurilor, cum ar fi materiile prime secundare, cenușa sau alte materiale destinate eliminării finale, și impactul lor nociv asupra mediului în cazul generării de microplastice.

(2)   Comisia monitorizează prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în ambalaje și în componentele ambalajelor și ia, după caz, măsurile ulterioare relevante.

Până la 31 decembrie 2026, Comisia, asistată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice, pregătește un raport privind prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în ambalaje și în componentele ambalajelor, pentru a determina măsura în care acestea afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor sau au impact asupra securității chimice. Raportul respectiv poate enumera substanțele care prezintă motive de îngrijorare prezente în ambalaje și în componentele ambalajelor și poate indica măsura în care acestea ar putea prezenta un risc inacceptabil pentru sănătatea umană și pentru mediu.

Comisia prezintă raportul Parlamentului European, Consiliului și comitetului menționat la articolul 65 din prezentul regulament, detaliind constatările sale, și are în vedere măsuri ulterioare adecvate, inclusiv:

(a)  pentru substanțele care prezintă motive de îngrijorare din materialele de ambalare care afectează în principal sănătatea umană sau mediul, utilizarea procedurilor menționate la articolul 68 alineatul (1) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 în vederea adoptării de noi restricții;

(b)  pentru substanțele care prezintă motive de îngrijorare care afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente, stabilirea de restricții ca parte a criteriilor de proiectare în vederea reciclării în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din prezentul regulament.

Dacă un stat membru consideră că o substanță afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajul în care este prezentă, acesta furnizează informațiile respective Comisiei și Agenției Europene pentru Produse Chimice până la 31 decembrie 2025 și, atunci când sunt disponibile, face trimitere la evaluările riscurilor relevante sau la alte date relevante.

(3)   Statele membre pot solicita Comisiei să aibă în vedere restricționarea utilizării substanțelor care prezintă motive de îngrijorare care ar putea afecta în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente, atunci când motivele sunt altele decât cele legate în principal de siguranța lor chimică, în temeiul articolului 6 alineatul (4) litera (a). Statele membre însoțesc aceste solicitări de un raport care să documenteze identitatea și utilizările substanței și de o descriere a modului în care utilizarea substanțelor în ambalaje împiedică reciclarea, atunci când motivele sunt altele decât cele legate în principal de securitatea chimică. Comisia evaluează solicitarea și prezintă rezultatele respectivei evaluări comitetului menționat la articolul 65.

(4)  Fără a aduce atingere restricțiilor privind substanțele chimice prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 sau, după caz, restricțiilor și măsurilor specifice privind materialele și articolele care intră în contact cu produsele alimentare din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, totalul nivelurilor concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent care rezultă din substanțele prezente în ambalaje sau în componentele ambalajului nu depășește 100 mg/kg.

(5)   De la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], nu se introduc pe piață ambalaje care intră în contact cu produsele alimentare dacă conțin substanțe perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) într-o concentrație mai mare sau egală cu următoarele valori-limită, în măsura în care introducerea pe piață a ambalajelor respective care conțin această concentrație de PFAS nu este interzisă în temeiul unui alt act legislativ al Uniunii:

(a)  25 ppb pentru orice PFAS, conform măsurătorilor efectuate cu ajutorul analizei PFAS specifice (PFAS polimerice excluse de la cuantificare);

(b)  250 ppb pentru suma PFAS măsurată ca sumă a analizei PFAS specifice, opțional cu degradarea prealabilă a precursorilor (PFAS polimerice excluse de la cuantificare) și

(c)  50 ppm pentru PFAS (PFAS polimerice incluse); în cazul în care fluorul total depășește 50 mg/kg, fabricantul, importatorul sau utilizatorul din aval furnizează autorităților de aplicare a legii, la cerere, o dovadă a fluorului măsurat drept conținut fie de PFAS, fie de non-PFAS.

În sensul prezentului regulament, PFAS constă în orice substanță care conține cel puțin un atom de carbon de metil (CF3-) sau metilen (-CF2-) complet fluorurat (fără niciun atom de H/Cl/Br/I atașat acestuia), cu excepția substanțelor care conțin numai următoarele elemente structurale: CF3-X sau X-CF2-X’, unde X = -OR sau -NRR’ și X’= metil (-CH3), metilen (-CH2-), o grupă de substanțe aromatice, o grupă carbonil (-C (O)-), -OR’’, -SR’’ sau – NR’’R’”; și unde R/R’/R’’/R’’’ este un hidrogen (-H), metil (-CH3), metilen (-CH2-), o grupă de substanțe aromatice sau o grupă carbonil (-C (O)-).

Până la ... [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare pentru a analiza necesitatea de a modifica sau de a abroga prezentul alineat pentru a evita suprapunerile cu restricțiile sau interdicțiile de utilizare a PFAS stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, cu Regulamentul (UE) 2019/1021 sau cu Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.

(6)  Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (4) și (5) se demonstrează în documentația tehnică întocmită în conformitate cu anexa VII.

▌

(7)  Pentru a ține seama de progresele ▌ științifice și tehnice, Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica prezentul regulament în vederea reducerii valorii-limită pentru suma nivelurilor concentrației de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent care rezultă din substanțele prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor menționate la alineatul (4).

▌

(8)  Pentru a ține seama de progresele științifice și tehnice, Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a suplimenta prezentul regulament în vederea stabilirii condițiilor în care valoarea-limită menționată la alineatul (4) nu se aplică materialelor reciclate sau circuitelor de produse aflate într-un lanț închis și controlat, precum și în vederea stabilirii, pe baza categoriilor de ambalaje enumerate în tabelul 1 din anexa II, a tipurilor sau formatelor de ambalaje scutite de obligațiile menționate la alineatul respectiv. Aceste acte delegate sunt justificate pe baza unei analize de la caz la caz, limitate în timp, prevăd cerințe adecvate de marcare și informare și conțin cerințe de raportare la intervale regulate pentru a asigura revizuirea periodică a derogării. Actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul alineat se adoptă numai pentru a modifica derogările stabilite în Deciziile 2001/171/CE și 2009/292/CE ale Comisiei.

(9)   Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare pentru a stabili dacă prezentul articol și criteriile de proiectare în vederea reciclării stabilite în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) au contribuit în mod suficient la reducerea la minimum a prezenței și concentrației substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în calitate de constituenți ai materialelor de ambalare.

Articolul 6

Ambalaje reciclabile

(1)  Toate ambalajele introduse pe piață sunt reciclabile.

(2)  Ambalajele sunt considerate reciclabile dacă îndeplinesc următoarele condiții:

(a)  sunt proiectate pentru reciclarea materialelor, ceea ce permite utilizarea materiilor prime secundare rezultate care au o calitate suficient de bună în raport cu materialul original încât să poată fi folosite pentru a înlocui materiile prime primare, în conformitate cu alineatul (4);

▌

▌

▌

(b)  atunci când devin deșeuri, acestea pot fi colectate separat, în conformitate cu articolul 48 alineatele (1) și (3), sortate în fluxuri de deșeuri specifice fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri și pot fi reciclate la scară largă, pe baza metodologiei stabilite în conformitate cu alineatul (5).

Se consideră că ambalajele care sunt conforme cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) îndeplinesc condiția prevăzută la litera (a) de la prezentul alineat.

Se consideră că ambalajele care sunt conforme cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) și cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (5) îndeplinesc ambele condiții prevăzute la prezentul alineat.

Alineatul (2) litera (a) se aplică de la 1 ianuarie 2030 sau de la doi ani de la data intrării în vigoare a actelor delegate menționate la alineatul (4), luându-se în considerare data care survine mai târziu.

Alineatul (2) litera (b) se aplică de la 1 ianuarie 2035 sau de la cinci ani de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (5), luându-se în considerare data care survine mai târziu.

(3)  Fabricantul, în conformitate cu articolul 15, evaluează reciclabilitatea ambalajelor pe baza actelor delegate ▌adoptate în temeiul alineatului (4) și a actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (5). Reciclabilitatea ambalajelor se exprimă în clasele de performanță A, B sau C în ceea ce privește reciclabilitatea descrise în tabelul 3 din anexa II.

Fără a se aduce atingere alineatului (10), cel târziu la 1 ianuarie 2030 sau după 24 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (4), luându-se în considerare data care survine mai târziu, ambalajele nu se introduc pe piață decât dacă sunt reciclabile în clasele A, B sau C.

Fără a se aduce atingere alineatului (10), cel târziu la 1 ianuarie 2038, ambalajele nu se introduc pe piață decât dacă sunt reciclabile în clasele A sau B.

(4)  Până la 1 ianuarie 2028, după luarea în considerare a standardelor elaborate de organizațiile de standardizare europene, Comisia adoptă acte delegate pentru a stabili:

(a)   criteriile de proiectare în vederea reciclării și clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea bazate pe tabelul 3 din anexa II și pe parametrii enumerați în tabelul 4 din anexa II pentru categoriile de ambalaje enumerate în tabelul 1 din anexa respectivă.

Criteriile de proiectare în vederea reciclării și clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea vor fi elaborate pe baza materialului predominant și:

(i)  iau în considerare capacitatea deșeurilor de ambalaje de a fi separate în diferite fluxuri de materiale pentru reciclare, sortate și reciclate, astfel încât materiile prime secundare rezultate să fie de o calitate suficientă în raport cu materialul original și să poată fi utilizate pentru a înlocui materiile prime primare pentru ambalare sau pentru alte aplicații, cu conservarea calității materialului reciclat, acolo unde este fezabil;

(ii)  au în vedere procedurile existente de colectare și sortare ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional și acoperă toate componentele ambalajelor;

(iii)  au în vedere tehnologiile de reciclare disponibile, performanța economică și de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deșeurilor, energia necesară și emisiile de GES;

(iv)  după caz, identifică substanțele care prezintă motive de îngrijorare care afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente;

(v)  după caz, impun restricții privind prezența unor astfel de substanțe sau grupuri de astfel de substanțe în ambalaje sau în componentele ambalajelor, din motive care nu sunt legate în principal de securitatea chimică; astfel de restricții pot servi, de asemenea, la reducerea riscurilor inacceptabile pentru sănătatea umană sau pentru mediu, fără a aduce atingere restricțiilor privind substanțele chimice prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 sau, după caz, restricțiilor și măsurilor specifice privind materialele și articolele care intră în contact cu produsele alimentare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.

(b)   modul în care să se efectueze evaluarea performanței în ceea ce privește reciclabilitatea și să se exprime rezultatul acesteia sub formă de clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea pentru fiecare unitate de ambalaj, în termeni de ponderare, incluzând criterii specifice materialului și eficiența sortării, pentru a determina dacă ambalajele sunt reciclabile în temeiul alineatului (2);

(c)   o descriere, pentru fiecare categorie de ambalaje menționată în tabelul 1 din anexa II, a condițiilor de respectare a respectivelor clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea;

(d)   un cadru privind modularea contribuțiilor financiare care trebuie plătite de producători pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se menționează la articolul 45 alineatul (1), pe baza claselor de performanță ale ambalajelor în ceea ce privește reciclabilitatea.

La adoptarea actelor delegate menționate la primul paragraf, Comisia ține seama de rezultatele evaluării efectuate în temeiul articolului 5 alineatul (2), dacă această evaluare există. Respectivele acte delegate se adoptă în conformitate cu articolul 64.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica tabelul 1 din anexa II în vederea adaptării acestuia la evoluțiile științifice și tehnice din domeniul proiectării materialelor și produselor și din domeniul infrastructurii de colectare, sortare și reciclare. Comisia este împuternicită să adopte criterii de proiectare în vederea reciclării pentru categorii suplimentare de ambalaje sau să creeze subcategorii în categoriile enumerate în tabelul 1 din anexa II.

În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a actului delegat relevant, operatorii economici se conformează criteriilor noi sau actualizate de proiectare în vederea reciclării.

▌

(5)  Până la 1 ianuarie 2030, Comisia adoptă acte de punere în aplicare:

(a)  pentru a stabili metodologia pentru evaluarea reciclabilității la scară largă, pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II, pentru a completa tabelul 3 din anexa II prin stabilirea pragurilor pentru evaluarea reciclabilității la scară largă și pentru a actualiza, dacă este necesar, clasele de reciclabilitate în ansamblu descrise în tabelul 3 din anexa II. Această metodologie se bazează pe cel puțin următoarele elemente:

(i)   cantitățile de ambalaje pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II introduse pe piață în Uniune în ansamblu și în fiecare stat membru;

(ii)  cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate, astfel cum sunt calculate la punctul de calculare în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 56 alineatul (7) litera (a), pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II, în Uniune în ansamblu și în fiecare stat membru;

▌

(b)  pentru a stabili mecanismul lanțului de custodie ce asigură faptul că ambalajele sunt reciclate la scară largă; acest mecanism al lanțului de custodie se bazează cel puțin pe următoarele elemente:

(i)  o documentație tehnică referitoare la cantitatea de deșeuri de ambalaje colectate care sunt trimise la instalațiile de sortare și reciclare;

(ii)  un proces de verificare care permite fabricanților să obțină datele necesare de la operatorii din aval, asigurându-se că ambalajele sunt reciclate la scară largă.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

Datele menționate la literele (a) și (b) sunt disponibile și ușor accesibile publicului.

▌

(6)   Comisia evaluează granularitatea datelor care trebuie raportate pentru metodologia de reciclare la scară largă. După caz, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica tabelul 2 din anexa II și tabelul 3 din anexa XII pentru a le adapta la evoluțiile tehnice și științifice.

(7)   Până în 2035, Comisia, pe baza evoluției tehnologiilor de sortare și reciclare, poate revizui pragul minim necesar pentru a considera că ambalajele sunt reciclate la scară largă și, dacă este necesar, poate prezenta o propunere legislativă de revizuire a acestora.

(8)   Pentru a crește nivelul reciclabilității ambalajelor, la 18 luni de la data intrării în vigoare a actelor delegate adoptate în conformitate cu alineatul (4) și a actelor de punere în aplicare în temeiul alineatului (5), contribuțiile financiare plătite de producători pentru a-și îndeplini obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede la articolul 45, se modulează în funcție de clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea, astfel cum se detaliază în actele delegate în temeiul alineatului (4) și în actele de punere în aplicare în temeiul alineatului (5).

Atunci când aplică astfel de criterii, statele membre iau în considerare fezabilitatea tehnică și viabilitatea economică a reciclării materialelor de ambalaj menționate la alineatul (11) litera (g).

▌

(9)  Conformitatea cu cerințele stabilite la alineatele (2) și (3) se demonstrează în documentația tehnică referitoare la ambalaj, astfel cum se prevede în anexa VII.

În cazul în care o unitate de ambalaj include componente integrate, evaluarea conformității cu criteriile de proiectare în vederea reciclării și cu cerințele privind reciclabilitatea la scară largă include toate componentele integrate. Se efectuează o evaluare separată pentru componentele integrate care se pot separa una de cealaltă în urma stresului mecanic din timpul transportului sau al sortării.

În cazul în care o unitate de ambalaj include componente separate, evaluarea conformității cu cerințele de proiectare în vederea reciclării și cu cerințele privind reciclabilitatea la scară largă se efectuează separat pentru fiecare componentă separată.

Toate componentele unei unități de ambalaj sunt compatibile cu procedurile existente de colectare, sortare și reciclare ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional și nu împiedică reciclabilitatea corpului principal al unității de ambalaj.

(10)  Prin derogare de la alineatele (2) și (3), începând cu 1 ianuarie 2030, ambalajele inovatoare care nu respectă cerințele de la alineatul (2) pot fi introduse pe piață pentru o perioadă maximă de cinci ani de la sfârșitul anului calendaristic în care au fost introduse pe piață pentru prima dată.

În cazul în care se recurge la această derogare, operatorul economic trimite o notificare autorității competente înainte ca ambalajul inovator să fie introdus pe piață și include toate detaliile tehnice care demonstrează că ambalajul este un ambalaj inovator. Această notificare include un calendar de îndeplinire a cerințelor de reciclabilitate la scară largă în termeni de colectare și reciclare a ambalajelor inovatoare. Informațiile se pun la dispoziția Comisiei și a autorităților naționale care efectuează supravegherea pieței.

În cazul în care autoritatea competentă consideră că ambalajul nu este un ambalaj inovator, operatorul economic se conformează criteriilor existente de proiectare în vederea reciclării.

În cazul în care consideră că ambalajul este un ambalaj inovator, autoritatea competentă informează Comisia în acest sens.

Comisia evaluează cererile autorităților competente în legătură cu caracterul inovator al ambalajelor și actualizează sau adoptă noi acte delegate în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, după caz.

După perioada menționată la primul paragraf, aceste ambalaje sunt însoțite de documentația tehnică menționată la alineatul (9) și, prin urmare, sunt conforme întru totul cu cerințele prevăzute în prezentul articol.

Comisia monitorizează impactul derogării menționate la primul paragraf asupra cantității de ambalaje introduse pe piață. Dacă este cazul, Comisia adoptă o propunere legislativă pentru a modifica primul paragraf.

Statele membre urmăresc constant să amelioreze infrastructurile de colectare și sortare a ambalajelor inovatoare cu potențiale beneficii pentru mediu.

(11)  ▌Prezentul articol nu se aplică:

(a)  ambalajelor directe, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 23 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/6;

(b)  ambalajelor ▌ pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale reglementate de Regulamentul (UE) 2017/745;

(c)  ambalajelor ▌ pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro reglementate de Regulamentul (UE) 2017/746;

(d)   ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 24 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 26 din Regulamentul (UE) 2019/6, în cazurile în care aceste ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului;

(e)  ambalajelor pentru produse sensibile la contact, și anume formule de început și formule de continuare, alimente prelucrate pe bază de cereale și alimente pentru copii, precum și alimente destinate unor scopuri medicale speciale, definite la articolul 1 literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 609/2013;

(f)   ambalajelor utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase în temeiul Directivei 2008/68/CE;

(g)   ambalajelor de vânzare din lemn ușor, plută, textile, cauciuc, ceramică, porțelan sau ceară; totuși, acestor ambalaje li se aplică alineatul (8).

(12)   Până la 1 ianuarie 2035, Comisia revizuiește excepțiile prevăzute la alineatul (11), ținând seama cel puțin de evoluția tehnologiilor de sortare și reciclare și de experiența practică dobândită de operatorii economici și de statele membre. Pe această bază, Comisia evaluează pertinența continuității lor și, dacă este necesar, prezintă o propunere legislativă.

▌

Articolul 7

Conținutul minim de material reciclat din ambalajele din plastic

(1)  Până la 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piață conține următorul procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeuri de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj astfel cum sunt menționate în tabelul 1 din anexa II, calculat ca medie pe unitate de producție și pe an:

(a)  30 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact, cu excepția sticlelor de unică folosință pentru băuturi, fabricate din polietilentereftalat (PET) ca principală componentă;

(b)  10 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact fabricate din alte materiale plastice decât PET, cu excepția sticlelor din plastic de unică folosință pentru băuturi;

(c)  30 % pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi;

(d)  35 % pentru alte ambalaje din plastic decât cele menționate la literele (a), (b) și (c).

(2)  Până la 1 ianuarie 2040, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piață conține următorul procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeuri de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj astfel cum sunt menționate în tabelul 1 din anexa II, calculat ca medie pe unitate de producție și pe an:

(a)  50 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact ▌, cu excepția sticlelor de unică folosință ▌ pentru băuturi, fabricate din polietilentereftalat (PET) ca principală componentă;

(b)   25 % pentru ambalajele pentru produse sensibile la contact fabricate din alte materiale plastice decât PET;

(c)  65 % pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi;

(d)  65 % pentru alte ambalaje decât cele menționate la literele (a), (b) și (c).

(3)   În sensul prezentului articol, conținutul reciclat se recuperează din deșeurile de plastic postconsum care:

(a)  au fost colectate în Uniune în temeiul prezentului regulament, al normelor naționale de transpunere a Directivei (UE) 2019/904 și a Directivei 2008/98/CE, după caz, sau au fost colectate într-o țară terță în conformitate cu standarde de colectare separată pentru a promova reciclarea de înaltă calitate, echivalente cu cele menționate în prezentul regulament, în Directiva (UE) 2019/904 și în Directiva 2008/98/CE, după caz; și

(b)  după caz, au fost reciclate într-o instalație situată pe teritoriul Uniunii căreia i se aplică Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului(67) sau au fost reciclate într-o instalație situată într-o țară terță căreia i se aplică normele privind prevenirea și reducerea emisiilor în aer, apă și sol asociate operațiunilor de reciclare; normele respective sunt echivalente cu cele privind valorile limită de emisie și nivelurile de performanță de mediu stabilite în conformitate cu Directiva 2010/75/UE, aplicabile unei instalații stabilite în Uniune care desfășoară aceeași activitate; această condiție se aplică numai în cazul în care valorile limită și nivelurile respective ar fi aplicabile unei instalații situate în Uniune și care desfășoară aceeași activitate ca o instalație similară situată în țara terță.

(4)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică:

(a)  ambalajelor directe, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 23 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/6;

(b)  ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale, dispozitivele destinate exclusiv utilizării în scopuri de cercetare și dispozitivele pentru investigații clinice reglementate de Regulamentul (UE) 2017/745;

(c)  ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact, și anume dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro reglementate de Regulamentul (UE) 2017/746;

(d)  ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 24 din Directiva 2001/83/CE și la articolul 4 punctul 26 din Regulamentul (UE) 2019/6, în cazurile în care aceste ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului;

(e)   ambalajelor din plastic compostabile;

(f)   ambalajelor utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase prevăzut în Directiva 2008/68/CE;

(g)   ambalajelor din plastic pentru produse sensibile la contact, și anume alimente destinate exclusiv sugarilor și copiilor mici și alimente destinate unor scopuri medicale speciale, precum și ambalajelor pentru băuturi și alimente destinate în general copiilor mici, potrivit definiției de la articolul 1 literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 609/2013;

(h)   ambalajelor pentru furnituri, componente și componente în ambalaje directe pentru fabricarea de medicamente de uz uman în temeiul Directivei 2001/83/CE și de produse medicinale veterinare în temeiul Regulamentului (UE) 2019/6, în cazul în care aceste ambalaje trebuie să fie în conformitate cu standardele de calitate ale produselor respective.

(5)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică:

(a)   ambalajelor din plastic care sunt destinate să vină în contact cu produsele alimentare în cazul în care cantitatea de conținut reciclat reprezintă o amenințare la adresa sănătății umane și duce la neconformitatea produselor ambalate cu Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;

(b)  oricărei părți din plastic care reprezintă mai puțin de 5 % din greutatea totală a întregii unități de ambalaj.

(6)  Operatorii economici demonstrează conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) în informațiile tehnice privind ambalajul menționate în anexa VII.

(7)  ▌Contribuțiile financiare plătite de producători pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 45, pot fi modulate în funcție de procentul de conținut reciclat utilizat în ambalaje. Orice astfel de modulare ține seama de criteriile de sustenabilitate ale tehnologiilor de reciclare și de costurile de mediu pentru conținutul reciclat.

(8)  Până la 31 decembrie 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește metodologia de calcul și de verificare a procentului de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum reciclate și colectate în Uniune conform condițiilor prevăzute la alineatul (3), precum și formatul documentației tehnice menționate în anexa VII. În acest scop, Comisia ia în considerare utilizarea materiilor prime secundare rezultate care sunt de o calitate suficientă, comparativ cu materialele originale, astfel încât să poată fi utilizate pentru a înlocui materiile prime primare. Metodologia de verificare poate include obligația de a efectua un audit efectuat de o parte terță independentă cu privire la fabricanții de conținut reciclat din Uniune și la ambalajele din plastic introduse pe piață ca unitate de vânzare separată de alte produse, pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (3) și în actul delegat în temeiul alineatului (9).

Atunci când adoptă actele de punere în aplicare, Comisia evaluează, având în vedere tehnologiile de reciclare disponibile, performanța economică și de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deșeurilor, energia necesară și emisiile de GES, precum și alte impacturi relevante asupra mediului.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

(9)   Până la 31 decembrie 2026, pe baza evaluării menționate la alineatul (8) ultima teză, Comisia adoptă acte delegate de completare a prezentului regulament cu criterii de sustenabilitate pentru tehnologiile de reciclare a materialelor plastice. În sensul prezentului articol, conținutul reciclat se recuperează din deșeurile de plastic postconsum care au fost reciclate fie în:

(a)  instalațiile situate în Uniune care utilizează tehnologii de reciclare ce îndeplinesc astfel de criterii de sustenabilitate stabilite în temeiul prezentului alineat, fie în

(b)  instalațiile situate într-o țară terță care utilizează tehnologii de reciclare ce respectă standarde echivalente cu criteriile de sustenabilitate elaborate în temeiul actelor delegate.

(10)   Până la 31 decembrie 2026, Comisia adoptă un act de punere în aplicare de stabilire a metodologiei de evaluare, verificare și certificare, inclusiv prin intermediul unui audit efectuat de o parte terță, a echivalenței normelor aplicate în cazul în care conținutul reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum este reciclat sau colectat în afara Uniunii. Evaluarea ia în considerare standardele de protecție a mediului și a sănătății umane, inclusiv standardele prin care se asigură că reciclarea se efectuează într-un mod ecologic, standardele privind reciclarea de înaltă calitate, cum ar fi cele privind utilizarea eficientă a resurselor, și standardele de calitate pentru sectoarele din domeniul reciclării. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

(11)  Până la 1 ianuarie 2029 sau la doi ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu, calcularea și verificarea procentului de conținut reciclat din ambalaje în temeiul alineatului (1) respectă normele prevăzute în actul de punere în aplicare menționat la alineatul (8).

(12)  Până la 1 ianuarie 2028, Comisia evaluează necesitatea unor derogări de la procentul minim prevăzut la alineatul (1) literele (b) și (d) pentru anumite ambalaje din plastic sau a revizuirii derogării stabilite la alineatul (4) pentru anumite ambalaje din plastic.

Pe baza evaluării respective, în cazul în care nu sunt disponibile tehnologii de reciclare adecvate pentru reciclarea ambalajelor din plastic deoarece acestea nu sunt autorizate în temeiul normelor relevante ale Uniunii sau nu sunt suficient încetățenite în practică, ținând seama de toate cerințele legate de siguranță, în special în ceea ce privește ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact, inclusiv ambalajele alimentare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica prezentul regulament în vederea:

(a)  prevederii unor derogări de la domeniul de aplicare, calendarul sau nivelul procentului minim prevăzut la alineatul (1) literele (b) și (d) pentru anumite ambalaje din plastic; și

(b)  după caz, modificării listei derogărilor stabilite la alineatul (4).

▌

(13)  În cazul în care acest lucru este justificat de lipsa disponibilității sau de prețurile excesive ale anumitor materiale plastice reciclate care pot avea efecte negative asupra sănătății umane sau animale, asupra securității aprovizionării cu alimente sau asupra mediului, făcând excesiv de dificilă respectarea procentelor minime de conținut reciclat prevăzute la alineatele (1) și (2), Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica alineatele (1) și (2) prin ajustarea procentelor minime în mod corespunzător. Atunci când evaluează o astfel de ajustare, Comisia evaluează cereri ale persoanelor fizice sau juridice, care trebuie să fie însoțite de informații și date relevante privind situația pieței pentru aceste deșeuri de plastic postconsum și de cele mai bune dovezi disponibile privind riscurile aferente pentru sănătatea umană sau animală, pentru securitatea aprovizionării cu alimente sau pentru mediu. Comisia adoptă un astfel de act delegat numai în cazuri excepționale în care ar exista efecte adverse severe pentru sănătatea umană sau animală, pentru securitatea aprovizionării cu alimente sau pentru mediu.

(14)   Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ținând seama de evoluția tehnologiei de ultimă generație și de experiența practică dobândită de operatorii economici și de statele membre, Comisia prezintă un raport care analizează punerea în aplicare a procentelor minime de conținut reciclat vizat pentru 2030 stabilit la prezentul articol și evaluează în ce măsură procentele respective conduc la soluții de promovare a ambalajelor durabile care să fie eficace și ușor de pus în aplicare, fezabilitatea atingerii procentelor stabilite pentru 2040 pe baza experienței acumulate în atingerea procentelor pentru 2030 și evoluția situației, relevanța menținerii scutirilor și derogărilor prevăzute la prezentul articol, precum și necesitatea sau pertinența stabilirii de noi procente minime pentru conținutul reciclat. Raportul respectiv este însoțit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol, în special în ceea ce privește procentele minime de conținut reciclat pentru 2040.

(15)  Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește situația utilizării materialelor de ambalaje reciclate în alte ambalaje decât materialele plastice și, pe această bază, evaluează oportunitatea stabilirii de măsuri sau a stabilirii de obiective pentru creșterea gradului de utilizare a conținutului reciclat în astfel de ambalaje și, dacă este necesar, prezintă o propunere legislativă.

Articolul 8

Materii prime de origine biologică în ambalajele de plastic

(1)   Până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește stadiul dezvoltării tehnologice și performanța de mediu a ambalajelor din materiale plastice de origine biologică, ținând seama de criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(68).

(2)   Pe baza revizuirii menționate la alineatul (1), Comisia prezintă, după caz, o propunere legislativă pentru:

(a)  a stabili cerințe de sustenabilitate pentru materiile prime de origine biologică din ambalajele din plastic;

(b)  a stabili obiective pentru a spori utilizarea materiilor prime de origine biologică în ambalajele din plastic;

(c)  a introduce posibilitatea de a realiza obiectivele stabilite la articolul 7 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament prin utilizarea de materii prime din plastic de origine biologică în locul conținutului reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum, în cazul în care nu sunt disponibile tehnologii adecvate de reciclare pentru ambalajele care intră în contact cu alimentele și care respectă cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/1616;

(d)  a modifica, după caz, definiția materialelor plastice de origine biologică prevăzută la articolul 3 punctul 49.

Articolul 9

Ambalaje compostabile

(1)  Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ambalajele introduse pe piață menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f) și etichetele adezive aplicate pe fructe și legume sunt compatibile cu standardul privind compostarea în condiții controlate industrial în instalațiile de tratare a biodeșeurilor și, atunci când statele membre solicită acest lucru, cu standardele privind compostarea la domiciliu menționate la alineatul (6).

(2)  Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), în cazul în care statele membre permit colectarea deșeurilor cu proprietăți similare de biodegradabilitate și compostabilitate împreună cu biodeșeurile în temeiul articolului 22 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE și sunt disponibile sisteme adecvate de colectare a deșeurilor și infrastructuri de tratare a deșeurilor pentru a se asigura că ambalajele compostabile intră în fluxul de gestionare a deșeurilor organice, statele membre pot impune ca următoarele ambalaje să fie puse la dispoziție pe piața lor pentru prima dată numai dacă sunt compostabile:

(a)  ambalajele menționate la articolul 3 punctul 1 litera (g) compuse din alte materiale decât metalul, pungile de transport din plastic foarte subțire și pungile de transport din plastic subțire;

(b)  ambalaje, altele decât cele menționate la litera (a), pentru care statul membru a solicitat deja ca acestea să fie compostabile înainte de data aplicării prezentului regulament.

(3)  Până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ambalajele, altele decât cele menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv ambalajele fabricate din polimeri de plastic biodegradabil și alte materiale biodegradabile, permit reciclarea materialelor în conformitate cu articolul 6 și fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri.

(4)  Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3) se demonstrează în informațiile tehnice privind ambalajul, menționate în anexa VII.

(5)  Comisia poate analiza dacă alte ambalaje ar trebui incluse la articolul 9 alineatul (1) sau la articolul 9 alineatul (2) litera (a) dacă acest lucru este justificat și adecvat ca urmare a evoluțiilor tehnologice și în materie de reglementare care afectează eliminarea ambalajelor compostabile și în condițiile stabilite în anexa III și, după caz, poate prezenta o propunere legislativă.

(6)   În termen de ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia solicită organizațiilor europene de standardizare să pregătească sau să actualizeze standarde armonizate care să stabilească specificațiile tehnice detaliate ale cerințelor privind ambalajele compostabile. În acest sens, Comisia solicită să se țină seama, în conformitate cu cele mai recente evoluții științifice și tehnologice, de parametri precum timpii de retenție, temperaturile și amestecarea, care reflectă condițiile reale din composturile de la domiciliu și din instalațiile de tratare a biodeșeurilor, inclusiv procesele de digestie anaerobă. Comisia solicită ca respectivele standarde să includă verificarea faptului că ambalajele compostabile supuse descompunerii biologice sub rezerva parametrilor specificați au ca rezultat, în cele din urmă, transformarea în dioxid de carbon sau, în absența oxigenului, în metan, săruri minerale, biomasă și apă.

În termen de ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia solicită, de asemenea, organizațiilor europene de standardizare să pregătească standarde armonizate care să stabilească specificațiile tehnice detaliate ale cerințelor privind compostabilitatea la domiciliu a ambalajelor menționate la articolul 9 alineatul (1).

Articolul 10

Reducerea la minimum a ambalajelor

(1)  Până la 1 ianuarie 2030, fabricantul sau importatorul se asigură că ambalajele introduse pe piață sunt proiectate astfel încât greutatea și volumul lor să fie reduse la minimul necesar pentru a le asigura funcționalitatea, ținând seama de forma ambalajului și de materialul din care este fabricat.

(2)  Fabricantul sau importatorul se asigură că ambalajele care nu respectă criteriile de performanță prevăzute în anexa IV și ambalajele cu caracteristici care vizează numai creșterea volumului perceput al produsului, inclusiv pereții dubli, fundurile false și straturile inutile, nu sunt introduse pe piață, cu excepția cazului în care conceptul ambalajului este protejat de un desen sau model industrial comunitar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului(69), de drepturi asupra desenelor sau modelelor industriale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului(70), inclusiv de acorduri internaționale care produc efecte în unul dintre statele membre, sau a cazului în care forma sa este o marcă ce intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului(71) sau al Directivei (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului(72), inclusiv mărcile înregistrate în temeiul unor acorduri internaționale care produc efecte în unul dintre statele membre, sau a cazului în care produsele sau băuturile ambalate aparțin indicațiilor geografice protejate în temeiul actelor legislative ale Uniunii, inclusiv al Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 pentru vin și al Regulamentului (UE) 2019/787 pentru băuturi spirtoase sau care fac obiectul unor sisteme din domeniul calității, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Derogarea menționată la paragraful anterior se aplică numai drepturilor asupra mărcilor și asupra desenelor sau modelelor industriale protejate înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament] și numai în cazul în care aplicarea cerințelor prevăzute la prezentul articol afectează (i) conceptul ambalajului, într-un mod care îi modifică caracterul nou sau individual ori (ii) marca, într-un mod în care aceasta nu mai poate să diferențieze produsul marcat de produsele altor întreprinderi.

(3)   Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia solicită organizațiilor europene de standardizare, după caz, să pregătească sau să actualizeze standarde armonizate care să stabilească metodologia pentru calcularea și măsurarea conformității cu cerințele de reducere la minimum a ambalajelor în temeiul prezentului regulament. Pentru cele mai comune tipuri și formate de ambalaje, standardele respective specifică limite pentru greutatea maximă adecvată și volumul maxim adecvat și, dacă este cazul, grosimea peretelui și spațiul gol maxim.

▌

(4)  Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) se demonstrează în documentația tehnică menționată în anexa VII, care conține următoarele elemente:

(a)  o explicație a specificațiilor tehnice, a standardelor și a condițiilor utilizate pentru evaluarea ambalajului în raport cu criteriile de performanță și cu metodologia prevăzute în anexa IV;

(b)  identificarea cerințelor de proiectare care împiedică reducerea suplimentară a greutății sau a volumului ambalajului, pentru fiecare dintre aceste criterii de performanță;

(c)  rezultate ale testelor, studii sau alte surse relevante, precum modelizare și simulări, utilizate pentru a evalua volumul sau greutatea minime necesare ale ambalajului.

În cazul ambalajelor reutilizabile, evaluarea conformității cu cerințele prevăzute la alineatul (1) ține seama de funcția ambalajelor reutilizabile, astfel cum se menționează la articolul 11, și în primul rând de cerințele prevăzute la articolul respectiv.

Articolul 11

Ambalaje reutilizabile

(1)  Ambalajele introduse pe piață începând cu ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament] sunt considerate reutilizabile dacă îndeplinesc următoarele condiții:

(a)  au fost concepute, proiectate și introduse pe piață cu scopul de a fi reutilizate de mai multe ori;

(b)  au fost concepute și proiectate pentru a efectua cât mai multe ▌ rotații cu putință în condiții de utilizare previzibile în mod normal;

(c)   îndeplinesc cerințele privind sănătatea, siguranța și igiena consumatorilor;

(d)  pot fi golite sau descărcate fără ca acest lucru să provoace o deteriorare a ambalajului care să împiedice funcționarea în continuare și reutilizarea acestuia;

(e)  pot fi golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate, asigurând în același timp respectarea cerințelor de siguranță și igienă aplicabile, inclusiv a celor privind siguranța alimentară;

(f)  pot fi recondiționate în conformitate cu anexa VI partea B, menținându-și în același timp capacitatea de a-și îndeplini funcția prevăzută;

(g)  pot fi golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate, menținând în același timp calitatea și siguranța produsului ambalat și permițând aplicarea etichetei, precum și furnizarea de informații privind proprietățile produsului respectiv și ale ambalajului în sine, inclusiv toate instrucțiunile și informațiile relevante pentru asigurarea siguranței, a utilizării adecvate, a trasabilității și a termenului de valabilitate al produsului;

(h)  pot fi golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate fără riscuri pentru sănătatea și siguranța persoanelor responsabile cu acest lucru; și

(i)  îndeplinesc cerințele specifice ambalajelor reciclabile ▌prevăzute la articolul 6 atunci când devin deșeuri.

(2)   Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă un act delegat de stabilire a unui număr minim al rotațiilor menționate la alineatul (1) litera (b) pentru ambalajele reutilizabile în formatele care sunt cel mai frecvent destinate reutilizării, ținând seama de igienă și de alte cerințe, cum ar fi logistica.

(3)  Conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatul (1) se demonstrează în informațiile tehnice privind ambalajul menționate în anexa VII.

Capitolul III

Cerințe de etichetare, de marcare și de informare

Articolul 12

Etichetarea ambalajelor

(1)  Începând cu ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau 24 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatele (6) și (7), luându-se în considerare data care survine mai târziu, ambalajele introduse pe piață sunt marcate cu o etichetă care conține informații privind materialele componente ale acestora, pentru a facilita sortarea de către consumatori. Eticheta se bazează pe pictograme și este ușor de înțeles, inclusiv de persoanele cu handicap. Pentru ambalajele menționate la articolul 9 alineatul (1) și, după caz, alineatul (2), eticheta indică faptul că materialul este compostabil, nu este adecvat pentru compostare la domiciliu, iar ambalajul compostabil nu se aruncă în natură. Cu excepția ambalajelor pentru comerț electronic, această obligație nu se aplică ambalajelor pentru transport sau ambalajelor care fac parte dintr-un sistem de garanție-returnare.

În plus față de eticheta armonizată menționată la prezentul alineat, operatorii economici pot introduce pe ambalaj un cod QR sau un alt tip de suport de date digital care conține informații privind destinația fiecărei componente separate a ambalajului, pentru a facilita sortarea de către consumatori.

Ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare menționate la articolul 50 alineatul (1) sunt marcate cu o etichetă clară și lipsită de ambiguitate. Pe lângă eticheta națională, ambalajul poate fi marcat cu o etichetă armonizată cu coduri de culoare stabilită în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul alineatului (6). Statele membre pot solicita ca ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare să fie marcate cu eticheta armonizată cu coduri de culoare, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la denaturări ale pieței interne sau la bariere comerciale pentru produsele din alte state membre.

(2)  Ambalajele reutilizabile introduse pe piață începând cu ... [48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau cu 30 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (6), luându-se în considerare data care survine mai târziu, sunt marcate cu o etichetă care informează utilizatorii că ambalajul este reutilizabil. Informații suplimentare privind reutilizabilitatea, inclusiv disponibilitatea unui sistem local, național sau la nivelul UE de reutilizare și informații privind punctele de colectare, se pun la dispoziție prin intermediul unui cod QR sau al unui alt tip de suport de date standardizat, deschis și digital, care facilitează urmărirea ambalajelor și calcularea ciclurilor și a rotațiilor sau, dacă respectiva calculare nu este fezabilă, o estimare medie. În plus, ambalajele de vânzare reutilizabile sunt clar identificate și se disting de ambalajele de unică folosință în punctul de vânzare.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), cerința de a purta o etichetă și un cod QR sau un alt tip de suport de date standardizat, deschis și digital nu se aplică sistemelor în buclă deschisă care nu au un operator de sistem în conformitate cu anexa VI.

(4)  În cazul în care sunt introduse pe piață ▌ambalaje care fac obiectul articolului 7 începând cu ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau 24 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (6), luându-se în considerare data care survine mai târziu și acestea sunt marcate cu o etichetă care conține informații privind ponderea conținutului reciclat, eticheta respectivă și, după caz, codul QR sau alt tip de suport de date digital respectă specificațiile prevăzute în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (6) și se bazează pe metodologia prevăzută la articolul 7 alineatul (8). În cazul în care ▌ambalajul este marcat cu o etichetă care conține informații privind conținutul de materiale plastice de origine biologică, eticheta respectivă respectă specificațiile prevăzute în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (6).

(5)  Etichetele menționate la alineatele (1)-(4) și codul QR sau alt tip de suport de date digital menționat la alineatul (2) se aplică, se imprimă sau se gravează în mod vizibil, lizibil și solid pe ambalaj, în așa fel încât să nu poată fi șterse ușor. Informațiile se pun, de asemenea, la dispoziția utilizatorilor finali înainte de achiziționarea online a produsului. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu este recomandabil, dată fiind natura și dimensiunea ambalajului, acestea se aplică pe ambalajul grupat. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu se justifică din cauza naturii și a dimensiunii ambalajului sau în cazul în care este important să se asigure accesul nediscriminatoriu la informații pentru grupurile vulnerabile, îndeosebi persoanele cu deficiențe de vedere, etichetele menționate la alineatele (1)-(4) se pun la dispoziție printr-un cod unic care poate fi citit electronic sau pe un alt tip de suport de date.

Informațiile conținute în etichetele menționate la alineatele (1)-(4) și în codul QR sau în alt tip de suport de date digital sunt puse la dispoziție în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către utilizatorii finali, astfel cum este stabilit de statul membru în care ambalajul urmează să fie pus la dispoziție pe piață.

În cazul în care informațiile sunt furnizate prin mijloace electronice în conformitate cu alineatele (2)-(4), se aplică următoarele cerințe:

(a)  datele cu caracter personal adecvate și relevante se colectează numai în scopul limitat de a oferi utilizatorului acces la informațiile relevante privind conformitatea menționate la alineatele (2)-(4) din prezentul articol în ceea ce privește articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(73);

(b)  informațiile nu se afișează împreună cu alte informații destinate unor scopuri comerciale sau de marketing.

În cazul în care un act legislativ al Uniunii impune ca informațiile privind produsul ambalat să fie furnizate prin intermediul unui suport de date, se utilizează un singur suport de date pentru furnizarea informațiilor necesare atât pentru ▌produsul ambalat, cât și pentru ambalaj, cele două categorii de informații putând fi delimitate cu ușurință.

(6)  Până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili o etichetă și specificații armonizate pentru cerințele și formatele de etichetare, inclusiv în cazul în care acestea sunt furnizate prin mijloace digitale, în ceea ce privește ambalajele menționate la alineatele (1)-(4). La elaborarea actului de punere în aplicare, Comisia ține seama de particularitățile ambalajelor compozite. La elaborarea etichetei armonizate pentru ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare menționate la articolul 50 alineatul (2), Comisia ia în considerare orice modificare care există la nivelul garanției percepute de statele membre. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

(7)  Până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili metodologia de identificare a materialelor componente ale ambalajelor menționate la alineatul (1) prin intermediul tehnologiilor de marcare digitală, standardizate și deschise, inclusiv pentru ambalajele compozite și pentru componentele integrate sau separate ale ambalajelor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

Până la 1 ianuarie 2030, se include, de asemenea, identificarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare prin intermediul tehnologiilor digitale standardizate și deschise, aceasta incluzând cel puțin denumirea și concentrația substanței care prezintă motive de îngrijorare prezente în fiecare material într-o unitate de ambalaj. Ambalajele introduse pe piață care conțin substanțe care prezintă motive de îngrijorare sunt marcate utilizând tehnologiile menționate la primul paragraf.

(8)  Fără a aduce atingere cerințelor privind alte etichete UE armonizate, operatorii economici nu oferă și nu afișează etichete, mărci, simboluri sau inscripții care sunt susceptibile să inducă în eroare consumatorii sau alți utilizatori finali sau să creeze confuzie pentru aceștia în ceea ce privește cerințele de sustenabilitate pentru ambalaje, alte caracteristici ale ambalajelor sau opțiuni de gestionare a deșeurilor de ambalaje, pentru care prezentul regulament a prevăzut etichetarea armonizată. Comisia adoptă, după caz, orientări pentru a clarifica aspectele care sunt susceptibile a induce în eroare sau a crea confuzie în rândul consumatorilor sau al altor utilizatori finali.

(9)  Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ambalajele incluse într-o schemă de răspundere extinsă a producătorilor sunt identificate pe întreg teritoriul statelor membre în care se aplică schema sau sistemul respectiv numai prin intermediul unui simbol corespunzător în interiorul unui cod QR sau al unei alte tehnologii standardizate de marcare digitală, pentru a indica faptul că producătorul își îndeplinește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Simbolul respectiv este clar și lipsit de ambiguitate și nu induce în eroare consumatorii sau utilizatorii cu privire la reciclabilitatea sau reutilizabilitatea ambalajului.

(10)   Ambalajele care fac obiectul unui sistem de garanție-returnare, altul decât cel menționat la articolul 50 alineatul (1), pot fi, în temeiul dreptului intern, identificate prin intermediul unui simbol corespunzător pe întreg teritoriul pe care se aplică schema sau sistemul respectiv. Simbolul respectiv este clar și lipsit de ambiguitate și nu induce în eroare consumatorii sau utilizatorii cu privire la reciclabilitatea sau reutilizabilitatea ambalajului în statele membre în care se returnează. Statele membre nu interzic aplicarea etichetelor legate de un sistem de garanție-returnare instituit în alt stat membru.

(11)   Prezentul articol nu se aplică ambalajelor directe/imediate/primare și ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite în Regulamentele (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, (UE) 2019/6 și în Directiva 2001/83/CE, dacă nu există spațiu pe ambalaj din cauza altor cerințe de etichetare, astfel cum sunt definite în actele legislative menționate mai sus, sau în cazul în care etichetarea ambalajului ar putea pune în pericol utilizarea în condiții de siguranță a medicamentelor de uz uman și a produselor medicinale veterinare.

(12)   Ambalajele menționate la alineatele (1), (2) și (4) care sunt fabricate sau importate înainte de termenele menționate la alineatele respective pot fi comercializate timp de 36 de luni de la data intrării în vigoare a cerințelor de etichetare prevăzute la alineatele (1), (2) și (4).

Articolul 13

Etichetarea recipientelor pentru deșeuri în vederea colectării deșeurilor de ambalaje

(1)  Până la ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau după 30 de luni de la adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (2), luându-se în considerare data care survine mai târziu, statele membre se asigură că etichetele armonizate care permit colectarea separată a fiecărei fracțiuni specifice de material a deșeurilor de ambalaje care urmează să fie eliminate în recipiente separate sunt aplicate, imprimate sau gravate în mod vizibil, lizibil și indelebil pe toate recipientele pentru colectarea deșeurilor de ambalaje. Un recipient pentru deșeurile de ambalaje poate purta mai multe etichete. Această obligație nu se aplică recipientelor care fac obiectul unui sistem de garanție-returnare.

(2)   Până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili etichete și specificații armonizate pentru cerințele de etichetare și formatele pentru etichetarea recipientelor menționate la alineatul (1). La elaborarea actului de punere în aplicare, Comisia ține seama de particularitățile sistemelor de colectare existente în statele membre, precum și de particularitățile ambalajelor compozite. Etichetarea recipientelor corespunde etichetării pentru ambalaje, astfel cum este menționată la articolul 12 alineatul (6), cu excepția etichetării pentru ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

Articolul 14

Afirmații legate de mediu

În legătură cu ambalajele introduse pe piață pot fi făcute afirmații legate de mediu, astfel cum sunt acestea definite la articolul 2 litera (o) din Directiva 2005/29/CE, vizând proprietățile ambalajelor pentru care sunt stabilite cerințe legale în prezentul regulament, dacă îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)  afirmațiile sunt făcute numai în legătură cu proprietățile ambalajelor care depășesc cerințele minime aplicabile stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu criteriile, metodologiile și normele de calcul prevăzute în acesta și

(b)  afirmațiile specifică dacă se referă la unitatea de ambalaj, la o parte a unității de ambalaj sau la toate ambalajele introduse pe piață de producător.

Conformitatea cu cerințele stabilite la prezentul alineat se demonstrează în documentația tehnică referitoare la ambalaj, astfel cum se prevede în anexa VII.

Capitolul IV

Obligațiile operatorilor economici, altele decât obligațiile de la capitolele VI și VIII

Articolul 15

Obligațiile fabricanților

(1)  Fabricanții introduc pe piață numai ambalaje conforme cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.

▌

(2)  Înainte de a introduce ambalaje pe piață, fabricanții efectuează procedura relevantă de evaluare a conformității menționată la articolul 38 sau dispun efectuarea acesteia în numele lor și întocmesc documentația tehnică menționată în anexa VII.

În cazul în care conformitatea ambalajelor cu cerințele aplicabile a fost demonstrată prin procedura relevantă de evaluare a conformității menționată la articolul 38, fabricanții întocmesc o declarație de conformitate UE în conformitate cu articolul 39.

(3)  Fabricanții păstrează documentația tehnică menționată în anexa VII și declarația UE de conformitate timp de cinci ani după introducerea pe piață a ambalajelor de unică folosință și timp de 10 ani după introducerea pe piață a ambalajelor reutilizabile.

(4)  Fabricanții se asigură că dispun de proceduri astfel încât producția de ambalaje de serie să rămână conformă cu prezentul regulament. Fabricanții iau în considerare în mod corespunzător modificările în proiectarea sau caracteristicile ambalajului, precum și modificările standardelor armonizate, ale specificațiilor tehnice comune sau ale altor specificații tehnice în raport cu care se declară conformitatea sau prin aplicarea cărora se verifică conformitatea▌. În cazul în care fabricanții constată că ar putea fi afectată conformitatea ambalajului, aceștia efectuează o reevaluare în conformitate cu procedura de evaluare a conformității specificată la articolul 38 și în anexa VII sau dispun efectuarea acesteia în numele lor.

(5)  Fabricanții se asigură de faptul că ambalajele poartă un număr de tip, de lot sau de serie sau un alt element de identificare. Dacă mărimea sau natura ambalajelor nu permite acest lucru, fabricanții se asigură că informațiile necesare sunt prevăzute într-un document care însoțește produsul ambalat.

(6)  Fabricanții indică pe ambalaj sau pe un cod QR sau pe un alt suport de date numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, precum și adresa poștală la care pot fi contactați și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin intermediul cărora pot fi contactați. În cazul în care acest lucru nu este posibil, informațiile solicitate sunt furnizate în cadrul informațiilor furnizate prin intermediul codului QR sau al unui alt tip de suport de date digital menționat la articolul 12 alineatul (2) sau al suportului de date menționat la articolul 12 alineatul (5) sau într-un document care însoțește produsul ambalat. Adresa poștală indică un singur punct de contact pentru fabricant. Informațiile respective sunt clare, ușor de înțeles și lizibile.

(7)  Fabricanții se asigură că informațiile furnizate în conformitate cu alineatele (5) și (6) sunt clare, ușor de înțeles și lizibile și că acestea nu înlocuiesc, nu ascund și nu pot fi confundate cu informațiile prevăzute de alte acte din dreptul Uniunii privind etichetarea produsului ambalat.

(8)  Fabricanții care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au introdus pe piață de la data intrării în vigoare a prezentului regulament nu sunt conforme cu una sau mai multe dintre cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 iau de îndată măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea ambalajelor respective, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz. Fabricanții informează imediat autoritatea de supraveghere a pieței din statul membru în care au pus la dispoziție ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.

(9)   Prin derogare de la alineatul (8), obligația de a asigura conformitatea, de a retrage sau de a rechema ambalajele despre care se consideră că nu sunt în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 nu se aplică ambalajelor reutilizabile introduse pe piață înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(10)  În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, fabricanții furnizează toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea ambalajelor, inclusiv documentația tehnică, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective sunt furnizate în format electronic și, la cerere, pe suport de hârtie. Documentele relevante sunt puse la dispoziție în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității naționale. Fabricanții cooperează cu autoritatea națională cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-11.

(11)   Alineatele (2) și (3) nu se aplică ambalajelor pentru transport personalizate pentru dispozitive medicale și sisteme medicale configurabile care urmează să fie utilizate în medii industriale și medicale.

(12)   În cazul ambalajelor pentru transport, al ambalajelor reutilizabile, al ambalajelor pentru producția primară, al ambalajelor grupate, al ambalajelor de vânzare sau al ambalajelor de servire, dacă persoana fizică sau juridică ce dispune proiectarea sau fabricarea ambalajelor sub numele sau marca proprie intră sub incidența definiției de microîntreprindere în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar furnizorul ambalajului se află în Uniunea Europeană, atunci furnizorul ambalajului este considerat fabricant în sensul prezentului articol.

Articolul 16

Obligațiile de informare ale furnizorilor de ambalaje sau de materiale de ambalaj

(1)  Orice furnizor de ambalaje sau de materiale de ambalaj furnizează fabricantului toate informațiile și documentația necesare pentru ca fabricantul să demonstreze conformitatea ambalajului și a materialelor de ambalaj cu prezentul regulament, inclusiv documentația tehnică menționată în anexa VII și impusă în temeiul articolelor 5-11, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către fabricant. Informațiile și documentația sunt furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic.

(2)  După caz, documentația și informațiile prevăzute în actele legislative ale Uniunii aplicabile ambalajelor pentru produse sensibile la contact fac parte din informațiile și documentația care trebuie furnizate fabricantului în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 17

Obligațiile reprezentanților autorizați

(1)  Un fabricant poate numi, prin mandat scris, un reprezentant autorizat.

Obligațiile stabilite la articolul 15 alineatul (1) și obligația de a întocmi documentația tehnică astfel cum este menționată în anexa VII și astfel cum este impusă în temeiul articolelor 5-11 nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.

(2)  Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul primit de la fabricant. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele:

(a)  să mențină declarația de conformitate UE și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere a pieței timp de cinci ani de la introducerea pe piață a ambalajelor de unică folosință și timp de 10 ani de la introducerea pe piață a ambalajelor reutilizabile;

(b)  să coopereze cu autoritățile naționale, la cererea acestora, cu privire la orice măsură luată referitoare la neconformitatea ambalajelor care fac obiectul mandatului reprezentantului autorizat;

(c)  în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, să furnizeze autorității respective toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea ambalajelor, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă;

(d)  în urma unei cereri din partea unei autorități naționale competente, să pună la dispoziție documentele relevante în termen de 10 zile de la primirea unei astfel de cereri;

(e)  să denunțe mandatul în cazul în care fabricantul acționează contrar obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 18

Obligațiile importatorilor

(1)  Importatorii introduc pe piață numai ambalaje conforme cu cerințele de la articolele 5-12.

(2)  Înainte de a introduce ambalajele pe piață, importatorii se asigură că:

(a)  procedura corespunzătoare de evaluare a conformității menționată la articolul 38 fost efectuată, iar documentația tehnică, menționată în anexa VII și impusă în temeiul articolelor 5-11, a fost întocmită de către fabricant;

(b)  ambalajele sunt etichetate în conformitate cu articolul 12;

(c)  ambalajele sunt însoțite de documentele necesare;

(d)  fabricantul a respectat cerințele prevăzute la articolul 15 alineatele (5) și (6).

În cazul în care un importator consideră sau are motive să creadă că ambalajele nu sunt în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12, importatorul nu introduce ambalajele pe piață înainte ca acestea să devină conforme.

(3)  Importatorii indică pe ambalaj numele lor și denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, precum și adresa poștală unde pot fi contactați și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare. În cazul în care acest lucru nu este posibil, informațiile solicitate sunt furnizate prin intermediul suportului de date sau într-un document care însoțește produsul ambalat. Datele de contact sunt clare, inteligibile și lizibile.

(4)  Importatorii se asigură că informațiile furnizate în conformitate cu alineatul (3) sunt clare, ușor de înțeles și lizibile și nu înlocuiesc, nu ascund și nu pot fi confundate cu informațiile prevăzute de alte acte legislative ale Uniunii privind etichetarea produsului ambalat.

(5)  Importatorii se asigură că, atât timp cât ambalajele constituie responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea cu cerințele aplicabile stabilite la articolele 5-12.

(6)  Importatorii care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au introdus pe piață nu sunt conforme cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 iau de îndată măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea ambalajelor respective, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz.

(7)  Importatorii informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.

(8)  Importatorii păstrează, timp de cinci ani de la introducerea pe piață a ambalajelor de unică folosință și timp de 10 ani de la introducerea pe piață a ambalajelor reutilizabile, o copie a declarației UE de conformitate la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței și se asigură că documentația tehnică menționată în anexa VII și impusă în temeiul articolelor 5-11 poate fi pusă la dispoziția acestor autorități, la cerere.

(9)  În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, importatorii furnizează autorității respective toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea ambalajelor, inclusiv a documentației tehnice, cu cerințele aplicabile stabilite la articolele 5-12, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective sunt furnizate în format electronic și, la cerere, pe suport de hârtie. Documentele relevante sunt puse la dispoziție în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității naționale.

(10)  Importatorii cooperează cu autoritatea națională competentă cu privire la orice măsură întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.

Articolul 19

Obligațiile distribuitorilor

(1)  Atunci când pun ambalaje la dispoziție pe piață, distribuitorii acționează cu diligența necesară în ceea ce privește cerințele prezentului regulament.

(2)  Înainte de punerea unor ambalaje la dispoziție pe piață, distribuitorii verifică dacă:

(a)  producătorul care face obiectul obligațiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor pentru ambalaje este înregistrat în registrul producătorilor menționat la articolul 44;

(b)  ambalajele sunt etichetate în conformitate cu articolul 12;

(c)  fabricantul și importatorul au respectat cerințele prevăzute la articolul 15 alineatele (5) și (6) și, respectiv, la articolul 18 alineatul (3).

(3)  În cazul în care, înainte de a pune la dispoziție ambalajele pe piață, un distribuitor consideră sau are motive să creadă că ambalajele nu sunt în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12 sau că fabricantul ori importatorul nu respectă cerințele aplicabile respective, distribuitorul nu pune la dispoziție ambalajele pe piață înainte ca acestea să devină conforme sau înainte ca fabricantul să se conformeze cerințelor respective.

Distribuitorii se asigură că, atât timp cât ambalajele constituie responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea cu cerințele stabilite la articolele 5-12.

(4)   Informațiile comunicate de producător nu pot fi utilizate de către distribuitor în alte scopuri decât pentru a verifica conformitatea cu cerințele aplicabile. Utilizarea abuzivă a acestor informații de către distribuitori în scopuri comerciale este interzisă.

(5)  Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au pus la dispoziție pe piață cu produsele ambalate nu sunt conforme cu cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 se asigură că sunt luate măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea ambalajelor respective, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz.

Distribuitorii informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.

(6)  În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, distribuitorii furnizează autorității respective toate informațiile și documentația la care au acces și care sunt relevante pentru a demonstra conformitatea unui ambalaj cu cerințele aplicabile stabilite la articolele 5-12, în una sau mai multe limbi care să fie ușor de înțeles de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective sunt furnizate în format electronic și, la cerere, pe suport de hârtie.

Distribuitorii cooperează cu autoritatea națională cu privire la orice măsură întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.

Articolul 20

Obligațiile furnizorilor de servicii de logistică

(1)   Producătorii care oferă ambalaje consumatorilor situați în Uniune pun la dispoziția furnizorilor de servicii de logistică informațiile menționate la articolul 45 alineatul (5) literele (a) și (b) în momentul încheierii contractului dintre furnizor și producător pentru oricare dintre serviciile menționate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(2)   La primirea informațiilor menționate la alineatul (1) și la momentul încheierii contractului dintre furnizor și producător pentru oricare dintre serviciile menționate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020, furnizorul de servicii de logistică depune toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile menționate la alineatul (1) sunt fiabile și complete, prin utilizarea oricărei baze de date sau interfețe online oficiale accesibile în mod liber puse la dispoziție de un stat membru sau de Uniune sau a listei de înregistrare accesibile publicului în temeiul articolului 44 alineatul (13) sau prin solicitarea adresată producătorului de a furniza documente justificative din surse fiabile. În sensul prezentului regulament, producătorii sunt răspunzători pentru exactitatea informațiilor furnizate.

În cazul în care furnizorul de servicii de logistică are motive să creadă despre orice informație menționată la alineatul (1) obținută de la producătorul în cauză că este inexactă, incompletă sau neactualizată, sau obține suficiente indicații în acest sens, furnizorul respectiv solicită producătorului să remedieze situația fără întârziere sau în termenul stabilit de dreptul Uniunii și de dreptul intern.

În cazul în care producătorul nu corectează sau nu completează informațiile respective, furnizorul de servicii de logistică suspendă rapid furnizarea serviciilor sale către producătorul respectiv în legătură cu oferta de ambalaje sau de produse ambalate către consumatorii situați în Uniune până când solicitarea este în întregime îndeplinită. Furnizorul de servicii de logistică informează producătorul cu privire la motivele suspendării.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului(74), în cazul în care un furnizor de servicii de logistică suspendă prestarea serviciului său în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, producătorul în cauză are dreptul de a contesta decizia furnizorului de servicii de logistică în fața unei instanțe din statele membre în care este stabilit furnizorul de servicii de logistică.

(4)   Furnizorii de servicii de logistică se asigură că, pentru ambalajele pe care le manipulează, condițiile de antrepozitare, de manipulare și de ambalare, de adresare sau de expediere nu periclitează conformitatea ambalajelor cu cerințele prevăzute la articolele 5-12.

Articolul 21

Cazuri în care obligațiile fabricanților se aplică importatorilor și distribuitorilor

Un importator sau un distribuitor este considerat fabricant în sensul prezentului regulament și este supus obligațiilor ce revin fabricantului în temeiul articolului 15 atunci când introduce pe piață ambalaje sub numele sau marca proprie sau modifică ambalajele deja introduse pe piață într-un mod care ar putea afecta conformitatea cu cerințele relevante ale prezentului regulament. În cazul ambalajelor pentru transport, al ambalajelor reutilizabile, al ambalajelor pentru producția primară, al ambalajelor grupate, al ambalajelor de vânzare sau al ambalajelor de servire, dacă persoana fizică sau juridică ce dispune proiectarea sau fabricarea ambalajelor sub numele sau marca proprie intră sub incidența definiției de microîntreprindere în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar furnizorul ambalajului se află în Uniunea Europeană, atunci furnizorul ambalajului este considerat fabricant în sensul prezentului articol.

Articolul 22

Identificarea operatorilor economici

(1)  La cerere, operatorii economici furnizează informații autorităților de supraveghere a pieței cu privire la următoarele:

(a)  identitatea oricărui operator economic care le-a furnizat ambalaje;

(b)  identitatea oricărui operator economic căruia i-au furnizat ambalaje.

(2)  Operatorii economici sunt în măsură să furnizeze informațiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) timp de cinci ani după ce le-au fost furnizate ambalajele de unică folosință și timp de 10 ani după ce le-au fost furnizate ambalajele reutilizabile.

Operatorii economici sunt în măsură să furnizeze informațiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) timp de cinci ani după ce le-au fost furnizate ambalajele de unică folosință și timp de 10 ani după ce le-au fost furnizate ambalajele reutilizabile.

Articolul 23

Obligațiile de informare ale operatorilor de gestionare a deșeurilor de ambalaje

Operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje furnizează anual autorităților competente informațiile privind deșeurile de ambalaje enumerate în tabelul 3 din anexa XII prin intermediul registrului sau al registrelor electronice, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE.

Operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje furnizează anual producătorilor, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și căreia i se încredințează obligații, în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, toate informațiile necesare pentru respectarea obligațiilor de informare menționate la articolul 44 alineatul (10).

În temeiul dreptului intern, statele membre pot prevedea că, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje furnizează anual autorităților publice respective toate informațiile necesare pentru respectarea obligațiilor de informare menționate la articolul 44 alineatul (10), sau completează prin alte mijloace registrul sau registrele electronice, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE.

Capitolul V

Obligațiile operatorilor economici, altele decât obligațiile de la capitolul VIII

Articolul 24

Obligația legată de ambalajele excesive

(1)  Până la 1 ianuarie 2030 sau după 36 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate în temeiul celui de al doilea paragraf, luându-se în considerare data care survine mai târziu, operatorii economici care umplu ambalajele în ambalaje grupate, ambalaje pentru transport sau ambalaje pentru comerț electronic se asigură că proporția spațiului gol este de maximum 50 %.

În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili metodologia de calculare a proporției de spațiu gol prevăzute la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3). Metodologia respectivă ține cont de caracteristicile speciale ale ambalajelor care trebuie plasate într-un spațiu gol suficient de mare pentru a respecta cerințele legale aplicabile sau pentru a proteja produsul, în special în ceea ce privește produsele ambalate cu forme neregulate, ambalajele care conțin mai multe produse sau mai multe ambalaje de vânzare, ambalajele care conțin produse lichide, produsele ambalate al căror conținut poate fi ușor deteriorat, produsele ambalate care pot fi deteriorate de produse mai mari din cauza dimensiunilor lor mici, precum și spațiul minim de pe ambalajele pentru transport necesar pentru aplicarea etichetelor de expediere.

(2)  În sensul acestui calcul:

(a)  spațiu gol înseamnă diferența dintre volumul total al ambalajelor grupate, al ambalajelor pentru transport sau al ambalajelor pentru comerț electronic și volumul ambalajelor de vânzare conținute în acestea;

(b)  proporția spațiului gol înseamnă raportul dintre spațiul gol, astfel cum este definit la litera (a) de la prezentul alineat, și volumul total al ambalajelor grupate, al ambalajelor pentru transport sau al ambalajelor pentru comerț electronic.

Spațiul umplut cu materiale de umplutură precum hârtie tăiată, perne de aer, folii cu bule, umplutură din burete, umplutură de spumă, lână de lemn, polistiren sau fulgi de polistiren expandat se consideră spațiu gol.

(3)   Cel târziu la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], operatorul economic care umple ambalajul de vânzare se asigură că spațiul gol este redus la minimul necesar pentru a asigura funcționalitatea ambalajului, inclusiv protecția produsului. Proporția spațiului gol pentru ambalajele de vânzare înseamnă diferența dintre volumul intern total al ambalajului și volumul produsului ambalat.

În scopul evaluării conformității cu prezentul punct, spațiul umplut cu hârtie tăiată, perne de aer, folii cu bule, umplutură din burete, umplutură de spumă, lână de lemn, polistiren, fulgi de polistiren expandat sau alte materiale de umplere se consideră spațiu gol.

În cazul ambalajelor de vânzare pentru produse care sunt supuse tasării în timpul transportului sau în cazul cărora este nevoie de spațiu liber deasupra pentru a proteja produsul alimentar, sau pentru altele care prezintă aceste caracteristici, conformitatea cu prezentul alineat se evaluează ca nivel de umplere a ambalajului la punctul de umplere. Aerul dintre sau din interiorul produselor alimentare ambalate sau gazele protectoare nu sunt considerate spațiu gol.

(4)  Operatorii economici care utilizează ambalajele de vânzare ca ambalaje pentru comerțul electronic sau care utilizează ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sunt scutiți de obligația prevăzută la alineatul (1). Ei se asigură totuși că aceste ambalaje de vânzare respectă cerințele stabilite la articolul 10.

(5)   Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește proporția spațiului gol de la alineatul (1), precum și scutirile de la alineatul (4) și evaluează posibilitatea de a stabili proporții ale spațiului gol pentru ambalajele de vânzare, în special pentru jucării, produse cosmetice, truse de bricolaj și produse electronice.

Articolul 25

Restricții privind utilizarea anumitor formate de ambalaje

(1)  Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici nu introduc pe piață ambalaje în formatele și în scopurile enumerate în anexa V.

(2)   Statele membre pot menține restricțiile adoptate înainte de 1 ianuarie 2025 privind introducerea pe piață a ambalajelor în formatele și în scopurile enumerate în anexa V dar fabricate din materiale care nu sunt enumerate în anexa V.

(3)   Dispoziția prevăzută la alineatul (1) nu aduce atingere articolului 9 alineatul (2) litera (b).

▌

(4)  Statele membre pot excepta microîntreprinderile, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, de la punctul 3 din anexa V, astfel cum este pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], ▌în cazul în care s-a demonstrat că nu este fezabil din punct de vedere tehnic să nu se utilizeze ambalaje sau să se obțină acces la infrastructura necesară pentru funcționarea unui sistem de reutilizare.

(5)  Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia evaluează impactul pozitiv asupra mediului al restricțiilor și al derogărilor de la acestea și ia în considerare disponibilitatea unor soluții alternative de ambalare care să îndeplinească cerințele de siguranță și igienă aplicabile ambalajelor pentru produse sensibile la contact. Pe baza acestei evaluări, Comisia revizuiește prezenta dispoziție și anexa V pentru a o adapta la progresele tehnice și științifice în vederea reducerii deșeurilor de ambalaje și, pe această bază, evaluează oportunitatea instituirii de noi restricții privind utilizarea unor formate specifice de ambalaje, relevanța menținerii scutirilor și derogărilor prevăzute la prezentul articol și, dacă este necesar, prezintă o propunere legislativă.

(6)   Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia publică orientări, în consultare cu statele membre și cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, explicând mai detaliat anexa V, inclusiv prin exemple de formate de ambalaje care intră în domeniul de aplicare, eventuale derogări de la restricții, precum și furnizând o listă ilustrativă a fructelor și legumelor excluse de la punctul 2 din anexa V.

Articolul 26

Obligații privind ambalajele reutilizabile

(1)  Operatorii economici care pun la dispoziție pe teritoriul unui stat membru pentru prima dată un ambalaj reutilizabil se asigură că există un sistem de reutilizare a acestor ambalaje, inclusiv un stimulent pentru a asigura colectarea, în statul membru respectiv, care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 27 și în anexa VI. Se consideră de sistemele de reutilizare existente care deja funcționează în statele membre îndeplinesc dispozițiile prezentului alineat.

(2)  Descrierea conformității sistemului cu cerințele respective se întocmește ca parte a documentației tehnice privind ambalajele reutilizabile care trebuie furnizată în temeiul articolului 11 alineatul (3). În acest scop, fabricantul solicită participanților la sistem să furnizeze confirmările scrise relevante prevăzute în anexa VI.

Articolul 27

Obligația privind sistemele de reutilizare

(1)  Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile participă la unul sau mai multe sisteme de reutilizare și se asigură că sistemele de reutilizare din care face parte ambalajul reutilizabil respectă cerințele prevăzute în anexa VI partea A.

(2)  Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile se asigură că ambalajele respective sunt recondiționate în conformitate cu anexa VI partea B înainte de a le oferi din nou utilizatorilor finali.

(3)   Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile pot desemna părți terțe responsabile de unul sau mai multe sisteme mutuale de reutilizare. Părțile terțe desemnate se asigură că sistemele de reutilizare din care fac parte ambalajele reutilizabile respectă cerințele prevăzute în anexa VI partea A.

În cazul în care operatorii economici au desemnat o parte terță, astfel cum se menționează la primul paragraf de la prezentul alineat, obligațiile prevăzute la prezentul articol sunt îndeplinite de terți în numele lor.

(4)   Operatorii economici care utilizează ambalaje reutilizabile în sisteme în buclă închisă, astfel cum sunt definite în anexa VI, au obligația de a returna ambalajul la punctul (punctele) de colectare identificat(e) de participanții la sistem și aprobat(e) de operatorul de sistem.

Articolul 28

Obligații privind reumplerea

(1)  În cazul în care operatorii economici oferă posibilitatea de a achiziționa produse prin reumplere, aceștia informează utilizatorii finali cu privire la următoarele:

(a)  tipurile de recipiente care pot fi utilizate pentru achiziționarea produselor oferite prin reumplere;

(b)  standardele de igienă pentru reumplere;

(c)  responsabilitatea utilizatorului final privind sănătatea și siguranța în ceea ce privește utilizarea recipientelor menționate la litera (a).

Aceste informații sunt actualizate periodic și fie sunt afișate în mod clar la fața locului, fie sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali în alt mod.

(2)  Operatorii economici care permit reumplerea se asigură că stațiile de reumplere respectă cerințele prevăzute în anexa VI partea C și orice cerință stabilită în alte acte legislative ale Uniunii pentru vânzarea de produse prin reumplere.

(3)  Operatorii economici care permit reumplerea se asigură că dacă utilizatorilor finali le sunt oferite ambalaje și recipiente la stațiile de reumplere, acestea nu sunt furnizate gratuit dacă ambalajele nu îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa VI, sau sunt furnizate ca parte a unui sistem de garanție-returnare.

(4)  Operatorii economici pot refuza să reumple un recipient pus la dispoziție de utilizatorul final, în cazul în care utilizatorul final nu respectă cerințele comunicate de operatorul economic în conformitate cu alineatul (1), în special dacă îl consideră neigienic sau nepotrivit pentru mâncarea sau băutura care este vândută. Operatorii economici sunt exonerați de răspundere pentru problemele de igienă sau siguranță alimentară care pot apărea ca urmare a utilizării recipientelor aduse de utilizatorii finali.

(5)   Începând cu 1 ianuarie 2030, distribuitorii finali cu o suprafață de vânzare mai mare de 400 m2 depun eforturi pentru a dedica 10 % din suprafața de vânzare respectivă stațiilor de reumplere atât pentru produsele alimentare, cât și pentru cele nealimentare.

Articolul 29

Obiective privind reutilizarea ▌

(1)  Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor pe teritoriul Uniunii, inclusiv prin intermediul comerțului electronic, sub formă de paleți, cutii din plastic pliabile, cutii, tăvițe, lăzi din plastic, recipiente intermediare pentru materiale în vrac, găleți, butoaie și canistre de toate dimensiunile și din toate materialele, inclusiv în formate flexibile sau învelitori ori curele pentru paleți pentru stabilizarea și protejarea produselor așezate pe paleți în timpul transportului, se asigură că cel puțin 40 % din ambalajele de acest tip utilizate sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru a utiliza cel puțin 70 % din ambalajele de acest tip într-un format reutilizabil în cadrul unui sistem de reutilizare.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor, astfel cum sunt enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol, pe teritoriul Uniunii între diferitele sedii în care operatorul își desfășoară activitatea sau între oricare dintre sediile în care operatorul își desfășoară activitatea și sediile oricărei alte întreprinderi afiliate sau întreprinderi partenere, astfel cum sunt definite la articolul 3 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, în versiunea pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], se asigură că ambalajele de acest tip sunt reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

▌

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare, astfel cum sunt enumerate la alineatul (1), utilizate pentru transport pentru a livra produse unui alt operator economic din același stat membru se asigură că ambalajele de acest tip sunt reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

▌

(4)  Obligațiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică ambalajelor pentru transport sau ambalajelor de vânzare:

(a)   utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase prevăzut în Directiva 2008/68/CE;

(b)   utilizate pentru transport pentru utilajele de mari dimensiuni, pentru echipamentele și produsele pentru care ambalajele sunt special concepute pentru a se conforma cerințelor individuale ale operatorului economic care efectuează comanda;

(c)  într-un format flexibil, utilizat pentru transport, care intră în contact direct cu produsele alimentare și hrana pentru animale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și cu ingredientele alimentare, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(75);

(d)  sub formă de cutii de carton.

(5)  Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje grupate sub formă de cutii, cu excepția celor din carton, utilizate în afara ambalajelor de vânzare pentru a grupa un anumit număr de produse pentru a crea o unitate de stocare sau de distribuție se asigură că cel puțin 10 % din ambalajele de acest tip utilizate sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru a utiliza cel puțin 25 % din ambalajele de acest tip într-un format reutilizabil în cadrul unui sistem de reutilizare.

▌

(6)  Începând cu 1 ianuarie 2030, distribuitorul final care pune la dispoziție pe piață pentru consumatori, pe teritoriul unui stat membru, băuturi alcoolice și nealcoolice în ambalaje de vânzare se asigură că cel puțin 10 % dintre aceste produse sunt puse la dispoziție în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru ca cel puțin 40 % dintre aceste produse să fie puse la dispoziție în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

Distribuitorul final contribuie în mod echitabil la realizarea obiectivelor prin intermediul produselor ambalate fabricate sub marca sa.

▌

(7)  Obiectivele stabilite la alineatul (6) nu se aplică:

(a)   băuturilor care trebuie considerate foarte perisabile în temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 și laptelui și produselor lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și produselor analoge lactatelor din această categorie, care se încadrează la codurile NC 2202 9911 și 2202 9915;

(b)   categoriilor de produse vitivinicole enumerate la punctele 1, 3-9, 11, 12, 15, 16 și 17 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(c)  produselor vitivinicole aromatizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(76);

(d)  produselor care sunt similare produselor vitivinicole și produselor vitivinicole aromatizate, obținute din alte fructe decât strugurii și din legume, altor băuturi fermentate care se încadrează la codul NC 2206 00;

(e)  băuturilor spirtoase pe bază de alcool care corespund poziției 2208 din Nomenclatura combinată din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului(77).

(8)  Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia publică orientări, în consultare cu statele membre, prin care explică în mai mare detaliu ce produse intră sub incidența alineatelor (6) și (7).

▌

(9)  Distribuitorii finali, în temeiul alineatului (6), reprimesc gratuit toate ambalajele reutilizabile de același tip și având aceeași formă și aceleași dimensiuni ca ambalajele puse la dispoziție pe piață de către aceștia, în cadrul sistemului specific de reutilizare la punctul de vânzare, asigurând recuperarea și returnarea lor de-a lungul întregului lanț de distribuție. Utilizatorii finali au posibilitatea de a returna ambalajul în locul în care are loc predarea efectivă a unui astfel de ambalaj sau în proximitatea sa imediată. Distribuitorul final rambursează integral garanția aferentă sau ia măsuri pentru a notifica returnarea ambalajului în conformitate cu normele de guvernanță ale sistemului specific de reutilizare, ceea ce poate însemna rambursarea garanțiilor aferente.

(10)  Distribuitorii finali sunt scutiți de obligația de a îndeplini obiectivele de la alineatul (6) dacă, în cursul unui an calendaristic, au o suprafață de vânzare de cel mult 100 m². Pe baza condițiilor speciale ale distribuției finale și ale anumitor industrii prelucrătoare, chiar și de la nivel național, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, pentru a modifica pragul suprafeței de vânzare.

▌

(11)  Statele membre pot scuti distribuitorii finali de la obligația de a îndeplini obiectivele de la alineatul (6) în cazul în care suprafața lor de vânzare este situată pe o insulă cu o populație mai mică de 2 000 de locuitori sau într-o localitate cu o densitate a populației mai mică de 54 de persoane/km². Cu toate acestea, cerințele stabilite la alineatul (6) se aplică tuturor centrelor de populație/localităților cu peste 5 000 de locuitori. În plus, în cazul în care distribuitorul final respectiv vinde produsele menționate la alineatul (6) în ambalaje reutilizabile, acesta trebuie să asigure reprimirea ambalajelor respective în conformitate cu alineatul (9). În acest caz, dacă distribuitorul final are mai multe suprafețe de vânzare și numai una sau unele dintre aceste suprafețe sunt situate pe o astfel de insulă, băuturile și produsele relevante puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru în respectivele suprafețe de vânzare nu se iau în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (6).

(12)  Statele membre pot permite distribuitorilor finali să se grupeze în scopul îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul alineatului (6). Aceste grupări nu depășesc 40 % din cota de piață a categoriei relevante de băuturi și sunt formate din până la cinci distribuitori finali.

Aceste grupări pot acoperi numai categoriile de băuturi puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru de către toți membrii grupării.

Limitarea la cinci distribuitori finali nu se aplică în cazul în care aceștia își desfășoară activitatea sub aceeași marcă comercială.

În cazul în care statele membre acordă posibilitatea prevăzută la prezentul alineat, informațiile furnizate de grupare autorității statului membru cuprind cel puțin:

(a)  operatorii economici incluși în grupare și

(b)  operatorul economic desemnat ca administrator al grupării, care va fi punctul de contact.

Statele membre pot stabili, după caz, cerințe suplimentare de informare care sunt necesare pentru asigurarea respectării obligațiilor în conformitate cu alineatul (6) coroborat cu prezentul alineat.

Operatorii economici se asigură că acordurile lor respectă articolele 101 și 102 din TFUE. Fără a aduce atingere aplicabilității generale a normelor Uniunii în materie de concurență în cazul unor astfel de grupări, toți membrii unei grupări se asigură, în special, că nici schimbul de date, nici schimbul de informații nu poate avea loc în contextul acordului lor de grupare, cu excepția informațiilor menționate la articolul 30 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește datele privind vânzările potențiale.

Până la 1 ianuarie 2028, Comisia adoptă acte delegate de completare a prezentului regulament pentru a stabili și a specifica condițiile detaliate și cerințele de raportare care trebuie aplicate acestor acorduri de grupare, ținând seama de tipul și cantitatea de ambalaje pe care fiecare operator le introduce pe piață în fiecare an calendaristic și de locul în care sunt situați operatorii economici.

(13)  Operatorii economici sunt scutiți de obligația de a îndeplini obiectivele de la prezentul articol dacă, în cursul unui an calendaristic, aceștia:

(a)  nu au pus la dispoziție pe piață mai mult de 1 000 kg de ambalaje pe teritoriul unui stat membru și

(b)  s-au încadrat la definiția microîntreprinderii în conformitate cu normele stabilite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, în versiunea pusă la dispoziția publicului la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Pe baza condițiilor speciale ale distribuției finale și ale anumitor industrii prelucrătoare, chiar și de la nivel național, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, pentru a modifica pragurile de la litera (a).

(14)   Statele membre pot scuti operatorii economici pentru o perioadă de cinci ani de la obligațiile prevăzute la prezentul articol în următoarele condiții:

(a)  statul membru care acordă derogarea depășește cu 5 puncte procentuale obiectivele de reciclare a deșeurilor de ambalaje per material care trebuie atinse până în 2025 și se preconizează că va depăși cu 5 puncte procentuale obiectivul pentru 2030, conform raportului publicat de Comisie cu trei ani înainte de data respectivă;

(b)  statul membru care acordă derogarea este pe cale să îndeplinească obiectivele respective de prevenire a generării de deșeuri, astfel cum se prevede la articolul 43 din prezentul regulament, și poate demonstra că a atins un nivel de cel puțin 3 % în ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri până în 2028, comparativ cu nivelul de referință din 2018;

(c)  operatorii economici au adoptat un plan corporativ de prevenire a generării de deșeuri și de reciclare a acestora care contribuie la realizarea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri și de reciclare a acestora prevăzute la articolele 43 și, respectiv, 52.

Perioada de cinci ani poate fi reînnoită de statul membru în cazul în care sunt îndeplinite condițiile.

▌

(15)  În condițiile prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili obiective pentru operatorii economici care depășesc obiectivele minime stabilite la alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) de la prezentul articol, în măsura în care sunt necesare obiective mai ambițioase pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 43.

(16)   În condițiile prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili obiective pentru operatorii economici care să acopere băuturile puse la dispoziție în ambalaje de vânzare care nu intră sub incidența alineatului(6) de la prezentul articol, în măsura în care respectivele obiective suplimentare sunt necesare pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 43.

(17)   Obiectivele stabilite la prezentul articol se calculează pentru perioada unui an calendaristic.

(18)   Pentru a ține seama de cele mai recente date și evoluții științifice și economice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, de completare a prezentului regulament pentru a stabili:

(a)  derogări pentru operatorii economici, în plus față de cele enumerate la prezentul articol, din cauza constrângerilor economice deosebite întâmpinate într-un anumit sector în ceea ce privește respectarea obiectivelor stabilite la prezentul articol;

(b)  derogări pentru anumite formate de ambalaje care fac obiectul obiectivelor prevăzute la alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) de la prezentul articol în cazul unor probleme de igienă și de siguranță alimentară care împiedică îndeplinirea obiectivelor respective;

(c)  derogări pentru anumite formate de ambalaje vizate de obiectivele prevăzute la alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) de la prezentul articol în cazul unor probleme de mediu care împiedică îndeplinirea obiectivelor respective.

(19)   Până la 1 ianuarie 2034, ținând seama de evoluția tehnologiei de ultimă generație și de experiența practică dobândită de operatorii economici și de statele membre, Comisia prezintă un raport care analizează punerea în aplicare a obiectivelor pentru 2030 stabilite la prezentul articol și evaluează în ce măsură aceste obiective conduc la soluții de promovare a ambalajelor sustenabile care să fie eficace și ușor de pus în aplicare, fezabilitatea realizării obiectivelor stabilite pentru 2040 pe baza experienței acumulate în realizarea obiectivelor pentru 2030 și pe baza evoluției situației, relevanța menținerii scutirilor și derogărilor prevăzute la prezentul articol, evaluarea ciclului de viață al ambalajelor de unică folosință și al celor reutilizate, precum și necesitatea sau pertinența stabilirii de noi obiective pentru reutilizarea și reumplerea altor categorii de ambalaje. Evaluarea Comisiei include o evaluare a impactului asupra ocupării forței de muncă. Acest raport este însoțit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol, în special în ceea ce privește obiectivele pentru 2040. Până în decembrie 2032, statele membre furnizează Comisiei date privind evaluarea impactului asupra ocupării forței de muncă legat de punerea în aplicare a obiectivelor de reutilizare pe teritoriile lor naționale. Înainte de a prezenta Comisiei evaluările impactului asupra ocupării forței de muncă, statele membre informează partenerii sociali naționali care reprezintă lucrătorii și angajatorii din sectoarele vizate de obiectivele de reutilizare a ambalajelor și desfășoară consultări cu aceștia.

Articolul 30

Norme privind calcularea îndeplinirii obiectivelor privind reutilizarea ▌

(1)  Pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 alineatele (1) și (5), operatorul economic care utilizează astfel de ambalaje calculează următoarele:

(a)  numărul de unități echivalente aparținând oricăruia dintre formatele de ambalaje enumerate la articolul 29 alineatul (1) care constituie ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare pe care le-au utilizat într-un an calendaristic;

(b)  numărul de unități echivalente aparținând oricăruia dintre formatele de ambalaje enumerate la articolul 29 alineatul (1), altele decât cele indicate la litera (a), pe care le-au utilizat într-un an calendaristic.

(2)  Pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 alineatul (6) și la articolul 33, distribuitorul final care pune la dispoziție pe piață astfel de produse pe teritoriul unui stat membru calculează, pentru fiecare obiectiv separat, următoarele:

(a)  numărul total de unități de vânzare sau volumul total corespunzătoare băuturilor ▌în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru într-un an calendaristic;

▌

(b)  numărul total de unități de vânzare sau volumul total corespunzătoare băuturilor ▌puse la dispoziție pe piață pe teritoriul unui stat membru într-un an calendaristic prin alte mijloace decât cele menționate la litera (a).

(3)  Până la 30 iunie 2027, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc norme detaliate de calcul și metodologia privind obiectivele prevăzute la articolul 29.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

(4)   Obligația de a demonstra îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 se aplică de la 1 ianuarie 2030 sau după 18 luni de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (3), luându-se în considerare data care survine mai târziu.

Articolul 31

Raportarea către autoritățile competente cu privire la obiectivele privind reutilizarea ▌

(1)  Operatorii economici menționați la articolul 29 alineatele (1)-(8) raportează autorității competente menționate la articolul 40 din prezentul regulament datele privind îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 29 pentru fiecare an calendaristic.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) se transmite în termen de șase luni de la sfârșitul anului de raportare pentru care sunt colectate datele.

(3)  Prima perioadă de raportare se referă la anul calendaristic care începe la 1 ianuarie 2030.

(4)  Autoritățile competente instituie sisteme electronice prin care li se raportează datele și precizează formatele care trebuie utilizate.

(5)  Autoritățile competente pot solicita orice informație suplimentară necesară pentru a asigura fiabilitatea datelor raportate.

(6)  Statele membre fac publice rezultatele rapoartelor menționate la alineatul (1).

(7)   Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia instituie un observator european al reutilizării. Observatorul este responsabil cu monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, cu colectarea datelor privind practicile în materie de reutilizare și cu contribuirea la dezvoltarea celor mai bune practici în acest domeniu.

Articolul 32

Obligația de reumplere pentru sectorul produselor pentru servire la pachet

(1)   Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]:

(a)  distribuitorul final care își desfășoară activitatea în sectorul HORECA și care pune la dispoziție pe piață, pe teritoriul unui stat membru, în ambalaje pentru servire la pachet, băuturi reci sau calde introduse într-un recipient la punctul de vânzare pentru servire la pachet prevede un sistem prin care consumatorii să își poată aduce propriile recipiente spre a fi umplute;

(b)  distribuitorul final care își desfășoară activitatea în sectorul HORECA și care pune la dispoziție pe piață, pe teritoriul unui stat membru, în ambalaje pentru servire la pachet, alimente gata preparate, destinate consumului imediat, fără a fi necesară o altă preparare și care sunt consumate în mod obișnuit direct din recipient prevede un sistem prin care consumatorii să își poată aduce propriile recipiente spre a fi umplute.

(2)  Distribuitorii finali menționați la alineatul (1) oferă produsele care sunt introduse în recipientele aduse de consumator la prețuri care nu sunt mai mari și în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât în cazul unității de vânzare constituite din aceleași produse și dintr-un ambalaj de unică folosință.

Distribuitorii finali informează consumatorii finali la punctul de vânzare, prin intermediul unor panouri sau pancarte de informare vizibile în mod clar și lizibile, cu privire la posibilitatea de a obține produsele într-un recipient reîncărcabil, furnizat de consumator.

Articolul 33

Oferta de reutilizare pentru sectorul produselor pentru servire la pachet

(1)   Până la ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] distribuitorul final care își desfășoară activitatea în sectorul HORECA și care pune la dispoziție pe piață, pe teritoriul unui stat membru, în ambalaje pentru servire la pachet băuturi reci sau calde sau alimente gata preparate, destinate consumului imediat, fără a fi necesară o altă preparare, introduse într-un recipient la punctul de vânzare pentru servire la pachet, oferă consumatorilor opțiunea utilizării ambalajelor în cadrul unui sistem de reutilizare.

(2)  Distribuitorii finali informează consumatorii finali la punctul de vânzare, prin intermediul unor panouri sau pancarte de informare vizibile în mod și lizibile, cu privire la posibilitatea de a obține produsele în ambalaje reutilizabile.

(3)  Distribuitorii finali oferă produsele care sunt introduse în ambalajele reutilizabile la prețuri care nu sunt mai mari și în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât în cazul unității de vânzare constituite din aceleași produse și dintr-un ambalaj de unică folosință.

(4)  Distribuitorii finali sunt scutiți de la aplicarea prezentului articol în cazul în care se încadrează în definiția microîntreprinderii stabilită în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei.

(5)  Începând din 2030, operatorii economici depun eforturi pentru a oferi 10 % din produse într-un format de ambalaj reutilizabil.

(6)  În condițiile prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili obiective pentru operatorii economici care depășesc obiectivele minime stabilite la alineatul (5) de la prezentul articol, în măsura în care sunt necesare obiective mai ambițioase pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 43.

Capitolul VI

Pungi de transport din plastic

Articolul 34

Pungi de transport din plastic

(1)  Statele membre iau măsuri pentru a asigura o reducere susținută a consumului de pungi de transport din plastic subțire pe teritoriul lor.

Se consideră că se obține o reducere susținută în cazul în care consumul anual nu depășește 40 de pungi de transport din plastic subțire pe persoană sau obiectivul echivalent în greutate până la 31 decembrie 2025 și, ulterior, până la data de 31 decembrie a fiecărui an.

(2)  Măsurile care trebuie luate de statele membre pentru atingerea obiectivului stabilit la alineatul (1) iau în considerare impactul asupra mediului al pungilor de transport din plastic subțire atunci când sunt fabricate, reciclate sau eliminate și de proprietățile lor de compostare, de durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată. Prin derogare de la articolul 4, astfel de măsuri pot include restricții de comercializare, cu condiția ca acestea să fie proporționale și nediscriminatorii.

(3)  În plus față de măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2), statele membre pot lua măsuri de tipul instrumentelor economice și al obiectivelor naționale de reducere în ceea ce privește orice tip de pungi de transport din plastic, indiferent de grosimea foliei, în conformitate cu obligațiile care decurg din TFUE.

(4)  Statele membre pot exclude de la obligațiile prevăzute la alineatul (1) pungile de transport din plastic foarte subțire care sunt necesare din motive de igienă sau sunt furnizate ca ambalaje de vânzare pentru alimente în vrac pentru a preveni risipa de alimente.

(5)   Până la ... [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia elaborează un raport privind alte materiale de ambalare decât cele menționate la alineatele (1) și (2), care ar putea avea un impact mai dăunător asupra mediului și, după caz, prezintă o propunere legislativă care stabilește obiective și măsuri de reducere pentru realizarea acestor obiective.

Capitolul VII

Conformitatea ambalajului

Articolul 35

Metode de testare, măsurare și calcul

În scopul conformității și al verificării conformității ambalajelor cu cerințele prevăzute la articolele 5-12, 24 și 27 din prezentul regulament, testele, măsurătorile și calculele se efectuează utilizând metode fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generație general recunoscute și ale căror rezultate sunt considerate a prezenta un nivel scăzut de incertitudine.

Articolul 36

Prezumția de conformitate

(1)  Metodele de testare, măsurare și calcul menționate la articolul 35 care sunt conforme, în întregime sau parțial, cu standardele armonizate ale căror trimiteri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt considerate ca fiind conforme cu cerințele vizate de respectivele standarde sau de părți ale acestora, stabilite la articolul respectiv.

(2)   În cazul în care metodele de testare, măsurare și calcul menționate la alineatul (1) sunt aplicate de organisme de evaluare a conformității acreditate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, acestea sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele de la alineatul (1).

(3)  Ambalajele care sunt conforme, în întregime sau parțial, cu standardele armonizate ale căror trimiteri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt considerate ca fiind conforme cu cerințele ▌vizate de respectivele standarde sau de părți ale acestora stabilite la articolele 5-12, 24 și 27.

Articolul 37

Specificațiile ▌comune

(1)  Ambalajele care sunt conforme cu specificațiile ▌ comune menționate la alineatul (2) sau cu părți ale acestora sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27, în măsura în care cerințele respective sunt reglementate de specificațiile ▌comune sau de părți ale acestora.

(2)  Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate să stabilească specificații ▌ comune pentru cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  nicio trimitere la standarde armonizate care să acopere cerințele relevante prevăzute la articolele 5-12 și 27 nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil sau standardul existent nu îndeplinește cerințele pe care cererea urmărește să le acopere și

(b)  în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, Comisia a solicitat uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze sau să revizuiască un standard armonizat pentru cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27 și oricare dintre următoarele condiții este îndeplinită:

(i)  cererea nu a fost acceptată de niciuna dintre organizațiile europene de standardizare cărora le-a fost adresată;

(ii)  cererea a fost acceptată de cel puțin una dintre organizațiile europene de standardizare cărora le-a fost adresată, dar standardele armonizate solicitate:

–  nu sunt adoptate în termenul stabilit în cerere;

–  nu sunt conforme cu cererea; sau

–  nu sunt pe deplin în conformitate cu cerințele pe care urmăresc să le acopere.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

(3)   Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, condițiile de la alineatul (2) au fost îndeplinite.

(4)  În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei pentru ca referința sa să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Atunci când referința unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2) sau părți ale acestora care vizează aceleași cerințe prevăzute la articolele 5-12 și 27 ▌.

(5)   În cazul în care un stat membru sau Parlamentul European consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele prevăzute la articolele 5-12 și 27, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia evaluează această explicație detaliată și poate, dacă este cazul, să modifice actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

Articolul 38

Proceduri de evaluare a conformității

Evaluarea conformității ambalajelor cu cerințele prevăzute la articolele 5-12 se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută în anexa VII.

Articolul 39

Declarația de conformitate UE

(1)  Declarația de conformitate UE precizează că îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolele 5-12 a fost demonstrată.

(2)  Declarația de conformitate UE se structurează după modelul prevăzut în anexa VIII, conține elementele specificate în modulul din anexa VII și se actualizează constant. Aceasta se traduce în limba (limbile) stabilită (stabilite) de statul membru în care ambalajele sunt introduse sau puse la dispoziție pe piață.

(3)  În cazul în care ambalajele sau produsele ambalate intră sub incidența mai multor acte ale Uniunii care impun o declarație de conformitate UE, se întocmește, dacă acest lucru este adecvat, o singură declarație de conformitate UE pentru toate aceste acte ale Uniunii. Declarația respectivă identifică actele în cauză ale Uniunii și referințele de publicare ale acestora. Aceasta se poate face printr-un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate UE individuale relevante.

(4)  Prin redactarea declarației de conformitate UE, fabricantul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea ambalajului cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(5)   Autoritățile competente depun eforturi pentru a controla anual acuratețea cel puțin a unei părți dintre declarațiile de conformitate, evaluate în temeiul unei abordări bazate pe riscuri, și iau măsurile necesare pentru a remedia neconformitatea, de exemplu, prin retragerea de pe piață a produselor neconforme.

Capitolul VIII

Gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Articolul 40

Autoritatea competentă

(1)  Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente responsabile cu punerea în aplicare și asigurarea respectării obligațiilor prevăzute în prezentul capitol și la articolul 6 alineatul (10), la articolul 29 alineatele (1)-(8) și la articolele 30, 31 și 34.

(2)  Statele membre stabilesc detaliile organizării și funcționării autorității sau autorităților competente, inclusiv normele administrative și procedurale care reglementează:

(a)  înregistrarea producătorilor în conformitate cu articolul 44;

(b)  organizarea și monitorizarea cerințelor de raportare în temeiul articolului 44 alineatele (7) și (8);

(c)  supravegherea executării obligațiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor în conformitate cu articolul 45;

(d)   autorizația privind îndeplinirea răspunderii extinse a producătorilor în conformitate cu articolul 47;

(e)  punerea la dispoziție a informațiilor în conformitate cu articolul 56.

(3)  Până la … [cinci luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților competente, desemnate în conformitate cu alineatul (1). Statele membre transmit Comisiei, fără întârziere nejustificată, orice modificare a denumirilor sau a adreselor autorităților competente.

Articolul 41

Raportul de alertă timpurie

(1)  Comisia, în cooperare cu Agenția Europeană de Mediu, întocmește rapoarte privind progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolele 43 și 52 cel târziu cu trei ani înainte de expirarea fiecărui termen prevăzut la articolele respective.

(2)  Rapoartele menționate la alineatul (1) includ următoarele:

(a)  o estimare a gradului de îndeplinire a obiectivelor de către fiecare stat membru;

(b)  o listă a statelor membre care riscă să nu îndeplinească obiectivele în termenele respective, însoțită de recomandări corespunzătoare pentru statele membre vizate;

(c)  exemple de bune practici utilizate în întreaga Uniune și care ar putea servi drept orientări pentru a se avansa spre îndeplinirea obiectivelor.

Articolul 42

Planurile de gestionare a deșeurilor și programele de prevenire a generării de deșeuri

(1)  Statele membre includ în planurile de gestionare a deșeurilor, necesare conform articolului 28 din Directiva 2008/98/CE, un capitol specific privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, inclusiv măsurile adoptate în temeiul articolelor 48, 50 și 52 din prezentul regulament.

(2)   Statele membre includ în programele de prevenire a generării de deșeuri care trebuie stabilite în temeiul articolului 29 din Directiva 2008/98/CE un capitol specific privind prevenirea utilizării de ambalaje, a generării de deșeuri de ambalaje și a aruncării acestora pe domeniul public, inclusiv măsurile adoptate în temeiul articolelor 43 și 51 din prezentul regulament.

SECȚIUNEA 2

Prevenirea generării de deșeuri

Articolul 43

Prevenirea generării de deșeuri de ambalaje

(1)  Fiecare stat membru reduce deșeurile de ambalaje generate pe cap de locuitor, în comparație cu deșeurile de ambalaje generate pe cap de locuitor în 2018, astfel cum au fost raportate Comisiei în conformitate cu Decizia 2005/270/CE, cu cel puțin:

(a)  5 % până în 2030;

(b)  10 % până în 2035;

(c)  15 % până în 2040.

Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje prevăzute la alineatul (1) până la ... [24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un factor de corecție pentru a ține seama de creșterea sau scăderea turismului în raport cu anul de referință. Acest factor de corecție se bazează pe rata de generare a deșeurilor de ambalaje per turist și pe variațiile în ceea ce privește numărul de turiști în raport cu anul de referință și ia în considerare potențialul de reducere a deșeurilor de ambalaje în turism.

(2)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (3), statele membre care au instituit deja sisteme separate de gestionare a deșeurilor de ambalaje, unul pentru deșeurile de ambalaje menajere și celălalt pentru deșeurile de ambalaje industriale și comerciale, pot menține aceste sisteme.

(3)   În vederea realizării obiectivelor stabilite la alineatul (1), fiecare stat membru depune eforturi pentru a reduce cantitatea de deșeuri de ambalaje din plastic generate.

(4)  În conformitate cu obiectivele generale ale politicii Uniunii în materie de deșeuri și pentru a realiza obiectivele stabilite la prezentul articol, statele membre pun în aplicare măsuri menite să prevină generarea de deșeuri de ambalaje și să reducă la minimum impactul ambalajelor asupra mediului. Pe lângă măsurile specificate în prezentul regulament, astfel de măsuri pot include utilizarea de instrumente economice și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, cum ar fi măsurile menționate în anexele IV și IVa la Directiva 2008/98/CE, sau alte instrumente și măsuri adecvate, inclusiv stimulente prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor și cerințe impuse producătorilor sau organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru a adopta planuri de prevenire a generării de deșeuri. Acestea sunt proporționale și nediscriminatorii și sunt concepute astfel încât să se evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței, în conformitate cu TFUE. Astfel de măsuri nu conduc la o trecere la materiale de ambalare mai ușoare a căror utilizare ar însemna îndeplinirea obiectivului de reducere la minimum a deșeurilor.

(5)   În sensul alineatului (4) și fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (2) din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului(78), statele membre acordă stimulente restaurantelor, cantinelor, barurilor, cafenelelor și serviciilor de catering să ofere clienților, dacă este disponibilă, apă de la robinet în mod gratuit sau contra unei taxe pentru servicii reduse, într-un format reutilizabil sau reîncărcabil.

(6)  În sensul alineatului (4), statele membre pot introduce măsuri de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje care depășesc obiectivele minime stabilite la alineatul (1), respectând în același timp dispozițiile prevăzute în prezentul regulament.

(7)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre au posibilitatea, până în 2025, de a solicita Comisiei să utilizeze un alt an de referință decât 2018 pentru calcularea obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Fără a aduce atingere alineatelor (4) și (6) de la prezentul articol, Comisia poate permite statelor membre să utilizeze anul de referință solicitat atunci când calculează obiectivele prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca statele membre respective să furnizeze dovezi întemeiate:

(a)  asupra unei creșteri semnificative a deșeurilor de ambalaje în cursul anului care urmează să fie utilizat drept bază pentru calcularea obiectivelor prevăzute la alineatul (1);

(b)  asupra faptului că o astfel de creștere se datorează exclusiv modificărilor procedurilor de raportare;

(c)  asupra faptului că creșterea nu se datorează unei creșteri a consumului și

(d)  privind o mai bună comparabilitate a datelor între statele membre.

(8)  Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește obiectivele prevăzute la alineatul (1) și evaluează necesitatea de a include obiective specifice pentru anumite materiale de ambalare. În acest scop, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de o propunere legislativă, dacă consideră că este adecvată.

▌

SECȚIUNEA 3

Registrul producătorilor și răspunderea extinsă a producătorilor

Articolul 44

Registrul producătorilor

(1)  În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la articolul 44 alineatul (14), statele membre instituie un registru care servește la monitorizarea respectării de către producătorii de ambalaje a cerințelor stabilite în prezentul capitol.

Registrul furnizează linkuri către site-urile web ale altor registre naționale ale producătorilor pentru a facilita, în toate statele membre, înregistrarea producătorilor sau a reprezentanților autorizați pentru răspunderea extinsă a producătorilor.

(2)  Producătorii au obligația să se înscrie în registrul menționat la alineatul (1). În acest scop, aceștia depun o cerere de înregistrare în fiecare stat membru în care pun la dispoziție pe piața statului membru pentru prima dată ambalaje sau produse ambalate. În cazul în care un producător a încredințat obligații unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1), obligațiile prevăzute la prezentul articol sunt îndeplinite de organizația respectivă, cu excepția cazului în care se specifică altfel de către statul membru în care este stabilit registrul.

(3)  Statele membre pot prevedea ca obligațiile prevăzute la prezentul articol să poată fi îndeplinite, în numele producătorilor, prin mandatare scrisă, de către un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor.

(4)  Producătorii nu pun ambalaje la dispoziție pe piața unui stat membru dacă ei sau, după caz, în conformitate cu articolul 45, reprezentanții lor autorizați pentru răspunderea extinsă a producătorilor nu sunt înregistrați în statul membru respectiv.

(5)  Cererea de înregistrare include informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu anexa IX partea A. Statele membre pot solicita informații sau documente suplimentare dacă aceste informații sau documente sunt necesare pentru a monitoriza și a asigura respectarea prezentului regulament și a normelor adoptate de statele membre respective în temeiul articolului 40 alineatul (2).

(6)  În cazul în care un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor reprezintă mai mulți producători, acesta furnizează separat, în plus față de informațiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (5), numele și datele de contact ale fiecăruia dintre producătorii reprezentați.

(7)  Producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în dreptul intern în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, raportează autorității competente responsabile cu registrul, până la 1 iunie pentru fiecare an calendaristic precedent complet, informațiile prevăzute în anexa IX partea B. Statele membre pot solicita ca raportarea să fie auditată și certificată de auditori independenți sub supravegherea autorităților competente menționate la articolul 40 alineatul (1), pe baza standardelor naționale, dacă acestea există.

(8)   Producătorii care au pus la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru o cantitate de ambalaje sau de produse ambalate mai mică de 10 tone pe parcursul unui an calendaristic sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în dreptul intern în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, raportează autorității competente responsabile cu registrul, până la 1 iunie, pentru fiecare an calendaristic precedent complet, informațiile prevăzute în anexa IX partea C.

Statele membre pot prevedea că, pentru un anumit an calendaristic, producătorilor și, după caz, reprezentanților autorizați ai producătorilor sau organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor li se permite să raporteze pe baza paragrafului de mai sus numai dacă introduc o cantitate de ambalaje al cărei prag maxim este mai mic de 10 tone pe parcursul unui an calendaristic, în condițiile în care, în caz contrar, statul membru în cauză nu va dispune de date suficient de exacte pentru:

(a)  îndeplinirea obligațiilor de raportare prevăzute la articolul 56 alineatele (1) și (2) în anul calendaristic respectiv și

(b)  asigurarea faptului că baza de date prevăzută la articolul 57 este completă și furnizează datele cerute în temeiul articolului 56 alineatul (2) litera (a).

(9)   Atunci când acest lucru este necesar din motive bugetare, un stat membru poate solicita producătorului să raporteze trimestrial informațiile prevăzute în anexa IX părțile B și C autorității competente responsabile de registru în temeiul prezentului articol.

(10)   Producătorii, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și căreia i se încredințează obligații, în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau operatorii sistemului de reutilizare, în cazul îndeplinirii de către sistemele de reutilizare a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, raportează anual autorității competente, pentru fiecare an calendaristic precedent, informațiile prevăzute în anexa IX partea D. În temeiul dreptului intern, statele membre pot prevedea că, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, acestea raportează informațiile prevăzute în anexa IX partea D.

(11)  Autoritatea competentă responsabilă cu registrul:

(a)  primește cererile de înregistrare ale producătorilor, menționați la alineatul (2), printr-un sistem electronic de prelucrare a datelor, ale cărui detalii sunt puse la dispoziție pe site-ul web al autorităților competente;

(b)  acceptă înregistrările și furnizează un număr de înregistrare în termen de maximum 12 săptămâni de la data la care sunt furnizate toate informațiile prevăzute la alineatele (5) și (6);

(c)  poate stabili modalități privind cerințele și procesul de înregistrare, fără a adăuga cerințe de fond la cele prevăzute la alineatele (5) și (6);

(d)  poate percepe producătorilor taxe bazate pe costuri și proporționale pentru prelucrarea cererilor menționate la alineatul (2);

(e)  primește și monitorizează rapoartele menționate la alineatele (7) și (8).

(12)  Producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor notifică fără întârzieri nejustificate autorității competente orice modificare a informațiilor conținute în înregistrare și orice încetare definitivă a punerii la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru a ambalajelor sau a produselor ambalate menționate în înregistrare. Un producător este exclus din registru după trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care se încheie înregistrarea producătorului, în cazul în care producătorul a încetat să existe în calitate de producător.

(13)  Statele membre se asigură că lista producătorilor înregistrați este ușor accesibilă și pusă gratuit la dispoziția publicului. Cu toate acestea, se păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cu dreptul intern relevant. Lista producătorilor înregistrați poate fi citită automat și organizată electronic, cu posibilitate de căutare, cu respectarea standardelor deschise pentru utilizarea de către terți.

(14)  Până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formatul pentru înscrierea în registru și raportarea către acesta și precizează granularitatea datelor care trebuie raportate și tipurile de ambalaje și categoriile de materiale care trebuie să facă obiectul raportării.

Formatul de raportare este interoperabil, bazat pe standarde deschise și date într-un format care poate fi citit automat și este transferabil printr-o rețea interoperabilă de schimb de date fără dependență de furnizor.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

Articolul 45

Răspunderea extinsă a producătorilor

(1)  Producătorilor ▌le revine o răspundere extinsă a producătorilor în cadrul schemelor instituite în conformitate cu articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE și cu prezenta secțiune pentru ambalajele sau produsele ambalate pe care le pun la dispoziție ▌pentru prima dată pe piața unui stat membru.

(2)   În plus față de costurile menționate la articolul 8a alineatul (4) litera (a) din Directiva 2008/98/CE, contribuțiile financiare plătite de producător acoperă următoarele costuri:

(a)  costurile de etichetare a recipientelor pentru deșeuri pentru colectarea deșeurilor de ambalaje, astfel cum se menționează la articolul 13 și

(b)  costurile efectuării de anchete privind compoziția deșeurilor municipale mixte colectate în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/595 al Comisiei(79) și al actelor de punere în aplicare care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 56 alineatul (7) litera (a) din prezentul regulament, în cazul în care actele de punere în aplicare respective prevăd obligația de a efectua astfel de anchete.

Costurile care urmează să fie acoperite sunt stabilite în mod transparent, proporțional, nediscriminatoriu și eficient.

(3)  Un producător, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 15 litera (c), numește, prin mandat scris, un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor în fiecare stat membru, altul decât statul membru în care este stabilit, în care pune la dispoziție ambalaje pentru prima dată. Statele membre pot prevedea ca producătorii stabiliți în țări terțe să desemneze, printr-un mandat scris, un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor atunci când pun la dispoziție pentru prima dată produse ambalate pe teritoriul lor.

(4)   Statele membre pot prevedea ca, atunci când în statul membru respectiv se prevede o reconciliere automată a datelor cu registrul național, aceasta să fie aplicabilă pentru verificarea celor prevăzute la literele (a) și (b).

(5)  În scopul respectării articolului 30 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2022/2065, furnizorii de platforme online care intră sub incidența capitolului III secțiunea 4 din Regulamentul (UE) 2022/2065 și care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii obțin următoarele informații de la producătorii care oferă ambalaje consumatorilor situați în Uniune, înainte de a le permite să le utilizeze serviciile:

(a)  informații privind înregistrarea producătorilor menționați la articolul 44 în statul membru în care se află consumatorul și numărul (numerele) de înregistrare al (ale) producătorului în registrul respectiv;

(b)  o autocertificare din partea producătorului care confirmă că acesta oferă numai ambalaje pentru care cerințele privind răspunderea extinsă a producătorilor menționate la alineatele (1) și (3) de la prezentul articol sunt respectate în statul membru în care se află consumatorul.

În cazul în care un producător își vinde produsele prin intermediul piețelor online, obligațiile prevăzute la articolul 45 alineatul (2) pot fi îndeplinite, în numele producătorilor, printr-un mandat scris, de către furnizorul platformei online.

(6)   La primirea informațiilor menționate la alineatul (5) și înainte de a le permite producătorilor să utilizeze serviciile sale, furnizorul de platforme online depune toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile primite sunt complete și fiabile.

Articolul 46

Organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor

(1)  Producătorii pot încredința unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, autorizată în conformitate cu articolul 47, sarcina de a efectua în numele lor obligațiile de răspundere extinsă a producătorilor. Statele membre pot adopta măsuri pentru a face obligatorie mandatarea unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor.

(2)  În cazul în care, pe teritoriul unui stat membru, mai multe organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt autorizate să îndeplinească obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor, statul membru se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și producătorii care nu au încredințat obligații unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, luați împreună, acoperă întregul teritoriu al statului membru în ceea ce privește activitățile în conformitate cu articolul 47 alineatul (3) și cu articolele 48 și 50. Statele membre încredințează autorității competente sarcina de a supraveghea dacă organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor își îndeplinesc obligațiile în mod coordonat sau desemnează o parte terță independentă să facă acest lucru.

(3)  Organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor asigură confidențialitatea datelor aflate în posesia lor în ceea ce privește informațiile proprietare sau informațiile care pot fi atribuite direct producătorilor individuali sau reprezentanților lor autorizați.

(4)  În plus față de informațiile menționate la articolul 8a alineatul (3) litera (e) din Directiva 2008/98/CE, organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor publică pe site-urile lor web, cel puțin în fiecare an ▌, informații cu privire la cantitatea de ambalaje sau de produse ambalate puse la dispoziție pentru prima dată pe piața unui stat membru și cu privire la nivelurile de materiale valorificate și reciclate în raport cu cantitatea de ambalaje pentru care au îndeplinit obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Statele membre pot prevedea ca, atunci când autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, acestea să publice pe site-urile lor internet, cel puțin o dată pe an, informații privind nivelurile de materiale recuperate și reciclate în raport cu cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe teritoriul lor.

(5)   Organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor asigură tratamentul egal al producătorilor, indiferent de originea sau dimensiunile acestora, fără a impune o sarcină disproporționată producătorilor de ambalaje în cantități mici, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii.

Articolul 47

Autorizația privind îndeplinirea răspunderii extinse a producătorilor

(1)  Un producător, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau, în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și căreia i se încredințează obligații solicită o autorizație din partea autorității competente.

(2)  În măsurile sale de stabilire a normelor administrative și procedurale menționate la articolul 40, statul membru stabilește cerințele și detaliile procedurii de autorizare, care pot fi diferite în ceea ce privește îndeplinirea individuală sau colectivă a răspunderii extinse a producătorilor, precum și modalitățile de verificare a conformității, inclusiv informațiile care trebuie furnizate în acest scop de producători sau de organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor. Procedura de autorizare include cerințe privind verificarea măsurilor instituite pentru a asigura conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatul (3), precum și termene pentru această verificare, care nu depășesc 18 săptămâni de la depunerea unui dosar de cerere complet. Această verificare este efectuată de o autoritate competentă sau de un expert independent care emite un raport de verificare cu privire la rezultatul său. Expertul independent este independent de autoritatea competentă și de organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sau de producătorii autorizați în vederea îndeplinirii individuale.

(3)  Măsurile care urmează să fie stabilite de statele membre în conformitate cu alineatul (2) includ măsuri care să garanteze că:

(a)  sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 8a alineatul (3) literele (a)-(d) din Directiva 2008/98/CE;

(b)  măsurile instituite sau plătite de producător sau de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt suficiente pentru a permite returnarea și gestionarea deșeurilor pentru toate deșeurile de ambalaje în conformitate cu articolul 48 alineatele (1) și (3) și cu articolul 50, în mod gratuit pentru consumatori, cu o frecvență proporțională cu suprafața și volumul vizate, a deșeurilor de ambalaje în ceea ce privește cantitatea și tipurile de ambalaje sau de produse ambalate puse la dispoziție pentru prima dată pe piața unui stat membru de către producătorul sau producătorii în numele cărora acționează organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor;

(c)  sunt instituite în acest scop acordurile necesare, inclusiv acordurile preliminare cu distribuitorii, autoritățile publice sau părțile terțe care desfășoară activități de gestionare a deșeurilor în numele acestora;

(d)  capacitatea necesară de sortare și reciclare este disponibilă pentru a se asigura că deșeurile de ambalaje colectate fac ulterior obiectul tratării preliminare și al reciclării de înaltă calitate;

(e)  se respectă cerința prevăzută la alineatul (6).

(4)  Producătorul sau organizația care implementează răspunderea producătorilor notifică autorității competente, fără întârzieri nejustificate, orice modificare adusă informațiilor cuprinse în cererea de autorizare, orice modificare referitoare la condițiile de autorizare sau încetarea definitivă a activității. Autoritatea competentă poate decide să modifice autorizația relevantă în conformitate cu modificările notificate.

(5)  Autoritatea competentă poate decide să revoce autorizația relevantă, în special în cazul în care producătorul sau organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu mai îndeplinește cerințele în ceea ce privește organizarea tratării deșeurilor de ambalaje sau dacă nu respectă alte obligații în materie de răspundere extinsă a producătorilor în temeiul schemelor instituite în conformitate cu articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE și cu prezenta secțiune, cum ar fi raportarea către autoritatea competentă sau în legătură cu notificarea oricăror modificări referitoare la condițiile autorizației sau în cazul în care și-a încetat activitatea.

(6)  Un producător, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, și organizația desemnată care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, în cazul îndeplinirii colective a răspunderii extinse a producătorilor, furnizează o garanție adecvată menită să acopere costurile legate de operațiunile de gestionare a deșeurilor datorate de producător sau de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, în cazul nerespectării obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, inclusiv în cazul încetării definitive a activității sau al insolvenței. Statele membre pot specifica cerințe suplimentare privind această garanție. O astfel de garanție poate lua forma unui fond public care este finanțat din taxele producătorilor și de care este răspunzător în solidar statul membru.

SECȚIUNEA 4

Sisteme de returnare, colectare, garanție-returnare

Articolul 48

Sisteme de returnare și colectare

(1)  Statele membre se asigură că sunt instituite sisteme și infrastructuri care să prevadă returnarea și colectarea separată a tuturor deșeurilor de ambalaje de la utilizatorii finali, pentru a se asigura că acestea sunt tratate în conformitate cu articolele 4, 10 și 13 din Directiva 2008/98/CE și pentru a facilita pregătirea lor pentru reutilizare și reciclarea de înaltă calitate. Ambalajele care respectă criteriile de proiectare în vederea reciclării, astfel cum sunt stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (4) din prezenta directivă, sunt colectate în vederea reciclării. Incinerarea și depozitarea unor astfel de ambalaje nu sunt permise, cu excepția deșeurilor rezultate din operațiunile de tratare ulterioară a deșeurilor de ambalaje colectate separat pentru care reciclarea nu este fezabilă sau nu oferă cel mai bun rezultat din punctul de vedere al mediului.

(2)   Pentru a facilita reciclarea de înaltă calitate, statele membre se asigură că sunt instituite infrastructuri cuprinzătoare de colectare și sortare care să faciliteze reciclarea și să garanteze disponibilitatea materiei prime din plastic pentru reciclare. Astfel de sisteme pot oferi un acces prioritar la materiale reciclate pentru utilizare în aplicații în care calitatea distinctă a materialului reciclat este menținută sau recuperată astfel încât acesta să poată fi reciclat din nou și utilizat în același mod și pentru o aplicație similară, cu o pierdere minimă de cantitate, calitate sau funcție.

(3)  Statele membre pot permite derogări de la obligația de returnare și colectare separată a deșeurilor prevăzută la alineatul (1) pentru anumite formate de deșeuri cu condiția ca colectarea deșeurilor de ambalaje sau a fracțiunilor acestor deșeuri de ambalaje împreună sau împreună cu alte deșeuri să nu afecteze capacitatea unor astfel de ambalaje sau fracțiuni de deșeuri de a face obiectul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării sau al altor operațiuni de valorificare în conformitate cu articolele 4 și 13 din Directiva 2008/98/CE și să genereze rezultate din aceste operațiuni de o calitate comparabilă cu cea obținută prin colectarea separată.

(4)  Sistemele menționate la alineatul (1):

(a)  sunt deschise participării operatorilor economici din sectoarele vizate și a autorităților publice competente și a părților terțe care efectuează gestionarea deșeurilor în numele lor;

(b)  acoperă întregul teritoriu al statului membru și toate deșeurile de ambalaje provenite din toate tipurile de ambalaje și activități și iau în considerare dimensiunea populației, volumul preconizat și compoziția deșeurilor de ambalaje, precum și accesibilitatea și vecinătatea utilizatorilor finali; includ colectarea separată în spațiile publice, în spațiile comerciale și în zonele rezidențiale, care dispun de o capacitate suficientă;

(c)  sunt deschise pentru produsele importate, în condiții nediscriminatorii în ceea ce privește modalitățile detaliate și orice tarife impuse accesului la sisteme și orice alte condiții, și sunt proiectate astfel încât să evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței, în conformitate cu dispozițiile TFUE.

(5)   Statele membre pot prevedea participarea sistemelor publice de gestionare a deșeurilor la organizarea sistemelor menționate la alineatul (1).

(6)  Statele membre iau măsuri de promovare a reciclării deșeurilor de ambalaje care respectă standardele de calitate pentru utilizarea materialelor reciclate în sectoarele relevante.

▌

(7)   Statele membre pot asigura faptul că deșeurile de ambalaje care nu sunt colectate separat sunt sortate înainte de operațiunile de eliminare sau de valorificare energetică pentru a înlătura ambalajele proiectate în vederea reciclării.

Articolul 49

Colectarea obligatorie

Până la 1 ianuarie 2029, statele membre adoptă obiective în materie de colectare obligatorie și iau măsurile necesare pentru a se asigura că colectarea materialelor enumerate la articolul 52 este în concordanță cu obiectivele de reciclare definite la articolul 52 și cu obiectivele privind conținutul obligatoriu de material reciclat definite la articolul 7.

Articolul 50

Sisteme de garanție-returnare

(1)  Până la 1 ianuarie 2029, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura colectarea separată a cel puțin 90 % pe an, în termeni de greutate, pentru următoarele formate de ambalaje puse la dispoziție pe piață pentru prima dată în statul membru respectiv într-un anumit an calendaristic:

(a)  sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi, cu o capacitate de până la trei litri; și

(b)  recipiente metalice de unică folosință pentru băuturi, cu o capacitate de până la trei litri.

Statele membre pot utiliza cantitatea de deșeuri de ambalaje generată de ambalajele introduse pe piață pentru a calcula obiectivele prevăzute la literele (a) și (b), astfel cum se prevede în actul de punere în aplicare în temeiul articolului 53 alineatul (2).

(2)  În vederea îndeplinirii obiectivelor menționate la alineatul (1), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt instituite sisteme de garanție-returnare pentru formatele de ambalaje relevante menționate la alineatul (1), precum și pentru a se asigura că trebuie percepută o garanție la punctul de vânzare. Statele membre pot scuti operatorii economici de la perceperea unei garanții în cazul în care produsul este consumat în spațiile din sectorul HORECA, cu condiția ca ambalajul care include o garanție să fie deschis, produsul să fie consumat, iar ambalajul gol care include garanția să fie returnat în spațiul respectiv.

Obligația prevăzută la prima teză de la primul paragraf nu se aplică ambalajelor pentru:

(a)  vin și categoriile de produse vitivinicole enumerate la punctele 1, 3, 8, 9, 11, 12, 15, 16 și 17 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și nici pentru produsele vitivinicole aromatizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 251/2014;(b) produse similare produselor vitivinicole și produselor vitivinicole aromatizate, obținute din alte fructe decât strugurii și din legume, și pentru alte băuturi fermentate încadrate la codul NC 2206 00;

(c)  băuturile spirtoase pe bază de alcool care corespund poziției 2208 din Nomenclatura combinată din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87;

(d)  lapte și produse lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Statele membre pot excepta de la participarea la sistemele de garanție-returnare sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și recipientele metalice de unică folosință pentru băuturi cu capacități mai mici de 0,1 litri, în cazul în care o astfel de participare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic.

(3)  ▌ Statele membre pot fi scutite de obligația prevăzută la alineatul (2) în următoarele condiții:

(a)  rata de colectare separată, astfel cum se prevede la articolul 48 alineatele (4) și (6) din formatul de ambalaj respectiv, astfel cum a fost raportată Comisiei în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (c), depășește 80 % din greutatea totală a ambalajelor de acest tip puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru respectiv în anul calendaristic 2026. În cazul în care această raportare nu a fost încă transmisă Comisiei, statul membru furnizează o justificare motivată, bazată pe date naționale validate, și o descriere a măsurilor puse în aplicare, conform căreia sunt îndeplinite condițiile pentru derogare prevăzute la prezentul alineat;

(b)  cu cel puțin 12 luni înainte de termenul prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol, statul membru notifică Comisiei cererea sa de derogare și înaintează un plan de punere în aplicare în care prezintă o strategie cu acțiuni concrete, inclusiv un calendar care să asigure atingerea ratei de colectare separată de 90 % din greutatea ambalajelor menționate la alineatul (1).

(4)  În termen de trei luni de la primirea planului de punere în aplicare prezentat în conformitate cu alineatul (3) litera (b), în cazul în care consideră că planul nu respectă cerințele stabilite la litera (b) de la alineatul respectiv, Comisia poate solicita unui stat membru să își revizuiască planul. Statul membru în cauză prezintă un plan revizuit în termen de trei luni de la primirea solicitării Comisiei.

(5)  În cazul în care rata de colectare separată a ambalajelor menționată la alineatul (1) într-un stat membru în cauză scade și rămâne sub 90 % din greutatea unui anumit format de ambalaj introdus pe piață timp de trei ani calendaristici consecutivi, Comisia notifică statului membru în cauză că nu se mai aplică derogarea. Sistemul de garanție-returnare se instituie până la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care Comisia a notificat statului membru în cauză că nu se mai aplică derogarea.

(6)  Statele membre depun eforturi pentru a institui și a menține sisteme de garanție-returnare, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosință pentru băuturi și cutiile din carton pentru băuturi ▌. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că sistemele de garanție-returnare pentru formatele de ambalaje de unică folosință, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosință pentru băuturi, sunt disponibile în mod egal pentru ambalajele reutilizabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic.

(7)  Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, un stat membru poate adopta dispoziții care depășesc cerințele minime stabilite la prezentul articol, cum ar fi posibilitatea de a include ambalaje enumerate la alineatul (2) literele (a) și (b) și ambalaje pentru alte produse sau fabricate din alte materiale.

(8)  Statele membre se asigură că punctele de returnare și posibilitățile de returnare a ambalajelor reutilizabile cu un scop și un format similare cu cele stabilite la alineatul (1) sunt convenabile și pentru utilizatorii finali, ca în cazul returnării ambalajelor de unică folosință în cadrul unui sistem de garanție-returnare.

(9)  Până la 1 ianuarie 2029, statele membre se asigură că cel puțin sistemele de garanție-returnare ▌ instituite în temeiul alineatului (2) după intrarea în vigoare a prezentului regulament îndeplinesc criteriile minime enumerate în anexa X.

Criteriile minime enumerate în anexa X nu se aplică sistemelor de garanție-returnare instituite înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament care îndeplinesc obiectivul de 90 % stabilit la alineatul (1) până la 1 ianuarie 2029. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că sistemele de garanție-returnare existente îndeplinesc cerințele minime din anexa X atunci când sunt revizuite pentru prima dată. În cazul în care obiectivul de 90 % nu este realizat până la 1 ianuarie 2029, sistemele de garanție-returnare existente îndeplinesc cerințele minime din anexa X cel târziu până la 1 ianuarie 2035.

Până la 1 ianuarie 2038, Comisia, în colaborare cu statele membre, evaluează punerea în aplicare a prezentului articol și identifică modalitățile de maximizare a interoperabilității sistemului de garanție-returnare.

(10)   Criteriile minime enumerate în anexa X nu se aplică în regiunile ultraperiferice, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 al patrulea paragraf din TFUE, ținând seama de particularitățile locale ale acestor regiuni.

SECȚIUNEA 5

Reutilizare și reumplere

Articolul 51

Reutilizare și reumplere

(1)  Statele membre iau măsuri pentru a încuraja instituirea unor sisteme de reutilizare a ambalajelor care să cuprindă stimulente suficiente pentru returnare și a unor sisteme de reumplere într-un mod ecologic. Aceste sisteme respectă cerințele prevăzute la articolele 27 și 28 și în anexa VI la prezentul regulament și nu compromit igiena alimentară sau siguranța consumatorilor.

(2)  Măsurile menționate la alineatul (1) pot cuprinde:

(a)  utilizarea sistemelor de garanție-returnare conforme cu cerințele minime din anexa X pentru ambalajele reutilizabile și pentru alte formate de ambalaje decât cele menționate la articolul 50 alineatul (1);

(b)  utilizarea stimulentelor economice, inclusiv a cerințelor impuse distribuitorilor finali, de a percepe taxe pentru utilizarea ambalajelor de unică folosință și de a informa consumatorii cu privire la costul acestor ambalaje la punctul de vânzare;

(c)  cerințe impuse fabricanților sau distribuitorilor finali de a pune la dispoziție în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sau prin reumplere un anumit procent din alte produse decât cele vizate de obiectivele prevăzute la articolul 29, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la denaturări pe piața internă sau la bariere în calea comerțului pentru produsele din alte state membre.

(3)   Statele membre se asigură că schemele de răspundere extinsă a producătorilor și sistemele de garanție alocă o cotă minimă din bugetul lor finanțării acțiunilor de reducere și prevenire.

SECȚIUNEA 6

Obiective în materie de reciclare și promovarea reciclării

Articolul 52

Obiective în materie de reciclare și promovarea reciclării

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a atinge următoarele obiective în materie de reciclare care acoperă întregul lor teritoriu:

(a)  până la 31 decembrie 2025, minimum 65 % din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje generate;

(b)  până la 31 decembrie 2025, următoarele procente minime din greutatea următoarelor materiale specifice conținute în deșeurile de ambalaje generate:

(i)  50 % pentru plastic;

(ii)  25 % pentru lemn;

(iii)  70 % pentru metale feroase;

(iv)  50 % pentru aluminiu;

(v)  70 % pentru sticlă;

(vi)  75 % pentru hârtie și carton;

(c)  până la 31 decembrie 2030, minimum 70 % din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje generate;

(d)  până la 31 decembrie 2030, următoarele procente minime din greutatea următoarelor materiale specifice conținute în deșeurile de ambalaje generate:

(i)  55 % pentru plastic;

(ii)  30 % pentru lemn;

(iii)  80 % pentru metale feroase;

(iv)  60 % pentru aluminiu;

(v)  75 % pentru sticlă;

(vi)  85 % pentru hârtie și carton.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1) literele (a) și (c), un stat membru poate amâna termenele stabilite la alineatul (1) litera (b) punctele (i)-(vi) și litera (d) punctele (i)-(vi) cu până la cinci ani, în următoarele condiții:

(a)  derogarea de la obiective în perioada de amânare este limitată la maximum 15 puncte procentuale de la un singur obiectiv sau împărțită între două obiective;

(b)  ca urmare a derogării de la obiective în perioada de amânare, rata de reciclare pentru un singur obiectiv nu se reduce sub 30 %;

(c)  ca urmare a derogării de la obiective în perioada de amânare, rata de reciclare pentru un singur obiectiv menționată la alineatul (1) litera (b) punctele (v) și (vi) nu se reduce sub 60 %, iar rata de reciclare pentru un singur obiectiv menționată la alineatul (1) litera (d) punctele (v) și (vi) nu se reduce sub 70 %; și

(d)  cel târziu cu 24 de luni înainte de termenul respectiv prevăzut la alineatul (1) literele (b) și (d) de la prezentul articol, statul membru notifică Comisiei intenția sa de a amâna termenul și transmite Comisiei un plan de punere în aplicare în conformitate cu anexa XI la prezentul regulament, care poate fi combinat cu un plan de punere în aplicare prezentat în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2008/98/CE.

(3)  În termen de trei luni de la primirea planului de punere în aplicare prezentat în temeiul alineatului (2) litera (d), Comisia poate solicita unui stat membru să își revizuiască planul, în cazul în care aceasta consideră că planul nu respectă cerințele prevăzute în anexa XI. Statul membru în cauză prezintă un plan revizuit în termen de trei luni de la primirea solicitării Comisiei. În cazul în care Comisia consideră că planul tot nu respectă cerințele prevăzute în anexa XI, ceea ce înseamnă că este puțin probabil ca statele membre să poată îndeplini obiectivele în perioada suplimentară solicitată de statul membru, dar care nu depășește cinci ani, Comisia respinge planul de punere în aplicare, iar statele membre sunt obligate să respecte obiectivele în termenele stabilite la alineatul (1) literele (a) și (c) de la prezentul articol.

(4)  Până la … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia revizuiește obiectivele prevăzute la alineatul (1) literele (c) și (d), în vederea creșterii acestora sau a stabilirii unor obiective suplimentare. În acest scop, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă consideră că este cazul, de o propunere legislativă.

(5)  Statele membre încurajează, după caz, în ceea ce privește producerea ambalajelor și a altor produse, utilizarea materialelor care provin din deșeuri de ambalaje reciclate prin:

(a)  îmbunătățirea condițiilor de pe piață pentru aceste materiale;

(b)  revizuirea normelor existente care împiedică utilizarea acestor materiale.

(6)  Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, un stat membru poate adopta dispoziții care depășesc obiectivele minime stabilite la prezentul articol.

Articolul 53

Reguli pentru calcularea îndeplinirii obiectivelor în materie de reciclare

(1)  Calculul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 52 alineatul (1) se efectuează în conformitate cu normele prevăzute la prezentul articol.

(2)  Statele membre calculează greutatea deșeurilor de ambalaje generate într-un anumit an calendaristic. Calculul deșeurilor de ambalaje generate într-un stat membru trebuie să fie exhaustiv.

Metodologia pentru calcularea deșeurilor de ambalaje generate se bazează pe următoarele abordări:

(a)  ambalajele puse la dispoziție pe piață într-un stat membru în anul respectiv; sau

(b)  cantitatea de deșeuri de ambalaje generate în același an în statul membru respectiv.

Calculele bazate pe cele două abordări menționate la literele (a) și (b) se ajustează pentru a asigura comparabilitatea, fiabilitatea și exhaustivitatea rezultatelor în conformitate cu cerințele și verificările care urmează să fie stabilite în temeiul actului de punere în aplicare menționat la articolul 56 alineatul (7) litera (a).

(3)  Statele membre calculează greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate într-un anumit an calendaristic. Greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate se calculează ca fiind greutatea ambalajelor care au devenit deșeuri și care, fiind supuse tuturor operațiunilor necesare de verificare, de sortare și altor operațiuni preliminare pentru înlăturarea materialelor uzate care nu sunt vizate de reprelucrarea ulterioară și pentru asigurarea unei înalte calități a reciclării, intră în operațiunile de reciclare în care deșeurile sunt, de fapt, reprelucrate în produse, materiale sau substanțe.

(4)  Ambalajele compozite și alte ambalaje compuse din mai multe materiale se calculează și se raportează pentru fiecare material conținut în ambalaj. Statele membre pot acorda derogări de la această cerință atunci când un anumit material constituie o parte nesemnificativă a unității de ambalaj și, în niciun caz, nu reprezintă mai mult de 5 % din masa totală a unității de ambalaj.

▌

(5)  În sensul alineatului (3), greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate se măsoară în momentul în care deșeurile intră în operațiunea de reciclare.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate poate fi măsurată pe baza materialului care rezultă din orice operațiune de sortare în cazul în care:

(a)  deșeurile rezultate respective sunt reciclate ulterior;

(b)  greutatea materialelor sau a substanțelor care sunt înlăturate prin operațiuni ulterioare înainte de operațiunea de reciclare și care nu sunt reciclate ulterior nu este inclusă în greutatea deșeurilor raportate ca fiind reciclate.

(6)  Statele membre instituie un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatele (2)-(5). Acest sistem poate consta în registre electronice instituite în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Directiva 2008/98/CE sau în specificații tehnice pentru cerințele de calitate pentru deșeurile sortate. Acesta poate consta, de asemenea, în rate medii ale pierderilor pentru deșeurile sortate pentru diferite tipuri de deșeuri și, respectiv, practici de gestionare a deșeurilor, cu condiția să nu poată fi obținute în alt mod date fiabile. Ratele medii ale pierderilor se calculează pe baza regulilor de calcul prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 11a alineatul (10) din Directiva 2008/98/CE.

(7)  Cantitatea de deșeuri de ambalaje biodegradabile care intră în tratare aerobă sau anaerobă poate fi considerată ca fiind reciclată în cazul în care tratarea generează compost, produs fermentat sau alte materiale într-o cantitate a conținutului reciclat similară cu cea a materialelor inițiale, care urmează să fie utilizate ca produse, materiale sau substanțe reciclate. În cazul în care materialele obținute în urma tratării sunt utilizate pe terenuri, statele membre le pot considera ca fiind reciclate numai dacă această utilizare aduce beneficii agriculturii sau ameliorării ecologice.

(8)  Cantitatea de materiale din deșeurile de ambalaje care încetează să mai fie deșeuri în urma unei operațiuni de pregătire înainte de reprelucrare poate fi considerată reciclată cu condiția ca materialele în cauză să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe ce vor fi folosite în scopul inițial sau în alte scopuri. Cu toate acestea, materialele care au încetat să fie deșeuri și care urmează să fie folosite drept combustibil sau drept alt mod de generare a energiei sau care urmează să fie incinerate, folosite pentru rambleiere sau eliminate în depozitele de deșeuri nu sunt luate în calcul ca fiind reciclate.

(9)  Statele membre pot lua în considerare reciclarea metalelor separate după incinerarea deșeurilor proporțional cu ponderea deșeurilor de ambalaje incinerate, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate prevăzute în Decizia (UE) 2019/1004.

(10)  Deșeurile de ambalaje trimise către alt stat membru în scopul reciclării în acel alt stat membru nu pot fi luate în calcul ca fiind reciclate decât de către statul membru în care deșeurile de ambalaje au fost colectate.

(11)  Deșeurile de ambalaje exportate din Uniune sunt luate în calcul ca fiind reciclate de către statul membru în care au fost colectate numai dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul (3) și dacă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, exportatorul oferă documente justificative care dovedesc că expedierea de deșeuri respectă cerințele regulamentului respectiv, inclusiv că tratarea deșeurilor de ambalaje în afara Uniunii a avut loc în condiții care sunt ▌ echivalente cu cerințele prevăzute de legislația de mediu relevantă a Uniunii.

Articolul 54

Norme privind calcularea atingerii obiectivelor în materie de reciclare prin includerea reutilizării

(1)  Statele membre pot decide să atingă un nivel ajustat al obiectivelor menționate la articolul 52 alineatul (1) pentru un anumit an, luând în considerare cota medie, în ultimii trei ani, a ambalajelor de vânzare reutilizabile introduse pe piață pentru prima dată și reutilizate ca parte a unui sistem de reutilizare a ambalajelor.

Nivelul ajustat se calculează prin scăderea:

(a)  de la obiectivele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) literele (a) și (c) a cotei de ambalaje de vânzare reutilizabile menționată la primul paragraf pentru toate ambalajele de vânzare introduse pe piață; și

(b)  de la obiectivele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) literele (b) și (d), a cotei de ambalaje de vânzare reutilizabile menționată la primul paragraf compuse din materialul de ambalaj respectiv, pentru toate ambalajele de vânzare compuse din materialul respectiv introduse pe piață.

La calcularea nivelului-țintă ajustat respectiv se ia în considerare maximum 5 % din cota medie de ambalaje de vânzare reutilizabile.

(2)  La calcularea obiectivelor prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (a), litera (b) punctul (ii), litera (c) și litera (d) punctul (ii), un stat membru poate lua în considerare cantitățile de ambalaje din lemn care sunt reparate în vederea reutilizării.

SECȚIUNEA 7

Informații și întocmirea de rapoarte

Articolul 55

Informații privind prevenirea generării de deșeuri de ambalaje și gestionarea deșeurilor de ambalaje

(1)  Pe lângă informațiile menționate la articolul 8a alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE și la articolul 12 din prezentul regulament, producătorii sau, dacă li se încredințează obligații în conformitate cu articolul 46 alineatul (1), organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, sau autoritățile publice desemnate de statele membre în aplicarea articolului 8a alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE, pun la dispoziția utilizatorilor finali, în special a consumatorilor, următoarele informații privind prevenirea generării deșeurilor de ambalaje și gestionarea deșeurilor de ambalaje în ceea ce privește ambalajele pe care producătorii le furnizează pe teritoriul unui stat membru:

(a)  rolul utilizatorilor finali în ceea ce privește contribuția la prevenirea generării de deșeuri, inclusiv orice bune practici;

(b)  modalitățile de reutilizare disponibile pentru ambalaje;

(c)  rolul utilizatorilor finali de a contribui la colectarea separată a materialelor deșeurilor de ambalaje, inclusiv manipularea ambalajelor care conțin produse sau deșeuri periculoase;

(d)  semnificația etichetelor și a simbolurilor aplicate, marcate sau imprimate pe ambalaj în conformitate cu articolul 12 sau care figurează în documentele care însoțesc produsul ambalat;

(e)  impactul asupra mediului și asupra sănătății umane sau asupra siguranței persoanelor al eliminării necorespunzătoare a deșeurilor de ambalaje, cum ar fi aruncarea de gunoaie pe domeniul public sau eliminarea în deșeurile municipale mixte, precum și impactul negativ asupra mediului al ambalajelor de unică folosință, în special al pungilor de transport din plastic;

(f)  proprietățile de compostare și opțiunile adecvate de gestionare a deșeurilor pentru ambalajele compostabile în conformitate cu articolul 9 alineatul (2); consumatorii sunt informați că ambalajele compostabile nu sunt adecvate pentru compostarea la domiciliu și că ambalajele compostabile nu se aruncă în natură.

Obligațiile prevăzute la alineatul (1) litera (d) se aplică de la ... [42 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau de la data aplicării articolului 12, luându-se în considerare data care survine mai târziu.

(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) sunt actualizate și furnizate prin intermediul:

(a)  unui site web sau al altor mijloace de comunicare electronică;

(b)  informării populației;

(c)  programelor și campaniilor de educare;

(d)  semnalizării în una sau mai multe limbi care pot fi ușor de înțeles de către utilizatori și consumatori.

(3)  În cazul în care informațiile sunt furnizate public, se păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cu dreptul intern relevant.

Articolul 56

Raportarea către Comisie

(1)  Pentru fiecare an calendaristic, statele membre transmit Comisiei un raport conținând următoarele date:

(a)  date privind punerea în aplicare a articolului 52 alineatul (1) literele (a)-(d) și privind ambalajele reutilizabile;

(b)  consumul anual de pungi de transport din plastic foarte subțire, pungi de transport din plastic subțire, pungi de transport din plastic gros și pungi de transport din plastic foarte gros pe persoană, separat pentru fiecare categorie, astfel cum figurează în tabelul 4 din anexa XII;

(c)  rata de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul obligației de instituire a sistemelor de garanție-returnare prevăzute la articolul 50 alineatul (1).

Statele membre pot furniza, de asemenea, date privind consumul anual de pungi de transport din alte materiale ▌.

(2)  Pentru fiecare an calendaristic, ▌statele membre prezintă rapoarte conținând date privind:

(a)  cantitățile de ambalaje puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru respectiv pentru fiecare categorie de ambalaje, astfel cum figurează în tabelul 3 din anexa XII;

(b)  cantitățile de ▌ deșeuri de ambalaje colectate pentru fiecare material de ambalaj, astfel cum se menționează la articolul 52;

(c)  cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate și ratele de reciclare pentru fiecare categorie de ambalaje, astfel cum figurează în tabelul 3 din anexa XII.

▌

(3)  Prima perioadă de raportare se referă la:

(a)  în ceea ce privește obligațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) și la alineatul (2), al doilea an calendaristic complet după intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare care stabilește formatul de raportare către Comisie, în conformitate cu alineatul (7);

(b)  în ceea ce privește obligația prevăzută la alineatul (1) litera (c), anul calendaristic care începe la 1 ianuarie 2028.

(4)  Statele membre pun la dispoziție pe cale electronică datele menționate la alineatele (1) și (2) în termen de 19 luni de la sfârșitul anului de raportare pentru care sunt colectate datele. Acestea raportează datele pe cale electronică în termen de 19 luni de la sfârșitul anului de raportare pentru care datele sunt colectate în formatul stabilit de Comisie în conformitate cu alineatul (7).

(5)  Datele puse la dispoziție de statele membre în conformitate cu prezentul articol sunt însoțite de un raport de verificare a calității. Raportul de verificare a calității este prezentat în formatul stabilit de Comisie, în conformitate cu alineatul (7).

(6)  Datele puse la dispoziție de statele membre în conformitate cu prezentul articol sunt însoțite de un raport privind măsurile luate în temeiul articolului 53 alineatele (7) și (11), incluzând informații detaliate privind ratele medii de pierdere, după caz.

(7)  Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a)  normele pentru calcularea, verificarea și raportarea datelor în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (c) și cu alineatul (2), inclusiv metodologia de determinare a deșeurilor de ambalaje generate, precum și formatul de raportare;

(b)  metodologia de calculare a consumului anual de pungi de transport din plastic subțire pe persoană menționat la alineatul (1) litera (b) și formatul pentru raportarea acestuia;

(c)   factorul de corecție menționat la articolul 43 alineatul (3) pentru a ține seama de creșterea sau scăderea turismului în raport cu anul de referință, în scopul îndeplinirii obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

▌

(8)  Statele membre impun ca operatorii de sistem pentru sistemele de reutilizare și toți operatorii economici care pun la dispoziție ambalaje în statele membre să furnizeze autorităților competente date exacte și fiabile care să le permită statelor membre să își îndeplinească obligațiile de raportare în temeiul prezentului articol, ținând seama, după caz, de problemele specifice cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii în ceea ce privește furnizarea de date detaliate.

Articolul 57

Baze de date privind ambalajele

(1)  În termen de 12 luni de la data adoptării actelor de punere în aplicare menționate la articolul 56 alineatul (7), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se creează baze de date privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, acolo unde nu există încă, în mod armonizat, pentru a permite raportarea către Comisie.

(2)  Bazele de date menționate la alineatul (1) includ următoarele:

(a)  informații privind mărimea, caracteristicile și evoluția ambalajelor și a fluxurilor de deșeuri de ambalaje la nivelul fiecărui stat membru;

▌

(b)  datele enumerate în anexa XII.

(3)   Bazele de date privind ambalajele sunt accesibile publicului larg într-un format care poate fi citit automat și care permite accesul actualizat la date în ceea ce privește raportarea și costul gestionării deșeurilor de ambalaje, asigurând interoperabilitatea și reutilizarea datelor. Acestea sunt furnizate prin intermediul:

(a)  unui site internet sau al altor mijloace de comunicare electronică, în limba oficială a statului membru în cauză; sau

(b)  unor rapoarte publice în limba oficială a statului membru în cauză.

Aceste cerințe nu aduc atingere informațiilor sensibile din punct de vedere comercial sau legislației privind protecția datelor.

Capitolul IX

Proceduri de salvgardare

Articolul 58

Procedura aplicabilă ambalajelor care prezintă un risc la nivel național

(1)  Fără a aduce atingere articolului 19 din ▌Regulamentul (UE) 2019/1020, în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au motive suficiente să considere că ambalajele care fac obiectul prezentului regulament prezintă un risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană, acestea efectuează fără întârzieri nejustificate o evaluare cu privire la ambalajul în cauză, acoperind toate cerințele prevăzute în prezentul regulament care sunt relevante pentru risc. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței de câte ori este necesar.

În sensul alineatului (1), autoritățile responsabile cu asigurarea respectării prezentului regulament monitorizează plângerile și rapoartele referitoare la presupusa neconformitate a ambalajelor și a produselor ambalate cu prezentul regulament și verifică dacă au fost luate măsurile corective adecvate.

În cazul în care, pe parcursul evaluării respective, autoritățile de supraveghere a pieței constată că ambalajul nu este conform cu cerințele prevăzute în prezentul regulament, acestea solicită fără întârziere operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale, într-un termen rezonabil stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței și proporțional cu natura și, după caz, cu gradul neconformității, pentru a aduce ambalajul în conformitate cu cerințele respective.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care există riscuri pentru sănătatea umană legate de ambalajele pentru produse sensibile la contact care fac obiectul unor acte legislative specifice ale Uniunii menite să protejeze sănătatea umană, autoritățile de supraveghere nu evaluează riscul pentru sănătatea umană sau animală generat de materialul de ambalaj, dacă este transferat în conținutul ambalat, ci avertizează autoritățile competente pentru controlul acestor riscuri. Aceste autorități sunt autoritățile competente menționate în Regulamentele (UE) 2017/625, (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, (UE) 2019/6 sau Directiva 2001/83/CE.

(3)  În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, acestea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la acțiunile pe care le-au solicitat din partea operatorului economic.

(4)  Operatorul economic se asigură că, pentru toate ambalajele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață la nivelul Uniunii, sunt luate toate măsurile corective adecvate.

(5)  În cazul în care operatorul economic relevant nu întreprinde măsurile corective adecvate în termenul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf sau neconformitatea persistă, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice punerea la dispoziție a ambalajului pe piața națională sau pentru a retrage sau a rechema ambalajul de pe piață.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile respective.

(6)  Informațiile către Comisie și celelalte state membre menționate la alineatul (5) se comunică prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 și includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea ambalajului neconform, originea ambalajului, natura neconformității presupuse și riscul constatat, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant și, după caz, informațiile menționate la articolul 61 alineatul (1). Autoritățile de supraveghere a pieței indică, de asemenea, dacă neconformitatea este cauzată de una dintre următoarele situații:

(a)  nerespectarea de către ambalaj a cerințelor de sustenabilitate prevăzute la articolele 5-11 din prezentul regulament;

(b)  deficiențe în ceea ce privește standardele armonizate sau specificațiile comune menționate la articolele 36 și 37 din prezentul regulament.

(7)  Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura, informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și orice alte informații suplimentare de care dispun referitoare la neconformitatea ambalajelor în cauză, precum și, în caz de dezacord cu măsura națională adoptată, cu privire la obiecțiile lor.

(8)  În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (4), niciun stat membru și nici Comisia nu ridică vreo obiecție cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura respectivă este considerată justificată.

Măsurile provizorii pot stabili o perioadă mai lungă sau mai scurtă de trei luni pentru a ține seama de particularitățile cerințelor în cauză.

(9)  Statele membre se asigură că ambalajul este retras de pe piețele lor sau că se iau fără întârziere alte măsuri restrictive adecvate cu privire la ambalaj sau la fabricantul în cauză.

Articolul 59

Procedura de salvgardare a Uniunii

(1)  În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 58 alineatele (5) și (6), se aduc obiecții cu privire la o măsură luată de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsura națională contravine legislației Uniunii, Comisia inițiază imediat consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsura națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide, printr-un act de punere în aplicare, dacă măsura națională este justificată sau nu.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

(2)  Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului sau operatorilor economici relevanți.

În cazul în care măsura națională este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile care se impun pentru a se asigura că ambalajul neconform este retras de pe piața lor și informează Comisia în consecință.

În cazul în care măsura națională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura respectivă.

(3)  Atunci când măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea ambalajului este atribuită unor deficiențe ale standardelor armonizate menționate la articolul 36 din prezentul regulament, Comisia aplică procedura prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

(4)  În cazul în care măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea ambalajului este atribuită unor deficiențe în specificațiile tehnice comune menționate la articolul 37, Comisia modifică sau abrogă, fără întârziere, specificațiile tehnice comune în cauză.

Articolul 60

Ambalaje conforme care prezintă un risc

(1)  În cazul în care, în urma efectuării unei evaluări în temeiul articolului 58, un stat membru constată că, deși ambalajul respectă cerințele aplicabile prevăzute la articolele 5-12, acesta prezintă un risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană, statul membru impune de îndată operatorului economic relevant să ia toate măsurile corespunzătoare, într-un termen rezonabil prevăzut de autoritățile de supraveghere a pieței și proporțional cu natura și, după caz, cu gradul de risc, pentru a se asigura că în momentul introducerii pe piață ambalajul în cauză nu mai prezintă respectivul risc, pentru a asigura conformitatea ambalajului, pentru a-l retrage de pe piață sau pentru a-l rechema.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care există riscuri pentru sănătatea umană legate de ambalajele pentru produse sensibile la contact care fac obiectul unor acte legislative specifice ale Uniunii menite să protejeze sănătatea umană, autoritățile de supraveghere nu evaluează riscul pentru sănătatea umană sau animală generat de materialul de ambalaj, dacă este transferat în conținutul ambalat, ci avertizează autoritățile competente pentru controlul acestor riscuri. Aceste autorități sunt autoritățile competente menționate în Regulamentele (UE) 2017/625, (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, 2019/6 sau Directiva 2001/83/CE.

(3)  Operatorul economic se asigură că, pentru toate ambalajele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață la nivelul Uniunii, sunt luate măsuri corective.

(4)  Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la constatările sale și la acțiunile ulterioare întreprinse în temeiul alineatului (1). Informațiile includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea ambalajului respectiv, originea și lanțul de distribuție aferent ambalajului, natura riscului implicat, natura și durata măsurilor naționale luate.

(5)  Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsurile naționale luate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabilește dacă măsura națională este sau nu justificată și, după caz, propune măsuri corespunzătoare.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător privind protecția mediului sau a sănătății umane, Comisia adoptă un act de punere în aplicare imediat aplicabil în conformitate cu procedura menționată la articolul 65 alineatul (4).

Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului sau operatorilor economici relevanți.

Articolul 61

Controale ale ambalajelor care intră pe piața Uniunii

(1)  Autoritățile de supraveghere a pieței comunică fără întârziere autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 măsurile menționate la articolul 58 alineatul (5) din prezentul regulament în cazul în care neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național. Această comunicare include toate informațiile relevante, în special detaliile necesare pentru identificarea ambalajului neconform căruia i se aplică măsurile și, în cazul produsului ambalat, a produsului în sine.

(2)   Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 folosesc informațiile comunicate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pentru a efectua analiza riscurilor prevăzută la articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(3)  Comunicarea informațiilor menționate la alineatul (1) are loc prin introducerea informațiilor în mediul relevant de gestionare a riscurilor vamale.

(4)  Comisia dezvoltă o interconectare pentru automatizarea comunicării menționate la alineatul (1) de la sistemul de informare și comunicare menționat la articolul 58 alineatul (6) către mediul menționat la alineatul (3). Interconectarea respectivă începe să funcționeze în termen de cel mult doi ani de la data adoptării actului de punere în aplicare menționat la alineatul (5).

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze normele procedurale și detaliile modalităților de punere în aplicare a alineatului (4), inclusiv funcționalitățile, elementele de date și prelucrarea datelor, precum și normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidențialitatea și controlul pentru interconectarea menționată la alineatul (4).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare în temeiul articolului 65 alineatul (3).

Articolul 62

Neconformitatea formală

(1)  În cazul în care un stat membru constată oricare dintre următoarele aspecte, acesta solicită operatorului economic în cauză să pună capăt neconformității respective:

(a)  declarația de conformitate UE nu a fost întocmită;

(b)  declarația de conformitate UE nu a fost întocmită corect;

(c)  codul QR sau suportul de date menționat la articolul 12 nu oferă acces la informațiile necesare în conformitate cu articolul respectiv;

(d)  documentația tehnică menționată în anexa VII nu este disponibilă, nu este completă sau conține erori;

(e)  informațiile menționate la articolul 15 alineatul (6) sau la articolul 18 alineatul (3) lipsesc, sunt false sau incomplete;

(f)  nu este respectată orice altă cerință administrativă prevăzută la articolul 15 sau la articolul 18;

(g)  nu sunt respectate cerințele privind restricțiile de utilizare a anumitor formate de ambalaje sau privind ambalarea excesivă prevăzute la articolele 24 și 25;

(h)  în ceea ce privește ambalajele reutilizabile, nu sunt respectate cerințele privind instituirea, funcționarea sau participarea la un sistem de reutilizare menționate la articolul 27;

(i)  în ceea ce privește reumplerea, nu sunt respectate cerințele de informare prevăzute la articolul 28 alineatele (1) și (2);

(j)  nu sunt respectate cerințele privind stațiile de reumplere prevăzute la articolul 28 alineatul (3);

(k)  nu sunt îndeplinite obiectivele privind reutilizarea și reumplerea prevăzute la articolul 29;

(l)   nu sunt respectate cerințele privind ambalajele reciclabile prevăzute la articolul 6;

(m)   nu sunt respectate cerințele privind conținutul minim reciclat pentru ambalaje prevăzute la articolul 7.

(2)  În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) literele (a)-(f) persistă, statul membru în cauză ia toate măsurile corespunzătoare pentru a interzice punerea la dispoziție pe piață a ambalajului sau se asigură că acesta este rechemat sau retras de pe piață.

(3)  În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) literele (g)-(k) persistă, statele membre aplică normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament, care sunt stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 68.

Capitolul X

Achizițiile publice verzi

Articolul 63

Achizițiile publice verzi

(1)  Pentru a stimula oferta și cererea de ambalaje durabile din punctul de vedere al mediului, Comisia adoptă, până la ... [60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], acte de punere în aplicare prin care precizează cerințele minime obligatorii pentru contractele de achiziții publice care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE pentru ambalaje sau produse ambalate sau pentru serviciile care utilizează ambalaje sau produse ambalate sau al Directivei 2014/25/UE, și care sunt atribuite de autoritățile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE sau la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, sau de entitățile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, în care ambalajele sau produsele ambalate reprezintă peste 30 % din valoarea estimată a contractului sau din valoarea produselor utilizate de serviciile care fac obiectul contractului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 65 alineatul (3).

(2)  Cerințele stabilite în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) se aplică procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice menționate la alineatul respectiv inițiate la cel puțin 12 luni de la data intrării în vigoare a respectivului act de punere în aplicare.

(3)  ▌ Cerințele minime obligatorii privind achizițiile publice verzi se bazează pe cerințele prevăzute la articolele 5-11 și pe următoarele elemente:

(a)  valoarea și volumul contractelor de achiziții publice atribuite pentru ambalaje sau produse ambalate sau pentru servicii sau lucrări care utilizează ambalaje sau produse ambalate;

▌

(b)  fezabilitatea economică pentru autoritățile contractante sau entitățile contractante de a cumpăra ambalaje sau produse ambalate mai sustenabile din punctul de vedere al mediului, fără a antrena costuri disproporționate;

(c)   situația pe piața la nivelul Uniunii a ambalajelor sau a produselor ambalate relevante;

(d)   efectele cerințelor asupra concurenței;

(e)   obligațiile de gestionare a deșeurilor de ambalaje.

(4)   Cerințele minime obligatorii în materie de achiziții publice verzi pot lua forma:

(a)  unor specificații tehnice în sensul articolului 42 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 60 din Directiva 2014/25/UE;

(b)  unor criterii de selecție în sensul articolului 58 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 80 din Directiva 2014/25/UE; sau

(c)  unor condiții de executare a contractului în sensul articolului 70 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 87 din Directiva 2014/25/UE.

Aceste cerințe minime obligatorii privind achizițiile publice verzi se elaborează în conformitate cu principiile cuprinse în Directiva 2014/24/UE și în Directiva 2014/25/UE pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament.

(5)   Autoritățile contractante și entitățile contractante menționate la alineatul (1) pot, în cazuri justificate în mod corespunzător, să deroge de la cerințele obligatorii specificate într-un act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) din motive de siguranță publică sau sănătate publică. Autoritățile contractante și entitățile contractante pot, de asemenea, în cazuri justificate în mod corespunzător, să deroge de la cerințele obligatorii, atunci când acestea ar duce la dificultăți tehnice de nerezolvat.

Capitolul XI

Competențe delegate și procedura comitetului

Articolul 64

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (7), la articolul 6 alineatele (4) și (5), la articolul 7 alineatele (12), (13) și (15), la articolul 9 alineatul (5), la articolul 25 alineatul (5), la articolul 29 alineatele (12) și (18) și la articolul 63 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de zece ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (7), la articolul 6 alineatele (4) și (5), la articolul 7 alineatele (12), (13) și (15), la articolul 9 alineatul (5), la articolul 25 alineatul (5), la articolul 29 alineatele (12) și (18) și la articolul 63 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (7), al articolului 6 alineatele (4) și (5), al articolului 7 alineatele (12), (13) și (15), al articolului 9 alineatul (5), al articolului 25 alineatul (5), al articolului 29 alineatele (12) și (18) și al articolului 63 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 65

Procedura comitetului

(1)  Comisia este sprijinită de comitetul prevăzut la articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

▌

(4)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

Capitolul XII

Modificări

Articolul 66

Modificări aduse Regulamentului (UE) 2019/1020

Regulamentul (UE) 2019/1020 se modifică după cum urmează:

1.  În anexa I, se adaugă următoarele puncte:"

„X [OP: a se introduce următorul număr consecutiv] Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1);

X [OP: a se introduce următorul număr consecutiv] Regulamentul (UE) …/… al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (JO L, …, ELI: …)(80).”; +

2.  În anexa II, punctul 8 se elimină.

Articolul 67

Modificări aduse Directivei (UE) 2019/904

Directiva (UE) 2019/904 se modifică după cum urmează:

1-a.   La articolul 2 alineatul (2), se adaugă următorul text la sfârșitul tezei: „cu excepția cazului în care se prevede altfel în mod expres în Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.”

Atunci când se află în conflict cu articolul 4 din Directiva (UE) 2019/904 în ceea ce privește ambalajele din plastic de unică folosință enumerate în anexa V punctul 3, articolul 22 alineatul (4a) prevalează.

2.  La articolul 6 alineatul (5), literele (a) și (b) se elimină începând cu 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la articolul 7 alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu;

3.  La articolul 13 alineatul (1), litera (e) se elimină începând cu 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la articolul 7 alineatul (8), luându-se în considerare data care survine mai târziu;

4.  La articolul 13, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Comisia analizează datele și informațiile raportate în conformitate cu prezentul articol și publică un raport cu privire la rezultatele analizei respective. Raportul evaluează modul de organizare a colectării datelor și informațiilor, sursele datelor și informațiilor și metodologia utilizată în statele membre, precum și caracterul complet, fiabilitatea, actualitatea și consecvența datelor și informațiilor respective. Evaluarea poate include recomandări specifice de îmbunătățire. Raportul se elaborează după prima raportare a datelor și informațiilor de către statele membre și, ulterior, o dată la patru ani.”;

5.   Partea B din anexă se modifică după cum urmează:

(a)  punctele 7, 8 și 9 se înlocuiesc după cum urmează:"

(b)  se adaugă următoarele puncte:"

________________

* Regulamentul (UE) 2024/… al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (JO L, …, ELI: …).”.

Capitolul XIII

Dispoziții finale

Articolul 68

Sancțiuni

(1)  Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. ▌ Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei fără întârziere și îi comunică acesteia orice modificare ulterioară a acestora.

(2)  În cazul nerespectării cerințelor de la articolele 24-29, sancțiunile includ amenzi administrative. În cazul în care sistemul juridic al statului membru nu prevede amenzi administrative, prezentul alineat poate fi aplicat astfel încât procedura de amendare să fie inițiată de autoritatea relevantă și impusă de instanțele naționale competente, garantându-se, în același timp, faptul că aceste căi de atac sunt efective și că au un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative menționate la prezentul alineat. În orice caz, amenzile impuse trebuie să fie, de asemenea, efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(3)  Până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective și îi comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 69

Evaluare

Până la ... [opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și a contribuției sale la funcționarea pieței interne și la îmbunătățirea sustenabilității ambalajelor din punctul de vedere al mediului. Evaluarea respectivă include o parte consacrată, printre altele, impactului prezentului regulament asupra sistemului agroalimentar și a risipei alimentare. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind principalele constatări ale evaluării respective. Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului respectiv.

Articolul 70

Abrogare și dispoziții tranzitorii

Directiva 94/62/CE se abrogă de la … [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Cu toate acestea, se aplică următoarele dispoziții tranzitorii:

(a)  Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice până la ... [30 de luni de la intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la articolul 12 alineatul (6)];

(b)   Articolul 9 alineatele(1) și (2) din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice în ceea ce privește cerințele esențiale în temeiul anexei II punctul 1 prima liniuță până la 31 decembrie 2029;

(c)  Articolul 5 alineatele (2) și (3), articolul 6 alineatul (1) literele (d) și (e) și articolul 6a din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice până la … [ultima zi a anului calendaristic care urmează după 36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament];

(d)  Articolul 12 alineatele (3a), (3b), (3c) și (4) din Directiva 94/62/CE continuă să se aplice până la ... [ultima zi a aceluiași an calendaristic în care se încheie perioada de 36 de luni de la data intrării în vigoare], cu excepția transmiterii datelor către Comisie, care continuă să se aplice până la ... [ultima zi a anului calendaristic care urmează după 54 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]; ▌

(e)   Deciziile 2001/171/CE și 2009/292/CE rămân în vigoare și continuă să se aplice până la abrogarea acestora prin acte delegate adoptate de Comisie în temeiul articolului 5 alineatul (7) din prezentul regulament;

(f)   Statele membre pot menține dispozițiile naționale care restricționează introducerea pe piață a ambalajelor în formatele și în scopurile enumerate la punctele 2 și 3 din anexa V până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Articolul 4 alineatul (3) nu se aplică în ceea ce privește măsurile naționale menținute în temeiul prezentului alineat până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIII.

Articolul 71

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Cu toate acestea, articolul 67 alineatul (5) se aplică de la … [48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președinta Președintele

ANEXA I

▌ LISTĂ ORIENTATIVĂ A ARTICOLELOR CARE INTRĂ ÎN DOMENIUL DE APLICARE AL DEFINIȚIEI AMBALAJULUI DE LA ARTICOLUL 3 punctul (1)

Articole care intră sub incidența articolului 3 punctul (1) litera (a)

Ambalaje

Cutiile pentru dulciuri

Foliile film care învelesc carcasele de compact discuri

Pungile în care se expediază cataloage și reviste (cu o revistă înăuntru)

Șervețele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile

Rolele, tuburile și cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil (de exemplu, folie de plastic, folie de aluminiu, hârtie), cu excepția rolelor, tuburilor și cilindrilor destinați a fi părți ale unor echipamente de producție și care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca unitate de vânzare

Ghivecele pentru flori și pentru alte plante destinate exclusiv ▌ vânzării și transportului.

Flacoanele din sticlă pentru soluții injectabile

Suporturile pentru compact discuri (vândute împreună cu compact discurile și care nu sunt destinate utilizării ca mijloc de depozitare)

Umerașele pentru haine (vândute împreună cu un articol de îmbrăcăminte)

Cutiile de chibrituri

Sistemele de izolare sterilă (pungi, tăvi și materiale necesare menținerii sterilității produsului)

▌

Buteliile din oțel reîncărcabile, utilizate pentru diferite tipuri de gaz, cu excepția extinctoarelor

Pungile din folie de aluminiu pentru ceai și cafea

Cutiile folosite pentru tuburile de pastă de dinți

Nu constituie ambalaje

Ghivecele pentru flori și pentru alte plante, inclusiv tăvițele pentru semințe, utilizate în relațiile dintre întreprinderi pe parcursul diferitelor etape de producție sau destinate vânzării împreună cu planta.

Cutiile pentru scule

Învelișurile de ceară din jurul brânzei

Membranele cârnaților

Umerașele pentru haine (vândute separat)

Cartușele pentru imprimante

Carcasele pentru compact discuri, DVD-uri și casete video (vândute cu un compact disc, un DVD sau o casetă video înăuntru)

Suporturile pentru compact discuri (vândute goale și destinate utilizării ca mijloc de depozitare)

Capsulele solubile pentru detergenți

Lumânările pentru morminte (recipientele pentru lumânări)

Râșnițele mecanice (integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râșnițele de piper reîncărcabile)

Articole care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) literele (d) și (e)

Constituie ambalaje, dacă au fost proiectate pentru a fi umplute la punctul de vânzare

Pungile din plastic sau din hârtie

Farfuriile și paharele de unică folosință

Folia film alimentară aderentă

Pungile pentru sandviciuri

Folia de aluminiu

Husele din folie de plastic pentru protejarea hainelor curățate în curățătorii

Nu constituie ambalaje

Paletele de amestecat

Tacâmurile de unică folosință

Hârtia de împachetat (vândută separat consumatorilor și operatorilor economici)

Formele din hârtie pentru copt (vândute goale)

Șervețelele dantelate pentru prăjituri, vândute fără prăjituri

Farfuriile și paharele de unică folosință care nu sunt destinate a fi umplute la punctul de vânzare

Articole care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) literele (b) și (c)

Ambalaje

Etichetele agățate direct sau atașate de produs, inclusiv etichetele adezive aplicate pe fructe și legume

▌

Peria de rimel care face parte din capacul recipientului

Etichetele adezive atașate de un alt articol de ambalaj

Capsele metalice

Manșoanele din plastic

Dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere al recipientului pentru detergenți

Râșnițele mecanice (integrate în recipiente fără posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit produs, de exemplu râșnițele de piper pline cu piper)

Nu constituie ambalaje

Etichetele de identificare prin radiofrecvență (RFID)

Autocolantele pentru etichetarea pneurilor [Regulamentul (UE) 2020/740]

ANEXA II

CATEGORII ȘI PARAMETRI PENTRU EVALUAREA RECICLABILITĂȚII AMBALAJELOR

Tabelul 1

Lista orientativă a materialelor, tipurilor și categoriilor de ambalaje menționate la articolul 6

[1] De reținut că această categorie conține materiale plastice care sunt ușor biodegradabile (ceea ce înseamnă o capacitate verificată de a converti > 90 % din materialul original în CO2, apă și minerale prin procese biologice în termen de 6 luni), indiferent de materia primă utilizată pentru producerea acestora. Polimerii bazați pe bioproduse care nu sunt ușor biodegradabili sunt incluși în celelalte categorii relevante de plastic.

Tabelul 2

Lista orientativă a materialelor și categoriilor de ambalaje menționate la articolul 6

Tabelul 3

Clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea

Reciclabilitatea ambalajelor se exprimă în clasele de performanță A, B sau C.

Începând din 2030, performanța reciclabilității se bazează pe criterii de proiectare în vederea reciclării. Criteriile de proiectare în vederea reciclării asigură circularitatea utilizării materiilor prime secundare rezultate de o calitate suficientă pentru a înlocui materiile prime primare.

Evaluarea bazată pe criteriile de proiectare în vederea reciclării se efectuează pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 1 din anexa II, ținând seama de metodologia stabilită în temeiul articolului 6 alineatul (4) și de actele delegate aferente, precum și de parametrii stabiliți în tabelul 4 din anexa II. După aplicarea criteriilor per unitate de ambalaj, aceasta va fi clasificată în categoriile A, B sau C. Atunci când clasa de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea a unei unități de ambalaj este mai mică de 70 %, unitatea de ambalaj respectivă este considerată neconformă cu clasele de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea și, prin urmare, ambalajul va fi considerat nereciclabil din punct de vedere tehnic, iar introducerea sa pe piață ar trebui restricționată.

Începând din 2035, se adaugă un nou factor la evaluarea reciclabilității ambalajelor, și anume „reciclat la scară largă”. În consecință, va fi efectuată o nouă evaluare bazată pe cantitatea (greutatea) corespunzătoare materialului reciclat efectiv din fiecare categorie de ambalaje, în conformitate cu metodologia prevăzută în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (5). Pragurile legate de materialele de ambalaje reciclate anual pentru conformitatea cu evaluarea în funcție de factorul „reciclat la scară largă” se definesc ținând seama de obiectivul stabilit la articolul 3 alineatul (38).

Tabelul 4

Lista neexhaustivă a parametrilor pentru stabilirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării în temeiul articolului 6

Lista din tabelul de față va fi utilizată ca bază pentru definirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării [astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (4)]. Criteriile de proiectare în vederea reciclării vor fi apoi utilizate pentru a stabili calculele care conduc la clasele de performanță enumerate în tabelul 3. În plus, evaluarea acestor parametri ia în considerare:

–  separabilitatea oricărei componente a ambalajului, fie manual, de către consumatori, fie în instalațiile de prelucrare;

–  eficiența proceselor de sortare și reciclare, de exemplu, randamentul;

–  evoluția tehnologiilor de sortare și reciclare (pentru a aborda cazurile în care ambalajul nu poate fi sortat în prezent, dar sortarea sa ar putea fi posibilă peste doi ani) și

–  păstrarea funcționalității materiilor prime secundare, permițând înlocuirea materiilor prime primare.

La stabilirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării se ia în considerare funcționalitatea pe care o furnizează ambalajului următorii parametri.

ANEXA III

AMBALAJE COMPOSTABILE

Condiții care trebuie luate în considerare atunci când se impune sau se introduce utilizarea unui format de ambalaj compostabil:

(a)  nu ar fi putut fi conceput ca ambalaj reutilizabil sau produsele nu ar fi putut fi introduse pe piață fără ambalaj;

(b)  este conceput pentru a intra în fluxul de deșeuri organice la sfârșitul ciclului său de viață;

(c)  este biodegradabil într-o asemenea măsură încât permite ca ambalajul să fie supus unei descompuneri fizice ▌ sau biologice, inclusiv digestiei anaerobe, având ca rezultat, în cele din urmă, conversia în dioxid de carbon și apă, biomasă microbiană nouă, săruri minerale ▌ și, în absența oxigenului, metan;

(d)  utilizarea sa sporește în mod semnificativ colectarea deșeurilor organice în comparație cu utilizarea materialelor de ambalaj necompostabile;

(e)  utilizarea sa reduce în mod semnificativ contaminarea compostului cu ambalaje necompostabile ▌și nu cauzează probleme în prelucrarea deșeurilor biologice;

(f)  utilizarea sa nu sporește contaminarea fluxurilor de deșeuri de ambalaje necompostabile.

ANEXA IV

METODOLOGIA DE EVALUARE A REDUCERII LA MINIMUM A AMBALAJELOR

Partea I

Criterii de performanță

(1)  Protecția produsului: proiectarea ambalajului asigură protecția produsului din punctul de ambalare sau umplere până la utilizarea finală, cu scopul de a preveni degradarea, pierderea, deteriorarea sau generarea de deșeuri semnificative ale produsului. Cerințele pot consta în protecția împotriva deteriorărilor mecanice sau chimice, vibrațiilor, compresiei, umidității, deshidratării, oxidării, luminii, oxigenului, infecțiilor microbiologice, dăunătorilor, deteriorării proprietăților organoleptice etc. și pot include trimiteri la anumite acte juridice ale Uniunii care stabilesc cerințe privind calitatea produselor.

(2)  Procesele de fabricație a ambalajelor: proiectarea ambalajului trebuie să fie compatibilă cu procesele de fabricație și umplere a ambalajelor. Procesele de fabricație a ambalajelor pot determina elemente de proiectare a ambalajelor, cum ar fi forma unui recipient, toleranțele la grosime, dimensiunile, fezabilitatea din perspectiva uneltelor necesare, specificațiile care reduc la minimum deșeurile în procesul de fabricație. Procesele operate de fabricant pot necesita și anumite elemente de proiectare ale ambalajului, cum ar fi rezistența la impact și rezistența la stres, rezistența mecanică, viteza și eficiența liniei de ambalare, stabilitatea în timpul transportului, rezistența la căldură, închiderea eficientă, spațiul liber minim, igiena.

(3)  Logistică: proiectarea ambalajului asigură distribuția, transportul, manipularea și antrepozitarea adecvate și în condiții de siguranță ale produsului ambalat. Cerințele pot consta în coordonarea din punctul de vedere al dimensiunilor pentru utilizarea optimă a spațiului, compatibilitatea cu sistemele de paletizare și de depaletizare, sistemul de manipulare și depozitare, integritatea sistemului de ambalare în timpul transportului și al manipulării.

(4)   Funcționalitatea ambalajului: proiectarea ambalajului asigură funcționalitatea acestuia, ținând seama de scopul produsului și de particularitățile datorate circumstanțelor vânzării sale, cum ar fi vânzările de produse destinate a fi cadouri sau cu ocazia unor evenimente sezoniere.

(5)  Cerințe privind informarea: proiectarea ambalajului asigură faptul că pot fi furnizate utilizatorilor și consumatorilor orice informații necesare privind produsul ambalat în sine, utilizarea, depozitarea și îngrijirea acestuia, inclusiv instrucțiunile de siguranță. Cerințele pot include furnizarea de informații despre produs, instrucțiuni de stocare, aplicare și utilizare, coduri de bare, data durabilității minimale.

(6)  Igienă și siguranță: proiectarea ambalajului asigură siguranța utilizatorilor și a consumatorilor, precum și siguranța și igiena produsului pe tot parcursul distribuției, utilizării finale și eliminării. Cerințele pot include proiectarea în vederea manipulării în condiții de siguranță, caracteristici de siguranță pentru copii, elemente împotriva desigilării, a furtului și a contrafacerii, avertismente de pericol, identificarea clară a conținutului, dispozitiv de deschidere în condiții de siguranță, dispozitiv de închidere cu eliberarea presiunii.

(7)  Cerințe juridice: proiectarea ambalajului asigură conformitatea ambalajului și a produsului ambalat cu dreptul aplicabil.

(8)  Conținutul reciclat, reciclabilitate și reutilizare: proiectarea ambalajului asigură reutilizabilitatea, reciclabilitatea și includerea conținutului reciclat, astfel cum se prevede în prezentul regulament. În cazul în care ambalajul este destinat reutilizării, acesta îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (1). Aceasta înseamnă că este posibil ca greutatea sau volumul ambalajului să trebuiască să fie suplimentate dincolo de ceea ce ar fi posibil în cadrul celorlalți factori de performanță, pentru a permite, de exemplu, un număr mai mare de cicluri/rotații, pentru a facilita includerea conținutului reciclat sau pentru a spori reciclabilitatea (de exemplu, atunci când se trece la un singur material sau la conținut reciclat post consum PCR).

Partea II

Metodologia de evaluare și determinarea volumului și a greutății minime ale ambalajului

Evaluarea volumului și a greutății minime ale ambalajului necesare pentru a asigura funcționalitatea ambalajului, astfel cum se descrie la articolul 3 punctul (1), se explică în documentația tehnică și include cel puțin:

(a)   descrierea rezultatului evaluării, inclusiv detaliile privind calcularea greutății și a volumului minime necesare pentru ambalaj. Posibilele variații între loturile de producție pentru același ambalaj sunt luate în considerare și documentate;

(b)  pentru fiecare criteriu de performanță menționat în partea I, se elaborează o descriere ce explică cerința de proiectare care împiedică reducerea suplimentară a greutății sau a volumului ambalajului fără o periclitare a funcționalității ambalajului, inclusiv a siguranței și a igienei, pentru produsul ambalat, ambalaj și utilizator. Se descrie metoda utilizată pentru identificarea acestor cerințe de proiectare și se explică motivele care împiedică reducerea în continuare a greutății sau a volumului ambalajului. Se investighează toate posibilitățile de reducere cu un anumit material de ambalaj, cum ar fi reducerea oricărui strat superfluu care nu îndeplinește o funcție de ambalare. Înlocuirea unui material de ambalaj cu altul nu se consideră suficientă;

▌

(c)  orice rezultate ale testelor, cercetări sau studii de piață care au fost utilizate pentru evaluarea efectuată în temeiul literelor (a) și (b).

ANEXA V

RESTRICȚII PRIVIND UTILIZAREA FORMATELOR AMBALAJELOR

ANEXA VI

CERINȚE SPECIFICE SISTEMELOR DE REUTILIZARE ȘI STAȚIILOR DE REUMPLERE

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

(a)   „orientări privind guvernanța” înseamnă descrierea structurii de guvernanță a unui sistem de reutilizare, care definesc rolul participanților la sistem, dreptul de proprietate și orice transfer preconizat de proprietate asupra ambalajelor, precum și alte elemente de guvernanță relevante ale sistemului de reutilizare, astfel cum sunt definite în prezenta anexă;

(b)  „sistem în buclă închisă” înseamnă un sistem de reutilizare în care un operator de sistem sau un grup de cooperare al participanților la sistem circulă ambalaje reutilizabile fără schimbarea dreptului de proprietate asupra ambalajului;

(c)  „sistem în buclă deschisă” înseamnă un sistem de reutilizare în care ambalajele reutilizabile circulă între un număr nespecificat de participanți la sistem, iar dreptul de proprietate asupra ambalajelor se schimbă în unul sau mai multe puncte ale procesului de reutilizare;

(d)  „operator de sistem” înseamnă orice persoană fizică sau juridică participantă la sistem, care gestionează un sistem de reutilizare;

(e)  „participanți la sistem” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care participă la sistemul de reutilizare și care efectuează cel puțin una dintre următoarele acțiuni: colectează ambalajele fie de la utilizatorii finali, fie de la alți participanți la sistem, le recondiționează, le distribuie participanților la sistem, le transportă, le umple cu produse, le ambalează sau le oferă utilizatorilor finali. Sistemul de reutilizare poate include unul sau mai mulți participanți care efectuează aceste acțiuni.

Partea A

Cerințe privind sistemele de reutilizare

1.  Cerințe generale privind sistemele de reutilizare

Următoarele cerințe se aplică tuturor sistemelor de reutilizare și sunt îndeplinite simultan:

(a)  sistemul are o structură de guvernanță clar definită, astfel cum este descrisă în orientări;

(b)  structura de guvernanță asigură faptul că obiectivele sistemului din orientările privind guvernanța și, după caz, obiectivele privind reutilizarea și orice alte obiective ale sistemului pot fi îndeplinite;

(c)  structura de guvernanță permite accesul egal și condiții echitabile pentru toți operatorii economici care doresc să facă parte din sistem;

(d)  structura de guvernanță permite accesul egal și condiții echitabile pentru toți utilizatorii finali;

(e)   sistemul este conceput astfel încât să asigure că ambalajele reutilizabile care fac obiectul unor rotații în cadrul său realizează cel puțin numărul minim preconizat de rotații, astfel cum se menționează în actul delegat adoptat în temeiul articolului 11;

(f)  sistemul dispune de norme care definesc funcționarea sa, inclusiv cerințe privind utilizarea ambalajelor, acceptate de toți participanții la sistem și care ar trebui să specifice:

(i)  tipurile și designul ambalajelor autorizate să circule în sistem;

(ii)  descrierea produselor destinate a fi utilizate, umplute sau transportate prin sistem;

(iii)  termenele și condițiile pentru manipularea și utilizarea corespunzătoare a ambalajelor;

(iv)  cerințe detaliate pentru recondiționarea ambalajelor;

(v)  cerințe privind colectarea ambalajelor;

(vi)  cerințe privind depozitarea ambalajelor;

(vii)  cerințe privind umplerea sau încărcarea ambalajelor;

(viii)  norme care să asigure colectarea eficace și eficientă a ambalajelor reutilizabile, inclusiv stimulente pentru ca utilizatorii finali să returneze ambalajele la punctele de colectare sau la sistemul de colectare grupată;

(ix)  norme care să asigure accesul egal și echitabil la sistemul de reutilizare, inclusiv al utilizatorilor finali vulnerabili;

(g)  operatorul de sistem controlează buna funcționare a sistemului și verifică dacă reutilizarea este activată în mod corespunzător;

(h)  sistemul dispune de norme de raportare care permit accesul la date privind numărul de umpleri sau reutilizări (și anume rotațiile per categorie) și refuzuri, rata de colectare (și anume ratele de returnare), unitățile de vânzare sau unitățile echivalente, inclusiv materialul și per categorie, sau o estimare medie în cazul în care nu se poate realiza un calcul, precum și numărul de unități de ambalaje reutilizabile sau reîncărcabile adăugate în sistem, numărul de unități de ambalaj care au fost tratate în cadrul planului de sfârșit al ciclului de viață;

(i)  designul ambalajului este stabilit în conformitate cu specificațiile sau standardele convenite de comun acord;

(j)  sistemul asigură o distribuție echitabilă a costurilor și beneficiilor pentru toți participanții la sistem;

(k)   sistemul asigură punerea în aplicare a obligațiilor de răspundere extinsă a producătorilor pentru ambalajele reutilizabile care sunt utilizate în sistem și care au devenit deșeuri.

Sistemele în buclă deschisă care nu au un operator de sistem sunt exceptate de la partea A punctul 1 literele (b), (g), (h) și (j).

Sistemele în buclă deschisă instituite înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament sunt exceptate de la cerințele prevăzute în partea A punctul 1 literele (a), (b), (c), (g), (h) și (j).

(2)  Cerințe pentru sistemele în buclă închisă

În plus față de cerințele generale de la punctul 1, trebuie îndeplinite simultan următoarele cerințe:

(a)  sistemul are o logistică inversă care facilitează transferul ambalajelor de la utilizatori sau utilizatorii finali înapoi la participanții la sistem;

(b)  sistemul asigură colectarea, recondiționarea și redistribuirea ambalajelor;

(c)  participanții la sistem sunt obligați să preia ambalajul de la punctul de colectare dacă acesta a fost utilizat, colectat și depozitat în conformitate cu normele sistemului.

(3)  Cerințe pentru sistemele în buclă deschisă

În plus față de cerințele generale de la punctul 1, trebuie îndeplinite simultan următoarele cerințe:

(a)  după utilizarea ambalajului, participantul la sistem decide dacă să reutilizeze ambalajul sau să îl transmită unui alt participant la sistem pentru reutilizare;

(b)  sistemul asigură că sunt instituite și sunt disponibile în general colectarea, recondiționarea și redistribuirea ambalajelor;

(c)  recondiționarea care îndeplinește cerințele prevăzute în partea B din prezenta anexă face parte din sistem.

Partea B

Recondiționare

(1)  Procesul de recondiționare nu creează riscuri pentru sănătatea și siguranța persoanelor responsabile cu acest lucru și reduce la minimum impactul său asupra mediului. Procesul funcționează în conformitate cu legislația aplicabilă privind materialele sensibile la contact, risipa și emisiile industriale.

(2)  Recondiționarea acoperă următoarele operațiuni adaptate la formatul ambalajului reutilizabil și la utilizarea preconizată a acestuia:

(a)  evaluarea stării ambalajului;

(b)  înlăturarea componentelor deteriorate sau de unică folosință;

(c)  transmiterea componentelor înlăturate către un proces de recuperare adecvat;

(d)  curățarea și spălarea în conformitate cu condițiile de igienă necesare;

(e)  repararea ambalajelor;

(f)  inspecția și evaluarea adecvării la scopul urmărit.

(3)  Dacă este necesar, procesele de curățare și spălare ar trebui aplicate în diferite etape ale recondiționării și repetate.

(4)  Produsul recondiționat îndeplinește cerințele de sănătate și siguranță aplicabile.

Partea C

Cerințe pentru reumplere

▌ Stațiile de reumplere îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)  conțin informații clare și precise cu privire la:

(i)  standardele de igienă pe care trebuie să le respecte recipientul utilizatorului final pentru a putea utiliza stația de reumplere;

▌

(ii)  tipurile și caracteristicile recipientelor care pot fi utilizate pentru achiziționarea de produse prin reumplere;

(iii)   datele de contact ale distribuitorului final pentru a asigura conformitatea cu standardele de igienă stabilite în legislația aplicabilă;

(b)  conțin un dispozitiv de măsurare sau furnizează mijloace similare care să permită utilizatorului final să achiziționeze o anumită cantitate;

(c)  prețul plătit de utilizatorii finali nu include greutatea recipientului utilizat pentru reumplere.

▌

ANEXA VII

PROCEDURA DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Modulul A

Controlul intern al producției

(1)  Controlul intern al producției este procedura de evaluare a conformității prin care fabricantul îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2, 3 și 4 și asigură și declară pe propria sa răspundere că ambalajele în cauză satisfac cerințele articolelor 5-12 din prezentul regulament care li se aplică.

(2)  Documentația tehnică

Fabricantul stabilește documentația tehnică. Documentația tehnică permite evaluarea ambalajului din punctul de vedere al conformității cu cerințele relevante și include o analiză adecvată și o evaluare a riscului (riscurilor) de neconformitate.

Documentația tehnică specifică cerințele aplicabile și vizează, în măsura în care acest lucru este relevant pentru evaluare, proiectarea, fabricarea și funcționarea ambalajului. Documentația tehnică conține, după caz, cel puțin următoarele elemente:

(a)  o descriere generală a ambalajului și a utilizării prevăzute a acestuia;

(b)  proiectarea conceptuală, desenele de fabricare și materialele componentelor ▌; etc.

(c)  descrieri și explicații necesare pentru înțelegerea acelor desene și scheme și a funcționării ambalajului;

(d)  o listă cu:

(i)  standardele armonizate menționate la articolul 36, aplicate integral sau parțial;

(ii)  specificațiile ▌comune prevăzute la articolul 37, aplicate integral sau parțial;

(iii)  alte specificații tehnice relevante utilizate pentru măsurare sau calcul;

(iv)  în cazul unor standarde armonizate și/sau specificații comune aplicate parțial, indicarea părților care au fost aplicate;

(v)  în cazul în care nu se aplică standarde armonizate și/sau specificații ▌ comune, o descriere a soluțiilor adoptate pentru a îndeplini cerințele menționate la punctul 1;

(e)  descrierea calitativă a modului în care au fost efectuate evaluările prevăzute la articolele 6, 10 și 11; și

(f)  rapoarte de testare.

(3)  Industria prelucrătoare

Fabricantul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricație și monitorizarea acestuia să asigure conformitatea ambalajelor fabricate cu documentația tehnică menționată la punctul 2 și cu cerințele prevăzute la punctul 1.

(4)  Declarația de conformitate

Fabricantul întocmește o declarație de conformitate scrisă pentru fiecare tip de ambalaj și o păstrează în documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de zece ani după introducerea pe piață a ambalajului. Declarația de conformitate identifică ambalajul pentru care a fost întocmită.

O copie a declarației de conformitate trebuie să fie pusă la dispoziția autorităților relevante, la cerere.

(5)  Reprezentantul autorizat

Obligațiile fabricantului stabilite la punctul 4 în ceea ce privește păstrarea documentației tehnice pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său și pe răspunderea sa, cu condiția ca acestea să fie menționate în mandat.

ANEXA VIII

DECLARAȚIA DE CONFORMITATE UE NR.* …

1.  Nr .... (identificarea unică a ambalajului):

2.  Denumirea și adresa fabricantului și, după caz, ale reprezentantului autorizat al acestuia:

3.  Prezenta declarație de conformitate este întocmită pe propria răspundere a fabricantului:

4.  Obiectul declarației (identificarea ambalajului pentru a permite trasabilitatea): descrierea ambalajului:

5.  Obiectul declarației menționat la punctul 4 este în conformitate cu legislația armonizată relevantă a Uniunii: ... (trimitere la celelalte acte ale Uniunii aplicate):

6.  Trimiteri la standardele armonizate relevante sau la specificațiile comune utilizate sau trimiteri la celelalte specificații tehnice în legătură cu care se declară conformitatea:

7.  După caz, organismul notificat … (denumire, adresă, număr) … a efectuat … (descrierea intervenției) … și a emis certificatul (certificatele): ... (detalii, inclusiv data și, după caz, informații privind durata și condițiile de valabilitate a acestuia):

(8)  Informații suplimentare:

Semnat pentru și în numele:

(locul și data emiterii):

(numele, funcția) (semnătura):

* (numărul de identificare al declarației)

ANEXA IX

INFORMAȚII PENTRU ÎNREGISTRARE ȘI RAPORTARE CĂTRE REGISTRUL MENȚIONAT LA ARTICOLUL 44

Partea I

A. Informații care trebuie furnizate la înregistrare

1.  Informațiile care trebuie furnizate de producător sau de reprezentantul său autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor includ:

(a)  numele și denumirile comerciale (dacă sunt disponibile) sub care producătorul își pune la dispoziție ambalajul pe piață în statul membru și adresa producătorului, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon, dacă este cazul, adresa de internet și adresa de e-mail, indicând un punct de contact unic;

(b)   în cazul în care un producător a încredințat unui reprezentant autorizat obligațiile legate de răspunderea extinsă a producătorilor, în plus față de informațiile menționate la litera (a): numele și adresa, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon și adresa de e-mail ale reprezentantului;

(c)  codul național de identificare al producătorului, inclusiv numărul din registrul comerțului sau numărul de înregistrare oficial echivalent, și numărul de identificare fiscală european sau național;

▌

(d)  o declarație privind modul în care producătorul își îndeplinește responsabilitățile în temeiul articolului 45, inclusiv certificatul eliberat de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor atunci când se aplică articolul 46 alineatul (1).

(2)  În cazul în care unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor i se încredințează îndeplinirea obligațiilor legate de răspunderea extinsă a producătorilor, informațiile care trebuie furnizate de producător includ denumirea și datele de contact, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon, adresa de internet și adresa de e-mail și codul național de identificare al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, inclusiv numărul din registrul comerțului sau un număr de înregistrare oficial echivalent și numărul de identificare fiscală european sau național al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, precum și mandatul producătorului reprezentat, o declarație a producătorului sau, după caz, a reprezentantului autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau a organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, care să ateste că informațiile furnizate sunt corecte.

(3)  În cazul unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor căreia i se încredințează obligații de către producător, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1), care îndeplinește obligația de înregistrare prevăzută la articolul 44, aceasta furnizează, pe lângă informațiile prevăzute în temeiul părții A punctul 1 din prezenta anexă:

(a)  denumirea și datele de contact, inclusiv codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon, adresa de internet și adresa de e-mail ale producătorilor reprezentați;

(b)  mandatul fiecărui producător reprezentat, dacă este cazul;

(c)  în cazul în care organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor reprezintă mai mulți producători, aceasta indică separat modul în care fiecare producător reprezentat îndeplinește responsabilitățile prevăzute la articolul 45.

Partea II

Informații care trebuie furnizate în vederea raportării

B.  Informații care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (7).

(a)  codul național de identificare al producătorului;

(b)  perioada de raportare;

(c)  cantitățile, exprimate în greutate, ale categoriilor de ambalaje, astfel cum sunt stabilite în tabelul 1 din anexa II, pe care producătorul le pune la dispoziție pentru prima dată pe piața statului membru;

▌

(d)  măsuri de asigurare a răspunderii producătorilor în ceea ce privește ambalajele ▌ introduse pe piață.

C.  Informații care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (8).

(a)   codul național de identificare al producătorului;

(b)   perioada de raportare;

(c)   informații privind tipurile de ambalaje prevăzute în tabelul 1;

(d)   măsuri de asigurare a răspunderii producătorilor în ceea ce privește ambalajele introduse pe piață.

Tabelul 1

D.  Informații care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (10)

(a)   cantitățile, exprimate în greutate, pentru fiecare categorie de deșeuri de ambalaje, astfel cum sunt definite în tabelul 2 din anexa II, colectate în statul membru și trimise spre sortare;

(b)   cantitățile, exprimate în greutate, pentru fiecare categorie de deșeuri de ambalaje reciclate, recuperate și eliminate în statul membru sau expediate în interiorul sau în afara Uniunii, astfel cum se prevede în tabelul 3 din anexa XII;

(c)   cantitățile, exprimate în greutate, de sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri și de recipiente metalice de unică folosință pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri, colectate separat, astfel cum se prevede în tabelul 5 din anexa XII;

ANEXA X

CERINȚE MINIME PENTRU SISTEMELE DE GARANȚIE-RETURNARE

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarea definiție:

„operator de sistem” înseamnă orice persoană fizică sau juridică căreia i se încredințează responsabilitatea de a institui sau de a exploata un sistem de garanție-returnare într-un stat membru.

Cerințe generale minime pentru sistemele de garanție-returnare

Statele membre se asigură că sistemele de garanție-returnare instituite pe teritoriul lor îndeplinesc următoarele cerințe minime:

(a)  se stabilește sau se autorizează un singur operator de sistem sau, în cazul în care există mai mulți operatori de sistem, statul membru adoptă măsuri pentru a asigura coordonarea între diferiții operatori de sistem;

(b)  guvernanța sistemului și normele de funcționare aferente permit accesul egal și condiții echitabile pentru toți operatorii economici care doresc să facă parte din sistem, cu condiția ca aceștia să pună la dispoziție pe piață ambalaje care aparțin unui tip sau unei categorii de ambalaje incluse în sistem;

(c)  sunt instituite proceduri de control și sisteme de raportare care permit operatorului de sistem să obțină date privind colectarea ambalajelor care fac obiectul sistemului de garanție-returnare;

(d)  se stabilește un nivel minim al garanției, care este suficient pentru a atinge ratele de colectare necesare;

(e)  sunt stabilite cerințe minime privind capacitatea financiară a operatorului de sistem care îi permit acestuia să își îndeplinească funcțiile;

(f)  operatorul de sistem este o entitate juridică non-profit și independentă;

(g)  operatorii de sistem îndeplinesc exclusiv roluri care decurg din normele prezentului regulament și orice roluri suplimentare legate de coordonarea și funcționarea sistemului de garanție-returnare, astfel cum au fost stabilite de statele membre;

(h)  operatorii de sistem coordonează funcționarea sistemului de garanție-returnare;

(i)  operatorii de sistem păstrează în scris:

(i)  un statut care stabilește organizarea sa internă;

(ii)  dovada sistemului său de finanțare;

(iii)  o declarație care să ateste conformitatea sistemului cu cerințele prevăzute în prezentul regulament, precum și cu orice cerințe suplimentare stabilite în statul membru în care funcționează;

(j)  un cuantum suficient din cifra de afaceri anuală a operatorului de sistem este utilizat pentru campanii de sensibilizare a publicului cu privire la ▌ gestionarea deșeurilor de ambalaje;

(k)  operatorii de sistem trebuie să furnizeze toate informațiile solicitate de autoritățile competente ale unui stat membru în care funcționează sistemul, în scopul monitorizării conformității cu cerințele din prezenta anexă;

(l)  statele membre se asigură că distribuitorii finali sunt obligați să accepte ambalajele care includ o garanție, realizate din materialul și în formatul pe care aceștia din urmă le distribuie, și să ofere utilizatorilor finali rambursarea garanțiilor atunci când ambalajele care includ o garanție sunt returnate, cu excepția cazului în care utilizatorii finali dispun de mijloace la fel de accesibile pentru a obține rambursarea garanțiilor după utilizarea ambalajelor care includ o garanție prin intermediul unuia dintre canalele de colectare care, pentru ambalajele alimentare, asigură reciclarea de calitate alimentară și care sunt autorizate în acest scop de către autoritățile naționale.

Această obligație nu se aplică în cazul în care suprafața de vânzare nu permite posibilitatea ca utilizatorii finali să returneze ambalajele care includ o garanție. Cu toate acestea, distribuitorii finali vor trebui întotdeauna să accepte returnarea ambalajelor goale ale produselor pe care le vând.

▌

(m)  utilizatorul final poate returna ambalajul care include o garanție fără a fi necesar să achiziționeze bunuri; garanția este rambursată consumatorului;

(n)  toate ambalajele care includ o garanție și care trebuie colectate de un sistem de garanție-returnare sunt etichetate în mod clar, astfel încât utilizatorii finali să poată identifica cu ușurință necesitatea de a returna aceste ambalaje;

(o)  taxele sunt transparente.

▌

Pe lângă cerințele minime, statele membre pot stabili cerințe suplimentare, după caz, pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, în special pentru a spori puritatea deșeurilor de ambalaje colectate, pentru a reduce deșeurile sau pentru a promova alte obiective ale economiei circulare.

Statele membre cu regiuni unde se înregistrează activități comerciale transfrontaliere intense se asigură că sistemele lor de garanție-returnare permit colectarea ambalajelor care țin de sistemele de garanție-returnare ale altor state membre în puncte de colectare special desemnate și depun eforturi pentru a face posibilă returnarea garanției care a fost reținută utilizatorului final la achiziționarea ambalajelor.

▌

ANEXA XI

PLANUL DE PUNERE ÎN APLICARE CARE TREBUIE PREZENTAT ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 52 ALINEATUL (2) LITERA (D)

Planul de punere în aplicare care trebuie prezentat în temeiul articolului 52 alineatul (2) litera (d) conține următoarele:

(a)  evaluarea ratelor anterioare, actuale și preconizate de reciclare, eliminare prin depozitare și alte operațiuni de tratare a deșeurilor de ambalaje și a fluxurilor din care sunt compuse;

(b)  evaluarea punerii în aplicare a planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării de deșeuri, instituite în temeiul articolelor 28 și 29 din Directiva 2008/98/CE;

(c)  motivele pentru care statul membru consideră că s-ar putea să nu poată îndeplini obiectivul relevant prevăzut la articolul 52 alineatul (1) litera (b) în termenul stabilit în acesta și o evaluare a prelungirii termenului necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv;

(d)  măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, aplicabile statului membru în perioada prelungirii termenului, inclusiv instrumentele economice adecvate și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE și în anexa IVa la directiva respectivă;

(e)  un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor identificate la litera (d), stabilirea organismului competent pentru punerea lor în aplicare și o evaluare a contribuției lor individuale la îndeplinirea obiectivelor aplicabile în cazul unei prelungiri a termenului;

(f)  informații privind finanțarea gestionării deșeurilor în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”;

(g)  măsuri de îmbunătățire a calității datelor, după caz, în vederea unei mai bune planificări și monitorizări a performanței în ceea ce privește gestionarea deșeurilor.

ANEXA XII

DATE CARE URMEAZĂ SĂ FIE INCLUSE DE STATELE MEMBRE ÎN BAZELE LOR DE DATE PRIVIND AMBALAJELE ȘI DEȘEURILE DE AMBALAJE

(ÎN CONFORMITATE CU TABELELE 1-4)

1.  Pentru ambalajele de vânzare, grupate și pentru transport:

(a)  cantități, pentru fiecare categorie de ambalaje generate în statul membru (produse + importate + depozitate – exportate) (tabelul 1);

(b)  cantități de ambalaje reutilizabile (tabelul 2).

2.  Pentru deșeurile de ambalaje de vânzare, grupate și pentru transport:

(a)  pentru fiecare categorie de ambalaje (tabelul 3):

(i)  cantitățile puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru;

(ii)  cantitățile de deșeuri de ambalaje generate;

▌

(iii)  cantitățile de ambalaje eliminate, recuperate și, respectiv, reciclate;

(b)  consumul anual de pungi de transport din plastic foarte subțire, pungi de transport din plastic subțire și pungi de transport din plastic gros pe persoană, separat pentru fiecare categorie, astfel cum se prevede la articolul 56 alineatul (1) litera (b) (tabelul 4)

(c)  rata de colectare separată a formatelor de ambalaje care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (1) (tabelul 5).

Tabelul 1

Cantitatea de ambalaje (de vânzare, grupate și pentru transport) generate pe teritoriul național

Tabelul 2

Cantitatea totală de ambalaje reutilizabile (de vânzare, grupate și pentru transport) ▌puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul național

▌

Tabelul 3

Cantitatea, pe categorie de ambalaje, astfel cum este definită în tabelul 2 din anexa II, de: ambalaje puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul statului membru; deșeuri de ambalaje generate; și deșeuri de ambalaje eliminate, recuperate și reciclate pe teritoriul național și exportate.

—  

Tabelul 4

Cantitatea de pungi de transport din plastic foarte subțire, pungi de transport din plastic subțire, pungi de transport din plastic gros și pungi de transport din plastic foarte gros pe persoană, consumate pe teritoriul național

Tabelul 5

Rata de colectare separată a formatelor de ambalaje care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (1)

ANEXA XIII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

(1) JO C 228, 29.6.2023, p. 114. (2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 22 noiembrie 2023 (Texte adoptate, P9_TA(2023)0425). (3) * TEXTUL ÎNCĂ NU A FOST SUPUS FINALIZĂRII JURIDICO‑LINGVISTICE. (4) JO C 228, 29.6.2023, p. 114. (5) Poziția Parlamentului European din 24 aprilie 2024. (6) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10). (7) Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (JO L 424, 15.12.2020, p. 1). (8) JO C 465, 17.11.2021, p. 11. (9) Regulamentul (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile, de modificare a Directivei (UE) 2020/1828 și a Regulamentului (UE) 2023/1542 și de abrogare a Directivei 2009/125/CE (JO L, ..., ELI: ...). (10) +JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS 106/23 [2022/0095 (COD)] și a se introduce numărul, data și referința JO pentru respectivul regulament în nota de subsol. (11) ++JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS 106/23 [2022/0095 (COD)]. (12) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3). (13) Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1). (14) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (JO L 338, 13.11.2004, p. 4). (15) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1). (16) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, (JO L 353, 31.12.2008, p. 1). (17) Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți (JO L 169, 25.6.2019, p. 45). (18) Decizia 2001/171/CE a Comisiei din 19 februarie 2001 de stabilire a condițiilor derogatorii pentru ambalajele din sticlă de la nivelul concentrației de metale grele stabilit prin Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile din ambalaje (JO L 62, 2.3.2001, p. 20). (19) Decizia 2009/292/CE a Comisiei din 24 martie 2009 de stabilire a condițiilor derogatorii pentru lăzile din plastic și paleții din plastic de la nivelurile de concentrație în metale grele stabilite prin Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile din ambalaje (JO L 79, 25.3.2009, p. 44). (20) Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43). (21) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67). (22) Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1). (23) Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176). (24) Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății și de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE și 2006/141/CE ale Comisiei, a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 ale Comisiei (JO L 181, 29.6.2013, p. 35). (25) Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase(JO L 260, 30.9.2008, p. 13). (26) Ambalajele pentru produse sensibile la contact se referă la ambalajele din plastic ale produselor care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29), a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 338 13.11.2004, p. 4), a Regulamentului (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1), a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (reformare) (JO L 342, 22.12.2009, p. 59), a Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1), a Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176), a Regulamentului (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (JO L 4, 7.1.2019, p. 1), a Regulamentului (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43), a Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67) și a Directivei 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13). (27) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). (28) JO L 39, 16.2.1993, p. 3. (29) JO L 179, 23.6.1998, p. 3. (30) JO L 171, 27.6.1981, p. 13. (31) JO L 186, 5.8.1995, p. 44. (32) Regulamentul (UE) 2022/1616 al Comisiei din 15 septembrie 2022 privind materialele și obiectele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produse alimentare, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 282/2008 (JO L 243, 20.9.2022, p. 3). (33) Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12). (34) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671). (35) Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor spirtoase, utilizarea denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea și etichetarea altor produse alimentare, protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, utilizarea alcoolului etilic și a distilatelor de origine agricolă în băuturile alcoolice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 (JO L 130, 17.5.2019, p. 1). (36) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1). (37) +JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS 106/23 [2022/0095 (COD)]. (38) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22). (39) Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 februarie 2024 de modificare a Directivelor 2005/29/CE și 2011/83/UE în ceea ce privește consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi printr-o mai bună protecție împotriva practicilor neloiale și o mai bună informare (JO L, 2024/825, 6.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/825/oj). (40) Decizia Comisiei din 28 ianuarie 1997 de stabilire a sistemului de identificare a materialelor folosite pentru ambalaje, în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile provenite din ambalaje (JO L 50, 20.2.1997, p. 28). (41) Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii [notificată cu numărul C(2003) 1422] (JO L 124, 20.5.2003, p. 36). (42) Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce privește reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire (JO L 115, 6.5.2015, p. 11). (43) Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82). (44) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30). (45) Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1). (46) Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 150, 14.6.2018, p. 141). (47) Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1004 a Comisiei din 7 iunie 2019 de stabilire a normelor pentru calculul, verificarea și raportarea datelor privind deșeurile în conformitate cu Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare C(2012) 2384 a Comisiei (JO L 163, 20.6.2019, p. 66). (48) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1). (49) Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/896 a Comisiei din 19 iunie 2018 de stabilire a metodologiei utilizate pentru calcularea consumului anual de pungi de transport din plastic subțire și de modificare a Deciziei 2005/270/CE (JO L 160, 25.6.2018, p. 6). (50) Decizia 2005/270/CE a Comisiei din 22 martie 2005 de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 86, 5.4.2005, p. 6). (51) Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1). ▌ (52) Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentul European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1). (53) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (54) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243). (55) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558). (56) JO L 123, 12.5.2016, p. 1. (57) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1). (58) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (59) Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29). (60) Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1). (61) Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59). (62) Regulamentul (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (JO L 4, 7.1.2019, p. 1). (63) Decizia (UE) 2023/1809 a Comisiei din 14 septembrie 2023 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru produsele de igienă absorbante și pentru cupele menstruale reutilizabile (JO L 234, 22.9.2023, p. 142). (64) Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO L 183, 12.7.2002, p. 51). (65) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64). (66) +JO: a se introduce în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS 106/23 [2022/0095(COD)]. (67) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17). (68) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82). (69) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1). (70) Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale (JO L 289, 28.10.1998, p. 28). (71) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO L 154, 16.6.2017, p. 1). (72) Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1). (73) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (74) Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO L 186, 11.7.2019, p. 57). (75) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18). (76) Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului (JO L 84, 20.3.2014, p. 14). (77) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1). (78) Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1). (79) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/595 al Comisiei din 16 martie 2023 de stabilire a formularului pentru raportul privind resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2021/770 al Consiliului (JO L 79, 17.3.2023, p. 151). (80) JO: a se introduce în text numărul, data adoptării și referințele de publicare ale prezentului regulament [2022/0396 (COD)]. (81) +JO: a se introduce în text numărul prezentului regulament [2022/0396(COD)] și a se completa nota de subsol corespunzătoare.