Uniunea Europeană și pădurile

Deoarece tratatele nu menționează pădurile în mod expres, Uniunea nu dispune de o politică forestieră comună. Prin urmare, aceasta rămâne, în primul rând, o competență națională. Cu toate acestea, UE a instituit o strategie europeană pentru păduri și sprijină numeroase acțiuni care au un impact semnificativ asupra pădurilor din UE și în țările din afara UE.

Ce înseamnă o pădure? Se pare că nu există un răspuns comun pentru toate statele membre la această întrebare simplă. Cu toate acestea, în vederea colectării de statistici forestiere internaționale, Eurostat urmează o schemă de clasificare instituită de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și aplică următoarea definiție: „pădure” înseamnă un teren acoperit de arbori (sau cu o densitate de populare echivalentă) în proporție de peste 10 % și cu o suprafață de peste 0,5 hectare. Copacii ar trebui să atingă o înălțime minimă de cinci metri la maturitate in situ.

Peisajul forestier european, un mozaic modelat în mare măsură de către om

Conform acestei definiții, pădurile din UE se întind pe 160 de milioane de hectare (4 % din suprafețele forestiere mondiale). În total, pădurile acoperă 39 % din suprafața terestră a UE, iar și cele șase state membre cu cele mai mari zone împădurite (Suedia, Finlanda, Spania, Franța, Germania și Polonia) reprezintă două treimi din suprafețele împădurite ale Uniunii. La nivel național, suprafața împădurită variază foarte mult: în timp ce Finlanda, Suedia și Slovenia sunt acoperite de păduri în proporție de aproape 60 %, în Țările de Jos proporția este de numai 9,9 %. În termeni absoluți, țările cu cele mai mari suprafețe forestiere sunt, în ordine, Suedia, Finlanda și Spania. În plus, spre deosebire de multe părți ale lumii în care defrișările reprezintă în continuare o problemă majoră, în UE suprafața de teren acoperită de păduri este în creștere – potrivit statisticilor forestiere ale Eurostat, între 2000 și 2022, suprafața împădurită a crescut cu aproximativ 8 milioane de hectare, ca urmare a creșterii naturale și a activităților de împădurire. În informarea sa din 2023 privind starea pădurilor europene, Agenția Europeană de Mediu a remarcat că practicile recente de gestionare au condus la îmbunătățiri în ceea ce privește volumul de lemn mort, suprafața forestieră, volumul biomasei și productivitatea a aproximativ 42 % din păduri. Evaluarea pădurilor la nivel mondial realizată de FAO în 2020 a indicat că majoritatea pădurilor din Europa aveau planuri de gestionare.

Numeroasele tipuri de păduri din UE reflectă diversitatea sa geoclimatică (păduri boreale, păduri de conifere alpine etc.), iar distribuția lor depinde în special de climă, sol, altitudine și relief. Conform mai multor surse, se estimează că doar aproximativ 2-4 % din suprafețele împădurite sunt considerate păduri „virgine” sau „seculare”, ceea ce înseamnă că nu au fost modificate prin intervenție umană. O altă mică parte a pădurilor din UE constă în plantații, în timp ce marea majoritate (peste 90 %) se încadrează în categoria pădurilor „seminaturale”, adică nici neperturbate de intervenția umană, nici plantații, dar cu anumite caracteristici ale ecosistemelor naturale. Pădurile europene sunt deținute în cea mai mare parte de proprietari privați (aproximativ 60 % din terenuri), comparativ cu 40 % aflate în proprietate publică.

Date de bază privind pădurile din UE (UE-27, 2020)

Sursă: Eurostat și Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală a Comisiei

Politici și inițiative forestiere în Uniunea Europeană: importanța coerenței

Tratatele nu menționează pădurile în mod specific, astfel că UE nu are o politică forestieră comună. Prin urmare, aceasta rămâne, în principal, o problemă națională. Numeroase acțiuni europene au însă un impact asupra pădurilor din UE și țările terțe. În plus, pentru a asigura cooperarea în sectorul forestier între statele membre și Comisie și măsurile de sprijin pentru sectorul forestier inițiate la nivelul UE, Decizia 89/367/CEE a Consiliului din 29 mai 1989 a instituit un Comitet forestier permanent. Modificările aduse deciziei Consiliului din 1989 propuse de Comisie sunt în curs de examinare de către colegiuitori, la fel ca și o propunere a Comisiei privind un cadru de monitorizare pentru păduri europene reziliente.

A. Strategiile UE privind biodiversitatea și pădurile pentru 2030

În 2021 Comisia a adoptat o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030, care este una dintre inițiativele emblematice ale Pactului verde european și se bazează pe Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030.

Strategia pentru păduri pentru 2030 vizează adaptarea pădurilor Europei la noile condiții meteorologice, la condițiile meteorologice extreme și la incertitudinea considerabilă generată de schimbările climatice. Aceasta este o condiție prealabilă pentru ca pădurile să își îndeplinească în continuare funcțiile de mediu și socioeconomice. Strategia pentru păduri va contribui la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de biodiversitate, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 și realizarea neutralității climatice până în 2050. Strategia recunoaște rolul central și multifuncțional al pădurilor, precum și contribuția actorilor din sector și a întregului lanț valoric forestier la realizarea unei economii durabile și neutre din punct de vedere climatic până în 2050 și la conservarea unor zone rurale dinamice și prospere.

Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 prevede extinderea zonelor protejate (30 % din toate zonele terestre și maritime din UE, 10 % pentru a fi strict protejate), ceea ce ar trebui să extindă protecția pădurilor europene și să includă plantarea a 3 miliarde de arbori. Ca parte a strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, Regulamentul (UE) 2024/1991 privind restaurarea naturii stabilește obiective obligatorii pentru refacerea ecosistemelor degradate, în special a celor cu cel mai mare potențial de captare și stocare a carbonului și de prevenire și reducere a impactului dezastrelor naturale.

Pentru a sprijini dezvoltarea unor practici favorabile biodiversității urmărite de Strategia privind biodiversitatea pentru 2030, programul UE pentru mediu și politici climatice [LIFE 2021-2027, Regulamentul (UE) 2021/783] sprijină proiecte privind practicile „mai apropiate de silvicultura naturală”, și anume practicile care încearcă să atingă obiectivele de gestionare cu o minimă intervenție umană necesară și să combine conservarea cu obiectivele de productivitate.

Pe lângă acțiunile care decurg din strategiile UE privind biodiversitatea și pădurile, trebuie menționat faptul că 23 % din pădurile europene fac parte din rețeaua Natura 2000 de protecție a naturii, reprezentând aproximativ 50 % din suprafața siturilor Natura 2000 instituite în cadrul politicii de mediu a UE.

B. Politica agricolă comună (PAC): principala sursă de finanțare europeană pentru păduri

Aproximativ 90 % din fondurile Uniunii pentru păduri provin din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (3.2.2).

În perioada de programare 2007-2013, aproximativ 5,4 miliarde EUR din bugetul FEADR au fost alocate pentru cofinanțarea de măsuri specifice în domeniul forestier. În perioada de programare 2014-2020 a PAC au fost programate cheltuieli publice în valoare de aproximativ 8,2 miliarde EUR (27 % pentru reîmpădurire, 18 % pentru creșterea rezilienței pădurilor și 18 % pentru prevenirea daunelor). O singură măsură specifică includea toate tipurile de sprijin pentru investiții în păduri (investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și îmbunătățirea viabilității pădurilor). O altă măsură viza remunerarea serviciilor forestiere, de mediu și climatice și conservarea pădurilor, precum și alte măsuri care nu sunt specifice domeniului forestier (de exemplu, plăți în cadrul programului Natura 2000 și în temeiul Directivei-cadru privind apa). O evaluare din 2019 a măsurilor din domeniul forestier evidențiază o valoare adăugată semnificativă a UE în bugetul pentru silvicultură pus la dispoziție prin astfel de măsuri, care altfel nu ar fi existat.

Pentru actuala perioadă de programare a PAC (2023-2027), intervențiile în domeniul forestier sunt incluse în planurile strategice elaborate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 (Regulamentul privind planurile strategice PAC) (3.2.4). Rezumatul planurilor strategice PAC elaborat de Comisie în 2023 menționează că planurile naționale recunosc rolul gestionării multifuncționale și durabile a pădurilor, însă sprijinul pentru silvicultură nu se află în centrul lor. Sprijinul financiar specific se ridică la doar 4,2 miliarde EUR, deoarece statele membre tind să abordeze sectorul forestier prin alte mijloace (de exemplu, ajutoare de stat și fonduri forestiere naționale), iar unele planuri nu sunt explicite în ceea ce privește sprijinul.

C. Alte măsuri ale UE pentru sprijinirea pădurilor

Comercializarea materialului forestier de reproducere este reglementată la nivel european de Directiva 1999/105/CE a Consiliului. Materialul forestier de reproducere se referă mai precis la semințe, plante și părți de plante din specii de arbori care sunt utilizate pentru noi păduri sau pentru alte tipuri de plantări de arbori. În programul de lucru al Comisiei pentru 2022 au fost anunțate noi norme privind plantarea materialului forestier de reproducere, cu scopul de a le alinia la obiectivele politice ale Pactului verde european și la noile strategii ale UE pentru păduri. La 5 iulie 2023, Comisia a prezentat o propunere legislativă privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor. Colegiuitorii examinează propunerea Comisiei. Programul de lucru al Comisiei pentru 2025 plasează această inițiativă în prima sa prioritate – „Un nou plan pentru prosperitatea și competitivitatea durabilă a Europei”.

Legislația UE privind sănătatea plantelor (adoptată în 2016 și revizuită ultima dată în 2024 prin Regulamentul (UE) 2024/3115) prevede măsuri eficace pentru protecția teritoriului Uniunii și a plantelor sale. Aceasta urmărește, de asemenea, să asigure un comerț sigur și să atenueze impactul schimbărilor climatice asupra sănătății culturilor și pădurilor. De altfel, Uniunea ajută și la finanțarea cercetării în domeniul forestier, în special în cadrul programului Orizont Europa.

În sectorul politicii energetice, UE și-a stabilit obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic de a asigura 32 % din consumul total de energie până în 2030 din surse regenerabile de energie, fapt care face să crească importanța biomasei forestiere (Directiva privind energia din surse regenerabile (UE) 2018/2001). La 30 martie 2023, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord provizoriu privind un obiectiv obligatoriu de cel puțin 42,5 % până în 2030, dar vizând obținerea a 45 %. De altfel, proiectele forestiere pot fi cofinanțate, în cadrul politicii de coeziune a Uniunii, de Fondul european de dezvoltare regională (în special prevenirea incendiilor, producerea de energie din surse regenerabile, pregătirea pentru schimbările climatice etc.). Fondul de solidaritate [Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului] are ca scop sprijinirea statelor membre în cazul unor catastrofe naturale majore, cum ar fi furtunile și incendiile de pădure. Mecanismul de protecție civilă al UE (Decizia nr. 1313/2013/UE) poate fi activat în cazul unor crize care depășesc capacitatea statelor membre, așa cum a fost cazul anumitor incendii de pădure și furtuni.

Sistemul european de informații privind incendiile forestiere (EFFIS) monitorizează incendiile care izbucnesc în păduri. De asemenea, Uniunea încurajează achizițiile publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu [COM(2008)0400], care pot promova cererea de lemn produs în mod durabil. Mai trebuie subliniat că a fost creată o etichetă europeană ecologică pentru parchet, mobilă și hârtie. De asemenea, planul de acțiune al Uniunii privind aplicarea legislației în domeniul forestier (FLEGT) prevede „acorduri de parteneriat voluntare” cu țările producătoare de lemn, iar Regulamentul (UE) nr. 995/2010, în vigoare din martie 2013, interzice introducerea pe piață a lemnului recoltat ilegal.

D. Inițiative internaționale

Uniunea participă, de asemenea, la numeroase activități internaționale privind pădurile (de exemplu, Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice).

Conferința ministerială privind protecția pădurilor în Europa, Forest Europe, rămâne principala inițiativă politică privind pădurile la nivel paneuropean. Ea elaborează strategii comune pentru cele 45 de părți semnatare (44 de țări europene și UE) cu privire la modul de protejare și gestionare durabilă a pădurilor lor.

În cadrul politicii sale climatice, pe lângă faptul că participă la negocierile de la nivel mondial privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, Uniunea a făcut primii pași spre integrarea agriculturii și silviculturii în politica sa climatică (cu Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind includerea emisiilor și a absorbțiilor de gaze cu efect de seră rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) în cadrul privind clima și energia pentru 2030). Regulamentul LULUCF a fost modificat în aprilie 2023 (Regulamentul (UE) 2023/839) pentru a stabili un nou obiectiv pentru 2030 în conformitate cu Pactul verde european. Obiectivul este, în special, să se mărească absorbanții de carbon din UE cu 15 %, adică 310 milioane de tone echivalent CO₂. În mai 2023, un document de orientare al Comisiei a ajutat statele membre să alinieze exploatarea terenurilor, silvicultura și agricultura la planurile naționale actualizate privind energia și clima, asigurând conformitatea cu reglementările revizuite.

În plus, UE a stabilit obiectivul de a stopa reducerea suprafețelor împădurite la nivel mondial până în 2030 și de a reduce defrișările din zonele tropicale cu cel puțin 50 % până în 2020 [COM(2008)0645]. La 23 iunie 2023, a intrat în vigoare Regulamentul privind produsele care nu implică defrișări [Regulamentul (UE) 2023/1115] care se va aplica de la 30 decembrie 2025 (sau de la 30 iunie 2026, în anumite cazuri). Prezentul regulament urmărește să garanteze că produsele pe care le consumă cetățenii UE nu contribuie la defrișări sau la degradarea pădurilor la nivel mondial.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul European legiferează pe picior de egalitate cu Consiliul în multe domenii care afectează pădurile, în special în agricultură sau mediu, în cadrul procedurii legislative ordinare. În plus, împreună cu Consiliul, Parlamentul adoptă bugetul UE.

Acesta a influențat numeroase acte legislative cu impact asupra pădurilor. Parlamentul cere de mult timp, în rezoluțiile pe care le adoptă, o mai bună coordonare și o mai mare coerență a diferitelor instrumente care afectează pădurile europene. Prima strategie forestieră a UE a fost adoptată la 15 decembrie 1998 datorită rezoluției Parlamentului din 31 ianuarie 1997, care a invitat Comisia să prezinte propuneri pentru o strategie forestieră europeană.

În iulie 2019, Comisia a publicat comunicarea Comisiei intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” [COM(2019)0352]. În rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european, Parlamentul a salutat intenția Comisiei de a combate despădurirea globală și i-a solicitat să-și intensifice acțiunile și să prezinte o nouă strategie forestieră ambițioasă a Uniunii pentru a recunoaște în mod adecvat rolul important, funcțiile multiple și caracterul transversal al pădurilor europene, al sectorului și a gestionării durabile a pădurilor în lupta împotriva schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității. În acest sens, Parlamentul a decis să elaboreze două rapoarte din proprie inițiativă fără caracter legislativ: unul referitor la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial (rezoluția Parlamentului European din 16 septembrie 2020 referitoare la rolul UE în protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial) și celălalt referitor la noua strategie europeană pentru păduri (rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2020 referitoare la Strategia forestieră europeană - Calea de urmat). În legătură cu primul raport, Parlamentul a adoptat, de asemenea, un raport legislativ din proprie inițiativă privind defrișările la nivel mondial (rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 referitoare la defrișările la nivel mondial conținând recomandări adresate Comisiei privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial provocate de UE). În sfârșit, la 13 septembrie 2022 Parlamentul a adoptat rezoluția referitoare la o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030 – Gestionarea durabilă a pădurilor în Europa, care răspunde noii Strategii a UE pentru păduri pentru 2030, adoptată de Comisie în 2021.

 

Rachele Rossi

10-2025