Uniunea Europeană și pădurile

Deoarece tratatele nu menționează pădurile în mod expres, Uniunea nu dispune de o politică forestieră comună. Prin urmare, aceasta rămâne, în primul rând, o competență națională. Cu toate acestea, UE a instituit o strategie europeană pentru păduri și sprijină numeroase acțiuni care au un impact semnificativ asupra pădurilor din UE și în țările din afara UE.

Ce înseamnă o pădure? Se pare că nu există un răspuns comun pentru toate statele membre la această întrebare simplă. Cu toate acestea, în vederea colectării de statistici forestiere internaționale, Eurostat urmează o schemă de clasificare instituită de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și aplică următoarea definiție: „pădure” înseamnă un teren acoperit de arbori (sau cu o densitate de populare echivalentă) în proporție de peste 10 % și cu o suprafață de peste 0,5 hectare. Copacii ar trebui să atingă o înălțime minimă de cinci metri la maturitate in situ.

Peisajul forestier european, un mozaic modelat în mare măsură de către om

Conform acestei definiții, pădurile din UE se întind pe 160 de milioane de hectare (4 % din suprafețele forestiere mondiale). În total, pădurile acoperă 39 % din suprafața terestră a UE, iar și cele șase state membre cu cele mai mari zone împădurite (Suedia, Finlanda, Spania, Franța, Germania și Polonia) reprezintă două treimi din suprafețele împădurite ale Uniunii. La nivel național, suprafața împădurită variază foarte mult: în timp ce Finlanda, Suedia și Slovenia sunt acoperite de păduri în proporție de aproape 60 %, în Țările de Jos proporția este de numai 9,9 %. În plus, spre deosebire de multe părți ale lumii în care defrișările reprezintă în continuare o problemă majoră, în UE suprafața de teren acoperită de păduri este în creștere – între 1990 și 2010, suprafața împădurită a crescut cu aproximativ 11 milioane de hectare, ca urmare a creșterii naturale și a activităților de împădurire.

Numeroasele tipuri de păduri din UE reflectă diversitatea sa geoclimatică (păduri boreale, păduri de conifere alpine etc.), iar distribuția lor depinde în special de climă, sol, altitudine și relief. Doar 4 % dintre păduri nu au fost modificate de om, 8 % reprezintă plantații, iar restul aparține categoriei pădurilor „semi-naturale”, adică modelate de om. Pădurile europene sunt deținute în cea mai mare parte de proprietari privați (aproximativ 60 % din terenuri), comparativ cu 40 % aflate în proprietate publică.

Tabel: Date de bază privind pădurile din UE (UE-27, 2020)

Sursă: Eurostat și Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală a Comisiei

Politici și inițiative forestiere în Uniunea Europeană: problema coerenței

În condițiile în care tratatele nu menționează pădurile în mod expres, Uniunea nu dispune de o politică forestieră comună. Prin urmare, aceasta rămâne, în principal, o problemă națională. Numeroase acțiuni europene au însă un impact asupra pădurilor din UE și țările terțe.

A. Noua Strategie a UE pentru păduri pentru 2030

În 2021 Comisia a adoptat o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030, care este una dintre inițiativele emblematice ale Pactului verde european și se bazează pe Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Strategia pentru păduri va contribui la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de biodiversitate, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 și realizarea neutralității climatice până în 2050. Strategia recunoaște rolul central și multifuncțional al pădurilor, precum și contribuția actorilor din sector și a întregului lanț valoric forestier la realizarea unei economii durabile și neutre din punct de vedere climatic până în 2050 și la conservarea unor zone rurale dinamice și prospere.

B. Acțiunile UE în favoarea pădurilor

1. Politica agricolă comună (PAC), principala sursă de finanțare europeană pentru păduri

Aproximativ 90 % din fondurile Uniunii pentru păduri provin din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

În perioada de programare 2007-2013, aproximativ 5,4 miliarde EUR din bugetul FEADR au fost alocate pentru cofinanțarea de măsuri specifice în domeniul forestier. În perioada de programare 2014-2020 a PAC au fost programate cheltuieli publice în valoare de aproximativ 8,2 miliarde EUR (27 % pentru reîmpădurire, 18 % pentru creșterea rezilienței pădurilor și 18 % pentru prevenirea daunelor). O singură măsură specifică includea toate tipurile de sprijin pentru investiții în păduri (investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și îmbunătățirea viabilității pădurilor). O altă măsură viza remunerarea serviciilor forestiere, de mediu și climatice și conservarea pădurilor, precum și alte măsuri care nu sunt specifice domeniului forestier (de exemplu, plăți în cadrul programului Natura 2000 și în temeiul Directivei-cadru privind apa).

Pentru actuala perioadă de programare a PAC (2023-2027), intervențiile în domeniul forestier sunt incluse în planurile strategice prezentate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021.

2. Alte acțiuni ale Uniunii Europene în favoarea pădurilor

Comercializarea materialului forestier de reproducere este reglementată la nivel european de Directiva 1999/105/CE a Consiliului. Regimul fitosanitar european vizează combaterea propagării organismelor dăunătoare pădurilor (Directiva 2000/29/CE a Consiliului). De altfel, Uniunea ajută și la finanțarea cercetării în domeniul forestier, în special în cadrul programului Orizont Europa. În sectorul politicii energetice, UE și-a stabilit obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic de a asigura 32 % din consumul total de energie până în 2030 din surse regenerabile de energie, fapt care face să crească importanța biomasei forestiere (Directiva privind energia din surse regenerabile (2018/2001/CE)). La 30 martie 2023, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord provizoriu privind un obiectiv obligatoriu de cel puțin 42,5 % până în 2030, dar vizând obținerea a 45 %. De altfel, proiectele forestiere pot fi cofinanțate, în cadrul politicii de coeziune a Uniunii, de Fondul european de dezvoltare regională (în special prevenirea incendiilor, producerea de energie din surse regenerabile, pregătirea pentru schimbările climatice etc.). Fondul de solidaritate [Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului] are ca scop sprijinirea statelor membre în cazul unor catastrofe naturale majore, cum ar fi furtunile și incendiile de pădure. Mecanismul de protecție civilă al UE (Decizia nr. 1313/2013/UE) poate fi activat în cazul unor crize care depășesc capacitatea statelor membre, cum ar fi anumite incendii de pădure (Grecia, 2007 și 2012) și furtuni.

Pe lângă aceasta, aproximativ 37,5 milioane de hectare de pădure (23 % din pădurile europene) aparțin rețelei de protecție a naturii Natura 2000, creată în cadrul politicii de mediu a UE. Utilizarea rațională a pădurilor face parte dintre prioritățile tematice ale noului program de mediu și politici climatice al Uniunii (LIFE 2021-2027, Regulamentul (UE) 2021/783). În continuarea Strategiei UE pentru biodiversitate [COM(2011)0244], care prevedea ca, până în 2020, să fie puse în aplicare planuri de gestionare durabilă a pădurilor publice, comunicarea Comisiei privind Strategia UE pentru biodiversitate 2030 (COM(2020)0380) prevede în special extinderea zonelor protejate (30 % din totalul suprafețelor terestre și maritime ale UE, dintre care 10 % trebuie să fie strict protejate), ceea ce ar trebui să extindă protecția pădurilor europene, precum și plantarea a 3 miliarde de copaci.

Sistemul european de informații privind incendiile forestiere (EFFIS) monitorizează incendiile care izbucnesc în păduri. De asemenea, Uniunea încurajează achizițiile publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu (COM(2008)0400), care pot promova cererea de lemn produs în mod durabil. Mai trebuie subliniat că a fost creată o etichetă europeană ecologică pentru parchet, mobilă și hârtie. De asemenea, planul de acțiune al Uniunii privind aplicarea legislației în domeniul forestier (FLEGT) prevede „acorduri de parteneriat voluntare” cu țările producătoare de lemn, iar Regulamentul (UE) nr. 995/2010, în vigoare din martie 2013, interzice introducerea pe piață a lemnului recoltat ilegal.

Uniunea participă, de asemenea, la numeroase activități internaționale privind pădurile (de exemplu, Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice). La nivel paneuropean, Forest Europe rămâne principală inițiativă politică din domeniul forestier. Sunt în curs negocieri privind un acord obligatoriu juridic referitor la gestionarea și utilizarea durabilă a pădurilor. În cadrul politicii sale climatice, pe lângă faptul că participă la negocierile de la nivel mondial privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, Uniunea a făcut primii pași spre integrarea agriculturii și silviculturii în politica sa climatică (a se vedea Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind includerea emisiilor și a absorbțiilor de gaze cu efect de seră rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030). În plus, UE a stabilit obiectivul de a stopa reducerea suprafețelor împădurite la nivel mondial până în 2030 și de a reduce defrișările din zonele tropicale cu cel puțin 50 % până în 2020 (COM(2008)0645)). La 23 iunie 2023, a intrat în vigoare Regulamentul privind produsele care nu implică defrișări [Regulamentul (UE) 2023/1115]. Prezentul regulament urmărește să garanteze că produsele pe care le consumă cetățenii UE nu contribuie la defrișări sau la degradarea pădurilor la nivel mondial.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul European legiferează pe picior de egalitate cu Consiliul în multe domenii care afectează pădurile, în special în agricultură sau mediu, în cadrul procedurii legislative ordinare. În plus, împreună cu Consiliul, Parlamentul adoptă bugetul UE.

Acesta a influențat numeroase acte legislative cu impact asupra pădurilor. Parlamentul cere de mult timp, în rezoluțiile pe care le adoptă, o mai bună coordonare și o mai mare coerență a diferitelor instrumente care afectează pădurile europene. Prima strategie forestieră a UE a fost adoptată la 15 decembrie 1998 datorită rezoluției Parlamentului din 31 ianuarie 1997, care a invitat Comisia să prezinte propuneri pentru o strategie forestieră europeană.

În rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde pentru Europa, Parlamentul a salutat intenția Comisiei de a combate despădurirea globală, invită Comisia să își intensifice acțiunile și să prezinte o nouă strategie forestieră ambițioasă a Uniunii pentru a recunoaște în mod adecvat rolul important, funcțiile multiple și caracterul transversal al pădurilor europene, al sectorului și a gestionării durabile a pădurilor în lupta împotriva schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității. În acest sens, Parlamentul a decis să elaboreze două rapoarte din proprie inițiativă fără caracter legislativ: unul referitor la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial [rezoluția Parlamentului European din 16 septembrie 2020 referitoare la rolul UE în protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial[1] și celălalt referitor la noua strategie europeană pentru păduri [rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2020 referitoare la Strategia forestieră europeană. În legătură cu primul raport, Parlamentul a adoptat, de asemenea, un raport legislativ din proprie inițiativă privind defrișările la nivel mondial [rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial. În sfârșit, la 13 septembrie 2022 Parlamentul a adoptat rezoluția referitoare la o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030 – Gestionarea durabilă a pădurilor în Europa, care răspunde noii Strategii a UE pentru păduri pentru 2030, adoptată de Comisie în 2021.

 

Vera Milicevic

10-2023