Plățile directe

Uniunea Europeană oferă fermierilor sprijin pentru venit sau „plăți directe”, care ar trebui să funcționeze ca o plasă de siguranță și să facă agricultura mai profitabilă, pentru a garanta securitatea alimentară în Europa, pentru a-i ajuta pe fermieri să producă alimente sigure, sănătoase și la prețuri accesibile și, în același timp, a recompensa fermierii pentru livrarea de bunuri publice care nu sunt plătite în mod normal de piețe. Aceste plăți sunt gestionate în comun de Comisie și de statele membre printr-o serie de scheme.

Temei juridic

Temeiul juridic al politicii agricole comune (PAC) este prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (articolele 38-44) (3.2.1).

Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 stabilește norme privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și care sunt finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și abrogă Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013.

Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013.

Introducere

PAC sprijină fermierii printr-o serie de măsuri de politică:

• Finanțate de FEGA, plățile directe reprezintă o plasă de siguranță pentru fermierii care se confruntă cu venituri mai mici decât media raportat la veniturile existente pe piață, precum și cu piețe incerte, cu fenomene meteorologice extreme, dăunători și boli sau cu o putere de negociere slabă în lanțul alimentar. În valoare de aproximativ 270 de miliarde EUR pentru perioada 2021-2027 (cadrul financiar multianual, prețurile curente), plățile directe reprezintă 72 % din fondurile PAC ale UE (378,5 miliarde EUR) (3.2.2). Legislația UE stabilește alocări financiare pentru fiecare stat membru;
• Măsurile de piață, finanțate și de FEGA, vizează sprijinirea și stabilizarea piețelor agricole. Unele măsuri sprijină în mod direct fermierii din UE, de exemplu prin facilitarea participării acestora la grupurile de producători sau la sistemele de calitate, consolidând astfel rolul acestora în lanțul de aprovizionare. Organizarea comună a piețelor (OCP) este reglementată de Regulamentul (UE) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 privind organizarea comună a piețelor agricole; a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind indicațiile geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale UE. Aceste „intervenții sectoriale” fac acum parte din planurile strategice PAC ale statelor membre și, prin urmare, dispozițiile respective au fost mutate din Regulamentul privind OCP în Regulamentul privind planurile strategice PAC;
• Măsurile de dezvoltare rurală, finanțate din FEADR și din fonduri naționale, urmăresc să contribuie la performanța economică, socială și de mediu a zonelor rurale. Acestea includ, de asemenea, măsuri de sprijin pentru fermieri, cum ar fi măsurile de agromediu, finanțarea investițiilor agricole, instrumente de gestionare a riscurilor și instrumente financiare (3.2.9).

Prezentare generală

Schemele de plăți directe sunt reglementate de articolele 20-41 din Regulamentul (UE) 2021/2115 (Regulamentul privind planurile strategice PAC). Unele sisteme sunt obligatorii, altele pot fi incluse în planurile strategice PAC în mod voluntar.

• Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității [articolele 21-28 din Regulamentul (UE) 2021/2115] este o plată anuală pe hectar căreia îi este alocat jumătate din bugetul pentru plăți directe. Statele membre pot decide să plătească o sumă uniformă pe hectar, să diferențieze plata în funcție de diferitele condiții socioeconomice sau agronomice sau să plătească o sumă pe baza drepturilor la plată aplicate în cadrul PAC anterioare. Atunci când utilizează drepturile la plată, statele membre trebuie să reducă treptat decalajul dintre valorile lor în anii următori, proces cunoscut sub numele de „convergență”. O plată pentru micii fermieri care nu depășește 1 250 EUR pe an poate fi acordată ca sumă forfetară sau pe hectar. Aceste plăți, care sunt opționale pentru agricultori, înlocuiesc toate celelalte forme de plată directă;
• Sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității [articolul 29 din Regulamentul (UE) 2021/2115] este o plată anuală suplimentară pentru primele hectare de teren agricol pentru fermierii care au dreptul la sprijin de bază pentru venit. Cuantumul pe hectar și numărul de hectare per fermier pentru care este disponibil sprijinul redistributiv pentru venit sunt definite de statele membre. Această schemă vizează redistribuirea plăților directe de la fermele mai mari către exploatațiile mai mici sau mijlocii. Pentru a sprijini fermele mici, cel puțin 10 % din bugetul de plăți directe al fiecărui stat membru trebuie să se îndrepte către această schemă, cu excepția cazului în care redistribuirea este realizată prin alte mijloace;
• Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri [articolul 30 din Regulamentul (UE) 2021/2115] este o plată suplimentară anuală pentru noii fermieri care au dreptul la sprijin de bază pentru venit. Statele membre definesc o plată forfetară sau o sumă pe hectar și numărul de hectare per fermier pentru care este disponibil sprijinul. De asemenea, acestea au stabilit limita superioară de vârstă – între 35 și 40 de ani – și formarea și competențele necesare potențialilor beneficiari;
• Schemele pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor (eco-schemele) [articolul 31 din Regulamentul (UE) 2021/2115] îi ajută pe fermierii care se angajează să aplice practici agricole benefice pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor sau practici ce sprijină combaterea rezistenței la antimicrobiene. Astfel de practici, care trebuie să depășească cerințele legislative, sunt enumerate în planurile strategice PAC. Plata anuală pe hectar acordată pentru eco-scheme poate fi o plată în plus față de sprijinul de bază pentru venit sau o plată menită să compenseze costurile suportate sau pierderile de venit ca urmare a angajamentelor asumate. Cel puțin 25 % din bugetul național pentru plăți directe trebuie să fie alocat acestor scheme, care sunt voluntare pentru fermieri;
• Sprijinul cuplat pentru venit [articolele 32-35 din Regulamentul (UE) 2021/2115] În timp ce, în trecut, sprijinul pentru venit din cadrul PAC era asociat (sau cuplat) cu produse specifice, reformele succesive au eliminat treptat această legătură, care este în prezent limitată la o mică parte din plățile directe. Sprijinul cuplat vizează abordarea dificultăților din diferite sectoare, asociate cu tipuri de producție sau tipuri specifice de agricultură care sunt importante din motive socioeconomice sau de mediu. Sprijinul constă într-o plată anuală pe hectar sau pe animal, cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea, sustenabilitatea sau calitatea. Printre sectoarele pe care le pot viza planurile strategice PAC, culturile proteice pot fi luate în calcul fără nicio justificare specifică, deoarece acest lucru ar contribui la reducerea dependenței UE de importuri în acest sector și la utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot;
• Plata specifică pentru cultura de bumbac [articolele 36-41 din Regulamentul (UE) 2021/2115] este o schemă de plăți directe cuplate care acordă plăți per hectar de bumbac, în cazul culturilor situate în zone autorizate pentru producția de bumbac din Bulgaria, Grecia, Spania și Portugalia.

Cum funcționează plățile directe în practică?

În fiecare an, peste 6 milioane de beneficiari primesc plăți directe. Acestea sunt acordate fermierilor activi, fie persoane fizice, fie întreprinderi, care desfășoară cel puțin un nivel minim de activitate agricolă (adică producția agricolă sau menținerea unei suprafețe agricole într-o stare adecvată pentru agricultură). Planurile strategice PAC definesc fermierii activi prin intermediul unor criterii obiective și nediscriminatorii, inclusiv printr-o listă negativă care exclude posibilitatea ca anumite entități să fie considerate fermieri activi.

Sprijinul acordat prin intermediul planurilor strategice PAC este furnizat în cea mai mare parte sub formă de plăți pe suprafață. Pentru unele scheme, aceste plăți se bazează pe numărul de animale care beneficiază de sprijin. Definițiile referitoare la eligibilitatea fermierilor și la suprafețele eligibile pentru sprijinul PAC sunt stabilite la nivelul UE pentru a asigura caracterul comun al politicii. În comparație cu perioada anterioară a PAC, aceste definiții nu sunt atât de detaliate în legislația UE și oferă statelor membre flexibilitatea de a specifica mai în detaliu normele la nivel național, astfel încât acestea să poată fi adaptate la nevoile lor și să direcționeze mai bine sprijinul.

Toate statele membre au stabilit cerințe minime pentru primirea plăților directe, majoritatea stabilind atât o suprafață, cât și un prag financiar - cuprinse între 0,3 și 4 de hectare și, respectiv, între 100 EUR și 500 EUR. Majoritatea statelor membre și-au menținut pragurile minime pentru cerințele minime neschimbate în comparație cu perioada anterioară.

Fermierii care doresc să solicite plăți directe trebuie să depună cererile aferente în fiecare an și să respecte o serie de norme. Pe lângă cerințele legale în materie de gestionare care sunt obligatorii pentru desfășurarea activităților agricole, fermierii care primesc plăți în cadrul PAC fac obiectul unor condiții, și anume trebuie să mențină terenurile în bune condiții agricole și de mediu. PAC 2023-2027 implică o condiționalitate sporită, cu cerințe „mai ecologice”. Aceasta introduce, de asemenea, pentru prima dată condiționalitatea socială, corelând plățile directe cu anumite principii fundamentale de natură socială și legate de muncă.

Comisia și autoritățile naționale gestionează plățile directe prin gestiune partajată. Sub supravegherea Comisiei, agențiile naționale de plăți sunt responsabile de administrarea plăților directe și de gestionarea unor sarcini precum prelucrarea cererilor de sprijin, executarea plăților și efectuarea anumitor controale.

Informații financiare cheie

Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS), o plată decuplată anuală bazată pe suprafață finanțată exclusiv de la bugetul UE, continuă să fie cel mai important instrument al PAC pentru sprijinirea veniturilor fermierilor din UE. În medie, cheltuielile planificate în cadrul planurilor strategice PAC pentru acest instrument reprezintă 51 % din bugetul total al FEGA sau 31 % din totalul cheltuielilor publice ale PAC.

Distribuția cheltuielilor publice totale planificate pentru plățile directe care stau la baza punerii în aplicare a tuturor celor 28 de planuri strategice PAC (2023-2027)

Sursa: Comisia Europeană, „Approved 28 CAP Strategic Plans (2023-2027) Summary overview” [28 de planuri strategice PAC aprobate (2023-2027)

Prezentare generală a rezumatului], iunie 2023.

Rolul Parlamentului European

La 1 iunie 2018, Comisia Europeană și-a publicat propunerile de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice PAC. La Parlament, dosarul a fost atribuit Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (AGRI). Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI) a obținut statutul de comisie asociată în temeiul articolului 54 din Regulamentul de procedură. În urma alegerilor europene din 2019, Peter Jahr (PPE, Germania) a fost numit raportor al Comisiei AGRI, iar Christophe Hansen (PPE, Luxemburg) a fost numit raportor al Comisiei ENVI. La 23 octombrie 2020, Parlamentul și-a adoptat poziția în primă lectură referitoare la propunerile legislative ale Comisiei Europene privind noua PAC.

Textul adoptat a constituit baza pentru negocierile ulterioare cu Consiliul, care au început pentru toate cele trei dosare PAC la 10 noiembrie 2020 și au continuat printr-o serie de „triloguri”. La sfârșitul lunii iunie 2021, negociatorii au ajuns la un acord cu privire la cele trei propuneri din pachetul de reformă a PAC. Acest acord a fost aprobat de miniștrii agriculturii din UE la 28 iunie 2021 și de membrii Comisiei AGRI la 9 septembrie 2021. Acordul referitor la Regulamentul privind planurile strategice PAC a fost aprobat de membrii Comisiei AGRI cu 38 de voturi pentru, 8 împotrivă și 2 abțineri. Parlamentul a votat cu privire la cele trei propuneri din pachetul de reformă a PAC în cadrul sesiunii sale plenare din noiembrie II, iar Regulamentul privind planurile strategice PAC, devenit Regulamentul (UE) 2021/2115 din 2 decembrie 2021, a fost publicat în Jurnalul Oficial L 435 din 6 decembrie 2021.

În timpul negocierilor, Parlamentul a încercat să joace un rol amplu, acoperind întregul spectru de chestiuni discutate în cursul procesului de reformă a PAC. Un studiu comandat de Parlament cu privire la procesul de reformă al PAC post-2020 privit dintr-o perspectivă interinstituțională subliniază faptul că, prin adoptarea rolului de gardian al principiilor UE și al bugetului PAC, Parlamentul a încercat să mențină caracterul european și comun al diferitelor părți ale legislației propuse pentru a evita o „renaționalizare” a PAC. În plus, în unele cazuri, a preluat conducerea ca inițiator de politici, după cum o demonstrează eforturile sale de a aloca o mare parte din bugetul pentru plăți directe noilor eco-scheme sau introducerea cu succes a condiționalității sociale în noul Regulament privind planurile strategice PAC.

 

François Nègre

10-2023