Politica europeană de vecinătate
Politica europeană de vecinătate (PEV) se aplică următoarelor țări: Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Moldova, Maroc, Palestina, Siria, Tunisia și Ucraina. Ea urmărește creșterea prosperității, stabilității și securității tuturor. PEV se bazează pe democrație, pe respectarea statului de drept și pe respectarea drepturilor omului și este o politică bilaterală între UE și fiecare țară parteneră, însoțită de inițiative de cooperare regională: Parteneriatul estic (PaE) și Uniunea pentru Mediterana[1].
Temeiul juridic
- Articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);
- Titlul V din TUE (acțiunea externă);
- Articolele 206-207 (comerț) și 216-219 (acorduri internaționale) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Obiective generale
Prin PEV, UE oferă vecinilor săi o relație privilegiată, care se bazează pe un angajament reciproc în favoarea valorilor comune (democrația și drepturile omului, statul de drept, buna guvernare, principiile economiei de piață și dezvoltarea sustenabilă). PEV sprijină coordonarea politică și aprofundarea integrării economice, creșterea mobilității și contactele interpersonale. Nivelul de ambiție al acestei relații depinde de măsura în care aceste valori sunt împărtășite. PEV rămâne distinctă de procesul de extindere, deși aceasta nu afectează modul în care relațiile dintre țările vecine și UE pot evolua în viitor. În 2011, UE a revizuit PEV și, ca reacție la evoluțiile din țările arabe, a pus un accent mai mare pe promovarea democrației profunde și sustenabile și pe dezvoltarea economică favorabilă includerii. Democrația profundă și sustenabilă include mai ales alegeri libere și corecte, eforturi de combatere a corupției, independența sistemului judiciar, controlul democratic asupra forțelor armate și libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere. UE a subliniat și rolul pe care societatea civilă îl joacă în procesul democratic și a introdus principiul „mai mult pentru mai mult” în virtutea căruia UE dezvoltă parteneriate mai strânse cu acele țări vecine care realizează progrese mai mari către reforma democratică. În martie 2015, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au lansat un proces de consultare în vederea unei noi revizuiri a PEV. Unul dintre principalele sale obiective a fost de a adapta instrumentele politicii pentru a ține seama mai bine de aspirațiile specifice ale țărilor partenere. În acest context, Parlamentul a adoptat la 9 iulie 2015 o rezoluție care subliniază necesitatea unei abordări mai strategice, mai bine orientate, mai flexibile și mai coerente a PEV. La 18 noiembrie 2015 a fost publicată o comunicare din partea SEAE și a Comisiei pe această temă, elaborată pe baza rezultatelor consultării.
La 18 mai 2017, SEAE și Comisia au publicat un raport privind punerea în aplicare a revizuirii PEV. Raportul a evidențiat abordarea mai flexibilă și mai sensibilă, demonstrată de UE în cadrul cooperării sale cu partenerii PEV și utilizarea mai eficientă a resurselor. La 27 martie 2019, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la situația de după Primăvara arabă și la calea de urmat pentru regiunea MENA, care a recunoscut unele avantaje democratice din regiune, dar a solicitat și alte reforme economice, democratice și sociale. La 19 iunie 2020, Parlamentul a adoptat o recomandare adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind Parteneriatul estic, în perspectiva summitului din iunie 2020 în care a solicitat „un impuls continuu către o cooperare eficace, un dialog intens și un parteneriat strâns în cadrul Parteneriatului estic”.
Comunicarea comună privind un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică: O nouă agendă pentru Mediterana și planul de investiții pentru vecinătatea sudică care o însoțește, publicate la 9 februarie 2021 de către Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și adoptate de Consiliul European la 19 aprilie 2021, urmăresc să stabilească un nou program de relansare și întărire a parteneriatului strategic dintre UE și partenerii săi din vecinătatea sudică.
O declarație comună din 24 februarie 2021 a președinților tuturor delegațiilor Parlamentului European care se ocupă de țările din vecinătatea sudică propune organizarea unei reuniuni la nivel înalt între UE și toți vecinii săi din sud, la care ar trebui invitați reprezentanți ai societății civile și parlamente naționale pentru a defini împreună cele mai bune modalități de punere în aplicare a acestui program într-un spirit de parteneriat autentic și de asumare comună.
Instrumente
PEV se bazează pe acordurile juridice în vigoare între UE și partenerii săi – acordurile de parteneriat și cooperare și nou-createle acorduri de asociere.
Un loc central în cadrul PEV îl ocupă planurile de acțiune bilaterale și prioritățile parteneriatului care au fost stabilite între UE și majoritatea țărilor partenere. Ele stabilesc programe de reformă politică și economică cu priorități pe termen scurt și mediu (de la trei la cinci ani). Planurile de acțiune ale PEV și prioritățile parteneriatului reflectă nevoile, interesele și capacitățile UE și ale fiecărui partener. Ele urmăresc să dezvolte societăți democratice, echitabile din punct de vedere social și favorabile includerii, să promoveze integrarea economică și să îmbunătățească circulația transfrontalieră a persoanelor.
UE sprijină îndeplinirea obiectivelor PEV prin acordarea unui sprijin financiar și prin cooperarea politică și tehnică. Instrumentul european de vecinătate (IEV) a fost principalul instrument de finanțare al UE pentru cooperarea bilaterală între 2014 și 2020, cu o alocare de 15,4 miliarde EUR pentru perioada respectivă. Noul Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – „Europa în lume” – va defini cooperarea UE în perioada 2021-2027. Instrumentul este astfel conceput încât să cuprindă finanțarea prin granturi, precum și combinarea granturilor cu împrumuturi de la instituții financiare europene și internaționale. Cu o alocare totală de 79,5 miliarde EUR la prețurile curente, noul instrument cuprinde cooperarea UE cu țările din vecinătatea UE și cu alte țări din Africa, Asia, America, Pacific și zona Caraibilor. Pe lângă accentul pus pe dezvoltarea durabilă, Europa în lume promovează aspecte tematice cheie ale politicii externe a UE, inclusiv programe de promovare a drepturilor omului, a democrației și a societății civile. Finanțarea din cadrul instrumentului este destinată, de asemenea, provocărilor globale, inclusiv schimbărilor climatice, migrației, păcii și stabilității, precum și cooperării cu partenerii strategici și promovării inițiativelor de politică externă ale UE. La 12 decembrie 2023, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”. Parlamentul a salutat propunerea Comisiei de a revizui cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027, prilej cu care a fost majorată finanțarea pentru vecinătatea Uniunii și restul lumii. În plus, Parlamentul a ținut să reliefeze că trebuie revizuite politicile externă și de dezvoltare ale UE astfel încât să se țină cont de finanțarea insuficientă, de inegalitățile tot mai mari între țări și între regiunile țărilor și de insecuritatea alimentară din lume și a cerut să se evalueze dacă au fost îndeplinite obiectivele instrumentului, și anume reducerea sărăciei și a inegalităților și promovarea drepturilor omului și a dezvoltării durabile pe termen lung a țărilor partenere.
În plus, s-au dezvoltat instrumente în cadrul PEV pentru a promova accesul la piață, în special prin negocierea creării de zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, precum și pentru a îmbunătăți mobilitatea și gestionarea migrației. Ca atare, au fost propuse și încheiate cu unii parteneri parteneriate pentru mobilitate și facilitarea și/sau liberalizarea vizelor, iar în 2016 a fost lansat un instrument financiar special – Instrumentul de parteneriat pentru migrație. În regiunea sudică, o serie de inițiative regionale și bilaterale privind migrația și mobilitatea sunt finanțate în cadrul componentei „Africa de Nord” a Fondului fiduciar de urgență al UE pentru Africa.
PEV este concepută ca un ansamblu de dispoziții politice comune, însă permite, totodată, UE să își adapteze și să își diferențieze politica în funcție de trăsăturile specifice ale fiecărui partener.
Dimensiunile regionale
A. Parteneriatul estic
Parteneriatul estic (PaE) a fost constituit pentru a aduce la un nivel superior relațiile UE cu majoritatea vecinilor săi din est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. PaE, aprobat în 2008 și inaugurat în 2009, se bazează pe politica europeană de vecinătate (PEV).
1. Obiective
Principalul obiectiv al Parteneriatului estic este „accelerarea asocierii politice și aprofundarea integrării economice” dintre UE și vecinii săi din est. Nivelul de integrare și cooperare reflectă angajamentul fiecărei țări partenere față de valorile, standardele și structurile europene, precum și progresele pe care le realizează în raport cu acestea. Parteneriatul estic urmărește să promoveze democrația și buna guvernare, să întărească securitatea energetică, să sprijine reformele sectoriale (inclusiv în domeniul protecției mediului), să încurajeze contactele interpersonale, să sprijine dezvoltarea economică și socială și să ofere finanțare suplimentară pentru proiecte de reducere a dezechilibrelor socioeconomice și de creștere a stabilității[2].
2. Structuri
Reuniunile la nivel înalt ale Parteneriatului estic sunt organizate din doi în doi ani, cu participarea UE și a șefilor de stat sau de guvern ai țărilor partenere, precum și a reprezentanților Parlamentului, ai Comisiei și ai SEAE.
Au fost lansate, de asemenea, inițiative-fanion care includ: un program integrat de administrare a frontierelor; un instrument pentru întreprinderile mici și mijlocii; piețe regionale de electricitate; și eforturi de îmbunătățire a eficienței energetice, de utilizare crescută a surselor regenerabile de energie, de promovare a bunei guvernanțe în materie de mediu și de prevenire, pregătire și mobilizare în caz de dezastre naturale și provocate de om.
Întrucât anul 2019 a marcat cea de-a zecea aniversare a Parteneriatului estic, Comisia a desfășurat o consultare amplă și extinsă a tuturor părților interesate pentru a defini viitoarele priorități ale acestei politici și pentru a se asigura astfel că aceasta continuă să aducă beneficii concrete cetățenilor din întreaga Europă.
La 18 martie 2020, Comisia și VP/ÎR au publicat o comunicare comună intitulată „Politica privind Parteneriatul estic după 2020: consolidarea rezilienței – un Parteneriat estic care produce rezultate pentru toți”. Acest document evidențiază cinci obiective de politică pe termen lung pentru cooperarea viitoare:
- un parteneriat care creează: UE și țările partenere vor colabora pentru crearea de economii reziliente, sustenabile și integrate;
- un parteneriat care protejează: UE și țările partenere își vor reînnoi angajamentul față de principiile fundamentale ale parteneriatului, în special pentru instituții responsabile, stat de drept și securitate;
- un parteneriat ecologic: UE și țările partenere vor colabora pentru un viitor rezilient și sustenabil;
- un parteneriat care conectează: UE va investi în continuare în transformarea digitală a țărilor partenere și va urmări să extindă beneficiile pieței unice digitale;
- un parteneriat care conferă capacitate de acțiune: UE și țările partenere vor colabora pentru societăți reziliente, echitabile și cu caracter incluziv.
Ulterior, prioritățile post-2020 ale Parteneriatului estic au fost anunțate în iulie 2021. Politica Parteneriatului estic va continua să fie flexibilă și va permite o diferențiere substanțială, abordări adaptate și o cooperare întărită bazată pe stimulente, de care să beneficieze țările cele mai angajate în reforme.
Înființată în 2011, Adunarea Parlamentară Euronest constituie componenta parlamentară a Parteneriatului estic și este responsabilă pentru consultarea, supravegherea și monitorizarea parteneriatului. Obiectivul său principal este de a reuni parlamentele din țările care fac parte din PaE și Parlamentul European și de a intensifica contactele interpersonale, de a promova participarea activă a societății civile și de a se implica mai activ în dialogul cultural. Ea se bazează pe interese și angajamente reciproce, precum și pe principiile diferențierii, asumării și responsabilității comune. Unul dintre rolurile sale este să controleze sprijinul UE pentru țările Parteneriatului estic, și poate, de asemenea, să emită recomandări pentru structurile interguvernamentale din cadrul acestuia, cu scopul de a încuraja aprofundarea integrării politice și economice a acestor țări cu UE.
Până la această dată, Adunarea a organizat opt sesiuni ordinare, ultima având loc în perioada 18-20 martie 2024 la Bruxelles. Unul dintre punctele remarcabile de pe ordinea de zi a fost o dezbatere prioritară intitulată „Sprijinul UE pentru Ucraina și perspectivele de extindere a UE în contextul deciziei Consiliului European din 14-15 decembrie 2023. Impactul viitoarei extinderi a UE asupra Parteneriatului estic”.
Adunarea este alcătuită din 60 de deputați în Parlamentul European și câte 10 membri din parlamentul fiecărei țări partenere. Cu toate acestea, cum Parlamentul European nu recunoaște Adunarea Națională a Belarusului ca fiind o instituție aleasă democratic, în momentul de față la Adunarea parlamentară a Euronest nu participă niciun „deputat” din Belarus. În schimb, au fost invitați să participe reprezentanți ai forțelor „democratice” belaruse. Adunarea Parlamentară a Euronest are patru comisii permanente:
- Comisia pentru afaceri politice, drepturile omului și democrație;
- Comisia pentru integrare economică, armonizare legislativă și convergență cu politicile Uniunii Europene;
- Comisia pentru securitate energetică;
- Comisia pentru afaceri sociale, ocuparea forței de muncă, educație, cultură și societatea civilă.
Adunarea mai cuprinde și trei grupuri de lucru:
- Grupul de lucru pentru Regulamentul de procedură
- un grup de lucru pentru acordurile de asociere, care urmează să fie redenumit Grupul de lucru pentru țările candidate la aderarea la UE;
- un grup de lucru pentru Belarus.
În plus, în cadrul PaE există un forum[3] al societății civile care publică recomandări „pentru a influența instituțiile UE și guvernele naționale ale țărilor din cadrul PaE”.
B. Uniunea pentru Mediterana
Uniunea pentru Mediterana (UpM) include cele 27 de state membre ale UE, Uniunea Europeană și 15 țări mediteraneene (Albania, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Mauritania, Muntenegru, Monaco, Maroc, Palestina, Siria - al cărei statut de membru a fost suspendat din cauza războiului civil - Tunisia și Türkiye). Liga Statelor Arabe a participat la toate reuniunile din 2008, iar Libia are statut de observator.
1. Obiective
UpM este un parteneriat interguvernamental, un cadru multilateral pentru relațiile politice, economice și sociale dintre UE și țările din sudul și estul Mării Mediterane. UpM a fost lansată în 2008, la summitul de la Paris, ca o continuare a Parteneriatului euro-mediteraneean (Euromed), cunoscut și ca Procesul de la Barcelona. UpM se inspiră din obiectivele stabilite în cadrul Declarației de la Barcelona din 1995, și anume de a crea un spațiu de pace, stabilitate, securitate și prosperitate economică comună, cu respectarea deplină a principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, promovând în același timp înțelegerea între culturi și civilizații în regiunea euro-mediteraneeană.
2. Structuri
UpM este prezidată de o copreședinție, fapt care evidențiază asumarea în comun a responsabilității, o trăsătură care definește acest grup. În 2012, UE a preluat copreședinția nordică, iar Iordania a preluat-o pe cea sudică. Principalul organ de conducere al UpM este reuniunea la nivel de înalți funcționari, care monitorizează și coordonează activitatea UpM. Reuniunea la nivel de înalți funcționari aprobă, de asemenea, bugetul și programul de lucru al secretariatului, pregătește reuniunile miniștrilor Afacerilor Externe și ale altor formațiuni ministeriale și numește secretarul general și pe cei șase secretari generali adjuncți. Reuniunea tratează, de asemenea, propunerile de proiecte prezentate de secretariat pentru aprobare și adoptare. Rolul secretariatului UpM constă, mai presus de toate, în identificarea, prelucrarea, promovarea și coordonarea proiectelor tehnice în domenii precum transportul, energia, apa, protecția mediului, învățământul superior și mobilitatea, cercetare, afaceri sociale, emanciparea femeilor, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea întreprinderilor, toate acestea întărind cooperarea și influențând în mod direct traiul cetățenilor din țările UpM. UE este entitatea care contribuie cel mai mult la bugetul secretariatului UpM.
Adunarea Parlamentară a UpM se bazează pe activitatea Adunării parlamentare euro-mediteraneene și cuprinde 280 de membri: 132 de membri din UE (81 de deputați din parlamentele naționale din UE și 51 de deputați în Parlamentul European), opt membri din țările mediteraneene europene partenere (Albania, Bosnia și Herțegovina, Monaco și Muntenegru), 130 de membri din cele zece țări de pe litoralul sudic și estic al Mediteranei [Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Maroc, Palestina, Siria (suspendată momentan), Tunisia și Türkiye] și 10 membri din Mauritania.
Adunarea Parlamentară a UpM se reunește o dată pe an în ședință plenară; cea mai recentă a avut loc la Rabat în perioada 15-16 februarie 2024, sub președinția marocană. Președinția AP-UpM este deținută în prezent de Spania (2024-2025). Ea urmează să fie preluată de Egipt în 2025. Adunarea Parlamentară a UpM adoptă rezoluții sau recomandări referitoare la toate aspectele cooperării euro-mediteraneene care privesc organele executive ale UpM, Consiliul Uniunea Europeană, Comisia Europeană și guvernele naționale ale țărilor partenere.
Adunarea Parlamentară a UpM are cinci comisii permanente, fiecare cuprinzând 56 de membri:
- Comisia pentru politică, securitate și drepturile omului;
- Comisia pentru afaceri economice și financiare, afaceri sociale și educație;
- Comisia pentru îmbunătățirea calității vieții, schimburi între societățile civile și cultură;
- Comisia pentru energie, mediu și apă;
- Comisia pentru drepturile femeilor în țările euro-mediteraneene.
Christos Trapouzanlis / Joanna Placzek