Politica europeană de vecinătate

Politica europeană de vecinătate (PEV) se aplică în cazul următoarelor țări: Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Moldova, Maroc, Palestina, Siria, Tunisia și Ucraina. Ea urmărește să aducă mai multă prosperitate, stabilitate și securitate în regiunile din vecinătatea UE. Se bazează pe valori comune, promovarea democrației, statul de drept și respectarea drepturilor omului. PEV este o politică bilaterală între UE și fiecare țară parteneră, cu inițiative de cooperare regională și multilaterală.

Temeiul juridic

• Articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);
• Titlul V din TUE (acțiunea externă);
• Articolele 206-207 (comerț) și 216-219 (acorduri internaționale) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Obiective generale

PEV se bazează pe valori comune, promovarea democrației, statul de drept, respectarea drepturilor omului și coeziunea socială. Prin PEV, UE și vecinii săi colaborează în domenii prioritare cheie. PEV sprijină coordonarea politică și aprofundarea integrării economice, creșterea mobilității și contactele interpersonale. Tot printre obiectivele principale ale acestei politici este și acela de a aprofunda colaborarea cu societatea civilă și partenerii sociali. În 2011, UE a revizuit PEV și, ca reacție la evoluțiile din țările arabe, a pus un accent și mai pronunțat pe promovarea unei democrații temeinice și trainice și pe dezvoltarea economică în beneficiul tuturor. Prin democrație temeinică și trainică se înțelege mai ales alegeri libere și corecte, eforturi pentru a combate corupția, independența sistemului judiciar, controlul democratic asupra forțelor armate și libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere. UE a subliniat și rolul pe care îl joacă societatea civilă în procesul democratic și a introdus principiul „mai mult pentru mai mult” în virtutea căruia UE dezvoltă parteneriate mai strânse cu acele țări vecine care realizează progrese mai mari către reforme democratice. În 2015, UE a revizuit încă o dată politica de vecinătate și a propus metode de a construi parteneriate care să funcționeze mai bine cu țările din vecinătate, cu trei priorități comune pentru cooperare:

1. dezvoltarea economică ca factor de stabilizare;
2. securitatea;
3. migrația și mobilitatea.

Pe baza versiunii revizuite a PEV, UE a definit obiectivele de politică pe termen lung pentru cooperarea viitoare, sub egida obiectivului general de a întări reziliența, în comunicarea comună intitulată „Politica privind Parteneriatul estic după 2020 – Consolidarea rezilienței – un Parteneriat estic care produce rezultate pentru toți”.

În 2021 au fost adoptate comunicarea comună intitulată „Un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică - O nouă agendă pentru Mediterana” și odată cu ea „Planul de investiții pentru vecinătatea sudică”, care urmăresc să stabilească o nouă agendă pentru relansarea și întărirea parteneriatului strategic dintre UE și partenerii săi din vecinătatea sudică.

Instrumente

PEV se bazează pe acordurile juridice în vigoare între UE și partenerii săi – acordurile de asociere sau acordurile de parteneriat și cooperare. Pentru a promova accesul pe piață, politica de vecinătate a dezvoltat și alte instrumente, în special prin negocierea unor zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (DCFTA).

Un loc central în cadrul PEV îl ocupă planurile de acțiune bilaterale și prioritățile parteneriatului care au fost stabilite între UE și majoritatea țărilor partenere. Ele stabilesc programe de reformă politică și economică cu priorități pe termen scurt și mediu (de la trei la cinci ani). Planurile de acțiune ale PEV și prioritățile parteneriatului reflectă nevoile, interesele și capacitățile UE și ale fiecărui partener. Ele urmăresc să dezvolte societăți democratice, echitabile din punct de vedere social și favorabile includerii, să promoveze integrarea economică și să îmbunătățească circulația transfrontalieră a persoanelor. Agendele de asociere, prioritățile parteneriatelor și alte documente echivalente reprezintă baza pentru a decide domeniile de asistență prioritare prin stabilirea unor agende de reformă politică și economică cu priorități pe termen scurt și mediu. Ele reflectă nevoile, interesele și capacitățile UE și ale fiecărui partener.

UE sprijină îndeplinirea obiectivelor PEV acordând sprijin financiar și oferind cooperare politică și tehnică. Noul Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – „Europa în lume” – este cadrul în care se înscrie cooperarea UE cu țările din afara sa în perioada 2021-2027. Instrumentul este astfel conceput încât să cuprindă finanțarea prin granturi, precum și combinarea granturilor cu împrumuturi de la instituții financiare europene și internaționale. Cu un buget alocat total de 79,5 miliarde EUR la prețurile curente, noul instrument cuprinde cooperarea UE cu țările din vecinătatea UE și cu alte țări din Africa, Asia, America, Pacific și zona Caraibilor. Pe lângă accentul pus pe dezvoltarea durabilă, Europa în lume promovează aspecte tematice cheie ale politicii externe a UE, inclusiv programe de promovare a drepturilor omului, a democrației și a societății civile. Finanțarea din acest instrument este destinată, de asemenea, provocărilor globale, printre care schimbările climatice, migrația, pacea și stabilitatea, precum și cooperarea cu partenerii strategici și promovarea inițiativelor de politică externă ale UE. La 12 decembrie 2023, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa în lume”. Parlamentul a fost încântat de propunerea Comisiei de a revizui cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027, prilej cu care a fost majorată finanțarea pentru vecinătatea Uniunii și restul lumii. În plus, Parlamentul a ținut să reliefeze că trebuie revizuite politicile externă și de dezvoltare ale UE astfel încât să se țină cont de finanțarea insuficientă, de inegalitățile tot mai mari dintre țări și dintre regiunile țărilor și de insecuritatea alimentară din lume și a cerut să se evalueze dacă au fost îndeplinite obiectivele instrumentului, și anume reducerea sărăciei și inegalităților și promovarea drepturilor omului și a dezvoltării durabile pe termen lung în țările partenere.

În plus, s-au dezvoltat instrumente în cadrul PEV pentru a promova accesul la piață, în special prin negocierea creării de zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, precum și pentru a îmbunătăți mobilitatea și gestionarea migrației. Ca atare, au fost propuse și încheiate cu unii parteneri parteneriate pentru mobilitate și facilitarea și/sau liberalizarea vizelor, iar în 2016 a fost lansat un instrument financiar special – Instrumentul de parteneriat pentru migrație. În regiunea sudică, o serie de inițiative regionale și bilaterale privind migrația și mobilitatea sunt finanțate în cadrul componentei „Africa de Nord” a Fondului fiduciar de urgență al UE pentru Africa.

PEV este concepută ca un ansamblu de dispoziții politice comune, însă permite, totodată, UE să își adapteze și să își diferențieze politica în funcție de trăsăturile specifice ale fiecărui partener.

Dimensiunile regionale

A. Parteneriatul estic

Parteneriatul estic (PaE) a fost constituit pentru a aduce la un nivel superior relațiile UE cu majoritatea vecinilor săi din est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. PaE, aprobat în 2008 și inaugurat în 2009, se bazează pe politica europeană de vecinătate (PEV).

1. Obiective

Principalul obiectiv al Parteneriatului estic este „accelerarea asocierii politice și aprofundarea integrării economice” dintre UE și vecinii săi din est. Nivelul de integrare și cooperare reflectă angajamentul fiecărei țări partenere față de valorile, standardele și structurile europene, precum și progresele pe care le realizează în raport cu acestea. Parteneriatul estic urmărește să promoveze democrația și buna guvernare, să întărească securitatea energetică, să sprijine reformele sectoriale (inclusiv în domeniul protecției mediului), să încurajeze contactele interpersonale, să sprijine dezvoltarea economică și socială și să ofere finanțare suplimentară pentru proiecte de reducere a dezechilibrelor socioeconomice și de creștere a stabilității[1].

2. Structuri

În principiu, reuniunile la nivel înalt ale Parteneriatului estic se organizează din doi în doi ani, la ele participând șefi de stat sau de guvern din UE și țările partenere, precum și reprezentanți de la Parlament, Comisie și SEAE.

Au fost lansate, de asemenea, inițiative-fanion printre care se numără: un program integrat de administrare a frontierelor; un instrument pentru întreprinderile mici și mijlocii; piețe regionale de electricitate; și eforturi de a îmbunătăți eficiența energetică, de a valorifica mai mult sursele regenerabile de energie, de a promova buna guvernanță în materie de mediu, de a preveni și preîntâmpina dezastrele naturale și provocate de om și a le combate atunci când se produc.

În iulie 2021, au fost anunțate prioritățile Parteneriatului estic pentru perioada de după 2020, obiectivul general fiind de a întări reziliența și a genera beneficii concrete pentru cetățeni. Se dorește ca noua agendă pentru Parteneriatul estic să rămână flexibilă și să permită o abordare față de cooperare diferențiată și bazată pe stimulente, de care să beneficieze țările implicate cel mai serios pe calea reformelor. Agenda este structurată în jurul a doi piloni:

• investițiile, care urmează să fie susținute printr-un plan economic și de investiții și
• guvernanța.

Înființată în 2011, Adunarea Parlamentară Euronest constituie componenta parlamentară a Parteneriatului estic și se ocupă cu partea de consultări, supraveghere și monitorizare a parteneriatului. Obiectivul său principal este de a aduna laolaltă parlamentele din țările PaE și Parlamentul European și de a intensifica contactele interpersonale, de a promova participarea activă a societății civile și de a se implica mai activ în dialogul cultural. Ea se bazează pe interese și angajamente reciproce, precum și pe principiile diferențierii, asumării și responsabilității comune. Unul dintre rolurile sale este să monitorizeze sprijinul UE pentru țările PaE, ea având, de asemenea, posibilitatea să emită recomandări pentru structurile interguvernamentale din cadrul său, cu scopul de a încuraja aceste țări să aprofundeze integrarea politică și economică cu UE.

Până la această dată, Adunarea a organizat 11 sesiuni ordinare, cea mai recentă având loc în perioada 19-20 martie 2024 la Bruxelles. Unul dintre punctele remarcabile de pe ordinea de zi a fost o dezbatere prioritară intitulată „Sprijinul UE pentru Ucraina și perspectivele de extindere a UE în contextul deciziei Consiliului European din 14-15 decembrie 2023. Impactul viitoarei extinderi a UE asupra Parteneriatului estic”.

Adunarea este alcătuită din 60 de deputați în Parlamentul European și câte 10 membri din parlamentul fiecărei țări partenere. Cu toate acestea, cum Parlamentul European nu recunoaște Adunarea Națională a Belarusului ca fiind o instituție aleasă democratic, în momentul de față la Adunarea parlamentară a Euronest nu participă niciun „deputat” din Belarus. În schimb, au fost invitați să participe reprezentanți ai forțelor „democratice” belaruse. Adunarea Parlamentară a Euronest are patru comisii permanente:

• Comisia pentru afaceri politice, drepturile omului și democrație;
• Comisia pentru integrare economică, armonizare legislativă și convergență cu politicile Uniunii Europene;
• Comisia pentru securitate energetică;
• Comisia pentru afaceri sociale, ocuparea forței de muncă, educație, cultură și societatea civilă.

Adunarea mai cuprinde și trei grupuri de lucru:

• Grupul de lucru pentru Regulamentul de procedură;
• Grupul de lucru ad-hoc pentru țările candidate la aderarea la UE;
• Grupul de lucru pentru Belarus.

În plus, în cadrul PaE[2] există un forum al societății civile care publică recomandări „pentru a influența instituțiile UE și guvernele naționale ale țărilor din PaE”.

B. Uniunea pentru Mediterana

Din Uniunea pentru Mediterana (UpM) fac parte cele 27 de state membre ale UE, Uniunea Europeană și 15 țări mediteraneene (Albania, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Mauritania, Muntenegru, Monaco, Maroc, Palestina, Siria - al cărei statut de membru a fost suspendat din cauza războiului civil - Tunisia și Turcia). Liga Statelor Arabe a participat la toate reuniunile din 2008 încoace, iar Libia are statut de observator.

1. Obiective

UpM este un parteneriat interguvernamental, un cadru multilateral pentru relațiile politice, economice și sociale dintre UE și țările din sudul și estul Mării Mediterane. UpM a fost lansată în 2008, la summitul de la Paris, ca o continuare a Parteneriatului euro-mediteraneean (Euromed), cunoscut și ca Procesul de la Barcelona. UpM se inspiră din obiectivele stabilite în cadrul Declarației de la Barcelona din 1995, și anume de a crea un spațiu de pace, stabilitate, securitate și prosperitate economică comună, cu respectarea deplină a principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, promovând în același timp înțelegerea între culturi și civilizații în regiunea euro-mediteraneeană.

2. Structuri

UpM este prezidată de o copreședinție, fapt care evidențiază asumarea în comun a responsabilității, o trăsătură care definește acest grup. În 2012, UE a preluat copreședinția din partea flancului nordic, iar Iordania pe cea din partea flancului sudic. Principalul organ de conducere al UpM este reuniunea la nivel de înalți funcționari, care monitorizează și coordonează munca UpM. Reuniunea la nivel de înalți funcționari aprobă, de asemenea, bugetul și programul de lucru al secretariatului, pregătește reuniunile miniștrilor Afacerilor Externe și ale altor formațiuni ministeriale și numește secretarul general și pe cei șase secretari generali adjuncți. Reuniunea discută și propunerile de proiecte prezentate de secretariat spre aprobare și adoptare. Secretariatul UpM are în primul rând rolul de a identifica, prelucra, promova și coordona proiecte tehnice în domenii precum transportul, energia, apa, protecția mediului, învățământul superior și mobilitatea, cercetarea, afacerile sociale, emanciparea femeilor, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea întreprinderilor, toate acestea întărind cooperarea și fiind o modalitate directă de a schimba în bine viața oamenilor din țările UpM. UE este entitatea care contribuie cel mai mult la bugetul secretariatului UpM.

Adunarea Parlamentară a UpM se inspiră din munca Adunării parlamentare euro-mediteraneene și cuprinde 280 de membri: 132 de membri din UE (81 de deputați din parlamentele naționale din UE și 51 de deputați în Parlamentul European), opt membri din țările mediteraneene europene partenere (Albania, Bosnia și Herțegovina, Monaco și Muntenegru), 130 de membri din cele zece țări de pe litoralul sudic și estic al Mediteranei [Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Maroc, Palestina, Siria (suspendată momentan), Tunisia și Turcia] și 10 membri din Mauritania.

Adunarea Parlamentară a UpM se reunește o dată pe an în ședință plenară; cea mai recentă a avut loc la Rabat în perioada 15-16 februarie 2024, sub președinția marocană. Președinția AP-UpM este deținută în prezent de Spania (2024-2025). Ea urmează să fie preluată de Egipt în 2025. Adunarea Parlamentară a UpM adoptă rezoluții sau recomandări referitoare la toate aspectele cooperării euro-mediteraneene care privesc organele executive ale UpM, Consiliul Uniunea Europeană, Comisia Europeană și guvernele naționale ale țărilor partenere.

Adunarea Parlamentară a UpM are cinci comisii permanente, fiecare cuprinzând 56 de membri:

• Comisia pentru politică, securitate și drepturile omului;
• Comisia pentru afaceri economice și financiare, afaceri sociale și educație;
• Comisia pentru îmbunătățirea calității vieții, schimburi între societățile civile și cultură;
• Comisia pentru energie, mediu și apă;
• Comisia pentru drepturile femeilor în țările euro-mediteraneene.

 

Joanna Placzek / Rudolfs Verdins

04-2025