Libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii
Libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii garantează mobilitatea companiilor și a membrilor diferitelor profesii pe teritoriul Uniunii. Așteptările legate de implementarea deplină a Directivei privind serviciile sunt mari, întrucât libertatea (deplină) de a furniza servicii are o importanță capitală pentru finalizarea pieței interne. Cu toate acestea, există în continuare obstacole în calea acestor libertăți, iar pandemia de COVID-19 a adus provocări complet noi. Rezoluția Parlamentului European referitoare la eliminarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața unică, adoptată în plen în februarie 2022, prezintă modul în care ar trebui să se realizeze redresarea economică în urma pandemiei de COVID-19 pentru a atenua cât mai eficient efectele negative asupra libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii.
Temeiul juridic
Articolele 26 (piața internă), 49-55 (stabilirea) și 56-62 (serviciile) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Obiective
Persoanele independente și profesioniștii sau persoanele juridice, în sensul articolului 54 din TFUE, care activează în mod legal într-un stat membru: (i) pot desfășura o activitate economică în mod stabil și continuu într-un alt stat membru (libertatea de stabilire: articolul 49 din TFUE); sau (ii) pot oferi și presta temporar servicii într-un alt stat membru, rămânând în același timp în țara lor de origine (libera prestare a serviciilor: articolul 56 din TFUE); Acest lucru implică eliminarea discriminării pe motive de cetățenie și, pentru ca aceste libertăți să fie efectiv folosite, adoptarea unor măsuri pentru facilitarea exercitării lor, în special armonizarea normelor naționale privind accesul și recunoașterea lor reciprocă (2.1.6).
Realizări
A. Liberalizarea în tratat
1. „Libertățile fundamentale”
Dreptul de stabilire include dreptul de a începe și desfășura activități independente și de a înființa și conduce firme, ca activitate permanentă de natură stabilă și continuă, pe teritoriul unui alt stat membru în aceleași condiții ca cele stabilite de legislația statului membru respectiv pentru cetățenii proprii.
Libertatea de a furniza servicii se aplică tuturor serviciilor prestate în mod normal contra unei remunerații, în măsura în care nu sunt reglementate prin prevederi legate de libera circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor. Persoana care prestează un „serviciu” poate astfel să-și desfășoare temporar activitatea în statul membru în care este prestat serviciul, în aceleași condiții ca cele impuse de statul membru respectiv propriilor resortisanți.
2. Excepțiile
În temeiul TFUE, activitățile legate de exercitarea autorității publice sunt excluse de la libertatea de stabilire și de la libera prestare a serviciilor (articolul 51 din TFUE). Excluderea este totuși limitată printr-o interpretare restrictivă: excluderile se aplică doar acelor activități și funcții specifice care implică exercitarea prerogativelor de autoritate publică. În plus, o profesie poate fi exclusă în totalitate doar dacă întreaga sa activitate este dedicată exercitării prerogativelor de autoritate publică sau dacă partea care este dedicată exercitării acestor prerogative nu poate fi separată de restul. Sunt prevăzute excepții care le permit statelor membre să excludă producerea sau comercializarea de material de război (articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE) și să păstreze normele aplicabile neresortisanților în ceea ce privește ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică (articolul 52 alineatul (1) din TFUE).
B. Directiva privind serviciile – pentru realizarea pieței interne
Directiva privind serviciile (Directiva 2006/123/CE) consolidează libertatea de a presta servicii pe teritoriul UE. Termenul de implementare a acestei directive a fost 28 decembrie 2009. Această directivă este esențială pentru realizarea pieței interne, având un uriaș potențial de a aduce beneficii pentru consumatori și pentru IMM-uri. Obiectivul său este crearea unei piețe unice deschise pentru servicii în UE, garantând, în același timp, calitatea serviciilor oferite consumatorilor. Conform comunicării Comisiei intitulate „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, aplicarea integrală a Directivei privind serviciile ar putea crește cu 45 % volumul schimburilor de servicii comerciale și cu 25 % investițiile străine directe, generând o creștere a PIB-ului de 0,5 %-1,5 %. Directiva contribuie la simplificarea și modernizarea procedurilor administrative și de reglementare. Aceste lucru se realizează nu doar prin analizarea legislației în vigoare și adoptarea și modificarea legislației pertinente, dar și prin proiecte pe termen lung (înființarea ghișeelor unice și asigurarea cooperării administrative). În unele state membre, implementarea Directivei a fost întârziată mult față de termenul stabilit inițial. Pentru aplicarea sa reușită e nevoie de un angajament politic ferm și de un sprijin larg la nivel european, național, regional și local.
Rolul Parlamentului European
Parlamentul a contribuit la liberalizarea activităților lucrătorilor independenți. A asigurat o delimitare strictă a activităților care pot fi rezervate resortisanților proprii (de exemplu cele referitoare la exercitarea prerogativelor de autoritate publică). Trebuie, de asemenea, menționat că Parlamentul a deschis o acțiune la Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Consiliului pentru că nu luase unele măsuri privind politica de transport. Cauza, deschisă în ianuarie 1983, s-a finalizat cu o hotărâre a Curții (Cauza nr. 13/83 din 22 mai 1985) care a condamnat Consiliul pentru că nu a asigurat libertatea de prestare a serviciilor de transport internațional și nu a stabilit condițiile care să le permită transportatorilor nerezidenți să efectueze servicii de transport într-un stat membru, ceea ce contravenea prevederilor Tratatului de la Roma. Consiliul a fost astfel obligat să adopte legislația necesară. Rolul Parlamentului a devenit mai important odată cu aplicarea procedurii de codecizie prevăzute de Tratatul de la Maastricht și, în prezent, a succesoarei sale, procedura legislativă ordinară, pentru majoritatea aspectelor legate de libertatea de stabilire și de a presta servicii.
Parlamentul a avut, de asemenea, un rol crucial în adoptarea Directivei privind serviciile și urmărește cu atenție implementarea sa. De asemenea, Parlamentul face presiuni asupra statelor membre pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute în Directivă și a o implementa corect. La 15 februarie 2011, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, iar la 25 octombrie 2011 o rezoluție referitoare la procesul de evaluare reciprocă a Directivei privind serviciile. În urma comunicării Comisiei din 8 iunie 2012 referitoare la implementarea Directivei privind serviciile, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) a Parlamentului a pregătit un raport intitulat „Piața internă a serviciilor: stadiul actual și etapele următoare” care a fost adoptat în plen la 11 septembrie 2013.
La 7 februarie 2013, Parlamentul a adoptat și o rezoluție conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice, subliniind importanța sectorului serviciilor ca domeniu esențial pentru creștere, caracterul fundamental al libertății de a presta servicii și beneficiile implementării integrale a Directivei privind serviciile.
Parlamentul s-a ocupat în mod prioritar de propunerile legislative referitoare la serviciile de telecomunicații, cum ar fi Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (Regulamentul (UE) nr. 910/2014) și Regulamentul de stabilire a unor măsuri pentru o piață unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui „continent conectat”. În rezoluția sa din 4 iulie 2012, Parlamentul a adresat Comisiei o serie de recomandări privind serviciile financiare, referitoare la accesul la serviciile de plată de bază, la creditele de consum și la creditele ipotecare (Directiva 2014/17/UE). La 12 martie 2014, Parlamentul a adoptat, de asemenea, o rezoluție referitoare la pachetele de servicii de călătorie și formulele de călătorie asistate. Directiva privind creditul ipotecar (Directiva 2014/17/UE) îmbunătățește protecția consumatorilor, impunând cerințe minime de reglementare pe care statele membre sunt obligate să le respecte pentru a proteja persoanele care au contracte de credit garantate prin proprietăți rezidențiale și asigurându-se că consumatorii sunt informați și că au capacitatea financiară de a-și plăti creditul ipotecar. În plus, Directiva privind piețele instrumentelor financiare (Directiva 2014/65/EU) urmărește să asigure reglementarea și transparența piețelor financiare la nivelul UE. În 2019, Parlamentul a votat Directiva (UE) 2019/882 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor. Această directivă urmărește să înlăture obstacolele din calea liberei circulații a produselor și serviciilor pentru cetățenii cu dizabilități și/sau cu limitări funcționale.
Un studiu[1] din 2019 comandat de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții al Parlamentului a arătat că valoarea beneficiilor generate de legislația adoptată de Parlament în domeniul liberei circulații a serviciilor, inclusiv în privința calificărilor profesionale și a comerțului cu amănuntul, se ridică la 284 de miliarde EUR anual în sectorul acoperit de Directiva privind serviciile, la 80 de miliarde EUR anual în sectorul serviciilor profesionale și la 20 de miliarde EUR anual în sectorul serviciilor legate de achizițiile publice. De asemenea, un alt studiu[2] publicat de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții, referitor la obstacolele juridice din statele membre pentru normele pieței unice arată că sectorul serviciilor este un vector important al creșterii economice în UE. Sectorul serviciilor reprezintă 24 % din comerțul transfrontalier de bunuri și servicii în interiorul UE (o creștere de la aproximativ 20 % la începutul anilor 2000). De asemenea, studiul arată că, deși serviciile reprezintă 78 % din valoarea adăugată brută în UE, eterogenitatea reglementărilor și dificultățile de accesare a informațiilor cresc costurile activităților economice și limitează libera circulație a serviciilor și libertatea de stabilire.
În rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale, Parlamentul a precizat că piața unică este sursa prosperității și bunăstării colective a europenilor și un element esențial pentru o reacție imediată și neîntreruptă la epidemia de COVID-19. De asemenea, în rezoluția sa din 19 iunie 2020, Parlamentul a reamintit că spațiul Schengen este o realizare foarte apreciată, aflată în centrul proiectului UE, și a invitat statele membre să reducă restricțiile privind libertatea de circulație și să-și intensifice eforturile pentru a finaliza integrarea în Schengen.
La 25 noiembrie 2020, Parlamentul a adoptat o rezoluție intitulată „Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori”, care se axează pe diferite domenii de politică, în special pe domeniul protecției consumatorilor și al participării companiilor la tranziția verde (esențială pentru creșterea sustenabilității pieței unice). La solicitarea Comisiei IMCO, Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Direcției Generale Politici Interne a Parlamentului a publicat o notă de informare intitulată „Sectorul european al serviciilor și tranziția ecologică”, care a fost utilizată la redactarea rezoluției respective.
La 20 ianuarie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție intitulată „Consolidarea pieței unice: viitorul liberei circulații a serviciilor”. În rezoluție se subliniază că normele privind piața unică a serviciilor trebuie aplicate, iar măsurile Comisiei de asigurare a respectării legislației trebuie îmbunătățite. De asemenea, este evidențiată necesitatea de a evalua nivelul implementării cadrului juridic al UE pentru servicii și de a crește capacitățile companiilor, oferindu-le un acces mai bun la informații.
Pandemia de COVID-19 a determinat impunerea (din nou) a numeroase restricții asupra liberei circulații pe piața unică a UE, inclusiv asupra liberei circulații a serviciilor. Această temă a fost dezbătută la un webinar[3] privind impactul COVID-19 asupra pieței unice și asupra protecției consumatorilor, organizat de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții, la 9 noiembrie 2020. La webinar s-a ajuns la concluzia că sectorul serviciilor din UE va cunoaște probabil, în următorii ani, schimbări semnificative în ceea ce privește natura cererii și a ofertei ca urmare a progresului tehnologic accelerat și a schimbărilor intervenite în comportamentul consumatorilor ca urmare a pandemiei. În plus, un studiu[4] comandat de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții a fost publicat și prezentat Comisiei IMCO în februarie 2021. În studiu se arată că, deși închiderea inițială a frontierelor impusă de statele membre a avut un impact semnificativ asupra prestării serviciilor profesionale transfrontaliere, proliferarea instrumentelor digitale a permis revenirea la un oarecare grad de normalitate.
Raportul din proprie inițiativă referitor la eliminarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața unică, adoptat de Comisia IMCO la 3 decembrie 2021, a fost foarte actual în această privință, deoarece abordează nu numai barierele care persistă în general în calea libertății mărfurilor și a libertății de a presta servicii, ci și, în mod specific, modul în care pandemia de COVID-19 a afectat cele patru libertăți (libera circulație a mărfurilor, libera circulație a persoanelor, libertatea de a presta servicii și libera circulație a capitalurilor). Acest obstacol afectează în continuare cele patru libertăți, în pofida faptului că într-o anumită măsură instrumentele digitale au remediat unele dintre dificultățile economice cauzate de restricțiile impuse de pandemia de COVID-19. Parlamentul a adoptat raportul sub forma unei rezoluții la 17 februarie 2022.
Christina Ratcliff / Barbara Martinello / Vasileios Litos