Libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii
Libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii sunt esențiale pentru mobilitatea întreprinderilor și profesională pe teritoriul UE. Serviciile sunt esențiale pentru economia UE, reprezentând trei sferturi din PIB-ul său și din totalul ocupării forței de muncă. Punerea în aplicare pe deplin a Directivei privind serviciile este esențială pentru consolidarea pieței interne, dar persistă obstacole. Strategia privind piața unică din 2025 urmărește să stimuleze furnizarea transfrontalieră de servicii prin eliminarea barierelor și îmbunătățirea reglementărilor actuale.
Temei juridic
Articolele 26 (piața internă), 49-55 (stabilirea) și 56-62 (serviciile) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Obiective
Persoanele care desfășoară activități independente și profesioniștii sau persoanele juridice, în sensul articolului 54 din TFUE, care activează în mod legal într-un stat membru: (i) pot desfășura o activitate economică în mod stabil și continuu într-un alt stat membru (libertatea de stabilire: articolul 49 din TFUE); sau (ii) pot oferi și presta temporar servicii într-un alt stat membru, rămânând în același timp în țara lor de origine (libera prestare a serviciilor: articolul 56 din TFUE). Acest lucru implică eliminarea discriminării pe motive de cetățenie și, pentru ca aceste libertăți să fie efectiv folosite, adoptarea unor măsuri pentru facilitarea exercitării lor, în special armonizarea normelor naționale privind accesul și recunoașterea lor reciprocă (2.1.6).
Realizări
A. Liberalizarea în tratat
1. „Libertățile fundamentale”
Dreptul de stabilire include dreptul de a începe și desfășura activități independente și de a înființa și administra întreprinderi, ca activitate permanentă de natură stabilă și continuă, pe teritoriul unui alt stat membru în aceleași condiții ca cele stabilite de legislația statului membru respectiv pentru cetățenii proprii.
Libertatea de a furniza servicii se aplică tuturor serviciilor prestate în mod normal contra unei remunerații, în măsura în care nu sunt reglementate prin prevederi legate de libera circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor. Persoana care prestează un „serviciu” poate astfel să-și desfășoare temporar activitatea în statul membru în care este prestat serviciul, în aceleași condiții ca cele impuse de statul membru respectiv propriilor resortisanți.
2. Excepțiile
În temeiul TFUE, activitățile legate de exercitarea autorității publice sunt excluse de la libertatea de stabilire și de la libera prestare a serviciilor (articolul 51 din TFUE). Excluderea este totuși limitată printr-o interpretare restrictivă: excluderile se aplică doar acelor activități și funcții specifice care implică exercitarea prerogativelor de autoritate publică. În plus, o profesie poate fi exclusă în totalitate doar dacă întreaga sa activitate este dedicată exercitării prerogativelor de autoritate publică sau dacă partea care este dedicată exercitării acestor prerogative nu poate fi separată de restul. Sunt prevăzute excepții care le permit statelor membre să excludă producția sau comerțul cu armament, muniție și material de război (articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE) și să păstreze normele aplicabile neresortisanților în ceea ce privește ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică (articolul 52 alineatul (1) din TFUE).
B. Directiva privind serviciile – către finalizarea pieței interne
Directiva privind serviciile (Directiva 2006/123/CE) consolidează libertatea de a presta servicii pe teritoriul UE. Această directivă este esențială pentru finalizarea pieței interne, având un uriaș potențial de a aduce beneficii pentru consumatori și pentru IMM-uri. Obiectivul său este crearea unei piețe unice deschise pentru servicii în UE, garantând, în același timp, calitatea serviciilor oferite consumatorilor. Conform comunicării Comisiei intitulate „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, aplicarea integrală a Directivei privind serviciile ar putea crește cu 45 % volumul schimburilor de servicii comerciale și cu 25 % investițiile străine directe, generând o creștere a PIB-ului de 0,5 % - 1,5 %. Directiva contribuie la simplificarea și modernizarea procedurilor administrative și de reglementare. Aceste lucru se realizează nu doar prin analizarea legislației în vigoare și adoptarea și modificarea legislației pertinente, dar și prin proiecte pe termen lung (cum ar fi înființarea ghișeelor unice și asigurarea cooperării administrative).
Punerea în aplicare a Directivei privind serviciile a fost întârziată considerabil. În timp ce reformele inițiale au condus la eliminarea a numeroase bariere de pe piața unică a serviciilor, din 2012 ritmul a încetinit. S-au redus eforturile de reformă, înregistrându-se progrese semnificative în principal fie în statele membre care beneficiază de asistență financiară, fie în cele cu agende naționale de reformă cuprinzătoare. Cu toate că Comisia a prezentat o recunoaștere a întârzierilor, nu a considerat necesară modificarea directivei. Aceasta s-a axat pe sprijinirea autorităților naționale în punerea în aplicare a directivei, publicând în 2022 un manual de punere în aplicare a Directivei privind serviciile, precum și pe asigurarea faptului că directiva își atinge pe deplin beneficiile prin decizii de punere în aplicare.
Rolul Parlamentului European
Parlamentul a jucat un rol esențial în liberalizarea activităților independente, asigurându-se că anumite activități limitate sunt rezervate resortisanților. De asemenea, el a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la lipsa de acțiune a Consiliului în ceea ce privește politica în domeniul transporturilor. Hotărârea din 1985 (cauza nr. 13/83 din 22 mai 1985) a reținut că Consiliul se face vinovat de faptul că nu a asigurat servicii de transport internațional gratuite, încălcând Tratatul de la Roma. În consecință, Consiliul a trebuit să adopte legi relevante. Rolul Parlamentului s-a extins prin aplicarea procedurii de codecizie și a procedurii legislative ordinare cu privire la libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii.
Parlamentul a fost, de asemenea, parte la adoptarea și monitorizarea Directivei privind serviciile, îndemnând statele membre să respecte și să pună în aplicare în mod corespunzător dispozițiile acesteia. Acesta a adoptat o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a directivei (15 februarie 2011) și o rezoluție referitoare la procesul de evaluare reciprocă (25 octombrie 2011). În urma unei comunicări a Comisiei din iunie 2012, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la situația și viitorul pieței interne a serviciilor (11 septembrie 2013).
La 7 februarie 2013, Parlamentul a adoptat și o rezoluție conținând recomandări privind guvernanța pieței unice, subliniind importanța sectorului serviciilor ca domeniu esențial pentru creștere, caracterul fundamental al libertății de a presta servicii și beneficiile punerii în aplicare integrale a Directivei privind serviciile.
Parlamentul a fost implicat activ, în calitate de colegiuitor cu drepturi depline, în adoptarea unei noi legislații privind prestarea de servicii, în special în ceea ce privește serviciile financiare de credit și cu amănuntul, serviciile de asigurări și serviciile de transport. Rezoluția Parlamentului referitoare la accesul la serviciile bancare de bază (iulie 2012) a abordat serviciile financiare, inclusiv serviciile de plată de bază și creditele ipotecare, făcând recomandări pentru Directiva privind creditele ipotecare (Directiva 2014/17/UE). Directiva privind creditele ipotecare prevede protecția consumatorilor și asigură o capacitate financiară informată. Directiva privind piețele instrumentelor financiare (Directiva 2014/65/UE) promovează transparența. Mai recent, revizuirea Directivei privind creditele de consum (Directiva (UE) 2023/2225) abordează schimbările semnificative cu care s-a confruntat piața creditelor de consum în urma transformării digitale. Parlamentul a abordat, de asemenea, pachetele de servicii de călătorie printr-o rezoluție referitoare la o propunere de directivă privind pachetele de servicii de călătorie (martie 2014). În 2019, Parlamentul și Consiliul au adoptat o directivă privind cerințele de accesibilitate (Directiva (UE) 2019/882) pentru a sprijini cetățenii cu dizabilități.
Un studiu privind piața unică a serviciilor[1] din 2019 a arătat că legislația UE privind libera circulație a serviciilor, inclusiv în ceea ce privește calificările profesionale și comerțul cu amănuntul, aduce beneficii economice substanțiale: 284 de miliarde EUR anual în temeiul Directivei privind serviciile, 80 de miliarde EUR din servicii profesionale și 20 de miliarde EUR din servicii de achiziții publice. Un studiu privind obstacolele juridice din calea normelor[2] a arătat, de asemenea, că sectorul serviciilor, care reprezintă 24 % din comerțul pe teritoriul UE (în creștere de la 20 % la începutul anilor 2000) și contribuie cu 78 % la valoarea adăugată brută a UE, este esențial pentru creștere. Cu toate acestea, studiul a identificat, de asemenea, diversitatea în materie de reglementare și provocările informaționale ca factori care sporesc costurile întreprinderilor și împiedică libera circulație a serviciilor și libertatea de stabilire în UE.
La 25 noiembrie 2020, Parlamentul a adoptat o rezoluție intitulată „Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori”, care se axează pe diferite domenii de politică, în special pe domeniul protecției consumatorilor și al participării companiilor la tranziția verde (esențială pentru creșterea sustenabilității pieței unice). La solicitarea Comisiei IMCO, Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Direcției Generale Politici Interne a Parlamentului a publicat o notă de informare intitulată „Sectorul european al serviciilor și tranziția ecologică”, care a fost utilizată la redactarea rezoluției respective.
La 20 ianuarie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la întărirea pieței unice. În rezoluție se subliniază că trebuie aplicate normele privind piața unică a serviciilor și trebuie îmbunătățite măsurile Comisiei de asigurare a respectării legislației. De asemenea, este evidențiată necesitatea de a evalua nivelul punerii în aplicare a cadrului juridic al UE pentru servicii și de a crește capacitățile companiilor, oferindu-le un acces mai bun la informații.
Pandemia de COVID-19 a dus la reintroducerea restricțiilor asupra liberei circulații pe piața unică a UE, inclusiv asupra liberei circulații a serviciilor. Un webinar privind impactul pandemiei de COVID-19[3], organizat la 9 noiembrie 2020 de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții a anticipat schimbări viitoare semnificative în ceea ce privește cererea și oferta de servicii ca urmare a progreselor tehnologice și a modificării obiceiurilor consumatorilor. Un studiu privind impactul pandemiei de COVID-19[4], prezentat Comisiei IMCO, a subliniat că, deși închiderea inițială a frontierelor a perturbat serviciile profesionale transfrontaliere, adoptarea instrumentelor digitale a facilitat revenirea la un anumit nivel de normalitate.
Rezoluția Parlamentului referitoare la eliminarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața unică (17 februarie 2022) a abordat barierele care persistă în general în calea libertății de circulație a mărfurilor și a libertății de a presta servicii. La 24 septembrie 2025, Comisia IMCO a organizat o audiere publică intitulată „Consolidarea pieței unice a serviciilor”, care a reunit părțile interesate pentru a evalua barierele actuale și a explora acțiuni de îmbunătățire a rezultatelor pentru consumatorii și întreprinderile din întreaga UE, având în vedere recenta strategie a Comisiei privind piața unică.
Pentru mai multe informații pe această temă, vă rugăm să consultați site-ul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor.
Barbara Martinello