Sănătatea și securitatea în muncă

Îmbunătățirea sănătății și securității în muncă este o chestiune importantă pentru UE încă din anii ’80. Legislația la nivel european stabilește standarde minime de protecție a lucrătorilor, permițându-li-se totodată statelor membre să mențină sau să introducă măsuri mai stricte. Sănătatea și securitatea în muncă reprezintă o componentă-cheie a Planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale.

Temei juridic

Articolele 91, 114, 115, 151, 153 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Obiective

În temeiul articolului 153 din TFUE, UE poate adopta acte legislative (directive) privind sănătatea și securitatea în muncă, pentru a sprijini și completa activitățile statelor membre. Legislația la nivelul UE prevede cerințe minime, permițându-le totodată statelor membre să introducă un nivel mai ridicat de protecție la nivel național în cazul în care doresc acest lucru. De asemenea, tratatul prevede că directivele adoptate nu trebuie să impună constrângeri administrative, financiare sau juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri).

Realizări

A. Evoluția pe plan instituțional

Sub auspiciile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, s-au derulat diverse programe de cercetare în domeniul sănătății și securității în muncă (SSM). Necesitatea unei abordări globale a acestei chestiuni a devenit evidentă odată cu fondarea Comunității Economice Europene (CEE) în 1957. În 1974, a fost înființat Comitetul consultativ pe probleme de securitate, igienă și protecție a sănătății la locul de muncă, al cărui rol era să asiste Comisia. Au fost necesare cerințe minime în materie de SSM pentru a finaliza piața unică a UE, prin urmare au fost adoptate o serie de directive, inclusiv privind plumbul metalic, azbestul și zgomotul.

1. Actul Unic European

Prin adoptarea Actului Unic European în 1987, sănătatea și securitatea în muncă au fost introduse pentru prima dată în Tratatul CEE, printr-un articol care stabilește cerințe minime și autorizează Consiliul să adopte cu majoritate calificată directive privind securitatea și sănătatea în muncă. Obiectivele erau: îmbunătățirea sănătății și securității lucrătorilor la locul de muncă; armonizarea condițiilor din mediul de lucru; prevenirea dumpingului social și prevenirea mutării întreprinderilor spre zone cu un nivel de protecție mai scăzut cu scopul de a obține un avantaj competitiv.

2. Tratatul de la Amsterdam (1997)

Tratatul de la Amsterdam a consolidat statutul aspectelor legate de ocuparea forței de muncă prin introducerea titlului „Ocuparea forței de muncă” și a Acordului social. Pentru prima dată, directivele de stabilire a cerințelor minime în domeniul sănătății și securității în muncă și al condițiilor de muncă erau adoptate de Parlament și de Consiliu împreună, prin procedura de codecizie.

3. Contribuția Tratatului de la Lisabona (2007)

Tratatul de la Lisabona conține o „clauză socială” potrivit căreia cerințele sociale trebuie luate în considerare în cadrul politicilor UE. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a dobândit caracter juridic obligatoriu pentru statele membre atunci când pun în aplicare legislația UE.

4. Pilonul european al drepturilor sociale (2017)

Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) stabilește 20 de drepturi și principii, inclusiv dreptul consacrat prin articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale la condiții de muncă ce respectă sănătatea, siguranța și demnitatea lucrătorilor. Conform principiului 10 al PEDS, lucrătorii au dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății și securității în muncă, precum și dreptul la un mediu de lucru adaptat la nevoile lor profesionale și care le permite să își prelungească participarea pe piața muncii. Cu toate că nu are caracter juridic obligatoriu, PEDS constituie un pachet de măsuri și instrumente legislative care vizează să determine o convergență ascendentă în UE.

B. Etape importante

1. Directiva-cadru 89/391/CEE și directive individuale:

Una dintre etapele marcante a fost adoptarea Directivei-cadru 89/391/CEE, care acordă o atenție deosebită culturii prevenirii. Aceasta stă la baza a peste 25 de directive individuale în diferite domenii și a Regulamentului (CE) nr. 2062/94 al Consiliului privind înființarea Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă.

Directivele individuale includ următoarele:

• cerințe privind sănătatea și securitatea la locul de muncă (89/654/CEE) și semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă (92/58/CEE);
• folosirea echipamentului de lucru (89/655/CEE modificată prin Directiva 2001/45/CE și Directiva 2009/104/CE), a echipamentelor individuale de protecție (89/656/CEE) și lucrul la monitor (90/270/CEE) și manipularea manuală (90/269/CEE);
• Sectoare: șantierele temporare sau mobile (92/57/CEE); industria extractivă (de foraj) (92/91/CEE; 92/104/CEE) și navele de pescuit (93/103/CE);
• grupuri: lucrătoarele gravide (92/85/CEE) și protecția tinerilor la locul de muncă (94/33/CE);
• agenți: protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (2004/37/CE), la agenți chimici la locul de muncă (98/24/CE modificată prin Directiva 2000/39/CE și Directiva 2009/161/UE), la azbest la locul de muncă [2009/148/CE modificată prin Directiva (UE) 2023/2668] și la agenți biologici la locul de muncă (2000/54/CE); protecția împotriva radiațiilor ionizante (Directiva 2013/59/Euratom); protecția lucrătorilor expuși unui potențial risc în medii explozive (99/92/CE); expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) (2002/44/CE), zgomot (2003/10/CE), câmpuri electromagnetice (2004/40/CE modificată prin Directiva 2013/35/UE) și radiații optice artificiale (2006/25/CE);
• substanțe: alinierea mai multor directive privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (Directiva 2014/27/UE).

Acordurile încheiate între partenerii sociali în cadrul dialogurilor sociale sunt o altă modalitate de a iniția legislație privind SSM (2.3.7).

2. Inițiative recente și în curs

Actualizarea Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă este un proces în derulare, care va continua în viitor: o primă tranșă de 13 substanțe a fost inclusă într-o propunere din mai 2016, adoptată în decembrie 2017 (Directiva (UE) 2017/2398). O a doua propunere din ianuarie 2017 de revizuire a limitelor pentru alte șapte substanțe a fost adoptată în ianuarie 2019 sub forma Directivei (UE) 2019/130, după ce Parlamentul a reușit să obțină ca în domeniul de aplicare să fie inclusă o valoare-limită a expunerii în context profesional la noxele provenite de la motoarele diesel. O a treia propunere din aprilie 2018, acoperind alte cinci substanțe folosite în metalurgie, galvanoplastie, minerit, reciclare, laboratoare și asistența medicală, a fost adoptată în iunie 2019 [Directiva (UE) 2019/983]. O a patra revizuire a directivei, cu valori-limită noi sau revizuite pentru trei substanțe cancerigene (acrilonitril, compuși de nichel și benzen), a fost adoptată în martie 2022 [Directiva (UE) 2022/431]. Directiva a fost una dintre primele măsuri adoptate în cadrul Planului european de combatere a cancerului. În februarie 2023, Comisia a propus o altă actualizare a Directivei 2004/37/CE și o modificare a Directivei privind agenții chimici (98/24/CE) pentru a reduce valorile-limită pentru plumb și pentru a adăuga o valoare-limită pentru diizocianați la Directiva privind agenții chimici. Atât plumbul, cât și diizocianații sunt utilizați în timpul renovărilor clădirilor, în producția de baterii și turbine eoliene și la producerea de vehicule electrice. Directiva actualizată a fost adoptată în martie 2024 [Directiva (UE) 2024/869] și va contribui la protejarea celor care lucrează pentru a asigura tranziția verde.

În urma izbucnirii pandemiei de COVID-19, Directiva privind agenții biologici (2000/54/CE) a fost actualizată pentru a include SARS-CoV-2 pe lista agenților biologici. În noiembrie 2022, Comisia a adoptat o recomandare privind recunoașterea COVID-19 ca boală profesională în anumite cazuri.

În septembrie 2022, Comisia a prezentat o comunicare privind depunerea de eforturi pentru un viitor fără azbest și o propunere de modificare a Directivei privind azbestul la locul de muncă pentru a reduce și mai mult expunerea lucrătorilor [adoptată în noiembrie 2023 sub forma Directivei (UE) 2023/2668].

Având în vedere utilizarea tot mai frecventă a tehnologiilor digitale la locul de muncă, Comisia a încorporat aspecte legate de SSM în Regulamentul (UE) 2023/1230 privind mașinile. Aspectele legate de SSM sunt abordate, de asemenea, în Regulamentul privind inteligența artificială și în Directiva privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme, care abordează, de asemenea, riscurile pentru sănătate și siguranță ale gestionării algoritmice.

3. Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă

Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), o agenție tripartită având sediul la Bilbao, promovează o cultură a prevenirii riscurilor prin schimbul de cunoștințe și de informații. Platforma sa online pentru Evaluarea interactivă online a riscurilor (OiRA) cuprinde instrumente de evaluare sectorială a riscurilor favorabile IMM-urilor în toate limbile, iar instrumentul electronic Substanțe periculoase oferă consiliere specifică întreprinderii cu privire la substanțele periculoase și produsele chimice și la modul în care pot fi aplicate bunele practici și măsurile de protecție. Observatorul european al riscurilor din cadrul agenției monitorizează și prognozează riscurile noi și emergente. Ea desfășoară, de asemenea, campanii de sensibilizare privind „locurile de muncă sănătoase”. Campania 2023-2025 se axează pe impactul noilor tehnologii asupra muncii și pe provocările și oportunitățile conexe în materie de SSM.

C. Programe de acțiune comunitară și strategii privind sănătatea și securitatea în muncă

Între 1951 și 1997, au existat programe de cercetare în domeniul securității și sănătății la locul de muncă sub egida Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Agenda socială europeană, adoptată în 2000, a introdus o abordare mai strategică la nivelul UE. Cadrele strategice ulterioare s-au axat pe prevenire, pe reducerea continuă a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale în UE, pe îmbătrânirea forței de muncă și pe îmbunătățirea și simplificarea normelor. O atenție deosebită s-a acordat întotdeauna nevoilor microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici.

Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027 se axează pe anticiparea și gestionarea schimbărilor din noua lume a muncii, pe îmbunătățirea prevenirii accidentelor și a bolilor la locul de muncă și pe creșterea gradului de pregătire pentru eventuale crize sanitare viitoare.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul European a subliniat adesea necesitatea unei protecții optime a sănătății și securității lucrătorilor. Acesta a adoptat rezoluții în care a solicitat acoperirea de către legislația UE a tuturor aspectelor care au un impact direct sau indirect asupra bunăstării fizice sau mentale a lucrătorilor. Parlamentul sprijină eforturile Comisiei de a îmbunătăți furnizarea de informații către IMM-uri. Parlamentul consideră că munca trebuie adaptată la aptitudinile și necesitățile persoanelor și nu invers și că mediile de lucru ar trebui să țină seama în mai mare măsură de nevoile speciale ale lucrătorilor vulnerabili.

Parlamentul a îndemnat Comisia să investigheze riscurile emergente care nu sunt încă acoperite de legislația actuală, cum ar fi expunerea la nanoparticule, stresul, epuizarea, precum și violența și hărțuirea la locul de muncă. În special, Parlamentul a avut un rol esențial în adoptarea unui acord-cadru semnat de partenerii sociali ai UE privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul spitalicesc și în cel al asistenței medicale, care a fost pus în aplicare prin Directiva 2010/32/UE a Consiliului.

În septembrie 2018, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și bolilor în locuri de muncă de calitate, care se bazează pe trei piloni: prevenirea și intervenția timpurie, revenirea la locul de muncă și schimbarea atitudinilor față de reintegrarea lucrătorilor. În octombrie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție cuprinzând recomandări adresate Comisiei referitoare la protejarea lucrătorilor împotriva azbestului. Aceasta a propus elaborarea unei strategii cuprinzătoare la nivel european pentru eliminarea în totalitate a azbestului, prin care se urmărește eliminarea substanței în condiții de siguranță din clădiri o dată pentru totdeauna, pentru a proteja astfel mai bine lucrătorii și cetățenii. De asemenea, a propus actualizarea Directivei 2009/148/CE privind azbestul. Între timp, a fost adoptată o directivă revizuită.

Dincolo de modificarea legislației propuse și de monitorizarea și încurajarea altor activități ale Comisiei în domeniul sănătății și siguranței, Parlamentul abordează subiectul într-o perspectivă de viitor, analizând noile riscuri. Acesta a abordat utilizarea tot mai frecventă a tehnologiilor digitale și a telemuncii și impactul asupra sănătății fizice și mintale a lucrătorilor în rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la dreptul de a se deconecta. La 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la un nou cadru strategic al UE în domeniul sănătății și securității în muncă după 2020, în care formulează o serie de solicitări, inclusiv pentru acțiuni mai ambițioase privind cancerul la locul de muncă, o directivă mai amplă și mai cuprinzătoare privind afecțiunile musculo-scheletice și bolile reumatice, precum și integrarea dimensiunii de gen în toate măsurile privind SSM. De asemenea, solicită ca dreptul de a se deconecta să fie inclus în cadrul strategic și să se propună o directivă privind prevenirea riscurilor psihosociale. La 5 iulie 2022, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la sănătatea mintală în lumea digitală a muncii, recunoscând impactul pandemiei de COVID-19 asupra organizării muncii și a sănătății mintale a lucrătorilor. În rezoluție, Parlamentul invită Comisia să propună inițiative legislative privind gestionarea riscurilor psihosociale și a bunăstării la locul de muncă și să prezinte o strategie a UE în materie de sănătate mintală și o strategie europeană în materie de îngrijire; de atunci, Comisia a prezentat ambele strategii. În martie 2024, Parlamentul a adoptat o rezoluție prin care aprobă proiectul de decizie a Consiliului prin care invită statele membre să ratifice Convenția Organizației Internaționale a Muncii din 2019 privind violența și hărțuirea (nr. 190).

De asemenea, Parlamentul a adresat Comisiei întrebări cu solicitare de răspuns oral privind sănătatea mintală la locul de muncă și îmbunătățirea condițiilor de muncă ale pompierilor.

Pentru mai multe informații pe această temă, vă rugăm să consultați site-ul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.

 

Aoife Kennedy / Monika Makay

05-2024