Politica energetică: principii generale

Provocările cu care se confruntă UE în domeniul energiei includ aspecte cum ar fi creșterea dependenței de importuri, diversificarea limitată, prețuri ridicate și volatile la energie, creșterea cererii mondiale de energie, riscurile de securitate care afectează țările producătoare și pe cele de tranzit, amenințările crescânde pe care le reprezintă schimbările climatice, decarbonizarea, progresul lent spre eficiența energetică, provocările care decurg din ponderea tot mai mare a energiei regenerabile, precum și nevoia de o mai mare transparență și de o mai bună integrare și interconectare pe piețele de energie. Politica energetică a UE are în centrul său un ansamblu de măsuri variate, care au menirea de a realiza o piață energetică integrată și de a asigura securitatea aprovizionării cu energie și durabilitatea sectorului energetic.

Temei juridic

Articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

Dispoziții specifice:

  • siguranța aprovizionării: articolul 122 din TFUE;
  • rețelele energetice: articolele 170-172 din TFUE;
  • cărbunele: Protocolul 37 clarifică consecințele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) în 2002;
  • energia nucleară: Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom) servește drept temei juridic pentru majoritatea acțiunilor europene în domeniul energiei nucleare.

Alte dispoziții legate de politica energetică:

  • piața internă a energiei: articolul 114 din TFUE;
  • politica energetică externă: articolele 216-218 din TFUE.

Obiective

În conformitate cu uniunea energetică (2015), politica energetică a UE are următoarele cinci obiective principale:

  • Diversificarea surselor de energie ale Europei, asigurând securitatea energetică prin solidaritate și cooperare între țările UE;
  • Asigurarea funcționării unei piețe interne a energiei pe deplin integrate, care să permită libera circulație a energiei prin UE printr-o infrastructură adecvată și fără bariere tehnice sau de reglementare;
  • Îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea dependenței de importurile de energie, reducerea emisiilor și stimularea creării de locuri de muncă și a creșterii economice;
  • Decarbonizarea economiei și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în conformitate cu Acordul de la Paris;
  • Promovarea cercetării în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și al energiei curate și acordarea de prioritate cercetării și inovării pentru a impulsiona tranziția energetică și a îmbunătăți competitivitatea.

În temeiul articolului 194 din TFUE, unele aspecte ale politicii energetice fac obiectul unei competențe partajate, indicând astfel un pas către o politică energetică comună. Cu toate acestea, fiecare stat membru își menține dreptul de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, de a alege între diferitele surse de energie și de a stabili structura generală a aprovizionării sale cu energie [articolul 194 alineatul (2)].

Realizări

A. Cadrul politic general

Actualul program de politici este determinat de politica integrată și cuprinzătoare privind clima și energia, adoptată de către Consiliul European la 24 octombrie 2014, revizuită în decembrie 2018, al cărei obiectiv este de a realiza, până în 2030, următoarele:

  • reducerea cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990;
  • creșterea cu 32 % a ponderii energiilor regenerabile în consumul de energie;
  • îmbunătățirea cu 32,5% a eficienței energetice;
  • interconectarea a cel puțin 15 % din sistemele de energie electrică ale UE.

La 25 februarie 2015, Comisia a publicat Strategia privind uniunea energetică (COM(2015)0080) cu scopul de a edifica o uniune energetică care să ofere gospodăriilor și întreprinderilor din UE o aprovizionare cu energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri accesibile. La 30 noiembrie 2016, Comisia a propus pachetul „Energie curată pentru toți europenii”(COM(2016)0860). Acesta constă din opt propuneri legislative care cuprind guvernarea, Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice [(UE ) 2018/1999], organizarea pieței energiei electrice, Directiva privind energia electrică [(UE) 2019/944], Regulamentul privind energia electrică [(UE ) 2019/943] și Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri [(UE) 2019/941], eficiența energetică, Directiva privind eficiența energetică [(UE) 2018/2002], Directiva privind performanța energetică a clădirilor [(UE) 2018/844], energia din surse regenerabile Directiva privind energia din surse regenerabile [(UE) 2018/2001] și normele pentru autoritatea de reglementare, Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, Regulamentul (UE) 713/2009 de instituire a ACER. Ultimul element al pachetului, Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice, a fost adoptat în cele din urmă la 4 decembrie 2019. În temeiul regulamentului, statele membre ale UE trebuie să stabilească planuri energetice și climatice naționale integrate (PECN) pe zece ani pentru perioada 2021-2030, să prezinte o dată la doi ani un raport privind progresele înregistrate și să elaboreze strategii naționale coerente pe termen lung pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris.

Decizia (UE) 2019/504 a introdus modificări ale politicii UE în materie de eficiență energetică și ale guvernanței uniunii energetice, având în vedere retragerea Regatului Unit din UE. Aceasta a adus adaptări tehnice la cifrele prevăzute privind consumul de energie pentru 2030 pentru ca acestea să corespundă Uniunii compuse din 27 de state membre.

B. Finalizarea pieței interne a energiei

O piață internă a energiei pe deplin integrată și funcțională asigură prețuri accesibile la energie, oferă semnalele de preț necesare pentru investițiile în energia verde, asigură aprovizionarea cu energie și deschide calea cea mai puțin costisitoare către neutralitatea climatică. Legislația privind piața internă a energiei a fost introdusă pentru prima dată în cel de al treilea pachet privind energia (2009-2014) și cuprinde cinci domenii: separarea; autoritățile naționale de reglementare independente; cooperarea; ACER; și piețe cu amănuntul echitabile. Pachetul a inclus, printre altele, Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie și politica privind rețelele transeuropene de energie (TEN-E), pe baza Regulamentului (UE) nr. 347/2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene.

Cel de al patrulea pachet privind energia (2015-2020), intitulat „ Energie curată pentru toți europenii”, s-a axat în principal pe organizarea pieței energiei electrice (Directiva privind energia electrică, Regulamentul privind energia electrică, Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri, Regulamentul ACER), introducând noi norme privind energia electrică pentru stocarea energiei și stimulente pentru consumatori menite să contribuie la o mai bună funcționare a pieței interne a energiei și să abordeze chestiunea Brexitului (a se vedea fișa 2.1.9 privind piața internă a energiei).

C. Eficiența energetică

Piatra de temelie a politicii UE în materie de eficiență energetică este Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică, care stabilește un set de măsuri obligatorii pentru a ajuta UE să își atingă obiectivul de 20 % în materie de eficiență energetică până în 2020. Directiva a introdus, de asemenea, obiective privind economiile de energie și multe politici în materie de eficiență energetică, inclusiv privind renovările vizând creșterea eficienței energetice și certificatele energetice obligatorii pentru clădiri, standardele minime în materie de eficiență energetică pentru o varietate de produse, etichetele de eficiență energetică și contoarele inteligente, precum și stabilirea drepturilor consumatorilor. În decembrie 2018, Directiva revizuită privind eficiența energetică a mărit obiectivul global al UE pentru 2030 la cel puțin 32,5 % (față de proiecțiile de modelizare din 2007 pentru 2030). Ca parte a Pactului ecologic european, Comisia a propus o reexaminare a Directivei privind eficiența energetică și a publicat foaia sa de parcurs privind evaluarea la 3 august 2020.

Directiva modificată privind performanța energetică a clădirilor [Directiva (UE) 2018/844] stabilește foi de parcurs cu repere orientative pentru 2030, 2040 și 2050 și strategii pe termen lung pentru statele membre în vederea sprijinirii renovării parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, în vederea creării, până în 2050, a unui parc imobiliar decarbonizat și cu un nivel ridicat de eficiență energetică. În octombrie 2020, Comisia a publicat noua strategie privind valurile de renovări (COM(2020)0662) care vizează dublarea ratelor anuale de renovare energetică în următorii zece ani.

Directiva UE privind proiectarea ecologică (Directiva 2009/125/CE) și regulamentul-cadru privind etichetarea energetică [Regulamentul (UE) 2017/1369] definesc cerințele de proiectare ecologică și de etichetare energetică pentru grupuri individuale de produse (a se vedea fișa 2.4.8 privind eficiența energetică).

D. Energia din surse regenerabile

Energia solară, energia eoliană terestră și offshore, energia oceanică și hidroelectrică, biomasa și biocombustibilii sunt toate surse regenerabile de energie. Piețele energiei nu pot asigura singure nivelul dorit de energie din surse regenerabile în UE, ceea ce înseamnă că ar putea să fie nevoie de mecanisme naționale de sprijin și de mecanisme de finanțare din partea UE. Una dintre prioritățile stabilite de Consiliul European din mai 2013 a fost diversificarea într-o mai mare măsură a aprovizionării cu energie a UE și dezvoltarea unor resurse de energie locale pentru a asigura siguranța aprovizionării și a reduce dependența de energie din surse externe. În ceea ce privește sursele regenerabile de energie, Directiva 2009/28/CE din 23 aprilie 2009 a introdus un obiectiv de 20 % care trebuie atins până în 2020. În decembrie 2018, noua Directivă privind energia din surse regenerabile [Directiva (UE) 2018/2001] a stabilit obiectivul global obligatoriu al UE privind energia din surse regenerabile pentru 2030 la cel puțin 32 % . Există diferite strategii pentru stimularea utilizării fiecărei surse regenerabile (a se vedea fișa 2.4.9 privind energia din surse regenerabile).

E. Consolidarea relațiilor externe în domeniul energiei

În 2012, UE a înființat un mecanism de schimb de informații pentru a facilita coordonarea între țările UE și țările terțe și pentru a se asigura că legislația UE este respectată (Decizia 994/2012/UE). Aceasta impune țărilor UE să prezinte Comisiei toate acordurile internaționale existente în domeniul energiei în vederea evaluării lor și impune un anumit nivel de schimb de informații între statele membre ale UE.

F. Îmbunătățirea siguranței aprovizionării cu energie

Ca parte a pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, Regulamentul (UE) 2019/941 privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice impune statelor membre ale UE să coopereze pentru a se asigura că, în cazul unei crize de energie electrică, energia electrică ajunge acolo unde este cea mai mare nevoie de ea. Regulamentul garantează că statele membre instituie instrumentele adecvate pentru a preveni, a se pregăti și a gestiona posibilele crize de energie electrică, în spiritul solidarității și al transparenței.

Ținând seama de importanța majoră a gazului și petrolului pentru securitatea aprovizionării cu energie a UE, aceasta a adoptat mai multe măsuri pentru a se asigura că se efectuează evaluări de risc și că se elaborează planuri de acțiune și de urgență preventive. În 2017, Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale [Regulamentul (UE) 2017/1938] a introdus garanții privind securitatea gazelor naturale și mecanisme consolidate de prevenire, solidaritate și răspuns în situații de criză. Potrivit Directivei UE privind stocurile de țiței (Directiva 2009/119/CE), statele membre trebuie să mențină rezerve minime de petrol care corespund fie mediei zilnice a importurilor nete pe 90 de zile, fie mediei zilnice a consumului intern pe 61 de zile, în funcție de care cantitate este mai mare. Comisia a propus extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind gazele naturale (Directiva 2009/73/CE) pentru a se include conductele de gaze înspre și dinspre țări terțe, inclusiv conductele existente și viitoare [COM(2017)0660]. Directiva privind gazele naturale a fost modificată în 2019 prin Directiva (UE) 2019/692, asigurându-se că normele care reglementează piața internă a gazelor a UE se aplică liniilor de transport al gazelor între un stat membru și o țară terță, cu derogări pentru conductele existente. Există dispoziții speciale în Directiva privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (Directiva 2013/30/UE). Ca răspuns la criza din Ucraina, Regulamentul (UE) 2017/1938 prevede consolidarea cooperării regionale, planuri de acțiune preventive și planuri de urgență regionale și un mecanism de solidaritate pentru a garanta securitatea aprovizionării cu gaze.

Ca parte a Pactului ecologic european, Fondul pentru o tranziție justă propus (COM(2020)0022) sprijină regiunile carbonifere și cu emisii ridicate de dioxid de carbon în realizarea tranziției către surse de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

Infrastructura energetică a țărilor UE este cuprinsă în politica privind rețelele transeuropene de energie (TEN-E), care identifică nouă coridoare prioritare (patru coridoare de energie electrică, patru coridoare de gaze și un coridor petrolier) și trei domenii tematice prioritare (rețele inteligente, autostrăzi ale energiei electrice, rețele transfrontaliere de dioxid de carbon) pentru a dezvolta rețele energetice mai bine conectate în UE.

G. Cercetarea, dezvoltarea și proiectele demonstrative

Programul Orizont 2020 s-a desfășurat în perioada 2014-2020 și a constituit principalul instrument al UE de promovare a cercetării în domeniul energiei. Au fost alocate fonduri în valoare de 5,9 miliarde EUR pentru a sprijini producerea unei energii curate, sigure și eficiente, precum și dezvoltarea sustenabilă.

Planul strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET), adoptat de Comisie la 22 noiembrie 2007, își propune să accelereze introducerea pe piață și adoptarea unui sistem energetic neutru din punct de vedere climatic prin adoptarea unor tehnologii cu emisii reduse de CO2. Acesta identifică zece acțiuni pentru cercetare și inovare (tehnologiile regenerabile, reducerea costurilor tehnologiilor, noi tehnologii și servicii pentru consumatori, reziliența și securitatea sistemelor energetice, noile materiale și tehnologii pentru clădiri, eficiența energetică pentru industrie, competitivitatea în sectorul global al bateriilor și e-mobilitatea, combustibilii regenerabili și bioenergia, captarea și stocarea dioxidului de carbon și securitatea nucleară), cuprinde întregul lanț al inovării, inclusiv finanțarea și cadrul de reglementare, și are o structură de guvernare generală.

Mulțumită rolului major al energiei electrice în decarbonizare, bateriile ca dispozitive de stocare a energiei electrice au fost identificate drept tehnologii esențiale pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Planul de acțiune strategic privind bateriile (COM(2018)0293) vizează construirea unei baze industriale integrate, sustenabile și competitive la nivel mondial pentru baterii.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul și-a exprimat dintotdeauna sprijinul ferm în favoarea unei politici energetice comune, care să abordeze aspecte precum decarbonizarea, competitivitatea, securitatea și sustenabilitatea. Parlamentul a solicitat în repetate rânduri să se dea dovadă de coerență, hotărâre, cooperare și solidaritate între statele membre în ceea ce privește soluționarea încercărilor actuale și viitoare din piața internă, precum și de angajament politic din partea tuturor statelor membre, precum și de o inițiativă puternică din partea Comisiei în procesul de realizare a obiectivelor pentru 2030 și 2050.

Parlamentul a depus eforturi pentru o mai bună integrare a pieței energetice, precum și pentru adoptarea unor obiective ambițioase, cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, referitoare la energia din surse regenerabile, la eficiența energetică și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest sens, Parlamentul sprijină asumarea unor angajamente mai puternice față de propriile obiective ale UE, subliniind faptul că noua politică energetică trebuie să sprijine obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de UE și să ajungă la neutralitatea climatică până în 2050.

  • La 8 octombrie 2020, Parlamentul a votat începerea negocierilor cu Consiliul, cu un obiectiv global de reducere cu 60 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 și de eliminare treptată a tuturor subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili până cel târziu în 2025;
  • La 17 ianuarie 2018, Parlamentul a sprijinit reducerea cu 40 % până în 2030 a consumului de energie al UE și o pondere a energiei din surse regenerabile de cel puțin 35 %[1];
  • La 13 iunie 2017, Parlamentul a adoptat o rezoluție legislativă privind simplificarea etichetelor energetice pentru aparatele electrocasnice, introducând o scală de la A la G, pentru a le permite consumatorilor să aleagă produse care să reducă consumul și facturile la energie[2].

De asemenea, Parlamentul sprijină diversificarea surselor de energie și a rutelor de aprovizionare, precum și importanța interconexiunilor în domeniul gazelor și al energiei electrice în întreaga Europă Centrală și de Sud-Est pe o axă nord-sud, în ceea ce privește crearea mai multor interconexiuni, diversificarea terminalelor de gaz natural lichefiat și dezvoltarea de gazoducte, deschizând astfel piața internă.

Având în vedere dependența crescândă a Europei de combustibilii fosili, Parlamentul a salutat Planul SET, nutrind convingerea că acesta va aduce o contribuție esențială la sustenabilitatea și securitatea aprovizionării și că se va dovedi necesar în realizarea obiectivelor UE în materie de energie și climă stabilite pentru 2030 și 2050.

Subliniind rolul important al cercetării pentru asigurarea unei aprovizionări durabile cu energie, Parlamentul a subliniat că este necesar să se depună eforturi comune în domeniul noilor tehnologii energetice, în ceea ce privește atât sursele de energie regenerabile, cât și tehnologiile durabile pe bază de combustibili fosili, precum și să se prevadă fonduri publice și private suplimentare pentru asigurarea punerii în aplicare reușite a planului.

Cele mai recente rezoluții ale Parlamentului în domeniul energiei au înregistrat o creștere a pertinenței tuturor obiectivelor climatice și de mediu care stau la baza politicii energetice a UE. În acest sens, rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 a declarat urgența climatică și de mediu în Europa, iar rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 a confirmat Pactul ecologic european ca fiind justificarea climatică pentru obiectivele uniunii energetice.

Ca reacție la pandemia de COVID-19, strategiile ecologice și digitale sunt reafirmate ca pietre de temelie pentru o uniune energetică a UE mai integrată, mai robustă și mai eficientă.

 

Matteo Ciucci