Eficiența energetică
Măsurile de eficiență energetică vizează asigurarea unei aprovizionări sustenabile cu energie, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătățirea securității aprovizionării, reducerea facturilor de import și promovarea competitivității europene. În 2023, colegiuitorii au decis să reducă consumul de energie finală al UE cu cel puțin 11,7 % până în 2030, comparativ cu previziunile din 2020.
Temei juridic
Articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Realizări
A. Directiva privind eficiența energetică
1. Directiva privind eficiența energetică: către 2020
Directiva privind eficiența energetică (2012/27/UE) a stabilit primele obiective obligatorii ale UE în materie de eficiență energetică. Aceste obiective vizau reducerea consumului de energie primară și finală la nivelul UE cu 20 % până în 2020, comparativ cu previziunile din 2007. În mod concret, aceasta a însemnat un consum de maximum 1 474 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep) pentru energia primară și de 1 078 de milioane de tone de energie finală.
Directiva impunea țărilor UE să stabilească obiective naționale orientative atât pentru energia primară, utilizată de sectorul energetic pentru transformare și livrare, cât și pentru energia finală, consumată direct de utilizatorii finali. Ea a introdus măsuri pentru a facilita atingerea acestor obiective și a stabilit norme obligatorii din punct de vedere juridic atât pentru utilizatorii finali, cât și pentru furnizorii de energie. În plus, țările UE au fost mandatate să publice planuri naționale de acțiune privind eficiența energetică pe o perioadă de trei ani.
2. Directiva revizuită privind eficiența energetică: către 2030
Noua Directivă privind eficiența energetică [(UE) 2023/1791], care a intrat în vigoare în octombrie 2023, ridică obiectivele UE în materie de eficiență energetică. Aceste obiective noi vizează reducerea consumului de energie primară și finală la nivelul UE cu 11,7 % până în 2030, comparativ cu previziunile din 2020. În termeni absoluți, consumul de energie primară și finală al UE până în 2030 nu va depăși 992,5 Mtep și, respectiv, 763 Mtep.
Deși obiectivul privind consumul de energie finală este obligatoriu în mod colectiv pentru țările UE, obiectivul privind consumul de energie primară este doar orientativ în noua revizuire a directivei. Directiva impune țărilor UE să stabilească obiective naționale orientative în materie de eficiență energetică pe baza contribuțiilor privind consumul de energie finală pentru a îndeplini obiectivul Uniunii. Aceasta definește noi obligații anuale privind economiile de energie pentru țările UE, începând cu cel puțin 0,8 % din consumul de energie finală până în 2023 și crescând la 1,3 % din 2024, 1,5 % din 2026 și 1,9 % începând din 2028. În conformitate cu directiva, Comisia evaluează parteneriatele actuale în materie de eficiență energetică și sugerează altele noi pentru sectoare specifice la nivelul UE, dacă este necesar.
Directiva introduce obligația sectorului public de a juca un rol exemplar: organismele publice din UE trebuie să își reducă consumul total combinat de energie finală cu cel puțin 1,9 % în fiecare an față de 2021 și să renoveze anual cel puțin 3 % din suprafața totală a clădirilor lor încălzite și/sau răcite. Aceasta revizuiește definiția sistemelor de încălzire centralizată eficiente și stabilește noi cerințe menite să decarbonizeze complet aprovizionarea acestor sisteme până în 2050.
În cele din urmă, directiva stabilește obligații de raportare pentru centrele de date, ghișee unice specifice pentru întreprinderile mici și mijlocii, gospodării și organisme publice, precum și obligații pentru planificarea încălzirii și răcirii în municipalitățile cu o populație de peste 45 000 de locuitori. Aceasta include dispoziții privind protecția consumatorilor, definește sărăcia energetică la nivelul UE și introduce măsuri de reducere a acesteia.
Revizuirea Directivei privind eficiența energetică a fost rezultatul a patru etape diferite:
- În 2018, pachetul „Energie curată pentru toți europenii” a redus consumul de energie primară și finală al UE cu 32,5 % până în 2030, comparativ cu previziunile din 2007.
- În 2021, pachetul „Pregătiți pentru 55” a propus creșterea obiectivului UE în materie de eficiență energetică la cel puțin 9 % până în 2030, comparativ cu previziunile pentru 2030 realizate în 2020. Revizuirea a introdus principiul „eficiența energetică înainte de toate” ca pilon al uniunii energetice.
- În 2022, în urma agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, planul REPowerEU a propus creșterea în continuare a obiectivului obligatoriu de eficiență energetică la 13 % până în 2030 și a introdus obiective de reducere a cererii pe piața internă a energiei (2.1.9).
- În 2023, Parlamentul și Consiliul au convenit asupra unui obiectiv de eficiență energetică de 11,7 % până în 2030.
În temeiul Regulamentului privind guvernanța [(UE) 2018/1999], țările UE trebuie să elaboreze planuri naționale privind energia și clima (PNEC) pe 10 ani pentru perioada 2021-2030 și să prezinte rapoarte intermediare o dată la doi ani. Comisia monitorizează și evaluează rapoartele privind progresele înregistrate și poate lua măsuri la nivelul UE pentru a asigura coerența acestora cu obiectivele generale ale UE.
B. Cadrul general
1. Performanța energetică a clădirilor
a. Directiva privind performanța energetică a clădirilor
Directiva privind performanța energetică a clădirilor (2010/31/UE) vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și a consumului de energie în sectorul construcțiilor din UE, astfel încât acesta să devină neutru din punct de vedere climatic până în 2050, să renoveze clădirile cu cele mai slabe performanțe și să îmbunătățească schimbul de informații privind performanța energetică. Revizuirea acestuia a fost convenită în cele din urmă în martie 2024.
Noua directivă stabilește obiective de reducere a emisiilor pentru clădiri, atât la nivelul UE, cât și la nivel național:
- Toate clădirile noi ale UE vor trebui să aibă emisii zero începând cu 2030; în cazul clădirilor publice noi (deținute sau ocupate) începând cu 2028.
- Pentru clădirile nerezidențiale, țările UE vor defini standarde minime de performanță energetică pentru a renova 16 % din parcul imobiliar cu cele mai slabe performanțe până în 2030 și 26 % până în 2033.
- În ceea ce privește clădirile rezidențiale, țările UE vor asigura o traiectorie pentru renovarea progresivă a întregului lor parc imobiliar, reducând consumul mediu de energie primară cu cel puțin 16 % până în 2030 și într-un interval cuprins între 20 și -22 % până în 2035.
Directiva definește conceptele de „clădire cu emisii zero”, „clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero” și „renovare aprofundată” și înlocuiește strategiile de renovare pe termen lung cu planuri naționale de renovare a clădirilor, care sunt mai operaționale și fac obiectul unei mai bune monitorizări.
Directiva solicită țărilor UE să instaleze treptat instalații solare în clădirile publice și nerezidențiale, în funcție de dimensiunea acestora, și în toate clădirile rezidențiale noi până în 2030, dacă acest lucru este adecvat din punct de vedere tehnic și economic.
Aceasta nu mai subvenționează cazanele autonome pe bază de combustibili fosili începând din 2025, impune țărilor UE să înființeze facilități de asistență tehnică, definește excepții pentru clădirile agricole și de patrimoniu și opțiuni de excepție pentru clădirile cu valoare arhitecturală sau istorică specială, pentru clădirile temporare, biserici și lăcașuri de cult.
b. Strategia privind valul de renovări ale clădirilor
În octombrie 2020, Comisia a publicat strategia valului de renovare pentru a stimula renovarea, având ca scop cel puțin dublarea ratelor de renovare în următorii 10 ani și să se asigure că renovările conduc la o mai mare eficiență energetică și a resurselor.
2. Cogenerarea de energie termică și electrică
Cogenerarea este producția simultană de energie electrică și energie termică utilă. În conformitate cu Directiva privind eficiența energetică, Comisia poate solicita țărilor UE să efectueze o evaluare cuprinzătoare a potențialului de încălzire și răcire eficientă, inclusiv evaluarea potențialului de cogenerare.
3. Eficiența energetică a produselor
UE a introdus mai multe măsuri privind eficiența energetică a produselor, inclusiv cerințe în materie de proiectare ecologică pentru produsele cu impact energetic (Directiva 2009/125/CE) și un cadru pentru etichetarea energetică [Regulamentul (UE) 2017/1369].
Noul cadru pentru etichetarea eficienței energetice a produselor elimină clasele A+, A++ sau A+++ și revine la o scară mai simplă de clase de la A la G.
Rolul Parlamentului European
Parlamentul a solicitat în mod constant obiective ambițioase în domeniul eficienței energetice și reglementări mai stricte.
La 17 ianuarie 2018, Parlamentul a adoptat amendamente în primă lectură în care solicită un obiectiv minim de 35 % pentru eficiența energetică în UE până în 2030, mai mare decât obiectivul de 30 % propus de Comisie.
La 15 ianuarie 2020, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la Pactul verde european, solicitând ca Directiva privind eficiența energetică și Directiva privind eficiența energetică a clădirilor să fie revizuite în conformitate cu obiectivele climatice mai ambițioase ale UE. La 17 septembrie 2020, a adoptat o rezoluție în favoarea maximizării potențialului de eficiență energetică al parcului imobiliar al UE, solicitând Comisiei să elaboreze măsuri coerente pentru a stimula renovarea mai rapidă și mai profundă a clădirilor.
La 14 septembrie 2022, Parlamentul a adoptat un amendament crescând ușor obiectivul UE privind eficiența energetică propus de Comisie în cadrul planului său REPowerEU, la cel puțin 14,5 % din consumul de energie finală până în 2030, față de previziunile din 2020. Aceasta este echivalentă cu limitele consumului de energie finală și primară de 740 Mtep și, respectiv, de 960 Mtep.
La 14 martie 2023, Parlamentul și-a definit poziția în primă lectură referitoare la necesitatea ca clădirile rezidențiale să atingă standarde minime de performanță energetică la nivelul UE (clasa E până în 2030 și D până în 2033) și cu privire la măsurile de sprijin împotriva sărăciei energetice. Clădirile nerezidențiale și publice ar trebui să atingă aceleași clase până în 2027 și, respectiv, 2030. Un set limitat de derogări s-ar aplica clădirilor speciale (monumente, clădiri tehnice, utilizarea temporară a clădirilor sau bisericilor, lăcașurilor de cult etc.) și locuințelor sociale publice în care renovările ar conduce la creșteri ale chiriei care nu pot fi compensate prin economii la facturile la energie. Granturile și subvențiile specifice ar trebui să fie puse la dispoziția gospodăriilor vulnerabile.
Pentru informații suplimentare pe acest subiect consultați site-ul web al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie.
Matteo Ciucci