Home Gabriela FIREA

Politica de coeziune a reprezentat și reprezintă o parte esențială a răspunsului UE la numeroase crize din ultimii ani. Ea s-a dovedit a fi un instrument flexibil și eficace, adaptabil la provocările neașteptate, cum ar fi pandemia de coronavirus sau impactul multidimensional al războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. În viitor, este probabil ca UE să se confrunte cu noi provocări de acest gen, împreună cu impactul dezastrelor naturale cauzate de schimbările climatice. Susțin propunerea raportorului potrivit căruia flexibilitatea politicii este o necesitate în acest context, cu condiția ca bugetul politicii de coeziune să fie suficient de ambițios pentru a permite politicii să își mențină în același timp funcția de bază menționată anterior ca instrument de investiții pe termen lung al UE.

Într-o lume cu o evoluție rapidă în diverse domenii, dimensiunea socială a Uniunii Europene și a promovării punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, a planului său de acțiune și a obiectivelor sale principale este esențial. Consider că bugetul Uniunii ar trebui să joace un rol esențial în reducerea inegalităților, a sărăciei și a excluziunii sociale, inclusiv prin sprijinirea copiilor, a familiilor și a grupurilor vulnerabile, mai ales dacă avem în vedere că, circa 20 de milioane de copii din Uniune sunt expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială. Este deci esențială combaterea sărăciei în rândul copiilor la nivelul Uniunii prin măsuri finanțate în mod corespunzător, cuprinzătoare și integrate, împreună cu punerea eficientă în aplicare a Garanției europene pentru copii la nivel național. Pe de altă parte, criza locuințelor la nivelul UE afectează milioane de familii și tineri și este necesar un sprijin sporit pentru locuințe prin intermediul bugetului Uniunii, în special prin intermediul politicii de coeziune, precum și prin alte surse de finanțare.