De ce Parlamentul își desfășoară activitatea, alternativ, la Bruxelles și Strasbourg? 

În 1992, guvernele naționale ale UE au decis, cu unanimitate, să prevadă în tratatul UE sediile oficiale ale instituțiilor europene.

Atunci când a fost creată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), în 1952, la câțiva ani de la al Doilea Război Mondial, pentru a asigura gestionarea comună a oțelului și a rezervelor de cărbune din șase țări, printre care Germania și Franța, instituțiile acesteia se aflau la Luxemburg. Consiliul Europei (organism interguvernamental alcătuit din 46 de țări care militează pentru drepturile omului și pentru cultură, creat, și el, în perioada imediat următoare celui de al Doilea Război Mondial), avea deja sediul la Strasbourg și a pus la dispoziție hemiciclul său pentru reuniunile „Adunării comune” a CECO, care avea să devină Parlamentul European. Strasbourg a devenit treptat principalul loc de desfășurare a perioadelor de sesiune ale Parlamentului, deși în anii 1960 și 1970 au fost organizate sesiuni extraordinare și la Luxemburg.

După înființarea Comunității Economice Europene, în 1958, o mare parte a lucrărilor Comisiei Europene și ale Consiliului de Miniștri au început să se concentreze la Bruxelles. Dat fiind că activitatea Parlamentului implică o monitorizare atentă a acestor două instituții, dar și interacțiunea cu ele, în timp, eurodeputații au decis ca activitatea lor să se desfășoare mai mult la Bruxelles. La începutul anilor 1990, regimul actual era, în linii mari, pus în aplicare, comisiile și grupurile politice reunindu-se la Bruxelles, iar principalele perioade de sesiune având loc la Strasbourg. O mare parte din personalul Parlamentului se află la Luxemburg.

Decizia din 1992 a avut consecințe importante asupra modului de funcționare a Parlamentului: Strasbourg a devenit sediul oficial și locul de desfășurare a majorității perioadelor de sesiune; comisiile parlamentare trebuie să se reunească la Bruxelles; Secretariatul General al Parlamentului (personalul său) a fost stabilit oficial la Luxemburg. În 1997, acest întreg dispozitiv a fost inclus în Tratatul privind Uniunea Europeană.

Orice modificare a actualului sistem ar necesita modificarea tratatului, decizie care trebuie adoptată în unanimitate de toate guvernele statelor membre și ratificată de fiecare parlament național.

Parlamentul European la Bruxelles © Parlamentul European.  

Care sunt costurile utilizării orașului Strasbourg ca sediu al Parlamentului?

Dintr-un studiu realizat de Parlamentul European în 2013 reiese că s-ar putea economisi 103 milioane EUR anual dacă toate activitățile PE ar fi transferate de la Strasbourg la Bruxelles (la prețurile din 2014). Este o sumă importantă, deși ea reprezintă doar 6 % din bugetul Parlamentului, sau 1 % din bugetul administrativ al UE, sau doar 0,1 % din întregul buget al UE.

În 2014, Curtea de Conturi și-a întocmit propria analiză independentă, ca răspuns la rezoluția PE din 20 noiembrie 2013. Curtea a confirmat concluziile studiului PE din 2013, însă a ajuns la o valoare totală a cheltuielilor aferente sediului de la Strasbourg în valoare de 109 milioane EUR pe an. O economie suplimentară de 5 milioane EUR ar rezulta din reducerea cheltuielilor de călătorie prevăzute în bugetele Comisiei Europene și Consiliului.

În martie 2019, majoritatea deputaților a adoptat o rezoluție prin care solicită o foaie de parcurs către un sediu unic.