Lucrătorii detașați în cifre 

Problema lucrătorilor detașați s-a dovedit întotdeauna a fi controversată, deoarece este dificil să găsești echilibrul corect între protejarea lucrătorilor și ocuparea forței de muncă și stimularea concurenței între companii.

UE face o reformă a regulilor referitoare la detașarea lucrătorilor. Scopul reformei este de a garanta o protecție bună lucrătorilor detașați, dar și egalitate între companiile locale și cele care detașează lucrători.

Marți, 29 mai, deputații europeni au aprobat în plen noi norme privind detașarea lucrătorilor pentru a asigura o remunerație egală pentru aceeași muncă în același loc.Dezbaterea a fost aprinsă, motivată de nevoia de a găsi un echilibru între drepturile sociale ale lucrătorilor, pe de o parte, și concurența economică, pe de altă parte.

Mobilitatea forței de muncă în UE: Ce sunt lucrătorii detașați?

Detașarea reprezintă o formă specifică a mobilității transfrontaliere a forței de muncă, care este esențială pentru libertatea serviciilor, unul dintre pilonii pieței unice. Companiile pot oferi servicii în alte state membre fără a fi obligate să se stabilească acolo: pentru aceasta sunt necesare reguli care să facă posibilă detașarea angajații lor, care să îndeplinească sarcinile necesare.

Lucrătorii detașați sunt angajați legal într-un stat membru și sunt trimiși de către angajator să lucreze temporar într-un alt stat membru, în care angajatorul furnizează un serviciu. Aceștia nu se integrează pe piața muncii din țara gazdă și continuă să fie acoperiți de securitatea socială a țării de origine.

În afară de motive pur economice, detașările sunt utilizate pentru a acoperi lipsa de calificare și pentru a satisface nevoia unui personal cu înaltă calificare în altă țară. În anumite sectoare economice se înregistrează o frecvență deosebită a detașărilor: 69,1% în industrie, în cadrul căreia sectorul construcțiilor reprezintă 45%, 29,4% în servicii și 1,5% în agricultură și pescuit.

Lucrătorii detașați sunt diferiți față de lucrătorii mobili din UE (cea mai cunoscută formă de mobilitatea în UE). Lucrătorii mobili se mută într-un alt stat membru pentru a se integra pe piața muncii pe termen lung sau în mod permanent, sunt supuși acelorași drepturi și obligații ca și cetățenii țarii gazdă și sunt înscriși în sistemul de asigurări sociale din țara gazdă.

Libertatea serviciilor și protecția drepturilor lucrătorilor: găsind un echilibru adecvat

Regulile actuale (directiva UE) datează din 1996 și cuprind un set de condiții minime, cum ar fi ratele minime de remunerare, perioadele maxime de lucru, concediile anuale minime plătite sau condițiile de angajare a lucrătorilor - la care au dreptul toți lucrătorii detașați.

În ultimii 20 de ani, situația economică și cea a pieței muncii din UE s-au schimbat mult, lucru care a făcut necesară revizuirea regulilor. Diferențele dintre costurile forței de muncă și salarii au creat stimulente financiare pentru detașarea lucrătorilor.

Lacunele din legislație și neclaritățile juridice au dus și la creșterea numărului de practici abuzive și frauduloase, care implică exploatarea angajaților.

Punctele cheie ale noii legi

Toate regulile de remunerare ale țării gazdă (stabilite prin lege sau anumite convenții colective) se vor aplica lucrătorilor detașați. Angajatorul trebuie să acopere costurile de călătorie, cazare și masă (în loc să le deducă din salariile angajaților).

Perioada maximă de detașare a fost stabilită la 12 luni, cu o posibilă prelungire de 6 luni. După aceasta, se vor aplica toate regulile muncii din țara gazdă.

Agențiile de muncă temporară trebuie să garanteze lucrătorilor detașați aceleași condiții care se aplică lucrătorilor temporari angajați în țara în care lucrează. Cooperarea în domeniul fraudei este consolidată, iar noile norme se vor aplica sectorului transporturilor odată cu intrarea în vigoare a legislației referitoare la acest sector.

Detașarea în cifre

În 2016, în UE existau 2,3 milioane de lucrători detașați. Între 2010 și 2016, numărul acestora a crescut cu 69%. Cu toate acestea, ponderea lucrătorilor detașați în forța de muncă totală este redusă, aceasta fiind de 0,4% în UE.

82,3% din numărul de detașări au fost făcute către 15 țări. Germania, Franța, și Belgia au primit cel mai mare număr de lucrători detașați, împreună găzduind 50% dintre muncitorii primiți. Țările care au detașat cei mai mulți lucrători sunt Polonia, Germania și Slovenia.

De obicei, detașările au loc între țări vecine.

N.B.: Statisticile din infografic oferă doar o imagine orientativă. Datele se bazează pe așa-numitele formulare A1 care indică situația de securitate socială a unui lucrător atunci când se deplasează în interiorul UE. De exemplu, este posibil ca o singură persoană să fi fost numărată mai mult decât o dată (din cauza mai multor detașări) sau să nu fi fost luată în considerare deloc (din cauza lipsei înregistrării etc.).

Ce urmează

După intrarea în vigoare a directivei, statele membre au doi ani pentru a transpune normele în legislația națională.

Acest articol a fost publicat pentru prima data pe 16 octombrie 2017.