Ce este neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon și cum poate fi realizată până în 2050 

 
 

Distribuiți această pagină: 

În conformitate cu acordul de la Paris, UE s-a angajat să obțină neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în a doua jumătate a secolului XXI. Ce înseamnă acest lucru în practică?

Principalii absorbanți de CO2 sunt solul, pădurile și oceanele Foto: Sebastian Pichler pe Unsplash  

Schimbările climatice afectează deja întregul glob, condițiile meteorologice extreme precum seceta, valurile de căldură, ploile abundente, inundațiile și alunecările de teren devenind tot mai frecvente, inclusiv în Europa. Alte consecințe ale schimbării rapide a climei sunt creșterea nivelului mării, acidificarea oceanelor și pierderea biodiversității.

Pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius - un prag sigur din punctul de vedere al Grupului interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC) - este esențial să ajungem la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până la jumătatea secolului XXI. Acest obiectiv este stabilit și în Acordul de la Paris semnat de 195 de țări, inclusiv UE.

Ce este neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon


Neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon înseamnă un echilibru între emisii și reducerea dioxidului de carbon din atmosferă prin absorbanți. Pentru a obține emisii zero nete, toate emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial vor trebui contrabalansate prin sechestrarea dioxidului de carbon.


Absorbantul de CO2 este orice sistem care absoarbe mai mult CO2 decât emite. Principalii absorbanți sunt solul, pădurile și oceanele. Conform estimărilor, absorbanții naturali elimină între 9,5 și 11 GtCO2 pe an. În 2017, emisiile globale de CO2 au atins 37,1 Gt.


Până în prezent, niciun absorbant artificial nu este capabil să elimine dioxidul de carbon din atmosferă suficient pentru a lupta cu încălzirea globală.


Dioxidul de carbon depozitat în absorbantele naturale precum pădurile este eliberat în atmosferă prin incendiile forestiere, schimbările în utilizarea terenurilor sau exploatarea forestieră. Acesta este motivul pentru care este esențială reducerea emisiilor de CO2 pentru a ajunge la neutralitatea climatică.


Compensarea emisiilor de CO2


Un alt mod de a reduce emisiile și de a ajunge la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon este acela de a compensa emisiile produse într-un sector, reducându-le în altă parte. Acest lucru se poate realiza prin investiții în energia regenerabilă, eficiența energetică sau alte tehnologii curate, cu emisii reduse de CO2. Sistemul UE de comercializare a emisiilor (ETS) este un sistem de compensare a emisiilor de carbon.


Obiectivele UE


Uniunea Europeană este angajată într-o politică ambițioasă în domeniul schimbărilor climatice. Obiectivul său actual este de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 40% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990.


În noiembrie 2018, Comisia Europeană a prezentat o strategie pe termen lung a UE pentru realizarea unei economii neutre din punct de vedere climatic până în 2050. În iunie 2019, liderii UE au cerut țărilor UE și Comisiei „să înregistreze progrese [...] pentru a asigura tranziția către o UE neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei în conformitate cu Acordul de la Paris”


Într-o rezoluție din martie 2019, Parlamentul European a solicitat un obiectiv mai ambițios de reducere a emisiilor pentru 2030, pentru a atinge obiectivul neutralității emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.


În prezent, trei țări UE și-au stabilit obiectul neutralității emisiilor de dioxid de carbon în legislație: Suedia își propune să ajungă la emisii zero nete până în 2045, iar Franța și Marea Britanie până în 2050.


Aflați mai multe despre lupta UE pentru reducerea emisiilor de CO2


Obiective naționale până în 2030

Reducerea emisiilor de CO2 de la mașini

Emisiile de CO2 de la autovehicule

Infografic: istoria negocierilor pentru combaterea schimbărilor climatice