Ce este neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon și cum poate fi realizată până în 2050 

Data actualizării: 
 
Creat:   
 

Distribuiți această pagină: 

În legea europeană a climei, UE s-a angajat să obțină neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Ce înseamnă acest lucru în practică?

Schimbările climatice afectează deja întregul glob, condițiile meteorologice extreme precum seceta, valurile de căldură, ploile abundente, inundațiile și alunecările de teren devenind tot mai frecvente, inclusiv în Europa. Alte consecințe ale schimbării rapide a climei sunt creșterea nivelului mării, acidificarea oceanelor și pierderea biodiversității.

Pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius – un prag sigur din punctul de vedere al Grupului interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC) – este esențial să ajungem la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până la jumătatea secolului XXI. Acest obiectiv este stabilit și în Acordul de la Paris semnat de 195 de țări, inclusiv UE.

În decembrie 2019, Comisia Europeană a prezentat Pactul verde european, planul său emblematic care își propune să facă Europa neutră din punct de vedere al climei până în 2050. Acest obiectiv va atins cu ajutorul Legii europene a climei, care face neutralitatea climatică juridic obligatorie.

Acordul de la Paris urmărește 
  • Să atingă plafonarea emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai curând posibil 
  • Să realizeze reduceri rapide ale acestor emisii 
Principalii absorbanți de CO2 sunt solul, pădurile și oceanele Foto: Sebastian Pichler pe Unsplash  

Ce este neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon?


Neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon înseamnă un echilibru între emisii și reducerea dioxidului de carbon din atmosferă prin absorbanți. Absoarberea dioxidului de carbon și înmagazinarea acestuia este cunoscută ca sechestrare a dioxidului de carbon. Pentru a obține emisii nete zero, toate emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial vor trebui contrabalansate prin sechestrarea dioxidului de carbon.

Un absorbant de CO2 este orice sistem care absoarbe mai mult CO2 decât emite. Principalii absorbanți sunt solul, pădurile și oceanele. Conform estimărilor, absorbanții naturali elimină între 9,5 și 11 Gt CO2 pe an. În 2019, emisiile globale de CO2 au atins 38 Gigatone (Gt).

Până în prezent, niciun absorbant artificial nu este capabil să elimine dioxidul de carbon din atmosferă suficient pentru a lupta cu încălzirea globală.

Dioxidul de carbon depozitat în absorbantele naturale precum pădurile este eliberat în atmosferă prin incendii forestiere, schimbări în utilizarea terenurilor sau exploatare forestieră. Acesta este motivul pentru care este esențială reducerea emisiilor de CO2 pentru a ajunge la neutralitate climatică.

Compensarea emisiilor de CO2


Un alt mod de a reduce emisiile și de a ajunge la neutralitate este acela de a compensa emisiile produse într-un sector reducându-le în altă parte. Acest lucru se poate realiza prin investiții în energia regenerabilă, eficiența energetică sau alte tehnologii curate, cu emisii reduse de CO2. Sistemul UE de comercializare a emisiilor (ETS) este un sistem de compensare a emisiilor de carbon.

Un alt exemplu de reducere a emisiilor este mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon, care presupune aplicarea unui preț pe bunurile importate din țări mai puțin ambițioase în privința climei. Acest mecanism ar trebui să împiedice pierderile de carbon prin descurajarea mutării producției în țări cu reguli mai puțin stricte în privința emisiilor de gaze cu efect de seră. Comisia ar trebui să propună această taxare a carbonului în 2021.

Obiectivele UE


Uniunea Europeană este angajată într-o politică ambițioasă în domeniul schimbărilor climatice. Uniunea își propune, în cadrul Pactului verde, să devină până în 2050 primul continent care elimină întreaga cantitate de emisii de CO2 pe care o produce.

La 7 octombrie, Parlamentul European a aprobat neutralitatea climatică până în 2050, precum și o reducere cu 60 % a emisiilor până în 2030 – comparativ cu nivelul din 1990 –, aceasta fiind o țintă mai ambițioasă decât propunerea Comisiei de reducere cu 55 %. Deputații au solicitat Comisiei să stabilească un obiectiv intermediar suplimentar pentru 2040, pentru a fi siguri că se vor realiza progrese înspre atingerea obiectivului final.

Deputații au solicitat, de asemenea, ca toate statele membre ale UE să devină neutre din punct de vedere climatic, fiecare în parte, și au insistat că, după 2050, ar trebui eliminat mai mult CO2 din atmosferă decât se emite. S-a propus și eliminarea treptată, până cel târziu în 2025, a tuturor subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili.

În aprilie 2021, deputații au ajuns la un acord cu Consiliul cu privire la obligația UE să atingă neutralitatea climatică până în 2050.

Pe 24 iunie Parlamentul a adoptat noua lege a climei care crește ținta de reducere a emisiilor până în 2030 de la 40% la 55% și face obiectivul de neutralitate climatică 2050 obligatoriu prin lege.

La sugestia Parlamentului European se va înființa un Comitet consultativ științific european privind schimbările climatice. Acest organism independent va analiza coerența politicilor și va monitoriza progresele realizate.

Până în prezent, cinci state membre ale UE și-au introdus obiectivul neutralității climatice în legislație: Suedia își propune să atingă nivelul zero de emisii nete până în 2045, iar Danemarca, Franța, Germania și Ungaria până în 2050.

Aflați mai multe despre lupta UE pentru reducerea emisiilor de CO2

Obiective naționale pentru 2030

Obiective privind emisiile de CO2 ale autovehiculelor

Emisiile de CO2 de la autovehicule: fapte și cifre (infografic)

Infografic: istoria negocierilor pentru combaterea schimbărilor climatice