Acorduri comerciale: la ce lucrează UE 

Data actualizării: 
 
Creat:   
 

Distribuiți această pagină: 

UE negociază diverse acorduri comerciale în întreaga lume, însă acestea depind de aprobarea Parlamentului European. Citiți această sinteză pe tema negocierilor în curs.

Acordurile comerciale ale UE  

Importanța acordurilor comerciale


Acordurile comerciale sunt o componentă esențială a politicii comerciale a UE, deoarece sunt un vector esențial al creșterii economice. În 2020 UE a fost al doilea cel mai mare exportator de bunuri al lumii (15%) după China (18%), dar înaintea SUA (10%). În același an, UE a fost și al treilea cel mai mare importator (13%) după SUA (16%) și China (14%). Noile acorduri comerciale creează noi posibilități de afaceri pentru firmele europene, ceea ce duce la crearea de noi locuri de muncă, iar pentru consumatori înseamnă mai multe posibilități de alegere și prețuri mai mici.

Există temerea că acordurile comerciale pot duce la pierderi de locuri de muncă în anumite sectoare din cauza creșterii concurenței, dar aceste acorduri creează mai multe locuri de muncă decât desființează. O altă temere este că aceste acorduri ar putea avea drept efect scăderea standardelor înalte de calitate pentru produse cum ar fi cele alimentare. Totuși, deoarece UE este o piață atât de mare, își poate permite să își impună standardele firmelor străine. Pentru deputații europeni, standardele de calitate sunt întotdeauna un element nenegociabil în acordurile comerciale, orice tentativă de reducere a lor putând fi un motiv respingere a acordurilor. În plus, negociatorii UE includ adesea în acordurile comerciale clauze privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor, pentru a contribui la îmbunătățirea situației din țara cu care avem relații comerciale.


Tipuri de acorduri


UE a încheiat diferite tipuri de acorduri. Acestea pot să se concentreze asupra reducerii sau eliminării barierelor tarifare sau asupra creării unei uniuni vamale prin eliminarea taxelor vamale și stabilirea unui tarif vamal comun pentru importurile din străinătate.

Însă nu este vorba doar despre taxe vamale. Poate fi vorba și despre investiții sau modurile de rezolvare a litigiilor care implică investiții. Așa se întâmplă când, de exemplu, o firmă consideră că o decizie a autorităților îi afectează investițiile în țara respectivă. Barierele netarifare, precum standardele privind produsele, sunt și ele vitale (de exemplu, UE a interzis din motive de sănătate utilizarea anumitor hormoni în creșterea bovinelor).

Acordurile pot contribui, de asemenea, la protecția produselor alimentare tradiționale din Europa, determinând țările să recunoască indicațiile geografice. Aceasta înseamnă că nu puteți solicita anumite descrieri pentru produsul dumneavoastră dacă nu este fabricat în regiunea sau conform tradiției respective. Acest lucru se aplică produselor precum șampania franțuzească și brânza feta grecească.

Europa


UE și Regatul Unit au încheiat un acord comercial și de cooperare prin care se stabilesc condițiile pentru schimburi comerciale cum ar fi cote și tarife zero, precum și reguli concurențiale corecte.


America de Nord


Acordul de liber schimb cu Canada, cunoscut ca Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA), a intrat provizoriu în vigoare la 21 septembrie 2017. El va intra pe deplin în vigoare după ratificarea sa de către toate țările UE.

În ceea ce privește SUA, Consiliul UE a aprobat mandatele de negociere pentru încheierea cu SUA a unui acord privind eliminarea tarifelor pentru produsele industriale și recunoașterea reciprocă a evaluării conformității. Urmează să se decidă care vor fi următorii pași. În iunie UE și SUA au lansat Consiliul pentru comerț și tehnologie. Scopul acestuia este cooperarea în domeniul schimburilor comerciale globale, problemelor economice și tehnologice, precum și consolidarea relațiilor economice și comerciale.


Asia


Parteneriatul economic UE-Japonia a întrat în vigoare la 1 februarie 2019. Un acord cu Vietnamul a intrat în vigoare în 2020.


Nu se desfășoară negocieri de liber schimb cu China, dar există alte negocieri, cum ar fi cele pentru un acord cuprinzător de investiții UE-China. În septembrie 2020, UE și China au ajuns la un acord privind protecția reciprocă a indicațiilor geografice a 100 de produse europene și 100 de produse chinezești de pe piețele lor respective. Acesta a fost aprobat de Parlament pe 11 noiembrie 2020. Acordul va fi extins la alte 175 de produse europene și chinezești în următorii patru ani.


Oceania


În iunie 2022 UE și Noua Zeelandă au încheiat un acord de liber schimb. Acesta mai trebuie aprobat de Parlament și de Consiliu înainte de a intra în vigoare.

Negocierile privind încheierea unu acord comercial cuprinzător cu Australia au fost inițiate la 18 iunie 2018.


America Latină


În iunie 2019 s-a ajuns la un acord de principiu cu țările Mercosur, însă acesta depinde de aprobarea Consiliului și a Parlamentului European.

Negocierile cu Mexicul privind modernizarea Acordului global UE-Mexic au început în iunie 2016. S-a ajuns la un acord politic la 21 aprilie 2018. Totuși, acesta trebuie aprobat de Consiliu și de Parlamentul European pentru a intra în vigoare.


Țările din sudul Mediteranei și din Orientul Mijlociu


Există mai multe acorduri, inclusiv acorduri de asociere, în special pentru a stimula comerțul cu bunuri. Există și discuții cu unele țări pentru extinderea acestor acorduri în domenii precum agricultura și standardele industriale.


Comerțul cu servicii


Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA) este în prezent negociat de 23 de state membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), inclusiv de UE. Împreună, țările participante reprezintă 70 % din comerțul mondial cu servicii. Discuțiile au fost întrerupte în toamna anului 2016, iar pașii ulteriori urmează a fi stabiliți.



Rolul Parlamentului


De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009, acordurile comerciale au nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a intra în vigoare. Deputații în Parlamentul European trebuie să fie informați periodic cu privire la progresele înregistrate în timpul negocierilor.


Parlamentul a demonstrat deja că nu va ezita să își folosească dreptul de veto dacă există motive serioase de îngrijorare. De exemplu, în 2012 deputații au respins Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA).


Consultați graficul nostru informativ privind poziția UE în comerțul mondial.


Acest articol a fost publicat inițial la 19 octombrie 2016 și a fost actualizat ultima dată în august 2022.