Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Stenograma dezbaterilor
Marţi, 10 martie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

17. Structuri de îngrijire a copiilor - obiectivele de la Barcelona (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedinta. −Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Comisiei cu privire la structurile de îngrijire a copiilor - obiectivele de la Barcelona.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla , membru al Comisiei (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Comisia salută posibilitatea ca, la câteva zile după Ziua Internaţională a Femeii sărbătorită la 8 martie, să facă o declaraţie în faţa Parlamentului European cu privire la structurile de îngrijire a copiilor pentru copiii de vârstă preşcolară. Aceste structuri sunt esenţiale pentru promovarea egalităţii de gen şi pentru atingerea unui echilibru între muncă şi viaţa privată, dar şi pentru asigurarea calităţii vieţii copiilor. Cu ocazia unei întâlniri a Consiliului European la Barcelona în 2002, statele membre au adoptat obiective ambiţioase care trebuiau îndeplinite până în 2010. Ca urmare a angajamentului pe care Comisia l-a luat în faţa Parlamentului European în 2007, un raport cu privire la implementarea obiectivelor de la Barcelona a fost prezentat în octombrie 2008. În acest raport, Comisia a argumentat de ce este important să investim mai mult în structurile de îngrijire a copiilor.

Comisia a remarcat îndeosebi că obiectivele de la Barcelona urmăresc eliminarea obstacolelor din calea accesului pe piaţa muncii, în special pentru femei. Peste şase milioane de femei din Uniunea Europeană (cu vârste cuprinse între 25 şi 49 de ani) declară cu nu pot să muncească sau că pot să muncească numai cu fracţiune de normă din cauza obligaţiilor familiale. Economia europeană este deposedată astfel de un potenţial de producţie semnificativ, şi aceasta într-un moment în care trebuie să facă faţă unor serioase provocări economice şi demografice şi în care poziţia socială a familiilor este astfel slăbită. Dezvoltarea structurilor de îngrijire a copiilor pentru copiii de vârstă preşcolară va permite familiilor să decidă liber cum să-şi organizeze timpul şi cum să realizeze un mai bun echilibru între muncă şi viaţa privată. Scopul nu este de a „forţa” părinţii să-şi integreze copiii în aceste structuri, ci de a oferi această posibilitate părinţilor care doresc să folosească serviciile respective. Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor va contribui de asemenea la prevenirea sărăciei, în special pentru familiile monoparentale, dintre care peste o treime sunt ameninţate de sărăcie.

În legătură cu scăderea demografică prin care trece Europa, accesul la structuri de îngrijire a copiilor va ajuta, de asemenea, la implementarea planificării familiale. Într-adevăr, statele membre cu natalitatea cea mai ridicată sunt tocmai acelea care au introdus cele mai dezvoltate politici cu privire la echilibrul dintre muncă şi viaţa privată şi care înregistrează nivelul cel mai ridicat de angajare a femeilor. Bineînţeles, structurile de îngrijire a copiilor contribuie şi la dezvoltarea acestora. Numeroase studii, în special cele realizate de OCDE şi UNICEF, au arătat că aceste servicii joacă un rol important în dezvoltarea personală a copiilor, cu condiţia ca acestea să fie de o înaltă calitate şi copiii să le fie încredinţaţi pentru perioade adecvate de timp. De asemenea, serviciile de îngrijire a copiilor pot avea o influenţă pozitivă asupra rezultatelor şcolare şi a vieţii profesionale viitoare.

Comisia precizează în raportul său că, în ciuda tuturor bunelor motive menţionate mai sus, majoritatea statelor membre sunt departe de atingerea obiectivelor fixate în 2002. Sunt încă multe de făcut în acest domeniu, în special în ceea ce priveşte copiii sub trei ani. Mai mult decât atât, există structuri care lucrează numai o parte a zilei de lucru, ceea ce restricţionează accesul părinţilor la piaţa muncii. Cu toate acestea, Comisia recunoaşte că au fost realizate progrese semnificative în multe state membre. Angajamentele luate de statele membre la nivel european şi apelurile lansate de către Parlamentul European într-o serie de rezoluţii au jucat un rol important în acest sens. Este deci necesar ca toţi participanţii, în special organismele naţionale şi regionale, să se unească şi să creeze structuri de îngrijire a copiilor progresive, accesibile din punct de vedere financiar şi de înaltă calitate, pentru copiii de vârstă preşcolară.

În Planul privind egalitatea de gen, Comisia Europeană s-a angajat să sprijine eforturile statelor membre în această direcţie. Acesta încurajează statele membre să utilizeze la maximum posibilităţile oferite de fondurile structurale. În scopul de a ajuta organizaţiile locale să introducă măsuri în acest domeniu, Comisia a adoptat o nouă broşură de informare, în plus faţă de cea de anul trecut, cu privire la posibilităţile de finanţare pentru măsurile de sprijinire a familiilor. Comisia va continua să sprijine schimbul de abordări care şi-au dovedit eficacitatea şi va monitoriza cu regularitate obiectivele de la Barcelona în cadrul strategiei pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă. De asemenea, aceasta va evalua politicile familiale, în special politicile cu privire la echilibrul dintre muncă şi viaţa privată, şi în acest sens se va baza în special pe cooperarea cu OCDE. Nu în ultimul rând, Comisia va sprijini aderarea la obiectivele europene de îngrijire a copiilor în cadrul strategiei pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă după 2010.

Unii ar putea să se întrebe dacă este înţelept să investim în structuri de îngrijire a copiilor în acest moment de criză. Cu toate acestea, numeroase studii au arătat că acolo unde nu sunt disponibile astfel de servicii, toată lumea suferă. Este deci important să acţionăm astăzi pentru a asigura accesul la structuri de îngrijire a copiilor, pentru a sprijini ocuparea forţei de muncă şi pentru a promova egalitatea, incluziunea socială şi interesele copiilor.

 
  
MPphoto
 

  Philip Bushill-Matthews, în numele Grupului PPE-DE – Vă mulţumesc pentru intervenţie, domnule comisar. Cuvintele dumneavoastră m-au încurajat, dar m-a descurajat faptul că numai 12 dintre colegii noştri au fost aici să le asculte. Acum am atins numărul ameţitor de 18 deputaţi europeni pentru a asculta o declaraţie importantă referitoare la un subiect important.

Sunt curios totuşi de ce nu s-a făcut referire - dacă nu cumva mi-a scăpat mie - la comentariile preşedinţiei Consiliului de acum aproximativ o lună, pentru că mi se pare că sunt observaţii utile pentru această dezbatere, care au exprimat foarte clar faptul că, în timp ce obiectivele de la Barcelona nu au fost încă atinse - în unele cazuri mai este mult până acolo - o serie de state nu au planuri pe termen scurt pentru atingerea acestor obiective şi nu percep acest lucru ca fiind o problemă. Motivul este următorul, şi citez aici preşedinţia cehă a Consiliului: „Nu ar trebui să criticăm decizia acelor state care nu îndeplinesc obiectivele de la Barcelona şi nu intenţionează să-şi intensifice eforturile în acest sens. Sunt ţări ai căror cetăţeni, pe baza experienţei lor istorice, nu sunt interesaţi să-şi lase copiii în structuri de îngrijire pe timp de zi”.

Cred că acest lucru este adevărat. Asta nu înseamnă, bineînţeles, că nu trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a încuraja existenţa centrelor de zi de calitate care să fie la dispoziţia celor care doresc astfel de servicii.

Sper că veţi fi de acord, domnule comisar, că în contextul sprijinirii accesului mai multor femei pe piaţa muncii şi în contextul sprijinirii părinţilor în rolul important de îngrijire a copiilor, sunt într-adevăr multe drumuri către atingerea obiectivelor - şi nu trebuie să ne concentrăm exclusiv asupra unei singure posibilităţi. Să explorăm deci toate drumurile posibile, dar să ne concentrăm asupra scopului final, astfel încât obiectivele pe care le împărtăşim cu toţii să poată fi într-adevăr atinse.

 
  
MPphoto
 

  Zita Gurmai, în numele grupului PSE – Doamnă preşedintă, criza financiară s-a transformat în criză economică, iar în acest moment ne confruntăm cu o recesiune în Europa, care afectează şi cetăţenii obişnuiţi: preţurile au crescut, la fel şi rata şomajului, investiţiile sunt încetinite, creditele se obţin mai greu şi, astfel, economia merge mai încet.

Este o imagine trompe l'oeil care arată că, de fapt, bărbaţii sunt afectaţi în primul rând - şi în cea mai mare măsură - de şomaj, din cauza predominanţei bărbaţilor în industrie, cum ar fi industria de automobile. Cu toate acestea, femeile vor fi afectate de al doilea val de concedieri şi vor suferi pe termen lung. Femeile cu contracte temporare sau de externalizare ocupă adeseori posturi în sectoare unde este o nevoie mare de personal în vremuri economice bune, dar unde astfel de poziţii sunt adesea foarte fragile în timpul unei crize economice. Această flexibilitate este favorabilă pentru piaţa muncii, dar nu şi pentru femeile care îşi doresc şi au nevoie de securitate socială, de garantarea locului de muncă şi de reconcilierea vieţii private şi profesionale. Situaţia devine şi mai îngrijorătoare atunci când guverne conservatoare, precum actuala preşedinţie cehă, vorbesc despre revizuirea obiectivelor de la Barcelona şi reîntoarcerea la îngrijirea copiilor acasă. Aşa cum membrele PSE au demonstrat prin campania noastră din 2007, obiectivele de la Barcelona sunt benefice pentru întreaga societate şi pentru toţi copiii. Acestea oferă copiilor un început pe picior de egalitate în viaţă şi ajută la eradicarea sărăciei.

Aşa cum spunea Jacques Delors: „în fiecare copil se ascunde o comoară, şi trebuie să le dăm copiilor şansa să exploreze şi să dezvolte această comoară”. Dacă îmi permiteţi să adaug: fiecare copil are nevoie de o şansă egală pentru a-şi dezvolta potenţialul. În acest fel, putem asigura şi o forţă de muncă bine pregătită şi competentă. Obiectivele de la Barcelona ajută, de asemenea, la atingerea obiectivului de la Lisabona de 60% dintre femei ocupate pe piaţa muncii, făcând posibilă reconcilierea vieţii private şi profesionale pentru femeile care lucrează.

Este clar că guvernele nu pot reduce cheltuielile pentru serviciile publice, nici măcar în timpul crizei actuale.

(Preşedinta a rugat vorbitoarea să vorbească mai rar)

Îngrijirea copiilor acasă este importantă. Fiecare femeie ar trebui să aibă posibilitatea să aleagă între îngrijirea copiilor acasă sau într-o structură publică, dar este responsabilitatea fiecărui guvern să asigure această libertate de alegere, punând la dispoziţia tuturor structuri de îngrijire a copiilor, de calitate şi accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar. Mă bucur că avem un aliat atât de devotat pentru păstrarea obiectivelor de la Barcelona.

 
  
MPphoto
 

  Karin Resetarits , în numele Grupului ALDE (DE) Doamnă preşedintă, copiii şi politica - de puţine ori există o diferenţă atât de mare între interesele cetăţenilor şi cele ale politicienilor. Pentru cetăţenii din întreaga Europă, subiectul copiilor este de maximă prioritate. Pentru politicieni, problemele copiilor sunt probleme marginale, aşa cum putem vedea din nou aici.

Nu cunosc niciun stat cu un minister devotat problemelor copiilor şi în Comisie nu există un reprezentant special pentru interesele celor mai tineri cetăţeni ai noştri. În Parlament, subiectul copiilor este împărţit între toate comisiile. De aceea, aş dori să reamintesc rolul special al Comisiei, deoarece se ocupă aici despre structurile de îngrijire a copiilor şi de obiectivele de la Barcelona. Vă mulţumesc foarte mult.

În cadrul grupului parlamentar asupra calităţii copilăriei, am observat că lumea în care trăiesc copiii noştri este foarte complicată. Viitorul este incert pentru cei care sunt copii aici şi acum - astăzi. Un copil de astăzi poate să ajungă în vârful piramidei sociale sau la baza acesteia. Aceşti copii pot rămâne în propriul mediu cultural sau pot căuta să se integreze unui mediu diferit. Pot urma drumul părinţilor lor sau pot să facă exact invers. Se pot căsători cu cineva de sex opus sau cu cineva de acelaşi sex. În urmă cu mai bine de 50 de ani, când am lansat proiectul de unificare a Europei, toate aceste lucruri erau complet diferite.

Diversitatea care ne caracterizează ca europeni a devenit un factor decisiv în viaţa copiilor. Conceptul de diversitate trebuie deci să se regăsească în învăţăturile profesorilor şi ale celor care se ocupă de educaţia copiilor noştri. În prezent, acestui fapt i se acordă o prea mică importanţă. Structurile de îngrijire a copiilor şi şcolile Europei cedează, la urma urmei, sub povara provocării pe care o reprezintă integrarea. În materie de integrare trebuie să apăsăm pe butonul de reiniţializare şi să repornim de la zero.

Să abordăm din nou acest subiect fără prejudecăţi, potrivit sloganului „diversitatea este soluţia”. Mai mult, aş dori să rog toţi deputaţii europeni care vor interveni după mine să vorbească şi să sprijine nu numai abordarea integrată a egalităţii de gen, dar şi abordarea integrată a aspectului referitor la copii - în special în aceste vremuri de criză financiară globală - pentru că altfel le vom lăsa copiilor noştri datorii incomensurabile.

 
  
MPphoto
 

  Roberta Angelilli, în numele Grupului UEN(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, trebuie să ne amintim că nu putem susţine drepturile femeii printr-un document care vorbeşte despre angajare sau şanse egale dacă nu ne putem baza pe structuri satisfăcătoare de îngrijire a copiilor, fără de care medierea este imposibilă, iar drepturile acordate nu înseamnă nimic.

Aceste chestiuni sunt mai relevante ca niciodată astăzi, când ne confruntăm cu probleme legate de criza economică. În Uniunea Europeană, peste şase milioane de femei cu vârste cuprinse între 25 şi 49 de ani declară că sunt obligate să nu lucreze sau să lucreze cu fracţiune de normă din cauza responsabilităţilor familiale. Situaţia a peste un sfert dintre aceste femei este determinată de lipsa de structuri de îngrijire a copiilor sau de costurile excesive ale acestora. La şase ani după adoptarea obiectivelor de la Barcelona, pe măsură ce termenul limită de 2010 se apropie, aflăm că majoritatea statelor membre nu vor atinge aceste obiective, care nici măcar nu sunt extrem de ambiţioase: garantarea accesului la structuri de îngrijire pentru 30% dintre copiii cu vârsta sub trei ani. Aşadar, trebuie să ne străduim să atingem un nivel satisfăcător de disponibilitate a serviciilor pentru copii, începând cu serviciile pentru copiii cu vârsta sub trei ani.

De aceea, sunt bucuroasă că în cadrul Consiliului ECOFIN s-a aprobat posibilitatea ca toate statele membre să renunţe la TVA-ul pentru serviciile pentru copii. Consider că acesta este un stimulent considerabil şi un gest de bun simţ care ar putea să relanseze planul pentru structurile de îngrijire a copiilor şi un plan de servicii pentru copii şi familii în întreaga Uniune Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Hiltrud Breyer, în numele Grupului Verts/ALE(DE) Doamnă preşedintă, considerăm cu adevărat ruşinoase încercările preşedinţiei cehe de a diminua obiectivele UE cu privire la îngrijirea copiilor şi, de aceea, le respingem fără ezitare. De asemenea, este un mare succes că miniştrii familiei din Uniune, sub presiunile exercitate de acest Parlament, nu au aprobat această diminuare a obiectivelor cu privire la îngrijirea copiilor.

Consider regretabil şi faptul că preşedinţia cehă străluceşte prin absenţă astăzi şi este incapabilă să discute cu noi, în Parlament, încercările de diminuare a obiectivelor de la Barcelona, deoarece această mişcare reprezintă clar un pas înapoi în politica de egalitate a Uniunii Europene, şi respingem în mod clar imaginea învechită a femeii şi familiei promovată de propunerea preşedinţiei cehe.

Cu toate acestea, domnule comisar Špidla, aţi spus că există posibilităţi de finanţare. Aţi observat că majoritatea statelor membre ale UE nu îndeplinesc aceste obiective, în special în ceea ce priveşte îngrijirea copiilor cu vârste sub trei ani. Totuşi, ce iniţiative va lua Comisia pentru ca statele membre să fie mai active? Mă tem că nu am auzit niciun răspuns din partea dumneavoastră la această întrebare astăzi.

Ce va face Comisia pentru a încuraja statele membre? Aţi sugerat, de asemenea, că există posibilităţi de cofinanţare. Aceste posibilităţi sunt folosite de statele membre? Aş dori să răspundeţi la această întrebare. Dacă nu, de ce nu sunt folosite? Comisia va spori finanţarea pentru extinderea structurilor de îngrijire a copiilor?

 
  
MPphoto
 

  Eva-Britt Svensson, în numele grupului GUE/NGL(SV) Doamnă preşedintă, am apreciat foarte mult faptul că statele membre au adoptat planuri în cadrul obiectivelor de la Barcelona cu privire la accesul copiilor la servicii de îngrijire. Am considerat - şi sunt de aceeaşi părere astăzi - că obiectivele nu sunt foarte ambiţioase, dar reprezintă un început. Accesul la servicii bune de îngrijire a copiilor este o premisă de bază pentru ca femeile să aibă posibilitatea să lucreze şi, de asemenea, reprezintă o premisă de bază pentru egalitate.

Cu toate acestea, acum mă îngrijorează faptul că aceste planuri nu vor fi realizate şi, bineînţeles, mă îngrijorează declaraţiile preşedinţiei cehe cu privire la înlocuirea obiectivelor legate de îngrijirea copiilor cu îngrijirea acasă ca o alternativă perfect viabilă şi că, în consecinţă, preşedinţia cehă doreşte să elimine acest obiectiv. Cu toate acestea, aş dori să-i mulţumesc şi domnului comisar Špidla, care a precizat clar că, pentru Comisie, atingerea obiectivelor de la Barcelona cu privire la îngrijirea copiilor este încă importantă. Aş dori, de asemenea, să-i mulţumesc doamnei Resetarits pentru propunerea dumneaei cu privire la abordarea integrată a aspectului referitor la copii. Cred că trebuie să avem cu toţii în vedere acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Kathy Sinnott, în numele grupului IND/DEM – Domnule comisar, mulţi dintre cetăţenii pe care îi reprezint sunt bebeluşi şi copii mici şi, în această seară, aş dori să vorbesc în numele lor, cu atât mai mult cu cât sunt aici mulţi vorbitori buni care pot să expună în mod eficace punctul de vedere al femeilor care lucrează.

Îngrijirile pe care le primeşte un copil în primii ani vor avea un impact asupra lui pe tot parcursul vieţii sale. Mulţi cercetători din domeniul dezvoltării copilului, precum Maria Montessori, au observat nevoia unui copil mic de prezenţa mamei sale sau a unui înlocuitor al acesteia. Mulţi dintre cercetători au observat, de asemenea, un moment hotărâtor în dezvoltarea unui copil la doi ani şi nouă luni, după care nu mai este traumatizant ca un copil să petreacă perioade de timp departe de persoana care îl îngrijeşte în principal.

În ultimii zece ani, tehnologia în materie de imagistică a creierului a sprijinit aceste observaţii, demonstrând că se produce o schimbare clară în creierul copilului care îi permite acestuia să internalizeze imaginea persoanei care îl îngrijeşte în principal, de obicei mama, astfel încât aceasta este disponibilă în memoria activă, chiar şi atunci când ea nu este prezentă. În acest moment, copilul poate înţelege că mama sau persoana care o înlocuieşte în îngrijirea copilului se va întoarce şi nu a plecat definitiv.

Bineînţeles, în viaţă, lucrurile nu se petrec aşa şi mamele lucrează adesea în afara căminului. Acestea îşi pot dori sau pot alege să lucreze şi, chiar dacă nu este cazul, pot fi constrânse de nevoia de a câştiga bani, pentru că trebuie să plătească creditul pentru casă şi să pună mâncare pe masă. Femeile sunt un plus extraordinar pentru forţa de muncă. Incluziunea şi tratamentul egal al acestora este o chestiune de drepturi fundamentale. Cu toate acestea, bebeluşii nu ştiu şi nu pot înţelege ceea ce mamele lor vor sau trebuie să facă. Aceştia au nevoi naturale. Şi natura este o forţă foarte puternică.

Când ne împotrivim naturii, există întotdeauna consecinţe. O mamă iubitoare şi devotată este ideală pentru un copil şi trebuie să facem toate eforturile pentru a oferi femeilor care doresc acest lucru posibilitatea de a fi alături de copii lor în aceşti primi ani de viaţă. Şi aceasta deoarece, dacă un copil are nevoie de prezenţa liniştitoare şi permanentă a mamei sale, a-l priva de aceasta va avea un impact, în ciuda tuturor bunelor motive pentru absenţa acesteia. Cu toate acestea, după cum am spus, femeile lucrează şi trebuie să facem tot posibilul să ne asigurăm că, dacă altcineva în afară de îngrijitorul principal are grijă de un copil cu vârsta sub doi ani şi nouă luni, acea persoană îi oferă o îngrijire plină de afecţiune.

Unii copii sunt îndeajuns de norocoşi să primească această îngrijire de la îngrijitori secundari cum ar fi tatăl, bunicii, alte rude, vecinii apropiaţi - persoane care le sunt devotate şi care fac parte tot timpul din viaţa lor. Nu acesta este însă cazul majorităţii bebeluşilor şi copiilor mici, care vor fi integraţi în structuri de îngrijire a copiilor. Este de datoria noastră să ne asigurăm că aceste structuri sunt curate, sigure, stimulante şi, mai presus de toate, pline de afecţiune şi că acestea nu sunt simple centre unde copiii pot fi depuşi.

Copiii sunt viitorul nostru. Baza pe care o primesc este de cea mai mare importanţă, dar timpul, spaţiul şi afecţiunea de care copiii au nevoie ca să crească şi să se dezvolte complet devin un lux pe care din ce în ce mai puţini şi-l pot permite. La bine şi la rău, prin modul în care ne creştem copiii, hotărâm viitorul Europei. Aş ruga Comisia să privească pentru un moment această problemă din punctul de vedere al unui copil. Dacă aţi putea întreba un copil dacă îşi doreşte să petreacă timp cu mama sa sau într-un centru de îngrijire pe timp de zi, acesta îşi va alege întotdeauna mama. Trebuie să ascultăm copiii aşa cum ar face-o o mamă şi trebuie să ajutăm mamele să reconcilieze viaţa privată şi cea profesională, spre beneficiul amândurora.

 
  
MPphoto
 

  Irena Belohorská (NI)(SK) Ştim probabil cu toţii cât este de important să implementăm obiectivele de la Barcelona în viaţa de zi cu zi. Atingerea unui echilibru între viaţa de familie şi cea profesională este esenţială pentru aplicarea principiului de egalitate în muncă. Acest lucru aduce de asemenea avantaje pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

Sprijinul pentru extinderea serviciilor în sfera structurilor preşcolare şi extraşcolare, pentru centre pentru părinţi şi pentru funcţionarea centrelor comunitare de zi polivalente şi multifuncţionale creşte accesibilitatea, flexibilitatea şi egalitatea în sistemul serviciilor sociale publice pentru familii, făcându-le mai competitive şi ameliorându-le calitatea.

Situaţia structurilor de îngrijire a copiilor în Slovacia este destul de complicată. Structurile publice de îngrijire a copiilor pentru copiii cei mai mici, cu vârste de până la doi sau trei ani, au dispărut practic, funcţionând numai în mod excepţional, în timp ce structurile private sunt prea scumpe pentru majoritatea familiilor. Competenţele în acest domeniu au fost transferate autorităţilor locale care pot alege dacă vor sau nu să participe la funcţionarea unor astfel de structuri.

Situaţia pentru populaţia latentă de copii mai mari, cu vârste cuprinse între trei şi şase ani, cu alte cuvinte aşa-numitele grădiniţe, nu este cu mult mai bună. Potrivit statisticilor UE, numai Grecia, Lituania, Polonia şi Slovenia înregistrează niveluri mai mici de frecvenţă în rândul copiilor cu vârste de peste trei ani.

Statele cu politici sociale şi familiale bazate pe spiritul şi litera egalităţii de gen, precum Finlanda, Suedia şi Franţa, au înregistrat în ultimii ani niveluri ridicate ale natalităţii, în timp ce ţările care sprijină separarea tradiţională a rolurilor parentale se confruntă cu niveluri scăzute ale natalităţii şi cu o creştere a numărului de familii fără copii, ca de exemplu în Germania, Spania şi Italia.

Multe dintre ţările cu o proporţie ridicată a femeilor pe piaţa muncii, cum ar fi statele nordice, înregistrează în acelaşi timp niveluri mai crescute de natalitate şi fertilitate. Este necesar ca statul să ofere sprijinul necesar ca femeile să poată munci şi în acelaşi timp să-şi poată îndeplini aspiraţia de a deveni mame. Situaţia demografică este pur şi simplu rezultatul interesului sau al lipsei de interes manifestate de statul respectiv faţă de generaţia următoare. Sprijinind politicile familiale, statul oferă premisele esenţiale pentru existenţa familiilor. Ignorarea acestor valori, pe care o constatăm astăzi, împreună cu sprijinirea stilului de viaţă consumerist, constituie probabil cauzele crizei demografice actuale.

De asemenea, este adevărat că structurile pentru copiii preşcolari sunt extrem de importante pentru grupurile cu probleme, cum ar fi copiii provenind din grupuri sociale dezavantajate şi copiii de etnie romă. Aceşti copii îşi însuşesc deprinderile de igienă de bază în structuri pentru copiii preşcolari şi învaţă treptat reguli de comportament. Trebuie să fim de acord că obiectivele de la Barcelona ar trebui să facă parte din politica naţională a statelor cu privire la bunăstarea socială.

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela (PSE) - (PT) La aproape şapte ani după Consiliul European de la Barcelona, majoritatea statelor membre sunt departe de a atinge obiectivele care au fost stabilite. Cu toate acestea, structurile de îngrijire a copiilor sunt o cerinţă esenţială pentru reconcilierea vieţii profesionale, private şi de familie, în măsură egală pentru bărbaţi şi pentru femei. Acestea sunt de asemenea o cerinţă pentru promovarea egalităţii.

Aş dori să vă reamintesc că responsabilităţile familiale împiedică peste şase milioane de femei europene să intre pe piaţa muncii. Cu toate acestea, 15 state membre au un indice de acoperire sub media europeană, situaţie care este departe de obiectivele de la Barcelona. De exemplu, Republica Cehă, care deţine în prezent preşedinţia Consiliului Europei, are un indice de acoperire mai mic de 10% pentru grupul de vârstă de copii sub trei ani. Nu este surprinzător în aceste condiţii că o dezbatere asupra revizuirii obiectivelor de la Barcelona se regăseşte în programul preşedinţiei cehe. Mai grav, preşedinţia cehă, citez: „se va concentra asupra chestiunii îngrijirii copiilor de către părinţi şi asupra relaţiei acesteia cu politica de ocupare a forţei de muncă şi va sublinia importanţa îngrijirii copiilor acasă ca o alternativă viabilă la o carieră profesională”. Am încheiat citatul.

Greu de crezut. Dar adevărat: preşedinţia cehă vrea să trimită femeile înapoi acasă. Vrea ca Europa să dea înapoi cu ani buni şi ca femeile europene să renunţe la rezultatele a ani întregi de luptă pentru egalitate. Acest lucru este de necontestat, întrucât autorii acestei propuneri nu intenţionează să trimită bărbaţii acasă să aibă grijă de copii. Totuşi, femeile au acelaşi drept ca şi bărbaţii la împlinire profesională.

Aş dori să dau exemplu Portugalia, care a lansat un program ambiţios de construire a unor structuri de îngrijire a copiilor. Aceste structuri vor stimula economia, vor crea locuri de muncă şi vor îndeplini, de asemenea, obiectivele de la Barcelona.

 
  
MPphoto
 

  Jan Tadeusz Masiel (UEN)(PL) Doamnă preşedintă, uneori am impresia că o ţară cheltuieşte cu atât mai puţin pe îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor, cu cât este mai bogată. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că Europa este ameninţată de o criză demografică. Trebuie să facem tot posibilul să încurajăm bărbaţii şi femeile să fondeze familii şi să aibă cât mai mulţi copii cu putinţă.

În multe ţări ale Uniunii Europene, garantarea unui loc într-o creşă înseamnă să înscrii copilul chiar înainte ca acesta să se nască. Cum putem vorbi în aceste condiţii de facilitarea reîntoarcerii femeilor la lucru? Mai mult decât atât, multe femei încep să îşi caute prima slujbă numai după ce au născut.

Fie ca atitudinea cetăţenilor europeni faţă de familie şi copii să ne definească gradul de cultură şi civilizaţie.

 
  
MPphoto
 

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE)(EL) Doamnă preşedintă, eforturile Comisiei Europene de a ajuta mamele să participe activ pe piaţa muncii prin aplicarea deciziilor de la Barcelona din 2002 sunt demne de atenţie.

Cu toate acestea, aş dori să-i amintesc domnului comisar că libertatea de alegere, în special atunci când există presiuni economice, nu este o chestiune de tradiţie istorică, este o chestiune de democraţie. A le forţa pe mame să meargă pe acest drum nu va produce rezultate bune; dimpotrivă, aceste rezultate trebuie să apară odată ce părinţii sunt convinşi că aceasta este soluţia ideală pentru copilul lor şi, aşa cum a spus vorbitorul precedent, acest deziderat poate fi atins prin oferirea unui sprijin şi a unor servicii de consiliere de la început, de când este conceput copilul.

Astfel, părinţii vor găsi soluţia cea mai bună şi vor adapta modul de îngrijire a copiilor de-a lungul timpului, imediat după naştere şi trei ani mai târziu. Cu toate acestea, trebuie să vedem ce servicii sunt oferite, deoarece calitatea costă. Astăzi, în cele mai multe ţări, calitatea costă foarte mult şi implică înscrierea copiilor în structuri private. Pe de altă parte, structurile publice, care sunt mai ieftine sau - foarte rar - gratuite, sunt într-adevăr mai ieftine, dar sunt de slabă calitate. Trebuie deci să analizăm educaţia personalului care lucrează în astfel de structuri şi să sporim încrederea părinţilor, astfel încât aceştia să se poată implica. Când am născut primul dintre cei nouă copii, la Paris, aveam încredere în standardele serviciilor oferite de astfel de structuri, pe care eu, ca mamă, nu le puteam oferi copilului.

Trebuie deci să respectăm experienţa mamelor şi să o considerăm ca fiind un serviciu prioritar, dacă este oferită numai copiilor. În timp ce mamele îşi oferă serviciile, putem să le sprijinim prin programe de învăţare şi formare pe tot parcursul vieţii, astfel încât să-şi poată practica apoi meseria.

Trebuie să ne amintim, de asemenea, raportul Parlamentului cu privire la structurile de îngrijire a copiilor pentru studenţi, deoarece vorbim despre muncă, dar munca începe prin calificarea profesională. Deci, dacă nu au acces la structuri de îngrijire a copiilor în timpul studiilor pentru calificare profesională, cum vor intra apoi femeile pe piaţa muncii?

 
  
MPphoto
 

  Gabriela Creţu (PSE) - Preşedinţia cehă avea dreptate: obiectivele Barcelona au fost stabilite înainte de ultima extindere. Greşea însă fundamental atunci când afirma că specificul noilor state şi experienţa lor anterioară ar fi argumente împotriva acestor obiective.

Dimpotrivă, avantajele sunt importante: pentru părinţi şi egalitatea de gen, pentru economie şi gradul de ocupare, pentru copii şi viitor. Salariile relativ mici din ţările noastre obligă ambii părinţi să lucreze; nu este o opţiune, este o necesitate. De asemenea, numărul familiilor monoparentale este în creştere; în unele state, aproape o treime din copii se nasc în afara familiei tradiţionale.

Politicile care stimulează mobilitatea forţei de muncă, considerată factor de eficienţă, nu pot ignora mereu că oamenii au copii. Mulţi dintre ei trăiesc în familii sărace, fără condiţii de hrană, sănătate şi educative potrivite. Uneori, mediul este violent. Prin plecarea la muncă, rămân şi singuri. Aceste servicii pot rupe lanţul sărăciei şi oferi o alternativă pozitivă de socializare, sub îndrumarea unui personal specializat. Dar pentru a în deplini acest rol, creşele şi grădiniţele trebuie:

1. să fie disponibile, dar mai ales accesibile, gratuite sau având costuri suportabile şi

2. să fie de calitate. Aici este esenţială profesionalizarea personalului.

Pentru a combate criza, renunţăm la maşini aproape noi, ca să cumpărăm altele, noi nouţe, risipind importante resurse materiale. Este preferabil să investim în construcţia de creşe şi grădiniţe şi să creăm locuri de muncă stabile pentru cei care lucrează în domeniu. Calitatea resurselor umane este, de mult timp, un criteriu care face diferenţa între naţiuni.

Propunem Comisiei să ia serios în calcul cheltuiala publică pe copil în evaluarea programelor de ocupare a forţei de muncă în fiecare stat. E adevărat că Jacques Delors afirma odată că în fiecare copil este o comoară, iar societăţii îi revine sarcina să o descopere. Aş adăuga însă ceva: în caz contrar, societatea îşi subminează viitorul, în ansamblul lui.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE-DE) (SK) Atingerea unui echilibru între responsabilităţile familiale ale părinţilor, pe de parte, şi aspiraţiile lor profesionale, pe de altă parte, poate avea un impact pozitiv direct asupra întregii societăţi. Aş dori să propun revizuirea definiţiei muncii pentru a scoate în evidenţă avantajele atingerii unui echilibru între responsabilităţile familiale şi aspiraţiile profesionale.

Responsabilităţile familiale nu trebuie considerate automat ca dăunătoare pentru perspectivele mamelor, doar pentru că acestea implică retragerea temporară de pe piaţa muncii. Până acum, politicile şi politica europeană au privit cetăţenii numai din perspectiva cerinţelor pieţei muncii. Cu toate acestea, pentru a reacţiona la criza demografică, trebuie să privim cetăţenii şi din perspectiva rolului lor de părinţi, cu alte cuvinte, din perspectiva rolului de mame şi taţi care au o responsabilitate faţă de familia lor.

În acest stadiu, se ridică o întrebare fundamentală care va determina direcţia dezbaterilor viitoare. Întrebarea este ce model social vrem să promovăm. Vrem ca familiile să fie adaptate pieţei şi nevoilor companiilor sau vrem ca piaţa şi companiile să fie adaptate familiilor? Aceasta nu este deloc o întrebare fără sens. Politicile europene şi naţionale în acest domeniu sunt amândouă determinate de tensiunile dintre logica pieţei şi logica naturii umane. Sarcina societăţii este deci de a face în aşa fel încât femeile şi bărbaţii să poată alege liber între cele două opţiuni logice, care au fiecare un motiv de a exista, dacă le privim dintr-o perspectivă mai largă decât cea a muncii.

Logica politicilor UE cu privire la ciclul vieţii are o semnificaţie aparte atât timp cât ia în considerare în mod explicit categoriile active de bărbaţi şi femei cu vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani pentru ca aceştia să-şi poată îndeplini rolul specific în rezolvarea crizei demografice. Spre deosebire de propunerile Comisiei Europene, decizia de a da viaţă unui copil nu poate fi considerată pur şi simplu un scop individual, care răspunde năzuinţei de a avea copii.

 
  
MPphoto
 

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE)(BG) Doamnelor şi domnilor, îngrijirea copiilor ar trebui să se afle în centrul atenţiei politicii UE. Nu pentru că spunem uneori de dragul de a o spune că viitorul naţiunii îl reprezintă copiii, ci pentru că realităţile actuale ne cer să ne gândim şi să construim viitorul Europei. Suntem martorii unei serioase crize demografice, ai unei natalităţi scăzute, ai unei populaţii îmbătrânite şi ai unor probleme economice şi sociale. Eforturile noastre trebuie să se concentreze asupra creării unor condiţii favorabile pentru naşterea, creşterea, educaţia, confortul material şi dezvoltarea socială a copiilor. Trebuie să repartizăm drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile cu privire la îngrijirea copiilor între stat, autorităţile locale şi familie. De asemenea, trebuie să sprijinim instituţiile de îngrijire a copiilor atât în sectorul public, cât şi în cel privat, să căutăm să realizăm parteneriate între structurile publice şi private în domeniul îngrijirii copiilor şi să obţinem fonduri pentru dezvoltarea acestora. Pentru a putea atinge obiectivele de la Barcelona, trebuie să adoptăm măsuri concrete, să dezvoltăm serviciile pentru copii în creşe şi cămine a căror construcţie trebuie să fie o prioritate. Trebuie să construim şi reţele care să ofere servicii cuprinzătoare, consiliere şi ajutor social pentru copii şi părinţi.

Ţara mea, Bulgaria, oferă un nivel înalt de îngrijire a copiilor. Strategia Naţională pentru Copii şi Programul Naţional de Protecţie a Copilului care au fost adoptate au precizat nu numai obiectivele, dar şi măsurile concrete care trebuie aplicate de către executiv cu privire la îngrijirea copiilor. Instituţiile pentru copii şi-au schimbat imaginea, au fost căutate de exemplu soluţii pentru reîntoarcerea copiilor în mediul familial, a fost acceptat principiul familiilor adoptive, au fost create cămine sigure şi au fost construite creşe şi cămine. Vorbim însă despre această problemă în contextul unei crize economice şi financiare, când este posibil să pierdem ceea ce am realizat şi riscăm să nu realizăm ceea ce ne-am propus. În aceste condiţii, vom investi în copiii Europei?

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE)(CS) Domnule comisar, doamnelor, poate nu vă va plăcea ceea ce am de spus. Obiectivele de la Barcelona au drept scop creşterea numărului de angajări în rândul mamelor, dar nu spun nimic despre ameliorarea vieţii copiilor şi nici nu caută să-i ajute pe aceşti copii să gestioneze şi să depăşească problemele vieţii pe viitor. Cineva a spus că, de exemplu, bebeluşii şi copiii de până la doi ani au nevoie de prezenţa mamei, a tatălui, a bunicii sau, pur şi simplu, de prezenţa unei dădace în fiecare zi, dar lucrul de care aceşti copii nu au cu siguranţă nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă este o structură de îngrijire a copiilor. Situaţia este bineînţeles relativ diferită pentru copiii de vârstă preşcolară şi, în acest caz, obiectivele de la Barcelona sunt relativ adecvate. Chiar şi Republica Cehă reuşeşte să ofere structuri de îngrijire a copiilor pentru 90% dintre copiii de vârstă preşcolară, pentru că aceşti copii învaţă să se joace împreună şi trebuie să fie într-un grup. Cu toate acestea, doamnelor şi domnilor, obiectivele de la Barcelona reprezintă o politică a secolului trecut. O politică familială modernă pentru secolul XXI ar trebui să promoveze şi dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Aceia dintre noi care vin din foste ţări comuniste au o bogată experienţă în ceea ce priveşte structurile de îngrijire a copiilor, deoarece mamele trebuiau să se întoarcă la lucru la patru sau cinci luni după naşterea copilului. Aş dori să vă rog, de asemenea, să recitiţi puţin istoria Europei.

 
  
MPphoto
 

  Katrin Saks (PSE) (ET) Partidul politic din care fac parte are obiceiul de a vizita grădiniţe în jurul Zilei Internaţionale a Femeii, în semn de mulţumire pentru oamenii care lucrează în acestea. În acest an am vizitat zece grădiniţe şi la fiecare dintre acestea mi s-a vorbit despre listele lungi de aşteptare. Este clar că Estonia nu poate atinge obiectivele de la Barcelona, cel puţin nu în ceea ce priveşte copiii cu vârste de până la trei ani, dar apelul Comisiei este binevenit şi ne va ajuta în rezolvarea problemei.

Aş dori totuşi să scot în evidenţă un lucru: vorbim în general despre îngrijirea copiilor pe timp de zi în contextul egalităţii de gen şi al angajării femeilor, dar aş dori să subliniez că aceste servicii nu sunt pur şi simplu servicii de îngrijire, ci şi servicii de educaţie, iar această educaţie de bază creează temelia pentru succesul şcolar şi, mai târziu, în viaţă. În acest context, considerăm aceste servicii ca deosebit de importante şi în niciun caz ele nu reprezintă o atitudine a secolului trecut, aşa cum tocmai am auzit. Ele reprezintă o abordare adecvată pentru acest secol.

 
  
MPphoto
 

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE) - Potrivit Raportului Comisiei Europene din octombrie 2008 privind punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona, privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preşcolară, ţările membre nu au îndeplinit obiectivele vizate de către liderii Uniunii Europene.

În acest context, recomand următoarele acţiuni:

1. creşterea implicării guvernelor naţionale în această problemă;

2. crearea, la nivelul guvernelor naţionale, a unui corp de specialişti care să se ocupe în mod strict doar de această problemă;

3. dezvoltarea controlului UE asupra guvernelor statelor membre printr-un set de instrumente specifice.

Toate aceste măsuri ar contribui la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, la ameliorarea calităţii vieţii, precum şi la compensarea îmbătrânirii demografice, deoarece ar stimula natalitatea.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (PSE) – Doamnă preşedintă, este o adevărată dezamăgire că atât de multe ţări nu îndeplinesc obiectivele de la Barcelona - şi poate că, dacă această dezbatere ar fi avut loc la 9 dimineaţa şi nu la 9 seara, mai mulţi colegi ar fi fost prezenţi în sală.

Mulţi vorbitori s-au referit la criza economică. Nu este momentul să ignorăm îngrijirea copiilor, ci să promovăm o îngrijire a copiilor de calitate şi accesibilă pentru toată lumea. Mai mult ca niciodată, trebuie să investim în copiii noştri. Investiţia în îngrijirea de calitate a copiilor va ajuta atât familiile, cât şi copiii, oferindu-le familiilor - în special mamelor - posibilitatea de a lucra şi oferindu-le copiilor şansa unui mediu de calitate şi plin de afecţiune asemănător mediului familial.

În acest sfârşit de săptămână am auzit o discuţie între un psihiatru scoţian de renume şi un reprezentant al Barnado's. Discuţia s-a concentrat asupra copiilor vulnerabili şi a fost şocant să aflu că, dacă nu se intervine pentru ajutarea copiilor vulnerabili, aceştia pot fi traumatizaţi iremediabil până la vârsta de trei ani. Structurile de îngrijire a copiilor ajută familiile şi întreaga societate şi pot ajuta şi copiii cei mai vulnerabili. Îl rog insistent pe domnul comisar să menţină presiunea în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE) - Ţara pe care o reprezint a fost mult timp pe lista celor care nu au o politică socială de îngrijire a copiilor conform normelor europene. Treptat, lucrurile s-au îmbunătăţit, adoptându-se metode calitative în urma specializării personalului de îngrijire. Obiectivele Barcelona au motivat instituţiile care au ca obiectiv protecţia copilului şi standardele de îngrijire au adus responsabilităţi şi competenţe, iar copiii se bucură de un tratament uman.

Acum, când rata natalităţii este în scădere, trebuie să oferim egalitate de şanse celor care au situaţie socială specială, iar atât statele membre, cât şi Comisia Europeană trebuie să facă eforturi pentru educaţia lor, şi apoi pentru integrarea lor în societate. Ei au complexe de inferioritate faţă de ceilalţi crescuţi în familie; de aceea, programe prin care să poată petrece timp în familie şi să socializeze ar putea relansa şansa acestor copii asistaţi social

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Implicarea femeilor în activitatea profesională, în politică şi încurajarea acestora să îşi asume mai multe responsabilităţi depinde de existenţa facilităţilor de îngrijire a copiilor.

Femeile trebuie încurajate să îşi planifice cariera, iar acest lucru nu se poate face fără un sistem eficient pentru îngrijirea copiilor. Orice euro investit în facilităţile de îngrijire a copiilor înseamnă un beneficiu între şase şi nouă euro pentru societate, prin crearea de locuri de muncă şi condiţii mai bune de educaţie.

Faptul că, în multe state membre europene, este nevoie să te înscrii, de exemplu la creşă, chiar înainte de naşterea copilului, sau că există cozi de aşteptare de câteva luni pentru a te înscrie la grădiniţă, arată faptul că facilităţile de îngrijire a copiilor în Europa nu sunt suficiente. Facilităţile de îngrijire a copiilor ajută nu doar femeile să îşi dezvolte cariera, dar mai ales dezvoltă abilităţile copiilor ca membri ai societăţii.

De asemenea, vreau să spun că în această perioadă de criză este important să investim în educaţie, sănătate, să investim practic în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN)(PL) Doamnă preşedintă, creşele reprezintă un rău. Poate că sunt un rău necesar, dar sunt un rău. Nu voi uita niciodată cum trebuia să-mi duc fratele de trei ani la creşă, pentru că mama trebuia să plece devreme la serviciu. Se agăţa de mine pentru că nu voia să rămână la creşă. Cred că dacă ne întrebăm ce este mai important, binele copilului sau cariera părinţilor, binele copilului ar trebui să fie pe primul loc.

Grădiniţele şi creşele sunt necesare, dar numai acolo unde există o nevoie reală. Dar este necesar mai presus de orice să îi ascultăm, să dăm o şansă, să îi ajutăm pe acei părinţi, în special mamele, care vor să stea acasă cu copiii şi să aibă grijă de ei. Aceştia au nevoie atât de sprijin financiar, cât şi de consiliere. Trebuie să ţinem minte lucrul acesta. Când vorbim de îngrijirea copiilor, vorbim despre copii şi despre nevoile acestora şi nu despre ceea ce ne dorim noi pentru confortul nostru personal.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE)(PL) Doamnă preşedintă, aş dori să spun două lucruri, ca psiholog şi ca politician. Viaţa se schimbă sub ochii noştri, femeile de carieră reprezintă un fenomen nou, taţii sunt din ce în ce mai ocupaţi şi femeile luptă pentru drepturile lor. Totul pare atât de logic şi modern, chiar socialist.

Există, totuşi, o constantă în toate astea, şi anume nevoile psihologice individuale ale copiilor. În acest domeniu nu există niciun progres sau schimbare revoluţionară. Ca să ne asigurăm că aceşti copii vor deveni cetăţeni maturi este nevoie de eforturile femeilor şi bărbaţilor obişnuiţi, fără ideologie, fără pretenţii, fără metode cvasi-moderne, numai cu grijă naturală, timp şi devotament, chiar dacă aceasta înseamnă să ne lăsăm de-o parte pe noi şi propriile ambiţii pentru o vreme. Aceasta este spre binele copiilor şi deci şi pentru fericirea părinţilor şi pentru dezvoltarea societăţii europene normale în care mi-aş dori să trăiesc.

 
  
MPphoto
 

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE)(PT) Doamnă preşedintă, domnule comisar, am cerut cuvântul pentru a o contrazice pe doamna Estrela. De fapt, modul în care aceasta a parodiat intenţiile preşedinţiei cehe m-a motivat să iau cuvântul. Nimeni nu vrea să trimită femeile acasă. Problema este că există femei care vor sau şi-ar dori să stea acasă. Există chiar şi organizaţii care caută să apere aceste femei! Aceste femei sunt ignorate, neglijate şi discriminate pentru că vor să se dedice familiei, iar noi nu le ascultăm. Mai mult decât atât, aceasta este o chestiune de libertate: este o chestiune de libertate de alegere pe care stânga o evocă atât de des, dar pe care o uită în acest caz. Este vorba de a respecta sau nu alegerile cuplurilor cu privire la propria organizare. Este vorba de a furniza o mai bună calitate a vieţii şi o îngrijire de calitate din partea taţilor şi mamelor pentru cei care vor să procedeze astfel. Societatea noastră trebuie să facă şi acest lucru. Nu vom progresa şi nu vom rezolva problema natalităţii şi a fericirii oamenilor prin prejudecăţi. Acestea vor fi rezolvate prin politici adaptate realităţii şi dorinţelor spontane ale oamenilor. Nu vom avansa dacă suntem obsedaţi de stat şi de piaţă. Să progresăm printr-o viziune corectă asupra familiei!

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei.– (CS) Doamnelor şi domnilor, aş dori să vă mulţumesc pentru această dezbatere care a fost, după părerea mea, extrem de importantă şi de profundă. Bineînţeles, este clar că atât familia, cât şi conceptul de copilărie trec printr-o serie de transformări în actuala perioadă istorică. De exemplu, în Evul Mediu, copilăria nu era recunoscută ca o etapă în sine, iar copiii erau consideraţi mici adulţi; putem spune că noţiunea de copilărie s-a dezvoltat în special în timpul Iluminismului, în perioada lui Jean Jacques Rousseau şi a romanului său „Emil”. Din acest punct de vedere, trebuie să ţinem mereu seama de faptul că familiile depind de societate şi că societatea depinde, bineînţeles, de familii. Criteriile de la Barcelona nu sunt în mod sigur o politică a secolului trecut; acestea reprezintă o politică care dă naştere unor discuţii aprinse şi care va continua cu siguranţă să suscite dezbateri. În ciuda acestor lucruri, atât actuala dezbatere, cât şi negocierile informale dintre miniştrii muncii şi protecţiei sociale au exprimat opinia că obiectivele de la Barcelona sunt relevante pentru perioada actuală şi că este bine să continuăm în această direcţie. Aş dori, de asemenea, să subliniez că obiectivele de la Barcelona nu implică impunerea unei singure soluţii, ci furnizarea unei posibilităţi reale de alegere pentru părinţi, deoarece, doamnelor şi domnilor, ideea fundamentală a fost exprimată în această dezbatere şi, după părerea mea, foarte clar în ultima intervenţie, că părinţii cu adevărat atenţi şi iubitori au în mod natural o mare capacitate de a decide într-un anume moment, într-o anume etapă a vieţii de familie sau într-o anume situaţie, ce este mai bine pentru copiii lor. Deci cred că este bine să oferim posibilitatea de alegere prin intermediul criteriilor de la Barcelona.

În ceea ce priveşte întrebarea despre cum va sprijini Comisia criteriile de la Barcelona, cred că acest lucru poate fi realizat prin fondurile structurale. În noua perspectivă, acest lucru este pentru prima dată posibil în mod clar. Înainte, exista posibilitatea tehnică, dar demersurile erau destul de neclare şi complicate, din moment ce aceasta este o posibilitate deschisă. Bineînţeles, Comisia urmăreşte, de asemenea, dezvoltarea criteriilor de la Barcelona, în acelaşi fel în care poate ajuta în schimbul de bune practici şi abordări pentru a facilita soluţiile pentru fiecare stat membru. Doamnelor şi domnilor, cred cu tărie că obiectivele de la Barcelona nu intră sub nicio formă în contradicţie cu interesele copiilor şi aş dori să subliniez un fapt care a fost menţionat de către mulţi vorbitori, şi anume că obiectivele de la Barcelona reprezintă o abordare specifică a problemei din punct de vedere cantitativ, dar că nu trebuie sub nicio formă să neglijăm aspectul calitativ. De asemenea, este clar că deciziile cele mai importante trebuie să aparţină întotdeauna părinţilor, bineînţeles, şi trebuie să spun că eu, personal, la urma urmei, pe baza simplei mele experienţe familiale, am încredere în părinţi.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta −Dezbaterea este închisă.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE), în scris(ET) Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene la Lisabona în martie 2000 a stabilit obiective strategice pentru următorii zece ani, cum ar fi dezvoltarea economică durabilă, crearea a mai multe locuri de muncă şi a unor locuri de muncă mai bune şi ameliorarea coeziunii sociale.

Pe baza aşa-numitor obiective de la Barcelona cu privire la structurile de îngrijire a copiilor, pe care statele membre le-au acceptat în 2002, până în 2010, statele membre ar trebui să garanteze îngrijirea copiilor pentru cel puţin 90% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare şi pentru cel puţin 33% dintre copiii cu vârste sub 3 ani.

Pentru atingerea obiectivelor de la Barcelona, a fost aplicată o metodă deschisă de coordonare, dar măsurile pentru atingerea obiectivului au fost lăsate la discreţia fiecărui stat membru. Astfel, trebuie să recunoaştem astăzi că mai multe state membre sunt încă destul de departe de atingerea acestui obiectiv şi că, în consecinţă, trebuie să revizuim obiectivele aprobate în 2002.

Actuala recesiune demonstrează că tulburările de pe piaţa financiară au efecte secundare negative vizibile asupra economiei reale. Influenţele negative asupra creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă sunt destul de grave şi acestea influenţează astăzi atingerea obiectivelor de la Lisabona în statele membre.

Din moment ce majoritatea statelor UE şi-au îndreptat astăzi atenţia şi resursele financiare înspre eforturile de a contracara criza economică, este important ca, în cadrul acestei activităţi, obiectivele de la Barcelona să nu fie uitate, deoarece îndeplinirea lor sprijină, de asemenea, atingerea obiectivelor de la Lisabona.

Situaţia actuală demonstrează, de asemenea, că nu vom atinge aceste obiective în statele membre stabilind pur şi simplu alte date pentru îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona În acest domeniu, o altă chestiune importantă pentru statele membre o reprezintă măsurile de sprijin suplimentare din partea UE, care vor ajuta în atingerea obiectivelor cu privire la structurile de îngrijire a copiilor în toate statele membre.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate