Preşedintele. − Următorul punct este raportul (A6-0199/2009) elaborat de dl Savary, în numele Comisiei pentru transport şi turism, asupra unui plan de acţiune privind mobilitatea urbană (2008/2217(INI)).

  Gilles Savary, raportor. − (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, vă mulţumesc. Parlamentul European efectuează cu privire la acest raport un exerciţiu de stil oarecum fără precedent deoarece, vă reamintesc, problema mobilităţii urbane a fost ridicată iniţial de comisarul pentru transporturi, Jacques Barrot, cu mai bine de doi ani în urmă, şi a avut ca rezultat Cartea verde elaborată de Comisia Europeană, care ne-a înaintat concluziile sale în primăvara anului 2007. Acestea au fost abordate într-un raport – un raport din proprie iniţiativă – al Parlamentului nostru, întocmit de colegul meu, dl Rack, deputat european, care se află aici în această Cameră.

Sistemul instituţional european stipulează că o Carte verde trebuie urmată de o Carte albă şi, în cazul de faţă, au fost înaintate propunerile Comisiei Europene pentru planuri de acţiune privind mobilitatea urbană.

Trebuie să îi mulţumesc dlui Tajani, aici de faţă, pentru sfaturile pe care mi le-a acordat în luna decembrie, când mi-a spus că nu ar fi posibilă, din punct de vedere politic, înaintarea de către Comisia Europeană a unei propuneri, în acel moment. Este de înţeles: din motive independente, un număr de state au rezerve cu privire la aceasta, în contextul apropiatelor alegeri europene, însă Parlamentul a încercat să ridice mânuşa.

Aş dori să îmi exprim recunoştinţa faţă de colegii mei, deputaţii europeni prezenţi aici, astăzi, din partea tuturor grupurilor politice – mai ales coordonatorii – şi Comisiei pentru dezvoltare regională, pentru că mi-au susţinut propunerea, care era de a construi pe baza avantajului pe care îl deţineam şi de a spune că, de vreme ce Comisia nu mai putea să ia iniţiativa, atunci va trebui să o luăm noi.

Ceea ce vom propune este oarecum fără precedent. Nu ştiu dacă a existat un precedent, aici în această Cameră. Îi vom propune Comisiei un plan de acţiune pe care ea ar fi trebuit să ni-l propună nouă.

În mod normal, nu se aşteaptă deschiderea niciunei căi legislative de la un raport din proprie iniţiativă precum acesta. Propunând un plan de acţiune foarte practic, cu propuneri extrem de precise, Parlamentul, nefiind executivul şi nici guvernul Uniunii Europene – roluri deţinute de Comisie – nu poate spera decât să fie auzit.

Trebuie să afirm în treacăt că, de-a lungul ultimelor luni, am obţinut suportul covârşitor al tuturor organizaţiilor care au un oarecare interes în aceste chestiuni. Acestea includ mai ales – aş dori să evidenţiez aceasta în favoarea celor câţiva membri rămaşi care au unele rezerve privitoare la iniţiativă – autorităţile locale şi toate organizaţiile care reprezintă autorităţile locale, inclusiv în ţări care, astăzi, pledează în favoarea subsidiarităţii ca mod de a ne explica faptul că acest plan de acţiune iese din discuţie.

De aceea, cred că autorităţile locale au recunoscut că mobilitatea urbană este foarte probabil să fie una din provocările majore ale secolului XXI. De ce? Fiindcă, astăzi, 60% din europeni locuiesc în comunitatea urbană. În 2020, această cifră va ajunge la 80% şi noi, Uniunea Europeană, avem o bază legală care ne face solidar răspunzători, alături de statele membre şi de autorităţile locale, pentru politica privind transporturile.

Oare noi, ca europeni, vom renunţa la ideea de a avea cea mai vagă idee sau cea mai nesemnificativă iniţiativă în zone în care transportul va pune cele mai complicate şi, fără îndoială, cele mai fundamentale probleme în anii ce vor veni? Noi credem că nu, şi de aceea Parlamentul European nu a vrut să tăcem, nu a vrut să tăcem cu privire la problema mobilităţii urbane. Mai degrabă, în unele moduri a vrut ca noi să folosim această iniţiativă pentru a face apel la Comisie să ia din nou în considerare această problemă ca fiind o prioritate pentru următorul mandat.

Aş dori să le mulţumesc tuturor coordonatorilor, de vreme ce am muncit într-un mod fără precedent, am lucrat contra curentului, iar raportul care a fost înaintat a reuşit să obţină o susţinere foarte largă din partea Comisiei pentru transport şi turism.

Aş dori să spun că acesta este un raport bazat pe principiul subsidiarităţii. Iese din discuţie – da, am vorbit prea mult, însă sunt sigur că îl veţi ierta pe raportorul dumneavoastră, domnule preşedinte – faptul că Europa se va gândi la luarea unor decizii legate de transportul urban în numele autorităţilor locale.

Eu însumi sunt un reprezentant local ales şi sunt foarte dedicat libertăţii de administrare a autorităţilor locale, după cum au arătat-o şi campaniile pe care le-am condus în această Cameră, mai ales alături de dl Piecyk, colegul meu din Comisia privind transportul şi turismul. Totuşi, ceea ce cred este că Europa poate motiva, poate îmbunătăţi schimbul de informaţii şi de bune practici, aceasta reprezentând esenţa propunerilor noastre, care vor fi subliniate în scurt timp.

  Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei. − (FR) Domnule preşedinte, întâi de toate aş dori să îi mulţumesc dlui Savary pentru munca depusă. Aş dori să îi mulţumesc pentru angajamentul pe care l-a demonstrat în promovarea unei politici europene privind transporturile în marile oraşe, în oraşe. Aceasta nu este o problemă secundară: dacă vrem într-adevăr să soluţionăm provocarea privind transporturile în Europa, trebuie să acționăm în sfera transportului urban.

De aceea aş dori să îi mulţumesc în primul rând dlui Savary. Repet: mulţumită lui, am făcut progrese în domeniul transportului urban, iar raportul de astăzi, care va fi supus votării mâine, reprezintă un mesaj foarte important; un mesaj pe care trebuie să îl ascult şi sper să îi pot oferi dlui Savary un feed-back pozitiv privitor la angajamentul său, pe parcursul următorului mandat. Îi sunt recunoscător, încă o dată, pentru munca pe care a depus-o în problema transportului urban.

Acum voi continua în limba mea maternă.

, vicepreşedintele Comisiei. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, transportul urban este cu siguranţă o parte integrantă a sistemului european de transporturi, de vreme ce întregul sistem începe şi se termină adesea în zone urbane mari, şi traversează multe dintre aceste zone urbane. Pentru acest motiv, este important nu numai să luăm în calcul mobilitatea urbană din punctul de vedere al vieţii orăşeneşti, ci de asemenea şi din perspectiva transporturilor de toate tipurile, incluzând transporturile pe distanţe lungi.

Combaterea schimbărilor climatice, facilitarea comerţului, garantarea rezervelor de energie, răspunsul dat nevoilor de mobilitate ale cetăţenilor, reducerea problemelor asociate cu congestionarea traficului şi abordarea schimbării demografice sunt toate aspecte de importanţă fundamentală pentru politica europeană, iar mobilitatea în zonele urbane este intim legată de toate aceste provocări.

Din acest motiv, Comisia şi-a prezentat Cartea verde privind mobilitatea urbană în septembrie 2007, iar consultaţiile care au urmat după adoptarea Cartei verzi au demonstrat că există un acord larg asupra faptului că Uniunea Europeană are un rol de jucat în această sferă. Rezoluţia dumneavoastră referitoare la Cartea verde privind mobilitatea urbană, întocmită sub conducerea d-ui Rack şi adoptată în data de 9 iulie 2008, susţine această concluzie.

Scopul Cărţii a fost să faciliteze calea pentru un plan de acţiune în domeniul mobilităţii urbane; decizia Parlamentului de a înainta cu propriul său plan de acţiune înainte de orice propunere a Comisiei trimite un semnal politic puternic; de aceea am subliniat importanţa muncii dlui Savary în calitate de raportor, fiindcă arată cât de multă importanţă acordă Parlamentul unei îndatoriri pe care nu ne putem permite în niciun caz să o ignorăm.

După cum ştiţi, sunt dedicat problemei mobilităţii urbane şi adoptării cu rapiditate a unui plan de acţiune bine pus la punct. Aş dori să reiterez faptul că acest lucru este planificat în programul de lucru al Comisiei pentru 2009 şi sper că va fi adoptat cât de curând posibil. Dl Savary a spus foarte bine acest lucru în discursul său; există o oarecare rezistenţă în sânul instituţiilor europene, deoarece unii oameni simt că un plan de acţiune de acest tip ar viola principiul subsidiarităţii. Nu cred că se pune această problemă, mai ales dacă luăm în considerare rădăcina latină a cuvântului subsidiaritate, care este subsidium, însemnând „ajutor”: este datoria noastră de instituţii europene să ajutăm instituţiile locale să funcţioneze în mod mai eficient. Dacă ajuţi pe cineva nu înseamnă că îl înlocuieşti, ci înseamnă să contribui la o mai bună rezolvare a problemelor!

Fără a intra în detalii cu privire la propunere, pot confirma faptul că planul nostru de acţiune se va baza pe activităţi pe care le-am întreprins de ceva vreme şi pe care le va integra într-un context coerent, încercând să prezinte acea viziune politică ce încă lipseşte din acţiunile europene privitoare la mobilitatea urbană. În acest mod, cadrul politic ar trebui subliniat pentru alte intervenţii viitoare în domenii în care acţiunea la nivel comunitar este considerată utilă, sau într-adevăr esenţială.

Raportul dumneavoastră va aduce cu siguranţă o contribuţie importantă la discuţiile noastre interne şi vă pot asigura că vom putea lua în considerare multe dintre propunerile pe care le conţine. Desigur, există aspecte şi detalii care necesită o clarificare şi o dezbatere suplimentare. Vom examina îndeaproape sugestiile dumneavoastră, vă asigur de aceasta, alături de recomandările primite de la Comitetul Regiunilor, cu care v-aţi consultat.

Votul de astăzi nu va reprezenta sfârşitul dialogului în această chestiune. Pe măsură ce lucrările Comisiei înaintează, mă voi asigura că ţin legătura cu dl Savary şi cu ceilalţi membri care au urmărit îndeaproape sectorul transporturilor, astfel încât planul pe care îl va adopta Comisia să fie în concordanţă cu ceea ce adoptă Parlamentul şi să reprezinte calitatea adevărată. În fine – permiteţi-mi să afirm din nou – planul nostru nu va arăta că organismele locale sunt înlocuite de Comisie, ci pur şi simplu că această Comisie doreşte să ajute organismele locale să îşi îmbunătăţească munca prin partajarea informaţiilor şi a bunelor practici care le vor da posibilitatea cetăţenilor de a trăi mai bine şi de a se deplasa mai uşor între oraşe, în afara oraşelor şi în interiorul oraşelor. De aceea, îi mulţumesc Parlamentului European pentru munca pe care a efectuat-o şi pentru votul pe care îl oferă în favoarea acestui plan.

  Jean Marie Beaupuy, raportor pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare regională. − (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, dle Savary, doamnelor şi domnilor, suntem aici, în această adunare parlamentară care s-a strâns pentru votarea asupra textelor, domnule comisar, şi ne aflăm mai presus de toate într-o adunare parlamentară pentru ca textele să fie implementate.

Astăzi notăm că, după munca excelentă depusă de către predecesorul dumneavoastră cu privire la Cartea verde şi la cele 400 de contribuţii care i-au urmat, de-abia dacă s-au mai înregistrat şi alte lucrări, astfel încât, după cum aţi spus şi dumneavoastră chiar acum, a fost interesant dacă Parlamentul European ar fi exprimat o opinie.

Într-adevăr, natura urăşte vidul, aşadar atunci când Comisia Europeană nu îşi face treaba, Parlamentul este acela care trebuie să o facă şi, în această privinţă, trebuie să spun – şi aţi spus-o şi dumneavoastră, domnule comisar – că munca prestată de către dl Savary este foarte interesantă de vreme ce, de fapt, v-a furnizat toate materialele necesare pentru întocmirea planului de acţiune.

Nu vreau să spun că asistăm la un schimb de roluri între Comisie şi Parlament, însă ar trebui să notăm că, în timp ce Tratatul de la Lisabona trebuie să fie adoptat, Parlamentul câştigă ceva mai multă putere.

Această muncă efectuată de dl Savary este excelentă, deoarece ia în calcul încă o dată un număr de propuneri făcute de Comisia pentru dezvoltare regională.

Respectând principiul subsidiarităţii, desigur, ne aşteptăm să ne prezentaţi un îndrumar. Ar fi foarte folositor. Scopul său nu ar fi acela de a constrânge autorităţile locale, ci mai degrabă de a le ajuta. Ne aşteptăm să ne prezentaţi indicatori – din nou, nu ca o constrângere, cu ca o susţinere. Mai presus de toate, ne aşteptăm să ne prezentaţi elementele legate de planificarea călătoriilor. În anumite ţări, acestea există; în anumite ţări, acestea sunt chiar obligatorii, fiind absolut vitale.

Aş dori să ofer un exemplu. În cadrul Intergrupului pentru habitat urban pe care am avut onoarea de a îl prezida, am subliniat creşterea urbană de-a lungul ultimilor ani: în 10 ani, creşterea urbană a acoperit de trei ori suprafaţa Luxemburgului. Aşadar, cum se leagă aceasta de dezbaterea noastră din această seară? Are o legătură foarte directă, de vreme ce utilizatorii din oraşe călătoresc cu exact 20% mai mult în fiecare zi din cauza creşterii urbane şi mai mult de 70% dintre ei îşi folosesc propriile maşini.

Toate aceasta ne fac să spunem că, atunci când Comisia pentru dezvoltare regională ne cere să respectăm nu numai condiţia pentru o abordare integrată, ci şi pentru planurile de călătorie, ea instituie de fapt un principiu general pe care sperăm foarte mult că îl veţi lua în calcul în planul dumneavoastră de acţiune.

Această problemă a fost, evident, deja ridicată în cadrul Intergrupului nostru pentru habitat urban, şi am dori să ne exprimăm în avans recunoştinţa faţă de dumneavoastră pentru că aţi luat în calcul şi aici o abordare integrată.

Nu aţi răspuns la întrebările noastre de astăzi, domnule comisar. Aţi emis ceea ce se poate numi, într-un fel, un angajament ce nu a fost făcut din toată inima; aţi fost destul de ferm cu privire la principii, însă nu ne-aţi oferit garanţii.

Situația este de fapt gravă. De ce? 400 de milioane de europeni trăiesc în oraşe, iar aceste 400 de milioane de europeni sunt afectaţi de condiţii de viaţă precum cele care îi fac să îşi piardă timpul în fiecare zi în aglomeraţiile din oraş. Ştim că aceste aglomeraţii ne costă 1% din PIB. În timp ce vorbim despre un plan de redresare – un plan de redresare economică – permitem să se piardă miliarde de euro.

Domnule comisar, este nevoie de o acţiune mai rapidă, pentru că aceste planuri de acţiune privind mobilitatea urbană sunt un element crucial al planului de redresare, însă sunt de asemenea cruciale din punct de vedere al provocării prezentate de schimbarea climatică de vreme ce, după cum aţi indicat, 40% din poluare se produce în oraşe. Nu ar trebui să trec cu vederea nici aspectul privitor la siguranţă, de vreme ce două din trei accidente rutiere se petrec în oraşe. Ştiind că o moarte costă aproape 1 milion de euro, iar un caz de vătămare gravă mai mult de 1 milion de euro, puteţi vedea costurile economice şi umane pe care această provocare a mobilităţii urbane le reprezintă în fiecare an.

Astfel, din aceste motive practice, în ajunul alegerilor europene, vă solicităm, domnule comisar, dacă este posibil, în încheierea dezbaterii din această seară, să vă aplecaţi mai mult asupra propunerilor şi a promisiunilor dumneavoastră, însă nu prin a face promisiuni generale, ci prin a vă angaja într-un plan de acţiune – planul dumneavoastră de acţiune – astfel încât concetăţenii dumneavoastră să fie mai înclinaţi spre votare în data de 7 iunie.

  Reinhard Rack, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Domnule preşedinte, mă alătur raportorului, dlui Gilles Savary, exprimându-mi regretul că Comisia nu a înaintat cu planul său original de acţiune integrată.

Sunt multe motive pentru care toată lumea care este implicată, de la autorităţile locale şi până la Uniunea Europeană, încearcă să amelioreze condiţiile de transport urban. Ştim că marea majoritate a oamenilor din Europa locuieşte în oraşe şi că, în acest moment, condiţiile de transport sunt departe de a fi optime. De aceea există un acord de principiu să facem propuneri integrate la iniţiativa Parlamentului privind planul şi la raportul dlui Savary. Îi mulţumesc pentru angajamentul său şi pentru propunerile sale specifice.

Totuşi, în acelaşi timp, aş dori să clarific faptul că lucrurile de care mulţi se tem sau cred că ar trebui să se teamă nu se vor întâmpla. Nimeni nu doreşte să îşi asume dreptul de a configura condiţiile de trafic, excluzând de la aceasta municipalităţile sau autorităţile locale sau regionale. Pur şi simplu dorim să ajutăm, din perspectiva europeană, şi să ne asigurăm că se întreprind acţiuni pe baza unor reguli comune şi rezonabile, atunci când municipalitatea, oraşul sau entitatea regională consideră că este rezonabil. Principiul subsidiarităţii nu este în pericol. Ceea ce vrem să facem aici este să ajutăm la protejarea acestui principiu.

De aceea vom continua, în interesul cetăţenilor, să încercăm şi să ne asigură că, atunci când un cetăţean conduce cu zece sau douăzeci de kilometri mai mult în Europa, nu va da peste o zonă de decongestionare a traficului despre care crede că este la fel ca şi în regiunea sa de domiciliu, pentru a constata mai apoi că se aplică nişte reguli total diferite.

Nimeni nu vrea să impună taxe de congestionare sau alte reguli comunităţilor, însă dacă acestea vor fi aplicate, atunci ar trebui folosite într-un cadru pe care cetăţenii să îl recunoască. Am fost de acord cu privire la raţiunea de a adopta o abordare comună cu privire la semnele de circulaţie timp de mai bine de 100 de ani. Aceasta ar trebui să se aplice şi în viitor cu privire la respectiva problemă.

  Saïd El Khadraoui, în numele Grupului PSE. – (NL) Aş dori să încep prin a-i mulţumi raportorului Gilles Savary, precum şi celor care au contribuit la rezultatul final, pentru munca depusă, şi raportorului, mai ales, pentru perseverenţă, în ciuda faptului că Comisia şi-a arătat intenţia de a abandona planul de acţiune, cel puţin pentru o vreme, şi pe care îl solicitam de foarte mult timp.

Aş dori să îi solicit Comisiei să adopte recomandările pe care le vom vota mâine şi să întreprindă acţiuni cât de curând posibil. Chiar dacă există o minoritate în Parlament, şi evident, unele persoane din Comisie şi din statele membre, care cred că ar trebui să ne abatem de la orice este în legătură cu oraşele, este foarte clar că Europa oferă valoare adăugată atunci când se ajunge la abordarea problemelor care sunt considerabile şi împărtăşite în mod larg.

Raportul conţine un număr de propuneri interesante. Una evidentă ar fi prelevarea informaţiilor, a datelor comparabile care ne vor ajuta să definim problemele. Altele includ schimbul şi promovarea de idei sănătoase, îndrumând inovaţia tehnologică, asigurându-se că sistemele sunt interoperabile, încurajând oraşele să întocmească planuri de mobilitate şi întreprinzând paşi pentru a se ajunge la o mobilitate sustenabilă. Acestea, precum şi alte exemple, privesc în mod clar probleme care ar trebui organizate la nivel european, într-o tentativă de a ne face oraşele mai uşor de trăit, mai uşor accesibile şi mai durabile. De aceea, contez pe comisar să preia această sarcină şi să abordeze aceste aspecte în interesul locuitorilor.

  Michael Cramer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, îi mulţumesc la rândul meu raportorului.

În contextul schimbării climatice, transportul urban joacă un rol central, deoarece este răspunzător de 70% din totalul emisiilor nocive. Numai dacă ne vom schimba politica privind transporturile UE, abia atunci vom putea să ne atingem ţintele privitoare la protejarea climatului. Cel mai mare potenţial se află în oraşe, unde 90% din drumurile parcurse în maşină sunt mai mici de 6 km şi care oferă aşadar o oportunitate ideală pentru a lua autobuzul sau trenul sau pentru a merge cu bicicleta sau pe jos.

Suntem bucuroşi că majoritatea dintre noi sunt în favoarea acordării fondurilor UE oraşelor cu mai mult de 100.000 de locuitori, care pot prezenta un plan durabil de mobilitate. Ne pare rău că propunerea noastră de a introduce o limită de viteză generală de 30 km/h, cu posibilitatea ca oraşele să instituie limite de viteză sporită pe anumite drumuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, nu a reuşit să obţină o majoritate de adeziuni. Aceasta ar fi fost un lucru benefic nu numai pentru climă, ci ar fi ajutat de asemenea şi la reducerea numărului de accidente rutiere. În fiecare an, 40 000 de oameni mor pe drumurile Europei; aceasta înseamnă cu 40.000 mai mulţi decât ar trebui.

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM. – (NL) Aş dori să încep prin a îi mulţumi dlui Savary pentru buna noastră cooperare. A elaborat un raport solid, în strânsă cooperare cu raportorii alternativi.

Raportul este clar în privinţa faptului că mobilitatea urbană este parte a sectorului transporturilor, în care se află multe provocări şi oportunităţi. Provocări din domeniul obiectivelor europene în privinţa climatului, a controlului congestiilor din trafic, a siguranţei traficului şi a unei abordări uşor de pus în practică de utilizatori, dar şi oportunităţi cu privire la o dezvoltare economică durabilă şi, în strânsă legătură cu aceasta, creşterea navigaţiei interne.

De vreme ce raportul este excelent şi este corect să acordăm atenţia cuvenită principiului subsidiarităţii, aş dori să abordez pe scurt legătura dintre mobilitatea urbană şi navigaţia internă. Dezvoltarea economică sustenabilă din Europa, nu în ultimul rând în sfera transporturilor şi a zonelor urbane, va depinde în mare măsură de utilizarea navigaţiei interne. Multe oraşe europene au ape interne şi, în consecinţă, capacitatea de a face faţă cerinţelor crescânde din domeniu transporturilor într-o manieră durabilă. Până la urmă, creşterea navigaţiei interne nu solicită investiţii majore în infrastructură, nu contribuie la aglomeraţiile din oraşele europene şi nu sporeşte problemele de mediu şi de climă din oraşele europene, cu condiţia să folosească motoare curate şi combustibil curat. Dacă capacitatea de navigaţie internă este deja prezentă în oraşele europene, aceasta ar trebui utilizată şi promovată.

Viitorul mobilităţii urbane este aşadar în strânsă legătură cu viitorul navigaţiei interne. Aş dori aşadar să îi solicit Comisiei Europene să supravegheze îndeaproape interesele navigaţiei interne atunci când întocmeşte noua legislaţie privitoare la mobilitatea urbană.

  Renate Sommer (PPE-DE). - (DE) Domnule preşedinte, am dezbătut problema transporturilor urbane în UE timp de o lungă perioadă. De ce, mai precis? Nici măcar nu avem competenţa să facem aceasta. Competenţa a fost concepută, iniţial, deoarece circa 80% din populaţie trăieşte în oraşe şi, din cauza schimbărilor climatice, acum vrem să abordăm această chestiune.

Din fericire, mulţumită protestelor noastre, am putut să reducem aceste ambiţii din partea Comisiei Europene la un plan de acţiune privind transportul urban. Îi adresez Comisarului Tajani mulţumirile mele pentru perspectiva sa. Subsidiere înseamnă să susţii mai degrabă decât să prescrii, însă, desigur, ca italian, dumnealui ştie aceasta mai bine decât mine, un german a cărui latină este de nivel începător.

Ceea ce este important pentru mine, în primul şi în primul rând, este că raportul nostru, raportul Parlamentului, ar trebui să sublinieze respectarea strictă a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Măsurile legislative la nivel european sunt inadmisibile pentru traficul urban. Ne aflăm aici pentru a adopta măsuri de susţinere. Brainstorming-ul şi încurajarea schimbului de bune practici sunt foarte rezonabile. Nu este nevoie să reinventăm bicicleta. Oraşele noastre au nevoie de soluţii specifice, însă numai jucătorii locali le pot adopta, deoarece numai aceştia ştiu de ce este nevoie.

Municipalităţile trebuie să ia în calcul situaţiile foarte diferite şi de aceea au nevoie de spaţiu de manevră suficient, mai ales dacă trebuie să îşi păstreze vii străzile principale. Acestea sunt importante pentru atractivitatea oraşului. De aceea, este important să nu se excludă automobilele personale şi să existe o concentrare mai mare pe logistică, în oraşe. Aş dori de aceea să văd mai multă susţinere pentru cercetarea din domeniul logisticii de detaliu din interiorul oraşelor. Aceasta ar descongestiona foarte mult oraşele.

De asemenea, este important să se ia în calcul şi schimbarea demografică. Societatea noastră îmbătrâneşte în mod continuu. Cerinţele legate de mobilitate şi cerinţele rezidenţiale sunt în schimbare. Dacă vrem să reducem traficul, oamenii trebuie să aibă posibilitatea de a îşi avea necesarul zilnic aproape de casă, iar acest lucru este o provocare pentru comerţul cu amănuntul. Orice altceva ar face pur şi simplu să promoveze zona rurală.

Nu avem nevoie de un observator al mobilităţii urbane. Ar costa foarte mulţi bani şi ar genera foarte multă hârtie, care ar fi pur şi simplu trimisă la Bruxelles.

  Maria Eleni Koppa (PSE). - (EL) Domnule preşedinte, acest raport privitor la mobilitatea urbană formează o parte importantă a mobilităţii viabile din Europa şi o parte integrantă a strategiei pentru atingerea unei creşteri durabile şi a obiectivelor de la Lisabona.

Provocarea este să se adopte acţiuni inovatoare şi măsuri legislative, care vor îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii cetăţenilor din oraşe. Este un fapt evident că vieţile de zi cu zi ale cetăţenilor europeni au devenit cu mult mai dificile, ca rezultat al stresului de a călători, al aglomeraţiei, al poluării, zgomotului şi deteriorării mediului înconjurător. De aceea, trebuie stabilit un echilibru între ambiţia, pe de o parte, de a dezvolta politica comună privind transporturile, ca drept la mobilitate, şi ca parte importantă a creşterii economice şi, pe de altă parte, o abordare integrată care să uşureze congestionările din trafic şi să aducă o contribuţie drastică în direcţia combaterii schimbării climatice.

Pe scurt, aceasta va promova o viaţă mai umană. Avem nevoie să dezvoltăm mijloace de transport combinate, cât de curând posibil, şi să le dăm cetăţenilor informaţii cu privire la toate reţelele urbane de transport, astfel încât să se afle în postura de a alege.

Aş dori să îl felicit pe raportor cu privire la raportul său foarte bun şi substanţial şi să îi solicit Comisiei Europene să nu precupeţească timp sau eforturi în pregătirea planului de acţiune.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, îl felicit pe dl Savary pentru modul în care a tratat subiectul. Transportul este o problemă fundamentală în zonele urbane. Aceste probleme, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, sunt guvernate de legislaţia internă şi, mai ales, locală. Totuşi, importanţa acestei probleme ar trebui recunoscută şi ar trebui să se obţină un ajutor şi o coordonare specifice la nivel european. Aceasta este în legătură atât cu promovarea unor experienţe pozitive, cât şi cu propagarea unor soluţii inovatoare, tehnice şi organizaţionale.

Este nevoie de o susţinere specială pentru sistemele de transport inteligente în zonele urbane, care va permite crearea unui management eficient al traficului, precum şi a siguranţei. Combinarea potenţialului transportului, al tehnologiei informaţiei şi al telecomunicaţiilor este foarte utilă în acest caz. Este de asemenea nevoie de soluţii modale, care utilizează diferite mijloace de transport în masă şi reduc congestia din centrele oraşelor. Consider că este esenţial să se schimbe modelele urbane de planificare, astfel încât transportul urban să fie uşor abordabil de către oameni şi să protejeze mediul. De asemenea, susţin conceptul creării unui instrument financiar special pentru mobilitatea urbană în perspectiva financiară de viitor.

Haideţi să ne reamintim ceea ce a subliniat raportorul, că aproape 80% din locuitorii UE locuiesc în zone urbane. Aceştia pierd foarte mult timp din cauza proastei organizări a transportului. Haideţi să nu pierdem acest timp.

  Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, ca răspuns la acest lucru, pot să subliniez încă o dată faptul că m-am angajat să prezint planul de acţiune în 2009.

Sunt conştient de urgenţa resimţită de majoritatea membrilor, însă – aşa cum a arătat dl El Khadraoui – există obiecţii de natură juridică în unele instituţii europene, nu numai în Comisie, şi trebuie să le depăşim convingându-i pe aceia care au îndoieli că un plan de acţiune de acest tip, repet, nu va încălca principiul subsidiarităţii. Voi spune din nou, după ce am studiat latina timp de mulţi ani, că sunt familiarizat cu sensul cuvântului, care este unul pozitiv; înseamnă „a ajuta”.

După dezbaterea pe care am purtat-o astăzi şi după ce am citit textul dlui Savary, dorim să continuăm pe acelaşi drum. Din partea mea, nu am nicio ezitare, însă pentru a ne atinge scopurile, trebuie să convingem mulţi oameni, şi cred că modul cel mai adecvat de a face aceasta este prin folosirea unor argumente puternice de natură politică, tehnică şi, de asemenea, juridică. Textul elaborat de Parlament va fi cu siguranţă de mare ajutor în încercarea de a contracara obiecţiile pe care sunt sigur că le vom depăşi în următoarele luni. Comisia le va oferi astfel cetăţenilor un plan de acţiune, care cu siguranţă va lua în calcul munca pe care aţi depus-o în ultimele săptămâni şi luni.

De aceea aş dori să vă mulţumesc din nou, reafirmându-mi angajamentul şi dorinţa de a înainta în direcţia adoptată de predecesorul meu şi aleasă de asemenea şi de Parlamentul European, dorind în acelaşi timp să asigur susţinerea deciziei de cât mai mulţi oameni, aşa încât planul să fie mai eficient. Dacă alegem să adoptăm planul poate cu câteva săptămâni mai devreme, fără însă a beneficia de susţinerea deplină a tuturor părţilor, aceasta se poate să nu fie modalitatea cea mai adecvată pentru a atinge obiectivele în care credem cu toţii.

Totuşi, cred că după această dezbatere şi după decizia Parlamentului, vom face progrese semnificative, şi, de aceea, cerinţele înaintate de majoritatea membrilor – deoarece chiar şi pe parcursul acestei dezbateri, au existat voci diferite cu privire la planul de acţiune – vor putea, cred eu, să ajungă la o concluzie satisfăcătoare în lunile ce vor urma.

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreşedintă

  Gilles Savary, raportor. - (FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, evident, doresc imediat să o reasigur pe doamna Sommer în cadrul acestei discuţii. Există multe legi care sunt destinate autorităţilor locale: cu privire la instigarea întreprinderilor municipale contra utilităţilor municipale, de exemplu; cu privire la obligaţiile privind serviciile publice în sectorul transporturilor; şi cu privire la directivele privind contractele publice.

Dar nu este vorba despre aceasta. Este vorba mult mai mult despre subsidiaritate. Nu este o chestiune decizională, dacă un consiliu local, o municipalitate sau o zonă urbană trebuie să devină o „zonă 30” sau dacă trebuie să se acorde prioritate transportului feroviar. Sunt sigur că nu ne vom întoarce la acest tip de discuţie.

Mi-am pus următoarea întrebare: „Care poate fi valoarea adăugată a Uniunii Europene?” Răspunsul este, în primul rând, dorinţa sa de a acţiona. Uniunea Europeană nu poate ignora chestiunea urbană în aceeaşi lună - decembrie 2008 - în care a stabilit, graţie doamnei Merkel şi domnului Sarkozy, un plan deosebit de ambiţios cu privire la schimbările climatice.

Cum ne putem angaja într-un plan „20-20-20” cu privire la schimbările climatice şi putem spune că „nu suntem interesaţi de mediul urban”, când acesta din urmă are cea mai mare influenţă asupra schimbărilor climatice?

Aceasta este o chestiune de consistenţă politică - consistenţă politică europeană - deoarece am convenit să ne angajăm în planul privind schimbările climatice, lucru ce va trebui să-l facă şi guvernele. Există o nevoie legitimă de concentrare pe mediul urban şi nu putem evita acest lucru, fie în domeniul transporturilor, fie în alte domenii.

Da, trebuie să ne asigurăm că deciziile luate de consiliile locale sunt suverane; consiliile sunt mai apropiate de noi. Totuşi, ce putem face este să ne asigurăm că aceste consilii se întâlnesc, că îşi împărtăşesc cele mai bune practici şi informaţiile.

Putem să ne asigurăm că sunt încurajate să pună în aplicare planurile cu privire la dezvoltarea urbană, un lucru pe care nu toţi sunt în stare să îl realizeze.

Trebuie să ne asigurăm că integrează toate modalităţile de transport: transportul inteligent, transportul public, transportul maritim - domnul Blokland are dreptate - şi transportul feroviar.

Putem garanta că se lucrează ca transportul urban să fie mai atractiv pentru utilizatori.

Acesta este scopul nostru şi acesta este motivul pentru care apelăm la un instrument financiar. Există programul Marco Polo care încurajează folosirea transportului combinat. Există programele URBAN. Avem câteva programe europene care oferă stimulente. De data aceasta, nu le inventăm; acest proces este în desfăşurare de câţiva ani.

Fără a fi intensificată, următoarea perspectivă financiară trebuie să fie reorientată către transportul urban. Aceasta este propunerea noastră.

În concluzie, i-aş spune domnului Tajani - doamnă preşedintă, cu scuzele de rigoare, eu sunt raportor - că, dacă mâine vom avea o majoritate foarte largă, ar trebui să poată să se întoarcă la Comisie şi să spună: „cred că trebuie să facem totul, pentru că avem legitimitate şi pentru că Parlamentul nu a acţionat de unul singur”.

(Aplauze)

  Preşedintele. - Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. – Calitatea vieţii cetăţenilor europeni depinde în mod direct de facilitarea şi ecologizarea transportului urban. Din acest motiv, accesibilizarea transportului, precum şi interoperabilitatea, sunt esenţiale, iar investiţiile dedicate acestor categorii de lucrări publice sunt o modalitate eficientă de a investi sume prevăzute în planul european şi planurile naţionale de redresare economică. Aceasta reprezintă o abordare centrată pe cetăţean, în dubla sa ipostază de lucrător - prin crearea de noi locuri de munca - şi beneficiar al serviciilor de transport şi al creşterii calităţii mediului.

Numeroasele iniţiative şi recomandări europene cu privire la îmbunătăţirea mobilităţii urbane au însă nevoie de o abordare integrată. Respectarea principiului subsidiarităţii nu exclude necesitatea realizării unui cadru juridic coerent, precum şi a elaborării unui cadru comun de referinţă, care să includă, pe lângă recomandări integrate, un set comprehensiv de bune practici.

În acest fel, autorităţile locale, direct responsabile în domeniu, vor avea atât posibilitatea, cât şi interesul, să-şi întărească colaborarea cu toţi actorii interesaţi de dezvoltarea sustenabilă a transportului la nivel local şi regional.

Fac la rândul meu apel la Comisia Europeană să urgenteze elaborarea Planului de acţiune pentru mobilitatea urbană, în scopul urgentării integrării coerente a acestui sector în cadrul reţelei de transport europene în general.

  Dushana Zdravkova (PPE-DE), în scris. - (BG)Tehnologiile existente şi mijloacele pentru transportul călătorilor şi al mărfurilor în mediul urban au atins limita lor absolută. Desigur, oraşele europene mai mici au fost deja sufocate de traficul de autovehicule. Pentru ca noi să îmbunătăţim calitatea vieţii cetăţenilor noştri, trebuie să accelerăm dezvoltarea şi implementarea cercetării ştiinţifice şi inovaţia în domeniul mobilităţii urbane. Categoric, este cazul în care resursele canalizate către simpla extindere a infrastructurii existente nu ne vor ajuta să depăşim criza din ce în ce mai mare. Trebuie să găsim soluţii noi, „inteligente”, pentru a aborda nu numai problemele actuale, ci şi problemele viitoare ale transportului urban. Acesta este motivul pentru care apreciez sugestia de dezvoltare a unei noi generaţii a programului CIVITAS, deoarece cred că trebuie să ne concentrăm pe generaţia viitoare a tehnologiei informaţiei pentru gestionarea fluxurilor de trafic.

Modelul planificării integrate adoptat în anii recenţi este deja utilizat pe o scară relativ largă în redactarea planurilor urbane pentru oraşele mai mari din Europa.

Crearea şi furnizarea unei structuri europene permanente, care va aduna şi răspândi buna practică în acest domeniu şi va promova dialogul între părţile interesate din fiecare regiune a Uniunii Europene, va marca o etapă nouă, importantă pentru încurajarea mobilităţii durabile în zonele urbane.