João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Belgia preia Preşedinţia UE într-un moment în care multe dintre consecinţele crizei sistematice a capitalismului au ajuns într-o fază critică. Devine clar faptul că, la nivelul UE, aceasta este o criză care vizează chiar bazele procesului de integrare. Numărul persoanelor din UE care au ajuns în sărăcie a depăşit 85 de milioane. Potrivit criteriilor de măsurare propuse în ultimele săptămâni, această cifră poate fi chiar mai mare, depăşind 100 de milioane. Această situaţie exacerbează dezechilibrele structurale de la nivelul UE. Coeziunea economică şi socială devine tot mai frecvent un simplu slogan, un lucru prevăzut în tratate lipsit de relevanţă. Gravitatea situaţiei se află în antiteză cu absenţa totală a măsurilor de soluţionare. Din contră, în confruntarea cu criza, recomandările UE vor conduce în mod inevitabil la un declin şi mai accentuat în sfera economică şi la un regres sporit pe plan social. Acest lucru se va întâmpla prin consolidarea Pactului de stabilitate şi de creştere şi, prin urmare, prin afectarea salariilor, a drepturilor sociale şi a funcţionării sociale a statelor, prin accentuarea pieţei unice şi a liberalizării. În acest context, intensificarea tensiunilor sociale din diferitele ţări va marca următoarele şase luni ale Preşedinţiei belgiene. Aceasta este o cauză a speranţei şi a încrederii într-un viitor mai bun!