Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor şapte propuneri de rezoluţii referitoare la Iran, în special cazul lui Nasrin Sotoudeh⁽¹⁾.

  Bastiaan Belder, autor. – (NL) Dle preşedinte, cu o săptămână în urmă, laureata Premiului Nobel, Shirin Ebadi, a publicat un articol pătrunzător în The Wall Street Journal despre prietena sa, avocata iraniană în domeniul drepturilor omului, Nasrin Sotoudeh, care tocmai fusese condamnată la 11 ani de închisoare. Ebadi a îndemnat occidentul să acorde mai multă atenţie cazului Sotoudeh şi tuturor apărătorilor curajoşi ai drepturilor omului de pe teritoriul Republicii Islamice Iran.

Dezbaterea din Parlament face parte din răspunsul la apelul urgent al dnei Ebadi. Nu putem şi nu vom putea să o uităm pe Nasrin Sotoudeh şi nici pe luptătorii pentru drepturile fundamentale din Iran. Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, acesta va fi, de asemenea, mesajul raportului pe care sper să-l prezint în numele Comisiei pentru afaceri externe în şedinţa plenară din martie şi sper ca toţi să votaţi în favoarea acestuia. O voce europeană unită, puternică pentru drepturile poporului iranian.

  Marietje Schaake, autoare. – Dle preşedinte, încă o dată, suntem nevoiţi să vorbim despre drepturile omului din Iran, după ce Nasrin Sotoudeh a fost condamnată la 11 ani de închisoare. Acesteia i s-a interzis să practice avocatura, dar noi punem să ne punem în slujba justiţiei.

Statul de drept nu mai este practicat sau existent în Iran şi instanţele de judecată sunt foarte politizate. Apărarea drepturilor omului este considerată în prezent un atac la adresa securităţii naţionale. Nasrin Sotoudeh, avocată şi mamă a doi copii, este acuzată că a acţionat împotriva securităţii naţionale. Aceasta a fost avocata, printre alţii, a lui Zahra Bahrami, cetăţean cu dublă cetăţenie, iraniană şi olandeză, care a fost condamnată la moarte înainte ca diplomaţii olandezi să o poată contacta şi într-un climat de îndoieli serioase cu privire la corectitudinea procesului.

Pe cât de puternică este şi a fost o femeie ca Nasrin Sotoudeh în apărarea dreptăţii, pe atât este de slab regimul, care îşi reprimă cetăţenii în loc să le asigure bunăstarea. Dna Ashton, Înaltul Reprezentant, va fi la Istanbul la sfârşitul acestei luni, într-o încercare de a convinge regimul iranian să coopereze cu comunitatea internaţională în problema nucleară. Sancţiunile economice au acelaşi scop. Mă îndoiesc că acestea vor avea rezultatul dorit înainte de a aduce prejudicii disproporţionate poporului iranian care, în consecinţă, va deveni tot mai dependent de guvernul nedispus la compromisuri.

Totuşi, deşi sunt sceptică cu privire la impactul sancţiunilor economice, am încredere că sancţionarea persoanelor responsabile cu încălcarea drepturilor, de exemplu, prin cenzură, viol, tortură şi execuţii, va reprezenta un pas eficient şi necesar pentru a pune capăt impunităţii şi pentru a onora justiţia pentru care a militat Nasrin Sotoudeh. Drepturile omului sunt în mod evident călcâiul lui Ahile al regimului Iranian.

Dle preşedinte, aş dori să vă rog să-i încurajaţi pe colegii noştri italieni să facă linişte în timp ce iau cuvântul, deoarece este foarte deranjant faptul că încep să vorbească în Cameră după ce a fost tratat cazul lor.

  Preşedintele. – Stimaţi colegi, aţi auzit cererea dnei Schaake. Şi alţi colegi v-au rugat, de asemenea, să faceţi linişte. Dacă aveţi ceva personal de discutat, puteţi face acest lucru afară.

  Struan Stevenson, autor. – Dle preşedinte, astăzi am avut intenţia să compar Republica Islamică Iran cu Germania nazistă, dar trebuie să recunosc că din multe puncte de vedere poate fi şi mai rău. Mulahii au spânzurat până acum 65 de persoane anul acest. 10 au fost spânzuraţi ieri: mai întâi, au fost aspru amendaţi şi li s-au confiscat locuinţele, iar apoi fiecare a fost flagelat fără milă înainte de a fi dus la spânzurătoare. 87 de persoane au fost spânzurate în ultimele patru săptămâni.

Ahmadinejad nu recunoaşte Holocaustul şi urăşte poporul evreu; acesta afirmă că doreşte să şteargă Israelul de pe hartă şi acum produce arme nucleare care îi vor da posibilitatea să facă acest lucru. Ahmadinejad şi Khamenei conduc suprimarea nemiloasă a cetăţenilor iranieni prin spânzurări, tortură, lapidare, amputări şi flagelări devenite un lucru obişnuit şi prin rutina executării copiilor şi chiar a femeilor gravide. Braţele a doi prizonieri din Mashhad au fost amputate săptămâna aceasta; alţi doi au fost condamnaţi la amputare, iar sentinţele vor fi executate în curând.

Oricine încearcă să denunţe acest flagel este vizat imediat. Nasrin Sotoudeh este un caz în acest sens: o avocată curajoasă pentru drepturile omului, care a apărat mulţi oameni inocenţi, condamnaţi pe nedrept şi executaţi de acest regim fascist. Condamnarea revoltătoare a acesteia la 11 ani de închisoare pentru că şi-a făcut meseria este o insultă la adresa umanităţii. Adevăraţii criminali sunt tiranii de la Teheran şi aceştia vor fi traşi la răspundere. Aceştia cred că criticii lor din vest fac parte dintr-o conspiraţie internaţională care urmăreşte să le răstoarne regimul. Ei bine, eu unul m-aş angaja în acest proiect chiar astăzi. Răul nu trebuie lăsat niciodată să învingă şi cu cât mai devreme putem vedea libertatea, democraţia, umanitatea şi drepturile femeilor restabilite în Iran, cu atât mai bine va fi pentru toată lumea.

  Rosario Crocetta, autoare. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, prin cererea de eliberare imediată a lui Nasrin Sotoudeh, îndemnăm Uniunea şi statele sale membre să facă mai mult pentru a elibera cetăţenii iranieni şi lumea de unul dintre cele mai crude şi mai autoritare regimuri din istorie.

Republica Islamică Iran nu este caracterizată numai prin ameninţările pe care le reprezintă pentru pacea mondială cu un proiect nuclear capabil să evoce teroarea războiului nuclear, ci şi prin lipsa de legitimitate a alegerilor sale; arestări în masă în rândul populaţiei care cere alegeri libere; uciderea oponenţilor; violul şi abuzul psihic al celor care nu sprijină acest regim; inechitatea procedurilor judiciare, unde deciziile pot fi anticipate de îndată ce se aduc acuzaţiile; discriminarea gravă la adresa femeilor şi a homosexualilor; şi absenţa libertăţii de exprimare şi de asociere. Condiţiile prizonierilor iranieni din tabăra de la Ashraf, unde aceştia sunt supuşi violenţei şi chiar lapidării, sunt absolut incredibile.

În fiecare zi, cel puţin două persoane, inclusiv copii, sunt condamnate la moarte în Iran şi acestea nu au altă vină decât aceea că nu sunt pe placul regimului. Dovezile juridice sunt adesea create prin utilizarea crudă şi abilă a metodelor brutale de tortură. Desigur, aceste critici nu sunt la adresa Islamului, care este bazat pe pace, ci la adresa regimului iranian. Arestarea şi condamnarea lui Nasrin Sotoudeh aduce la lumină un nivel nou de înşelăciune judiciară, deoarece în acest caz, este atacată şi condamnată o avocată a poporului, ceea ce înseamnă că cetăţenii Iranului nici măcar nu se mai pot apăra.

  Cristian Dan Preda, Autor. − Dacă există, poate, un început de deschidere din partea Iranului în dosarul nuclear, trebuie, din păcate, să constatăm că uşa e în mod clar închisă, în această ţară, atunci când este vorba despre drepturile omului.

Cazul lui Nasrin Sotoudeh demonstrează pe deplin acest lucru. Ea a fost pedepsită pentru munca în favoarea drepturilor omului printr-o sentinţă extrem de dură: 11 ani de închisoare, 20 de ani de interdicţie de a profesa ca avocat, interdicţia de a părăsi teritoriul. Această decizie a fost luată în urma unui simulacru de proces.

Cazul acesta este departe de a fi un incident izolat. El face parte dintr-o strategie deliberată a regimului iranian de a reduce sistematic la tăcere apărătorii drepturilor omului. O întreagă serie de sentinţe foarte dure ţintesc avocaţii activi în materie de drepturile omului şi trebuie să fim solidari cu cei care, oameni de curaj, susţin, acţionează, în ciuda ameninţărilor, a torturii şi a pedepselor cu închisoarea, drepturile omului.

  Raül Romeva i Rueda, autor. – Dle preşedinte, trebuie să spun că deplâng profund faptul că trebuie să vorbim din nou despre Iran, dar trebuie să facem acest lucru. Trebuie neapărat să facem acest lucru, deoarece situaţia din Iran este foarte dificilă şi dramatică.

Din acest motiv, este important ca Parlamentul să reitereze apelul său pentru eliberarea tuturor deţinuţilor de conştiinţă, incluzându-i pe toţi cei care au fost arestaţi în ultimul an în legătură cu activităţile lor paşnice – şi repet, paşnice – din sfera politică şi a drepturilor omului. Parlamentul trebuie să facă apel din nou la autorităţile iraniene pentru ca acestea să respecte drepturile la libertatea de exprimare şi de adunare, recunoscute la nivel internaţional, şi să condamne ferm sentinţa extrem de aspră împotriva lui Nasrin Sotoudeh şi să o elogieze pentru curajul său şi pentru angajamentul său.

Acesta este şi motivul pentru care Parlamentul trebuie să-i ia în considerare pe dna Sotoudeh şi pe ceilalţi activişti pentru drepturile omului şi pe deţinuţii de conştiinţă şi să ceară eliberarea sa imediată. Trebuie să ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu sentinţa impusă tot mai frecvent de interdicţie a părăsirii Iranului, ceea ce poate duce la concluzia raţională că a rămâne în Iran este considerată o pedeapsă de către autorităţi.

Trebuie să le solicităm autorităţilor să combată impunitatea celor care încalcă drepturile omului în cadrul forţelor de securitate şi să reiterăm, de asemenea, cererea noastră de a efectua o investigaţie independentă a acuzaţiilor referitoare la execuţiile extrajudiciare de după alegerile prezidenţiale contestate din iunie şi de a aduce presupuşii făptaşi în faţa justiţiei. În mod evident, trebuie să condamnăm ferm, de asemenea, atacul cu bombă din Chabahar şi să transmitem condoleanţe familiilor victimelor şi celor răniţi.

În cele din urmă, aş dori să spun că suntem foarte îngrijoraţi de persecutarea anumitor religii şi grupuri etnice în Iran. Trebuie să ne exprimăm convingerea, susţinută de istoria europeană recentă, că dezvoltarea socială şi politică paşnică şi echilibrată poate fi realizată numai dacă sunt luate în considerare aspiraţiile culturale şi sociale ale diferitelor regiuni.

  Bogusław Sonik, în numele Grupului PPE. – (PL) Dle preşedinte, Nasrin Sotoudeh a fost motivul dezbaterii anterioare a Parlamentului European cu privire la lipsa apărării drepturilor omului în Iran, când, pe 4 septembrie 2010, aceasta a fost arestată sub acuzaţia de propagandă împotriva statului, conspiraţie şi adunare pentru a acţiona împotriva securităţii naţionale. Aceasta este arestată de patru luni. Acum, după proces, această apărătoare distinsă a drepturilor omului şi colegă dedicată a laureatei Premiului Nobel, Shirin Ebadi, a fost condamnată la 11 ani de închisoare, urmată de o interdicţie de 20 de ani de a practica avocatura şi de a părăsi Iranul. Să ne amintim că şi alţi prizonieri politici au primit, de asemenea, condamnări la ani lungi de închisoare. Activista de 26 de ani pentru drepturile omului, Shiva Nazar Ahari, a fost condamnată la patru ani de închisoare şi la 74 de lovituri de bici pentru aceeaşi infracţiune.

Trebuie să ne exprimăm clar opoziţia faţă de încălcările grave ale drepturilor fundamentale ale omului: libertatea de asociere, libertatea de exprimare, dreptul la libertatea de gândire şi dreptul la un proces echitabil. Nasrin Sotoudeh, care şi-a dedicat viaţa luptei pentru apărarea drepturilor omului – apărându-i pe minorii care au fost condamnaţi la moarte şi pe cetăţenii acuzaţi de organizarea de proteste paşnice, precum şi de colaborare strânsă cu opoziţia – a devenit o dovadă vie a încălcărilor drepturilor omului în Iran. Uniunea Europeană nu mai poate fi în continuare un observator pasiv al acestei lupte inegale dintre societatea iraniană şi regim.

  Corina Creţu, în numele grupului S&D. – Ne alăturăm şi noi cererii de eliberare necondiţionată şi imediată a lui Nasrin Sotoudeh şi a tuturor prizonierilor de opinie din Iran. După fraudele electorale ce au menţinut regimul Ahmadinejad la putere, mii de iranieni au plătit cu preţul libertăţii curajul de a protesta faţă de un regim tot mai represiv. Nasrin Sotoudeh a fost condamnată, după luni de izolare şi tortură, la 11 ani de închisoare, pentru că, în calitate de avocată şi militantă pentru drepturile omului, a apărat opozanţi ai puterii de la Teheran, printre care şi laureata premiului Nobel pentru pace.

Alături de numeroşi dizidenţi, în închisorile iraniene suferă rele tratamente şi zeci de jurnalişti şi bloggeri care au îndrăznit să îşi exercite libertatea esenţială de exprimare a propriei conştiinţe. Cred că angajamentul Uniunii Europene în favoarea eliberării acestor luptători pentru democraţie trebuie să ia nu numai forma protestului public, ci şi a unor demersuri concrete ale Serviciului European de Acţiune Externă, în vederea mobilizării internaţionale pentru o presiune comună sporită, în vederea încetării acestor încălcări ale drepturilor omului în Iran.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, nu trebuie să uităm niciodată în acest Parlament că libertatea de dezbatere şi de dezacord, de care ne bucurăm atât de mult în Europa, este rară şi inexistentă în multe părţi ale lumii. Nicăieri nu este mai evident acest lucru decât în Iran.

Discutăm încă o dată în Parlament despre situaţia îngrozitoare a drepturilor omului din această Republică Islamică. Ca avocată, Nasrin Sotoudeh a ajutat mulţi susţinători ai opoziţiei, care au fost arestaţi şi hărţuiţi în urma alegerilor prezidenţiale falsificate de acum 18 luni. Aceasta a reprezentat, de asemenea, minori condamnaţi la moarte, o faptă cu adevărat eroică într-o ţară care execută copii fără să stea mult pe gânduri. Ea a fost arestată în luna septembrie a anului trecut sub acuzaţia că a răspândit propagandă şi că a conspirat împotriva securităţii naţionale. Acum a fost condamnată la 11 ani de închisoare şi i-a fost interzis dreptul de a practica avocatura timp de 20 de ani.

Aceasta trebuie eliberată imediat şi necondiţionat. Fac apel la vicepreşedinta Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate să exprime clar acest lucru.

Parlamentul şi Comisia au subliniat cu hotărâre încălcările drepturilor omului de către regimul brutal – aproape dezgustător – al lui Ahmadinejad. Consiliul ar trebui deja să pună valorile comune ale UE înaintea intereselor comerciale individuale ale statelor membre în această ţară.

  Marco Scurria (PPE). – (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, avem încă o dezbatere cu privire la încălcarea drepturilor omului şi a democraţiei în Iran. De această dată, este cazul unei avocate care îi apără pe activiştii pentru drepturile omului din Iran.

Într-adevăr, ideea este să se rezolve problema de la sursă, renunţând la arestarea persoanelor care luptă pentru drepturile lor şi vizându-i, în schimb, direct pe cei care îi apără, numai pentru a arăta în ce direcţie bate vântul pentru cei care doresc să se opună regimului Ahmadinejad.

Aş face un pariu astăzi, dle Preşedinte, că în câteva săptămâni, ne vom întoarce în această Cameră pentru a vorbi despre alt caz în care toate drepturile de bază au fost încălcate în Iran. Încălcarea va fi deghizată de un oarecare motiv penal, care ar fi ridicol dacă nu ar fi atât de tragic, precum acţionarea împotriva securităţii naţionale sau propaganda împotriva regimului, la fel ca în cazul pe care îl discutăm astăzi.

Dle preşedinte, mă întreb dacă Parlamentul ar mai trebui să aibă o delegaţie pentru relaţii cu un regim care este exact opusul a tot ce reprezintă fundamentele Uniunii Europene.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, încă o dată, o situaţie revoltătoare ne parvine din Iran. Înainte de Crăciun, am discutat despre situaţia lui Sakineh Ashtiani, care a fost condamnată la lapidare pentru acuzaţia de adulter, o sentinţă comutată ulterior la moarte prin spânzurare pentru acuzaţia de omor. Astăzi, avem situaţia nefericită a lui Nasrin Sotoudeh, care a fost condamnată la 11 ani de închisoare pentru că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu. Bunurile sale au fost îngheţate şi i-a fost refuzat accesul la un avocat. Soţul său a fost arestat în timpul săptămânii pentru, citez, „răspândire de minciuni şi tulburarea opiniei publice”. Înţelegeţi dvs. ceva dacă puteţi!

Cred că tot ce putem face este să ne utilizăm influenţa cât mai bine posibil pentru a încerca să punem capăt acestei aiureli nocive, în special maltratarea femeilor şi lipsa de respect faţă de femei. Cele două exemple sunt cazuri clare.

  George Sabin Cutaş (S&D). - Condamnarea militantei pentru drepturile omului, Nasrin Sotoudeh, reflectă fragilitatea respectului pentru drepturile omului în Iran. De la controversata realegere a preşedintelui Ahmadinejad, în iunie 2009, toate protestele au fost reprimate brutal, mii de cetăţeni fiind arestaţi şi câteva sute suferind deja condamnări.

Sancţionarea abuzivă a doamnei Nasrin Sotoudeh la 11 ani de închisoare a fost provocată de faptul că, în calitate de avocat, a apărat numeroşi opozanţi arestaţi în cursul demonstraţiilor de după alegerile prezidenţiale. De asemenea, i s-au imputat interviurile acordate presei străine în această perioadă. Ne aflăm în faţa unui caz tipic de încălcare a dreptului la libera exprimare, a dreptului avocaţilor de a-şi practica meseria fără presiuni şi constrângeri, dar şi a dreptului inculpatului la un proces imparţial.

În acest context, ţin să amintesc Comisiei şi Consiliului că orice cooperare între Uniunea Europeană şi Iran trebuie să pornească de la premisa obligativităţii respectării drepturilor omului.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle preşedinte, acesta este alt subiect care revoltă opinia publică europeană şi care revoltă deputaţii din acest Parlament. Dacă asistăm în continuare la situaţii care încalcă evident drepturile omului în aceeaşi ţară, trebuie să ne gândim la structura şi la responsabilitatea ţării respective. Se poate observa clar că respectul pentru propriile tradiţii şi obiceiuri nu se potriveşte totuşi cu acceptarea anumitor standarde declarate sau standarde europene – mă refer aici la drepturile omului. Acest lucru este evident. Este bine că Parlamentul European tratează acest subiect. Mai există totuşi un aspect legat de presiunea politică, deoarece aceasta este, ca să spun aşa, următorul subiect despre care vorbeşte Parlamentul European, când ne referim la Iran, şi nu obţine niciun succes semnificativ. Poate că este necesar să începem să aplicăm o presiune mult mai puternică decât în prezent.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle preşedinte, activiştii şi avocaţii care militează pentru drepturile omului în Iran au fost îndelung persecutaţi şi arestaţi, iar verdictul împotriva avocatei Nasrin Sotoudeh reprezintă un exemplu trist al aceste persecuţii.

Regimul Iranian a făcut acelaşi lucru în cazul activistei Shiva Nazar Ahari, al avocatului Mohammad Seifzadeh şi al avocatului Mohammad Oliyafar. Alţi activişti sunt ameninţaţi cu o soartă similară.

Represaliile din Iran continuă să se înrăutăţească şi încercările noastre de a îmbunătăţi situaţia nu au niciun efect. Acţiunea guvernului împotriva celor care au rezerve la adresa regimului a ajuns acum la un nivel la care trebuie să începem să luăm în considerare cu seriozitate o schimbare a politicii faţă de această ţară şi să luăm în considerare alte posibilităţi de a exercita o presiune mai eficientă asupra administraţiei iraniene, astfel încât să putem ajuta poporul iranian să aibă parte de mai multă libertate. Cu siguranţă că nu va fi uşor, dar cred că este responsabilitatea noastră să încercăm să schimbăm situaţia din Iran.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle preşedinte, Nasrin Sotoudeh este una dintre cele mai cunoscute avocate pentru drepturile omului din Iran şi, printre alţii, aceasta a reprezentat-o pe Shirin Ebadi, laureată a Premiului Nobel pentru pace. Printre clienţii săi s-au numărat, de asemenea, minori care au fost condamnaţi la moarte şi victimele violenţei în familie. Singura sa vină este aceea că şi-a practicat profesia, aceea de a apăra oamenii care nu sunt capabili să se apere singuri împotriva regimului brutal al Iranului.

Frământările care au urmat alegerilor din 2009 şi consecinţele acestora au determinat autorităţile iraniene să ia măsuri aspre împotriva apărătorilor şi activiştilor pentru drepturile omului. Scopul guvernului iranian este să reducă la tăcere toată opoziţia, odată pentru totdeauna, atât pe plan intern, cât şi internaţional.

Acest Parlament a făcut apel în numele populaţiei din Ahvaz, de exemplu, şi a trimis o declaraţie scrisă unanimă cu privire la acest subiect. Este ciudat că comunitatea internaţională nu poate face nimic pentru a înlătura acest regim barbar.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D). – (PL) Dle preşedinte, în timpul ultimei dezbateri cu privire la încălcările drepturilor omului din Iran, care a avut loc în această Cameră cu doar o lună în urmă, am spus că în fiecare zi, cinci cetăţeni iranieni primesc vestea că îşi vor pierde în curând viaţa sub sentinţa pedepsei capitale. La această statistică tragică trebuie adăugate, de asemenea, sentinţele cu mulţi ani de închisoare pentru avocaţii iranieni care apără victimele sistemului juridic al ţării. Aceste două cuvinte - sistem juridic - ar trebui puse probabil între ghilimele. Nasrin Sotoudeh, în vârstă de 47 de ani, care a fost arestată pe 4 septembrie, torturată şi condamnată la 11 ani de închisoare, este un exemplu în acest sens.

Alţi avocaţi iranieni s-au confruntat, de asemenea, cu represalii. Shiva Nazar Ahari, cofondatoare a Comisiei reporterilor pentru drepturilor omului, a fost condamnată la patru ani de închisoare, Mohammad Seifzadeh a fost condamnat la patru ani de închisoare şi interdicţia de a practica avocatura timp de 10 ani, iar Mohammad Oliyafar a primit un an de închisoare, pentru simplul fapt că şi-a reprezentant clientul în instanţă. Cred că prin utilizarea poziţiei de negociere a Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate, ar trebui să insistăm ca subiectul militanţilor pentru drepturile omului să fie inclus în discuţiile cu Iranul ca o prioritate.

  Monica Luisa Macovei (PPE). - Cazul avocatei Nasrin Sotoudeh este foarte grav. A primit 11 ani de închisoare, interdicţia de a practica avocatura şi interdicţia de a părăsi ţara 20 de ani. Ce a făcut? A apărat-o pe Shirin Ebadi, laureată a Premiului Nobel pentru pace, pe alţi activişti politici, pe apărători ai drepturilor omului, jurnalişti şi minori condamnaţi la pedeapsa cu moartea.

Începând cu 2009, cel puţin 15 avocaţi de drepturile omului au primit pedepse cu închisoarea în Iran. Prin astfel de măsuri, Iranul încalcă drepturi fundamentale ale omului şi principiile fundamentale ONU ale rolului avocatului. Solicit Comisiei şi Consiliului să intervină pentru eliberarea imediată a avocatei Nasrin Sotoudeh.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, Uniunea Europeană rămâne extrem de îngrijorată cu privire la situaţia gravă şi în deteriorare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din Republica Islamică Iran. În ultimii doi ani, condiţiile s-au schimbat din dificile în aproape imposibile pentru cei care militează pentru apărarea drepturilor omului.

Pentru Nasrin Sotoudeh şi pentru mulţi alţii asemenea ei care militează pentru apărarea cauzelor juste ale drepturilor fundamentale şi ale libertăţii, a profesa din închisoare nu este o opţiune. Impactul arestării sale este clar: cei din Iran care sunt suficient de curajoşi să-i apere pe cetăţenii care ar trebui să fie protejaţi tocmai de stat, riscă să fie intimidaţi, arestaţi sau şi mai rău.

Uniunea Europeană s-a exprimat clar; peste 10 declaraţii au fost emise în 2010 de către dna Ashton, Înalt Reprezentant şi vicepreşedintă a Comisiei, atât cu privire la situaţia generală, cât şi la cazurile individuale. În acelaşi timp, Uniunea Europeană a efectuat demersuri discrete pe lângă autorităţile iraniene, solicitând clarificări şi explicaţii şi transmiţând mesaje clare despre nevoia îmbunătăţirii situaţiei din Iran. O declaraţie cu privire la cazul lui Nasrin Sotoudeh a fost făcută de dna Ashton, Înalt Reprezentant şi vicepreşedintă a Comisiei, la data de 14 ianuarie 2011, în care au fost menţionaţi atât dna Sotoudeh, cât şi dna Shiva Nazar Ahari, avocată şi jurnalistă, condamnate la 11, respectiv patru ani de închisoare.

Republica Islamică Iran a fost aleasă recent membru al Comisiei ONU privind statutul femeilor. Dna Sotoudeh şi dna Ahari sunt două femei care au fost private de drepturile pe care se luptau să le apere. Uniunea Europeană va continua să le amintească autorităţilor iraniene că, înainte de toate, acestea trebuie să respecte obligaţiile internaţionale care rezultă din acordurile şi convenţiile multilaterale pe care le-au semnat şi ratificat. Vom căuta în continuare căi de a eficientiza acţiunea noastră pentru apărarea drepturilor omului, utilizând toate mijloacele aflate la dispoziţia noastră. Poporul iranian nu merită cu nimic mai puţin.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle preşedinte, avem un grup de lucru complet inutil aici în Parlament, a cărui ocupaţie este să găsească moduri de a face şedinţele plenare mai interesante. Acest grup ar fi făcut bine să studieze şedinţa plenară de astăzi. Nu avem nevoie decât de timp suficient, de aceea ar trebui să avem timp, de asemenea, în după-amiezile de joi. De asemenea, avem nevoie de un preşedinte potrivit care să prezideze, care să poată exercita o măsură judicioasă a rigurozităţii şi flexibilităţii. Acest lucru va avea ca rezultat o şedinţă plenară animată şi interesantă.

(Aplauze)

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. – (FI) Situaţia militanţilor activi pentru drepturile omului din Iran devine tot mai dificilă. În plus, am citit despre numărul în creştere al pedepselor capitale. Cetăţeanul olandez, Zahra Bahrami, care a fost menţionată în rezoluţiile noastre urgente anterioare, a fost condamnată la moarte, iar avocata sa, Nasrin Sotoudeh, a fost condamnată la 11 ani de închisoare „pentru acţiuni împotriva securităţii naţionale”.

După cum ştim, marca distinctivă a sistemului juridic al Iranului este o lipsă gravă de imparţialitate şi de transparenţă. Prin urmare, este important ca Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate să nu elibereze de responsabilitate această ţară, ci să continue să pună în discuţie aspectele referitoare la drepturile omului în relaţiile cu Iranul. Permiteţi-mi să menţionez cerinţele minime: eliberarea imediată şi necondiţionată a avocatei în domeniul drepturilor omului, dna Sotoudeh, şi a altor deţinuţi de conştiinţă, revenirea asupra pedepsei capitale impuse lui Bahrami şi includerea autorităţilor olandeze în tratarea cazului, permiterea accesului reprezentanţilor Crucii roşii la deţinuţi şi permiterea accesului organizaţiilor de apărare a drepturilor omului în ţară pentru a evalua situaţia.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Parlamentul European trebuie să reacţioneze la cazurile de încălcare a drepturilor omului. Trebuie să ne amintim că datorită publicării cazurilor specifice, comunitatea internaţională poate exercita o presiune mai mare asupra ţărilor care nu respectă standardele democratice acceptate în general. Nasrin Sotoudeh a reprezentant activiştii iranieni pentru drepturile civile şi ale omului în procesele acestora şi a apărat minori care au primit pedeapsa capitală. Autorităţile Iraniene au considerat activităţile sale drept „răspândire de propagandă ostilă” şi au condamnat-o la 11 ani de închisoare. Includerea cazului său pe ordinea de zi a şedinţei plenare a Parlamentului European este un lucru pozitiv. Nu trebuie ignorat Parlamentul European, atunci când solicită eliberarea lui Nasrin Sotoudeh şi a altor deţinuţi de conştiinţă şi, de asemenea, înfiinţarea unei comisii independente care să examineze urmărirea penală a avocaţilor din domeniul drepturilor omului.