Adrian Severin (NI), in scris. – Lupta Parlamentului cu Consiliul European privind cadrul financiar multianual (CFM) nu este bugetară, ci politică. După cum criza UE este politică și nu economică. La originea ambelor stă incapacitatea UE de a decide în interes comun, cauzată de exacerbarea egoismelor naționale. Compromisul la care s-a ajuns are drept câștigători doar egoismul național și populismul. Dacă acest compromis nu este adoptat, într-adevăr, problemele bugetare ale UE vor fi mai grave, așa cum șantajează Consiliul. Adoptarea lui, însă, face problema politică mai gravă. Aceasta întrucât PE, apărătorul intereselor comune, ar capitula în fața unui Consiliu care a încetat să fie o instituție europeană, comportându-se ca un for al hărțuielilor naționaliste și jocului de sumă nulă. Dimpotrivă, o criză bugetară subsecventă respingerii CFM ar fi o șansă pentru rezolvarea crizei politice.

Este adevărat că ultima formă a CFM este superioară celor precedente. Ea rămâne totuși insuficientă. Insuficientă față de obiectivele UE privind progresul tehnologic, infrastructurile strategice, energia reciclabilă, încadrarea în muncă a tinerilor, educația la standarde comune înalte, coeziunea economică, socială și teritorială. Insuficientă și față de nevoia distribuției eficiente a banilor plătiți de contribuabilii europeni între statele membre și Uniune. Iată de ce, consecvent avertismentelor PE, am votat împotriva CFM.