Propunere de rezoluţie - B7-0020/2013Propunere de rezoluţie
B7-0020/2013

PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la victimele provocate recent de incendii ce au avut loc în fabrici de produse textile, îndeosebi în Bangladesh

9.1.2013 - (2012/2908(RSP))

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Jean Lambert, Barbara Lochbihler, Marije Cornelissen, Karima Delli, Malika Benarab-Attou, Elisabeth Schroedter, Nicole Kiil-Nielsen, Raül Romeva i Rueda, Franziska Katharina Brantner, Ulrike Lunacek, Ana Miranda, Sven Giegold, Claude Turmes, Emilie Turunen, Judith Sargentini, Helga Trüpel în numele Grupului Verts/ALE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0004/2013

Procedură : 2012/2908(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0020/2013

B7‑0020/2013

Rezoluția Parlamentului European referitoare la victimele provocate recent de incendii ce au avut loc în fabrici de produse textile, îndeosebi în Bangladesh

(2012/2908(RSP))

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul de cooperare CE-Bangladesh din 2001,

–   având în vedere declarația reprezentanței UE din Dhaka în legătură cu incendiul de la o fabrică de confecții din Ashulia la 27 noiembrie 2012,

–   având în vedere Cadrul promoțional al OIM pentru siguranță și sănătate la locul de muncă (2006, C-187) și Convenția privind securitatea și sănătatea lucrătorilor (1981, C-155), care nu au fost ratificate de Bangladesh și Pakistan, precum și recomandările respective ale acestor convenții (R-197); având în vedere de asemenea, Convenția privind inspecția muncii (1947, C-081), la care Bangladesh și Pakistan sunt părți semnatare și recomandările acesteia (R‑164),

–   reamintind rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale[1] și Raportul său referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale[2],

–   având în vedere recentele sale rapoarte intitulate „Responsabilitatea socială a întreprinderilor: comportamentul comercial răspunzător, transparent și responsabil și creșterea durabilă” și „Responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și calea către o redresare durabilă și favorabilă incluziunii”,

–   având în vedere Principiile directoare ale ONU privind comerțul și drepturile omului, care au stabilit un cadru atât pentru guverne, cât și pentru companii în sensul respectării drepturilor omului, care a fost aprobat de Consiliul Drepturile Omului din iunie 2011,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât la 24 noiembrie 2012 cel mai grav incendiu survenit vreodată în vreo fabrică din Bangladesh a făcut scrum o clădire de nouă etaje a fabricii operate de Tazreen Fashions, o subsidiară a grupului Tuba din Ashulia, în care circa 1200 de lucrători, în majoritatea lor femei, confecționau textile pentru retaileri occidentali de prim rang, omorând cel puțin 112 persoane și rănind peste 100, potrivit estimărilor guvernului, în timp ce reprezentanții sindicatelor susțin că numărul real al victimelor este mult mai mare;

B.  întrucât printre clienții grupului Tuba se numără Wal-Mart, Carrefour, C&A, IKEA și Sears și fabricile sale exportă confecții în multe țări din Europa și în SUA;

C. întrucât Bangladesh a devenit al doilea exportator de confecții din lume după China, cu cele mai mici salarii în acest sector care reprezintă circa 80% din exporturile acestei țări, UE fiind principala sa piață de export; întrucât presiunea pusă asupra producției pe piața internațională a textilelor dominată de costuri mici și execuție rapidă fac din forța de muncă din Bangladesh o țintă foarte vulnerabilă;

D. întrucât cu câteva săptămâni mai înainte, la 11 septembrie 2012, peste 300 de oameni au murit și circa 250 au fost răniți în Pakistan, din câte se pare inclusiv mulți minori, atunci când fabrica de textile Ali Enterprises din Karachi, care producea blugi pentru distribuitorul cu discount KiK, iar o fabrică de încălțăminte din Lahore a luat foc, primul incident fiind considerat, de asemenea, incendiul industrial cele mai grav și care a cauzat cele mai multe decese din istoria Pakistanului.

E.  întrucât numărul mare de victime în fiecare caz a fost pus pe seama lipsei măsurilor minime de siguranță, fapt ilustrat de ușile și ferestrele cu gratii și de absența căilor de ieșire, a extinctoarelor și a luminilor de urgență, a conducerii nepregătite și incompetente, a depozitării periculoase a materialelor inflamabile în apropierea lucrătorilor, a construcției ilegale și nefuncționale a clădirii, a lipsei căilor de acces pentru pompieri și a reacției întârziate a acestora;

F.  întrucât potrivit relatărilor sindicatului pakistanez ale lucrătorilor din sectorul textil (NTUF), Ali Enterprises trecuse cu bine un test de siguranță recunoscut la nivel internațional cu doar câteva săptămâni înainte de dezastru și întrucât Tazreen Fashions a primit comenzi de producție deși o inspecție din partea unei companii legate de Walmart și a European Business Social Compliance Initiative a descoperit încălcări grave ale condițiilor de siguranță;

G. întrucât, în conformitate cu informațiile din partea International Labour Rights Forum, din 2005 peste 600 de lucrători textiliști au murit în incendiile din fabrici din Bangladesh și, cu toate acestea, potrivit relatărilor organizațiilor pentru drepturile omului, niciunul dintre proprietarii sau cadrele de conducere ale fabricilor nu fost vreodată adus în fața justiției;

H. întrucât în ultimele luni tensiunile dintre guvernul Bangladeshului din activiștii pentru drepturile lucrătorilor au escaladat și întrucât aici intră și asasinarea din aprilie 2012 încă nerezolvată a lui Aminul Islam, care criticase condițiile nesigure din industria textilă;

I.   întrucât recunoașterea cu jumătate de gură din partea anumitor retaileri occidentali că fabricile în cauză produceau confecții pe care ei le vindeau demonstrează lipsa de transparență și răspundere din lanțul de distribuție al industriei textile internaționale;

J.   întrucât există o responsabilitate comună, care înglobează consumatorii finali din Europa, retailerii și conducerea fabricilor și guvernele la toate nivelurile lanțului de producție și distribuție, de a face eforturi pentru îmbunătățirea standardelor de muncă și siguranță din sectorul textil în beneficiul lucrătorilor;

1.  își exprimă grava îngrijorare față de pierderile de vieți omenești și numeroasele victime din Bangladesh și Pakistan din ultimele luni și transmite condoleanțe familiilor victimelor;

2.  solicită tuturor retalierilor europeni ale căror comenzi au fost executate pe perioada incendiilor să sprijine autoritățile locale și să implice partenerii sociali în constituirea unui mecanism de compensare adecvat și transparent pentru victime și familiile acestora și să contribuie la acest mecanism; consideră că un astfel de mecanism ar acoperi pierderea veniturilor și daunele suferite de cei răniți și de familiile celor decedați, precum și reabilitarea medicală gratuită a celor răniți și îngrijire și educație gratuită pentru membrii familiei celor decedați aflați în întreținere;

3.  salută Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh semnat de unele sindicate, ONG-uri și retailerii internaționali de textile menit să amelioreze standardele de siguranță la locul de muncă și consimțământul de a plăti pentru asemenea măsuri, îndeosebi prin înființarea unui sistem independent de inspecții și sprijinirea activă a creării de comitete pentru „sănătate și siguranță” cu participarea reprezentanților lucrătorilor în fiecare fabrică, care sunt obligatorii prin lege dar rareori funcționale; solicită tuturor mărcilor de textile implicate să susțină acest efort, inclusiv celui mai mare distribuitor de textile, Walmart;

4.  solicită companiilor străine care operează în Bangladesh și Pakistan să favorizeze relațiile comerciale cu producători care respectă Convențiile de bază ale OIM și legile din cele două țări;

5.  recunoaște că munca în sectorul textil a ajutat milioane de femei sărace din Pakistan, Bangladesh și alte țări să scape de lipsuri și de dependența de sprijinul bărbaților; consideră totuși că anumite standarde minime de siguranță și de muncă ar trebui să fie norma în toată lumea, inclusiv în UE;

6.  solicită, în special, guvernului Bangladeshului să impună respectarea de către toți producătorii a Legii muncii (2006) și să crească numărul și resursele echipelor de inspecție și să perfecționeze metodele acestora;

7.  solicită celor două guverne să implementeze efectiv standardele ratificate ale OIM și să ratifice și să implementeze, îndeosebi, Cadrul promoțional al OIM pentru siguranța și sănătatea lucrătorilor și Convenția OIM privind securitatea și sănătatea lucrătorilor;

8.  consideră că o creștere a salariilor minime în Bangladesh, care pentru mulți lucrători sunt sub nivelul de subzistență, combinată cu o creștere prețului la produsele finale plătită de consumatori se numără printre îmbunătățirile necesare și îndeamnă guvernul din Bangladesh să sancționeze companiile care acordă salarii mai mici decât salariul minim legal;

9.  salută măsurile luate de guvernele Bangladeshului și Pakistanului de a susține victimele și familiile acestora și de a aduce în fața justiției pe cei responsabili de numărul mare de victime; solicită autorităților să oblige conducerea să publice numele tuturor lucrătorilor afectați de incendii și să garanteze acces deplin la sistemul judiciar tuturor victimelor, permițându-le, astfel, să solicite compensații; solicită, de asemenea, mărcilor beneficiare să facă publice toate rapoartele de audit;

10. solicită autorităților din Bangladesh să cerceteze în mod corespunzător torturarea și asasinarea activistului pentru drepturile lucrătorilor Aminul Islam și solicită ambelor guverne să pună capăt restricțiilor în calea activităților sindicatelor și a negocierilor colective;

11. solicită guvernului Bangladeshului să adere la Convenția Internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și să ratifice Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii și să își ridice rezerva cu privire la Convenția împotriva torturii;

12. solicită guvernelor Bangladeshului și Pakistanului și mărcilor, retailerilor și angajaților să ia măsuri efective pentru a ameliora siguranța la locul de muncă în fabrici, să formeze lucrătorii și conducerea în legătură cu măsurile de siguranță și să asigure lucrătorilor dreptul de a atrage atenția atunci când normele de securitate sunt ignorate;

13. salută eforturile încununate de succes ale Bangladeshului de a reduce munca copiilor în sectorul textil și solicită Pakistanului să se implice mai mult în combaterea muncii copiilor;

14. salută, de asemenea, decizia recentă a guvernului Bangladeshului de a extinde la 6 luni concediul de maternitate în sectorul textil;

15. solicită Consiliului și Comisiei să includă o clauză RSI în toate acordurile bilaterale comerciale și de investiții semnate de UE, pe baza principiilor RSI, definite la nivel internațional, inclusiv actualizarea din 2010 a Orientărilor și standardelor OCDE definite de ONU (îndeosebi Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului), OIM și UE; sugerează ca această clauză să armonizeze standardele și conceptele existente pentru a asigura comparabilitatea și echitatea și înglobarea de măsuri pentru monitorizarea implementării efective a acestor principii la nivelul UE;

16. solicită Consiliului și Comisiei să introducă o legislație care să oblige companiile care doresc să opereze pe piața europeană în conformitate cu legislația UE să furnizeze informații în legătură cu întreg lanțul de distribuție al produselor lor, în conformitate cu Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului;

17. solicită Comisiei să ofere sprijin Bangladeshului și Pakistanului pentru a îmbunătăți siguranța și sănătatea lucrătorilor prin intermediul unui nou program tematic „Bunuri publice și provocări mondiale” și prin ICD sau instrumentul de parteneriat;

18. solicită ca în viitoarele acorduri comerciale ale UE cu țări terțe siguranța și sănătatea lucrătorilor să ocupe un loc mai important ca parte din agenda pentru condiții de muncă decente și ca UE să ofere sprijin tehnic pentru implementarea acestor dispoziții;

19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședinte al Comisiei Europene și guvernelor și parlamentelor Pakistanului și Bangladeshului.