PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare
8.3.2010
înlocuind propunerile depuse de următoarele grupuri:
PPE (B7‑0137/2010)
Verts/ALE (B7‑0141/2010)
S&D (B7‑0142/2010)
ALDE (B7‑0143/2010)
Elmar Brok, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Michael Gahler în numele Grupului PPE
Hannes Swoboda, Roberto Gualtieri, Adrian Severin în numele Grupului S&D
Pino Arlacchi, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Andrew Duff în numele Grupului ALDE
Reinhard Bütikofer în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare
Parlamentul European,
– având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 24 aprilie 2009 cu privire la neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) [2008/2324(INI)][1],
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 26 februarie 2004[2], din 10 martie 2005[3], din 17 noiembrie 2005[4] și din 14 martie 2007[5] referitoare la neproliferarea nucleară și dezarmarea nucleară,
– având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la Iran[6],
– având în vedere viitoarea Conferință a părților din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, din 2010,
– având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la chestiunile legate de neproliferare și dezarmare, în special rezoluțiile 1540(2004), 1673 (2006) și1887 (2009),
– având în vedere Declarația Summitului UE-SUA din 3 noiembrie 2009 (anexa 3),
– având în vedere Rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a PESA[7],
– având în vedere Strategia Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (ADM), adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,
– având în vedere recentul raport privind progresele înregistrate după șase luni în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE împotriva armelor de distrugere în masă (2009/II),
– având în vedere Declarația Consiliului din 8 decembrie 2008 privind securitatea internațională mai strictă, în special punctele 6, 8 și 9, care evidențiază hotărârea UE de a combate proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători de asemenea arme,
– având în vedere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare, acordurile de garanții generalizate și protocoalele adiționale ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear, Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, Tratatul de reducere a armelor strategice (START I), care a expirat în 2009, și Tratatul de reducere a armelor strategice ofensive (SORT),
– având în vedere raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate, aprobat de Consiliul European la 11 decembrie 2008,
– având în vedere întrebările adresate la 21 decembrie 2009 Comisiei și Consiliului cu privire la Tratatul de neproliferare (O-0170/2009 – B7‑0010/2010, O-0169/2009 – B7‑0009/2010),
– având în vedere Declarația Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 referitoare la Iran,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători de asemenea arme reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și a securității internaționale și întrucât cele mai urgente priorități de securitate sunt de a împiedica teroriștii sau alte state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, de a reduce stocurile de armament nuclear la nivel mondial și de a urmări crearea unei lumi fără arme nucleare;
B. întrucât s-a observat o lipsă majoră de progres în atingerea obiectivelor concrete (cum ar fi cele „13 măsuri”[8]) în cadrul efortului de realizare a scopurilor Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, convenite la precedenta conferință de revizuire, în special în momentul de față, când se ivesc amenințări din cele mai diferite surse, inclusiv proliferarea crescândă; întrucât aceasta este corelată cu cererea crescândă de tehnologie nucleară și cu disponibilitatea sporită a acesteia, cu posibilitatea ca o asemenea tehnologie și materiale radioactive să cadă în mâinile organizațiilor criminale și teroriștilor;
C. întrucât TNP, ca piatră unghiulară a regimului global de neproliferare, trebuie consolidat și este nevoie urgentă de asumarea unei poziții curajoase de lider și de luarea anumitor măsuri progresive consecutive în vederea reafirmării validității TNP și a consolidării acordurilor, tratatelor și agențiilor care constituie regimul actual în materie de proliferare și dezarmare, incluzând, în special, Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA);
D. întrucât trebuie consolidați în continuare toți cei trei piloni ai TNP, respectiv neproliferarea, dezarmarea și cooperarea în privința utilizării energiei nucleare în domeniul civil;
E. întrucât puterile nucleare semnatare ale TNP întârzie acțiunile de reducere sau eliminare a arsenalelor lor nucleare și de distanțare de doctrina militară de intimidare nucleară;
F. sperând să se obțină progrese în toate aspectele care vizează dezarmarea, pentru consolidarea securității mondiale;
G. întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a împiedica, descuraja, opri și, dacă este posibil, elimina programele de proliferare care provoacă îngrijorare la nivel mondial, astfel cum s-a stipulat în mod clar în Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003;
H. întrucât este necesar ca UE să-și intensifice eforturile vizând combaterea fluxurilor de proliferare și a finanțării acesteia, să sancționeze actele de proliferare și să elaboreze măsuri vizând împiedicarea transferurilor imateriale de cunoștințe și know-how prin intermediul tuturor instrumentelor aflate la dispoziție, inclusiv tratate multilaterale și mecanisme de verificare, controale ale exporturilor coordonate la nivel național și internațional, programe de colaborare vizând reducerea amenințărilor și pârghii politice și economice;
I. salutând Declarația de neproliferare și dezarmare (anexa 3) adoptată la Summitul UE-SUA din 3 nov 2009, care a subliniat necesitatea de a menține și de a consolida măsurile multilaterale relevante, în special Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, și-a exprimat sprijinul pentru intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare și a solicitat începerea negocierilor asupra Tratatului de interzicere a producerii de materiale de fisiune în ianuarie 2010; remarcând, de asemenea, că declarația reiterează necesitatea ca Iranul și Republica Populară Democrată Coreene să își respecte obligațiile internaționale în domeniul nuclear;
J. întrucât Iranul nu a respectat termenul prevăzut pentru sfârșitul anului pentru a da curs solicitărilor de a-și deschide instalațiile nucleare spre a fi vizitate de inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică; întrucât Iranul nu a luat niciun fel de măsuri până în prezent pentru a reda comunității internaționale încrederea în natura exclusiv pașnică a programului său nuclear;
K. încurajat de propunerile de dezarmare solicitate de Henry Kissinger, George P. Shultz, William J. Perry și Sam Nunn în ianuarie 2007 și ianuarie 2008, de susținerile similare manifestate în Europa de foști oameni de stat din Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos și Belgia, de modelul de convenție privind armele nucleare și de protocolul Hiroshima-Nagasaki, promovate la nivel mondial de organizații ale societății civile și de lideri politici, precum și de campanii precum „Global Zero”;
L. întrucât revizuirea conceptului strategic al NATO oferă un prilej pentru reevaluarea politicii nucleare a alianței în ansamblu, în vederea atingerii obiectivului unei lumi fără arme nucleare; întrucât, în temeiul mecanismelor NATO, bilaterale sau de utilizare comună a armelor nucleare, aproximativ 150-200 de arme nucleare tactice continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia);
M. întrucât există necesitatea unei coordonări și colaborări strânse între Uniunea Europeană și partenerii săi, în special Statele Unite și Rusia, în vederea reactivării și întăririi regimului de neproliferare;
N. salutând, în acest sens, inițiativa comună britanico-norvegiană menită să evalueze fezabilitatea unei eventuale eliminări a armelor nucleare și să stabilească măsuri procedurale clare și de verificare în acest sens, care reprezintă o contribuție concretă în direcția potrivită;
O. întrucât guvernul francez și cel britanic au anunțat în 2008 reduceri ale numărului de focoase operaționale pe care le dețin, dar au decis în același timp să-și modernizeze arsenalele nucleare; întrucât toate statele membre au obligația de a contribui cu succes la politicile UE de neproliferare și dezarmare,
1. invită toate părțile interesate să profite de prilejul pe care îl oferă viitoarea Conferință din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare pentru a face progrese către obiectivul de dezarmare nucleară completă pe baza unui tratat internațional care să vizeze eliminarea progresivă a armelor nucleare la nivel mondial și pentru a urmări obiectivul dezarmării nucleare complete la nivel mondial, care trebuie realizat pe bază concertată și multilaterală, pas cu pas;
2. subliniază necesitatea de a se elabora, la Conferința de revizuire a TNP din 2010, strategii vizând obținerea unui acord asupra tratatului privind stoparea nediscriminatorie a producției de material de fisiune în scopuri militare, ceea ce înseamnă că tratatul astfel negociat ar obliga statele nedeținătoare de arme nucleare sau statele care nu sunt semnatare ale TNP să renunțe la producerea de material de fisiune în scopuri militare și să demonteze toate centrele existente în care se produce material de fisiune în scopuri militare;
3. subliniază că cei cinci membri ai Consiliului de Securitate al ONU, toți posesori de arme nucleare, ar trebui să renunțe progresiv la producerea de material de fisiune în scopuri militare și să demonteze toate centrele existente în care se produce material de fisiune în scopuri militare;
4. invită Consiliul și statele membre să aibă o participare coordonată, pozitivă și vizibilă la discuțiile din cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2010, în special prin propunerea unui calendar ambițios de dezarmare nucleară la nivel mondial și a unor inițiative concrete pentru relansarea Conferinței ONU pentru dezarmare, precum și prin promovarea inițiativelor de dezarmare pe baza „Declarației privind principiile și obiectivele”, convenită la sfârșitul Conferinței de revizuire a TNP din 1995, și pe baza celor „13 măsuri practice” stabilite în unanimitate la Conferința de revizuire a TNP din 2000;
5. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Israelul, India și Pakistanul nu sunt încă state semnatare ale TNP, iar Coreea de Nord s-a retras din acest tratat în 2003; invită aceste țări să devină semnatare ale TNP;
6. îndeamnă vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul și Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la toate reuniunile pregătitoare premergătoare Conferinței din 2010 de revizuire a TNP și să țină seama pe deplin în privința conferinței respective de opiniile acestuia referitoare la aspectele legate de neproliferare și dezarmare;
7. îndeamnă, în această privință, vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul și Comisia să depună toate eforturile necesare pentru a sensibiliza publicul european cu privire la temele legate de neproliferare, în colaborare cu toate părțile și actorii nestatali care acționează în vederea unei lumi fără arme nucleare, având în vedere, în special, rețeaua Primarilor pentru pace;
8. salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;
9. salută cu entuziasm discursul ținut de președintele american Barack Obama la Praga la 5 aprilie 2009, prin care acesta își exprima angajamentul de a continua dezarmarea nucleară și își prezenta viziunea asupra unei lumi fără arme nucleare, în contextul unui efort concertat de face progrese; invită Consiliul să își exprime sprijinul explicit pentru acest angajament;
10. reiterează importanța sprijinului activ oferit de Consiliu, în cooperare cu partenerii săi, pentru elaborarea unor propuneri concrete de a supune controlului AIEA producția, utilizarea și reprocesarea tuturor combustibililor nucleari, inclusiv crearea unei bănci internaționale pentru combustibili nucleari; sprijină, în plus, alte inițiative de multilateralizare a ciclului combustibililor nucleari ce vizează utilizarea în scopuri pașnice a energiei nucleare, ținând seama că Parlamentul salută disponibilitatea Consiliului și Comisiei de a contribui cu până la 25 de milioane EUR la crearea unei bănci pentru combustibili nucleari sub controlul AIEA, și speră ca acțiunea comună pentru crearea băncii să fie aprobată fără întârziere;
11. sprijină eforturile suplimentare de consolidare a mandatului AIEA, inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale AIEA și alte măsuri destinate să dezvolte încrederea reciprocă; dorește să se asigure că organizația dispune de resurse suficiente, care să-i permită să-și îndeplinească rolul vital în garantarea caracterului sigur al activităților nucleare; încurajează Consiliul și Comisia să își continue eforturile de a consolida capacitățile Agenției Internațională pentru Energie Atomică, inclusiv modernizarea laboratorului său analitic de garanții nucleare de la Seibersdorf, Austria;
12. subliniază importanța intrării în vigoare cât mai repede posibil a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT); salută în acest sens intenția administrației americane de a obține ratificarea tratatului; solicită Consiliului să își ofere sprijinul fără rezerve pentru negocierea cât mai curând posibil a unui tratat de interzicere a producției de material de fisiune pentru arme nucleare sau alte dispozitive nucleare; așteaptă noua revizuire a strategiei nucleare americane, care ar trebui să angajeze SUA să nu dezvolte noi arme nucleare, inclusiv bombe nucleare anti-buncăr, să prevadă o reducere semnificativă a stocurilor nucleare și să ghideze SUA să pună mai mult accentul pe apărarea nenucleară;
13. solicită intensificarea dialogului cu noua administrație americană și cu toate puterile nucleare în scopul stabilirii unei agende comune pentru reducerea progresivă a stocului de focoase nucleare; sprijină, în special, eforturile realizate de Statele Unite și Rusia vizând reducerea în mod semnificativ a armelor nucleare, astfel cum s-a convenit în cadrul acordurilor START 1 și SORT;
14. salută, în acest context, decizia Federației Ruse și a SUA de a purta negocieri în vederea încheierii unui nou acord cuprinzător și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Tratatul de reducere a armelor strategice (START), expirat în decembrie 2009, precum și semnarea la Moscova, la 6 iulie 2009, de către președinții Barack Obama și Dmitri Medvedev, a unei înțelegeri comune în vederea încheierii unui acord în continuarea START-1; salută progresele recente înregistrate în cadrul negocierilor dintre SUA și Rusia și așteaptă cu nerăbdare un acord final în contextul următoarei runde de discuții care va demara la Geneva, la 9 martie;
15. ia act de faptul că SUA și-au abandonat planul inițial de instalare a unui scut antirachetă în Europa; sprijină o nouă abordare care să implice toate țările europene și Rusia;
16. solicită crearea de zone denuclearizate ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă denuclearizată în Orientul Mijlociu ar fi extrem de importantă în vederea unei păci de durată și cuprinzătoare în regiune; subliniază că eliminarea tuturor focoaselor nucleare tactice din Europa ar putea, între timp, crea un precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;
17. atrage atenția asupra anacronismului strategic al armelor nucleare tactice și asupra necesității ca Europa să contribuie la reducerea și eliminarea lor de pe continentul european în cadrul unui dialog mai extins cu Rusia; în acest context, ia act de acordul coaliției germane din 24 octombrie 2009 de a depune eforturi în vederea retragerii armelor nucleare din Germania, ca parte a procesului general de a crea o lume fără arme nucleare; salută scrisoarea trimisă la 26 februarie 2010 de miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg și Norvegia Secretarului General al NATO, prin care se solicita inițierea unei dezbateri aprofundate în cadrul alianței asupra modalităților de urmărire a obiectivului politic general de a crea o lume fără arme nucleare;
18. sprijină abordarea duală în ceea ce privește programul nuclear al Iranului; îndeamnă din nou Iranul să își respecte pe deplin și fără întârziere obligațiile care decurg din rezoluțiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU și ale AIEA, în special să îndeplinească cerințele stabilite în Rezoluția Consiliului Guvernatorilor AIEA din 27 noiembrie 2009; îndeamnă Consiliul să sprijine acțiunile Consiliului de Securitate al ONU în cazul în care Iranul continuă să nu coopereze cu comunitatea internațională în ceea ce privește programul său nuclear; invită Consiliul să fie pregătit să ia măsurile „inteligente”, direcționate și concentrate pe neproliferare care se impun, inclusiv sancțiuni care să însoțească acest proces al CSONU;
19. regretă recentele teste nucleare efectuate de Republica Populară Democrată Coreeană și respingerea de către aceasta a Rezoluției nr. 1887 (2009) din 24 septembrie 2009 a Consiliului de Securitate al ONU; sprijină, cu toate acestea, ideea SUA de dialog bilateral inițiat în cadrul discuțiilor purtate de Grupul celor șase pentru a denucleariza Peninsula Coreeană și observă rolul special pe care China îl joacă în această privință;
20. sprijină convocarea Summitului privind securitatea nucleară în aprilie 2010, recunoscând că utilizarea și comercializarea neautorizată de materiale nucleare constituie o amenințare imediată gravă la adresa securității mondiale; așteaptă să primească propuneri concrete pentru sporirea securității materialelor nucleare vulnerabile, printre care s-ar putea număra măsuri eficiente de investigare a cazurilor în care astfel de materiale au fost deturnate ilegal și de urmărire în justiție a celor responsabili;
21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, președintelui Conferinței din 2010 de revizuire a TNP și directorului general al AIEA.
- [1] Texte adoptate, P6_TA(2009)0333.
- [2] JO C 98 E, 23.4.2004, p. 152.
- [3] JO C 320 E, 15.12.05, p. 253.
- [4] JO C 280 E, 18.11.2006, p.453.
- [5] JO C 301 E, 13.12.2007, p. 146.
- [6] Texte adoptate, P7_TA(2010)0016.
- [7] Texte adoptate, P6_TA(2008)0255.
- [8] Organizația Națiunilor Unite: Conferința părților din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, TNP/CONF 2000/28 (partea I și partea II).