Propunere comună de rezoluţie - RC-B7-0412/2010Propunere comună de rezoluţie
RC-B7-0412/2010

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la o abordare bazată pe drepturi în contextul acţiunilor UE împotriva HIV/SIDA

6.7.2010

în conformitate cu articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluţie depuse de următoarele grupuri:
S&D (B7‑0412/2010)
ALDE (B7‑0421/2010)
Verts/ALE (B7‑0426/2010)
GUE/NGL (B7‑0428/2010)

Véronique De Keyser, Michael Cashman, Thijs Berman, Linda McAvan în numele Grupului S&D
Sophia in 't Veld, Charles Goerens, Ramon Tremosa i Balcells, Leonidas Donskis, Sonia Alfano în numele Grupului ALDE
Ulrike Lunacek, Heidi Hautala, Barbara Lochbihler, Judith Sargentini în numele Grupului Verts/ALE
Gabriele Zimmer, Marisa Matias, Bairbre de Brún în numele Grupului GUE/NGL


Procedură : 2010/2771(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
RC-B7-0412/2010

Rezoluţia Parlamentului European referitoare o abordare bazată pe drepturi în contextul acţiunilor UE împotriva HIV/SIDA

Parlamentul European,

–   având în vedere cea de-a XVIII-a Conferinţă internaţională privind SIDA: „Aici şi acum”, care se va desfăşura la Viena între 18 şi 23 iulie 2010,

–   având în vedere Declaraţia ONU de angajament privind HIV/SIDA, intitulată „O acţiune mondială în faţa unei crize mondiale” şi adoptată de Adunarea Generală a ONU din 27 iunie 2001, în cea de-a 26-a sesiune specială,

–   având în vedere reuniunea la nivel înalt cu privire la HIV/SIDA din 2 iunie 2006 din cadrul sesiunii speciale a Adunării Generale a ONU (UNGASS) şi declaraţia politică adoptată cu ocazia acelei reuniuni,

–   având în vedere Orientările internaţionale din 2006 ale ONUSIDA privind HIV/SIDA şi drepturile omului elaborat cu ocazia celei de a doua Conferinţe internaţionale privind HIV/SIDA şi drepturile omului de la Geneva din 23-25 septembrie 1996 şi a celei de a treia Conferinţe internaţionale privind HIV/SIDA şi drepturile omului de la Geneva din 25-26 iulie 2002,

–   având în vedere raportul OMS, intitulat „Către un acces universal: intensificarea intervenţiilor prioritare HIV/SIDA în sectorul sănătăţii”,

–   având în vedere Declaraţia de la Abuja din 27 aprilie 2001 privind HIV/SIDA, tuberculoza şi alte boli infecţioase similare, precum şi Poziţia comună a Africii la reuniunea la nivel înalt a UNGASS din 2006 şi Apelul pentru acţiune accelerată în vederea accesului universal la serviciile pentru HIV şi SIDA, tuberculoză şi malarie în Africa, semnat de Uniunea Africană la Abuja la 4 mai 2006,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 iulie 2006 intitulată „HIV/SIDA: Este timpul să trecem la fapte”, Rezoluţia din 24 aprilie 2007 privind combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană şi în ţările învecinate, 2006-2009 şi Rezoluţia din 20 noiembrie 2008 referitoare la HIV/SIDA: diagnosticarea și tratamentul în fază timpurie,

–   având în vedere concluziile Consiliului din noiembrie 2009 privind progresele înregistrate de Programul european de acţiune privind combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a tuberculozei prin acţiuni externe (2007-2011),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei „Combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană și în țările vecine” şi strategia pentru combaterea HIV/SIDA în UE şi în ţările vecine în 2009-2013,

–   având în vedere raportul UNAIDS din 2009 privind epidemia mondială de SIDA,

–   având în vedere cadrul de rezultate 2009-2011 al UNAIDS,

–   având în vedere Raportul ONU din 2010 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 iunie 2010 referitoare la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât numărul persoanelor seropozitive continuă să crească, iar estimările arată că, la nivel mondial, 33,4 milioane de persoane sunt infectate cu HIV/SIDA, dintre care, lucru foarte îngrijorător, 2,7 milioane au fost infectate în 2008, ceea ce înseamnă că HIV/SIDA constituie o urgenţă la nivel mondial, care impune o reacţie excepţională şi cuprinzătoare la nivel global;

B.  întrucât HIV/SIDA rămâne una dintre cauzele principale de decese la nivel mondial, reprezentând două milioane de decese în 2008, şi se estimează că va continua să fie o cauză majoră de decese premature la nivel mondial în următoarele decenii;

C. întrucât, până la sfârşitul lui 2009, s-a estimat că 5 milioane de persoane din ţările cu venituri mici şi medii au primit tratament antiretroviral - o creştere de 10 ori în cinci ani, fără precedent în istoria sănătăţii publice;

D. întrucât numărul de persoane nou-infectate continuă să crească cu o rată mai mare decât gradul de răspândire a tratamentului, două treimi dintre persoanele care aveau nevoie de tratament nebeneficiind de acesta în 2009, ceea ce înseamnă că 10 milioane de oameni nu au avut acces la tratamentul eficient care le era necesar;

E.  întrucât Africa Subsahariană rămâne regiunea cea mai afectată, cu 22,4 milioane de persoane infectate cu HIV/SIDA, 71% din noile cazuri de infectare fiind înregistrate în 2008;

F.  întrucât există dovezi concludente că măsurile de prevenirea HIV/SIDA constituie un mijloc eficace de a reduce numărul infectărilor;

G. întrucât există deficienţe majore de planificare în ceea ce priveşte implicarea persoanelor care suferă de HIV/SIDA în activităţi preventive - în special în cele destinate tocmai acestei categorii de persoane - şi în ceea ce priveşte eforturile de a reduce stigmatizarea şi discriminarea;

H. întrucât femeile şi tinerele reprezintă în continuare un grup afectat în mod disproporţionat de HIV/SIDA, femeile reprezentând aproximativ 60% din cazurile de infecţie cu HIV/SIDA în Africa Subsahariană şi din cazurile de HIV/SIDA în general, iar HIV/SIDA continuă să fie principala cauză a mortalităţii şi îmbolnăvirii în rândul femeilor la vârsta de reproducere;;

I.   întrucât actualele opţiuni de prevenire a HIV nu sunt suficiente pentru a proteja femeile, iar metodele preventive precum prezervativele şi abstinenţa nu sunt opţiuni realiste pentru multe femei, în special cele măritate, care vor să aibă copii sau care sunt expuse riscului de violenţă sexuală; întrucât un vaccin sau un microbicid sigur şi eficient ar putea oferi femeilor o nouă modalitate importantă de a se proteja de HIV fără a-şi limita posibilităţile reproductive;

J.   întrucât există din ce în ce mai multe dovezi care atestă rata în creştere a infectărilor şi a riscurilor în populaţiile cheie, printre care lucrătorii în domeniul sexului, persoanele „transgender”, bărbaţii care au raporturi sexuale cu alţi bărbaţi, deţinuţii, utilizatorii de droguri injectabile, populaţiile de migranţi, refugiaţii şi lucrătorii mobili din aproape toate regiunile, precum şi în ţările cu epidemii generalizate, şi întrucât există deficienţe comune în a prioritiza şi a finanţa programele de prevenire HIV/SIDA pentru aceste populaţii;

K. întrucât, din cauza stigmatului asociat HIV/SIDA, aproximativ 30% din persoanele infectate cu HIV din UE nu sunt conştiente de faptul că sunt seropozitive, iar studiile sugerează că infecţia nediagnosticată facilitează transmiterea constantă a HIV şi măreşte probabilitatea deceselor premature în rândul persoanelor seropozitive;

L.  întrucât, conform raportului OMS, intitulat „Către un acces universal: intensificarea intervenţiilor prioritare HIV/SIDA în sectorul sănătăţii”, se estimează că nivelul de acoperire al tratamentului antiretroviral este de doar 23% în Europa şi în Asia Centrală, nivel considerat precar, având în vedere situaţia din Rusia şi Ucraina;

M. întrucât comportamentul homosexual este încă foarte stigmatizat, în special în Africa Subsahariană, unde 31 de ţări consideră o infracţiune relaţiile homosexuale între adulţi care consimt, patru ţări sancţionează această infracţiune cu pedeapsa capitală, iar altele prevăd sancţiuni penale care depăşesc 10 de ani de închisoare, şi întrucât această stigmatizare împiedică munca de prevenire a infectării cu HIV/SIDA;

N. întrucât incriminarea penală a utilizatorilor de droguri ilegale în numeroase ţări împiedică accesul acestora la servicii de prevenire, de tratament, de îngrijire şi sprijin legate de HIV/SIDA, şi conduce la transmiterea bolii prin utilizarea de droguri injectabile;

O. întrucât un număr de 106 ţări afirmă că încă aplică legi şi politici care prezintă obstacole semnificative în calea unor soluţii eficiente la problema HIV/SIDA;

P.  întrucât un se estimează că 17,5 milioane de copii şi-au pierdut unul sau ambii părinţi din cauza HIV/SIDA în 2008 - intre care marea majoritate locuiesc în Africa Subsahariană - şi suferă adesea de stigmatizare şi discriminare, fiindu-le refuzat accesul la servicii de bază, cum ar fi educaţia şi adăpostul, situaţie care le măreşte vulnerabilitatea la infectarea cu HIV/SIDA,

Q. întrucât nu s-a acordat atenţia cuvenită relaţiei dintre HIV/SIDA şi dizabilităţi, deşi în rândul tuturor populaţiilor-cheie persoanele cu dizabilităţi prezintă un risc mai ridicat de expunere la HIV/SIDA şi se confruntă cu dificultăţi în accesul la serviciile de prevenire, tratament şi îngrijire;

R.  întrucât o abordare centrată pe drepturi a reacţiei la problema HIV/SIDA este esenţială pentru a contribui la stoparea epidemiei,

1.  reafirmă că accesul la îngrijiri medicale face parte din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar guvernele au datoria de a-şi îndeplini obligaţiile furnizând tuturor servicii de sănătate publică;

2.  consideră, în acelaşi timp, că UE trebuie să acorde o prioritate ridicată protejării şi promovării apărătorilor drepturilor omului din interiorul şi din afara UE, inclusiv celor care îşi focalizează activitatea în principal asupra educării comunităţilor cu privire la HIV/SIDA; solicită, în acest sens, Vicepreşedintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru Afaceri externe şi politica de securitate să se asigure că toate acţiunile şi măsurile concrete prevăzute în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului sunt implementate adecvat, respectând reprezentanţii societăţii civile care acţionează în domeniul HIV/SIDA;

3.  solicită Comisiei şi Consiliului să îşi îndeplinească angajamentele şi să îşi intensifice eforturile de a aborda problema HIV/SIDA ca o prioritate de sănătate publică la nivel mondial, acordând un loc central drepturilor omului în prevenirea şi tratamentul acestei boli şi în îngrijirea şi asistenţa acordată persoanelor afectate, inclusiv în cadrul programelor UE de cooperare pentru dezvoltare;

4.  solicită Comisiei şi Consiliului să promoveze acţiuni de dezincriminare penală a transmisiei şi expunerii neintenţionate la HIV/SIDA[1], inclusiv prin încurajarea recunoaşterii HIV/SIDA ca dizabilitate în sensul legislaţiei actuale şi viitoare privind nediscriminarea;

5.  solicită ţărilor baltice, Rusiei şi Ucrainei să implementeze politici pentru combaterea fermă a HIV/SIDA pe teritoriul lor;

6.  solicită Comisiei şi Consiliul să promoveze cele mai bune practici şi politici în cadrul dialogului politic la nivel naţional şi internaţional, cu privire la reacţii centrate pe drepturi la problema HIV/SIDA:

–   prin asigurarea promovării, protecţiei şi respectării drepturilor omului - printre care dreptul la sănătate sexuală şi reproductivă[2] - în cazul persoanelor seropozitive şi al altor populaţii-cheie;

–   prin eliminarea principalelor obstacole economice, juridice, sociale şi tehnice, precum şi a practicilor şi legilor punitive, care împiedică o reacţie eficientă la HIV, în special pentru populaţiile cheie;

–   prin sprijinirea revizuirii şi modificării actelor legislative care obstrucţionează programele şi serviciile eficace şi bazate pe dovezi în materie de HIV/SIDA, în special cele destinate grupurilor-cheie;

–   prin combaterea legilor şi a deciziilor care încadrează penal transmiterea neintenţionată a HIV sau încurajează discriminarea împotriva persoanelor care suferă de HIV/SIDA şi prin condamnarea şi luarea de măsuri împotriva obstacolelor juridice care împiedică acţiunea eficace contra HIV în favoarea femeilor şi fetelor, cum ar fi legile şi politicile restrictive privind sănătatea sexuală şi reproductivă, legile privind moştenirea şi proprietatea, cele privind căsătoria şi copiii etc.;

–   prin plasarea drepturilor omului în centrul deciziilor privind alocarea de fonduri pentru a reacţiona la problema HIV/SIDA în interiorul şi în afara UE;

–   printr-o politică de programe în materie de HIV, care să se adreseze persoanelor seropozitive şi altor grupuri-cheie şi care să vizeze oferirea mai multor posibilităţi persoanelor şi comunităţilor pentru a combate HIV, reducerea riscului de infectare şi a vulnerabilităţii la această boală şi atenuarea impactului negativ al HIV/SIDA;

–   prin facilitarea şi promovarea unei participări consistente a populaţiilor cheie în conceperea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea programelor de prevenire, tratament, îngrijiri şi asistenţă HIV/SIDA, şi prin reducerea stigmatizării şi discriminării;

–   prin facilitarea accesului universal la îngrijiri medicale, atât în privinţa prevenirii, tratamentelor, îngrijirilor şi asistenţei legate de infectarea cu HIV/SIDA, cât şi în privinţa celorlalte servicii medicale;

–   prin facilitarea accesului la educaţie şi la un loc de muncă pentru persoanele infectate cu HIV/SIDA şi pentru alte populaţii cheie;

–   prin includerea în viitoarea monitorizare a progreselor realizate în combaterea HIV/SIDA a unor indicatori care să vizeze direct şi să evalueze aspectele legate de drepturile omului ale problemei HIV/SIDA;

–   prin respectarea principiilor celor„ 3 C” (consimţământ informat, confidenţialitate şi consiliere) în testarea pentru HIV/SIDA şi în cadrul altor servicii conexe;

–   prin combaterea stigmatizării şi a discriminării persoanelor seropozitive şi a altor grupuri-cheie şi prin protejarea drepturilor lor la siguranţă şi protecţie în faţa abuzurilor şi a violenţei;

–   prin promovarea şi facilitarea unei participări mai extinse a persoanelor seropozitive şi a altor grupuri-cheie la combaterea HIV/SIDA;

–   prin oferirea de informaţii obiective şi neutre cu privire la această boală;

–   oferind oamenilor puterea, abilităţile, cunoştinţele şi resursele necesare pentru a evita infectarea cu HIV/SIDA;

7.  solicită Comisiei şi statelor membre să abordeze în special nevoile femeilor în contextul prevenirii, tratamentului şi îngrijirii în cazul HIV/SIDA, ca măsuri esenţiale pentru încetinirea epidemiei, în special prin extinderea accesului la programele de îngrijiri medicale în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, testarea HIV/SIDA şi serviciile de consiliere şi prevenire fiind integrate pe deplin în acestea, precum şi prin schimbarea factorilor socioeconomici subiacenţi care sporesc riscul de infectare cu HIV/SIDA, cum ar fi inegalităţile dintre femei şi bărbaţi, sărăcia, lipsa oportunităţilor economice şi educaţionale, lipsa protecţiei juridice şi a protecţiei drepturilor omului;

8.  solicită UE şi statelor membre să aloce în mod just şi flexibil fonduri pentru cercetarea în sectorul noilor tehnologii preventive, incluzând vaccinurile şi microbicidele;

9.  îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că jumătate din numărul noilor infecţii cu HIV apare în rândul copiilor şi al tinerilor; solicită, de aceea, Comisiei şi statelor membre să ia în considerare nevoile copiilor şi ale tinerilor în materie de prevenire, tratament, îngrijiri şi asistenţă în cazul HIV/SIDA, şi să asigure accesul acestora la serviciile legate de HIV/SIDA, în special diagnosticarea din timp a copiilor, preparate antiretrovirale adecvate şi accesibile, asistenţă psihosocială, protecţie socială şi protecţie juridică;

10. solicită Comisiei şi statelor membre să sprijine participarea persoanelor cu handicap la acţiunile întreprinse împotriva HIV/SIDA şi integrarea respectării drepturilor omului în planurile şi politicile strategice naţionale referitoare la HIV/SIDA, pentru a garanta că aceste persoane au acces la servicii HIV/SIDA care să fie adaptate nevoilor lor şi echivalente cu serviciile disponibile pentru alte comunităţi;

11. solicită Comisiei şi statelor membre să sprijine programele de reducere a efectelor negative pentru prizonieri şi pentru utilizatorii de droguri injectabile;

12. invită Comisia și Consiliul să îndemne țările cel mai afectate de HIV si SIDA să pună bazele unor cadre naționale de politică împotriva HIV coordonate, transparente și responsabile, care să garanteze eficiența măsurilor de prevenire și îngrijire în caz de îmbolnăvire cu HIV; în acest context, solicită Comisiei să sprijine guvernele naţionale şi să coimplice societatea civilă pentru a ameliora, în cadrul reacţiei la nivel naţional la problema HIV/SIDA, audienţa redusă a programelor care vizează reducerea stigmatizării şi a discriminării şi creşterea accesului la justiţie;

13. solicită Comisiei şi Consiliului să lucreze cu UNAIDS şi cu alţi parteneri pentru a îmbunătăţi indicatorii folosiţi pentru măsurarea progreselor şi pentru schimbul de cunoştinţe la nivel global şi naţional, precum şi la nivelul programelor, în ceea ce priveşte reducerea stigmatizării şi discriminării, inclusiv indicatorii specifici pentru populaţii-cheie, pentru aspectele legate de drepturile omului ale infectării cu HIV şi pentru mecanismele de protecţie la nivel internaţional;

14. solicită Comisiei şi Consiliului să sprijine activitatea recent înfiinţatei Comisii mondiale pentru HIV şi drept, pentru a asigura funcţionalitatea legislaţiei în sensul combaterii efective a HIV/SIDA;

15. solicită Comisiei şi Consiliului să invite Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să adune dovezi suplimentare cu privire la situaţia din perspectiva drepturilor omului a persoanelor seropozitive şi a altor populaţii-cheie din Europa dintr-o perspectivă de gen, ţinând seama, în special, de vulnerabilitatea acestora la discriminarea multiplă şi transsectorială;

16. invită toate statele membre şi Comisia să aloce cel puţin 20% din finanţarea destinată dezvoltării pentru asistenţa sanitară de bază şi educaţie, să crească contribuţiile la Fondul mondial de luptă împotriva SIDA, tuberculozei şi malariei şi să mărească finanţarea pentru alte programe destinate consolidării sistemelor de sănătate şi a sistemelor comunitare; solicită, de asemenea, ţărilor în curs de dezvoltare să acorde prioritate cheltuielilor pentru sănătate în general şi combaterii HIV/SIDA în special; solicită Comisiei să acorde stimulente ţărilor partenere pentru a încuraja prioritizarea sănătăţii ca sector cheie în documentele de strategie de ţară;

17. solicită statelor membre şi Comisiei să pună capăt reducerii îngrijorătoare a finanţării pentru promovarea sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive în ţările în curs de dezvoltare şi să sprijine politicile privind tratamentul infecţiilor cu transmitere sexuală şi furnizarea de produse destinate sănătăţii reproductive, precum medicamente esenţiale pentru supravieţuire şi contraceptive, inclusiv prezervative;

18. solicită UE să continue să acţioneze, pe lângă sprijinul bugetar, printr-o combinaţie de instrumente financiare la nivel mondial şi naţional, precum şi prin organizaţii şi mecanisme relevante, care şi-au demonstrat eficienţa în ceea ce priveşte abordarea din perspectiva drepturilor omului a HIV/SIDA, în special organizaţii ale societăţii civile şi organizaţii ale comunităţilor;

19. invită Comisia, statele membre și comunitatea internațională să adopte o legislație care asigure accesul la medicamente eficiente și accesibile împotriva HIV, inclusiv antiretrovirale și alte medicamente sigure și eficiente, la diagnosticare și la tehnologiile de îngrijire preventivă, curativă și paliativă a infecției cu HIV, precum și a infecțiilor și condițiilor asociate;

20. critică acordurile comerciale bilaterale şi regionale care includ dispoziţii care depăşesc cadrul stabilit prin Acordul TRIPS al OMC („TRIPS-plus”), atenuând astfel, dacă nu chiar limitând, garanţiile stabilite de Declaraţia de la Doha din 2001 privind TRIPS, care afirmă primatul sănătăţii asupra intereselor comerciale; subliniază responsabilitatea acelor ţări care fac presiuni asupra ţărilor în curs de dezvoltare să semneze astfel de acorduri de liber schimb;

21. subliniază că autorizaţiile obligatorii şi preţurile diferenţiate nu au soluţionat problema pe deplin şi solicită Comisiei să propună noi soluţii pentru a garanta un acces real la tratamente împotriva HIV/SIDA la preţuri abordabile;

22. recomandă adoptarea de către Grupul de lucru pentru drepturile omului al Consiliului a Instrumentelor operaţionale pentru promovarea şi protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale şi solicită Consiliului şi Comisiei să pună în aplicare recomandările acestuia;

23. solicită acelor instituţii care, în domeniul lor de competenţe, elaborează rapoarte anuale privind situaţia drepturilor omului, să se concentreze în acestea rapoarte şi asupra aspectelor HIV/SIDA din perspectiva drepturilor omului, astfel încât să fie aduse în atenţie şi problemele persoanelor infectate cu HIV şi ale celor vulnerabile în faţa infectării;

24. solicită Comisiei şi statelor membre să-şi reafirme sprijinul pentru punctul 16 din concluziile Consiliului din noiembrie 2009 privind Programul de acţiune: să iniţieze un proces consultativ la scară largă cu statele membre şi cu alţi actori pentru a pregăti un program european de acţiune în vederea combaterii HIV/SIDA, a malariei şi a tuberculozei prin Acţiunea externă pentru 2012 şi pentru perioada ulterioară; le solicită, de asemenea, să facă toate eforturile pentru a înfiinţa o echipă de acţiune a UE, ca mijloc de a reuni acţiunile Comisiei şi ale statelor membre în stabilirea domeniilor prioritare;

25. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Programului Comun al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi organizatorilor celei de-a XVIII-a Conferinţe internaţionale privind SIDA.