Propunere comună de rezoluţie - RC-B7-0121/2013Propunere comună de rezoluţie
RC-B7-0121/2013

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la intensificarea luptei împotriva rasismului, xenofobiei și a infracțiunilor motivate de ură

11.3.2013 - (2013/2543(RSP))

depusă în conformitate cu articolul 110 alineatele (2) și (4)din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
PPE (B7‑0121/2013)
ALDE (B7‑0122/2013)
S&D (B7‑0123/2013)
GUE/NGL (B7‑0124/2013)
Verts/ALE (B7‑0125/2013)

Véronique Mathieu Houillon, Salvatore Iacolino, Manfred Weber în numele Grupului PPE
Kinga Göncz, Sylvie Guillaume, Claude Moraes, Juan Fernando López Aguilar, Michael Cashman, Monika Flašíková Beňová, Ioan Enciu, Liisa Jaakonsaari în numele Grupului S&D
Renate Weber, Sonia Alfano, Cecilia Wikström, Louis Michel, Sarah Ludford, Nathalie Griesbeck, Leonidas Donskis, Ramon Tremosa i Balcells, Frédérique Ries, Marielle de Sarnez, Robert Rochefort, Hannu Takkula, Edward McMillan-Scott în numele Grupului ALDE
Ulrike Lunacek, Nikos Chrysogelos, Barbara Lochbihler, Raül Romeva i Rueda, Hélène Flautre, Franziska Keller, Tatjana Ždanoka, Malika Benarab-Attou, Carl Schlyter în numele Grupului Verts/ALE
Timothy Kirkhope în numele Grupului ECR
Marie-Christine Vergiat în numele Grupului GUE/NGL


Procedură : 2013/2543(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
RC-B7-0121/2013
Texte depuse :
RC-B7-0121/2013
Texte adoptate :

Rezoluția Parlamentului European referitoare la intensificarea luptei împotriva rasismului, xenofobiei și a infracțiunilor motivate de ură

(2013/2543(RSP))

Parlamentul European,

–   având în vedere instrumentele internaționale în domeniul drepturilor omului care interzic discriminarea, în special Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (UNCERD),

–   având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, îndeosebi articolul 14,

–   având în vedere articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, care interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum rasa, originea etnică sau limba, religia sau apartenența la o minoritate națională,

–   având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), conform căruia „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”,

–   având în vedere articolul 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), conform căruia „În definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală”,

–   având în vedere articolul 19 din TFUE, care acordă UE mandatul politic de a lua „măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală”,

–   având în vedere articolul 67 din TFUE, conform căruia „Uniunea acționează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire [...] a rasismului și a xenofobiei, precum și de combatere a acestora”,

–   având în vedere articolul 83 alineatul (2) din TFUE,

–   având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității[1],

–   având în vedere Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (Directiva privind egalitatea rasială)[2];

–   având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (Directiva egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă[3]);

–   având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia)[4];

–   având în vedere cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rasism, xenofobie, antisemitism, intoleranța religioasă, rasismul împotriva persoanelor de etnie romă, homofobie, transfobie, discriminare, violența determinată de prejudecăți, extremism și la o abordare UE în ceea ce privește dreptul penal[5],

–   având în vedere activitatea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) în domeniile nediscriminării, rasismului, xenofobiei și al altor forme înrudite de intoleranță și violență determinată de prejudecăți[6],

–   având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Președinția irlandeză a lansat o dezbatere în cadrul Consiliului informal JAI din 17-18 ianuarie 2013 cu privire la acțiunile UE pentru contracararea infracțiunilor motivate de ură, a rasismului, a antisemitismului, a xenofobiei și a homofobiei și a evidențiat faptul că sunt necesare o mai bună protejare și o mai bună colectare a datelor, precum și un angajament mai ferm al liderilor de a „susține în mod activ valorile europene și a promova un climat de respect reciproc pentru persoanele de diferite apartenențe religioase sau etnice sau de diferite orientări sexuale, precum și integrarea acestora”;

B.  întrucât, în fiecare an, la 21 martie, se celebrează Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale, pentru a comemora asasinarea a 69 de militanți anti-apartheid în Africa de Sud în 1960;

C. întrucât este esențial să se rememoreze masacrele motivate de rasism și xenofobie care au fost comise în cursul istoriei Europei și să se păstreze o amintire vie a acestora;

D. întrucât Uniunea Europeană are la bază valorile comune ale respectării democrației, drepturilor omului și statului de drept și are drept pilon central promovarea într-o măsură cât mai mare posibil a toleranței;

E.  întrucât rasismul, xenofobia, antisemitismul, intoleranța religioasă, rasismul împotriva persoanelor de etnie romă, homofobia, transfobia și formele înrudite de intoleranță sunt determinate de convingeri, prejudecăți și atitudini care legitimează discriminarea, violența cauzată de prejudecăți și ura din anumite motive, printre care caracteristicile și statutul social;

F.  întrucât, cu toate că statele membre au introdus interdicția discriminării în sistemele lor de drept pentru a promova egalitatea universală, continuă să se manifeste tot mai pregnant în UE diverse forme de discriminare și infracțiuni motivate de ură, respectiv violențe și infracțiuni motivate de rasism, de xenofobie, de rasismul împotriva persoanelor de etnie romă, de antisemitism, de intoleranța religioasă sau de intoleranța bazată pe orientarea sexuală, identitatea de gen sau apartenența la un grup minoritar, ori infracțiuni bazate pe motivele indicate în mod neexhaustiv la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale;

G. întrucât este important ca UE și statele sale membre să desfășoare acțiuni menite să combată rasismul și xenofobia, prevenindu-le prin educație, prin promovarea unei culturi a respectului și toleranței și prin garantarea faptului că infracțiunile motivate de ură sunt raportate de victime, cercetate de autoritățile însărcinate cu punerea în executare a legii și sancționate de sistemul judiciar;

H. întrucât criza economică actuală reprezintă o provocare la adresa principiului solidarității și întrucât statele membre trebuie să rămână vigilente într-o perioadă marcată de criză economică pentru a preveni tentațiile reprezentate de creșterea intoleranței și de găsirea unor țapi ispășitori;

I.   întrucât UE a adoptat o serie de instrumente destinate combaterii acestor acte și forme de discriminare, în special Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (Directiva privind egalitatea rasială), Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (Directiva egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă), Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia), cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității;

J.   întrucât Parlamentul a cerut în mod repetat Comisiei, Consiliului și statelor membre să-și intensifice lupta împotriva violenței și discriminării determinate de prejudecăți, cum sunt rasismul, xenofobia, antisemitismul, intoleranța religioasă, rasismul împotriva persoanelor de etnie romă, homofobia și transfobia;

K. întrucât Comisia a formulat recent un avertisment împotriva limbajului politic cu caracter rasist, extremist și populist, care ar putea, de asemenea, inspira unii „lupi singuratici” să comită omoruri la întâmplare, pe măsură ce amenințarea reprezentată de extremismul violent se răspândește;

L.  întrucât toate statele care fac parte din Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), inclusiv toate statele membre, au recunoscut necesitatea de a aborda infracțiunile motivate de ură care au la bază prejudecăți prin legea penală și prin politici concepute în mod specific,

1.  subliniază că, în cadrul Uniunii Europene, nu ar trebui să fie acceptată nicio formă de intoleranță sau de discriminare;

2.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să-și intensifice lupta împotriva infracțiunilor motivate de ură și a atitudinilor și comportamentelor discriminatorii;

3.  solicită lansarea unei strategii cuprinzătoare de combatere a infracțiunilor motivate de ură, a violenței determinate de prejudecăți și a discriminării;

4.  subliniază că este important ca fiecare cetățean să-și cunoască drepturile în ceea ce privește protecția împotriva infracțiunilor motivate de ură și invită statele membre să ia toate măsurile adecvate pentru a încuraja raportarea infracțiunilor motivate de ură, precum și a tuturor infracțiunilor care au la bază rasismul și xenofobia și să asigure o protecție adecvată a persoanelor care raportează infracțiuni și a victimelor infracțiunilor care au la bază rasismul și xenofobia;

5.  reiterează solicitările sale anterioare referitoare la revizuirea Deciziei-cadru 2008/913/JAI a Consiliului, îndeosebi în ceea ce privește modurile de manifestare a antisemitismului, intoleranței religioase, rasismului împotriva persoanelor de etnie romă, homofobiei și transfobiei;

6.  solicită luarea de măsuri în vederea punerii în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor prin intermediul unor revizuiri și monitorizări periodice și al sprijinului adecvat, în așa fel încât autoritățile locale, regionale și naționale să dezvolte și să implementeze, folosind fondurile disponibile, inclusiv fondurile UE, politici, programe și activități de integrare a romilor eficiente, care respectă drepturile omului, monitorizând cu strictețe gradul de respectare a drepturilor fundamentale și de punere în aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere;

7.  solicită concretizarea apelului lansat în mod repetat de Parlament privind elaborarea unei foi de parcurs privind egalitatea din perspectiva orientării sexuale și a identității de gen;

8.  solicită garantarea faptului că UE va semna UNCERD, având în vedere faptul că toate statele membre au ratificat-o deja;

9.  solicită luarea de măsuri pentru a garanta că toate instrumente pertinente de drept penal ale UE, printre care și decizia-cadru, includ o gamă mai largă de sancțiuni progresive, inclusiv, dacă este cazul, pedepse alternative, cum ar fi munca în folosul comunității, precum și că acestea respectă pe deplin drepturile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare;

10. solicită consolidarea rolului autorităților naționale responsabile pentru combaterea discriminării, cu scopul de a facilita asumarea răspunderii de către persoanele care promovează discursuri care incită la ură și infracțiunile motivate de ură;

11. solicită acordarea de sprijin pentru programe de formare în domeniul prevenirii și combaterii practicilor discriminatorii și infracțiunilor motivate de ură destinate autorităților însărcinate cu punerea în executare a legii, autorităților judiciare și agențiilor adecvate ale UE;

12. solicită colectarea mai multor date fiabile referitoare la infracțiunile inspirate de ură, de exemplu înregistrând cel puțin numărul de incidente raportate de populație și înregistrate de autorități, numărul condamnărilor, motivele pentru care infracțiunile au fost considerate discriminatorii și pedepsele aplicate, precum și efectuând anchete în domeniul victimizării prin crimă referitoare la natura și amploarea infracțiunilor neraportate, experiențele victimelor infracțiunilor legate de punerea în executare a legii, motivele neraportării și sensibilizarea victimelor infracțiunilor inspirate de ură cu privire la drepturile lor;

13. solicită instituirea unor mecanisme care să sporească gradul de vizibilitate a infracțiunilor motivate de ură în cadrul UE, garantând faptul că infracțiunile care au la bază prejudecăți sunt incriminabile în temeiul dreptului penal, precum și că aceste infracțiuni sunt înregistrate și anchetate în mod adecvat, că autorii lor sunt urmăriți penal și pedepsiți și că victimele beneficiază de o asistență, protecție și de compensații adecvate, încurajând în acest mod victimele infracțiunilor motivate de ură și martorii să raporteze incidentele;

14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.