Propunere comună de rezoluţie - RC-B7-0362/2013Propunere comună de rezoluţie
RC-B7-0362/2013

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la criza din Egipt

3.7.2013 - (2013/2697(RSP))

depusă în conformitate cu articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
PPE (B7‑0362/2013)
S&D (B7‑0364/2013)
ECR (B7‑0365/2013)
Verts/ALE (B7‑0366/2013)
ALDE (B7‑0367/2013)

Cristian Dan Preda, Bernd Posselt, Tokia Saïfi, Roberta Angelilli, Arnaud Danjean, Krzysztof Lisek în numele Grupului PPE
Véronique De Keyser, Libor Rouček, Pino Arlacchi, Emine Bozkurt, Saïd El Khadraoui, Ana Gomes, Richard Howitt, María Muñiz De Urquiza, Raimon Obiols, Pier Antonio Panzeri, Joanna Senyszyn, Boris Zala în numele Grupului S&D
Guy Verhofstadt, Marietje Schaake, Graham Watson, Edward McMillan-Scott, Sarah Ludford, Kristiina Ojuland, Louis Michel, Angelika Werthmann, Izaskun Bilbao Barandica, Alexandra Thein, Hannu Takkula, Robert Rochefort, Ramon Tremosa i Balcells, Marielle de Sarnez în numele Grupului ALDE
Judith Sargentini, Franziska Katharina Brantner, Hélène Flautre, Barbara Lochbihler, Raül Romeva i Rueda, Bart Staes, Tarja Cronberg, Nicole Kiil-Nielsen, Helga Trüpel în numele Grupului Verts/ALE
Charles Tannock, Ryszard Czarnecki, Sajjad Karim, Adam Bielan în numele Grupului ECR


Procedură : 2013/2697(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
RC-B7-0362/2013
Texte depuse :
RC-B7-0362/2013
Dezbateri :
Texte adoptate :

Rezoluția Parlamentului European referitoare la criza din Egipt

(2013/2697(RSP))

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 14 martie 2013[1],

–   având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 februarie 2013 privind Primăvara arabă,

–   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 27 februarie 2012, 25 iunie 2012, 31 ianuarie 2013 și 8 februarie 2013 cu privire la Egipt și cele din 31 ianuarie 2013 privind sprijinul din partea UE pentru schimbările durabile din țările aflate în perioada de tranziție,

–   având în vedere declarațiile din 28 iunie 2013 ale Înaltului Reprezentant Catherine Ashton cu privire la demonstrațiile preconizate să aibă loc în Egipt,

–   având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant Catherine Ashton din 3 iulie 2013 cu privire la situația din Egipt și din 28 iunie 2013 cu privire la demonstrațiile preconizate să aibă loc în Egipt cu ocazia primei aniversări a numirii în funcție a președintelui Morsi,

–   având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European Martin Schulz din 6 iunie 2012 privind condamnarea a 43 de lucrători ONG în Egipt, declarația comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate Catherine Ashton și a comisarului Štefan Füle privind verdictele de la procesele ONG-urilor egiptene din 5 iunie 2013, precum și declarația din 2 iunie 2013 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant Catherine Ashton cu privire la noua lege privind ONG-urile în Egipt,

–   având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat de Planul de acțiune din 2007, precum și raportul intermediar al Comisiei din 20 martie 2013 privind punerea sa în aplicare,

–   având în vedere reuniunile Grupului operativ UE-Egipt din 13 și 14 noiembrie 2012 și concluziile acestuia,

–   având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–   având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,

–   având în vedere declarația din 1 iulie 2013 a Generalului Abdul Fatah Khalil Al-Sisi, președintele Consiliului Suprem al Forțelor Armate din Egipt, precum și foaia de parcurs politică prezentată de Mișcarea 6 aprilie,

–   având în vedere declarațiile referitoare la proiectul de lege privind societatea civilă în Egipt emise de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului la 8 mai 2013 și de Secretarul General al ONU la 5 iunie 2013,

–   având în vedere avizul provizoriu din 15 iunie 2013 referitor la proiectul de lege privind organizațiile de muncă civică din Egipt al Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția),

–   având în vedere declarația a 40 de organizații ale societății civile din Egipt din 30 mai 2013,

–   având în vedere cele opt convenții de bază ale OIM ratificate de Egipt,

–   având în vedere raportul special al Curții de Conturi Europene din 18 iunie 2013 privind „Cooperarea UE cu Egiptul în domeniul guvernanței”,

–   având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Egiptul este cea mai mare dintre țările afectate de Primăvara arabă, un pilon în sudul regiunii mediteraneene, un partener comercial important al UE și un beneficiar major de ajutoare din partea UE; întrucât evoluțiile politice, economice și sociale din Egipt au implicații semnificative asupra întregii regiuni și nu numai;

B.  întrucât Egiptul traversează o perioadă critică de tranziție către democrație; întrucât țara este confruntată cu provocări fundamentale în domeniul statului de drept, al respectării drepturilor omului și al libertăților fundamentale, precum și al justiției sociale; întrucât tensiunile politice în creștere adâncesc polarizarea internă în interiorul societății egiptene, conducând la demonstrații și ciocniri violente; întrucât actele de utilizare excesivă a forței și violenței împotriva demonstranților pașnici de către forțele de ordine și grupuri neidentificate rămân nepedepsite;

C. întrucât la 22 noiembrie 2012, opt zile după încheierea reuniunii Grupului operativ UE-Egipt, președintele Morsi a emis o Declarație constituțională prin care, printre altele, a scos președinția de sub controlul justiției; întrucât, deși președintele Egiptului a anulat declarația respectivă câteva zile mai târziu, erau deja în curs manifestații tot mai intense;

D. întrucât milioane de persoane au demonstrat pe străzile din Cairo și de pretutindeni în Egipt în cadrul unor proteste pașnice de dimensiuni fără precedent, solicitând ca președintele Morsi să plece de la putere; întrucât susținătorii președintelui Morsi au organizat demonstrații pentru a-l susține pe președinte și Frăția Musulmană; întrucât, în timpul demonstrațiilor, zeci de oameni au fost uciși și mulți au fost răniți; întrucât o serie de miniștri și de funcționari au demisionat ca semn de susținere a mișcării populare de protest masive; întrucât Forțele Armate egiptene au emis o declarație la 1 iulie 2013, prin care dau 48 ore forțelor politice egiptene pentru a îndeplini cererile poporului, în caz contrar urmând ca armata să intervină și să prezinte o foaie de parcurs politică pentru țară;

E.  întrucât demonstranții protestează de luni întregi împotriva Președintelui Morsi, susținând că, sub guvernul condus de Frăția Musulmană, situația din țară nu s-a îmbunătățit, ci s-a înrăutățit; întrucât Mișcarea Rebelilor (Tamarod) a anunțat că activiștii acesteia au adunat peste 22 de milioane de semnături în cadrul campaniei lor de petiții prin care cer retragerea încrederii acordate președintelui Mohammed Morsi și organizarea de alegeri prezidențiale anticipate și a avertizat că va lansa o campanie de nesupunere civilă dacă Morsi nu dă curs revendicărilor; întrucât mișcarea de opoziție Frontul Salvării Naționale a solicitat, în „Declarația Revoluției 1”, protestatarilor din întregul Egipt să-și continue manifestările pașnice până la căderea totală a actualului regim;

F.  întrucât un proces politic favorabil incluziunii, bazat pe consens, asumare comună și un dialog național autentic, cu participarea utilă a tuturor forțelor politice democratice constituie singura modalitate de a depăși diviziunile și tensiunile politice și sociale actuale, de a crea o democrație solidă și durabilă în Egipt și de a permite realizarea reformei și a guvernanței economice necesare; întrucât Egiptul nu ar trebui să renunțe la realizările sale democratice, orientându-se către dictatura militară;

G. întrucât femeile din Egipt se află într-o situație deosebit de vulnerabilă în actuala perioadă de tranziție; întrucât protestatarele sunt deseori victime ale violențelor, agresiunilor sexuale, testelor de virginitate și ale altor forme de tratament degradant, iar activiștii pentru drepturile femeilor sunt confruntați periodic cu acte de hărțuire și de intimidare; întrucât se înregistrează un regres major în ceea ce privește participarea femeilor la viața politică din această țară;

H. întrucât Egiptul se confruntă cu dificultăți economice care se agravează; întrucât prosperitatea economică a țării presupune stabilitate politică, politici economice sănătoase, combaterea corupției, precum și sprijin internațional; întrucât dreptatea socială și un standard mai ridicat de viață pentru cetățeni sunt elemente esențiale ale tranziției spre o societate egipteană deschisă, stabilă, democratică, liberă și prosperă;

I.   întrucât societatea civilă trebuie să joace un rol esențial în cadrul tranziției democratice în Egipt și trebuie să poată să-și desfășoare activitatea în mod liber; întrucât dreptul de asociere este strâns legat de dreptul de a avea acces la finanțare, depinzând de acesta; întrucât ONG-urile internaționale și naționale se confruntă în Egipt cu presiuni în creștere, atacuri ostile, hărțuire și intimidare; întrucât, la 4 iunie 2013, un tribunal penal din Cairo a condamnat 43 de lucrători ai unor ONG-uri străine și egiptene cu până la 5 ani de închisoare pentru activități specifice societății civile și a ordonat închiderea și confiscarea activelor filialelor locale ale 5 ONG-uri internaționale care funcționau în Egipt de multă vreme, mai precis Fundația Konrad Adenauer, Institutul național democratic, Institutul republican internațional, Freedom House și Centrul internațional pentru jurnaliști; întrucât aceste sentințe ale instanțelor fac parte dintr-o campanie de intimidare condusă de autoritățile guvernamentale împotriva ONG-urilor;

J.   întrucât președintele Morsi a prezentat la 29 mai 2013 Consiliului Shoura un nou proiect de lege privind asociațiile; întrucât acest proiect de lege a fost supus unor critici aspre atât în țară, cât și în străinătate pentru că permite autorităților statului să impună la discreție restricții excesive funcționării ONG-urilor; întrucât toate legile noi privind asocierea trebuie să fie conforme cu standardele internaționale și cu obligațiile Egiptului;

K. întrucât sindicatele independente joacă un rol crucial în domeniul relațiilor de muncă, în această perioadă critică de tranziție politică, economică și socială din Egipt; întrucât sunt consemnate regulat cazuri de limitare a dreptului lucrătorilor de a crea sindicate independente și cazuri de represalii și intimidare la adresa persoanelor care încearcă să organizeze greve; întrucât atitudinea patronatului, prin care acesta nu recunoaște și nu negociază cu sindicate independente, reprezintă o sursă de tensiune socială considerabilă;

L.  întrucât există îngrijorări tot mai mari cu privire la restricționarea libertății de conștiință, a libertății de convingeri și a libertății religioase în Egipt;

M. întrucât presa și mass-media independente și libere reprezintă o componentă-cheie a societății într-o democrație adevărată; întrucât a crescut numărul cazurilor de violență fizică și de hărțuire a jurnaliștilor; întrucât au fost inițiate o serie de proceduri juridice împotriva unor jurnaliști și autori de bloguri pentru insulte la adresa președintelui; întrucât numărul cazurilor de blasfemie a crescut în Egipt de la preluarea funcției de președinte de către Mohamed Morsi;

N. întrucât articolul 2 din Acordul de asociere dintre UE și Egipt stipulează că relațiile dintre părți se bazează pe respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului și au drept consecință politica „mai mult pentru mai mult”, care constituie un element fundamental al politicii europene de vecinătate revizuite a UE;

O. întrucât, între 2007 și 2013, Egiptul a primit ajutoare din partea UE de aproximativ 1 miliard de euro, iar UE s-a angajat să acorde un ajutor suplimentar în valoare de 5 miliarde de euro, acesta fiind pus pe deplin la dispoziție imediat ce sunt îndeplinite condițiile legate de cele stabilite de FMI;

P.  întrucât într-un raport special recent al Curții de Conturi Europene privind „Cooperarea UE cu Egiptul în domeniul guvernanței” se afirmă că intervențiile UE în sprijinul democrației și al drepturilor omului din ultimii ani nu au realizat progrese semnificative în această țară,

1.  își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean în această perioadă critică de tranziție către democrație, precum și sincere condoleanțe familiilor victimelor și solicită aducerea în fața instanței a celor responsabili;

2.  îndeamnă guvernul Egiptului să garanteze siguranța tuturor cetățenilor țării, indiferent de opiniile sau afilierile lor politice sau confesiunea acestora, să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, să protejeze libertatea de exprimare și libertatea de asociere, să își respecte și să își îndeplinească obligațiile internaționale; solicită tuturor părților să acționeze cu responsabilitate, având drept scop evitarea acțiunilor violente și a provocărilor care ar putea submina sau împiedica dreptul legitim al populației de a desfășura demonstrații pașnice și de a-și exprima liber voința și opiniile;

3.  solicită insistent tuturor actorilor politici să se implice cât mai curând posibil într-un dialog național ce are drept scop reconcilierea, bazat pe toleranță, incluziune și absența violenței, cu scopul de a promova tranziția democratică și de a construi instituții democratice eficiente în această țară;

4.  solicită încetarea imediată a tuturor actelor de violență, agresiune sexuală, testare a virginității și a altor forme de tratament degradant la care sunt supuse femeile protestatare, activiștii pentru drepturile femeilor și comunitatea LGBT, anchetarea serioasă și imparțială a tuturor acestor cazuri, precum și urmărirea în justiție a celor responsabili;

5.  denunță cu hotărâre decizia judiciară din 4 iunie 2013 a Curții Penale din Cairo de a condamna la termene de închisoare 43 de lucrători ai ONG-urilor egipteni și străini, de a închide sucursalele locale ale celor cinci ONG-uri internaționale vizate și de a le confisca activele; consideră că această sentință motivată politic, care incriminează activitatea legitimă a organizațiilor străine în Egipt, reprezintă un atac inacceptabil la adresa libertății de asociere și de exprimare în țară și constituie o lovitură puternică la adresa eforturilor depuse de comunitatea internațională și de UE de a sprijini Egiptul în tranziția sa politică; îndeamnă autoritățile egiptene să pună capăt imediat tuturor formelor de hărțuire și de intimidare la adresa ONG-urilor independente din țară și, în special, să renunțe la toate acuzațiile de natură penală împotriva lucrătorilor din cadrul ONG-urilor;

6.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la noul proiect de lege privind ONG-urile și sprijină actualele consultări dintre autoritățile egiptene și Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, inițiate de Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele informații privind încălcarea drepturilor muncii în Egipt; solicită autorităților egiptene să permită lucrătorilor să își exercite dreptul de a se asocia și de a desfășura activități sindicale, precum și să alinieze legislația internă la convențiile OIM la care Egiptul este parte; solicită abolirea limitării, prevăzute în articolul 53 al noii constituții, la existența unui singur sindicat pe profesie;

8.  invită autoritățile egiptene să-și asume responsabilitatea și să respecte cerințele necesare pentru furnizarea ajutoarelor din partea FMI și a UE; amintește că UE este dispusă să sprijine Egiptul pentru a se asigura că reformele economice care duc la redresare sunt abordate în mod responsabil și rapid;

9.  îndeamnă UE și statele sale membre să furnizeze în continuare sprijin financiar substanțial și asistență tehnică ONG-urilor egiptene și să coopereze cu acestea pentru a consolida conștientizarea societății civile, cultura acțiunilor civice și activitățile societății civile în țară, elemente cruciale pentru o democrație profundă și durabilă;

10. solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui să își ofere serviciile de mediator în vederea soluționării crizei;

11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Parlamentului și Guvernului Egiptului.