referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă

(2012/2098(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția Consiliului din 3 decembrie 2001 referitoare la acțiunile ulterioare Cărții verzi privind responsabilitatea socială a întreprinderilor(1),

–   având în vedere Rezoluția Consiliului din 6 februarie 2003 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Modernizarea dreptului societăților comerciale și consolidarea guvernanței corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a avansa” (COM(2003)0284) (Planul de acțiune privind guvernanța corporativă),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pachetul «Întreprinderi responsabile»” (COM(2011)0685),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2002 referitoare la Cartea verde a Comisiei privind promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 mai 2003 referitoare la Comunicarea Comisiei privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: contribuția întreprinderilor la dezvoltarea durabilă(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2007 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: un nou parteneriat(5),

–   având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 24 mai 2012 privind Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”(6),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru cultură și educație (A7-0017/2013),

Spre o înțelegere modernă a RSI: observații preliminare

1.  subliniază că întreprinderile nu se pot substitui funcțiilor autorităților publice în materie de promovare, punere în aplicare și control al normelor sociale și de mediu;

2.  subliniază faptul că actuala criză economică mondială a fost cauzată de erori fundamentale legate de transparență, răspundere, responsabilitate și orientare pe termen scurt și că UE are datoria de a garanta faptul că toți vor trage învățăminte din această situație; salută intenția Comisiei de a realiza sondaje de tip Eurobarometru cu privire la încrederea în întreprinderi; solicită ca toate părțile interesate să participe la dezbaterea pe larg a rezultatelor acestor sondaje și să dea curs concluziilor desprinse; susține ferm responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) și este de părere că, dacă este aplicată corect și practicată de toate întreprinderile, nu doar de cele mari, RSI poate avea o contribuție majoră la reinstaurarea încrederii pierdute, lucru necesar pentru o redresare economică durabilă, și poate atenua consecințele sociale ale crizei economice; subliniază faptul că, atunci când întreprinderile își asumă responsabilitatea în raport cu societatea, mediul și angajații, se creează o situație avantajoasă pentru toate părțile care duce la extinderea bazei de încredere necesare succesului economic; consideră că adăugarea RSI ca element al unei strategii de afaceri sustenabile este atât în interesul întreprinderilor, cât și în interesul întregii societăți; subliniază faptul că multe întreprinderi – în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) – servesc drept exemplu remarcabil în acest domeniu;

3   este de părere că întreprinderile pot contribui la dezvoltarea unei economii sociale de piață și la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, garantând locuri de muncă și facilitând redresarea economică;

4.  consideră că dezbaterea privind RSI ar trebui plasată într-un context mai amplu care, menținând o orientare bazată în principal pe voluntariat, să permită totodată, atunci când este oportun, dialogul referitor la măsuri de reglementare;

5.  este de acord cu noua definiție a RSI propusă de Comisie, care anulează opoziția dintre abordări voluntare și abordări obligatorii;

6.  consideră că guvernanța corporativă reprezintă un element fundamental al responsabilității sociale a întreprinderilor, în special în ceea ce privește relația cu autoritățile publice și cu lucrătorii și organizațiile de reprezentare a acestora și în ceea ce privește politica în materie de bonusuri, compensații și remunerații; consideră că, mai ales în cazul în care întreprinderea se confruntă cu dificultăți, bonusurile, compensațiile și remunerațiile excesive plătite cadrelor de conducere nu corespund unui comportament responsabil din punct de vedere social;

7.  consideră că politica fiscală a unei întreprinderi ar trebui considerată drept componentă a responsabilității sociale a întreprinderilor și, că prin urmare, comportamentul responsabil din punct de vedere social exclude strategiile de evaziune fiscală sau de exploatare a paradisurilor fiscale;

8.  consideră că în cadrul procesului de evaluare a responsabilității sociale a unei întreprinderi ar trebui să se țină seama de comportamentul întreprinderilor din cadrul lanțului său de furnizori și de cel al eventualelor întreprinderi subcontractante;

Consolidarea legăturii dintre RSI, cetățeni, competitivitate și inovare

9.  solicită Comisiei și autorităților naționale să promoveze modele de întreprinderi inovatoare, capabile să întărească relația de reciprocitate dintre întreprinderi și contextul social în care acestea își desfășoară activitatea;

10. solicită Comisiei să ia în considerare actualele discuții cu privire la revizuirea Directivei privind contabilitatea și a Directivei privind transparența, astfel încât noua strategie de RSI propusă să vină în completarea directivei revizuite;

11. subliniază importanța susținerii unor soluții inovatoare care să permită întreprinderilor să facă față provocărilor sociale și de mediu, precum introducerea unor sisteme inteligente de transport și a unor produse ecoeficiente care să fie accesibile și concepute pentru toți;

12. încurajează inițiativele întreprinse de Comisie menite să promoveze vizibilitatea RSI și diseminarea bunelor practici și sprijină ferm introducerea unei recunoașteri europene a întreprinderilor și parteneriatelor care aplică RSI; în această privință, solicită Comisiei să analizeze, printre alte măsuri, posibilitatea introducerii unei etichete sociale europene în acest scop;

13. salută ideea de a crea platforme multilaterale pentru RSI și aprobă abordarea sectorială aleasă;

14. recunoaște importanța și potențialul inițiativei „Enterprise 2020” a rețelei RSI Europa, care poate contribui substanțial la consolidarea legăturii dintre RSI și competitivitate, facilitând diseminarea bunelor practici; solicită Comisiei și statelor membre să favorizeze realizarea unor sinergii mai bune privind obiectivele legate de aplicarea de politici și inițiative care să promoveze inovarea socială și crearea de locuri de muncă; încurajează Comisia să sprijine eforturile depuse de rețeaua RSI Europa, urmărind în primul rând consolidarea colaborării dintre întreprinderi și statele membre, astfel încât să pună bazele pentru elaborarea unor planuri naționale de acțiune și pentru diseminarea bunelor practici;

15. sprijină propunerea Comisiei de a realiza sondaje periodice pentru a evalua încrederea și atitudinea cetățenilor față de strategiile întreprinderilor în materie de RSI; recomandă conectarea conținutului sondajelor cu revizuirea Planului de acțiune privind producția și consumul durabile, cu scopul de a identifica în mod analog obstacolele din calea unui consum mai responsabil;

Sporirea transparenței și a eficacității politicilor în materie de RSI

16. încurajează Comisia să elaboreze măsuri specifice menite să combată informațiile înșelătoare și false referitoare la angajamentele în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor și la impactul produselor și serviciilor asupra mediului și societății într-o măsură mai mare decât prevede Directiva privind practicile comerciale neloiale, acordând o atenție deosebită unei proceduri deschise și clare de depunere și de examinare a reclamațiilor inițierii de anchete; consideră că strategiile de „greenwashing”reprezintă o practică înșelătoare care induce în eroare consumatorii, autoritățile publice și investitorii și care scade și încrederea în RSI ca mijloc eficace de promovare a unei creșteri durabile și favorabile incluziunii;

17. împărtășește obiectivul de a asigura o mai bună integrare a aspectelor sociale și de mediu în procedurile de achiziții publice; în acest context, solicită eliminarea criteriului atribuirii pe baza prețului celui mai mic și o mai bună responsabilizare de-a lungul lanțului de subcontractare;

18. invită Comisia să adopte inițiative suplimentare pentru a debloca și a consolida potențialul RSI în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice (corelând-o cu utilizarea eficientă a resurselor și a energiei), de exemplu în cadrul procedurilor folosite de întreprinderi pentru a achiziționa materii prime;

19. subliniază faptul că asistența oferită de UE țărilor terțe pentru aplicarea reglementărilor sociale și de mediu și a unor regimuri eficace de inspecții reprezintă o completare necesară în vederea promovării RSI a întreprinderilor europene la nivel mondial;

20. subliniază faptul că investițiile responsabile din punct de vedere social (IRS) fac parte din procesul de aplicare a RSI în cadrul deciziilor referitoare la investiții; ia act de faptul că, deși în prezent nu există nicio definiție universală a IRS, aceasta combină de obicei obiectivele financiare ale investitorilor cu preocupărilor lor sociale, etice și de mediu, precum și cu aspectele legate de guvernanța corporativă;

21. recunoaște importanța publicării de către întreprinderi a informațiilor privind sustenabilitatea, cum ar fi factorii sociali și de mediu, pentru a identifica riscurile pentru sustenabilitate și a spori încrederea investitorilor și a consumatorilor; atrage atenția asupra progreselor semnificative realizate în această privință și solicită Comisiei să sprijine obiectivul Consiliului Internațional pentru Raportare Integrată (IIRC) de a transforma raportarea integrată într-o normă mondială până la sfârșitului următorului deceniu;

22. subliniază că trebuie asigurată respectarea strictă a drepturilor omului, diligența necesară și transparența pentru a garanta aplicarea RSI de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, a măsura amprenta întreprinderilor europene din perspectiva sustenabilității și a combate evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite;

23. subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor nu trebuie să se reducă la un instrument de marketing și că singura modalitate prin care aceasta poate fi dezvoltată în întregime este integrarea RSI în strategia generală de afaceri a întreprinderii și aplicarea și transpunerea sa în activitatea zilnică și strategia financiară a întreprinderii; ar aprecia crearea unei legături între o bună responsabilitate socială a întreprinderilor și buna guvernanță a acestora; consideră că Comisia ar trebui să încurajeze întreprinderile să ia decizii referitoare la strategia lor în materie de responsabilitate socială la nivelul consiliului de administrație; solicită Comisiei și statelor membre să introducă coduri de administrare a întreprinderilor care să reflecte importanța responsabilității tuturor membrilor personalului și care să stabilească o legătură puternică între performanța întreprinderii în domeniul social, al mediului și al drepturilor omului și rezultatele sale financiare;

24. subliniază faptul că investitorii și consumatorii ar trebui să poată identifica cu ușurință întreprinderile care își asumă angajamente în materie de RSI, încurajându-le în acest mod să-și continue eforturile;

25. subliniază că investițiile responsabile din punct de vedere social (IRS), ca parte a procesului de punere în aplicare a RSI în cadrul deciziilor în materie de investiții, combină obiectivele financiare și economice ale investitorilor cu considerente de ordin social, etic, cultural, educațional și de mediu;

26. urmărește cu interes discuțiile în curs referitoare la propunerea legislativă privind transparența informațiilor din domeniul social și al mediului furnizate de întreprinderi; solicită adoptarea unei propuneri legislative care să permită menținerea unei marje de acțiune cât mai ample pentru a ține cont de caracterul multidimensional al RSI și de diversitatea politicilor în materie de RSI aplicate de întreprinderi, alături de un nivel suficient de comparabilitate pentru a satisface necesitățile investitorilor și ale altor părți interesate, precum și necesitatea de a asigura un acces ușor al consumatorilor la informațiile privind impactul întreprinderilor asupra societății, inclusiv la cele referitoare la guvernanță și la metodologia de calcul al costurilor pe baza ciclului de viață; consideră că informațiile privind sustenabilitatea ar trebui să vizeze, după caz, și lanțul de subcontractanți și de furnizori și ar trebui să se bazeze pe metodologii acceptate la nivel mondial de tipul Inițiativei de raportare globală sau al Consiliului Internațional pentru Raportare Integrată; solicită, în plus, ca IMM-urilor să li se aplice o scutire sau un cadru simplificat;

27. solicită o monitorizare mai riguroasă, mai cuprinzătoare și mai transparentă a principiilor RSI în cadrul politicii comerciale a UE, cu repere clare pentru a măsura îmbunătățirile, astfel încât să se încurajeze încrederea în sistem;

28. încurajează UE și statele membre să ofere informații concrete despre RSI și să propună inițiative în materie de educație și formare în acest domeniu, pentru ca întreprinderile să poată profita pe deplin de RSI și să o poată materializa în cultura lor organizațională;

29. încurajează întreprinderile din domeniul mass-mediei să introducă în politicile lor privind RSI standarde transparente în materie de jurnalism, inclusiv garanții pentru protejarea surselor și a drepturilor informatorilor;

30. invită Comisia să evalueze ulterior o serie de măsuri atât obligatorii, cât și neobligatorii menite să faciliteze recunoașterea și promovarea eforturilor depuse de întreprinderi în ceea ce privește transparența și publicarea informațiilor nefinanciare;

31. refuză ferm elaborarea unor parametri specifici, de tipul unor indicatori de performanță la nivelul UE, care ar putea genera sarcini administrative inutile și structuri operaționale ineficiente; în schimb, solicită Comisiei să furnizeze întreprinderilor metodologii acceptate la nivel internațional, precum cele ale Inițiativei de raportare globală și ale Consiliului pentru Raportare Integrată, și să promoveze utilizarea lor;

32. cu toate acestea, consideră că Comisia ar trebuie să elaboreze în cel mai scurt timp anunțata metodologie comună de măsurare a performanței ecologice pe baza ciclului de viață; consideră că o astfel de metodologie ar fi utilă atât în ceea ce privește transparența informațiilor legate de întreprinderi, cât și în ceea ce privește evaluarea de către autoritățile publice a performanțelor ecologice ale întreprinderilor;

33. salută intenția Comisiei de a lansa o „comunitate de practici” în domeniul RSI și al acțiunii sociale a întreprinderilor; consideră că aceasta trebuie să vină în completarea unui cod de bune practici pentru coreglementare și autoreglementare, permițând tuturor părților interesate să se angajeze într-un proces comun de învățare pentru a îmbunătăți și a consolida eficiența și gradul de responsabilitate al inițiativelor multipartite;

34. solicită o consultare și o implicare deplină și activă a organizațiilor reprezentative, inclusiv a sindicatelor, în elaborarea, funcționarea și monitorizarea proceselor și structurilor de RSI ale întreprinderilor, colaborând cu angajatorii în cadrul unei abordări bazate pe un parteneriat veritabil;

35. solicită Comisiei să se asigure că obligația de raportare sistematică a informațiilor esențiale în materie de sustenabilitate nu impune sarcini excesive întreprinderilor, întrucât orice nouă strategie în materie de RSI trebuie să fie primită în mod favorabil de către acestea; solicită Comisiei să permită o perioadă de tranziție înainte de intrarea în vigoare a raportărilor nefinanciare regulate pentru întreprinderi, deoarece această perioadă de tranziție le-ar oferi întreprinderilor ocazia de a pune mai întâi în aplicare în mod adecvat RSI la nivel intern, prin adoptarea unei politici precise și detaliate în materie de RSI în cadrul sistemelor lor de management intern;

36. sprijină propunerea Comisiei de a impune tuturor fondurilor de investiții și instituțiilor financiare obligația de a-și informa toți clienții (cetățeni, întreprinderi, autorități publice etc.) cu privire la eventualele criterii ce vizează investiții etice sau responsabile pe care le aplică sau orice fel de standarde ori coduri la care aderă;

37. susține Directiva Comisiei privind instituirea unor standarde minime pentru victime; solicită ca politicile în materie de RSI adoptate de întreprinderile din sectoarele relevante (transporturi, asigurări, cazare și telecomunicații etc.) să includă strategii și structuri pozitive și practice de sprijinire a victimelor infracțiunilor și a familiilor acestora în perioadele de criză și să se adopte politici specifice pentru fiecare angajat care devine victimă a unei infracțiuni la locul de muncă sau în afara acestuia;

38. recunoaște valoarea și potențialul importante ale instrumentelor de autoreglementare și de coreglementare precum codurile de bună conduită de la nivel sectorial; salută, așadar, intenția Comisiei de a îmbunătăți instrumentele existente cu ajutorul unui cod de bună practică în acest domeniu; se opune totuși unei abordări unice care nu ține cont de caracterul specific al fiecărui sector și de exigențele specifice ale întreprinderilor;

RSI și IMM-urile: de la teorie la practică

39. atrage atenția asupra particularității IMM-urilor, care sunt active în principal la nivel local și regional și în cadrul unor sectoare specifice; consideră, așadar, că este fundamental ca politicile Uniunii în materie de RSI, inclusiv planurile naționale de acțiune privind RSI, să țină cont în mod corespunzător de exigențele specifice ale IMM-urilor și de principiul „a gândi mai întâi la scară mică” și să recunoască abordarea informală și intuitivă a RSI de către IMM-uri;

40. atrage atenția asupra importanței angajării întreprinderilor mici și mijlocii în procesul de RSI și a recunoașterii rezultatelor pe care acestea le înregistrează în acest domeniu;

41. recunoaște că numeroase IMM-uri din Europa aplică deja politici de RSI, precum angajarea de forță de muncă locală, implicarea comunității, aplicarea unor politici de bună guvernanță la nivelul lanțului de aprovizionare etc.; cu toate acestea, cea mai mare parte a acestor IMM-uri nu știu că aplică practici de sustenabilitate, de RSI și de bună guvernanță corporativă; solicită, așadar, Comisiei, să analizeze practicile actuale ale IMM-urilor înainte de a analiza adoptarea unor strategii de RSI specifice pentru acestea;

42. refuză orice inițiativă care poate genera obligații administrative sau financiare suplimentare pentru IMM-uri; sprijină, în schimb, adoptarea de măsuri care să permită IMM-urilor să pună în practică acțiuni comune;

43. solicită statelor membre și autorităților regionale să folosească în mod inteligent fondurile de coeziune pentru a sprijini activitățile de promovare a RSI desfășurate de organizațiile intermediare ale IMM-urilor, inspirându-se, de exemplu, din principalul program german cofinanțat de Fondul social european;

44. solicită Comisiei ca, în colaborare cu statele membre, organizațiile intermediare ale IMM-urilor și alte părți interesate, să elaboreze strategii și măsuri care să favorizeze schimbul de bune practici în materie de RSI între IMM-uri, de exemplu prin intermediul unei baze de date în care să colecteze informații privind politicile de RSI aplicate de IMM-uri, incluzând detalii privind proiectele desfășurate în diversele state membre;

45. recomandă elaborarea de ghiduri și manuale privind RSI destinate IMM-urilor; subliniază, în această privință, urgența realizării mai multor cercetări academice referitoare la metode de sporire a acceptării RSI de către IMM-uri și la impactul economic, social și de mediu al politicilor de RSI la nivel local și regional;

46. este de părere că, pentru a avea un impact veritabil asupra reducerii sărăciei, agenda în materie de RSI ar trebui să se axeze și pe IMM-uri, având în vedere importanța efectelor sociale și de mediu cumulate ale activității lor;

47. invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii de dezvoltare și de sprijin în vederea diseminării RSI în rândul IMM-urilor; recomandă mai ales elaborarea unor măsuri specifice pentru întreprinderile mici și microîntreprinderi;

48. subliniază că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul trebuie să fie informat pe deplin asupra modului în care concluziile evaluărilor vizând impactul acordurilor asupra sustenabilității sunt abordate în cadrul negocierilor înainte de încheierea acordurilor și ce capitole din acordurile respective au fost modificate pentru a evita eventualele efecte negative identificate de evaluările impactului asupra sustenabilității;

49. subliniază că viitoarele tratate bilaterale semnate de UE în materie de investiții trebuie să garanteze un echilibru just între necesitatea de a asigura protecția investitorilor și necesitatea de a permite intervenția statului, în special în ceea ce privește standardele sociale, de sănătate și de mediu;

50. încurajează promovarea ideii de sponsorizare în rândul angajatorilor;

51. reamintește că, pentru soluționarea litigiilor comerciale și/sau solicitarea de compensații pentru externalitățile negative ale activităților comerciale iresponsabile sau ilegale, există deja atât proceduri judiciare, cât și alternative la acestea; solicită, în această privință, Comisiei să depună eforturi mai intense pentru a spori gradul de conștientizare atât la nivelul mediului de afaceri, cât și în rândurile publicului larg; reamintește faptul că Camera Internațională de Comerț (ICC) oferă servicii de soluționare a litigiilor pentru persoane fizice, întreprinderi, state, entități statale și organizații internaționale care caută alternative la procedurile judiciare ce pot contribui la îmbunătățirea accesului efectiv la justiție al victimelor în cazul încălcărilor practicilor responsabile de afaceri care cauzează daune economice, sociale și de mediu în UE și/sau în afara acesteia;

52. subliniază faptul că sensibilizarea la nivelul întreprinderilor cu privire la importanța RSI și consecințele neconformării, ca sarcină a Comisiei, trebuie să fie însoțită de un proces adecvat de sensibilizare și de consolidare a capacităților la nivelul guvernelor țărilor-gazdă, pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a drepturilor de RSI și accesul la justiție;

53. consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze întreprinderile din UE să ia inițiative de promovare a RSI și să facă schimb de bune practici cu partenerii lor din alte țări;

Concluzii

54. subliniază necesitatea de a elabora eventualele măsuri de reglementare într-un cadru juridic solid și coerent cu evoluțiile normative internaționale, cu scopul de a evita interpretările naționale divergente și riscurile apariției unor avantaje sau dezavantaje competitive la nivel regional, național sau macroregional;

55. încurajează Comisia să continue eforturile de promovare a RSI în relațiile cu alte țări și regiuni ale lumii; solicită, în acest context, să se intensifice eforturile pentru a fixa principiul reciprocității în cadrul schimburilor comerciale;

56. își reafirmă convingerea potrivit căreia dezvoltarea RSI ar trebui să fie promovată în principal prin intermediul unei abordări multipartite în care un rol important să revină întreprinderilor, care trebuie să aibă posibilitatea de a elabora o abordare adecvată situației lor; confirmă necesitatea unor măsuri și abordări specifice pentru dezvoltarea RSI în rândul IMM-urilor;

57. constată că strategia actuală a Comisiei privind RSI acoperă perioada 2011-2014; solicită Comisiei să se asigure că se adoptă în timp util o strategie ambițioasă pentru perioada de după 2014;

58. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 86, 10.4.2002, p. 3. (2) JO C 39, 18.2.2003, p. 3. (3) JO C 187 E, 7.8.2003, p. 180. (4) JO C 67 E, 17.3.2004, p. 73. (5) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 45. (6) JO C 229, 31.7.2012, p. 77.

1. Preambul: aspecte procedurale

Comisia pentru afaceri juridice și Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale au decis să colaboreze strâns pentru a asigura o abordare coerentă cu privire la poziția Parlamentului referitoare la „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”(1). Conform obiectivului menționat mai sus și cu respectarea deplină a competențelor și responsabilităților specifice, cele două comisii au decis să elaboreze două rapoarte din proprie inițiativă referitoare la subiecte distincte, cărora li se aplică articolul 50 din Regulamentul de procedură.

Competențele exclusive ale fiecărei comisii au fost deduse pe baza a trei cuvinte-cheie:

– oameni (people): chestiuni sociale și locuri de muncă durabile;

– profit (profit): comportamente nespeculative și creștere sustenabilă;

– planeta Terra (planet): acțiuni cu respectarea mediului.

Potrivit acestor criterii, cuvântul „oameni” (people) reprezintă baza pentru identificarea competențelor Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, în timp ce competențele Comisiei pentru afaceri juridice sunt identificate prin cuvântul „profit” (profit). Domeniile identificate prin cuvântul „planetă” (planet) sunt împărțite între cele două comisii pe baza legăturii lor cu „profitul” sau cu „oamenii”.

2. Introducere: noua strategie a UE pentru RSI

În noua strategie, Comisia propune o nouă definiție(2) a RSI, recunoscută drept „responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul pe care îl au asupra societății”(3). Conform noii definiții, întreprinderile trebuie să dispună de o procedură care să integreze în strategia lor comercială și de bază preocupările sociale, etice, de mediu și cele care țin de drepturile omului și de protecția consumatorilor. Obiectivul unei astfel de proceduri trebuie să fie crearea unei valori partajate între proprietari/acționari, alte părți interesate și societate în general, astfel încât să se poată identifica, preveni și atenua posibilele efecte adverse generate de funcționarea întreprinderii.

Pe baza noii definiții, Comisia propune o serie de măsuri specifice cu scopul de a intensifica ulterior impactul politicilor în materie de RSI, în cadrul a opt domenii de acțiune:

– creșterea vizibilității RSI și diseminarea bunelor practici;

– ameliorarea și evaluarea gradului de încredere a cetățenilor în întreprinderi;

– ameliorarea proceselor de autoreglementare și de coreglementare;

– stimularea recompenselor pe piață pentru RSI;

– ameliorarea transparenței întreprinderilor în ceea ce privește informațiile sociale și de mediu;

– continuarea integrării RSI în educație, formare și cercetare;

– sublinierea importanței politicilor de RSI la nivel național și subnațional;

– alinierea mai bună a abordărilor RSI de la nivel european și mondial.

3. Poziția raportorului referitoare la aspectele care sunt exclusiv de competența Comisiei pentru afaceri juridice

3.1 Observații preliminare privind noua definiție și particularitatea RSI

Nivelul de recunoaștere din ce în ce mai ridicat al rolului „responsabil din punct de vedere social” al întreprinderilor poate fi interpretat și considerat din diferite perspective. Pe de o parte, procesul de globalizare și apariția piețelor „mondiale” favorizează dezvoltarea de standarde sociale și de mediu de către întreprinderi(4); pe de altă parte, o societate civilă din ce în ce mai atentă și mai informată „reclamă” comportamente mai responsabile din partea întreprinderilor(5). Impulsul dublu pe care se bazează progresul RSI într-un sistem de guvernanță internațională, definit de unii drept post-național(6), reflectă complementaritatea intereselor întreprinderilor și ale societății în general, ceea ce face oportună o abordare mai amplă și previzională a acestui subiect, pentru a valorifica pe deplin potențialul RSI.

Având în vedere considerentele de mai sus, raportorul este de acord cu noua definiție propusă de Comisie, care anulează opoziția dintre abordări voluntare și abordări obligatorii ce polarizase până acum discuțiile privind RSI. De fapt, domeniile de aplicare multiple, numeroasele strategii utilizate de întreprinderi și pluralitatea abordărilor normative dovedesc că RSI se dezvoltă pe baza unor procese variate. Din acest motiv, raportorul consideră că dezbaterea privind RSI ar trebui plasată într-un context mai amplu care, menținând o orientare bazată în principal pe voluntariat, să permită totodată, atunci când este oportun, dialogul referitor la măsuri de reglementare.

În aceste condiții, raportorul refuză orice abordare a RSI care poate implicare asumarea, de către întreprinderi, a unor funcții primare ale autorităților publice în materie de promovare, punere în aplicare și control al normelor sociale și de mediu. Din acest motiv, raportorul susține o orientare spre RSI dirijată în principal chiar de întreprinderi, pe baza posibilităților și exigențelor proprii, care să fie sprijinită în mod adecvat de autoritățile publice, pentru a asigura un echilibru între interesele întreprinderilor și ale societății.

3.2 Consolidarea legăturii dintre RSI, competitivitate și cetățeni

Responsabilitatea socială a întreprinderilor este un factor esențial al competitivității(7). Acest lucru nu înseamnă că orice măsură de RSI consolidează automat avantajul competitiv al unei întreprinderi, deși anumite acțiuni pot consolida o întreprindere dacă permit crearea unei valori partajate între întreprindere, părțile interesate și societate în general(8).

Având în vedere aceste considerente, raportorul consideră că este prioritar să se consolideze legătura dintre RSI, competitivitate și cetățeni printr-o serie de acțiuni cu o perspectivă amplă menite să creeze legături mai strânse între strategiile comerciale ale întreprinderilor și contextul social în care acestea își desfășoară activitatea. În această privință, raportorul încurajează susținerea unor soluții inovatoare care să poată permite întreprinderilor să facă față provocărilor sociale și de mediu, precum introducerea unor sisteme inteligente de transport și a produselor ecoeficiente.

Cu scopul de a spori vizibilitatea RSI, pe de o parte, și diseminarea bunelor practici, pe de altă parte, raportorul sprijină, în același timp, introducerea unei recunoașteri europene a întreprinderilor și parteneriatelor care aplică RSI și crearea de platforme multipartite pentru RSI. În acest context, raportorul sprijină inițiativa „Enterprise 2020” a rețelei RSI Europa, care poate contribui substanțial la consolidarea legăturii dintre RSI și competitivitate.

3.3. Sporirea transparenței și a eficacității politicilor în materie de RSI

Raportorul susține obiectivul general de ameliorare a transparenței, a proceselor de autoreglementare și de coreglementare și a recompenselor pe piață pentru RSI. Este vorba, de fapt, despre progrese esențiale pentru a spori gradul de încredere a cetățenilor în întreprinderi, reducând decalajul dintre așteptările cetățenilor și ceea ce percep ei ca fiind în realitate comportamentul întreprinderilor.

Acestea fiind spuse, raportorul consideră că este fundamental să nu se piardă din vedere caracterul multidimensional al RSI și abordarea diferențiată de către întreprinderi a acestui aspect. Din acest motiv, raportorul dorește să se adopte măsuri de reglementare care să permită menținerea unei marje cât mai ample de acțiune pentru întreprinderi, acestea fiind cele care dirijează în principal dezvoltarea RSI.

Acest lucru vizează mai ales viitoarea propunere legislativă privind transparența informațiilor sociale și de mediu furnizate de întreprinderi și elaborarea unui cod deontologic de autoreglementare și de coreglementare în măsură să îmbunătățească eficacitatea procesului de RSI. În ambele cazuri, raportorul se opune soluțiilor „universale” care nu țin cont de specificul diverselor piețe și sectoare în care operează întreprinderile, riscând să genereze sarcini administrative inutile și o rigiditate operațională contraproductivă.

3.4 Recunoașterea și promovarea implicării IMM-urilor în RSI

IMM-urile, care reprezintă 90 % dintre întreprinderile europene și au relații strânse cu regiunea sau localitatea în care funcționează, pot avea un rol fundamental pentru diseminarea RSI(9). În plus, IMM-urile din același sector pot să abordeze problemele sociale și de mediu similare în mod colectiv, limitând costurile operaționale și reușind să obțină ameliorări pe care un singur IMM le-ar putea realiza cu greu.

În pofida importanței rolului IMM-urilor în contextul dezbaterii privind RSI, la nivel micro este însă evident că acestea nu sunt familiarizate cu conceptul de RSI, care reprezintă adesea pentru ele o noțiune „intangibilă”, cu care le este greu să se identifice fără să fi dezvoltat mai întâi o conștiință socială reală(10).

O altă problemă constă în perceperea „costurilor”, și nu a beneficiilor economice ale RSI. De fapt, întrucât RSI presupune o investiție economică ale cărei rezultate nu sunt tangibile imediat, aceasta este percepută adesea ca o povară pentru întreprinderile care dispun de resurse limitate. Un motiv este și faptul că multe IMM-uri nu sunt conștiente de efectele pozitive pe care RSI le poate avea asupra prestațiilor lor economice și nu sunt informate cu privire la bunele practici care ar putea spori aceste efecte(11).

Pe baza acestor considerente, raportorul este de părere că Parlamentul ar trebui să transforme obiectivul unei implicări sporite a IMM-urilor în materie de RSI într-o prioritate politică pentru anii următori. Raportorul consideră că în acest scop ar trebui luate următoarele măsuri:

– în primul rând, este fundamental ca orice măsură, cu caracter obligatoriu sau voluntar, să nu genereze obligații administrative sau financiare suplimentare pentru IMM-uri și să respecte principiul „a gândi mai întâi la scară mică”;

– măsurile adoptate vor trebui să se bazeze pe obiectivul de răspândire a cunoașterii și a potențialului RSI. Tematicile ar trebui, așadar, să fie abordate în mod regulat și la nivel interdisciplinar și să se bazeze pe obiective strategice menționate explicit;

– în particular, autoritățile publice ar trebui să favorizeze în măsură mai mare difuzarea RSI în rândul IMM-urilor, sprijinind rolul organizațiilor intermediare, pentru a facilita difuzarea informațiilor și a bunelor practici;

– Comisia ar trebui să sprijine măsurile luate de guvernele naționale, intensificându-și activitățile de coordonare, colectând în mod sistematic informații privind politicile de RSI aplicate de IMM-uri pentru a stimula schimbul de bune practici și a asigura material de cercetare academică pe această temă, mai ales în ceea ce privește impactul economic, social și de mediu al RSI la nivel local și regional;

– în fine, având în vedere particularitatea IMM-urilor, raportorul invită Comisia să organizeze consultări ample pentru a identifica și a defini strategii în materie de RSI conforme cu exigențele IMM-urilor, care să cuprindă și măsuri speciale pentru microîntreprinderi.

(1) COM(2011)0681. (2) RSI a fost definită anterior de Comisie drept „un concept aplicat întreprinderilor pentru a integra în mod voluntar preocupările sociale și de mediu în activitățile comerciale ale acestora și în interacțiunea cu părțile implicate”(a se vedea COM(2001)0366). (3) A se vedea COM(2011)0681, p. 7. (4) Cf. Scherer, A./ Palazzo, G., „Globalisation and Corporate Social Responsibility”, Crane, A. et al., The Oxford Handbook of Corporate Social Responsibility, Oxford, 2008, p. 413. (5) Cf. Di Pascale, Alessia, La responsabilità sociale dell'impresa nel diritto dell'Unione europea, Giuffre' editore, Milano, 2010, p. 33-39. (6) Cf. Habermas, J., La costellazione postnazionale, Feltrinelli, Milano, 2002. (7) Cf. Martinuzzi, A. et al., Does Corporate Responsibility Pay Off? Exploring the Links between CSR and Competitiveness in Europe's Industrial Sectors, 2010. Studiul analizează legătura dintre RSI și competitivitate în trei sectoare industriale: construcții, textile și chimie. (8) Această combinație de legături între întreprindere, cetățeni și competitivitate poate fi explicitată reamintind cuvintele scrise de Michael E. Porter, unul dintre principalii autori din domeniul teoriei strategiei manageriale, cu peste un deceniu în urmă, care pot fi sintetizate astfel: „întreprinderile de succes au nevoie de o societate sănătoasă și, în același timp, o societate sănătoasă are nevoie de întreprinderi de succes”. Cf. Porter, M.E./Kramer, M.R., Strategy and Society: The Link Between Competitive Advantage and Corporate Social Responsibility, Harvard Business Review, decembrie 2006, p. 78-93. (9) Comisia Europeană – DG Întreprinderi și Industrie (2007): Opportunity and Responsibility. How to help more small business to integrate social and environmental issues into what they do. (10) Cf. Perrini, „SMEs and CSR Theory: Evidence and Implications from an Italian Perspective”, Journal of Business Ethics, vol. 67, 2006, p. 305-316. Plecând de la situația din Italia, articolul subliniază necesitatea unei abordări diferențiate a RSI, care în cazul IMM-urilor ar trebui să se bazeze pe conceptul de „capital social”, și nu pe principiile clasice ale „teoriei părților interesate”. Pe aceeași temă, a se vedea, de asemenea: Morsing, M./Perrini, F., „CSR in SMEs: do SMEs matter for the CSR agenda?”, Business Ethics, vol. 18, ediția 1, 2009. (11) Cf. MacGregor, S./Fontrodona, J., „Strategic CSR for SMEs: paradox or possibility?”, Universia Business Review, 2011.

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă

(2012/2098(INI))

Raportor pentru aviz (*): Richard Howitt

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că actuala criză economică mondială a fost cauzată de erori fundamentale legate de transparență, răspundere, responsabilitate și orientare pe termen scurt și că UE are datoria de a garanta faptul că toți vor trage învățăminte din această situație; salută intenția Comisiei de a realiza sondaje de tip Eurobarometru cu privire la încrederea în întreprinderi; solicită ca toate părțile interesate să participe la dezbaterea pe larg a rezultatelor sondajelor și să dea curs concluziilor desprinse; susține ferm responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) și este de părere că, dacă este aplicată corect și practicată de toate întreprinderile, nu doar de cele mari, RSI poate avea o contribuție majoră la reinstaurarea încrederii pierdute, lucru necesar pentru o redresare economică durabilă, și poate atenua consecințele sociale ale crizei economice; subliniază faptul că, atunci când întreprinderile își asumă responsabilitatea în raport cu societatea, mediul și angajații, se creează o situație avantajoasă pentru toate părțile care duce la extinderea bazei de încredere necesare succesului economic; consideră că adăugarea RSI ca element al unei strategii de afaceri sustenabile este atât în interesul întreprinderilor, cât și în interesul întregii societăți; subliniază faptul că multe întreprinderi – în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) – servesc drept exemplu remarcabil în acest domeniu;

2.  consideră că autoreglementarea și coreglementarea nu pot înlocui reglementarea sectorială corespunzătoare atunci când aceasta este necesară, cum ar fi în ceea ce privește cerințele sociale și în materie de mediu, practicile de muncă și de ocupare a forței de muncă, drepturile omului sau în oricare dintre domeniile vizate de RSI, dar ar putea sprijini inițiativele private și voluntare existente în domeniul RSI prin stabilirea unor principii minime, asigurând astfel consecvența, concretețea, contribuția tuturor părților interesate și transparența, și prin facilitarea creării de agenții de rating în materie socială și de mediu specializate în RSI; subliniază că orice formă de RSI bazată pe autoreglementarea și autoorganizarea pieței trebuie să includă asigurarea „accesului la căi de atac” în conformitate cu „pilonul trei” al Principiilor directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului; subliniază în același timp că administrațiile publice ar trebui să acorde sprijin prin crearea unor condiții adecvate de cooperare în domeniul RSI și prin punerea la dispoziție, în acest scop, a unor instrumente și facilități adecvate, precum un sistem de stimulente; consideră că activitățile filantropice ale întreprinderilor trebuie să fie, în principiu, voluntare;

3.  consideră că este esențial să se ia măsuri pentru a asigura o achiziție corespunzătoare a serviciilor și respectarea principiilor concurenței loiale pe piața unică; sugerează, așadar, ca, pe lângă clauzele OIM, să se includă o serie de criterii sociale în procedurile de atribuire a contractelor, ca o condiție esențială și cu cel mai înalt grad de transparență pentru a asigura valoarea socială benefică a activității în materie de RSI; subliniază că acest lucru poate, de asemenea, încuraja desfășurarea unor activități mai adecvate și mai eficace în materie de RSI în cadrul sectoarelor industriale;

4.  respinge ideea conform căreia responsabilitatea întreprinderilor mici este mai redusă decât a celor mari doar din cauza faptului că ele nu au o infrastructură de RSI separată; consideră că, pentru a se ține seama de nevoile întreprinderilor mici, în cadrul tuturor propunerilor legislative noi privind RSI prezentate trebuie să se stabilească praguri rezonabile; solicită, cu toate acestea, adoptarea unor măsuri la nivel european, pe baza experienței Italiei legate de camerele de comerț regionale, și pe cea a Franței, legată de băncile sale de economii (Inițiativa Cordé), pentru a spori vizibilitatea și nivelul de conștientizare a contribuției întreprinderilor mici prin gruparea acestora în funcție de localitate sau sector;

5.  salută intenția Comisiei de a lansa o „comunitate de practici” în domeniul RSI și al acțiunii sociale a întreprinderilor; consideră că aceasta trebuie să vină în completarea unui cod de bune practici pentru coreglementare și autoreglementare, permițând tuturor părților interesate să se angajeze într-un proces comun de învățare pentru a îmbunătăți și a consolida eficiența și gradul de responsabilitate al inițiativelor multipartite;

6.  este de părere că transparența și credibilitatea acțiunilor în materie de RSI ar putea fi asigurate prin stabilirea unor standarde minime; subliniază că standardele minime în acest domeniu ar trebui să includă, în orice caz, implicarea reprezentanților angajaților și a sindicatelor, alături de a altor părți interesate, în ceea ce privește conținutul, aplicarea și monitorizarea, implicarea lanțului de valori și revizuirea independentă a respectării obligațiilor pe care și le-au impus părțile implicate;

7.  sprijină intenția Comisiei de a prezenta o propunere privind publicarea informațiilor fără caracter financiar de către întreprinderi, care va permite UE să încurajeze întreprinderile europene să pună în aplicare Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului(1) și inițiativa „Global Compact” a ONU; salută faptul că această propunere se bazează pe o amplă consultare publică și pe o serie de ateliere organizate împreună cu părțile interesate relevante; subliniază că utilizarea termenului „fără caracter financiar” nu ar trebui să creeze confuzii cu privire la consecințele financiare reale pentru întreprinderi din punctul de vedere al impactului exercitat la nivel social, de mediu și al drepturilor omului; subliniază faptul că impactul activității întreprinderilor și al implicării lor sociale poate fi măsurat și din punct de vedere financiar; solicită elaborarea unei propuneri care să plaseze interesele UE în centrul numeroaselor inițiative internaționale actuale în materie de raportare cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor, ceea ce corespunde în totalitate obiectivului de a transforma raportarea integrată, așa cum este concepută în prezent de Consiliul Internațional pentru Raportare Integrată (IIRC), într-o normă mondială până la sfârșitului acestui deceniu; cu toate acestea, subliniază faptul că orice soluție aleasă nu trebuie să creeze o povară administrativă excesivă, în special pentru IMM-uri; consideră că activitățile filantropice ale întreprinderilor nu ar trebui să genereze sarcini administrative și costuri care ar putea periclita angajamentele lor voluntare; salută obiectivul de a expune cazurile de încălcare a drepturilor omului și organizațiile criminale și îndeamnă statele să pedepsească foarte riguros aceste acțiuni;

8.  invită Comisia ca, în contextul Directivei privind practicile comerciale neloiale, să abordeze problema practicilor de marketing înșelătoare cu privire la efectele activității întreprinderilor asupra societății și a mediului;

9.  condamnă în cei mai duri termeni corupția și evaziunea fiscală din cadrul întreprinderilor, dar consideră că Comisia ar trebui să facă o distincție mai clară între (1) acțiunile filantropice, (2) acțiunile sociale ale întreprinderilor și (3) acțiunile antisociale ale întreprinderilor, cum ar fi utilizarea muncii forțate a copiilor; condamnă categoric acțiunile antisociale ale întreprinderilor și consideră că trebuie să se facă mai multe presiuni asupra tuturor țărilor pentru a transpune standardele internaționale în legislația națională și a asigura aplicarea acesteia; respinge, cu toate acestea, condamnarea generalizată a tuturor întreprinderilor din cauza unor practici neloiale și a încălcărilor legii comise doar de câteva dintre ele; consideră că, deși întreprinderile au datoria de a se pronunța cu privire la chestiuni de interes public, inclusiv cele legate de drepturile omului, activitățile lor de lobby trebuie să fie complet transparente și să respecte în totalitate principiile democratice; subliniază importanța propunerii unor formări specifice în domeniul RSI în cadrul universităților și al școlilor de comerț și gestiune;

10. subliniază că trebuie asigurată respectarea strictă a drepturilor omului, diligența necesară și transparența pentru a garanta aplicarea RSI de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, a măsura amprenta întreprinderilor europene din perspectiva sustenabilității și a combate evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite; precizează că dezbaterile parlamentare în curs de desfășurare cu privire la proiectul de act legislativ european referitor la asigurarea transparenței în industria extractivă și cea forestieră (2011/0307(COD)), revizuirea Directivei privind combaterea spălării banilor și elaborarea anunțată a unor instrumente legislative privind raportarea fără caracter financiar oferă posibilități de îmbunătățire a transparenței întreprinderilor în aceste scopuri;

11. subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor nu trebuie să se reducă la un instrument de marketing și că singura modalitate prin care aceasta poate fi dezvoltată în întregime este integrarea RSI în strategia generală de afaceri a întreprinderii și aplicarea și transpunerea sa în activitatea zilnică și strategia financiară a întreprinderii; ar aprecia crearea unei legături între o bună responsabilitate socială a întreprinderilor și buna guvernanță a acestora; consideră că Comisia ar trebui să încurajeze întreprinderile să ia decizii referitoare la strategia lor în materie de responsabilitate socială la nivelul consiliului de administrație; solicită Comisiei și statelor membre să introducă coduri de administrare a întreprinderilor care să reflecte importanța responsabilității tuturor membrilor personalului și care să stabilească o legătură puternică între performanța întreprinderii în domeniul mediului, social și al drepturile omului și rezultatele sale financiare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) Raportul special al Secretarului General privind problema drepturilor omului și a corporațiilor transnaționale și a altor întreprinderi comerciale, John Ruggie: Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: punerea în aplicare a cadrului de referință "protejare, respectare și măsuri reparatorii" al organizației națiunilor Unite, 21 martie 2011.

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă

(2012/2098(INI))

Raportor pentru aviz: Andrzej Grzyb

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută faptul că noua definiție stabilită în Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), subliniază că respectarea legislației în vigoare și a contractelor colective de muncă este o condiție preliminară pentru o activitate responsabilă și precizează cadrul necesar pentru responsabilitatea întreprinderilor prin obligația de a integra „aspectele sociale, ecologice, etice, cele legate de respectarea drepturilor omului și de preocupările consumatorilor” în activitățile lor de afaceri și în strategia lor, în strânsă cooperare cu părțile interesate; reiterează faptul că RSI trebui să se extindă și la acțiunile întreprinderilor față de și în țări terțe;

2.  salută eforturile Uniunii Europene și ale statelor sale membre de a-și alinia politicile la Orientările OCDE pentru întreprinderile internaționale, actualizate în 2011, și la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului(1) și subliniază faptul că aceste eforturi, în special în domeniul activităților comerciale mondiale, nu sunt încă sinonime cu un angajament total de a respecta și a revizui standardele relevante din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului;

3.  subliniază că este important să se evalueze respectarea cerințelor în materie de responsabilitate socială de către întreprinderi de-a lungul întregului lanț de aprovizionare; consideră că este de importanță capitală să se instituie indicatori eficace și transparenți care să permită evaluarea precisă a impactului activităților întreprinderilor din punct de vedere sistemic;

4.  insistă asupra necesității ca fiecare dintre cele 27 de state membre să accelereze revizuirea propriilor planuri naționale de acțiune privind RSI și elaborarea de planuri naționale de punere în aplicare a Orientărilor OCDE și a Principiilor directoare ale ONU relevante, care ar trebui finalizate cel târziu până în decembrie 2013; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că aceste planuri sunt elaborate cu participarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a ONG-urilor, a societății civile, a sindicatelor, a patronatelor și a instituțiilor naționale pentru drepturile omului; invită UE să faciliteze acumularea de învățăminte din experiența statelor membre care trec în prezent prin acest proces; încurajează statele membre să se inspire din orientările cuprinse în standardul ISO 26000, din versiunea cea mai recentă a orientărilor Inițiativei de raportare globală și din orientările elaborate de Grupul European al Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului;

5.  subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor din UE și din țările terțe ar trebui extinsă și în domenii precum organizarea muncii, calitatea locurilor de muncă, egalitatea de șanse, incluziunea socială, combaterea discriminării și formarea continuă;

6.  solicită o coerență sporită a politicilor de la nivelul UE prin asigurarea conformității politicilor și acordurilor în materie de achiziții publice, credite la export, bună guvernanță, concurență, dezvoltare, comerț, investiții și a altor politici și acorduri cu standardele internaționale din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului prevăzute în orientările și principiile relevante ale OCDE și ale ONU; solicită, în acest context, să se asigura cooperarea cu organismele de reprezentare a angajaților, a angajatorilor și a consumatorilor, pe baza recomandărilor relevante ale instituțiilor naționale pentru drepturile omului, cum ar fi Propunerea Grupului European al Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului adresată Comisiei privind drepturile omului și achizițiile publice; solicită evaluări de impact constructive și adecvate ale propunerilor legislative pentru depistarea unor eventuale incoerențe cu Principiile directoare ale ONU și insistă asupra coordonării cu Grupul de lucru al ONU privind afacerile și drepturile omului pentru a se evita interpretările fragmentate și inconsecvente ale Principiilor directoare ale ONU; reamintește, recunoscând totodată importanța pentru RSI a cadrului în materie de drepturile omului stabilit de ONU, importanța Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv a articolului 16, care garantează dreptul fundamental de a desfășura o activitate comercială, drept de care ar trebui să se țină seama în mod corespunzător și care ar trebui să servească drept referință care să sprijine politicile privind RSI în UE; subliniază importanța existenței unui echilibru între libertatea de a desfășura activități comerciale și alte drepturi garantate de această cartă și principiile și orientările privind RSI recunoscute pe plan internațional; în acest context, salută eforturile Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) de a acumula dovezi și experiență privind existența și interpretarea libertății de a desfășura activități comerciale;

7.  se angajează să își afirme în continuare, în mod constant, speranța că instituțiile și funcționarii UE, inclusiv Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, precum și reprezentanții speciali ai UE pe țări și regiuni depun eforturi de promovare a standardelor din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului în toate relațiile și acțiunile externe ale UE; solicită Comisiei și statelor membre să realizeze evaluări de impact în materie de drepturi fundamentale înainte de încheierea și în cursul evaluării acordurilor comerciale și de investiții multilaterale și bilaterale și la atribuirea ajutorului pentru dezvoltare și să se asigure că aceste drepturi sunt respectate;

8.  recunoaște faptul că instituțiile naționale pentru drepturile omului aliniate la Principiile de la Paris sunt bine plasate pentru a sprijini aplicarea Principiilor directoare ale ONU și a facilita, și chiar a garanta accesul la căi de atac; invită UE și statele sale membre să recunoască instituțiile naționale pentru drepturile omului, alături de întreprinderi și de organismele de reprezentare a angajaților, a angajatorilor și a consumatorilor, drept parteneri importanți în promovarea agendei privind drepturile omului și afacerile, stabilind legături între întreprinderi, stat și societatea civilă și promovând standardele și principiile recunoscute internațional din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului; invită, în acest context, statele membre să consolideze și, după caz, să extindă mandatele instituțiilor naționale pentru drepturile omului pentru a le face mai eficace sau, atunci când nu există instituții naționale pentru drepturile omului aliniate la Principiile de la Paris, să ia măsuri în vederea înființării lor, și invită UE să asigure un sprijin strategic adecvat; se angajează să organizeze un schimb de opinii anual regulat cu instituțiile naționale pentru drepturile omului în cadrul comisiilor LIBE și/sau DROI, pe baza experiențelor schimbului de opinii purtat de Comisia DROI cu privire la „Summitul din 2011 al mediatorilor din UE și din Parteneriatul estic” și să completeze aceste schimburi cu ateliere specializate pe tema drepturilor omului și a afacerilor;

9.  salută adoptarea de către Organizația Internațională a Muncii, la 14 iunie 2012, a Recomandării nr. 202 privind nivelurile naționale minime de protecție socială; se angajează să înscrie drepturile omului și RSI pe ordinea de zi a viitoarelor reuniuni ale UE cu țările terțe, în special cu țările cu care UE are o relație specială; solicită ca RSI să fie integrată în relațiile contractuale ale UE cu țările terțe, precum și, dacă va fi necesar, ca traducerea Principiilor directoare ale ONU să se realizeze utilizând capacitatea PE sau a altor instituții ale UE;

10. invită UE, în special Comisia, să se asigure că instrumentele financiare, inclusiv Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), consideră instituțiile naționale pentru drepturile omului aliniate la Principiile de la Paris drept parteneri-cheie în realizarea obiectivelor lor și le sprijină în ceea ce privește utilizarea eficace a poziției lor unice și a experienței în domeniul drepturilor omului pentru a crea spațiul necesar unui dialog între diferitele părți implicate, inclusiv autoritățile publice, societatea civilă și întreprinderi și, în acest scop:

1.  se asigură că RSI și drepturile omului figurează printre prioritățile instrumentelor financiare individuale în noul cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020 și

2.  asigură un sprijin specific în cadrul IEDDO pentru formare și consolidarea capacităților generale în domeniul RSI și al drepturilor omului pentru organizațiile societății civile, instituțiile naționale pentru drepturile omului, apărătorii drepturilor omului, sindicate și alte organizații pentru drepturile omului;

11. insistă, în scopul de a garanta că aplicarea noii strategii a UE privind RSI promovează interesele societății în toată diversitatea sa, respectarea drepturilor omului și calea către o redresare și o dezvoltare durabile și favorabile incluziunii, asupra necesității ca orientările UE referitoare la divulgarea informațiilor nefinanciare ale întreprinderilor (inclusiv informațiile sociale, privind mediul și guvernanța) asigură transparența prin furnizarea unui cadru clar, neechivoc, comun și prestabilit, cu trimitere specifică la drepturile omului, care să fie aliniat în totalitate la orientările și principiile OCDE și ale ONU și bazat pe indicatori obiectivi cu privire la: egalitatea dintre femei și bărbați, inclusiv aspecte precum disparitatea salarială de gen și ponderea femeilor în funcții de conducere, salariile tinerilor, posibilitatea lucrătorilor de a forma sindicate și de a purta negocieri colective, garanții efective ale siguranței la locul de muncă și persoanele cu handicap;

12. invită UE să evalueze să elimine lacunele în materie de capacitate și expertiză interne prin implementarea unor programe de formare consistente privind drepturile omului și afacerile în toate instituțiile și domeniile de politică ale UE;

13. repetă apelul adresat UE și statelor sale membre de a îmbunătăți aplicarea legislației existente din domeniul RSI și al drepturilor omului și de a elabora soluții noi care să vizeze crearea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din UE și din țările terțe, pentru a lupta împotriva dumpingului social;

14. solicită instituirea, la nivelul UE, a unor standarde în materie de diligență necesară privind drepturile omului și lanțul de aprovizionare, care, printre altele, să respecte cerințele prevăzute în Orientările OCDE privind datoria de a asigura o aprovizionare responsabilă cu minereuri din zone afectate de conflicte și din zone cu grad mare de risc și să abordeze, printre altele, domeniile cu un impact potențial negativ sau pozitiv ridicat asupra drepturilor omului, cum ar fi lanțurile de aprovizionare de la nivel local și mondial, minereurile provenite din zonele de conflict, externalizarea, acapararea terenurilor, zonele în care dreptul muncii și protecția lucrătorilor sunt insuficiente și zonele în care se fabrică produse periculoase pentru mediu și pentru sănătate; salută programele deja instituite de UE, în special programele privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT), și susține inițiativele private cum ar fi Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI);

15. solicită ca, în domeniile în care UE sau statele sale membre sunt parteneri comerciali (de exemplu, achiziții publice, întreprinderi de stat, întreprinderi comune, garanții pentru credite la export, proiecte la scară largă în țări terțe), asigurarea coerenței cu orientările și principiile OCDE și ale ONU să fie o prioritate reflectată în clauze specifice, care să aibă consecințe pentru întreprinderile care încalcă în mod vădit standardele din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului; recomandă ca „Platforma UE pentru cooperare externă și dezvoltare” avută în vedere să participe la stabilirea modalităților menite să îmbunătățească calitatea și eficiența cooperării externe, mecanismelor de combinare și instrumentelor financiare ale UE , precum și la promovarea cooperării și coordonării dintre UE, instituțiile financiare și alți actori din acest domeniu;

16. subliniază importanța cadrului ONU intitulat „Protecție, respectare și căi de atac” și consideră că cei trei piloni ai săi – responsabilitatea statului de a împiedica încălcarea drepturilor omului, responsabilitatea întreprinderilor de a respecta drepturile omului și necesitatea unui acces mai eficace la căile de atac – ar trebui să fie sprijiniți prin măsuri adecvate care să permită punerea lor în aplicare;

17. subliniază faptul că, datorită ponderii pe care o au în cadrul comerțului internațional, întreprinderile europene și filialele și subcontractanții lor joacă un rol fundamental în promovarea și difuzarea standardelor sociale și de muncă în întreaga lume; recunoaște că plângerile împotriva întreprinderilor din UE care își desfășoară activitatea în străinătate sunt deseori soluționate mai bine in situ; ia act cu satisfacție de existența punctelor de contact naționale ale OCDE ca mecanisme nejuridice de stat care pot media o gamă variată de litigii comerciale și în materie de drepturile omului; cu toate acestea, afirmă necesitatea unor eforturi mai susținute din partea întreprinderilor în vederea dezvoltării de mecanisme pentru reclamații aliniate la criteriile de eficacitate enunțate în principiile directoare ale ONU și a căutării altor îndrumări cu valoare de normă cuprinse în principii și orientări recunoscute pe plan internațional, în special recent actualizatele Orientări ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cele zece principii ale inițiativei „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite, standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

18. salută intenția Comisiei Europene de a modifica dispozițiile dreptului internațional privat cuprinse în Regulamentul Bruxelles I, în special introducerea principiului forum necessitatis; subliniază necesitatea asigurării în continuare a accesului efectiv la căi de atac pentru victimele încălcărilor drepturilor omului rezultate din operațiuni corporatiste realizate în afara UE, prin reforme aduse regulamentelor Bruxelles I și Roma II; solicită adoptare de măsuri eficace destinate să elimine obstacolele existente din calea justiției, cum ar fi cheltuielile de judecată excesive, prin inițiative precum elaborarea de standarde minime aplicabile acțiunilor colective în despăgubire și soluții la problema „personalității juridice separate” a întreprinderilor;

19. solicită dezvoltarea unor standarde mai eficace în materie de transparență și răspundere pentru întreprinderile tehnologice din UE în ceea ce privește exportul tehnologiilor care pot fi folosite pentru a încălca drepturile omului sau pentru a acționa împotriva interesului UE în materie de securitate;

20. salută intenția Comisiei de a aborda chestiunea RESI în contextul extinderii UE; regretă totuși faptul că această chestiune nu este abordată explicit în cadrul negocierilor de aderare cu țările candidate și nici nu este menționată în Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2012-2013” (COM(2012)0600);

21. salută intenția Comisiei de a urmări realizarea unor campanii mondiale, a unor orientări internaționale și a unor măsuri legislative suplimentare pentru a garanta că întreprinderile din UE au un impact pozitiv asupra societăților străine; observă că impactul pozitiv al întreprinderilor asupra societăților străine poate, printre altele, să se măsoare din punctul de vedere al accesului la resurse al populațiilor locale, al suveranității lor alimentare și al dezvoltării endogene a societăților respective;

22. solicită punerea în aplicare a conceptului referitor la cunoașterea utilizatorului final pentru a se preveni încălcarea drepturilor omului în aval sau în amonte în cadrul unui flux de producție sau de comercializare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, a 17-a sesiune, 21 martie 2011, Raportul Reprezentantului special al Secretarului General pe tema drepturilor omului și a corporațiilor transnaționale și alte întreprinderi comerciale, John Ruggie: „Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului ONU «Protecție, respectare și căi de atac» (A/HRC/17/31) (denumite în continuare „principiile directoare ale ONU”).

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: comportamentul în afaceri responsabil și transparent și creșterea durabilă

(2012/2098(INI))

Raportoare pentru aviz: Catherine Grèze

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată că, din cauza caracterului eterogen al conceptul de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și a faptului că întreprinderi diferite au elaborat standarde diferite în materie de contabilitate, audit și raportare, nivelurile de RSI sunt dificil de comparat; subliniază că o reglementare convenită la nivel internațional în materie de RSI ar crea un climat de încredere și echitate în relațiile comerciale și ar oferi avantajele certitudinii, aplicabilității treptate, universalității și autonomizării acționarilor;

2.   este de acord cu Comisia cu privire la faptul că RSI trebuie să includă drepturile omului, practici de muncă și de ocupare a forței de muncă, aspecte legate de mediu (de exemplu, biodiversitatea, schimbările climatice, utilizarea eficientă a resurselor) și combaterea mitei și a corupției printr-o bună guvernanță fiscală (mai precis, prin transparență, schimb de informații și o concurență fiscală echitabilă);

3.   reamintește faptul că RSI include o gamă amplă de norme sociale, cărora nu li s-a acordat o decât o importanță limitată, deoarece nu s-au stabilit indicatori care să permită măsurarea progreselor sociale;

4.   subliniază faptul că investitorii și consumatorii ar trebui să poată identifica cu ușurință întreprinderile care își asumă angajamente în materie de RSI, încurajându-le în acest mod să-și continue eforturile depuse;

5.   insistă asupra necesității ca UE să examineze posibilitatea de a introduce mărci sau etichete utilizabile alături de denumirile sau produsele întreprinderilor care își asumă angajamente în materie de RSI, astfel încât să faciliteze identificarea respectivelor întreprinderi;

6.   atrage atenția asupra faptului că RSI este cel mai bun instrument de care dispun întreprinderile pentru a-și demonstra angajamentul, solidaritatea și responsabilitatea față de societate, fiind, de asemenea, esențială pentru realizarea obiectivului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD); salută angajamentul Comisiei de a promova RSI în totală consonanță cu actualele orientări internaționale în materie, printre care orientările recent actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cele zece principii ale inițiativei „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite, standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială, precum și principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului; regretă totuși că acțiunile în materie de RSI se realizează preponderent pe bază de voluntariat;

7.   regretă lipsa de informații puse la dispoziția IMM-urilor cu privire la existența unui pact mondial prin care întreprinderile se angajează să-și alinieze activitățile și strategiile la zece principii universal acceptate cu privire la drepturile omului, normele de muncă, mediu și lupta contra corupției;

8.   subliniază faptul că pactul mondial al ONU și normele ISO 26000 nu sunt suficient adaptate la necesitățile IMM-urilor, ceea ce face ca ideea însăși de RSI să-și piardă eficacitatea nivelul Uniunii Europene;

9.   atrage atenția asupra necesității de a studia, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la cel național, mijloacele de stimulare fiscală care ar putea permite promovarea RSI la un număr mai mare de întreprinderi;

10. subliniază că, fiind vorba despre un angajament asumat exclusiv pe bază de voluntariat, RSI ar putea fi insuficientă pentru a face față externalităților generate de activitățile societăților multinaționale, inclusiv încălcărilor drepturilor omului și degradării mediului înconjurător; își reiterează apelul către investitorii străini și întreprinderile cu activități în țări în curs de dezvoltare să respecte pe deplin obligațiile internaționale cu forță de lege în materie de drepturile omului și mediu și standardele fundamentale de muncă ale OIM, precum și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; solicită includerea în politicile privind RSI și a unor măsuri specifice care să abordeze practica ilegală de punere a unor lucrători pe lista neagră și de interzicere a accesului acestora la locuri de muncă, deseori din cauza afilierii lor la un sindicat și a activităților lor sindicale sau a rolului lor de reprezentanți din domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă;

11. subliniază faptul că întreprinderile ar trebui să fie încurajate să pună în aplicare practici de RSI, iar cele care au pus deja în aplicare astfel de practici ar trebui încurajate să realizeze obiectivele legate de RSI; solicită Comisiei să aibă în vedere stimulente, precum acordarea priorității în contractele UE de achiziții publice, pentru ca RSI să fie considerată de întreprinderi ca o oportunitate, și nu ca o amenințare;

12. subliniază că RSI ar trebui să se concretizeze sub formă de angajamente clare de a respecta drepturile, protecția și bunăstarea lucrătorilor, însoțite de indicatori de performanță și de criterii de referință clare pentru a măsura îmbunătățirile și că ar trebui să se prevadă mecanisme eficace de monitorizare obiectivă, globală și transparentă și de responsabilizare și aplicare prin intermediul cărora să se abordeze cazurile de nerespectare a angajamentelor, inclusiv o procedură mai deschisă și mai clară de depunere și examinare a reclamațiilor și de inițiere a unor anchete, dacă acest demers este necesar;

13. își reiterează opinia că sfera de aplicabilitate a RSI ar trebui să înglobeze toate întreprinderile, astfel încât să se ofere condiții de concurență egale și echitabile; atrage totuși atenția asupra necesității unor acțiuni care să nu se limiteze la o abordare bazată pe voluntariat, având în vedere modul în care industriile extractive își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că investițiile realizate de industriei petrolului în Nigeria ilustrează în mod clar limitele RSI, astfel cum este aplicată în prezent, dat fiind faptul că întreprinderile nu au adoptat inițiative în materie de RSI prin care să urmărească instituirea unor practici comerciale durabile sau să contribuie la dezvoltarea țărilor gazdă; sprijină în mod energic elaborarea unei propuneri legislative privind raportarea defalcată pe țări, bazată pe Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE), raportarea privind vânzările și profiturile, precum și taxele și veniturile, pentru a descuraja corupția și a combate evaziunea fiscală; invită, de asemenea, industriile extractive europene care desfășoară activități în țări în curs de dezvoltare să dea un exemplu de responsabilitate socială și de promovare a muncii decente;

14. invită Comisia să adopte inițiative suplimentare care să aibă drept scop deblocarea și consolidarea potențialului RSI în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice (corelând-o cu utilizarea eficientă a resurselor și cu eficiența energetică), de exemplu în cadrul procedurilor la care apelează întreprinderile pentru a achiziționa materii prime;

15. subliniază că RSI ar trebui să vizeze întregul lanț de aprovizionare, inclusiv toate nivelurile de subcontractare și aprovizionarea cu bunuri, lucrători sau servicii, că ar trebui să includă dispoziții care să prevadă protejarea lucrătorilor migranți, a lucrătorilor cu contracte intermediate de agenții sau a lucrătorilor detașați, precum și că ar trebui să fie bazată pe condiții de salarizare și muncă decente și să garanteze drepturile și libertățile sindicale; consideră că trebuie continuată mai în detaliu dezvoltarea conceptului de gestionare responsabilă a lanțului de aprovizionare ca mecanism destinat să garanteze aplicarea RSI ;

16. este de părere că, pentru a avea un impact veritabil asupra reducerii sărăciei, agenda RSI ar trebui, de asemenea, să se axeze pe IMM-uri, având în vedere importanța efectelor sociale și de mediu cumulate ale activității acestora;

17. consideră că societățile din UE ar trebui să răspundă în fața justiției și că, între aceste întreprinderi și filialele lor și entitățile pe care le controlează în țările în curs de dezvoltare, ar trebui să se pună în aplicare diverse tipuri de mecanisme de asumare a responsabilității și de tragere la răspundere; salută, de asemenea, activitatea societății civile a UE, care a fost angajată activ în creșterea gradului de sensibilizare cu privire la încălcările comise de aceste întreprinderi în străinătate;

18. subliniază că este de datoria statului să ofere apărare împotriva actelor de încălcare a drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, inclusiv împotriva celor comise de întreprinderi, să tragă la răspundere societățile, să apere libertatea de asociere și drepturile de negociere colectivă, precum și să le asigure victimelor acces la justiție; solicită Comisiei să adopte măsuri eficace pentru a pune în funcțiune cadrul „Protecție, respect și măsuri reparatorii” al ONU, propus de către John Ruggie, Reprezentantul Special al ONU pentru întreprinderi și drepturile omului;

19. subliniază că o mai bună aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului va contribui la îndeplinirea obiectivelor UE referitoare la chestiunile specifice legate de drepturile omului și standardele fundamentale de muncă; prin urmare, invită UE să depună eforturi în vederea unui cadru juridic internațional clar referitor la responsabilitățile și obligațiile întreprinderilor cu privire la drepturile omului;

20. salută faptul că numărul întreprinderilor care au divulgat informații cu privire la performanțele lor de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) a crescut în mod semnificativ în ultimii ani; subliniază totuși faptul că ponderea întreprinderilor care prezintă rapoarte în acest sens rămâne nesemnificativă în raport cu numărul întreprinderilor de la nivel mondial; ia act de faptul că, deși Directiva (2003/51/CE)(1) de modernizare a conturilor asigură un nivel minim de divulgare a indicatorilor esențiali de performanță, atât financiari, cât și nefinanciari, aceasta nu prevede nicio cerință cu privire la tipul de indicatori care trebuie incluși în rapoartele anuale; invită Comisia să examineze și alte eventuale măsuri pentru a consolida divulgarea, la nivel european, a informațiilor legate de mediu, sociale și de guvernanță;

21. subliniază faptul că asistența oferită de UE țărilor terțe cu privire la aplicarea reglementărilor sociale și de mediu, împreună cu regimurile eficiente de inspecții, reprezintă o completare necesară în vederea promovării RSI a întreprinderilor europene la nivel mondial;

22. subliniază faptul că investițiile responsabile din punct de vedere social (IRS) fac parte din procesul de aplicare a RSI în cadrul deciziilor referitoare la investiții; ia act de faptul că, deși în prezent nu există nicio definiție universală a IRS, aceasta combină de obicei obiectivele financiare ale investitorilor cu preocupărilor sociale, de mediu și etice ale acestora, precum și cu aspectele legate de guvernanța etică;

23. îndeamnă UE și statele sale membre să adopte inițiative suplimentare de politică, care să aibă drept scop creșterea gradului de sensibilizare și consolidarea dezvoltării IRS, printre altele, prin examinarea formulării juridice a unui cadru minim de standarde privind IRS, în special în cadrul acordurilor de investiții și comerciale încheiate de UE cu țări în curs de dezvoltare;

24. ia act de faptul că RSI este un mecanism prin care angajatorii își pot sprijini lucrătorii și comunitățile locale din țările în curs de dezvoltare și prin care pot asigura o împărțire echitabilă a câștigurilor, pentru a sprijini o prosperitate economică și socială durabilă și pentru a ajuta mai multe persoane să iasă din sărăcie, în special în perioade de criză financiară; regretă faptul că protocoalele de intervenție socială au în prezent doar un caracter voluntar și îndeamnă Comisia să instituie obligativitatea acestora;

25. solicită o consultare și o implicare deplină și activă a organizațiilor reprezentative, inclusiv a sindicatelor, în dezvoltarea, funcționarea și monitorizarea proceselor și structurilor RSI, inclusiv prin dezvoltarea continuă a competențelor și a calificărilor lucrătorilor, cu ajutorul formării și învățării pe tot parcursul vieții, colaborând cu angajatorii într-o abordare bazată pe un parteneriat veritabil.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) JO L 178, 17.7.2003, p. 16.

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă

(2012/2098(INI))

Raportor pentru aviz: Bernd Lange

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  ia act cu interes de faptul că Comisia a început să includă referiri la RSI în cadrul acordurilor comerciale ale UE; consideră, având în vedere rolul determinant jucat de întreprinderi, de filialele și lanțurile lor de aprovizionare în comerțul internațional, că responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor trebuie să devină o parte integrantă a acordurilor comerciale ale Uniunii Europene, în cadrul capitolelor referitoare la „dezvoltarea durabilă”; solicită Comisiei să elaboreze propuneri concrete în vederea punerii în aplicare a acestor principii referitoare la RSI în politica comercială;

2.  se angajează să își intensifice în mod constant eforturile pentru ca instituțiile și funcționarii Uniunii Europene, inclusiv Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, să se angajeze în vederea aplicării standardelor sociale, de mediu și a celor privind drepturile omului în toate acțiunile și relațiile externe ale UE;

3.  subliniază că promovarea RSI reprezintă un obiectiv susținut de Uniunea Europeană și că, prin urmare, Uniunea trebuie să se asigure că politicile externe pe care le aplică contribuie la dezvoltarea durabilă și la dezvoltarea socială a țărilor în cauză;

4.  îndeamnă Comisia ca, la elaborarea propunerilor concrete de integrare a principiilor RSI, să se bazeze pe orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, inclusiv pe procedura OCDE de reclamație;

5.  felicită toate statele membre ale OCDE pentru activitatea lor cuprinzătoare cu privire la orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, publicate la 25 mai 2011; constată că 44 de guverne – reprezentând toate regiunile lumii și 85% din investițiile străine directe – își încurajează întreprinderile să respecte aceste recomandări detaliate oriunde își desfășoară activitatea;

6.  este de acord că imperativele de mediu și cele legate de schimbările climatice, precum și dezvoltarea lanțurilor mondiale de producție implică o sferă conceptuală mai largă a RSI decât cea avută în vedere atunci când acest concept a fost elaborat pentru prima dată; prin urmare, consideră necesară actualizarea conceptului de RSI, făcându-se referire la drepturile muncii și ale omului și la aspecte privind ocuparea forței de muncă, la protecția mediului, la preocupările legate de schimbările climatice, precum și la prevenirea corupției și a evaziunii fiscale;

7.  solicită ca, de la 1 ianuarie 2014, toate întreprinderile europene care activează în țări terțe, cu mai mult de 1 000 de angajați, să aplice în mod obligatoriu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

8.  solicită Comisiei să includă o clauză obligatorie referitoare la RSI în toate acordurile bilaterale, atât comerciale, cât și privind investițiile, semnate de UE, pe baza principiilor referitoare la RSI definite și recunoscute la nivel internațional, care să pună accent pe dezvoltarea durabilă și buna guvernanță și să se axeze în mod clar pe drepturile omului, munca decentă, standardele de muncă, libertatea de asociere, negocierea colectivă și alte aspecte sociale, în special actualizarea din 2010 a Orientărilor OCDE; recomandă ca această clauză să armonizeze diferitele standarde și concepte existente pentru a asigura comparabilitatea și corectitudinea, să conțină măsuri de monitorizare și de punere în practică a acestor principii și să fie instituite puncte de contact naționale sub formă de forumuri care să răspundă la întrebările privind problemele ridicate în orientările OCDE, cum ar fi obligația de monitorizare a activităților desfășurate de întreprinderi și de filialele și lanțurile lor de aprovizionare și obligația de diligență;

9.  solicită Comisiei să se asigure că toate societățile care activează pe piața unică, inclusiv societățile transnaționale cu filiale sau lanțuri de aprovizionare situate în UE, își respectă toate obligațiile legale atât la nivel național, cât și la nivelul UE pentru a asigura o concurență echitabilă și a maximiza beneficiile pentru consumatorii din UE; solicită Comisiei să promoveze activ un comportament responsabil în afaceri în rândul societăților din UE care activează în străinătate, punând un accent deosebit pe asigurarea respectării stricte a tuturor obligațiilor lor legale care decurg fie din legislațiile naționale, fie din obligațiile legale bilaterale sau internaționale aplicabile activităților lor comerciale, nu în ultimul pe asigurarea respectării standardelor și normelor internaționale în materie de drepturi ale omului, muncă și mediu; în acest scop, sugerează Comisiei să se implice activ, împreună cu partenerii săi, în țările în curs de dezvoltare și emergente pentru a face schimb de bune practici și cunoștințe cu privire la modalitățile și mijloacele de ameliorare a mediului de afaceri și de sensibilizare în legătură cu un comportament responsabil în afaceri;

10. sugerează guvernelor statelor membre să solicite BEI (Băncii Europene de Investiții) să includă o clauză RSI în cadrul operațiunilor sale;

11. solicită Comisiei să introducă o procedură mai deschisă și mai clară pentru depunerea și examinarea reclamațiilor referitoare la nerespectarea principiilor RSI, care să prevadă mecanisme de aplicare, și să deschidă anchete, dacă este necesar;

12. solicită Comisiei să îndemne societățile să aplice principiile RSI; subliniază necesitatea susținerii și încurajării difuzării unor astfel de practici în cadrul IMM-urilor, menținând totodată costurile și sarcinile birocratice la un nivel minim;

13. invită Comisia să includă o clauză RSI în acordurile cu organizațiile neguvernamentale (ONG-uri), în special pentru activitățile în favoarea dezvoltării;

14. solicită Comisiei să utilizeze mai eficient măsurile bazate pe stimulente și să fie mai vigilentă la monitorizarea și asigurarea faptului că societățile transnaționale cu filiale sau lanțuri de aprovizionare situate în țări participante la sistemele SGP și SGP+, indiferent dacă își au sau nu sediul social în Uniunea Europeană, precum și țările vizate a) își îndeplinesc obligațiile legale naționale și internaționale din domeniile drepturilor omului, standardelor de muncă și sociale și normelor de mediu, b) dovedesc un angajament real față de drepturile, protecția și bunăstarea forței lor de muncă și ale cetățenilor în general, c) respectă libertatea de asociere și drepturile de negociere colectivă și d) tratează orice încălcare rapid și eficace;

15. solicită Comisiei să promoveze RSI în cadrul forurilor multilaterale, sprijinind o cooperare consolidată între OMC și alte foruri multilaterale care abordează aspectele legate de RSI, cum ar fi OIM și OCDE;

16. reamintește că, pentru rezolvarea litigiilor comerciale și/sau solicitarea de compensații pentru externalitățile negative ale activităților comerciale iresponsabile sau ilegale, există deja atât proceduri judiciare, cât și alternative la acestea; solicită, în această privință, Comisiei să depună eforturi mai intense pentru a spori gradul de conștientizare atât la nivelul mediului de afaceri, cât și în rândurile publicului larg; reamintește faptul că Camera Internațională de Comerț (ICC) oferă servicii de soluționare a litigiilor pentru persoane fizice, întreprinderi, state, entități statale și organizații internaționale care caută alternative la procedurile judiciare ce pot contribui la îmbunătățirea accesului efectiv la justiție al victimelor în cazul încălcărilor practicilor responsabile de afaceri care cauzează daune economice, sociale și de mediu în UE și/sau în afara acesteia;

17. solicită monitorizarea măsurilor restrictive (sancțiuni, boicoturi, embargouri), precum și a sistemelor de acordare a licențelor la nivelul UE pentru produsele cu dublă utilizare;

18. solicită instituirea unor mecanisme prin care principiile RSI să fie respectate nu numai de societatea sau de contractantul principal care beneficiază de un acord comercial, ci și de toți subcontractanții sau lanțurile de aprovizionare pe care le-ar utiliza, indiferent dacă în domeniul aprovizionării cu bunuri, lucrători sau servicii, asigurând astfel condiții de concurență echitabile bazate pe condiții de salarizare și muncă decente și garantând drepturile și libertățile sindicale;

19. solicită Comisiei să îmbunătățească modelul său de evaluare a impactului asupra dezvoltării durabile, pentru a reflecta în mod corect implicațiile economice, sociale, în materie de drepturi ale omului și de mediu, inclusiv obiectivele de reducere a schimbărilor climatice, ale negocierilor comerciale; solicită Comisiei să monitorizeze acordurile comerciale ale UE cu țările partenere, efectuând, înainte și după semnarea acordului comercial, studii de evaluare a impactului asupra dezvoltării durabile, ținând seama în special de sectoarele vulnerabile;

20. subliniază că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul trebuie să fie informat pe deplin asupra modului în care concluziile evaluărilor vizând impactul acordurilor asupra dezvoltării durabile sunt abordate în cadrul negocierilor înainte de încheierea acordurilor și ce capitole din acordurile respective au fost modificate pentru a evita eventualele efecte negative identificate de evaluările de impact asupra dezvoltării durabile;

21. solicită să se înființeze un sistem de cooperare juridică transnațională între UE și țările terțe semnatare ale acordurilor comerciale bilaterale, pentru a li se asigura victimelor încălcărilor legislației sociale sau de mediu sau ale nerespectării de către societățile multinaționale sau de către filialele directe ale acestora a angajamentelor în materie de RSI accesul efectiv la justiție în țara în care au loc astfel de încălcări și să se acorde sprijin instituirii unor proceduri judiciare internaționale prin care să se asigure sancționarea, dacă este cazul, a încălcărilor legii de către societăți;

22. solicită dezvoltarea unor standarde mai eficace în materie de transparență și răspundere pentru întreprinderile tehnologice din UE în ceea ce privește exportul tehnologiilor care pot fi folosite pentru a încălca drepturile omului sau în moduri care contravin interesului UE în materie de securitate;

23. invită SEAE să se asigure că atașații comerciali ai UE, în cazul în care activează în cadrul ambasadelor UE, primesc o formare regulată în legătură cu aspectele legate de RSI, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a cadrului ONU „Protejare, respectare și remediere” și că ambasadele UE funcționează ca puncte de contact ale UE pentru reclamațiile privind societățile din UE și filialele lor, deoarece punctele de contact naționale ale OCDE există doar în țările care au aderat la OCDE și, prin urmare, nu sunt accesibile pentru lucrătorii unor astfel de companii stabilite în țări care nu sunt membre ale OCDE;

24. solicită să se realizeze evaluări ale impactului în materie de drepturi ale omului cât mai devreme posibil în faza de cercetare și dezvoltare a noilor tehnologii și solicită ca aceste evaluări să includă studii de scenarii și stabilirea de standarde destinate să integreze drepturile omului în procesul de proiectare;

25. subliniază faptul că sensibilizarea la nivelul societăților cu privire la importanța RSI și consecințele neconformării, ca sarcină a Comisiei, trebuie să fie însoțită de un proces adecvat de sensibilizare și consolidare a capacităților la nivelul guvernelor țărilor gazdă, pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a drepturilor RSI și accesul la justiție;

26. solicită punerea în aplicare a principiului referitor la cunoașterea utilizatorului final pentru a asigura o monitorizare mai riguroasă și prevenirea încălcărilor drepturilor omului, indiferent dacă au loc în aval sau în amonte în cadrul unui lanț de aprovizionare ori al unui flux de producție sau de piață;

27. subliniază că viitoarele tratate bilaterale semnate de UE în materie de investiții trebuie să garanteze un echilibru just între necesitatea de a asigura protecția investitorilor și necesitatea de a permite intervenția statului, în special în ceea ce privește standardele sociale, sanitare și de mediu;

28. ia act de progresele înregistrate în cadrul actualei reforme a Directivei privind transparența (2004/109/CE) și a Directivei contabile (2003/51/CE) în ceea ce privește abordarea problematicii RSI, în condițiile în care reforma ține seama în egală măsură de obiectivul transparenței și responsabilității și de sarcina de raportare care le revine întreprinderilor; solicită Comisiei să se asigure că întreprinderile care se încadrează în domeniul de aplicare al acestor directive sunt obligate să raporteze în mod regulat cu privire la activitățile lor în materie de RSI, în conformitate cu Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, prevăzând totodată măsuri speciale pentru IMM-uri, astfel încât cerințele de raportare să fie fezabile din punct de vedere financiar și administrativ;

29. subliniază faptul că dimensiunea RSI ar trebui încorporată în acordurile comerciale multilaterale și, prin urmare, invită Comisia să susțină propunerile în acest sens, atât în forurile internaționale, în special OCDE și OIM, cât și în cadrul OMC în contextul post-Doha;

30. solicită ca viitoarele măsuri RSI să acopere întregul lanț valoric - de la extracția materiilor prime și schimburile comerciale până la reciclare;

31. solicită ca politicile RSI să fie incluse la toate nivelurile acordurilor comerciale cu UE și să cuprindă dispoziții care să prevadă protejarea lucrătorilor migranți, a lucrătorilor cu contracte intermediate de agenții și a lucrătorilor detașați;

32. consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze întreprinderile din UE să ia inițiative în domeniul RSI și să facă schimb de bune practici cu partenerii lor din alte țări;

33. solicită ca politicile RSI, precum și drepturile fundamentale din domeniul ocupării forței de muncă și cele sindicale, cum ar fi dreptul la viață privată și libertatea de asociere, să fie respectate de societățile din UE în toate activitățile lor, indiferent dacă respectivele activități sunt desfășurate în UE sau în țări terțe;

34. solicită o consultare și o implicare deplină și activă a organizațiilor reprezentative, inclusiv a sindicatelor, în dezvoltarea, funcționarea și monitorizarea proceselor și structurilor RSI ale întreprinderilor; solicită acestor organizații reprezentative să colaboreze cu angajatorii într-o abordare bazată pe un parteneriat veritabil;

35. solicită o monitorizare mai riguroasă, mai cuprinzătoare și mai transparentă a principiilor RSI în cadrul politicii comerciale a UE, cu repere clare pentru a măsura îmbunătățirile, astfel încât să se încurajeze încrederea în sistem;

36. constată că RSI este un mecanism prin care angajatorii își pot sprijini lucrătorii și comunitățile locale din țările în curs de dezvoltare, că respectarea standardelor RSI și de muncă pot permite unor astfel de țări să beneficieze de schimburi comerciale internaționale mai ample și că RSI poate asigura o împărțire echitabilă a câștigurilor pentru a sprijini o prosperitate economică și socială durabilă și pentru a ajuta mai multe persoane să iasă din sărăcie, în special în perioade de criză financiară; regretă faptul că protocoalele de intervenție socială sunt în prezent doar pe bază de voluntariat și îndeamnă Comisia să le facă obligatorii.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: comportamentul în afaceri responsabil și transparent și creșterea durabilă

(2012/2098(INI))

Raportor pentru aviz: Morten Løkkegaard

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  încurajează UE să exercite un rol activ în procesul de sensibilizare cu privire la contribuția pe care și-o pot aduce întreprinderile la nivelul societății în domeniul culturii, al educației, al sportului și al tineretului, prin intermediul responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI);

2.  încurajează UE și statele membre să ofere informații concrete despre RSI și să propună inițiative în materie de educație și formare în acest domeniu, pentru ca întreprinderile să-și poată valorifica pe deplin responsabilitatea socială și să o poată materializa în cultura lor organizațională;

3.  solicită statelor membre să introducă scutiri de taxe pentru întreprinderile care finanțează munca voluntară și inițiativele nonprofit;

4.  atrage atenția asupra necesității de a include responsabilitatea socială a întreprinderilor în programele de învățământ la toate nivelurile, inclusiv în școlile de afaceri, precum și în programele de formare a managerilor și a angajaților întreprinderilor mici și mijlocii;

5.  încurajează statele membre să integreze RSI în programele lor școlare corespunzătoare;

6.  subliniază importanța legăturii întreprinderilor cu instituțiile de învățământ secundar și mai ales cu cele de învățământ superior și atrage atenția asupra rolului pe care RSI îl poate juca în a le permite studenților să câștige o experiență practică pe durata studiilor, fie în regim de lucru remunerat cu fracțiune de normă, fie sub formă de stagii remunerate în întreprinderi;

7.  încurajează întreprinderile să asigure stagii de calitate cu o puternică componentă de învățare, care înlesnesc tranziția dintre educație și ocuparea forței de muncă, facilitează dezvoltarea de competențe relevante pentru piața muncii și sprijină autonomia tinerilor;

8.  încurajează întreprinderile să promoveze creativitatea și proiectele culturale în cadrul politicilor pe care le aplică în materie de RSI, în contextul angajamentului civic, și să stimuleze creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă;

9.  atrage atenția asupra importanței angajării întreprinderilor mici și mijlocii în procesul de RSI și a recunoașterii rezultatelor pe care acestea le înregistrează;

10. încurajează întreprinderile ca, în cadrul unei colaborări dintre conducere și piața muncii, să își informeze, să își formeze și să își implice salariații în marile provocări sociale europene, în special pe plan economic, social, internațional și de mediu;

11. încurajează promovarea ideii de sponsorizare în rândul angajatorilor;

12. atrage atenția asupra contribuției importante pe care și-o poate aduce RSI în crearea de oportunități de învățare și de creștere economică și în modelarea și promovarea atitudinilor civice, a angajamentului civic, a eticii profesionale și a integrării sociale, prin intermediul unui înalt nivel de interacțiune cu societatea, precum și prin activități intergeneraționale cum ar fi mentoratul reciproc și transferul de cunoștințe între vârstnici și tineri; subliniază, în special, contribuția pe care și-o poate aduce RSI în ceea ce privește crearea de oportunități pentru tineri și dezvoltarea talentelor acestora;

13. subliniază importanța protejării drepturilor omului în relațiile cu țările terțe;

14. salută sistemul european de premii pentru parteneriatele în materie de RSI dintre întreprinderi și alte părți interesate, inclusiv instituții de învățământ și organizații sportive, considerând că, în acest mod, se realizează un progres important în ceea ce privește creșterea vizibilității RSI;

15. subliniază că investițiile responsabile din punct de vedere social (IRS), ca parte a procesului de punere în aplicare a RSI în cadrul deciziilor în materie de investiții, trebuie să combine obiectivele financiare și economice ale investitorilor cu aspecte sociale, etice, culturale, educaționale și de mediu ale acestora;

16. încurajează statele membre și Uniunea ca, în cadrul propriei agende privind RSI, să ia în considerare faptul că IMM-urile culturale și creative pot avea un impact considerabil asupra schimbărilor sociale și de mediu, deoarece integrează considerații sociale și facilitează găsirea de soluții pe termen lung pentru combaterea sărăciei prin generarea de noi impulsuri pentru piața muncii;

17. încurajează efectuarea de cercetări științifice pentru stabilirea motivelor care determină eficiența sau ineficiența diverselor strategii aplicate referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor;

18. invită statele membre să susțină și să promoveze voluntariatul angajaților și voluntariatul sprijinit de angajatori, inclusiv în cadrul RSI, dând curs solicitării pe care le-a adresat-o în Rezoluția din 12 iunie 2012 referitoare la recunoașterea și promovarea activităților de voluntariat transfrontaliere în UE(1); subliniază faptul că voluntariatul nu trebuie sub nicio formă să aducă atingere condițiilor de remunerare și de muncă ale lucrătorilor și că trebuie avută în vedere complementaritatea între activitățile de voluntariat și activitățile salariate.

19. consideră că întreprinderile cu orientare culturală și cele de mass-media au o responsabilitate socială de a garanta protecția drepturilor fundamentale ale utilizatorilor și consideră că autoreglementarea și inspecția aprofundată a pachetelor de măsuri cresc riscul de a transfera competențele poliției și ale autorităților de aplicare a legii către sectorul privat;

20. încurajează întreprinderile de mass-media să introducă în politicile lor privind RSI standarde transparente în materie de jurnalism, inclusiv garanții pentru protejarea surselor și a drepturilor informatorilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0236.