referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare

(2012/2097(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 5, 12, 14, 15, 16, 21, 23, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 34 și 36 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere Carta socială europeană, în special articolele 5, 6 și 19,

–   având în vedere Declarația Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, adoptată în 1998, și convențiile OIM prin care se instituie norme fundamentale universale de muncă cu privire la: abolirea muncii forțate (nr. 29 (1930) și 105 (1957)); libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă (nr. 87 (1948) și nr. 98 (1949)); abolirea muncii copiilor (nr. 138 (1973) și nr. 182 (1999)), și nediscriminarea la angajare (nr. 100 (1951) și nr. 111 (1958)),

–   având în vedere convențiile OIM referitoare la clauzele privind condițiile de muncă (contractele publice) (Convenția nr. 94) și cele referitoare la negocierile colective (Convenția nr. 154),

–   având în vedere Agenda OIM privind munca decentă și Pactul global al OIM privind locurile de muncă, adoptate printr-un consens la nivel mondial la 19 iunie 2009 în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii,

–   având în vedere Declarația privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă, adoptată la 10 iunie 2008 prin consensul celor 183 de state membre ale OIM,

–   având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (1948) și alte instrumente ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului, îndeosebi Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966) și Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale (1966), Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (1979), Convenția internațională privind drepturile copilului (1989), Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora (1990) și Convenția internațională privind drepturile persoanelor cu handicap (2006),

–   având în vedere inițiativa ONU, intitulată „Principiile capacitării femeii” și lansată în martie 2010, care oferă orientări cu privire la capacitarea femeilor la locul de muncă, pe piață și în cadrul comunității și care este rezultatul cooperării dintre „Femeile ONU”, organismul ONU dedicat problematicii de gen (UN Women) și inițiativa „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite,

–   având în vedere proiectul de colaborare „Consistency Project” desfășurat între organismul Climate Disclosure Standards Board (CDSB), Inițiativa de raportare globală (Global Reporting Initiative – GRI), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), conceput pentru a sprijini o abordare mai coerentă a cererii și a ofertei de informații furnizate de întreprinderi cu privire la schimbările climatice,

–   având în vedere Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului și Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009(1),

–   având în vedere „Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale”, actualizate în mai 2011,

–   având în vedere Convenția OCDE din 1997 privind combaterea mitei,

–   având în vedere Inițiativa de raportare globală,

–   având în vedere constituirea Consiliului internațional pentru raportare integrată (IIRC),

–   având în vedere Legea privind declarațiile financiare adoptată în Danemarca (2008),

–   având în vedere Pactul mondial al ONU,

–   având în vedere studiul din octombrie 2010 realizat la cererea Comisiei, referitor la discrepanțele în materie de guvernare dintre instrumentele și standardele internaționale în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor și legislația europeană actuală (cunoscut sub numele de „Studiul de la Edinburgh”)(2), ale cărui rezultate au fost prezentate în cadrul Raportului anual 2011 privind drepturile omului al Parlamentului European(3) și care a fost aprobat în totalitate de către Consiliul European,

–   având în vedere alineatele (46) și (47) din documentul final al Summitului mondial +20 de la Rio din 2012 privind dezvoltarea sustenabilă,

–   având în vedere Principiile ONU pentru investiții responsabile (UNPRI),

–   având în vedere standardul internațional ISO 26000 care oferă orientări privind responsabilitatea socială, publicat la 1 noiembrie 2010,

–   având în vedere „Green Winners”, un studiu realizat în 2009 pe 99 de întreprinderi(4),

–   având în vedere constituirea, la 16 octombrie 2002, a Forumului european al părților interesate privind responsabilitatea socială a întreprinderilor,

–   având în vedere Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii(5),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice (COM(2011)0896),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială(6), care înlocuiește Convenția de la Bruxelles din 1968, mai puțin în ce privește relațiile dintre Danemarca și alte state membre,

–   având în vedere Rezoluția Consiliului din 3 decembrie 2001 referitoare la acțiunile ulterioare Cărții verzi privind responsabilitatea socială a întreprinderilor(7),

–   având în vedere Rezoluția Consiliului din 6 februarie 2003 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți – contribuția UE la punerea în aplicare a unei agende de muncă decente în lume” (COM(2006)0249) (Comunicarea Comisiei privind munca decentă),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Modernizarea dreptului afacerilor și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a merge înainte” (COM(2003)0284) (Planul de acțiune privind guvernarea corporativă),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale: Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind Pachetul „Întreprinderi responsabile” (COM(2011)0685),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă privind antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2002 referitoare la Cartea verde a Comisiei privind promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor(9),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 mai 2003 referitoare la Comunicarea Comisiei privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: contribuția întreprinderilor la dezvoltarea durabilă(10),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2007 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un nou parteneriat(11),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(12),

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020, în care se afirmă existența unei legături indisolubile între responsabilitatea întreprinderilor și guvernanța corporativă(13),

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la „Inițiativa pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale”(14),

–   având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 24 mai 2012 privind Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”(15),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiilor pentru afaceri juridice, pentru afaceri externe, pentru dezvoltare, pentru comerț internațional și pentru cultură și educație (A7-0023/2013),

A.  întrucât termenul „responsabilitate socială a întreprinderilor” (RSI) nu trebuie utilizat în mod abuziv pentru a redefini standardele minime aplicabile recunoscute la nivel internațional, ci trebuie utilizate în vederea evaluării aplicării acestora și a unei mai bune înțelegeri a modului în care aceste standarde pot fi aplicate cu ușurință și în mod direct de către întreprinderi, indiferent de dimensiunea lor,

B.   întrucât conceptul de „RSI” utilizat în mod obișnuit în cadrul instituțiilor UE ar trebui să fie considerat un concept imposibil de distins de cele mai multe ori de conceptele conexe de întreprinderi responsabile sau etice, „mediu, societate și guvernanță”, dezvoltare sustenabilă și responsabilitate a întreprinderilor;

C.  întrucât abordarea multilaterală trebuie să rămână piatra de temelie a tuturor inițiativelor sprijinite de UE în materie de RSI, precum și fundamentul unei responsabilități sociale a întreprinderilor cu cel mai înalt grad de credibilitate asumate chiar de către întreprinderi, începând de la nivel local;

D.  întrucât Inițiativa de Raportare Globală a furnizat metodologia de departe cea mai larg acceptată pe plan internațional privind transparența întreprinderilor și întrucât înființarea Consiliului internațional pentru raportare integrată (IIRC), care include cele mai importante organisme globale de standardizare contabilă, indică faptul că raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor integrată în conturile financiare va deveni un standard la nivel mondial în mai puțin de un deceniu;

E.   întrucât activitatea inovatoare desfășurată în cadrul proiectului intitulat „Prince's Accounting for Sustainability Project”, al inițiativei „TEEB (The Economics of Ecosystems and Biodiversity) for Business” și al Programului pentru Mediu al Organizației Națiunilor Unite a dat, în prezent, întreprinderilor posibilitatea de a înțelege pe deplin și cu exactitate valoarea monetară a impactului lor extern, social și de mediu și de a o integra, prin urmare, în gestiunea financiară a societăților;

F.   întrucât în cadrul comunității investitorilor a avut loc o schimbare semnificativă ce a constat în faptul că 1 123 de investitori ce administrează active cu o valoare totală de 32 de trilioane de dolari SUA au aprobat Principiile ONU pentru investiții responsabile (UNPRI); întrucât Forumul european pentru investiții sustenabile estimează faptul că piața mondială a investițiilor responsabile din punct de vedere social a ajuns la aproximativ șapte trilioane de euro în septembrie 2010 și întrucât 82 de investitori ce au ca lider Aviva Global Investors și administrează active cu o valoare totală de 50 de trilioane de dolari SUA au solicitat la Summitul ONU privind dezvoltarea sustenabilă ca raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor să devină obligatorie;

G.  întrucât constituirea platformei europene multilaterale privind RSI, desfășurarea unei serii de proiecte-pilot și de cercetare, precum și activitățile fostei Alianțe pentru întreprinderi (Alliance for Business) reprezintă, în ansamblu, un bilanț solid al acțiunilor europene în materie de RSI, alături de valoroasa contribuție pe care o aduce în continuare o „familie” de organizații europene din domeniul RSI, incluzând rețeaua europeană CSR Europe, Academia europeană pentru afaceri în societate (European Academy of Business in Society – EABIS), Forumul european de investiții sustenabile (Eurosif), precum și Coaliția europeană pentru justiție corporativă (European Coalition for Corporate Justice – ECCJ);

H.  întrucât este esențial să se stabilească anumite standarde comune în materie de RSI, întrucât deosebirile în ceea ce privește importanța relativă necesită, de asemenea, abordări diferențiate, în funcție de diferitele sectoare și întrucât, într-o societate liberă, RSI nu poate fi utilizată cu scopul de a face obligatorii acțiunile caritabile, fapt care ar diminua entuziasmul oamenilor de a face donații;

I.    întrucât codurile de conduită ale întreprinderilor au jucat un rol important în introducerea RSI și în sensibilizarea cu privire la aceasta, dar ele nu constituie un răspuns satisfăcător, având în vedere lipsa frecventă de specificitate, absența compatibilității cu standardele internaționale existente, exemplele de evitare a aspectelor esențiale, precum și lipsa de comparabilitate și de transparență în ceea ce privește aplicarea;

J.    întrucât Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite au fost aprobate în unanimitate în cadrul acestei organizații, cu sprijinul deplin al statelor membre ale UE, al Organizației Internaționale a Angajatorilor și al Camerei Internaționale de Comerț, incluzând sprijinul acordat conceptului de „combinație inteligentă” între acțiuni normative și voluntare;

K.  întrucât John Ruggie, fostul Reprezentant Special pentru întreprinderi și drepturile omului al Secretarului General al ONU, a solicitat statelor membre ale UE să clarifice chestiunea jurisdicției extrateritoriale în cazul încălcărilor comise de către întreprinderi în țările terțe vulnerabile și să sprijine abordarea acestei probleme în cadrul Conferinței privind RSI convocate de către președinția suedeză în exercițiu în acel moment; întrucât solicitarea a fost ulterior aprobată în concluziile Consiliului European, dar încă nu s-a luat nicio măsură până în prezent ca răspuns la aceasta;

L.   întrucât studiul Comisiei Europene referitor la divergențele legate de guvernanță dintre instrumentele și standardele internaționale în materie de RSI și legislația europeană actuală, cunoscut sub numele de „Studiul de la Edinburgh”, publicat în octombrie 2010 și ale cărui rezultate au fost prezentate în cadrul Raportului anual 2011 privind drepturile omului, a fost pe deplin aprobat de către Consiliul European și Parlamentul European;

M.  întrucât Orientările OCDE referitoare la întreprinderile multinaționale constituie cele mai credibile standarde internaționale în materie de RSI și întrucât actualizarea convenită în mai 2011 reprezintă o posibilitate semnificativă de a înregistra progrese în punerea în aplicare a RSI;

N.  întrucât s-au desfășurat numeroase inițiative internaționale pentru a garanta raportarea obligatorie de către întreprinderi cu privire la sustenabilitate, inclusiv cerințele de raportare în cazul întreprinderilor chineze de stat, precum și pentru ca întreprinderile să raporteze cu privire la punerea în aplicare a orientărilor privind RSI elaborate de către guvernul Indiei și pentru ca întreprinderile să prezinte informații cu privire la realizările lor în materie de sustenabilitate, cerință impusă pentru listare la bursa de valori în Brazilia, Africa de Sud și Malaysia și de către Comisia pentru valori mobiliare și burse de valori din Statele Unite ale Americii;

O.  întrucât Legea privind declarațiile financiare adoptată în Danemarca (2008), privind raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor și care cuprinde cerințe specifice suplimentare de raportare cu privire la schimbările climatice și la impactul asupra drepturilor omului, s-a dovedit a fi extrem de populară în rândul întreprinderilor daneze, 97 % dintre acestea optând pentru raportare, în ciuda faptului că dispoziția „conformare sau justificare” se aplică în primii trei ani de la intrarea în vigoare a acesteia;

P.   întrucât Franța și Danemarca sunt două din cele patru guverne ale statelor membre ale ONU care au fost de acord să conducă punerea în aplicare a angajamentului asumat în cadrul Summitului Rio+20 al ONU privind raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor;

Q.  întrucât actualizarea Orientărilor OCDE privind întreprinderile multinaționale, condusă de Țările de Jos, a oferit posibilitatea de a actualiza vizibilitatea și statutul acestora prin intermediul sistemului „punctelor de contact naționale”, a pus capăt „legăturii dintre investiții” care a împiedicat aplicarea lor deplină în cadrul lanțului de aprovizionare și a integrat pe deplin Principiile ONU privind afacerile și drepturile omului;

R.   întrucât în Rezoluția sa referitoare la Europa 2020 se afirmă existența unei legături indisolubile între responsabilitatea întreprinderilor și guvernanța corporativă;

S.  întrucât studiul „Green Winners” realizat în 2009 pe 99 de întreprinderi a arătat faptul că, în 16 sectoare industriale diferite, întreprinderile care aplică strategii de RSI au depășit media specifică sectorului din care fac parte cu cel puțin 15 %, ceea ce reprezintă o capitalizare de piață suplimentară de 498 de milioane de euro (650 de milioane de dolari SUA) per întreprindere;

T.   întrucât sondajul Global CEO Survey, realizat în 2012, arată că întreprinderile recunosc că pentru a înregistra creșteri este necesară o colaborare strânsă cu populațiile locale, întrucât, de exemplu, peste 60 % dintre întreprinderile sondate planifică să-și sporească investițiile în următorii trei ani contribuind la menținerea stării de sănătate a forței de muncă;

1.   recunoaște că comunicarea Comisiei se înscrie într-o serie de declarații de politici menite să asigure că RSI este mai amplu promovată, este integrată în politicile UE și va constitui un principiu consacrat de acțiune europeană; solicită Comisiei și statelor membre să adopte, pe baza strategiei privind RSI pentru perioada 2014-2020, măsuri concrete care să încurajeze întreprinderile să își asume un angajament în ceea ce privește RSI;

2.    subliniază că prin conștientizarea activă a responsabilității sociale, întreprinderile obțin mai multă încredere și acceptare socială;

3.   este de acord, totuși, cu analiza expusă în comunicare potrivit căreia practicile RSI continuă să se limiteze în mare parte la o minoritate de mari întreprinderi în pofida solicitărilor directe privind adoptarea RSI de către un număr mai mare de întreprinderi, solicitări formulate de Comisie în comunicările sale din 2001 și 2006; consideră, cu toate acestea, că întreprinderile s-au implicat dintotdeauna în societatea în care funcționează și că RSI poate fi introdusă în întreprinderi de orice mărime; observă, de asemenea, necesitatea de a implica IMM-urile în dezbaterea privind RSI, multe dintre acestea adoptând-o pe baza unei abordări mai informale și mai intuitive care implică o birocrație minimă și costuri al căror nivel nu se majorează;

4.   reamintește rolul strategic al IMM-urilor care, grație apropierii de zonele în care își desfășoară activitatea, pot să faciliteze difuzarea RSI; solicită Comisiei să dezvolte, în cooperare cu autoritățile naționale și platformele multilaterale, forme de cooperare sectorială între IMM-uri care să le permită să abordeze colectiv problemele sociale și de mediu;

5.  consideră că este regretabil faptul că RSI se concentrează în continuare în mare măsură asupra standardelor de mediu, în detrimentul standardelor sociale care sunt, totuși, esențiale pentru restabilirea unui climat social favorabil creșterii economice și convergenței sociale;

6.  consideră că criza financiară globală prezintă un risc real legat de faptul că factorii de decizie, inclusiv cei din UE, se vor confrunta cu efectele propriilor lor strategii pe termen scurt, concentrându-se exclusiv asupra unor măsuri de transparență și de responsabilitate definite pe termen scurt pe piețele financiare și neglijând necesitatea urgentă de a aborda într-un mod integrat provocările presante și semnificative legate de degradarea mediului și de dezintegrarea socială cu care se confruntă sectorul financiar, precum și toate sectoarele industriale;

7.   avertizează cu privire la faptul că, în viitor, întreprinderile vor putea fi sustenabile numai dacă desfășoară activități într-o economie durabilă, precum și cu privire la faptul că nu poate exista o alternativă la adaptarea la un nivel redus al emisiilor de dioxid de carbon în viitor, care presupune, de asemenea, menținerea capitalului social și natural la nivel mondial, acesta fiind un proces în care RSI trebuie să joace un rol decisiv;

8.   consideră că „dezvoltarea” RSI trebuie îmbunătățită prin următoarele mijloace: acordarea unei atenții deosebite instrumentelor mondiale în materie de RSI; un nou elan generat de principalele întreprinderi în rândul societăților similare; divulgarea de către întreprinderi a informațiilor din domeniul social și din domeniul mediului; utilizarea unor orientări corespunzătoare; sprijin din partea administrațiilor publice pentru crearea condițiilor corespunzătoare pentru cooperarea în materie de RSI și furnizarea instrumentelor și facilităților adecvate, precum un sistem de stimulente; o solidă evaluare a impactului inițiativelor existente în materie de RSI; sprijinirea unor noi inițiative în domeniul social; adaptarea RSI la necesitățile IMM-urilor; o mai mare recunoaștere atât în cadrul comunității de afaceri, cât și în restul societății a amplorii imense a provocărilor sociale și de mediu cu care se confruntă Europa și întreaga lume;

9.   sprijină intenția Comisiei de a aprofunda RSI în Europa prin elaborarea de orientări și prin sprijinirea unor inițiative multilaterale pentru fiecare sector industrial în parte și solicită principalelor întreprinderi și asociații să adopte această inițiativă;

10. reafirmă faptul că RSI trebuie treacă de la stadiul de proces la cel de rezultat;

11. salută faptul că definiția RSI expusă în comunicarea Comisiei, care reflectă noua abordare adoptată inițial de către Comisie în cadrul Forumului multilateral din 2009, oferă o ocazie indispensabilă în ceea ce privește integrarea și ajungerea la un consens și reflectă în mod adecvat noul consens la care au ajuns întreprinderile și alte părți interesate în această privință grație acordului unanim existent cu privire la Principiile directoare ale ONU și la alte instrumente, cum ar fi standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială; salută integrarea preocupărilor cu caracter social, etic, de mediu și a celor referitoare la drepturile omului în activitățile întreprinderilor; insistă asupra faptului că Comisia trebuie să deosebească între: (1) actele caritabile ale întreprinderilor; (2) acțiunea socială a întreprinderilor, bazată pe legi, reguli și norme internaționale; și (3) acțiunile antisociale ale întreprinderilor, care încalcă legile, regulile și normele internaționale și care au un caracter criminal și exploatator, cum ar fi munca în rândul copiilor sau munca forțată și care ar trebui condamnate cu tărie;

12. reiterează faptul că RSI trebui să se extindă și la acțiunile întreprinderilor față de țările terțe și în cadrul acestora;

13. ia act cu interes de faptul că Comisia a început să includă referiri la RSÎ în acordurile comerciale ale UE; consideră, având în vedere rolul major jucat de întreprinderile mari, filialele și lanțurile lor de aprovizionare în comerțul internațional, că responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor trebuie să devină o dimensiune a acordurilor comerciale ale Uniunii Europene, în cadrul capitolului referitor la dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să elaboreze propuneri concrete în vederea punerii în aplicare a acestor principii referitoare la RSI în politica comercială;

14. consideră că „responsabilitatea socială” ar trebui să respecte, de asemenea, principiile și drepturile fundamentale, cum ar fi cele menționate de OIM, în special libertatea de asociere, dreptul de negociere colectivă, interzicerea muncii forțate, eliminarea muncii copiilor și eliminarea discriminării la locul de muncă;

15. apreciază în mod ferm contribuția adusă de comisarii pentru ocuparea forței de muncă, întreprinderi și piața internă și serviciile acestora abordării constructive și de perspectivă adoptate de comunicarea Comisiei; recunoaște contribuția adusă de alte părți ale Comisiei prin intermediul Grupului interservicii pentru RSI; solicită, cu toate acestea, președintelui Comisiei să conducă personal acțiunile în domeniul RSI și să se asigure că angajamentul Comisiei față de RSI este pe deplin asumat în special de către Direcția Generală Mediu și de către direcțiile responsabile pentru relațiile externe;

16.  consideră că RSI trebuie să cuprindă măsuri sociale privind, în special, formarea profesională, reconcilierea vieții de familie cu viața profesională și condiții de muncă adecvate; își reafirmă convingerea că RSI prezintă „interes comercial” însă își reiterează opinia că, în cazul în care un astfel de interes nu este relevant pe termen scurt într-o situație concretă sau într-o anumită întreprindere, acest fapt nu poate servi drept pretext pentru a se opta în favoarea iresponsabilității și a unui comportament antisocial; consideră că există cercetări suficiente pentru a dovedi „interesul comercial” și că ar trebui să se acorde prioritate difuzării cercetărilor respective; solicită efectuarea unor noi cercetări cu privire la RSI, care să fie dedicate evaluării impactului cumulat pe care schimbarea comportamentului în afaceri ca urmare a adoptării RSI îl are asupra eforturilor vizând abordarea per ansamblu a provocărilor europene și mondiale, cum ar fi emisiile de dioxid de carbon, acidificarea apei, sărăcia extremă, munca copiilor și inegalitatea și solicită ca învățămintele desprinse să fie integrate în viitoarea contribuție a Europei la dezvoltarea unor inițiative globale în materie de RSI;

17. este de acord cu analiza Comisiei potrivit căreia RSI este tot mai importantă pentru autorizația socială de funcționare a unei întreprinderi, având în vedere incidența unor proteste sociale, cum ar fi mișcările antiglobalizare și cele de tip „occupy”, a unor conflicte sociale și, uneori, a unor relații industriale conflictuale; consideră că UE în sine trebuie să adopte RSI ca propria sa „autorizație socială”, să urmărească obținerea unor beneficii comerciale și economice împreună cu alte țări și regiuni ale lumii; consideră, în special, că RSI trebuie să constituie o parte centrală a politicilor comerciale ale UE;

18. recunoaște că inițiativele RSI sunt deosebit de afectate în cazul în care întreprinderile care pretind că aplică RSI reușesc să evite grupurile de interese deosebit de importante sau eludează chestiunile sensibile care prezintă interes pentru activitățile lor și pentru lanțul lor de aprovizionare la nivel mondial; solicită Comisiei să valorifice, în colaborare cu autoritățile financiare și cu partenerii sociali, activitatea întreprinsă anterior de către „laboratoarele” RSI, cu scopul de a stabili mai precis modalitățile prin care întreprinderile și părțile lor interesate pot decide în mod obiectiv care sunt aspectele sociale și de mediu esențiale pentru întreprinderea în cauză și cu scopul de a include în inițiativele de RSI ale întreprinderilor o selecție echitabilă și echilibrată a părților interesate;

19. consideră că atenția consumatorilor este îndreptată din ce în ce mai mult asupra activităților de RSI ale companiilor și, prin urmare, îndeamnă întreprinderile să adopte o abordare transparentă, în special în ceea ce privește operațiunile legate de probleme etice, sociale și de mediu;

20. subliniază că RSI va fi viabilă doar dacă sunt respectate dispozițiile în vigoare și regimurile tarifare existente ale partenerilor sociali;

21. ia act de faptul că, în procesul de evaluare a responsabilității sociale a unei întreprinderi, trebuie să se țină cont de comportamentul întreprinderilor prezente în lanțul său de aprovizionare, precum și în cel al tuturor întreprinderilor subcontractante;

Redresare durabilă

22. sprijină cu fermitate recunoașterea, în cadrul comunicării Comisiei, a faptului că „responsabilitatea socială a întreprinderilor presupune și eforturile acestora de a atenua efectele sociale ale crizei actuale” și de a identifica modele de afaceri sustenabile; invită Comisia și statele membre să sprijine întreprinderile, în colaborare cu reprezentanții lucrătorilor, să se implice în RSI; invită întreprinderile să ia în considerare inițiative vizând menținerea și crearea de locuri de muncă îndeosebi pentru tineri și pentru femei, în toate domeniile de activitate (de exemplu, management și formare, piețe, personal, mediu și societate), acordând o atenție deosebită celor care se confruntă cu dezavantaje multiple, precum rromii și persoanele cu handicap, recrutarea de pe piețele muncii locale de lucrători încadrați la nivele inferioare, dar și de personal cu funcții superioare de conducere și instituirea, de exemplu, a unui sistem care ar permite absolvenților de universități să lucreze în cadrul unor stagii de calitate pentru a acumula experiența de muncă de care angajatorii din sectorul privat au nevoie;

23 consideră că întreprinderile ar trebui să se implice în soluționarea problemelor sociale agravate de criza economică, cum ar fi lipsa de locuințe și sărăcia, precum și în dezvoltarea comunităților în care acestea desfășoară activități;

24. recunoaște că criza economică a fost însoțită de o creștere a gradului de precaritate a locurilor de muncă, în special a celor ocupate de femei, de diferențe în condițiile de muncă care sunt, în parte, rezultatul subcontractării, de impunerea unui program de lucru cu fracțiune de normă pentru multe persoane ce ar dori să lucreze cu normă întreagă, de înmulțirea unor practici, uneori abuzive, în domeniul muncii, precum și de reapariția sectorului informal; invită Comisia și Forumul european al părților interesate să examineze în mod specific intensificarea fenomenului subcontractării; îndeamnă ca această activitate să se bazeze pe principiile directoare ale ONU aplicabile lanțului de aprovizionare și, în special, conceptului de evaluare a impactului, indiferent de diferitele niveluri de furnizori;

25. observă că RSI include și respectarea legislației privind condițiile efective de muncă, elaborarea de proceduri și politici de recrutare și concediere, protejarea datelor referitoare la lucrători, precum și caracterul confidențial al acestora, și plata la timp a remunerației și a altor beneficii și solicită respectarea tuturor acestor aspecte;

26.  recunoaște că această criză influențează edificiul social; salută măsurile adoptate de anumite întreprinderi în vederea integrării pe piața muncii a grupurilor vulnerabile și a grupurilor defavorizate; solicită întreprinderilor să continue inițiativele de acest gen; subliniază, totuși, că încetarea activităților întreprinderilor și reducerea cheltuielilor acestora periclitează unele dintre succesele obținute prin intermediul RSI, cum ar fi ocuparea profesională a grupurilor sociale vulnerabile, în special a persoanelor cu handicap, îmbunătățirea formării și a statutului acestor lucrători, promovarea unor noi forme de producție și de servicii utile din punct de vedere social, de exemplu prin intermediul cooperativelor de credit și promovarea unor noi modele de ocupare a forței de muncă prin intermediul întreprinderilor sociale, al cooperativelor și al comerțului echitabil; consideră că este, prin urmare, vital să se stabilească niște criterii de referință privind măsurile sociale; solicită Comisiei Europene să efectueze o analiză aprofundată a impactului social al crizei asupra acestor inițiative, să includă o abordare bazată pe problematica de gen, să se axeze pe țările din sudul Europei și să consulte pe deplin partenerii sociali și părțile interesate din domeniul RSI cu privire la rezultatul acestei analize;

27. consideră că acțiunile RSI nu numai că aduc beneficii societății în ansamblu, ci contribuie și la îmbunătățirea imaginii și a statutului unei companii în ochii potențialilor consumatori, permițându-i să devină viabilă pe termen lung din punct de vedere economic;

28. constată că instituirea unor programe de dezvoltare a competențelor și de învățare pe tot parcursul vieții pentru lucrători, evaluările individuale regulate ale lucrătorilor și un program de gestionare a performanțelor, precum și stabilirea de obiective de afaceri și de dezvoltare pentru lucrători sporesc motivarea și angajamentul acestora și reprezintă o componentă esențială a RSI;

29. subliniază faptul că, în special în perioadele de criză, companiile care funcționează în conformitate cu principiile RSI ar trebui să contribuie la dezvoltarea capacităților inovatoare în propria regiune prin introducerea unor soluții tehnologice inovatoare și ecologice în unitățile de producție și prin investiții noi și modernizare; subliniază faptul că integrarea în activitățile comerciale a preocupărilor legate de mediu, cum ar fi biodiversitatea, schimbările climatice, utilizarea eficientă a resurselor și sănătatea mediului, prezintă un potențial de promovare a unei redresări sustenabile;

30. consideră că criza financiară este posibil să fi erodat în unele cazuri încrederea angajaților în obligațiile întreprinderilor de a-și respecta angajamentele pe termen lung cu privire la drepturile la pensie privată, ținând seama de diferențele dintre sistemele de pensie din Uniunea Europeană, în urma crizei; invită întreprinderile responsabile să abordeze această problemă în colaborare cu Comisia și cu partenerii sociali, inclusiv prin crearea unor mecanisme deschise, favorabile integrării și bazate pe norme de gestionare a investițiilor realizate de fondurile de pensii, și să abordeze, ca parte a unei provocării mai ample în cadrul RSI, îmbătrânirea activă într-o perioadă caracterizată de schimbări demografice; observă că restabilirea încrederii între angajați și întreprinderi este esențială pentru o redresare economică durabilă;

Organizații internaționale și abordări multilaterale

31. salută ferm accentul pus în comunicarea Comisiei asupra consolidării și punerii în aplicare a standardelor internaționale și consideră, prin prisma actualizării, în 2011, a orientărilor OCDE și din perspectiva acordului privind Principiile directoare ale ONU, că acțiunea Uniunii Europene trebuie acum să se concentreze într-o mai mare măsură asupra sprijinirii și punerii în aplicare pe deplin a respectivelor orientări și principii în rândul întreprinderilor europene; subliniază faptul că orientările OCDE au fost formulate și recunoscute la nivel internațional, în scopul de a stabili și de a menține condiții de concurență echitabile, promovând în același timp practici comerciale deschise, corecte și responsabile în întreaga lume; recomandă Comisiei să informeze anual atât Parlamentul European, cât și Consiliul cu privire la aplicarea orientărilor OCDE în UE;

32. subliniază importanța de a dezvolta politicile Uniunii din domeniul RSI în paralel cu evoluția normelor internaționale, pentru a evita interpretări divergente și riscul apariției unor avantaje sau dezavantaje competitive la nivel național sau internațional;

33 insistă asupra necesității ca fiecare dintre cele 27 de state membre să accelereze revizuirea propriilor planuri naționale de acțiune privind RSI și elaborarea de planuri naționale de punere în aplicare a orientărilor OCDE și a Principiilor directoare ale ONU relevante, care ar trebui finalizate cel târziu până în decembrie 2013; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că aceste planuri sunt întocmite cu participarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a ONG-urilor, a societății civile, a sindicatelor, a organizațiilor angajatorilor și a instituțiilor naționale pentru drepturile omului (NHRI); invită UE să faciliteze acumularea de învățăminte din experiența statelor membre care trec în prezent prin acest proces; încurajează statele membre să se inspire din orientările cuprinse în standardul ISO 26000, din versiunea cea mai recentă a orientărilor Inițiativei de raportare globală și din orientările elaborate de Grupul European al Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului;

34. solicită o coerență sporită a politicilor de la nivelul UE prin asigurarea conformității politicilor și acordurilor în materie de achiziții publice, credite la export, bună guvernanță, concurență, dezvoltare, comerț, investiții și a altor politici și acorduri cu standardele internaționale din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului prevăzute în orientările și principiile relevante ale OCDE și ale ONU; solicită, în acest context, să fie întreprinse eforturi de a coopera cu organismele ce reprezintă angajații, angajatorii și consumatorii, pe baza recomandărilor relevante ale instituțiilor naționale pentru drepturile omului, cum ar fi Propunerea Grupului European al Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului adresată Comisiei privind drepturile omului și achizițiile publice; solicită evaluări de impact constructive și adecvate ale propunerilor legislative pentru depistarea unor eventuale incoerențe cu principiile directoare ale ONU și insistă asupra coordonării cu Grupul de lucru al ONU privind afacerile și drepturile omului, pentru a se evita o interpretare fragmentată și inconsecventă a respectivelor principii directoare;

35. salută în special includerea sectorului TIC în vederea furnizării de orientări europene specifice privind afacerile și drepturile omului; recunoaște dilemele veritabile create, pe de o parte, de necesitatea de a proteja confidențialitatea și de a combate conținutul infracțional și, pe de altă parte, de obiectivul de a apăra libertatea de exprimare, astfel cum a demonstrat controversa recentă creată de filmul antiislamic postat pe YouTube; în acest sens, solicită implicarea mai multor societăți europene în principala inițiativă multilaterală, Inițiativa Rețeaua Globală (IRG), ai cărei membri sunt, în prezent, în mare parte întreprinderi cu sediul în SUA;

36. subliniază că toate posibilitățile de „finanțare a comerțului și a dezvoltării” oferite actorilor sectorului privat de mecanismele investiționale ale UE, de Banca Europeană de Investiții și de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ar trebui să includă clauze contractuale care să stipuleze obligația de a respecta orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, care să includă prevederi privind responsabilitatea și care să prevadă un mecanism clar de soluționare a plângerilor; solicită din nou statelor membre să procedeze în același mod în ceea ce privește emiterea de credite la export pentru întreprinderi;

37. salută inițiativa Comisiei referitoare la planurile naționale de acțiune pentru punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să exercite un rol mult mai important în ceea ce privește contribuția adusă la coordonarea punerii în aplicare la nivel înalt și în ceea ce privește încurajarea monitorizării și raportării eficiente; solicită inițierea unui proces de evaluare inter pares între statele membre, care să impulsioneze punerea în aplicare; solicită Comisiei Europene și SEAE să evalueze punerea în aplicare a planurilor de acțiune, să evalueze acțiunile întreprinse la nivelul UE și să prezinte Consiliului European și Parlamentului European un raport până la sfârșitul anului 2014;

38. recunoaște faptul că, din ce în ce mai frecvent, societățile desfășoară activități în state fragile și că acestea au obligația de a-și proteja personalul împotriva conflictelor, a terorismului și a criminalității organizate; insistă, cu toate acestea, ca întreprinderile să aibă o obligație asemănătoare de a garanta că regimul de securitate nu aduce atingere securității altor persoane sau păcii în zonele în care aceste întreprinderi desfășoară activități și care le poate expune unor acuzații de complicitate la încălcarea drepturilor omului; solicită Comisiei și statelor membre să asigure adoptarea pe o scară mult mai largă a principiilor voluntare internaționale de securitate și să ajungă la un acord cu privire la un cadru normativ internațional privind reglementarea, monitorizarea și supravegherea activităților întreprinderilor militare private și ale întreprinderilor de securitate private(PMSC);

39. solicită întreprinderilor și altor părți interesate să se implice în mod constructiv în procesul de elaborare a unor orientări sectoriale privind drepturile omului desfășurat de Comisie și să utilizeze orientările rezultate după finalizarea procesului;

40. solicită Comisiei, în special DG Justiție din cadrul acestei instituții, să prezinte propuneri prin care să se faciliteze într-o mai mare măsură accesul la justiție în instanțele din UE pentru cazurile cele mai grave și mai flagrante de încălcare a drepturilor omului sau a drepturilor lucrătorilor comise de întreprinderi stabilite în Europa, de filialele, subcontractanții sau de partenerii de afaceri ai acestora, conform recomandării Reprezentantului Special pentru afaceri și drepturile omului al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite;

41. subliniază, de asemenea, necesitatea de a dezvolta și de a stabili mecanisme de raportare a încălcării drepturilor omului în cadrul fiecărei întreprinderi;

42. consideră că studiul „Green Matters” demonstrează în mod explicit legătura pozitivă dintre întreprinderile care adoptă RSI și obținerea unor rezultate financiare mai bune pe măsură ce acestea ies din criză; susține conceptul de „competitivitate responsabilă” și subliniază faptul că potențiala piață a bunurilor și a serviciilor utile din punct de vedere social și ecologic rămâne o oportunitate de piață esențială pentru întreprinderi, pe lângă faptul că răspunde necesităților societății;

43. împărtășește punctul de vedere al întreprinderilor identificat în sondajul „Global CEO Survey” realizat în 2012, potrivit căruia o creștere sustenabilă a întreprinderilor necesită o colaborare strânsă cu populațiile, administrațiile și partenerii de afaceri de la nivel local, precum și investiții în comunitățile locale; sprijină și solicită intensificarea inițiativelor desfășurate de întreprinderi în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, formarea profesională, contribuția la gestionarea resurselor limitate și contribuția la soluții în domeniul sănătății;

44. solicită Comisiei Europene, în special DG Comerț, să treacă de la o abordare „pasivă” la o abordare „activă” cu privire la orientările OCDE, printre altele, printr-o cerere de aderare la Declarația OCDE privind investiții internaționale și întreprinderi multinaționale, care include orientările OCDE, prin asigurarea promovării și susținerea continuă a orientărilor OCDE de către delegațiile UE în țările terțe, prin finanțarea, împreună cu întreprinderile, sindicatele și societatea civilă din țările terțe, a inițiativelor de consolidare a capacităților în ceea ce privește punerea în aplicare a orientărilor respective, precum și asigurându-se că orientările sunt menționate în mod expres în toate noile acorduri încheiate între UE și țările terțe, inclusiv în toate tratatele comerciale și de investiții; invită UE să depună eforturi diplomatice majore pentru a convinge mai multe țări la nivel internațional să devină țări semnatare și să furnizeze sprijin concret grupurilor societății civile pentru soluționarea, în cooperare cu statele membre, a „cazurilor specifice” de presupuse încălcări;

45. consideră RSI drept un instrument important care permite UE să sprijine punerea în aplicare la nivel internațional a convențiilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM); solicită Comisiei să sprijine organizațiile și partenerii sociali europeni care doresc să realizeze proiecte-pilot în conformitate cu orientările OCDE și alte standarde de RSI internaționale în vederea consolidării capacităților din țări terțe; solicită Comisiei Europene să stabilească un obiectiv specific pentru negocierea și consensul cu privire la noile acorduri-cadru privind problemele legate de RSI și să invite partenerii sociali să încheie aceste acorduri în contextul noii abordări sectoriale bazate pe RSI; invită Comisia Europeană, în special DG Ocuparea forței de muncă, să integreze standardele de muncă în RSI prin desfășurarea unor proiecte-pilot privind „munca decentă” împreună cu guvernele țărilor terțe;

46. este de acord cu comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE 2011-2014 pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, potrivit căreia respectarea legislației aplicabile și a contractelor colective încheiate între partenerii sociali constituie o condiție esențială pentru îndeplinirea acestei responsabilități (sociale a întreprinderii)”; consideră că RSI ar trebui să completeze, și nu să înlocuiască legislația, negocierea colectivă și dialogul cu lucrătorii organizați în sindicate; consideră că întreprinderile ar trebui să își asume angajamentul de a discuta cu angajații și cu reprezentanții acestora despre politica lor în materie de RSI și despre anumite elemente, cum ar fi raportul anual al întreprinderii privind impactul social și de mediu al activităților acesteia; consideră că un set opțional de norme pentru acordurile-cadru europene ar trebui să fie adoptat în funcție de eventualul conținut al acestuia, astfel cum este descris în documentul de lucru al serviciilor Comisiei pe această temă;

47. invită UE și în special Comisia:

(1) să se asigure că chestiunea privind RSI și drepturile omului figurează printre prioritățile instrumentelor financiare individuale în noul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020; și

(2) asigură un sprijin specific în cadrul IEDDO pentru formare și consolidarea capacităților generale în domeniul RSI și al drepturilor omului pentru organizațiile societății civile, instituțiile naționale pentru drepturile omului, apărătorii drepturilor omului, sindicate și alte organizații pentru drepturile omului;

48. salută faptul că unii reprezentanți ai sectorului antreprenorial au utilizat Summitul Rio+20 al ONU pentru a pleda în favoarea unei noi convenții mondiale privind responsabilitatea întreprinderilor în cadrul sistemului ONU; consideră că, deși o astfel de convenție va fi adoptată, probabil, abia peste câțiva ani, UE ar trebui să se implice în mod constructiv în dezbatere; cu toate acestea, consideră că astfel de discuții nu trebuie să distragă atenția factorilor de decizie din mediul antreprenorial și din administrație de la punerea imediată în aplicare a instrumentelor de RSI existente; atrage atenția asupra faptului că există modele diferite în ceea ce privește modul de apariție a unor noi forme de guvernare globală privind RSI, pe lângă sistemul ONU, de exemplu, prin promovarea dezvoltării orientărilor OCDE în rândul țărilor care nu sunt membre sau printr-o inițiativă de sine stătătoare a unor guverne cu vederi similare; solicită UE, Comisiei Europene și statelor membre să elaboreze și să susțină propuneri specifice referitoare la contribuția concretă și ușor de verificat adusă de întreprinderi care urmează să fie convenită ca parte a obiectivelor propuse de ONU în materie de dezvoltare durabilă pentru perioada după 2015;

Politici publice pentru RSI

49. subscrie la opinia formulată în raportul din iunie 2004 al Forumului multilateral potrivit căreia autoritățile publice își pot aduce o contribuție importantă la promovarea RSI exercitându-și rolurile de convocare și stimulare, inclusiv în cadrul ofertelor depuse pentru atribuirea contractelor de achiziții publice și invită statele membre ca, prin intermediul Grupului la nivel înalt și a altor canale, să imprime în mod energic un nou elan acestor eforturi;

50. solicită ca, în domeniile în care UE sau statele sale membre sunt parteneri comerciali (de exemplu, achiziții publice, întreprinderi de stat, întreprinderi comune, garanții pentru credite la export, proiecte la scară largă în țări terțe), asigurarea coerenței cu orientările și principiile OCDE și ale ONU să fie o prioritate reflectată în clauze specifice, care să aibă consecințe pentru întreprinderile care încalcă în mod vădit standardele din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului;

51. insistă asupra importanței cadrului ONU intitulat „protejare, respectare și remediere” și consideră că cei trei piloni ai acestuia: responsabilitatea statului de a proteja împotriva încălcărilor drepturilor omului, responsabilitatea întreprinderilor de a respecta drepturile omului și necesitatea unui acces mai eficient la căi de atac, ar trebui să facă obiectul unor măsuri adecvate care să permită punerea lor în aplicare;

52. subliniază faptul că, datorită ponderii pe care o au în cadrul schimburilor comerciale internaționale, întreprinderile europene și filialele și subcontractanții acestora joacă un rol fundamental în promovarea și difuzarea standardelor sociale și de muncă în lume; recunoaște că plângerile împotriva societăților UE care își desfășoară activitatea în străinătate sunt, de obicei, soluționate deseori in situ; ia act cu satisfacție de existența punctelor de contact naționale ale OCDE ca mecanisme nejuridice de stat care pot media o gamă variată de litigii comerciale și în materie de drepturi ale omului; cu toate acestea, afirmă necesitatea unor eforturi mai susținute din partea întreprinderilor în vederea dezvoltării de mecanisme pentru reclamații aliniate la criteriile de eficacitate enunțate în principiile directoare ale ONU și a căutării altor îndrumări cu valoare de normă cuprinse în principii și orientări recunoscute pe plan internațional, în special recent actualizatele Orientări ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cele zece principii ale inițiativei „Global Compact” a ONU, standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

53. salută intenția Comisiei de a modifica dispozițiile dreptului internațional privat cuprinse în Regulamentul Bruxelles I, în special introducerea principiului „forum necessitatis”; subliniază necesitatea asigurării în continuare a accesului efectiv la căi de atac pentru victime ale încălcărilor drepturilor omului rezultate din operațiuni corporatiste realizate în afara UE, prin reforme aduse regulamentelor Bruxelles I și Roma II; solicită măsuri eficiente destinate să elimine obstacolele existente în calea justiției, cum ar fi cheltuielile de judecată excesive, prin inițiative cum ar fi elaborarea de standarde minime aplicabile acțiunilor colective în despăgubire sau soluții la problema „personalității juridice separate” a companiilor;

54. solicită elaborarea unor standarde mai eficiente în materie de transparență și responsabilitate pentru întreprinderile tehnologice din UE în ceea ce privește exportul tehnologiilor care pot fi folosite pentru a încălca drepturile omului sau pentru a acționa împotriva intereselor UE în materie de securitate;

55. solicită punerea în aplicare a principiului referitor la cunoașterea utilizatorului final pentru a asigura o monitorizare mai riguroasă și prevenirea încălcării drepturilor omului în aval sau în amonte în cadrul unui lanț de aprovizionare ori a unui flux de producție sau de piață;

56. consideră că statele membre ar trebui să considere întreprinderile responsabile pentru adoptarea unor principii și politici proactive în scopul de a combate discriminarea și excluziunea socială, de a promova egalitatea de gen și de a respecta drepturile fundamentale ale tuturor;

57. având în vedere abordarea multilaterală privind RSI, invită Comisia și statele membre să ia în considerare creșterea numărului de observatori care participă la reuniunile semestriale ale Grupului la nivel înalt pentru a include reprezentanți care au calitatea de observatori printre care să se numere cei doi raportori din comisiile competente ale Parlamentului European, reprezentanți ai Programului de mediu al Organizației Națiunilor Unite, ai Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite și ai Organizației Internaționale a Muncii, precum și câte un candidat din partea din partea sectorului de afaceri european, a sindicatelor și a societății civile, fapt care să fie acceptat de comitetul de coordonare al Forumului multilateral;

58. recunoaște că necesitatea, subliniată în Declarația de la Laeken din 2001, ca instituțiile UE să se apropie de cetățenii Uniunii continuă se existe; sprijină, prin urmare, studierea în mod oficial a propunerii „Solidarité” vizând crearea unui program interinstituțional de resurse umane în instituțiile UE pentru a facilita implicarea personalului și a stagiarilor lor în angajamentele comunitare prin intermediul unor activități de voluntariat, umanitare și sociale pozitive, atât ca parte a formării profesionale, cât și ca voluntariat în timpul lor liber; subliniază faptul că programul propus conduce la o scădere a cheltuielilor, are o valoare adăugată ridicată și ar contribui la promovarea și implementarea politicilor și programelor UE; îndeamnă toate statele membre să includă voluntariatul angajaților în planurile lor naționale de acțiune; solicită semnarea unui „pact”, prin intermediul Centrului European pentru Voluntariat (CEV), în scopul de a implica organizațiile societății civile din întreaga Europă în atingerea acestui obiectiv;

59. invită întreprinderile să își stimuleze angajații să participe la acțiuni internaționale de voluntariat pentru a facilita sinergiile dintre sectorul public și cel privat în domeniul cooperării pentru dezvoltare; invită Comisia să sprijine inițiativele întreprinderilor în acest sens prin intermediul viitorului corp voluntar european de ajutor umanitar;

60. consideră că statele membre ar trebui să încurajeze întreprinderile să elaboreze politici și să adopte măsuri privind necesitatea de a respecta viața privată și de familie a tuturor angajaților; consideră că aceste politici și măsuri ar trebui să respecte principiul egalității și ar trebui să se extindă la negocieri privind durata și organizarea timpului de lucru, nivelul de salarizare, punerea la dispoziția lucrătorilor a unor facilități practice și stabilirea unor condiții de muncă flexibile, inclusiv natura contractelor de muncă și posibilitatea de a întrerupe activitatea profesională;

61. recunoaște faptul că indicatorii sociali nu corespund indicilor de mediu în ceea ce privește evaluarea economică și specificitatea generală în cadrul a numeroase inițiative de RSI; deși există un manual privind achizițiile publice sociale, consideră că UE în sine a fost prea limitată în acest domeniu; solicită realizarea unui studiu cu privire la „valorificarea capitalului social” care să conducă la o dezbatere europeană amplă privind îmbunătățirea integrării impactului social în gestionarea sustenabilă a întreprinderilor; sprijină finanțarea proiectelor-pilot pentru dezvoltarea indicilor sociali, a agențiilor de rating social și a practicii de audit social în unele state membre precum și în sectoarele antreprenoriale;

62. salută recunoașterea rolului pe care trebuie să îl joace achizițiile publice în promovarea în practică a RSI, incluzând accesul la formare, egalitatea, comerțul echitabil și integrarea socială a lucrătorilor defavorizați și a persoanelor cu handicap pentru a stimula întreprinderile să își sporească responsabilitatea socială; consideră, cu toate acestea, că rămân incerte măsura în care modificările succesive aduse normelor UE privind achizițiile au fost adoptate, de fapt, de către autoritățile publice și impactul general al îmbunătățirii performanțelor sociale și de mediu ale întreprinderilor, precum și impactul acordării de stimulente pentru RSI; solicită efectuarea unor studii și evaluări suplimentare ale impactului care să conducă la formularea unor recomandări clare referitoare la acordarea de stimulente ușor de înțeles pentru întreprinderi; solicită ca acest lucru să includă o analiză cu privire la practicile tot mai numeroase ale întreprinderilor de a integra clauze privind RSI în propriile lor contracte de cumpărare, și anume în contractele încheiate între întreprinderi, și solicită identificarea bunelor practici în acest domeniu;

63. încurajează utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor și a rețelelor de socializare pentru a încuraja părțile interesate de la nivel mondial să joace un rol mai activ în consultările multilaterale;

64. felicită statele membre pentru eforturile considerabile depuse în vederea elaborării și punerii în aplicare a unor planuri naționale de acțiune în materie de RSI, prin consultări cu platformele multilaterale naționale din numeroase state membre ale UE; își exprimă, totuși, îngrijorarea cu privire la faptul că foarte multe măsuri de politici publice nu au înregistrat încă rezultate semnificative vizibile în ceea ce privește progresele în materie de RSI; solicită efectuarea mai multor studii și evaluări referitoare la măsurile de politici publice privind RSI la nivel european; solicită Comisiei Europene să ofere un exemplu în calitate de angajator responsabil, prin publicarea propriului său raport privind RSI, în conformitate cu suplimentul pentru sectorul public al Inițiativei de Raportare Globală, prin acordarea de timp liber „similar” personalului Comisiei pentru ca acesta să participe la inițiative de voluntariat al angajaților și prin revizuirea utilizării investițiilor realizate de fondurile de pensii pe baza unor criterii etice;

65. solicită ca Anul european al cetățeniei 2013 să includă o secțiune specială privind cetățenia întreprinderilor, care să invite antreprenorii și oamenii de afaceri să se implice în inițiativele de RSI derulate în statele membre și la nivelul UE pentru a promova și dezvolta, la nivelul UE, conceptul de „bun cetățean corporativ”;

66. salută intenția Comisiei Europene de a-și baza noul său sistem de premii pe utilizarea practicilor existente în acest domeniu; consideră că premiile pot stimula RSI, dar numai în cazul în care câștigătorii reprezintă cea mai bună practică reală la nivel național, european și global; invită Comisia Europeană să înființeze un grup independent de experți care să evalueze acest lucru și care să „verifice” în permanență sistemul în anii următori; solicită ca publicitatea din jurul premiilor să reflecte complexitatea reală a provocărilor existente și să evidențieze învățămintele desprinse pentru toate întreprinderile nu numai pentru câștigători;

67. consideră că este esențială dezvoltarea cât mai curând posibil de către Comisie a metodologiei comune anunțate pentru evaluarea activităților în materie de protecție a mediului pe baza costului ciclului de viață; consideră că o astfel de metodologie ar fi utilă în ceea ce privește atât transparența informațiilor despre companii, cât și evaluarea de către autorități a activităților desfășurate de companii în materie de protecție a mediului;

68. solicită Comisiei să își intensifice eforturile vizând prezentarea, în cadrul programului său de lucru, a unor propuneri noi care să remedieze lacunele în materie de guvernanță legate de standardele RSI internaționale, dând curs recomandării formulate în „Studiul de la Edinburgh” realizat la comanda sa;

69. solicită statelor membre să ia măsuri în vederea sporirii eficienței politicilor de promovare a RSI prin, de exemplu, introducerea unor recompense pentru un comportament responsabil al mediului de afaceri sub formă de stimulente pentru investiții și acces la investiția publică;

70. salută planurile Comisiei Europene de a promova inițiative în domeniul producției și al consumului responsabil; consideră că UE se poate baza pe experiența acumulată din inițiative de RSI în cadrul cărora s-au întreprins activități specifice de formare profesională și de consolidare a capacităților cumpărătorilor în cadrul întreprinderilor; consideră că inițiativa planificată privind transparența poate fi un element esențial cu rol de forță motrice pentru consumismul etic; invită Comisia și statele membre să ia în vedere fezabilitatea și atractivitatea elaborării unei etichete sociale europene pentru toate întreprinderile implicate în RSI, astfel încât eforturile acestora să devină mai vizibile pentru consumatori și investitori și, prin valorificarea inițiativelor de etichetare actuale, să promoveze în permanență o colaborare ascendentă sub auspiciile Alianței internaționale pentru acreditare și etichetare socială și de mediu (ISEAL); sugerează ca întreprinderile care dețin o astfel de etichetă să fie monitorizate în mod regulat cu privire la respectarea dispozițiilor sociale în materie de RSI stabilite în etichetă;

Stabilirea unei corelații între investițiile responsabile din punct de vedere social și divulgare

71. constată că unul dintre elementele determinante cu rol de forță motrice ale unei piețe de investiții responsabile din punct de vedere social și al sustenabilității îl constituie, în continuare, cererea investitorilor instituționali, dar consideră că accentul principal nu trebuie se limiteze doar la aspectele de mediu; constată, în acest sens, că publicarea informațiilor pentru investitori și consumatori este unul dintre elementele determinante cu rol de forță motrice ale RSI și că trebuie să se întemeieze pe principii sociale și de mediu ușor de aplicat și de măsurat; salută demersurile Comisiei de a se implica alături de comunitatea investitorilor în aspecte legate de RSI; solicită ca această implicare să se bazeze ferm pe sprijinul acordat Principiilor ONU pentru investiții responsabile și principiului raportării integrate (RI);

72. constată că beneficiarii investitorilor pe termen lung, cum ar fi fondurile de pensii, manifestă interes pentru obținerea unei rentabilități durabile și pentru comportamentul responsabil al întreprinderilor; consideră că este important ca stimulentele agenților de investiții să fie în mod efectiv aliniate cu interesele beneficiarilor și ca acestea să nu se limiteze la o interpretare restrictivă a acestor interese care se concentrează exclusiv pe creșterea la maximum a rentabilității pe termen scurt; susține un cadru juridic care sprijină acest obiectiv; salută elaborarea de către Comisie a unor propuneri referitoare la investiții pe termen lung și la guvernarea corporativă, care vor contribui la abordarea acestor probleme;

73. sprijină Comisia să prezinte o propunere privind „divulgarea fără caracter financiar” de către întreprinderi; salută faptul că această propunere se bazează pe o amplă consultare publică, precum și pe o serie de ateliere organizate împreună cu părțile interesate relevante; avertizează cu privire la faptul că utilizarea expresiei „fără caracter financiar” nu ar trebui să ascundă consecințele financiare reale pentru întreprinderi ale chestiunilor sociale, ecologice și a celor legate de drepturile omului; consideră că propunerea dă posibilitatea UE să recomande ca întreprinderile europene să aplice Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Pactul mondial al ONU și ca acestea să fie armonizate cu raportarea integrată, așa cum este concepută în prezent de Consiliul internațional pentru raportare integrată (IIRC); subliniază, cu toate acestea, faptul că orice soluții trebuie să fie flexibile și să nu creeze o povară administrativă excesivă, în special pentru întreprinderile cu mai puțin de 500 de angajați; consideră că sistemul „conformare sau justificare” ar putea fi un instrument util;

74. observă că raportul social ar trebui să fie verificat de un organism extern, pentru a se spori credibilitatea acțiunii unei întreprinderi;

Impulsionarea RSI

75. este în favoarea menținerii unui rol de lider pentru Forumul multilateral european în ceea ce privește sprijinul acordat în vederea punerii în aplicare a propunerilor prezentate în cadrul comunicării Comisiei; reamintește faptul că o adaptare mai eficientă a RSI la IMM-uri va asigura răspândirea acesteia pe scară mai largă la nivel european; solicită tuturor participanților să se implice în activitatea forumului prin adoptarea unei abordări flexibile, cu orizont larg și care vizează obținerea unui consens în adevăratul spirit al RSI;

76.  insistă ca drepturile și libertățile sindicale și reprezentarea organelor reprezentative ale lucrătorilor alese în mod democratic să se afle în centrul oricărei strategii de RSI; salută cadrul structural al UE pentru dialog social sectorial și intersectorial și solicită o consultare și o implicare deplină și activă a organizațiilor reprezentative și a sindicatelor, în special în elaborarea, funcționarea și monitorizarea proceselor și structurilor de RSI ale întreprinderilor, colaborând cu angajatorii în cadrul unei abordări bazate pe un parteneriat veritabil; invită Comisia să considere sindicatele și reprezentanții personalului, care sunt actori esențiali, drept parteneri de dialog în contextul aspectelor legate de RSI, alături de întreprinderi și alte părți interesate; consideră că partenerii sociali pot juca un rol esențial în promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor care, ar trebui menționat, contribuie la dialogul social și facilitează realizarea acestuia;

77. solicită ca politicile în materie de RSI să cuprindă măsuri specifice în vederea abordării practicilor ilicite de adoptare a unor liste negre împotriva angajaților și de a le refuza acestora accesul la locuri de muncă, de multe ori datorită apartenenței sindicale și a activităților sau funcțiilor deținute în calitate de reprezentanți pentru sănătate și siguranță;

78. insistă asupra faptului că orice întreprindere care interzice lucrători sau încalcă drepturile omului și standardele de muncă ar trebui să fie exclusă de la primirea de subvenții și finanțare din partea UE și de la participarea la cereri de ofertă pentru alte contracte de achiziții publice la nivelul UE, la nivel național sau la nivelul autorităților publice;

79. observă că politicile privind RSI trebuie să fie respectate atât de către întreprinderea principală sau contractantul principal, cât și de către subcontractanți sau lanțurile de aprovizionare utilizate eventual de cei dintâi fie pentru furnizarea de bunuri și de forță de muncă, fie pentru furnizarea de servicii și indiferent dacă sediul lor se află în UE sau într-o țară terță, asigurând astfel condiții de concurență echitabile bazate pe o remunerare echitabilă și condiții de muncă decente și garantând drepturile și libertățile sindicale;

80. susține Directiva privind normele minime pentru victime a Comisiei și solicită ca politicile privind RSI ale întreprinderilor din sectoarele relevante (cum ar fi sectorul călătoriilor, al asigurărilor, al cazării și al telecomunicațiilor) să cuprindă strategii și structuri pozitive și practice de sprijinire a victimelor criminalității și a familiilor acestora într-o situație de criză și să elaboreze politici specifice pentru orice angajat care devine victimă a unei infracțiuni la locul de muncă sau în afara acestuia;

81. admite că nu se poate aplica o abordare de tipul „aceeași măsură pentru toți” cu privire la RSI, dar recunoaște că abundența de inițiative în materie de RSI, cu toate că demonstrează o conștientizare cu privire la importanța politicilor în materie de RSI, poate crea costuri suplimentare și poate constitui un obstacol în calea punerii în aplicare, subminând încrederea și corectitudinea; consideră că aplicarea orientărilor RSI trebuie să se desfășoare într-un cadru suficient de flexibil pentru cerințele specifice ale fiecărui stat membru și ale regiunilor și mai ales pentru capacitatea IMM-urilor; salută, totuși, cooperarea activă a Comisiei, cu participarea Parlamentului și a Consiliului, împreună cu alte organisme internaționale, vizând să realizeze, pe termen lung, o convergență fundamentală a inițiativelor în materie de RSI, schimbul și promovarea de bune practici ale întreprinderilor în materie de RSI, precum și să asigure progresul orientărilor formulate în cadrul standardului internațional ISO 26000, în scopul garantării unei definiții unice, globale, coerente și transparente a RSI; îndeamnă Comisia să contribuie în mod efectiv la îndrumarea și coordonarea politicilor din statele membre ale UE, reducând astfel riscul ca întreprinderile care funcționează în mai mult de un stat membru să suporte costuri suplimentare din cauza divergenței dispozițiilor;

82. consideră că ideea potrivit căreia RSI constituie un „bun de lux” sprijinit de întreprinderi numai în perioade de prosperitate a fost în mod decisiv infirmată de faptul că tot mai multe întreprinderi continuă să își asume un angajament față de RSI; consideră că aceasta a fost o presupunere învechită care ignoră importanța reputației și a nivelului de risc extern pentru profitabilitatea întreprinderilor moderne; solicită ca toți factorii de decizie europeni să integreze ei înșiși RSI în toate nivelurile de politică economică, inclusiv să consolideze RSI în cadrul Strategiei Europa 2020;

83. subliniază că RSI ar trebui să se aplice întregului lanț de aprovizionare global, inclusiv toate nivelurile de subcontractare și că ar trebui să includă prevederi, fie în aprovizionarea cu bunuri, fie cu lucrători sau servicii, care să prevadă protejarea lucrătorilor migranți, a lucrătorilor cu contracte intermediate de agenții sau a lucrătorilor detașați, precum și că ar trebui să fie bazată pe condiții de salarizare echitabile și condiții de muncă decente și să garanteze drepturile și libertățile sindicale; consideră că trebuie continuată mai în detaliu elaborarea conceptului de gestionare responsabilă a lanțului de aprovizionare ca mecanism destinat să garanteze aplicarea RSI ;

84. apreciază activitatea întreprinsă în cadrul anumitor școli de management în vederea promovării RSI, dar recunoaște că aceste școli reprezintă doar o minoritate; invită Grupul la nivel înalt și statele membre, în cooperare cu Comisia și, după caz, cu universitățile, să studieze modalități de integrare a RSI, a gestionării și a cetățeniei responsabile în educația și formarea profesională managerială pentru toți viitorii lideri de întreprinderi astfel încât RSI să poată deveni o piatră de temelie în guvernarea corporativă strategică și să promoveze sensibilizarea în legătură cu consumul sustenabil; consideră că acest lucru ar putea include copii implicați în sisteme de antreprenoriat pentru tineri; solicită Comisiei să ofere sprijin financiar suplimentar pentru proiecte de educație și de formare profesională cu privire la RSI în cadrul programului UE de învățare pe tot parcursul vieții și al programului „Tineretul în acțiune”;

85. își reiterează opinia că sfera de aplicabilitate a RSI ar trebui să înglobeze toate întreprinderile, astfel încât să se ofere condiții de concurență egale și echitabile; atrage totuși atenția asupra necesității unor acțiuni care să nu se limiteze la o abordare bazată pe voluntariat, având în vedere modul în care industriile extractive își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că investițiile industriei petrolului în Nigeria reprezintă un bun exemplu privind limitările RSI, astfel cum este aplicată în prezent, dat fiind faptul că întreprinderile nu au adoptat inițiative RSI de creare a unor practici de afaceri durabile sau de contribuire la dezvoltarea țărilor gazdă; sprijină în mod ferm elaborarea unei propuneri legislative privind raportarea defalcată pe țări, bazată pe Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE), raportarea privind vânzările și profiturile, precum și taxele și veniturile, pentru a descuraja corupția și a combate evaziunea fiscală; invită, de asemenea, industriile extractive europene care desfășoară activități în țări în curs de dezvoltare să dea un exemplu de responsabilitate socială și de promovare a muncii decente;

86. solicită elaborarea unor standarde la nivelul UE în materie de diligență necesară privind drepturile omului și lanțul de aprovizionare care, printre altele, îndeplinesc cerințele stabilite în orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat și abordează, printre alte chestiuni, domenii cu un potențial impact negativ sau pozitiv semnificativ asupra drepturilor omului cum ar fi lanțurile de aprovizionare de la nivel local și mondial, minereurile provenite din zonele de conflict, externalizările, acapararea de terenuri și zonele unde dreptul muncii și protecția lucrătorilor sunt insuficiente sau zonele de producție a produselor periculoase pentru mediu și pentru sănătate; salută programele deja puse în aplicare de către UE, în special programul privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) în domeniul forestier și susține inițiativele private cum ar fi Inițiativa privind transparența în industriile extractive (ITIE);

87. invită Comisia să adopte inițiative suplimentare care să aibă drept scop deblocarea și consolidarea potențialului RSI în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice (corelând-o cu utilizarea eficientă a resurselor și cu eficiența energetică), de exemplu în cadrul procedurilor la care apelează întreprinderile pentru a achiziționa materii prime;

88. subliniază faptul că asistența oferită de UE țărilor terțe cu privire la aplicarea reglementărilor sociale și de mediu, împreună cu regimurile eficiente de inspecții, reprezintă o completare necesară în vederea promovării RSI a întreprinderilor europene la nivel mondial;

89. propune guvernelor statelor membre să solicite BEI să includă o clauză RSI în cadrul operațiunilor sale;

90. invită Comisia să promoveze RSI în cadrul forurilor multilaterale, sprijinind o cooperare consolidată între OMC și alte foruri multilaterale care abordează RSI, cum ar fi OIM și OCDE;

91. solicită să se înființeze un sistem de cooperare juridică transnațională între UE și țările terțe semnatare ale acordurilor comerciale bilaterale, pentru a li se asigura victimelor încălcărilor legislației sociale sau de mediu sau ale nerespectării de către societățile multinaționale sau de către filialele directe ale acestora a angajamentelor în materie de RSI accesul efectiv la justiție în țara în care au loc astfel de încălcări și să se acorde sprijin instituirii unor proceduri judiciare internaționale prin care să se asigure sancționarea, dacă este cazul, a încălcărilor legii de către societăți;

92. solicită să se realizeze evaluări ale impactului în materie de drepturi ale omului cât mai devreme posibil în faza de cercetare și dezvoltare a noilor tehnologii și solicită ca aceste evaluări să includă studii de scenarii și stabilirea de standarde destinate să integreze drepturile omului în procesul de proiectare;

93. constată că RSI este un mecanism care permite angajatorilor să își sprijine lucrătorii și comunitățile locale din țările în curs de dezvoltare, că respectarea standardelor RSI și de muncă pot permite unor astfel de țări să beneficieze de schimburi comerciale internaționale mai ample și că RSI poate asigura o împărțire echitabilă a câștigurilor pentru a sprijini o prosperitate economică și socială durabilă și pentru a ajuta mai multe persoane să iasă din sărăcie, în special în perioade de criză financiară;

94. încurajează UE să exercite un rol activ în procesul de sensibilizare cu privire la contribuția pe care și-o pot aduce întreprinderile la nivelul societății, în domeniul culturii, al educației, al sportului și al tineretului, prin intermediul RSI;

95.  încurajează întreprinderile de mass-media să introducă în politicile lor privind RSI standarde transparente în materie de jurnalism, inclusiv garanții pentru protejarea surselor și a drepturilor informatorilor;

96. invită Comisia să garanteze inițiative în materie de RSI recunoscute și funcționale, prin introducerea unui test în materie de RSI, care să evalueze impactul viitoarelor inițiative legislative și administrative asupra măsurilor de RSI și să țină seama de rezultatele relevante la elaborarea de propuneri;

97. salută, în vederea menținerii sustenabilității, obligațiile impuse operatorilor și solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze inițiativele RSI;

98. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) http://www.business-humanrights.org/SpecialRepPortal/Home/Protect Respect-Remedy-Framework și http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/111819.pdf (2) http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sustainable-business/files/business-human-rights/101025_ec_study_final_report_en.pdf (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126 (4) http://www.atkearney.com/documents/10192/6972076a-9cdc-4b20-bc3a-d2a4c43c9c21 (5) JO L 134, 30.4.2004, p. 114 (6) JO L 12, 16.1.2001, p. 1 (7) JO C 86, 10.4.2002, p. 3 (8) JO C 39, 18.2.2003, p. 3 (9) JO C 187 E, 7.8.2003, p. 180 (10) JO C 67 E, 17.3.2004, p. 73 (11) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 45 (12) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101 (13) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57 (14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0429 (15) JO C 229, 31.7.2012, p. 77

Ultima comunicare a Comisiei privind responsabilitatea socială a întreprinderilor integrează RSI în gândirea europeană, într-un domeniu de politică în care Parlamentul European a exercitat un rol determinant. Comunicarea reprezintă, de asemenea, un progres major în semn de răspuns la dialogul cu Parlamentul și cu părțile interesate care iau parte la dezbaterea purtată pe această temă de la publicarea anterioarei comunicări.

Prezentul proiect de rezoluție parlamentară salută importanța deosebită care începe să fie acordată sprijinului european în favoarea inițiativelor RSI, reiterarea sprijinului față de o abordare multilaterală, stabilirea unei noi definiții care oglindește consensul la care s-a ajuns la nivel mondial și asumarea unui rol de susținere mult mai activ de către Comisia Europeană însăși.

Consider că această comunicare este constructivă, are o viziune pe termen lung și răspunde evoluțiilor pe care le cunoaște RSI în Europa și la nivel mondial, oferind o bază solidă pentru acțiunile care vor fi întreprinse în viitor în acest sens, iar Parlamentul European este invitat să o susțină cu fermitate.

Din aceste considerente, raportul meu urmărește să-și aducă propria contribuție la această dezbatere aprofundând unele dintre ideile expuse în comunicare, dar și evidențiind posibilele sale lacune.

O redresare sustenabilă

În primul rând, dezbaterea pe marginea RSI se înscrie în contextul actualei crize economice. Se invocă argumentul că RSI este indispensabilă în vederea restabilirii încrederii în întreprinderi și a unei redresări economice durabile.

În contextul în care se cuvine să ne ferim de acuzația de „ecologie de fațadă”, RSI trebuie văzută ca o oportunitate și nu o amenințare la adresa competitivității întreprinderilor. De asemenea, RSI face parte din propriul „permis social” în temeiul căruia Europa promovează o creștere economică propulsată de schimburile comerciale.

Gândirea pe termen scurt de la Bruxelles, care se axează exclusiv pe așteptările legate de transparență și responsabilitate doar din partea piețelor financiare, ar repeta exact aceleași greșeli de care sunt acuzați cei care poartă răspunderea pentru prăbușirea sistemului bancar.

Nu mai este posibil să ne sustragem de la angajamentul vital de a transforma economia europeană și mondială într-o economie cu un nivel redus al emisiilor de dioxid de carbon. O întreprindere durabilă nu își poate desfășura activitatea decât într-o economie durabilă.

În consecință, raportul meu invită întreprinderile responsabile să aducă dovada asumării unui angajament activ în favoarea atenuării consecințelor sociale ale crizei, inițiind, în acest sens, o serie de acțiuni care le sunt sugerate în materie de RSI: în domeniile creării de locuri de muncă pentru tineri, al sănătății la locul de muncă, al sustenabilității pensiilor, al promovării unui „salariu minim vital”, al combaterii practicilor de exploatare a lucrătorilor în lanțurile de aprovizionare ale întreprinderilor și prin promovarea unor noi piețe pentru produsele și serviciile utile din punct de vedere social și ecologic.

Punerea în aplicare a RSI la nivel mondial

A doua prioritate urmărită de acest raport o constituie formularea unor idei concrete care să permită materializarea intenției Comisiei de a ameliora punerea în aplicare a inițiativelor de la nivel mondial în materie de RSI. Susțin că „polul de excelență” în materie de RSI, promis de către Comisie în 2006, poate fi realizat cu mai multă eficacitate în 2012 prin adoptarea unei abordări globale a cărei țintă s-o constituie întreprinderile europene care-și desfășoară activitatea pe piețele mondiale.

Recomand elaborarea, de către Comisia Europeană, a unui raport general privind punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, în timp ce statele membre pot aduce îmbunătățiri propriilor procese de punere în aplicare prin intermediul unei proceduri de revizuire inter pares, care a devenit deja standard în evaluarea politicilor referitoare l drepturile omului. A sosit, de asemenea, momentul oportun pentru abordarea problemei sensibile a jurisdicției extrateritoriale în ceea ce privește abuzurile comise în legătură cu drepturile lucrătorilor și încălcările de ordin mai general ale drepturilor omului de către întreprinderile europene, care au loc în țări terțe în care accesul la justiție este restricționat.

Raportul subliniază, de asemenea, că Comisia trebuie să exercite un rol mult mai activ în punerea în aplicare a Orientărilor OCDE referitoare la întreprinderile multinaționale, incluzându-le în referirile din acordurile comerciale și privind investițiile, acordând sprijin financiar consolidării capacităților, acordând asistență întreprinderilor în cazul în care sunt acuzate de comiterea unor acte de încălcare, condiționând acordarea sprijinului financiar pus la dispoziția întreprinderilor de respectarea orientărilor și contribuind la creșterea numărului de semnatari la nivel mondial.

Raportul subliniază totodată importanța transparenței și pledează în favoarea raportării integrate privind durabilitatea cu titlu de element determinant cu rol de forță motrice pentru RSI. Se exprimă în termeni fermi sprijinul față de inițiativa de Raportare globală, care constituie principala metodologie utilizată de întreprinderi la nivel mondial pentru elaborarea rapoartelor referitoare la durabilitate. Raportul continuă prin a încuraja propunerea pe care Comisia prevede s-o prezinte în acest domeniu, dar solicită ca aceasta să fie solid ancorată în obiectivul Consiliului internațional pentru raportare integrată: raportarea integrată (IR) trebuie să devină norma generală la nivel mondial până la sfârșitul acestui deceniu.

Raportul sprijină intenția Comisiei de a se angaja față de investitori, în special în ceea ce privește promovarea principiilor ONU pentru investiții responsabile, iar raportorul sugerează să se lanseze o nouă inițiativă a UE privind impulsionarea „principiului importanței relative”.

Raportul recomandă totodată Uniunii Europene să acorde un sprijin activ propunerii lansate de întreprinderi privind adoptarea unei convenții ONU privind responsabilitatea întreprinderilor, depusă anul acesta cu ocazia Summitului Rio +20 pentru Dezvoltare Durabilă al ONU. Sprijin promovarea RSI în cadrul procesului obiectivelor în materie de dezvoltare durabilă, inițiat datorită rezultatelor obținute în cadrul summitului.

Abordarea multilaterală

Se adresează, de asemenea, Parlamentului European solicitarea de a recunoaște caracterul special al elaborării politicilor Uniunii Europene în materie de RSI. Se formulează idei cu privire la recurgerea la dialogul social convențional, de exemplu prin stabilirea unui obiectiv care trebuie atins de noile acorduri-cadru din domeniul RSI și prin finanțarea proiectelor-pilot întreprinse împreună cu sindicatele europene în domeniul „muncii decente

Cu toate acestea, Parlamentului European i se adresează în mod expres solicitarea de a sprijini funcționarea și dezvoltarea Forumului multilateral în materie de RSI, inclusiv prin inițiativele sectoriale propuse în cadrul comunicării. Raportorul propune inițiative suplimentare legate de TIC și de sectorul privat al securității. Raportul sprijină, de asemenea, noile „comunități de practici” multilaterale.

Se face apel la asumarea, de către Grupul la nivel înalt al statelor membre, a unui angajament mai puternic față de alte părți interesate, subliniindu-se totodată necesitatea ca RSI să beneficieze de o mai mare atenție din partea Direcției Generale pentru Mediu și a DG Relații Externe din cadrul Comisiei.

Sectorul public împreună cu cel privat - „Combinația inteligentă”

Raportul solicită să se acorde o mai mare importanță impactului politicilor publice asupra RSI. Aceasta ar trebui să includă punerea în aplicare a recomandărilor propriului „Studiu de la Edinburgh” al Comisiei în legătură cu lacunele în materie de guvernanță și necesitatea de a se obține rezultate concrete în ceea ce privește punerea în aplicare a indicatorilor sociali, îndeosebi prin achiziții publice.

Comisia Europeană este invitată să dea dovadă de spirit de lider, însușindu-și angajamentul în favoarea raportării referitoare la sustenabilitate, față de gestionarea pe baza unor principii etice a investițiilor realizate de propriul său fond de pensii și față de sprijinirea activităților de voluntariat realizate de propriul său personal.

Raportul reiterează corelația existentă între responsabilitatea întreprinderilor și guvernarea corporativă și își exprimă sprijinul față de utilizarea codurilor de administrare și față de obligațiile administratorilor de a impulsiona asumarea RSI și integrarea sa în cadrul întreprinderilor.

Cu toate acestea, este subliniată în egală măsură importanța constantă a acțiunilor private și voluntare întreprinse cu titlu complementar, îndeosebi prin promovarea avantajelor susținerii principiului „convergenței” unor astfel de inițiative. Raportul invocă argumentul potrivit căruia este preferabil să se promoveze cooperarea voluntară în locul unor noi inițiative obligatorii în materie de etichete sociale.

Toate aceste elemente, corelate cu Principiile directoare ale ONU, sunt cunoscute drept „combinația inteligentă” de abordări normative și voluntare, iar UE ar da, într-adevăr, dovadă de inteligență adoptând aceeași abordare.

Etapele următoare

Raportul își exprimă sprijinul față de o gamă largă de alte acțiuni sugerate în cadrul comunicării. Propun să se acorde o importanță și mai mare integrării RSI în programul de studii al școlilor de management tradiționale, promovării RSI la nivelul întreprinderilor mici prin abordarea de tip cluster și instituirii unui „audit”, prin care să se asigure îndeplinirea cu adevărat, de către premiile RSI care urmează să fie acordate, a celor mai bune practici europene și mondiale.

În cele din urmă, permiteți-mi să-mi reafirm convingerea că RSI trebuie să treacă de la stadiul de proces la cel de rezultat. Pe bună dreptate, comunicarea subliniază prioritatea absolută care trebuie acordată adoptării pe o scară tot mai largă a RSI. Adoptarea de inițiative legate de cetățenia întreprinderilor în cadrul Anului european 2013, realizarea de studii cu privire la impactul cumulativ al RSI în abordarea problemelor sociale și de mediu cu scopul de a reliefa caracterul urgent al provocărilor și prezentarea unei propuneri referitoare la un nou „pact” cu societatea civilă sunt doar câteva dintre ideile recomandate în cadrul raportului în ceea ce privește colaborarea cu persoanele din cadrul întreprinderilor și din afara acestora destinată îndeplinirii acestui obiectiv.

După cum afirmă Comisia, pe bună dreptate, RSI constituie responsabilitatea întreprinderilor cu privire la impactul activităților lor asupra societății; în schimb, trebuie urmărit impactul pe care-l pot exercita, împreună, întreprinderile și societatea.

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și progresul spre o redresare economică durabilă și favorabilă incluziunii

(2012/2097(INI))

Raportor pentru aviz: Raffaele Baldassarre

SUGESTII

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  evidențiază beneficiile reciproce pe care le aduce colaborarea dintre întreprinderi și societatea civilă pentru facilitarea căutării de strategii comune și a schimbului de cunoștințe și așteptări comune; susține, prin urmare, cu fermitate angajamentul asumat de Comisie de a crea platforme multilaterale pentru RSI cu scopul de a intensifica colaborarea dintre întreprinderi și societatea civilă în ceea ce privește cele mai importante aspecte sociale și de mediu; subliniază faptul că, în orice caz, acțiunile sociale ale întreprinderilor ar putea necesita condiții-cadru legislative și că se pot lua măsuri voluntare complementare, însă nu pot fi niciodată înlocuite normele existente privind protecția lucrătorilor și nici controlul eficient și eventuala sancționare a acestora;

2.  este preocupat de impactul pe care criza economică l-a avut asupra organizării muncii; invită Comisia, ca măsură complementară, să promoveze, în strânsă colaborare cu partenerii sociali, prin platforme multilaterale, căutarea de soluții durabile, care să garanteze respectarea deplină a drepturilor lucrătorilor în legătură cu egalitatea de tratament, organizarea timpului de lucru și munca precară;

3.  este de acord cu Comunicarea Comisiei în ceea ce privește faptul că respectarea legislației aplicabile și a contractelor colective între părțile sociale reprezintă o condiție prealabilă esențială a RSI; ia act, totodată, de faptul că un comportament responsabil din punct de vedere social ar trebui să includă în mod necesar relații de muncă corecte, în special respectarea drepturilor de muncă, informarea constantă a lucrătorilor și a asociațiilor lor reprezentative, precum și implicarea acestor asociații în luarea deciziilor din cadrul întreprinderii;

4.  ia act de faptul că, în cadrul procesului de evaluare a responsabilității sociale a unei întreprinderi, ar trebui să se țină cont de comportamentul întreprinderilor prezente în lanțul său de aprovizionare, precum și al tuturor subcontractorilor;

5.  reamintește rolul strategic al IMM-urilor care, grație apropierii de zonele în care își desfășoară activitatea, pot să faciliteze difuzarea RSI; solicită Comisiei să dezvolte, în cooperare cu autoritățile naționale și platformele multilaterale, forme de cooperare sectorială între IMM-uri care să le permită să abordeze colectiv problemele sociale și de mediu;

6.  subliniază importanța de a dezvolta politicile Uniunii din domeniul RSI în paralel cu evoluția normelor internaționale, pentru a evita interpretări divergente și riscul apariției unor avantaje sau dezavantaje competitive la nivel național sau internațional;

7.  invită întreprinderile să își stimuleze angajații să participe la acțiuni internaționale de voluntariat pentru a facilita sinergiile dintre sectorul public și cel privat în domeniul cooperării pentru dezvoltare; invită Comisia să sprijine inițiativele întreprinderilor în acest sens prin intermediul viitorului corp voluntar european de ajutor umanitar.

8.  invită Comisia, în special DG Justiție, să facă propuneri pentru favorizarea jurisdicției extrateritoriale a instanțelor UE pentru cazurile de încălcare a drepturilor omului de către întreprinderile UE și filialele acestora, subcontractori sau parteneri comerciali;

9.  recunoaște importanța creșterii practicilor și politicilor RSI în cadrul marilor întreprinderi; invită Comisia, prin urmare, să sublinieze importanța introducerii RSI ca subiect în educație și formare, în special în cadrul școlilor de management și afaceri;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și o cale către o redresare durabilă și favorabilă incluziunii

(2012/2097(INI))

Raportor pentru aviz: Andrzej Grzyb

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută faptul că noua definiție, stabilită în comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), subliniază cerința privind respectarea dispozițiilor în vigoare și a contractelor colective de muncă, drept o condiție preliminară pentru un comerț responsabil și precizează cadrul necesar pentru responsabilitatea întreprinderilor prin obligația ca „în cooperare strânsă cu părțile interesate, aspectele sociale, ecologice, etice, cele legate de respectarea drepturilor omului și de preocupările consumatorilor” să fie integrate în activitatea și în strategia centrală a întreprinderii; subliniază că RSI trebuie extinsă și la comportamentul acestora față de și în țările terțe;

2.  salută eforturile Uniunii Europene și ale statelor membre de a-și alinia politicile cu orientările revizuite în 2011 ale OCDE privind întreprinderile multinaționale și cu principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului(1) și subliniază faptul că aceste eforturi, în special în domeniul activităților comerciale globale, nu sunt încă sinonime cu un angajament total în vederea respectării standardelor sociale, de mediu și referitoare la respectarea drepturilor omului relevante, precum și a revizuirii acestora.

3.  subliniază că este important să se evalueze respectarea de către o întreprindere a cerințelor în materie de responsabilitate socială în întregul lanț de aprovizionare; consideră că este de importanță capitală să se instituie indicatori performanți și transparenți, care să permită evaluarea precisă a impactului activităților întreprinderilor din punct de vedere sistemic;

4.  insistă asupra faptului că fiecare dintre cele 27 de state membre trebuie să accelereze revizuirea propriului plan național de acțiune privind RSI și elaborarea de planuri naționale de punere în aplicare a orientărilor OCDE relevante și a principiilor directoare ale ONU, care ar trebui finalizate până în decembrie 2013 cel târziu; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că aceste planuri sunt întocmite cu participarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a ONG-urilor, a societății civile, a sindicatelor, a organizațiilor angajatorilor și a instituțiilor naționale pentru drepturile omului (NHRI); invită UE să faciliteze acumularea de învățăminte din experiența statelor membre care trec în prezent prin acest proces; încurajează statele membre să se inspire din liniile directoare cuprinse în standardul ISO 26000, din versiunea cea mai recentă a liniilor directoare ale Inițiativei de Raportare Globală și din orientările elaborate de Grupul european de instituții naționale pentru drepturile omului (European Group of National Human Rights Institutions);

5.  subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor din UE și din țările terțe ar trebui extinsă și în domenii precum organizarea muncii, calitatea locurilor de muncă, egalitatea de șanse, participarea socială, combaterea discriminării și formarea continuă;

6.  solicită să se instaureze o coerență sporită a politicilor la nivelul UE, prin punerea în conformitate a cerințelor în materie de achiziții publice, precum și de credite de export, bună guvernanță, concurență, dezvoltare, comerț, investiții și a altor politici și acorduri, cu standardele internaționale în domeniul social, al mediului și al drepturilor omului care sunt stabilite în principiile și orientările relevante ale OCDE și ONU; solicită, în acest context, colaborarea cu organisme care reprezintă angajații, angajatorii și consumatorii, bazându-se pe recomandările relevante ale NHRI, cum ar fi Propunerea Grupului european de instituții naționale pentru drepturile omului adresată Comisiei cu privire la drepturile omului și achizițiile publice; solicită evaluări de impact constructive și adecvate ale propunerilor legislative pentru depistarea unor eventuale incoerențe cu principiile directoare ale ONU și insistă asupra coordonării cu Grupul de lucru al ONU privind afacerile și drepturile omului, pentru a se evita o interpretare fragmentată și inconsecventă a respectivelor principii directoare; reamintește, recunoscând semnificația pentru RSI a cadrului în materie de drepturile omului stabilit de ONU, importanța Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv a articolului 16 din aceasta, care garantează dreptul fundamental de a desfășura o activitate comercială, drept de care ar trebui să se țină seama în mod corespunzător și care ar trebui să servească drept referință în sprijinirea politicilor privind RSI în UE; subliniază importanța existenței unui echilibru între libertatea de a desfășura activități comerciale și alte drepturi garantate de cartă și principiile și orientările recunoscute pe plan internațional referitoare la RSI; în acest context, salută eforturile Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) de a acumula dovezi și experiență privind existența și interpretarea libertății de a desfășura activități economice;

7.  se angajează să își afirme în continuare, în mod constant, speranța că instituțiile și funcționarii UE, inclusiv Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, precum și reprezentanții speciali ai UE pe țări și regiuni depun eforturi în vederea promovării standardelor sociale, ecologice și privind drepturile omului în toate acțiunile și relațiile externe ale UE; invită Comisia și statele membre să realizeze evaluări de impact în materie de drepturi fundamentale înainte de încheierea acordurilor comerciale și de investiții multilaterale și bilaterale și în timpul evaluării acestora și la atribuirea ajutorului pentru dezvoltare și să garanteze că aceste drepturi sunt respectate;

8.  recunoaște faptul că instituțiile NHRI aliniate cu principiile de la Paris au un rol important în a sprijini aplicarea principiilor directoare ale ONU și în facilitarea, sau chiar garantarea, accesului la căi de atac; invită UE și statele membre să recunoască NHRI, alături de întreprinderi și organisme care reprezintă angajați, angajatori și consumatori, drept parteneri-cheie în promovarea agendei privind afacerile și drepturile omului, în dezvoltarea de legături între mediul de afaceri, stat și societatea civilă, precum și în promovarea standardelor și a orientărilor din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului; invită, în acest context, statele membre să consolideze și, după caz, să extindă mandatele NHRI pentru a le face mai eficiente sau, acolo unde nu există instituții NHRI aliniate cu principiile de la Paris, să ia măsuri în vederea înființării lor, și invită UE să asigure sprijinul strategic adecvat; se angajează să organizeze un schimb de opinii anual regulat cu NHRI în cadrul comisiilor LIBE și/sau DROI, pe baza experiențelor schimbului de opinii avut de comisia DROI cu privire la „UE și Summitul din 2011 al Ombudsmanilor pentru Parteneriatul estic” și să completeze aceste schimburi cu ateliere specializate pe tema afacerilor și a drepturilor omului;

9.  salută adoptarea de către Organizația Internațională a Muncii la 14 iunie 2012 a Recomandării nr. 202 privind bazele naționale ale protecției sociale; se angajează să înscrie chestiunea privind drepturile omului și RSI pe ordinea de zi a viitoarelor reuniuni ale UE cu țările terțe, în special cele cu care UE are relații speciale; solicită introducerea RSI în relațiile contractuale ale UE cu țări terțe și solicită ca, dacă va fi necesar, traducerea principiilor directoare ale ONU să se realizeze utilizând capacitatea PE sau a altor instituții ale UE;

10. solicită UE, și în special Comisiei, să se asigure că instrumentele financiare, inclusiv Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), consideră instituțiile NHRI aliniate cu principiile de la Paris drept parteneri-cheie în realizarea obiectivelor lor și le sprijină în ceea ce privește utilizarea eficientă a poziției lor unice și a experienței în domeniul drepturilor omului, pentru a crea spațiul necesar unui dialog între diferitele părți implicate, inclusiv autoritățile publice, societatea civilă și mediul de afaceri, și, în acest sens:

(1) să se asigure că chestiunea privind RSI și drepturile omului figurează printre prioritățile instrumentelor financiare individuale în noul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020; și

(2) să asigure sprijin specific în cadrul IEDDO pentru formare și consolidarea capacităților la nivel global în domeniul RSI și al drepturilor omului pentru organizațiile societății civile, NHRI, apărătorii drepturilor omului, sindicate și alte organizații pentru drepturile omului;

11. insistă asupra faptului că, în scopul de a garanta că implementarea noii strategii RSI a UE promovează interesele societății în toată diversitatea ei, respectarea drepturilor omului și calea redresării și dezvoltării durabile și favorabile incluziunii, orientările UE referitoare la divulgarea informațiilor nefinanciare ale companiilor (inclusiv a informațiilor sociale, privind mediul și guvernanța) trebuie să garanteze transparența prin asigurarea unui cadru clar, neechivoc, comun și predeterminat, cu trimitere specifică la drepturile omului, care să fie aliniat în totalitate la orientările și principiile directoare ale OCDE și ONU și bazat pe indicatori obiectivi care privesc: egalitatea dintre femei și bărbați, inclusiv aspecte cum ar fi diferența de remunerare între femei și bărbați și numărul de femei care ocupă poziții de conducere; salariile tinerilor; posibilitatea ca lucrătorii să se înscrie în sindicate și să poarte negocieri colective; garanții efective privind siguranța la locul de muncă; persoanele cu handicap;

12. invită UE să evalueze capacitatea internă și să elimine lacunele în materie de expertiză prin implementarea unor programe de formare consistente privind drepturile omului și afacerile în toate instituțiile și domeniile de politică ale UE;

13. repetă apelul adresat UE și statelor membre de a îmbunătăți aplicarea legilor existente care abordează preocupările legate de RSI și drepturile omului și de a elabora soluții noi care să vizeze crearea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile comerciale interne și din țările terțe, pentru a lupta împotriva dumpingului social;

14. solicită elaborarea unor standarde la nivelul UE în materie de diligență necesară privind drepturile omului și lanțul de aprovizionare care, printre altele, îndeplinesc cerințele stabilite în orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat și abordează, printre alte chestiuni, domenii cu un potențial impact negativ sau pozitiv semnificativ asupra drepturilor omului cum ar fi lanțurile de aprovizionare de la nivel local și mondial, minereurile provenite din zonele de conflict, externalizările, acapararea de terenuri și zonele unde dreptul muncii și protecția lucrătorilor sunt insuficiente sau zonele de producție a produselor periculoase pentru mediu și pentru sănătate; salută programele deja puse în aplicare de către UE, în special programul privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) în domeniul forestier și susține inițiativele private cum ar fi Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI);

15. solicită ca, în domeniile în care UE și statele membre ale acesteia sunt parteneri de afaceri (de exemplu în contextul unor achiziții publice, întreprinderi de stat, asociații în participațiune, garanții pentru credite la export și proiecte la scară largă în țările terțe), asigurarea coerenței cu orientările și principiile directoare ale OCDE și ale ONU să fie o prioritate, reflectată în clauze specifice care să aibă consecințe pentru întreprinderile care încalcă în mod vădit standardele sociale, ecologice și cele referitoare la drepturile omului; recomandă ca „Platforma UE pentru cooperare externă și dezvoltare” avută în vedere să joace un rol în determinarea modalităților menite să îmbunătățească calitatea și eficiența cooperării externe a UE, a mecanismelor de combinare și a instrumentelor financiare, precum și un rol în promovarea cooperării și coordonării dintre UE, instituțiile financiare și alți actori din acest domeniu;

16. insistă asupra importanței cadrului ONU intitulat „protejare, respectare și remediere” și consideră că cei trei piloni ai acestuia: responsabilitatea statului de a proteja împotriva încălcărilor drepturilor omului, responsabilitatea întreprinderilor de a respecta drepturile omului și necesitatea unui acces mai eficient la căi de atac, ar trebui să facă obiectul unor măsuri adecvate care să permită punerea lor în aplicare;

17. subliniază faptul că, datorită ponderii pe care o au în cadrul schimburilor comerciale internaționale, întreprinderile europene și filialele și subcontractanții acestora joacă un rol fundamental în promovarea și difuzarea standardelor sociale și de muncă în lume; recunoaște că plângerile împotriva societăților UE care își desfășoară activitatea în străinătate sunt, de obicei, soluționate deseori in situ; ia act cu satisfacție de existența punctelor de contact naționale ale OCDE ca mecanisme nejuridice de stat care pot media o gamă variată de litigii comerciale și în materie de drepturi ale omului; cu toate acestea, solicită depunerea unor eforturi mai susținute din partea societăților comerciale în dezvoltarea de mecanisme pentru reclamații aliniate cu criteriile de eficacitate enunțate în principiile directoare ale ONU și căutarea altor îndrumări cu valoare de normă cuprinse în principii și orientări recunoscute pe plan internațional, în special recent actualizatele orientări ale OCDE privind întreprinderile multinaționale, cele zece principii ale inițiativei „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite, standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială și Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

18. salută intenția Comisiei de a modifica dispozițiile dreptului internațional privat cuprinse în Regulamentul Bruxelles I, în special introducerea principiului „forum necessitatis”; subliniază necesitatea asigurării în continuare a accesului efectiv la căi de atac pentru victime ale încălcărilor drepturilor omului rezultate din operațiuni corporatiste realizate în afara UE, prin reforme aduse regulamentelor Bruxelles I și Roma II; solicită măsuri eficiente destinate să elimine obstacolele existente în calea justiției, cum ar fi cheltuielile de judecată excesive, prin inițiative cum ar fi elaborarea de standarde minime aplicabile acțiunilor colective în despăgubire sau soluții la problema „personalității juridice separate” a companiilor;

19. solicită dezvoltarea unor standarde mai eficiente în materie de transparență și responsabilitate pentru întreprinderile tehnologice din UE în ceea ce privește exportul tehnologiilor care pot fi folosite pentru a încălca drepturile omului sau pentru a acționa împotriva intereselor UE în materie de securitate;

20. salută intenția Comisiei de a aborda chestiunea RSI în contextul extinderii UE; regretă totuși faptul că această chestiune nu este abordată în mod specific în cadrul negocierilor de aderare cu țările candidate și că nu este menționată în Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2012-2013” (COM(2012)0600);

21. salută intenția Comisiei de a lucra la realizarea unor campanii mondiale, a unor linii directoare internaționale și a unor măsuri legislative suplimentare pentru a garanta că întreprinderile au un impact pozitiv asupra societăților străine; reamintește faptul că impactul pozitiv al întreprinderilor asupra societăților străine poate, printre altele, să se măsoare în ceea ce privește accesul la resurse al populațiilor locale, suveranitatea alimentară a populațiilor și dezvoltarea endogenă a societăților respective;

22. solicită punerea în aplicare a principiului referitor la cunoașterea utilizatorului final pentru a preveni încălcarea drepturilor omului în aval sau în amonte în cadrul unui flux de producție sau de piață.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) Consiliul pentru drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite, a 17-a sesiune, 21 martie 2011, Raportul Reprezentantului special al Secretarului General pe tema drepturilor omului și a societăților transnaționale și alte întreprinderi comerciale, John Ruggie: „Principii directoare privind afacerile și drepturile omului: Aplicarea cadrului Organizației Națiunilor Unite «Protecție, respect și remedii» (A/HRC/17/31) (denumite în continuare „principiile directoare ale ONU”).

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și o cale către o redresare durabilă și favorabilă incluziunii

(2012/2097(INI))

Raportoare pentru aviz: Catherine Grèze

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată că, din cauza caracterului eterogen al conceptul de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și a faptului că întreprinderi diferite au elaborat standarde diferite în materie de contabilitate, audit și raportare, nivelurile de RSI sunt dificil de comparat; subliniază că o reglementare convenită la nivel internațional în materie de RSI ar crea un climat de încredere și echitate în relațiile comerciale și ar oferi avantajele certitudinii, aplicabilității treptate, universalității și autonomizării acționarilor;

2.  este de acord cu Comisia cu privire la faptul că RSI trebuie să includă drepturile omului, practici de muncă și de ocupare a forței de muncă, aspecte legate de mediu (de exemplu, biodiversitatea, schimbările climatice, utilizarea eficientă a resurselor) și combaterea mitei și a corupției printr-o bună guvernanță fiscală (mai precis, prin transparență, schimb de informații și o concurență fiscală echitabilă);

3.  reamintește faptul că RSI include o gamă amplă de norme sociale, cărora nu li s-a acordat o decât o importanță limitată, deoarece nu s-au stabilit indicatori care să permită măsurarea progreselor sociale;

4.  subliniază faptul că investitorii și consumatorii ar trebui să poată identifica cu ușurință întreprinderile care își asumă angajamente în materie de RSI, încurajându-le în acest mod să-și continue eforturile depuse;

5.  insistă asupra necesității ca UE să examineze posibilitatea de a introduce mărci sau etichete utilizabile alături de denumirile sau produsele întreprinderilor care își asumă angajamente în materie de RSI, astfel încât să faciliteze identificarea respectivelor întreprinderi;

6.  atrage atenția asupra faptului că RSI este cel mai bun instrument de care dispun întreprinderile pentru a-și demonstra angajamentul, solidaritatea și responsabilitatea față de societate, fiind, de asemenea, esențială pentru realizarea obiectivului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD); salută angajamentul Comisiei de a promova RSI în totală consonanță cu actualele orientări internaționale în materie, printre care orientările recent actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cele zece principii ale inițiativei „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite, standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială, precum și principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului; regretă totuși că acțiunile în materie de RSI se realizează preponderent pe bază de voluntariat;

7.  regretă lipsa de informații puse la dispoziția IMM-urilor cu privire la existența unui pact mondial prin care întreprinderile se angajează să-și alinieze activitățile și strategiile la zece principii universal acceptate cu privire la drepturile omului, normele de muncă, mediu și lupta contra corupției;

8.  subliniază faptul că pactul mondial al ONU și normele ISO 26000 nu sunt suficient adaptate la necesitățile IMM-urilor, ceea ce face ca ideea însăși de RSI să-și piardă eficacitatea nivelul Uniunii Europene;

9.  atrage atenția asupra necesității de a studia, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la cel național, mijloacele de stimulare fiscală care ar putea permite promovarea RSI la un număr mai mare de întreprinderi;

10. subliniază că, fiind vorba despre un angajament asumat exclusiv pe bază de voluntariat, RSI ar putea fi insuficientă pentru a face față externalităților generate de activitățile societăților multinaționale, inclusiv încălcărilor drepturilor omului și degradării mediului înconjurător; își reiterează apelul către investitorii străini și întreprinderile cu activități în țări în curs de dezvoltare de a respecta pe deplin obligațiile internaționale cu forță de lege în materie de drepturile omului și mediu și standardele fundamentale de muncă ale OIM, precum și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; solicită includerea în politicile privind RSI și a unor măsuri specifice care să abordeze practica ilegală de punere a unor lucrători pe lista neagră și de interzicere a accesului acestora la locuri de muncă, deseori din cauza afilierii lor la un sindicat și a activităților lor sindicale sau a rolului lor de reprezentanți din domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă;

11. subliniază faptul că întreprinderile ar trebui să fie încurajate să pună în aplicare practici de RSI, iar cele care au pus deja în aplicare astfel de practici ar trebui încurajate să realizeze obiectivele legate de RSI; solicită Comisiei să aibă în vedere stimulente, precum acordarea priorității în contractele UE de achiziții publice, pentru ca RSI să fie considerată de întreprinderi ca o oportunitate, și nu ca o amenințare;

12. subliniază că RSI ar trebui să se concretizeze sub formă de angajamente clare de a respecta drepturile, protecția și bunăstarea lucrătorilor, însoțite de indicatori de performanță și de criterii de referință clare pentru a măsura îmbunătățirile și că ar trebui să se prevadă mecanisme eficace de monitorizare obiectivă, globală și transparentă și de responsabilizare și aplicare prin intermediul cărora să se abordeze cazurile de nerespectare a angajamentelor, inclusiv o procedură mai deschisă și mai clară de depunere și examinare a reclamațiilor și de inițiere a unor anchete, dacă acest demers este necesar;

13. își reiterează opinia că sfera de aplicabilitate a RSI ar trebui să înglobeze toate întreprinderile, astfel încât să se ofere condiții de concurență egale și echitabile; atrage totuși atenția asupra necesității unor acțiuni care să nu se limiteze la o abordare bazată pe voluntariat, având în vedere modul în care industriile extractive își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că investițiile realizate de industriei petrolului în Nigeria ilustrează în mod clar limitele RSI, astfel cum este aplicată în prezent, dat fiind faptul că întreprinderile nu au adoptat inițiative în materie de RSI prin care să urmărească instituirea unor practici comerciale durabile sau să contribuie la dezvoltarea țărilor gazdă; sprijină în mod energic elaborarea unei propuneri legislative privind raportarea defalcată pe țări, bazată pe Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE), raportarea privind vânzările și profiturile, precum și taxele și veniturile, pentru a descuraja corupția și a combate evaziunea fiscală; invită, de asemenea, industriile extractive europene care desfășoară activități în țări în curs de dezvoltare să dea un exemplu de responsabilitate socială și de promovare a muncii decente;

14. invită Comisia să adopte inițiative suplimentare care să aibă drept scop deblocarea și consolidarea potențialului RSI în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice (corelând-o cu utilizarea eficientă a resurselor și cu eficiența energetică), de exemplu în cadrul procedurilor la care apelează întreprinderile pentru a achiziționa materii prime;

15. subliniază că RSI ar trebui să vizeze întregul lanț de aprovizionare, inclusiv toate nivelurile de subcontractare, și că, indiferent dacă este vorba despre aprovizionarea cu bunuri, cu lucrători sau cu servicii, RSI ar trebui să includă dispoziții care să includă protecția lucrătorilor migranți, a lucrătorilor cu contracte intermediate de agenții sau a lucrătorilor detașați, precum și că ar trebui să fie bazată pe condiții de salarizare echitabile și pe condiții de muncă decente și să garanteze drepturile și libertățile sindicale; consideră că trebuie continuată mai în detaliu dezvoltarea conceptului de gestionare responsabilă a lanțului de aprovizionare ca mecanism destinat să garanteze aplicarea RSI ;

16. este de părere că, pentru a avea un impact veritabil asupra reducerii sărăciei, agenda RSI ar trebui, de asemenea, să se axeze pe IMM-uri, având în vedere importanța efectelor sociale și de mediu cumulate ale activității acestora;

17. consideră că societățile din UE ar trebui să răspundă în fața justiției și că, între aceste întreprinderi și filialele lor și entitățile pe care le controlează în țările în curs de dezvoltare, ar trebui să se pună în aplicare diverse tipuri de mecanisme de asumare a responsabilității și de tragere la răspundere; salută, de asemenea, activitatea societății civile a UE, care a fost angajată activ în creșterea gradului de sensibilizare cu privire la încălcările comise de aceste întreprinderi în străinătate;

18. subliniază că este de datoria statului să ofere apărare împotriva actelor de încălcare a drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, inclusiv împotriva celor comise de întreprinderi, să tragă la răspundere societățile, să apere libertatea de asociere și drepturile de negociere colectivă, precum și să le asigure victimelor acces la justiție; solicită Comisiei să adopte măsuri eficace pentru a pune în funcțiune cadrul „Protecție, respect și măsuri reparatorii” al ONU, propus de către John Ruggie, Reprezentantul Special al ONU pentru întreprinderi și drepturile omului;

19. subliniază că o mai bună aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului va contribui la îndeplinirea obiectivelor UE referitoare la chestiunile specifice legate de drepturile omului și standardele fundamentale de muncă; prin urmare, invită UE să depună eforturi în vederea unui cadru juridic internațional clar referitor la responsabilitățile și obligațiile întreprinderilor cu privire la drepturile omului;

20. salută faptul că numărul întreprinderilor care au divulgat informații cu privire la performanțele lor de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) a crescut în mod semnificativ în ultimii ani; subliniază totuși faptul că ponderea întreprinderilor care prezintă rapoarte în acest sens rămâne nesemnificativă în raport cu numărul întreprinderilor de la nivel mondial; ia act de faptul că, deși Directiva (2003/51/CE)(1) de modernizare a conturilor asigură un nivel minim de divulgare a indicatorilor esențiali de performanță, atât financiari, cât și nefinanciari, aceasta nu prevede nicio cerință cu privire la tipul de indicatori care trebuie incluși în rapoartele anuale; invită Comisia să examineze și alte eventuale măsuri pentru a consolida divulgarea, la nivel european, a informațiilor legate de mediu, sociale și de guvernanță;

21. subliniază faptul că asistența oferită de UE țărilor terțe cu privire la aplicarea reglementărilor sociale și de mediu, împreună cu regimurile eficiente de inspecții, reprezintă o completare necesară în vederea promovării RSI a întreprinderilor europene la nivel mondial;

22. subliniază faptul că investițiile responsabile din punct de vedere social (IRS) fac parte din procesul de aplicare a RSI în cadrul deciziilor referitoare la investiții; ia act de faptul că, deși în prezent nu există nicio definiție universală a IRS, aceasta combină de obicei obiectivele financiare ale investitorilor cu preocupărilor sociale, de mediu și etice ale acestora, precum și cu aspectele legate de guvernanța etică;

23. îndeamnă UE și statele sale membre să adopte inițiative suplimentare de politică, care să aibă drept scop creșterea gradului de sensibilizare și consolidarea dezvoltării IRS, printre altele, prin examinarea formulării juridice a unui cadru minim de standarde privind IRS, în special în cadrul acordurilor de investiții și comerciale încheiate de UE cu țări în curs de dezvoltare;

24. ia act de faptul că RSI este un mecanism prin care angajatorii își pot sprijini lucrătorii și comunitățile locale din țările în curs de dezvoltare și prin care pot asigura o împărțire echitabilă a câștigurilor, pentru a sprijini o prosperitate economică și socială durabilă și pentru a ajuta mai multe persoane să iasă din sărăcie, în special în perioade de criză financiară; regretă faptul că protocoalele de intervenție socială au în prezent doar un caracter voluntar și îndeamnă Comisia să instituie obligativitatea acestora;

25. solicită o consultare și o implicare deplină și activă a organizațiilor reprezentative, inclusiv a sindicatelor, în dezvoltarea, funcționarea și monitorizarea proceselor și structurilor RSI, inclusiv prin dezvoltarea continuă a competențelor și a calificărilor lucrătorilor, cu ajutorul formării și învățării pe tot parcursul vieții, colaborând cu angajatorii într-o abordare bazată pe un parteneriat veritabil.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) JO L 178, 17.7.2003, p. 16.

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și o cale către o redresare durabilă și favorabilă incluziunii

(2012/2097(INI))

Raportor pentru aviz: Bernd Lange

SUGESTII

Comisia pentru comerț regional recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  ia act cu interes de faptul că Comisia a început să includă referiri la RSÎ în acordurile comerciale ale UE; consideră, având în vedere rolul major jucat de întreprinderile mari, filialele și lanțurile lor de aprovizionare în comerțul internațional, că responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor trebuie să devină o dimensiune a acordurilor comerciale ale Uniunii Europene, în cadrul capitolului referitor la dezvoltarea durabilă; invită Comisia să elaboreze propuneri concrete pentru aplicarea acestor principii de RSI în politica de comerț;

2.  se angajează să își intensifice în mod constant eforturile pentru ca instituțiile și funcționarii UE, inclusiv Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, să se angajeze în vederea aplicării standardelor sociale, de mediu și a celor privind drepturile omului în toate acțiunile și relațiile externe ale UE;

3.  subliniază faptul că promovarea RSI reprezintă un obiectiv susținut de Uniunea Europeană și că, prin urmare, Uniunea trebuie să se asigure că politicile externe pe care le aplică contribuie la dezvoltarea durabilă și la dezvoltarea socială a țărilor în cauză;

4.  îndeamnă Comisia ca, la elaborarea propunerilor concrete de integrare a principiilor RSI, să se bazeze pe orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, inclusiv pe procedura OCDE de reclamație;

5.  felicită toate statele membre a OCDE pentru activitatea lor cuprinzătoare cu privire la orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, publicate la 25 mai 2011; ia act de faptul că 44 de guverne aderente – reprezentând toate regiunile lumii și 85% din investițiile străine directe – își încurajează întreprinderile să respecte aceste recomandări detaliate privind un comportament responsabil în afaceri, oriunde activează;

6.  este de acord că imperativele de mediu și cele legate de schimbările climatice, precum și dezvoltarea lanțurilor mondiale de producție implică o sferă conceptuală mai largă a RSI decât cea avută în vedere atunci când acest concept a fost elaborat pentru prima dată; prin urmare, consideră necesară actualizarea conceptului de RSI, făcându-se referire la drepturile muncii și ale omului și la aspecte privind ocuparea forței de muncă, la protecția mediului, la preocupările legate de schimbările climatice, precum și la prevenirea corupției și a evaziunii fiscale;

7.  solicită ca, de la 1 ianuarie 2014, toate întreprinderile europene care activează în țări terțe și care au mai mult de 1 000 de angajați, să aplice în mod obligatoriu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

8.  solicită Comisiei să includă o clauză obligatorie referitoare la RSI în toate acordurile bilaterale, atât comerciale, cât și privind investițiile, semnate de UE, pe baza principiilor referitoare la RSI definite la nivel internațional, care să pună accent pe dezvoltarea durabilă și buna guvernanță și să se axeze în mod clar pe drepturile omului, munca decentă, standardele de muncă, libertatea de asociere, negocierea colectivă și alte aspecte sociale, în special actualizarea din 2010 a orientărilor OCDE; propune ca această clauză să armonizeze standardele și conceptele existente pentru a asigura comparabilitatea și echitatea și să conțină măsuri pentru monitorizarea acestor principii și pentru aplicarea lor la nivel UE, precum și înființarea unor puncte naționale de contact ca foruri privind chestiunile abordate în orientările OCDE, precum cerința de a monitoriza activitățile întreprinderilor, ale filialelor și ale lanțurilor de aprovizionare ale acestora, precum și cerința de a aplica diligența necesară;

9.  invită Comisia să se asigure că toate societățile care activează pe piața unică, inclusiv societățile transnaționale cu filiale sau lanțuri de aprovizionare situate în UE, își respectă toate obligațiile juridice atât la nivel național, cât și la nivelul UE, pentru a asigura o concurență echitabilă și a crește la maximum beneficiile pentru consumatorii din UE; invită Comisia, de asemenea, să promoveze activ un comportament responsabil în afaceri în rândul societăților din UE care activează în străinătate, punând un accent deosebit pe asigurarea respectării stricte a tuturor obligațiilor lor juridice care decurg fie din legislațiile naționale, fie din obligațiile juridice bilaterale sau internaționale aplicabile activităților lor comerciale, nu în ultimul pe asigurarea respectării standardelor și a normelor internaționale în materie de drepturi ale omului, muncă și mediu; în acest scop, propune Comisiei să se implice activ, împreună cu partenerii săi, în țările în curs de dezvoltare și emergente pentru a face schimb de bune practici și cunoștințe cu privire la modalitățile și mijloacele de ameliorare a mediului de afaceri și de sensibilizare în legătură cu un comportament responsabil în afaceri;

10. propune guvernelor statelor membre să solicite BEI să includă o clauză RSI în cadrul operațiunilor sale;

11. invită Comisia să introducă o procedură mai deschisă și mai clară de depunere și de examinare a plângerilor legate de nerespectarea principiilor în materie de RSI, inclusiv mecanisme de punere în aplicare, și să deschidă anchete, dacă este necesar;

12. invită Comisia să îndemne societățile să aplice principiile RSI; subliniază necesitatea susținerii și încurajării difuzării unor astfel de practici în cadrul IMM-urilor, reducând la minimum costurile și sarcinile birocratice;

13. invită Comisia să includă o clauză RSI în acordurile cu organizațiile neguvernamentale (ONG-uri), în special pentru activitățile în favoarea dezvoltării;

14. invită Comisia să utilizeze mai eficient măsurile bazate pe stimulente și să fie mai vigilentă la monitorizarea și asigurarea faptului că societățile transnaționale cu filiale sau lanțuri de aprovizionare situate în țări participante la sistemele SGP și SGP+ - fie că își au sau nu sediul social în Uniunea Europeană - precum și țările vizate a) își îndeplinesc obligațiile juridice naționale și internaționale din domeniile drepturilor omului, standardelor de muncă și sociale și normelor de mediu, b) dovedesc un angajament real față de drepturile, protecția și bunăstarea personalului lor și ale cetățenilor în general, c) respectă libertatea de asociere și drepturile de negociere colectivă și d) tratează orice încălcare rapid și eficace;

15. invită Comisia să promoveze RSI în cadrul forurilor multilaterale, sprijinind o cooperare consolidată între OMC și alte foruri multilaterale care abordează RSI, cum ar fi OIM și OCDE;

16. reamintește că, pentru rezolvarea litigiilor comerciale și/sau solicitarea de compensații pentru externalitățile negative ale activităților comerciale iresponsabile sau ilegale, există deja atât proceduri judiciare, cât și alternative la acestea; invită, în această privință, Comisia să depună mai multe eforturi pentru a spori gradul de conștientizare atât în rândul întreprinderilor, cât și în cadrul publicului larg; reamintește faptul că Camera Internațională de Comerț (ICC) oferă servicii de soluționare a litigiilor pentru persoane fizice, întreprinderi, state, entități statale și organizații internaționale care caută alternative la procedurile judiciare, ceea ce poate contribui la îmbunătățirea accesului efectiv la justiție al victimelor în cazul încălcărilor practicilor responsabile de afaceri care provoacă daune economice, sociale și de mediu în UE și/sau în afara acesteia;

17. solicită monitorizarea la nivelul UE a măsurilor restrictive (sancțiuni, boicoturi, embargouri), precum și a sistemelor de acordare a licențelor pentru produsele cu dublă utilizare;

18. solicită instituirea unor mecanisme prin care principiile RSI să fie respectate nu numai de societatea sau de contractantul principal care beneficiază de un acord comercial, ci și de toți subcontractanții sau lanțurile de aprovizionare pe care le-ar utiliza, indiferent dacă în domeniul aprovizionării cu bunuri, lucrători sau servicii, asigurând astfel condiții de concurență echitabile bazate pe condiții de salarizare și muncă decente și garantând drepturile și libertățile sindicale;

19. invită Comisia să îmbunătățească modelul său de evaluare a impactului asupra dezvoltării durabile, pentru a reflecta în mod corect implicațiile economice, sociale, în materie de drepturile omului și de mediu, inclusiv obiectivele de reducere a schimbărilor climatice, ale negocierilor comerciale; invită Comisia să monitorizeze acordurile comerciale ale UE cu țările partenere, efectuând, înainte și după semnarea acordului comercial, studii de evaluare a impactului asupra dezvoltării durabile, ținând seama în special de sectoarele vulnerabile;

20. subliniază că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul trebuie să fie informat pe deplin asupra modului în care concluziile evaluărilor vizând impactul acordurilor asupra dezvoltării durabile sunt abordate în cadrul negocierilor înainte de încheierea acordurilor și ce capitole din acordurile respective au fost modificate pentru a evita eventualele efecte negative identificate de evaluările de impact asupra dezvoltării durabile;

21. solicită înființarea unui sistem de cooperare judiciară între UE și țările terțe semnatare ale acordurilor comerciale bilaterale, pentru a se asigura că victimele încălcărilor legislației sociale sau de mediu sau ale nerespectării angajamentelor RSI de către multinaționale sau de filialele lor imediate beneficiază de acces efectiv la justiție în țara în care a avut loc încălcarea și pentru a sprijini crearea unor proceduri judiciare internaționale în scopul de a asigura pedepsirea prin lege a întreprinderilor care comit încălcări;

22. solicită dezvoltarea unor standarde mai eficace în materie de transparență și răspundere pentru întreprinderile tehnologice din UE implicate în exportul tehnologiilor care pot fi folosite pentru a încălca drepturile omului sau în modalități contrare interesului UE în materie de securitate;

23. solicită SEAE să se asigure că atașații comerciali ai UE care activează în ambasadele UE beneficiază de o formare periodică în domeniul RSI, în special cu privire la aplicarea cadrului ONU „Protejare, respectare și remediere” și că ambasadele UE funcționează ca puncte de contact UE pentru plângerile având ca obiect întreprinderile UE și filialele acestora, deoarece punctele naționale de contact OCDE există doar în țările membre ale OCDE și, în practică, nu sunt, prin urmare, accesibile angajaților întreprinderilor respective din țările care nu fac parte din OCDE;

24. solicită realizarea unor evaluări de impact în materie de drepturi ale omului ale noilor tehnologii chiar din faza de cercetare și dezvoltare, și solicită ca aceste evaluări să includă studii de scenarii și analize privind posibilitatea de încorporare a standardelor privind drepturile omului în faza de proiectare („Human Rights by Design”);

25. subliniază faptul că sensibilizarea, la nivelul întreprinderii, în ceea ce privește importanța RSI și consecințele neconformării, ca sarcină a Comisiei UE, trebuie să fie însoțită de un proces adecvat de sensibilizare și consolidare a capacităților guvernelor țărilor gazdă, pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a drepturilor RSI și accesul la justiție;

26. solicită punerea în aplicare a principiului referitor la cunoașterea utilizatorului final pentru a asigura o monitorizare mai riguroasă și prevenirea încălcării drepturilor omului în aval sau în amonte în cadrul unui lanț de aprovizionare ori a unui flux de producție sau de piață;

27. subliniază că viitoarele tratate bilaterale semnate de UE în materie de investiții trebuie să garanteze un echilibru just între protecția investitorilor și capacitatea de intervenție a statului, în special în ceea ce privește standardele sociale, sanitare și de mediu;

28. ia act de măsurile pozitive din actuala reformă a Directivei privind transparența (2004/109/CE) și a Directivei contabile (2003/51/CE) în abordarea problematicii RSI, păstrând în același timp echilibrul dintre urmărirea obiectivului legitim de transparență și responsabilitate și sarcina de raportare a întreprinderilor; invită Comisia să se asigure că întreprinderile care fac obiectul acestor directive sunt obligate să raporteze periodic cu privire la activitățile lor privind RSI, în conformitate cu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, asigurându-se în același timp că se iau măsuri speciale pentru IMM-uri, astfel încât raportarea să fie fezabilă din punct de vedere financiar și administrativ;

29. subliniază faptul că dimensiunea RSI ar trebui încorporată în acordurile comerciale multilaterale și, prin urmare, invită Comisia să susțină propuneri în acest sens, atât în forurile internaționale, în special OCDE și OIM, cât și în cadrul OMC în contextul post-Doha;

30. solicită ca viitoarele măsuri RSI să cuprindă întregul lanț valoric - de la extracția materiilor prime prin schimburile comerciale până la reciclare.

31. solicită ca politicile RSI să fie incluse la toate nivelurile acordurilor comerciale cu UE și ca acestea să cuprindă dispoziții care să prevadă protejarea lucrătorilor migranți, a lucrătorilor cu contracte intermediate de agenții și a lucrătorilor detașați;

32. consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze întreprinderile UE să ia inițiative de promovare a RSI și să facă schimb de bune practici cu partenerii lor din alte țări;

33. solicită ca politicile RSI, precum și drepturile fundamentale în domeniul ocupării forței de muncă și cele sindicale, cum ar fi dreptul la viață privată și libertatea de asociere, să fie respectate de întreprinderile din UE în toate activitățile lor, fie că își au sediul în UE sau în țări terțe;

34. solicită o consultare și o implicare deplină și activă a organizațiilor reprezentative, inclusiv a sindicatelor, în dezvoltarea, funcționarea și monitorizarea proceselor și structurilor RSI ale întreprinderilor; invită aceste organizații reprezentative să coopereze cu angajatorii într-o abordare bazată pe un parteneriat veritabil;

35. solicită o monitorizare mai riguroasă, mai cuprinzătoare și mai transparentă a principiilor RSI în cadrul politicii comerciale a UE, cu repere clare pentru a măsura îmbunătățirile, astfel încât să se încurajeze încrederea în sistem;

36. constată că RSI este un mecanism prin care angajatorii își pot sprijini lucrătorii și comunitățile locale din țările în curs de dezvoltare, că respectarea standardelor RSI și de muncă pot permite unor astfel de țări să beneficieze de schimburi comerciale internaționale mai ample și că RSI poate asigura o împărțire echitabilă a câștigurilor pentru a sprijini o prosperitate economică și socială durabilă și pentru a ajuta mai multe persoane să iasă din sărăcie, în special în perioade de criză financiară; regretă faptul că protocoalele de intervenție socială sunt în prezent doar pe bază de voluntariat și îndeamnă Comisia să le facă obligatorii.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și calea către o redresare durabilă și favorabilă incluziunii

(2012/2097(INI))

Raportor pentru aviz: Morten Løkkegaard

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  încurajează UE să exercite un rol activ în procesul de sensibilizare cu privire la contribuția pe care și-o pot aduce întreprinderile la nivelul societății în domeniul culturii, al educației, al sportului și al tineretului, prin intermediul responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI);

2.  încurajează UE și statele membre să ofere informații concrete despre RSI și să propună inițiative în materie de educație și formare în acest domeniu, pentru ca întreprinderile să-și poată valorifica pe deplin responsabilitatea socială și să o poată materializa în cultura lor organizațională;

3.  solicită statelor membre să introducă scutiri de taxe pentru întreprinderile care finanțează munca voluntară și inițiativele nonprofit;

4.  atrage atenția asupra necesității de a include responsabilitatea socială a întreprinderilor în programele de învățământ la toate nivelurile, inclusiv în școlile de afaceri, precum și în programele de formare a managerilor și a angajaților întreprinderilor mici și mijlocii;

5.  încurajează statele membre să integreze RSI în programele lor școlare corespunzătoare;

6.  subliniază importanța legăturii întreprinderilor cu instituțiile de învățământ secundar și mai ales cu cele de învățământ superior și atrage atenția asupra rolului pe care RSI îl poate juca în a le permite studenților să câștige o experiență practică pe durata studiilor, fie în regim de lucru remunerat cu fracțiune de normă, fie sub formă de stagii remunerate în întreprinderi;

7.  încurajează întreprinderile să asigure stagii de calitate cu o puternică componentă de învățare, care înlesnesc tranziția dintre educație și ocuparea forței de muncă, facilitează dezvoltarea de competențe relevante pentru piața muncii și sprijină autonomia tinerilor;

8.  încurajează întreprinderile să promoveze creativitatea și proiectele culturale în cadrul politicilor pe care le aplică în materie de RSI, în contextul angajamentului civic, și să stimuleze creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă;

9.  atrage atenția asupra importanței angajării întreprinderilor mici și mijlocii în procesul de RSI și a recunoașterii rezultatelor pe care acestea le înregistrează;

10. încurajează întreprinderile ca, în cadrul unei colaborări dintre conducere și piața muncii, să își informeze, să își formeze și să își implice salariații în marile provocări sociale europene, în special pe plan economic, social, internațional și de mediu;

11. încurajează promovarea ideii de sponsorizare în rândul angajatorilor;

12. atrage atenția asupra contribuției importante pe care și-o poate aduce RSI în crearea de oportunități de învățare și de creștere economică și în modelarea și promovarea atitudinilor civice, a angajamentului civic, a eticii profesionale și a integrării sociale, prin intermediul unui înalt nivel de interacțiune cu societatea, precum și prin activități intergeneraționale cum ar fi mentoratul reciproc și transferul de cunoștințe între vârstnici și tineri; subliniază, în special, contribuția pe care și-o poate aduce RSI în ceea ce privește crearea de oportunități pentru tineri și dezvoltarea talentelor acestora;

13. subliniază importanța protejării drepturilor omului în relațiile cu țările terțe;

14. salută sistemul european de premii pentru parteneriatele în materie de RSI dintre întreprinderi și alte părți interesate, inclusiv instituții de învățământ și organizații sportive, considerând că, în acest mod, se realizează un progres important în ceea ce privește creșterea vizibilității RSI;

15. subliniază că investițiile responsabile din punct de vedere social (IRS), ca parte a procesului de punere în aplicare a RSI în cadrul deciziilor în materie de investiții, trebuie să combine obiectivele financiare și economice ale investitorilor cu aspecte sociale, etice, culturale, educaționale și de mediu ale acestora;

16. încurajează statele membre și Uniunea ca, în cadrul propriei agende privind RSI, să ia în considerare faptul că IMM-urile culturale și creative pot avea un impact considerabil asupra schimbărilor sociale și de mediu, deoarece integrează considerații sociale și facilitează găsirea de soluții pe termen lung pentru combaterea sărăciei prin generarea de noi impulsuri pentru piața muncii;

17. încurajează efectuarea de cercetări științifice pentru stabilirea motivelor care determină eficiența sau ineficiența diverselor strategii aplicate referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor;

18. invită statele membre să susțină și să promoveze voluntariatul angajaților și voluntariatul sprijinit de angajatori, inclusiv în cadrul RSI, dând curs solicitării pe care le-a adresat-o în Rezoluția din 12 iunie 2012 referitoare la recunoașterea și promovarea activităților de voluntariat transfrontaliere în UE(1); subliniază faptul că voluntariatul nu trebuie sub nicio formă să aducă atingere condițiilor de remunerare și de muncă ale lucrătorilor și că trebuie avută în vedere complementaritatea dintre activitățile de voluntariat și activitățile salariate;

19. consideră că întreprinderile cu orientare culturală și cele de mass-media au o responsabilitate socială de a garanta protecția drepturilor fundamentale ale utilizatorilor și consideră că autoreglementarea și inspecția aprofundată a pachetelor de măsuri cresc riscul de a transfera competențele poliției și ale autorităților de aplicare a legii către sectorul privat;

20. încurajează întreprinderile de mass-media să introducă în politicile lor privind RSI standarde transparente în materie de jurnalism, inclusiv garanții pentru protejarea surselor și a drepturilor informatorilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0236.