Raport - A8-0262/2018Raport
A8-0262/2018
Parlamentul European

RAPORT referitor la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară

16.7.2018 - (2018/2035(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Raportor: Mark Demesmaeker


Procedură : 2018/2035(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A8-0262/2018
Texte depuse :
A8-0262/2018
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară

(2018/2035(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018 intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind impactul produs asupra mediului de utilizarea materialelor plastice oxodegradabile, inclusiv a pungilor de transport din plastic oxodegradabil (COM(2018)0035),

–  având în vedere comunicarea Comisiei și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (COM(2018)0032),

–  având în vedere Planul de lucru al Comisiei pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019 (COM(2016)0773), îndeosebi obiectivul de a stabili cerințe mai specifice și orizontale pentru produse în domenii cum ar fi durabilitatea, posibilitatea de reparare, posibilitatea de a fi modernizate, schema pentru dezmembrare și ușurința reutilizării și a reciclării,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice[1],

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/850 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri[2],

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile[3],

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje[4],

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce privește reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire[5],

–  având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic[6] (denumită în continuare „Directiva privind proiectarea ecologică”), regulamentele de punere în aplicare și acordurile voluntare adoptate în temeiul acestei directive,

–  având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020[7],

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 18 decembrie 2017 privind ecoinovarea: facilitarea tranziției către o economie circulară,

–  având în vedere Sondajul Eurobarometru special nr. 468 din octombrie 2017 privind atitudinile cetățenilor europeni în privința mediului,

–  având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice și cea de a 21-a sesiune a Conferinței părților (COP21) la CCONUSC,

–  având în vedere rezoluția Națiunilor Unite intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată în cadrul Summitului ONU privind dezvoltarea durabilă din 25 septembrie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară[8],

-  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi[9],

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre în contextul ODD-urilor pentru 2030[10],

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru pescuit (A8-0262/2018),

A.  întrucât plasticul este un material valoros, utilizat pe scară largă în toate lanțurile valorice, care are un loc util în societatea și în economia noastră, dacă este utilizat și gestionat în mod responsabil;

B.  întrucât modul în care sunt produse, utilizate și eliminate materialele plastice în prezent implică dezavantaje devastatoare pentru mediu, climă și economie, dar și potențiale efecte negative asupra sănătății atât a oamenilor, cât și a animalelor; întrucât principala provocare este, astfel, de a produce și utiliza materialele plastice într-un mod responsabil și sustenabil, cu scopul de a reduce volumul deșeurilor de plastic generate și pentru a reduce utilizarea substanțelor periculoase în materialele plastice, atunci când este posibil; întrucât cercetarea și inovarea în domeniul noilor tehnologii și al alternativelor joacă un rol important în această privință;

C.  întrucât aceste dezavantaje determină un grad ridicat de îngrijorare în rândul publicului larg, respectiv 74 % dintre cetățenii UE exprimă preocupări legate de impactul materialelor plastice asupra sănătății, iar 87 % afirmă că sunt îngrijorați de efectele acestora asupra mediului;

D.  întrucât ar trebui să se profite de impulsul politic actual pentru a trece la o economie circulară sustenabilă a materialelor plastice, în care să aibă prioritate prevenirea generării de deșeuri de materiale plastice, în conformitate cu ierarhia deșeurilor;

E.   întrucât mai multe state membre au pus deja în aplicare măsuri legislative naționale pentru interzicerea microplasticelor care sunt adăugate intenționat produselor cosmetice;

F.  întrucât țările europene au o tradiție în exportul de deșeuri de plastic, inclusiv în țări unde sisteme necorespunzătoare de gestionare a deșeurilor și de reciclare cauzează daune mediului înconjurător și presupun riscuri pentru sănătatea comunităților locale, în special pentru persoanele care manipulează deșeurile;

G.  întrucât deșeurile plastice reprezintă o problemă globală și este nevoie de cooperare la nivel internațional în vederea combaterii provocării; întrucât UE s-a angajat să respecte obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, dintre care mai multe sunt relevante pentru consumul și producția sustenabile de materiale plastice pentru a limita efectele terestre și marine ale acestora;

H.  întrucât producția globală anuală de materiale plastice a ajuns la 322 de milioane de tone în 2015 și se estimează că aceasta se va dubla în următorii 20 de ani;

I.  întrucât, în UE, sunt generate 25,8 milioane de tone de deșeuri de plastic în fiecare an;

J.  întrucât, în UE, doar 30 % din deșeurile de plastic sunt colectate pentru a fi reciclate; întrucât doar 6 % din materialele plastice introduse pe piață sunt fabricate din plastic reciclat;

K.  întrucât ratele de depozitare (31 %) și de incinerare (39 %) ale deșeurilor din plastic continuă să fie ridicate;

L.  întrucât aproximativ 95 % din valoarea ambalajelor din material plastic este pierdută actualmente pentru economie, ceea ce duce la pierderi anuale între 70 și 105 miliarde EUR;

M.  întrucât UE are un obiectiv de reciclare a ambalajelor de plastic în proporție de 55 % până în anul 2030;

N.  întrucât reciclarea materialelor plastice prezintă beneficii semnificative pentru climă, deoarece reduce emisiile de CO2;

O.  întrucât, la nivel mondial, între 5 și 13 milioane de tone de materiale plastice ajung în oceanele lumii în fiecare an și, până în prezent, se estimează că în oceane se află peste 150 de milioane de tone de materiale plastice;

P.  întrucât între 150 000 și 500 000 de tone de deșeuri de materiale plastice ajung în mările și oceanele UE în fiecare an;

Q.  întrucât, potrivit unor studii citate de ONU, dacă nu se face nimic, până în 2050, în oceane vor exista mai multe materiale plastice decât pești;

R.  întrucât materialele plastice reprezintă 85 % din deșeurile de pe plaje, respectiv 80 % din deșeurile marine;

S.  întrucât practic orice tip de material plastic poate fi găsit în ocean de la Marea insulă de gunoaie din Pacific, care cuprinde cel puțin 79 000 de tone de plastic plutitor pe o suprafață de 1,6 milioane de kilometri pătrați, până la cele mai îndepărtate regiuni ale planetei, precum fundul oceanului situat la mari adâncimi și regiunea arctică;

T.  întrucât deșeurile marine afectează negativ inclusiv activitățile economice și lanțul alimentar uman;

U.  întrucât 90 % din totalitatea păsărilor marine înghit particule de materiale plastice;

V.  întrucât impactul deplin al deșeurilor de plastic asupra florei, faunei și a sănătății umane nu este încă înțeles pe deplin; întrucât consecințele catastrofice asupra vieții marine au fost documentate, peste 100 de milioane de animale marine fiind ucise anual de deșeurile de materiale plastice din ocean;

W.  întrucât soluțiile utilizate pentru gestionarea deșeurilor de materiale plastice din mediul marin nu pot fi separate de strategia globală privind materialele plastice; întrucât articolul 48 din Regulamentul privind controlul pescuitului[11], care conține măsuri menite să promoveze recuperarea uneltelor de pescuit pierdute, reprezintă un pas în direcția potrivită, însă domeniul de aplicare al acestuia este prea limitat, deoarece statele membre sunt autorizate să scutească marea majoritate a navelor de pescuit de la această obligație, iar punerea în aplicare a cerințelor în materie de raportare este în continuare deficitară;

X.  întrucât se analizează posibilitatea acordării de finanțare din fondurile de cooperare teritorială europeană (CTE) pentru proiecte desfășurate în Marea Adriatică, precum noi instrumente de guvernanță și bune practici vizând să atenueze și, dacă este posibil, să elimine fenomenul de abandonare a uneltelor de pescuit, dar și pentru a conferi flotelor de pescuit un nou rol de „santinele ale mării”;

Y.  întrucât statele membre ale UE sunt semnatare ale Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL) și ar trebui să urmărească punerea în aplicare deplină a dispozițiilor acesteia;

Z.  întrucât pescuitul-fantomă are loc atunci când organismele marine se prind, se încurcă, se rănesc, se înfometează și mor în plasele de pescuit, capcanele și paragatele pierdute sau abandonate, care nu sunt biodegradabile; întrucât fenomenul „pescuitului-fantomă” este cauzat de pierderea și abandonarea uneltelor de pescuit; întrucât Regulamentul privind controlul pescuitului include dispoziții privind marcajul obligatoriu al uneltelor de pescuit, precum și privind notificarea și recuperarea uneltelor pierdute; întrucât unii pescari aduc înapoi în porturi, din proprie inițiativă, plasele de pescuit pierdute pe care le recuperează din mare;

AA.  întrucât, deși este greu să se evalueze cu precizie contribuția exactă a sectorului acvaculturii la acumularea de deșeuri în mediul marin, se estimează că materialele plastice și microplasticele reprezintă 80 % din deșeurile din mediul marin și că aproximativ 20 %-40 % din deșeurile de materiale plastice din mediul marin sunt legate parțial de activitățile întreprinse de om pe mare, inclusiv de activitățile navelor de transport comercial și ale navelor de croazieră, restul provenind de pe uscat, și întrucât, potrivit unui studiu recent al FAO[12], aproximativ 10 % din aceste deșeuri sunt reprezentate de unelte de pescuit pierdute și aruncate în mare; întrucât uneltele de pescuit pierdute și abandonate reprezintă o componentă a deșeurilor de materiale plastice din mediul marin și întrucât, conform estimărilor, 94 % din materialele plastice care ajung în oceane se depun pe fundul mării, fapt ce creează necesitatea utilizării Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) pentru a-i determina pe pescari să participe direct la programele de „pescuire a deșeurilor marine”, în schimbul plății unor sume de bani sau prin utilizarea altor stimulente de natură financiară și materială;

AB.  întrucât între 75 000 și 300 000 de tone de microplastice sunt eliberate în mediu în UE în fiecare an, inclusiv microplastice care sunt adăugate intenționat produselor din plastic, microplastice eliberate în timpul utilizării produselor și cele rezultate în urma degradării produselor din plastic;

AC.  întrucât microplasticele și particulele nanometrice creează provocări specifice de politică publică;

AD.  întrucât microplasticele se găsesc în 90 % din apa îmbuteliată;

AE.   întrucât solicitarea Comisiei adresată Agenției Europene pentru Produse Chimice de a examina baza științifică pentru restricționarea utilizării microplasticului adăugat intenționat la produsele de consum sau la cele pentru uz profesional este binevenită;

AF.  întrucât solicitarea Comisiei adresată ECHA de a pregăti o propunere pentru o eventuală restricționare a plasticului oxodegradabil este binevenită;

AG.   întrucât potrivit articolului 311 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), introducerea de noi resurse proprii face obiectul unei proceduri legislative speciale care presupune unanimitate în rândul statelor membre și consultarea Parlamentului,

Observații generale

1.  salută comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028) care reprezintă un pas înainte în tranziția UE de la o economie liniară la o economie circulară; recunoaște că plasticul are un rol util în economia noastră și în viața noastră de zi cu zi, dar în același timp prezintă și dezavantaje semnificative; consideră că principala provocare este, prin urmare, aceea de a gestiona materialele plastice într-un mod sustenabil de-a lungul întregului lanț valoric și de a schimba, astfel, modul în care producem și utilizăm materialele plastice, prin aceasta păstrând valoarea în economia noastră, fără însă a dăuna mediului, climei și sănătății publice;

2.  subliniază că prevenirea, astfel cum este definită în Directiva-cadru privind deșeurile, a deșeurilor de materiale plastice încă de la început ar trebui să fie prima prioritate în conformitate cu ierarhia deșeurilor; consideră, în plus, că îmbunătățirea drastică a performanței noastre de reciclare a materialelor plastice este, de asemenea, esențială pentru sprijinirea creșterii economice sustenabile, precum și pentru protejarea mediului și a sănătății publice; invită toate părțile interesate să considere că recenta interdicție impusă de China privind importurile de deșeuri plastice este o oportunitate pentru a realiza investiții în prevenirea deșeurilor plastice, inclusiv prin stimularea reutilizării și a proiectării de produse circulare, și pentru a realiza investiții în instalații de colectare, sortare și reciclare de ultimă generație în UE; este de opinie că schimburile de cele mai bune practici în această privință este important, mai ales pentru IMM-uri;

3.  este convins că strategia privind materialele plastice ar trebui să constituie, de asemenea, o pârghie pentru a stimula modele de afaceri, de producție și de consum noi, inteligente, sustenabile și circulare care să acopere întregul lanț valoric în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 12 al ONU privind consumul și producția durabile și prin internalizarea costurilor externe; invită Comisia să promoveze în acest scop legăturile clare între politicile Uniunii privind deșeurile, substanțele chimice și produsele, inclusiv prin dezvoltarea unor cicluri de materiale netoxice, astfel cum se prevede în cel de al 7-lea program de acțiune pentru mediu;

4.  invită Comisia să stabilească o politică pentru perioada de după 2020 pentru economia circulară și pentru bioeconomie bazată pe un pilon puternic de cercetare și inovare și să se asigure că în noul cadru financiar multianual (CFM) vor fi disponibile creditele de angajament necesare; subliniază în special importanța cercetării în vederea dezvoltării de soluții inovatoare și pentru a înțelege impactul macro-, micro- și nanoplasticelor asupra ecosistemelor și asupra sănătății umane;

5.  subliniază că materialele plastice sunt diverse și au o varietate de aplicații, astfel că este necesară o abordare specifică, de multe ori în funcție de produs, pentru diferitele lanțuri valorice, cu o combinație diversă de soluții ținând seama de impactul asupra mediului, de alternativele existente, de cerințele locale și regionale și asigurând faptul că sunt îndeplinite nevoile funcționale;

6.  subliniază că sunt necesare acțiuni comune și coordonate ale tuturor părților interesate de-a lungul întregului lanț valoric, inclusiv la nivelul consumatorilor, pentru a reuși și pentru a obține un rezultat care este avantajos pentru economie, pentru mediu, pentru climă și pentru sănătate;

7.  subliniază că reducerea generării de deșeuri este o responsabilitate partajată, iar convertirea preocupării generale legate de deșeurile plastice într-o responsabilitate publică continuă să fie o provocare importantă; scoate în evidență faptul că dezvoltarea unor noi modele de consum prin stimularea schimbării comportamentului consumatorilor este esențială în acest sens; solicită sensibilizarea în mai mare măsură a consumatorilor cu privire la impactul poluării cu deșeuri plastice, la importanța prevenirii și la gestionarea adecvată a deșeurilor, precum și cu privire la alternativele existente;

De la proiectarea pentru reciclare la proiectarea pentru circularitate

8.  invită autoritățile competente din statele membre să se asigure că întregul acquis privind produsele și deșeurile este pus în aplicare integral și rapid și respectat; subliniază că, în UE, doar 30 % din deșeurile de plastic sunt colectate pentru a fi reciclate, ceea ce duce la o risipă enormă de resurse; subliniază că materialele plastice nu vor mai fi acceptate de depozitele de deșeuri începând din 2030 și că statele membre trebuie să își gestioneze deșeurile de materiale plastice în conformitate cu dispozițiile stabilite în Directiva 2008/98/CE; reafirmă că statele membre ar trebui să utilizeze instrumentele economice și alte măsuri în vederea acordării de stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor; subliniază importanța instalațiilor separate de colectare și sortare pentru a permite reciclarea de înaltă calitate și pentru a stimula utilizarea de materii prime secundare de calitate;

9.  invită toate părțile interesate din industrie să înceapă să întreprindă acțiuni concrete pentru a se asigura că, cel târziu până în 2030, toate materialele plastice ale ambalajelor sunt reutilizabile sau reciclabile într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, pentru a-și cupla identitatea de marcă de modele de afaceri sustenabile și circulare și pentru a-și utiliza puterea de marketing în scopul de a promova și stimula modele de consum sustenabile și circulare; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze evoluțiile, să promoveze cele mai bune practici și să verifice mențiunile legate de mediu pentru a evita dezinformarea ecologică;

10.  este de opinie că societatea civilă ar trebui să fie implicată și informată în mod corespunzător, astfel încât să poată trage la răspundere industria pentru angajamentele și obligațiile sale;

11.  îndeamnă Comisia să își îndeplinească obligația de a revizui și consolida cerințele esențiale din Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje până la sfârșitul anului 2020, ținând seama de proprietățile relative ale diferitelor ambalaje pe baza evaluărilor ciclului de viață, abordând în special prevenirea și proiectarea pentru circularitate; invită Comisia să prezinte cerințe clare, implementabile și eficace, inclusiv în ceea ce privește ambalajele din plastic reutilizabile și reciclabile într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor, precum și ambalajele excesive;

12.  invită Comisia să aplice principiul utilizării eficiente a resurselor și al circularității pe plan general, inclusiv rolul important pe care materialele, produsele și sistemele circulare îl pot juca, și pentru articolele din plastic care nu sunt ambalaje; consideră că acest lucru poate fi realizat, printre altele, prin răspunderea extinsă a producătorilor, prin elaborarea unor standarde pentru produse, prin realizarea unor evaluări de-a lungul întregului ciclu de viață, prin extinderea cadrului legislativ al proiectării ecologice pentru a include toate categoriile principale de produse din plastic, prin adoptarea unor dispoziții de etichetare ecologică și prin punerea în aplicare a metodei amprentei de mediu a produselor;

Crearea unei veritabile piețe unice pentru materialele plastice reciclate

13.   remarcă faptul că există diverse motive pentru gradul redus de utilizare a materialelor plastice reciclate în UE, ca urmare, printre altele, a prețurilor scăzute ale combustibililor fosili din cauză de subvenții, lipsă de încredere și deficitul de surse de aprovizionare de înaltă calitate; subliniază că este necesară o piață internă stabilă pentru materii prime secundare pentru a asigura tranziția către o economie circulară; invită Comisia să elimine barierele cu care se confruntă această piață și să creeze condiții de concurență echitabile;

Standardele de calitate și verificarea

14.  invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil standarde de calitate pentru a crea un climat de încredere și pentru a stimula piața pentru materiale plastice secundare; îndeamnă Comisia ca, la elaborarea acestor standarde de calitate, să țină seama de diferitele grade de reciclare care sunt compatibile cu funcționalitatea diverselor produse, garantând totodată sănătatea publică, siguranța alimentară si protecția mediului; invită Comisia să asigure utilizarea în condiții de siguranță a materialelor reciclate în materialele care intră în contact cu produsele alimentare și să stimuleze inovarea;

15.  solicită Comisiei să țină seama de cele mai bune practici legate de certificarea independentă de către terți și să încurajeze certificarea materialelor reciclate, deoarece verificarea este esențială pentru a stimula încrederea industriei și a consumatorilor în materialele reciclate;

Conținutul de materiale reciclate

16.  invită toți actorii din industrie să transforme angajamentele publice de a crește absorbția de materiale plastice reciclate în promisiuni formale și să întreprindă acțiuni concrete;

17.  crede că s-ar putea să fie necesare norme obligatorii privind conținutul de materiale reciclate, cu scopul de a stimula absorbția de materii prime secundare, în măsura în care piețele pentru materiale reciclate încă nu funcționează; invită Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unor cerințe privind conținutul minim reciclat pentru anumite produse din plastic introduse pe piața UE, respectând totodată cerințele în materie de siguranță a alimentelor;

18.  invită statele membre să aibă în vedere introducerea unei taxe pe valoarea adăugată (TVA) reduse în cazul produselor care conțin materiale reciclate;

Achizițiile circulare

19.  subliniază că achizițiile constituie un instrument esențial în cadrul tranziției către o economie circulară, deoarece au puterea de a stimula inovarea în modelele de afaceri și de a promova produsele și serviciile eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; scoate în evidență rolul autorităților locale și regionale în această privință; invită Comisia să înființeze o rețea UE de învățare în domeniul achizițiilor circulare cu scopul de a valorifica învățămintele trase din proiectele-pilot; este de opinie că aceste acțiuni voluntare ar trebui să pregătească terenul, pe baza unor evaluări solide ale impactului, pentru norme obligatorii ale UE în materie de achiziții publice circulare;

20.  invită statele membre să elimine treptat toate măsurile de stimulare cu caracter potențial negativ care se opun eforturilor de a atinge cele mai înalte niveluri posibile de reciclare a materialelor plastice;

Interfața deșeuri - substanțe chimice

21.  invită autoritățile competente din statele membre să optimizeze controalele privind materialele și produsele importate pentru a asigura și a impune respectarea legislației UE privind substanțele chimice și produsele;

22.  face referire la rezoluția Parlamentului European cu privire la punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legislația privind substanțele chimice, produsele și deșeurile;

Prevenirea generării de deșeuri de materiale plastice

Materialele plastice de unică folosință

23.  remarcă faptul că nu există un panaceu pentru a elimina efectele dăunătoare ale materialelor plastice de unică folosință asupra mediului și crede că este nevoie, așadar, de o combinație de măsuri voluntare și de reglementare, precum și de o schimbare a gradului de conștientizare, a comportamentului și a participării consumatorilor, pentru a soluționa această chestiune complexă;

24.  ia act de acțiunile deja întreprinse în unele state membre și salută, prin urmare, propunerea Comisiei privind un cadru legislativ specific pentru reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special al produselor din plastic de unică folosință; consideră că această propunere ar trebui să contribuie la o reducere semnificativă a deșeurilor marine, din care peste 80 % îl reprezintă plasticul, contribuind, astfel, la obiectivul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă de a preveni și reduce semnificativ toate tipurile de poluare marină;

25.  consideră că este important ca acest cadru să le ofere autorităților competente din statele membre un set de măsuri ambițioase care să fie compatibile cu integritatea pieței unice, exercitând un impact socioeconomic și ecologic tangibil și pozitiv și furnizându-le consumatorilor funcționalitatea necesară;

26.   recunoaște că reducerea și restricționarea utilizării produselor din plastic de unică folosință poate crea oportunități pentru modele de afaceri sustenabile;

27.   face referire la lucrările în curs de desfășurare în cadrul procedurii legislative ordinare în ceea ce privește această propunere;

28.  subliniază că există diferite căi pentru a atinge rate ridicate de colectare separată și reciclare și o reducere a volumului de deșeuri de materiale plastice, inclusiv sistemele de răspundere extinsă a producătorilor cu taxe modulate, sistemele de returnare a garanției și sensibilizarea în mai mare măsură a publicului; recunoaște meritele regimurilor consacrate din diferite state membre și potențialul schimburilor de cele mai bune practici între statele membre; subliniază că alegerea unui anumit sistem rămâne în atribuția autorității competente din statul membru;

29.  salută faptul că Directiva 94/62/CE prevede instituirea de către statele membre a sistemelor obligatorii de răspundere extinsă a producătorilor pentru toate ambalajele până la sfârșitul anului 2024 și invită Comisia să evalueze posibilitatea extinderii acestei obligații la alte produse din plastic în conformitate cu articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE;

30.  ia act de propunerea Comisiei privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (COM(2018)0325) referitoare la o contribuție bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate; subliniază că efectul de orientare al unei posibile contribuții trebuie să fie coerent cu ierarhia deșeurilor; subliniază, prin urmare, că ar trebui să aibă prioritate prevenirea generării de deșeuri;

31.  invită Comisia și statele membre să se alăture și să sprijine coaliția internațională de reducere a poluării cu pungi de plastic lansată la COP 22 de la Marrakesh în noiembrie 2016;

32.  consideră că supermarketurile joacă un rol esențial în reducerea plasticului de unică folosință în UE; salută inițiativele, precum raioanele de supermarket fără materiale plastice, care oferă supermarketurilor oportunitatea de a testa biomateriale compostabile, ca alternative la ambalajele de plastic;

33.  salută propunerea Comisiei de directivă privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor (COM(2018)0033), care urmărește să reducă semnificativ sarcina și costurile pentru pescari când aceștia aduc înapoi în port unelte de pescuit și deșeuri din materiale plastice; subliniază rolul important pe care îl pot juca pescarii, în special prin colectarea deșeurilor din plastic de pe mare în timpul activității lor de pescuit și aducerea acestora înapoi în port pentru a fi supuse gestionării corespunzătoare a deșeurilor; subliniază că Comisia și statele membre ar trebui să ofere stimulente pentru această activitate, astfel încât deșeurile provenite din activitățile de curățare să nu fie acoperite de niciun sistem de recuperare a costurilor, iar pescarii să nu fie taxați pentru tratarea acestora;

34.  regretă faptul că punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 48 alineatul (3) din Regulamentul privind controlul pescuitului referitoare la obligațiile de recuperare și raportare a uneltelor de pescuit pierdute nu a figurat în raportul Comisiei din 2017 de evaluare și punere în aplicare; subliniază nevoia de a realiza o evaluare detaliată a punerii în aplicare a cerințelor prevăzute de Regulamentul privind controlul pescuitului în ceea ce privește uneltele de pescuit;

35.  invită Comisia, statele membre și regiunile să sprijine planurile de colectare a deșeurilor din mediul marin cu implicarea navelor de pescuit, dacă este posibil, și să creeze instalații portuare de preluare și eliminare a deșeurilor marine, precum și un sistem de reciclare a plaselor de pescuit ajunse la finalul ciclului de viață; invită Comisia și statele membre să folosească recomandările din Orientările voluntare ale FAO privind marcajul uneltelor de pescuit, colaborând îndeaproape cu sectorul pescuitului pentru a combate pescuitul-fantomă;

36.  invită Comisia, statele membre și regiunile să îmbunătățească sistemul de colectare a datelor în ceea ce privește deșeurile de materiale plastice din mediul marin prin instituirea și punerea în aplicare a unui sistem obligatoriu la nivelul UE de raportare digitală cu privire la uneltele pierdute de navele de pescuit individuale în vederea sprijinirii acțiunilor de recuperare, utilizând date din bazele de date regionale, să partajeze informații prin intermediul unei baze de date europene gestionate de Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului sau să dezvolte SafeSeaNet într-un sistem la nivelul UE, ușor de utilizat, care să le permită pescarilor să semnaleze uneltele pierdute;

37.  subliniază faptul că statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru a elabora strategii și planuri de reducere a abandonării uneltelor de pescuit pe mare, inclusiv prin granturi FEPAM, precum și cu sprijinul fondurilor structurale și al CTE și cu implicarea activă necesară a regiunilor;

Materialele plastice bazate pe materii biologice, biodegradabilitatea și compostabilitatea

38.  sprijină ferm demersul Comisiei de a prezenta standarde suplimentare, norme armonizate și definiții clare în ceea ce privește conținutul de materii biologice, biodegradabilitatea (proprietate independentă de materia primă) și compostabilitatea, pentru a înlătura concepțiile greșite și neînțelegerile existente și pentru a le oferi consumatorilor informații clare;

39.  scoate în evidență faptul că promovarea unei bioeconomii sustenabile poate contribui la scăderea dependenței Europei de materiile prime importate; subliniază rolul potențial al materialelor plastice bazate pe materii biologice și biodegradabile, atunci când se demonstrează că acestea sunt benefice din perspectiva ciclului de viață; consideră că biodegradabilitatea trebuie să fie evaluată în condiții relevante, conforme cu realitatea;

40.  subliniază că materialele plastice biodegradabile și compostabile pot sprijini tranziția către o economie circulară, însă nu pot fi considerate un remediu universal împotriva deșeurilor marine și nici nu ar trebui să confere legitimitate aplicațiilor inutile de unică folosință; invită, așadar, Comisia să elaboreze criterii clare privind produsele și aplicațiile utile compuse din materiale plastice biodegradabile, inclusiv ambalajele și aplicațiile din domeniul agriculturii; solicită să se realizeze investiții suplimentare în cercetare și dezvoltare în acest domeniu; subliniază că materialele plastice biodegradabile și nebiodegradabile trebuie tratate diferit, în vederea unei gestionări adecvate a deșeurilor;

41.  subliniază că materialele plastice bazate pe materii biologice oferă un potențial de diferențiere parțială a materiilor prime și solicită să se realizeze investiții suplimentare în C&D în acest sens; ia act de faptul că există deja pe piață materiale inovatoare bazate pe materii biologice; subliniază necesitatea unui tratament neutru și egal pentru materialele de substituție;

42.  solicită o interdicție totală în UE a materialelor plastice oxodegradabile până în 2020, deoarece acest tip de plastic nu se biodegradează complet, nu este compostabil, afectează în mod negativ reciclarea materialelor plastice tradiționale și nu oferă beneficii dovedite pentru mediu;

Microplasticele

43.  invită Comisia să introducă o interdicție privind microplasticele din produsele cosmetice, produsele de îngrijire personală, detergenți și produsele de curățat până în 2020; de asemenea, invită ECHA să realizeze o evaluare și, după caz, să facă pregătirile necesare pentru o interdicție a microplasticelor care sunt adăugate intenționat altor produse, ținând seama dacă sunt disponibile alternative viabile;

44.   invită Comisia să stabilească cerințe minime în legislația privind produsele pentru a reduce semnificativ eliberarea de microplastice la sursă, în special în cazul materialelor textile, pneurilor, vopselelor și mucurilor de țigări;

45.  ia act de bunele practici în cazul Operation Clean Sweep și al diferitelor inițiative „pierderi zero de peleți”; consideră că există potențial pentru a reproduce aceste inițiative la nivelul UE și la nivel global;

46.  invită Comisia să investigheze sursele, distribuția, soarta și efectele macroplasticelor și microplasticelor în contextul tratării apelor uzate și al gestionării apelor pluviale în cadrul actualei verificări a adecvării Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind inundațiile; solicită, în plus, autorităților competente din statele membre și Comisiei să asigure punerea în aplicare deplină și respectarea Directivei privind tratarea apelor uzate urbane și a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”; invită, de asemenea, Comisia să sprijine cercetările legate de tratarea nămolurilor de epurare și tehnologiile de epurare a apei;

Cercetare și inovare

47.  salută anunțul făcut de Comisie că se vor investi în plus 100 de milioane EUR în cadrul programului Orizont 2020 pentru a stimula investițiile în soluții eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulare, cum ar fi opțiunile de prevenire și proiectare, diversificarea materiilor prime și tehnologiile inovatoare de reciclare precum reciclarea moleculară și chimică, dar și îmbunătățirea reciclării mecanice; subliniază potențialul inovator al întreprinderilor nou-înființate în acest sens; sprijină elaborarea unei agende strategice de cercetare pentru inovare privind circularitatea materialelor, cu accent deosebit pe plastic și pe materialele care conțin plastic și dincolo de ambalaje, în vederea orientării viitoarelor decizii de finanțare în cadrul Orizont Europa; remarcă faptul că va fi nevoie de finanțare adecvată pentru a stimula investițiile private; subliniază că parteneriatele public-privat pot contribui la accelerarea tranziției către o economie circulară;

48.  subliniază potențialul puternic de a conecta agenda digitală cu agenda privind economia circulară; subliniază necesitatea de a aborda barierele de reglementare în calea inovării și solicită Comisiei să examineze posibilele acorduri privind inovarea ale UE în concordanță cu îndeplinirea obiectivelor stabilite în strategia privind materialele plastice și în agenda mai amplă privind economia circulară;

49.  invită Comisia, statele membre și regiunile să sprijine utilizarea uneltelor de pescuit inovatoare prin încurajarea pescarilor „să dea la schimb” plasele de pescuit vechi și să adapteze plasele de pescuit existente cu sisteme de urmărire și senzori conectați la aplicații pentru telefoane inteligente, cu cipuri de identificare prin radiofrecvență și sisteme de urmărire pentru nave, astfel încât comandanții să își poată urmări mai bine plasele de pescuit și să le poată recupera, dacă este cazul; recunoaște rolul pe care îl poate juca tehnologia pentru a preveni ca deșeurile de plastic să ajungă în mare;

50.  solicită ca Orizont Europa să includă o „misiune de eliminare a plasticului din oceane”, pentru a folosi inovarea cu scopul de a reduce cantitatea de materiale plastice care ajung în mediul marin și de a colecta materialele plastice prezente în oceane; reamintește apelurile sale legate de combaterea deșeurilor marine (inclusiv prevenirea, sporirea nivelului de cunoștințe cu privire la oceane, sensibilizarea opiniei publice cu privire la provocarea ecologică reprezentată de poluarea cu materiale plastice și alte forme de deșeuri marine și campaniile de curățare precum pescuirea deșeurilor și curățarea plajelor) astfel cum se menționează în comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 noiembrie 2016 privind guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre (JOIN(2016)0049); solicită un dialog politic al UE privind deșeurile marine între factorii de decizie politică, părțile interesate și experți;

Acțiune globală

51.  invită UE să joace un rol proactiv în elaborarea unui Protocol global privind materialele plastice și să se asigure că diferitele angajamente asumate atât la nivelul UE, cât și la nivel global, pot fi urmărite într-o manieră integrată și transparentă; invită Comisia și statele membre să joace în mod activ rolul de lider în cadrul grupului de lucru creat de Adunarea Organizației Națiunilor Unite pentru mediu în decembrie 2017, pentru a elabora răspunsul internațional în vederea combaterii deșeurilor marine de plastic și a microplasticelor; subliniază că problemele legate de poluarea cu materiale plastice și capacitățile de gestionare a deșeurilor trebuie să facă parte din cadrul de politică externă al UE, având în vedere că o mare parte a deșeurilor de materiale plastice din oceane provine din țări din Asia și Africa;

52.  invită toate instituțiile UE, împreună cu sistemul de management de mediu și audit (EMAS) al UE, să se concentreze asupra prevenirii, să își controleze normele interne în materie de achiziții și practicile de gestionare a deșeurilor din plastic și să își reducă semnificativ volumul de deșeuri din plastic generate, în special înlocuind, reducând și restricționând obiectele din plastic de unică folosință;

°

°  °

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

Transformarea depozitelor de deșeuri plastice în mine de aur

Oportunități circulare pentru mediu, climă și economie

1. Care este miza?

Plasticul este un material valoros și important, care are un loc util în societatea și în economia noastră. Cu toate acestea, modul în care materialele plastice sunt produse și utilizate în prezent este atât neeconomicos, cât și nesustenabil. Plasticul este conceput pentru a rezista etern, însă deseori este încă proiectat pentru a fi aruncat după utilizare. Mai mult, colectarea materialelor plastice pentru reciclare continuă să fie foarte redusă. Din cele aproximativ 25,8 milioane de tone de deșeuri plastice generate în UE în fiecare an, mai puțin de 30 % se colectează pentru reciclare. Acest lucru prezintă dezavantaje semnificative:

1)  O pierdere pentru mediu: deșeurile plastice au un impact devastator mai ales asupra ecosistemelor marine, materialele plastice reprezentând peste 80 % din deșeurile marine. În UE, în fiecare an între 150 000 și 500 000 de tone de deșeuri de plastic ajung în mări și oceane. În plus, în medie, între 75 000 și 300 000 de tone de microplastice sunt eliberate în mediu în fiecare an în UE.

2)  O pierdere pentru climă: studiile au demonstrat că reciclarea a 1 milion de tone de materiale plastice echivalează cu scoaterea din circulație a 1 milion de autoturisme[1].

3)  O pierdere pentru economia noastră: estimările indică faptul că 95 % din valoarea ambalajelor din material plastic este pierdută pentru economie, ceea ce duce la o rată anuală a de pierderi între 70 și 105 miliarde EUR.

4)  Un potențial impact asupra sănătății: microplasticele și produsele secundare ale acestora pot ajunge și în lanțul alimentar și încă nu se cunosc efectele pe care acest lucru le are asupra sănătății umane.

În prezent există un adevărat impuls politic pentru a promova o schimbare transformativă și trecerea la o economie circulară a materialelor plastice. Într-adevăr, decizia luată recent de China pentru a interzice importul de deșeuri plastice obligă UE să acționeze. Raportorul este ferm convins că UE ar trebui să considere că această interdicție reprezintă o oportunitate pentru a investi și a inova din interior și pentru a pune capăt „externalizării” problemei noastre cu deșeurile de plastic.

Acest impuls politic este sprijinit și de cetățenii europeni. Un sondaj realizat recent de Eurobarometru arată clar că marea majoritate a respondenților (87 %) sunt îngrijorați de impactul produselor din plastic asupra mediului[2].

Publicarea comunicării Comisiei privind „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” vine, așadar, în momentul oportun și este apreciată de raportor. Raportorul atrage atenția asupra următoarelor cinci provocări generale:

•  trebuie să gestionăm materialele plastice într-un mod sustenabil de-a lungul întregului lanț valoric;

•  strategia nu ar trebui să vizeze doar materialele sustenabile pentru ambalaje și ar trebui să constituie, de asemenea, o pârghie pentru a stimula modele de afaceri și de consum noi, inteligente și circulare, care să acopere întregul lanț valoric;

•  Comisia ar trebui să stabilească o politică post-2020 pentru economia circulară bazată pe cercetare și inovare robuste;

•  plasticul are o mulțime de aplicații și în loc să se adopte o soluție unică, este nevoie de o abordare specifică, de multe ori în funcție de produs;

•  este nevoie de angajamente și acțiuni comune ale tuturor părților interesate, inclusiv de colaborare transsectorială, de-a lungul întregului lanț valoric și trebuie să schimbăm preocuparea publicului legată de deșeurile plastice în responsabilitate publică.

2. Ce înseamnă acest lucru?

2.1 De la proiectarea pentru reciclare la proiectarea pentru circularitate

Totul începe cu gestionarea adecvată a deșeurilor și a materialelor. Punerea în aplicare integrală și în timp util a întregului acquis privind deșeurile, inclusiv a îmbunătățirilor semnificative introduse în urma revizuirii recent adoptate a legislației UE privind deșeurile, de către autoritățile competente din statele membre reprezintă un prim pas critic.

De asemenea, raportorul susține ambiția Comisiei ca toate ambalajele din materiale plastice introduse pe piața europeană să fie reutilizabile sau reciclabile până în 2030. Toate părțile interesate din industrie ar trebui să întreprindă acțiuni concrete pentru a pune în practică această ambiție, nu doar în cazul ambalajelor pentru consumatori, ci și în sectorul business-to-business, și ar trebui să își cupleze identitatea de marcă de modele de afaceri sustenabile și circulare.

În plus, raportorul este de opinie că societății civile ar trebui să îi revină rolul de a trage la răspundere industria pentru angajamentele pe care și le-a asumat și consideră că propunerea „Noi avantaje pentru consumatori” constituie cadrul ideal în acest sens. Consideră că exemplul olandez Meldpunt Verpakkingen (punctul de contact pentru ambalaje) este un model interesant și relevant care ar putea fi reprodus în alte state membre, deoarece îi implică pe consumatori și stimulează industria să facă ambalajele mai sustenabile[3].

Raportorul sprijină ferm intenția Comisiei de a prezenta o actualizare a cerințelor esențiale din Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. El îndeamnă Comisia să aplice principiul „circularitate înainte de toate” pe plan general, inclusiv pentru articolele din plastic care nu sunt ambalaje, prin elaborarea de standarde pentru produse și o revizuire a cadrului legislativ privind proiectarea ecologică.

2.2 Crearea unei veritabile piețe unice pentru materialele plastice reciclate

Utilizarea de materiale plastice reciclate în produsele noi continuă să fie scăzută: doar în jur de 6 %, potrivit cifrelor Comisiei. Raportorul identifică patru elemente constitutive fundamentale pentru crearea unei veritabile piețe unice a materialelor plastice secundare.

1) Standardele de calitate și verificarea

În prezent există o neconcordanță între calitatea materialelor plastice reciclate și calitatea necesară pentru funcționalitatea unui anumit produs. Acest lucru se datorează lipsei de încredere, verificare și transparență. Elaborarea unor grade de reciclare care să corespundă funcționalității diferitelor produse și verificarea sunt esențiale în acest sens. Există deja un sistem european de audit care poate fi utilizat, EuCertPlast[4]. Însă raportorul este de opinie că un certificat independent al unui terț ar putea reprezenta, de asemenea, un important pas înainte. Sistemul de certificare QA-CER elaborat de Asociația Belgiană pentru Calitate ar putea constitui un model care să fie urmat de Europa[5].

2) Insistarea asupra conținutului reciclat

Raportorul salută diversele angajamente publice pozitive din partea unor actori industriali lideri în privința conținutului reciclat, însă consideră că este esențial ca aceste angajamente publice să fie transformate în promisiuni concrete. Însă această abordare voluntară, de una singură, s-ar putea să nu fie suficientă: prin urmare, raportorul crede că s-ar putea să fie necesare norme obligatorii privind conținutul de materiale reciclate pentru anumite produse. Răspunderea extinsă a producătorului și modulările TVA-ului ar putea sprijini acest lucru.

3) Proiectare pentru circularitate în achiziții

Achizițiile publice și private au puterea de a stimula inovarea în modelele de afaceri. Cu toate acestea, achizițiile circulare continuă să fie excepția, nu regula. Pentru stimularea acestora s-ar putea întreprinde diverse acțiuni, inclusiv la nivelul UE: în special stimularea și sprijinirea inovării, cercetării și a schimbului de cele mai bune practici. UE ar putea să instituie o rețea de învățare a UE în domeniul achizițiilor circulare, astfel încât învățămintele trase din diverse acorduri verzi (de ex. în Flandra[6] și Țările de Jos[7]) să fie puse laolaltă și să ofere sprijin pentru încheierea de viitoare acorduri. De asemenea, învățămintele trase din acțiunile voluntare de jos în sus ar putea pregăti terenul pentru stabilirea de norme obligatorii în materie de achiziții publice circulare.

4) Interfața deșeuri - substanțe chimice

În cele din urmă, raportorul este de opinie că o legătură cu comunicarea Comisiei privind interfața dintre legislația privind substanțele chimice, produsele și deșeurile este esențială pentru crearea unei piețe unice a materialelor plastice reciclate. În special, raportorul consideră intensificarea controalelor privind materialele importate ca fiind absolut necesară, el subliniind totodată că prezența unei substanțe care prezintă motive de îngrijorare nu ar trebui să constituie o justificare generală pentru a exclude reciclarea deșeurilor pentru anumite aplicații specifice, bine definite și sigure.

2.3 Prevenirea generării de deșeuri de materiale plastice

1) O singură utilizare

Mai mult de 80 % din deșeurile marine provin din materiale plastice, iar 50 % dintre acestea provin din materiale plastice de unică folosință. Aceste cifre indică faptul că există motive întemeiate pentru a lua măsuri în privința acestor articole de unică folosință. Raportorul sprijină, așadar, o legislație specifică privind materialele plastice de unică folosință, în scopul reducerii deșeurilor marine. Este nevoie de un cadru care să le ofere autorităților competente din statele membre un set de posibile măsuri, care să fie compatibil cu integritatea pieței unice, să exercite un impact pozitiv tangibil asupra mediului și să le furnizeze consumatorilor funcționalitatea necesară.

Raportorul subliniază că există diferite căi pentru a atinge rate ridicate de colectare și reciclare și o reducere a volumului de deșeuri, inclusiv sistemele de returnare a garanției sau sistemele de răspundere extinsă a producătorului. De asemenea, subliniază că alegerea unui anumit sistem rămâne în atribuția autorității competente din statul membru, ținând seama de particularitățile de la nivel local și asigurând faptul că eventuale sisteme care funcționează eficient și rentabil nu sunt periclitate. Totodată, este dornic să sublinieze că politica fiscală rămâne o competență a statelor membre și se opune, deci, introducerii unei taxe asupra materialelor plastice aplicabile la nivelul UE ca potențială sursă de venit propriu al UE.

2) Bioplasticele

Există multe concepții greșite și neînțelegeri legate de bioplastice, care includ materiale plastice biodegradabile, compostabile și bazate pe materii biologice. Din acest motiv, raportorul sprijină demersul Comisiei de a prezenta norme armonizate clare atât în ceea ce privește conținutul de materii biologice, cât și biodegradabilitatea.

Materialele plastice biodegradabile pot constitui un element de sprijin în tranziția către o economie circulară, însă nu ar trebui privite ca un remediu universal împotriva deșeurilor marine. Raportorul invită, așadar, Comisia să elaboreze o listă a produselor și aplicațiilor utile care constau din materiale plastice biodegradabile, bazată de criterii clare.

În plus, materialele plastice bazate pe materii biologice pot face parte dintr-o soluție mai amplă, deoarece oferă potențialul pentru diferențierea parțială a materiilor prime și pot reduce astfel dependența UE de resurse din țări terțe. Raportorul este de opinie că sunt necesare investiții suplimentare în C&D în acest domeniu, cu scopul de a stimula inovarea.

De asemenea, raportorul solicită o interdicție totală a materialelor plastice oxodegradabile, deoarece acest tip de plastic nu se biodegradează în siguranță și, prin urmare, nu oferă beneficii dovedite pentru mediu.

3) Microplasticele

Raportorul este de opinie că opțiunea cea mai rentabilă este eliminarea utilizării microplasticelor încă de la sursă. Astfel că solicită o interdicție privind microplasticele care sunt adăugate intenționat produselor, cum ar fi produsele cosmetice și produsele de curățat, și pentru care există alternative viabile. Introducerea, de curând, în unele state membre, de exemplu în Regatul Unit, a legislației care interzice utilizarea micromărgelelor de plastic în produsele cosmetice care se clătesc cu apă dovedește că acest lucru este posibil.

Raportorul mai invită Comisia să stabilească cerințe minime în legislația privind produsele pentru a elimina microplasticele de la sursă, în special în cazul materialelor textile, pneurilor, vopselelor și mucurilor de țigări. Raportorul consideră că constatările din proiectul Life+ MERMAIDS[8], care s-a axat pe reducerea impactului microplasticelor rezultate în urma proceselor de spălare a materialelor textile, oferă informații interesante despre acest subiect.

2.4 Inovarea

Inovarea, cercetarea și dezvoltarea, precum și investițiile în infrastructură sunt esențiale pentru ca UE să dezvolte cu succes o nouă economie a materialelor plastice. Anunțul făcut de Comisie că se vor aloca în plus 100 de milioane EUR pentru a stimula investițiile în soluții circulare în cadrul programului Orizont 2020 este încurajator. Raportorul sprijină elaborarea unei agende strategice de cercetare pentru inovare privind materialele plastice, care ar trebui să aibă în vedere și perioada de după 2020.

De asemenea, raportorul este convins că domenii precum reciclarea chimică și aplicațiile de captare și utilizare a carbonului care folosesc dioxidul de carbon ca materie primă ar trebui să facă parte din agenda de inovare. În plus, invită Comisia să clădească pe experiențele grupurilor de inovare existente, ca de exemplu Catalisti din Flandra[9].

2.5 Acțiune globală

Pe plan internațional are loc o dezvoltare rapidă a eforturilor inovatoare și rentabile pentru abordarea problemei deșeurilor de plastic. Dacă UE dorește să fie lider al agendei globale al economiei circulare și să aibă un impact, trebuie să se situeze în prima linie și să joace un rol proactiv în elaborarea unui Protocol global privind materialele plastice. Prin urmare, raportorul invită Comisia să prezinte un instrument de urmărire a diferitelor angajamente într-o manieră integrată și transparentă.

3. Concluzie

Interdicția impusă de China în privința importurilor de deșeuri plastice oferă o oportunitate imensă pentru ca UE să promoveze schimbări transformative și tranziția către o economie circulară a materialelor plastice. Trebuie să profităm de acest impuls pentru a investi și inova. Dacă reușim să elaborăm o abordare holistică pentru întregul lanț valoric prin modele de afaceri și de consum circulare, putem crea o situație reciproc avantajoasă pentru toate părțile interesate implicate. Putem transforma depozitele de deșeuri plastice în mine de aur.

AVIZ al Comisiei pentru pescuit (2.7.2018)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară

(2018/2035(INI))

Raportor pentru aviz: John Flack

SUGESTII

Comisia pentru pescuit recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât cantități enorme de materiale plastice și microplastice ajung în mare, unde, după ce au fost aruncate, se descompun în apă și apoi pătrund în lanțul alimentar, iar substanțele toxice pe care le conțin sunt ingerate de o gamă largă de viețuitoare din mediul marin și pot otrăvi și cauza moartea resurselor marine vii, putând avea, de asemenea, un impact direct asupra sănătății umane; întrucât deșeurile de materiale plastice din mediul marin pot avea, de asemenea, un impact asupra eficienței uneltelor de pescuit, care, în cazul pescuitului la scară redusă, este chiar mai puternic și cauzează probleme economice;

B.  întrucât problema deșeurilor de materiale plastice din mediul marin reprezintă o provocare la nivel mondial care nu poate fi abordată decât prin cooperarea internațională;

C.  întrucât, în Rezoluția 11 adoptată cu ocazia sesiunii din 23-27 mai 2016 a Adunării ONU pentru mediu organizate sub egida Programului ONU pentru mediu, s-a recunoscut faptul că „prezența deșeurilor de materiale plastice și a microplasticelor în mediul marin constituie o problemă gravă de amploare mondială, care se agravează rapid și în cazul căreia este necesar să se adopte de urgență un răspuns global, ținând seama de o abordare bazată pe ciclul de viață al produselor”;

D.  întrucât, în cadrul aceleiași rezoluții, fabricanții de produse și alți actori relevanți au fost încurajați să elimine sau să reducă microparticulele primare de plastic din produsele pe care le fabrică; întrucât în Statele Unite ale Americii și în Canada au fost introduse interdicții asupra utilizării microplasticelor în anumite produse de îngrijire personală; întrucât mai multe state membre i-au notificat Comisiei proiectele de lege pe care intenționează să le adopte cu scopul de a interzice folosirea microplasticelor în anumite produse cosmetice și întrucât Comisia i-a solicitat Agenției Europene pentru Produse Chimice să impună restricții privind introducerea intenționată de microplastice în compoziția produselor; întrucât Consiliul a invitat, de asemenea, Comisia să ia măsuri cu privire la microplastice, în special cu privire la cele din produsele cosmetice și detergenți; întrucât există, în prezent, un nivel considerabil de confuzie în rândul consumatorilor cu privire la terminologia referitoare la materialele plastice, în special cu privire la termenii care se referă la bioplastic, la plasticul biodegradabil și la plasticul bazat pe materii biologice și întrucât transmiterea unor informații clare de către producătorii de materiale plastice este esențială pentru realizarea obiectivelor Strategiei privind materialele plastice;

E.  întrucât Comisia s-a angajat să elaboreze, după caz, cerințe privind produsele în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică[1], care să țină seama de prezența microplasticelor și a elaborat, de asemenea, în contextul definirii criteriilor sale privind etichetarea ecologică și achizițiile publice verzi, criterii menite să îmbunătățească posibilitățile de reciclare a materialelor plastice;

F.  întrucât soluțiile utilizate pentru gestionarea deșeurilor de materiale plastice din mediul marin nu pot fi separate de strategia globală privind materialele plastice; întrucât articolul 48 din Regulamentul privind controlul pescuitului[2], care conține măsuri menite să promoveze recuperarea uneltelor de pescuit pierdute, reprezintă un pas în direcția potrivită, însă domeniul de aplicare a acestuia este prea limitat, deoarece statele membre sunt autorizate să scutească marea majoritate a navelor de pescuit de la această obligație, iar punerea în aplicare a cerințelor în materie de raportare este în continuare deficitară;

G.  întrucât statele membre ale UE sunt semnatare ale Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL) și ar trebui să urmărească punerea în aplicare deplină a dispozițiilor acesteia;

H.  întrucât pescuitul-fantomă are loc atunci când organismele marine se prind, se încurcă, se rănesc, se înfometează și mor în plasele de pescuit, capcanele și paragatele pierdute sau abandonate, care nu sunt biodegradabile; întrucât fenomenul „pescuitului fantomă” este cauzat de pierderea și abandonarea uneltelor de pescuit în mediul marin; întrucât Regulamentul privind controlul pescuitului include dispoziții privind marcajul obligatoriu al uneltelor de pescuit, precum și privind notificarea și recuperarea uneltelor pierdute; întrucât pescarii aduc înapoi în porturi, din proprie inițiativă, plasele de pescuit pe care le recuperează din mare;

I.  întrucât, deși este greu să se evalueze cu precizie contribuția sectorului acvaculturii la acumularea de deșeuri în mediul marin, se estimează că materialele plastice și microplasticele reprezintă aproximativ 80 % din deșeurile din mediul marin și că, în cazul unui procent cuprins între 20 % și 40 % din deșeurile de materiale plastice din mediul marin, una dintre surse este reprezentată de activitățile întreprinse de om pe mare, inclusiv de activitățile navelor de transport comercial și ale navelor de croazieră și întrucât, potrivit unui studiu recent al FAO[3], aproximativ 10 % din aceste deșeuri sunt reprezentate de unelte de pescuit pierdute și aruncate în mare; întrucât uneltele de pescuit pierdute și abandonate reprezintă o componentă a deșeurilor de materiale plastice din mediul marin și întrucât, conform estimărilor, 94 % din materialele plastice care sunt evacuate în mediul marin se depun pe fundul mării, fapt ce creează necesitatea utilizării Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) pentru a-i determina pe pescari să participe direct la programele de „pescuire a deșeurilor marine”, în schimbul plății unor sume de bani sau prin utilizarea altor stimulente de natură financiară și materială;

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028), care sprijină punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”[4], care vizează atingerea unei stări ecologice bune a apelor marine ale Europei; regretă totuși că raportul Comisiei din 2017 de evaluare și punere în aplicare nu a avut în vedere aplicarea dispozițiilor articolului 48 alineatul (3) din Regulamentul privind controlul pescuitului referitoare la uneltele de pescuit pierdute în mare; subliniază nevoia de a realiza o evaluare detaliată a punerii în aplicare a cerințelor prevăzute de Regulamentul privind controlul pescuitului în ceea ce privește uneltele de pescuit;

2.  subliniază că, pentru a aborda problema deșeurilor din mediul marin, este necesar să fie întreprinse o serie de acțiuni interconectate și ambițioase la mai multe niveluri și invită, prin urmare, UE și statele membre să îmbunătățească coordonarea eforturilor internaționale pentru a reduce amploarea diferitelor forme de poluare a mediului marin și să intensifice măsurile adoptate la nivel mondial pentru a combate generarea de deșeuri de materiale plastice, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (ODD 14); subliniază că eforturile întreprinse în acest domeniu pot include campanii și programe de sensibilizare cu privire la impactul deșeurilor asupra ecosistemelor marine, activități de cercetare menite să determine fezabilitatea utilizării plaselor de pescuit biodegradabile/compostabile, proiecte educaționale destinate pescarilor și programe publice specifice având drept obiectiv recuperarea deșeurilor de materiale plastice și a altor obiecte de pe fundul mării, precum și examinarea viabilității sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru uneltele de pescuit;

3.  invită Comisia, statele membre și regiunile să sprijine proiectele ce au ca obiectiv colectarea deșeurilor din mediul marin cu implicarea navelor de pescuit, dacă este posibil, și să creeze instalații portuare de preluare și eliminare a deșeurilor marine, precum și un sistem de reciclare a plaselor de pescuit ajunse la finalul ciclului de viață; invită Comisia și statele membre să folosească recomandările din Orientările voluntare ale FAO privind marcajul uneltelor de pescuit, colaborând îndeaproape cu sectorul pescuitului pentru a combate pescuitul-fantomă;

4.  subliniază faptul că statele membre și regiunile trebuie să depună mai multe eforturi pentru a elabora strategii și planuri în vederea reducerii cantității de unelte de pescuit pierdute în mare și că granturile acordate în cadrul FEPAM ar trebui să fie utilizate pentru colectarea și eliminarea deșeurilor marine, precum și pentru crearea unor sisteme de reciclare a uneltelor de pescuit și a infrastructurii necesare; încurajează statele membre și regiunile să prezinte, cu sprijinul FEPAM, propuneri în cadrul programului Orizont 2020; subliniază faptul că statele membre ar putea dori, de asemenea, să pună în aplicare un sistem voluntar de bonificații pentru pescarii care aduc înapoi în porturi deșeurile de materiale plastice și plasele de pescuit pierdute sau care nu mai sunt folosite; încurajează cu fermitate Comisia și statele membre să ofere mai mult sprijin inițiativelor existente lansate pentru a aborda această provocare globală, cum ar fi „Fishing for litter”, „Oceana”, „Surfrider Foundation”, „Plastic Oceans Foundation”, „Mission Blue” și „One world, one ocean”;

5.  invită Comisia, statele membre și regiunile să sprijine utilizarea uneltelor de pescuit inovatoare prin încurajarea pescarilor „să dea la schimb” plasele de pescuit vechi și să adapteze plasele de pescuit existente cu sisteme de urmărire și senzori conectați la aplicații pentru telefoane inteligente, cu cipuri de identificare prin radiofrecvență și sisteme de urmărire pentru nave, astfel încât comandanții să își poată urmări mai bine plasele de pescuit și să le poată recupera, dacă este cazul; recunoaște rolul pe care îl poate juca tehnologia în cadrul efortului de prevenire a pătrunderii materialelor plastice în mediul marin;

6.  invită Comisia, statele membre și regiunile să îmbunătățească sistemul de colectare a datelor în ceea ce privește deșeurile de materiale plastice din mediul marin prin instituirea și punerea în aplicare a unui sistem obligatoriu la nivelul UE de raportare digitală cu privire la uneltele pierdute de navele de pescuit individuale în vederea sprijinirii acțiunilor de recuperare, utilizând date din bazele de date regionale, să partajeze informații prin intermediul unei baze de date europene gestionate de Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului sau să dezvolte SafeSeaNet într-un sistem la nivelul UE, ușor de utilizat, care să le permită pescarilor să semnaleze uneltele pierdute;

7.  relevă faptul că microplasticele dăunează stocurilor de pește, biodiversității și sănătății umane; invită, prin urmare, Comisia să dezvolte și să sprijine capacități de depistare și monitorizare a nivelurilor de contaminare cu microplastice a produselor comerciale din pește și fructe de mare, a mediului marin și a resurselor sale biologice; invită Comisia să adopte cadre de analiză a riscurilor în materie de siguranță alimentară pentru a evalua pericolele și riscurile pentru consumatori; invită Comisia, în conformitate cu principiul substituției și cu procedurile REACH de restricționare a substanțelor care prezintă un risc din perspectiva obiectivelor Strategiei privind materialele plastice, să pună în aplicare fără întârziere procesul solicitat de Consiliu, ce vizează restricționarea utilizării microplasticelor adăugate în mod intenționat, solicitând ca Agenția Europeană pentru Produse Chimice să revizuiască fundamentele științifice pentru adoptarea de măsuri de reglementare la nivelul UE, cu scopul de a asigura o reducere treptată a utilizării microplasticelor în anumite categorii de produse, cum ar fi produsele cosmetice, produsele de îngrijire personală, detergenții și vopselele, urmând ca, ulterior, să se impună o interdicție totală; subliniază faptul că este important să se asigure cooperarea între statele membre, autoritățile naționale și regionale, întreprinderile și părțile interesate în al căror domeniu de interes intră efectele contaminării cu microplastice și nanoplastice și impactul poluării asupra lanțurilor de aprovizionare din sectorul pescăresc, al acvaculturii și al producției de pește și fructe de mare.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

20.6.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Clara Eugenia Aguilera García, Renata Briano, David Coburn, Richard Corbett, Linnéa Engström, João Ferreira, Sylvie Goddyn, Mike Hookem, Carlos Iturgaiz, Werner Kuhn, António Marinho e Pinto, Gabriel Mato, Norica Nicolai, Liadh Ní Riada, Ulrike Rodust, Remo Sernagiotto, Ricardo Serrão Santos, Isabelle Thomas

Membri supleanți prezenți la votul final

Izaskun Bilbao Barandica, Giuseppe Ferrandino, John Flack, Seán Kelly, Verónica Lope Fontagné, Ana Miranda

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

20

+

ALDE

Izaskun Bilbao Barandica, Norica Nicolai

ECR

John Flack, Remo Sernagiotto

EFDD

David Coburn, Mike Hookem

GUE/NGL

Liadh Ní Riada

PPE

Carlos Iturgaiz, Seán Kelly, Werner Kuhn, Gabriel Mato

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Renata Briano, Richard Corbett, Ulrike Rodust, Ricardo Serrão Santos, Isabelle Thomas

VERTS/ALE

Marco Affronte, Linnéa Engström, Ana Miranda

0

-

 

 

1

0

ENF

Sylvie Goddyn

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

10.7.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

57

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Catherine Bearder, Ivo Belet, Biljana Borzan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Miriam Dalli, Seb Dance, Mark Demesmaeker, Stefan Eck, Bas Eickhout, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Arne Gericke, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Karin Kadenbach, Urszula Krupa, Giovanni La Via, Jo Leinen, Peter Liese, Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, John Procter, Julia Reid, Frédérique Ries, Daciana Octavia Sârbu, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Renate Sommer, Adina-Ioana Vălean, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Guillaume Balas, Anja Hazekamp, Jan Huitema, Merja Kyllönen, Alojz Peterle, Christel Schaldemose, Keith Taylor

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Zoltán Balczó, Marc Joulaud, Stanisław Ożóg

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

57

+

ALDE

Catherine Bearder, Jan Huitema, Anneli Jäätteenmäki, Valentinas Mazuronis, Frédérique Ries

ECR

Mark Demesmaeker, Arne Gericke, Urszula Krupa, Stanisław Ożóg, Bolesław G. Piecha, John Procter

EFDD

Piernicola Pedicini

ENF

Sylvie Goddyn

GUE/NGL

Stefan Eck, Anja Hazekamp, Merja Kyllönen

NI

Zoltán Balczó

PPE

Pilar Ayuso, Ivo Belet, Birgit Collin-Langen, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Jens Gieseke, Julie Girling, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, György Hölvényi, Marc Joulaud, Giovanni La Via, Peter Liese, Miroslav Mikolášik, Alojz Peterle, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Adina-Ioana Vălean

S&D

Guillaume Balas, Biljana Borzan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Miriam Dalli, Seb Dance, Jytte Guteland, Karin Kadenbach, Jo Leinen, Susanne Melior, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Pavel Poc, Christel Schaldemose, Daciana Octavia Sârbu, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Marco Affronte, Margrete Auken, Bas Eickhout, Davor Škrlec, Keith Taylor

1

-

EFDD

Julia Reid

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 31 august 2018
Aviz juridic - Politica de confidențialitate