Index 
Texte adoptate
Miercuri, 9 iulie 2008 - StrasbourgEdiţie definitivă
Programe de acțiune anuale pentru Brazilia şi pentru Argentina (2008)
 Prioritățile UE pentru cea de a 63-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
 Modificarea Directivei 2004/49/CE privind siguranţa căilor ferate comunitare ***II
  Rezoluţie
  Text consolidat
 Modificarea Regulamentului (CE) nr. 881/2004 privind înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate ***II
  Rezoluţie
  Text consolidat
 Normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) ***II
 Program pentru modernizarea statisticilor europene referitoare la întreprinderi şi comerţ (MEETS)***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
 Pile şi acumulatori, precum şi deşeurile acestora***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
 Restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase ***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
 Condiţii de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale ***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
 Piaţa internă a gazelor naturale***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
 Coordonarea sistemelor de securitate socială: modalităţi de aplicare ***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
  Anexă
  Anexă
  Anexă
  Anexă
 Coordonarea sistemelor de securitate socială: anexa XI***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
  Anexă
 Extinderea dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 şi ale Regulamentului (CE) nr. […] la resortisanţii ţărilor terţe care nu fac obiectul dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de naţionalitate *
 Constituirea grupurilor politice (modificarea articolului 29 din Regulamentul de procedură)
 Rolul judecătorului naţional în sistemul jurisdicţional al Uniunii Europene
 Disputele Airbus/Boeing
 Planul strategic european pentru tehnologiile energetice
 Fondurile suverane de investiţii
 Către o nouă cultură a mobilităţii urbane
 Raportul anual al BCE pentru 2007

Programe de acțiune anuale pentru Brazilia şi pentru Argentina (2008)
DOC 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind proiectul de decizie a Comisiei de stabilire a programelor de acțiune anuale pentru Brazilia şi pentru Argentina pentru anul 2008
P6_TA(2008)0338 B6-0336/2008

Parlamentul European ,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare(1) ,

–   având în vedere proiectul de decizie a Comisiei de stabilire a programelor de acțiune anuale pentru Brazilia şi pentru Argentina pentru anul 2008 (CMTD-2008-0263 - D000422-01, CMTD-2008-0263 - D000421-01),

–   având în vedere avizul prezentat la 10 iunie 2008 de comitetul prevăzut la articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 ("Comitetul de gestionare a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD)"),

–   având în vedere articolul 8 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei(2) ,

–   având în vedere Acordul între Parlamentul European şi Consiliu din 3 iunie 2008 privind normele de punere în aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei, modificată prin Decizia 2006/512/CE(3) ,

–   având în vedere articolul 81 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, la 10 iunie 2008, comitetul de gestionare a ICD a votat în favoarea proiectelor de programe de acțiune anuale (PAA) pentru anul 2008 pentru Brazilia şi Argentina (CMTD-2008-0263 - D000422-01, CMTD-2008-0263 - D000421-01);

B.   întrucât, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE şi punctul 1 din Acordul din 3 iunie 2008 menţionat anterior, Parlamentul European a primit proiectul de măsuri de punere în aplicare, prezentat comitetului de gestionare a ICD, precum şi rezultatele votului;

C.   întrucât în articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 se stipulează că "obiectivul primordial și predominant al cooperării prevăzute de prezentul regulament constă în eradicarea sărăciei în ţările şi regiunile partenere, în cadrul dezvoltării durabile";

D.   întrucât articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 prevede că "Măsurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1)(4) sunt concepute astfel încât să satisfacă criteriile aplicabile asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) instituite de Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE/CAD)";

E.   întrucât, în documentul său intitulat "Directive privind stabilirea formularelor pentru sistemul de notificare a ţărilor creditoare" (DCD/CAD (2002)21), OCDE/CAD defineşte AOD ca fluxuri financiare către ţările de pe lista CAD a beneficiarilor de asistenţă stabilită de acest comitet, pentru care, inter alia, "fiecare tranzacţie este efectuată în scopul principal de a promova dezvoltarea economică şi bunăstarea ţărilor în curs de dezvoltare",

Brazilia

1.   constată că proiectul PAA pentru Brazilia pentru anul 2008 include programul de mobilitate în domeniul învăţământului pentru Brazilia 2008-2010 (care reprezintă "Fereastra de cooperare externă" Erasmus Mundus Brazilia) ca unică acţiune şi că această acţiune se încadrează în sectorul de prioritate I "Intensificarea relaţiilor bilaterale, acţiunea 2: Programul de învăţământ superior pentru Brazilia" din documentul de strategie de ţară şi că fondurile puse la dispoziţie pentru a încuraja mobilitatea studenţilor şi a personalului didactic resortisanţi ai UE (care reprezintă până la 30% din finanţarea totală pusă la dispoziţie pentru a încuraja mobilitatea individuală a studenţilor şi a personalului didactic) reprezintă un element important al PAA pentru Brazilia pentru anul 2008;

Argentina

2.   constată că proiectul PAA pentru Argentina pentru anul 2008 include "Fereastra de cooperare externă" Erasmus Mundus pentru Argentina ca unică acţiune şi că această acţiune se încadrează în sectorul de prioritate "Intensificarea relaţiilor bilaterale şi a înţelegerii reciproce dintre CE şi Argentina" din documentul de strategie de ţară şi că fondurile puse la dispoziţie pentru a încuraja mobilitatea studenţilor şi a personalului didactic resortisanţi ai UE (care reprezintă până la 30% din finanţarea totală pusă la dispoziţie pentru a încuraja mobilitatea individuală a studenţilor şi a personalului didactic) reprezintă un element important al PAA pentru Argentina pentru anul 2008;

o
o   o

3.   consideră că, în acest mod, Comisia, prin PAA pentru Brazilia pentru anul 2008 şi prin PAA pentru Argentina pentru anul 2008, îşi depăşeşte competenţelor de executare stabilite în actul de bază, având în vedere că elementele mai sus menţionate nu sunt în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) şi alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006, deoarece obiectivul principal al acestora nu constă în eradicarea sărăciei şi acestea nu îndeplinesc criteriile pentru AOD instituite de OCDE/CAD(5) ;

4.   invită Comisia să îşi retragă proiectele de decizie privind stabilirea PAA pentru pentru Brazilia pentru anul 2008 şi pentru Argentina pentru anul 2008, şi să înainteze comitetului de gestionare a ICD noi proiecte de decizie, care să respecte pe deplin dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1905/2006;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23, modificată prin Decizia 2006/512/CE a Consiliului din 17 iulie 2006, JO L 200, 22.7.2006, p. 11-13.
(3) JO C 143, 10.6.2008, p. 1.
(4) Articolul 1 alineatul (1): "Comunitatea finanțează măsuri menite să sprijine cooperarea cu țările, teritoriile și regiunile în curs de dezvoltare (...)".
(5) respectiv, ca "fiecare tranzacţie este efectuată în scopul principal de a promova dezvoltarea economică şi bunăstarea ţărilor în curs de dezvoltare" (fişa OCDE/CAD din octombrie 2006 "Este AOD?", p. 1).


Prioritățile UE pentru cea de a 63-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
DOC 112k
Recomandarea Parlamentului European din 9 iulie 2008 către Consiliu privind prioritățile UE pentru cea de a 63-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (2008/2111(INI) )
P6_TA(2008)0339 A6-0265/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului formulată de Alexander Lambsdorff și Annemie Neyts-Uyttebroeck în numele grupului ALDE, privind cea de a 63-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ONU) (B6-0176/2008 ),

–   având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 2005 intitulat "O mai mare libertate", rezoluţia subsecventă 60/1 a Adunării Generale a ONU privind rezultatul Summit-ului mondial din 2005 și raportul Secretarului General al ONU din 7 martie 2006 intitulat "Să investim în Organizația Națiunilor Unite: pentru o organizație mai puternică pe plan mondial",

–   având în vedere prioritățile UE pentru cea de a 62-a sesiune a Adunării Generale a ONU,

–   având în vedere rezoluțiile sale din 29 ianuarie 2004 privind relațiile dintre Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite(1) , din 9 iunie 2005 privind reforma Organizației Națiunilor Unite(2) , și din 29 septembrie 2005 privind rezultatul Summit-ului mondial al Organizației Națiunilor Unite din 14-16 septembrie 2005(3) ,

–   având în vedere lista punctelor ce urmează a fi incluse în ordinea de zi preliminară a celei de a 63-a sesiuni ordinare a Adunării Generale din 11 februarie 2008 și, în mod specific, punctele incluse sub titlurile "Menținerea păcii și securității internaționale", "Dezvoltarea Africii", "Promovarea drepturilor omului" și "Reforma managementului",

–   având în vedere rezultatele celei de-a noua conferințe a părților la Convenția ONU privind diversitatea biologică (COP 9), organizată în perioada 19 - 30 mai 2008 la Bonn,

–   având în vedere Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, din 2009,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) și articolul 90 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0265/2008 ),

A.   întrucât politica externă a UE se bazează pe un sprijin semnificativ și neechivoc pentru un multilateralism eficace, așa cum prevede Carta ONU,

B.   întrucât UE este unul dintre principalii parteneri politici și financiari ai ONU în lupta împotriva sărăciei și în promovarea dezvoltării economice și sociale, contribuind la securitatea colectivă, inclusiv prin protejarea, în scopul supraviețuirii, a populațiilor aflate în pericol și la respectarea drepturilor omului în întreaga lume,

C.   întrucât reforma preconizată a ONU, care include înființarea unor noi organisme, restructurarea radicală a altora, remodelarea managementului operațiilor sale în teritoriu, reorganizarea modului în care se livrează ajutoarele, precum și o reformă în profunzime a Secretariatului, este extrem de ambițioasă și necesită o neîncetată susținere politică, în special atunci când, după definirea noului cadru de politici, se trece la stadiul de implementare,

D.   întrucât două dintre organismele nou înființate, Consiliul pentru drepturile omului și Comisia pentru construirea păcii, au intrat într-o fază crucială, în care trebuie să facă dovada capacității de a-și atinge obiectivele ce le-au fost stabilite de statele membre ale ONU,

E.   întrucât îndelung așteptata reformă a Consiliului de securitate al ONU încă nu a fost înfăptuită, date fiind sensibilitățile implicate și tensiunea generată de accentuarea responsabilităților și un mai bun echilibru geopolitic, pe de o parte, și asigurarea eficienței și eficacității necesare ale acestui organism, pe de altă parte,

F.   întrucât anul 2008 este un an decisiv în ceea ce privește eforturile de eradicare a sărăciei și realizarea până în 2015 a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) la nivel mondial și întrucât statele membre UE ar trebui să asigure rolul de lider mondial în acest domeniu, în perspectiva reuniunilor esențiale pe această temă, care vor avea loc în a doua jumătate a acestui an,

G.   întrucât eforturile UE constituie un catalizator important în cadrul realizării ODM și un exemplu pentru ceilalți donatori, dar, cu toate acestea, dacă se mențin tendințele actuale, vor continua să fie cu 75 miliarde de euro sub nivelul angajamentelor UE privind ajutorul public pentru dezvoltare până în 2010,

H.   întrucât numeroase țări din Africa subsahariană nu sunt pe cale de a îndeplini vreunul dintre ODM și întrucât în numeroase țări cu venituri medii există, de asemenea, regiuni și grupuri etnice care reprezintă milioane de oameni care nu realizează progrese suficiente în vederea îndeplinirii obiectivelor,

I.   întrucât creșterea mare a prețurilor alimentelor și încetinirea ritmului de creștere la nivel mondial amenință să întârzie realizarea ODM cu aproximativ 7 ani, în cazul în care nu sunt realizate noi investiții în sectorul agricol și în industria agro-alimentară din țările în curs de dezvoltare,

J.   întrucât Adunarea Generală a ONU a hotărât să organizeze la 4-5 octombrie 2007 Dialogul la nivel înalt privind cooperarea interculturală și interreligoasă pentru promovarea toleranței, înțelegerii și respectului universal cu privire la chestiunile legate de libertatea religioasă sau a credinței și de diversitatea culturală, în coordonare cu alte inițiative similare din acest domeniu,

K.   întrucât 2008 este Anul european al dialogului intercultural,

L.   întrucât ordinea de zi a Adunării Generale a ONU nu este, încă, suficient de precis orientată și nici configurată, așa cum ar trebui să fie, pentru ca activitatea acestui organism să devină mai consistentă, iar rezoluțiile sale să producă mai ușor efectele scontate,

M.   întrucât Departamentul ONU pentru operații de menținere a păcii gestionează actualmente 20 operațiuni în teritoriu, în care sunt implicate trupe cu un efectiv de peste 100 000 militari, jumătate dintre aceștia fiind desfășurați în Africa,

N.   întrucât gradul de coordonare a pozițiilor adoptate de statele membre ale UE în cadrul ONU variază semnificativ de la un organism la altul și de la o politică la alta,

O.   întrucât această coordonare nu trebuie înfăptuită în detrimentul negocierilor cu țările din alte blocuri geopolitice, care constituie o condiție esențială pentru încheierea alianțelor necesare în cadrul ONU,

P.   întrucât această coordonarea impune o cooperare mai strânsă între grupurile de lucru de profil ale Consiliului, aflate la Bruxelles, și oficiile UE și reprezentanțele permanente ale statelor membre de la New York și Geneva,

Q.   întrucât Tratatul de la Lisabona conferă personalitate juridică UE, o noutate care are repercusiuni majore în ceea ce privește reprezentarea Uniunii în cadrul ONU,

1.   adresează Consiliului următoarele recomandări:

   UE la ONU și ratificarea Tratatului de la Lisabona
   a) solicită ca prioritățile politice ale UE pentru următoarea sesiune a Adunării Generale a ONU să facă obiectul unei dezbateri aprofundate și cuprinzătoare între Parlamentul European, Consiliu și Comisie,
   b) consideră că reprezentanțele permanente de la New York ale statelor membre ale UE ar trebui să privească poziția oficială a Consiliului privind priorităţile Adunării Generale a ONU ca pe o platformă politică obligatorie de utilizat în cadrul negocierilor cu alte țări,
   c) este încredințat că pozițiile statelor membre ale UE în cadrul ONU ar trebui în general să fie coordonate mai întâi la nivelul grupurilor de lucru ale Consiliului, ceea ce le-ar permite diplomaților de la New York să adopte mai ușor o poziție comună asupra unor aspecte specifice în cadrul organismelor ONU și ar oferi mai mult timp pentru consultări și negocieri cu alte grupări regionale sau țări aparținând unor astfel de grupări,
   d) invită Consiliul și Comisia să ia în considerare o reorganizare și o extindere a oficiilor lor de la New York și Geneva, având în vedere competențele și responsabilitățile sporite exercitate de către reprezentanții UE, în perspectiva ratificării Tratatului de la Lisabona, garantând coordonarea optimă a politicilor, programelor și fondurilor comunitare cu instrumentele și misiunile desfășurate în cadrul politicii externe și de securitate comune a UE,
   e) îndeamnă Consiliul și Comisia să studieze în detaliu implicațiile pe care Tratatul de la Lisabona le are în ceea ce privește reprezentarea pe viitor a UE în cadrul ONU și solicită statelor membre să depună eforturi clare și neechivoce pentru a asigura că UE se bucură de o vizibilitate și o autoritate adecvate în cadrul organelor și forurilor ONU,
   f) încurajează Consiliul să negocieze și să stabilească, cât mai curând, natura operațională a statutului de observator UE la ONU,
   g) solicită, de asemenea, statelor membre ale UE să acționeze în vederea revizuirii structurii actuale a grupărilor regionale din cadrul ONU, astfel ca aceasta să reflecte componența UE rezultată în urma ultimei extinderi,
   h) invită Consiliul și Comisia să informeze regulat Parlamentul cu privire la implicațiile, inclusiv de natură bugetară, ale oricărui pas eventual făcut în direcția reorganizării prezenței UE în cadrul diferitelor componente ale ONU, inclusiv Secretariatul acesteia, precum și asupra fondurilor și programelor sale,
   Contribuția UE la reformele ONU
   i) salută reluarea activității Grupului de lucru pentru revitalizarea Adunării Generale a ONU, însărcinat să identifice modalitățile de ridicare a gradului de autoritate, eficacitate și eficiență a Adunării, precum și de întărire a rolului acesteia și solicită statelor membre ale UE ca, în acest context, să promoveze întărirea rolului Președintelui Adunării Generale și, totodată, alocarea resurselor financiare, umane și de infrastructură adecvate, ca și cooperarea sistematică dintre Adunarea Generală, Secretarul General și Consiliul de securitate al ONU, astfel ca responsabilitățile și legitimitatea acestuia să crească,
   j) încurajează statele membre ale UE să solicite, în continuare, mult așteptata revizuire a mandatului, destinată să consolideze și să actualizeze programul de lucru al ONU, astfel ca acesta să răspundă cerințelor actuale ale statelor membre ale UE, prin reexaminarea tuturor mandatelor mai vechi de cinci ani care își au originea în rezoluțiile Adunării Generale și ale altor organisme,
   k) reamintește statelor membre ale UE angajamentele solemne asumate în cadrul Summit-ului mondial 2005 de consolidare a ONU prin introducerea mai multor reforme la nivelul managementului și Secretariatului; solicită Consiliului să sprijine aceste reforme, pentru ridicarea gradului de responsabilitate și supraveghere, îmbunătățirea transparenței și a performanțelor manageriale și pentru consolidarea moralității, eficienței și eficacității organizaționale urmărind, în primul rând și mai ales, reformarea structurii Secretariatului,
   l) îndeamnă insistent Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru ca Departamentul ONU pentru operații de menținere a păcii și Departamentul ONU pentru afaceri politice să dispună de personal pe măsura sarcinilor și responsabilităților ce le incumbă și să sprijine eforturile depuse în acest sens de Secretarul General al ONU,
   m) îndeamnă statele membre ale UE să sprijine eforturile Secretarului General al ONU, în vederea punerii în aplicare a conceptului "responsabilitatea de a proteja", adoptat în cadrul Summit-ului mondial din 2005; solicită statelor membre ale UE să participe activ la acest proces,
   n) invită Consiliul să sprijine pe deplin relansarea negocierilor urmărind implementarea recomandărilor Comitetului la nivel înalt pentru coerență sistemică și recomandă statelor membre ale UE să coopereze în mod activ cu țările în curs de dezvoltare care beneficiază de asistență națională sau europeană și să exercite influența colectivă a UE, precum și cea individuală a statelor membre, astfel încât să se asigure sprijinul acestor țări în vederea revizuirii integrale a sistemului de livrare a ajutoarelor ONU și promovarea unei mai mari coerențe între politicile ONU în teritoriu,
   o) solicită statelor membre ale UE ca, în ceea ce privește reforma Consiliului de securitate al ONU, să adopte o poziție bazată pe o mai strânsă coeziune care, păstrând obiectivul final, acela ca UE să dispună de un loc permanent în cadrul unei ONU reformate, urmărește concomitent și creșterea ponderii Uniunii proporțional cu contribuția UE la operațiile de menținere a păcii ale ONU și la asistența ONU pentru dezvoltare,
   p) reamintește, în acest context, statelor membre ale UE că este de maximă importanță ca statele membre ale UE prezente în Consiliul de securitate să prezinte şi să susțină poziția oficială a UE, să informeze corespunzător celelalte state membre ale UE despre discuțiile purtate în cadrul Consiliului de securitate și să-și coordoneze activ pozițiile cu grupurile de lucru de resort din cadrul Consiliului de miniștri al UE,
   q) solicită statelor membre ale UE să sprijine grupul operativ de reformă a Consiliului de securitate condus de Președintele Srgjan Kerim; salută, în acest sens, impulsul în favoarea reformării Consiliului de securitate generat de inițiativa denumită "Overarching Process" ("Procesul atotcuprinzător"); încurajează Consiliul să promoveze o discuție orientată asupra punctelor de convergență, destinată să aducă progrese tangibile în această privință,
   UE si Consiliul pentru drepturile omului al ONU
   r) îndeamnă insistent statele membre, în special Franța și Slovacia, în calitate de membri nou aleși în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, să-și intensifice eforturile pentru a asigura funcționarea cu succes a Consiliului pentru drepturile omului, în vederea protejării și promovării drepturilor universale; solicită, în acest sens, un grad mai mare de responsabilitate în cadrul procedurii de instituire și reînnoire a Procedurilor speciale de numire a titularilor de mandat, care ar trebui să se bazeze pe principiile transparenței și competiției reale,
   s) subliniază importanța participării societății civile la lucrările Consiliului pentru drepturile omului al ONU și îndeamnă statele membre ale UE care iau parte la aceste lucrări să instituie proceduri și instrumente eficiente care să permită societății civile să participe la lucrările Consiliului pentru drepturile omului al ONU, pentru a asigura o protecție mai bună a drepturilor omului în lume și pentru a contribui în mod pozitiv la transparența acestei instituții,
   t) solicită Consiliului să sprijine eforturile care vizează sporirea responsabilității statelor membre ale ONU în domeniul drepturilor omului prin creșterea eficienței mecanismului de evaluare periodică universală, în special prin adoptarea unor proceduri mai stricte, pentru a evita tacticile deliberate de obstrucție sau de diversiune,
   u) este preocupat de criticile recente îndreptate împotriva Oficiului Înaltului comisar pentru drepturile omului; îndeamnă statele membre ale UE să sprijine acest Oficiu, în special în cadrul Comitetului V al Adunării Generale, astfel încât să asigure păstrarea integrității independenței Oficiului și a garantării tuturor resurselor financiare necesare îndeplinirii mandatului acestuia; solicită statelor membre ale UE să urmărească îndeaproape procedura de numire a noului Înalt comisar, actualul mandat expirând în iunie 2008,
   v) solicită tuturor statelor membre ale UE să participe, în continuare, la pregătirea Conferinței de revizuire Durban din 2009 și să ofere tuturor părților interesate ocazia de a-și reînnoi hotărârea și angajamentul de a combate rasismul, discriminarea rasială și de castă, xenofobia și orice altă formă de intoleranță, precum și de a fixa repere concrete în vederea eradicării rasismului, în temeiul și cu deplina respectare a Declarației de la Durban și a Planului de acțiune,
   w) solicită Consiliului să ia măsurile necesare pentru a evita repetarea evenimentelor negative asociate cu prima conferință Durban; solicită tuturor statelor membre ale UE să garanteze participarea societății civile la Conferința de revizuire Durban 2009 de la Geneva, în conformitate cu Carta ONU și cu Rezoluția 1996/31 din 25 iulie 1996 a Consiliului economic și social al ONU,
   x) solicită tuturor statelor membre ale UE să promoveze și să apere drepturile copiilor prin sprijinirea integrării drepturilor copiilor în toate activitățile din cadrul organelor și mecanismelor relevante din sistemul ONU,
   UE și Comisia de construire a păcii a ONU (CCP)
   y) consideră că statele membre ale UE ar trebui să sprijine colectiv întărirea rolului CCP în raporturile cu sistemul ONU și să asigure că se ține cont de recomandările acesteia de către organele ONU și preconizează consolidarea sinergiilor între CCP și agențiile, fondurile și programele ONU; subliniază importanța unei cooperări mai strânse între CCP și instituțiile financiare internaționale implicate activ în țările aflate în situații postconflictuale;
   z) invită Consiliul și statele membre ale UE să încurajeze contribuțiile la Fondul ONU de consolidare a păcii pentru a garanta că acesta dispune de resurse suficiente,
   aa) îndeamnă insistent statele membre ale UE din Consiliul de securitate să faciliteze consultarea CCP în privința înscrierii unor țări noi pe ordinea de zi a Comisiei de consolidare a păcii și în privința mandatului operațiunilor integrate de construire a păcii, în special, pentru a asigura o tranziție armonioasă, la momentul necesar, de la operațiunile de menținere a păcii la operațiunile de consolidare a păcii; salută, în această privință, faptul că Biroul de asistență pentru consolidarea păcii este asociat cu procesul integrat de planificare a misiunilor,
   ab) consideră că, pe lângă ameliorarea coordonării dintre actori, garantarea unor finanțări previzibile și acordarea unei mai mari atenții, la nivel internațional, țărilor aflate în perioade postconflictuale, CCP ar trebui ca, împreună cu departamentele de profil ale ONU, să îmbunătățească și capacitatea de învățare a organizației în domeniul consolidării păcii ,
   ac) din perspectiva celor de mai sus, subliniază că resursele umane și financiare de care dispune CCP trebuie să fie dimensionate proporțional cu sarcinile și așteptările organismelor ONU și ale țărilor beneficiare și solicită statelor membre ale UE să ridice această chestiune în cadrul comisiei competente a Adunării Generale a ONU,
   UE și ODM
   ad) îndeamnă Consiliul să sprijine solicitările președintelui Barroso și ale comisarului Louis Michel la adresa statelor membre ale UE de a elabora calendare naționale clare și obligatorii pentru sporirea ajutoarelor efective, în vederea creșterii ajutorului efectiv pentru a realiza obiectivul comun de 0,56% din venitul național brut în 2010 și de 0,7% în 2015,
   ae) reamintește statelor membre ale UE că, în acest moment, nu sunt necesare noi promisiuni sau proceduri pentru realizarea ODM și că accentul trebuie plasat pe îndeplinirea promisiunilor și angajamentelor asumate deja și pe consolidarea procedurilor existente,
   af) observă că este în continuare necesară soluționarea crizei finanțării publice a serviciilor de sănătate dacă se dorește realizarea celor trei ODM în domeniul sănătății, prin finanțarea adecvată, previzibilă și regulată destinată resurselor umane, accesul la medicamente și gestionarea decentralizată și participativă; invită statele membre să depună toate eforturile pentru consolidarea unor sisteme de sănătate universale, integrate, care răspund nevoilor locale, și să includă treptat integrarea programelor specifice privind anumite boli (ODM 6),
   ag) consideră că egalitatea de gen (ODM 3) este un element esențial în cadrul eforturilor de realizare a ODM și recomandă ca statele membre ale UE să abordeze urgent chestiunea deficitului financiar global pentru realizarea ODM 3; constată că, pe lângă educație, autonomizarea femeilor contribuie semnificativ la realizarea ODM 4 privind mortalitatea infantilă și a ODM 5 privind sănătatea mamelor, aceștia fiind indicatori decisivi ai progresului general al dezvoltării,
   ah) constată că, în ciuda unor progrese semnificative realizate în ultimii ani în ceea ce privește educația primară universală, aproximativ 93 de milioane de copii de vârstă școlară nu frecventau încă școala în 2006, majoritatea dintre aceștia fiind fete; invită statele membre să abordeze chestiunea nevoilor financiare tot mai mari pentru sprijinirea educației, inclusiv în statele fragile, afectate de conflicte,
   ai) reamintind de angajamentele UE de a promova politici coerente în domeniul dezvoltării, recomandă Consiliului și statelor membre ale UE să încurajeze discuții la nivelul ONU privind modalitatea prin care să se asigure că eforturile și obiectivele legate de schimbările climatice consolidează realizarea ODM; constată că sunt necesare contribuții și mai mari la fondurile de adaptare pentru a asigura în țările cele mai sărace o dezvoltare care să nu afecteze clima,
   aj) îndeamnă statele membre ale UE să participe activ la Reuniunea la nivel înalt privind privind implementarea Noului Parteneriat pentru Africa (NEPAD), care urmează să aibă loc în 22 septembrie 2008 și la Reuniunea la nivel înalt a ONU privind ODM, care urmează să aibă loc în 25 septembrie 2008 la New York,
   ak) recomandă Consiliului și statelor membre ale UE să reia discuțiile privind reducerea datoriilor la nivelul ONU, cu scopul de a redefini criteriile de sustenabilitate a datoriilor într-o manieră care să promoveze mai degrabă progresele în cadrul obiectivelor de dezvoltare decât rambursarea datoriilor,
   al) consideră că ratele mortalității materne continuă să fie inacceptabil de ridicate în multe țări în curs de dezvoltare, numărul femeilor care mor în fiecare an din cauza unor complicații în timpul sarcinii sau al nașterii care pot fi tratate și prevenite fiind de 500 000; îndeamnă, prin urmare, statele membre să își intensifice în mod semnificativ eforturile și finanțarea pentru a asigura accesul universal la informații și servicii privind sănătatea sexuală și reproductivă, care sunt esențiale pentru realizarea ODM în domeniul sănătății, garantarea egalității de gen și lupta împotriva sărăciei,
   am) având în vedere criza alimentară actuală, îndeamnă Consiliul și statele membre ale UE să ia măsuri pentru a reduce denaturarea schimburilor comerciale,
   Îmbunătățirea cooperării UE-ONU în practică
   an) îndeamnă statele membre ale UE și Comisia să sprijine Fondul ONU pentru Democrație (UNDEF), atât la nivel politic, cât și financiar,
   ao) solicită Consiliului și în special acelora dintre statele membre ale UE care sunt membri permanenți sau nepermanenți ai Consiliului de Securitate al ONU să militeze pentru revizuirea sistemului de sancțiuni (lista neagră a teroriștilor), în vederea alinierii acestuia la obligațiile impuse de Pactul ONU cu privire la drepturile civile și politice (UNCCPR), în special prin introducerea unor proceduri adecvate de notificare și de apel; salută în acest sens, ca pe un prim pas în direcția corectă, adoptarea de către Consiliul de Securitate al ONU a Rezoluției 1730 (2006), care instituie o procedură de retragere de pe listă și un punct central al solicitărilor de retragere de pe listă în cadrul Secretariatului ONU,
   ap) invită statele membre ale UE să lanseze, în cadrul ONU și anterior conferinței de revizuire menţionate anterior, o dezbatere privind provocările cu care se confruntă Curtea Penală Internațională, care ar putea afecta eficacitatea Curții, cu scopul de a stabili un acord în ceea ce privește problema încă nerezolvată a definirii crimei de agresiune și condițiile în care Curtea și-ar putea exercita competența, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 5 alineatul (2) din Statutul de la Roma,
   aq) consideră că, în lumina efectelor evidente pe care schimbările climatice le au asupra existenței a milioane de oameni, UE ar trebui să încurajeze în mod activ părțile la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice să continue negocierile, în vederea încheierii unui acord internațional privind schimbările climatice până la sfârșitul anului 2009, și îndeamnă statele membre ale UE să preia inițiativa în aceste negocieri cuprinzătoare la nivel mondial; solicită, în plus, statelor membre ale UE să promoveze, în acest context, utilizarea surselor de energie regenerabile și fără emisii de CO2; consideră, în sfârșit, că statele membre ale UE ar trebui să ia în calcul o propunere referitoare la instituirea, la nivelul ONU, a unui serviciu de consiliere în probleme privind catastrofele, care ar urma să ofere în mod sistematic guvernelor sfaturi privind mijloacele eficiente de pregătire pentru catastrofe naturale,
   ar) solicită atât actorilor UE, cât și celor ONU să acorde, în general, atenție cooperării dintre UE și Uniunea Africană în materie de instituire a păcii și securității pe continentul african, orientându-se mai ales asupra modalităților prin care ONU poate îmbunătăți calitatea misiunilor sale apelând la abilitățile complementare ale UE; recomandă acordarea unei atenții deosebite fuzionării acestor capacități, astfel încât să se creeze sinergii nu numai cu privire la tehnologia și echipamentul militar, ci și în materie de legitimitate și acceptabilitate, eficiență economică și convenabilitate a mandatului,
   as) invită Consiliul să acorde în continuare o prioritate ridicată încheierii de parteneriate transregionale eficiente, în special colaborând cu parteneri din toate regiunile lumii pentru a garanta punerea efectivă în aplicare a Rezoluției 62/149 a Adunării Generale a ONU prin care se solicită un moratoriu universal asupra execuțiilor cu scopul de a aboli pedeapsa cu moartea,
   at) ia act de faptul că Secretarul General al ONU a decis reconfigurarea misiunii ONU în Kosovo, acordând, astfel, UE posibilitatea de a-și consolida rolul operațional în domeniul statului de drept și îndeamnă statele membre ale UE, care au sprijinit în unanimitate lansarea Misiunii privind supremaţia legii (EULEX), să monitorizeze îndeaproape implementarea acestei decizii la fața locului,
   au) este preocupat de blocajul în care se află negocierile referitoare la dezarmare privind chestiuni precum un tratat privind interzicerea materialelor fisionabile și un protocol de verificare pentru convenția privind armele biologice, dar și de lipsa progreselor în ratificarea Tratatului privind interzicerea totală a testelor nucleare; recunoaște, cu toate acestea, că cea de-a 63-a sesiune ONU oferă UE o oportunitate excelentă de a asuma un rol de lider în promovarea ratificării și universalizării tratatului recent încheiat privind interzicerea munițiilor cu dispersie și de a deschide negocieri cu scopul încheierii unui tratat internațional privind comerțul cu arme și a unui tratat internațional prin care să se impună o interdicție la nivel global a armelor pe bază de uraniu sărăcit; invită UE și ONU să își continue eforturile de consolidare a Programului de acțiune al ONU privind armele de calibru mic și armele ușoare și de extindere a domeniului de aplicare al Convenției de la Ottawa privind interzicerea minelor antipersonal,
   av) îndeamnă statele membre ale UE să depună toate eforturile necesare pentru a garanta un consens internațional care va permite încheierea negocierilor privind Convenția generală asupra terorismului internațional,
   aw) invită Consiliul să încurajeze toate activitățile și finanțarea corespunzătoare care vizează integrarea dimensiunii de gen în cadrul tuturor aspectelor legate de activitățile ONU,
   ax) îndeamnă Consiliul să sprijine toate activitățile care vizează combaterea extincției speciilor și protejarea mediului înconjurător, precum și mobilizarea resurselor financiare necesare;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei.

(1) JO C 96 E, 21.4.2004, p. 79.
(2) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 549.
(3) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 582.


Modificarea Directivei 2004/49/CE privind siguranţa căilor ferate comunitare ***II
DOC 36k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2004/49/CE privind siguranța căilor ferate comunitare (Directiva privind siguranța feroviară) (16133/3/2007 – C6-0129/2008 – 2006/0272(COD) )
P6_TA(2008)0340 A6-0223/2008

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (16133/3/2007 – C6-0129/2008 )(1) ,

–   având în vedere poziția sa în prima lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2006)0784 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A6–0223/2008 ),

1.   aprobă poziția comună astfel cum a fost modificată;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2004/49/CE privind siguranța căilor ferate comunitare (Directiva privind siguranța feroviară)

P6_TC2-COD(2006)0272


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în a doua lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2008/110/CE.)

(1) JO C 122E, 20.5.2008, p. 10.
(2) Texte adoptate , 29.11.2007, P6_TA(2007)0557 .


Modificarea Regulamentului (CE) nr. 881/2004 privind înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate ***II
DOC 41k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 privind înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate (Regulamentul privind agenţia) (16138/3/2007 – C6-0131/2008 – 2006/0274(COD) )
P6_TA(2008)0341 A6-0210/2008

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (16138/3/2007 – C6-0131/2008 )(1) ,

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0785 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport şi turism (A6-0210/2008 ),

1.   aprobă poziţia comună astfel cum a fost modificată;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 privind înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate (Regulamentul privind agenţia)

P6_TC2-COD(2006)0274


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în a doua lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 1335/2008.)

(1) JO C 93 E, 15.4.2008, p.1.
(2) Texte adoptate, 29.11.2007, P6_TA(2007)0558 .


Normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) ***II
DOC 34k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (16160/4/2007 – C6-0176/2008 – 2006/0130(COD) )
P6_TA(2008)0342 A6-0264/2008

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European ,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (16160/4/2007 – C6-0176/2008 )(1) ,

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2006)0396 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A6-0264/2008 ),

1.   aprobă poziția comună;

2.   constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția comună;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

4.   încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 129 E, 27.5.2008, p. 1.
(2) Texte adoptate, 11.7.2007, P6_TA(2007)0337 .


Program pentru modernizarea statisticilor europene referitoare la întreprinderi şi comerţ (MEETS)***I
DOC 64k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un program pentru modernizarea statisticilor europene referitoare la întreprinderi și comerț (MEETS) (COM(2007)0433 – C6-0234/2007 – 2007/0156(COD) )
P6_TA(2008)0343 A6-0240/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0433 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 285 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C6–0234/2007 ),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) ,

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete (A6–0240/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   consideră că pachetul financiar menționat în propunerea legislativă trebuie să fie compatibil cu plafonul prevăzut la subrubrica 1a din cadrul financiar multianual 2007-2013, astfel cum a fost revizuit prin Decizia 2008/371/CE(2) și subliniază faptul că valoarea anuală va fi stabilită în cadrul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu dispozițiile punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006;

3.   solicită Comisiei să sesizeze din nou Parlamentul, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind un program pentru modernizarea statisticilor europene referitoare la întreprinderi și comerț (MEETS)

P6_TC1-COD(2007)0156


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1297/2008/CE.)

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(2) JO L 128, 16.5.2008, p. 8.


Pile şi acumulatori, precum şi deşeurile acestora***I
DOC 38k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2006/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori, în ceea ce priveşte articolul 6 alineatul (2) privind introducerea pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor (COM(2008)0211 – C6-0165/2008 – 2008/0081(COD) )
P6_TA(2008)0344 A6-0244/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2008)0211 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0165/2008 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă (A6-0244/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îi prezinte din nou propunerea, în cazul în care intenţionează să o modifice în mod substanţial sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directivei 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori, în ceea ce priveşte introducerea pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor

P6_TC1-COD(2008)0081


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2008/103/CE.)


Restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase ***I
DOC 37k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a directivei 76/769/CEE a Consiliului referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase 2-(2-metoxietoxi)etanol, 2-(2-butoxietoxi)etanol, metilen-difenil diizocianat, ciclohexan și nitrat de amoniu (COM(2007)0559 – C6-0327/2007 – 2007/0200(COD) )
P6_TA(2008)0345 A6-0135/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0559 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0327/2007 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0135/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în prima lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 76/769/CEE a Consiliului referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea de 2-(2-metoxietoxi)etanol, 2-(2-butoxietoxi)etanol, metilen-difenil diizocianat, ciclohexan și nitrat de amoniu

P6_TC1-COD(2007)0200


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1348/2008/CE.)


Condiţii de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale ***I
DOC 213k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (COM(2007)0532 – C6-0319/2007 – 2007/0199(COD) )
P6_TA(2008)0346 A6-0253/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0532 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0319/2007 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0253/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale

P6_TC1-COD(2007)0199


(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic si Social European(1) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2) ,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3) ,

întrucât:

(1)   Piața internă a gazelor naturale, care a fost pusă în aplicare treptat începând cu 1999, urmăreşte să ofere tuturor consumatorilor din UE, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a garanta progrese în materie de eficacitate, prețuri competitive, îmbunătățirea calității serviciilor și extinderea accesului la un număr cât mai mare de persoane , precum și pentru a contribui la siguranța aprovizionării și la dezvoltarea durabilă.

(2)   Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale║(4) şi Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale(5) au adus o contribuţiei semnificativă la crearea pieţei interne a gazelor naturale.

(3)   Cu toate acestea, în prezent, nu se poate garanta niciunei companii europene dreptul de a vinde gaze naturale în orice stat membru, în condiții de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj. Nu există, în special, un acces nediscriminatoriu la rețea și nici un nivel comparabil în ceea ce privește supravegherea normativă din fiecare stat membru, persistând în continuare piețele izolate .

(4)    Un prim pas spre integrarea piețelor și finalizarea pieței interne a gazului ar trebui să-l reprezinte atingerea unei capacități suficiente de interconectare transfrontalieră în ceea ce privește gazele.

(5)    Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa" ║ a subliniat importanța realizării pieței interne a gazelor naturale și a creării unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul gazelor stabilite în Comunitate. Comunicările Comisiei din aceeaşi dată referitoare la perspectivele privind piețele interne de gaz și de energie electrică║ şi aflate în legătură cu ancheta efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazului și energiei electrice ║ au demonstrat faptul că normele și măsurile actuale nu au fost transpuse în mod suficient în toate statele membre, motiv pentru care nu a putut fi îndeplinit încă în mod satisfăcător obiectivul de a realiza o piață internă a energiei funcțională.

(6)    Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 ar trebui adaptat în conformitate cu respectivele comunicări pentru a se îmbunătăţi cadrul de reglementare al pieţei interne în sectorul gazelor naturale.

(7)    Sunt necesare , în special, crearea de conexiuni fizice între rețelele de gaz, și cooperarea sporită și coordonarea între operatorii de sisteme de transport, pentru a asigura compatibilitatea progresivă a codurilor tehnice și comerciale, în vederea asigurării și gestionării unui acces eficient și transparent la rețelele de transport transfrontaliere ║, pentru a garanta o planificare previzională coordonată a sistemului european de transport și o evoluție tehnică sănătoasă a acestuia, acordând atenția cuvenită protecției mediului, precum și pentru a promova eficiența energetică și cercetarea și inovarea, în special în ceea ce privește recurgerea la energia obţinută din surse regenerabile și diseminarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. Operatorii de sisteme de transport ar trebui să își exploateze rețelele în conformitate cu aceste coduri tehnice și comerciale compatibile.

(8)    În scopul garantării unei gestionări optime a rețelelor de transport de gaze din Comunitate, ar trebui înființată o rețea europeană a operatorilor de sisteme de transport. Sarcinile acesteia ar trebui exercitate în conformitate cu normele comunitare în materie de concurență, care rămân aplicabile deciziilor rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport. Aceste sarcini ar trebui să fie definite clar, iar metoda de lucru ar trebui să garanteze eficacitatea , reprezentativitatea și transparența . Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de sisteme de transport ar trebui să înființeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile și planurile de investiții la nivel comunitar. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea rețelei la nivel regional.

(9)   În scopul consolidării concurenţei prin crearea de pieţe angro lichide ale gazelor naturale, este vital ca acestea să poată fi comercializate independent de localizarea în sistem. Unica modalitate de a realiza acest lucru este de a oferi utilizatorilor reţelei libertatea de a rezerva, în mod independent, capacitate de intrare şi de ieşire, ceea ce ar avea ca rezultat organizarea transportului de gaze naturale pe zone, şi nu sub formă de fluxuri contractuale. Preferinţa pentru sistemele de intrare-ieşire care să faciliteze dezvoltarea concurenţei a fost deja exprimată de majoritatea părţilor interesate, în cadrul celui de-al şaselea Forum de la Madrid.

(10)   Reţelele de gaze se confruntă cu o congestionare contractuală semnificativă. Managementul congestionării şi principiile de alocare a capacităţii în cadrul contractelor recente sau negociate recent se bazează pe eliberarea capacităţii neutilizate, prin acordarea dreptului utilizatorilor de a subînchiria sau revinde capacităţile contractate şi prin impunerea, asupra operatorilor de sisteme de transport, a obligaţiei de a oferi pe piaţă capacitatea neutilizată, cel puţin pe baza unui aranjament pe termen scurt şi întreruptibil. Având în vedere numărul mare de contracte existente şi necesitatea creării de condiţii echitabile de concurenţă atât pentru utilizatorii de capacitate nouă, cât şi pentru utilizatorii de capacitate deja existentă, aceste principii trebuie aplicate cu privire la întreaga capacitate contractată, inclusiv cu privire la contractele deja în vigoare.

(11)   Monitorizarea pieței realizată în ultimii ani de autoritățile naționale de reglementare și de Comisie a demonstrat că cerințele de transparență și normele privind accesul la infrastructură sunt insuficiente pentru a asigura existența unei piețe interne veritabile, funcţionale, eficiente și deschise .

(12)   Accesul egal la informaţii despre starea fizică a sistemului este necesar astfel încât toţi participanţii pe piaţă să poată evalua situaţia globală a cererii şi a ofertei şi să poată identifica cauzele variaţiilor preţului angro. Acest lucru cuprinde informaţii mai precise privind cererea şi oferta, capacitatea reţelei, fluxurile şi întreţinerea, echilibrarea şi disponibilitatea şi utilizarea capacităţii de rezervă. Având în vedere importanţa acestor informaţii pentru funcţionarea pieţei, este necesară ridicarea limitărilor cu privire la publicare impuse din motive de confidenţialitate.

(13)   În scopul sporirii încrederii în piață, participanții de pe piață ar trebui să aibă certitudinea că orice comportament abuziv riscă să fie sancționat în mod efectiv . Autoritățile competente ar trebui să fie abilitate să investigheze cu eficacitate alegațiile referitoare la abuzurile de piață. Prin urmare, este necesar să se permită autorităților competente să acceseze datele care oferă informații cu privire la deciziile operaționale luate de întreprinderile de furnizare. Pe piața gazelor naturale, toate aceste decizii sunt comunicate operatorilor de sisteme sub forma rezervelor de capacitate, a nominalizărilor și a fluxurilor realizate. Operatorii de sisteme ar trebui să păstreze aceste informații, într-un format ușor accesibil, la dispoziția autorităților competente pentru o perioadă de timp determinată. Autoritățile competente ar trebui, în plus, să monitorizeze periodic respectarea normelor de către operatorii de sisteme.

(14)   Concurența care vizează consumatorii casnici impune ca furnizorii să nu fie împiedicați să intre pe noi piețe cu amănuntul. În consecință, normele și responsabilitățile care guvernează lanțul de distribuție ar trebui să fie cunoscute de toți participanții pe piață și ar trebui să fie armonizate pentru a consolida integrarea pieței comunitare. Autoritățile competente ar trebui să monitorizeze periodic respectarea normelor de către participanții pe piață.

(15)   În unele state membre, accesul la instalațiile de depozitare a gazelor și la instalațiile de GNL este insuficient, ceea ce necesită îmbunătățirea radicală a punerii în aplicare a normelor în materie existente . Monitorizarea efectuată de către Grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice și al gazelor (ERGEG) a condus la concluzia că orientările pe bază voluntară referitoare la bunele practici în ceea ce privește accesul terților la rețea pentru operatorii de sisteme de depozitare, asupra cărora toate părțile interesate au căzut de acord în cadrul Forumului de la Madrid, sunt, în anumite cazuri, aplicate într-un mod inadecvat și, prin urmare, ar trebui să devină obligatorii Deși, în momentul de față, orientările pe bază voluntară au fost transpuse aproape integral în Uniunea Europeană, atribuirea unui caracter obligatoriu acestor orientări ar spori încrederea operatorilor într-un acces nediscriminatoriu la sistemele de depozitare.

(16)   Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 prevede că anumite măsuri trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(6) .

(17)   Decizia 1999/468/CE a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE a Consiliului (7) , care a introdus o procedură de reglementare cu control în cazul măsurilor cu un domeniu general de aplicare sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 din tratat, inclusiv prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea lor prin adăugarea de noi elemente neesenţiale.

(18)   În conformitate cu Declaraţia ║ Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei(8) privind Decizia 2006/512/CE, pentru ca procedura de reglementare cu control să se aplice actelor ║adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 din tratat care sunt deja în vigoare , acestea trebuie să fie adaptate în conformitate cu procedurile aplicabile.

(19)   Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005, pentru a stabili sau ║ adopta liniile directoare necesare pentru a asigura gradul minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 , printre altele, prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(20)   Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 trebuie modificat în consecinţă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 se modifică după cum urmează:

1.   Articolul 1 se înlocuieşte după cum urmează:

"

Articolul 1

Obiectul şi domeniul de aplicare

Prezentul regulament ║ :

   a) stabileşte norme nediscriminatorii pentru condiţiile de acces la sistemele pentru transportul gazelor naturale, luând în considerare particularităţile pieţelor naţionale şi regionale, în vederea asigurării unei funcţionări corespunzătoare a pieţei interne a gazelor;
   b) stabileşte norme nediscriminatorii pentru condiţiile de acces la instalaţiile de GNL şi la instalaţiile de depozitare;
   c) facilitează realizarea ▌unei piețe angro funcționale și transparente, cu un nivel ridicat de siguranță a aprovizionării cu gaz, și asigurarea mecanismelor necesare armonizării normelor de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de gaz .

Prezentul regulament, cu excepţia articolului 6a alineatul (4), se aplică exclusiv instalaţiilor de depozitare care intră sub incidenţa articolului 19 alineatul (3) sau (4) din Directiva 2003/55/CE.

Obiectivele menţionate la primul paragraf cuprind stabilirea unor principii armonizate pentru fixarea tarifelor sau metodologiile de calcul al acestor tarife, definirea unor principii armonizate pentru accesul la reţea, stabilirea de servicii pentru accesul terţilor şi de principii armonizate pentru alocarea capacităţii şi managementul congestionării, stabilirea de cerinţe de transparenţă, norme de echilibrare şi taxe de dezechilibru şi facilitarea comercializării de capacitate.

"

2.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

  a) ║ alineatul (1) se modifică după cum urmează :
   i) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text: "
   1. 1 . "transport" înseamnă transportul gazelor naturale printr-un gazoduct de tranzit sau printr-o rețea de gazoducte, constituită din gazoducte de înaltă presiune, exceptând transportul printr-un gazoduct în amonte sau o rețea de gazoducte în amonte și exceptând, de asemenea, gazoductele sau rețelele de gazoducte care leagă sistemele de depozitare de cele de distribuție locală și exceptând, în general, transportul prin gazoducte folosite în principal pentru distribuția de gaze naturale la nivel local [...].
"
   ii) se adaugă următoarele definiţii: "
   24. "capacitate a instalaţiei de GNL" înseamnă capacitatea disponibilă la un terminal de GNL pentru lichefierea gazelor naturale sau pentru import, descărcare, servicii auxiliare, depozitare temporară şi regazeificare a GNL-ului;
   25. "spaţiu" înseamnă volumul pe care utilizatorul unei instalaţii de depozitare are dreptul să îl utilizeze pentru depozitarea gazelor;
   26. "debitul de extracţie" înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalaţii de depozitare are dreptul să extragă gazele din instalaţie;
   27. "debitul de injecţie" înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalaţii de depozitare are dreptul să injecteze gazele din instalaţie;
   28. "capacitatea de depozitare" înseamnă orice combinaţie între spaţiu, debit de injecţie şi debit de extracţie;

29.   "agenţie" înseamnă Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energetic instituită prin Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a unei Agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei] .
_________________
* OJ L ...."; "
   b) alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"
(2)   Fără a aduce atingere definiţiilor de la alineatul (1) din prezentul articol, definiţiile de la articolul 2 din Directiva 2003/55/CE, care este relevantă pentru aplicarea prezentului regulament, se aplică de asemenea, cu excepţia definiţiei transportului de la punctul 3 din articolul 2 .
Definiţiile de la punctele 3 – 23 de la alineatul (1) al prezentului articol care fac referire la transport se aplică, prin analogie, cu referire la instalaţiile de depozitare şi la instalaţiile de GNL. "

3.   Se introduc următoarele articole după articolul 2 :

"

Articolul 2a

Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze

Operatorii de sisteme de transport cooperează la nivel comunitar prin înființarea Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze, în scopul asigurării unei gestionări optime, a unei exploatări coordonate și a unei evoluții tehnice sănătoase a rețelei europene de transport de gaze, precum și pentru a promova finalizarea pieței interne a gazelor, comerțul transfrontalier și funcționarea piețelor de energie .

Articolul 2b

Înfiinţarea Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze

(1)   Până la […], operatorii de sisteme de transport de gaze transmit Comisiei și agenției proiectul de statut, o listă a viitorilor membri și proiectul de norme de procedură al Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze care urmează să fie instituită.

(2)   În termen de două luni de la primirea documentelor de mai sus, agenția, după consultarea în mod oficial a organizațiilor reprezentând toate părțile interesate, în special utilizatorii și clienții sistemului, furnizează Comisiei un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor și la normele de procedură.

(3)   Comisia furnizează un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor și la normele de procedură, luând în considerare avizul agenției prevăzut la alineatul (2), în termen de 3 luni de la primirea acestui aviz .

(4)   În termen de 3 luni de la primirea avizului Comisiei, operatorii de sisteme de transport înfiinţează Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze, căreia îi adopta statutul şi normele de procedură, pe care le publică.

Articolul 2c

Atribuţiile Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze

(1)  În vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul 2a, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze ajunge la un acord și prezintă agenției spre aprobare în conformitate cu procedura menționată la articolul 2d coroborat cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. …/2008 [ de instituire a unei Agenţii pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei ], următoarele:

   a) proiectele de coduri de rețea în domeniile menționate la alineatul (3), elaborate în colaborare cu participanții pe piață și cu utilizatorii rețelei ;
   b) instrumentele comune pentru exploatarea reţelelor şi planurile de cercetare;
   c) un plan de investiții pe 10 ani, inclusiv un raport privind adecvarea cererii și a ofertei, la fiecare doi ani;
   d) măsuri care să asigure coordonarea în timp real a exploatării rețelelor în situații normale și de urgență;
   e) orientările privind coordonarea cooperării tehnice între operatorii de sisteme de transport din Comunitate și cei din țările terțe;
   f) un program anual de activitate, bazat pe prioritățile stabilite de agenție ;
   g) un raport anual; şi
   h) perspectivele anuale de vară şi de iarnă cu privire la adecvarea capacităţilor.

(2)   Programul anual de activitate menționat la alineatul (1) litera (f) cuprinde o listă și o descriere a codurilor de rețea , un plan cu privire la coordonarea exploatării rețelei și la desfășurarea în comun a activităților de cercetare și dezvoltare care vor fi elaborate în decursul anului în cauză, precum și un calendar previzional.

(3)  Codurile de rețea detaliate acoperă următoarele domenii, în conformitate cu prioritățile definite în programul anual de activitate:

   a) normele privind securitatea și fiabilitatea, inclusiv normele privind interoperabilitatea și procedurile operaționale aplicabile în situații de urgență ;
   b) normele privind conectarea şi accesul la reţea;
   c) normele privind alocarea capacității transfrontaliere și managementul congestionării;
   d) normele privind transparența aferente rețelei;
   e) normele de echilibrare și normele privind decontarea ;
   f) normele privind eficienţa energetică a reţelelor de gaze.

(4)   Agenția monitorizează punerea în aplicare a codurilor de rețea de către Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze .

(5)   Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze publică, la fiecare doi ani, un plan european de investiții în rețea pe 10 ani, după aprobarea acestuia de către agenție . Acest plan de dezvoltare cuprinde modelarea rețelei integrate, ținând seama de instalațiile GNL și de depozitare, scenariul de dezvoltare, un raport privind adecvarea cererii și a ofertei, precum și evaluarea durabilității sistemului. Planul de investiții se bazează, în special, pe planuri naționale de investiții, luând în considerare aspectele de la nivel comunitar şi cele regionale legate de planificarea rețelei, inclusiv Orientările pentru rețelele energetice transeuropene în temeiul Deciziei nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului*. Acesta identifică deficiențele investiționale, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere și include, în special, investițiile în interconectare și, în mod prioritar, conexiunile între "insulele de energie" și rețelele de gaz din Comunitate, precum și investițiile în alte tipuri de infrastructuri necesare pentru un comerț și o concurență eficace, precum și pentru asigurarea securităţii aprovizionării. Planul de investiții trebuie să fie însoțit, în anexă, de o prezentare a obstacolelor în calea creșterii capacității transfrontaliere a rețelei, provocate de diferențele existente la nivelul procedurilor sau al practicilor de aprobare.

Operatorii de sisteme de transport pun în aplicare planul de investiții publicat.

(6)   ▌Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze poate propune agenției, din proprie inițiativă, proiecte de coduri de rețea în orice domeniu, cu excepția celor enumerate la alineatul (3), în vederea realizării obiectivelor prezentate la articolul 2a . Agenția adoptă ulterior codurile de rețea în conformitate cu procedura descrisă la articolul 2f, asigurându-se totodată că respectivele coduri nu se află în contradicție cu orientările adoptate în temeiul articolului 2e.

Articolul 2d

Monitorizarea efectuată de către agenţie

(1)   Agenţia monitorizează executarea atribuţiilor Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze menţionate la articolul 2c alineatul (1).

(2)   Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze transmite agenției spre aprobare proiectul de coduri de rețea și documentele menționate la articolul 2c alineatul (1) .

Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze culege toate informațiile relevante privind implementarea codurilor de rețea și le transmite agenției spre evaluare.

(3)    Agenția monitorizează punerea în aplicare a codurilor tehnice, a planului de investiții pe 10 ani și a programului anual de activitate și include rezultatele monitorizării în raportul său anual . În cazul nerespectării de către operatorii de sisteme de transport a codurilor de rețea, a planului de investiții pe 10 ani sau a programului anual de activitate al Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaz, agenția furnizează Comisiei informații cu privire la acest fapt .

Articolul 2e

Elaborarea orientărilor

(1)   După consultarea agenției, Comisia instituie o listă anuală de priorități, identificând chestiunile de importanță majoră pentru dezvoltarea pieței interne a gazului .

(2)   Pe baza respectivei liste de priorități, Comisia împuternicește agenția să elaboreze, în termen de șase luni, proiecte de orientări care să stabilească principii de bază clare și obiective pentru armonizarea normelor, în conformitate cu articolul 2c.

(3)   La elaborarea acestor orientări, agenția consultă în mod oficial Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze și alte părți interesate, în mod deschis și transparent.

(4)   Agenția adoptă proiectul de orientări în urma consultărilor respective. Aceasta prezintă observațiile primite în cadrul consultării și explică modul în care acestea au fost luate în considerare. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta furnizează motivele.

(5)    Comisia poate iniția, din proprie inițiativă sau la solicitarea agenției, aceeași procedură pentru actualizarea orientărilor.

Articolul 2f

Elaborarea codurilor de rețea

(1)    În termen de șase luni de la adoptarea orientărilor de către agenție și în conformitate cu articolul 2e, Comisia împuternicește Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze să elaboreze proiecte de coduri de rețea în deplină conformitate cu principiile stabilite în cadrul orientărilor.

(2)    La elaborarea acestor coduri, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze ia în considerare expertiza tehnică oferită de participanții pe piață și de utilizatorii rețelelor și îi ține la curent pe aceștia în legătură cu evoluțiile înregistrate.

(3)    Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze transmite agenției proiectele de coduri.

(4)    Agenția poartă consultări oficiale pe marginea proiectelor de coduri de rețea într-o manieră deschisă și transparentă.

(5)    Agenția adoptă proiectele de coduri de rețea în urma consultărilor respective. Aceasta prezintă observațiile primite în cadrul consultării și explică modul în care acestea au fost luate în considerare. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, agenția furnizează motivele acestui fapt.

(6)    Din propria inițiativă a agenției sau la solicitarea Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze, se poate efectua o revizuire a codurilor existente urmând aceeași procedură.

(7)    Comisia poate prezenta, la recomandarea agenției, codurile de rețea comitetului menționat la articolul 14 alineatul (1) pentru adoptarea lor definitivă, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 2g

Consultări

(1)   În decursul desfășurării sarcinilor care îi revin, agenția consultă în mod oficial și în mod deschis și transparent toți participanții relevanți pe piață ▌. Consultarea include întreprinderi de furnizare, consumatori, utilizatori ai sistemelor, operatori de sisteme de distribuție, operatori de sisteme GNL și de sisteme de depozitare, precum și asociații (industriale) relevante, organisme tehnice și platforme ale părților interesate.

(2)   Toate documentele şi procesele-verbale ale întrunirilor care au legătură cu aspectele menţionate la alineatul (1) se publică.

(3)   Înainte de adoptarea orientărilor și a codurilor de rețea, agenția prezintă observațiile primite în cadrul consultării, precum și modul în care acestea au fost luate în considerare. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta furnizează motivele .

(4)    Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze colaborează cu participanții pe piață și cu utilizatorii rețelei, în conformitate cu articolul 2f alineatul (2).

Articolul 2h

Costuri

Costurile legate de activităţile Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze menţionate la articolele 2a – 2i sunt suportate de operatorii de sisteme de transport şi se iau în considerare la calcularea tarifelor.

Articolul 2i

Cooperarea regională a operatorilor de sisteme de transport

(1)   Operatorii de sisteme de transport instituie o cooperare regională în cadrul Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 2c alineatul (1). Aceştia publică, în special, un plan regional de investiții la fiecare doi ani și pot lua decizii privind investițiile pe baza acestuia.

Planul regional de investiţii nu poate intra în contradicţie cu planul de investiţii pe 10 ani menţionat la articolul 2c alineatul (1) litera (c).

(2)   Operatorii de sisteme de transport promovează acorduri operaționale, în vederea asigurării unei gestionări optime a rețelei, dezvoltarea schimburilor de energie, alocarea coordonată de capacitate transfrontalieră ▌, precum și compatibilitatea mecanismelor de echilibrare transfrontaliere .

(3)   Autoritățile naționale de reglementare ale statelor membre și celelalte autorități naționale relevante cooperează la toate nivelurile în vederea armonizării organizării pieței și a integrării piețelor lor naționale cel puțin la unul sau mai multe niveluri regionale, ca un prim pas intermediar către liberalizarea totală a pieței interne. În special, acestea promovează cooperarea operatorilor de rețea de transport la nivel regional și facilitează integrarea acestora la nivel regional, în vederea creării unei piețe interne competitive, încurajând armonizarea cadrului lor reglementar și tehnic și, în special, integrând insulele de gaze încă existente.

____________

* JO L 262, 22.9.2006, p. 1.

"
  4. Articolul 3 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
   a) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: "
(1)    Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor, aplicate de operatorii de sisteme de transport și de operatorii de sisteme GNL și aprobate de autoritățile de reglementare în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2003/55/CE, precum și tarifele publicate în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din directiva respectivă sunt transparente, iau în considerare nevoia de integritate a sistemului și o îmbunătățire a acesteia și reflectă costurile reale suportate, în măsura în care acestea corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural și sunt transparente, incluzând și o rentabilitate corespunzătoare a investiției. Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor se aplică în mod nediscriminatoriu. "
   b) al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: "
Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor facilitează comerțul eficient cu gaze și concurența, în același timp evitând subvențiile încrucișate dintre utilizatorii de rețele, oferind stimulente pentru investiții și menținând sau creând interoperativitate pentru rețelele de transport. Aceasta poate presupune aplicarea unor reglementări speciale pentru noile investiții. "
   c) ║ se adaugă următoarele paragrafe :"
Tarifele pentru utilizatorii de rețele se stabilesc separat și independent pentru fiecare punct de intrare sau punct de ieșire în/din sistemul de transport. Taxele de rețea nu se calculează pe baza fluxurilor contractuale. Accesul la rețea este deschis noilor operatori în mod nediscriminatoriu .
Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor sunt transparente și se aplică în mod nediscriminatoriu. "

5.   Titlul articolului 4 se înlocuieşte cu următorul text:

"

Servicii de acces al terţilor cu privire la operatorii de sisteme de transport

"

6.   Se introduce următorul articol după articolul 4 :

"

Articolul 4a

Servicii de acces al terţilor cu privire la instalaţiile de depozitare şi la instalaţiile de GNL

(1)  Operatorii sistemelor de depozitare şi ai sistemelor de GNL au obligaţia:

   a) să vegheze la oferirea de servicii în condiții nediscriminatorii tuturor utilizatorilor rețelei care răspund cererii de pe piață în special, în cazul în care un operator al unei instalații GNL sau un operator al unui sistem de depozitare oferă același serviciu în același timp mai multor consumatori diferiți, acesta trebuie să ofere respectivul serviciu în termeni și condiții contractuale echivalente;
   b) să ofere servicii compatibile cu modalitățile de utilizare a sistemelor interconectate de transport de gaze și să faciliteze accesul ușor , prin cooperarea cu operatorul sistemului de transport;
   c) să publice informațiile pertinente, în special datele cu privire la utilizarea și disponibilitatea serviciilor, într-un interval compatibil cu necesitățile comerciale rezonabile ale utilizatorilor instalațiilor de depozitare și de GNL, această publicare fiind supusă monitorizării din partea autorității competente .

(2)  Operatorii de sisteme de depozitare au obligaţia:

   a) să ofere servicii de acces al terţilor, atât pe baze ferme, cât şi întreruptibile; preţul capacităţii întreruptibile reflectă probabilitatea întreruperii;
   b) să ofere utilizatorilor instalaţiei atât servicii pe termen lung, cât şi pe termen scurt;
   c) să ofere utilizatorilor instalaţiilor de depozitare atât servicii combinate, cât şi servicii necombinate cu privire la spaţiul de depozitare, debitul de injecţie şi debitul de extracţie.

(3)  Semnarea de contracte referitoare la instalaţiile de depozitare şi de GNL nu poate conduce creşteri arbitrare de tarife atunci când are loc

   a) în afara unui "an de gaze naturale", cu o dată de intrare în vigoare non-standard sau
   b) pe o perioadă mai scurtă decât în cazul unui contract standard de transport şi depozitare încheiat pe bază anuală.

(4)   După caz, se pot acorda servicii referitoare la accesul terţilor, sub rezerva ca utilizatorii reţelei să ofere garanţii de solvabilitate corespunzătoare. Aceste garanţii nu trebuie să constituie bariere ilegale la intrarea pe piaţă şi trebuie să fie nediscriminatorii, transparente şi proporţionale.

(5)   Limitele contractuale cu privire la dimensiunea minimă solicitată a capacităţii instalaţiei de GNL şi a capacităţii de depozitare se justifică pe baza constrângerilor de natură tehnică şi permit micilor utilizatori accesul la serviciile de depozitare.

"

7.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

   a) titlul se înlocuieşte cu următorul titlu:"
Principii ale mecanismelor de alocare a capacităţii şi proceduri de management al congestionării cu privire la operatorii de sisteme de transport "

b)    alineatul (2) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

"
   a) dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă și optimă a capacității tehnice și facilitează investițiile în noi infrastructuri și comerțul transfrontalier cu gaze.
"
   c) alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3)   Operatorii de sisteme de transport implementează și publică proceduri de management al congestionării nediscriminatorii și transparente, care facilitează comerțul transfrontalier cu gaze pe baze nediscriminatorii și în conformitate cu principiile liberei concurențe.
În vederea prevenirii congestionării contractuale, operatorul de sisteme de transport oferă capacitatea neutilizată pe piața principală cel puțin pe baza unui aranjament pe termen scurt, în măsura în care acest lucru nu împiedică punerea în aplicare a unor contracte de furnizare pe termen lung. "
   d) alineatul (4) se elimină;
   e) se adaugă următoarele alineate :"
(6)   Operatorii de sisteme de transport evaluează în mod regulat cererea de noi investiții de pe piață. La planificarea de noi investiții, operatorii de sisteme de transport evaluează cererea de pe piață, ținând seama de criteriul securităţii aprovizionării .
(7)    În cazul în care are loc o congestionare fizică pe termen lung, operatorii de sisteme de transport soluționează problema congestionării prin adăugarea de noi capacități, în funcție de cererea de pe piață. Pentru a evalua cererea de pe piață, operatorii de sisteme de transport întreprind proceduri de evaluare și de atribuire a capacității ("open season procedures").
(8)    Autoritățile de reglementare monitorizează managementul congestionării în cadrul sistemelor naționale de gaze și al sistemelor interconectate.
Operatorii de sisteme de transport prezintă spre aprobare autorităților naționale de reglementare procedurile lor de management al congestionărilor, inclusiv cele privind atribuirea capacităților. Înainte de a le aproba, autoritățile de reglementare naționale pot solicita modificarea acestor proceduri. "

8.   Se introduce următorul articol după articolul 5 :

"

Articolul 5a

Principii privind mecanismele de alocare a capacităţii şi pentru procedurile de management al congestionării cu privire la instalaţiile de depozitare şi la instalaţiile de GNL

(1)   Participanţilor pe piaţă li se pune la dispoziţie capacitatea maximă a instalaţiilor de depozitare şi de GNL, ţinându-se seama de integritatea şi exploatarea sistemului.

(2)  Operatorii de sisteme de GNL şi de depozitare pun în aplicare şi publică mecanisme de alocare a capacităţii nediscriminatorii şi transparente, care:

   a) dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă şi la nivel maxim a capacităţii şi facilitează investiţiile în noi infrastructuri;
   b) sunt compatibile cu mecanismul de piaţă, inclusiv cu pieţele la vedere (spot) şi centrele de comercializare, fiind în acelaşi timp flexibile şi capabile să se adapteze în funcţie de evoluţia condiţiilor pieţei;
   c) sunt compatibile cu sistemele de acces la reţelele conectate.

(3)  Contractele referitoare la instalaţiile de depozitare şi GNL includ măsuri care să împiedice blocarea capacităţii neutilizate, ţinându-se seama de următoarele principii, care se aplică în cazuri de congestionare contractuală:

   a) operatorul de sistem oferă pe piața principală, fără întârziere, instalația de GNL și capacitatea de depozitare neutilizate; în cazul instalațiilor de depozitare, acest lucru se petrece cel puțin pe baza unui aranjament pe termen scurt și întreruptibil;
   b) utilizatorii instalaţiei de GNL şi de depozitare care doresc să revândă sau să subînchirieze capacitatea contractată pe piaţa secundară au dreptul să facă acest lucru.

Măsurile respective iau în considerare integritatea sistemului în cauză, precum și siguranța aprovizionării.

"

9.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

   a) titlul se înlocuieşte după cum urmează:"
Cerinţe privind transparenţa cu privire la operatorii de sisteme de transport
   b) alineatul (5) se elimină;
   c) se adaugă următorul alineat ║:
Operatorii de sisteme de transport publică informațiile ex ante și ex post privind cererea și oferta, pe baza nominalizărilor, a previziunilor și a fluxurilor realizate de intrare și de ieșire din sistem. Nivelul de detaliu al informațiilor care se publică reflectă informațiile disponibile operatorilor de sisteme de transport. Autoritatea competentă se asigură că toate informațiile necesare sunt publicate.

Operatorii de sisteme de transport informează, la cerere, autoritatea națională de reglementare asupra măsurilor luate, precum și asupra costurilor suportate și asupra veniturilor generate în legătură cu echilibrarea sistemului.
Participanţii pe piaţă implicaţi furnizează operatorilor de sisteme de transport datele prevăzute la prezentul articol. "

10.   Se introduc următoarele articole după articolul 6 :

"

Articolul 6a

Cerinţe privind transparenţa cu privire la instalaţiile de depozitare şi la instalaţiile de GNL

(1)   Operatorii de sisteme de depozitare şi de instalaţii GNL publică informaţii detaliate privind serviciile pe care le oferă şi condiţiile relevante aplicate, împreună cu informaţiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii instalaţiilor GNL şi de depozitare să dobândească accesul efectiv la acestea.

(2)   În legătură cu serviciile furnizate, fiecare operator de sistem de depozitare și GNL publică informații cu privire la capacitățile de depozitare și ale instalațiilor GNL contractate și disponibile, pe bază numerică, în mod regulat și continuu și într-o formă standardizată și accesibilă. Autoritatea competentă se asigură că toate informațiile necesare sunt publicate.

(3)   Operatorii de sisteme de depozitare şi GNL transmit întotdeauna informaţiile necesare în temeiul prezentului regulament într-un mod logic, uşor cuantificabil, uşor accesibil şi nediscriminatoriu.

(4)   Operatorii de sisteme de depozitare și GNL publică cantitatea de gaze existentă în fiecare instalație de depozitare, grup de instalații de depozitare din aceeași zonă de echilibrare sau instalație de GNL, fluxurile de intrare și de ieșire, precum și capacitățile disponibile de depozitare și capacitățile instalațiilor de GNL, inclusiv cu privire la instalațiile scutite de la obligația de a acorda acces terților. Aceste informații se comunică, de asemenea, operatorului sistemului de transport care le publică la nivel consolidat, pentru fiecare sistem sau subsistem, definit cu ajutorul punctelor relevante. Aceste informații se actualizează cel puțin o dată pe zi.

(5)    În vederea garantării unor tarife transparente, obiective și nediscriminatorii și a favorizării utilizării eficiente a infrastructurilor, operatorii de sisteme de depozitare și de GNL sau autoritățile de reglementare corespunzătoare publică informații rezonabil și suficient de detaliate cu privire la derivarea tarifelor, la metodologiile de calcul și la structura tarifelor privind infrastructura care face obiectul accesului reglementat al terților. Operatorii de sisteme de depozitare și de GNL prezintă spre aprobare autorităților de reglementare procedurile lor de gestionare a congestionării, inclusiv alocarea de capacități. Înainte de a le aproba, autoritățile naționale de reglementare pot solicita modificarea acestor proceduri.

(6)    Atunci când un operator de sisteme de depozitare și de GNL consideră că nu este autorizat, din motive de confidențialitate, să publice datele cerute, acesta solicită autorizarea autorității naţionale de reglementare de a limita publicarea în ceea ce privește punctul sau punctele în cauză.

Autoritatea naţională de reglementare acordă sau refuză autorizarea în funcție de caz, luând în considerare, în special, pe de o parte, nevoia legitimă de a respecta confidențialitatea informațiilor comerciale și, pe de altă parte, obiectivul de a crea o piață internă a gazelor care să fie concurențială. În cazul în care se acordă autorizarea, capacitatea disponibilă de depozitare și/sau GNL se publică fără a se divulga date numerice care ar putea contraveni confidențialității.

Articolul 6b

Evidenţa datelor pentru operatorii de sisteme

Operatorii de sisteme de transport, operatorii de sisteme de depozitate şi operatorii de sisteme de GNL păstrează la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare, a autorităţii naţionale în materie de concurenţă şi a Comisiei, pentru o perioadă de cinci ani, toate informaţiile menţionate la articolele 6 şi 6a, precum şi în partea 3 din anexă.

"

11.   Articolul 7 se modifică după cum urmează:

a)   la sfârşitul alineatului (1) se adaugă următoarea teză:

"

Normele de echilibrare au la bază principiile de piaţă.

"

b)   alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"

(2)   Pentru a permite utilizatorilor reţelei să ia măsuri corective oportune, operatorii de sisteme de transport furnizează prin mijloace electronice informaţii suficiente, oportune şi fiabile în legătură cu situaţia utilizatorilor reţelei din punct de vedere al echilibrării.

Informaţiile furnizate reflectă nivelul informaţiilor disponibile operatorului sistemului de transport şi perioada de decontare pentru care se calculează taxe de dezechilibru.

Nu se percep taxe pentru furnizarea acestor informaţii.";

"

c)   alineatele (4), (5) şi (6) se elimină.

12.   Articolul 8 se înlocuieşte după cum urmează:

"

"Articolul 8

Comercializarea drepturilor la capacitate

Fiecare operator de sistem de transport, de sistem de depozitare și de sistem de GNL ia măsuri rezonabile pentru a permite comercializarea liberă a drepturilor la capacitate și pentru a facilita această comercializare. Comercializarea se face cu respectarea principiilor de transparență și nediscriminare. Fiecare astfel de operator elaborează contracte de transport, contracte cu privire la instalațiile GNL și contracte de depozitare și proceduri armonizate pe piața principală pentru a facilita schimburile de capacitate pe piața secundară și a recunoaște transferul drepturilor primare la capacitate atunci când este notificat de către utilizatorii sistemului.

Contractele de transport, cele cu privire la instalaţiile GNL şi contractele de depozitare şi procedurile armonizate se notifică autorităţilor de reglementare.

"

13.   Se introduc următoarele articole după articolul 8 :

"

Articolul 8a

Pieţele cu amănuntul

Pentru a facilita realizarea unor piețe ▌funcționale, eficace și transparente, la scară regională și comunitară, statele membre se asigură că rolurile și responsabilitățile operatorilor de sisteme de transport, ale operatorilor de sisteme de distribuție, ale furnizorilor și consumatorilor și, dacă este cazul, ale altor participanți pe piață sunt definite detaliat în ceea ce privește acordurile contractuale, angajamentele față de consumatori, schimbul de date și normele privind decontarea, precum și proprietatea asupra datelor și responsabilitatea privind măsurarea.

Aceste norme se publică ▌și sunt supuse revizuirii de către autoritățile de reglementare.

"

14.   Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text :

"

Articolul 9

Linii directoare privind serviciile referitoare la accesul terților

(1)   După caz, Comisia poate adopta liniile directoare care asigură gradul minim de armonizare necesar pentru a atinge obiectivul prezentului regulament, care specifică ▌detalii cu privire la serviciile referitoare la accesul terților, inclusiv natura, durata și alte caracteristici ale acestor servicii, în conformitate cu articolele 4 și 4a.

(2)   Liniile directoare cu privire la accesul terților, la care se face referire la alineatul (1) ▌, sunt stabilite în anexa privind operatorii de sisteme de transport.

(3)    Aplicarea și modificarea liniilor directoare privind accesul terților adoptate în temeiul prezentului articol reflectă diferențele dintre rețelele naționale de gaze și, prin urmare, nu necesită termeni și condiții detaliate pentru accesul terților care să fie uniforme la nivelul Comunității. Acestea pot, cu toate acestea, să stabilească cerințe minime care trebuie respectate pentru a îndeplini condițiile de acces la rețea nediscriminatorii și transparente necesare pentru o piață internă a gazelor, cerințe care se pot aplica ulterior prin prisma diferențelor dintre rețelele naționale de gaze.

"

15 .   Articolul 13 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

"

(1)    Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare, înființate în temeiul articolului 25 din Directiva 2003/55/CE, au competenţa de a garanta efectiv respectarea prezentului regulament, acordându-le acestora puterea, în cazul oricărei încălcări, de a impune sancțiuni eficace, cu efect de descurajare și proporționale, de până la 10% din cifra de afaceri anuală a operatorului de sistem pe piața sa națională, sau de a retrage licența operatorului respectiv. Statele membre informează Comisia în acest sens până la 1 ianuarie 2010 notificând fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări ulterioare.

"

16 .   Articolul 14, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), precum şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din aceasta.

"

17 .   Articolul 16, litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

"
   b) interconectărilor dintre statele membre, instalaţiilor de GNL şi de depozitare şi creşterilor semnificative ale capacităţii infrastructurilor existente, precum şi modificărilor acestor infrastructuri care permit dezvoltarea de noi surse de aprovizionare cu gaze prevăzute la articolul 22 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2003/55/CE, care sunt scutite de respectarea dispoziţiilor articolelor 7, 18, 19, 20 şi ale articolului 25 alineatele (2), (3) şi (4) din respectiva directivă, atât timp cât sunt scutite de la aplicarea dispoziţiilor prevăzute la prezenta literă, cu excepţia articolului 6a alineatul (4) din prezentul regulament; sau
"

18 .   Anexa se modifică după cum urmează:

a)   titlul punctului 1 se înlocuieşte cu următorul text:

"

Servicii de acces al terţilor cu privire la operatorii de sisteme de transport";

"

b)   titlul punctului 2 se înlocuieşte cu următorul text:

"

"Principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacităţii, procedurile de management al congestionării cu privire la operatorii de sisteme de transport şi aplicarea lor în cazul congestionării contractuale ║

"

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 211, 19.8.2008, p. 23.
(2) JO C 172, 5.7.2008, p. 55.
(3) Poziţia Parlamentului European din 9 iulie 2008.
(4) JO L 176, 15.7.2003, p. 57.
(5) JO L 289, 3.11.2005, p. 1.
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║
(7) JO L 200, 22.7.2006, p. 11.
(8) JO L 255, 21.10.2006, p. 1.


Piaţa internă a gazelor naturale***I
DOC 508k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (COM(2007)0529 – C6-0317/2007 – 2007/0196(COD) )
P6_TA(2008)0347 A6-0257/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0529 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2) și articolele 55 și 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C6-0317/2007 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6–0257/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale

P6_TC1-COD(2007)0196


(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2), articolul 55 şi articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic si Social European(1) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2) ,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3) ,

întrucât:

(1)   Piaţa internă a gazelor naturale, care a fost pusă în aplicare treptat în întreaga Comunitate începând cu 1999, are drept obiectiv de a oferi tuturor consumatorilor din Uniunea Europeană , indiferent dacă sunt persoane fizice sau întreprinderi , posibilităţi reale de alegere, precum şi noi oportunităţi de afaceri şi un comerţ transfrontalier mai intens, pentru a garanta progrese în materie de eficacitate, preţuri competitive şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi pentru a contribui la siguranţa aprovizionării şi la dezvoltarea durabilă.

(2)   Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale ║(4) a adus contribuţii semnificative la crearea pieţei interne a gazelor naturale.

(3)   Cu toate acestea, în prezent, nu se poate garanta tuturor companiilor din toate statele membre dreptul de a vinde gaze în orice stat membru, în condiții de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj. Nu există, în special, un acces nediscriminatoriu la rețea și nici un nivel comparabil în ceea ce privește supravegherea normativă din fiecare stat membru, întrucât cadrul juridic actual nu este suficient de dezvoltat.

(4)   Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa'║ a subliniat importanţa realizării pieţei interne a gazelor naturale şi a creării unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul gazelor stabilite în Comunitate. Comunicarea Comisiei, cu aceeaşi dată, referitoare la perspectivele pieţele interne de gaz şi de energie electrică şi raportul final în temeiul articolului 17 din Regulamentul 1/2003 în sectoarele europene de gaz şi de energie electrică au demonstrat că normele şi măsurile existente nu asigură cadrul necesar în vederea atingerii obiectivului de a realiza o piaţă internă funcţională.

(5)   În lipsa separării efective a rețelelor de activitățile de producție și de furnizare, există un risc de discriminare , nu doar în ceea ce privește exploatarea rețelei, ci și în privința stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a investi în mod corespunzător în propriile rețele.

(6)    Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea rețelei la nivel regional . Mai multe state membre au prezentat deja o propunere în vederea îndeplinirii unui astfel de obiectiv.

(7)    Normele privind separarea juridică și funcțională aplicate în prezent nu au condus încă la separarea efectivă a operatorilor de sisteme de transport în fiecare stat membru, parțial din cauza faptului că legislația comunitară existentă nu a fost pusă integral în aplicare . În cadrul reuniunii sale de la Bruxelles, de la 8 și 9 martie 2007, Consiliul European a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative în vederea separării efective a activităților de furnizare și producție de activitățile legate de exploatarea rețelelor.

(8)    Separarea eficientă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării intrinseci a întreprinderilor integrate pe verticală de a exercita o discriminare asupra concurenţilor în ceea ce priveşte accesul la reţea şi investiţiile. Separarea proprietăţii, care implică desemnarea proprietarului reţelei ca operator de reţea, şi independenţa operatorului de reţea faţă deorice interese legate de furnizare şi producţie, reprezintă modalitatea cea mai eficientă şi mai sigură de soluţionare a conflictului inerent de interese şi de a garanta securitatea aprovizionării. Din acest motiv, în rezoluţia sa din 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind pieţele interne de gaz şi de energie electrică(5) , ║ Parlamentul European a considerat separarea proprietăţii la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficace de promovare a investiţiilor în infrastructuri, realizate într-un mod nediscriminatoriu, precum şi a unui acces echitabil la reţea pentru operatorii nou intraţi şi a transparenţei pieţei. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se solicite să garanteze că aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu are (au) dreptul de a exercita controlul, inclusiv sub forma drepturilor de blocare în calitate de acţionari minoritari a deciziilor de importanţă strategică, cum ar fi investiţiile, asupra unei întreprinderi active în domeniul producţiei sau în domeniul furnizării şi în acelaşi timp de a avea vreun interes sau de a exercita vreun drept asupra vreunui operator de sistem de transport sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui operator de sistem de transport nu este compatibil cu deţinerea de interese sau cu exercitarea de drepturi asupra unei întreprinderi de furnizare.

(9)    Orice sistem de separare ar trebui să reușească să elimine orice conflict de interese între producători și operatorii de sisteme de transport, pentru a crea stimulente pentru investițiile necesare și a garanta accesul noilor operatori pe piață pe baza unui regim de reglementare transparent și eficient și nu ar trebui să creeze un regim de reglementare oneros sau împovărător pentru autoritățile naționale de reglementare, a cărui punere în practică ar fi dificilă sau costisitoare.

(10)    Gazele naturale sunt importate în Uniunea Europeană în special, și în cantități tot mai mari, din țări terțe. Legislația comunitară ar trebui să ia în considerare integrarea specifică a sectorului gazelor naturale pe piața mondială, inclusiv diferențele dintre piețele din amonte și cele din aval.

(11)    Deoarece separarea proprietății necesită, în anumite situații, restructurarea întreprinderilor, statelor membre care decid să pună în aplicare separarea proprietății ar trebui să li se pună la dispoziție un interval de timp suplimentar pentru punerea în aplicare a dispozițiilor pertinente. Datorită legăturilor verticale dintre sectoarele energiei electrice și al gazului, dispozițiile cu privire la separare ar trebui să se aplice în ceea ce privește ambele sectoare.

(12)    Statele membre care doresc aceasta, pot pune în aplicare dispozițiile prezentei directive privind separarea efectivă și eficientă a sistemelor de transport și a operatorilor de sisteme de transport. O astfel de separare este efectivă în măsura în care contribuie la garantarea independenței operatorilor de sisteme de transport și este eficientă în măsura în care asigură un cadru de reglementare mai adecvat, menit să garanteze o concurență echitabilă, investiții suficiente, accesul noilor operatori pe piață și integrarea piețelor de gaze naturale. Mai mult, o astfel de separare se bazează pe un pilon de măsuri organizaționale și măsuri privind guvernarea operatorilor de sisteme de transport și pe un pilon de măsuri referitoare la investiții, ce relaționează noile capacități de producție cu rețeaua și integrarea pieței prin cooperare regională. De asemenea, această separare este în conformitate cu cerințele formulate de Consiliul European în cadrul întâlnirii din 8 și 9 martie 2007.

(13)    Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea regională, cu posibilitatea de a desemna un coordonator regional, a cărui misiune să fie facilitarea dialogului între autoritățile naționale competente. În plus, ar trebui co nectate la rețea noi întreprinderi de producţie şi de furnizare, în mod adecvat şi în timp util.

(14)    Pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a prezentei directive, Comisia ar trebui să acorde asistență statelor membre care întâmpină probleme în acest sens.

(15)    Realizarea unei rețele energetice europene integrate este esențială pentru siguranța aprovizionării și pentru buna funcționare a pieței interne a gazelor. Comisia, consultându-se cu părțile implicate (în special cu operatorii de sisteme de transport și cu Agenția pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei ("agenția") instituită prin Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din … [de instituire a unei Agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei] (6) ar trebui, așadar, să evalueze fezabilitatea creării unui singur operator european de sisteme de transport și să analizeze costurile și beneficiile în ceea ce privește integrarea pieței și funcționarea eficace și în siguranță a rețelei de transport.

(16)    În vederea garantării independenţei depline a activităţilor de exploatare a reţelelor de interesele legate de producţie şi de furnizare şi în scopul împiedicării schimburilor de informaţii confidenţiale, aceeaşi persoană nu poate fi simultan membru în consiliul de administraţie al unui operator de sistem de transport şi în cel al unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare. Din acelaşi motiv, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliul de administraţie ale unui operator de sistem de transport şi, în acelaşi timp, să deţină vreun interes într-o întreprindere de furnizare.

(17)    Înființarea operatorilor de sisteme de transport față de orice interese legate de furnizare și producție poate permite întreprinderilor integrate pe verticală să-și mențină dreptul de proprietate asupra activelor rețelei, asigurând, în același timp, o separare eficientă a intereselor, cu condiția ca operatorul independent de sistem de transport să exercite toate funcțiile specifice unui operator de rețea și cu condiţia punerii în aplicare a unei reglementări detaliate și a unor mecanisme de supraveghere normativă extensivă.

(18 )   În cazul în care întreprinderea proprietară a unui sistem de transport face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege dintre două opțiuni: separarea proprietății sau stabilirea unui operator de sistem de transport independent .

(19)    Pentru a dezvolta concurența pe piața internă a gazului natural, consumatorii noncasnici ar trebui să fie în măsură să-și aleagă furnizorii, precum și să încheie contracte cu mai mulți furnizori pentru a–și satisface nevoile de gaz natural. Această categorie de consumatori ar trebui să fie protejată împotriva clauzelor de exclusivitate din contracte, care au ca efect excluderea ofertelor concurente și/sau complementare.

(20)    Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public și cel privat. În acest scop, aceeași persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita nicio influență, exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de sisteme de transport, cât și ale organelor întreprinderilor de furnizare. ▌

(21)    Separarea ▌între activitățile de exploatare a rețelei și cele de furnizare ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul Comunității ▌. Acest lucru ar trebui să se aplice, fără discriminare, atât întreprinderilor stabilite în UE, cât și celor din ţările terţe . Pentru a garanta menținerea separată, pe întreg teritoriul Comunității, a activităților de exploatare a rețelelor și a celor de furnizare, autoritățile naţionale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de sisteme de transport care nu respectă regulile privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente pe întreg teritoriul Comunității și a respectării obligațiilor Comunității asumate pe plan internațional, agenția ar trebui să aibă dreptul de a revizui deciziile cu privire la certificare luate de către autoritățile naţionale de reglementare.

(22)    Protejarea resurselor energetice reprezintă un element esențial pentru siguranța publică și este, prin urmare, indisolubil legată de funcționarea eficientă a pieței europene a gazelor și de integrarea piețelor izolate ale statelor membre . Utilizarea rețelei este esențială pentru ca gazele naturale să poată ajunge la cetățenii din Uniune . Buna funcționare a piețelor deschise de gaze naturale, cu oportunități comerciale reale, și, în special, a rețelelor și a altor active asociate furnizării de gaze naturale sunt esențiale pentru siguranța publică, pentru competitivitatea economiei și pentru bunăstarea cetățenilor din Uniune . Fără a aduce atingere obligațiilor sale internaționale║, Comisia consideră că sectorul sistemelor de transport de gaze naturale este un sector de maximă importanță pentru Comunitate și, prin urmare, sunt necesare măsuri de protecție suplimentare în ceea ce privește influența țărilor terțe în scopul evitării oricăror amenințări la adresa ordinii publice comunitare, a siguranței publice și a bunăstării cetățenilor din Uniune . Astfel de măsuri sunt de asemenea necesare în vederea garantării respectării regulilor cu privire la separarea efectivă.

(23)    Este necesară asigurarea independenţei operatorilor de sisteme de depozitare, în scopul îmbunătăţirii accesului terţilor la instalaţiile de depozitare, necesar, din punct de vedere tehnic şi/sau economic, pentru furnizarea unui acces eficient la sistem în vederea aprovizionării consumatorilor. Aşadar, este indicat ca instalaţiile de depozitare să fie exploatate de către entităţi separate din punct de vedere juridic care dispun de drepturi efective de luare a deciziilor în ceea ce priveşte activele necesare pentru întreţinerea, exploatarea şi dezvoltarea acestora. Este, de asemenea, necesară creşterea transparenţei privind capacitatea de depozitare acordată terţilor, impunând statelor membre obligaţia de a defini şi de a publica un cadru clar şi nediscriminatoriu care să stabilească regimul de reglementare corespunzător aplicabil instalaţiilor de depozitare.

(24)    Accesul nediscriminatoriu la reţelele de distribuţie determină accesul la consumatori la nivelul pieţei en detail. Aspectele care pot implica discriminare în ceea ce priveşte accesul terţilor şi investiţiile sunt, cu toate acestea, mai puţin semnificative la nivelul distribuţiei decât la nivelul transportului, întrucât congestionarea la nivelul distribuţiei şi influenţa intereselor legate de producţie sunt, în general, mai puţin semnificative decât la nivelul transportului. În plus, separarea funcţională a operatorilor de sisteme de distribuţie a devenit, în conformitate cu Directiva 2003/55/CE, obligatorie doar cu începere de la 1 iulie 2007, iar efectele sale asupra pieţei interne ar trebui încă să fie evaluate. Normele privind separarea juridică şi funcţională aplicate în prezent pot duce la o separare eficientă, cu condiţia ca acestea să fie definite mai clar, să fie puse în aplicare în mod corespunzător şi să fie monitorizate îndeaproape. Pentru asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile la nivelul pieţei en detail, operatorii de sisteme de distribuţie ar trebui , prin urmare, monitorizaţi, în scopul de a-i împiedica să profite de integrarea lor verticală în ceea ce priveşte poziţia concurenţială pe piaţă, în special în raport cu micii consumatori casnici şi noncasnici.

(25)    Statele membre ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a sprijini utilizarea pe scară mai largă a biogazului și a gazului obținut din biomasă, asigurându-se, în același timp, accesul nediscriminatoriu la sistemul de gaze naturale pentru producătorii acestor tipuri de gaze, cu condiția ca acest acces să fie în permanență compatibil cu normele tehnice și de securitate relevante.

(26)    Directiva 2003/55/CE a introdus obligativitatea, pentru statele membre, de a institui autorităţi naţionale de reglementare cu competenţe specifice. Cu toate acestea, experienţa arată că eficacitatea reglementării este, adesea, restricţionată printr-o lipsă de independenţă a autorităţilor naţionale de reglementare faţă de autorităţile publice centrale, precum şi prin competenţele insuficiente de care dispun şi prin puterea limitată de decizie. Din acest motiv, Consiliul European, la reuniunea sa menţionată anterior , a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative care să prevadă o mai bună armonizare a competenţelor autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul energiei şi consolidarea independenţei acestora.

(27)    Autoritățile naţionale de reglementare ║ar trebui să poată lua decizii privind ansamblul aspectelor relevante legate de reglementare, pentru a asigura funcționarea corectă a pieței interne și pentru a-și asigura independența deplină față de orice alte interese ale întreprinderilor publice sau private.

(28)    Autoritățile naţionale de reglementare ║ar trebui să fie abilitate să pronunțe hotărâri obligatorii pentru operatorii de rețele , precum și să impună sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare împotriva operatorilor de rețele care nu își respectă obligațiile. Autorităților de reglementare în domeniul energiei ar trebui să li se confere puterea de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurență, cu privire la orice măsuri corespunzătoare privind accesul la rețele în scopul promovării unei concurențe efective, necesară unei funcționări corecte a pieței; în scopul asigurării de standarde ridicate ale serviciilor publice, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieței și de protecția consumatorilor vulnerabili, cât și în scopul garantării eficacităţii depline a măsurilor de protecție a consumatorilor. Aceste dispoziții nu ar trebui să aducă atingere competențelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurență, inclusiv examinarea fuziunilor care prezintă o dimensiune comunitară, și nici normelor cu privire la piața internă, cum ar fi cele referitoare la libera circulație a capitalurilor.

(29)    Autoritățile naţionale de reglementare și de pe piețele financiare ar trebui să coopereze pentru a-şi oferi reciproc posibilitatea de a avea o vedere de ansamblu asupra piețelor în cauză. Aceste autorităţi ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a obține informații relevante din partea întreprinderilor din domeniul gazelor naturale prin intermediul unor investigații adecvate și suficiente, de a soluționa litigii și de a impune sancțiuni eficace.

(30)    Investiţiile în noi infrastructuri majore ar trebui să fie puternic promovate, asigurându-se, în acelaşi timp, funcţionarea corectă a pieţei interne a gazelor naturale. În scopul sporirii efectului pozitiv al proiectelor de infrastructură care beneficiază de derogare asupra concurenţei şi siguranţei aprovizionării, sunt necesare testarea interesului prezentat de acestea pe piaţă în timpul etapei de planificare a proiectului şi punerea în aplicare a normelor privind managementul congestionării. În cazul unei infrastructuri localizate pe teritoriul mai multor state membre, cererea de derogare ar trebui tratată de agenţie , pentru a se putea ţine seama în mare măsură de implicaţiile transfrontaliere, precum şi în scopul simplificării procedurilor administrative. În plus, având în vedere profilul excepţional de risc generat de elaborarea acestor proiecte majore de infrastructură privilegiate, ar trebui să fie posibilă acordarea temporară de derogări parţiale întreprinderilor de furnizare şi de producţie de la aplicarea normelor privind separarea în ceea ce priveşte proiectele în cauză. Acest lucru ar trebui să se aplice, în special, din motive legate de siguranţa aprovizionării, noilor conducte de gaze naturale aflate pe teritoriul Comunităţii care transportă gaze din ţări terţe către Comunitate.

(31)    Piaţa internă a gazelor naturale suferă din pricina lipsei de lichiditate şi de transparenţă, ceea ce împiedică alocarea eficientă a resurselor, operaţiunile de acoperire în vederea limitării riscurilor şi pătrunderea de noi concurenţi pe piaţă. Încrederea în piaţă, lichiditatea acesteia, cât şi numărul de participanţi pe piaţă ar trebui să crească, fiind necesară în acest scop consolidarea supravegherii reglementare asupra întreprinderilor active în sectorul furnizării de gaze naturale. Aceste cerinţe nu aduc atingere şi sunt compatibile cu legislaţia comunitară în materie de pieţe financiare. Autorităţile naţionale de reglementare şi autorităţile de reglementare în domeniul pieţelor financiare ar trebui să coopereze pentru a permite o vedere de ansamblu a fiecăruia dintre aceste organisme asupra pieţelor în cauză.

(32)    Rigiditățile structurale ale pieței gazelor naturale, provocate de concentrarea furnizorilor, contractele pe termen lung care stau la baza furnizărilor, precum și lipsa de lichidități în aval, generează structuri de tarifare opace. Pentru a face structura costurilor mai clară, este nevoie de mai multă transparență în ceea ce privește formarea prețurilor și, prin urmare, obligația de comercializare ar trebui să fie imperativă.

(33)    Obligaţiile de serviciu public şi standardele comune minime care rezultă din acestea ar trebui să fie mai bine consolidate pentru a se garanta faptul că toţi consumatorii pot beneficia de concurenţă. Un aspect esenţial în ceea ce priveşte aprovizionarea consumatorilor îl reprezintă accesul la datele privind consumul, consumatorii trebuind să aibă acces la aceste date, astfel încât să poată invita concurenţii să le prezinte o ofertă pe baza acestora. Consumatorii ar trebui , de asemenea, să aibă dreptul de a fi informaţi în mod corespunzător cu privire la consumul de energie. Informaţiile privind costurile energiei, furnizate în mod regulat, îi stimulează să economisească energie, deoarece le oferă un feedback direct referitor la efectele pe care investiţiile le-au avut asupra eficienţei energetice şi asupra schimbărilor obiceiurilor de consum.

(34)    Obligațiile de serviciu public și standardele comune minime care rezultă din acestea ar trebui să fie mai bine consolidate pentru a se garanta faptul că serviciile de gaze naturale sunt accesibile publicului și întreprinderilor mici și mijlocii.

(35)    Statele membre ar trebui să asigure instalarea de contoare inteligente, astfel cum se prevede în Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice (7) pentru a oferi consumatorilor informații exacte privind consumul de energie și pentru a asigura eficiența la utilizatorii finali.

(36)    Consumatorii ar trebui să constituie preocuparea principală a acestei directive. Actualele drepturi ale consumatorilor ar trebui să fie consolidate și garantate și ar trebui să includă o mai mare transparență și o mai bună reprezentare a intereselor lor. Protecția consumatorului înseamnă faptul că toți clienții ar trebui să beneficieze de o piață competitivă. Drepturile consumatorilor ar trebui să fie consolidate de către autoritățile naționale de reglementare prin crearea unui sistem de stimulente și prin impunerea unor sancțiuni pentru întreprinderile care nu respectă normele privind protecția consumatorilor și concurența.

(37)    Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziție informații clare și inteligibile cu privire la drepturile lor în raport cu sectorul energetic. Ca urmare a comunicării Comisiei din 5 iulie 2007, intitulată "Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie", Comisia ar trebui să prezinte, după consultarea părților implicate, inclusiv a autorităților naționale de reglementare, a organizațiilor de protecție a consumatorilor și a partenerilor sociali, o cartă accesibilă și ușor de utilizat, care să cuprindă drepturile consumatorilor de energie, existente deja în legislația comunitară, inclusiv în această directivă. Furnizorii de energie ar trebui să se asigure că toți consumatorii primesc un exemplar din această cartă și că aceasta este disponibilă publicului.

(38)    În scopul de a contribui la siguranța aprovizionării, statele membre ar trebui să coopereze strâns, menținând totodată spiritul de solidaritate, în special în eventualitatea unei crize în furnizarea de energie. În acest scop, Directiva Consiliului 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaz natural (8) ar trebui să servească drept bază.

(39)    În vederea instituirii unei piețe interne a gazelor naturale, statele membre ar trebui să promoveze integrarea piețelor lor naționale și cooperarea între operatorii de rețele la nivel european și regional. Inițiativele de integrare regională reprezintă un pas intermediar esențial în atingerea obiectivului final de integrare a piețelor interne ale energiei. Nivelul regional contribuie la accelerarea procesului de integrare oferindu-le posibilitatea actorilor implicați, în special statelor membre, autorităților naționale de reglementare și operatorilor de sisteme de transport, să coopereze cu privire la probleme specifice.

(40)    Dezvoltarea unei rețele de gazoducte cu adevărat paneuropene ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele principale ale prezentei directive iar aspectele legate de reglementare cu privire la interconectarea transfrontalieră și piețele regionale ar trebui să intre, aşadar, în sfera de competență a agenției.

(41)    Autorităţile de reglementare ar trebui să furnizeze informaţii către piaţă, pentru a permite Comisiei să îşi exercite rolul de a urmări şi monitoriza piaţa internă a gazelor naturale şi evoluţia acesteia pe termen scurt, mediu şi lung, inclusiv aspecte precum cererea şi oferta, infrastructurile de transport şi distribuţie, comerţul transfrontalier, investiţiile, preţurile angro şi en detail, lichiditatea pieţei, îmbunătăţirile în materie de eficienţă şi de protecţie a mediului.

(42)    Deoarece obiectivul prezentei directive , şi anume crearea unei pieţe interne a gazelor naturale pe deplin operaţională, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii , poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri propuse în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol , prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv .

(43)    Statele membre ar trebui să ia în considerare, împreună cu partenerii sociali în cauză, implicațiile modificării Directivei 2003/55/CE, în special diferitele modele, pentru a asigura independenţa operatorilor de sisteme de transport, în ceea ce privește locul de muncă, condiții de muncă și informații, drepturi de consultare și participare pentru lucrători, cu scopul de a reduce consecințele negative.

(44)    Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale(9) oferă Comisiei posibilitatea de a adopta linii directoare în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste orientări, care devin astfel măsuri obligatorii de punere în aplicare, reprezintă un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.

(45)    Directiva 2003/55/CE prevede că anumite măsuri trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE din 28 iunie 1999 a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(10) .

(46)    Decizia 1999/468/CE a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE a Consiliului (11) , care a introdus o procedură de reglementare cu control pentru măsurile cu un domeniu general de aplicare destinate să modifice elemente neesenţiale ale unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 din tratat, printre altele prin ║completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale.

(47)    Directiva 2003/55/CE ar trebui modificată în consecinţă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări la Directiva 2003/55/CE

Directiva 2003/55/CE se modifică după cum urmează:

1 .   Articolul 1 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: "

(2)    Normele stabilite de prezenta directivă pentru gaze naturale, inclusiv gaze naturale lichefiate (GNL), se aplică într-un mod nediscriminatoriu și biogazului și gazului obținut din biomasă sau altor tipuri de gaze, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic ca acestea să fie injectate și transportate în deplină siguranță prin rețeaua de gaze naturale.

"

2 .   Articolul 2 se modifică după cum urmează:

a)    punctul 3 se înlocuiește cu următorul text: "

   3. 3 . "transport" înseamnă transportul gazelor naturale printr-o rețea constituită din gazoducte de înaltă presiune, alta decât rețeaua de gazoducte în amonte sau decât acea parte din gazoductele de înaltă presiune care este folosită în principal pentru distribuția de gaze naturale la nivel local, în vederea furnizării către clienți, dar neincluzând aprovizionarea;
"

b)    punctul 9 se înlocuiește cu următorul text: "

   9. 9 . "instalație de depozitare" înseamnă o instalație utilizată pentru depozitarea gazelor naturale și care este deținută și/sau exploatată de o întreprindere din sectorul gazelor naturale, incluzând partea instalațiilor GNL utilizate pentru depozitare, dar excluzând partea utilizată exclusiv pentru activitățile de producție, precum și instalațiile rezervate exclusiv pentru operatorii rețelei de transport în vederea desfășurării activităților lor;
"

c)    punctul 14 se înlocuiește cu următorul text: "

   14. 14 . "servicii auxiliare" înseamnă toate serviciile necesare pentru accesul la o rețea de transport și/sau distribuție și/sau la o instalație GNL și/sau de depozitare și pentru exploatarea acestora, inclusiv dispozitive de echilibrare a sarcinilor, de amestecare și de injectare a gazelor inerte, dar excluzând instalațiile rezervate exclusiv pentru operatorii sistemului de transport în vederea exercitării funcțiilor acesteia;
"

d)    punctul 17 se înlocuiește cu următorul text: "

   17. 17 . "conductă de interconectare" înseamnă o conductă de transport a gazelor pe distanțe mari care traversează sau trece peste o frontieră dintre două state membre pentru scopul principal al conectării rețelelor naționale de transport ale acestor state;
"

e)    punctul 20 se modifică după cum urmează:"

   20. "întreprindere integrată pe verticală" înseamnă o întreprindere din domeniul gazelor naturale sau un grup de întreprinderi din domeniul gazelor naturale în care aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane este (sunt) împuternicită (împuternicite), direct sau indirect, să exercite controlul în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice) * şi care desfăşoară cel puţin una din activităţile de transport, distribuţie, GNL sau depozitare şi cel puţin una din activităţile de producţie sau furnizare de gaze naturale;
___________________________
* JO L 24, 29.1.2004, p. 1.
"

(f)    Se adaugă următoarele puncte :"

   34. "contract de furnizare de gaze naturale" înseamnă un contract de furnizare de gaze, dar care nu cuprinde un derivat din domeniul gazelor naturale;
   35. "derivat din domeniul gazelor naturale" înseamnă un instrument financiar menţionat în una din secţiunile C5, C6 sau C7 din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare*, care are legătură cu gazele naturale;
  36. "control" înseamnă orice drepturi, contracte sau alte mijloace care conferă, separat sau în combinaţie, ţinând cont de circumstanţele de fapt sau de drept implicate, posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:
   a) dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă integrală sau parțială asupra activelor unei întreprinderi;
   b) drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra structurii, voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi.║

Pentru a se evita orice dubiu, deținerea unui contract de transport pe termen lung de către o întreprindere cu interese în activități de producție sau furnizare nu implică în sine controlul unui sistem de transport.

   37. 37 . "piață izolată" înseamnă un stat membru fără interconectare la sistemele de transport naționale ale altui stat membru și/sau a cărui aprovizionare cu gaze este controlată de o persoană sau de persoane dintr-o țară terță;

38 . "proiect de interes european" înseamnă un proiect de infrastructură de gaze care are ca rezultat punerea la dispoziția Comunității a noi resurse de gaze și o mai mare diversificare a aprovizionării cu gaze în mai multe state membre;

   39. 39 . "concurență echitabilă și nedenaturată pe o piață deschisă" înseamnă oportunități comune și acces egal pentru toți furnizorii din Uniunea Europeană, responsabilitatea în acest sens revenind statelor membre, autorităţilor naţionale de reglementare şi Agenției pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei ("agenția") instituită prin Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din … [de instituire a unei Agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei] ** .
   40. 40 . "sărăcie energetică" înseamnă situația în care persoanele dintr-o gospodărie nu își permit să-și încălzească locuința la un standard acceptabil, bazat pe nivelurile recomandate de Organizația Mondială a Sănătății;
   41. 41 . "preț accesibil" înseamnă un preț definit de statele membre la nivel național, după consultarea autorităților naționale de reglementare, a partenerilor sociali și a părților interesate, ținând cont de definiția sărăciei energetice, prevăzută la punctul 40;
  42. 42 . "platformă industrială" înseamnă o zonă geografică aflată în proprietate privată, cu o rețea de gaze naturale gestionată de o întreprindere conectată la rețeaua de transport sau de distribuție:
   a) care alimentează în principal activitățile industriale ale operatorului de rețea sau ale întreprinderilor conexe sau
   b) care alimentează un număr limitat de consumatori industriali sau consumatori care au legătură cu activitățile industriale desfășurate pe platforma industrială;
_________________
* JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
** JO L ...
"

3 .   Articolul 3 se modifică după cum urmează:

a)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: "

Luând pe deplin în considerare dispozițiile pertinente ale tratatului, în special articolul 86, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, în interesul economic general, obligații de serviciu public care pot fi legate de securitate, inclusiv de securitatea aprovizionării, regularitatea și calitatea, precum și protecția mediului, inclusiv eficiența energetică și protecţia mediului .

"

(b)    Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: "

(3)    Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecția consumatorilor finali, şi se asigură, în special, că există măsuri de siguranţă adecvate pentru protecţia consumatorilor vulnerabili, inclusiv interzicerea debranșării pensionarilor și a persoanelor cu dizabilități în timpul iernii. În acest context, statele membre recunosc sărăcia energetică și definesc consumatorii vulnerabili. Statele membre garantează că drepturile și obligațiile în ceea ce privește consumatorii vulnerabili sunt aplicate și, în special, iau măsuri pentru a proteja consumatorii finali din regiunile îndepărtate. Acestea asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în special în ceea ce privește transparența termenilor și a condițiilor contractuale, a informațiilor generale și a mecanismelor de soluționare a litigiilor. Statele membre garantează dreptul consumatorului eligibil de a-și schimba efectiv și cu ușurință furnizorul. Cel puțin în ceea ce privește consumatorii casnici, aceste măsuri le includ pe cele menţionate la anexa A.

"

(c)    Se introduc următoarele alineate după alineatul (3) :"

Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a combate sărăcia energetică în planurile lor de acțiune naționale, pentru a garanta că numărul de persoane afectate de sărăcia energetică se diminuează în termeni reali și comunică măsurile respective Comisiei. Fiecare stat membru are responsabilitatea de a furniza, în conformitate cu principiul subsidiarității, o definiție a sărăciei energetice la nivel național, după consultarea cu autoritățile naţionale de reglementare și cu părțile implicate, în baza articolului 2 punctul 40. Aceste măsuri pot include beneficii în sistemele de asigurare socială, sprijin pentru ameliorări ale eficienței energetice și pentru producția de energie la cele mai scăzute prețuri posibile și nu împiedică deschiderea pieței prevăzută la articolul 23. Comisia oferă asistență pentru a monitoriza impactul acestor măsuri asupra sărăciei energetice și asupra funcționării pieței.

(3b)    Statele membre garantează că toți consumatorii au dreptul de a-și procura gazele de la orice furnizor, cu condiția ca acesta din urmă să fie de acord, indiferent de statul membru în care furnizorul este autorizat în acest sens sau deţine orice altă aprobare echivalentă. În această privință, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura că întreprinderile care sunt recunoscute ca furnizori în alt stat membru pot furniza gaze cetățenilor din statul lor fără a trebui să se conformeze altor condiții suplimentare.

"

(d)    Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: "

(4)    Statele membre iau măsurile care se impun pentru atingerea obiectivelor de coeziune economică și socială, în scopul reducerii costului gazelor pentru consumatorii casnici cu venituri reduse și al garantării unor condiţii identice pentru persoanele care locuiesc în zone îndepărtate, precum și pentru atingerea obiectivelor de protecție a mediului. Aceste măsuri includ eficiență energetică/gestionarea cereri, măsuri și mijloace de combatere a schimbărilor climatice, și de securitate a aprovizionării, și pot, de asemenea, include, în special, stimulente economice adecvate, utilizând, după caz, toate instrumentele naționale și comunitare existente, pentru întreținerea și construirea infrastructurilor de rețea necesare, în special capacitatea de interconectare.

"

(e)    Se introduc următoarele alineate după alineatul (4) :"

(4a)    Pentru a promova eficiența energetică, autoritățile naționale de reglementare împuternicesc întreprinderile de gaze naturale să introducă formule de stabilire a prețurilor, care se majorează în cazul unor niveluri mai ridicate de consum, și garantează participarea activă a consumatorilor și a operatorilor de sisteme de distribuție prin sprijinirea introducerii de măsuri pentru optimizarea utilizării gazelor, în special în orele de vârf. Aceste formule de stabilire a prețurilor, combinate cu introducerea de contoare și rețele inteligente, încurajează comportamentul înclinat spre eficiența energetică și cele mai scăzute costuri posibile pentru consumatorii casnici, în special în cazul consumatorilor casnici afectați de sărăcia energetică.

(4b)    Statele membre înființează puncte unice de informare pentru a garanta că toți consumatorii au acces la toate informațiile necesare cu privire la drepturile lor, la legislația în vigoare și la căile de atac de care dispun în caz de litigiu.

"

(f)    Se introduce următorul alineat după alineatul (5) :"

(5a)    Punerea în aplicare a prezentei directive nu are consecințe negative pentru angajarea, condițiile de muncă și informațiile, drepturile de consultare și participare pentru lucrătorii în cauză. Statele membre consultă partenerii sociali în cauză în ceea ce privește punerea în aplicare a oricăror amendamente la prezenta directivă pentru a reduce consecințele negative. Comisia prezintă un raport comisiilor sectoriale de dialog social pentru gaze și electricitate în privința consultărilor și măsurilor luate.

"

4 .   La articolul 4, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: "

2.    "(2) Atunci când statele membre dețin un sistem de autorizare, acestea stabilesc criterii obiective și nediscriminatorii care trebuie îndeplinite de o întreprindere ce solicită autorizație pentru construirea și/sau exploatarea instalațiilor de gaze naturale sau care solicită o autorizație pentru furnizarea de gaze naturale. Statele membre nu au în nici un caz dreptul să facă obținerea autorizației dependentă de criterii care conferă puteri discreționare autorităților competente. Criteriile și procedurile nediscriminatorii privind acordarea de autorizații trebuie făcute publice. Statele membre asigură că procedurile de obținere a autorizației pentru amplasamente, gazoducte și echipamente asociate iau în considerare importanța proiectului pentru piața internă a gazelor naturale."

"

5.    Următoarele articole se introduc după articolul 5: "

Articolul 5a

Solidaritatea regională

(1)   În vederea garantării siguranței aprovizionării pe piața internă a gazelor naturale, statele membre cooperează în sensul promovării solidarității regionale și bilaterale fără a impune sarcini disproporționate participanților de pe piață .

(2)  Cooperarea se referă la situaţii care au ca rezultat sau care ar putea avea ca rezultat o disfuncţionalitate, pe termen scurt, în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaze naturale a unui stat membru. Cooperarea include:

   a) coordonarea măsurilor naţionale de urgenţă menţionate la articolul 8 din Directiva 2004/67/CE;
   b) identificarea şi, dacă este cazul, dezvoltarea sau modernizarea interconectărilor de energie electrică şi gaze naturale;
   c) condiţiile şi modalităţile practice de acordare a asistenţei reciproce.

(3)   Comisia, celelalte state membre și participanții de pe piață sunt informați permanent cu privire la această cooperare.

Articolul 5b

Promovarea cooperării regionale

(1)    Autoritățile naţionale de reglementare cooperează ║ în vederea armonizării organizării piețelor și integrării piețelor lor naționale cel puțin la un nivel regional, ca un prim pas către liberalizarea totală a pieței interne în sectorul gazelor naturale . Autoritățile naționale de reglementare promovează, în special, cooperarea operatorilor de rețea la nivel regional și facilitează integrarea acestora la nivel regional, în vederea creării unei piețe interne competitive, încurajând armonizarea cadrului lor juridic, de reglementare și tehnic și, mai presus de toate, integrând insulele de gaze existente încă în prezent în Uniunea Europeană . Statele membre promovează, de asemenea, cooperarea autorităților naționale de reglementare la nivel transfrontalier și regional .

(2)    Agenția cooperează cu autoritățile naționale de reglementare și cu operatorii de sisteme de transport în conformitate cu capitolele III și IV pentru a asigura convergența cadrelor de reglementare între regiuni, în vederea creării unei piețe interne competitive. În cazul în care agenția apreciază că sunt necesare norme obligatorii privind o astfel de cooperare, aceasta face recomandările corespunzătoare. Agenția este considerată ca fiind autoritatea competentă privind domeniile menționate la articolul 24d pentru piețele regionale.

"

6 .   Articolul 7 se înlocuieşte cu următorul text :"

Articolul 7

Separarea sistemelor de transport şi a operatorilor de sisteme de transport

(1)  Statele membre se asigură că de la ...*:

   a) toate întreprinderile care deţin sisteme de transport acţionează ca operatori de sisteme de transport;
  b) aceeași persoană sau aceleași persoane nu este (sunt) abilitată (abilitate), fie individual, fie în comun :
   i) să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare și să exercite, direct sau indirect, controlul sau să aibă în același timp vreun interes ori să exercite vreun drept asupra unui operator de sistem de transport ▌sau
   ii) să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unui operator de sistem de transport ▌și să exercite, direct sau indirect, controlul sau să aibă în același timp vreun interes ori să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare;
   c) aceeași persoană sau aceleași persoane nu este (sunt) abilitată (abilitate) să numească membri în consiliul de supraveghere, consiliul de administrație sau alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic în cazul unui operator de sistem de transport ▌și, în același timp, să exercite, direct sau indirect, controlul ori să aibă vreun interes ori să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare;
   d) aceeaşi persoană este abilitată să fie membru în consiliul de supraveghere, consiliul de administraţie sau alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic, simultan atât în cazul întreprinderii care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare, cât şi în cazul unui operator de sistem de transport sau al unui sistem de transport;
   e) aceeași persoană sau aceleași persoane nu este (sunt) abilitată (abilitate) să exploateze sistemul de transport prin intermediul unui contract de administrare sau să exercite influențe în orice alt mod care nu presupune calitatea de proprietar și să exercite, direct sau indirect, controlul sau să dețină vreo participație ori să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare.

(2)  Interesele şi drepturile menţionate la alineatul (1) litera (b) cuprind, în special:

   a) proprietatea asupra unei părţi din capital sau asupra activelor întreprinderii;
   b) facultatea de a exercita drepturi de vot;
   c) competenţa de a numi membri în consiliul de supraveghere, consiliul de administraţie sau alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic sau
   d) dreptul de a obţine dividende sau alte părţi din beneficii.

(3)   În sensul alineatului (1) litera (b), noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare" se referă la "întreprindere care desfăşoară activităţi de producţie sau de furnizare" în sensul Directivei 2003/54/CE ║, iar termenii "operator de sistem de transport" şi "sistem de transport" se referă la "operator de reţea de transport" şi "reţea de transport" în sensul Directivei 2003/54/CE.

(4)    Statele membre monitorizează procesul de separare a întreprinderilor integrate pe verticală și prezintă Comisiei un raport cu privire la progresele realizate.

"

(5)    Statele membre pot permite derogări de la alineatul (1) literele (b) şi (c) până la ...**, cu condiţia ca operatorii de sisteme de transport să nu facă parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală.

(6)    Obligația prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care mai multe întreprinderi care dețin sisteme de transport au creat o societate administrată în comun care exercită rolul de operator al sistemelor de transport în cauză în mai multe state membre. ▌

(7)    Atunci când persoana menționată la alineatul (1) literele (b)-(e) este statul membru sau un alt organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul fie asupra unui operator de sistem de transport fie asupra unui sistem de transport, pe de-o parte, şi asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare, pe de altă parte, nu sunt considerate a fi aceeași persoană sau aceleași persoane.

(8)    Statele membre se asigură că informaţiile sensibile din punct de vedere comercial menţionate la articolul 10 alineatul (1) deţinute de un operator de sistem de transport care a făcut parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, precum şi de personalul acestuia, nu sunt transferate către întreprinderi care desfăşoară una dintre activităţile de producţie şi de furnizare.

(9)    În cazul în care, la ...*** sistemul de transport face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre pot decide să nu aplice alineatul (1).

În acest caz, statele membre respectă dispozițiile prevăzute la capitolul IVa.

Întreprinderile integrate pe verticală care dețin un sistem de transport nu pot fi în niciun caz împiedicate să ia măsurile necesare în vederea asigurării conformităţii cu dispoziţiile de la alineatul (1).

__________

* Un an de la data transpunerii Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale]

** Doi ani de la data transpunerii Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale] .

*** Data intrării în vigoare a Directivei .../.../CE [ de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale]. "

7.    Se introduc următoarele articole după articolul 7 :"

Articolul 7a

Controlul asupra proprietarilor de sisteme de transport şi asupra operatorilor de sisteme de transport

(1)   Fără a aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, sistemele de transport sau operatorii de sisteme de transport nu pot fi controlaţi de nicio persoană sau persoane din ţări terţe.

(2)   Sunt permise derogări de la alineatul (1) printr-un acord încheiat între una sau mai multe țări terțe și la care Comunitatea este parte , al cărui scop este stabilirea unui cadru comun de investiții în sectorul energetic și deschiderea pieței energetice a unei țări terțe, inclusiv pentru întreprinderile stabilite în cadrul Uniunii Europene .

Articolul 7b

Desemnarea şi certificarea operatorilor de sisteme de transport

(1)   Întreprinderile care deţin un sistem de transport şi care au fost certificate, în temeiul procedurii de certificare de mai jos, de către autoritatea naţională de reglementare ca îndeplinind dispoziţiile articolului 7 alineatul (1) şi ale articolului 7a sunt aprobate şi desemnate ca operatori de sisteme de transport de către statele membre. Desemnarea operatorilor de sisteme de transport se notifică Comisiei Europene şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Fără a aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, în cazurile în care proprietarul unui sistem de transport sau operatorul unui sistem de transport controlat de către o persoană sau de către persoane din ţări terţe, în temeiul articolului 7a, solicită certificare, aceasta se refuză dacă proprietarul sistemului de transport sau operatorul sistemului de transport nu demonstrează că nu există nicio posibilitate de influenţare a entităţii în cauză, cu încălcarea dispoziţiilor articolului 7 alineatul (1), în mod direct sau indirect, de către un operator activ în producţia sau furnizarea de gaze naturale sau de electricitate sau de către o ţară terţă.

(3)   Operatorii de sisteme de transport notifică autorităţii naţionale de reglementare orice tranzacţie preconizată care poate necesita o reevaluare a respectării, de către aceştia, a dispoziţiilor articolului 7 alineatul (1) sau ale articolului 7a.

(4)  Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează continuitatea respectării dispoziţiilor articolului 7 alineatul (1) sau ale articolului 7a de către operatorii de sisteme de transport. Acestea deschid o procedură de certificare în scopul garantării acestei respectări:

   a) în urma notificării efectuate de către operatorii de sisteme de transport în temeiul alineatului (3);
   b) din proprie iniţiativă, atunci când au luat la cunoştinţă despre faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenţei asupra proprietarilor de sisteme de transport sau a operatorilor de sisteme de transport poate duce la încălcarea dispoziţiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) şi la articolul 7a sau în cazul în care au motive să considere că s-ar fi produs o asemenea încălcare; sau
   c) la cererea motivată a Comisiei.

(5)   Autorităţile naţionale de reglementare adoptă o decizie cu privire la certificarea unui operator de sistem de transport în termen de patru luni de la data notificării de către acesta sau de la data solicitării din partea Comisiei. ║ Certificarea se consideră acordată în situaţia în care autorităţile naţionale de reglementare nu adoptă o decizie în perioada respectivă . Decizia explicită sau tacită a autorităţii naţionale de reglementare poate deveni efectivă numai după încheierea procedurii prevăzute la alineatele (6)–(9) şi numai în cazul în care Comisia nu ridică obiecţii.

(6)   Decizia explicită sau tacită cu privire la certificarea unui operator de sistem de transport se notifică fără întârziere Comisiei de către autoritatea naţională de reglementare, împreună cu toate informaţiile pertinente aferente.

(7)   Comisia examinează notificarea imediat după primire. În termen de două luni de la primirea notificării, în cazul în care consideră că decizia autorităţii de reglementare dă naştere la îndoieli majore cu privire la compatibilitatea cu articolul 7 alineatul (1), articolul 7a sau articolul 7b alineatul (2), Comisia decide iniţierea procedurilor. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea naţională de reglementare şi operatorul sistemului de transport să îşi prezinte observaţiile. Termenul de două luni poate fi prelungit cu încă două luni în cazul în care Comisia are nevoie de informaţii suplimentare. Acest termen suplimentar începe să curgă de la primirea informaţiilor complete.

(8)  În cazul în care decide iniţierea procedurilor, în termen de ║ patru luni de la data acestei decizii, Comisia ia o decizie finală:

   a) de a nu ridica obiecţii împotriva deciziei autorităţii de reglementare
sau
   b) de a solicita autorităţii naţionale de reglementare în cauză să îşi modifice sau să îşi retragă decizia, în cazul în care consideră că articolul 7 alineatul (1), articolul 7a şi articolul 7b alineatul (2) nu au fost respectate.

(9)   În cazul în care Comisia nu a luat decizia de a iniţia procedurile sau nu a luat nicio decizie finală în cadrul termenului prevăzut la alineatele (7) şi, respectiv, (8), se consideră că nu au fost ridicate obiecţii împotriva deciziei autorităţii naţionale de reglementare.

(10)   Autoritatea naţională de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei de certificare în termen de patru săptămâni şi informează Comisia în consecinţă.

(11)   Autorităţile naţionale de reglementare şi Comisia pot solicita operatorilor de sisteme de transport şi întreprinderilor care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare orice informaţii relevante în vederea îndeplinirii sarcinilor prevăzute la prezentul articol.

(12)   Autorităţile naţionale de reglementare şi Comisia păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(13)    Procedurile prevăzute la prezentul articol, şi în special limitările stabilite la alineatul (2), nu se aplică gazoductelor din amonte al căror unic obiectiv este conectarea directă a rețelelor țărilor de origine a aprovizionării cu gaze la un punct de ancoraj pe teritoriul Comunității, și nici lucrărilor de modernizare a acestora.

Articolul 7c

Desemnarea operatorilor sistemelor de depozitare şi de GNL

Statele membre desemnează sau solicită întreprinderilor din sectorul gazelor naturale care deţin instalaţii de depozitare sau GNL să desemneze, pentru o perioadă ce urmează să fie stabilită de statele membre luând în considerare eficienţa şi echilibrul economic, unul sau mai mulţi operatori ai sistemelor.

"

8 .   Articolul 8 alineatul (1) litera (a) se înlocuieşte după cum urmează:

(a)    Alineatul (1) se modifică după cum urmează:

i)    punctul (a) se înlocuieşte după cum urmează :"

   a) exploatează, întrețin și dezvoltă, în condiții economice, instalații de transport, depozitare și/sau de GNL sigure, fiabile și eficiente, în vederea asigurării unei piețe deschise pentru noii operatori, acordând atenția cuvenită protecției mediului ▌.
"

ii)    următorul punct se introduce după punctul (b): "

(ba) pune bazele unei capacități suficiente de interconectare în cadrul infrastructurii de transport, pentru a îndeplini toate condițiile referitoare la capacitate, facilitează eficiența de ansamblu a pieței și îndeplinește criteriile de securitate a furnizării gazului.

"

(b)    Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: "

(3)    Statele membre, prin intermediul autorităților naționale de reglementare respective, pot obliga operatorii rețelei de transport să respecte cerințele minime pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei de transport, inclusiv capacitatea de interconectare. Autorităților naționale de reglementare ar trebui să li se acorde competenţe mai largi în vederea asigurării protecției consumatorilor în cadrul Uniunii Europene.

"

(c)    Se adaugă următorul alineat: "

(4a)    În cursul executării sarcinilor ce le revin, operatorii de sisteme de transport țin seama de codurile adoptate de Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze.

"

9 .   Articolul 9 se elimină.

10 .   Articolul 10 se înlocuieşte cu următorul text :"

Articolul 10

Obligaţia de confidenţialitate impusă proprietarilor de sisteme de transport şi operatorilor de sisteme de transport

(1)   Fără a aduce atingere articolului 16 sau oricărei alte obligaţii legale în materie de divulgare de informaţii, toţi operatorii de sisteme de transport, depozitare şi/sau GNL, precum şi proprietarii de sisteme de transport păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obţinut în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor şi împiedică divulgarea discriminatorie de informaţii legate de propriile activităţi care ar putea induce un avantaj economic şi în special, nu divulgă nicio informaţie sensibilă din punct de vedere comercial către partea rămasă din întreprinderea integrată pe verticală, decât în situaţia în care acest lucru este necesar în vederea încheierii unei tranzacţii comerciale. În scopul asigurării respectării depline a regulilor privind separarea informaţiilor, este necesar să se garanteze că proprietarul sistemului de transport şi partea rămasă din întreprinderea integrată pe verticală nu utilizează servicii comune, cu excepţia serviciilor pur administrative sau a serviciilor informatice (de exemplu, că nu utilizează un serviciu juridic comun).

(2)   În contextul vânzării sau achiziţionării de gaze naturale prin întreprinderi conexe, operatorii de sisteme de transport, depozitare şi/sau GNL nu abuzează de informaţiile considerate sensibile din punct de vedere comercial, obţinute de la terţi în contextul asigurării sau negocierii accesului la sistem.║

(3)    Informațiile sensibile din punct de vedere comercial se stabilesc cu ajutorul unor criterii obiective și transparente.

"

11 .   Articolul 12 se modifică după cum urmează :

a)    alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text: "

(1)    Fiecare operator al rețelei de distribuție este responsabil de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de a satisface cereri rezonabile de distribuire a gazelor naturale, precum și de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea în condiții acceptabile din punct de vedere economic a unei rețele de distribuție sigure, fiabile și eficiente în zona pe care o acoperă, acordând atenția cuvenită protecției mediului și promovării eficienței energetice.

"

(b)    Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

(4)    Operatorul rețelei de distribuție furnizează utilizatorilor rețelei informațiile de care au nevoie pentru un acces eficient la rețea și utilizarea acesteia.

(c)    Următoarele alineate se introduc după alineatul (4) :"

(4a)    Operatorul de sistem de distribuție prezintă autorității de reglementare corespunzătoare, până la ...* , o propunere care cuprinde o descriere a sistemelor adecvate de informare și comunicare ce urmează a fi realizate în vederea furnizării informațiilor menționate la alineatul (4). Această propunere facilitează, printre altele, utilizarea contoarelor electronice bidirecționale, care se instalează la toți consumatorii până la ...** participarea activă a clienților finali și a producătorilor care utilizează gazele distribuite pentru exploatarea sistemului, precum și fluxul de informații în timp real între operatorii de sisteme de transport și de distribuție, în scopul optimizării utilizării tuturor resurselor disponibile aferente producției, rețelelor și cererii.

(4b)    Până la ...*** , autoritățile naționale de reglementare aprobă sau resping propunerile menționate la alineatul (4a). Autoritățile naționale de reglementare garantează interoperabilitatea integrală a sistemelor de informare și comunicare ce urmează a fi realizate. În acest scop, ele pot emite orientări și pot solicita modificări ale propunerilor menționate la alineatul (4a).

(4c)    Înainte de a-i comunica operatorului de sistem de distribuție decizia sa cu privire la propunerea menționată la alineatul (4a), autoritatea națională de reglementare informează cu privire la aceasta agenția sau, dacă aceasta nu și-a început încă activitatea, Comisia. Agenția sau Comisia garantează că sistemele de informare și comunicare ce urmează a fi realizate facilitează dezvoltarea pieței interne a gazelor naturale și nu creează noi bariere tehnice.

_____________

* Un an de la data intrării în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale] .

** Zece ani de la data intrării în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale] .

*** Doi ani de la data intrării în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale].

"

12 .   Se introduc următoarele capitole după Capitolul IV :

CAPITOLUL IVa

Operatorii de transport independenți

Articolul 12a

Domeniul de aplicare

Dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică atunci când un stat membru decide să nu aplice articolul 7 alineatul (1) în temeiul articolului 7 alineatul (7)

Articolul 12b

Active, echipamente, personal și identitate

(1)   Operatorii de sisteme de transport dispun de toate resursele umane, fizice și financiare necesare pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive și pentru desfășurarea activității de transport de gaze, cu următoarele condiții:

   a) activele necesare pentru activitatea de transport de gaze, inclusiv rețeaua de transport, sunt deținute de operatorul de sisteme de transport;
   b) personalul necesar pentru activitatea de transport de gaze, inclusiv pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor administrative, este angajat de operatorul de sisteme de transport;
   c) sunt interzise detașarea de personal și prestarea de servicii în favoarea sau din partea oricărei alte părți a întreprinderii integrate pe verticală;
   d) resursele financiare corespunzătoare, destinate finanțării viitoarelor proiecte de investiții și/sau înlocuirii activelor existente, sunt puse la dispoziție, în special de către întreprinderea integrată pe verticală, în urma unei solicitări corespunzătoare din partea operatorului de sisteme de transport în cadrul planului financiar anual menționat la articolul 12f;
   e) operatorii de sisteme de transport nu recurg la aceiași prestatori de servicii sau consultanți externi ca și cei angajați de întreprinderea integrată pe verticală și nu utilizează aceleași sisteme sau echipamente de tehnologia informației, aceleași spații fizice și aceleași sisteme de acces securizat.

(2)   Activitatea de transport de gaze cuprinde cel puțin următoarele activități, pe lângă cele enumerate la articolul 8:

   a) reprezentarea operatorului de sisteme de transport și contacte cu terții și cu autoritățile de reglementare;
   b) reprezentarea operatorului de sisteme de transport în cadrul Rețelei europene de operatori de sisteme de transport;
   c) acordarea accesului terților și gestionarea acestuia;
   d) perceperea tuturor taxelor legate de sistemul de transport, inclusiv a taxelor de acces, a celor de echilibrare pentru serviciile auxiliare de tipul prelucrării gazelor, achiziționării de servicii (costuri de echilibrare, pierderi de energie);
   e) exploatarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei de transport;
   f) planificarea investițiilor care să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a satisface cererile rezonabile și să garanteze siguranța aprovizionării;
   g) înființarea de întreprinderi comune, inclusiv cu unul sau mai mulți operatori de sisteme de transport, burse de gaze , în vederea favorizării creării de piețe regionale sau a facilitării procesului de liberalizare;
   h) toate serviciile administrative, inclusiv serviciile juridice, contabilitatea și serviciile informatice.

(3)    Operatorii de sisteme de transport sunt organizați sub forma juridică a unei societăți cu răspundere limitată, în sensul articolului 1 din Directiva 68/151/CEE.

(4)    Prin identitatea sa socială, prin modul său de a comunica, prin marca sa și prin sediul său operatorul de sisteme de transport nu se confundă cu identitatea distinctă a întreprinderii integrate pe verticală.

(5)    Situația financiară a operatorilor de sisteme de transport este verificată de un auditor diferit de cel care verifică întreprinderea integrată pe verticală sau orice parte a acesteia.

Articolul 12c

Independența operatorului de sisteme de transport

(1)    Fără a aduce atingere competențelor membrilor organismului de supraveghere numit de întreprinderea integrată pe verticală în temeiul articolului 12f, operatorul de sisteme de transport dispune de puteri decizionale efective, independente de întreprinderea integrată pe verticală, în ceea ce privește elementele de active necesare pentru exploatarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei. Operatorul de sisteme de transport este abilitat să colecteze fonduri pe piața de capital, în special prin împrumuturi și creșterea capitalului, în cadrul planului financiar anual menționat la articolul 12f.

(2)    Sucursalele întreprinderii integrate pe verticală, care au activități de producție sau de furnizare, nu dețin, direct sau indirect, acțiuni ale operatorului de sisteme de transport. Operatorul de sisteme de transport nu deține, în mod direct sau indirect, participații în nicio filială a întreprinderii integrate pe verticală, care îndeplinește funcții de producție sau de furnizare, și nici nu primește dividende sau orice alte beneficii financiare de la sucursala respectivă, cu excepția încasărilor provenite din utilizarea rețelei.

(3)    Structura generală de conducere și statutul operatorului de sisteme de transport garantează independența efectivă a operatorului de sisteme de transport în conformitate cu prezentul capitol. Întreprinderea integrată pe verticală nu influențează, în mod direct sau indirect, comportamentul concurențial al operatorului de sisteme de transport în ceea ce privește activitățile zilnice ale acestuia și gestionarea rețelei sau în ceea ce privește activitățile necesare pregătirii planului investițional pe 10 ani elaborat în conformitate cu articolul 12h.

(4)    Orice legături comerciale și financiare între întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de sisteme de transport, inclusiv împrumuturile acordate de operatorul de sisteme de transport întreprinderii integrate pe verticală, se supun condițiilor de pe piață. Operatorul de sisteme de transport ține o evidență detaliată a acestor legături comerciale și financiare și o pune la dispoziția autorității naţionale de reglementare la cererea acesteia.

(5)    Operatorul de sisteme de transport prezintă autorității naţionale de reglementare toate acordurile comerciale și financiare încheiate cu întreprinderea integrată pe verticală.

(6)    Operatorul de sisteme de transport informează autoritatea naţională de reglementare cu privire la resursele financiare disponibile, menționate la articolul 12b alineatul (1) litera (d).

(7)    O întreprindere certificată de autoritatea naţională de reglementare ca respectând cerințele prezentului capitol este aprobată și desemnată drept operator de sisteme de transport de către statul membru în cauză. Se aplică procedura de certificare prevăzută la articolul 7b.

(8)    Transparența este obligatorie pentru a garanta nediscriminarea, în special în ceea ce privește referințele pentru tarife, serviciile privind accesul terților, atribuirea capacității și echilibrarea. Întreprinderea integrată pe verticală este obligată să se abțină de la orice activități care împiedică operatorii de sisteme de transport să îndeplinească aceste obligații.

Articolul 12d

Independența personalului și a conducerii operatorului de sisteme de transport

(1)    Deciziile privind numirea și prelungirea mandatului, condițiile de muncă, inclusiv remunerarea și încheierea mandatului persoanelor responsabile pentru administrare și/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de sisteme de transport, sunt luate de organismul de supraveghere al operatorului de sisteme de transport, numit în conformitate cu articolul 12f.

(2)    Autorității naţionale de reglementare i se transmit identitatea și condițiile care reglementează termenul, durata și încheierea mandatului persoanelor desemnate de organismul de supraveghere, în vederea numirii sau reînnoirii mandatului managerial și/sau de membri ai organelor administrative ale operatorului de sisteme de transport, precum și argumentele care justifică orice propunere de decizie privind încheierea unui asemenea mandat. Aceste condiții, precum și deciziile menționate la alineatul (1), devin obligatorii doar dacă, în termen de trei săptămâni de la transmiterea datelor, autoritatea naţională de reglementare nu și-a exprimat obiecția la adresa lor. Autoritatea naţională de reglementare își poate exprima obiecția în cazul în care există îndoieli întemeiate privind independența profesională a unei persoane nominalizate responsabile pentru gestionare și/sau a unui membru al organelor administrative sau în cazul încheierii anticipate a unui mandat, dacă există îndoieli întemeiate cu privire la justificarea acestui fapt.

(3)    Persoanele cu responsabilități de conducere și/sau membrii organelor administrative ale operatorului de sisteme de transport, numite de organismul de supraveghere, nu ocupă niciun post și nici nu exercită vreo responsabilitate profesională, nu au, în mod direct sau indirect, vreun interes comercial și nici nu au vreo relație comercială cu întreprinderea integrată pe verticală sau cu oricare dintre părțile acestei întreprinderi sau cu acționarii săi majoritari, cu excepția operatorului de sisteme de transport, timp de o perioadă de cinci ani înainte de numire.

(4)    Persoanele cu responsabilități de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de sisteme de transport, nu ocupă niciun alt post și nici nu exercită o altă responsabilitate profesională, nu au, în mod direct sau indirect, un interes comercial și nici nu au relații comerciale cu niciuna dintre părțile întreprinderii integrate pe verticală sau cu acționarii săi majoritari.

(5)    Persoanele cu responsabilități de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de sisteme de transport, nu dețin niciun interes și nici nu primesc, în mod direct sau indirect, beneficii financiare de la oricare dintre părțile întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția operatorului de sisteme de transport. Remuneraţia acestora nu depinde de activitățile sau rezultatele întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția celor ale operatorului de sisteme de transport.

(6)    Persoanelor responsabile de conducere și/sau membrilor organelor administrative ale operatorului de sisteme de transport le sunt garantate căi de atac efective pe lângă autoritatea naţionaţă de reglementare în caz de încheiere anticipată a mandatelor lor.

(7)    După încheierea mandatului în cadrul operatorului de sisteme de transport, persoanele responsabile de conducere și/sau membrii organelor administrative ale operatorului de sisteme de transport nu dețin niciun post și nu exercită nicio responsabilitate profesională, nu au niciun interes comercial și nici nu au, direct sau indirect, vreo relație comercială cu oricare dintre părțile întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția operatorului de sisteme de transport, sau cu acționarii săi majoritari pe o perioadă de cel puțin cinci ani.

Articolul 12e

Administratorul mandatar

(1)    Un administrator mandatar independent este desemnat de autoritatea naţională de reglementare la propunerea și pe cheltuiala întreprinderii integrate pe verticală. Administratorul mandatar acționează exclusiv în interesul legitim al întreprinderii integrate pe verticală în protejarea valorii activelor operatorului de sisteme de transport, protejând totodată independența operatorului de sisteme de transport în raport cu întreprinderea integrată pe verticală. În exercițiul funcțiilor sale, administratorul mandatar nu ține seama de interesele activității de producție și de furnizare ale întreprinderii integrate pe verticală.

(2)    Administratorul mandatar nu deține nicio funcție sau o responsabilitate profesională, niciun interes și nici nu are relații comerciale, directe sau indirecte, cu întreprinderea integrată pe verticală, o parte a acesteia, acționarii săi majoritari sau o întreprindere care desfășoară activități de producție sau de furnizare, timp de cinci ani înainte de numirea sa.

Termenii mandatului administratorului mandatar, printre care durata acestuia, condițiile de încheiere și condițiile financiare ale acestuia fac obiectul aprobării de către autoritatea naţională de reglementare.

Pe durata mandatului său, administratorul mandatar nu poate deține o altă funcție sau avea o altă responsabilitate profesională, un interes sau relații comerciale, directe sau indirecte, cu nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală sau cu acționarii majoritari ai acesteia.

După încheierea mandatului său, administratorul mandatar nu deține nicio funcție sau o responsabilitate profesională, un interes și nici nu are relații comerciale, directe sau indirecte, cu orice parte a întreprinderii integrate pe verticală sau cu acționarii majoritari ai acesteia, pe o perioadă de cel puțin cinci ani.

(3)   Administratorul mandatar este responsabil de:

   a) numirea, înnoirea mandatelor și demiterea membrilor organismului de supraveghere al operatorului de sisteme de transport, cu excepția celor menționați la articolul 12f alineatul (2) litera (a) și
   b) exercitarea dreptului său de vot în cadrul organismului de supraveghere.

Articolul 12f

Organismul de supraveghere

(1)    Operatorul de sisteme de transport are un organism de supraveghere responsabil cu luarea deciziilor care pot avea un impact semnificativ asupra valorii activelor deținute de acționari în cadrul operatorului de sisteme de transport, în special decizii cu privire la aprobarea planului financiar anual, nivelul de îndatorare al operatorului de sisteme de transport și mărimea dividendelor distribuite acționarilor.

(2)   Organismul de supraveghere are în componența sa:

   a) reprezentanți ai întreprinderii integrate pe verticală,
   b) reprezentanți ai acționarilor terți,
   c) reprezentanți ai operatorului de sisteme de transport,
   d) administratorul mandatar și
   e) în cazul în care legislația aplicabilă a unui stat membru prevede acest lucru, reprezentanți ai altor părți interesate, precum angajații operatorului de sisteme de transport.

(3)    Articolul 12d alineatele (2)-(7) se aplică membrilor organismului de supraveghere.

(4)    Administratorul mandatar are drept de veto în cazul deciziilor care, din perspectiva sa, pot reduce semnificativ valoarea activelor operatorului de sisteme de transport. În evaluarea măsurii în care o decizie poate reduce în mod semnificativ valoarea activelor, planul financiar anual și nivelul de îndatorare ale operatorului de sisteme de transport prezintă o importanță deosebită. În cazul în care două treimi din membrii organismului de supraveghere anulează acest veto, se aplică articolul 12h alineatul (7).

Articolul 12g

Programul de conformitate și agentul de conformitate

(1)    Statele membre se asigură că operatorii de sisteme de transport elaborează și pun în aplicare un program de conformitate, care specifică măsurile luate pentru a garanta excluderea unor practici discriminatorii, și asigură monitorizarea în mod corespunzător a respectării programului. Programul stabilește obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea acestui obiectiv. Acesta face obiectul aprobării de către autoritatea naţională de reglementare. Fără a aduce atingere competențelor autorității naționale de reglementare, respectarea programului este monitorizată în mod independent de agentul de conformitate.

(2)    Organismul de supraveghere numește un agent de conformitate. Agentul de conformitate poate fi o persoană fizică sau juridică. Articolul 12d alineatele (2)-(7) se aplică agentului de conformitate. Autoritatea naţională de reglementare se poate opune numirii unui agent de conformitate din motive de lipsă de independență sau de incapacitate profesională.

(3)   Agentul de conformitate este responsabil de:

   a) monitorizarea punerii în aplicare a programului de conformitate;
   b) elaborarea unui raport anual, care cuprinde măsurile luate pentru punerea în aplicare a programului de conformitate, și prezentarea acestuia autorității naţionale de reglementare;
   c) informarea organismului de supraveghere și formularea de recomandări privind programul de conformitate și aplicarea acestuia;
   d) informarea autorității naţionale de reglementare cu privire la orice legături comerciale și financiare între întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de sisteme de transport.

(4)    Agentul de conformitate prezintă autorității naţionale de reglementare deciziile propuse pentru planul de investiții sau pentru investițiile individuale în rețea. Aceste decizii se transmit cel târziu în momentul în care conducerea și/sau organul administrativ competent al operatorului de sisteme de transport le prezintă organismului de supraveghere.

(5)    Agentul de conformitate notifică autoritatea naţionale de reglementare în cazul în care întreprinderea integrată pe verticală, în cadrul unei adunări generale sau prin votul membrilor organismului său de supraveghere numit de aceasta, a împiedicat adoptarea unei decizii, împiedicând sau întârziind astfel investițiile în rețea.

(6)    Dispozițiile care reglementează mandatul sau condițiile de angajare a agentului de conformitate fac obiectul aprobării de către autoritatea naţională de reglementare și garantează independența acestuia.

(7)    Agentul de conformitate raportează în mod regulat, oral sau în scris, autorității naţionale de reglementare și are dreptul să raporteze în mod regulat, oral sau în scris, organismului de supraveghere al operatorului de sisteme de transport.

(8)   Agentul de conformitate poate participa la toate ședințele organelor administrative sau de conducere ale operatorului de sisteme de transport, precum și la ședințele organismului de supraveghere și ale adunării generale. Agentul de conformitate participă la toate ședințele în cadrul cărora se abordează următoarele teme:

   a) condițiile de acces la rețea, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, în special cu privire la tarife, serviciile de acces pentru terți, alocarea capacităților și managementul congestionărilor, transparența, echilibrarea și piețele secundare;
   b) proiectele desfășurate în scopul de a exploata, întreține și dezvolta sistemul de transport, inclusiv investițiile realizate în noile conexiuni de transport, în extinderea capacității și în optimizarea capacităților existente;
   c) achizițiile sau vânzările de energie, necesare pentru exploatarea sistemului de transport.

(9)    Agentul de conformitate monitorizează conformitatea operatorului de sisteme de transport cu articolul 10.

(10)    Agentul de conformitate are acces la toate datele pertinente și la birourile operatorului de sisteme de transport, precum și la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(11)    După acordul prealabil al autorității naţionale de reglementare, organismul de supraveghere poate elibera din funcție agentul de conformitate.

(12)    Obligațiile operatorului de sisteme de transport și ale întreprinderii integrate pe verticală, în special în ceea ce privește acordurile comerciale și financiare dintre operatorul de sisteme de transport și întreprinderea integrată pe verticală, ar trebui doar notificate autorității naţionale de reglementare, nefiind necesară şi aprobarea acestora. Numirea și condițiile de muncă ale conducerii și ale agentului de conformitate se notifică autorității naţionale de reglementare, nefiind necesară şi aprobarea acestora.

Articolul 12h

Dezvoltarea rețelei și competențele decizionale privind investițiile

(1)    În fiecare an, operatorii de sisteme de transport transmit autorității naţionale de reglementare un plan decenal de dezvoltare a rețelei, întocmit pe baza cererii și ofertei actuale și estimate și după ce au consultat în prealabil toate părțile interesate. Planul conține măsuri eficiente pentru a garanta conformitatea sistemului și siguranța aprovizionării.

(2)   În special, planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani:

   a) comunică participanților de pe piață principalele infrastructuri de transport care trebuie construite sau modernizate în următorii zece ani;
   b) conține toate investițiile care au fost deja aprobate și identifică noi investiții care trebuie efectuate în următorii trei ani;
   c) stabilește un cadru temporal pentru toate proiectele de investiții.

(3)    La elaborarea planului de dezvoltare a rețelei pe zece ani, fiecare operator de sisteme de transport realizează o estimare rezonabilă cu privire la evoluția producției sale, a aprovizionării, a consumului și a schimburilor cu alte țări, luând în calcul planurile de investiții în rețele la nivel regional și comunitar, precum și planurile de investiții în instalații de depozitare și de regazeificare a GNL.

(4)    Autoritatea naţională de reglementare consultă toți utilizatorii actuali sau potențiali ai rețelei, într-o manieră deschisă și transparentă, cu privire la planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani. Este posibil ca persoanelor sau întreprinderilor care pretind a fi potențiali utilizatori să le fie solicitate dovezi în acest sens. Autoritatea naţională de reglementare publică rezultatele procesului de consultare, în special eventualele nevoi investiționale.

(5)    Autoritatea naţională de reglementare verifică dacă planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani acoperă toate nevoile în materie de investiții identificate în timpul procesului de consultare și dacă acesta este conform planului de dezvoltare a rețelei pe zece ani de la nivel comunitar menționat la articolul 2c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005. În cazul în care există îndoieli cu privire la consecvența cu planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani de la nivel comunitar, autoritatea naţională de reglementare consultă agenția. Autoritatea naţională de reglementare îi poate solicita operatorului de sisteme de transport să își modifice planul.

(6)    Autoritatea naţională de reglementare monitorizează și evaluează punerea în aplicare a planului de dezvoltare a rețelei pe zece ani.

(7)   În cazul în care operatorul de sisteme de transport nu efectuează o investiție, din alte motive decât rațiuni imperative pe care nu le poate controla, investiție care, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani, urma să fie efectuată în următorii trei ani, statele membre se asigură că autoritatea naţională de reglementare ia cel puțin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta realizarea investiției în cauză:

   a) solicită operatorului de sisteme de transport să realizeze investiția în cauză într-un mod consecvent cu planul financiar anual menționat la articolul 12f sau
   b) organizează o procedură de licitație pentru investiția respectivă, deschisă tuturor investitorilor.

Atunci când autoritatea naţională de reglementare a recurs la prerogativele menționate la litera (b), aceasta poate să solicite operatorului de sisteme de transport să accepte următoarele:

   a) finanțarea să fie efectuată de un terț,
   b) construcția să fie realizată de un terț,
   c) construirea respectivelor active noi sau
   d) exploatarea respectivelor active noi.

Operatorul de sisteme de transport furnizează investitorilor toate informațiile necesare realizării investiției, conectează noile active la rețeaua de transport și depune orice efort pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului de investiții.

Măsurile financiare corespunzătoare fac obiectul aprobării de către autoritatea naţională de reglementare.

(8)    Atunci când autoritatea naţională de reglementare a recurs la prerogativele sale în conformitate cu articolul 7, normele tarifare aplicabile acoperă costurile investițiilor în cauză.

Articolul 12i

Competențele decizionale privind conectarea instalațiilor de depozitare, a instalațiilor de regazificare a GNL și a consumatorilor industriali la rețeaua de transport

(1)    Operatorii de sisteme de transport stabilesc și publică proceduri și tarife transparente și eficiente pentru conectarea nediscriminatorie la rețea a instalațiilor de depozitare, a instalațiilor de regazificare a GNL și a consumatorilor industriali. Procedurile în cauză fac obiectul aprobării de către autoritatea naţională de reglementare.

(2)    Operatorii de sisteme de transport nu au dreptul să refuze conectarea unei noi instalații de depozitare, a unei noi instalații de regazificare a GNL sau a unui nou consumator industrial invocând motivul unor posibile limitări, în viitor, ale capacităților disponibile ale rețelei sau motivul unor costuri suplimentare rezultate în urma creșterii necesare a capacității. Operatorul de sisteme de transport garantează capacități de intrare și de ieșire suficiente pentru noua conexiune.

(3)    Operatorii de sisteme de transport trebuie să acorde și să gestioneze accesul terților la rețea, în special accesul noilor operatori de pe piață și al producătorilor de biogaz, respectând normele de siguranță a rețelei.

CAPITOLUL IVb

Articolul 12j

Clauza de evaluare

(1)    Până la ...* agenția prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport detaliat în care se specifică în ce măsură cerințele privind separarea, cuprinse în prezenta directivă, au favorizat asigurarea independenței depline și efective a operatorilor de sisteme de transport.

(2)    În vederea efectuării evaluării menționate la alineatul (1), agenția ține seama, în special, de următoarele criterii: acces echitabil și nediscriminatoriu la rețea, reglementare eficace, dezvoltarea rețelei, investiții și măsuri nedistorsionate de stimulare a investițiilor, dezvoltarea infrastructurii de interconectare și situația în ceea ce privește siguranța aprovizionării pe teritoriul Comunității.

(3)    Până la ...* Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, un raport detaliat cu privire la fezabilitatea creării unui operator european unic al sistemelor de transport, în care se analizează costurile și beneficiile legate, în special, de drepturile de proprietate, integrarea pieței, precum și funcționarea eficace și sigură a rețelei de transport. Raportul se elaborează în urma consultării purtate cu părțile interesate, în special cu operatorii de sisteme de transport și cu agenția.

(4)    Atunci când este cazul și în special în situația în care din raportul detaliat menționat la alineatul (1) reiese că condițiile de la alineatul (2) nu au fost garantate în practică, Comisia prezintă propuneri Parlamentului European și Consiliului, pentru a asigura independența deplină și efectivă a operatorilor de sisteme de transport până la... ** .

_____________

* Cinci ani de la data intrării în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale] .

** Şapte ani de la data intrării în vigoare a Directivei .../.../CE [ de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale] .

13 .   Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a)   La alineatul (2) litera (c), după prima teză se introduce următoarea teză:"

Pentru a îndeplini aceste sarcini, operatorul sistemului de distribuţie are la dispoziţie resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, financiare şi fizice.

"

(b)  Alineatul (2) litera (d) se modifică după cum urmează:

   i) ultima teză se înlocuieşte cu următorul text :"
Persoana sau organismul care răspunde de monitorizarea respectării programului de conformitate, denumit în continuare "agent de conformitate", prezintă autorităţii naţionale de reglementare prevăzute la articolul 24a alineatul (1) un raport anual cuprinzând măsurile luate. Acest raport anual se publică. "

ii)   se adaugă următoarea teză:"

Agentul de conformitate este complet independent şi are acces la toate informaţiile operatorului sistemului de distribuţie sau ale oricărei întreprinderi afiliate necesare în vederea îndeplinirii sarcinii sale.

"

(c)   Se adaugă următorul alineat :"

(3)   Atunci când operatorul sistemului de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre se asigură că activităţile acestuia sunt monitorizate în aşa fel încât să se garanteze că acesta nu profită de pe urma integrării sale verticale pentru a distorsiona concurenţa. În special, operatorii de sisteme de distribuţie integraţi pe verticală vor avea grijă, în ceea ce priveşte activităţile de comunicare şi utilizarea numelui de marcă, să nu creeze confuzie cu identitatea separată a sucursalei care asigură furnizarea în cadrul întreprinderii integrate pe verticală.

"

14 .   Articolul 15 se înlocuieşte cu următorul text :"

Articolul 15

Operatori de sistem combinat

Prezenta directivă nu aduce atingere funcţionării unui operator de sistem combinat de transport, GNL, depozitare şi distribuţie , cu condiţia ca acesta să respecte, în ceea ce priveşte fiecare dintre activităţile sale, dispoziţiile aplicabile de la articolul 7 ║şi articolul 13 alineatul (1).

"

15 .   Se introduce următorul articol după articolul 18 :"

Articolul 18a

Accesul la instalaţiile de GNL

(1)    Pentru organizarea accesului la instalațiile de GNL, se aplică fie procedura de acces reglementat, fie procedura de acces negociat, menționate la alineatul (2). Aceste proceduri sunt puse în aplicare în conformitate cu criterii obiective, transparente și nediscriminatorii. Autoritățile naționale de reglementare supraveghează respectarea acestor criterii.

Statele membre decid asupra procedurii de acces aplicabile pe baza unor criterii definite și publicate. Aceste criterii permit, în special, să se verifice dacă concurența între instalațiile de GNL se desfășoară pe piața corespunzătoare și dacă accesul la GNL se realizează printr-un operator de infrastructură independent care oferă accesul liber la acestea. Autoritățile naționale de reglementare monitorizează respectarea acestor criterii și fac publice sau impun operatorilor de GNL să facă publice instalațiile de GNL sau părțile din aceste instalații care sunt oferite în baza procedurii de acces negociat menţionate la alineatul (2).

(2)    În cazul accesului negociat, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a permite întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și consumatorilor eligibili, aflați fie în interiorul, fie în exteriorul teritoriului acoperit de sistemul interconectat, să negocieze accesul la instalațiile de GNL. Părțile contractante sunt obligate să negocieze cu bună credință accesul la instalațiile de GNL.

"

16 .   Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text :"

Articolul 19

Accesul la instalaţiile de depozitare

(1)    Pentru organizarea accesului la instalațiile de depozitare atunci când este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la rețea pentru aprovizionarea consumatorilor, statele membre decid dacă folosesc fie procedura de acces reglementată, astfel cum este descrisă la alineatul (4), fie procedura de acces negociată menționată la alineatul (3). Aceste proceduri sunt puse în aplicare în conformitate cu criterii obiective, transparente și nediscriminatorii. Autoritățile naționale de reglementare veghează la respectarea acestor criterii.

Autoritățile naționale de reglementare definesc și publică criteriile în conformitate cu care poate fi stabilit regimul de acces la instalațiile de depozitare, stabilind, în special, dacă concurența dintre instalațiile de depozitare are loc pe piața relevantă și dacă o astfel de organizare se realizează printr-un operator de infrastructură independent care oferă accesul liber la aceasta. Autoritățile naționale de reglementare controlează respectarea acestor criterii și fac publice sau impun operatorilor de sisteme de depozitare și transport să facă publice instalațiile de depozitare sau părțile din aceste instalații oferite în temeiul diferitelor proceduri prevăzute la alineatele (3) și (4).

(2)    Dispozițiile alineatului (1) nu se aplică serviciilor auxiliare și depozitării temporare care sunt legate de instalațiile GNL și care sunt necesare pentru procesul de regazeificare GNL și pentru livrarea ulterioară către rețeaua de transport.

(3)    În cazul accesului negociat, autoritățile naționale de reglementare adoptă măsurile necesare pentru a permite întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și consumatorilor eligibili, fie din interiorul, fie din exteriorul teritoriului acoperit de rețeaua interconectată, să negocieze accesul la depozitare, atunci când este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la rețea. Părțile au obligația de a negocia accesul la stocare cu bună credință.

"

Contractele de acces la depozitare se negociază cu operatorul respectiv al rețelei de depozitare. Autoritățile naționale de reglementare solicită operatorilor de sisteme de depozitare să-și publice principalele condiții comerciale pentru utilizarea depozitării în primele șase luni după punerea în aplicare a prezentei directive și ulterior anual. Dezvoltarea acestor condiții trebuie să țină seama de opiniile utilizatorilor de sistem, care au dreptul să le conteste în fața autorității naționale de reglementare.

(4)    În cazul accesului reglementat, autoritățile naționale de reglementare adoptă măsurile necesare pentru a permite întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și consumatorilor eligibili, fie din interiorul, fie din exteriorul teritoriului acoperit de rețeaua interconectată, să negocieze accesul la depozitare pe baza tarifelor publicate și/sau a altor clauze și obligații privind utilizarea depozitării, atunci când este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la rețea. Detalierea acestor tarife și a altor clauze și obligații trebuie sa țină seama de opiniile utilizatorilor de sistem, care au dreptul să le conteste în fața autorității naționale de reglementare. Acest drept de acces poate fi acordat consumatorilor eligibili astfel încât să le permită acestora încheierea de contracte de livrare cu întreprinderile concurente din sectorul gazelor naturale, altele decât proprietarul și/sau operatorul rețelei sau o întreprindere conexă.

17 .   Articolul 22 se înlocuieşte după cum urmează:"

Articolul 22

Infrastructuri noi

(1)  Noile infrastructuri de gaze naturale de mari dimensiuni, adică interconectările dintre statele membre, instalațiile GNL și instalațiile de depozitare pot beneficia, la cerere și pentru o perioadă determinată , de o derogare de la dispozițiile articolelor 7, 18, 19 şi 20 și ale articolului 24c alineatele (4), (5) și (7) , în următoarele condiții:

   a) investiţia trebuie să intensifice concurenţa în furnizarea de gaze naturale şi să îmbunătăţească securitatea aprovizionării;
   b) nivelul de risc legat de investiţie este de aşa natură încât investiţia să se realizeze numai în cazul în care se acordă o derogare;
   c) infrastructura trebuie să fie deţinută de o persoană fizică sau juridică care este separată, cel puţin în privinţa formei sale juridice, de operatorii de sistem în sistemele cărora se va construi;
   d) se percep taxe de la utilizatorii infrastructurii respective;
   e) derogarea nu aduce atingere concurenţei sau bunei funcţionări a pieţei interne a gazelor naturale şi nici funcţionării eficiente a sistemului reglementat la care este conectată infrastructura;
   f) proiectul este de interes european și traversează cel puțin o frontieră națională de pe teritoriul Uniunii Europene.

(2)   Alineatul (1) se aplică și tuturor creșterilor semnificative de capacitate a infrastructurilor existente, precum și modificărilor acestor infrastructuri care permit dezvoltarea unor cantități mai mari și suplimentare de gaze naturale.

(3)   Autoritatea naţională de reglementare prevăzută la capitolul VIa poate, de la caz la caz, să decidă asupra derogărilor menționate la alineatele (1) și (2). În cazul în care infrastructura în cauză se află pe teritoriul mai multor state membre, agenția exercită atribuțiile conferite autorității de reglementare în temeiul prezentului articol. Decizia agenției trebuie să facă obiectul unei consultări prealabile a autorităților naţionale de reglementare relevante și a solicitantului.

Derogările pot acoperi toate sau numai anumite părți specifice din capacitatea noii infrastructuri sau pe cea a infrastructurii existente cu o capacitate semnificativ crescută.

La luarea deciziei de acordare a unei derogări, se ia în considerare, de la caz la caz, necesitatea de a impune condiţii referitoare la durata derogării şi accesul nediscriminatoriu la infrastructură. La luarea deciziei cu privire la respectivele condiţii, se vor lua în calcul, în special, capacitatea suplimentară ce va fi construită sau modificarea capacităţii existente, orizontul de timp al proiectului şi condiţiile naţionale.

Înainte de acordarea unei derogări, autoritatea naţională de reglementare decide asupra normelor și mecanismelor pentru gestionarea și alocarea capacității, care pot fi modificate, dacă este necesar, pe durata perioadei în care infrastructura beneficiază de o derogare de la dispozițiile sus-menționate, pentru a efectua adaptări la nevoile economice ale pieței relevante. Normele impun ca toți utilizatorii potențiali ai infrastructurii să fie invitați să își manifeste interesul cu privire la contractarea de capacitate anterior alocării de capacitate în ceea ce privește noua infrastructură, inclusiv pentru uz propriu. Autoritatea naţională de reglementare impune ca normele referitoare la managementul congestionării să includă obligația de a oferi pe piață capacitatea neutilizată și impune ca utilizatorii instalației să aibă dreptul de a-și comercializa capacitățile contractate pe piața secundară. La evaluarea criteriilor menționate la alineatul 1 literele (a), (b) și (e) ║, autoritatea naţională de reglementare ia în considerare rezultatele procedurii de alocare a capacităților, în cazul unui angajament ferm din partea părților terțe.

Decizia de derogare, inclusiv condiţiile menţionate la cel de-al doilea paragraf, trebuie motivate corespunzător şi publicate.

(4)  Autoritatea naţională de reglementare transmite Comisiei, fără întârziere, o copie a tuturor cererilor de derogare, imediat după primirea acestora. Autoritatea competentă notifică fără întârziere Comisiei decizia luată, împreună cu toate informaţiile relevante referitoare la aceasta. Aceste informaţii sunt comunicate Comisiei în formă consolidată, permiţându-se astfel Comisiei să ajungă la o decizie bine fundamentată. Informaţiile trebuie să cuprindă în special:

   a) motivele detaliate pe baza cărora autoritatea naţională de reglementare a acordat sau a refuzat derogarea, împreună cu referirile la articolul specific pe care se întemeiază decizia, inclusiv datele financiare care demonstrează necesitatea derogării;
   b) analiza efectuată în privinţa efectelor acordării derogării asupra concurenţei şi asupra bunei funcţionări a pieţei interne a gazelor naturale;
   c) motivele care justifică durata şi cota din capacitatea totală a infrastructurii gazelor naturale respective pentru care se acordă derogarea;
   d) în cazul în care derogarea se referă la o conductă de interconectare, rezultatul consultării cu autoritatea de reglementare în cauză;
   e) contribuţia infrastructurii la diversificarea aprovizionării cu gaze naturale.

(5)   În termen de două luni de la primirea unei notificări, Comisia poate solicita, printr-o decizie, ca autoritatea naţională de reglementare să modifice sau să revoce decizia de acordare a unei derogări. Această perioadă începe în ziua imediat următoare primirii notificării. Termenul de două luni poate fi prelungit cu încă două luni în cazul în care Comisia are nevoie de informaţii suplimentare. Această perioadă suplimentară începe în ziua imediat următoare primirii informaţiilor suplimentare complete. Perioada de două luni poate fi, de asemenea, prelungită cu acordul Comisiei şi al autorităţii naţionale de reglementare. În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt furnizate în cadrul perioadei fixate în cerere, notificarea se consideră retrasă cu excepţia cazurilor în care, înainte de expirarea perioadei, fie perioada a fost prelungită cu acordul Comisiei şi al autorităţii naţionale de reglementare, fie autoritatea naţională de reglementare a informat Comisia, furnizând justificările corespunzătoare, asupra faptului că notificarea este considerată a fi completă.

Autoritatea naţională de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de revocare a deciziei de derogare în termen de patru săptămâni şi informează Comisia în consecinţă.

Comisia păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Decizia Comisiei privind derogarea își încetează efectele ▌dacă infrastructura nu a devenit operațională în cinci ani de la emiterea tuturor deciziilor și autorizațiilor la nivel regional și național, cu excepția cazului în care întârzierea apare independent de voința persoanei căreia i s-a acordat derogarea.

(6)    Derogările la care se face referire la alineatul (1) se aplică în mod automat derogărilor acordate în temeiul acestui articol la ...*. Condițiile deciziei de aprobare a derogării menționate la acest articol nu pot fi schimbate retroactiv decât cu acordul tuturor părților implicate.

__________

* Data intrării în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale] .

"

18 .   Se introduce următorul capitol după articolul 24 :"

CAPITOLUL VIa

AUTORITĂŢILE NAŢIONALE DE REGLEMENTARE

Articolul 24a

Desemnarea şi independenţa autorităţilor de reglementare

(1)   Fiecare stat membru desemnează o autoritate naţională de reglementare unică.

(2)   Fiecare stat membru garantează independența autorității naţionale de reglementare și se asigură că aceasta își exercită atribuțiile în mod imparțial și transparent. În acest scop, statul membru se asigură că, în momentul îndeplinirii sarcinilor de reglementare care îi revin în temeiul prezentei directive și al altor acte normative relevante, autoritatea naţională de reglementare este distinctă din punct de vedere juridic și independentă din punct de vedere funcțional de orice altă entitate publică sau privată, precum și că personalul său și persoanele responsabile de managementul acesteia acționează în mod independent de orice interes de piață și nu solicită sau acceptă instrucțiuni directe din partea niciunui guvern ori a niciunei entități publice sau private în momentul îndeplinirii sarcinilor de reglementare.

(3)  Pentru a proteja independenţa autorităţii naţionale de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

   a) autoritatea naţională de reglementare are personalitate juridică, autonomie financiară și resursele umane și financiare corespunzătoare necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor sale;
   b) membrii consiliului de administrație al autorității naţionale de reglementare sunt numiți pentru un mandat fix de cel puțin cinci ani, dar nu mai mare de șapte ani, iar pentru primul mandat, acest termen este de doi ani și jumătate pentru jumătate dintre membri. Membrii pot fi eliberați din funcție pe durata mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul articol sau în cazul în care au comis o faptă din culpă gravă, astfel prevăzută în legislația națională; şi
   c) nevoile bugetare ale autorității naţionale de reglementare sunt acoperite prin venituri directe din operațiuni de pe piața energiei.

Articolul 24b

Obiectivele politice ale autorităţilor naţionale de reglementare

În îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, autorităţile naţionale de reglementare iau toate măsurile necesare care vizează realizarea următoarelor obiective:

   a) promovarea, în strânsă cooperare cu Comisia, cu agenția și cu autoritățile naţionale de reglementare ale celorlalte state membre ║ a unei piețe interne a gazelor naturale competitive, sigure și durabile din punct de vedere al mediului, precum și a unei deschideri efective a pieței în beneficiul tuturor consumatorilor și furnizorilor din Comunitate și asigurarea eficienței și fiabilității rețelelor de aprovizionare cu energie, ținând seama de obiectivele pe termen lung;
   b) realizarea, în cadrul Comunității, a unor piețe ▌ competitive și care să funcționeze în mod corespunzător, în vederea realizării obiectivului menționat la litera (a);
   c) eliminarea tuturor restricțiilor privind comerțul cu gaze naturale între statele membre, inclusiv a celor privind dezvoltarea unor capacități transfrontaliere de transport corespunzătoare pentru a satisface cererea pe piață și a consolida integrarea piețelor naționale pentru a facilita fluxul neîngrădit de gaze naturale pe întreg teritoriul Comunității;
   d) dezvoltarea în cel mai eficient mod din punctul de vedere al costurilor a unor sisteme de rețea orientate către consumatori, sigure, fiabile și eficiente, care să promoveze ▌ adecvarea la cerere și care să asigure în același timp eficiența energetică și integrarea energiilor regenerabile la scară redusă și la scară largă (de exemplu biogaz) și a producției distribuite atât în rețelele de transport, cât și în cele de distribuție;
   e) facilitarea accesului la rețea, în special prin eliminarea obstacolelor care ar putea împiedica accesul noilor veniți pe piață și al energiilor regenerabile;
   f) garantarea acordării stimulentelor corespunzătoare în favoarea operatorilor de reţele, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru a spori eficienţa în ceea ce priveşte performanţa reţelelor şi pentru a consolida integrarea pieţei;
   g) garantarea unor avantaje pentru consumatori prin funcționarea eficientă a piețelor interne, promovarea concurenței efective în colaborare cu autoritățile din domeniul concurenței și asigurarea protecției consumatorilor;
   h) sprijinirea atingerii unor standarde ridicate de serviciu public în domeniul gazelor naturale, contribuția la protejarea consumatorilor vulnerabili și asistența pentru garantarea punerii în aplicare a măsurilor de protecție a consumatorilor prevăzute în anexa A;
   i) armonizarea proceselor necesare de schimb de date.

Articolul 24c

Îndatoririle şi competenţele autorităţilor naţionale de reglementare

(1)  Autoritățile naţionale de reglementare au următoarele îndatoriri, pe care le îndeplinesc, după caz, în strânsă consultare cu alte organisme comunitare și naționale competente, operatori de sisteme de transport și alți actori de pe piață, fără a aduce atingere competențelor specifice ale acestora:

   a) să asigure respectarea de către operatorii de sisteme de transport, de distribuție, cât și, acolo unde este cazul, de către proprietarii de sisteme și de către orice întreprindere din sectorul gazelor naturale, a obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive și în temeiul legislației comunitare pertinente, inclusiv în ceea ce privește aspectele transfrontaliere;
   b) să coopereze, în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, cu autoritatea sau autoritățile naţionale de reglementare din alte state membre și cu agenția, inclusiv să se asigure că există suficientă capacitate de interconectare între infrastructura lor de transmisie pentru a satisface o evaluare de piață globală eficientă și criteriile de securitate a aprovizionării, fără a discrimina furnizorii din diferitele state membre;
   c) să respecte și să pună în aplicare toate deciziile relevante, cu forță juridică obligatorie, ale Comisiei și ale agenției ║;
   d) să raporteze anual cu privire la activitățile sale și la modul de îndeplinire a îndatoririlor sale Comisiei, autorităților relevante ale statelor membre și agenției . Astfel de rapoarte acoperă măsurile luate și rezultatele obținute în ceea ce privește fiecare din sarcinile enumerate la prezentul articol;
   e) să monitorizeze respectarea cerințelor privind separarea în temeiul prezentei directive și în temeiul altor dispoziții pertinente din legislația comunitară și să garanteze lipsa subvențiilor încrucișate între activitățile de transport, distribuție, depozitare, GNL și furnizare și, în același timp, să se asigure că tarifele de transport și distribuție sunt stabilite cu mult timp înainte de perioadele în care trebuie să fie aplicate;
   f) să revizuiască planurile de investiții ale operatorilor de sisteme de transport și să furnizeze în raportul său anual o evaluare a planului de investiții al operatorilor de sisteme de transport în ceea ce privește coerența acestuia cu planul european de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, menționat la articolul 2c din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005; planurile de investiții ale operatorilor de sisteme de transport garantează că personalul este suficient de numeros și calificat pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu; nerespectarea planului de investiții atrage sancțiuni proporționale aplicate operatorului sistemului de transport în conformitate cu orientările emise de către agenție;
   g) să aprobe planurile anuale de investiții ale operatorilor de sisteme de transport;
   h) să monitorizeze respectarea normelor privind securitatea și fiabilitatea rețelei, să stabilească sau să aprobe standarde și cerințe pentru calitatea serviciilor și a aprovizionării, precum și să revizuiască performanțele privind calitatea serviciilor și a aprovizionării și normele privind securitatea și fiabilitatea rețelei;
   i) să monitorizeze nivelul de transparență, garantând respectarea de către operatorii de rețea a obligațiilor privind transparența care le revin;
   j) să monitorizeze nivelul deschiderii pieţei şi al concurenţei pe piaţă la nivelul comerţului angro şi al comerţului cu amănuntul, inclusiv cu privire la bursa gazelor naturale, preţurile pentru consumatorii casnici, taxele percepute la migrarea către un alt furnizor, taxele de deconectare şi plângerile înaintate de consumatorii casnici în formatul agreat, precum şi orice distorsionare sau restricţionare a concurenţei, în cooperare cu autorităţile naţionale din domeniul concurenţei, furnizând toate informaţiile relevante şi aducând la cunoştinţa autorităţilor competente din domeniul concurenţei orice situaţie relevantă;
   k) să monitorizeze apariția unor practici contractuale restrictive, inclusiv a unor clauze privind exclusivitatea, care pot împiedica consumatorii noncasnici să încheie contracte simultan cu mai mulți furnizori sau pot restrânge posibilitatea acestora de a face această alegere, şi, după caz, să informeze autoritățile naționale din domeniul concurenței cu privire la astfel de practici;
   l) ținând pe deplin seama de dispozițiile corespunzătoare din tratat, să promoveze acorduri pe termen lung între consumatorii de energie și furnizori, care să contribuie la îmbunătățirea producției și distribuției de energie, permițând în același timp consumatorilor să profite de avantajele astfel obținute, cu condiția ca aceste acorduri să poată contribui la atingerea unui nivel optim al investițiilor în domeniul energiei;
   m) să monitorizeze perioadele de timp necesare întreprinderilor de transport și de distribuție pentru racordări și reparații și să impună sancțiuni în conformitate cu orientările emise de către agenție, dacă aceste termene sunt depășite fără motiv întemeiat;
   n) să monitorizeze ▌condițiile de acces la instalațiile de depozitare║ și la alte servicii auxiliare, astfel cum se prevede la articolul 19;
   o) fără a aduce atingere competențelor celorlalte autorități naționale de reglementare, asigurarea unor standarde ridicate ale serviciilor publice în domeniul gazelor naturale, protecția consumatorilor vulnerabili și eficiența și consolidarea măsurilor privind protecția consumatorilor prevăzute în anexa A sunt efective şi sunt puse în executare ;
   p) să publice recomandări, cel puțin pe bază anuală, cu privire la conformitatea tarifelor de furnizare cu dispozițiile articolului 3; în cadrul acestor recomandări se va acorda atenția cuvenită impactului pe care prețurile reglementate îl au asupra funcționării pieței (prețuri angro și pentru consumatorul final);
   q) să garanteze accesul efectiv și egal la datele privind consumul consumatorilor, inclusiv cele privind prețurile și cheltuielile aferente pentru toți participanții de pe piață, precum și aplicarea unui format ușor de înțeles și armonizat în ceea ce privește astfel de date privind consumul, plata unui acont adecvat care să reflecte consumul real și accesul prompt al tuturor consumatorilor la astfel de date prevăzute la litera (h) din anexa A;
   r) să monitorizeze punerea în aplicare a regulilor privind rolurile și responsabilitățile operatorilor de sisteme de transport, ale operatorilor de sisteme de distribuție, ale furnizorilor și consumatorilor, precum și ale altor actori de pe piață în conformitate cu articolul 8b din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005;
   s) să stabilească sau să aprobe tarifele de acces la rețea și să publice metodologia utilizată în vederea stabilirii tarifelor;

"

   t) să garanteze transparenţa fluctuațiilor prețurilor angro;
   u) să monitorizeze aplicarea corectă a criteriilor în conformitate cu care o instalație de depozitare intră în sfera de aplicare a articolului 19 alineatul (3) sau a articolului 19 alineatul (4).

(2)   Statele membre garantează faptul că autorităților naţionale de reglementare le sunt conferite competențele care să le permită să-și îndeplinească îndatoririle menționate la alineatul (1) ║ în mod eficient și rapid. În acest scop, autoritatea de reglementare naţională are cel puțin următoarele competențe:

   a) să emită decizii obligatorii pentru întreprinderile din domeniul gazelor naturale;
   b) să desfășoare, în cooperare cu autoritățile naționale din domeniul concurenței, investigații cu privire la funcționarea piețelor gazelor naturale și să decidă ▌orice măsuri necesare și proporționale pentru promovarea unei concurențe efective și pentru asigurarea unei funcționări adecvate a pieței, inclusiv a programelor de cesiune de contracte de furnizare a gazelor naturale;
   c) să solicite întreprinderilor din domeniul gazelor naturale toate informațiile relevante în vederea îndeplinirii sarcinilor sale;
   d) să impună sancțiuni eficiente, adecvate și cu caracter de descurajare asupra întreprinderilor din sectorul gazelor naturale care nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive sau deciziile autorității naţionale de reglementare ori ale agenției, sau să propună unui organism competent să aplice astfel de sancțiuni; în plus, să aplice sau să propună aplicarea unor amenzi de până la 10% din cifra de afaceri anuală a operatorului de sistem de transport, operatorului de sistem de transport sau întreprinderii integrate pe verticală, după caz, în cazul nerespectării obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive;
   e) să aibă drepturi de investigare adecvate, precum și competențe relevante privind luarea de dispoziții referitoare la soluționarea litigiilor în temeiul alineatelor (8) și (9) ;
   f) să aprobe măsurile de salvgardare menționate la articolul 26.

(3)   În plus față de atribuțiile și competențele care îi sunt conferite în temeiul alineatelor (1) și (2), atunci când un operator de sistem de transport a fost desemnat în conformitate cu capitolul 4a, autorității naţionale de reglementare i se atribuie, printre altele, următoarele atribuții și competențe:

   a) să impună sancțiuni, inclusiv amenzi, în conformitate cu alineatul (2) litera (d) pentru comportament discriminatoriu în favoarea întreprinderilor integrate pe verticală;
   b) monitorizează schimburile de informații dintre operatorul de sistem de transport și întreprinderea integrată pe verticală, pentru a se asigura respectarea de către operatorul de sistem de transport a obligațiilor sale;
   c) să acționeze ca autoritate de soluționare a litigiilor dintre întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de sistem de transport, cu privire la toate plângerile înaintate în conformitate cu alineatul (8);
   d) să monitorizeze legăturile comerciale și financiare, inclusiv împrumuturile, dintre întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de sistem de transport,
   e) să monitorizeze toate acordurile comerciale și financiare, cu condiția ca acestea să respecte regulile pieței;
   f) să solicite explicații întreprinderii integrate pe verticală, atunci când i se solicită aceasta de către agentul de conformitate în temeiul articolului 12g alineatul (4). O astfel de justificare trebuie să conțină în special elemente de probă pentru a nu se produce nici un comportament discriminatoriu în favoarea întreprinderii integrate pe verticală;
   g) să efectueze inspecții la sediul întreprinderii integrate pe verticală și al operatorului de sistem de transport;
   h) de a solicita orice informație operatorului de sistem de transport și de a contacta direct toți angajații operatorului de sistem de transport; dacă mai există îndoieli, aceleași drepturi sunt valabile și în cazul întreprinderii integrate pe verticală și al filialelor acesteia;
   i) să efectueze toate inspecțiile necesare ale operatorului de sistem de transport și, în cazul în care persistă dubii, ale întreprinderii integrate pe verticală și ale filialelor acesteia; se aplică normele prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat *;
  j) să impună sancțiuni eficace, corespunzătoare şi cu efect de descurajare operatorului de sistem de transport și/sau întreprinderii integrate pe verticală în cazul în care aceștia nu își respectă obligațiile ce decurg din prezentul articol sau din oricare dintre deciziile autorității naționale de reglementare; această competență include dreptul de a:
   i) impune amenzi eficace, corespunzătoare și şi cu efect de descurajare, proporționale cu cifra de afaceri a operatorului de sistem de transport sau a întreprinderii integrate pe verticală;
   ii) emite ordine pentru a pune capăt unui comportament discriminatoriu;
   iii) retrage, cel puțin parțial, licența operatorului de sistem de transport în cazul încălcării repetate a prevederilor privind separarea activității prevăzute în prezentul articol.

(4 )  Autorităţile naţionale de reglementare sunt responsabile de stabilirea sau de aprobarea, înainte de intrarea în vigoare, a termenilor şi condiţiilor pentru:

   a) conectarea și accesul la rețelele naționale, inclusiv tarifele de transport și distribuție și metodologiile pentru calcularea acestora, sau, alternativ, metodologiile pentru stabilirea sau aprobarea tarifelor de transport și distribuție și monitorizarea acestora și termenii, condițiile și tarifele de acces la instalațiile GNL, inclusiv metodologiile pentru calcularea acestora sau, alternativ, metodologiile pentru stabilirea sau aprobarea tarifelor de acces la instalațiile GNL și monitorizarea acestora. Aceste tarife reflectă costurile reale, în măsura în care corespund costurilor unui operator eficient, și trebuie să fie transparente. Aceste tarife permit efectuarea investițiilor necesare în rețele și în instalații GNL într-un mod care să garanteze fiabilitatea acestora. Aceste tarife nu discriminează noii operatori;
   b) furnizarea de servicii de echilibrare, care reflectă costurile și sunt, pe cât posibil, neutre din punctul de vedere al încasărilor, furnizând în același timp stimulente corespunzătoare utilizatorilor de rețele, pentru ca aceștia să echilibreze intrările și ieșirile. Acestea sunt corecte, nediscriminatorii și bazate pe criterii obiective;
   c) accesul la infrastructurile transfrontaliere, inclusiv la procedurile de atribuire de capacitate și de gestionare a congestionării. Acestea au dreptul de a cere operatorilor de sisteme de transport, dacă este cazul, să modifice termenii și condițiile respective.

(5 )   La stabilirea sau aprobarea termenilor și condițiilor sau metodologiilor pentru calcularea tarifelor și a serviciilor de echilibrare, autoritățile naţionale de reglementare garantează faptul că operatorilor de rețele li se conferă stimulentele corespunzătoare, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a spori eficiența, pentru a încuraja integrarea pieței, pentru a asigura securitatea aprovizionării și pentru a susține activitățile de cercetare conexe.

(6)    Autoritățile naţionale de reglementare monitorizează managementul congestionării în cadrul rețelelor naționale pentru transportul gazelor naturale.

Operatorii de sisteme de transport prezintă spre aprobare autorităților naționale de reglementare procedurile lor de gestionare a congestionării, inclusiv cele privind atribuirea capacităților. Înainte de a le aproba, autoritățile naționale de reglementare pot cere modificări ale procedurilor respective.

(7)    Autoritățile de reglementare au competența de a solicita operatorilor de sisteme de transport, ▌GNL și de distribuție, dacă este cazul, să modifice termenii și condițiile, inclusiv tarifele menționate la prezentul articol, în scopul garantării proporționalității acestora și a aplicării lor într-un mod nediscriminatoriu.

(8)    Orice parte care dorește să înainteze o contestație cu privire la un operator al unui sistem de transport, GNL, de depozitare sau de distribuție, o poate înainta autorității naţionale de reglementare care, în calitate de autoritate de soluționare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la primire. Această perioadă poate fi prelungită cu două luni, în cazul în care autoritatea naţională de reglementare are nevoie de informații suplimentare. Această perioadă poate fi prelungită cu acordul reclamantului. Decizia autorității naţionale de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie ca urmare a unui apel.

(9)    Orice parte care se consideră lezată și care are dreptul de a contesta o decizie luată cu privire la metodologiile urmate în temeiul prezentului articol sau pe care autoritatea naţională de reglementare este obligată să o consulte cu privire la metodologiile și tarifele propuse poate, în termen de două luni de la publicarea deciziei sau a propunerii de decizie ori într-o perioadă de timp mai scurtă prevăzută de statele membre, să depună o contestație în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie. Contestația nu are efect suspensiv.

(10)    Statele membre creează mecanisme eficiente și adecvate de ▌control și asigurarea transparenței în scopul evitării abuzurilor de poziție dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, cât și a oricărui comportament agresiv pe piață. Aceste mecanisme iau în considerare dispozițiile tratatului, în special cele ale articolului 82.

(11)    Autoritățile naționale de reglementare organizează un serviciu independent pentru reclamații sau un sistem alternativ de recurs, de exemplu un mediator independent în domeniul energiei sau un organism pentru consumatori. Serviciul sau sistemul respectiv sunt responsabile de rezolvarea eficientă a reclamațiilor și respectă criteriile celor mai bune practici. Autoritățile naționale de reglementare stabilesc standarde și orientări cu privire la modul de tratare a reclamațiilor de către producătorii de energie și de către operatorii de rețea.

(12)    Statele membre garantează luarea măsurilor adecvate, inclusiv a măsurilor administrative ori desfăşurarea procedurilor penale în conformitate cu legislaţiile naţionale corespunzătoare, împotriva persoanelor fizice sau juridice care se fac vinovate de nerespectarea normelor cu privire la confidenţialitate impuse de prezenta directivă.

(13)    Contestaţiile menţionate la alineatele (8) şi (9) nu aduc atingere exercitării dreptului de apel în temeiul legislaţiei comunitare şi naţionale.

(14)    Deciziile luate de autoritățile naţionale de autoritățile de reglementare sunt justificate pe deplin și puse la dispoziția publicului pentru a permite verificarea legalității acestora.

(15)    Statele membre asigură existența la nivel național a mecanismelor adecvate care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorității naționale de reglementare are dreptul la apel în fața unui organism judiciar național sau a unei alte autorități naționale independente, de părțile interesate sau de orice guvern.

Articolul 24d

Regimul de reglementare cu privire la aspectele transfrontaliere

(1)   Autorităţile naţionale de reglementare cooperează strâns şi se consultă reciproc, furnizând una alteia, cât şi agenţiei, informaţiile necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce priveşte schimbul de informaţii, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiaşi nivel de confidenţialitate ca cel impus autorităţii emitente.

(2)   Pentru a se asigura faptul că integrarea piețelor regionale ale gazelor naturale este reflectată în structuri de reglementare adecvate, autoritățile naționale de reglementare din statele membre în cauză garantează, în cooperare strânsă cu Agenția și sub îndrumarea acesteia, că cel puțin următoarele sarcini de reglementare sunt realizate în ceea ce privește piețele lor regionale:

   a) cooperarea, cel puțin la nivel regional, pentru a încuraja încheierea de acorduri operaționale necesare în vederea asigurării unei gestionări optime a rețelei, pentru a dezvolta schimburile comune de gaze naturale și distribuirea capacității transfrontaliere, precum și pentru a garanta un nivel adecvat al capacității de interconectare, inclusiv prin intermediul de noi interconectări, în interiorul regiunii și între regiuni, permițând dezvoltarea unei concurențe efective și îmbunătățirea securității aprovizionării.
   b) armonizarea, cel puțin la nivelul regional corespunzător, a tuturor codurilor tehnice și de piață pentru operatorii de sistem de transport vizați și pentru alți operatori de pe piață;
   c) armonizarea normelor privind managementul congestionării;
   d) adoptarea unor norme care să garanteze că proprietarii și/sau gestionarii schimburilor de gaze naturale care funcționează pe piața regională sunt pe deplin independenți de proprietarii și/sau gestionarii activelor de producție.

Autoritățile naţionale de reglementare au dreptul de a încheia acorduri între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării iar acțiunile menționate la primul paragraf se realizează, după caz, în strânsă consultare cu celelalte autorități naționale pertinente și fără a aduce atingere competențelor specifice ale acestora.

(3)  Agenţia decide cu privire la regimul de reglementare pentru infrastructura care leagă cel puţin două state membre:

   a) la solicitarea comună a autorităţilor naţionale de reglementare competente sau
   b) în situaţia în care autorităţile naţionale de reglementare competente nu au ajuns la un acord cu privire la regimul de reglementare adecvat în termen de şase luni de la data primirii de către ultima dintre ele a dosarului în cauză.

Articolul 24e

Conformitatea cu orientările

(1)   Comisia şi orice autoritate naţională de reglementare pot solicita avizul agenţiei cu privire la conformitatea unei decizii luate de către o autoritate naţională de reglementare cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005.

(2)   În termen de două luni, agenția își prezintă avizul atât Comisiei şi autorității de naţionale de reglementare care l-a solicitat ║, cât și autorității naţionale de reglementare care a luat decizia în cauză.

(3)   În cazul în care autoritatea naţională de reglementare care a luat decizia în litigiu nu se conformează avizului agenţiei în termen de patru luni de la data primirii acestuia, agenţia informează Comisia în consecinţă .

(4)   Orice autoritate naţională de reglementare poate informa Comisia în legătura cu situaţiile în care consideră că o decizie luată de o autoritate naţională de reglementare nu este conformă cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, în termen de două luni de la data respectivei decizii.

(5)   În cazul în care Comisia , ║ consideră ca decizia luată de o autoritate naţională de reglementare ridică îndoieli majore cu privire la compatibilitatea cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, în termen de două luni după ce a fost informată de nerespectarea avizului agentiei, în conformitate cu alineatul (3) sau de nerespectarea orientărilor, în conformitate cu alineatul (4) ori din proprie iniţiativă, în termen de trei luni de la data deciziei în litigiu, poate decide să iniţieze proceduri în consecinţă. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea naţională de reglementare şi părţile la procedura în faţa autorităţii naţionale de reglementare să îşi prezinte observaţiile.

(6)  În cazul în care decide iniţierea procedurilor, în termen de ║ patru luni de la data acestei decizii, Comisia ia o decizie finală

   a) de a nu ridica obiecţii împotriva deciziei autorităţii naţionale de reglementare; sau
   b) de a solicita autorităţii naţionale de reglementare în cauză să îşi modifice sau să îşi retragă decizia, în cazul în care consideră că orientările nu au fost respectate.

(7)   În cazul în care Comisia nu a luat decizia de a iniţia procedurile sau nu a luat nicio decizie finală în cadrul termenului prevăzut la alineatele (5) şi, respectiv, (6), se consideră că nu au fost ridicate obiecţii împotriva deciziei autorităţii naţionale de reglementare.

(8)   Autoritatea naţională de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de revocare a deciziei în termen de două luni şi informează Comisia în consecinţă.

(9)   Comisia adoptă orientări prin care se stabilesc detaliile procedurii care trebuie urmată la aplicarea prezentului articol. Această măsură, destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 30 alineatul (3).

Articolul 24f

Evidenţa datelor

(1)   Statele membre solicită întreprinderilor de furnizare să păstreze la dispoziția autorităților competente, în scopul îndeplinirii sarcinilor acestora, timp de cel puțin cinci ani, toate datele pertinente cu privire la tranzacțiile din cadrul contractelor de furnizare de gaze naturale și de derivate în domeniul gazelor naturale cu clienți angro și cu operatori de sisteme de transport, precum și cu operatori de sisteme de depozitare și GNL.

(2)   Datele pot cuprinde detalii privind caracteristicile tranzacțiilor pertinente, cum ar fi durata, regulile privind furnizarea și decontarea, precum și cantitatea, datele și perioadele de executare, prețurile tranzacției, mijloacele de identificare ale consumatorului angro în cauză, cât și detaliile specifice ale tuturor contractelor neîncheiate de furnizare de gaze naturale și de derivate în domeniul gazelor naturale.

(3)   Autoritatea naţională de reglementare poate decide să pună la dispoziţia participanţilor pe piaţă elemente ale acestor informaţii, cu condiţia ca informaţiile sensibile din punct de vedere comercial privind actori individuali de pe piaţă sau privind tranzacţiile individuale să nu fie divulgate. Prezentul alineat nu se aplică cu privire la informaţiile referitoare la instrumentele financiare care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE.

(4)    Dispoziţiile prezentului articol nu creează obligaţii suplimentare faţă de autorităţile menţionate la alineatul (1) ale entităţilor care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE.

(5)    În cazul în care autorităţile menţionate la alineatul (1) au nevoie de acces la datele păstrate de entităţile care intră în sfera de competenţă a Directivei 2004/39/CE, autorităţile responsabile în temeiul prezentei directive furnizează autorităţilor menţionate la alineatul (1) respectivele date.

____________

* JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

19 .   Articolul 25 se elimină .

20 .   Următorul articol se introduce după articolul 26 :"

Articolul 26a

Derogarea acordată platformelor industriale

(1)    Statele membre le pot oferi platformelor industriale o derogare de la dispozițiile articolului 4, articolului 7, articolului 8 alineatele (1) și (2), , articolului 11, articolului 12 alineatul (5), articolului 13, articolului 17, articolului 18, articolului 23 alineatul (1) și/sau articolului 24 din prezenta directivă.

(2)    Accesul terților nu este afectat de derogările prevăzute la alineatul (1). Clienții sau platformele industriale își pot alege în deplină libertate furnizorul de energie, apelând la autorităţile naționale de reglementare în cazul unui dezacord cu operatorul de rețea.

"

21 .   Articolul 30 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 30

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), precum şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din aceasta.

"

22 .   Anexa A se înlocuiește cu următorul text: "

Fără a aduce atingere reglementărilor comunitare privind protecția consumatorilor, în special Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului și Directiva 93/13/CEE a Consiliului, măsurile prevăzute la articolul 3 urmăresc să garanteze consumatorilor:

  a) dreptul la un contract încheiat cu prestatorul lor de servicii în sectorul gazelor, care să specifice:
   - identitatea și adresa furnizorului;
   - serviciile furnizate, nivelurile de calitate a serviciului oferit, precum și termenul necesar pentru racordarea inițială;
   - tipurile serviciilor de întreținere oferite;
   - mijloacele prin care se pot obține informații actualizate privind toate tarifele aplicabile și redevențele de întreținere;
   - durata contractului, condițiile de reînnoire și reziliere a serviciilor și a contractului, existența unui drept de denunțare a contractului, fără taxe;
   - compensațiile și formulele de rambursare aplicabile în caz de nerespectare a nivelurilor de calitate a serviciilor prevăzute prin contract , inclusiv o facturare inexactă și întârziată;
   - modalitățile de inițiere a procedurilor de soluționare a litigiilor în conformitate cu litera (f);
   - informații privind drepturile consumatorilor, inclusiv toate drepturile menționate mai sus, comunicate în mod clar în facturi și pe site-urile internet ale companiilor de electricitate; precum și
   - coordonatele autorității de recurs competente, precum și detaliile privind procedura care trebuie urmată de către consumatori în caz de litigiu.

Condițiile contractelor trebuie să fie echitabile și trebuie comunicate în prealabil. În orice caz, informațiile menţionate la această literă ar trebui furnizate înainte de încheierea sau confirmarea contractului. În cazul în care contractele sunt încheiate prin intermediari, înainte de încheierea contractului se furnizează și informațiile de mai sus:

   b) notificarea în timp util cu privire la orice intenție de modificare a condițiilor contractuale și informarea cu privire la dreptul de a denunța contractul în momentul notificării. Prestatorii de servicii notifică abonaților orice majorare a tarifelor, în mod direct și în timp util, dar nu mai târziu de sfârșitul primei perioadei normale de facturare care urmează imediat intrării în vigoare a majorării, într-un mod transparent și ușor de înțeles. Statele membre asigură consumatorilor libertatea de a denunța contractul, în cazul în care nu acceptă noile condiții care le-au fost notificate de furnizorul lor de gaze naturale;
   c) primirea de informații transparente cu privire la prețurile și tarifele practicate, precum și termenii și condițiile generale aplicabile, în ceea ce privește accesul la și utilizarea serviciilor de gaze naturale;
   d) oferirea unei game largi de modalități de plată, care nu discriminează între consumatori. Orice diferență privind termenii și condițiile reflectă costurile pentru furnizor ale diferitelor sisteme de plată. Condițiile generale trebuie să fie echitabile și transparente. Ele trebuie prezentate într-un limbaj clar și ușor de înțeles. Consumatorii trebuie protejați împotriva metodelor de vânzare necinstite sau care induc în eroare, cum ar fi barierele necontractuale impuse de către comerciant, ca de exemplu documentaţia contractuală excesivă;
   e) nu sunt nevoiți să plătească o taxă la schimbarea furnizorului;
   f) beneficiază de proceduri transparente, simple și necostisitoare pentru rezolvarea reclamațiilor. În special, toți consumatorii au dreptul la furnizarea de servicii și la gestionarea plângerilor de către furnizorul lor de servicii. Aceste proceduri permit soluționarea corectă și promptă a litigiilor, în termen de trei luni, însoțită, acolo unde este cazul, de un sistem de rambursare și/sau compensare. Aceste proceduri trebuie să respecte, atunci când este posibil, principiile enunțate în Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organelor competente pentru soluţionarea în afara unei instanţe judecătoreşti a litigiilor dintre consumatori * ;
   g) atunci când sunt deja conectați la rețeaua de distribuție a gazelor naturale, informarea cu privire la drepturile lor în materie de aprovizionare cu gaze naturale de o calitate definită, la prețuri rezonabile, în conformitate cu legislația internă care se aplică;
(h) pot schimba cu ușurință furnizorul și au la dispoziție datele lor de consum și că pot acorda , prin înțelegere explicită și în mod gratuit, oricărei întreprinderi autorizate de furnizare acces la datele lor de măsurare. Partea responsabilă cu gestionarea datelor este obligată să furnizeze întreprinderii aceste date. Statul membru alege formatul de prezentare a datelor și procedura de acces a furnizorilor și a consumatorilor la aceste date. Nu se pot percepe costuri suplimentare în sarcina consumatorului pentru acest serviciu;
   i) informarea corespunzătoare, cel puțin trimestrial , cu privire la consumul real de gaze naturale și la costuri. Nu se pot percepe costuri suplimentare în sarcina consumatorului pentru acest serviciu. Statele membre garantează că instalarea contoarelor inteligente se finalizează cu întreruperi minime pentru consumatori, în termen de ...** și reprezintă responsabilitatea operatorului de sisteme de distribuție sau întreprinderilor de furnizare de gaze naturale. Autoritățile naționale de reglementare sunt responsabile de monitorizarea acestui proces și de stabilirea unor standarde comune în acest scop. Statele membre garantează că o serie de standarde care stabilesc cerințele tehnice minime pentru proiectarea și funcționarea contoarelor abordează aspecte privind interoperabilitatea, în scopul de a oferi consumatorilor beneficii maxime la costuri minime;
   j) primirea unui decont final de lichidare după schimbarea întreprinderii de furnizare de gaze naturale, în termen de cel mult o lună de la informarea întreprinderii de furnizare în cauză.
________________
* JO L 115, 17 .4.1998, p. 31.
** Zece ani de la data intrării în vigoare a Directivei .../...CE [de modificare a Directivei 2003/55/CE] .

"

Articolul 2

Transpunerea

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la ... (12) . Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispoziţiilor respective şi un tabel de corespondenţă între dispoziţiile respective şi prezenta directivă.

Prezentele dispoziţii se aplică de la ...*║.

Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile respective, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3)    Statele membre abrogă toate actele cu putere de lege și actele administrative care împiedică întreprinderile, autoritățile de reglementare sau orice altă autoritate din sectorul gazelor naturale să își respecte îndatoririle sau să îndeplinească obligațiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă.

(4)    Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului rapoarte anuale în legătură aplicarea practică și formală a prezentei directive în fiecare stat membru.

(5)    În cazul în care o entitate supusă controlului autorității publice este implicată în mod direct sau indirect în achiziția de părți dintr-o întreprindere integrată pe verticală, se comunică Comisiei prețul pe care îl implică o astfel de tranzacție. Comunicarea include certificarea valorii activelor de bază de către o societate internațională de audit. Comisia utilizează astfel de informații numai în scopul exercitării controlului asupra ajutoarelor de stat.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a […] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la, ║

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 211, 19.8.2008, p. 23.
(2) JO C 172, 5.7.2008, p. 55.
(3) Poziţia Parlamentului European din 9 iulie 2008.
(4) JO L 176, 15.7.2003, p. 57.
(5) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 206.
(6) JO L ...
(7) JO L 114, 27. 4.2006, p. 64.
(8) JO L 127, 29.4.2004, p. 92.
(9) JO L 289, 3.11.2005, p. 1.
(10) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║
(11) JO L 200, 22.7.2006, p. 11.
(12)* 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.


Coordonarea sistemelor de securitate socială: modalităţi de aplicare ***I
DOC 516k
Rezoluţie
Text consolidat
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de protecție socială (COM(2006)0016 – C6-0037/2006 – 2006/0006(COD) )
P6_TA(2008)0348 A6-0251/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2006)0016 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolele 42 și 308 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0037/2006 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6–0251/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului .

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 574/72

P6_TC1-COD(2006)0006


(Text cu relevanţă pentru SEE şi Elveţia)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolele 42 şi 308 ale acestuia;

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de protecţie socială(1) , în special articolul 89,

având în vedere propunerea Comisiei ║

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2) ;

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3) ;

întrucât:

(1)   Regulamentul (CE) nr. 883/2004 modernizează normele de coordonare a sistemelor de protecţie socială ale statelor membre, specificând măsurile şi procedurile de punere în aplicare a acestuia şi simplificându-le în beneficiul tuturor părţilor implicate. Este necesar să se adopte norme de punere în aplicare.

(2)   Cooperarea mai strânsă şi mai eficientă între instituţiile de protecţie socială reprezintă un factor cheie pentru a permite persoanelor vizate de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 să îşi intre în drepturi cât mai curând posibil şi în condiţii optime.

(3)   Comunicarea electronică reprezintă un mod rapid și fiabil de a face schimb de date între instituțiile statelor membre. Prelucrarea electronică a acestor date ar contribui de asemenea la accelerarea procedurilor în beneficiul tuturor celor implicați. Cei vizați trebuie de asemenea să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de dispozițiile comunitare referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea și libera circulație a datelor cu caracter personal. Statele membre ar trebui, prin urmare, să adopte măsurile necesare pentru a garanta că informațiile legate de legislația națională privind securitatea socială, la care face referire Regulamentul (CE) nr 883/2004 sunt tratate în mod adecvat, având în vedere protecția persoanelor sub aspectul prelucrării datelor personale și schimbului acestora, în contextul prezentului Regulament .

(4)   Disponibilitatea coordonatelor (inclusiv a celor în format electronic) acelor organisme naţionale care sunt probabil implicate în punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 într-o formă care să le permită a fi reactualizate în timp real trebuie să înlesnească schimburile dintre instituţiile statelor membre. Această abordare, care se axează pe relevanţa informaţiilor exclusiv faptice şi pe accesibilitatea imediată a acestora pentru cetăţeni, reprezintă o simplificare valoroasă, care urmează să fie introdusă de către prezentul regulament.

(5)    Realizarea unei funcționări cât mai bune și a gestionării eficiente a procedurilor complexe de punere în aplicare a normelor referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială necesită un sistem destinat actualizării imediate a anexei IV. Pregătirea și aplicarea acestor dispoziții în acest sens necesită o strânsă cooperare între statele membre și Comisie, iar punerea lor în aplicare ar trebui efectuată rapid, ținând seama de consecințele întârzierilor asupra cetățenilor și a instituțiilor administrative. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să creeze și să administreze o bază de date și să garanteze funcționarea acesteia cel puţin de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia ar trebui, în special, să adopte măsurile necesare pentru a integra în baza de date respectivă informațiile enumerate în anexa IV .

(6)    Întărirea anumitor proceduri trebuie să asigure un grad mai mare de securitate şi transparenţă juridică în beneficiul utilizatorilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004. De pildă, stabilirea de termene limită comune în vederea îndeplinirii anumitor obligaţii sau sarcini administrative trebuie să ajute la clarificarea şi la structurarea relaţiilor dintre instituţii şi persoanele asigurate.

(7)    Statele membre, autorităţile competente ale acestora, precum şi instituţiile de protecţie socială trebuie să aibă posibilitatea de a conveni cu privire la simplificarea procedurilor şi a dispoziţiilor administrative pe care le consideră mai eficace şi mai potrivite pentru specificul propriilor lor sisteme de protecţie socială. Cu toate acestea, astfel de dispoziţii nu trebuie să aducă atingere drepturile persoanelor vizate de Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(8)    Complexitatea inerentă a domeniului protecţiei sociale face ca toate instituţiile din statele membre să trebuiască să depună un efort deosebit pentru a sprijini persoanele asigurate cu scopul de a evita penalizarea acelora care nu şi-au înaintat cererea de despăgubire sau au omis să ofere anumite informaţii instituţiei responsabile de prelucrarea cererii respective în conformitate cu regulile şi procedurile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi de prezentul regulament.

(9)    Instituţiile unuia sau mai multor state membre trebuie să analizeze circumstanţele referitoare la persoana asigurată şi pe cele referitoare la membrii familiei acesteia, cu scopul de a stabili care este instituţia competentă, mai exact care este instituţia a cărei legislaţie se aplică în acel caz sau care este responsabilă de plata anumitor prestaţii. Trebuie create condiţiile necesare pentru calitatea provizorie de membru al unui sistem de protecţie socială cu scopul de a asigura protecţia persoanei în cauză pe durata comunicării care se impune între instituţii.

(10)    Statele membre ar trebui să coopereze pentru a determina locul de reședință al persoanelor cărora li se aplică prezentul regulament și Regulamentul (CE) nr. 883/2004, iar în caz de diferend, ar trebui să țină seama de toate criteriile pertinente pentru soluționarea chestiunii. În acest scop, statele membre pot lua în considerare dispozițiile pertinente ale prezentului regulament.

(11)    Multe dintre măsurile şi procedurile prevăzute în prezentul regulament sunt menite să asigure o transparenţă sporită privind criteriile pe care trebuie să le aplice instituţiile statelor membre conform Regulamentului (CE) nr. 883/2004. Acestea reies din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, din deciziile Comisiei administrative şi din experienţa de peste de 30 de ani în aplicarea coordonării sistemelor de protecţie socială în contextul drepturilor fundamentale consfinţite de tratat.

(12)    Prezentul regulament include măsuri și proceduri pentru promovarea mobilității angajaților și a persoanelor aflate în șomaj. Lucrătorii transfrontalieri care nu au nici un loc de muncă se pot pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă, atât în statul lor de reședință, cât și în statul membru unde au avut ultimul loc de muncă. Cu toate acestea, ar trebui să fie îndreptățiți la beneficii doar din statul membru de reședință.

(13)    Pentru a extinde domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 883/2004 la nivelul tuturor persoanelor asigurate, inclusiv la populaţia neîncadrată în muncă, este nevoie de anumite reguli şi proceduri specifice pentru aceste persoane; în special trebuie definită legislaţia aplicabilă pentru a lua în calcul intervalele de timp dedicate creşterii copiilor de către persoanele care nu au fost niciodată încadrate în muncă sau nu au desfăşurat niciodată o activitate independentă în statele membre în care au domiciliat.

(14)    Anumite proceduri trebuie de asemenea să releve necesitatea unei partajări echilibrate a costurilor între statele membre. În special în ceea ce priveşte cazurile de boală, aceste proceduri trebuie să ţină cont de poziţia statelor membre care suportă costurile accesului la sistemul lor de sănătate oferit persoanelor asigurate, precum şi de poziţia statelor membre ale căror instituţii suportă costul prestaţiilor în natură primite de asiguraţi într-un alt stat membru decât cel în care îşi au domiciliul.

(15)    În contextul specific al Regulamentului (CE) nr. 883/2004, este necesară clarificarea condiţiilor de acoperire a costurilor pe care le prezintă prestaţiile de boală în cadrul tratamentelor programate, mai exact al tratamentelor pentru care asiguratul se deplasează într-un alt stat membru decât cel în care este asigurat sau îşi are domiciliul. Obligaţiile persoanei asigurate cu privire la aplicarea autorizaţiei prealabile ar trebui să fie specificate, după cum sunt specificate şi obligaţiile instituţiei în raport cu pacientul în ceea ce priveşte condiţiile de autorizare. Trebuie de asemenea clarificate consecinţele pe care le prezintă caracterul imputabil al costurilor serviciilor de îngrijire primită într-un alt stat membru pe baza unei autorizări.

(16)    Introducerea unor proceduri mai stricte cu scopul de a scurta termenele de plată a acestor prestaţii între instituţiile statelor membre, este esenţială pentru a păstra încrederea în aceste schimburi şi pentru a satisface necesitatea gestionării sănătoase a sistemelor de protecţie socială ale statelor membre. De aceea, este necesar să se eficientizeze procedurile de tratare a cererilor pentru prestaţii de boală şi ajutoare de şomaj.

(17)    Având în vedere faptul că programele de protecţie socială care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 se bazează pe solidaritatea dintre toate persoanele asigurate, trebuie create mecanismele care să asigure recuperarea mai eficientă a creanţelor privitoare la prestaţiile necuvenite sau la contribuţiile neachitate. Procedurile referitoare la asistenţa reciprocă între instituţii trebuie clarificate în conformitate cu prevederile Directivei 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor privind anumite cotizaţii, drepturi, taxe şi alte măsuri(4) menite să apere mai bine interesele financiare ale statelor membre prin intermediul unei cooperări organizate, în special între administraţiile financiare.

(18)    Informarea persoanelor asigurate cu privire la drepturile şi obligaţiile lor este o componentă crucială a relaţiei de încredere cu autorităţile competente şi cu instituţiile statelor membre.

(19)    Deoarece obiectivul prezentului regulament , respectiv adoptarea de măsuri de coordonare care să garanteze exercitarea eficientă a dreptului la libera circulaţie a persoanelor, nu ║ poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedereamploarea şi efectele acţiunii ║, ║ poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii , aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol , prezentul regulament nu depăşeşte ║ ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv .

(20)    Prezentul regulament ar trebui să înlocuiască Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (5) ,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Titlul i

dispoziţii generale

Capitolul I

Definiţii

Articolul 1

Definiţii

(1)  În sensul prezentului regulament ▌:

   a) prin "regulament de bază" se înțelege Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
   b) prin "regulament de aplicare" se înțelege prezentul regulament; și
   c) se aplică definițiile prevăzute de regulamentul de bază .

(2)  Pe lângă definiţiile menţionate la alineatul (1), în sensul prezentului regulament :

   a) " punct de acces" înseamnă orice organism desemnat drept punct de contact electronic ║ de către autoritatea competentă a unui stat membru, pentru unul sau mai multe domenii ale securității sociale menționate la articolul 3 din regulamentul de bază , în scopul de a trimite și a primi sub formă electronică datele necesare aplicării regulamentulu i de bază , precum și a regulamentului de aplicare , prin intermediul rețelei comune dintre statele membre;
   b) " organism de legătură" înseamnă orice organism desemnat de către autoritatea competentă a unui stat membru, într-unul sau mai multe domenii ale securității sociale menționate la articolul 3 din regulamentul de bază , să răspundă solicitărilor de informații și asistență destinate aplicării regulamentului de bază și a celui de aplicare și care trebuie să își îndeplinească atribuțiile care i-au fost acordate în temeiul titlului IV din regulamentul de aplicare ;
   c) " document" înseamnă o serie de date, indiferent de mediul de comunicație folosit, structurate într-un mod care să permită transmiterea lor electronică și care trebuie comunicate cu scopul de a permite funcționarea regulamentului de bază , precum și a regulamentului de aplicare;
   d) " mesaj electronic standardizat" înseamnă orice document structurat într-un format conceput pentru schimbul electronic de informații între statele membre;
   e) "transmitere electronică" înseamnă transmiterea cu ajutorul echipamentelor electronice de prelucrare a datelor (inclusiv compresia digitală) prin intermediul cablurilor, al transmisiunilor radio, al tehnologiilor optice sau prin orice alte mijloace electromagnetice;
   (f) "Comisie tehnică" înseamnă organismul menţionat la articolul 73 din regulamentul de bază .
   (g) "Consiliu de audit" înseamnă organismul menţionat la articolul 74 din regulamentul de bază .

Capitolul II

Dispoziţii privind cooperarea şi schimburile de date

Articolul 2

Domeniul de aplicare şi normele referitoare la schimburile dintre instituţii

(1)    În sensul regulamentului de aplicare, schimburile dintre autoritățile și instituțiile statelor membre și persoanele care intră sub incidența regulamentului de bază se bazează pe principiile serviciului public, ale obiectivității, cooperării, asistenței active, eficienței, accesibilității pentru persoanele cu handicap și furnizării rapide. ▌

(2)    Instituțiile vor furniza sau vor schimba toate informațiile necesare pentru instituirea și stabilirea drepturilor și obligațiilor persoanelor cărora li se aplică regulamentul de bază. Între statele membre, transferul acestui tip de date se face fie direct, de către instituțiile în sine, fie indirect, prin intermediul organismelor de legătură.

(3)    În cazul în care o persoană a transmis din greșeală informații, documente sau cereri de despăgubire unei instituții situate pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care este situată instituția desemnată în conformitate cu regulamentul de aplicare , instituția care le-a primit retransmite fără întârziere informațiile , documentele sau cererile de despăgubire instituției desemnate în conformitate cu regulamentul de aplicare , cu menționarea datei la care acestea au fost transmise inițial. Această dată va fi obligatorie pentru instituția care primește documentele retransmise. Instituțiile statelor membre nu răspund totuși și nu se poate considera că au luat o decizie în virtutea omisiunii de a acționa ca urmare a unei transmisii întârziate de informații, documente sau cereri de către instituțiile altor state membre.

(4)    În cazul în care transferul de date se face indirect, prin intermediul punctului de acces ori al organismului de legătură, se va considera că punctul de acces sau organismul de legătură respectiv îndeplineşte rolul şi funcţia instituţiei competente din respectivul stat membru cu privire la termenele limită de răspuns la cererile de despăgubire înaintate.

Articolul 3

Domeniul de aplicare şi normele privind schimburile dintre beneficiari şi instituţii

(1)   Persoanele acoperite de regulamentul de bază trebuie să transmită instituției competente informațiile , documentele sau dovezile necesare pentru a lămuri situația lor ori pe cea a familiei acestora , pentru a-și stabili sau menține drepturile și obligațiile, precum și pentru a stabili care este legislația aplicabilă și respectiv obligațiile persoanelor în cauză ce derivă din aceasta .

(2)   În momentul în care colectează, transmit sau prelucrează date personale conform legislației proprii în scopul aplicării regulamentului de bază, fiecare stat membr se asigură că persoanele în cauză își pot exersa pe deplin drepturile cu privire la protecția datelor personale , în conformitate cu prevederile comunitare privind protecția persoanelor sub aspectul prelucrării datelor cu caracter personal, precum și libera circulație a acestui tip de date.

Statele membre garantează în special că astfel de date personale nu sunt utilizate în alte scopuri decât pentru securitatea socială, cu excepția cazurilor în care sunt autorizate în mod expres de persoana în cauză. De asemenea, statele membre furnizează persoanelor în cauză, la cerere, informații specifice și adecvate cu privire la prelucrarea datelor personale, solicitate în sensul prezentului regulament.

Persoanele în cauză sunt capabile să-și exercite drepturile cu privire la datele personale în domeniile vizate de prezentul regulament prin instituția competentă, indiferent de originea datelor

Lista și detaliile de contact privind responsabilii cu protecția datelor cu caracter personal care sunt numiți în fiecare stat membru în conformitate cu articolul 18 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6) , şi care se referă la date legate de legislația în domeniul securității sociale reglementate în regulamentul de bază, fac parte din anexa IV la regulamentul de aplicare.

(3)   În măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea regulamentului de bază și a regulamentului de aplicare, instituțiile relevante transmit informațiile ▌și le eliberează persoanelor în cauză documentele în termenele prevăzute de legislația în domeniul securității sociale din statul membru în cauză .

(4)   Instituţia competentă a unui stat membru care transmite în mod direct un document ce conţine o decizie privind drepturile unei persoane cu reşedinţa sau cu domiciliul temporar pe teritoriul unui alt stat membru solicită confirmarea de primire a documentului, indiferent de calea de comunicare sau de metoda de expediere utilizată. Confirmarea de primire poate fi trimisă pe orice cale şi sub orice formă.

(5)   În absenţa dovezii care confirmă faptul că decizia menţionată la alineatul (4) a fost trimisă, termenele limită referitoare la decăderea din drepturi sau la limitarea drepturilor dobândite conform regulamentului de bază nu le sunt opozabile beneficiarilor.

(6)   În cazul în care data la care a fost trimisă decizia menţionată la alineatul (4) este corect stabilită, decizia instituţiei competente va fi considerată opozabilă persoanei în cauză în termen de o lună de la data respectivă. Cu toate acestea, dacă legislaţia statului membru care a luat decizia respectivă prevede un interval de timp mai lung, atunci acel termen limită se va aplica.

(7)   În orice caz, persoana în cauză va avea la dispoziţie căile de atac şi procedurile prevăzute de legislaţia aplicată de către instituţia care a luat decizia respectivă.

Articolul 4

Formatul şi metoda de efectuare a schimbului de date

(1)   Comisia administrativă stabilește structura , conținutul, formatul și modalităţile de schimb ale documentelor și al mesajelor electronice standardizate .

(2)   Transmiterea datelor între instituţii, puncte de acces sau organisme de legătură se efectuează pe cale electronică într-un mediu comun şi în condiţii de siguranţă care pot garanta confidenţialitatea şi protecţia schimbului de date.

(3)   Pentru a comunica cu persoanele interesate , instituțiile relevante utilizează modalitățile adecvate fiecărui caz și preferă pe cât posibil căile electronice de comunicare. Comisia administrativă stabilește măsurile practice pentru transmiterea pe cale electronică a informațiilor, documentelor sau deciziilor către persoana interesată.

Articolul 5

Valoarea juridică a documentelor şi a documentelor justificative eliberate într-un alt stat membru

(1)   Documentele eliberate de către instituţia unui stat membru şi care fac dovada statutului unei anumite persoane în sensul aplicării regulamentului de bază şi a regulamentui de aplicare , precum şi documentele justificative eliberate de autorităţile unui alt stat membru, inclusiv de către administraţiile financiare, sunt acceptate de către instituţiile celorlalte state membre atâta timp cât aceste documente nu au fost retrase sau declarate nule de către autoritatea sau instituţia competentă din statul membru în care au fost emise.

(2)   În cazul în care există îndoieli cu privire la valabilitatea unui document sau la acuratețea informațiilor pe care se bazează conținutul acestuia, instituția care destinatară contactează instituția emitentă pentru a solicita lămuririle necesare și, dacă este cazul, retragerea documentului respectiv. Instituția emitentă reexaminează temeiul eliberării documentului și îl retrage, dacă este necesar.

(3)   În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituţiile în cauză în luna următoare datei la care instituţia destinatară a depus solicitarea, problema poate fi supusă atenţiei Comisiei administrative în conformitate cu articolul 76 alineatul (6) din regulamentul de bază cu scopul de a obţine un consens în termen de şase luni de la data la care problema a fost supusă atenţiei comisiei.

Articolul 6

Aplicarea provizorie a legislaţiei şi plata provizorie a prestaţiilor

(1)  Dacă nu se specifică altfel în regulamentul de aplicare, în cazul în care intervine o divergență de opinii între instituțiile sau autoritățile din două sau mai multe state membre cu privire la legislația aplicabilă , persoana vizată se supune cu titlu provizoriu legislației unuia dintre statele membre respective, ordinea de priorități fiind determinată în funcție de următoarele criterii :

   a) legislația statului membru în care persoana este salariată sau desfășoară efectiv o activitate profesională independentă, în cazul în care activitatea profesională sau activitatea profesională independentă este exercitată într-un singur stat membru; sau
   b) legislaţia statului membru de reşedinţă, atunci când persoana vizată îşi desfăşoară acolo o parte a activităţii sau când persoana respectivă nu este nici salariată şi nici nu desfăşoară activităţi independente;
   c) legislația statului membru în cauză a cărei aplicare a fost solicitată prima dată, atunci când persoana desfășoară o activitate sau activități în două sau mai multe state membre; sau

(2)   În cazul în care există diferenţe de opinie între instituţiile competente sau autorităţile din două sau mai multe state membre privind identificarea instituţiei care să ofere prestaţiile, persoana vizată care ar putea solicita prestaţiile în cazul în care nu ar exista diferendul respectiv are dreptul, cu titlu provizoriu, la prestaţiile prevăzute de legislaţia aplicată de către instituţia din localitatea sa de reşedinţă sau, dacă persoana respectivă nu îşi are reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele membre în cauză, la prestaţiile prevăzute de legislaţia aplicată de către instituţia căreia i-a fost înaintată cererea mai întâi.

(3)    În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituțiile sau autoritățile interesate, problema poate fi supusă atenției Comisiei administrative prin intermediul autorităților competente cel mai devreme la o lună de la data la care a apărut diferenţa de opinii menționată la alineatul (1) sau (2). Comisia administrativă încearcă să reconcilieze punctele de vedere în termen de șase luni de la data la care i-a fost adusă în atenție problema.

(4)    În cazul în care se stabilește că legislația aplicabilă nu este cea a statului membru în care s-a instituit calitatea de membru provizoriu sau în cazul în care instituția care a acordat prestațiile în regim provizoriu nu era cea competentă să o facă, se va considera că instituția identificată ca fiind competentă se consideră competentă cu efect retroactiv, ca și când diferența de opinii nu ar fi existat, cel târziu începând cu data instituirii calității de membru provizoriu sau cu data primei acordări provizorii a prestațiilor în cauză.

(5)    Dacă este necesar, instituția competentă reglementează situația financiară a persoanei interesate în ceea ce privește contribuțiile și prestațiile sub formă bănească care i-au fost acordate cu titlu provizoriu , după caz , pe baza acordurilor prevăzute la articolele 71-81 din regulamentul de aplicare.

Prestațiile în natură acordate cu titlu provizoriu de către o anumită instituție, în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) sunt rambursate de către instituția competentă în conformitate cu dispozițiile titlului IV din regulamentul de aplicare.

Articolul 7

Obligaţia de plată provizorie

(1)   Dacă nu se specifică altfel în regulamentul de aplicare, în cazul în care o persoană este eligibilă pentru o prestație sau răspunzătoare să plătească contribuții în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, şi instituția competentă nu dispune de toate informațiile privind situația dintr-un alt stat membru, necesare pentru a calcula definitiv contravaloarea prestației sau contribuției respective, acea instituție acordă respectiva prestație la cererea persoanei interesate sau calculează respectiva contribuție cu titlu provizoriu, în cazul în care calculul este posibil, pe baza informațiilor aflate la dispoziția instituției .

(2)   Prestaţia sau contribuţia în cauză este recalculată imediat ce instituţia în cauză primeşte documentele justificative aferente.

Capitolul III

Alte dispoziţii generale pentru punerea în aplicare a Regulamentului de bază

Articolul 8

Acorduri administrative între două sau mai multe state membre

(1)   Prevederile din prezentul regulament înlocuiesc acordurile de aplicare a convenţiilor menţionate la articolul 8 alineatul (1) din regulamentulde bază , cu excepţia prevederilor cuprinse în acordurile cu privire la convenţiile menţionate în anexa II la regulamentulde bază , cu condiţia ca prevederile din acordurile respective să fie incluse în anexa I la regulamentul de aplicare .

(2)   Dacă este necesar, statele membre pot încheia între ele acorduri referitoare la aplicarea convențiilor menționate la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază , cu condiția ca aceste acorduri să nu aducă atingere drepturilor și obligațiilor persoanelor interesate și să fie incluse în anexa I la regulamentul de aplicare .

Articolul 9

Alte proceduri în relaţia dintre instituţii

(1)   Două sau mai multe state membre, sau autoritățile ▌ lor competente, pot cădea de acord asupra altor proceduri decât cele prevăzute de regulamentul de aplicare , cu condiția ca aceste proceduri să nu prejudicieze drepturile sau obligațiile persoanelor interesate .

(2)   Orice acorduri încheiate în acest scop sunt comunicate Comisiei administrative şi enumerate la anexa I a prezentului regulament.

Articolul 10

Prevenirea suprapunerii prestaţiilor

În cazul în care prestaţiile datorate conform legislaţiei din două sau mai multe state membre se reduc, se suspendă sau se retrag reciproc, orice sumă care nu ar fi achitată în cazul aplicării stricte a regulilor privind reducerea, suspendarea sau retragerea prevăzute de legislaţia respectivelor state membre va fi împărţită la numărul de prestaţii supuse reducerii, suspendării sau retragerii.

Articolul 11

Elementele necesare stabilirii reşedinţei

(1)  În cazul în care instituțiile din două sau mai multe state membre au puncte de vedere divergente privind stabilirea reședinței unei persoane în cazul căreia se aplică regulamentul de bază , aceste instituții stabilesc, de comun acord, care este centrul de interes al persoanei în cauză, pe baza unei evaluări globale a tuturor informațiilor disponibile şi pertinente, care pot include, după caz:

   a) durata și continuitatea prezenței pe teritoriile respectivelor state membre;
  b) circumstanţele personale, inclusiv:
   i) caracterul și condițiile specifice oricărei activități exercitate, în special locul în care se exercită de obicei activitatea, stabilitatea activității și durata oricărui contract de muncă;
   ii) situația familială, precum și legăturile de familie;
   iii) exercitarea oricărei activități neremunerate;
   iv) în cazul studenților, sursa veniturilor acestora;
   v) situația locativă, în special măsura în care aceasta are un caracter permanent;
   vi) statul membru în care se consideră că persoana își are reședința fiscală .

(2)   În cazul în care aplicarea diferitelor criterii bazate pe fapte pertinente astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1) nu conduce la un acord între instituțiile interesate , intenția persoanei , ilustrată de astfel de aspectele și împrejurările specifice și în special de motivele care au determinat-o să se mute , se consideră a fi decisivă pentru stabilirea reședinței sale reale.

Articolul 12

Cumularea perioadelor

(1)   În sensul aplicării articolului 6 din regulamentul de bază , instituția competentă contactează instituțiile statelor membre a căror legislație s-a aplicat, de asemenea, și persoanei în cauză pentru a afla toate perioadele ▌încheiate sub incidența acestei legislații.

(2)   Perioadele de asigurare, angajare, desfășurare de activități independente sau de reședință încheiate sub incidența legislației unui stat membru se adaugă celor încheiate sub incidența legislației oricărui alt stat membru, în măsura în care este necesar, în sensul aplicării articolului 6 din regulamentul de bază , cu condiția ca aceste perioade să nu se suprapună.

(3)   În cazul în care perioada de asigurare sau de reşedinţă obligatorie încheiată ║ conform legislaţiei unui anumit stat membru coincide cu perioada de asigurare voluntară sau opţională extinsă în conformitate cu legislaţia unui alt stat membru, se va lua în considerare numai perioada încheiată pe baza asigurării obligatorii.

(4)   În cazul în care perioada de asigurare sau de reşedinţă, alta decât perioada echivalentă încheiată în conformitate cu legislaţia unui stat membru, coincide cu o perioadă echivalentă pe baza legislaţiei unui alt stat membru, se va lua în considerare numai perioada alta decât perioada echivalentă.

(5)   Orice perioadă privită ca echivalent conform legislaţiei din două sau mai multe state membre va fi luată în calcul numai de către instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat asiguratul în mod obligatoriu imediat înainte de perioada în cauză. În cazul în care asiguratul nu s-a aflat în mod obligatoriu sub incidenţa legislaţiei unui stat membru înaintea perioadei în cauză, aceasta din urmă va fi luată în calcul de către instituţia statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat asiguratul în mod obligatoriu pentru prima dată după perioada în cauză.

(6)   În cazul în care nu se poate stabili cu precizie când s-au încheiat anumite perioade de asigurare sau de reședință conform legislației unui stat membru, se presupune că aceste perioade nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau de reședință încheiate conform legislației unui alt stat membru și se ține seama de ele în măsura în care pot fi luate în considerare în limite rezonabile, în cazul în care acest lucru prezintă un avantaj pentru persoana în cauză.

(7)    În cazul în care perioadele de asigurare sau de reședință nu sunt luate în considerare în temeiul prezentului articol, deoarece prevalează alte perioade de care nu se poate ține seama pentru acordarea de prestații, perioadele necalificate nu își pierd valabilitatea acordată în temeiul legislației naționale, în ceea ce privește dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații.

Articolul 13

Reguli de transformare a perioadelor de asigurare

În cazul în care perioadele de asigurare încheiate conform legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele utilizate de către legislaţia unui alt stat membru, transformarea necesară în scopul cumulării se efectuează după următoarele reguli:

   a) o zi va însemna opt ore şi invers;
   b) cinci zile vor însemna o săptămână şi invers;
   (c) 22 de zile vor însemna o lună şi invers;
   d) trei luni sau treisprezece săptămâni sau 66 de zile vor însemna un trimestru şi invers;
   e) pentru transformarea săptămânilor în luni şi invers, săptămânile şi lunile vor fi transformate în zile;
   f) la aplicarea literelor (a)-(e) nu se poate accepta, pentru toate perioadele de asigurare încheiate într-un an calendaristic, un total care să depăşească 264 de zile sau 52 de săptămâni sau 12 luni sau patru trimestre.

În cazul în care perioadele de asigurare încheiate conform legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în luni, se consideră, în conformitate cu regulile de transformare prevăzute la primul paragraf, că zilele care corespund unei părţi dintr-o lună reprezintă o lună întreagă.

Titlul II

Stabilirea legislaţiei aplicabile

Articolul 14

Detalii referitoare la articolele 12 şi 13 din regulamentul de bază

(1)    În sensul aplicării articolului 12 alineatul (1) din regulamentul de bază, o "persoană care desfășoară o activitate în calitate de salariat într-un stat membru, în numele unui angajator…și care este detașată de către respectivul angajator într-un alt stat membru" poate fi o persoană recrutată în vederea detașării în alt stat membru, cu condiția ca persoana în cauză, imediat anterior începerii activității profesionale, să se afle deja sub incidența legislației statului membru în care este stabilit angajatorul acesteia.

(2)    În sensul aplicării articolului 12 alineatul (1) din regulamentul de bază, expresia "care își desfășoară în mod obișnuit activitățile în acest stat membru" se referă la un angajator care desfășoară de obicei activități substanțiale, diferite de cele strict legate de gestionarea internă, pe teritoriul statului membru unde este stabilit, ținând seama de toate criteriile care caracterizează activitățile desfășurate de întreprinderea respectivă; criteriile pertinente trebuie să fie adaptate caracteristicilor specifice fiecărui angajator și naturii reale a activităților desfășurate.

(3)    În sensul aplicării articolului 12 alineatul (2) din regulamentul de bază, expresia "care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă" se referă la o persoană care desfășoară în mod obișnuit activități substanțiale pe teritoriul statului membru unde este stabilită. În special, este necesar ca persoana respectivă să își fi desfășurat deja activitatea pentru o anumită perioadă anterioară datei la care dorește să beneficieze de dispozițiile articolului respectiv și ca, în orice perioadă de activitate temporară într-un alt stat membru, să continue să își mențină, în statul membru în care este stabilită, mijloacele necesare pentru exercitarea activității sale pentru a fi capabilă să o reia la întoarcere.

(4)    În sensul aplicării articolului 12 alineatul (2) din regulamentul de bază , criteriul utilizat pentru a stabili dacă activitatea independentă desfăşurată de către o anumită persoană şi continuată în alt stat membru este "asemănătoare" cu activitatea independentă desfăşurată în mod normal este criteriul naturii efective a activităţii respective şi nu cel al clasificării activităţii ca fiind una salariată sau una independentă, care ar putea fi aplicat activităţii respective de către celălalt stat membru.

(5)   În sensul aplicării articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, o persoană care "desfășoară în mod normal o activitate salariată în două sau mai multe state membre" este în special o persoană care:

   a) în timp ce își menține o anumită activitate într-un stat membru, desfășoară în mod simultan o activitate separată pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, indiferent de durata sau natura respectivei activități separate;
   b) exercită în mod continuu activități alternative, cu excepția activităților de mică anvergură, în două sau mai multe state membre, indiferent de frecvența sau periodicitatea alternării.

(6)    În sensul aplicării articolului 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, o persoană care "desfășoară în mod normal o activitate independentă în două sau mai multe state membre" este în special o persoană care desfășoară în mod simultan sau alternativ una sau mai multe activități independente, indiferent de natura acestora, pe teritoriul a două sau mai multe state membre.

(7)    Pentru a face deosebirea dintre activitățile menționate la alineatele (5) și (6) și situațiile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, durata activității dintr-unul sau mai multe state membre (fie având un caracter permanent sau unul ad hoc ori temporar) este decisivă. În acest scop, se realizează o evaluare generală a tuturor aspectelor pertinente, inclusiv, în ceea ce privește o persoană salariată, în special locul său de muncă, așa cum este definit în contractul de muncă.

(8)    În sensul aplicării articolului 13, alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază , ▌o " parte substanțială a activității salariate sau independente" desfășurată într-un stat membru înseamnă că o parte substanțială din punct de vedere cantitativ a tuturor activităților lucrătorului salariat sau independent se desfășoară în statul respectiv, fără ca aceasta să fie neapărat partea cea mai importantă a activităților respective.▌

Pentru a stabili dacă o parte substanțială a activităților este desfășurată într-un stat membru, se ține seama de următoarele criterii orientative:

   a) în cazul unei activități salariate, timpul de lucru și/sau remunerațiile; și
   b) în cazul unei activități independente , cifra de afaceri, timpul de lucru, numărul serviciilor prestate și/sau venitul.

În cadrul unei evaluări globale, un procent mai mic de 25% din criteriile menționate anterior indică faptul că o parte substanțială a activităților nu se desfășoară în respectivul stat membru.

(9)    În sensul aplicării articolului 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, "centrul de interes" al activităţilor unei persoane care desfăşoară activităţi independente se stabileşte ţinând cont de toate aspectele referitoare la activităţile ocupaţionale ale acelei persoane, mai ales de sediul social, de natura preponderentă sau durata activităţilor desfăşurate, de statul membru în care persoana în cauză achită impozit pe întregul său venit, indiferent de sursa acestuia, precum şi de intenţia persoanei în cauză, aşa cum aceasta reiese din situaţia specifică.

(10)    Pentru determinarea legislației aplicabile în temeiul alineatelor (8) și (9), instituțiile interesate iau în considerare situația estimată pentru următoarele 12 luni calendaristice.

(11)    Dacă o persoană îşi desfăşoară activitatea în calitate de lucrător salariat în două sau mai multe state membre pentru unui angajator cu sediul în afara teritoriului Uniunii şi dacă această persoană îşi are reşedinţa într-un stat membru fără a desfăşura acolo o activitate substanţială, persoana respectivă se va supune legislaţiei statului membru în care îşi are reşedinţa.

Articolul 15

Proceduri privind aplicarea articolului 11 alineatul (3) literele (b) și (d), a articolului 11 alineatul (4) și a articolului 12 din regulamentul de bază (Furnizarea informațiilor către instituțiile interesate)

(1)    Dacă nu se specifică altfel în articolul 16 din regulamentul de aplicare, în cazul în care o persoană își desfășoară activitatea într-un alt stat membru decât statul membru competent în temeiul titlului II din regulamentul de bază, angajatorul sau persoana interesată, în cazul în care aceasta nu este lucrător salariat, informează, ori de câte ori este posibil în mod anticipat, instituția competentă din statul membru a cărui legislație este aplicabilă. Instituția respectivă pune fără întârziere la dispoziția instituției desemnate de autoritatea competentă din statul membru în care se desfășoară activitatea, informațiile privind legislația aplicabilă persoanei interesate, în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (b) sau articolului 12 din regulamentul de bază.

(2)    Dispozițiile din alineatul (1) se aplică mutatis mutandis persoanelor care fac obiectul articolului 11 alineatul (3) litera (d) din regulamentul de bază.

(3)    Un angajator în sensul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, care are un angajat la bordul unei nave care navighează sub pavilionul unui alt stat membru informează cu privire la acest fapt, ori de câte ori este posibil în mod anticipat, instituția competentă din statul membru a cărui legislație este aplicabilă. Instituția respectivă pune fără întârziere la dispoziția instituției desemnate de autoritatea competentă din statul membru sub al cărui pavilion navighează nava pe care își desfășoară activitatea angajatul, informațiile privind legislația aplicabilă persoanei interesate, în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

Articolul 16

Procedura de aplicare a articolului 13 din regulamentul de bază

(1)   Persoana care desfăşoară activităţi în două sau mai multe state membre informează instituţia desemnată de autoritatea competentă din statul membru de rezidenţă . Această instituţie înaintează această informaţie instituţiei desemnate din fiecare stat membru în care se desfăşoară câte o activitate.

(2)   Instituțiile desemnate de autorităţile competente din statele membre în rezidenţă stabilesc fără întârziere care este legislația aplicabilă persoanei respective, ținând seama de prevederile articolului 13 din regulamentul de bază și ale articolului 14 din regulamentul de aplicare. Inițial, stabilirea legislației aplicabile se face cu titlu provizoriu. Instituția informează instituțiile desemnate de autorităţile competente din fiecare stat membru în care se desfășoară activitatea asupra stabilirii unei legislații cu titlu provizoriu .

(3)   Stabilirea cu titlu provizoriu a legislației aplicabile menționate la alineatul (2) devine definitivă în termen de două luni de la informarea instituției desemnate în statele membre în care se desfășoară activitatea asupra stabilirii unei legislații cu titlu provizoriu ,, cu excepția cazului în care legislația a fost deja stabilită definitiv pe baza alineatului (4), sau când cel puțin una dintre instituțiile interesate informează instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reședință, până la sfârșitul perioadei de două luni, asupra faptului că nu poate accepta alegerea respectivă sau are un punct de vedere diferit în cazul acesteia.

(4)    În cazul în care, din cauza ambiguității în determinarea legislației aplicabile, este necesară stabilirea unor contacte între instituțiile sau autoritățile din două sau mai multe state membre, la cererea uneia sau mai multora dintre instituțiile desemnate de autoritățile competente din statele membre în cauză sau la cererea autorităților competente însele, legislația aplicabilă persoanei în cauză se determină de comun acord, având în vedere dispozițiile articolului 13 din regulamentul de bază și dispozițiile pertinente ale articolului 14 din regulamentul de aplicare .

În cazul în care intervine o divergență de opinii între instituțiile sau autoritățile competente în cauză, aceste organisme încearcă să ajungă la un acord, în conformitate cu condițiile menționate anterior și dispozițiile articolului 6 din regulamentul de aplicare.

(5)    Instituția competentă din statul membru a cărui legislație este determinată ca fiind aplicabilă, fie provizoriu, fie definitiv, informează de îndată persoana interesată.

(6)    În cazul în care persoana interesată nu furnizează informațiile prevăzute la alineatul (1), dispozițiile prezentului articol se aplică la inițiativa instituției desemnate de autoritatea competentă din statul membru de reședință, de îndată ce este informată asupra situației persoanei în cauză, posibil prin intermediul unei alte instituții interesate.

Articolul 17

Procedura de aplicare a articolului 15 din regulamentul de bază

Personalul auxiliar îşi exercită dreptul de a opta prevăzut de articolul 15 din regulamentul de bază în momentul încheierii contractului de muncă. Autoritatea autorizată să încheie acest contract informează instituţia desemnată din statul membru pentru a cărui legislaţie a optat persoana angajată ca agent auxiliar.

Articolul 18

Procedura de aplicare a articolului 16 alineatul (1) din regulamentul de bază

Cererea, din partea angajatorului sau a persoanei interesate, de derogare de la dispozițiile articolelor 11-15 din regulamentul de bază se depune anticipat, ori de câte ori este posibil, la autoritatea competentă sau la organismul desemnat de autoritatea din statul membru a cărui legislație angajatorul sau persoana interesată solicită să fie aplicată în cazul său.

Articolul 19

Furnizarea de informații către persoane interesate și angajatori

(1)   Instituția competentă din statul membru a cărui legislație devine aplicabilă în temeiul titlului II din regulamentul de bază informează persoana în cauză și , dacă este cazul, angajatorul (angajatorii) acesteia cu privire la obligațiile în temeiul legislației respective . Instituția oferă acestora sprijinul necesar pentru încheierea formalităților impuse de acea legislație.

(2)   Instituția competentă a statului membru a cărui legislație este aplicabilă în virtutea prevederii cuprinse în titlul II din regulamentul de bază eliberează către persoana în cauză un certificat cu privire la legislaţia aplicabilă și indică, dacă este cazul, data limită și condițiile de aplicare a legislației. Certificatul indică salariul declarat de angajator.

Articolul 20

Cooperarea dintre instituţii

(1)   Instituțiile relevante comunică instituției competente din statul membru a cărui legislație îi este aplicabilă unei anumite persoane în temeiul titlului II din regulamentul de bază, informațiile necesare pentru a stabili data la care legislația devine aplicabilă și contribuțiile pe care acea persoană și angajatorul (angajatorii) săi sunt obligați să le plătească în conformitate cu această legislație.

(2)   Instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie devine aplicabilă unei anumite persoane informează instituţia din statul membru sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat acea persoană ultima dată, cu menţiunea datei de la care legislaţia respectivă intră în vigoare.

Articolul 21

Obligaţiile angajatorului

(1)   Angajatorul ║ cu sediul social sau locul de desfășurare a activității în afara statului membru competent este obligat să respecte toate obligațiile stabilite de legislația aplicabilă acelui lucrător, mai ales obligația de a achita contribuțiile prevăzute de către acea legislație, ca și când sediul social sau locul de desfășurare a activității s-ar fi aflat în statul membru competent .

(2)   Angajatorul care nu are un loc de desfășurare a activității în statul membru a cărui legislație este aplicabilă poate cădea de acord cu angajatul ca acesta din urmă să poată îndeplini obligațiile angajatorului în numele său în ceea ce privește plata contribuțiilor, fără a aduce atingere obligațiilor care revin în acest sens angajatorului . Angajatorul este obligat să facă cunoscută o astfel de înțelegere instituției competente din acel stat membru.

Titlul III

Dispoziţii speciale aplicabile diferitelor tipuri de prestaţii

Capitolul I

Prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate

Articolul 22

Dispoziţii generale de aplicare

(1)   Autoritățile sau instituțiile competente asigură că se pun la dispoziția persoanelor asigurate toate informațiile necesare în legătură cu procedurile și condițiile privind acordarea prestațiilor în natură, ▌în cazul în care aceste prestații se primesc pe teritoriul unui alt stat membru decât acela în care se găsește instituția competentă .

(2)   Articolele 25 şi 26 nu aduc atingere aplicării dispoziţiilor dreptului intern al unui stat membru care permite ca o parte mai importantă a costului prestaţiei în natură în situaţiile la care se face referire la alineatul 1 să fie acoperită în temeiul regulamentului de bază .

(3)   Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestora pot conveni între ele cu privire la alte proceduri sau modalităţi de punere în aplicare a articolelor 25, 26 şi 27. Cu toate acestea, acordurile încheiate în acest sens nu pot avea efecte nefavorabile asupra condiţiilor şi valorilor rezultate din aplicarea prezentului regulament pentru exigibilitatea prestaţiilor în natură în favoarea persoanelor respective. Aceste acorduri trebuie să fie comunicate Comisiei administrative.

(4)   Fără a aduce atingerea articolului 5 litera (a) din regulamentul de bază, un stat membru poate deveni responsabil pentru costul prestațiilor în conformitate cu articolul 22 din regulamentul de bază, numai dacă persoana asigurată a făcut o cerere de pensie în temeiul legislației acestui stat membru, sau dacă în conformitate cu articolele 23-30 din regulamentul de bază, aceasta primește o pensie în temeiul legislației statului membru respectiv.

Articolul 23

Regimul aplicabil în cazul existenţei mai multor regimuri în statul membru de reşedinţă sau de şedere

În cazul în care legislaţia de la locul de reşedinţă sau de şedere prevede mai multe regimuri de asigurare pentru boală, maternitate sau paternitate, dispoziţiile aplicabile în temeiul dispoziţiilor articolelor 17, 19 alineatul (1), 20, 22, 24, 26 şi 27 din regulamentul de bază sunt cele ale legislaţiei privind regimul general pentru salariaţi.

Articolul 24

Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent

(1)   În scopul aplicării articolului 17 din regulamentulde bază , persoana asigurată sau membrii familiei acesteia trebuie să se înregistreze la instituţia de la locul lor de reşedinţă, prin trimiterea unui document care să le certifice dreptul la prestaţii în natură pe cheltuiala statul membru competent.

Instituţia competentă eliberează acest document, acolo unde este cazul, pe baza informaţilor furnizate de către angajator. În cazul în care persoana asigurată sau membrii familiei acesteia nu trimit documentul menţionat, instituţia de la locul de reşedinţă solicită informaţiile necesare de la instituţia competentă.

(2)   Documentul menționat la alineatul (1) rămâne valabil până când instituția competentă informează instituția de la locul de reședință cu privire la anularea acestuia.

Instituția de la locul de reședință informează instituția competentă în legătură cu orice înregistrare în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) și cu orice modificare sau anulare a acelei înregistrări .

(3)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanelor prevăzute la articolele 22, 24, 25 şi 26 din regulamentul de bază .

Articolul 25

Şederea într-un alt stat membru decât statul membru competent

A.   Procedura şi domeniul de aplicare al exercitării dreptului

1.   În scopul aplicării articolului 19 din regulamentul de bază , persoana asigurată prezintă un document eliberat de către instituția competentă, care să dovedească faptul că este îndrituit la prestații în natură furnizorului de servicii medicale din statul membru de ședere . În cazul în care persoana asigurată nu se află în posesia unui astfel de document, instituția de la locul de ședere, la cerere sau dacă este necesar, contactează instituția competentă pentru a-l obține.

2.   Documentul dovedeşte că persoana asigurată are dreptul la prestații în natură în condițiile prevăzute în articolul 19 din regulamentul de bază în condițiile aplicabile de asemenea persoanelor asigurate în temeiul legislației statului membru de ședere.

3.   Prestațiile în natură prevăzute la articolul 19 alineatul (1) din regulamentul de bază se referă la prestațiile în natură furnizate în statul membru de ședere în conformitate cu legislația naţională a acestuia și care sunt necesare din punct de vedere medical în scopul de a evita c a o persoană asigurată să fie obligată să se reîntoarcă în statul membru competent înainte de sfârșitul duratei prevăzute a șederii pentru a beneficia de tratamentul care îi este necesar .

B.   Procedura şi modalităţile de acoperire a costurilor şi acordarea rambursării prestaţiilor în natură

4.    În cazul în care persoana asigurată a suportat efectiv, în totalitate sau parțial, costurile prestațiilor în natură prevăzute în cadrul articolului 19 din regulamentul de bază și dacă dispozițiile legislative aplicate de către instituția de la locul de ședere prevăd posibilitatea rambursării acestor costuri unei persoane asigurate , aceasta poate trimite cererea de rambursare instituției de la locul de ședere. În acest caz , instituția respectivă rambursează în mod direct acelei persoane valoarea cheltuielilor corespunzătoare acestor prestații în limitele și conform condițiilor cotelor de rambursare prevăzute de legislația națională.

5.    În cazul în care rambursarea acestor costuri nu a fost solicitată în mod direct instituției de la locul de ședere, costurile suportate vor fi rambursate persoanei în cauză de către instituția competentă, conform cotelor de rambursare aplicate de către instituția de la locul de ședere sau dacă articolul 61 din regulamentul de aplicare ar fi fost aplicabil cazului vizat, conform sumelor care ar fi fost supuse rambursării către instituția de la locul de ședere .

Instituția de la locul de ședere are obligația de a furniza instituției competente, la cerere, toate informațiile necesare în legătură cu aceste cote sau sume .

6.    Prin derogare de la punctul 5 , instituția competentă poate să efectueze rambursarea costurilor suportate, în limitele și conform cotelor prevăzute de legislația acesteia, cu condiția ca persoana asigurată să fie de acord să i se aplice această dispoziție.

7.    Rambursarea către persoana asigurată nu depășește în niciun caz valoarea costurilor suportate în mod efectiv de către aceasta.

8.   În cazul unor cheltuieli majore, instituţia competentă poate plăti persoanei asigurate o sumă adecvată în avans imediat ce persoana îi înaintează cererea de rambursare.

C.    Membrii familiei

9 .   Punctele 1 - 8 se aplică mutatis mutandis membrilor familiei persoanei asigurate.

Articolul 26

Tratamentul programat

A.   Procedura de autorizare

1.   În scopul punerii în aplicare a articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată prezintă un document eliberat de către instituția competentă instituției de la locul de ședere . În sensul prezentului articol , instituție competentă înseamnă instituția care suportă costurile tratamentului programat; în cazurile menționate la articolul 20 alineatul (4) și articolul 27 alineatul (5) din regulamentul de bază, în care valoarea prestațiilor în natură furnizate în statul membru de reședința este rambursată pe baza unor sume fixe, instituție competentă înseamnă instituția de la locul de reședință .

2.   În cazul în care o persoană asigurată nu își are reședința pe teritoriul statului membru competent, aceasta solicită autorizația instituției de la locul de reședință, care o transmite imediat instituției competente .

În acest caz, institutţia de la locul de reşedinţă certifică printr-un atestat dacă condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (2) teza a doua din regulamentul de bază sunt îndeplinite în statul membru de reşedinţă.

Instituția competentă poate refuza autorizația numai dacă, în conformitate cu evaluarea instituției de la locul de reședință, condițiile prevăzute la articolul 20 alineatul (2) teza a doua din regulamentul de bază nu sunt îndeplinite în statul membru de reședință a persoanei asigurate sau dacă același tratament poate fi acordat chiar în statul membru competent, într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea actuală de sănătate și evoluția probabilă a bolii persoanei în cauză.

Instituția competentă informează imediat instituția din statul membru de reședință în legătură cu decizia sa .

În absenţa unui răspuns într-o perioadă de cincisprezece "zile calendaristice" de la data trimiterii cererii, se consideră că instituţia competentă a acordat autorizaţia.

3.   Dacă o persoană asigurată care nu își are reședința în statul membru competent are nevoie de un tratament urgent și vital, autorizația nu poate fi refuzată, în conformitate cu a doua teză a articolului 20 alineatul (2) din regulamentul de bază . În astfel de circumstanțe , instituția de la locul de reședință acordă autorizația în numele instituției competente și o anunță imediat pe aceasta.

Instituția competentă are obligația de a accepta constatările și opțiunile terapeutice stabilit de către doctorii aprobați de instituția de la locul de reședință care eliberează autorizația privind nevoia unui tratament urgent și vital ║.

4.    În orice moment al procedurii de acordare a autorizației, instituția competentă își rezervă dreptul de a supune persoana asigurată unei examinări de către un doctor la alegerea sa în statul membru de ședere sau de reședință.

5.    Instituția de la locul de ședere, fără a aduce atingere vreunei decizii privind autorizația, informează instituția competentă dacă se consideră adecvată din punct de vedere medical suplimentarea tratamentului acoperit de autorizația existentă .

B.   Acoperirea costului prestațiilor în natură suportate de persoana asigurată

6.    Fără a aduce atingere punctului (7), articolul 25 alineatele (5) și (6) din regulamentul de aplicare se aplică mutatis mutandis.

7.    În cazul în care persoana asigurată a suportat ea însăși în mod efectiv, în totalitate sau parțial, costurile tratamentelor medicale autorizate, iar totalul costurilor pe care instituția competentă este obligată să le ramburseze instituției de la locul de ședere sau persoanei asigurate în conformitate cupunctul 6 (costul real) este inferior totalului costurilor pe care ar fi trebuit să le suporte pentru același tratament în statul membru competent (costul noțional), instituția competentă rambursează, la cerere, costul tratamentului suportat de persoana asigurată până la valoarea cu care costul noțional depășește costul real. Suma rambursată nu poate totuși depăși cheltuielile suportate efectiv de persoana asigurată și poate lua în considerare suma pe care persoana asigurată ar fi trebuit să o plătească dacă tratamentul ar fi fost acordat în statul membru competent .

C.   Acoperirea costurilor de călătorie şi de şedere în cadrul tratamentului programat

8.    ▌Costurile de călătorie și de ședere care formează corp comun cu tratamentul la care este supusă persoana asigurată și , dacă este cazul , costurile de călătprie şi şedere pentru o persoană care trebuie să o însoțească, sunt acoperite de această instituție în cazul în care se acordă o autorizație de tratament în alt stat membru . În cazul în care persoana asigurată este o persoană cu handicap, costurile de călătorie și de ședere ale persoanei care o însoțește sunt considerate necesare.

D.   Membrii familiei

9.    Alineatele (1)-(8) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.

Articolul 27

Prestaţiile în numerar pentru incapacitate de muncă în cazul şederii sau reşedinţei într-un alt stat membru decât statul membru competent

A.   Procedura de urmat de către persoana asigurată

1.   Dacă legislația statului membru competent prevede ca persoana asigurată să prezinte un certificat pentru a avea dreptul la prestațiile în numerar pentru incapacitate de muncă în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază , persoana asigurată solicită doctorului din statul membru de reședință care i-a evaluat starea de sănătate ▌ să îi certifice incapacitatea de muncă și durata probabilă a acesteia .

2.   Persoana asigurată trimite certificatul instituției competente în termenul stabilit de legislația statului membru competent.

3 .   În cazul în care doctorii care efectuează tratamentul în statul membru de reședință nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, iar astfel de certificate sunt solicitate în temeiul legislației statului membru competent, persoana în cauză se adresează direct instituției de la locul de reședință. Această instituție procedează imediat la evaluarea, din punct de vedere medical, a incapacității de muncă a respectivei persoane și la întocmirea certificatului menționat la punctul 1. Acest certificat este transmis imediat instituției competente.

4.    Transmiterea documentului prevăzut la subpuntele 1, 2 și 3 nu scuteşte persoana asigurată de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de către legislația aplicabilă, în special în relația cu angajatorul său. După caz, angajatorul și/sau instituția competentă pot solicita angajatul să participe la activități menite să promoveze și să sprijine reluarea activității de către persoana asigurată.

B.   Procedura de urmat de către instituţia statului membru de reşedinţă

5.   La cererea instituţiei competente sau în cazurile prevăzute lapunctul 3, instituţia de la locul de reşedinţă dispune, dacă este cazul, verificarea stării de sănătate a persoanei asigurate, ca şi cum persoana ar fi asigurata acesteia. Informaţiile din raportul doctorului examinator privind în special durata probabilă a incapacităţii de muncă vor fi înaintate de către instituţia de la locul de reşedinţă instituţiei competente în termen de trei zile lucrătoare de la data examinării.

C.   Procedura de urmat de către instituţia competentă

6 .   Instituția competentă își rezervă dreptul de a proceda la examinarea persoanei asigurate de către un medic ales de aceasta.

7.    Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (1) a doua teză din regulamentul de bază, instituția competentă plătește prestațiile în numerar direct persoanei în cauză și, dacă este necesar , informează instituția de la locul de reședință în acest sens.

8.    În scopul aplicării articolului 21 alineatul (1) din regulamentulde bază , informaţiile cuprinse în certificatul de incapacitate de muncă al unei persoane asigurate redactat într-un alt stat membru pe baza constatărilor medicale ale medicului examinator trebuie acceptate de către instituţia competentă în cazul în care nu apare nici un comportament abuziv.

9.    În cazul în care instituția competentă decide să refuze acordarea prestațiilor în numerar, aceasta notifică persoana asigurată în legătură cu decizia sa și notifică simultan în acest sens instituția de la locul de reședință.

D.   Procedura în cazul şederii într-un alt stat membru decât statul membru competent

10 .   Dispoziţiile punctelor 1-9 se aplică mutatis mutandis în cazul în care persoana asigurată are drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent.

Articolul 28

Prestațiile în numerar pentru îngrijirea pe termen lung în cazul șederii sau reședinței într-un alt stat membru decât statul membru competent

A.    Procedura de urmat de către persoana asigurată

1.    Pentru a avea dreptul la prestațiile în numerar pentru îngrijirea pe termen lung în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată se adresează instituției competente. Instituția competentă informează, când este necesar, instituția de la locul de reședință în acest sens.

B.    Procedura de urmat de către instituția de la locul de reședință

2.    La cererea instituției competente, instituția de la locul de reședință examinează starea de sănătate a persoanei asigurate în perspectiva necesității îngrijirii pe termen lung a acesteia. Instituția competentă furnizează instituției de la locul de reședință toate informațiile necesare pentru această examinare.

C.    Procedura de urmat de către instituția competentă

3.    Pentru a stabili gradul de necesitate a îngrijirii pe termen lung, instituția competentă are dreptul de a proceda la examinarea persoanei asigurate de către un doctor sau orice alt expert ales deaceasta.

4.    Articolul 27 punctul 7 din regulamentul de aplicare se aplică mutatis mutandis.

D.    Procedura în cazul șederii într-un alt stat membru decât statul membru competent

5.    Subpunctele 1 - 4 se aplică mutatis mutandis în cazul șederii persoanei asigurate într-un alt stat membru decât statul membru competent.

E.    Membrii familiei

6.    Subpunctele 1 - 5 se aplică mutatis mutandis membrilor familiei persoanei asigurate.

Articolul 29

Aplicarea articolului 28 din regulamentul de bază

În cazul în care statul membru în care fostul lucrător frontalier și-a desfășurat ultima activitate nu mai este statul membru competent și fostul lucrător frontalier sau un membru al familiei sale călătorește acolo în scopul de a primi prestații în natură în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază, acesta prezintă instituției de la locul de ședere un document eliberat de către instituția competentă .

Articolul 30

Cotizaţiile titularilor de pensii

În cazul în care o persoană primește o pensie din partea mai multor state membre, valoarea contribuțiilor reținute din toate pensiile plătite nu este în nici un caz mai mare decât suma reținută pentru o persoană cu aceeași valoare a pensiilor obținute din partea statului membru competent .

Articolul 31

Aplicarea articolului 34 din regulamentul de bază

A.    Procedura de urmat de către instituția competentă

1 .   Instituția competentă informează persoana în cauză cu privire la dispoziția de la articolul 34 din regulamentul de bază, referitoare la prevenirea cumulului de prestații . Aplicarea unor astfel de reguli asigură că persoana care nu își are reședința pe teritoriul statului competent are dreptul la cel puțin aceeași sumă sau valoare totală a prestației ca și aceea la care ar avea dreptul în cazul în care ar avea reședința în statul membru respectiv.

2.    Instituția competentă informează, de asemenea, instituția de la locul de reședință sau locul de ședere cu privire la plata prestațiilor în numerar pentru îngrijirea pe termen lung în cazul în care legislația aplicată de către această din urmă instituție prevede prestații în natură pentru îngrijirea pe termen lung, care sunt incluse în lista la care se face referire la articolul 34 alineatul (2) din regulamentul de bază.

B)    B Procedura de urmat de către instituția de la locul de reședință sau ședere

3.    După primirea informațiilor prevăzute la subpunctul 2, instituția de la locul de reședință sau ședere informează imediat instituția competentă cu privire la orice prestații în natură pentru îngrijirea pe termen lung având același scop acordat conform legislației sale persoanei în cauză, precum și cu privire la rata de rambursare aplicabilă.

4 .   Comisia administrativă stabileşte măsurile de aplicare a dispoziţiilor prezentului articol, acolo unde este cazul.

Articolul 31

Măsuri speciale de aplicare

(1)   Pentru statele membre menționate în anexa II, dispozițiile titlului III capitolul 1 din regulamentul de bază privind prestațiile în natură se aplică persoanelor care au dreptul la prestații în natură exclusiv pe baza unui regim special pentru funcționarii publici numai în măsura specificată în acesta. Instituția din alt stat membru nu devine, doar datorită acestei scutiri, responsabilă să suporte costurile prestațiilor în natură sau în numerar furnizate acestor persoane sau membrilor familiei acestora .

(2)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului 1, articolul 23 din regulamentul de bază se aplică persoanelor care au dreptul atât la o pensie în cadrul unui regim pentru funcţionari publici într-unul din statele membre prevăzute în anexa II , cât şi la o pensie în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.

(3)   Comisia administrativă adoptă modalităţile practice de aplicare a dispoziţiilor alineatelor 1 şi 2.

Capitolul II

Prestaţii pentru accidente la locul de muncă şi boli profesionale

Articolul 32

Dreptul la prestaţii în natură şi în numerar în cazul reşedinţei sau şederii într-un alt stat membru decât statul membru competent

În scopul aplicării articolului 36 alineatul (1) din regulamentul de bază , procedurile prevăzute la articolele 24 până la 27 ale regulamentui de aplicare se aplică mutatis mutandis .

Articolul 34

Cooperarea între instituţii în cazul unui accident la locul de muncă sau a unei boli profesionale care apare într-un alt stat membru decât statul membru competent

(1)   În cazul în care survine un accident la locul de muncă sau este diagnosticată o boală profesională pentru prima dată pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru competent, declaraţia cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională trebuie făcută în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent, fără a aduce atingere oricăror dispoziţii legale în vigoare pe teritoriul statului membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională, dispoziţii care rămân, în acest caz, aplicabile. Această declaraţie este adresată instituţiei competente, iar o copie este trimisă instituţiei de la locul de reşedinţă sau de şedere.

(2)   Instituţia din statul membru pe teritoriul căruia a survenit accidentul profesional sau a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională notifică instituţia competentă în legătură cu certificatele medicale eliberate pe teritoriul statului respectiv şi, la cererea acestei instituţii, furnizează orice informaţie adecvată.

(3)   În cazul în care, ca rezultat al deplasării către sau dinspre locul de muncă pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru competent, este necesară o anchetă pe teritoriul primului stat membru, instituţia competentă poate numi în acest scop un anchetator care informează autorităţile statului membru respectiv. Autorităţile acordă sprijin anchetatorului, în special prin numirea unei persoane responsabile pentru a facilita consultarea rapoartelor şi a oricăror alte documente referitoare la accident.

(4)   În urma tratamentului, se trimite instituţiei competente un raport detaliat însoţit de certificate medicale privind consecinţele permanente ale accidentului sau ale bolii, în special starea actuală a victimei şi vindecarea sau stabilizarea leziunilor. Onorariile relevante se plătesc, după caz, de instituţia de la locul de reşedinţă sau de instituţia de la locul de şedere, acolo unde este cazul, în conformitate cu tariful aplicat de acea instituţie, pe cheltuiala instituţiei competente.

(5)   La cererea instituţiei de la locul de reşedinţă sau a instituţiei de la locul de şedere, instituţia competentă o notifică, după caz, în legătură cu decizia de stabilire a datei de vindecare sau stabilizare a leziunilor şi, după caz, în legătură cu decizia privind acordarea unei pensii.

Articolul 35

Contestarea caracterului profesional al accidentului sau al bolii

(1)   În cazul în care instituţia competentă contestă aplicarea legislaţiei privind accidentele la locul de muncă sau bolile profesionale prevăzute la articolul 36 alineatul (2) din regulamentul de bază , aceasta informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere care a acordat prestaţiile în natură, care vor fi în acest caz considerate prestaţii în cadrul asigurărilor de sănătate.

(2)   În cazul în care s-a luat o decizie definitivă cu privire la acest subiect, instituţia competentă informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere care a acordat prestaţiile în natură. Instituţia din urmă continuă să plătească pentru prestaţii în natură ca prestaţii în cadrul asigurărilor de sănătate în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară activităţi independente este îndreptăţit să le primească şi nu a fost vorba de un accident sau o boală profesională. În situaţia opusă, prestaţiile în natură plătite beneficiarului ca asigurare de sănătate vor fi considerate prestaţii pentru accident profesional sau boală profesională de la data la care a survenit accidentul profesional sau a fost pentru prima dată diagnosticată boala.

Articolul 36

Procedura în cazul expunerii la riscul unei boli profesionale în mai multe state membre

(1)   În cazul prevăzut la articolul 38 din regulamentul de bază , declaraţia cu privire la boala profesională se trimite fie instituţiei competente pentru bolile profesionale din ultimul stat membru în temeiul legislaţiei căruia victima a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala respectivă, fie instituţiei de la locul de reşedinţă, care înaintează declaraţia instituţiei competente ║.

În cazul în care aceasta stabileşte că activitatea de natură să cauzeze boala profesională respectivă a fost ultima dată desfăşurată în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, trimite declaraţia şi certificatele însoţitoare instituţiei omoloage din acel stat membru.

(2)   În cazul în care instituţia din ultimul stat membru în temeiul legislaţiei căruia victima a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala profesională respectivă stabileşte că victima sau urmaşii acesteia nu îndeplinesc cerinţele acelei legislaţii, instituţia menţionată înaintează de îndată instituţiei din statul membru anterior în temeiul legislaţiei căruia victima a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala profesională respectivă atât declaraţia şi toate certificatele însoţitoare, inclusiv constatările şi rapoartele medicale realizate de prima instituţie, cât şi o copie a deciziei prevăzute la alineatul 2.

Aceasta va informa de asemenea persoana asigurată în legătură cu decizia sa, indicând în special motivele care au dus la neacordarea prestaţiilor, căile de atac şi perioadele în care se poate face recurs, cât şi data la care dosarul a fost trimis instituţiei din statul membru în temeiul legislaţiei căruia persoana asigurată a desfăşurat anterior o activitate de natură să cauzeze boala profesională respectivă.

(3)   Este indicat, acolo unde este cazul, să se aplice aceeaşi procedură până la instituţia omoloagă din statul membru în temeiul legislaţiei căruia victima a desfăşurat o activitate care să cauzeze boala respectivă.

Articolul 37

Schimbul de informaţii între instituţii şi plăţile în avans în cazul unui recurs împotriva unei decizii de neacordare a prestaţiilor

(1)   În cazul unui recurs împotriva unei decizii de neacordare a prestaţiilor luată de instituţia din unul din statele membre în temeiul legislaţiei căruia victima a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala profesională respectivă, instituţia în cauză informează instituţia căreia i-a fost trimisă declaraţia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 36 alineatul (2) al regulamentului de aplicare , iar ulterior o informează în legătură cu decizia ei finală.

(2)   În cazul în care o persoană are dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei aplicate de către instituţia căreia i-a fost trimisă declaraţia, acea instituţie face plăţile în avans, a căror valoare se determină, dacă este cazul, după consultarea instituţiei care a luat decizia împotriva căreia s-a înaintat recurs. Aceasta din urmă rambursează plăţile efectuate în avans în cazul în care, ca rezultat al recursului, este obligată să furnizeze aceste prestaţii. Suma respectivă este în cazul acesta dedusă din prestaţiile datorate persoanei în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 71 al regulamentului de aplicare .

Articolul 38

Agravarea unei boli profesionale

În cazurile prevăzute la articolul 39 din regulamentul de bază , solicitantul trebuie să furnizeze instituţiei din statul membru de la care revendică dreptul la prestaţii toate detaliile privind prestaţiile acordate anterior pentru boala profesională în cauză. Instituţia poate contacta oricare altă instituţie competentă anterior pentru a obţine informaţiile pe care le consideră necesare.

Articolul 39

Evaluarea gradului de incapacitate în cazul unor accidente sau boli ocupaţionale care au survenit anterior sau ulterior

În sensul aplicării articolului 40 alineatul (3) din regulamentul de bază, în cazul în care incapacitatea de muncă anterioară sau ulterioară a fost cauzată de un accident survenit pe când acea persoană se supunea legislaţiei unui stat membru care nu face nicio distincţie legată de originea incapacităţii de muncă, instituţia competentă în cazul incapacităţii de muncă anterioare sau ulterioare sau organul desemnat de autoritatea competentă a statului membru în cauză are obligaţia, în cazul în care i se cere de către instituţia competentă a unui alt stat membru, să furnizeze informaţii legate de gradul de incapacitate de muncă anterioară sau ulterioară şi, dacă este posibil, informaţii care permit să se stabilească dacă incapacitatea este rezultatul unui accident la locul de muncă în sensul legislaţiei aplicate de instituţia din celalalt stat membru.

În acest caz, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, instituţia competentă ia în considerare, la determinarea dreptului la prestaţii şi a valorii acestora, gradul de incapacitate cauzată de aceste cazuri anterioare sau ulterioare.

Articolul 40

Înaintarea şi investigarea cererilor de pensii sau de alocaţii suplimentare

(1)   Pentru a primi o pensie sau o alocaţie suplimentară în temeiul legislaţiei unui stat membru, persoana care a desfăşurat o activitate salariată sau independentă sau urmaşii acesteia care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru înaintează o cerere fie către instituţia competentă, fie către instituţia de la locul de reşedinţă, care o trimite instituţiei competente. Cererea este însoţită de documentele justificative necesare şi elaborată în conformitate cu legislaţia aplicată de instituţia competentă.

(2)   Instituţia competentă notifică solicitantul cu privire la decizia sa în mod direct sau prin organismul de legătură al statului membru în care solicitantul îşi are reşedinţa şi trimite o copie a acestei decizii organismului de legătură al statului membru în care solicitantul îşi are reşedinţa.

Articolul 41

Măsuri speciale de aplicare

Dispoziţiile titlului III, capitolul 2 din regulamentul de bază privind prestaţiile în natură nu se aplică persoanelor care au dreptul la prestaţii în natură exclusiv pe baza unui regim special pentru funcţionarii publici într-unul din statele membre prevăzute în anexa II a prezentului regulament.

Capitolul III

Ajutorul de deces

Articolul 42

Revendicarea dreptului la ajutor de deces

În scopul aplicării articolelor 42 şi 43 din regulamentul de bază , cererea pentru ajutorul de deces trebuie trimisă instituţiei de la locul de reşedinţă al solicitantului.

Capitolul IV

Prestaţiile de invaliditate şi pensiile pentru limită de vârstă şi de urmaş

Articolul 43

Calcularea valorii prestaţiei

(1)   În sensul calculării valorii teoretice și a valorii reale ale prestației în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază , se aplică normele prevăzute la articolul 12 alineatele (3), (4), (5) și (6) din regulamentul de aplicare .

(2)   În cazul în care perioadele de asigurare voluntară sau facultativă continuă nu au fost luate în considerare în temeiul articolului 12 alineatul (3) din regulamentul de aplicare , instituţia din statul membru în temeiul legislaţiei căruia s-au încheiat aceste perioade calculează valoarea corespunzătoare a acestor perioade în temeiul legislaţiei pe care o aplică. Valoarea reală a prestaţiei, calculată în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază , creşte cu valoarea corespunzătoare perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă.

(3)   Instituţia din fiecare stat membru calculează, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, suma datorată corespunzând perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă care, în temeiul articolului 53 alineatul (3) litera (c) din regulamentul de bază , nu se supune regulilor unui alt stat membru privind retragerea, reducerea sau suspendarea.

În cazul în care legislația aplicată de către instituția competentă nu îi permite acesteia să determine în mod direct această sumă, pe motiv că legislația respectivă alocă valori diferite perioadelor de asigurare, poate fi stabilită o valoare noțională. Comisia administrativă stabilește modalitățile de stabilire a respectivei valori noționale.

Articolul 44

Luarea în considerare a perioadelor de creștere a copilului

(1)    În sensul prezentului articol, "perioada de creștere a copilului" înseamnă orice perioadă care este avută în vedere în temeiul legislației privind pensiile a unui stat membru sau care aduce în mod explicit un supliment unei pensii, pentru motivul că o persoană a crescut un copil, indiferent de metoda folosită pentru a calcula aceste perioade și indiferent dacă acestea sunt cumulate pe durata creșterii copilului sau sunt recunoscute retroactiv.

(2)    În cazul în care, în temeiul legislației statului membru care este competent în conformitate cu titlul II din regulamentul de bază, nicio perioadă de creștere a copilului nu este luată în considerare, instituția din statul membru a cărui legislație se aplica persoanei vizate, în conformitate cu titlul II din regulamentul de bază, pe motivul că aceasta desfășura o activitate salariată sau independentă la data la care, în conformitate cu această legislație, perioada de creștere a copilului a început să fie luată în considerare pentru copilul în cauză, rămâne responsabilă pentru luarea în considerare a acestei perioade drept perioadă de creștere a copilului în conformitate cu legislația proprie, ca și cum acest aceasta a avut loc pe teritoriul său.

(3)    Alineatul (2) nu se aplică în cazul în care persoana vizată se află sau se va afla sub incidența legislației altui stat membru datorită desfășurării unei activități salariate sau independente în statul respectiv.

Articolul 45

Cererile de prestaţii

A.   Înaintarea cererii de prestaţii, în temeiul articolului 44 alineatul (2) din regulamentul de baza

1.   Pentru a beneficia de prestații în temeiul legislației de tip A în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din regulamentul de bază , solicitantul înaintează o cerere către instituția statului membru a cărei legislație era aplicabilă în momentul în care a survenit incapacitatea de muncă urmată de invaliditate sau de agravarea acestei invalidități ori către instituția de la locul de reședință, care transmite cererea primei instituții .

2.   În cazul în care au fost acordate prestaţii de boală în numerar, data de expirare a perioadei de acordare a acestora va fi considerată, acolo unde este cazul, ca dată de înaintare a cererii de pensie.

3.   În cazul prevăzut la articolul 47 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, instituţia unde a fost asigurată ultima dată persoana în cauză trebuie să informeze instituţia care a plătit iniţial prestaţiile cu privire la suma şi data începerii acordării prestaţiilor în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile. De la această dată, prestaţiile cuvenite înainte de agravarea invalidităţii vor fi retrase sau reduse până la nivelul suplimentului prevăzut la articolul 47 alineatul (2) din regulamentul de bază .

B.   Înaintarea altor cereri de prestaţii

4.   În alte situații decât cele prevăzute la subpunctul 1 , solicitantul înaintează o cerere fie către instituția de la locul său de reședință, fie către instituția ultimului stat membru a cărei legislație a fost aplicabilă. În cazul în care persoana vizată nu a fost niciodată supusă legislației aplicate de către instituția de la locul de reședință , această instituție transmite cererea către instituția ultimului stat membru a cărei legislație a fost aplicabilă .

5.   Data înaintării cererii se aplică pentru toate instituţiile în cauză.

6.   Prin derogare de la alineatul 5, în cazul în care solicitantul nu menţionează toate perioadele de asigurare sau de reşedinţă care au fost supuse legislaţiei altor state membre, în ciuda faptului că acest lucru a fost solicitat expres, data la care solicitantul îşi finalizează cererea iniţială sau înaintează o nouă cerere pentru perioadele lipsă este considerată ca dată a înaintării cererii către instituţia care aplică legislaţia în vigoare şi va fi supusă celor mai favorabile prevederi ale acesteia.

Articolul 46

Certificate şi informaţii ce trebuie înaintate de către solicitant odată cu cererea

(1)   Cererea este înaintată de solicitant în conformitate cu prevederile legislației aplicate de instituția prevăzută la articolul 45 alineatele (1) sau (4) al regulamentului de aplicare și este însoțită de documentele justificative necesare în conformitate cu acea legislație . În special, solicitantul furnizează toate informațiile relevante disponibile și documentele justificative referitoare la perioadele de asigurare (instituții, numere de asigurare) , de activitate salariată (angajatori) sau de activitate independentă (natura și locul desfășurării activității ) și reședință (adrese) care au fost desfășurate sub incidența unei alte legislații , precum și durata acestor perioade .

(2)   În cazul în care, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din regulamentul de bază , solicitantul cere amânarea acordării prestațiilor de limită de vârstă ▌în conformitate cu legislația unuia sau mai multor state membre, acesta declară acest lucru în cererea sa, precum și în conformitate cu ce legislație ▌solicită amânarea prestațiilor. Pentru a permite solicitantului să își exercite acest drept, instituțiile vizate, la cererea solicitantului, notifică acestuia toate informațiile aflate la dispoziția lor, pentru ca acesta să poată evalua consecințele acordării concomitente sau succesive a prestațiilor pe care le-ar putea solicita.

(3)    În cazul în care solicitantul retrage o cerere de prestații prevăzute în legislația unui stat membru, această retragere nu se consideră o retragere concomitentă a cererilor de prestații prevăzute în legislația altor state membre.

Articolul 47

Investigarea cererilor de către instituţii

A.   Instituţia de investigare

1.   Instituția căreia îi este înaintată sau transmisă cererea de prestații în conformitate cu dispozițiile articolului 45 alineatele (1) sau (4) al regulamentului de aplicare este numită în continuare "instituția de contact ". Instituția de la locul de reședință nu este denumită instituție de contact în cazul în care persoana vizată nu s-a aflat în niciun moment sub incidența legislației aplicate de către acea instituție.

Pe lângă investigarea cererii de prestații în conformitate cu legislația aplicabilă, instituția de contact promovează schimbul de date, comunicarea deciziilor și a operațiunilor necesare pentru investigarea cererii de către instituțiile vizate, furnizează solicitantului, la cerere, orice informație relevantă pentru aspectele comunitare ale investigației și îl ține la curent în legătură cu evoluția acesteia.

B.   Investigarea cererilor de prestaţii, în temeiul articolului 44 din regulamentul de bază

2.   În cazul prevăzut la articolul 44 alineatul (3) din regulamentul de bază , instituţia de investigare trimite toate documentele persoanei în cauză către instituţia unde aceasta a fost asigurată anterior şi care, la rândul ei, examinează cazul.

3.   Articolele 48-52 nu se aplică investigării cererilor prevăzute la articolul 44 din regulamentul de bază .

C.   Investigarea altor cereri de prestaţii

4.   În alte situații decât cele prevăzute la subpunctul 2 , instituția de contact trimite fără întârziere cereri de prestații și toate documentele pe care le are la dispoziție și, acolo unde este cazul, documentele relevante furnizate de solicitant, către toate instituțiile în cauză, astfel încât acestea să poată începe concomitent investigarea cererii . Instituția de contact notifică celorlalte instituții perioadele de asigurare sau reședință care fac obiectul legislației sale . Aceasta indică , de asemenea , ce documente vor fi prezentate la o dată ulterioară și completează cererea cât mai curând posibil .

5.   Fiecare dintre instituțiile în cauză notifică instituției de contact și celorlalte instituții în cauză, cât mai curând posibil, perioadele de asigurare sau reședință care fac obiectul legislației sale .▌

6.   Fiecare instituție în cauză calculează valoarea prestațiilor în conformitate cu articolul 52 din regulamentul de bază și notifică instituției de contact și celorlalte instituții în cauză decizia sa, valoarea prestațiilor datorate, precum și orice informații cerute în temeiul articolelor 53 - 55 din regulamentul de bază .

7.   În cazul în care o instituție stabilește, pe baza informațiilor menționate la subpunctele 4 și 5 din prezentul articol , că articolul 46 alineatul (2) sau articolul 57 alineatul (2) sau (3) din regulamentul de bază sunt aplicabile , aceasta informează instituția de contact și celelalte instituții în cauză .

Articolul 48

Notificarea solicitantului cu privire la decizii

(1)   Fiecare instituție notifică solicitantului decizia luată în conformitate cu legislația aplicabilă. Fiecare decizie trebuie să prevadă căile de atac și perioadele în care se poate face recurs. După ce instituției de contact i-au fost notificate toate deciziile luate de fiecare instituție, aceasta transmite solicitantului și celorlalte instituții în cauză sinteză a acestor decizii. Un model de sinteză este elaborat de Comisia administrativă. Nota de sinteză este trimisă solicitantului în limba instituției sau, la cererea solicitantului, în limba aleasă de acesta, recunoscută ca limbă oficială a instituțiilor comunitare în conformitate cu articolul 290 din tratat.

(2)   În cazul în care solicitantul consideră, în urma primirii sintezei, că drepturile sale au fost afectate în mod negativ de interacțiunea dintre deciziile luate de două sau mai mult instituții, solicitantul are dreptul la o reexaminare a deciziilor de către instituțiile în cauză în termenele stabilite de respectivele legislațiile naționale. Termenele se calculează de la data primirii notei de sinteză. Rezultatul reexaminării este notificat solicitantului în scris.

Articolul 49

Stabilirea gradului de invaliditate

(1)   În cazul în care sunt aplicabile prevederile articolului 46 alineatul (3) din regulamentul de bază , instituţia de investigare este singura autorizată să ia decizia privind gradul de invaliditate al solicitantului. Aceasta trebuie să ia decizia imediat ce stabileşte dacă sunt întrunite condiţiile de eligibilitate prevăzute de legislaţia aplicabilă, luând în considerare, acolo unde este cazul, prevederile articolelor 6 şi 51 din regulamentul de bază . Instituţia de investigare notifică imediat celelalte instituţii în cauză cu privire la această decizie.

În cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute de legislaţia aplicabilă, altele decât cele referitoare la gradul de invaliditate, luând în considerare prevederile articolelor 6 şi 51 din regulamentul de bază , instituţia de investigare trebuie să informeze imediat instituţia competentă a ultimului stat membru a cărui legislaţie a fost aplicabilă solicitantului. Aceasta din urmă este autorizată să ia decizia privind gradul de invaliditate al solicitantului, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate prevăzute de legislaţia aplicabilă; notifică apoi imediat celelalte instituţii implicate cu privire la această decizie.

(2)    Este indicat, acolo unde este cazul, ca la determinarea eligibilităţii să se adopte aceeaşi procedură până la instituţia competentă în domeniul invalidităţii din statul membru a cărui legislaţie a fost prima aplicabilă solicitantului.

(3)    Atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile articolului 46 alineatul (3) din regulamentul de bază , pentru a determina gradul de invaliditate, fiecare instituție, în conformitate cu legislația sa, are posibilitatea de a supune solicitantul unei examinări medicale, efectuate de către un doctor sau un alt expert la alegerea instituției. Cu toate acestea, instituția unui stat membru ia în considerare documentele, rapoartele medicale și informațiile administrative colectate de instituția oricărui alt stat membru ca și cum acestea ar fi fost elaborate în propriul stat membru.

Articolul 50

Plăţi parţiale provizorii şi plata în avans a prestaţiilor

(1)   Fără a aduce atingerea articolului 7 din prezentul regulament, orice instituţie care stabileşte, în procesul de investigare a unei cereri de prestaţii, că solicitantul are dreptul la o prestaţie autonomă prevăzută de legislaţia aplicabilă, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază , trebuie să plătească această prestaţie imediat. Această plată este considerată provizorie în cazul în care valoarea poate fi modificată de rezultatul procedurii de investigare a cererii.

(2)   În cazul în care solicitantului nu îi poate fi plătită nici o prestaţie provizorie în temeiul alineatului 1, dar este evident din informaţiile primite că solicitantul este eligibil în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază , instituţia de investigare trebuie să plătească în avans o suma recuperabilă; valoarea acesteia trebuie să fie cât mai apropiată de valoarea care va fi probabil plătită în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază .

(3)   Fiecare instituție obligată să plătească prestațiile provizorii sau să efectueze plata în avans, în temeiul alineatului (1) sau (2) informează fără întârziere solicitantul, atrăgând în mod explicit atenția acestuia asupra naturii provizorii a acestei măsuri și asupra oricăror drepturi de a recurge la căi de atac în conformitate cu legislația sa .

Articolul 51

Recalcularea prestaţiilor

(1)   În cazul în care are loc o nouă calculare a prestaţiilor în conformitate cu articolele 48 alineatele (3) şi (4), 50 alineatul (4) şi 59 alineatul (1) din regulamentul de bază , se aplică mutatis mutandis articolul 50 din prezentul regulament.

(2)   În cazul în care are loc o nouă calculare, retragere sau suspendare a prestaţiei, instituţia care a luat decizia informează imediat persoana în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 3 alineatele (4)-(7) din regulamentul de aplicare şi informează fiecare dintre instituţiile relativ la care persoana în cauză deţine vreun drept.

Articolul 52

Măsuri de accelerare a procesului de calculare a pensiilor

(1)  Pentru a facilita și accelera investigarea cererilor de prestații, precum și plata prestațiilor, instituțiile a căror legislație s-a aplicat unei persoane:

   a) fac schimb de sau pun la dispoziția instituțiilor din alte state membre elementele privitoare la identificarea persoanelor care schimbă o legislație națională aplicabilă cu o alta și împreună se asigură că aceste elemente de identificare sunt păstrate și corespund sau, dacă nu este cazul, pun la dispoziția acestor persoane mijloace de acces direct la elementele lor de identificare;
   b) suficient de devreme înainte de vârsta minimă de începere a drepturilor de pensie sau înainte de o vârstă care urmează a fi stabilită de instituţiile a căror legislaţie se aplică personei în cauză, schimbă sau pun la dispoziția persoanei în cauză și a instituțiilor altor state membre informații (perioade efectuate sau alte elemente importante) privind drepturile de pensie ale persoanelor care au schimbat o legislație națională aplicabilă cu o alta sau, dacă nu este cazul, informează aceste persoane sau le pune la dispoziție mijloacele prin care se pot familiariza cu viitoarele lor drepturila prestații.

(2)   În sensul aplicării alineatului (1), Comisia administrativă stabilește informațiile care urmează să fie schimbate sau puse la dispoziție, precum și procedurile și mecanismele adecvate, luând în considerare caracteristicile sistemelor naționale de pensii, organizarea lor tehnică și administrativă, precum și mijloacele tehnologice aflate la dispoziția acestora. Comisia administrativă asigură punerea în aplicare a acestor sisteme de pensii prin organizarea unei monitorizări a măsurilor luate și a aplicării acestora .

(3)    În sensul aplicării alineatului (1), ar trebui să fie furnizate informațiile menționate anterior instituției din primul stat membru care alocă unei persoane un număr personal de identificare (PIN) pentru relația cu administrația protecției sociale.

Articolul 53

Măsuri de coordonare în interiorul unui stat membru

(1)   Fără a aduce atingere articolului 51 din regulamentul de bază, în cazul în care legislația națională prevede norme pentru stabilirea instituției responsabile sau a regimului aplicabil sau pentru desemnarea perioadelor de asigurare aferente unui anumit regim , se aplică aceste norme , luându-se în considerare numai perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației statului membru respectiv.

(2)   În cazul în care legislaţia internă prevede reguli pentru coordonarea regimului special aplicabil funcţionarilor publici şi a regimului general pentru persoane angajate, prevederile regulamentul de bază şi cele ale regulamentui de aplicare nu le aduc acestora atingere.

Capitolul V

Indemnizaţia de şomaj

Articolul 54

Cumularea perioadelor și calcularea prestațiilor

(1)    Articolul 12 alineatul (1) din regulamentul de aplicare se aplică mutatis mutandis articolului 61 din regulamentul de bază. Fără a aduce atingere obligațiilor care revin instituțiilor implicate, persoana în cauză poate înainta instituției competente un document emis de instituția din statul membru a cărui legislație i-a fost aplicată în cursul ultimei sale activități salariate sau independente, specificând perioadele efectuate sub incidența legislației respective.

(2)   În scopul punerii în aplicare a articolului 62 alineatul (3) din regulamentul de bază , instituţia competentă a statului membru a cărui legislaţie i-a fost aplicată persoanei în cauză în relaţie cu ultima sa activitate salariată sau independentă, la cererea instituţiei de la locul de reşedinţă, trebuie să furnizeze toate informaţiile necesare pentru calculul indemnizaţiei de şomaj şi în special salariul sau venitul profesional primit.

(3)   În scopul punerii în aplicare a articolului 62 din regulamentul de bază şi fără a aduce atingere articolului 63 din regulamentul menţionat, instituţia competentă a unui stat membru unde, conform legislaţiei, calculul indemnizaţiei variază în funcţie de numărul de membri de familie, va lua de asemenea în calcul membrii familiei persoanei respective care îşi au reşedinţa în alt stat membru ca şi cum aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului membru competent. Această prevedere nu se aplică în cazul în care, în statul membru de reşedinţă a membrilor de familie, o altă persoană are dreptul la o indemnizaţie de şomaj calculată pe baza numărului membrilor de familie.

Articolul 55

Condiţii şi restricţii la păstrarea dreptului la indemnizaţii pentru şomerii care se deplasează în alt stat membru

(1)   Pentru a face obiectul dispoziţiilor articolului 64 din regulamentul de bază , persoana aflată în şomaj care se deplasează în alt stat membru informează instituţia competentă înaintea plecării şi solicită un document care certifică faptul că păstrează dreptul la indemnizaţie în condiţiile prevăzute la articolul 64 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază .

Instituţia informează persoana în cauză în legătură cu obligaţiile acesteia şi furnizează documentul prevăzut anterior, care conţine informaţiile următoare:

   a) data la care persoana aflată în şomaj a încetat să se afle la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul competent;
   b) perioada acordată în conformitate cu articolul 64 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază pentru ca şomerul să se înregistreze ca persoană care caută de lucru în statul membru în care se deplasează;
   c) perioada maximă pe parcursul căreia poate fi păstrat dreptul la indemnizaţie în conformitate cu articolul 64 alineatul (1) litera (c) din regulamentul de bază ;
   d) circumstanţele care ar putea afecta dreptul la indemnizaţie.

(2)   Şomerul trebuie să se înregistreze ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care se deplasează în conformitate cu articolul 64 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază şi să trimită documentul prevăzut la alineatul (1) către instituţia acelui stat membru. În cazul în care acesta nu se conformează, instituţia de la locul în care s-a deplasat persoana aflată în şomaj contactează instituţia competentă pentru a obţine informaţiile necesare.

(3)   Serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care s-a deplasat persoana aflată în şomaj trebuie să o informeze pe aceasta de obligaţiile ce îi revin.

(4)   Instituția din locul în care s-a deplasat persoana aflată în șomaj trimite imediat instituției competente un document care menționează data la care aceasta s-a înregistrat la serviciile de ocupare a forței de muncă și noua sa adresă.

În cazul în care , pe parcursul perioadei în care persoana aflată în șomaj păstrează dreptul la prestații , intervin circumstanțe care ar putea afecta dreptul la prestații, instituția din locul în care s-a deplasat persoana aflată în șomaj trimite imediat instituției competente și persoanei în cauză un document cuprinzând informațiile relevante.

La cererea instituției competente, instituția din locul în care s-a deplasat persoana aflată în șomaj furnizează lunar informații relevante privind evoluția situației persoanei, în special dacă aceasta este încă înregistrată la serviciile de ocupare a forței de muncă și dacă respectă procedurile organizate pentru control.

(5)   Instituţia de la locul în care s-a deplasat persoana aflată în şomaj organizează sau face demersurile necesare pentru organizarea de controale, ca şi cum persoana în cauză ar beneficia de ajutoare în temeiul legislaţiei proprii. De asemenea, informează imediat instituţia competentă de apariţia oricărei situaţii prevăzute la alineatul 1 litera (d).

(6)   Autorităţile sau instituţiile competente a două sau mai multor state membre pot conveni o serie de măsuri pentru promovarea activităţilor destinate să favorizeze căutarea unui loc de muncă pentru persoanele aflate în şomaj care vin într-unul din aceste state membre în temeiul articolului 64 din regulamentul de bază .

Articolul 56

Persoanele aflate în şomaj rezidente într-un alt stat membru decât statul membru competent

(1)   În cazul în care persoana aflată în şomaj hotărăşte, în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din regulamentul de bază , să se înregistreze ca persoană care caută de lucru atât în statul membru în care are reşedinţa cât şi în statul membru în care a desfăşurat ultima dată o activitate salariată sau independentă, trebuie să informeze cu prioritate instituţia şi serviciile de ocupare a forţei de muncă de la locul de reşedinţă.

La cererea serviciilor de ocupare a forţei de muncă a statului membru în care a desfăşurat ultima dată o activitate salariată sau independentă, serviciile de ocupare a forţei de muncă de la locul de reşedinţă le trimit informaţiile relevante privind înregistrarea persoanei aflate în şomaj şi procesul de căutare a unui loc de muncă.

(2)   În cazul în care legislația aplicabilă în statele membre în cauză impune persoanei aflate în șomaj îndeplinirea anumitor obligații și/sau efectuarea unor activități de căutare a unui loc de muncă, sunt prioritare obligațiile și/sau activitățile de căutare a unui loc de muncă care trebuie efectuate de persoana aflată în șomaj în statul membru de reședință.

Neîndeplinirea de către persoana aflată în șomaj a tuturor obligațiilor și/sau neefectuarea activităților de căutare a unui loc de muncă în statul membru în care și-a desfășurat ultima activitate nu afectează prestațiile acordate în statul membru de reședință.

(3)   În sensul punerii în aplicare a articolului 65 alineatul (5) litera (b) din regulamentul de bază , instituţia statului membru a cărui legislaţie a fost ultima dată aplicabilă lucrătorului informează instituţia de la locul de reşedinţă, în cazul în care aceasta o solicită, dacă lucrătorul are dreptul la indemnizaţie în temeiul articolului 64 din regulamentul de bază .

Capitolul VI

Prestaţii familiale

Articolul 57

Reguli de prioritate în caz de cumul

În sensul punerii în aplicare a articolului 68 alineatul (1) litera (b) punctele (i) și (ii) din regulamentul de bază , în cazul în care ordinea priorităților nu poate fi stabilită pe baza locului de reședință al copiilor, fiecare stat membru în cauză calculează valoarea prestațiilor incluzând copiii care nu sunt rezidenți pe teritoriul său. În cazul aplicării articolului 68 alineatul (1) litera (b) punctul (i), instituția competentă din statul membru a cărui legislație prevede cel mai ridicat nivel al prestațiilor plătește integral valoarea acestora și primește jumătate din această sumă din partea instituției competente din celălalt stat membru, până la limita prevăzută de legislația acestuia

Articolul 58

Norme aplicabile în cazul schimbării legislației aplicabile și/sau a competenței de acordare a prestațiilor familiale

(1)   Atunci când legislația aplicabilă și/sau competența de acordare a prestațiilor familiale se schimbă între statele membre în cursul unei luni calendaristice, indiferent de datele de plată a prestațiilor familiale în temeiul legislației acelor state membre, instituția care a plătit prestațiile familiale în conformitate cu legislația în temeiul căreia au fost acordate prestațiile la începutul lunii continuă plata acestora până la sfârșitul lunii în curs .

(2)   De asemenea, informează instituția din celălalt sau celelalte state membre implicate cu privire la data la care încetează plata prestațiilor familiale în cauză. Plata prestațiilor de către celălalt sau celelalte state membre implicate intră în vigoare începând cu acea dată.

Articolul 59

Procedura de punere în aplicare a articolelor 67şi 68 din regulamentul de bază

(1)   Cererea pentru prestații familiale este adresată instituției competente . În scopul aplicării articolelor 67 și 68 din regulamentul de bază, se ia în considerare situația întregii familii, ca și când toate persoanele implicate ar fi supuse legislației statului membru în cauză și ar avea reședința pe teritoriul acestuia, în special în ceea ce privește dreptul unei persoane de a solicita aceste prestații. Atunci când un părinte care are dreptul de a solicita prestații nu își exercită acest drept, autoritatea competentă din statul membru a cărui legislație se aplică ia în considerare cererea pentru prestații familiale depusă de celălalt părinte/persoana asimilată acestuia sau persoana sau instituția care acționează în calitate de tutore al copilului sau al copiilor.

(2)   Instituția căreia i se adresează cererea, în conformitate cu alineatul (1) , o examinează pe baza informațiilor detaliate furnizate de solicitant, ▌ ținând cont de situația generală de facto și juridică a familiei solicitantului.

În cazul în care instituția respectivă consideră că legislația sa se aplică în temeiul dreptului de prioritate, în conformitate cu articolul 68 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, aceasta acordă prestațiile familiale în conformitate cu legislația pe care o aplică.

În cazul în care instituția respectivă consideră că există posibilitatea acordării unui supliment diferențial, în temeiul legislației unui alt stat membru, în conformitate cu articolul 68 alineatul (2) din regulamentul de bază, această instituție transmite fără întârziere cererea instituției competente din celălalt stat membru și informează persoana în cauză; de asemenea, aceasta informează instituția din celălalt stat membru cu privire la decizia sa referitoare la cerere și la valoarea prestațiilor familiale plătite .

(3)   În cazul în care instituția căreia i-a fost adresată cererea consideră că legislația sa este aplicabilă, dar nu în virtutea unui drept de prioritate, în conformitate cu articolului 68 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, aceasta adoptă fără întârziere o decizie provizorie privind regulile de prioritate care trebuie aplicate și transmite cererea instituției din celălalt stat membru, în conformitate cu articolului 68 alineatul (3) din regulamentul de bază, informându-l, de asemenea, pe solicitant. Această instituție are la dispoziție două luni pentru a adopta o poziție cu privire la decizia provizorie luată.

În cazul în care instituția căreia i-a fost transmisă cererea nu adoptă o poziție în termenul sus-menționat, se aplică decizia provizorie menționată anterior, iar această instituție plătește prestațiile prevăzute în legislația sa și informează instituția căreia i-a fost adresată cererea cu privire la valoarea prestațiilor plătite.

(4)   În cazul în care există o divergență de opinii între instituțiile respective cu privire la legislația aplicabilă în virtutea unui drept de prioritate, se aplică articolul 6 alineatele (2)-(5) din regulamentul de aplicare. În acest scop, instituția de la locul de reședință menționată la articolul 6 alineatul (2) este instituția de la locul de reședință al copilului sau al copiilor.

(5)   În cazul în care instituţia care a furnizat provizoriu prestaţiile a plătit mai mult decât valoarea pentru care era responsabilă în ultimă instanţă, va solicita să fie despăgubită cu diferenţa de către instituţia care poartă responsabilitatea primară în conformitate cu procedura stabilită la articolul 71.

Articolul 60

Procedura de aplicare a articolului 69 din regulamentul de bază

În scopul aplicării articolului 69 din regulamentul de bază , Comisia administrativă întocmește o listă a prestațiilor familiale suplimentare sau speciale pentru orfani reglementate de articolul menționat . În cazul în care nu există nici o dispoziție care să prevadă al instituției competente pentru acordareaîn virtutea unui drept de prioritate de astfel de prestații familiale suplimentare sau speciale pentru orfani în temeiul legislației pe care o aplică, aceasta înaintează, fără întârziere, toate cererile pentru prestații familiale, împreună cu documentele și informațiile relevante, instituției din statul membru a cărui legislație i s-a aplicat pentru cea mai lungă perioadă persoanei în cauză și care prevede astfel de prestații familiale suplimentare sau speciale pentru orfani . În anumite cazuri acest lucru poate însemna retrimiterea cererii, în aceleași condiții, către instituția statului membru în conformitate cu legislația căruia persoana în cauză a realizat cea mai scurtă dintre perioadele sale de asigurare sau rezidență.

Titlul IV

Dispoziţii financiare

Capitolul I

Rambursarea costurilor prestaţiilor în aplicarea articolului 35 alineatul (1) si a articolului 41 din regulamentul de bază

Secţiunea 1

Rambursarea pe baza cheltuielilor reale

Articolul 61

Principii

(1)   În sensul punerii în aplicare a articolului 35 alineatul (1) şi a articolului 41 din regulamentul de bază , valoarea reală a prestaţiilor în natură, aşa cum rezultă din contabilitatea instituţiei care le-a acordat, va fi rambursată acesteia de către instituţia competentă, cu excepţia situaţiei în care este aplicabil articolul 62 din regulamentul de aplicare .

(2)    În cazul în care o parte sau întreaga valoare a prestaţiilor menţionate la alineatul (1) nu reiese din contabilitatea instituţiei care le-a acordat, suma ce trebuie restituită se stabileşte pe baza unei sume forfetare calculate pe baza tuturor referinţelor adecvate obţinute din datele disponibile Comisia administrativă evaluează bazele folosite pentru calcularea sumei forfetare şi decide valoarea acesteia.

(3)    Nu vor fi luate în calcul la rambursare ratele mai mari decât cele aplicabile prestaţiilor în natură furnizate persoanelor asigurate care fac obiectul legislaţiei aplicate de instituţia care furnizează prestaţiile menţionate la alineatul 1.

Secţiunea a 2-a

Rambursarea prestaţiilor pe baza sumei forfetare

Articolul 62

Identificarea statelor membre în cauză

(1)   Statele membre menţionate la articolul 35 alineatul (2) din regulamentul de bază ale căror structuri juridice sau administrative fac inadecvată rambursarea pe baza cheltuielilor reale sunt indicate în anexa III la regulamentul de aplicare .

(2)    În cazul statelor membre indicate în anexa III a prezentului regulament, valoarea prestaţiilor în natură furnizate membrilor de familie care au reşedinţa într-un stat membru diferit faţă de persoana asigurată, conform prevederilor articolului 17 din regulamentul de bază , precum şi titularilor unor pensii şi membrilor familiilor acestora, conform prevederilor articolului 22, articolului 24 alineatul (1) şi articolelor 25 şi 26 din regulamentul de bază , va fi rambursată instituţiilor care furnizează prestaţiile menţionate de către instituţiile competente pe baza unei sume fixe stabilite pentru fiecare an calendaristic. Suma fixă trebuie să fie cât mai apropiată de valoarea cheltuielilor reale.

Articolul 63

Metoda de calcul al sumelor fixe lunare și al sumei fixe totale

(1)   Pentru fiecare stat membru creditor , suma fixă lunară pe persoană (Fi) pentru un an calendaristic se obține prin împărțirea costului mediu anual per persoană (Yi) , defalcat pe fiecare grupă de vârstă (i), la 12, urmată de aplicarea unei reduceri (X) a rezultatului , conform următoarei formule :

F i = Y i *1/12*(1-X)

Unde:

   - indicele (i = 1, 2 și 3) reprezintă cele trei grupe de vârstă folosite pentru calcularea sumelor fixe :
i = 1: persoane sub 20 de ani
i = 2: persoane între 20 şi 64 de ani
i = 3: persoane peste 65 de ani

-   Yi reprezintă costul anual mediu pentru persoanele din grupa de vârstă i, definită la alineatul 2.

   - coeficientul X (0,20 sau 0,15) reprezintă reducerea definită la
alineatul (3).

(2)   Costul anual mediu pe persoană (Yi) din grupa de vârstă i se obține prin împărțirea cheltuielilor anuale generate de toate prestațiile în natură furnizate de instituțiile statului membru creditor către toate persoanele din grupa de vârstă respectivă, care fac obiectul legislației acestuia și au reședința pe teritoriul propriu, la numărul mediu de persoane în cauză din acea grupă de vârstă în anul calendaristic respectiv . Calculul se bazează pe cheltuielile care au regimul menționat la articolul 23 din regulamentul de aplicare .

(3)    Reducerea aplicată sumei fixe lunare este, în principiu, egală cu 20 % (X = 0,20). Aceasta este egală cu 15 % (X = 0,15) pentru titularii de pensii și membrii familiilor acestora, în cazul în care statul membru competent nu se regăsește printre cele enumerate în anexa IV la regulamentul de bază.

(4)    Pentru fiecare stat membru debitor, suma fixă totală pentru un an calendaristic este egală cu suma produselor obținute prin înmulțirea, în fiecare grupă de vârstă i, a sumelor fixe lunare stabilite pe persoană cu numărul lunilor realizate de persoanele în cauză în statul membru creditor în grupa de vârstă respectivă .

Numărul lunilor realizate de persoanele în cauză în statul membru creditor este egal cu suma lunilor calendaristice dintr-un an calendaristic în timpul căruia, ca urmare a rezidenței pe teritoriul statului membru creditor, persoanele în cauză au fost eligibile pentru acordarea de prestații în natură pe acel teritoriu pe cheltuiala statului membru debitor. Aceste luni sunt determinate pe baza unei evidențe ținute în acest scop de instituția de la locul de reședință, bazate pe dovezile documentare care atestă dreptul beneficiarilor, furnizate de către instituția competentă.

(5)    În termen de ...(7) , Comisia administrativă prezintă un raport specific privind aplicarea prezentului articol, în special privind reducerile menționate la alineatul (2a). Pe baza acestui raport, Comisia administrativă poate prezenta o propunere cuprinzând orice modificări care se pot dovedi necesare pentru a asigura o apropiere cât mai mare între calculul sumelor fixe și cheltuielile reale suportate și pentru a garanta faptul că reducerile menționate la alineatul (3) nu duc la un dezechilibru al plăților sau la plăți duble pentru statele membre.

(6)    Comisia administrativă stabilește metodele de determinare a elementelor pentru calculul sumelor fixe menționate la alineatele de mai sus.

(7)    Fără a aduce atingere alineatelor (1) - (4), statele membre pot aplica în continuare articolele 94 și 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 pentru calculul sumei fixe pe o perioadă de ...(8) , cu condiția aplicării reducerii menționate la alineatul (3).

Articolul 64

Notificarea costurilor medii anuale

Costul mediu anual pe persoană, pentru un anumit an, în interiorul fiecărei grupe de vârstă, este notificat Comisiei de audit până la sfârșitul celui de-al doilea an care urmează anului respectiv. În cazul în care notificarea nu este făcută înainte de termenul limită, este folosit costul mediu anual pe persoană stabilit ultima dată de Comisia administrativă pentru un an precedent.

Costurile medii anuale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Secţiunea a 3-a

Dispoziţii comune

Articolul 65

Procedura de rambursare între instituţii

(1)    Rambursarea între statele membre vizate se efectuează cât mai prompt posibil. Fiecare instituție în cauză este obligată să ramburseze creanțele înainte de termenele limită menționate la prezentul articol, de îndată ce acest lucru este posibil. Niciun litigiu cu privire la o anumită creanță nu trebuie să împiedice rambursarea altor creanțe.

(2)    Rambursarea între instituțiile statelor membre, prevăzută la articolele 35 și 41 din regulamentul de bază se face prin intermediul organismului de legătură. Este posibil să existe un organism de legătură separat pentru rambursările efectuate în temeiul articolelor 35 și 41 din regulamentul de bază.

Articolul 66

Termene limită pentru depunerea şi soluţionarea cererilor

(1)   Cererile bazate pe nivelul real al cheltuielilor sunt înaintate organismului de legătură din statul membru debitor în termen de douăsprezece luni de la expirarea semestrului calendaristic în timpul căruia aceste cereri au fost înregistrate în conturile instituției creditoare .

(2)   Cererile privind sumele fixe pentru un an calendaristic sunt înaintate organismului de legătură al statului membru debitor în termen de șase luni calculat de la prima zi a lunii care urmează celei în care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene costurile medii pentru anul respectiv. Evidențele prevăzute cîn articolul 63 alineatul (4) din regulamentul de aplicare sunt prezentate până la sfârșitul anului care urmează anului de referință.

(3)   Cererile înaintate după expirarea termenului limită menţionat la alineatele 1 şi 2 nu vor fi luate în considerare.

(4)   Creanţele sunt plătite de instituția debitoare organismului de legătură al statului membru creditor menționat la articolul 65 din regulamentul de aplicare în termen de șase luni de la sfârșitul lunii în timpul căreia acestea au fost înaintate organismului de legătură al statului membru debitor. Această dispoziție nu se aplică creanţelor pe care instituția debitoare le-a respins în această perioadă dintr-un motiv întemeiat.

(5)   Orice litigiu cu privire la o cerere se soluționează cel mai târziu , în termen de un an din luna în care a fost înaintată cererea.

(6)    Comisia de audit facilitează închiderea definitivă a conturilor în cazurile în care nu se poate ajunge la o înțelegere în termenul menționat la alineatul (5) și, la solicitarea justificată a uneia dintre părți, se pronunță cu privire la litigiu în termen de șase luni din luna în care problema a fost supusă comisiei.

Articolul 67

Penalizările pentru plățile întârziate și plățile anticipate

(1)   După expirarea perioadei de șase luni menționată la articolul 66 alineatul (4) din regulamentul de aplicare, instituția creditoare poate percepe penalități pentru sumele neplătite, cu excepția cazului în care instituția debitoare a efectuat, în termen de șase luni de la sfârșitul lunii în care a fost înaintată cererea, o plată anticipată de cel puțin 90% din totalul creanţei înaintate în temeiul articolului 66 alineatele (1) sau (2) din regulamentul de aplicare. Pentru părțile creanţei neacoperite de plata anticipată, se pot percepe penalităţi doar odată cu expirarea perioadei de un an menționate la articolul 66 alineatul (5) din regulamentul de aplicare .

(2)   Penalitățile se calculează pe baza ratei de referință aplicate de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare. Rata de referință aplicabilă este cea în vigoare în prima zi a lunii în care trebuie efectuată plata. .

(3)    Niciun organism de legătură nu este obligat să accepte o plată anticipată prevăzută la alineatul (1). Cu toate acestea, în cazul în care un organism de legătură refuză o asemenea ofertă, instituția creditoare nu mai are dreptul să perceapă penalități de întârziere a plăților aferente cererilor în cauză, cu excepția celor prevăzute la alineatul (1) a doua teză.

Articolul 68

Situaţia conturilor anuale

(1)   Comisia administrativă stabileşte situaţia cererilor pentru fiecare an calendaristic în conformitate cu articolul 72 litera (g) din regulamentul de bază pe baza raportului Comisiei de audit. În acest scop, organismele de legătură notifică Comisia de audit în termenele limită şi în conformitate cu procedurile stabilite de aceasta, cu privire valoarea cererilor înaintate, soluţionate sau contestate (din poziţia de creditor) şi cu privire la valoarea cererilor primite, soluţionate sau contestate (din poziţia de debitor).

(2)   Comisia administrativă poate efectua orice controale adecvate cu privire la datele statistice şi contabile folosite ca bază pentru întocmirea situaţiei anuale a cererilor menţionate la alineatul 1, în special pentru a se asigura că respectă regulile stabilite în cadrul prezentului Titlu.

Capitolul II

Rambursarea ajutorului de şomaj în virtutea articolului 65 din regulamentul de bază

Articolul 69

Rambursarea ajutorului de şomaj

Dacă nu există un acord în conformitate cu articolul 65 alineatul (8) din regulamentul de bază , instituția din locul de reședință cere rambursarea ajutoarelor de șomaj instituției din statul membru a cărui legislație i s-a aplicat beneficiarului ultima dată, în virtutea articolului 65 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază . Cererea se înaintează în termen de șase luni de la expirarea semestrului calendaristic în care a fost efectuată ultima plată a prestaţiei pentru care se solicită rambursarea. În cerere se menționează valoarea prestației plătite în intervalul de trei sau cinci luni prevăzut la articolul 65 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază , perioada pentru care s-a plătit ajutorul de șomaj și datele de identificare ale persoanei aflate în șomaj. Cererile sunt înaintate și plătite prin intermediul organismelor de legătură din statele membre în cauză.

Nu este necesar ca cererile înaintate după expirarea termenului menționat la primul paragraf să fie luate în considerare.

Dispozițiile articolului 65 alineatul (1) și articolului 66 alineatele (4) - (6) din regulamentul de aplicare se aplică mutatis mutandis.

După expirarea perioadei de șase luni menționată la articolul 66 alineatul (4) din regulamentul de aplicare, instituția creditoare poate percepe penalități pentru sumele neplătite. Penalitățile se calculează în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din regulamentul de aplicare.

Valoarea maximă pentru rambursare, menționată la articolul 65 alineatul (6) a treia teză din regulamentul de bază, este, în fiecare caz, valoarea prestației la care ar avea dreptul o persoană în temeiul legislației statului membru care i s-a aplicat ultima dată, în cazul în care această persoană a fost înregistrată la serviciile de ocupare a forței de muncă din statul respectiv. Cu toate acestea, în ceea ce privește relațiile dintre statele membre enumerate în anexa XY, instituțiile competente dintr-unul dintre aceste state membre, a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată persoanei în cauză, stabilesc valoarea maximă în fiecare caz, pe baza valorii medii a ajutoarelor de șomaj acordate în anul calendaristic precedent în temeiul legislației statului membru respectiv.

Capitolul III

Recuperarea plăţilor excedentare de prestaţii, recuperarea plăţilor provizorii, compensaţii, asistenţă pentru recuperarea plăţilor

Secţiunea 1

Principii

Articolul 70

(1)   În sensul punerii în aplicare a articolului 84 din regulamentul de bază şi în cadrul definit de acesta, recuperarea creanţelor se va face, dacă este posibil, prin compensaţie fie între instituţiile creditoare (denumite în continuare "părţile solicitante") şi instituţiile debitoare (denumite în continuare "părţile solicitate"), fie faţă de persoana asigurată în conformitate cu articolele 71 şi 72 din regulamentul de aplicare .

Dacă recuperarea totală sau parţială a creanţelor prin procedura de compensaţie menţionată în alineatul precedent nu este posibilă, restul sumei de plată de către beneficiar se recuperează în conformitate cu prevederile articolelor 73-82 din regulamentul de aplicare .

(2)   Organismul de legătură se consideră parte solicitată cu privire la creanţele care îi sunt adresate.

Secţiunea 2

Compensaţia

Articolul 71

Prestaţii în numerar necuvenite sau excedentare

(1)   Dacă instituţia dintr-un stat membru a plătit unui beneficiar prestaţii care depăşesc suma cuvenită, instituţia va solicita instituţiei oricărui alt stat membru plătitor de prestaţii către beneficiar să deducă suma excedentară plătită din sumele pe care aceasta le datorează beneficiarului, în termenii şi limitele impuse de legislaţia pe care o aplică. Instituţia solicitată deduce suma în cauză respectând condiţiile şi limitele care se aplică acestui tip de sistem de compensaţii conform legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi făcut ea însăşi plăţile excedentare, şi transferă suma dedusă instituţiei creditoare.

(2)   În contextul articolului 6, în termen de două luni după ce legislaţia aplicabilă a fost stabilită sau după ce instituţia responsabilă de plata prestaţiilor a fost identificată, instituţia care a plătit cu titlu provizoriu prestaţiile în numerar redactează o situaţie a sumelor care îi sunt datorate de către instituţia competentă. Dacă beneficiarul şi/sau angajatorul acestuia au plătit provizoriu contribuţiile, acestea sunt luate în calcul atunci când se stabileşte suma datorată.

Instituţia competentă responsabilă de plata prestaţiilor deduce suma reprezentând plata provizorie din sumele pe care le datorează beneficiarului. Instituţia debitoare deduce această sumă în conformitate cu condiţiile şi limitele care se aplică sistemelor de compensaţii de acest tip în cadrul legislaţiei pe care o aplică şi transferă imediat suma dedusă instituţiei creditoare.

(3)   Dacă o persoană asigurată a beneficiat de asistenţă socială într-unul dintre statele membre într-o perioadă când avea dreptul să primească prestaţii conform legislaţiei unui alt stat membru, organismul care a acordat asistenţa poate, dacă are dreptul legal de a recupera prestaţiile datorate persoanei asigurate, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care are obligaţia de a plăti prestaţii persoanei respective să deducă suma plătită cu titlu de asistenţă din sumele pe care cealaltă instituţie le plăteşte persoanei.

Această prevedere se aplică mutatis mutandis oricărui membru al familiei unei persoane asigurate care a beneficiat de asistenţă pe teritoriul unui stat membru într-o perioadă în care persoana asigurată avea dreptul să beneficieze de prestaţii pentru respectivul membru al familiei conform legislaţiei unui alt stat membru.

Instituţia creditoare trimite instituţiei debitoare o situaţie a sumei datorate, iar aceasta deduce suma în conformitate cu condiţiile şi limitele aplicabile sistemelor de compensaţii de acest tip în cadrul legislaţiei pe care o aplică şi transferă imediat suma dedusă organismului creditor.

(4)   În cazurile menţionate în alineatele (2) şi (3), instituţia competentă transmite persoanei în cauză o situaţie a sumelor încă datorate sau plătite excedentar, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică.

Articolul 72

Contribuţiile necuvenite sau excedentare

În sensul articolului 6, o instituţie care a primit cu titlu provizoriu contribuţii de la o persoană asigurată sau de la angajatorul acesteia rambursează sumele în cauză persoanei care le-a plătit numai după ce a verificat sumele care îi sunt datorate contactând instituţia competentă, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4).

Secţiunea 3

Recuperarea creanţelor

Articolul 73

Solicitarea de informaţii

(1)   Partea solicitată pune la dispoziţia părţii solicitante, la cererea acesteia, toate informaţiile necesare pentru recuperarea unei creanţe.

Pentru a obţine aceste informaţii, partea solicitată face uz de competenţele care îi sunt conferite prin actele cu putere de lege sau dispoziţiile administrative aplicabile pentru recuperarea creanţelor similare provenite din propriul stat membru.

(2)   În solicitarea de informaţii se menţionează numele, adresa şi orice alte informaţii despre persoana la care se referă informaţiile solicitate şi la care partea solicitantă are acces în mod normal, precum şi natura şi valoarea creanţei pentru care se face solicitarea de informaţii.

(3)   Partea solicitată nu este obligată să transmită informaţii pe care nu ar putea să le obţină în scopul recuperării de creanţe similare provenite din propriul stat membru.

(4)   Partea solicitată justifică părţii solicitante eventuala imposibilitate de a furniza informaţiile solicitate.

Articolul 74

Notificarea

(1)   La cererea părţii solicitante, partea solicitată notifică destinatarul, în conformitate cu normele legale în vigoare privind notificarea unor acte similare în propriul stat membru, cu privire la toate instrumentele şi deciziile, inclusiv cele de natură juridică, referitoare la o creanţă sau la recuperarea acesteia emise în statul membru al părţii solicitante.

(2)   În cererea de notificare se menţionează numele şi adresa destinatarului, precum şi orice alte informaţii referitoare la acesta, la care partea solicitantă ar avea acces în mod normal, natura şi subiectul instrumentului sau ale deciziei care face obiectul notificării şi, dacă este cazul, numele, adresa şi orice alte informaţii la care partea solicitantă ar avea acces în mod normal, cu privire la debitor şi la creanţa la care se referă instrumentul sau decizia, precum şi orice altă informaţie utilă.

(3)   Partea solicitată comunică imediat părţii solicitante acţiunea întreprinsă ca reacţie la cererea de notificare şi, în special, data la care decizia sau instrumentul i-a fost transmis destinatarului.

Articolul 75

Cererea de recuperare

(1)   Cererea de recuperare a contribuţiilor sau a prestaţiilor necuvenite sau excedentare, adresată de partea solicitantă părţii solicitate, este însoţită de o copie oficială sau legalizată a instrumentului care permite punerea ei în aplicare, emisă în statul membru al părţii solicitante şi, dacă este cazul, originalul sau copia legalizată a altor documente necesare pentru recuperare.

(2)  Organismul solicitant poate să facă o cerere de recuperare numai dacă:

   a) creanţa şi/sau instrumentul care permite punerea în aplicare a acesteia nu sunt contestate în statul membru, cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 78 alineatul (2) paragraful al doilea;
   b) a pus în aplicare, în propriul stat membru, procedura de recuperare de care dispune în baza instrumentului menţionat la alineatul (1), iar măsurile luate nu duc la plata integrală a creanţei.

(3)  În cererea de recuperare se menţionează:

   a) numele, adresa şi orice alte informaţii necesare referitoare la identificarea persoanei în cauză şi/sau la partea terţă deţinătoare a activelor acesteia;
   b) toate informaţiile necesare pentru identificarea părţii solicitate;
   c) instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării, emis în statul membru al părţii solicitante;
   d) natura şi valoarea creanţei, inclusiv capitalul, dobânda şi orice alte penalităţi, amenzi şi costuri datorate, indicate în monedele statelor membre ale celor două părţi;
   e) data notificării destinatarului cu privire la instrument, efectuată de partea solicitantă şi/sau de partea solicitată;
   f) data de la care şi perioada în care punerea în aplicare este posibilă conform legislaţiei în vigoare în statul membru al părţii solicitante;
   g) orice alte informaţii utile.

(4)   Cererea de recuperare conţine de asemenea o declaraţie din partea părţii solicitante prin care se confirmă că s-au îndeplinit condiţiile prevăzute la alineatul (2).

(5)   De îndată ce partea solicitantă ia cunoştinţă de orice informaţie utilă referitoare la situaţia care a generat cererea de recuperare, o comunică părţii solicitate.

Articolul 76

Instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării

(1)   Instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării unei creanţe este recunoscut direct şi considerat automat ca un instrument care permite punerea în aplicare a unei creanţe a părţii solicitate.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului 1, instrumentul care permite punerea în aplicare a creanţei poate fi acceptat, recunoscut, completat sau înlocuit cu un instrument care autorizează punerea în aplicare a recuperării pe teritoriul statului membru al părţii solicitate, dacă acest lucru este oportun şi dacă este în conformitate cu dispoziţiile legislative în vigoare în statul membru respectiv.

Într-un interval de trei luni de la data primirii cererii de recuperare, autorităţile competente se angajează să finalizeze formalităţile pentru o astfel de acceptare, recunoaştere, completare sau înlocuire, cu excepţia cazului în care se aplică prevederile celui de-al treilea paragraf. Formalităţile nu pot să refuze respectarea acestor formalităţi , dacă instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării este corect formulat. Dacă termenul de trei luni este depăşit, partea solicitată comunică părţii solicitante motivul întârzierii.

Dacă una dintre aceste formalităţi dă naştere vreunei contestaţiicu privire la creanţă şi/sau la instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării, emis de partea solicitantă, se aplică articolul 78.

Articolul 77

Formalităţi şi termene de plată

(1)   Creanţele se recuperează în moneda statului membru al părţii solicitate. Partea solicitată transferă părţii solicitante întreaga valoare a creanţei recuperate.

(2)   În cazul în care actele cu putere de lege sau dispoziţiile administrative în vigoare în propriul stat membru o permit şi după consultarea părţii solicitante, partea solicitată poate să îi acorde debitorului un termen de plată sau să autorizeze plata eşalonată. Orice dobândă percepută de partea solicitată pentru acordarea acestui termen este de asemenea remisă părţii solicitante.

De la data la care instrumentul care permite punerea în aplicare este direct recunoscut sau acceptat, recunoscut, completat sau înlocuit în conformitate cu articolul 76, se percepe o dobândă pentru întârzierea la plată în conformitate cu actele cu putere de lege şi dispoziţiile administrative în vigoare în statul membru al părţii solicitate, iar cuantumul acesteia se remite de asemenea părţii solicitante.

Articolul 78

Contestarea creanţei sau a instrumentului care permite punerea în aplicare a recuperării acesteia

(1)   În cazul în care, în timpul procedurii de recuperare, creanţa şi/sau instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării acesteia emis în statul membru al părţii solicitante sunt contestate de către partea vizată, acţiunea este supusă atenţiei organismului competent din statul membru al părţii solicitante în conformitate cu legile în vigoare în acel stat membru. Partea solicitantă notifică partea solicitată cu privire la această acţiune. De asemenea, partea solicitată poate fi notificată cu privire la această acţiune de către partea vizată.

(2)   De îndată ce partea solicitată a primit notificarea menţionată la alineatul (1), fie de la partea solicitantă, fie de la partea vizată, îşi suspendă procedura de punere în aplicare până când organismul competent ia o decizie, cu excepţia cazului în care partea solicitantă face o cerere contrară în conformitate cu paragraful al doilea. În cazul în care consideră că este necesar, partea solicitată poate să ia măsuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care actele cu putere de lege din propriul stat membru permit o astfel de acţiune pentru creanţe de acest fel.

Fără a aduce atingere primului paragraf de mai sus, partea solicitantă poate, în conformitate cu actele cu putere de lege şi practicile administrative în vigoare în propriul stat membru, să ceară părţii solicitate să recupereze creanţa contestată, dacă acest lucru este permis conform actelor cu putere de lege şi practicilor administrative din statul membru al părţii solicitate. În cazul în care rezultatul contestaţiei îi este favorabil debitorului, partea solicitantă are obligaţia de a rambursa orice sume recuperate, la care se adaugă orice compensaţie datorată în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru al părţii solicitate.

(3)   În cazul în care contestaţia se referă la măsurile de punere în aplicare luate în statul membru al părţii solicitate, acţiunea este supusă organismului competent din acel stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în acesta.

(4)   Dacă organismul competent căruia îi este supusă acţiunea în conformitate cu alineatul 1 este o instanţă judiciară sau administrativă, decizia instanţei, în cazul în care este favorabilă părţii solicitante şi permite recuperarea creanţei în statul membru al părţii solicitante, constituie "instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării", iar recuperarea creanţei se derulează în continuare în temeiul acestei decizii.

Articolul 79

Limitele asistenţei

Partea solicitantă nu este obligată:

   a) să acorde asistenţă conform prevederilor articolelor 73-78 din regulamentul de aplicare dacă, din cauza situaţiei debitorului, recuperarea creanţei poate să creeze dificultăţi economice sau sociale grave în statul membru al debitorului , cu condiţia ca actele cu putere de lege şi practicile administrative din statul membru al părţii solicitante să permită astfel de acţiuni pentru creanţe similare la nivel naţional;
   b) să acorde asistenţă conform prevederilor articolelor 73-78 din regulamentul de aplicare dacă cererea iniţială înaintată în virtutea articolelor 73-75 vizează creanţe mai vechi de cinci ani, calculaţi din momentul în care instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării este stabilit în conformitate cu actele cu putere de lege şi practicile administrative din statul membru al părţii solicitante şi până la data cererii. Cu toate acestea, dacă creanţa sau instrumentul sunt contestate, termenul se calculează din momentul în care statul solicitant stabileşte că creanţa sau instrumentul nu mai pot fi contestate.

Articolul 80

Măsuri asiguratorii

În urma unei cereri justificate înaintată de către parteasolicitantă, partea solicitată ia măsuri aiguratorii pentru a garanta recuperarea unei creanţe, în măsura în care acest lucru este permis conform actelor cu putere de lege în vigoare în statul membru al părţii solicitate.

În sensul punerii în aplicare a alineatului de mai sus, dispoziţiile şi procedurile prevăzute la articolele 73-75 şi la articolul 77 din regulamentul de aplicare se aplică mutatis mutandis .

Articolul 81

Costurile

(1)   În cazul în care datoria este recuperată prin metoda compensaţiei prevăzută la articolele 71 şi 72 din regulamentul de aplicare nu se plătesc cheltuieli de punere în aplicare.

(2)   Partea solicitată recuperează de asemenea de la persoana în cauză eventualele costuri legate de recuperare în temeiul articolelor 73-77 şi 81 şi le reţine în conformitate cu actele cu putere de lege din statul membru al părţii în cauză aplicabile creanţelor similare.

(3)   Statele membre renunţă la orice cereri de rambursare a costurilor care rezultă din asistenţa reciprocă acordată în temeiul regulamentului de bază sau în temeiul regulamentului de aplicare .

(4)   Atunci când recuperarea prezintă dificultăţi deosebite sau presupune costuri foarte mari, partea solicitantă şi partea solicitată pot să convină asupra unor formalităţi de rambursare speciale pentru recuperarea în cauză.

Autoritatea competentă din statul membru al părţii solicitante rămâne răspunzătoare în faţa autorităţii competente din statul membru al părţii solicitate pentru orice costuri şi pierderi pricinuite ca urmare a acţiunilor considerate nejustificate din punctul de vedere al conţinutului creanţei sau din punctul de vedere al valabilităţii instrumentului emis de partea solicitantă.

Titlul V

Dispoziţii diverse, tranzitorii şi finale

Articolul 82

Verificările administrative şi controalele medicale

(1)   Fără a aduce atingere prevederilor articolului 27, atunci când domiciliul temporar sau reşedinţa beneficiarului prestaţiilor prevăzute în titlul III capitolele I, II şi IV se află pe teritoriul unui stat membru altul decât cel în care instituţia debitoare îşi are sediul, controlul medical se efectuează, la cererea acestei instituţii, de către instituţia din locul de şedere sau de reşedinţă al beneficiarului, conform dispoziţiilor legislative aplicabile de către instituţia debitoare. În acest caz, instituţia debitoare se supune concluziilor instituţiei din locul de şedere sau de reşedinţă.

Dacă, în temeiul articolului 82 din regulamentul de bază , instituţia din locul de şedere sau de reşedinţă este solicitată să efectueze un control medical, aceasta urmează procedurile prevăzute de legislaţia pe care o aplică. Dacă nu a fost prevăzută nici o astfel de procedură, aceasta consultă instituţia debitoare cu privire la procedurile care trebuie urmate.

Instituţia debitoare îşi rezervă dreptul de a impune un nou control medical efectuat de către un medic ales de aceasta. Cu toate acestea, beneficiarului poate să i se ceară deplasarea în statul membru al instituţiei debitoare numai dacă acesta este în măsură să întreprindă călătoria evitând orice risc pentru sănătatea sa şi dacă instituţia debitoare îşi asumă costul călătoriei şi al cazării.

(2)   Atunci când domiciliul temporar sau reşedinţa beneficiarului de prestaţii prevăzute în titlul III capitolele I, II şi IV se află pe teritoriul unui stat membru altul decât cel în care îşi are sediul instituţia debitoare, verificarea administrativă este efectuată, la cererea instituţiei debitoare, de către instituţia din locul de domiciliu temporar sau de reşedinţă al beneficiarului. Instituţia debitoare comunică instituţiei din locul de domiciliu temporar sau de reşedinţă elementele pe care trebuie să le cuprindă verificarea administrativă. Dacă aceste informaţii nu sunt transmise, instituţia din locul de domiciliu termporar sau de reşedinţă efectuează verificarea în conformitate cu propria legislaţie.

Instituţia din locul de domiciliu temporar sau de reşedinţă transmite un raport instituţiei debitoare care a solicitat verificarea.

Articolul 83

Notificările

(1)   Statele membre comunică Comisiei coordonatele organismelor menționate la articolul 1 literele (m), (q) și (r) din Regulamentul de bază și la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (b) din regulamentul de aplicare , precum și ale instituțiilor desemnate în conformitate cu regulamentul de aplicare .

(2)   Organismelor menţionate la alineatul 1 trebuie să li se aloce o identitate electronică sub forma unui cod de identificare şi a unei adrese electronice.

(3)   Comisia administrativă stabilește structura, conținutul și modalitățile de comunicare a coordonatelor menționate la alineatul (1), inclusiv formatul și modelul comun.

(4)   Anexa IV la regulamentul de aplicare cuprinde detalii referitoare la baza de date publică care conține informațiile menționate la alineatul (1) . Baza de date este creată și administrată de Comisie. Cu toate acestea, statele membre sunt responsabile pentru introducerea în baza de date a coordonatelor de contact proprii. De asemenea, statele membre asigură precizia coordonatelor de contact naționale necesare în temeiul alineatului (1).

(5)   Statele membre au obligaţia de a actualiza constant informaţiile menţionate la alineatul 1.

Articolul 84

Informaţiile

(1)   Comisia administrativă pregăteşte informaţiile necesare pentru a se asigura că părţile implicate îşi cunosc drepturile şi cunosc formalităţile administrative necesare pentru a şi le putea exercita. Dacă este posibil, aceste informaţii sunt difuzate prin mijloace electronice, prin publicarea lor pe site-uri accesibile publicului. Comisia administrativă se asigură că informaţiile sunt actualizate în mod regulat.

(2)   Comitetul consultativ menţionat la articolul 75 din regulamentului de bază poate emite avize şi recomandări referitoare la ameliorarea informaţiilor şi a difuzării acestora.

(3)   Statele membre se asigură că informaţiile necesare sunt puse la dispoziţia persoanelor care intră sub incidenţa regulamentului de bază pentru ca acestea să fie informate de schimbările pe care le aduc regulamentului de bază şi regulamentul de aplicare , astfel încât să îşi poată exercita drepturile.

(4)   Autorităţile competente se asigură că instituţiile lor sunt informate şi aplică dispoziţiile comunitare, de natură legislativă sau de altă natură, inclusiv deciziile Comisiei administrative, în domeniile care se află sub incidenţa regulamentului de bază şi a regulamentui de aplicare şi respectând prevederile acestor regulamente.

Articolul 85

Schimbul valutar

În sensul punerii în aplicare a regulamentului de bază şi a regulamentului de aplicare , rata de schimb între cele două monede este rata de referinţă publicată de Banca Centrală Europeană.

Articolul 86

Statistici

Autorităţile competente întocmesc statistici referitoare la punerea în aplicare a regulamentului de bază şi a regulamentului de aplicare şi le transmit secretariatului Comisiei administrative. Aceste date sunt colectate şi ordonate în conformitate cu planul şi metoda stabilite de către Comisia administrativă. Comisia este însărcinată cu difuzarea informaţiilor.

Articolul 87

Modificarea anexelor

Anexele I, II, III şi IV la regulamentul de aplicare şi anexele I, VI, VII, VIII şi IX la regulamentului de bază pot fi modificate printr-un regulament al Comisiei la cererea statului membru (statelor membre) implicat(e) sau a autorităţilor competente din acesta (acestea), în urma obţinerii unui acord unanim al Comisiei administrative.

Articolul 88

Dispoziţii tranzitorii

Prevederile articolului 87 din regulamentului de bază se aplică în situaţiile care intră sub incidenţa prezentului regulament.

Articolul 89

Abrogarea

(1)   Regulamentul (CEE) nr. 574/72 ║ se abrogă de la ...(9) .

Cu toate acestea, Regulamentul (CEE) nr. 574/72 rămâne în vigoare şi continuă să aibă efecte juridice, în sensul următoarelor:

   (a) Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii unor ţări terţe care nu intră încă sub incidenţa dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de cetăţenie(10) , atâta timp cât regulamentul respectiv nu este abrogat sau modificat;
   (b) Regulamentul (CEE) nr. 1661/85 al Consiliului din 13 iunie 1985 de stabilire a adaptărilor tehnice la normele comunitare privind protecţia socială a lucrătorilor migranţi cu privire la Groenlanda(11) , atâta timp cât regulamentul respectiv nu este abrogat sau modificat;
   (c) Acordul privind Spaţiul Economic European(12) şi Acordul dintre Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, cu privire la libera circulaţie a persoanelor(13) , precum şi alte acorduri care includ o trimitere la Regulamentul (CEE) nr. 574/72, atât timp cât aceste acorduri nu se modifică în funcţie de prezentul regulament.

(2)   În Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la pensie suplimentară ale salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente care se deplasează în cadrul Comunităţii(14) , referirile la Regulamentul (CEE) nr. 574/72 se consideră trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 90

Dispoziţii finale

Prezentul regulament intră în vigoare la şase luni de la ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ║,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Preşedintele, Preşedintele,

ANEXA I

Dispoziţii de punere în aplicare a acordurilor bilaterale rămase în vigoare şi noi dispoziţii de punere în aplicare a acordurilor bilaterale

[articolul 8 alineatul (1) şi articolul 9 alineatul (2)]

ANEXA II

Regimuri speciale pentru funcţionari

(Articolele 32 şi 41)

A.   Regimuri speciale pentru funcţionarii care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor titlului III capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind prestaţiile în natură

1.   Germania

Versorgungssystem für Beamte (regim de boală pentru funcţionari)

2.   Spania

Mutualismo administrativo (regim special pentru funcţionari, forţele armate şi funcţionari din justiţie)

B.   Regimuri speciale pentru funcţionarii care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor titlului III capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind prestaţiile în natură

1.   Germania

Versorgungssystem für Beamte (regim de accidente pentru funcţionari)

ANEXA III

Statele membre care rambursează costurile prestaţiilor pe baza sumei forfetare

[Articolul 62 alineatul (1)]

ANEXA IV

Autorităţi şi instituţii competente, instituţii din locul de reşedinţă şi domiciliu temporar, puncte de acces, instituţii şi organisme desemnate de autorităţile competente.

[Articolul 83 alineatul (4)]

(1) JO L 166, 30.4.2004, p. 1, rectificat în JO L 200, 7.6.2004, p. 1.
(2) JO C324, 30.12.2006, p. 59 .
(3) Poziţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 .
(4) JO L 150, 10.6.2008, p. 28.
(5) JO L 74, 27.3.1972 , p. 1. ║
(6) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(7)* Cinci ani de la intrarea în vigoare a regulamentului de aplicare.
(8)* Cinci ani de la intrarea în vigoare a regulamentului de aplicare
(9)* Data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(10) JO L 124, 20.5.2003 , p. 1.
(11) JO L 160, 20.6.1985 , p. 7.
(12) JO L 1, 3.1.1994 , p. 1.
(13) JO L 114, 30.4.2002, p. 6.
(14) JO L 209, 25.7.1998, p. 46.


Coordonarea sistemelor de securitate socială: anexa XI***I
DOC 368k
Rezoluţie
Text consolidat
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului Anexei XI (COM(2006)0007 – C6-0029/2006 – 2006/0008(COD) )
P6_TA(2008)0349 A6-0229/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2006)0007 ),

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0376 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolele 42 și 308 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0029/2006 ),

–   având în vedere articolele 42 și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0229/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei COM(2006)0007 astfel cum a fost modificată;

2.   consideră că procedura 2007/0129(COD) a devenit caducă ca urmare a includerii în cadrul procedurii 2006/0008(COD) a conținutului propunerii Comisiei COM(2007)0376 ;

3.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iulie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor la acesta

P6_TC1-COD(2006)0008


(Text cu relevanţă pentru SEE şi pentru Elveţia)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 42 şi 308,

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2) ,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3) ,

întrucât:

(1)    Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (4) prevede ca stabilirea conținutului anexelor II, X și XI la respectivul regulament să aibă loc înainte de data punerii în aplicare a acestuia.

(2)    Anexele I, III, IV, VI, VII, VIII și IX la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ar trebui adaptate astfel încât să ia în considerare atât cerințele statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană de la data aprobării regulamentului, cât și evoluția recentă înregistrată în alte state membre.

(3)    Articolul ▌56 alineatul (1) și articolul 83 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ▌prevăd stabilirea de dispoziții speciale referitoare la aplicarea legislației statelor membre în anexa XI la acest regulament. Anexa XI are drept scop luarea în considerare a particularităților diferitelor sisteme de securitate socială din statele membre pentru a facilita aplicarea normelor privind coordonarea.

(4)    O serie de state membre au solicitat includerea în anexa XI a unor dispoziţii referitoare la aplicarea legislaţiei lor proprii privind securitatea socială şi au furnizat Comisiei explicaţii juridice şi practice ale legislaţiilor şi sistemelor respective.

(5)    În conformitate cu nevoia de a raţionaliza şi a simplifica noul regulament, este necesară o abordare comună pentru a asigura tratarea similară, în principiu, a dispoziţiilor , referitoare la state membre diferite, de natură similară sau care urmăresc acelaşi obiectiv.

(6)    Deoarece scopul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 constă în coordonarea legislaţiei privind securitatea socială, pentru care statele membre au responsabilitate exclusivă, dispoziţiile incompatibile cu scopul sau obiectivele acestuia şi dispoziţiile care nu fac decât să clarifice interpretarea legislaţiei naţionale nu ar trebui să fie incluse în respectivul regulament.

(7)    Unele solicitări ale statelor membre au ridicat probleme comune mai multor state membre. Aceste chestiuni ar trebui tratate la un nivel mai general, fie prin clarificare în corpul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 sau în alta din anexele sale, care ar trebui modificată în consecinţă, fie prin intermediul unor dispoziţii în regulamentul de aplicare prevăzut în articolul 89 din respectivul regulament, mai degrabă decât prin introducerea unor dispoziţii similare pentru câteva din statele membre în anexa XI .

(8)    De asemenea, anumite aspecte trebuie să fie tratate în alte anexe decât anexa XI , în conformitate de scopul şi conţinutul acestora , şi nu în anexa XI, pentru a se asigura că anexele la Regulamentul (CE) 883/2004 sunt coerente în sine şi unele cu altele .

(9)    Pentru a facilita utilizarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 de către cetăţenii care solicită informaţii sau depun cereri la instituţiile din statele membre, trimiterile la legislaţia statelor membre în cauză trebuie să se facă şi în limba originală, ori de câte ori acest lucru este necesar, pentru a evita orice confuzie.

(10)    Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ar trebui modificat în consecinţă.

(11)    Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede că se aplică de la data intrării în vigoare a regulamentului de aplicare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeaşi dată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se modifică după cum urmează:

1.    Se introduce următorul considerent după considerentul 5:

"

(5a)    Dispozițiile adăugate de unele state membre în anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt în prezent reglementate de anumite prevederii generale ale Regulamentului (CE) nr. 883/2004. De exemplu, sub titlul "Asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor", articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede că, în cazul în care, în temeiul legislației statului membru competent, anumite fapte sau evenimente produc efecte juridice, astfel de efecte juridice trebuie acordate unor fapte sau evenimente similare care se produc în alt stat membru. În consecință, un număr de dispoziții din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 au devenit inutile.

"

2.    Se introduce următorul considerent după considerentul 8:

"

(8a)    Membrii familiilor foștilor lucrători frontalieri ar trebui să poată continua un tratament medical după pensionare în țara în care persoana asigurată și-a desfășurat activitatea.

"

3.    Se introduce următorul considerent după considerentul 17:

"

(17a)    Din momentul în care o legislație devine aplicabilă unei persoane în temeiul titlului II din prezentul regulament, condițiile de afiliere și de obținere a dreptului la prestații ar trebui să fie definite de legislația statului membru competent, în conformitate cu dreptul comunitar.

"

4.    Se introduce următorul considerent după considerentul 18:

"

(18a)    Principiul unității legislației aplicabile are o importanță deosebită și ar trebui consolidat. Aceasta nu ar trebui să însemne, totuși, că simpla acordare a unei prestații, în conformitate cu prezentul regulament și incluzând plata unor cotizații pentru asigurare sau a unei acoperiri de asigurare pentru beneficiar, are drept consecință faptul că legislația statului membru a cărui instituție a acordat prestația devine legislația aplicabilă persoanei în cauză* .

_____________

* Cauzele conexe C-502/01 și C-31/02, Gaumain-Cerri și Barth, Rec. 2004, p I-6483.

"

5.    La articolul 1 se introduce următoarea literă după litera (v) :

"

(va) "prestații în natură" înseamnă acele prestații în natură, prevăzute în legislația unui stat membru, care vizează să acopere, să pună la dispoziție, să plătească direct sau să ramburseze costul îngrijirilor medicale sau al produselor și serviciilor auxiliare tratamentului, inclusiv prestațiile în natură pentru îngrijirea pe termen lung.";

"

6.    La articolul 3, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

"

(5)   Prezentul regulament nu se aplică :

   a) asistenței sociale sau medicale sau
   b) prestațiilor acordate în cazul în care un stat membru își asumă răspunderea pentru daune aduse persoanelor și oferă compensații, cum ar fi cele pentru victimele de război și pentru acțiunil militare sau pentru consecințele acestora; pentru victimele infracțiunilor, ale asasinatelor sau ale actelor teroriste; pentru victimele care au suferit de pe urma agenților statului membru aflați în exercițiul funcțiunii; sau pentru victimele care au suferit nedreptăți din motive politice sau religioase sau legate de familia acestora.

"
   7 . Articolul 14, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"
(4)   În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează dreptul la asigurare voluntară sau la asigurare facultativă continuă de rezidenţa beneficiarului în statul membru respectiv sau de desfăşurarea anterioară a unei activităţi salariate sau independente, articolul 5 litera (b) se aplică doar în cazul persoanelor care, la un moment dat în trecut, au fost sub incidenţa legislaţiei statului membru în cauză în temeiul desfăşurării unei activităţi salariate sau independente.
(5)   În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează dreptul la asigurare voluntară sau la asigurare facultativă continuă de realizarea perioadelor de asigurare, acest drept se acordă numai persoanelor care au realizat anterior perioade de asigurare în statul membru respectiv, în cadrul aceluiaşi regim. "

8 .   Articolul 18 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

"

(2)    Membrii familiei unui lucrător frontalier au dreptul la prestații în natură, în timpul șederii lor în statul membru competent. Cu toate acestea, atât timp cât anexa III este în vigoare, în cazul în care statul membru competent se află pe lista din anexa III, membrii familiei unui lucrător frontalier care au reședința în același stat membru ca și lucrătorul frontalier respectiv au dreptul la prestații în natură în statul membru competent numai în condițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (1).

"

9.    La articolul 28, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

"

(1)    Lucrătorul frontalier care s-a pensionat din motive de limită de vârstă sau de invaliditate are dreptul ca, în caz de boală, să continue să beneficieze de prestații în natură în statul membru în care și-a desfășurat ultima dată activitatea salariată sau independentă, în măsura în care aceste prestații reprezintă o continuare a tratamentului care a început în statul membru respectiv. Expresia "continuare a tratamentului" înseamnă continuarea investigării, diagnosticării și tratamentului unei boli pe întreaga sa durată.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis membrilor familiei lucrătorului frontalier pensionat.

"

10 .   Articolul 51 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text :

"

3.   "(3) În cazul în care legislația sau regimul special al unui stat membru condiționează dobândirea, menținerea sau recuperarea dreptului la prestații de faptul că persoana în cauză beneficiază de o asigurare în momentul materializării riscului, această condiție se consideră îndeplinită în cazul în care persoana a beneficiat anterior de o asigurare în temeiul legislației sau al regimului special din acel stat membru și, în momentul materializării riscului, este asigurată pentru același risc în temeiul legislației unui alt stat membru sau, în absența unei astfel de asigurări, are dreptul la prestații pentru același risc în temeiul legislației altui stat membru. Această ultimă condiție se consideră însă îndeplinită în cazurile prevăzute la articolul 57.";

"
   11 . Articolul 52 alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"
(4)  În cazul în care, într-un stat membru, calculul realizat în temeiul alineatului (1) litera (a) are ca rezultat invariabil o prestație autonomă egală sau mai mare decât prestația pro-rata, calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b), instituția competentă renunță la calculul pro-rata, în următoarele condiții :
   a) o astfel de situație este prevăzută în partea 1 din anexa VIII ;
   b) legislația care prevede norme de prevenire a cumulului prevăzut la articolele 54 și 55 nu este aplicabilă, cu excepția cazurilor în care sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 55 alineatul (2); și
   c) articolul 57 nu se aplică, în condițiile prevăzute în situație specifică, pentru perioadele finalizate în temeiul legislației unui alt stat membru.
"

12.    La articolul 52, se adaugă următorul alineat:

"

4 bis.    "(4a) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (1)-(3), calculul pro-rata nu se aplică regimurilor care acordă prestații pentru care perioadele de timp nu au relevanță în efectuarea calculului, cu condiția ca aceste regimuri să fie enumerate în anexa VIII partea 2. În astfel de situații, persoana în cauză are dreptul la prestația calculată în conformitate cu legislația statului membru respectiv.

"

13 .   La articolul 56 alineatul (1) litera (c), înainte de "în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XI", se introduc cuvintele "în cazul în care este necesar".

14.    La articolul 56, se introduce următorul alineat:

"

(1a)    În cazul în care alineatul (1) litera (c) nu se aplică deoarece legislația unui stat membru prevede calcularea prestației nu în funcție de perioadele de asigurare sau de rezidență, ci pe baza altor elemente care nu sunt legate de timp, instituția competentă ia în considerare, pentru fiecare perioadă de asigurare sau de rezidență finalizată în temeiul legislației unui alt stat membru, valoarea capitalului acumulat, capitalul care este considerat a fi acumulat sau oricare alt element utilizat pentru calcul în temeiul legislației pe care instituția o aplică și împărțit pe unitățile de perioadă corespunzătoare regimului de pensii respectiv.

"

15.    La articolul 57, se adaugă următorul alineat:

"

3a)    Prezentul articol nu se aplică regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII.

"

16.    La articolul 62, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

"

(3)    Prin derogare de la alineatele (1) și (2), în ceea ce privește șomerii prevăzuți la articolul 65 alineatul (5) litera (a), instituția de la locul de reședință ia în considerare salariul sau venitul profesional primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislație i s-a aplicat în cursul ultimei sale activități salariate sau independente, în conformitate cu regulamentul de aplicare.

"

17.    După articolul 68 se inserează următorul articol:

"

Articolul 68a

Acordarea de prestații

În cazul în care prestațiile familiale nu sunt utilizate pentru întreținerea membrilor de familie de către persoana căreia ar trebui să-i fie acordate, instituția competentă își îndeplinește obligațiile legale, acordând prestațiile menționate persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii familiei, la solicitarea și prin intermediul instituției din statul lor membru de reședință sau al instituției desemnate sau organismului stabilit în acest scop de către autoritatea competentă din statul lor membru de reședință.

"

18.    La articolul 87, se introduce următorul alineat după alineatul (10) :

"

(10a)    Anexa III se abrogă la 5 ani de la data aplicării prezentului regulament.

"

19 .   Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare a regulamentului de aplicare menţionat la articolul 89 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXĂ

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se modifică după cum urmează:

1.   Partea I din anexa I se modifică după cum urmează:

   a) după mențiunea de la rubrica "A. BELGIA" se introduce următoarea mențiune: "
Aa.    BULGARIA
Pensii alimentare vărsate de stat, în temeiul articolului 92 din Codul Familiei "
   b) după mențiunea de la rubrica "C. GERMANIA" se introduc următoarele mențiuni: "
Ca.    ESTONIA
Pensii alimentare în conformitate cu Legea privind pensiile alimentare din 21 februarie 2007
Cb.    SPANIA
Avansuri din pensii alimentare, în conformitate cu Decretul Regal nr. 1618/2007 din 7 decembrie 2007 "
   c) după mențiunea de la rubrica "D. FRANȚA" se introduc următoarele mențiuni: "
Da.    LITUANIA
Plățile din Fondul de pensii alimentare pentru copii în temeiul Legii privind Fondul de pensii alimentare pentru copii
Db.    LUXEMBURG
Avansuri din pensii alimentare și recuperarea acestora, în înțelesul Legii din 26 iulie 1980 "
   d) după mențiunea de la rubrica "E. AUSTRIA" se introduce următoarea mențiune: "
Ea.    POLONIA
Prestații din Fondul de pensii alimentare în temeiul Legii ajutoarelor acordate persoanelor care au drept la pensie alimentară "
   e) după mențiunea de la rubrica "F. PORTUGALIA" se introduc următoarele mențiuni: "
Fa.    SLOVENIA
Înlocuirea pensiei alimentare în conformitate cu Legea privind fondurile de garantare publică și de pensie alimentară, din 25 iulie 2006 a Republicii Slovene
Fb.    SLOVACIA
Pensie alimentară de substituție (plată de întreţinere de substituţie), în temeiul Legii nr. 452/2004 Coll. privind pensia alimentară de substituție, modificată prin regulamente ulterioare "

2 .   Partea II din anexa I se modifică după cum urmează:

   a) după mențiunea de la rubrica "A. BELGIA" se introduc următoarele mențiuni: "
Aa.    BULGARIA
Indemnizație forfetară de maternitate (Legea privind alocațiile familiale pentru copii)
Ab.    REPUBLICA CEHĂ
Indemnizație de naștere
Ac.    ESTONIA
Indemnizație de naștere
Indemnizație de adopție "
   b) menţiuneaa "B. SPANIA" se înlocuieşte cu următoarele :"
B.    SPANIA
Indemnizații de naștere și de adopție sub formă de plată unică "
   (c) ▌la rubrica "C. FRANȚA" se adaugă următoarele cuvinte :"
, cu excepţia cazului în care sunt plătite unei persoane care rămâne sub incidenţa legislaţiei franceze în conformitate cu articolul 12 sau cu articolul 16."; "
   d) după mențiunea de la rubrica "C. FRANȚA" se introduc următoarele mențiuni: "
C bis.    "Ca. LETONIA
Indemnizație de naștere
Indemnizație de adopție
Cb.    LITUANIA
Indemnizație forfetară pentru copii "

e)    după mențiunea de la rubrica "D. LUXEMBURG" se introduc următoarele mențiuni:

"

Da.    UNGARIA

Indemnizație de maternitate

Db.    POLONIA

Indemnizație de naștere sub formă de plată unică (legea privind prestațiile familiale)

Dc.    ROMÂNIA

Indemnizație de naștere

Trusoul pentru nou-născuți

Dd.    SLOVENIA

Indemnizație de naștere

De.    SLOVACIA

Indemnizație de naștere

Supliment la indemnizația de naștere

"

3.    Anexa II se înlocuiește după cum urmează:

"

ANEXA II

DISPOZIȚII ALE CONVENȚIILOR CARE RĂMÂN ÎN VIGOARE ȘI CARE, DUPĂ CAZ, SUNT LIMITATE LA PERSOANELE REGLEMENTATE DE ACESTE DISPOZIȚII BILATERALE

[Articolul 8 alineatul (1)]

Considerații generale

Trebuie constatat faptul că dispozițiile convențiilor bilaterale care nu intră sub incidența domeniului de aplicare a regulamentului sau care rămân în vigoare între statele membre nu sunt enumerate în această anexă. Aceste prevederi includ obligațiile dintre statele membre care decurg din convențiile care prevăd, de exemplu, dispoziții privind cumularea perioadelor de asigurare îndeplinite într-o țară terță.

Dispoziții ale convențiilor de securitate socială care rămân în vigoare

(a)    BELGIA - GERMANIA

Articolele 3 și 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenția generală de la aceeași dată, astfel cum se prevede în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960 (luând în considerare perioadele de asigurare finalizate anterior în anumite zone frontaliere, în timpul și după cel de-al doilea război mondial) .

(b)    BELGIA - LUXEMBURG

Convenția privind securitatea socială pentru lucrătorii frontalieri din 24 martie 1994 (privind rambursarea forfetară complementară) .

(c)    BULGARIA - GERMANIA

Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenția privind securitatea socială din 17 decembrie 1997 (menținerea convențiilor încheiate între Bulgaria și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja o pensie înainte de 1996) .

(d)    BULGARIA - AUSTRIA

Articolul 38 alineatul (3) din Convenția privind securitatea socială din 14 aprilie 2005 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 27 noiembrie 1961); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție .

(e)    BULGARIA - SLOVENIA

Articolul 32 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 18 decembrie 1957 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 31 decembrie 1957) .

(f)    REPUBLICA CEHĂ - GERMANIA

Articolul 39 alineatul (1) literele (b) și (c) din Acordul privind securitatea socială din 27 iulie 2001 (menținerea convențiilor încheiate între fosta Republică Cehoslovacă și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja o pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care, la 1 septembrie 2002, au primit deja o pensie pentru aceste perioade de la celălalt stat contractant, în timp ce își aveau reședința pe teritoriul acestuia) .

(g)    REPUBLICA CEHĂ - CIPRU

Articolul 32 alineatul (4) din Convenția privind securitatea socială din 19 ianuarie 1999 (definirea competențelor pentru calcularea perioadelor de încadrare în muncă finalizate în temeiul Convenției pertinente din 1976); punerea în aplicare a prezentei dispoziții se limitează la persoanele reglementate de aceasta .

(h)    REPUBLICA CEHĂ - LUXEMBURG

Articolul 52 alineatul (8) din Convenția din 17 noiembrie 2000 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare de pensie pentru refugiați politici).

(i)    REPUBLICA CEHĂ - AUSTRIA

Articolul 32 alineatul (3) din Convenția privind securitatea socială din 20 iulie 1999 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 27 noiembrie 1961); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(j)    REPUBLICA CEHĂ - SLOVACIA

Articolele 12, 20 și 33 din Convenția privind securitatea socială din 29 octombrie 1992 (articolul 12 definește competențele pentru acordarea unei alocații de urmaș; articolul 20 definește competențele pentru calcularea perioadelor de asigurare finalizate înainte de destrămarea Republicii Federale Cehe și Slovace; articolul 33 definește competențele pentru plata pensiilor acordate înainte de destrămarea Republicii Federale Cehe și Slovace).

(k)    DANEMARCA - FINLANDA

Articolul 7 din Convenția nordică privind securitatea socială din 18 august 2003, referitor la acoperirea cheltuielilor suplimentare de călătorie în caz de boală pe durata unui sejur într-o altă țară nordică prin majorarea costului călătoriei de întoarcere în țara de reședință .

(l)    DANEMARCA - SUEDIA

Articolul 7 din Convenția nordică privind securitatea socială din 18 august 2003, referitor la acoperirea cheltuielilor suplimentare de călătorie în caz de boală pe durata unui sejur într-o altă țară nordică prin care se determină un cost ridicat al călătoriei de întoarcere în țara de reședință .

(m)    GERMANIA - SPANIA

Articolul 45 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 4 decembrie 1973 (reprezentare de către autoritățile diplomatice și consulare) .

(n)    GERMANIA - FRANȚA

(i)    Acordul suplimentar nr. 4 din 10 iulie 1950 la Convenția generală de la aceeași dată, astfel cum se prevede în Protocolul suplimentar nr. 2 din 18 iunie 1955 (luând în considerare perioadele de asigurare finalizate între 1 iulie 1940 și 30 iunie 1950) .

(ii)    Titlul I din Acordul suplimentar nr. 2 menționat (luând în considerare perioadele de asigurare finalizate înainte de 8 mai 1945) .

(iii)    Punctele 6, 7 și 8 ale Protocolului general din 10 iulie 1950 la respectiva Convenție generală (dispoziții administrative) .

(iv)    Titlurile II, III și IV ale Acordului din 20 decembrie 1963 (securitatea socială în regiunea Saar) .

(o)    GERMANIA - LUXEMBURG

Articolele 4-7 din Convenția din 11 iulie 1959 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate între septembrie 1940 și iunie 1946) .

(p)    GERMANIA - UNGARIA

Articolul 40 alineatul (1) litera (b) din Convenția privind securitatea socială din 2 mai 1998 (menținerea convențiilor încheiate între fosta Republică Democrată Germană și Ungaria pentru persoanele care au primit deja o pensie înainte de 1996) .

(q)    GERMANIA - OLANDA

Articolele 2 și 3 din Acordul suplimentar nr. 4 din 21 decembrie 1956 la Convenția din 29 martie 1951 (reglementarea drepturilor obținute în baza regimului german de asigurare socială de către lucrătorii olandezi, între 13 mai 1940 și 1 septembrie 1945) .

(r)    GERMANIA - AUSTRIA

(i)    Articolul 1 alineatul (5) și articolul 8 din Convenția privind asigurarea de șomaj din 19 iulie 1978 și articolul 10 din Protocolul final la această convenție (acordarea de ajutoare de șomaj lucrătorilor frontalieri de către statul membru unde s-a desfășurat activitatea de muncă precedentă), continuă să se aplice în cazul persoanelor care își desfășoară activitatea ca lucrător frontalier la 1 ianuarie 2005 sau înainte de această dată și devin șomeri înainte de 1 ianuarie 2011 .

(ii)    Articolul 14 alineatul (2) literele (g), (h), (i) și (j) din Convenția privind securitatea socială din 4 octombrie 1995, referitor la repartiția competențelor între ambele țări în ceea ce privește cazurile de asigurare din trecut și perioadele de asigurare obținute (definirea competențelor între ambele țări în ceea ce privește cazurile de asigurare din trecut și perioadele de asigurare obținute); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(s)    GERMANIA - POLONIA

(i)    Convenția din 9 octombrie 1975 privind dispozițiile referitoare la limita de vârstă și accidentele de muncă, în baza condițiilor și a domeniului de aplicare definite la articolul 27 alineatele (2)-(4) din Convenția privind securitatea socială din 8 decembrie 1990 (menținerea statutului juridic, în temeiul convenției din 1975, a persoanelor care și-au stabilit reședința pe teritoriul Germaniei sau Poloniei înainte de 1 ianuarie 1991 și care își au reședința în continuare în aceste state) .

(ii)    Articolul 27 alineatul (5) și articolul 28 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 8 decembrie 1990 (menținerea dreptului la o pensie plătită în temeiul convenției din 1957 încheiate între fosta Republică Democrată Germană și Polonia; luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate de angajați polonezi în temeiul convenției din 1988 încheiate între fosta Republică Democrată Germană și Polonia).

(t)    GERMANIA - ROMÂNIA

Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenția privind securitatea socială din 8 aprilie 2005 (menținerea convenției încheiate între fosta Republică Democrată Germană și România pentru persoanele care au primit deja o pensie înainte de 1996) .

(u)    GERMANIA - SLOVENIA

Articolul 42 din Convenția privind securitatea socială din 24 septembrie 1997 (reglementarea drepturilor dobândite înainte de 1 ianuarie 1956 în cadrul regimului de securitate socială al celuilalt stat contractant); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(v)    GERMANIA - SLOVACIA

Articolul 29 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf din Acordul din 12 septembrie 2002 (menținerea convenției încheiate între fosta Republică Cehoslovacă și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja o pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care, la 1 decembrie 2003, au primit deja o pensie pentru aceste perioade de la celălalt stat contractant, în timp ce își aveau reședința pe teritoriul celuilalt stat contractant).

(w)    GERMANIA - REGATUL UNIT

(i)    Articolul 7 alineatele (5) și (6) din Convenția privind securitatea socială din 20 aprilie 1960 (legislație aplicabilă civililor aflați în serviciul forțelor armate) .

(ii)    Articolul 5 alineatele (5) și (6) din Convenția privind asigurarea de șomaj din 20 aprilie 1960 (legislație aplicabilă civililor aflați în serviciul forțelor armate).

(x)    IRLANDA - REGATUL UNIT

Articolul 19 alineatul (2) din Acordul privind securitatea socială din 14 decembrie 2004 (referitor la transferul și luarea în considerare a unor cotizații creditate în materie de invaliditate) .

(y)    SPANIA - PORTUGALIA

Articolul 22 din Convenția generală din 11 iunie 1969 (exportarea ajutoarelor de șomaj). Această mențiune va rămâne valabilă timp de doi ani de la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

(z)    ITALIA - SLOVENIA

(i)    Acordul privind reglementarea obligațiilor reciproce de asigurare socială cu referire la punctul 7 din anexa XIV la Tratatul de Pace (încheiat prin schimb de note la 5 februarie 1959) (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 18 decembrie 1954); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectivul acord .

(ii)    Articolul 45 alineatul (3) din Convenția privind securitatea socială din 7 iulie 1997, referitor la fosta Zonă B din Teritoriul liber al regiunii Trieste (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 5 octombrie 1956); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(aa)    LUXEMBURG - PORTUGALIA

Acordul din 10 martie 1997 (privind recunoașterea deciziilor adoptate de instituțiile uneia dintre părțile contractante referitoare la situația de invaliditate a persoanelor care solicită pensii din partea instituțiilor celeilalte părți contractante) .

(ab)    LUXEMBURG - SLOVACIA

Articolul 50 alineatul (5) din Convenția privind securitatea socială din 23 mai 2002 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare de pensie pentru refugiați politici) .

(ac)    UNGARIA - AUSTRIA

Articolul 36 alineatul (3) din Convenția privind securitatea socială din 31 martie 1999 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 27 noiembrie 1961); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(ad)    UNGARIA - SLOVENIA

Articolul 31 din Convenția privind securitatea socială din 7 octombrie 1957 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 29 mai 1956); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(ae)    UNGARIA - SLOVACIA

Articolul 34 alineatul (1) din Convenția privind securitatea socială din 30 ianuarie 1959 [articolul 34 alineatul (1) din convenție prevede că perioadele de asigurare acordate înainte de data semnării convenției reprezintă perioade de asigurare ale statului contractant pe teritoriul căruia beneficiarul și-a avut reședința]; punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(af)    AUSTRIA - POLONIA

Articolul 33 alineatul (3) din Convenția privind securitatea socială din 7 septembrie 1998 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 27 noiembrie 1961); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(ag)    AUSTRIA - ROMÂNIA

Articolul 37 alineatul (3) din Convenția privind securitatea socială din 28 octombrie 2005 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 27 noiembrie 1961); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(ah)    AUSTRIA - SLOVENIA

Articolul 37 din Convenția privind securitatea socială din 10 martie 1997 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 1 ianuarie 1956); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(ai)    AUSTRIA - SLOVACIA

Articolul 34 alineatul (3) din Convenția privind securitatea socială din 21 decembrie 2001 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 27 noiembrie 1961); punerea în aplicare a acestui punct se limitează la persoanele reglementate de respectiva convenție.

(aj)    PORTUGALIA - REGATUL UNIT

Articolul 2 alineatul (1) din Protocolul privind tratamentul medical din 15 noiembrie 1978 .

(ak)    FINLANDA - SUEDIA

Articolul 7 din Convenția nordică privind securitatea socială din 18 august 2003, referitor la acoperirea cheltuielilor suplimentare de călătorie în caz de boală pe durata unui sejur într-o altă țară nordică prin majorarea costului călătoriei de întoarcere în țara de reședință .

"

4.   Anexa III se modifică după cum urmează:

   a) după mențiunea "DANEMARCA", se introduce mențiunea "ESTONIA";
   b) după mențiunea "IRLANDA", se introduc următoarele mențiuni: "
LITUANIA
UNGARIA "

5.   Anexa IV se modifică după cum urmează:

   a) după menţiunea "BELGIA" se introduc următoarele menţiuni: "
BULGARIA
REPUBLICA CEHĂ "
   b) după menţiunea "FRANŢA" se introduce menţiunea "CIPRU";
   (c) După menţiunea "LUXEMBURG" se introduc următoarele menţiuni: "
UNGARIA "
OLANDA
   d) după menţiunea "AUSTRIA" se introduc următoarele menţiuni: "
POLONIA
SLOVENIA "

6.   Anexa VI se modifică după cum urmează:

   a) se introduc următoarele mențiuni: "
-A.    REPUBLICA CEHĂ
Pensii de invaliditate complete pentru persoane a căror invaliditate totală a survenit înaintea împlinirii vârstei de optsprezece ani și care nu erau asigurate pe perioada de timp necesară (secțiunea 42 din Legea nr. 155/1995 Coll. privind asigurarea de pensie)
-Aa.    ESTONIA
(i)    Pensii de invaliditate acordate înainte de 1 aprilie 2000 în baza Legii privind alocațiile de stat și care sunt reținute în temeiul Legii privind asigurarea națională de pensie
(ii)    Pensii naționale acordate în cazuri de invaliditate, în conformitate cu Legea privind asigurarea națională de pensie
(iii)    Pensii de invaliditate acordate în conformitate cu Legea privind serviciul în cadrul forțelor armate, Legea privind serviciul în cadrul forțelor de poliție, Legea referitoare la Parchet, Legea privind statutul magistraților, Legea privind salariile, pensiile și alte garanții sociale ale membrilor Riigikogu și Legea referitoare la indemnizațiile oficiale ale președintelui republicii "
   b) ordinea mențiunilor "A.GRECIA" și B.IRLANDA inversează, astfel încât să devină "A.IRLANDA" și "B.GRECIA";
   c) mențiunea de la rubrica "B.IRLANDA" se înlocuiește cu următorul text: "
Partea II, capitolul 17, din Legea codificată privind securitatea socială din 2005 "
   d) după mențiunea de la rubrica "B. GRECIA" se introduce următoarea mențiune: "
Ba.    LETONIA
Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatele (1) și (2) din Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996 "
   e) mențiunile de la rubrica "C.FINLANDA'se modifică după cum urmează: "
Pensii naționale plătite persoanelor cu handicap din naștere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea pensiilor 568/2007)
Pensii de invaliditate stabilite în conformitate cu normele tranzitorii și acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Lege privind aplicarea legii pensiilor naționale, 569/2007) "

7.   Anexa VII se modifică după cum urmează:

   a) în tabelele intitulate "BELGIA" și "FRANȚA", se șterg rândurile referitoare la Luxemburg.
   b) tabelul intitulat "LUXEMBURG" se șterge.

8 .   Anexa VIII se înlocuiește cu următoarele :

"

ANEXA VIII

CAZURI ÎN CARE SE POATE RENUNȚA LA CALCULUL PRO RATA SAU ÎN CARE ACESTA NU SE APLICĂ

[Articolul 52 alineatele (4) și (5)]

Partea 1: Cazuri în care se renunță la calculul pro rata în temeiul articolului 52 alineatul (4)

A.    DANEMARCA

Toate cererile de pensii menționate în legea privind pensiile sociale, cu excepția pensiilor menționate în anexa IX

B.    IRLANDA

Toate cererile de pensii de stat (de tranziție), pensii de stat (de tip contributiv), pensia de văduvă (de tip contributiv), pensia de văduv (de tip contributiv)

C.    CIPRU

Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, invaliditate, văduvă și văduv

D.    LETONIA

(a)    Toate cererile de pensii pentru invaliditate (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996)

(b)    Toate cererile de pensii de urmaș (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996; Legea privind pensiile finanțate de stat din 1 iulie 2001)

E.    LITUANIA

Toate cererile de pensii de urmaș plătite din fondul asigurărilor sociale de stat, calculate în funcție de cuantumul de bază al pensiei de urmaș (Legea privind pensiile plătite din fondul asigurărilor sociale de stat)

F.    ȚĂRILE DE JOS

Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, în temeiul Legii privind asigurarea generală pentru limită de vârstă (Legii generale a pensiilor)

G.    AUSTRIA

(a)    Toate cererile de prestații, în temeiul Legii federale din 9 septembrie 1955 privind asigurările sociale generale (ASVG), al Legii federale din 11 octombrie 1978 privind asigurările sociale ale persoanelor care desfășoară activități independente în domeniul comercial (GSVG), al Legii federale din 11 octombrie 1978 privind asigurările sociale ale agricultorilor independenți (BSVG) și al Legii federale din 30 noiembrie 1978 privind asigurările sociale ale persoanelor care desfășoară activități independente în profesii liberale (FSVG)

(b)    Toate cererile de pensii de invaliditate pe baza unui cont de pensie în temeiul Legii generale a pensiilor din 18 noiembrie 2004

(c)    Toate cererile de pensii de urmaș pe baza unui cont de pensie în temeiul Legii generale a pensiilor din 18 noiembrie 2004, în cazul în care nu se aplică nicio mărire a prestațiilor pentru lunile suplimentare de afiliere, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea generală a pensiilor

(d)    Toate cererile de pensii de invaliditate și de urmaș ale Landesärztekammern camere regionale ale medicilor) fondate pe servicii de bază (prestațiile de bază și toate prestațiile suplimentare sau pensia de bază)

(e)    Toate cererile de ajutor de invaliditate profesională permanentă și de urmaș din fondul de pensii al Österriche Tierartztekammer (Camerei austrice a medicilor veterinari)

(f)    Toate cererile de prestații din fondul de pensii de invaliditate profesională, pensii de văduvă și pensii de orfan, în conformitate cu partea A din statutul instituțiilor de securitate socială ale Rechtsanwaltskammern (Asociațiilor baroului austriac)

H.    POLONIA

Toate cererile de pensii de invaliditate, de pensii pentru limită de vârstă în temeiul regimului întemeiat pe principiul prestațiilor definite, precum și de pensii de urmaș

I.    PORTUGALIA

Toate cererile de pensie de invaliditate, pentru limită de vârstă și de urmaș, cu excepția cazurilor în care durata totală a perioadelor de asigurare finalizate în temeiul legislației a mai mult de un stat membru este egală cu sau mai mare decât 21 de ani calendaristici, perioadele naționale de asigurare sunt egale cu sau mai mici decât 20 de ani, iar calculul se realizează în conformitate cu articolul 11 din Decretul-lege nr. 35/2002 din 19 februarie 2002

J.    SLOVACIA

(a)    Toate cererile de pensii de urmaș (pensia de văduvă, de văduv și de orfan), calculate în conformitate cu legislația în vigoare înainte de 1 ianuarie 2004, al căror cuantum este derivat din pensia care era plătită persoanei decedate

(b)    Toate cererile de pensii calculate în conformitate cu Legea nr. 461/2003 Col. privind securitatea socială, astfel cum a fost modificată

K.    SUEDIA

Toate cererile de pensii garantate sub formă de pensii pentru limită de vârstă (Legea 1998:702) și de pensii pentru limită de vârstă sub formă de pensii suplimentare (Legea 1998:674)

L.    REGATUL UNIT

Toate cererile de pensie pentru retragerea din activitate, de prestații pentru văduvă sau în caz de deces, cu excepția cazurilor în care:

  a) în timpul unui exercițiu fiscal început la 6 aprilie 1975 sau după această dată:
   i) persoana în cauză a realizat perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidență în temeiul legislației Regatului Unit și a unui alt stat membru; și
   ii) unul (sau mai multe) dintre exercițiile fiscale prevăzute la punctul (i) nu este considerat ca generator de drepturi, în sensul legislației Regatului Unit;
   b) perioadele de asigurare finalizate în temeiul legislației în vigoare din Regatul Unit pentru perioadele anterioare datei de 5 iulie 1948 ar fi luate în considerare în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulament, prin aplicarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidență realizate în temeiul legislației unui alt stat membru.

Toate cererile de pensii suplimentare în temeiul secțiunii 44 din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială din 1992 și al secțiunii 44 din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1992

Partea 2: Cazuri în care se aplică articolul 52 alineatul (5)

A.    FRANȚA

Regimurile de bază sau complementare în cadrul cărora prestațiile pentru limită de vârstă sunt calculate pe baza punctelor de pensionare

B.    LETONIA

Pensiile pentru limită de vârstă (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996. Legea privind pensiile finanțate de stat din 1 iulie 2001)

C.    UNGARIA

Prestațiile de pensii bazate pe afilierea la fonduri private de pensii

D.    AUSTRIA

(a)    Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă bazate pe un cont de pensie în conformitate cu Legea generală a pensiilor din 18 noiembrie 2004

(b)    Indemnizațiile obligatorii în temeiul articolului 41 din Legea federală din 28 decembrie 2001, BGBl I nr. 154 privind Pharmazeutische Gehaltskasse für Österreich (fondul general de salarii al farmaciștilor austrieci)

(c)    Pensiile pentru ieșirea (anticipată) din activitatea profesională ale Landesartztekammern (camerelor regionale ale medicilor) fondate pe servicii de bază (prestațiile de bază și orice prestație suplimentară sau pensia de bază), și toate prestațiile aferente pensiilor acestui organism, bazate pe servicii suplimentare (pensiile individuale sau suplimentare)

(d)    Ajutorul acordat persoanelor în vârstă din fondul de pensii al Österreich Tierartztekammer (camerei austriece a medicilor veterinari)

(e)    Prestațiile, în conformitate cu părțile A și B din statutul instituțiilor de securitate socială ale Asociațiilor baroului austriac, cu excepția cererilor de prestații din fondul de pensii de invaliditate, de văduvă și de orfan, în conformitate cu partea A din statutul instituțiilor de securitate socială ale acestui organism

(f)    Prestațiile din partea instituțiilor de securitate socială ale Camerei federale a arhitecților și inginerilor consultanți, în temeiul Ziviltechnikerkammergesetzt 1993 (Legea camerei austriece a inginerilor de construcții civile) și al statutelor instituțiilor de securitate socială, cu excepția prestațiilor din motive de invaliditate profesională și ale prestațiilor de urmaș care derivă din prestațiile menționate anterior

(g)    Prestațiile în conformitate cu statutul instituției de securitate socială a Camerei federale a contabililor profesioniști și a consultanților fiscali, în conformitate cu Wirtschaftstreuhandberufsgesetz (Legea privind contabilii profesioniști și consultanții fiscali)

E.    POLONIA

Pensiile pentru limită de vârstă în cadrul regimului întemeiat pe cotizații definite

F.    SLOVENIA

Pensiile rezultate din asigurarea complementară obligatorie de pensie

G.    SLOVACIA

Economiile obligatorii pentru pensia pentru limită de vârstă

H.    SUEDIA

Pensia bazată pe venit și prima de pensie (Legea 1998:674)

I.    REGATUL UNIT

Prestațiile proporționale pentru limită de vârstă plătite în temeiul secțiunilor 36 și 37 din Legea asigurărilor naționale din 1965 și al secțiunilor 35 și 36 din Legea asigurărilor naționale (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1966

J.    BULGARIA

Pensiile pentru limită de vârstă din asigurarea de pensie complementară obligatorie, în temeiul părții II titlul II din Codul de asigurare socială

K.    ESTONIA

Economiile obligatorii pentru pensia pentru limită de vârstă

"

9.    Anexa IX se modifică după cum urmează:

a)    partea I se modifică după cum urmează:

   i) după mențiunea de la punctul "F. IRLANDA" se introduce următorul punct: "
Fa.    LETONIA
Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatele (1) și (2) din Legea din 1 ianuarie 1996 privind pensiile de stat "
   ii) la rubrica "G.ȚĂRILE DE JOS" se adaugă termenii următori: "
Legea din 10 noiembrie 2005 privind munca și salariul conform capacității de muncă "
   iii) mențiunea de la rubrica "B.FINLANDA" se înlocuiește cu următorul text: "
Pensii naționale plătite persoanelor cu handicap din naștere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea pensiilor naționale 568/2007)
Pensiile naționale și pensiile soților sau soțiilor, stabilite în conformitate cu normele tranzitorii și acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Legea privind aplicarea legii pensiilor naționale, 569/2007)
Suma suplimentară a pensiei copiilor când se calculează prestațiile independente, în conformitate cu Legea pensiilor naționale, 568/2007) "
   iv) mențiunea de la rubrica "I. SUEDIA" se înlocuiește cu următorul text: "
Indemnizație suedeză de boală în funcție de venituri și indemnizație de activitate (Legea 1962:381)
Pensie garantată suedeză și indemnizația garantată suedeză care au înlocuit pensiile de stat suedeze complete, acordate în temeiul legislației privind pensia națională, valabilă înainte de 1 ianuarie 1993 și pensia națională completă acordată în temeiul dispozițiilor tranzitorii ale legislației aplicabile de la acea dată "

b)    partea II se modifică după cum urmează:

   i) după mențiunea de la rubrica "C. ITALIA" se introduc următoarele mențiuni: "
Ca.    LETONIA
Pensie de urmaș calculată pe baza perioadelor de asigurare presupuse (articolul 23 alineatul (8) din Legea privind pensiile de stat, din 1 ianuarie 1996)
Cb.    LITUANIA
(a)    Pensii de incapacitate de muncă în cadrul asigurărilor sociale de stat, plătite în baza Legii privind asigurările sociale naționale de pensie
(b)    Pensii de asigurare socială de stat pentru orfani și de urmași, calculate pe baza pensiei de incapacitate de muncă de care a beneficiat defunctul, în temeiul Legii privind asigurările sociale naționale de pensie "
   ii) după mențiunea de la rubrica "D. LUXEMBURG" se introduce următoarea mențiune: "
Da.    SLOVACIA
(a)    Pensie slovacă de invaliditate și pensie de urmaș derivată din aceasta
(b)    Pensie de invaliditate pentru o persoană care a devenit invalidă având statutul de copil aflat în întreținere și despre care se consideră întotdeauna că a realizat perioada de asigurare necesară (articolul 70 alineatul (2), articolul 72 alineatul (3) și articolul 73 alineatele (3) și(4) din Legea nr. 461/2003 privind asigurarea socială, modificată) "

c)    în partea III, mențiunea "Convenția nordică din 15 iunie 1992 privind securitatea socială" se înlocuiește cu următorul text:

"

Convenția nordică din 18 august 2003 privind securitatea socială

"

10.    Anexa X se înlocuiește cu următorul text:

"

ANEXA X

PRESTAȚII SPECIALE ÎN NUMERAR DE TIP NECONTRIBUTIV

[Articolul 70 alineatul (2) litera (c)]

A.    BELGIA

(a)    Alocații de înlocuire a veniturilor (Legea din 27 februarie 1987)

(b)    Venitul garantat pentru persoanele în vârstă (Legea din 22 martie 2001)

B.    BULGARIA

Pensii sociale pentru limită de vârstă (articolul 89 din Codul de securitate socială)

C.    REPUBLICA CEHĂ

Indemnizații sociale (Legea nr. 117/1995 Sb. privind ajutorul social acordat de stat)

D.    DANEMARCA

Cheltuieli de locuință pentru pensionari (Legea privind ajutorul pentru locuință individuală, revizuită prin Legea nr. 204 din 29 martie 1995)

E.    GERMANIA

Venit minim de subzistență pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu o capacitate limitată de câștig, în temeiul capitolului 4 din cartea XII din Codul social

Prestații pentru asigurarea costurilor de subzistență, în temeiul dispozițiilor de bază, pentru persoanele care caută un loc de muncă, cu excepția cazului în care, referitor la aceste prestații, condițiile de eligibilitate pentru un supliment temporar ca urmare a primirii unui ajutor de șomaj (articolul 24 alineatul (1) din cartea II din Codul social) sunt îndeplinite

F.    ESTONIA

(a)    Indemnizații de invaliditate pentru adulți (Legea din 27 ianuarie 1999 privind prestațiile sociale pentru persoanele cu handicap)

(b)    Ajutor de șomaj (Legea din 29 septembrie 2005 privind serviciile și sprijinul acordat pe piața muncii)

G.    IRLANDA

(a)    Indemnizație pentru persoanele care caută un loc de muncă (Legea consolidată din 2005 privind protecția socială, partea a treia, capitolul 2)

(b)    Pensie de stat (de tip necontributiv) (Legea consolidată din 2005 privind protecția socială, partea a treia, capitolul 4);

(c)    Pensie de soție supraviețuitoare (de tip necontributiv) și pensie de soț supraviețuitor (de tip necontributiv) (Legea consolidată din 2005 privind protecția socială, partea a treia, capitolul 6)

(d)    Alocație de invaliditate (Legea consolidată din 2005 privind protecția socială, partea a treia, capitolul 10)

(e)    Alocație de mobilitate (Legea din 1970 privind sănătatea, secțiunea 61)

(f)    Pensie pentru nevăzători (Legea consolidată din 2005 privind protecția socială, partea a treia, capitolul 5)

H.    GRECIA

Prestații speciale pentru persoanele în vârstă (Legea 1296/82)

I.    SPANIA

(a)    Venit minim garantat (Legea nr. 13/82 din 7 aprilie 1982)

(b)    Prestații în numerar pentru sprijinirea persoanelor în vârstă și a invalizilor incapabili de muncă (Decretul Regal nr. 2620/81 din 24 iulie 1981)

(c)    Următoarele prestații sub formă de pensii:

(i)    Pensii de invaliditate și de limită de vârstă, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 38 alineatul (1) din textul consolidat al Legii generale privind securitatea socială, aprobat prin Decretul-lege regal nr. 1/1994 din 20 iunie 1994 și

(ii)    Prestațiile care completează pensiile menţionate la punctul (i), așa cum sunt prevăzute în legislațiile comunităților autonome unde aceste suplimente garantează un venit minim de subzistență, ținându-se cont de situația economică și socială din comunitățile autonome în cauză

(d)    Indemnizații pentru promovarea mobilității și pentru acoperirea cheltuielilor de transport (Legea nr. 13/1982 din 7 aprilie 1982)

J.    FRANȚA

(a)   Alocații suplimentare din:

   (i) Fondul special de invaliditate, precum și din
   (ii) Fondul de solidaritate pentru persoanele în vârstă
cu privire la drepturile dobândite (Legea din 30 iunie 1956, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială)

(b)    Alocație pentru adulți cu handicap (Legea din 30 iunie 1975, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială)

(c)    Alocație specială (Legea din 10 iulie 1952, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială) prin respectarea drepturilor dobândite

(d)    Alocații de solidaritate pentru persoanele în vârstă (ordonanța din 24 iunie 2004 codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială, începând de la 1 ianuarie 2006

K.    ITALIA

(a)    Pensie socială pentru persoanele fără mijloace de subzistență (Legea nr. 153 din 30 aprilie 1969)

(b)    Pensii și indemnizații pentru civilii cu handicap sau invalizi (legile nr. 118 din 30 martie 1974, nr. 18 din 11 februarie 1980 și nr. 508 din 23 noiembrie 1988)

(c)    Pensiile și indemnizațiile pentru surdo-muți (legile nr. 381 din 26 mai 1970 și nr. 508 din 23 noiembrie 1988)

(d)    Pensiile și indemnizațiile pentru nevăzătorii civili (legile nr. 382 din 27 mai 1970 și nr. 508 din 23 noiembrie 1988)

(e)    Prestații care completează pensiile minime (legile nr. 218 din 4 aprilie 1952, nr. 638 din 11 noiembrie 1983 și nr. 407 din 29 decembrie 1990)

(f)    Prestații care completează alocațiile de invaliditate (Legea nr. 222 din 12 iunie 1984)

(g)    Alocație socială (Legea nr. 335 din 8 august 1995)

(h)    Majorare socială [articolul 1 alineatele (1) și (12) din Legea nr. 544 din 29 decembrie 1988 și modificările ulterioare]

L.    CIPRU

(a)    Pensie socială [Legea din 1995 privind pensia socială (Legea 25(I)/95), modificată]

(b)    Alocație pentru handicap motor grav (Deciziile Consiliului de Miniștri nr. 38210 din 16 octombrie 1992, 41370 din 1 august 1994, 46183 din 11 iunie 1997 și 53675 din 16 mai 2001)

(c)    Alocație specială pentru nevăzători [Lege privind alocațiile speciale din 1996 (Legea 77(I)/96), modificată]

M.    LETONIA

(a)    Prestația de securitate socială de stat (Legea privind prestațiile sociale de stat din 1 ianuarie 2003)

(b)    Indemnizație pentru compensarea cheltuielilor de transport pentru persoanele cu handicap cu mobilitate redusă (Legea privind prestațiile sociale de stat din 1 ianuarie 2003)

N.    LITUANIA

(a)    Pensia de asigurare socială (articolul 5 din Legea din 2005 privind alocațiile sociale de stat)

(b)    Indemnizație specială de asistență (articolul 15 din Legea din 2005 privind alocațiile sociale de stat)

(c)    Indemnizație specială de transport pentru persoanele cu handicap cu probleme de mobilitate (articolul 7 din Legea din 2000 privind indemnizația de transport)

O.    LUXEMBURG

Venit pentru persoanele cu handicap grav [articolul 1 alineatul (2) din Legea din 12 septembrie 2003], cu excepția persoanelor recunoscute drept lucrători cu handicap și având un loc de muncă pe piața de muncă obișnuită sau într-un mediu protejat

P.    UNGARIA

(a)    Rentă de invaliditate [Decretul nr. 83/1987 (XII 27) a Consiliului de Miniștri privind renta de invaliditate]

(b)    Pensia de tip necontributiv pentru limită de vârstă (Legea III din 1993 privind administrația și prestațiile sociale)

(c)    Indemnizația de transport [Decretul Guvernamental nr. 164/1995 (XII 27) privind indemnizațiile de transport pentru persoane cu handicap fizic sever]

Q.    MALTA

(a)    Alocație suplimentară [secțiunea 73 din Legea din 1987privind securitatea socială (cap. 318)]

(b)    Pensie de bătrânețe [Legea din 1987 privind securitatea socială (cap. 318)]

R.    ȚĂRILE DE JOS

(a)    Legea privind asistența în cazul incapacității pentru persoanele tinere cu handicap, din 24 April 1997 (Wajong)

(b)    Legea din 6 noiembrie 1986 (TW) privind prestațiile suplimentare

S.    AUSTRIA

Supliment compensatoriu (Legea federală din 9 septembrie 1955 privind asigurarea socială generală , Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru persoane implicate în activități comerciale și Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru agricultori)

T.    POLONIA

Pensia socială (Legea din 27 iunie 2003 privind pensiile sociale)

U.    PORTUGALIA

(a)    Pensia de stat de tip necontributiv pentru limită de vârstă și pensia de invaliditate (Decretul-lege nr. 464/80 din 13 octombrie 1980)

(b)    Pensia de văduvie de tip necontributiv (Decretul-regulament nr. 52/81 din 11 noiembrie 1981)

(c)    Supliment de solidaritate pentru persoanele în vârstă ( Decretul-lege nr.232/2005 din 29 decembrie 2005, modificat prin Decretul-lege nr.236/2006 din 11 decembrie 2006)

V.    SLOVENIA

(a)    Pensie de stat (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile și asigurarea de invaliditate)

(b)    Ajutor bănesc pentru pensionari (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile și asigurarea de invaliditate)

(c)    Alocație de subzistență (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile și asigurarea de invaliditate)

W.    SLOVACIA

(a)    Adaptare acordată înainte de 1 ianuarie 2004 în cazul pensiilor care constituie unica sursă de venit

(b)    Pensie socială acordată înainte de 1 ianuarie 2004

X.    FINLANDA

(a)    Indemnizație de locuință pentru pensionari (Legea 571/2007 privind indemnizația de locuință pentru pensionari)

(b)    Sprijinul acordat pe piața muncii (Legea 1290/2002 privind ajutorul de șomaj)

(c)    Ajutor special pentru imigranți (Legea 1192/2002 privind ajutorul special pentru imigranți)

Y.    SUEDIA

(a)    Ajutoare suplimentare de locuință pentru persoane care primesc o pensie (Legea 2001: 761)

(b)    Sprijin financiar pentru persoanele în vârstă (Legea 2001: 853)

Z.    REGATUL UNIT

(a)    Credit de pensie de stat [Legea din 2002 privind creditul de pensie de stat și Legea din 2002 (Irlanda de Nord) privind creditul de pensie de stat]

(b)    Alocații bazate pe venit pentru persoane care caută un loc de muncă [Legea din 1995 privind persoanele care caută un loc de muncă și Ordinul din 1995 (Irlanda de Nord) privind persoanele care caută un loc de muncă]

(c)    Ajutor bănesc [Legea din 1992 privind contribuțiile și prestațiile de securitate socială și Legea din 1992 (Irlanda de Nord) privind contribuțiile și prestațiile de securitate socială]

(d)    Ajutor suplimentar de mobilitate la alocația de subzistență pentru persoanele cu handicap [Legea din 1992 privind contribuțiile și prestațiile de securitate socială și Legea din 1992 (Irlanda de Nord) privind contribuțiile și prestațiile de securitate socială]

"

11 .   Anexa XI se înlocuieşte cu următorul text:

"

ANEXA XI

DISPOZIŢII SPECIALE PENTRU APLICAREA LEGISLAŢIEI STATELOR MEMBRE

[Articolul 51 alineatul (3), articolul 56 alineatul (1) şi articolul 83]

A.   BELGIA

Niciuna .

B.    BULGARIA

Articolul 33 din Legea bulgară privind asigurarea de sănătate se aplică în cazul tuturor persoanelor pentru care Bulgaria reprezintă statul competent în conformitate cu capitolul 1 din titlul III din regulament

C .   REPUBLICA CEHĂ

Niciuna .

D .   DANEMARCA

1 . (a)   La calcularea pensiei în temeiul lov om social pension (Legea privind pensia socială), perioadele de activitate salariată sau independentă realizate în temeiul legislației daneze de către un lucrător frontalier sau de către un lucrător care s-a deplasat în Danemarca pentru a efectua o muncă sezonieră sunt considerate perioade de rezidență realizate în Danemarca de către soțul supraviețuitor în măsura în care, în aceste perioade, soțul supraviețuitor a fost unit de lucrătorul în cauză prin căsătorie, fără să existe separație de corp și de bunuri, nici separare în fapt pe motive de incompatibilitate, și cu condiția ca în aceste perioade soțul să fi avut reședința pe teritoriul altui stat membru.

În sensul prezentului alineat, "muncă sezonieră" înseamnă o muncă ce depinde de succesiunea anotimpurilor şi se repetă în fiecare an.

(b)   La calcularea pensiei în temeiul Legii privind pensia socială (lov om social pension), perioadele de activitate salariată sau independentă realizate în temeiul legislației daneze înainte de 1 ianuarie 1984 de către o persoană căreia nu i se aplică alineatul (2) litera (a) sunt considerate perioade de rezidență realizate în Danemarca de către soțul supraviețuitor în măsura în care, în aceste perioade, soțul supraviețuitor a fost unit de lucrătorul în cauză prin căsătorie, fără să existe separație de corp și de bunuri, nici separare în fapt pe motive de incompatibilitate, și cu condiția ca în aceste perioade soțul să fi avut reședința pe teritoriul altui stat membru.

(c)   Perioadele care trebuie să fie luate în considerare în temeiul literelor (a) şi (b) nu sunt luate în considerare în cazul în care coincid cu perioadele luate în considerare pentru calcularea pensiei cuvenite persoanei în cauză în temeiul legislaţiei privind asigurarea obligatorie dintr-un alt stat membru sau cu perioadele în care persoana în cauză a primit o pensie în temeiul acestei legislaţii. Aceste perioade sunt, însă, luate în considerare în cazul în care valoarea anuală a pensiei menţionate reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea de bază a pensiei sociale.

2 . (a)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6, persoanele care nu au desfăşurat o activitate remunerată într-unul sau mai multe state membre au dreptul la o pensie socială daneză numai în cazul în care au reşedinţa permanentă în Danemarca de cel puţin trei ani, sau au avut reşedinţa permanentă în Danemarca timp de cel puţin trei ani, fiind supuse limitelor de vârstă prevăzute de legislaţia daneză. Sub rezerva articolului 4, articolul 7 nu se aplică unei pensii sociale daneze la care aceste persoane au dreptul.

(b)   Dispoziţiile menţionate anterior nu se aplică dreptului la o pensie socială daneză al membrilor familiilor persoanelor care desfăşoară sau au desfăşurat o activitate remunerată în Danemarca, sau al studenţilor sau al membrilor familiilor acestora.

3 .   Prestaţia temporară pentru şomerii care beneficiază de ledighedsydelse (regimul "muncă flexibilă" ) (Legea nr. 455 din 10 iunie 1997) este reglementată de titlul III capitolul 6 din prezentul regulament. În cazul şomerilor care se deplasează într-un alt stat membru, se aplică articolele 64 şi 65 atunci când statul membru respectiv are regimuri similare de ocupare a forţei de muncă pentru aceeaşi categorie de persoane.

4 .   Atunci când beneficiarul unei pensii sociale daneze are dreptul şi la o pensie de urmaş din partea altui stat membru, aceste pensii sunt considerate, pentru aplicarea legislaţiei daneze, prestaţii de acelaşi tip în sensul articolului 53 alineatul (1), cu condiţia ca, totuşi, persoana ale cărei perioade de asigurare sau de rezidenţă servesc drept bază pentru calcularea pensiei de urmaş să fi dobândit dreptul la o pensie socială daneză.

E .   GERMANIA

1 .   Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din prezentul regulament și articolului 5 alineatul (4) punctul 1 din Sozialgesetzbuch VI (volumul VI al Codului social ), o persoană care primește o pensie completă pentru limită de vârstă în temeiul legislației altui stat membru poate solicita asigurarea obligatorie în cadrul regimului german de asigurări de pensii .

2 .   Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din regulament și articolului 7 alineatele (1) și (3) dinSGBVI, o persoană care deține o asigurare obligatorie într-un alt stat membru sau care primește o pensie pentru limită de vârstă în temeiul legislației altui stat membru poate subscrie la regimul de asigurare voluntară din Germania.

3.    În vederea acordării de prestații în numerar persoanelor asigurate care trăiesc în alt stat membru, în temeiul articolului 47 alineatul (1) din volumul V al Codului social (SGB V), articolului 47 alineatul (1) din volumul VII al Codului social (SGB VII) și articolului 200 alineatul (2) din Codul german al asigurărilor sociale (Reichsversicherungsordnung), sistemele germane de asigurări calculează remunerația netă, pe baza căreia se evaluează prestațiile, ca și cum persoana asigurată ar trăi în Germania, cu excepția cazului în care persoana asigurată solicită evaluarea pe baza remunerației nete pe care o primește efectiv.

4.    Cetățenii altor state membre, al căror domiciliu sau reședință obişnuită este în afara Germaniei și care îndeplinesc condițiile generale ale regimului german de asigurări de pensii, pot cotiza în mod voluntar la acest regim numai în cazul în care, la un moment dat în trecut, au fost asigurați voluntar sau obligatoriu în cadrul regimului german de asigurări de pensii; această dispoziție se aplică, de asemenea, apatrizilor și refugiaților al căror domiciliu sau reședință obişnuită este în alt stat membru.

5.   În conformitate cu articolul 253 din SGB VI ║, perioada de imputare forfetară (pauschale Anrechnungszeit) se stabileşte exclusiv cu referire la perioadele germane.

6.   În cazurile în care, pentru recalcularea unei pensii, este aplicabilă legislația germană privind pensiile, în vigoare la 31 decembrie 1991, numai legislația germană ▌se aplică pentru creditarea perioadelor asimilate germane (Ersatzzeiten).

7.    Legislația germană cu privire la accidentele de muncă și bolile profesionale pentru care se acordă indemnizație în temeiul legii care reglementează pensiile obținute în străinătate și cu privire la prestațiile pentru perioadele de asigurare care pot fi creditate în temeiul legii care reglementează pensiile obținute în străinătate pentru teritoriile menționate la alineatul (1) punctele 2 și 3 din Bundesvertriebenengesetz (Legea privind persoanele strămutate și persoanele refugiate) se aplică în continuare, în domeniul de aplicare al regulamentului, fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (2) din Fremdrentengesetz (Legea privind pensiile obținute în străinătate).

8.    Pentru calcularea valorii teoretice menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulament, în regimurile de pensii pentru profesiile liberale, instituția competentă ia drept bază de calcul, pentru fiecare an de asigurare finalizat în temeiul legislației unui alt stat membru, dreptul la pensie mediu și anual, dobândit prin plata contribuțiilor pe parcursul perioadei de afiliere la instituția competentă.

F .   ESTONIA

La calcularea prestaţiilor parentale, perioadele de încadrare în muncă statele membre, altele decât Estonia, se bazează pe valoarea medie a cotizaţiilor sociale plătite în timpul perioadelor de încadrare în muncă în Estonia, cu care acestea sunt cumulate. În cazul în care, în anul de referinţă, persoana a fost încadrată în muncă doar în alte state membre, calcularea prestaţiilor se bazează pe valoarea medie a cotizaţiilor sociale plătite în Estonia între anul de referinţă şi concediul de maternitate.

G .   GRECIA

1.    Legea nr. 1469/84 privind afilierea voluntară la regimul de asigurări de pensii pentru cetățenii greci și cetățenii străini de origine greacă se aplică cetățenilor altor state membre, apatrizilor și refugiaților, în cazul în care persoanele în cauză, indiferent de domiciliu sau reședință, au fost, la un moment dat în trecut, afiliați voluntar sau obligatoriu la regimul grec de asigurări de pensii.

2.    Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din regulament și articolului 34 din Legea nr. 1140/81, o persoană care primește, în temeiul legislației altui stat membru, o pensie pentru accidente de muncă sau boli profesionale, poate solicita asigurarea obligatorie în temeiul legislației aplicate de OGA, în măsura în care această persoană exercită o activitate cuprinsă în domeniul de aplicare a respectivei legislații.

H .   SPANIA

1 .   Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulament, anii care îi lipsesc lucrătorului pentru a atinge vârsta de pensionare la cerere sau obligatorie, prevăzută la articolul 31 alineatul (4) din textul consolidat al Ley de clases pasivas del Estado (Legii pensionarilor de stat ), sunt luați în considerare ca perioade de serviciu efectuat doar în cazul în care, în momentul producerii accidentului pentru care se cuvine pensia de invaliditate sau de deces, beneficiarul era acoperit de regimul special spaniol pentru funcționari de stat sau desfășura o activitate asimilată acestui regim sau în cazul în care, în momentul producerii respectivului accident, beneficiarul desfășura o activitate care l-ar fi obligat să fie inclus în regimul special al statului spaniol pentru funcționarii de stat, forțele armate sau justiție, dacă respectiva activitate ar fi fost desfășurată în Spania .

2 . (a)   În temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (c), calcularea prestaţiei spaniole teoretice se efectuează pe baza cotizaţiilor efective ale persoanei în anii ce precedă imediat plata ultimei contribuţii la regimul spaniol de securitate socială. Atunci când, la calcularea valorii de bază a pensiei, trebuie să se ia în considerare perioade de asigurare şi/sau de rezidenţă aflate sub incidenţa legislaţiei altor state membre, pentru aceste perioade se utilizează baza de cotizare din Spania cea mai apropiată în timp de perioadele de referinţă, luându-se în considerare evoluţia indicelui preţurilor cu amănuntul.

b)   ║ (b) La valoarea pensiei obţinute se adaugă valoarea majorărilor şi reevaluărilor calculate pentru fiecare an ulterior pentru pensiile de aceeaşi natură.

3 .   Perioadele realizate în alte state membre care trebuie să fie calculate în cadrul regimului special pentru funcţionarii publici, forţele armate şi administraţia judiciară vor fi tratate, în sensul articolului 56 din regulament, în acelaşi mod ca perioadele cele mai apropiate în timp realizate ca funcţionar public în Spania.

4.    Sumele suplimentare calculate în funcție de vârstă, prevăzute în a doua dispoziție tranzitorie a Legii generale privind securitatea socială, se aplică tuturor beneficiarilor regulamentului care au cotizații pe numele lor, în temeiul legislației spaniole, anterioare datei de 1 ianuarie 1967; nu este posibil, în punerea în aplicare a articolului 5 din regulament, ca perioadele de asigurare creditate într-un alt stat membru anterior datei sus-menționate să fie asimilate cotizațiilor plătite în Spania doar în sensul prezentului regulament. Datele corespunzătoare datei de 1 ianuarie 1967 sunt 1 august 1970 pentru Regimul special pentru navigatori și 1 aprilie 1969 pentru Regimul special de securitate socială pentru minerii din bazinele carbonifere.

I .   FRANŢA

1.    Cetățenii altor state membre, al căror domiciliu sau reședință regulată este în afara Franței și care îndeplinesc condițiile regimului francez de asigurări de pensii, pot cotiza în mod voluntar la acest regim numai în cazul în care, la un moment dat în trecut, au fost asigurați voluntar sau obligatoriu în cadrul regimului francez de asigurări de pensii; această dispoziție se aplică, de asemenea, apatrizilor și refugiaților al căror domiciliu sau reședință regulată este în alt stat membru.

2 .   În cazul persoanelor care primesc prestaţii în natură în Franţa în conformitate cu articolele 17, 24 sau 26 din regulament, care au reşedinţa în departamentele franceze Haut-Rhin, Bas-Rhin sau Moselle, prestaţiile în natură acordate în numele instituţiei dintr-un alt stat membru care trebuie să suporte costurile lor includ atât prestaţiile acordate de regimul general de asigurări de sănătate, cât şi cele acordate de regimul local obligatoriu complementar de asigurări de sănătate din Alsace-Moselle.

3 .   Legislaţia franceză aplicabilă unei persoane care desfăşoară sau a desfăşurat o activitate salariată sau independentă, în vederea aplicării titlului III capitolul 5 din regulament, include atât regimul (regimurile) de bază de asigurări pentru limită de vârstă, cât şi regimul (regimurile) complementare de pensii de care a fost acoperită persoana în cauză.

I.   IRLANDA

1.   Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (2) și articolului 62 din prezentul regulament, la calcularea câștigurilor săptămânale recunoscute ale unei persoane asigurate, pentru acordarea prestației de boală sau a ajutorului de șomaj în temeiul legislației irlandeze, persoanei respective asigurate i se atribuie o sumă egală cu salariul săptămânal mediu din anul de referință al salariaților, pentru fiecare săptămână de activitate salariată realizată sub incidența legislației altui stat membru în anul de referință în cauză .

2.   Atunci când se aplică articolul 46 din prezentul regulament , în cazul în care persoana în cauză suferă de incapacitate de muncă ce conduce la invaliditate în timp ce se află sub incidența legislației unui alt stat membru, Irlanda, pentru aplicarea Secțiunii 118 alineatul (1) litera (a) din Legea codificată privind securitatea socială și serviciile sociale (Social Welfare Consolidation Act) din 2005 , ia în considerare toate perioadele în care, cu privire la invaliditatea care a urmat incapacității de muncă, persoana ar fi fost considerată în incapacitate de muncă în temeiul legislației irlandeze.

K .   ITALIA

Niciuna

L .   CIPRU

În sensul aplicării dispoziţiilor articolelor 6, 51 şi 61, pentru orice perioadă începând la sau după 6 octombrie 1980, o săptămână de asigurare în temeiul legislaţiei Republicii Cipru se stabileşte împărţind câştigurile totale asigurabile aferente perioadei în cauză la valoarea săptămânală a câştigurilor asigurabile de bază aplicabile în anul de cotizare relevant, cu condiţia ca numărul de săptămâni stabilite în acest mod să nu depăşească numărul de săptămâni calendaristice din perioada în cauză.

M .   LETONIA

Niciuna

N .   LITUANIA

Niciuna

O .   LUXEMBURG

Niciuna

P .   UNGARIA

Niciuna

Q .   MALTA

Dispoziții speciale pentru funcționarii publici:

(a)    Doar în vederea aplicării articolelor 49 și 60 din regulament, persoanele încadrate în conformitate cu Legea forțelor armate (capitolul 220 din legislația malteză), Legea poliției (capitolul 164 din legislația malteză) și legea închisorilor ( capitolul 260 din legislația malteză) vor fi tratate ca funcționari publici.

(b)    Pensiile plătibile în conformitate cu legile de mai sus și în temeiul Ordonanței privind pensiile ( capitolul 93 din legislația malteză) vor fi considerate, doar în sensul articolului 1 litera (e) din regulament, drept "scheme speciale pentru funcționarii publici".

"

R .   ŢĂRILE DE JOS

1.   Asigurarea de sănătate

(a)  În privinţa dreptului la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos, persoanele care au dreptul la prestaţii în natură în sensul titlului III capitolele 1 şi 2 din prezentul regulament înseamnă:

   i) persoanele care, în temeiul articolului 2 din Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate ), sunt obligate să încheie o asigurare de sănătate la un asigurător, şi
   ii) în măsura în care nu se încadrează deja la punctul (i), membrii familiilor personalului militar activ care locuiesc într-un alt stat membru și persoanele rezidente într-un alt stat membru care, în temeiul regulamentului, au dreptul la îngrijire medicală în statul de reședință, costurile fiind suportate de Țările de Jos.

(b)   Persoanele menţionate la alineatul (1) litera (a) punctul (i) trebuie să încheie, în conformitate cu dispoziţiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate ), o asigurare de sănătate la un asigurător, iar persoanele menţionate la alineatul (1) litera (a) punctul (ii) trebuie să se înregistreze la College voor zorgverzekeringen (Consiliul pentru asigurări de sănătate ).

(c)   Dispozițiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate ) și ale Algemene Wet Bijzondere Ziektekosten ( Legii generale privind ▌cheltuielile medicale excepționale) referitoare la răspunderea pentru plata cotizațiilor se aplică persoanelor menționate la alineatul (1) litera (a) și membrilor familiilor acestora. Pentru membrii familiilor, cotizațiile sunt percepute persoanei de la care decurge dreptul la îngrijire medicală, cu excepția membrilor familiilor personalului militar care locuiesc în alt stat membru, cărora li se vor percepe cotizațiile în mod direct .

(d)   Dispoziţiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate ) privind încheierea tardivă a asigurării se aplică mutatis mutandis în cazul înregistrării tardive la College voor zorgverzekeringen (Consiliul pentru asigurări de sănătate ) a persoanelor menţionate la alineatul (1) litera (a) punctul (ii).

(e)   Persoanele care au dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui stat membru, altul decât Ţările de Jos, care au reşedinţa sau au o perioadă de şedere temporară în Ţările de Jos, au dreptul la prestaţii în natură în conformitate cu poliţa oferită asiguraţilor din Ţările de Jos de către instituţia din locul de reşedinţă sau din locul de şedere, în conformitate cu articolul 11 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolul 19 alineatul (1) din Legea privind asigurările de sănătate, precum şi la prestaţii în natură prevăzute de Algemene wet bijzondere ziektekosten (Legea generală privind ▌cheltuielile medicale excepționale ).

(f)  În sensul articolelor 23 - 30 următoarele prestații (pe lângă pensiile aflate sub incidența titlului III, capitolele 4 și 5) sunt considerate pensii cuvenite în temeiul legislației Țărilor de Jos:

   pensiile acordate în temeiul Algemene burgerlijke pensioenwet din 6 ianuarie 1966 ║ (Legea privind pensiile funcţionarilor publici din Ţările de Jos);
   pensiile acordate în temeiul Algemene militaire pensioenwet din 6 octombrie 1966 ║ (Legea privind pensiile militarilor şi ale urmaşilor acestora );
   prestaţiile pentru incapacitate de muncă acordate în temeiul Wet arbeidsongeschiktheidsvoorziening militairen din 7 iunie 1972 (Legea privind prestaţiile pentru incapacitatea de muncă acordate militarilor);
   pensiile acordate în temeiul Legii din 15 februarie 1967 privind pensiile angajaţilor NV Nederlandse Spoorwegen (Compania Olandeză de Căi Ferate) şi ale urmaşilor acestora (Legea privind pensiile angajaţilor feroviari) (Spoorwegpensioenwet);
   pensiile acordate în temeiul Regulamentului privind condiţiile de muncă în cadrul Companiei Olandeze de Căi Ferate (Reglement Dienstvoorwaarden Nederlandse Spoorwegen);
   prestațiile acordate persoanelor ieșite la pensie înaintea vârstei de 65 de ani, pe baza unui regim de pensii vizând asigurarea unui venit pentru foștii angajați aflați la o vârstă înaintată sau prestațiile acordate, în caz de ieșire prematură de pe piața muncii pe baza unui regim stabilit de către stat sau printr-o convenție colectivă de muncă, persoanelor având 55 de ani sau mai mult ▌;
   prestații acordate personalului militar și funcționarilor publici în cadrul unui regim aplicabil în cazul concedierii, al pensionării și al pensionării premature.

(g)   În sensul titlului III capitolele 1 şi 2 din prezentul regulament, restituirea ca urmare a nesolicitării de prestaţii, prevăzută în regimul din Ţările de Jos în cazul utilizării limitate a structurilor de îngrijire medicală, este considerată prestaţie de boală în numerar.

2.   Aplicarea Algemene Ouderdomswet (AOW) (Legea privind asigurarea generală pentru limită de vârstă ║

(a)  Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din ║ AOW ║ nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 1 ianuarie 1957 în care beneficiarul ce nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru asimilarea acestor ani cu perioade de asigurare:

   a avut reşedinţa în Ţările de Jos între vârstele de 15 şi 65 de ani, sau
   a avut reşedinţa într-un alt stat membru, dar a lucrat în Ţările de Jos pentru un angajator stabilit în Ţările de Jos, sau
   a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Ţărilor de Jos.

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din AOW, se consideră că orice persoană care a avut reşedinţa sau a lucrat în Ţările de Jos în conformitate cu condiţiile de mai sus doar înainte de 1 ianuarie 1957 are, de asemenea, dreptul la pensie.

(b)   Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 2 august 1989 în care, între vârstele de 15 şi 65 de ani, o persoană care este sau a fost căsătorită nu a fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate anterior şi a avut reşedinţa într-un stat membru, altul decât Ţările de Jos, în cazul în care aceşti ani calendaristici coincid cu perioade de asigurare realizate de soţul persoanei în temeiul acestei legislaţii sau cu ani calendaristici ce sunt luaţi în considerare în temeiul alineatului (2) litera (a), cu condiţia ca în perioada în cauză cei doi să fi rămas căsătoriţi.

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din AOW, se consideră că o astfel de persoană are dreptul la pensie.

(c)  Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 1 ianuarie 1957 în care soţul titularului pensiei, ce nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru asimilarea acestor ani cu perioade de asigurare:

   a avut reşedinţa în Ţările de Jos între vârstele de 15 şi 65 de ani, sau
   a avut reşedinţa într-un alt stat membru, dar a lucrat în Ţările de Jos pentru un angajator stabilit în Ţările de Jos, sau
   a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Ţărilor de Jos.

(d)   Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 2 august 1989 în care, între vârstele de 15 şi 65 de ani, soţul titularului pensiei, având reşedinţa în alt stat membru decât Ţările de Jos, nu a fost asigurat în temeiul legislaţiei menţionate, în cazul în care aceşti ani calendaristici coincid cu perioade de asigurare realizate de titular în temeiul acestei legislaţii sau cu ani calendaristici ce sunt luaţi în considerare în temeiul alineatului (2) litera (a), cu condiţia ca, în perioada în cauză, cei doi să fi rămas căsătoriţi.

(e)  Alineatul (2) literele (a), (b), (c), şi (d) nu se aplică perioadelor care coincid cu:

   perioadele care pot fi luate în considerare pentru calcularea drepturilor la pensie în temeiul legislaţiei privind asigurarea pentru limită de vârstă a unui stat membru, altul decât Ţările de Jos, sau
   perioadele pentru care persoana în cauză a beneficiat de o pensie pentru limită de vârstă în temeiul acestei legislaţii.

Perioadele de asigurare voluntară în cadrul sistemului altui stat membru nu sunt luate în considerare în sensul acestei dispoziţii.

(f)   Alineatul (2) literele (a), (b), (c) şi (d) se aplică numai în cazul în care persoana în cauză are reşedinţa într-unul sau mai multe state membre timp de şase ani după vârsta de 59 de ani şi doar atât timp cât persoana în cauză are reşedinţa într-unul din aceste state membre.

(g)   Prin derogare de la dispoziţiile capitolului IV din AOW, orice persoană cu reşedinţa într-un stat membru, altul decât Ţările de Jos, al cărei soţ are o asigurare obligatorie în temeiul acestei legislaţii, este autorizată să încheie o asigurare voluntară în temeiul acestei legislaţii pentru perioadele în care soţul beneficiază de asigurarea obligatorie.

Această autorizare nu expiră atunci când asigurarea obligatorie a soţului încetează ca urmare a decesului acestuia şi atunci când urmaşul primeşte doar o pensie în temeiul Algemene nabestaandenwet privind asigurarea urmaşilor ║.

În orice caz, autorizarea privind asigurarea voluntară expiră la data la care persoana atinge vârsta de 65 de ani.

Cotizaţia care trebuie plătită pentru asigurarea voluntară se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea voluntară în temeiul AOW. Cu toate acestea, în cazul în care asigurarea voluntară urmează unei perioade de asigurare precum cele prevăzute la punctul 2 litera (b), cotizaţia se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea obligatorie în temeiul AOW, considerându-se că venitul care este luat în considerare a fost obţinut în Ţările de Jos.

(h)   Autorizarea prevăzută la alineatul (2) litera (g) nu se acordă persoanelor asigurate în temeiul legislaţiei privind pensiile sau prestaţiile de urmaş dintr-un alt stat membru.

(i)   Persoanele care intenţionează să încheie asigurarea voluntară prevăzută la alineatul (2) litera (g) trebuie să depună o cerere în acest sens la Sociale Verzekeringsbank (Banca de asigurări sociale ) în termen de cel mult un an de la data la care îndeplinesc condiţiile de participare.

(j)   În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b), doar perioadele de asigurare realizate în temeiul AOW după vârsta de 15 ani sunt luate în considerare ca perioade de asigurare.

3.   Aplicarea Algemene nabestaandenwet (ANW) (Legii generale ║ privind asigurarea urmaşilor ║)

(a)    Atunci când soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș în temeiul ANW, în conformitate cu articolul 51 alineatul (3) , pensia respectivă se calculează în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentulregulament

În sensul aplicării acestor dispoziţii, perioadele de asigurare anterioare datei de 1 octombrie 1959 sunt, de asemenea, considerate perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos, în cazul în care, în aceste perioade, persoana asigurată, după vârsta de 15 ani:

   a avut reşedinţa în Ţările de Jos, sau
   a avut reşedinţa într-un alt stat membru, dar a lucrat în Ţările de Jos pentru un angajator stabilit în Ţările de Jos, sau
   a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Ţărilor de Jos.

(b)    Nu se iau în considerare perioadele prevăzute a fi luate în considerare la alineatul (3) litera (b) care coincid cu perioade de asigurare obligatorie realizate în temeiul legislaţiei privind pensiile de urmaş dintr-un alt stat membru.

(c)    În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b), doar perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos după vârsta de 15 ani sunt luate în considerare ca perioade de asigurare.

(d)    Prin derogare de la dispoziţiile articolului 63a alineatul (1) din ANW, persoana cu reşedinţa într-un stat membru, altul decât Ţările de Jos, al cărei soţ are o asigurare obligatorie în temeiul ANW, este autorizată să încheie o asigurare voluntară în temeiul acestei legislaţii, cu condiţia ca această asigurare să fi început deja la ...(5) , dar numai pentru perioadele în care soţul are asigurare obligatorie. Această autorizare expiră la data încetării asigurării obligatorii a soţului în temeiul ANW, cu excepţia cazului în care asigurarea obligatorie a soţului încetează ca urmare a decesului acestuia, iar soţul supravieţuitor primeşte doar o pensie în temeiul ANW.

În orice caz, autorizarea privind asigurarea voluntară expiră la data la care persoana atinge vârsta de 65 de ani.

Cotizaţia care trebuie plătită pentru asigurarea voluntară se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea voluntară în temeiul ANW. Cu toate acestea, în cazul în care asigurarea voluntară urmează unei perioade de asigurare precum cele prevăzute la alineatul (2) litera (b), cotizaţia se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea obligatorie în temeiul ANW, considerându-se că venitul care este luat în considerare a fost obţinut în Ţările de Jos.

4.   Aplicarea legislaţiei Ţărilor de Jos privind incapacitatea de muncă

(a)   În cazul în care, în temeiul articolului 51 alineatul (3) din prezentul regulament , persoana în cauză are dreptul la o prestație de invaliditate în Țările de Jos, valoarea prevăzută la articolul 52 alineatul (1) litera (b) pentru calcularea prestației se stabilește:

  i) în cazul în care, în perioada imediat anterioară apariției incapacității de muncă, persoana a desfășurat o activitate salariată în înțelesul articolului 1 litera (a) în conformitate cu:
   dispozițiile prevăzute de Wet op arbeidsongeschiktheidsverzekering (WAO) ( Legea privind incapacitatea de muncă) , în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit înainte de 1 ianuarie 2004, sau
   dispozițiile prevăzute de Wet Werk en inkomen naar arbeidsvermogen (WIA) (Legea privind munca și veniturile în funcție de capacitatea de muncă , în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv;
   ii) în cazul în care, înainte de apariția incapacității de muncă, persoana a desfășurat o activitate independentă în înțelesul articolului 1 litera (b) , în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Wet arbeidsongeschiktheidsverzekering zelfstandigen ( WAZ) (Legea privind incapacitatea de muncă a persoanelor care desfășoară o activitate independentă) , în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit înainte de 1 august 2004 ;

(b)   La calcularea prestațiilor, atât în temeiul WAO, WIA , cât și al WAZ, instituțiile din Țările de Jos iau în considerare:

   perioadele de activitate remunerată şi perioadele asimilate acestora, realizate în Ţările de Jos înainte de 1 iulie 1967;
   perioadele de asigurare realizate în temeiul WAO;
   perioadele de asigurare realizate de persoana în cauză, după vârsta de 15 ani, în temeiul Algemene Arbeidsongeschiktheidswet (AAW) (Legii generale privind incapacitatea de muncă , în măsura în care acestea nu coincid cu perioadele de asigurare realizate în temeiul WAO;
   perioadele de asigurare realizate în temeiul WAZ;
   perioadele de asigurare realizate în temeiul WIA.

S .   AUSTRIA

1.   În scopul acumulării de perioade pentru asigurarea de pensie, frecventarea unei școli sau a unei instituții de învățământ comparabile într-un alt stat membru este considerată echivalentă cu frecventarea unei școli sau a unei instituții de învățământ în temeiul articolului 227 alineatul (1) punctul (1) și al articolului 228 alineatul (1) punctul (3) din Legea generală privind securitatea socială [Allgemeines Sozialversicherungsgesetz (ASVG)], cu articolul 116 alineatul (7) din Legea federală privind asigurările sociale ale persoanelor care lucrează în domeniul comercial [Gewerbliches Sozialversicherungsgesetz (GSVG)] și cu articolul 107 alineatul (7) din Legea privind securitatea socială a agricultorilor [Bauern-Sozialversicherungsgesetz (BSVG)], în cazul în care persoana în cauză a fost pentru o perioadă sub incidența legislației austriece, în temeiul faptului că a desfășurat o activitate salariată sau independentă, și sunt plătite cotizațiile speciale prevăzute la articolul 227 alineatul (3) din ASVG, la articolul 116 alineatul (9) din GSVG și la articolul 107 alineatul (9) din BSGV, în scopul achitării respectivelor perioade de școlarizare .

2 .   La calcularea prestaţiei pro-rata prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b), nu se iau în considerare majorările speciale ale cotizaţiilor pentru asigurări suplimentare şi prestaţiile suplimentare pentru mineri în temeiul legislaţiei austriece. În aceste cazuri, la prestaţia pro-rata calculată fără aceste cotizaţii se adaugă, dacă este cazul, majorările speciale nereduse ale cotizaţiilor pentru asigurări suplimentare şi prestaţiile suplimentare pentru mineri.

3 .   Atunci când, în conformitate cu articolul 6, au fost realizate perioade asimilate în temeiul unui regim austriac de asigurări de pensii, dar acestea nu pot constitui o bază de calcul în temeiul articolelor 238 şi 239 din ║ ASVG ║, al articolelor 122 şi 123 din ║GSVG ║ sau al articolelor 113 şi 114 din ║ BSVG ║, se utilizează baza de calcul pentru perioadele de îngrijire a copilului în conformitate cu articolul 239 din ASVG, cu articolul 123 din GSVG şi cu articolul 114 din BSVG.

T .   POLONIA

Niciuna

U .   PORTUGALIA

Niciuna

V.    ROMÂNIA

Niciuna

W .   SLOVENIA

Niciuna

X .   SLOVACIA

Niciuna

Y .   FINLANDA

1 .   În sensul stabilirii dreptului la pensie şi al calculării valorii pensiei naţionale finlandeze în temeiul articolelor 52 - 54, pensiile dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sunt tratate în acelaşi mod ca pensiile dobândite în temeiul legislaţiei finlandeze.

2 .   În sensul aplicării articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) la calcularea câştigurilor pentru perioada creditată în temeiul legislaţiei finlandeze privind pensiile în funcţie de venit, atunci când persoana are perioade de asigurare de pensie bazate pe desfăşurarea unei activităţi salariate sau independente într-un alt stat membru pentru o parte din perioada de referinţă prevăzută de legislaţia finlandeză, câştigurile aferente perioadei creditate sunt echivalente cu suma câştigurilor obţinute în partea din perioada de referinţă petrecută în Finlanda, împărţită la numărul de luni pentru care au existat perioade de asigurare în Finlanda în timpul perioadei de referinţă.

Z .   SUEDIA

1.   În cazul în care alocaţia parentală este plătită, în temeiul articolului 67, unui membru al familiei care este şomer, alocaţia parentală se situează la nivelul de bază sau cel mai scăzut.

2.    În vederea calculării indemnizației de concediu parental în conformitate cu Capitolul 4 alineatul (6) din Lag (1962:381) om allmän försäkring (Legea privind asigurările naționale) pentru persoanele eligibile pentru o indemnizație de concediu parental în baza încadrării în muncă, se aplică următoarele dispoziții:

Pentru un părinte pentru care prestațiile de boală care generează venit sunt calculate în baza veniturilor provenite din activități profesionale lucrative în Suedia, cerința de a fi fost asigurat pentru prestații de boală pentru o perioadă care depășește nivelul minim de 240 zile consecutive înainte de nașterea copilului trebuie îndeplinită dacă, în timpul perioadei menționate, părintele a avut, în alt stat membru, venituri din activități profesionale lucrative care corespund unei asigurări peste nivelul minim.

3 .   Dispozițiile prezentului regulament privind cumularea perioadelor de asigurare sau perioadelor de reședință nu se aplică dispozițiilor tranzitorii din legislația suedeză privind dreptul la pensia garantată pentru persoanele născute în 1937 sau înainte de acest an, care au avut reședința în Suedia o perioadă determinată înainte de a înainta cererea de acordare a pensiei (Legea 2000:798).

4 .  La calcularea venitului fictiv pentru compensația de boală în funcție de venit și pentru compensația de activitate în funcție de venit în conformitate cu dispozițiile Capitolului 8 din Lag (1962:381) om allmän försäkrings (Legea privind asigurările naționale ), se aplică următoarele dispoziții:

   a) atunci când, în perioada de referință, persoana asigurată a fost și sub incidența legislației altui sau altor state membre în baza desfășurării unei activități salariate sau independente, venitul din statul membru (statele membre) în cauză este considerat echivalent cu venitul mediu brut al persoanei asigurate obținut în Suedia în partea din perioada de referință petrecută în Suedia, calculat prin împărțirea câștigurilor obținute în Suedia la numărul de ani în care au fost obținute aceste câștiguri;
   b) atunci când prestațiile sunt calculate în conformitate cu articolul 46, iar persoana nu este asigurată în Suedia, perioada de referință este stabilită în conformitate cu dispozițiile Capitolului 8 alineatele (2) și (8) din legea menționată anterior, ca și când persoana în cauză ar fi asigurată în Suedia. În cazul în care persoana în cauză nu a avut, în această perioadă, un venit care să-i dea dreptul la pensie în temeiul Legii privind pensiile pentru limită de vârstă în funcție de venit (1998:674), se permite calcularea perioadei de referință de la prima dată la care persoana asigurată a obținut un venit dintr-o activitate lucrativă în Suedia.

5 . (a)   La calcularea cuantumului fictiv pentru pensiile de urmaș în funcție de venit (Legea 2000:461), în cazul în care nu este îndeplinită cerința prevăzută de legislația suedeză privind existența a cel puțin trei ani care să dea dreptul la pensie din cei cinci ani calendaristici care precedă decesul (perioada de referință), se iau în considerare și perioadele de asigurare realizate în alte state membre, ca și când ar fi fost realizate în Suedia. Perioadele de asigurare realizate în alte state membre sunt considerate a fi întemeiate pe media veniturilor care acordă dreptul la pensie în Suedia. În cazul în care persoana în cauză are un singur an în Suedia care îi acordă dreptul la pensie, fiecare perioadă de asigurare realizată într-un alt stat membru este considerată echivalentă cu această valoare.

(b)   La calcularea punctelor de pensie fictive pentru pensia de soţ supravieţuitor pentru decesele survenite la sau după 1 ianuarie 2003, în cazul în care nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de legislaţia suedeză privind dobândirea de puncte de pensie timp de cel puţin doi ani din cei patru ani care precedă decesul persoanei asigurate (perioada de referinţă), iar în timpul perioadei de referinţă au fost realizate perioade de asigurare într-un alt stat membru, anii în cauză se consideră întemeiaţi pe aceleaşi puncte de pensie ca şi anul din Suedia.

REGATUL UNIT

1.  Atunci când, în conformitate cu legislaţia Regatului Unit, o persoană poate avea dreptul la o pensie în cazul în care:

   a) cotizaţiile unui fost soţ sunt luate în considerare ca şi când ar fi cotizaţiile persoanei în cauză; sau
   b) condiţiile de cotizare relevante sunt îndeplinite de soţul sau de fostul soţ al persoanei în cauză,
cu condiţia ca, în orice caz, soţul sau fostul soţ să desfăşoare sau să fi desfăşurat o activitate salariată sau independentă şi să fi fost sub incidenţa legislaţiei a două sau mai multe state membre, se aplică dispoziţiile titlului III capitolul 5 din prezentul regulament pentru a stabili dreptul la pensie în temeiul legislaţiei Regatului Unit. În acest caz, trimiterile la "perioade de asigurare" din capitolul 5 menţionat anterior se interpretează ca trimiteri la perioade de asigurare realizate de:
  i) soţ sau fostul soţ, atunci când solicitarea este făcută de:
   o femeie căsătorită; sau
   o persoană a cărei căsătorie a încetat în alt mod decât prin decesul soţului, sau
  ii) fostul soţ, atunci când solicitarea este făcută de:
   un văduv care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocaţia de părinte supravieţuitor; sau
   o văduvă care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocaţie de mamă văduvă, la alocaţie de părinte supravieţuitor sau la pensie de văduvă, sau care are dreptul doar la o pensie de văduvă în funcţie de vârstă, calculată în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b), iar în acest sens "pensie de văduvă în funcţie de vârstă" înseamnă o pensie de văduvă plătibilă la o rată redusă în conformitate cu secţiunea 39 alineatul (4) din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992 (Social Security Contributions and Benefits Act).

2.   În sensul aplicării articolului 6 din regulament tuturor dispozițiilor care reglementează dreptul la o alocație de asistență, la o alocație de îngrijitor și la o alocație de subzistență pentru persoanele cu handicap, o perioadă de activitate salariată, independentă sau de rezidență realizată pe teritoriul unui stat membru, altul decât Regatul Unit, este luată în considerare în măsura în care este necesar pentru a îndeplini condițiile referitoare la perioadele obligatorii de prezență în Regatul Unit, înainte de ziua în care rezultă prima dată dreptul la prestația în cauză.

3.   În scopul aplicării articolului 7 din regulament, în cazul prestațiilor în numerar pentru invaliditate, limită de vârstă sau de urmaș, de pensii pentru accidente de muncă sau boli profesionale și de ajutoare de deces, orice beneficiar al unei prestații în temeiul legislației Regatului Unit care locuiește pe teritoriul altui stat membru se consideră, în cursul șederii sale, ca având reședința pe teritoriul statului membru respectiv .

4.  Atunci când se aplică articolul 46, în cazul în care persoana în cauză suferă de incapacitate de muncă care a condus la invaliditate în timp ce se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, Regatul Unit, ia în considerare, în sensul secţiunii 30A alineatul (5) din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992 (Social Security Contributions and Benefits Act), toate perioadele în care persoana în cauză a primit, pentru această incapacitate de muncă:

   a) o prestaţie de boală în numerar, un salariu sau o remuneraţie,
   b) o prestaţie în sensul titlului III capitolele 4 şi 5, acordată pentru invaliditatea care a urmat incapacităţii de muncă,
în temeiul legislaţiei celuilalt stat membru, ca şi când ar fi perioade de prestaţie de incapacitate pe termen scurt plătită în conformitate cu secţiunea 30A alineatele (1) - (4) din Social Security Contributions and Benefits Act din 1992 (Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială ).

5.   La aplicarea articolului 46, se iau în considerare doar perioadele în care persoana s-a aflat în incapacitate de muncă în sensul legislaţiei Regatului Unit.

6.(a)    La calcularea factorului "câştig" pentru stabilirea dreptului la prestaţii în temeiul legislaţiei Regatului Unit, pentru fiecare săptămână de activitate salariată sub incidenţa legislaţiei altui stat membru, care a început în anul fiscal relevant în sensul legislaţiei Regatului Unit, se consideră că persoana în cauză a plătit cotizaţii ca salariat sau are câştiguri pentru care s-au plătit cotizaţii, pe baza unor câştiguri echivalente cu două treimi din limita superioară a câştigurilor din anul respectiv.

(b)   În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), atunci când:

   i) într-un an fiscal care a început la sau după 6 aprilie 1975, persoana care a desfăşurat o activitate salariată a realizat perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidenţă exclusiv într-un stat membru, altul decât Regatul Unit, iar din aplicarea punctului (6) litera (a) de mai sus rezultă că anul respectiv este generator de drepturi în temeiul legislaţiei Regatului Unit, în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i), se consideră că persoana este asigurată timp de 52 de săptămâni în anul respectiv, în celălalt stat membru.
   ii) un an fiscal început la sau după 6 aprilie 1975 nu este considerat generator de drepturi în temeiul legislaţiei Regatului Unit, în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i), toate perioadele de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidenţă realizate în acel an nu sunt luate în considerare.

(c)    În sensul convertirii unui factor "câştig" în perioade de asigurare, factorul "câştig" realizat în anul fiscal relevant în temeiul legislaţiei Regatului Unit se împarte la limita inferioară a câştigurilor pe anul respectiv. Rezultatul se exprimă ca număr întreg, zecimalele fiind ignorate. Se consideră că cifra astfel calculată reprezintă numărul de săptămâni de asigurare realizate în temeiul legislaţiei Regatului Unit în anul respectiv, cu condiţia ca această cifră să nu depăşească numărul de săptămâni din anul respectiv în care persoana a fost sub incidenţa acestei legislaţii."

(1) JO C 161, 13.7.2007, p . 61.
(2) JO C …
(3) Poziţia Parlamentului European din 9 iulie 2008.
(4) JO L 166, 30.4.2004, p. 1. Versiune rectificată în JO L 200, 7.6.2004, p. 1.
(5)* JO: a se introduce data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a procedurii de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială .


Extinderea dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 şi ale Regulamentului (CE) nr. […] la resortisanţii ţărilor terţe care nu fac obiectul dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de naţionalitate *
DOC 43k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și ale Regulamentului (CE) nr. […] la resortisanții țărilor terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de naţionalitate (COM(2007)0439 – C6-0289/2007 – 2007/0152(CNS) )
P6_TA(2008)0350 A6-0209/2008

(Procedura de consultare)

Parlamentul European ,

–   având în vedere propunerea Comisiei (COM(2007)0439 ),

–   având în vedere articolul 63 alineatul (4) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 67 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0289/2007 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0209/2008 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 3a (nou)
(3a)    Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în principal articolul 34 alineatul (2) din aceasta .
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 6a (nou)
(6a)    Întrucât promovarea unui nivel ridicat de protecție socială și creșterea nivelului de trai și a calității vieții în statele membre sunt obiective ale Uniunii Europene.

Constituirea grupurilor politice (modificarea articolului 29 din Regulamentul de procedură)
DOC 49k
Decizia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind modificarea articolului 29 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European privind constituirea grupurilor politice (2006/2201(REG) )
P6_TA(2008)0351 A6-0206/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de modificare a Regulamentului său de procedură (B6-0420/2006 ),

–   având în vedere articolele 201 și 202 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A6-0206/2008 ),

1.   hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificarea de mai jos;

2.   decide că această modificare intră în vigoare în prima zi a primei perioadei de sesiune de după alegerile europene din 2009;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul
Amendamentul 3

Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 29 – alineatul 2
(2)   Orice grup politic este constituit din deputați aleși în cel puțin o cincime din statele membre. Numărul minim necesar de deputați pentru a constitui un grup politic este de douăzeci.
(2)   Un grup politic este constituit din deputați aleși în cel puțin un sfert din statele membre. Numărul minim necesar de deputați pentru a constitui un grup politic este de douăzeci și cinci .
Amendamentul 1
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 29 – alineatul 2a (nou)
(2a)    În cazul în care numărul de membri ai unui grup scade sub pragul necesar, Președintele, cu acordul Conferinței președinților, poate permite grupului în cauză să continue să funcționeze până la următoarea ședință constitutivă a Parlamentului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- membrii grupului reprezintă în continuare cel puțin o cincime din statele membre;
- grupul există de cel puțin un an.
Președintele nu aplică această derogare în cazurile în care există dovezi suficiente pentru a se presupune că se abuzează de ea.

Rolul judecătorului naţional în sistemul jurisdicţional al Uniunii Europene
DOC 102k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului național în sistemul jurisdicţional al Uniunii Europene (2007/2027(INI) )
P6_TA(2008)0352 A6-0224/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 61 din Tratatul CE care prevede crearea treptată a unui spațiu de libertate, securitate și justiție, inclusiv măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și penală,

–   având în vedere Programul de la Haga pentru consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană(1) , adoptat de Consiliul European de la Bruxelles la 5 noiembrie 2004, și comunicarea Comisiei din 10 mai 2005 privind "Programul de la Haga: Zece priorități pentru următorii cinci ani" (COM(2005)0184 ),

–   având în vedere solicitarea din 14-15 decembrie 2001 a Consiliului European de la Laeken privind crearea rapidă a unei rețele europene care să încurajeze formarea profesională a magistraților, în scopul de a contribui la dezvoltarea unui climat de încredere între actorii implicați în cooperarea judiciară,

–   având în vedere rezoluțiile sale din 10 septembrie 1991 privind înființarea unei Academii de Drept European(2) și din 24 septembrie 2002 privind Rețeaua Europeană de Formare Judiciară (REFJ)(3) ,

–   având în vedere comunicările Comisiei din 29 iunie 2006 privind formarea judiciară în Uniunea Europeană (COM(2006)0356 ), din 5 septembrie 2007 "Către o Europă a rezultatelor: aplicarea legislației comunitare" (COM(2007)0502 ) și din 4 februarie 2008 privind crearea unui forum de discuții cu privire la politicile și practicile UE în domeniul justiției (COM(2008)0038 ),

–   având în vedere Decizia 2008/79/CE, Euratom a Consiliului din 20 decembrie 2007 de modificare a Protocolului privind Statutul Curții de Justiție(4) , și modificările ulterioare ale Regulamentului de procedură al Curții de Justiție pentru inițierea unei proceduri accelerate a chestiunii preliminare,

–   având în vedere articolele 81 alineatul (2) litera (h) și 82 alineatul (1) litera (c) din viitorul Tratat privind funcționarea Uniunii Europene, astfel cum au fost introduse prin Tratatul de la Lisabona, care ar crea un temei juridic pentru măsurile de sprijinire a formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0224/2008 ),

A.   întrucât un studiu realizat pentru scopurile prezentei rezoluții în cea de-a doua jumătate a anului 2007 a scos în evidență:

   diferențe semnificative pe teritoriul Uniunii Europene în ceea ce privește cunoașterea dreptului comunitar(5) de către judecătorii naționali, aceasta fiind uneori foarte limitată;
   necesitatea de a ameliora de urgență competențele generale ale judecătorilor naționali în materie de limbi străine;
   dificultățile pe care le-au întâmpinat judecătorii naționali în accesarea unor informații de drept comunitar specifice și actualizate;
   necesitatea îmbunătățirii și intensificării formării inițiale și de-a lungul vieții a judecătorilor naționali în domeniul dreptului comunitar;
   gradul relativ scăzut de familiarizare a judecătorilor cu procedura chestiunilor preliminare și necesitatea consolidării dialogului dintre judecătorii naționali și Curtea de Justiție;
   percepția pe care o mare parte a judecătorilor o au despre dreptul comunitar ca fiind exagerat de complex și opac;
   necesitatea de a garanta că dreptul comunitar se pretează mai bine la punerea în aplicare de către judecătorii naționali;

B.   întrucât principala responsabilitate privind formarea membrilor corpului judiciar, inclusiv dimensiunea europeană a acesteia, aparține statelor membre; întrucât Programul de la Haga mai sus-menționat conține o declarație a Consiliului European conform căreia "o componentă europeană ar trebui introdusă în mod sistematic în procesul de formare a autorităților judiciare"(6) și întrucât pregătirea membrilor corpului judiciar din fiecare stat membru rămâne, cu toate acestea, o problemă de interes comun atât pentru instituțiile UE, cât și pentru fiecare stat membru în parte;

C.   întrucât dreptul comunitar nu trebuie perceput ca fiind o zonă rezervată unei elite de specialiști și deoarece oportunitățile de formare în acest domeniu nu trebuie să se limiteze doar la judecătorii de la instanțele superioare, ci să îi privească și pe judecătorii de la toate nivelurile sistemului judiciar;

D.   întrucât anumite organisme pe care Comunitatea le sprijină din punct de vedere financiar au din ce în ce mai mult succes și formează deja un număr considerabil de judecători și procurori de stat;

E.   întrucât cunoștințele de limbi străine sunt esențiale pentru asigurarea unei cooperări judiciare corespunzătoare, în special în materie civilă și comercială, în domenii care presupun contactul direct dintre judecători, și pentru facilitarea accesului la programele de schimb pentru judecători;

F.   întrucât, în ciuda eforturilor constante depuse de Curtea de Justiție, durata medie actuală a procedurii chestiunilor preliminare continuă să fie excesiv de lungă și face să scadă semnificativ interesul judecătorilor naționali pentru această procedură;

G.   întrucât Curtea de Justiție a afirmat că este de competența statelor membre crearea unui sistem de căi de atac și proceduri juridice care să garanteze respectarea dreptului la o protecție judiciară efectivă a drepturilor derivate din dreptul comunitar(7) ;

H.   întrucât nici o prevedere a prezentei rezoluții nu ar trebui interpretată ca aducând atingere independenței judecătorilor și sistemelor juridice naționale, în conformitate cu Recomandarea nr. R(94)12 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și cu Carta europeană privind Statutul Judecătorilor din 1998,

Judecătorul național ca prim judecător al dreptului comunitar

1.   consideră că Comunitatea Europeană este o comunitate de drept(8) ; consideră că dreptul comunitar ar rămâne literă moartă dacă nu este aplicat în mod corect pe teritoriul statelor membre, inclusiv de către judecătorii naționali, care reprezintă, în consecință, elementul-cheie al sistemului judiciar al Uniunii Europene și care joacă un rol central și indispensabil în crearea unui sistem juridic unic european, în special în lumina recentelor realizări ale legiuitorului comunitar(9) , în sensul unei participări mai active și a unei responsabilități mai importante a judecătorilor naționali în aplicarea dreptului comunitar;

2.   salută recunoașterea de către Comisie a rolului esențial pe care îl au judecătorii naționali în garantarea respectării dreptului comunitar, de exemplu prin intermediul principiilor supremației dreptului comunitar, al efectului direct, al interpretării uniforme și al răspunderii statului membru pentru încălcarea dreptului comunitar; solicită Comisiei să continue eforturile depuse în această direcție, în plus față de inițiativele sectoriale deja existente; mai mult decât atât, solicită Comisiei să publice fără întârziere o notă informativă privind acțiunile în daune-interese care rezultă din încălcarea dreptului comunitar de către autoritățile naționale;

Problemele de limbă

3.   consideră că limba este principalul instrument de care dispun practicienii dreptului; consideră că nivelul actual privind formarea judecătorilor naționali în domeniul limbilor străine, care este în raport direct cu nivelul real de cunoaștere a dreptului comunitar, restrânge nu numai oportunitățile de cooperare judiciară cu privire la anumite instrumente specifice, ci și dezvoltarea încrederii reciproce, întrebuințarea corespunzătoare a doctrinei de acte clair (doctrina actelor clare şi precise) și participarea în cadrul programelor de schimb; solicită tuturor actorilor implicați în formarea judiciară să pună accentul în special pe formarea judecătorilor în domeniul limbilor străine;

4.   ia act de faptul că punerea în aplicare a dreptului comunitar de către judecătorii naționali constituie o provocare complexă pentru aceștia, în special pentru judecătorii din statele membre care au aderat la Uniunea Europeană în mai 2004 și după această dată, fapt care face necesară intensificarea metodelor de promovare a formării profesionale a judecătorilor din aceste state membre;

5.   în plus, este de părere că prin adoptarea mai multor regulamente care cuprind norme referitoare la conflictul de legi, legiuitorul comunitar a făcut o alegere politică care implică eventuala aplicare a legii străine de către judecătorii naționali, ceea ce poate deopotrivă să implice o abordare comparativă; consideră că aceste elemente, reunite, vin în sprijinul perfecționării formării profesionale în domeniul limbilor străine;

6.   consideră că perfecționarea competențelor de limbă ale magistraților din statele membre reprezintă o chestiune de interes public; prin urmare, solicită statelor membre să garanteze gratuitatea și accesibilitatea unei astfel de formări și să examineze posibilitatea ca judecătorii să poată studia o limbă străină în statul membru pe teritoriul căruia se vorbește aceasta, de exemplu concomitent cu participarea la programele de schimb de magistrați;

7.   consideră accesul la bibliografia științifică în limba maternă a judecătorilor drept un factor important pentru o mai bună înțelegere a dreptului comunitar și subliniază lipsa manifestă a literaturii de specialitate în domeniul dreptului comunitar în anumite limbi oficiale ale UE, de exemplu în legătură cu chestiunile de drept internațional privat, și posibilele consecințe grave pe care aceasta le-ar putea avea pentru instaurarea unei ordini juridice comune care să reflecte diversitatea tradițiilor juridice; solicită, în consecință, sprijinul Comisiei pentru dezvoltarea unei astfel de literaturi, în special în limbile oficiale mai puțin vorbite.

Accesul la sursele de drept relevante

8.   subliniază lipsa unor informații complete și actualizate din domeniul dreptului comunitar care să fie puse la dispoziția unui număr mare de judecători naționali în mod sistematic și adecvat și faptul că dreptul comunitar este uneori slab reprezentat în jurnalele oficiale, codurile, comentariile, periodicele și manualele naționale și se bazează pe traduceri de o calitate inegală; solicită statelor membre să își intensifice eforturile în acest domeniu;

9.   este de părere că un adevărat spațiu judiciar european, pe al cărui teritoriu să aibă loc o cooperare judiciară efectivă, necesită nu doar cunoașterea dreptului comunitar, ci și cunoștințe generale reciproce cu privire la sistemele juridice din celelalte state membre; evidențiază inconsecvențele în ceea ce privește aplicarea legii străine pe teritoriul Uniunii Europene și consideră că această problemă importantă ar trebui abordată în viitor; ia notă, în acest sens, de viitorul studiu orizontal al Comisiei privind aplicarea legii străine în materie civilă și comercială și studiile desfășurate în prezent în cadrul Conferinței de drept internațional privat de la Haga;

10.   salută intenția Comisiei de a sprijini îmbunătățirea accesului la bazele de date naționale care cuprind hotărârile instanțelor naționale în materie de drept comunitar; consideră că aceste baze de date trebuie să fie cât mai complete și mai ușor accesibile cu putință; mai mult, consideră că regulamentele și convențiile privind jurisdicția și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială ar putea reprezenta un punct de plecare pentru constituirea unei baze de date europene, dat fiind faptul că judecătorii naționali recurg în mod frecvent la acestea;

11. este de părere că toți judecătorii naționali ar trebui să aibă acces la bazele de date care conțin informații referitoare la cererile de pronunțare a unei hotărâri privind chestiuni preliminare pendinte în toate statele membre; consideră la fel de importantă și publicarea ulterioară a deciziilor instanțelor de trimitere care aplică hotărârile privind chestiuni preliminare, astfel cum se prevede în nota informativă a Curții de Justiție privind cererile de pronunțare a unei hotărâri privind chestiuni preliminare trimise de instanțele naționale(10) ;
12. consideră că, dată fiind cantitatea bogată de informații de drept comunitar disponibile on-line, formarea judecătorilor trebuie să vizeze nu doar substanța dreptului, ci și modul în care pot fi accesate eficient surse juridice actualizate;
13. salută angajamentul Comisiei de a publica pentru cetățeni rezumate ale actelor juridice comunitare și consideră că astfel de rezumate fără caracter juridic ar putea înlesni accesul mai rapid al practicienilor dreptului la informații pertinente;
14. încurajează dezvoltarea instrumentelor on-line și a inițiativelor în domeniul învățământului on-line care, deși nu constituie un răspuns complet la chestiunea formării, ar trebui considerate drept complementare contactului direct dintre judecători și formatori.
Către un cadru mai structurat pentru formarea judiciară în Uniunea Europeană

15.   solicită ca o componentă europeană în procesul de formare la nivel național a tuturor membrilor corpului magistraților:

   să fie introdusă în mod sistematic pe parcursul formării profesionale și în concursurile de intrare în profesiile juridice;
   să fie în continuare consolidată, cât mai devreme cu putință și pe tot parcursul procesului de formare, punându-se accentul în special pe aspectele practice,
   să vizeze metode de interpretare și principii juridice care pot fi necunoscute în ordinea juridică internă, dar care joacă un rol important în cadrul dreptului comunitar;

16.   remarcă succesul în creștere al programului de schimb de magistrați; încurajează REFJ să permită accesul la acest program pentru un număr cât mai mare de judecători și să garanteze o integrare adecvată a judecătorilor din domeniul civil, comercial și administrativ în cadrul acestuia; salută activitățile rețelei în domeniul predării limbilor străine și extinderea programului de schimb și pentru Curtea de Justiție, Eurojust și Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

17.   consideră că posibilitatea oferită judecătorilor naționali de a participa la procesul de formare profesională de bază și avansată reprezintă o problemă logistică și financiară majoră pentru statele membre; este de părere că, în principiu, judecătorii nu ar trebui să fie nevoiți să suporte cheltuielile de formare în domeniul dreptului comunitar; solicită Comisiei să pună la dispoziția Parlamentului estimări, pentru fiecare stat membru în parte, cu privire la costurile pe care le implică înlocuirea temporară a judecătorilor care participă la programele de schimb;

18.   ţinând seama de faptul că Comisia a recunoscut monopolul de facto al REFJ în privința operării Programului de schimb pentru autoritățile judiciare, invită Comisia să garanteze că procedurile prin care REFJ solicită fonduri pentru acest program de schimb reflectă această situație de monopol; solicită în special eficientizarea procedurilor respective pentru a garanta că fondurile sunt disponibile la timp, astfel încât rețeaua să poată organiza și conduce un program eficient care îndeplinește așteptările și angajamentele făcute către școlile naționale participante, instituțiile internaționale, precum și judecători și procurori; consideră că, în caz contrar, credibilitatea programului de schimb ar putea fi pusă sub semnul întrebării, în detrimentul judecătorilor și procurorilor naționali interesați să ia parte, precum și al dezvoltării încrederii reciproce dintre magistraţii europeni;

19.   ia notă de evaluarea Comisiei conform căreia modalitatea cea mai adecvată de promovare a formării profesionale în spațiul judiciar european constă la ora actuală în sprijinul financiar oferit anumitor organisme prin intermediul programului-cadru "Drepturi fundamentale și justiție" pentru perioada 2007-2013 care precizează că problema înființării de noi structuri europene de formare judiciară ar putea fi din nou abordată la sfârșitul programului;

20.   solicită Comisiei să procedeze la o evaluare riguroasă a rezultatelor acestui program-cadru, în lumina prezentei rezoluții, și să formuleze noi propuneri pentru dezvoltarea și diversificarea măsurilor de promovare a formării profesionale pentru judecători;

21.   consideră, cu toate acestea, că a sosit momentul pentru o soluție instituțională pragmatică la problema formării judiciare la nivelul UE, care să valorifice pe deplin structurile existente, evitând în același timp dublarea inutilă a programelor și a structurilor; solicită, prin urmare, crearea unei Academii Judiciare Europene, alcătuită din REFJ și Academia de Drept European; solicită ca această soluție instituțională să țină seama de experiența utilă acumulată în urma gestionării Colegiului European de Poliție;

22.   consideră că judecătorii naționali nu pot adopta o atitudine pasivă față de dreptul comunitar, după cum reiese din jurisprudența Curții de Justiție privind problemele de drept comunitar invocate din oficiu de către instanțele naționale(11) ;

23.   solicită consolidarea formării profesionale a candidaților pentru numirea în funcții judiciare cât mai devreme cu putință și pe tot parcursul perioadei de formare și prin analogie cu sugestiile şi propunerile de mai sus referitoare la judecătorii naționali;

Un dialog consolidat între judecătorii naționali și Curtea de Justiție

24.   consideră că procedura chestiunilor preliminare reprezintă o garanție esențială pentru coerența ordinii juridice comunitare și aplicarea uniformă a dreptului comunitar;

25.   solicită Curții de Justiție și tuturor părților implicate să reducă în continuare durata medie a procedurii chestiunilor preliminare, această oportunitate esențială de dialog devenind astfel mult mai atractivă pentru judecătorii naționali;

26.   îndeamnă Comisia să verifice dacă unele norme naționale de procedură constituie un obstacol real sau potențial în calea posibilității ca orice instanță sau tribunal din statul membru să ceară o hotărâre privind chestiunea preliminară, astfel cum se prevede în paragraful doi al articolului 234 din Tratatul CE, și să condamne cu hotărâre orice încălcăre care rezultă în urma unor astfel de obstacole;

27.   consideră că limitele impuse jurisdicției Curții de Justiție, în particular cele prevăzute la titlul IV din Tratatul CE, aduc atingere în mod inutil aplicării uniforme a dreptului comunitar în domeniile respective și trimit un mesaj negativ către marea majoritate a judecătorilor care se ocupă de aceste aspecte, aceștia aflându-se în imposibilitatea de a stabili un contact direct cu Curtea de Justiție, ceea ce conduce la întârzieri inutile;

28.   regretă că, în temeiul articolului 10 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii anexat la Tratatul de la Lisabona, competențele Curții de Justiție cu privire la legislația în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală adoptată înainte de intrarea în vigoare a respectivului tratat, continuă să rămână cele prevăzute de actualul Tratat UE pentru o perioadă tranzitorie de cinci ani; salută, cu toate acestea, declarația Conferinței Interguvernamentale cu privire la articolul respectiv din Protocol și, prin urmare, îndeamnă Consiliul și Comisia să se alăture Parlamentului în efortul de a adopta din nou această legislație în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală care a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

29.   dată fiind introducerea unei proceduri accelerate a chestiunii preliminare, împărtășește opinia Consiliului conform căreia este important ca Curtea de Justiție să furnizeze orientări la care judecătorii naționali să se poată raporta atunci când decid dacă să solicite sau nu o procedura accelerată;

30.   solicită Curții de Justiție să ia în considerare toate îmbunătățirile posibile ce pot fi aduse procedurilor privind chestiunile preliminare și care l-ar putea implica mai îndeaproape pe judecătorul care le solicită, inclusiv posibilitățile sporite de clarificare a procedurii și de participare la procedura orală;

31.   consideră că, într-o ordine juridică comunitară descentralizată și matură, judecătorii naționali nu trebuie marginalizați, ci dimpotrivă, trebuie să li se ofere mai multe responsabilități și să fie încurajați în misiunea de primi judecători ai dreptului comunitar; solicită, în consecință, examinarea unui sistem de "undă verde" care ar putea să includă răspunsurile propuse de judecătorii naționali la întrebările adresate Curții de Justiție, care ar putea să decidă într-o perioadă dată dacă să accepte hotărârea propusă sau să decidă pe cont propriu, în maniera unei curți de apel;

Legi mai bine adaptate în vederea aplicării lor de către judecătorii naționali

32.   ia act de crearea unui forum de discuții pe tema politicilor și practicilor UE în materie de justiție și solicită Comisiei să asigure transparența dezbaterilor din cadrul acestuia; ia notă de angajamentul pe care Comisia și l-a asumat de a prezenta în mod regulat un raport atât Parlamentului cât și Consiliului;

33.   insistă asupra necesității de a folosi un limbaj mai clar în legislația comunitară și a unei coerențe terminologice sporite între instrumentele juridice; sprijină cu tărie folosirea proiectatului Cadru Comun de Referință în domeniul dreptului european al contractelor ca instrument superior de legiferare;

34.   susține cu tărie insistențele Comisiei ca statele membre să furnizeze în mod sistematic tabele comparative pentru a preciza modalitățile de punere în aplicare a directivelor comunitare în cadrul reglementărilor interne; este de acord că astfel de tabele pun la dispoziție informații valoroase la prețuri și eforturi minime; consideră, în plus, că tabelele comparative sporesc transparența aplicării dreptului comunitar, oferind judecătorilor naționali și părților din fața acestora o șansă realistă de a vedea dacă dreptul comunitar se află în spatele unei anumite norme naționale și să verifice pe cont propriu dacă aplicarea transpunerii s-a făcut corespunzător, iar, în caz afirmativ, să constate și modalitatea prin care a fost realizat acest lucru;

o
o   o

35.   încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție şi raportul comisiei competente, Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție și Ombudsmanului European.

(1) JO C 53, 3.3.2005, p. 1.
(2) JO C 267, 14.10.1991, p. 33.
(3) JO C 273 E, 14.11.2003, p. 99.
(4) JO L 24, 29.1.2008, p. 42.
(5) În sensul prezentei rezoluții, trimiterile la dreptul comunitar includ şi legislația Uniunii Europene.
(6) JO C 53, 3.3.2005, p. 1, la p. 12.
(7) Cauza C-50/00 P UPA [2002] Rec. I-6677, paragraful 41.
(8) Cauza 294/83 "Les Verts"/Parlamentul European [1986] Rec 1339, punctul 23.
(9) A se vedea, de exemplu, Regulamentul (CE) No 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).
(10) JO C 143, 11.6.2005, p. 1, paragraful 31.
(11) Cauzele C-312/93 Peterbroeck [1995] Rec. I-4599, C-473/00 Cofidis [2002] Rec. I-10875 și C-168/05 Mostaza Claro [2006] Rec. I-10421.


Disputele Airbus/Boeing
DOC 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind disputele din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii legate de presupusele subvenţii acordate firmelor Airbus şi Boeing
P6_TA(2008)0353 B6-0334/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere disputele din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) dintre Uniunea Europeană (UE) şi Statele Unite ale Americii (SUA) legate de presupusele subvenţii acordate firmelor Airbus şi Boeing,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind relaţiile economice transatlantice dintre UE şi SUA(1) ,

–   având în vedere Rezoluţia Senatului SUA (Rezoluţia nr. 632) din 8 decembrie 2006, prin care SUA şi UE sunt îndemnate să colaboreze pentru consolidarea pieţei transatlantice,

–   având în vedere reuniunea la nivel înalt UE-SUA din 30 aprilie 2007,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât apreciază parteneriatul transatlantic dintre UE şi SUA şi sprijină politicile comerciale corecte şi echilibrate în general;

B.   întrucât, în ultimul deceniu, relaţiile economice transatlantice au cunoscut o perioadă de integrare fără precedent, investiţiile europene în SUA reprezentând 75% din totalul fluxului de investiţii care a intrat în SUA în 2006, iar investiţiile americane în Europa ridicându-se la o cifră record de 128 miliarde USD, adică 59% din totalul investiţiilor directe efectuate de SUA în străinătate în 2006;

C.   întrucât importanţa industriei aeronautice pentru ocuparea forţei de muncă şi crearea de locuri de muncă, în special în sectoarele cu personal cu înaltă calificare, precum şi într-o gamă largă de alte sectoare industriale, pentru dezvoltarea regională şi pentru cooperarea industrială transnaţională în materie de tehnologie de ultimă generaţie este deosebit de importantă;

D.   întrucât, în industria aeronautică civilă, Airbus şi Boeing deţin în prezent capacitatea de a proiecta şi integra aeronave comerciale de mari dimensiuni şi întrucât menţinerea unei concurenţe loiale şi puternice este în interesul companiilor aeriene şi al clienţilor acestora;

E.   întrucât, în 1992, UE şi SUA au semnat un acord bilateral privind comerţul cu aeronave civile de mari dimensiuni (acordul din 1992) prin care s-a instituit un spaţiu de acţiune echilibrat, cu norme de reglementare a ajutorului de stat;

F.   întrucât UE a aderat în mod consecvent la spiritul şi litera acordului din 1992 şi a furnizat în mod regulat dovezi documentate privind respectarea acestui acord;

G.   întrucât SUA şi-au ignorat masiv obligaţiile ce le revin în temeiul acordului din 1992, neraportând subvenţiile acordate firmei Boeing, precum şi oferind ajutoare care au depăşit limitele convenite şi acordând firmei Boeing subvenţii interzise;

H.   întrucât acordul din 1992 a menţinut stabilitatea în sector până în 2004, când SUA au afirmat unilateral că se vor retrage din acest acord şi au iniţiat o procedură de litigiu la OMC împotriva UE, invocând o finanţare europeană rambursabilă care a fost pe deplin conformă cu acordul din 1992 şi care a fost similară cu cea de care a beneficiat Boeing pentru dezvoltarea şi fabricarea de piese mari pentru modelul său 787 în Japonia şi în alte ţări cu care riscurile au fost împărţite;

I.   întrucât, în ciuda a numeroase eforturi depuse cu bunăcredinţă de către UE, până în prezent nu a fost posibil să se stabilească o bază corectă şi echilibrată pentru o soluţionare pe calea negocierilor;

J.   întrucât Parlamentul îşi reafirmă sprijinul pentru deschiderea manifestată în permanenţă de Comisie spre o soluţie echilibrată, găsită pe calea negocierilor, fără condiţii prealabile;

K.   întrucât un sprijin de stat echilibrat şi corect acordat industriei aerospaţiale pe ambele maluri ale Atlanticului a condus la intensificarea activităţilor de cercetare şi inovare, la o mai mare siguranţă, la o mai bună performanţă de mediu şi la eficienţă în domeniul transportului aerian;

L.   întrucât finanţarea acordată de statele membre firmei Airbus este strict limitată, rambursabilă cu dobândă şi, în mod clar, nu are niciun impact asupra capacităţii Boeing de a concura pe piaţă, deoarece Airbus a rambursat cu 40% mai mult decât a primit de la guvernele statelor membre începând cu 1992 şi, până în prezent, a rambursat în plus 7 miliarde EUR;

M.   întrucât UE contestă mai multe subvenţii interzise şi pasibile de acţiune judiciară acordate în SUA la nivel federal, de stat şi local în beneficiul Boeing, totalizând 23,7 miliarde EUR sub formă de subvenţii nerambursabile în ultimele două decenii şi până în 2024;

N.   întrucât îşi reafirmă încrederea în importanţa unei concurenţe loiale şi deschise în cadrul procedurilor de achiziţii publice şi a apreciat acordarea contractului pentru programul SUA de avioane cisternă societăţii Northrop Grumman European Aeronautic Defence and Space (EADS), pe baza unor criterii neutre menite să identifice şi să procure echipamentul cel mai potrivit pentru Forţele Aeriene ale SUA;

O.   întrucât, cu toate acestea, ia act cu profundă îngrijorare atacurile înverşunate ale firmei Boeing, într-o încercare de a portretiza operaţiunile EADS şi anumite state membre drept "parteneri comerciali din domeniul aeronauticii nedemni de încredere" şi drept un risc de securitate la adresa capacităţii de intervenţie militară a SUA, mesaj care nu a trecut neobservat în Europa;

P.   întrucât raportul Oficiului Guvernamental de Conturi (GAO), care susţine contestaţia companiei Boeing la procedura de licitaţie este recunoscut drept o simplă evaluare a procesului de selecţie, şi nu a calităţilor aeronavei; întrucât îşi reafirmă convingerea că integritatea achiziţiilor publice din cadrul Departamentului de Apărare al SUA va fi menţinută la standardele actuale pentru toţi competitorii,

1.   adresează următoarele recomandări Comisiei, acţionând în numele UE pentru apărarea intereselor statelor membre şi ale industriei aeronautice civile din UE care fabrică aparate de mari dimensiuni:

   (a) Parlamentul solicită statelor membre şi Comisiei să garanteze că orice acţiuni care vizează distorsionarea concurenţei, cuprinse în cadrul legislaţiei sau politicii executive, care pot să restricţioneze în mod nejustificat capacitatea întreprinderilor din UE de a concura în cadrul programelor civile sau militare, ar trebui să fie tratate în mod adecvat de CE şi statele membre;
   (b) Parlamentul sprijină pe deplin apărarea intereselor UE în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiului în curs de la OMC şi îndeamnă Comisia să îşi continue eforturile în această privinţă; cu toate acestea, se îndoieşte că hotărârile OMC vor oferi prin ele însele soluţia pe termen lung pe care o cere piaţa, ca bază pentru o viitoare concurenţă paşnică şi loială în acest sector, pe care ar putea-o aduce, dimpotrivă, o soluţie găsită pe calea negocierilor;
   (c) Parlamentul consideră că punctul de plecare pentru orice discuţii ar trebui să fie reprezentat de o discuţie în care să nu existe condiţii preliminare în ceea ce priveşte negocierea, demonstrarea adevăratei intenţii a ambelor părţi de ajunge la un echilibru pragmatic între sprijinul UE furnizat aviaţiei civile şi sistemul militar-industrial american, care să reglementeze aceste aspecte ale implicării de stat, influenţând în mod real existenţa unei concurenţe cu adevărat echitabile;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi Preşedintelui şi Congresului statelor Unite ale Americii.

(1) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 235.


Planul strategic european pentru tehnologiile energetice
DOC 94k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (2008/2005(INI) )
P6_TA(2008)0354 A6-0255/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice: Către un viitor cu emisii reduse de carbon" (COM(2007)0723 ) (Planul de comunicare SET),

–   având în vedere evaluarea completă a impactului (SEC(2007)1508 ), "Harta tehnologiei" (SEC(2007)1510 ) şi "Harta capacităţilor" (SEC(2007)1511 ) care însoţesc Planul de comunicare SET,

-   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "De două ori 20 până în 2020: Șansa oferită Europei de schimbările climatice" (COM(2008)0030 ),

-   având în vedere evaluarea impactului pachetului de măsuri de punere în aplicare pentru îndeplinirea obiectivelor UE pentru anul 2020 privind schimbările climatice și energiile regenerabile (SEC(2008)0085 ),

-   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Sprijinirea demonstrației incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili" (COM(2008)0013 ),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat "Sprijinul pentru energia electrică din surse de energie regenerabilă" (SEC(2008)0057 ),

-   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "O politică energetică pentru Europa" (COM(2007)0001 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei "Reforme economice și competitivitate: principalele mesaje ale Raportului 2006 privind competitivitatea europeană" (COM(2006) 0697),

-   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (COM(2008)0019 ),

-   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (COM(2008)0016 ),

-   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului, a Directivelor 2000/60/EC, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 (COM(2008)0018 ),

-   având în vedere Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013)(1) ,

-   având în vedere Decizia 2006/976/Euratom a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific de punere în aplicare a celui de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activitățile de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2007 - 2011)(2) ,

-   având în vedere Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007 - 2013)(3) ,

-   având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de înființare a întreprinderii comune "Pile de combustie și hidrogen" (COM(2007)0571 ),

-   având în vedere rezoluția sa din 25 septembrie 2007 privind foaia de parcurs pentru energia regenerabilă în Europa(4) ,

-   având în vedere rezoluția sa din 31 ianuarie 2008 referitoare la planul de acțiune privind eficiența energetică: realizarea potențialului(5) ,

-   având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2008 privind Fondul mondial pentru eficiență energetică și energie regenerabilă(6) ,

-   având în vedere poziția sa din 11 martie 2008 privind Institutului european pentru inovare și tehnologie(7) ,

-   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 8 și 9 martie 2007,

-   având în vedere concluziile Consiliului pentru transport, telecomunicații și energie din 28 februarie 2008 privind Planul strategic european pentru tehnologiile energetice,

-   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 13 și 14 martie 2008,

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0255/2008 ),

A.   întrucât comunicări succesive ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei au subliniat faptul că obiectivele politicii europene în materie de energie și climă sunt abordarea problemei schimbărilor climatice, îmbunătățirea siguranței energetice și consolidarea competitivității economiei europene;

B.   întrucât schimbările climatice continuă să prezinte un pericol din ce în ce mai mare, iar dezbaterile COP14 de la Poznan și dezbaterile COP15 de la Copenhaga vor fi foarte importante pentru stabilirea unui acord internațional privind schimbările climatice de înlocuire a regimului Protocolului de la Kyoto;

C.   întrucât Raportul Stern privind economia schimbărilor climatice recunoaște că prețul lipsei de acțiuni pentru atenuarea schimbărilor climatice depășește cu mult costurile pentru realizarea acestor acțiuni;

D.   întrucât dependența Uniunii Europene de importurile de combustibili fosili ar putea crește până la 65% din totalul consumului până în 2030;

E.   întrucât Comisia a estimat că UE va avea nevoie de 70 miliarde EUR pe an până în 2020 pentru a atinge obiectivele UE privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și energiile regenerabile;

F.   întrucât îmbunătățirea eficienței energetice constituie una dintre măsurile de reducere a gazelor cu efect de seră care prezintă cel mai bun raport costuri-beneficii;

G.   întrucât cercetarea și dezvoltarea tehnologică sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor politicii europene în materie de energie;

H.   întrucât o mai bună sinergie în privința cercetării europene în domeniul tehnologiilor energetice ale viitorului nu poate decât să încurajeze creșterea economică durabilă, să contribuie la avantajul comparativ al economiei europene, să amelioreze ocuparea forței de muncă și să permită, astfel, atingerea obiectivelor strategiei de la Lisabona și combaterea schimbărilor climatice;

I.   întrucât cel de-al șaptelea program-cadru (FP7) alocă cercetării energetice doar 2,3 miliarde EUR pentru perioada de programare de șapte ani;

J.   întrucât investițiile sectorului privat în cercetarea privind tehnologiile energetice sunt foarte limitate în Uniunea Europeană în comparație cu eforturile depuse de concurenții din ţările terţe precum şi de alte sectoare industriale europene;

K.   întrucât bugetele publice și private pentru cercetare energetică din UE au scăzut substanțial din anii 80; întrucât Europa are performanțe slabe atunci când se compară indicatorii privind inovația bazați pe nivelurile fondurilor pentru cercetarea tehnologică la nivel internațional;

L.   întrucât intervenția publică pentru sprijinirea tehnologiilor energetice noi, mai puțin poluante este necesară și justificată, deoarece acestea sunt mai costisitoare într-o primă fază decât cele pe care le înlocuiesc și, prin urmare, la momentul inițial al intrării pe piață, este posibil să nu fie însoţite de profituri comerciale pe termen scurt și nici prețuri mai bune pentru consumatori,

Necesitatea unui Plan strategic pentru tehnologiile energetice

1.   salută Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (SET); consideră că o politică europeană privind tehnologia energetică, însoțită de un sprijin financiar adecvat, este fundamentală pentru atingerea obiectivelor UE privind energia și schimbările climatice pentru anul 2020;

2.   subliniază faptul că UE trebuie să îndeplinească obiectivele privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, eficiența energetică și energia regenerabilă până în 2020, menținând în același timp o economie competitivă și durabilă; consideră că dezvoltarea și punerea în practică a tehnologiilor energetice inovatoare, ieftine, cu emisii reduse de carbon, a eficienței energetice și a energiilor regenerabile sunt esențiale pentru diminuarea costurilor de reducere a emisiilor, crearea unor piețe noi pentru industria UE și garantarea unor angajamente la nivel mondial în vederea combaterii schimbărilor climatice;

3.   consideră că pentru atingerea acestor obiective este esențială reducerea costurilor energiei nepoluante și stimularea inovației în sectorul energiei; consideră, în acest sens, că este necesară ameliorarea procesului de transfer tehnologic de la centrele de cercetare către întreprinderi, reducerea perioadelor de introducere pe piață, eliminarea actualei inerții tehnologice și de reglementare și îmbunătățirea interconectării rețelelor;

4.   consideră că noile tehnologii, în special tehnologiile privind energiile regenerabile și eficiența energetică, sunt necesare, de asemenea, pentru a facilita diversificarea resurselor energetice, reducerea cererii de energie și asigurarea unor metode mai puțin poluante și mai sigure de utilizare a resurselor autohtone, favorizând siguranța aprovizionării cu energie; invită Comisia să realizeze o evaluare a resurselor energetice ale UE;

5.   consideră că Planul SET ar trebui să sprijine o gamă largă de activități care promovează dezbaterile publice privind avantajele diferitelor noi tehnologii energetice, în special prin educarea consumatorului și campanii de informare;

6.   consideră că tehnologiile energetice mai ieftine, mai eficiente și cu emisii reduse de carbon pot contribui la stabilirea unui nou acord internațional privind schimbările climatice care să înlocuiască regimul Protocolului de la Kyoto;

Coordonare și planificare strategică

7.   subliniază necesitatea consolidării coordonării tehnologiilor energetice strategice la diferite nivele și între diferiți parteneri; de asemenea, subliniază necesitatea evitării birocrației excesive, a asigurării simplității și clarității și a garantării unei ample participări a tuturor partenerilor potențiali pentru îmbunătățirea coordonării, de exemplu prin intermediul Grupului director al Comunității Europene și al Alianței europene pentru cercetare în domeniul energetic, care au fost propuse şi care ar trebui să fie deschise tuturor centrelor europene de cercetare indiferent de dimensiunile sau resursele acestora;

8.   sprijină crearea unui Grup director la nivel înalt și a unui sistem de informare transparent și accesibil în domeniul tehnologiilor energetice, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, și solicită Comisiei să informeze periodic Parlamentul în legătură cu crearea acestui grup și activitatea sa și cu strategia privind informarea;

9.   atrage atenția asupra faptului că instrumentele dezvoltate în temeiul programelor-cadru (ERA-NET, NoE, ETP) ar putea fi utilizate în vederea sprijinirii viitorului Sistem european de informare în domeniul tehnologiilor energetice;

10.   subliniază faptul că o cooperare coordonată cu statele membre este esențială pentru atingerea obiectivelor prevăzute, maximizarea beneficiilor și reducerea costurilor; consideră că instrumentele comunitare utilizate la nivel național, cum ar fi fondurile structurale, pot consolida capacitatea de cercetare, dezvoltare și inovație în aceste domenii;

11.   subliniază importanța deosebită de a îmbunătăți coordonarea cu țări terțe și de a consolida cooperarea internațională în vederea implementării unei strategii coerente și diferențiate în ceea ce privește economiile dezvoltate, în curs de dezvoltare sau emergente;

12.   subliniază faptul că trebuie extinsă capacitatea bazei de cercetare a UE și că este esențială ameliorarea pregătirii și formării pentru furnizarea de resurse umane suficiente și de calitate necesare pentru a profita din plin de oportunitățile oferite de noile tehnologii; consideră că o abordare integrată a programelor specifice din cadrul FP7 ar fi avantajoasă în această privință;

13.   atrage atenția asupra posibilului risc de suprapunere a noilor inițiative; invită Comisia să analizeze modul în care noile inițiative industriale europene (IIE) se vor alătura programelor existente, inclusiv FP7 și, în special, platformele tehnologice europene și inițiativele tehnologice comune stabilite în cadrul FP7, Programul-cadru de competitivitate și inovare (PCI) și îndeosebi Institutului european de inovare și tehnologie și Comunitățile acestuia pentru cunoaștere și informație (CCI), privind schimbările climatice și energia; îndeamnă Comisia să explice modul în care IIE vor sprijini sinergia dintre activitățile la nivel național și cele de la nivel european;

14.   reiterează faptul că Planul SET trebuie să consolideze cercetarea energetică și capacitatea de inovație la nivel european; este de acord cu poziția Comisiei care susține că o parte a soluției este crearea de infrastructuri pan-europene de cercetare; solicită, așadar, Forumului strategic european privind infrastructurile de cercetare (FSEIC) să analizeze necesitatea infrastructurilor de cercetare europene în domeniul tehnologiilor energetice inovatoare, cum ar fi tehnologiile referitoare la energiile regenerabile;

15.   consideră că rețelele energetice transeuropene și simplificarea procedurilor de autorizare în acest sector joacă un rol fundamental în politica energetică strategică a UE;

Cercetarea și transferul de tehnologie

16.   subliniază faptul că necesitatea coordonării trebuie extinsă la diferitele domenii științifice și tehnologice, care, datorită naturii lor multidisciplinare, au un rol în cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor energetice; subliniază, în acest sens, necesitatea promovării cercetării în științele de bază, cum ar fi biologia, informatica, știința materialelor, macrotehnologiile, etc.;

17.   solicită Comisiei să aibă în vedere potențialul de utilizare a tehnologiilor energetice în statele membre care au aderat mai recent și să introducă mecanisme de sprijin pe baza politicilor UE;

18.   subliniază necesitatea ameliorării transferului tehnologiilor de la centrele de cercetare la întreprinderi; recomandă ca noul Institutul european de inovare și tehnologie să aibă un rol în acest domeniu;

19.   îndeamnă sectorul privat să investească mai mult în cercetare și să își asume riscuri mai mari, condiții absolut necesare pentru ca UE să fie un lider în acest domeniu;

Inițiative industriale europene

20.   consideră că este nevoie de un sprijin sporit pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon și pentru tehnologiile noi, descentralizate și regenerabile în faza de demonstrație și comercializare şi în consecință salută IIE propuse; cu toate acestea, subliniază, de asemenea, necesitatea consolidării sprijinului acordat C&D în cazul tehnologiilor care vor fi necesare pe un termen mai lung, punând accentul pe tehnologiile cu importanță strategică, cum ar fi tehnologiile privind energia solară, care pot deschide drumul către o Europă independentă din punct de vedere energetic pe termen lung;

21.   consideră că IIE ar trebui orientate spre zonele cu potențialul cel mai mare de susținere a îndeplinirii obiectivelor UE privind schimbările climatice, eficiența energetică și energia regenerabilă în mod durabil, la costuri reduse și pentru reproducerea lor pe termen lung;

22.   solicită ca în momentul stabilirii priorităților în cadrul IIE să fie luate în considerare ciclul de viață al fiecărei tehnologii și efectele sale asupra mediului la fiecare etapă a proceselor de producție; solicită să fie luată în considerare posibilitatea de transfer al acestor tehnologii către economiile în curs de dezvoltare în vederea reducerii decalajului tehnologic;

23.   solicită consolidarea transferului tehnologic cu țările dezvoltate și crearea unor cooperări științifice cu respectivele țări pentru dezvoltarea de noi tehnologii energetice;

24.   sprijină propunerea Comisiei conform căreia IIE ar trebui dezvoltate diferit pentru a răspunde nevoilor anumitor tehnologii; consideră că o astfel de flexibilitate ar permite dezvoltarea alianțelor strategice între statele membre, autoritățile locale și regionale, centrele de cercetare și sectorul privat pentru dezvoltarea anumitor tehnologii; invită aceste organisme să colaboreze în vederea elaborării urgente a unor propuneri detaliate de IIE;

25.   sprijină IIE propuse privind energia eoliană, solară, bioenergia, captarea, transportul și stocarea CO2, rețeaua electrică și fisiunea nucleară;

26.   solicită, în special, intensificarea cercetării în domeniul biocombustibililor pentru a garanta că impactul global asupra mediului al producerii acestor combustibili este benefic;

27.   atrage atenția asupra importanței dezvoltării la scară largă a conversiei biomasei în gaz în vederea producerii de hidrogen și combustibili lichizi sintetici pentru a pune în aplicare tehnologii de transport durabile;

28.   subliniază faptul că IIE privind fisiunea nucleară ar trebui să facă posibilă continuitatea și să includă activitatea de cercetare şi dezvoltare privind tehnologiile de generare de a treia și a patra generație;

29.   regretă faptul că Planul SET se concentrează, în special asupra măsurilor axate pe ofertă și neglijează măsurile pentru reducerea cererii de energie, cum ar fi economia de energie și eficiența energetică;

30.   subliniază faptul că eficiența energetică ar trebui să se regăsească mai mult în Planul SET, întrucât aceasta constituie zona cu potențialul cel mai mare de reduceri rentabile ale emisiilor pe termen mediu, în special în sectorul construcțiilor, care deține 40% din consumul total de energie al UE; invită, așadar, Comisia să adauge tehnologiile privind eficiența energetică, inclusiv cogenerarea și poligenerarea, la zonele acoperite de IIE; susține includerea eficienței energetice în cadrul priorităților stabilite de IIE;

31.   solicită Comisiei să studieze posibilitatea extinderii inițiativelor industriale europene propuse la alte sectoare cu potențial mare de reducere a emisiilor, cum ar fi cogenerarea, hidrogenul, sectorul construcțiilor și locuințelor, sistemele de încălzire și răcire, ameliorarea infrastructurilor de stocare și distribuție a energiei și interconectarea rețelelor;

32.   consideră că dezvoltarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului (CSC) ar putea avea un rol în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu condiția garantării eficienței și siguranței acestei tehnologii; îndeamnă Comisia să faciliteze realizarea a cel mult 12 proiecte demonstrative propuse complete de CSC în cadrul IIE; atrage atenția asupra faptului că sprijinirea tehnologiilor nepoluante pe bază de cărbune va face mai ușoară și mai puțin costisitoare desfășurarea CSC, cu posibilitatea ca acesta să devină obligatorie în viitor;

Finanțare

33.   așteaptă comunicarea propusă de Comisie privind finanțarea noilor tehnologii cu emisii reduse de carbon și a tehnologiilor pentru CSC; regretă faptul că această comunicare nu a fost publicată odată cu Planul SET;

34.   subliniază faptul că Planul SET nu ar trebui finanțat prin realocarea fondurilor destinate domeniului energetic în cadrul FP7 sau PCI;

35.   consideră că, având în vedere prioritatea acordată chestiunilor privind schimbările climatice și energia, sunt necesare resurse UE suplimentare semnificative pentru tehnologiile privind eficiența energetică și energiile regenerabile și acestea ar trebui desfășurate pentru a susține îndeplinirea obiectivelor UE pentru anul 2020;

36.   încurajează Comisia să asigure urgent o finanțare adecvată și sprijin pentru cercetare şi dezvoltare, demonstrația și comercializarea noilor tehnologii cu emisii reduse și fără emisii de carbon, astfel încât, începând cu anul 2009, cel puțin 2 miliarde EUR pe an, din bugetul UE, să se cheltuiască în vederea sprijinirii acestor tehnologii independent de FP7 și PCI; de asemenea, invită Comisia să înainteze propuneri de resurse suplimentare în revizuirea intermediară a cadrului financiar 2007-2013;

37.   consideră că este importantă o mai bună şi intensă utilizare a resurselor, atât a celor financiare, cât și a celor umane, în vederea accelerării dezvoltării și a punerii în practică a tehnologiilor nepoluante ale viitorului ;

38.   subliniază faptul că este necesară mărirea capacității UE în materie de cercetare; solicită, prin urmare, majorarea fondurilor pentru resurse umane și formare în sectorul tehnologiilor energetice; solicită, de asemenea, o mai bună coordonare a instrumentelor financiare comunitare și naționale pentru sprijinirea formării și cercetării, în special în privința celui de-al șaptelea program-cadru;

39.   susține, în lumina necesității unei mai mari complementarități între fondurile UE, propunerile din comunicarea Comisiei intitulată "Regiuni europene competitive prin cercetare și inovație" (COM(2007)0474 ); salută, în acest context, ghidul practic al Comisiei privind coordonarea fondurilor comunitare din surse regionale, naționale, ale UE și ale Băncii Europene de Investiţii (BEI) în domeniul cercetării, dezvoltării și inovației; susține punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia trebuie să se comunice mai clar părților interesate dispozițiile articolului 54 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului privind utilizarea fondurilor din două surse comunitare diferite pentru același set de costuri eligibile(8) ;

40.   îndeamnă Comisia să explice, atunci când prezintă planul financiar, situațiile în care acțiunile comune ale UE furnizează o valoare adăugată în diferitele sectoare tehnologice și să identifice contribuția fiecărei evoluții tehnologice în legătură cu durabilitatea;

41.   atrage atenția asupra necesității desfășurării resurselor în parteneriat cu industria, în vederea susținerii investițiilor din sectorul privat în noile tehnologii cu un nivel scăzut de carbon; subliniază necesitatea unei viziuni clare pe termen lung și a unui cadru financiar, sprijinit de instituții financiare precum BEI, pentru a oferi partenerilor din sectorul privat suficientă siguranță pentru a face investiții; subliniază necesitatea implicării IMM-urilor, în special în tehnologiile destinate sistemelor dispersate de aprovizionare cu energie;

42.   constată că, în temeiul propunerii de revizuire a Schemei de comercializare a certificatelor de emisii UE, veniturile rezultate din licitații ar putea constitui o sursă importantă de finanțare pentru consolidarea securității furnizării de energie în UE și în același timp pentru atingerea obiectivelor sale privind schimbările climatice, eficiența energetică și energiile regenerabile;

o
o   o

43.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.
(2) JO L 400, 30.12.2006, p. 404.
(3) JO L 310, 9.11.2006, p. 15.
(4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0406 .
(5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0033 .
(6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0096 .
(7) Texte adoptate, P6_TA(2008)0081 .
(8) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. Regulament modificat prin regulamentul (CE) nr. 1989/2006 (JO L 411, 30.12.2006, p. 6).


Fondurile suverane de investiţii
DOC 44k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind fondurile suverane de investiţii
P6_TA(2008)0355 B6-0304/2008

Parlamentul European ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "O abordare europeană comună în domeniul fondurilor suverane de investiţii" (COM(2008)0115 ),

–   având în vedere activitatea în curs a Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi, în special, a grupului internaţional de lucru privind fondurile suverane de investiţii,

–   având în vedere raportul Comitetului pentru investiţii al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) adoptat la 4 aprilie 2008,

–   având în vedere articolele 64 şi 65 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) (fostele articole 57 şi 58 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene),

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât fondurile suverane de investiţii (FSI) îşi desfăşoară activitatea pe pieţele financiare globale de peste 50 de ani;

B.   întrucât activităţile desfăşurate de FSI nu au dus la vreo perturbare a activităţii pieţelor financiare;

C.   întrucât, având în vedere structura lor de proprietate, FSI nu se află în domeniul de aplicare a reglementărilor UE privind piaţa financiară;

D.   întrucât strategia de investiţii a FSI a arătat preferinţe către investiţii stabile, pe termen lung;

E.   întrucât există o anumită îngrijorare cu privire la lipsa de transparenţă în cadrul anumitor FSI în ceea ce priveşte activele acestora, strategiile lor de investiţii, profiturile şi structurile lor de administrare;

F.   având în vedere rolul pe care l-au avut FSI în cadrul crizei financiare recente în salvarea de la faliment a unor instituţii financiare importante;

G.   având în vedere potenţialul de creştere al FSI;

H.   întrucât Uniunea Europeană ar trebui să sprijine în continuare, cu fermitate, o politică de deschidere către investiţii şi de liberă circulaţie a capitalului,

1.   consideră că FSI nu au cauzat nicio perturbare a pieţelor de capital, dar că se impune o analiză detaliată a rolului şi a influenţei acestora, având în vedere structura, dimensiunea şi creşterea rapidă a acestor fonduri; recunoaşte că abordarea privind transparenţa şi administrarea FSI este diferită;

2.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că lipsa de transparenţă a anumitor FSI poate să nu permită înţelegerea adecvată a structurilor şi a motivaţiei acestora; invită Comisia să recunoască faptul că transparenţa şi dezvăluirea reprezintă principii cheie pentru crearea unor condiţii de concurenţă cu adevărat echitabile şi pentru buna funcţionare a pieţelor, în general;

3.   salută comunicarea Comisiei, în care se reafirmă importanţa pieţelor deschise, precum şi angajamentul Comisiei de a găsi o soluţie globală; observă diversele iniţiative, atât la nivel naţional, cât şi în cadrul forurilor internaţionale, de creştere a transparenţei şi de îmbunătăţire a administrării şi invită Comisia să coopereze îndeaproape cu FMI şi cu OCDE în vederea creării unui cod de conduită global;

4.   consideră însă că comunicarea Comisiei, menţionată anterior, ar trebui văzută ca un prim pas şi invită, prin urmare, Comisia să supravegheze activităţile FSI şi să îşi asume rolul ce îi revine în calitate de coordonator, pentru a se asigura că iniţiativele naţionale nu sunt contrare angajamentului de deschidere către investiţii şi că nu periclitează poziţia Uniunii Europene pe pieţele globale;

5.   invită Comisia să realizeze o analiză a instrumentelor pe care le are la dispoziţie Uniunea Europeană, atât conform dispoziţiilor tratatului CE, cât şi legislaţiei în vigoare – precum standardele de transparenţă, drepturile de vot, drepturile acţionarilor şi acţiunile nominative de control ("golden shares") – care ar permite anumite reacţii, în cazul în care ar apărea dificultăţi privind proprietatea datorate intervenţiei FSI;

6.   invită Consiliul şi Comisia să evalueze marja de acţiune pe care o au instituţiile Europene în conformitate cu dispoziţiile articolelor 64 şi 65 din TFUE pentru a se constata care sunt posibilităţile de a acţiona într-o manieră concertată la nivelul UE, ceea ce este esenţial pentru interesele UE şi pentru buna funcţionare a pieţei interne; invită Comisia să realizeze o listă a sectoarelor care ar putea intra în domeniul de aplicare a dispoziţiilor articolului 65 privind ordinea publică;

7.   invită Consiliul şi Comisia să realizeze o analiză detaliată privind funcţionarea pieţelor financiare globale şi să definească şi să promoveze o viziune puternică în cadrul UE, care să ia în considerare iniţiativele globale, privind principiile şi regulile după care să se ghideze modul lor de funcţionare; este de părere că o asemenea poziţie comună ar consolida poziţia UE în cadrul forurilor internaţionale; invită Comisia să aplice, dacă este cazul, principiul reciprocităţii;

8.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la preţul petrolului şi la efectele sale asupra ratei de schimb euro-dolar, deoarece profiturile obţinute din vânzarea petrolului sunt adesea reinvestite prin intermediul FSI în active exprimate în euro şi pe pieţe din zona euro, în general;

9.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.


Către o nouă cultură a mobilităţii urbane
DOC 97k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind Cartea verde intitulată "Către o nouă cultură a mobilităţii urbane" (2008/2041(INI) )
P6_TA(2008)0356 A6-0252/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Cartea verde intitulată "Către o nouă cultură a mobilităţii urbane" (COM(2007)0551 ),

–   având în vedere Cartea albă intitulată "Politica europeană în domeniul transporturilor în perspectiva anului 2010: momentul deciziilor" (COM(2001)0370 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Pentru o Europă în mişcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru: evaluare intermediară a Cărţii albe a Comisiei din 2001 privind transporturile" (COM (2006)0314),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată şi mai eficientă în Europa: primul raport privind iniţiativa "Vehicule inteligente" (COM(2007)0541 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI. Poziţia Comisiei privind raportul final al grupului la nivel înalt CARS 21. Contribuţie la strategia UE de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă" (COM(2007)0022 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Iniţiativa "Vehicule inteligente": sensibilizare în legătură cu importanţa TIC pentru vehicule mai inteligente, mai sigure şi mai curate" (COM(2006)0059 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Logistica transporturilor de mărfuri în Europa – cheia mobilităţii durabile" (COM(2006)0336 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Plan de acţiune privind logistica transportului de marfă"(COM(2007)0607 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "O strategie tematică pentru mediul urban" (COM(2005)0718 ),

–   având în vedere propunerile şi orientările Comisiei şi avizele Parlamentului European privind fondurile structurale, fondurile de coeziune şi cel de-al şaptelea program cadru de cercetare,

–   având în vedere propunerea revizuită de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic (COM(2007)0817 ),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 20 februarie 2008 privind contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în ceea ce priveşte Strategia de la Lisabona(1) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 12 iulie 2007 intitulată "Pentru o Europă în mişcare - o mobilitate durabilă pentru continentul nostru"(2) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 ianuarie 2008 privind grupul la nivel înalt CARS 21: un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele(3) ,

–   având în vedere rezoluţia sa din 5 septembrie 2007 privind "Logistica transporturilor de mărfuri în Europa – cheia mobilităţii durabile"(4) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 septembrie 2006 privind strategia tematică pentru mediul urban(5) ,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European privind "Mobilitatea urbană",

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, precum şi cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0252/2008 ),

A.   întrucât centrele urbane (oraşele şi împrejurimile lor) au o însemnătate crucială pentru multe aspecte ale vieţii cetăţenilor UE; întrucât, drept consecinţă a mobilităţii urbane, oraşele europene se confruntă cu probleme şi provocări similare în ceea ce priveşte poluarea, congestionările, zgomotul şi siguranţa rutieră, în ciuda mărimii şi structurii lor diferite;

B.   întrucât se resimte nevoia stringentă a unui nou mod de gândire şi a unor concepte inovatoare privind mobilitatea în oraşe, dat fiind faptul că transportul urban reprezintă un factor important care exacerbează schimbările climatice, poluarea şi alte probleme de mediu, precum şi efectele negative aferente exercitate asupra calităţii vieţii şi sănătăţii locuitorilor oraşelor; întrucât se impune abordarea acestor probleme dacă se doreşte realizarea cu succes a oricărei strategii UE privind combaterea schimbărilor climatice şi a altor probleme de mediu;

C.   întrucât trebuie găsită o împărţire adecvată a sarcinilor între UE şi oraşe, în cadrul căreia UE trebuie să-i revină un rol clar definit; întrucât, în conformitate cu principiul unei mai bune reglementări, principiul subsidiarităţii şi principiul proporţionalităţii, ar trebui întreprinse acţiuni la nivel comunitar în materie de mobilitate urbană numai atunci când există în mod clar o valoare adăugată la nivelul UE;

D.   întrucât principiile referitoare la piaţa internă a UE ar trebui luate în considerare şi în domeniul mobilităţii urbane;

E.   întrucât oraşele europene ar trebui să poată alege dintr-o paletă largă de instrumente flexibile, pentru a putea realiza o combinaţie de politici adaptată în vederea furnizării unor soluţii integrate, durabile, eficace din punct de vedere social şi viabile din punct de vedere economic, pentru rezolvarea problemelor specifice de mobilitate cu care acestea se confruntă; întrucât trebuie urmărită identificarea unor soluţii logistice mai bune şi trecerea la moduri de transport mai durabile pentru toate tipurile de transporturi şi pentru toate domeniile (pietonii, bicicliştii, transportul de persoane privat şi în comun, distribuirea de mărfuri şi serviciile), în vederea realizării unui acces mai bun în centrele oraşelor şi a unui trafic fără probleme – aspecte foarte importante pentru locuitorii zonelor respective, vizitatori, navetişti, producători şi furnizori de bunuri şi servicii, în special pentru IMM-uri; întrucât se impune acordarea unei atenţii deosebite interoperabilităţii instrumentelor alese, astfel încât, la o etapă ulterioară, autorităţile să fie în măsură să execute la nivel transfrontalier sancţiunile emise pentru contravenţiile rutiere din zonele urbane;

F.   întrucât politica europeană în domeniul transportului urban trebuie să ia în calcul coeziunea economică, socială, teritorială şi de mediu; întrucât trebuie să se acorde o atenţie deosebită problemelor şi condiţiilor specifice din "noile" state membre;

G.   întrucât trebuie să se ţină seama de nevoile speciale ale lucrătorilor (navetiştii), ale persoanelor cu mobilitate redusă, ale copiilor (cărucioarele), ale persoanelor cu o situaţie socială precară, precum şi ale persoanelor în vârstă; întrucât ar trebui să se ţină seama de faptul că îmbătrânirea rapidă a populaţiei europene duce la schimbări demografice şi la noi nevoi de mobilitate în societate;

H.   întrucât este esenţial să se adopte o nouă abordare faţă de planificarea strategică pentru zonele urbane, pentru a se anticipa provocările de mediu, energetice şi de mobilitate ce vor apărea în următoarele decenii;

I.   întrucât internalizarea costurilor externe reprezintă un pas important către obţinerea unei situaţii reale a costurilor în sectorul transporturilor; întrucât trebuie examinată posibilitatea unei subvenţionări încrucişate a conceptelor privind transportul urban durabil, în vederea asigurării unui tratament echitabil al transportului de mărfuri şi de persoane, precum şi al diferitor moduri de transport; întrucât trebuie depuse eforturi pentru a dezvolta noi instrumente financiare şi pentru a utiliza mai eficient şi mai frecvent instrumentele financiare existente, cum ar fi fondurile structurale şi de coeziune, în beneficiul soluţiilor vizând mobilitatea urbană durabilă,

Rolul Uniunii Europene

1.   salută Cartea verde menţionată anterior, ca pe o bază adecvată pentru discuţii; salută, de asemenea, larga implicare a părţilor vizate în procesul de formare de opinie şi de elaborare a politicii viitoare a UE în domeniul transportului urban;

2.   consideră că este necesară o delimitare clară a domeniilor de responsabilitate a UE, în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii stabilite în tratate; recunoaşte principiul conform căruia autorităţile locale au dreptul să adopte propriile politici în domeniul mobilităţii, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere legislaţiei naţionale şi comunitare corespunzătoare; se aşteaptă, totodată, în virtutea principiilor menţionate anterior, ca statele membre şi oraşele să fie conştiente de responsabilitatea lor pentru mai buna organizare şi planificare a mobilităţii urbane; recunoaşte, totuşi, că acţiunile în materie de mobilitate urbană coordonate în cadrul Comunităţii pot genera în unele domenii o valoare adăugată clară;

3.   consideră că UE ar trebui să elaboreze o strategie globală privind mobilitatea urbană, care să conducă la o utilizare mai rațională a automobilelor particulare şi să promoveze o schimbare modală către moduri de transport durabile, în vederea sprijinirii angajamentelor asumate de UE în materie de protecţie a mediului şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

4.   consideră că în următoarele domenii este necesar să se acţioneze la nivel european şi solicită:

   - elaborarea unui concept global integrat în domeniul transportului urban, ca un cadru de referinţă comun pentru actorii europeni, naţionali, regionali şi locali (municipalităţile, cetăţenii, agenţii economici şi sectorul transporturilor); acest concept ar trebui să se bazeze pe principiile pieţei interne a UE aplicate mobilităţii durabile şi ar trebui să ţină seama de viabilitatea oraşelor şi de efectul asupra situaţiei demografice (emigrarea din oraşe); subliniază că acest fapt ar trebui să stimuleze în mod clar oraşele şi zonele urbane să elaboreze planuri integrate şi cuprinzătoare privind mobilitatea urbană durabilă (SUMP), care să accentueze planificarea urbană şi planificarea spaţiului pe termen lung; în acest sens, solicită Comisiei să examineze cum pot fi legate SUMP de proiectele cofinanțate de UE în domeniul transportului din orașele cu mai mult de 100 000 de locuitori și de legislația, deciziile și obiectivele UE privind reducerea accidentelor, a emisiilor de dioxid de carbon, a emisiilor de gaze la nivel local și a nivelului zgomotului;
   - colectarea şi difuzarea eficientă de date fiabile şi comparabile privind toate aspectele mobilităţii urbane şi periurbane, ţinând cont de schimbările viitoare ale cadrului de referinţă (de exemplu schimbările demografice, creşterea economică, schimbările climatice);
   - o listă completă a normelor comunitare în vigoare care afectează direct sau indirect mobilitatea urbană, analizându-se în fiecare caz posibilităţile de îmbunătăţire şi de simplificare;
   - evaluarea punerii în aplicare şi a respectării de către statele membre a legislaţiei europene care afectează transportul urban, în special transportul public de pasageri;
   - o listă a iniţiativelor locale de soluţionare a unor probleme menţionate în Cartea verde (de exemplu taxarea rutieră, zonele verzi, siguranţa în transportul în comun, protecţia bicicliştilor etc.); speră că această listă poate constitui baza unui schimb de bune practici în domeniile respective;
   - monitorizarea măsurilor adoptate la nivel local privind accesul în centrele oraşelor, pentru a evita noi bariere comerciale în cadrul pieţei interne a UE;
   - o "Platformă europeană a mobilităţii urbane" sau orice alt forum efectiv, care să întrunească, în mod cuprinzător, toate datele, bunele practici şi informaţiile de politică privind mobilitatea urbană, pentru a le asigura cetăţenilor şi factorilor decizionali un acces uşor la informaţiile vitale necesare pentru elaborarea politicilor în domeniul mobilităţii urbane; subliniază că o astfel de platformă ar trebui să se bazeze, pe cât este posibil, pe bazele de date, resursele şi instituţiile existente, pentru a evita birocraţia;
   - evaluarea costurilor externe ale diverselor moduri de transport, precum şi analizarea posibilităţii de internalizare a acestora;

5.   invită Comisia să colaboreze cu statele membre în vederea depăşirii barierelor naţionale care stau în faţa planurilor urbane, însă fără a propune iniţiative legislative la nivelul UE, care ar putea limita flexibilitatea locală necesară soluţionării problemelor de mobilitate;

Legislaţie

6.   consideră necesar ca Uniunea Europeană să ţină seama de nevoile specifice transportului urban în acele domenii politice în care are competenţe legislative (de exemplu politica bugetară, politica de mediu, politica socială şi a pieţei forţei de muncă, politica în domeniul concurenţei, politica în domeniul industriei, politica regională şi de coeziune, politica în domeniul transporturilor şi al siguranţei rutiere şi politica în domeniul energiei);

Standardizare şi armonizare

7.   solicită norme şi/sau orientări europene specifice pentru standardizarea şi armonizarea următoarelor aspecte:

   - instituirea şi funcţionarea zonelor verzi şi a sistemelor de taxe rutiere; consideră că decizia privind introducerea acestor măsuri ar trebui luată la nivel local, ţinându-se seama de situaţia specifică a fiecărui centru urban; întrucât, urmând principiile pieţei interne a UE, ar trebui accentuată în mod deosebit structura interoperabilă a acestora, astfel încât să se favorizeze un trafic fluid şi să se evite crearea de iniţiative divergente în diferite state membre;
   - cerinţele tehnice şi organizatorice legate de interoperabilitatea diferitelor moduri de transport de persoane şi de mărfuri;
   - mobilitatea persoanelor cu dizabilităţi, a persoanelor în vârstă, a persoanelor cu copii mici şi a persoanelor cu o situaţie socială precară;
   - îmbunătăţirea siguranţei rutiere, în conformitate cu legislaţia europeană şi cea naţională;
   accesibilitatea şi interoperabilitatea tehnologiilor folosite în sistemele inteligente de transport (ITS), în vederea aplicării acestora la scara UE;

Diseminarea şi schimbul de bune practici

8.   solicită, de asemenea, luarea unor măsuri adecvate pentru încurajarea schimburilor de bune practici, în special în legătură cu:

   - optimizarea utilizării infrastructurii existente, de exemplu prin intermediul conceptelor flexibile de utilizare a drumurilor,
   adoptarea unor soluţii privind mobilitatea şi transportul multimodal (rutier, feroviar, naval),
   - sistemele integrate de facturare şi de emitere a biletelor, care să simplifice accesul la diferite moduri de transport şi utilizarea comodală a acestora;
   - elaborarea unor planuri de mobilitate durabilă şi a unor măsuri de sprijin adaptate planificării regionale şi urbane ("oraş al distanţelor scurte"), proces care ar trebui să implice de la o etapă timpurie toate părţile vizate;
   - orientări pentru a asigura cooperarea reciprocă dintre agențiile tuturor departamentelor autorităților locale și regionale și societățile de utilitate publică în elaborarea planurilor de dezvoltare a zonelor urbane;
   - soluţii inovatoare pentru un transport de bunuri eficient, în special pentru distribuirea bunurilor la nivel local în oraşe, inclusiv sisteme fiabile de încărcare şi descărcare în vederea facilitării operaţiunilor la "ultimul kilometru",
   - servicii de transport durabile pentru asigurarea mobilităţii turiştilor în zonele urbane şi suburbane,
   - orientări pentru o politică de achiziţii publice care să ţină cont de problemele de mediu,
   - îmbunătăţirea transportului de persoane local ecologic, accentuându-se eficienţa, atractivitatea, reducerea emisiilor şi accesibilitatea, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi şi persoanele cu mobilitate redusă, precum şi siguranţa şi securitatea,
   - promovarea lanţurilor de mobilitate durabilă: mersul pe jos-mersul cu bicicleta-folosirea automobilelor în codiviziune (car sharing )-folosirea automobilelor în comun (car pooling )-taxi-mobilitatea colectivă/în comun,
   - o mai bună organizare a transportului pe distanţe mici,
   - măsuri de gestionare a traficului, în vederea optimizării gestionării logisticii şi a mobilităţii pentru a favoriza reducerea şi/sau evitarea transportului, cum ar fi munca la distanţă şi orarele flexibile de începere a muncii şi a cursurilor,
   măsuri de promovare a mobilităţii virtuale, de exemplu învăţământul online, servicii bancare online, teleshopping şi teleconferinţe,
   - înfiinţarea de zone verzi şi de sisteme de taxare rutieră,
   politici şi practici privind parcările, cum ar fi înfiinţarea de sisteme de ghidare către locurile de parcare,
   îmbunătăţirea şi extinderea utilizării ITS;

9.   solicită să fie difuzate, cât mai larg posibil, date privind aspectele pertinente pentru mobilitatea urbană, cum ar fi datele statistice colectate de Eurostat şi CARE (baza de date comunitară asupra accidentelor rutiere în Europa); solicită deschiderea accesului la baza de date CARE, care ar deveni astfel un instrument puternic de schimb de informaţii şi cunoştinţe între specialiştii din domeniul transporturilor;

10.   invită Comisia să sprijine autorităţile locale prin promovarea de proiecte-pilot şi proiecte experimentale, în special cele ce vizează aplicarea unei abordări integrate faţă de problema mobilităţii urbane şi furnizarea de asistenţă în folosul cercetărilor în domeniul planificării urbane;

Cercetarea şi dezvoltarea

11.   evidenţiază necesitatea cercetării şi dezvoltării în domeniul transportului durabil, în special în vederea promovării progresului tehnologic în favoarea dezvoltării de tehnologii mai ecologice pentru automobile; invită Comisia şi Consiliul să investească în sisteme de transport urban ecologice, mai eficiente, orientate către consumator şi sigure şi să adopte măsuri de creare a unei pieţe pentru astfel de sisteme;

12.   evidenţiază faptul că UE îi revine un rol în dezvoltarea şi promovarea ITS, precum şi în finanţarea de tehnologii inovatoare, deoarece acestea pot contribui în mod semnificativ la, de exemplu, îmbunătăţirea siguranţei rutiere, la fluiditatea traficului şi la eficienţa logistică; consideră, prin urmare, că Uniunea Europeană ar trebui să încurajeze dezvoltarea continuă a ITS şi, mai ales, adoptarea lor pe scară cât mai largă;

13.   invită Comisia să creeze liste accesibile şi compatibile conţinând proiecte de cercetare şi dezvoltare în domeniul mobilităţii urbane în cadrul diferitelor programe-cadru ale UE, indicând exemplele aplicate în practică;

Coordonarea între autorităţi

14.   evidenţiază faptul că schimbul de bune practici privind gestionarea mobilităţii şi coordonarea mai bună este esenţial pentru îmbunătăţirea transportului urban şi a mobilităţii, deoarece devine evidentă prezenţa unor deficienţe precum lipsa unei alocări corespunzătoare a responsabilităţilor, lipsa unei coordonări între diferite autorităţi locale, regionale şi naţionale şi coordonarea insuficientă între planificarea sistemelor de transport urban, suburban şi rural; evidenţiază faptul că slaba coordonare între autorităţile locale duce la costuri de livrare ridicate, la un trafic mai intens şi, prin urmare, la poluarea mai puternică a mediului;

15.   solicită îmbunătăţirea de urgenţă a coordonării între autorităţile locale învecinate pentru a se asigura un anumit nivel de coerenţă şi o dezvoltare durabilă şi armonioasă a infrastructurilor de transport local şi regional în zonele transfrontaliere şi în alte zone;

Abordare integrată

16.   consideră că dezvoltarea şi planificarea urbană trebuie să se efectueze în mod integrat, ţinându-se seama de nevoile de transport urban actuale şi viitoare; înfiinţarea de legături feroviare rapide între centrele oraşelor şi terminalele fluviale, feroviare şi aeroporturi şi, în special, regiunile periferice ar trebui să reprezinte o prioritate în scopul dezvoltării şi modernizării urbane pe scară largă;

17.   reaminteşte faptul că, dată fiind urbanizarea tot mai rapidă, ar trebui să se acorde o atenţie mai mare suburbiilor şi aglomeraţiilor urbane;

Responsabilitatea individuală

18.   evidenţiază responsabilitatea individuală a cetăţenilor şi consideră că este necesar ca cetăţenii să fie stimulaţi să-şi evalueze în mod critic practicile în calitate de utilizatori ai drumurilor şi, dacă este posibil, să participe activ la forumuri locale privind mobilitatea urbană; consideră că aproape fiecare cetăţean îşi poate schimba obiceiurile, de exemplu în ceea ce priveşte utilizarea automobilului particular şi a mijloacelor de transport alternative (mersul pe jos, mersul cu bicicleta sau transportul în comun), contribuind astfel personal la îmbunătăţirea gradului de curăţenie şi a calităţii vieţii în zonele urbane; solicită ca autorităţile naţionale, regionale şi locale să ofere opţiuni de mobilitate alternativă în vederea facilitării acestor schimbări; invită, de asemenea, autorităţile europene, naţionale, regionale şi locale să intensifice campaniile de educare şi de informare pentru a spori gradul de conştientizare de către cetăţeni a practicilor lor rutiere; subliniază importanţa deosebită a campaniilor educaţionale adresate generaţiei mai tinere;

19.   evidenţiază, în această privinţă, importanţa şi succesul tot mai mare ale "Zilei fără maşini", organizată în contextul Săptămânii mobilităţii europene; constată că în 2007 au participat la această iniţiativă 1909 oraşe din 23 de state membre; invită Comisia şi statele membre să continue încurajarea acestei iniţiative şi să depună eforturi în vederea adoptării ei pe scară largă;

20.   consideră că este necesar să se realizeze un studiu care să elucideze și să conțină informații detaliate cu privire la toate aspectele ce țin de alternativele și opțiunile cetățenilor în ceea ce privește mobilitatea urbană (transportul privat sau transportul în comun); solicită o formă nouă și standardizată de colectare a datelor cu privire la aspectele mai puțin studiate precum comportamentul pietonilor și al cicliștilor și motivația cetățenilor de a utiliza anumite tipuri de transport și nu altele;

Finanţare

21.   constată că Uniunea Europeană poate contribui în mod semnificativ la finanţarea măsurilor din domeniul transportului urban de persoane şi al transportului de mărfuri, de exemplu prin intermediul fondurilor structurale şi de coeziune, şi solicită Comisiei să-şi onoreze responsabilitatea în această privinţă; reaminteşte responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte finanţarea măsurilor din domeniul mediului şi transportului stabilite prin acte legislative comunitare;

22.   invită Comisia să elaboreze instrumente de piaţă specifice, orientate către aspectul economic, pentru a crea un cadru echilibrat şi favorabil mobilităţii durabile în centrele urbane;

23.   solicită, în contextul revizuirii apropiate a bugetului UE, ca în viitor finanţarea proiectelor din fondurile UE să fie legată mai strâns de condiţii şi cerinţe privind transportul durabil şi protecţia mediului şi consideră că aceasta reprezintă un instrument adecvat pentru promovarea unor concepte ecologice şi larg accesibile în domeniul transporturilor;

24.   invită Comisia să examineze, de sine stătător sau în colaborare cu, de exemplu, Banca Europeană de Investiţii, posibilităţile actuale şi viitoare de finanţare a transportului urban; propune elaborarea unui ghid cuprinzător, în care să se prezinte în mod sistematic toate fondurile disponibile pentru transportul urban; invită, de asemenea, Comisia să studieze problema subvenţionării încrucişate în domeniul transporturilor pentru a garanta un aplicarea unui tratament echitabil tuturor modurilor de transport, precum şi transportului de persoane şi de mărfuri; mai mult, ar trebui evaluate toate aspectele parteneriatelor public-privat şi contribuţia eventuală a acestora la conceptele de mobilitate urbană durabilă;

25.   invită Biroul Parlamentului European şi serviciile acestuia să dea exemplu prin punerea în aplicare a propriilor decizii şi prin consolidarea măsurilor privind gestionarea mobilităţii în raport cu membrii săi, cu personalul său şi cu vizitatorii, în vederea integrării mobilităţii durabile în aplicarea de către Parlament a Regulamentului EMAS;

o
o   o

26.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0057 .
(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0345 .
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0007 .
(4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0375 .
(5) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 182.


Raportul anual al BCE pentru 2007
DOC 86k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 referitoare la raportul anual al BCE pentru 2007 (2008/2107(INI) )
P6_TA(2008)0357 A6-0241/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2007 (BCE),

–   având în vedere articolul 113 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 15 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la tratat,

–   având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 1998 privind responsabilitatea democratică în cea de-a treia etapă a Uniunii economice și monetare(1) ,

–   având în vedere rezoluția sa din 20 februarie 2008 cu privire la orientările integrate pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă (Partea: orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității): lansarea noului ciclu (2008-2010)(2) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată: "UEM@10: succese și provocări după 10 ani de Uniune economică și monetară (COM(2008)0238 ),

–   având în vedere raportul din decembrie 2007 al BCE privind evaluarea stabilității financiare și raportul acesteia din aprilie 2008 privind integrarea financiară în Europa,

–   având în vedere previziunile economice de primăvară ale Comisiei pentru perioada 2008-2009,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0241/2008 ),

A.   întrucât în 2007, PIB-ul zonei euro a înregistrat o creștere de 2,6 % (în comparație cu creșterea de 2,7 % din 2006), în ciuda sporirii incertitudinilor generate de turbulențele financiare din al doilea semestru al anului;

B.   întrucât rata inflației a fost de 2,1 %, în comparație cu nivelul de 2,2 % atins în 2006, în ciuda unui mediu economic caracterizat prin presiuni semnificative asupra prețurilor, în sensul creșterii acestora;

C.   întrucât BCE a continuat ajustarea ratelor dobânzii în 2007, până la 4,0 % în iunie 2007, de la nivelul de 3,5 % din decembrie 2006, și a menținut acest nivel în al doilea semestru al anului;

D.   întrucât în declarațiile Fondului Monetar Internațional (FMI) și ale Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare se solicită o abordare foarte precaută a majorării ratelor dobânzii în zona euro;

E.   întrucât în 2007, cursul de schimb al monedei euro s-a majorat cu 6,3 % în termeni efectivi nominali, iar aprecierea a fost pronunțată îndeosebi față de dolarul SUA (11,8 %);

F.   întrucât turbulențele financiare și dezechilibrele globale majore reprezintă un risc pentru creșterea economică globală și pentru evoluția cursului de schimb;

G.   întrucât în 2008, se preconizează o creștere a inflației în zona euro până la un nivel între 2,0 % și 3,0 %, ceea ce reflectă, în mare măsură, tendința actuală de creștere a prețurilor la bunurile de larg consum, urmând o temperare a acestei creșteri în 2009, care se va situa între valorile de 1,2 % și 2,4 %;

H.   întrucât scopul principal al BCE și al Sistemului European de Bănci Centrale (SEBC) este de a menține stabilitatea prețurilor, sprijinind în același timp politicile economice generale ale Comunității, așa cum sunt definite în articolul 105 din Tratatul CE; recunoscând independența deplină a BCE și a SEBC în acest context;

I.   întrucât BCE trebuie să găsească o soluție la problema creșterii inflației, care se asociază primelor semne ale încetinirii creșterii economice datorate turbulențelor financiare din ultimele luni;

J.   întrucât Parlamentul dorește să contribuie la consolidarea rolului și autorității BCE și ale zonei euro pe scena internațională,

BCE în prezent

1.   salută faptul că la zece ani de la lansarea UEM, atât BCE cât și moneda euro se bucură de respect și sunt în general acceptate în cadrul economiei mondiale și constată că euro a devenit o monedă de importanță globală, aflându-se aproape pe același plan cu dolarul SUA;

2.   reamintește că Tratatul CE face o distincție explicită între obiectivele BCE cu privire la stabilitatea prețurilor, pe de o parte, și sprijinul pentru politicile economice generale, pe de altă parte și că, prin urmare, aceste două obiective nu pot fi tratate ca substituibile; subliniază independența deplină a BCE în îndeplinirea mandatului său dublu și salută faptul că, prin Tratatului de la Lisabona, BCE ar trebui să devină o instituție a UE cu personalitate juridică, cu un statut clar stabilit și independentă, atât din punct de vedere politic, cât și financiar; consideră că recunoașterea BCE ca instituție a Uniunii Europene sporește responsabilitatea Parlamentului și, în special, a comisiei sale responsabile pentru afacerile economice și monetare, ca o instituție în fața căreia BCE trebuie să răspundă pentru deciziile sale cu privire la politica monetară;

3.   salută aderarea Ciprului și a Maltei la UEM și ia act de succesul aderării acestora;

Stabilitatea financiară

4.   recunoaște prestația excelentă a BCE în gestionarea turbulențelor financiare generate de crizele creditelor ipotecare cu risc ridicat din SUA, având în vedere, în special, operațiunea lansată la 9 august 2007, prin care s-au furnizat lichidități în valoare de 95 de miliarde EUR piețelor, sub forma unei licitații la rată fixă de 4,00 %, urmându-se aceeași procedură ca și în cazul operațiunilor obișnuite desfășurate de BCE pe piață; ia act de faptul că operațiunea, alături de alte operațiuni de ajustare și de numeroasele operațiuni de refinanțare săptămânală care au urmat, au condus la stabilizarea ratelor dobânzii pe termen foarte scurt; consideră că acest fapt demonstrează, încă o dată, importanța unei politici monetare comune, precum cea elaborată de BCE, pentru stabilizarea economiei în perioadele de instabilitate;

5.   împărtășește opiniile BCE, conform cărora complexitatea tot mai mare a instrumentelor financiare și lipsa de transparență a expunerii la risc a instituțiilor financiare pot să genereze o incertitudine sporită în ceea ce privește gradul de risc implicat, entitatea care își asumă riscul în ultimă instanță și amploarea pierderilor potențiale;

6.   subliniază necesitatea de a crea un cadru de supraveghere financiară la nivelul Uniunii, subliniază faptul că deși tratatul CE nu oferă BCE nicio responsabilitate directă legată de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar, BCE trebuie implicată îndeaproape în supraveghere;

7.   consideră că autoritatea BCE a fost consolidată datorită gestionării cu succes de către aceasta a actualei crize financiare; salută consolidarea credibilității și a recunoașterii internaționale de care se bucură BCE; invită Eurogrupul să urmeze exemplul BCE și să își consolideze expertiza și capacitatea de coordonare în domeniul reglementării și al supravegherii piețelor financiare;

8.   subliniază necesitatea sporită de cooperare între băncile centrale și autoritățile de supraveghere, pentru a menține stabilitatea piețelor financiare, mai ales ținând seama de integrarea tot mai accentuată a sistemelor financiare; solicită BCE să continue să facă eforturi în vederea ameliorării integrării și a comunicării, atât în cadrul UE, cât și în relația sa cu alte bănci centrale și instituții competente, în special în ceea ce privește relația sa cu Banca Angliei, întrucât Londra este cel mai important centru financiar din UE; invită BCE să joace un rol activ în cadrul diferitelor forumuri care dezbat modificările sistemului de supraveghere, cum ar fi urmările procesului Lamfalussy;

9.   recunoaște faptul că bănci centrale importante, precum BCE și Rezerva Federală din Statele Unite au emis avertismente în ceea ce privește subestimarea riscurilor pe plan economic, atât înainte de boomul industriei IT din 2000/2001 cât şi de crizele creditelor ipotecare cu risc ridicat din 2007; constată că piețele financiare nu au răspuns în mod adecvat și eficient la aceste avertismente; solicită BCE, prin urmare, să analizeze acest răspuns și să sugereze modalități de ameliorare a corelării între astfel de avertismente emise în perspectivă și reacțiile pieței; invită BCE, în lumina turbulențelor financiare recente, să analizeze și să evalueze consecințele crizei financiare și să determine dacă deține suficiente instrumente pentru a gestiona o criză financiară europeană transfrontalieră, precum și care sunt competențele de care are nevoie pentru a ameliora supravegherea macro-prudențială în zona euro;

Dezvoltarea economică și monetară

10.   ia act de dezbaterea în curs cu privire la modul în care se definește stabilitatea prețurilor, în acest sens existând voci în favoarea unei țintiri directe a inflației; consideră totuși că un sistem format din doi piloni, bazat pe indicatorul monetar M3, reprezintă modul cel mai adecvat de măsurare a stabilității prețurilor; invită BCE să ia măsuri în vederea unei ameliorări constante a acestui sistem; recunoaște valoarea adăugată a informațiilor suplimentare, a avertizării timpurii asupra riscului inflației, precum și a prudenței la nivel operațional care devin posibile prin intermediul sistemului susmenționat;

11.   subliniază faptul că riscurile evoluțiilor economice asimetrice în zona euro ar putea să crească odată cu creșterea numărului statelor membre, întrucât se adâncesc discrepanțele între economiile statelor membre, în ceea ce privește dimensiunile și maturitatea acestora; invită BCE să acorde o atenție deosebită acestei situații și să abordeze aceste riscuri într-o fază timpurie, precum și să le comunice statelor membre;

12.   invită toate statele membre care participă la zona euro, statele membre neparticipante, precum și statele membre care solicită să participe la zona euro să ia act de aceste provocări și, în consecință, să respecte pe deplin criteriile prevăzute de Pactul de stabilitate și creștere și să îndeplinească criteriile de la Maastricht, în mod corespunzător, întrucât acest lucru, alături de consolidarea fiscală și politica salarială, în acord cu evoluțiile privind creșterea economică și productivitatea, oferă cea mai eficientă protecție împotriva provocărilor reprezentate de evoluțiile asimetrice;

13.   subliniază faptul că, pe fondul recentei ajustări a previziunilor privind creșterea economică, orice majorare suplimentară a ratelor dobânzii ar trebui realizată cu precauție pentru a nu periclita creșterea economică; subliniază că, pentru a sprijini relansarea economică, statele membre trebuie să pună în aplicare atât reformele structurale necesare, cât și activitățile de investiții;

14.   se așteaptă la un tratament egal din partea Consiliului față de toate statele membre care solicită aderarea la zona euro și ca acesta să respecte pe deplin evaluarea și recomandările BCE cu privire la nivelul lor de pregătire pentru aderarea la zona euro;

15.   ia act de aprecierea monedei euro, în special față de dolarul SUA; subliniază obiectivul stabilității prețurilor, dar recunoaște faptul că variațiile semnificative și rapide ale cursului de schimb al monedei euro nu ar trebui să împiedice BCE să își gestioneze politica monetară, dacă se confruntă cu o sursă de inflație, sau, pe de altă parte, cu perspective precare de creștere economică pentru țările dependente de export; solicită BCE să monitorizeze această evoluție și să ia măsuri, dacă acestea sunt necesare și invită Eurogrupul, Comisia și BCE să amelioreze coordonarea acțiunilor lor din domeniul politicii de schimb;

16.   recunoaște presiunea tot mai accentuată asupra inflației, în sensul creșterii acesteia, la care contribuie în special prețurile la alimente și la energie; invită BCE să se implice mai mult în dialogul cu băncile centrale naționale în ceea ce privește acordarea unei atenții deosebite obiectivului stabilității prețurilor la nivel global;

Guvernarea și procesul decizional eficient

17.   reamintește nevoia continuă de transparență sporită în cadrul BCE, care ar avea ca rezultat sporirea credibilității și a predictibilității și îmbunătățirile care s-au produs deja în acest sens; recunoaște, în acest sens, dificultățile pe care le implică publicarea proceselor-verbale ale reuniunilor Consiliului guvernatorilor BCE, întrucât diferențele dintre pozițiile individuale ar putea fi interpretate drept o manifestare a intereselor naționale, ceea ce ar conduce la exercitarea de presiuni din partea guvernelor statelor membre asupra membrilor Consiliului guvernatorilor; invită BCE să prezinte Parlamentului și publicului un rezumat anual al măsurilor luate pentru a-și îmbunătăți performanța, în conformitate cu prezenta rezoluție;

18.   consideră că dialogul privind politica monetară dintre Parlament și BCE a reprezentat un succes, care ar trebui să fie consolidat în continuare; subliniază faptul că responsabilitatea ex-post a BCE este de o importanță primordială pentru garantarea încrederii și, prin urmare, a stabilității pe piețele financiare; consideră că este important pentru coeziunea Comitetului executiv și a Consiliului guvernatorilor BCE ca acestea să continue să fie încrezătoare în prezentarea lor publică; susține o politică de informare direcționată a BCE în relația sa cu Parlamentul, Consiliul, Comisia și Eurogrupul; își exprimă dezamăgirea față de nivelul scăzut de angajament de care BCE a dat dovadă în răspunsul său la rezoluția Parlamentului din 12 iulie 2007 privind Raportul anual al BCE pentru 2006(3) ; subliniază, în mod deosebit, faptul că solicitarea de ameliorare a politicii de comunicare a BCE trebuie să fie luată în considerare numai în contextul păstrării, în mod simultan, a independenței BCE și a organelor sale;

19.   invită BCE ca, în toate declarațiile sale prezentate în urma deciziilor adoptate de Consiliul guvernatorilor, să menționeze în mod clar dacă, pe parcursul dezbaterilor, s-a ajuns cu ușurință la un consens sau dacă opiniile divergente au persistat, întrucât astfel s-ar oferi mai multe informații piețelor, fără a aduce atingere perspectivei europene comune în ceea ce privește deciziile Consiliului guvernatorilor BCE;

20.   invită BCE să-și prezinte ideile privind reformarea structurii Consiliului guvernatorilor, întrucât se așteaptă ca numărul guvernatorilor să fie mai mare de 15 de la 1 ianuarie 2009; constată că, odată cu creșterea numărului statelor membre ale zonei euro, reformele vor deveni și mai necesare; susține sugestia anterioară a BCE, conform căreia ponderea economică a statelor membre participante ar trebui tratată drept factorul cel mai semnificativ pentru stabilirea drepturilor de vot prin rotație, iar numărul factorilor de decizie ar trebui să rămână redus, pentru a asigura eficiența;

21.   consideră că independența BCE, inclusiv procedura de numire a membrilor Comitetului executiv al acesteia și-a demonstrat utilitatea; subliniază faptul că articolul 112 alineatul (2) litera (b) din Tratatul CE prevede faptul că membrii Comitetului executiv trebuie să fie numiți dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute și accentuează faptul că cetățenia acestora ar trebui să fie irelevantă și că aceștia vor continua să fie evaluați conform criteriilor stricte prevăzute în Tratatul CE, cum ar fi cele care țin de calificările lor; consideră că responsabilitatea democratică ex-ante și transparența ar fi mai mari dacă Consiliul ar evalua mai mulți potențiali candidați, iar candidatul propus de către Consiliu ar fi apoi supus unui vot de aprobare din partea Parlamentului;

22.   consideră că, având în vedere viitorul statut al BCE în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, rolul Parlamentului în numirea membrilor Comitetului executiv ar trebui consolidat; subliniază dorința sa de a se alătura altor instituții în explorarea posibilelor ameliorări ale procedurii de numire înainte de următoarea reînnoire a Comitetului executiv în 2010;

23.   recunoaște rolul tot mai important al Eurogrupului și al președintelui acestuia în stabilirea unei părți majore a agendei economice a Uniunii Europene, în special structura mai formală a acestuia și rolul său central în coordonarea politicii economice a Eurogrupului, astfel cum este prevăzut la articolul 136 din Tratatul CE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, precum și a statelor membre neparticipante la zona euro; sprijină consolidarea dezvoltării "unei singure voci" pentru a exprima poziția zonei euro în cadrul forumurilor internaționale, în conformitate cu articolul 138 din Tratatul CE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, şi de către președintele Eurogrupului;

24.   salută cooperarea dintre BCE, Comisie și industria serviciilor financiare în vederea lansării cu succes a Spațiului unic de plată în euro (SEPA) și a inițiativelor în ceea ce privește titlurile de valoare europene pe termen scurt (STEP); consideră că acestea sunt contribuții pozitive din partea industriei serviciilor financiare la asigurarea continuării integrării financiare în Uniunea Europeană;

25.   salută lansarea cu succes a operațiunilor Target 2, precum și activitățile finalizate de migrare către platforma comună unică; consideră că folosirea unei platforme comune unice reprezintă un pas important în direcția integrării financiare și a reducerii costurilor de compensare și decontare; consideră că este urgent ca BCE să propună acum o structură de guvernare pentru valorile mobiliare Target 2 (Target 2 Securities - T2S);

Dimensiunea externă a monedei euro

26.   constată o ameliorare continuă a statutului euro de monedă internațională ; subliniază faptul că reprezentarea UE în cadrul forumurilor internaționale în domeniul afacerilor economice și monetare nu reflectă în mod adecvat ponderea economică reală a zonei euro, iar acest fapt poate fi văzut drept un obstacol în calea exercitării unei influențe sporite în domeniul afacerilor financiare internaționale; solicită, prin urmare, adoptarea de măsuri concrete pentru a asigura o reprezentare unitară a zonei euro în cadrul instituțiilor financiare internaționale, precum FMI;

27.   încurajează BCE să continue să acționeze în direcția consolidării rolului său de coordonare pe plan financiar internațional; consideră că un statut consolidat pe plan internațional al monedei euro va genera beneficii pentru zona euro, care vor încuraja statele membre în prezent neparticipante să își propună să devină membre cu drepturi depline;

o
o   o

28.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene.

(1) JO C 138, 4.5.1998, p. 177.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0058 .
(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0349 .

Ultima actualizare: 7 aprilie 2009Notă juridică