Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 februarie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului (COM(2011)0425 – C7-0198/2011 – 2011/0195(COD))

P7_TA(2013)0040 A7-0008/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0425),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0198/2011),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 martie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 4 mai 2012(2),

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0008/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  reamintește Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii(3); reamintește că sunt necesare resurse suplimentare suficiente în viitorul CFM pentru a permite Uniunii să își realizeze prioritățile politice existente și noile sarcini prevăzute de Tratatul de la Lisabona, precum și să facă față evenimentelor neprevăzute; solicită Consiliului, în cazul în care nu este de acord cu această abordare, să identifice în mod clar la care dintre prioritățile sau proiectele sale politice ar putea renunța în totalitate, în ciuda valorii lor adăugate europene dovedite;

3.  subliniază că impactul financiar estimat al propunerii are doar un caracter indicativ pentru autoritatea legislativă și nu poate fi fixat până când nu se ajunge la un acord privind propunerea de regulament de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 februarie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 768/2005 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului(7) a stabilit un sistem comunitar pentru conservarea și exploatarea sustenabilă a resurselor piscicole în temeiul politicii comune în domeniul pescuitului.

(2)  Domeniul de aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului cuprinde conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor biologice marine și gestionarea activităților de pescuit care vizează acestea. În plus, include, în ceea ce privește măsurile de piață și măsurile financiare luate în sprijinul obiectivelor acesteia, resursele biologice de apă dulce și acvaculturaactivitățile de acvacultură, precum și prelucrarea și comercializarea produselor obținute din pescuit și din acvacultură, în cazul în care astfel de activități au loc pe teritoriul statelor membre sau în apele Uniunii, fiind desfășurate inclusiv de către navele de pescuit care arborează pavilionul unor țări terțe și sunt înmatriculate în țări terțe, sau de către navele de pescuit ale Uniunii, sau de către resortisanți ai statelor membre, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion, ținând cont de dispozițiile articolului 117 din Convenția Organizaţiei Națiunilor Unite privind dreptul mării. [AM 2]

(3)  Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să garanteze că activitățile de pescuit și de acvacultură contribuie la crearea unor condițiidurabilitatea economică, socială și de mediu, economice și sociale sustenabile pe termen lung. În plus, ea trebuie să contribuie la creșterea productivității, laAr trebui să includă norme care să asigure trasabilitatea, securitatea și calitatea produselor importate în Uniune, un standard de viață echitabil pentru sectorul pescuitului, securitatea alimentară și stabilitatea piețelor, precum și să asigure disponibilitatea resurselor și prețuri rezonabile de livrare către consumatori. [AM 3]

(4)  Uniunea este parte contractantă la Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 (Unclos)(8) și a ratificat Acordul Organizaţiei Națiunilor Unite privind punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 în ceea ce privește conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori din 4 august 1995 (Acordul Organizației Națiunilor Unite privind rezervele de pește)(9). Uniunea a acceptat, de asemenea, Acordul privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă din 24 noiembrie 1993 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (Acordul de conformitate al FAO)(10). Aceste instrumente internaționale prevăd, mai ales, obligații de conservare, inclusiv, printre altele, obligația de a lua măsuri de conservare și gestionare menite a menține sau a restabili resursele marine la niveluri care să permită obținerea productivității maxime durabile, atât în interiorul zonelor maritime aflate sub jurisdicție națională, cât și în marea liberă, și de a coopera cu alte state în acest scop, obligația de a aplica abordarea precaută pe scară largă în ceea ce privește conservarea, gestionarea și exploatarea stocurilor de pește, obligația de a asigura compatibilitatea măsurilor de conservare și gestionare în cazul în care resursele marine se află în zone marine care țin de jurisdicții diferite și obligația de a ține cont de alte utilizări legitime ale mării. Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie la îndeplinirea în mod adecvat a obligațiilor internaționale ale Uniunii în temeiul acestor instrumente internaționale. În cazul în care adoptă măsuri de conservare și gestionare pentru care au fost împuternicite în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, statele membre ar trebui, de asemenea, să acționeze într-un mod care este întru totul conform cu obligațiile internaționale privind conservarea și de cooperarea prevăzute de instrumentele internaționale menționate.

(5)  În cadrul Summit-ului privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg din 2002, Uniunea Europeană și statele sale membre s-au angajat să acționeze împotriva reducerii continue a numeroase stocuri de pește. Prin urmare, Uniunea ar trebui să își îmbunătățească politica comună în domeniul pescuitului pentru a se asigura că, în mod prioritar, nivelurile de exploatare apână în 2015, ratele mortalității prin pescuit sunt stabilite la niveluri care să permită refacerea stocurilor de resurse biologice marine sunt restabilite și menținute la niveluripește, până în 2020 cel târziu, peste nivelurile care pot să asigure, cel târziu din 2015, productivitatea maximă durabilă a populațiilorși care să permită menținerea tuturor stocurilor exploataterefăcute la aceste niveluri. În cazurile în care nu sunt disponibile informații științifice suficiente, ar putea fi necesară aplicarea unor valori aproximative pentru productivitatea maximă durabilă. [AM 5]

(5a)  Conceptul de producție maximă durabilă (MSY), astfel cum este consacrat în Unclos, reprezintă un obiectiv de gestionare a pescuitului cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru Uniune de la ratificarea acestui act în 1998. [AM 6]

(5b)  Singura modalitate de a se asigura că industria pescuitului devine viabilă din punct de vedere economic pe termen lung fără a depinde de ajutorul public este prin adoptarea unor rate ale mortalității prin pescuit mai mici decât cele necesare pentru menținerea stocurilor de pește peste niveluri care pot să asigure producția maximă durabilă. [AM 232]

(5c)  Planurile multianuale ar trebui să fie principalul instrument care să garanteze că, până în 2015, ratele mortalității prin pescuit sunt stabilite la niveluri care să permită refacerea stocurilor de pește, până în 2020 cel târziu, peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă și care permit menținerea tuturor stocurilor refăcute la aceste niveluri. Numai un angajament ferm și obligatoriu de respectare a acestor termene poate să garanteze că se iau măsuri imediate și că procesul de refacere nu se întârzie și mai mult. În momentul stabilirii posibilităților de pescuit pentru stocurile în cazul cărora nu s-a adoptat încă niciun plan multianual, este esenţial să se asigure respectarea deplină, de către Consiliu, a obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului. [AM 7]

(5d)  De asemenea, pentru a crea condiții mai stabile pentru sectorul piscicol, planurile multianuale ar trebui să poată conține dispoziții care să limiteze fluctuațiile anuale ale capturilor totale admisibile de stocuri refăcute . Limitele exacte ale acestor fluctuații ar trebui să figureze în planurile multianuale. [AM 8]

(5e)  Deciziile de gestionare în materie de producție maximă durabilă în pescăriile mixte ar trebui să ia în calcul dificultatea de a pescui toate stocurile dintr-o pescărie mixtă și de a obține producția maximă durabilă în același timp, în cazurile în care avizele științifice arată că este foarte dificil să se evite așa-numitele specii „invazive” (choke species) prin creșterea selectivității uneltelor de pescuit utilizate. În astfel de situații, ar trebui să se solicite ICES și Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) să ofere recomandări cu privire la nivelurile adecvate ale mortalității prin pescuit. [AM 9]

(5f)  În cazul în care este nevoie ca posibilitățile de pescuit să fie reduse în mod drastic în cursul unei perioade de tranziție pentru a se obține producția maximă durabilă, Uniunea și statele membre se asigură că sunt luate măsuri sociale și financiare adecvate, pentru a se susţine supraviețuirea unui număr suficient de întreprinderi de-a lungul întregului lanț de producție, în vederea atingerii unui echilibru între capacitatea flotei și resursele disponibile atunci când se obține producția maximă durabilă. [AM 10]

(6)  Prin decizia luată de Conferința privind planul strategic pentru biodiversitate 2011 – 2020 a părților la Convenția privind diversitatea biologică(11) au fost stabilite ținte în ceea ce privește pescăriile; politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să asigure coerența cu țintele privind biodiversitatea adoptate de Consiliul European(12), și cu cele din Comunicarea Comisiei „Asigurarea noastră de viață, capitalului nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”(13), în special pentru a obține productivitatea maximă durabilă până în 2015.

(7)  Exploatarea durabilă a resurselor biologice marine ar trebui să se bazeze întotdeauna pe abordarea precaută, care urmează să derive din principiul precauției la care se face referire în articolul 191 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ținând seama de datele științifice disponibile. [AM 12]

(8)  Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie la protecția mediului marin, la gestionarea sustenabilă a tuturor speciilor exploatate în scop comercial și, în special, la atingerea unei stări ecologice bune până în 2020 cel târziu, conform dispozițiilor de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)(14). [AM 13]

(8a)  Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie, de asemenea, la aprovizionarea pieței Uniunii cu alimente foarte nutritive, reducând dependența pieței interne în domeniul alimentar, la crearea, în mod direct sau indirect, de locuri de muncă și la dezvoltarea economică în zonele de coastă. [AM 14]

(9)  În ceea ce privește gestionarea pescăriilor, trebuie pusă în aplicare o abordare ecosistemică, impacturile de mediu alepentru a putea garanta că impactul activităților de pescuit trebuie limitate, iarumane asupra ecosistemului este menţinut la minimum și că capturile nedorite trebuiesunt prevenite, reduse la minimum și, dacă este posibil, eliminate, și că, treptat , se ajunge la situația ca toate capturile să fie debarcate. [AM 15]

(10)  Este important ca gestionarea politicii comune în domeniul pescuitului să fie ghidată după principiile bunei guvernanțe. Aceste principii includ luarea deciziilor pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, implicarea amplă a părților interesate și o perspectivă pe termen lung. De asemenea, gestionarea cu succes a politicii comune în domeniul pescuitului depinde de definirea clară a responsabilităților la nivelul Uniunii, național, regional și local și de compatibilitatea reciprocă și coerența măsurilor luate cu celelalte politici ale Uniunii.

(11)  Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să țină cont întru totul, acolo unde este cazul, de sănătatea animalelor, de bunăstarea animalelor și de siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale.

(12)  Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui pusă în aplicare atfel încât să fie coerentă în general cu alte politici ale Uniunii, şi, în special, să țină cont de interacțiunile cu iniţiativele Uniunii în alte domenii de politică maritimă, cum sunt cele gestionate prin politica maritimă integrată(15),și să fie coerentă cu alte politici ale Uniunii în general recunoscând-se faptul că toate aspectele legate de mările și oceanele Europei sunt legate între ele, inclusiv planificarea spațiului maritim. Ar trebui asigurate coerența și integrarea în gestionarea diferitelor politici sectoriale din Marea Baltică, Marea Nordului, Mările Celtice, Golful Biscaya și coasta iberică, bazinul Mării Mediterane și cel al Mării Negre. [AM 17]

(13)  Navele de pescuit din Uniune ar trebui să aibă acces egal la apele și la resursele Uniunii care fac obiectul normelor PCP.

(14)  Normele în vigoare de restricționare a accesului la resurse în interiorul zonelor de 12 mile marine ale statelor membre au funcționat în mod satisfăcător, fiind benefice pentru conservare prin limitarea efortului de pescuit în cea mai sensibilă parte a apelor Uniunii. De asemenea, aceste norme au menținut activitățile de pescuit tradiționale de care depinde foarte mult dezvoltarea socială și economică a anumitor comunități costiere. Prin urmare, aceste norme ar trebui să se aplice în continuare și, dacă este posibil, ar trebui consolidate pentru a oferi acces preferențial pescarilor care practică pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal sau pescuitul costier. [AM 18]

(14a)  Definiția pescuitului la scară mică trebuie extinsă pentru a ține seama de mai multe criterii, incluzând, pe lângă criteriul dimensiunii flotelor, printre altele, aspecte precum condițiile meteorologice predominante, impactul tehnicilor de pescuit asupra ecosistemului marin, timpul petrecut pe mare și caracteristicile unității economice care exploatează resursele. Teritoriile insulare mici, care sunt dependente de pescuit, ar trebui să fie recunoscute și sprijinite în mod deosebit, atât financiar, cât și prin alocarea unor resurse suplimentare, pentru a le permite acestor comunități să supraviețuiască și să prospere în viitor. [AM 19]

(15)  Resursele biologice marine din jurul insulelor Azore, Madeira și Canare ar trebui să beneficieze în continuare de o protecție specială, deoarece contribuie la menținerea economiei locale a acestor insule, având în vedere situația structurală, socială și economică a respectivelor insule. Limitarea anumitor activități de pescuit în apele respective la navele de pescuit înregistrate în porturile din Insulele Azore, Madeira și Canare ar trebui, în consecință, menținută.

(16)  Obiectivul exploatării sustenabile a resurselor biologice marine este îndeplinit cu mai multă eficacitate printr-o abordare multianuală a gestionării pescăriilor, în cadrul căreia se instituie. În acest sens, statele membre în strânsă cooperare cu autoritățile publice și cu consiliile consultative ar trebui să creeze condițiile pentru durabilitate, inclusiv la nivel local, instituind în mod prioritar planuri multianuale care să reflecte caracteristicile specifice ale diferitelor pescării. Acest lucru s-ar putea realiza prin acțiuni comune la nivel regional și, într-un mod mai constrângător, prin proceduri decizionale care să conducă la elaborarea de planuri multianuale. [AM 20]

(17)  Ori de câte ori este posibil, planurile multianuale ar trebui să cuprindă mai multe stocuri, dacă stocurile respective sunt exploatate împreună. Planurile multianuale ar trebui să constituie baza pentru stabilirea posibilităților de pescuit și a țintelor cuantificabile în vederea exploatării durabile a stocurilor și a ecosistemelor marine în cauză, definind calendare clare și mecanisme de salvgardare pentru situații neprevăzute. Planurile multianuale ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unor obiective de gestionare definite în mod clar pentru a contribui la exploatarea sustenabilă a stocurilor și a ecosistemelor marine în cauză. În cazul în care planurile de gestionare pot avea consecințe sociale sau de mediu asupra regiunilor vizate, aceste planuri ar trebui adoptate după consultarea operatorilor din industria pescuitului și a oamenilor de știință, precum și a partenerilor instituționali. [AM 21]

(18)  Sunt necesare măsuri pentru reducerea și eliminarea nivelurilor actuale ridicate de capturi nedorite și aruncatepentru eliminarea treptată a practicii aruncării înapoi în mare a capturilor. Din nefericire, actele legislative anterioare au obligat deseori pescarii să arunce înapoi în mare resurse valoroase. Într-adevăr, capturile nedorite și aruncarea lorcapturilor înapoi în mare reprezintă o risipă considerabilă și afectează negativ exploatarea sustenabilă a resurselor biologice marine și ecosistemele marine, precum și viabilitatea financiară a pescăriilor. Ar trebui stabilită și pusă treptat în aplicare obligația de a debarca integral capturile din stocurile gestionate extrase în timpul activităților de pescuit în apele Uniunii sau de către navele de pescuit ale Uniunii. Ar trebui să se acorde prioritate dezvoltării, promovării și încurajării măsurilor și stimulentelor care vizează evitarea capturilor nedorite de la bun început. [AM 22]

(18a)  Obligația de a debarca integral capturile ar trebui introdusă în funcție de fiecare pescărie în parte. Ar trebui să li se permită pescarilor să continue să arunce înapoi în mare speciile în cazul cărora, potrivit celor mai bune avize științifice disponibile, rata de supraviețuire este ridicată atunci când sunt aruncate înapoi în mare în condiții bine definite în cazul unei anumite activități de pescuit. [AM 23]

(18b)  Pentru ca obligația de a debarca integral capturile să fie fezabilă și pentru a atenua efectul structurii anuale variabile a capturilor, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea transferului interanual de cote până la un anumit procent. [AM 24]

(19)  Debarcarea capturilor nedorite nu ar trebui să genereze avantaje economice complete pentru operator. În cazul debarcărilor de capturi de pește sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare, destinația acestor capturi ar trebui să fie limitată și să excludă vânzarea pentru consumul uman. Fiecare stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a decide dacă dorește distribuirea gratuită a peștelui debarcat în scopuri de binefacere sau caritabile. [AM 25]

(20)  În scopul conservării stocurilor și al adaptabilității flotelor și activităților de pescuit, ar trebui aplicate obiective clare cu privire la anumite măsuri tehnice , iar nivelurile de guvernanță ar trebui adaptate la cerințele în materie de gestionare. [AM 26]

(21)  În ceea ce privește stocurile pentru care nu au fost stabilite planuri multianuale, ar trebui asigurate rate de exploatare prin care să se ajungă la producția maximă durabilă, prin stabilirea de limite pentru capturi și/sau pentru efortul de pescuit. Dacă sunt disponibile date insuficiente, pescuitul ar trebui gestionat utilizându-se standarde echivalente. [AM 27]

(21a)  Uniunea ar trebui să-și accelereze eforturile în vederea eficientizării cooperării și gestionării stocurilor la nivel internațional în mările care se învecinează atât cu statele membre, cât și cu țări terțe și să prevadă , după caz, crearea unei organizații regionale de gestionare a pescuitului în aceste zone. În special, Uniunea ar trebui să susțină crearea unei organizații regionale de gestionare a pescuitului pentru Marea Neagră. [AM 28]

(22)  Având în vedere situația economică precară în care se găsește sectorulo parte a sectorului pescuitului și dependența de activitățile de pescuit a anumitor comunități costiere, este necesară asigurarea stabilității relative a activităților de pescuit, prin alocarea posibilităților de pescuit între statele membre, pe baza unei cote previzibile din stocuri pentru fiecare stat membru. [AM 29]

(23)  Având în vedere situația biologică temporară a stocurilor, această stabilitate relativă a activităților de pescuit ar trebui să protejeze nevoile specifice ale regiunilor în care comunitățile locale depind în mod special de pescuit și de activitățile conexe, în conformitate cu decizia luată de Consiliu prin Rezoluția sa din 3 noiembrie 1976 privind anumite aspecte externe ale creării unei zone de pescuit de 200 de mile în Comunitate(16), cu aplicare de la 1 ianuarie 1977, în special anexa VII la aceasta. Prin urmare, conceptul vizat, acela de stabilitate relativă, ar trebui să fie înțeles în acest sens.

(24)  Statele membre ar trebui să fie în măsură să prezinte Comisiei cereri motivate, pentru ca aceasta să elaboreze măsuri în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului care să corespundă măsurilor identificate de statele membre ca necesare pentru a se conforma obligațiilor care le revin în ceea ce privește ariile de protecție specială prevăzute la articolului 4 din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice(17), în ceea ce privește ariile speciale de conservare prevăzute la articolul 6 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(18) și în ceea ce privește ariile marine protejate prevăzute la articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2008/56/CE.

(25)  După consultarea consiliilor consultative și a statelor membre vizate, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta măsuri temporare în cazul unei amenințări grave la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin, amenințare care rezultă din activitățile de pescuit și care necesită acțiune imediată. Termenele pentru stabilirea acestor măsuri ar trebui să fie clar definite, iar măsurile ar trebui să se aplice o perioadă de timp bine delimitată. [AM 30]

(26)  Ținând seama în mod corespunzător de avizele consiliilor consultative relevante și ale părților interesate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta măsuri de conservare și măsuri tehnice pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, pentru a permite politicii să abordeze mai bine realitățile și caracteristicile specifice ale diferitelor bazine maritime și ale fiecărei pescării în parte și pentru a crește gradul de respectare a politicii. [AM 31]

(26a)  Statele membre ar trebui să fie încurajate să coopereze la nivel regional. [AM 32]

(27)  În ceea ce privește propria zonă de 12 mile marine, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte măsuri de conservare și gestionare aplicabile tuturor navelor de pescuit ale Uniunii, cu condiția ca, în cazul în care măsurile respective se aplică navelor de pescuit din Uniune aparținând altor state membre, măsurile adoptate să fie nediscriminatorii, să fi avut loc o consultare prealabilă cu alte state membre interesate, iar Uniunea să nu fi adoptat măsuri care să vizeze în mod specific conservarea și gestionarea în respectiva zonă de 12 mile marine.

(28)  În ceea ce privește stocurile din apele Uniunii, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte măsuri de conservare și gestionare aplicabile exclusiv navelor de pescuit care arborează pavilionul lor.

(28a)  Accesul la activitatea de pescuit ar trebui să se bazeze pe criterii sociale și de mediu transparente și obiective, în vederea promovării pescuitului responsabil; astfel, sunt încurajați operatorii care, prin activitatea lor de pescuit, cauzează cele mai puține daune mediului și aduc cele mai multe beneficii societății. [AM 234]

(29)  Cel târziu la 31 decembrie 2013, trebuie pus în aplicare un sistem de concesiuni de pescuit transferabile pentru majoritatea stocurilor gestionate în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, pentru toate navele cu o lungime de minimum 12 metri și pentru toate celelalte nave care pescuiesc cu unelte tractate. Statele membre pot exclude din sistemul concesiunilor de pescuit transferabile navele cu o lungime de până la 12 metri care nu utilizează unelte tractate. Acest sistem trebuie să contribuie la reduceri ale flotei determinate de sector și la îmbunătățirea performanței economice, transformând posibilitățile de pescuit anuale ale unui stat membru în concesiuni sigure din punct de vedere juridic, exclusive și transferabile. Deoarece resursele biologice marine sunt un bun comun, concesiunile de pescuit transferabile trebuie să stabilească doar drepturi de utilizare a unei părți a posibilităților de pescuit anuale care revin unui stat membru, drepturile putând fi retrase în conformitate cu normele stabilite. [AM 33]

(29a)  Fiecărui stat membru ar trebui să i se permită să aleagă metoda de alocare a posibilităților de pescuit care îi sunt atribuite, în conformitate cu principiul subsidiarității, fără a se impune un sistem de alocare la nivelul Uniunii. Astfel, rămâne la alegerea statelor membre dacă să introducă sau nu un sistem de concesiuni de pescuit transferabile. [AM 37]

(30)  Concesiunile de pescuit trebuie să fie transferabile și să poată fi închiriate pentru ca gestionarea posibilităților de pescuit să fie descentralizată și încredințată sectorului pescuitului și pentru a se asigura faptul că pescarii care pleacă din sector nu vor trebui să se bazeze pe asistență financiară publică în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului. [AM 35]

(31)  Caracteristicile specifice și vulnerabilitatea socioeconomică a unor flote artizanale justifică limitarea la navele mari a sistemului obligatoriu al concesiunilor de pescuit transferabile. Sistemul concesiunilor de pescuit transferabile trebuie să se aplice stocurilor pentru care sunt alocate posibilități de pescuit. [AM 36]

(31a)  Comisia ar trebui să realizeze evaluări ale flotelor pentru a obține rezultate credibile cu privire la situația exactă legată de capacitatea excedentară la nivelul Uniunii, făcând astfel posibilă propunerea unor instrumente adecvate și specifice pentru reducerea acesteia. [AM 34]

(31b)  Ar trebui înființat un sistem obligatoriu de evaluare a registrelor flotelor și de verificare a plafoanelor pentru capacitatea flotei cu scopul de a se asigura că fiecare stat membru respectă plafonul care i-a fost alocat și de a îmbunătăți sistemul de control al pescuitului în vederea adaptării capacității de pescuit la resursele disponibile. [AM 38]

(32)  În ceea ce privește navele de pescuit din Uniune care nu funcționează în cadrul unui sistem de concesiuni de pescuit transferabile, pot fi luateÎn anumite cazuri, statele membre trebuie totuși să ia măsuri specifice pentru aa-şi adapta numărul navelorcapacitatea de pescuit din Uniune la resursele disponibile. Prin aceste măsuri trebuie să se stabilească plafoane obligatorii pentru capacitatea maximă a flotei și să se instituie programe naționale de intrare/ieșire referitoare la finanțarea pentru dezafectare acordată în cadrul Fondului european pentru pescuit.Prin urmare, capacitatea ar trebui evaluată pentru fiecare stoc și bazin din Uniune. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe orientări comune. Fiecare stat membru ar trebui să poată alege măsurile și instrumentele pe care dorește să le adopte pentru a reduce capacitatea de pescuit excesivă. [AM 39]

(33)  Statele membre ar trebui să înregistreze informațiile minime privind caracteristicile și activitățile navelor de pescuit din Uniune care arborează pavilionul lor. Respectivele informații înregistrate ar trebui puse la dispoziția Comisiei în scopul monitorizării dimensiunii flotelor statelor membre.

(34)  Gestionarea pescăriilor pe baza celor mai buneunor avize științifice disponibilecuprinzătoare și exacte necesită seturi de date armonizate, fiabile și exacte. Prin urmare, statele membre ar trebui să colecteze date privind flotele și activitățile lor de pescuit, în special date biologice privind capturile, inclusiv privind capturile aruncate înapoi în mare, informații bazate pe studii privind stocurile de pește și potențialul impact de mediu al activităților de pescuit asupra ecosistemului marin. Comisia ar trebui să creeze condițiile propice pentru armonizarea datelor cu scopul de a promova o interpretare ecosistemică a resurselor. [AM 40]

(35)  Colectarea datelor ar trebui să includă date care să faciliteze evaluarea economică a tuturor întreprinderilor active în sectorul pescuitului, în sectorul acvaculturii, indiferent de dimensiunea lor, date privind evoluția și în sectorul prelucrării produselor obținute din pescuit și acvacultură, precum și a evoluției a situației ocupării forței de muncă din aceste sectoare, precum și date privind impactul acestor evoluții asupra comunităților de pescuit. [AM 41]

(36)  Pe baza unui program multianual al Uniunii, statele membre ar trebui să gestioneze și să pună datele colectate la dispoziția utilizatorilor finali ai datelor științifice și să le furnizeze părților interesate rezultatele relevante. Autoritățile regionale ar trebui să se implice mai activ în activitățile de colectare a datelor. De asemenea, statele membre ar trebui să coopereze între ele pentru a-și coordona activitățile de colectare a datelor. Atunci când este cazul, statele membre ar trebui să coopereze, de asemenea, cu țările terțe din același bazin maritim în ceea ce privește colectarea datelor, dacă este posibil în cadrul unui organism regional stabilit în acest scop, în conformitate cu dispozițiile dreptului internațional, îndeosebi cu cele ale Unclos. [AM 42]

(37)  Cunoștințele științifice în domeniul pescuitului orientate spre politică ar trebui consolidate cu ajutorul programelor de cercetare și inovare independente și de colectare de date științifice în domeniul pescuitului adoptate la nivel național, în coordonare cu alte state membre, precum și cu ajutorul instrumentelor din cadrul de cercetare și inovare al Uniunii, dar și prin armonizarea și sistematizarea necesară a datelor care urmează să fie efectuată de către Comisie. [AM 43]

(38)  Uniunea ar trebui să promoveze la nivel internațional obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului. În acest scop, Uniunea ar trebui să depună toate eforturile pentru a îmbunătăți performanța organizațiilor regionale și internaționale în ceea ce privește conservarea și gestionarea sustenabilă a stocurilor de pește internaționale, prin promovarea unui proces decizional bazat pe date științifice, prin îmbunătățirea nivelului de respectare a normelor, printr-o transparență sporită și pe participareaprin garantarea participării efective a părților interesate, precum și prin combaterea activităților de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN). [AM 44]

(39)  Acordurile pentru pescuit sustenabil încheiate cu țările terțe ar trebui să garanteze că activitățile de pescuit ale Uniunii în apele țărilor terțe sunt bazate pe cele mai bune avize științifice disponibile, asigurând exploatarea sustenabilă și conservarea resurselor biologice marine și respectând principiul privind excedentele menționat în UNCLOS. Acordurile respective, care prevăd drepturi de acces în schimbul unei contribuții financiare din partea Uniunii, ar trebui să contribuie la instituirea unui sistem de colectare a datelor științifice de înaltă calitate și a unui cadru de guvernanță de înaltă calitate care să garanteze mai ales măsuri eficiente de monitorizare, control și supraveghere. [AM 45]

(40)  Introducerea unei clauze referitoare la drepturile omului în acordurile pentru pescuitul sustenabil ar trebui să fie pe deplin compatibilă cu obiectivele generale ale politicii de dezvoltare a Uniunii.

(41)  Respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului, prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale relevante în domeniul drepturilor omului, precum și principiul statului de drept ar trebui să constituie un element esențial al acordurilor pentru pescuit sustenabil și să facă obiectul unei clauze specifice referitoare la drepturile omului.

(41a)  Având în vedere problema gravă a pirateriei cu care se confruntă navele Uniunii care pescuiesc în țări terțe în temeiul unor acorduri bilaterale sau multilaterale și vulnerabilitatea accentuată a acestor nave în fața pirateriei, măsurile și operațiunile ar trebui consolidate pentru a proteja aceste nave. [AM 46]

(42)  Acvacultura ar trebui să contribuie la conservarea potențialului de producție de alimente pe o bază sustenabilă în întreaga Uniune, astfel încât să se garanteze securitatea alimentară pe termen lung, securitatea alimentară inclusiv aprovizionarea cu alimente, creșterea economică și încadrarea în muncă a cetățenilor europeni și să se contribuie la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente de origine acvatică la nivel mondial. [AM 47]

(43)  Strategia Comisiei pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene(19) adoptată în 2009, care a fost salutată și aprobată de Consiliu și primită favorabil de Parlamentul European, a menționat necesitatea creării și promovării unor condiții de concurență echitabile în domeniul acvaculturii, ca bază pentru dezvoltarea sa sustenabilă.

(44)  Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie la Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și să ajute la îndeplinirea obiectivelor stabilite în strategie(20).

(45)  Activitățile de acvacultură din Uniune sunt influențate de condițiile diferite din diversele state membre, inclusiv în ceea ce privește autorizațiile pentru operatori; ar trebui elaborate orientări strategice la nivelul Uniunii privind planurile strategice naționale, pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului acvaculturii, susținând dezvoltarea și inovarea acestuia și încurajând activitatea economică și diversificarea, precum și îmbunătățind calitatea vieții în zonele costiere și rurale și, de asemenea, ar trebui dezvoltate mecanisme pentru schimbul de informații și bune practici între statele membre, printr-o metodă deschisă de coordonare a măsurilor naționale privind securitatea activității economice, accesul la apele și spațiul Uniunii și simplificarea administrativă a acordării licențelor.

(46)  Având în vedere natura specifică a acvaculturii, este necesară instituirea unui consiliu consultativ pentru consultarea părților interesate cu privire la elementele politicilor Uniunii care ar putea afecta acvacultura.

(46a)  Având în vedere caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice, în special depărtarea lor din punct de vedere geografic și importanța pescuitului pentru economiile lor, ar trebui înființat un consiliu consultativ pentru regiunile ultraperiferice împărţit în trei sub-comisii care să acopere Atlanticul de vest; Atlanticul de est şi Oceanul Indian . Unul dintre obiectivele Consiliului consultativ respectiv ar trebui să fie acela de a contribui la măsurile împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat la nivel mondial. [AM 48]

(47)  Trebuie consolidată competitivitatea sectorului de pescuit și acvacultură al Uniunii și este necesar un apel la simplificare, în sprijinul unei mai bune gestionări a activităților de producție și comercializare ale sectorului.În acest scop este necesar să se asigure reciprocitatea comerțului cu țările terțe, în vederea garantării unor condiții echitabile pe piața Uniunii, nu numai din punctul de vedere al sustenabilității pescuitului, ci și în ceea ce privește controalele sanitare; organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile pentru toate produsele obținute din pescuit și din acvacultură comercializate, indiferent dacă aceste produse sunt originare din Uniune sau din țări terțe, ar trebui să le permită consumatorilor să aleagă în mai bună cunoștință de cauză pe baza trasabilității și să sprijine consumul responsabil și ar trebui, de asemenea, să îmbunătățească înțelegerea și cunoașterea din punct de vedere economic a piețelor Uniunii de-a lungul lanțului de aprovizionare. Partea din prezentul regulament care priveşte organizarea comună a piețelor ar trebui să reglementeze importurile de produse obținute din pescuit și din acvacultură în conformitate cu standardele sociale și de mediu recunoscute la nivel internațional. [AM 49]

(48)  Organizarea comună a piețelor ar trebui pusă în aplicare în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, în special în ceea ce privește dispozițiile Organizației Mondiale a Comerțului. Pentru succesul politicii comune în domeniul pescuitului este necesar un sistem eficace de control, inspecție și executare, care să includă lupta împotriva activităților de pescuit INN. În consecinţă, legislația existentă din acest domeniu ar trebui pusă în aplicare în mod efectiv și ar trebui instituit un sistem de control, inspecție și executare al Uniunii, astfel încât să se asigure respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului. [AM 50]

(49)  În cadrul acestui sistem de control, inspecție și executare al Uniunii ar trebui promovată utilizarea tehnologiilor moderne și eficace. Statele membre sau Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a desfășura proiecte pilot privind noile tehnologii de control și sisteme de gestionare a datelor. [AM 51]

(50)  Pentru a asigura implicarea operatorilor interesați în sistemul de control, inspecție și executare al Uniunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita titularilor unei licențe de pescuit pentru nave de pescuit din Uniune cu o lungime totală de minimum 12 metri și care arborează pavilionul loroperatorilor lor să contribuie în mod proporțional la costurile operaționale ale sistemului respectiv. [AM 196]

(51)  Obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de statele membre, având în vedere problemele întâmpinate în dezvoltarea industriei pescuitului și în gestionarea acesteia, precum și resursele financiare limitate ale statelor membre. Prin urmare, pentru a contribui la realizarea acestor obiective, ar trebui acordată asistență financiară multianuală din partea Uniunii, concentrată asupra priorităților politicii comune în domeniul pescuitului și adaptată la specificul industriei pescuitului din fiecare stat membru în parte. [AM 52]

(51a)  Asistența financiară din partea Uniunii ar trebui să faciliteze dezvoltarea de bunuri și servicii publice în sectorul pescuitului, în special să sprijine măsurile de control și monitorizare, strângerea de informații, cercetarea și dezvoltarea de activități menite să asigure un ecosistem marin sănătos. [AM 245]

(52)  Asistența financiară a Uniunii ar trebui condiționată de respectarea de către statele membre și de către operatori, inclusiv de proprietarii de nave, a politicii comune în domeniul pescuitului. Astfel, această asistență financiară ar trebui întreruptă sau suspendată sau ar trebui să facă obiectul unor corecții în cazurile de încălcare de către statele membre a normelor politicii comune în domeniul pescuitului și în cazul unor încălcări grave ale normelor respective de către operatori. [AM 53]

(53)  Dialogul cu părțile interesate s-a dovedit esențial pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului. Având în vedere condițiile diferite existente în apele Uniunii și regionalizarea sporită a politicii comune în domeniul pescuitului, consiliile consultative ar trebui să permită politicii comune în domeniul pescuitului să beneficieze de cunoștințele și experiența tuturor părților interesate, în special în ceea ce privește elaborarea planurilor multianuale. [AM 54]

(54)  Este oportun ca Comisia să fie împuternicită prin acte delegate să instituie unAvând în vedere caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice, ale acvaculturii și ale pescuitului în apele interioare, ale pieţelor precum și ale Mării Negre, se impune instituirea unui nou consiliu consultativ și să modifice domeniile de competență ale consiliilor existente, având în vedere mai ales caracteristicile specifice ale Mării Negrepentru fiecare în parte. [AM 55]

(55)  În scopul îndeplinirii obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a specifica măsuri legate de pescuit menite a atenua impactul activităților de pescuit în ariile speciale de conservarereduce, atunci când este necesar din motive imperioase de urgență, o amenințare gravă la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin, pentru a adapta obligația de a debarca integral capturile în scopul respectării obligațiilor internaționale ale Uniunii, pentru a stabili măsuri de conservare standard în cadrul planurilor multianuale sau măsuri tehnice, pentru a recalcula plafoanele pentru capacitatea flotei, pentru a defini informațiile privind caracteristicile și activitatea navelor de pescuit din Uniune, pentru a stabili norme pentru desfășurarea proiectelor pilot privind noile tehnologii de control și sisteme de gestionare a datelor, precum și pentru a modifica anexa III în ceea ce privește domeniile care sunt de competența consiliilor consultative și alcătuirea și funcționarea consiliilor consultative. [AM 56]

(56)  Este deosebit de important ca Comisia să desfășoare consultări adecvate în etapa pregătitoare a adoptării actelor delegate, inclusiv la nivel de experți.

(57)  Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(58)  Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor operaționale tehnice privind modalitățile de transmitere a informațiilor legate de registrele flotelor de pescuit și de datele cerute privind gestionarea pescăriilor, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(21).

(59)  Pentru a se îndeplini obiectivul de bază al politicii comune în domeniul pescuitului, și anume pentru a oferi sectoarelor pescuitului și acvaculturii condiții de mediu, economice și sociale sustenabile pe termen lung, precum și pentru a contribui la disponibilitatea aprovizionării cu alimente, este necesar și oportun să se stabilească norme privind conservarea și exploatarea resurselor biologice marine, precum și norme pentru a se asigura sustenabilitatea economică și socială a sectorului pescuitului și al fructelor de mare din Uniune, după caz, oferindu-se o finanțare suficientă. [AM 57]

(60)  În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului respectiv.

(61)  Decizia 2004/585/CE a Consiliului din 19 iulie 2004 de instituire a consiliilor consultative regionale în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului(22) ar trebui abrogată de la data intrării în vigoare a normelor corespunzătoare în temeiul prezentului regulament.

(62)  Regulamentul (CE) nr. 199/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului(23) trebuie abrogat, dar trebuie să se aplice în continuare programelor naționale adoptate pentru colectarea și gestionarea datelor pentru anii 2011 – 2013. [AM 58]

(63)  Având în vedere numărul și importanța modificărilor care urmează a fi făcute, Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului ar trebuie abrogat în consecinţă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)  Politica comună în domeniul pescuitului cuprinde:

(2)  Politica comună în domeniul pescuitului cuprinde activitățile menționate la alineatul (1) în cazul în care acestea sunt desfășurate:

Articolul 2

Obiective generale

(1)  Politica comună în domeniul pescuitului trebuie să garantezegarantează că activitățile de pescuit și de acvacultură asigură condiții de mediu, economice și sociale sustenabilesunt sustenabile din punct de vedere ecologic pe termen lung și contribuiesunt gestionate într-un mod coerent cu obiectivele de a realiza beneficiile economice, sociale și de ocupare a forței de muncă, de a contribui la disponibilitatea aprovizionării cu alimente și a oportunităților de pescuit de agrement și de a permite industrii de prelucrare și activități desfășurate pe uscat care sunt legate direct de activitatea de pescuit, luând totodată în considerare atât interesele consumatorilor, cât și ale producătorilor.

(2)  Politica comună în domeniul pescuitului trebuie să apliceaplică abordarea precaută a gestionării pescăriilor și urmărește să garantezegarantează că, până în 2015, că exploatarea resurselor biologice marine vii duce laratele mortalității prin pescuit vor fi stabilite la niveluri care să permită refacerea și menținerea populațiilor de specii recoltatestocurilor de pește, până în 2020 cel târziu, deasupra nivelurilor care permit obținerea producției maxime durabile și care să permită menținerea tuturor stocurilor refăcute la aceste niveluri.

(3)  Politica comună în domeniul pescuitului trebuie să punăpune în aplicare abordarea ecosistemică a gestionării pescăriilor și a acvaculturii, pentru a garanta că impacturilepescuitul și acvacultura contribuie la obiectivul reducerii la minimum a impactului activităților de pescuitumane asupra ecosistemului marin sunt limitateși nu contribuie la degradarea mediului marin și că sunt adaptate în mod eficient în funcție de fiecare zonă de pescuit și regiune în parte.

(3a)  Politica comună în domeniul pescuitului promovează dezvoltarea sustenabilă și bunăstarea comunităților costiere, precum și locuri de muncă, condiții de muncă și siguranța operatorilor din domeniul pescuitului.

(4)  Politica comună de pescuit trebuie să integreze cerințele legislațieiîn domeniul pescuitului este coerentă cu legislația Uniunii privind mediul, precum și cu alte politici ale Uniunii.

(4a)  Politica comună în domeniul pescuitului asigură adaptarea capacității de pescuit a flotelor la niveluri de exploatare conforme cu dispozițiile de la alineatul (2).

(4b)  Politica comună în domeniul pescuitului contribuie la colectarea de date științifice cuprinzătoare și credibile. [AM 60]

Articolul 3

Obiective specifice

Articolul 4

Principiile bunei guvernanțe

Articolul 5

Definiții

PARTEA II

ACCESUL LA APE

Articolul 6

Norme generale privind accesul la ape

(1)  Navele de pescuit ale Uniunii au acces în mod egal la ape și resurse în toate apele Uniunii, altele decât cele prevăzute la alineatele (2) și (3), sub rezerva măsurilor adoptate în temeiul părții III.

(2)  În apele situate în zona de până la 12 mile marine de la liniile de bază aflate sub suveranitatea sau jurisdicția lor, statele membre sunt autorizate, de la 1 ianuarie 2013 până la 31 decembrie 2022, să restricționeze pescuitul la navele de pescuit care pescuiesc în mod tradițional în apele respective pornind din porturile de pe coasta adiacentă, fără a aduce atingere aranjamentelor aplicabile navelor de pescuit ale Uniunii care arborează pavilionul altor state membre în baza relațiilor de vecinătate existente între statele membre și aranjamentelor cuprinse în anexa I, prin care sunt stabilite, pentru fiecare stat membru, zonele geografice din interiorul zonelor costiere ale altor state membre în care se desfășoară activități de pescuit, precum și speciile vizate. Statele membre prevăd un acces exclusiv sau preferențial pentru pescarii care desfășoară activități de pescuit la scară mică, artizanale sau costiere, ținând seama de factori sociali și de mediu, inclusiv de beneficiile pe care le poate implica acordarea accesului exclusiv sau preferențial întreprinderilor locale sau microîntreprinderilor și pescarilor care utilizează practici de pescuit selective și cu impact redus. Statele membre informează Comisia cu privire la restricțiile instituite în temeiul prezentului alineat. [AM 251]

(3)  De la 1 ianuarie 2013 la 31 decembrie 2022, în apele de până la 100 de mile marine de la liniile de bază ale Insulelor Azore, Madeira și Canare, statele membre în cauză pot restricționa pescuitul la navele înregistrate în porturile insulelor respective. Aceste restricții nu se aplică navelor Uniunii care pescuiesc în apele respective în mod tradițional, cu condiția ca aceste nave să nu depășească efortul de pescuit exercitat în mod tradițional. Statele membre informează Comisia cu privire la restricțiile instituite în temeiul prezentului alineat.

(3a)  Statutul zonei sensibile din punct de vedere biologic existente astfel cum este definită la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1954/2003 al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind gestionarea efortului de pescuit referitor la anumite zone și resurse de pescuit comunitare(29) este menținut în forma sa curentă. [AM 99]

(4)  Dispozițiile care vor urma aranjamentelor menționate la alineatele (2) și (3) se adoptă până la 31 decembrie 2022.

PARTEA III

MĂSURI PENTRU CONSERVAREA ȘI EXPLOATAREA DURABILĂ A RESURSELOR BIOLOGICE MARINE [AM 100]

TITLUL I

TIPURI DE MĂSURI

Articolul -7

Dispoziții generale privind măsurile de conservare

(1)  În scopul de a realiza obiectivele generale ale politicii comune în domeniul pescuitului stabilite la articolul 2, Uniunea adoptă măsuri pentru conservarea și exploatarea durabilă a resurselor biologice marine, astfel cum sunt ele prevăzute la articolele 7 și 8. Acestea sunt adoptate, mai exact, sub forma unor planuri multianuale în conformitate cu articolele 9, 10 și 11.

(2)  Aceste măsuri respectă obiectivele enunțate la articolele 2 și 3 și sunt adoptate ținând seama de cele mai bune avize științifice disponibile și de avizele primite din partea consiliilor consultative relevante.

(3)  Statelor membre li se conferă competența de a adopta măsuri de conservare în conformitate cu articolele 17-24 și cu alte dispoziții relevante ale prezentului regulament. [AM 101]

Articolul 7

Tipuri de măsuri de conservare

Articolul 7a

Instituirea zonelor de refacere a stocurilor de pește

(1)  Pentru a asigura conservarea resurselor acvatice vii și a ecosistemelor marine, ca parte a abordării precaute, statele membre instituie o rețea coerentă de zone de refacere a stocurilor de pește în cadrul cărora este interzisă orice activitate de pescuit și care include, în special, zone importante pentru reproducerea peștilor.

(2)  Statele membre identifică și desemnează zonele necesare pentru instituirea unei rețele coerente de zone de refacere a stocurilor de pește. [AM 103]

Articolul 8

Tipuri de măsuri tehnice

TITLUL II

MĂSURI ALE UNIUNII

Articolul 9

Planurile multianuale

(1)  În modParlamentul European și Consiliul hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, instituie cu caracter prioritar, trebuie elaborateși nu mai târziu de ...(30), planuri multianuale care să prevadădau curs unor avize științifice din partea CSTEP și ICES și care includ măsuri de conservare pentru menținerea sau refacerea stocurilor de pește peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2). Planurile multianuale permit, de asemenea, realizarea altor obiective stabilite la articolele 2 și 3.

(2)  Planurile multianuale prevăd:

(3)  Atunci când este posibil, planurile multianuale se referă fie la activitățile de pescuit în care se exploatează câte un singur stoc de pește, fie la activitățile de pescuit în care se exploatează un amestec de stocuri, ținând cont în mod corespunzător de interacțiunile dintre stocuri, și pescării și ecosistemul marin.

(4)  Planurile multianuale se bazează pe abordarea precaută a gestionării pescăriilor și țin cont de limitările datelor disponibile și ale metodelor de evaluare, inclusiv de evaluările stocurilor care prezintă date insuficiente, precum și de toate sursele cuantificate de incertitudine într-un mod valabil din punct de vedere științific. [AM 105]

Articolul 10

Obiectivele planurilor multianuale

(1)  Planurile multianuale trebuie să prevadă adaptări ale rateiprevăd adaptarea ratelor mortalității prin pescuit, astfel încât să se ajungă la o rată a, până în 2015, ratele mortalității prin pescuit să fie stabilite la niveluri care pot permite refacerea stocurilor de pește, până în 2020 cel târziu,refacă și să mențină toate stocurile peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă cel târziu în 2015, și care pot permite menținerea tuturor stocurilor refăcute la aceste niveluri.

(2)  În cazurile în care nu este posibilă determinarea unei rate a mortalității prin pescuit care să refacă și să mențină stocurile peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilăastfel cum este stabilită la alineatul (1), planurile multianuale trebuie să prevadăaplică abordarea precaută a gestionării pescuitului și stabilesc standarde și măsuri de precauțieechivalente care să asigure un nivel cel puțin comparabil de conservare a stocurilor respective.

(2a)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), măsurile care urmează să fie incluse în planurile multianuale și calendarul punerii lor în aplicare sunt proporționale cu obiectivele, țintele și cu termenele preconizate. Înainte de includerea măsurilor în planurile multianuale, se ține seama de posibilul impact economic și social al acestora și, în afara unor situații de urgență, ele vor fi puse în aplicare treptat.

(2b)  Planurile multianuale pot conține dispoziții care să abordeze problemele specifice ale pescăriilor mixte în ceea ce privește menținerea și refacerea stocurilor peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă, în cazul în care avizele științifice arată că nu se poate realiza o creștere a selectivității pentru a evita fenomenul așa-numitelor specii „invazive” („choke species”). [AM 106 şi 107]

Articolul 11

Conținutul planurilor multianuale

(1)  Un plan multianual trebuie să includă:

(1a)  Planurile multianuale prevăd revizuirea lor periodică în vederea evaluării progreselor înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor. În special, aceste revizuiri periodice țin seama de noi elemente, cum ar fi modificări ale avizelor științifice pentru a permite adaptările intermediare necesare. [AM 108 şi 239]

Articolul 12

Respectarea obligațiilor care decurg din legislația de mediu a Uniunii în ceea ce privește zonele protejate

(1)  ÎnPolitica comună în domeniul pescuitului și toate măsurile ulterioare adoptate de statele membre privind ariile speciale de conservare în sensul articolului 6respectă pe deplin Directiva 92/43/CEE, Directiva 2009/147/CE și Directiva 2008/56/CE. În cazul în care un stat membru a desemnat ariile menționate la articolul 6 din Directiva 92/43/CEE, al articolului 4, la articolul 4 din Directiva 2009/147/CE și al articolului 13și la articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2008/56/CE, acesta, după consultarea Comisiei, a consiliilor consultative și a altor părți interesate relevante, reglementează activitățile de pescuit ale statelor membre trebuie să se desfășoare în așa fel încât să se atenueze impactul activităților de pescuit în respectivele arii speciale de conservareîntr-un mod care este pe deplin compatibil cu obiectivele directivelor menționate mai sus. [AM 109]

(1a)  Toate acțiunile întreprinse de Uniune și de statele membre în temeiul PCP respectă pe deplin Convenția de la Aarhus, Rezoluțiile 61/105 64/72 și 66/68 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și Acordul de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982, cu privire la conservarea și gestionarea stocurilor suprapuse și a stocurilor de pești mari migratori. [AM 257]

(1b)  Pentru pescuitul desfășurat în întregime în apele aflate sub suveranitatea și jurisdicția unui singur stat membru, statul membru în cauză este abilitat să adopte măsurile necesare pentru a-și respecta obligațiile care îi revin în temeiul legislației de mediu a Uniunii în ceea ce privește zonele protejate. Aceste măsuri sunt compatibile cu obiectivele stabilite la articolul 2 și nu sunt mai puțin stricte decât cele din legislația actuală a Uniunii. [AM 258]

(1c)  Statele membre care au un interes direct în materie de pescuit în zonele afectate de măsurile menționate la alineatul (1) cooperează unele cu celelalte în conformitate cu articolul 21 alineatul (1a). Oricare din aceste state membre îi poate solicita Comisiei să adopte măsurile menționate la alineatul (1). [AM 111]

(1d)  Pentru ca Comisia să acționeze cu privire la o cerere menționată la alineatul (1c), statul sau statele membre solicitante pun la dispoziția Comisiei toate informațiile relevante cu privire la măsurile solicitate, incluzând o motivare a cererii, precum și date științifice și detalii cu privire la implementarea măsurilor. La adoptarea măsurilor, Comisia ține seama de toate recomandările științifice relevante pe care le are la dispoziție. [AM 260]

(2)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specifica măsuri legate de pescuit care să atenueze impactul activităților de pescuit în ariile speciale de conservare.[AM 114]

(2a)  Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pe baza unei propuneri a Comisiei, adoptă măsuri pentru a reduce posibilele consecințe sociale și economice negative determinate de respectarea obligațiilor menționate la alineatul (1). [AM 262]

Articolul 13

Măsurile Comisiei în caz de amenințare gravă la adresa resurselor biologice marine

(1)  În cazul în care există dovezi, pe baza unor dovezidate științifice fiabile, privind o amenințare gravă la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin care necesită o acțiune imediată, Comisia, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie inițiativă, poate decide aplicarea unor măsuri temporareeste împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 55, pentru atenuarea riscului.

Actele delegate respective se adoptă numai atunci când este necesar din motive imperioase de urgență și se aplică procedura prevăzută la articolul 55a.

(2)  Statul membru trebuie să comunice cererea motivată menționată la alineatul (1) simultan Comisiei, celorlalte state membre și consiliilor consultative în cauză.[AM 115]

Articolul 13a

Măsuri de urgență ale statelor membre

(1)  În cazul în care există dovezi ale unei amenințări grave și neprevăzute la adresa conservării resurselor acvatice vii sau la adresa ecosistemului marin, cauzate de activitățile de pescuit, în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unui stat membru, și dacă orice întârziere nejustificată ar produce pagube greu de remediat, respectivul stat membru poate adopta măsuri de urgență cu o durată maximă de trei luni.

(2)  Statele membre care intenționează să adopte măsuri de urgență înștiințează Comisia, celelalte state membre și consiliile consultative relevante, înaintea adoptării măsurilor, prin trimiterea unui proiect de măsuri vizate, însoțit de o expunere de motive.

(3)  Statele membre și consiliile consultative relevante pot trimite observațiile lor în scris Comisiei în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care confirmă, anulează sau modifică măsura în cauză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 56 alineatul (2).

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător privind o amenințare gravă și neprevăzută la adresa conservării resurselor acvatice vii sau la adresa ecosistemului marin ca urmare a activităților de pescuit, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 56 alineatul (3). [AM 116]

Articolul 14

Cadre de măsuri tehnice

Articolul 14a

Evitarea și reducerea la minimum a capturilor nedorite

(1)  Înaintea introducerii obligației de debarcare integrală a capturilor în pescăria respectivă, în conformitate cu articolul 15, statele membre, realizează, dacă este necesar, proiecte-pilot, pe baza celor mai bune avize științifice și ținând seama de avizele consiliilor consultative relevante, menite să exploreze pe deplin toate metodele practicabile de evitare, de minimizare și de eliminare a capturilor nedorite într-o pescărie. Aceste proiecte-pilot sunt derulate, după caz, de organizații de producători. Rezultatele acestor proiecte-pilot se reflectă în planul multianual al fiecărei pescării sub forma unor stimulente suplimentare pentru utilizarea celor mai selective unelte și metode de pescuit disponibile. De asemenea, statele membre elaborează un atlas al aruncărilor înapoi în mare, în care prezintă nivelul aruncărilor în fiecare pescărie menționată la articolul 15 alineatul (1). Atlasul respectiv se bazează pe date obiective și reprezentative.

(2)  Uniunea oferă sprijin financiar pentru conceperea și implementarea proiectelor-pilot introduse în conformitate cu alineatul (1), precum și pentru utilizarea uneltelor de pescuit selective în scopul reducerii capturilor nedorite și neautorizate. La adoptarea măsurilor de sprijin financiar se acordă o atenție deosebită pescarilor cărora li se aplică obligația de a debarca integral capturile și care își desfășoară activitatea într-o zonă de pescuit mixtă. [AM 118]

Articolul 15

Obligația de a debarca integralși a înregistra toate capturile de specii recoltate și reglementate

(1)  Toate capturile din următoarele stocuri de specii e de pește care fac obiectul unor limite de captură și care suntrecoltate și reglementate capturate în timpul activitățilorcursul următoarelor activități de pescuit în apele Uniunii sau de navele de pescuit ale Uniunii aflate în afara apelor UE sunt aduse și păstrate la bordul navelor de pescuit, înregistrate și debarcate, cu excepția cazului în care se utilizează ca momeală vie în conformitate cu următorul calendar:

(a)  începând cel târziu de la 1 ianuarie 2014:

(b)  începând cel târziu de la 1 ianuarie 2015: cod, merluciu, limbă-de-mare;1 ianuarie 2016:

(c)  începând cel târziu de la 1 ianuarie 2016: eglefin, merlan, cardină albă, pește-pescar, cambulă de Baltica, mihalț-de-mare, cod saithe, polac, limbă-roșie, calcan, calcan-neted, mihalț-de-mare albastru, sabie neagră, grenadier de piatră, pion portocaliu, halibut negru, brosme, sebastă și stocurile demersale din Marea Mediterană1 ianuarie 2017, pescăriile nereglementate de alineatul (1) litera (a) din apele Uniunii și din apele din afara Uniunii.

(1a)  Din momentul introducerii unei obligații de a debarca integral capturile în legătură cu o activitate de pescuit, toate capturile de specii care fac obiectul obligației respective sunt înregistrate și, după caz, scăzute din cota pescarilor, a organizației de producători sau a grupării de gestionare colectivă în cauză, cu excepția speciilor care pot fi aruncate înapoi în mare în temeiul alineatului (1b).

(1b)  Următoarele specii fac obiectul unei derogări de la obligația de debarcare stabilită la alineatul (1):

(1c)  În scopul simplificării și armonizării implementării obligației de a debarca integral capturile și pentru a evita denaturări necorespunzătoare ale zonelor de pescuit vizate, precum și pentru a diminua cantitatea de capturi nedorite, planurile multianuale menționate la articolul 9 sau al actelor juridice specifice ale Uniunii privind aplicarea obligației de debarcare, sau al altor acte juridice adoptate de Uniune stabilesc, după caz:

(2)  În cazul stocurilor de pește care fac obiectul obligației de debarcare integrală a capturilor prevăzute la alineatul (1), trebuieși, sunt stabilite, pe baza celor mai bune şi exacte și actualizate avize științifice disponibile și, dacă este necesar, pentru protecția puietului prin descurajarea pescarilor de a pescui deliberat puiet, dimensiunile minime de referință pentru conservare care reflectă vârsta și dimensiunea pentru prima reproducere. Vânzarea capturilorCapturile din aceste stocuri de pește sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare este permisă numai pentru prelucrarea în făinăpentru alte utilizări decât consumul uman, cum ar fi făina de pește, sau în hranăuleiul de pește, hrana pentru animale de companie sau momeli. De asemenea, statul membru în cauză poate permite donarea acestor stocuri în scopuri de binefacere sau caritabile.

(3)  TrebuieÎn cazul stocurilor care fac obiectul obligației de debarcare, statele membre pot recurge la o marjă de flexibilitate anuală de până la 5 % din debarcările permise ale acestora, fără a aduce atingere unor rate de flexibilitate mai ridicate prevăzute în legislația specifică. Pot fi stabilite, în conformitate cu articolul 27articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură(31)(32), standardele de comercializare și normele de comercializare pentru capturile de pește care depășesc posibilitățile de pescuit stabilite.

(4)  Statele membre se asigură că navele de pescuit ale Uniunii care le arborează pavilionul sunt echipate pentru a asigura documentarea completă a tuturor activităților de pescuit și de prelucrare, în scopul monitorizării respectării obligației de a debarca integral capturile. Procedând astfel, statele membre respectă principiul eficienței și al proporționalității.

(5)  Alineatul (1) nu aduce atingere obligațiilor internaționale.

(6)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specificacare stabilește măsurile prevăzute la alineatul (1) în scopul respectării obligațiilor internaționale ale Uniunii. [AM 119]

Articolul 16

Posibilitățile de pescuit

(1)  Atunci când stabilește și alocă statelor membre posibilitățile de pescuit, Consiliul acționează în conformitate cu articolele 2, 9, 10 și 11, aplicând o perspectivă pe termen lung și urmând cele mai bune avize științifice disponibile. Posibilitățile de pescuit sunt alocate între statele membre trebuie să astfel încât să asigure pentru fiecare dintre ele stat membru o relativă stabilitate a activităților de pescuit pentru fiecare stoc sau pescărie. Interesele fiecărui stat membru trebuie să fie luate în considerare atunci când sunt alocate noi posibilități de pescuit.

Consiliul stabilește posibilitățile de pescuit în apele Uniunii disponibile țărilor terțe și distribuie aceste posibilități respectivelor țări terțe.

Alocarea posibilităților de pescuit unui stat membru sau unei țări terțe se subordonează respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(1a)  Atunci când ia anual decizii cu privire la alocarea cotelor, Consiliul ține pe deplin seama de regiunile în care comunitățile locale depind în mod deosebit de pescuit și de activitățile conexe, în conformitate cu decizia luată de Consiliul prin Rezoluția sa din 3 noiembrie 1976 privind anumite aspecte externe ale creării unei zone de pescuit de 200 de mile în Comunitate cu aplicare de la 1 ianuarie 1977, în special anexa VII.

(2)  În cadrul posibilităților de pescuit totale pot fi rezervate posibilități de pescuit pentru capturile accidentale.

(3)  Posibilitățile de pescuit respectă țintele cuantificabile, calendarele și marjele stabilite în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și cu articolul 11 literele (b), (c) și (h). În cazul în care nu s-a adoptat un plan multianual aferent pentru un stoc de pește, Consiliul se asigură că, până în 2015, capturile totale admisibile vor fi stabilite la niveluri care să permită refacerea stocurilor de pește, până în 2020 cel târziu, peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă, și pot permite ca toate stocurile refăcute să fie menținute la aceste niveluri.

(3a)  Atunci când Consiliul ia decizii privind stabilirea posibilităților de pescuit, sunt prezente delegații ale Parlamentului European și ale consiliilor consultative.

(3b)  În cazul în care, pentru anumite stocuri, din cauza lipsei datelor, este imposibil să se determine rate de exploatare care să fie în concordanță cu producția maximă durabilă:

(3c)  Fiecare stat membru decide, pentru navele aflate sub pavilionul său, cu privire la metoda de alocare a posibilităților de pescuit atribuite respectivului stat membru în conformitate cu dreptul UE. Statul membru informează Comisia cu privire la metoda de alocare respectivă.

(4)  După ce trimit Comisiei o notificare în acest sens, statele membre pot schimba între ele toate sau o parte dintre posibilitățile de pescuit care le-au fost alocate.

(4a)  Atunci când, pe baza evaluării efectuate aplicând articolul 19 sau articolul 23, Comisia consideră că un stat membru nu a adoptat măsurile corespunzătoare în conformitate cutitlul III articolele 17-24din prezentul regulament, în următorul an sau în următorii ani, se reduc posibilitățile de pescuit alocate de Uniune respectivului stat membru și se întrerup sau se suspendă plățile către respectivul stat membru sau se aplică o corecție financiară a asistenței financiare acordate de Uniune în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului în temeiul articolului 50. Aceste măsuri sunt proporționale cu natura, amploarea, durata și repetarea nerespectării.

(4b)  Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual în care se stabileşte dacă posibilitățile de pescuit actuale se dovedesc a fi eficiente în ceea ce privește refacerea și menținerea populațiilor de specii recoltate la niveluri peste cele care permit atingerea obiectivului stabilit la articolul 2 alineatul (2). [AM 120, 264, 293, 301]

Articolul 16a

Criteriile utilizate de statele membre pentru alocarea posibilităților de pescuit

În momentul alocării posibilităților de pescuit disponibile în conformitate cu articolul 16, statele membre utilizează criterii sociale și de mediu transparente și obiective, cum ar fi impactul activităților de pescuit asupra mediului, antecedentele în materie de conformitate și contribuția la economia locală. Pot fi aplicate și alte criterii, cum ar fi istoricul nivelurilor de capturi. În cadrul posibilităților de pescuit care le sunt atribuite, statele membre oferă stimulente pentru navele de pescuit care utilizează echipamente de pescuit selective sau tehnici de pescuit cu impact scăzut asupra mediului, precum un consum redus de energie sau o deteriorare limitată a habitatelor. [AM 227]

TITLUL III

REGIONALIZAREA

CAPITOLUL I

PLANURILE MULTIANUALE

Articolul 17

Măsurile de conservare adoptate în conformitate cu planurile multianuale

(1)  Într-un plan multianual elaborat în temeiul articolelor 9, 10 și 11, statele membre pot ficare au în comun o zonă de pescuit sunt autorizate, în urma procedurilor descrise la prezentul articol, să adopte măsuri conforme cu planul multianual respectiv care să specifice măsurile de conservare aplicabile navelor care le arborează pavilionul în legătură cu stocuri din apele Uniunii pentru care le-au fost alocate posibilități de pescuit.

(2)  Statele membre trebuie să se asigure că măsurile de conservare adoptate în temeiul alineatului (1):

(2a)  Statele membre cooperează pentru a asigura adoptarea unor măsuri compatibile care să ducă la îndeplinirea obiectivelor stabilite în planurile multianuale și coordonează punerea în aplicare a acestor măsuri. În acest scop, statele membre folosesc, atunci când acest lucru este practic și adecvat, structurile și mecanismele existente de cooperare instituțională regională, inclusiv pe cele existente în temeiul convențiilor maritime regionale care vizează zona sau activitatea de pescuit relevantă.

Eforturile de coordonare dintre statele membre care au în comun o zonă de pescuit pot fi finanțate prin Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), conform Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime(34)(35).

(2b)  Statele membre consultă consiliile consultative relevante precum şi ICES și/sau CSTEP adresându-le un proiect cu privire la măsurile de adoptat, însoțite de o expunere de motive. În același timp, astfel de proiecte sunt notificate Comisiei și acelor alte state membre care folosesc în comun pescăria. Statele membre depun toate eforturile pentru a implica în aceste consultări, într-un stadiu timpuriu și într-un mod deschis și transparent, alte părți interesate relevante implicate în activitatea de pescuit în cauză, pentru a identifica punctele de vedere și propunerile tuturor părților relevante pe parcursul etapei de pregătire a măsurilor prevăzute.

Statele membre pun la dispoziția publicului rezumatele proiectelor de măsuri de conservare propuse în vederea punerii în aplicare.

(2c)  Statele membre țin seama în mod corespunzător de avizele transmise de consiliile consultative relevante, de ICES și/sau de CSTEP și, în cazul în care măsurile finale adoptate se abat de la aceste avize, oferă explicații detaliate cu privire la motivele pentru care se abat.

(2d)  În cazul în care statele membre doresc să modifice măsurile adoptate, se aplică, de asemenea, alineatele (2)-(2c).

(2e)  Comisia adoptă orientări care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a alineatelor (2a), (2b) şi (2c), pentru a se asigura că măsurile adoptate sunt coerente și coordonate la nivel regional și sunt conforme cu planurile multianuale stabilite. Orientările respective pot totodată să identifice sau să instituie cadre administrative, cum ar fi grupuri de lucru regionale în domeniul pescuitului, în vederea organizării practice a cooperării dintre statele membre, în special cu scopul promovării și al facilitării adoptării măsurilor de către fiecare stat membru.

(2f)  Statele membre care au în comun o zonă de pescuit pot conveni și colabora pentru aplicarea unor măsuri comune în contextul planurilor multianuale de gestionare adoptate înainte de 2014, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25.

(2g)  Pentru activitățile de pescuit care au loc în totalitate în apele aflate sub suveranitatea și jurisdicția unui singur stat membru, statul membru respectiv înființează unul sau mai multe comitete de gestionare comună care să includă toate părțile interesate relevante și care să fie consultate cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. În cazul în care statul membru intenționează să se abată în orice fel de la avizul pe care îl primește de la comitetul respectiv, acesta publică o evaluare în care evidențiază motivele abaterii de la aviz. [AM 121]

Articolul 18

Notificarea măsurilor de conservare ale statelor membre

Statele membre care adoptă măsuri de conservare în temeiul articolului 17 alineatul (1) trebuie să notifice măsurile respectivefac publice aceste măsuri și le notifică Comisiei, celorlalte state membre interesate și consiliilor consultative relevante. [AM 122]

Articolul 19

Evaluarea

(1)  Comisia poate în orice moment să evalueze compatibilitatea și eficacitatea măsurilor de conservare adoptate de statele membre în temeiul articolului 17 alineatul (1)și, în orice caz, evaluează și prezintă rapoarte cu privire la aceste chestiuni cel puțin o dată la trei ani sau astfel cum impune planul multianual relevant. Evaluarea se bazează pe cele mai bune avize științifice disponibile.

În conformitate cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire)(36)şi pentru a asista Comisia cu punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, statele membre oferă Comisiei, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în legătură cu punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, accesul și dreptul de utilizare privind materialele pregătite și datele utilizate pentru definirea și implementarea măsurilor naționale de conservare, adoptate în temeiul articolului 17.

În privința accesului la informațiile privind mediul se aplică Directiva 2003/4/CE(37), Regulamentele (CE) nr. 1049/2001(38) și (CE) nr. 1367/2006(39). [AM 123]

(1a)  Comisia publică evaluările realizate în conformitate cu prezentul articol și pune la dispoziția publicului aceste informații prin publicarea lor pe site-urile adecvate sau oferind un link direct către ele. În privința accesului la informațiile privind mediul se aplică Regulamentle (CE) nr. 1049/2001 și (CE) nr. 1367/2006. [AM 124]

Articolul 20

Măsurile de conservare implicite adoptate în cadrul planurilor multianuale

(1)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specifica măsurile de conservare pentru pescăriile cuprinse într-un plan multianual, în cazul în care statele membre care sunt autorizate să ia măsuri în conformitate cu articolul 17 nu comunică aceste măsuri Comisiei în termenul stipulat în planul multianual sau, dacă acest lucru nu este posibil, în termen de treişase luni de la data intrării în vigoare a planului multianual.

(2)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specifica măsuri de conservare pentru pescăriile cuprinse într-un plan multianual, dacăAtunci când Comisia consideră că:

(2a)  În cazul în care Comisia emite un aviz în temeiul alineatului (2), statul membru în cauză are la dispoziție trei luni pentru a-și modifica măsurile pentru ca acestea să devină compatibile cu obiectivele planului multianual și să le îndeplinească.

(2b)  În cazul în care un stat membru nu își modifică măsurile în conformitate cu alineatul (2a), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 55 specificând măsurile de conservare pentru pescăriile cuprinse în planul multianual.

(3)  Scopul măsurilor de conservare adoptate de Comisie este de a garanta îndeplinirea obiectivelor și țintelor stabilite în planurile multianuale. Aplicabilitatea măsurilor statului membru încetează din momentul adoptării de către Comisie a actului delegat.

(3a)  Înainte de a adopta actele delegate menționate la prezentul articol, Comisia consultă consiliile consultative relevante și ICES și/sau CSTEP cu privire la proiectul de măsuri însoțit de o expunere de motive. [AM 125]

CAPITOLUL II

MĂSURI TEHNICE

Articolul 21

Măsuri tehnice

(1)  Într-un cadru de măsuri tehnice instituit în temeiul articolului 14, statele membre pot fisunt autorizate să adopte măsuri conforme cu respectivul cadru care să specifice măsurile tehnice aplicabile navelor care le arborează pavilionul, în ceea ce privește stocurile din apele propriiUniunii pentru care le-au fost alocate posibilități de pescuit. Statele membre se asigură că aceste măsuri tehnice:

(1a)  Statele membre cooperează pentru a asigura adoptarea unor măsuri compatibile care să ducă la îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrele de măsuri tehnice și coordonează punerea în aplicare a acestor măsuri. În acest scop, statele membre folosesc, atunci când acest lucru este practic și adecvat, structurile și mecanismele existente de cooperare instituțională regională, inclusiv pe cele instituite în temeiul convențiilor maritime regionale care vizează zona sau activitatea de pescuit relevantă.

(1b)  Statele membre consultă consiliile consultative relevante precum şi ICES și/sau CSTEP cu privire la proiectele de măsuri care urmează să fie adoptate, însoțite de o expunere de motive. În același timp, astfel de proiecte sunt notificate Comisiei și acelor alte state membre care folosesc în comun pescăria. Statele membre depun toate eforturile pentru a implica în aceste consultări, într-un stadiu timpuriu și într-un mod deschis și transparent, alte părți interesate relevante implicate în activitatea de pescuit în cauză, pentru a identifica punctele de vedere și propunerile tuturor părților relevante pe parcursul etapei de pregătire a măsurilor prevăzute.

(1c)  Statele membre țin seama în mod corespunzător de avizele transmise de consiliile consultative relevante, de ICES și/sau de CSTEP și, în cazul în care măsurile finale adoptate se abat de la aceste avize, oferă explicații detaliate cu privire la motivele pentru care se abat.

(1d)  În cazul în care statele membre doresc să modifice măsurile adoptate, se aplică, de asemenea, alineatele (1a), (1b) şi (1c).

(1e)  Comisia adoptă orientări care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a alineatelor (1a), (1b) şi (1c), pentru a se asigura că măsurile adoptate sunt coerente, coordonate la nivel regional și conforme cu cadrul de măsuri tehnice stabilit. Orientările respective pot totodată să identifice sau să instituie cadre administrative, cum ar fi grupuri de lucru regionale în domeniul pescuitului, în vederea organizării practice a cooperării dintre statele membre, în special cu scopul promovării și al facilitării adoptării măsurilor de către fiecare stat membru. [AM 126]

Articolul 22

Notificarea măsurilor tehnice ale statelor membre

Statele membre care adoptă măsuri tehnice în temeiul articolului 21 trebuie să notifice măsurile respectivefac publice aceste măsuri și le notifică Comisiei, altor state membre interesate și consiliilor consultative relevante. [AM 127]

Articolul 23

Evaluarea

(1)  Comisia poate în orice moment să evalueze compatibilitatea și eficacitatea măsurilor tehnice adoptate de statele membre în temeiul articolului 21 și, în orice caz, evaluează și prezintă rapoarte cu privire la acestea cel puțin o dată la trei ani sau astfel cum impune cadrul de măsuri tehnice aferent.

(1a)  În conformitate cu Directiva 2007/2/CE şi pentru a asista Comisia pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, statele membre oferă Comisiei, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în legătură cu punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, accesul și dreptul de utilizare privind materialele pregătite și datele utilizate pentru definirea și implementarea măsurilor tehnice în temeiul articolului 21.

În privința accesului la informațiile privind mediul se aplică Directiva 2003/4/CE, Regulamentele (CE) nr. 1049/2001 și (CE) nr. 1367/2006. [AM 128]

(1b)  Comisia publică evaluările realizate în conformitate cu prezentul articol și pune la dispoziția publicului aceste informații prin publicarea lor pe site-urile adecvate sau oferind un link direct către ele. În privința accesului la informațiile privind mediul se aplică Regulamentele (CE) nr. 1049/2001 și (CE) nr. 1367/2006. [AM 129]

Articolul 24

Măsurile implicite adoptate în temeiul unui cadru de măsuri tehnice

(1)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specifica măsurile tehnice cuprinse într-un cadru de măsuri tehnice, în cazul în care statele membre care sunt autorizate să ia măsuri în conformitate cu articolul 21 nu comunică aceste măsuri Comisiei în termenul stipulat în cadrul măsurilor tehnice sau, dacă acest lucru nu este posibil, în termen de treişase luni de la data intrării în vigoare a cadrului de măsuri tehnice.

(2)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specifica măsuri tehnice, în cazul în care, pe baza unei evaluări desfășurate în temeiul articolului 23, seAtunci când Comisia consideră că măsurile statelor membre:

(2a)  În cazul în care Comisia emite un aviz în temeiul alineatului (2), statul membru în cauză are la dispoziție trei luni pentru a-și modifica măsurile pentru ca acestea să devină compatibile cu obiectivele cadrului de măsuri tehnice și să le îndeplinească.

(2b)  În cazul în care un stat membru nu își modifică măsurile în conformitate cu alineatul (2a), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specifica măsurile tehnice cuprinse în cadrul de măsuri tehnice.

(3)  Scopul măsurilor tehnice adoptate de Comisie este de a garanta îndeplinirea obiectivelor cadrului de măsuri tehnice. Aplicabilitatea măsurilor statului membru încetează din momentul adoptării de către Comisie a actului delegat.

(3a)  Înainte de a adopta actele delegate menționate în prezentul articol, Comisia consultă consiliile consultative relevante, precum şi ICES și CSTEP cu privire la proiectul de măsuri ce urmează a fi adoptate însoțit de o expunere de motive. [AM 130]

TITLUL IV

MĂSURI NAȚIONALE

Articolul 25

Măsuri ale statelor membre aplicabile exclusiv navelor de pescuit care arborează pavilionul acestora

(1)  Un stat membru poate adopta măsuri pentru conservarea stocurilor de pește în apele Uniunii, cu condiția ca respectivele măsuri:

(1a)  Statul membru comunică, în scopul controlului, celorlalte state membre în cauză dispozițiile adoptate pentru aplicarea alineatului (1). [AM 132]

(1b)  Statele membre pun la dispoziția publicului informațiile privind măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol. [AM 133]

Articolul 26

Măsuri ale statelor membre aplicabile în interiorul zonei de 12 mile marine

(1)  Un stat membru poate adopta măsuri nediscriminatorii pentru conservarea și gestionarea stocurilor de pește și pentru reducerea la minimum a efectului pescuitului asupra conservăriiși pentru îndeplinirea țintelor privind alte resurse acvatice vii și menținerea sau îmbunătățirea stadiului de conservare a ecosistemelor marine în limita a 12 mile marine de la liniile sale de bază, cu condiția ca Uniunea să nu fi adoptat măsuri de conservare și gestionare anume pentru zona respectivă sau măsuri de abordare specifică a problemei identificate de statul membru în cauză. Măsurile statului membru trebuie să fie compatibile cu obiectivele stabilite la articolele 2 și 3 și nu trebuie să fie mai puțin severe decât cele din legislația existentă a Uniunii. [AM 134]

(2)  În cazul în care măsurile de conservare și gestionare care urmează a fi adoptate de un stat membru riscă să afecteze navele de pescuit ale altor state membre, măsurile respective trebuie să fie adoptate numai după consultareanotificarea Comisiei, a statelor membre în cauză și a consiliilor consultative relevante în privința proiectului care cuprindecu privire la măsurile respective, însoțitînsoțite de o expunere de motive care să demonstreze, de asemenea, că aceste măsuri nu sunt discriminatorii. [AM 135]

(2a)  Statele membre pun la dispoziția publicului informațiile privind măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol. [AM 136]

PARTEA IV

ACCESUL LA RESURSE

Articolul 27

Instituirea unor sisteme de concesiuni de pescuit transferabile

(1)  Cel târziu la 31 decembrie 2013, fiecare stat membru trebuie să instituie un sistem de concesiuni de pescuit transferabile pentru

(2)  Statele membre pot extinde sistemul concesiunilor de pescuit transferabile la navele de pescuit care au o lungime totală mai mică de 12 metri și care utilizează alte tipuri de unelte decât uneltele tractate și trebuie să informeze Comisia cu privire la această decizie.

Articolul 28

Alocarea concesiunilor de pescuit transferabile

(1)  O concesiune de pescuit transferabilă instituie un drept de a utiliza posibilitățile de pescuit individuale alocate în conformitate cu articolul 29 alineatul (1).

(2)  Fiecare stat membru alocă concesiuni de pescuit transferabile pe baza unor criterii transparente pentru fiecare stoc sau grup de stocuri pentru care sunt alocate posibilități de pescuit în conformitate cu articolul 16, cu excepția posibilităților de pescuit obținute în temeiul acordurilor pentru pescuit sustenabil.

(3)  În cazul alocării de concesiuni de pescuit transferabile aferente pescăriilor mixte, statele membre trebuie să țină cont de compoziția probabilă a capturilor realizate de navele care participă la respectivele pescării.

(4)  Un stat membru poate aloca concesiuni de pescuit transferabile unui proprietar al unei nave de pescuit care arborează pavilionul acelui stat membru sau unor persoane juridice sau fizice doar în scopul utilizării pe o astfel de navă. Concesiunile de pescuit transferabile pot fi grupate în vederea gestionării colective de către persoane juridice sau fizice sau de către organizații de producători recunoscute. Pe baza unor criterii transparente și obiective, statele membre pot limita eligibilitatea pentru acordarea concesiunilor de pescuit transferabile.

(5)  Statele membre pot limita perioada de valabilitate a concesiunilor de pescuit transferabile la o perioadă de cel puțin 15 ani, în scopul realocării lor. În cazul în care nu limitează perioada de valabilitate a concesiunilor de pescuit transferabile, statele membre pot retrage concesiunile respective cu un preaviz de cel puțin 15 ani.

(6)  Statele membre pot retrage concesiunile de pescuit transferabile cu un preaviz mai scurt în cazul în care se constată o încălcare gravă comisă de titularul concesiunilor. Aceste retrageri trebuie efectuate astfel încât să fie aplicate pe deplin politica comună în domeniul pescuitului și principiul proporționalității și, ori de cât ori este necesar, cu efect imediat.

(7)  Fără a aduce atingere alineatelor (5) și (6), statele membre pot retrage concesiunile de pescuit transferabile care nu au fost utilizate pe o navă de pescuit timp de trei ani consecutivi.

Articolul 29

Alocarea posibilităților de pescuit individuale

(1)  Statele membre alocă posibilități de pescuit individuale titularilor de concesiuni de pescuit transferabile menționate la articolul 28, în funcție de posibilitățile de pescuit alocate statelor membre sau stabilite în planurile de gestionare adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(2)  Statele membre stabilesc posibilitățile de pescuit care, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, pot fi alocate navelor de pescuit care le arborează pavilionul, pentru specii pentru care Consiliul nu a stabilit posibilități de pescuit.

(3)  Navele de pescuit trebuie să se angajeze în activități de pescuit doar dacă dețin suficiente posibilități de pescuit individuale încât să acopere toate capturile pe care le-ar putea realiza.

(4)  Statele membre pot rezerva până la 5 % din posibilitățile de pescuit. Statele membre stabilesc criterii obiective și transparente pentru alocarea acestor posibilități de pescuit rezervate. Aceste posibilități de pescuit pot fi alocate numai titularilor eligibili de concesiuni de pescuit transferabile, conform dispozițiilor de la articolul 28 alineatul (4).

(5)  Atunci când alocă concesiuni de pescuit transferabile în conformitate cu articolul 28 și când alocă posibilități de pescuit în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot oferi, în cadrul posibilităților de pescuit care le-au fost alocate, stimulente navelor de pescuit care utilizează unelte de pescuit selective care elimină capturile accidentale nedorite.

(6)  Statele membre pot prevedea plata unei redevențe pentru utilizarea posibilităților de pescuit individuale, drept contribuție la costurile legate de gestionarea pescăriilor.

Articolul 30

Registrul concesiunilor de pescuit transferabile și al posibilităților de pescuit individuale

Statele membre trebuie să creeze și să mențină un registru al concesiunilor de pescuit transferabile și al posibilităților de pescuit individuale.

Articolul 31

Transferul concesiunilor de pescuit transferabile

(1)  Concesiunile de pescuit transferabile pot fi transferate în întregime sau parțial în interiorul unui stat membru între titularii eligibili ai unor astfel de concesiuni.

(2)  Un stat membru poate autoriza transferul unor concesiuni de pescuit transferabile către și din alte state membre.

(3)  Statele membre pot reglementa transferul concesiunilor de pescuit transferabile, stabilind, pe baza unor criterii transparente și obiective, condiții de transfer.

Articolul 32

Închirierea posibilităților de pescuit individuale

(1)  Posibilitățile de pescuit individuale pot fi închiriate în totalitate sau parțial în interiorul unui stat membru.

(2)  Statul membru poate autoriza închirierea posibilităților de pescuit individuale către și din alte state membre.

Articolul 33

Alocarea posibilităților de pescuit care nu fac obiectul unui sistem de concesiuni de pescuit transferabile

(1)  Fiecare stat membru trebuie să decidă modul în care pot fi alocate navelor care arborează pavilionul său posibilitățile de pescuit care i-au fost alocate în conformitate cu articolul 16 și care nu fac obiectul unui sistem de concesiuni de pescuit transferabile. Statul membru informează Comisia cu privire la metoda de alocare.[AM 137]

PARTEA V

GESTIONAREA CAPACITĂȚII DE PESCUIT

Articolul 34

Adaptarea capacității de pescuit

(1)  În conformitate cu obiectivele generale prevăzute la articolul 2, statele membre, atunci când este necesar,trebuie să instituie măsuri de adaptare a capacității de pescuit a flotelor lor pentrunaționale cu scopul de a obține un echilibru eficacestabil și durabil între respectiva capacitatea lor de pescuit și posibilitățile lor de pescuit.

(1a)  Pentru a realiza obiectivul menționat la alineatul (1), statele membre realizează evaluări anuale ale capacității și transmit Comisiei rezultatele acestora până la data de 30 mai a fiecărui an. Evaluările capacității includ o analiză a capacității totale a flotei pe pescărie și segment al flotei la momentul evaluării și impactul său asupra stocurilor și a ecosistemului marin în general. Acestea conțin, de asemenea, o analiză a profitabilității pe termen lung a flotei. Pentru a asigura o abordare comună a acestor evaluări la nivelul tuturor statelor membre, evaluările sunt realizate în conformitate cu orientările Comisiei privind o analiză îmbunătățită a echilibrului dintre capacitatea flotei și posibilitățile de pescuit și, în plus, iau în calcul profitabilitatea flotei. Evaluările sunt puse la dispoziția publicului.

(1b)  În cazul în care evaluarea evidențiază o discrepanță între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit , un stat membru adoptă în termen de un an de la respectiva evaluare un program detaliat, care include un calendar obligatoriu, privind orice ajustare necesară a capacității de pescuit a flotelor lor, în ceea ce privește numărul și caracteristicile navelor, necesar pentru a obține un echilibru stabil și durabil între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit. Programul respectiv se transmite Comisiei, Parlamentului European și celorlalte state membre.

(1c)  În cazul în care această evaluare nu este furnizată sau dacă unui stat membru i se solicită să adopte un program de reducere a capacității și nu se conformează, ori dacă un stat membru nu pune în aplicare programul, asistența financiară a Uniunii acordată statului membru respectiv în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului se sistează.

În ultimă instanță, dacă oricare dintre aceste măsuri menţionate la primul paragraf se întârzie cu doi sau mai mulți ani, Comisia poate suspenda posibilitățile de pescuit ale segmentelor de flotă în cauză.

(2)  Nu este permisă nicio ieșire din flotă cu ajutor public acordat în cadrul Fondului European pentru Pescuit pentru perioada de programare 2007-2013, cu excepția cazului în care această ieșire este precedată de retragerea licenței de pescuit și a autorizațiilor de pescuit.

(3)  Capacitatea de pescuit care corespunde navelor de pescuit retrase cu ajutor public nu poate fi înlocuită.

(4)  Statele membre trebuie să se asigure că, de la data de 1 ianuarie 2013, capacitatea de pescuit a flotei lor nu depășește în niciun moment plafoanele pentru capacitatea de pescuit stabilite în conformitate cu articolul 35.

(4a)  Pentru a avea dreptul la emiterea unei licenţe sau autorizaţii de pescuit, navele Uniunii trebuie să deţină un certificat al motorului valabil, emis în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. [AM 138 și 241]

Articolul 34a

Sistemul de intrare/ieșire

Statele membre își gestionează intrările în flotă și ieșirile din flotă în așa fel încât intrarea unei noi capacități în flotă fără ajutor public să fie compensată prin retragerea anterioară, fără ajutor public, a unei capacități de volum cel puțin egal. [AM 139]

Articolul 35

Gestionarea capacității de pescuit

(1)  Flota fiecărui stat membru trebuie să respecte în mod strict plafoanele pentru capacitatea de pescuit prevăzute în anexa II.

(2)  Statele membre pot solicita Comisiei să excludă navele de pescuit care fac obiectul unui sistem de concesiuni de pescuit transferabile instituit în conformitate cu articolul 27 din plafoanele pentru capacitatea de pescuit stabilite în conformitate cu alineatul (1). În acest caz, plafoanele pentru capacitatea de pescuit trebuie recalculate pentru a lua în calcul navele de pescuit care nu fac obiectul unui sistem de concesiuni de pescuit transferabile. Până la data de 31 decembrie …(40), Comisia înaintează o propunere Parlamentului European și Consiliului de modificare a anexei II la prezentul regulament și a Regulamentului (CEE) nr. 2930/86, pentru a defini capacitatea în raport cu orice parametru măsurabil al navei de natură să afecteze capacitatea navei de a captura pește.

Această nouă definiție ia în considerare criteriile socioeconomice, precum și eforturile în materie de control întreprinse de statele membre. În asemenea propunere, capacitatea flotei fiecărui stat membru este defalcată în funcție de segmentele flotei, fapt care implică o defalcare specifică în cazul navelor care operează în regiunile ultraperiferice și al navelor care operează în mod exclusiv în afara apelor teritoriale Uniunii.

(3)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 cu privire la recalcularea plafoanelor pentru capacitatea de pescuit menționate la alineatele (1) și (2).[AM 140]

Articolul 36

Registrele flotelor de pescuit

(1)  Statele membre trebuie să înregistrezeînregistrează informațiile privind proprietatea, caracteristicile navei și ale uneltelor și activitatea navelor de pescuit ale Uniunii aflate sub pavilionul lor care sunt necesare pentru gestionarea măsurilor stabilite în temeiul prezentului regulament și publică aceste informații, protejând în același timp datele cu caracter personal.

(2)  Statele membre trebuie să pună la dispozițiaprezintă Comisiei informațiile menționate la alineatul (1).

(3)  Comisia instituie un registru al flotei de pescuit a Uniunii care să conțină informațiile pe care le primește în temeiul alineatului (2).

(4)  Informațiile conținute în registrul flotei de pescuit a Uniunii se pun la dispoziția tuturor statelor membre și a Parlamentului European. Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 privind definirea informațiilor menționate la alineatul (1).

(5)  Comisia adoptă actele de punere în aplicare care instituie cerințe operaționale tehnice pentru modalitățile de transmitere a informațiilor menționate la alineatele (2), (3) și (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 56 alineatul (2). [AM 141]

PARTEA VI

BAZA ȘTIINȚIFICĂ PENTRU GESTIONAREA PESCĂRIILOR

Articolul 37

Cerințe privind datele pentru gestionarea pescăriilor

(1)  Conservarea, gestionarea și exploatarea sustenabilă a resurselor biologice marine trebuie să se bazeze pe cele mai bune informații disponibile. În acest scop, statele membre trebuie să culeagăculeg datele biologice, tehnice, de mediu și socioeconomice necesare pentru gestionarea ecosistemică a pescăriilor, trebuie să gestionezepescăriile ecosistemice, gestionează aceste date și să le punăpun la dispoziția utilizatorilor finali ai datelor științifice, inclusiv a organismelor desemnate de Comisie. Uniunea oferă o contribuție financiară adecvată, prin intermediul FEPAM, suficientă pentru obținerea acestor date. Datele respective vor permite, permit, în mod concret, evaluarea: [AM 142]

(2)  Statele membre :

(2a)  Statele membre trimit anual Comisiei un raport de sinteză în care să fie enumerate activitățile de pescuit pentru care este necesară culegerea de date și care să indice, pentru fiecare categorie și caz, dacă a fost sau nu respectată cerința. Raportul de sinteză este pus la dispoziția publicului. [AM 151]

(3)  Statele membre trebuie să asigure coordonarea națională a colectării și gestionării datelor științifice pentru gestionarea pescăriilor, inclusiv date socioeconomice. În acest scop, statele membre desemnează un corespondent național și organizează anual o reuniune națională de coordonare. Parlamentul European și Comisia trebuie să fie informată sunt informate cu privire la activitățile de coordonare naționale și sunt invitate la reuniunile de coordonare. [AM 152]

(4)  Statele membre trebuie să își coordoneze, în strânsă cooperare cu Comisia, își coordonează activitățile de colectare a datelor cu cele ale altor state membre din aceeași regiune și să depună toate eforturile pentru a-și coordona acțiunile cu cele ale țărilor terțe care au suveranitate sau jurisdicție asupra apelor din aceeași regiune. [AM 153]

(5)  Începând din 2014, colectarea, gestionarea și utilizarea datelor trebuie să se desfășoare în cadrul unui program multianual. Un asemenea program multianual trebuie să includă ținte privind gradul de precizie al datelor care trebuie colectate și nivelurile de agregare pentru colectarea, gestionarea și utilizarea acestor date.

(6)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 pentru a specifica țintele referitoare la precizia datelor care urmează să fie colectate și pentru a defini nivelurile de agregare pentru colectarea, gestionarea și utilizarea acestor date, pentru programul multianual menționat la alineatul (5), precum și pentru a asigura coordonarea între statele membre în ceea ce privește culegerea datelor și prezentarea acestora. [AM 154]

(7)  Comisia stabilește cerințe operaționale tehnice pentru modalitățile de transmitere a datelor colectate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 56.

(7a)  Nepunerea în aplicare de către un stat membru a cerințelor de colectare a datelor duce la retragerea ajutorului public și, ulterior, la sancțiuni suplimentare din partea Comisiei. [AM 155]

Articolul 37a

Consultarea organismelor științifice

Comisia consultă organismele științifice competente la intervale regulate cu privire la chestiuni ce țin de conservarea și gestionarea resurselor piscicole, inclusiv cu privire la considerentele de natură biologică, economică, ecologică, socială și tehnică, ținând cont totodată de buna gestionare a fondurilor publice, în scopul de a evita duplicarea activității diferitelor organisme științifice. [AM 156]

Articolul 38

Programe de cercetare

(1)  Statele membre trebuie să adopteadoptă programe naționale de colectare de date științifice și de cercetare și inovare în domeniul pescuitului și acvaculturii. Ele își coordonează activitățile de colectare de date, cercetare și inovare în domeniul pescuitului cu alte state membre și cu cadrele, în contextul cadrelor de cercetare și inovare ale Uniunii, în strânsă cooperare cu Comisia şi implicând, după caz, consiliile consultative relevante. Uniunea asigură, prin intermediul instrumentelor disponibile în domeniul cercetării și al pescuitului, finanțarea corespunzătoare a acestor programe. [AM 157 și 285]

(2)  Statele membre trebuie să asigureasigură disponibilitatea competențelor și a resurselor umane pertinente necesare pentru a fi implicate în procesul consultativ științific, cu participarea părților interesate științifice relevante. [AM 158]

(2a)  Statele membre transmit Comisiei rapoarte anuale referitoare la progresele realizate în ceea ce privește implementarea programelor naționale de colectare de date științifice și de cercetare și inovare în domeniul pescuitului. [AM 159]

(2b)  Concluziile programelor de cercetare sunt puse la dispoziția întregii comunități științifice europene. [AM 160]

PARTEA VII

POLITICA EXTERNĂ

TITLUL I

ORGANIZAȚIILE DE PESCUIT INTERNAȚIONALE

Articolul 39

Obiective

(1)  În vederea asigurării exploatării și gestionării sustenabile a resurselor biologice marine, Uniunea promovează aplicarea efectivă a instrumentelor și a reglementărilor internaționale din domeniul pescuitului, participă la şi susține activitățile organizațiilor internaționale din domeniul pescuitului, inclusiv ale organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP). Procedând astfel, Uniunea acționează în conformitate cu angajamentele și obligațiile internaționale și obiectivele de politică și în conformitate cu obiectivele stabilite la articolele 2 și, 3 și 4 din prezentul regulament și cu alte politici ale sale.

(2)  Pozițiile Uniunii în cadrul organizațiilor internaționale care se ocupă de pescuit și al ORGP trebuie să se bazeze pe cele mai bune avize științifice disponibile, pentru a se garanta faptul că resurse pescărești sunt menținute sau restabilite deasupra nivelurilor care pot să asigure producția maximă durabilă.În special, Uniunea:

(2a)  Uniunea sprijină în mod activ dezvoltarea unor mecanisme echitabile și transparente de alocare a posibilităților de pescuit.

(3)  Uniunea contribuie în mod activ și sprijină dezvoltarea cunoștințelor științifice și a consultanței în cadrul ORGP și al organizațiilor internaționale. [AM 161]

(3a)  Uniunea stimulează relațiile de cooperare dintre ORGP-uri, în vederea adaptării, armonizării și lărgirii cadrului de acțiune multilaterală și sprijină dezvoltarea cunoștințelor și a consultanței științifice în cadrul ORGP și al organizațiilor internaționale și respectă toate recomandările emise. [AM 162]

Articolul 40

Respectarea dispozițiilor internaționale

Uniunea, asistată de Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului, cooperează cu țările terțe și cu organizațiile internaționale din domeniul pescuitului, inclusiv cu ORGP, pentru a consolida respectarea măsurilor, în special a celor de combatere a pescuitului INN, adoptate de aceste organizații internaționale, pentru a asigura respectarea strictă a măsurilor adoptate.

Statele membre se asigură că operatorii lor se conformează măsurilor menționate la primul paragraf. [AM 163]

TITLUL II

ACORDURILE PENTRU PESCUIT SUSTENABIL

Articolul 41

Principiile și obiectivele acordurilor pentru pescuit sustenabil

(1)  Acordurile pentru pescuit sustenabil cu țările terțe trebuie să creeze un cadru de guvernanță juridică, economică și de mediu pentru activitățile de pescuit efectuate de navele de pescuit ale Uniunii în apele țărilor terțe, în conformitate cu măsuri relevante adoptate de către organizații internaționale, inclusiv de către ORGP. Astfel de cadre pot include:

De asemenea, ele cuprind dispoziţii pentru a asigura faptul că activitățile de pescuit se desfășoară în condiții de securitate juridică. [AM 164]

(1a)  Pentru a se asigura că resursele biologice marine sunt exploatate în mod sustenabil, Uniunea se ghidează după principiul conform căruia acordurile pentru pescuit sustenabil cu țările terțe trebuie încheiate în beneficiul ambelor părți și trebuie să contribuie la continuitatea activităților flotelor Uniunii prin obținerea unei părți din excedentul țării terțe, proporțională cu interesele flotelor Uniunii. [AM 165]

(2)  Navele de pescuit ale Uniunii pot capturacapturează numai excedentul de captură admisibilă stabilit de țara terță în conformitate cu articolul 62 alineatul (2) din UNCLOSs și identificat într-un mod clar și transparent pe baza celor mai bune avize științifice disponibile și a informațiilor relevante schimbate între Uniune și țara terță în cauză cu privire la efortul de pescuit total exercitat de toate flotele asupra stocurilor afectate, pentru a se asigura că resursele de pește rămân peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă. [AM 166]

(2a)  Acordurile pentru pescuit sustenabil și acordurile de acces reciproc includ:

(2b)  Acordurile pentru pescuit sustenabil și acordurile de acces reciproc garantează că navele de pescuit ale Uniunii pot desfășura activități în apele țării terțe cu care a fost încheiat un acord numai dacă dețin o autorizație de pescuit care a fost emisă în conformitate cu o procedură acceptată de ambele părți la acord. [AM 168]

(2c)  Navele care poartă pavilionul Uniunii și care s-au retras temporar din registrul unui stat membru pentru a căuta posibilități de pescuit în alte părți nu au permisiunea de a beneficia, pentru o perioadă de 24 de luni, de posibilitățile de pescuit acordate în temeiul Acordului pentru pescuit sustenabil sau al protocoalelor în vigoare în momentul în care părăsesc registrul, în cazul în care se reînscriu ulterior într-un registru al Uniunii și același lucru se aplică schimbării temporare a pavilionului atunci când se desfășoară activități de pescuit în cadrul ORGP; [AM 169]

(2d)  Acordurile pentru pescuit sustenabil prevăd acordarea de autorizații de pescuit de orice fel numai navelor de pescuit noi și celor care au arborat anterior pavilionul Uniunii cu cel puțin 24 de luni înainte de cererea de acordare a unei autorizații de pescuit și care doresc să captureze specii care fac obiectul Acordului pentru pescuit sustenabil. [AM 170]

(2e)  În stabilirea posibilităților de pescuit în cadrul acordurilor care vizează stocurile de pești anadromi sau stocurile de pești mari migratori, se ține seama în mod corespunzător de evaluările științifice realizate la nivel regional și de măsurile de conservare și gestionare adoptate de ORGP. [AM 171]

(2f)  La nivelul Uniunii se depun eforturi pentru monitorizarea activităților navelor de pescuit ale Uniunii care operează în apele din exteriorul Uniunii în afara cadrului oferit de acordurile pentru pescuit sustenabil. Aceste nave ar trebui să respecte aceleași principii directoare ca cele aplicate navelor care pescuiesc în Uniune. [AM 172]

(2g)  Navele de pescuit ale Uniunii care își desfășoară activitatea în afara apelor Uniunii sunt echipate cu camere CCTV sau cu un sistem echivalent pentru a se permite documentarea deplină a practicilor de pescuit și a capturilor. [AM 173]

(2h)  Impactul fiecărui protocol face obiectul unor evaluări independente întreprinse înaintea primirii de către Comisiei a mandatului de negociere privind următoarele protocoale și care includ informații referitoare la capturi și la activitățile de pescuit. Evaluările sunt făcute publice. [AM 174]

(2i)  Pentru a se asigura gestionarea sustenabilă a stocurilor comune cu țările vecine, este necesar ca acestea să facă obiectul prezentului regulament. [AM 175]

Articolul 42

Asistență financiară

Articolul 42a

Activități de pescuit ale Uniunii în afara cadrului acordurilor pentru pescuit sustenabil

Statele membre obțin informații cu privire la orice înțelegere între resortisanții unui stat membru și o țară terță care permite navelor de pescuit aflate sub pavilionul respectivului stat membru să desfășoare activități de pescuit în apele aflate sub jurisdicția sau suveranitatea acelei țări terțe, precum și detaliile referitoare la navele respective și la activitățile lor relevante. Statele membre informează Comisia cu privire la aceste aspecte. [AM 230]

PARTEA VIII

ACVACULTURA

Articolul 43

Promovarea acvaculturii durabile [AM 177]

(1)  Până în 2013, Comisia trebuie să elaboreze orientări strategice ale Uniunii fără caracter obligatoriu privind prioritățile și țintele comune pentru dezvoltarea activităților durabile de acvacultură, cu scopul de a promova sustenabilitatea și de a contribui la securitatea alimentară şi a rezervelor, și la creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Aceste orientări strategice disting între pe de o parte, acvacultură de dimensiuni mici şi medii, şi pe de altă parte, acvacultură pe scară industrială, şi țin cont de pozițiile de plecare și de condițiile diferite din Uniune, şi constituie baza pentru planurile strategice naționale multianuale și trebuie să vizeze: [AM 178]

(2)  Până în 2014, statele membre trebuie să elaboreze un plan strategic național multianual pentru dezvoltarea activităților de acvacultură pe teritoriul lor.Uniunea susține producția și consumul de produse obținute din acvacultura durabilă a Uniunii prin:

(3)  Planul strategic național multianual trebuie să includă obiectivele statului membru și măsurile și calendarele necesare în vederea îndeplinirii acestora. [AM 180]

(4)  Planurile strategice naționale multianuale trebuie să urmărească în special următoarele:

(5)  Statele membre trebuie să facă schimb de informații și de bune practici, prin intermediul unei metode deschise de coordonare a măsurilor naționale prevăzute de planurile strategice multianuale.

Articolul 44

Consultarea consiliilor consultative

În conformitate cu articolul 53, se instituie un Consiliu consultativ pentru acvacultură.

PARTEA IX

ORGANIZAREA COMUNĂ A PIEȚELOR

Articolul 45

Obiective

(1)  Se instituie o organizare comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură, pentru:

(2)  Organizarea comună a piețelor se aplică produselor din pescuit și acvacultură comercializate în Uniune și enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. .../2013 [privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor din pescuit și din acvacultură](43).

(3)  Organizarea comună a piețelor cuprinde în special:

PARTEA X

CONTROL ȘI EXECUTARE

Articolul 46

Obiective

(1)  Respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului trebuie asigurată printr-un sistem eficace al Uniunii pentru controlul pescuitului, inclusiv prin combaterea pescuitului INN.

(2)  Sistemul Uniunii pentru controlul pescuitului se bazează, în special, pe:

(2a)  Statele membre asigură stabilirea unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, inclusiv înghețarea finanțării din FEPAM, ținând seama de raportul costuri/beneficii și de principiul proporționalității. [AM 195]

Articolul 46a

Comitetul pentru conformitate

(1)  Se înființează un comitet pentru conformitate al Uniunii și acesta are în componență reprezentanți ai statelor membre, ai Comisiei și ai Agenției pentru Control.

(2)  Comitetul pentru conformitate al Uniunii:

Articolul 47

Proiecte pilot privind noile tehnologii de control și sisteme de gestionare a datelor

(1)  Comisia și statele membre pot desfășura proiecte pilot privind noile tehnologii de control și sisteme pentru gestionarea datelor.

(2)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 în ceea ce privește normele pentru desfășurarea proiectelor pilot privind noile tehnologii de control și sisteme de gestionare a datelor.

Articolul 48

Contribuția la costurile generate de control, inspecții și executare

Statele membre pot solicita titularilor unei licențe de pescuit pentru navele de pescuit cu o lungime totală de minimum 12 metri care arborează pavilionul loroperatorilor lor să contribuie în mod proporțional la costurile operaționale legate de punerea în aplicare a sistemului Uniunii de control al pescuitului și a sistemului de colectare a datelor. [AM 196]

PARTEA XI

INSTRUMENTE FINANCIARE

Articolul 49

Obiective

Poate fi acordată asistență financiară din partea Uniunii pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor de durabilitate ecologică, economică și socială pe termen lung prevăzute la articolele 2 și 3. Asistența financiară din partea Uniunii nu este acordată operațiunilor care pun în pericol sustenabilitatea și conservarea resurselor biologice marine, a biodiversității, a habitatelor și a ecosistemelor. [AM 197]

Articolul 50

Condiții de acordare a asistenței financiare pentru statele membre

(1)  Asistența financiară din partea Uniunii pentru statele membre este transparentă și este condiționată de respectarea de către acestea a normelor politicii comune în domeniul pescuitului și a directivelor privind mediul menționate la articolul 12, precum și a aplicării principiului precauției.

(2)  Nerespectarea de către statele membre a normelor politicii comune în domeniul pescuitului poate și a actelor juridice menționate la alineatul (1), precum și a aplicării principiului precauției duce imediat la întreruperea sau suspendarea plăților sau la aplicarea unei corecții financiare a asistenței financiare acordate de Uniune în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului. Aceste măsuri sunt proporționale cu natura, amploarea, durata și repetarea nerespectării. Se stabilește pentru toate statele membre o metodologie care include obiective, indicatori și evaluări omogene și transparente. [AM 302]

Articolul 51

Condiții de acordare a asistenței financiare pentru operatori

(1)  Asistența financiară din partea Uniunii pentru operatori este condiționată de respectarea de către aceștia a normelor politicii comune în domeniul pescuitului și a actelor juridice naționale care transpun directivele privind mediul menționate la articolul 12. Asistența financiară nu este acordată pentru operațiuni care pun în pericol durabilitatea și conservarea resurselor biologice marine, a biodiversității, a habitatelor sau a ecosistemelor.

(2)  Încălcările grave ale normelor politicii comune în domeniul pescuitului și a actelor juridice naționale menționate la alineatul (1) comise de operatori duc la interzicerea temporară sau permanentă a accesului la asistența financiară a Uniunii și/sau la aplicarea unor reduceri financiare. Aceste măsuri, luate de statul membru, sunt disuasive, eficiente și proporționale cu natura, amploarea, durata și repetarea încălcărilor grave.

(3)  Statele membre trebuie să se asigure că asistența financiară din partea Uniunii se acordă numai în cazul în care operatoruluioperatorul în cauză nu i-au fost impuse sancțiuni pentru încălcări gravenu a comis nicio încălcare gravă într-o perioadă de un antrei ani înainte de data cererii de asistență financiară din partea Uniunii. [AM 199]

PARTEA XII

CONSILIILE CONSULTATIVE

Articolul 52

Consiliile consultative

(1)  Sunt instituite consilii consultative pentru fiecare din domeniiledintre zonele geografice sau sferele de competență stabilite în anexa III, pentru a promova o reprezentare echilibrată a tuturor părților interesate, în conformitate cu articolul 54 alineatul (1), și pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolele 2 și 3.

(1a)  În special, se instituie, în conformitate cu anexa III, următoarele noi consilii consultative:

(2)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 55 privind modificarea respectivei anexe pentru a schimba domeniile de competență, a crea noi domenii de competență pentru consiliile consultative sau a crea noi consilii consultative.

(3)  Fiecare consiliu consultativ își stabilește propriul regulament de procedură. [AM 200]

Articolul 53

Atribuțiile consiliilor consultative

(-1)  Înaintea finalizării procedurilor sale interne de prezentare, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, a unei propuneri în temeiul articolului 43 alineatul (2) din TFUE, cum ar fi planurile multianuale sau cadrele de măsuri tehnice, și de adoptare a unor acte delegate în conformitate cu articolul 55, Comisia solicită avizul consiliilor consultative relevante. Această consultare nu aduce atingere consultării CSTEP sau altor organisme științifice relevante.

(1)  Consiliile consultative pot:

(2)  Comisia și, dacă este cazul, statul membru în cauză trebuie să răspundă într-un termen rezonabil la orice recomandare, sugestie sau informație primită în temeiul alineatului (1)țin seama în mod corespunzător de avizele, recomandările, sugestiile sau informările consiliilor consultative primite în temeiul alineatelor (-1) și (1) și răspunde acestor adrese în termen de maximum 30 de zile lucrătoare și, în orice caz, înainte ca măsurile să fi fost adoptate. În cazul în care măsurile finale adoptate se abat de la avizele, recomandările și sugestiile consiliilor consultative primite în temeiul alineatelor (-1) și (1), Comisia sau statul membru în cauză oferă explicații detaliate cu privire la motivele pentru care se abat. [AM 201]

Articolul 54

Compoziția, modul de funcționare și finanțarea consiliilor consultative

(1)  Consiliile consultative sunt alcătuite din:

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 februarie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind nivelul sonor al autovehiculelor (COM(2011)0856 – C7-0487/2011 – 2011/0409(COD))

P7_TA(2013)0041 A7-0435/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0856),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0487/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 aprilie 2012(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A7-0435/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 februarie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind nivelul sonor al autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Piața internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în cadrul căreia trebuie să se asigure libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului. În acest scop, un sistem cuprinzător de omologare de tip pentru autovehicule este în vigoare la nivelul Uniunii, având în vedere că vehiculele rutiere sunt cea mai mare sursă de zgomot din sectorul transporturilor. Cerințele tehnice pentru omologarea de tip a vehiculelor și a sistemelor de evacuare ale acestora în ceea ce privește nivelurile emisiilor sonore admisibile ar trebui armonizate pentru a se evita adoptarea unor cerințe care diferă de la un stat membru la altul și pentru a garanta buna funcționare a pieței interne, oferind, în același timp, un nivel ridicat de protecție a mediului și a siguranței publice și o calitate mai bună a vieții și a sănătății. Comisia ar trebui să efectueze, de asemenea, o evaluare a impactului cu privire la condițiile de etichetare aplicabile nivelurilor de poluare fonică și a aerului. Respectiva evaluare a impactului ar trebui să țină cont de diferitele tipuri de vehicule acoperite de prezentul regulament (inclusiv vehiculele electrice), precum și de efectul pe care o astfel de etichetare ar putea să îl aibă asupra industriei de automobile. O astfel de etichetare ar putea fi considerată un instrument util pentru sensibilizarea consumatorilor și protejarea drepturilor acestora în ceea ce privește transparența înainte de achiziționarea unui vehicul.[am 1]

(1a)  Cerințele pentru omologarea UE de tip se aplică deja în ceea ce privește legislația Uniunii relevantă privind emisiile de CO2, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor(4), Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare(5), Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor(6) și Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele ușoare(7). Cerințele tehnice care se aplică legislației Uniunii privind valorile-limită ale emisiilor de CO2 și ale emisiilor poluante ar trebui să respecte cerințele care se aplică legislației privind reducerea emisiilor sonore. Prin urmare, cerințele pentru omologarea UE de tip ar trebui stabilite în așa fel încât să fie îndeplinite aceste obiective duble. [AM 2]

(1b)  Zgomotul traficului rutier afectează sănătatea în numeroase feluri. Stresul prelungit cauzat de zgomot poate epuiza rezervele fizice, poate perturba capacitatea de reglare a funcțiilor organelor și, prin urmare, limitează eficacitatea acestora. Zgomotul traficului rutier este un posibil factor de risc pentru apariția de afecțiuni și incidente medicale, cum ar fi hipertensiunea arterială și atacurile de cord. Efectele ar trebui cercetate în continuare în același spirit, astfel cum se prevede în Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental(8). [AM 3]

(2)  Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor(9) a armonizat cerințele tehnice diferite ale statelor membre referitoare la nivelul admis al emisiilor sonore ale autovehiculelor și ale sistemelor de evacuare ale acestora în scopul instituirii și funcționării pieței interne. În scopul bunei funcționări a pieței interne și pentru a asigura o aplicare uniformă și coerentă în întreaga Uniune, este oportună înlocuirea directivei printr-un regulament.

(3)  Acest regulament reprezintă un regulament distinct în contextul procedurii de omologare de tip în conformitate cu Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (directiva-cadru)(10).

(4)  Directiva 70/157/CEE se referă la Regulamentul nr. 51(11) al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) referitoare la emisiile de zgomot, la care Uniunea este parte contractantă, care specifică metoda de încercare pentru emisiile de zgomot.

(5)  De la data adoptării sale, Directiva 70/157/CEE a fost modificată substanțial de mai multe ori. Cea mai recentă reducere a limitelor de zgomot pentru autovehicule, care a fost introdusă în 1995, nu a avut efectul scontat. Unele studii au arătat că metoda de încercare folosită în temeiul directivei nu mai reflectă comportamentul real la volan în trafic urban. În special, astfel cum se precizează în Cartea verde privind viitoarea strategie în materie de zgomot din 1996(12), contribuția zgomotului de rulare a pneurilor la totalul emisiei de zgomot a fost subestimată în metoda de încercare.

(6)  Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să introducă o metodă diferită în raport cu cea obligatorie din Directiva 70/157/CEE. Această metodă ar trebui să se bazeze pe metoda publicată de către grupul de lucru al CEE-ONU asupra zgomotului (Working Party on Noise - GRB) în anul 2007 care a încorporat versiunea din 2007 a standardului ISO 362(13). Comisiei i-au fost prezentate rezultatele monitorizării, atât prin metodele de încercare vechi, cât și prin cele noi. În plus, pentru a înlătura deficiențele inerente metodei de încercare anterioare, Comisia ar trebui, în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, să transmită Parlamentului European și Consiliului o evaluare a impactului cu privire la contribuția efectivă a echipamentelor de rulare a pneurilor la reducerea nivelului sonor al vehiculelor, concentrându-se asupra impactului suprafeței rutiere și asupra necesităților de cercetare în acest domeniu, în vederea adoptării unei metode de încercare la nivel european care ține seama, de asemenea, de comportamentul suprafeței rutiere. [AM 4]

(7)  Reprezentativitatea noii metode de încercare pentru emisiile de zgomot în condiții normale de trafic este considerată satisfăcătoare, dar este mai puțin reprezentativă pentru emisiile de zgomot în condițiile cele mai defavorabile. Prin urmare, este necesar să se introducă în prezentul regulament dispoziții suplimentare referitoare la emisiile sonore. Aceste dispoziții stabilesc cerințe preventive menite să acopere condițiile de conducere a vehiculului în traficul real în afara ciclului de conducere de la omologarea de tip. Aceste condiții de conducere sunt importante pentru mediu și este necesar să se asigure că emisia sonoră a unui vehicul în condițiile de circulație urbană nu diferă în mod semnificativ față de cea scontată ca urmare a rezultatelor încercării de omologare de tip pentru acest vehicul specific.

(8)  Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să reducă și mai mult limitele de zgomot. Acesta ar trebui să țină cont de Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate(14), care a introdus cerințe noi mai stricte pentru pneurile autovehiculelor și care a subliniat nevoia unei abordări coerente și cuprinzătoare pentru a soluționa problema zgomotului rutier, inclusiv luarea în considerare a contribuției semnificative a suprafețelor rutiere la zgomotul rutier. Această abordare orizontală va reduce în mod mai eficient zgomotul global al traficului rutier în comparație cu o abordare sectorială și verticală. Reducerea zgomotului traficului rutier ar trebui înțeleasă, de asemenea, ca un obiectiv în materie de sănătate publică, având în vedere studiile care evidențiază nocivitatea și efectele asupra sănătății provocate de zgomotul traficului rutier(15)(16), precum și costurile și beneficiile asociate ar trebui luate de asemenea în considerare(17). Prezentul regulament ar trebui să țină cont și de Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali(18). Comisia ar trebui să garanteze etichetarea pneurilor în ceea ce privește performanța sonoră. În plus, ar trebui să se țină cont de comparabilitatea mijloacelor de transport din punctul de vedere al zgomotului ambiental. [AM 5]

(8a)  Comisia ar trebui să publice linii directoare pentru drumuri „silențioase”, adresate autorităților rutiere cu scopul de a le oferi un instrument util pentru a respecta cerințele privind o infrastructură rutieră mai sustenabilă. [AM 6]

(8b)  Cel de-al șaselea Program de acțiune pentru mediu a prevăzut cadrul de elaborare a politicii de mediu în Uniune pentru perioada 2002-2012. Programul a solicitat măsuri în domeniul poluării fonice pentru a „reduce în mod substanțial numărul de persoane afectate în mod regulat de nivelurile medii pe termen lung ale zgomotului, în special provocate de trafic”. [AM 7]

(8c)  Măsurile tehnice de reducere a nivelului sonor al vehiculelor trebuie să respecte o serie de cerințe concurente, cum ar fi cele privind reducerea zgomotului și a emisiilor poluante și obținerea unei mai mari siguranțe în circulație, menținând vehiculul respectiv cât se poate de ieftin și de eficient. În încercarea sa de a respecta toate aceste cerințe și de a menține un echilibru între acestea, industria autovehiculelor se confruntă mult prea des cu limita fezabilității tehnice actuale. Datorită introducerii de materiale și de metode noi și inovatoare, industria autovehiculelor a reușit în repetate rânduri să extindă aceste limite. Este necesară crearea prin legislație a unui cadru clar pentru inovare într-un interval de timp realist. Prezentul regulament creează exact un astfel de cadru și oferă, astfel, un stimulent imediat pentru inovare, ținând seama de nevoile societății, fără a limita în niciun fel capacitatea economică de acțiune atât de necesară pentru acest sector. [AM 8]

(8d)  Poluarea sonoră este, în primul rând, o problemă locală, care necesită însă o soluție la nivel european. Un prim pas pentru orice politică durabilă privind emisiile sonore trebuie să-l reprezinte crearea de măsuri pentru reducerea nivelului sonor la sursă. Sursa de zgomot, care este reprezentată de autovehicul și care este vizată de prezentul regulament, este, prin definiție, mobilă, prin urmare nu ar fi suficientă luarea de măsuri exclusiv la nivel național. [AM 9]

(8e)  Se pot lua măsuri semnificative pentru dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii în vederea optimizării capacității de reducere a zgomotului vehiculelor, de exemplu prin utilizarea la scară largă a barierelor fonice. [AM 10]

(9)  Valorile limită globale trebuie reduse pentru toate sursele de zgomot de la autovehicule, inclusiv pentru admisia aerului în grupul propulsor și sistemul de evacuare, luând în considerare contribuția pneurilor la reducerea zgomotului abordată în Regulamentul (CE) nr. 661/2009.

(9a)  Punerea la dispoziția consumatorilor, a managerilor de parcuri auto și a autorităților publice a informațiilor referitoare la emisiile sonore poate influența deciziile de cumpărare și accelera tranziția către un parc auto mai silențios. Pentru a pune informațiile necesare la dispoziția consumatorilor, producătorul ar trebui să furnizeze informații referitoare la nivelurile de zgomot ale vehiculelor în conformitate cu metode de încercare armonizate, la punctul de vânzare și în materialele promoționale de natură tehnică. O etichetă, comparabilă cu etichetele utilizate pentru a furniza informații referitoare la emisiile de CO2, la consumul de carburant și la zgomotul provocat de pneuri, ar trebui să informeze consumatorii cu privire la emisiile sonore ale vehiculului respectiv. [AM 11]

(9b)  Informațiile referitoare la zgomot, inclusiv datele referitoare la încercări, ar trebui să fie disponibile și afișate în mod clar la punctele de vânzare și în materialele promoționale pentru vehicule. [AM 18]

(9c)  Pentru a reduce zgomotul traficului rutier, autoritățile publice pot institui măsuri și stimulente pentru a accelera achiziționarea și utilizarea de vehicule mai silențioase. [AM 12]

(9d)  Nivelul sonor al vehiculelor depinde în parte de mediul în care circulă vehiculele și, în special, de calitatea infrastructurilor rutiere și de gestionarea inteligentă a traficului rutier. Prin urmare, ar trebui avută în vedere o abordare integrată, în special în zonele urbane cele mai zgomotoase și în cazul în care sunt necesare măsuri urgente. [AM 13]

(9e)  În cazul automobilelor care se deplasează cu o viteză medie mai mică de 45 km/h sunt încă predominante zgomotele produse de motor și de sistemul de evacuare al motorului, pe când, în cazul depășirii acestei viteze, predomină zgomotul de rulare și cel al vântului. Aceste zgomote se produc indiferent de tipul și puterea motorului. Ca urmare a dezvoltării designului autovehiculelor, începând din 1970, zgomotele produse de motoare s-au redus în mod semnificativ, dar, în medie, puterea și greutatea motoarelor au crescut. Motoarele mai grele și caracteristicile de siguranță mai elaborate au determinat o creștere a greutății totale a vehiculelor, făcând necesară extinderea suprafeței de contact a pneurilor în vederea creșterii stabilității vehiculelor. Fiecare extindere a acestei suprafețe de contact duce la o creștere a zgomotului de rulare. [AM 14]

(9f)  Zgomotul este o problemă cu fațete multiple, existând surse și factori multipli care afectează sunetul perceput de oameni și impactul asupra acestora. Legislația pentru reducerea zgomotului traficului rutier trebuie să reflecte aceste aspecte ținând seama de zgomotul pneurilor, al vehiculului și al motorului, de suprafața drumului, de comportamentul la volan și de gestionarea traficului și trebuie abordată în cadrul legislației precum Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 și Directiva 2002/49/CE. [AM 15]

(10)  Beneficiile pentru mediu preconizate ale vehiculelor electrice hibride sau pur electrice de transport rutier au condus la o reducere considerabilă a zgomotului emis de aceste de vehicule. Acest fapt a avut drept rezultat la eliminarea unei surse importante de semnale sonore utilizate de pietonii nevăzători și cu capacitate de vedere redusă și de bicicliști, printre alți utilizatori ai drumurilor, pentru a se informa în legătură cu apropierea, prezența sau îndepărtarea acestor vehicule. În acest scop, sectorul industrial dezvoltă sisteme acustice pentru a compensa această lipsă de semnale sonore a vehiculelor electrice și electrice hibride. Performanțele sistemelor sonore montate pe vehicule de semnalizare a apropierii unui vehicul ar trebui armonizate. Cu toate acestea, montarea unor astfel de sisteme ar trebui să rămână o opțiune, la latitudinea producătorilor de vehicule.

(10a)  Comisia ar trebui să examineze potențialul unor sisteme de siguranță activă instalate la bordul unor vehicule mai silențioase, precum vehiculele electrice și hibride, cu scopul de a sprijini mai bine atingerea obiectivului de îmbunătățire a siguranței utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor din zonele urbane, cum ar fi pietonii nevăzători și cu deficiențe de vedere și auz, bicicliștii și copiii. [AM 16]

(10b)  Nivelul sonor al vehiculelor are un impact direct asupra calității vieții cetățenilor Uniunii, în special în zonele urbane în care transportul public electric sau subteran, ciclismul și mersul pe jos sunt puțin dezvoltate sau inexistente. Obiectivul fixat de Parlamentul European în Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor(19), și anume dublarea numărului de utilizatori ai transporturilor publice, ar trebui luat, de asemenea, în considerare. Comisia și statele membre ar trebui să promoveze, ținând seama de principiul subsidiarității, transporturile publice, mersul pe jos și cu bicicleta pentru a reduce poluarea sonoră din zonele urbane. [AM 17]

(10c)  Nivelul sonor al unui vehicul depinde în parte de utilizarea acestuia și de buna sa întreținere după cumpărare. În acest scop, este necesară sensibilizarea cetățenilor Uniunii cu privire la importanța unui mod de conducere fluid și care să respecte limitele de viteză existente în fiecare stat membru. [AM 19]

(11)  Pentru a simplifica legislația de omologare de tip a Uniunii, în conformitate cu recomandările din 2007 ale raportului CARS 21(20), este oportun ca prezentul regulament să se bazeze pe Regulamentul CEE-ONU nr. 51 referitor la emisiile de zgomot în ceea ce privește metoda de încercare și pe Regulamentul nr. 59 referitor la amortizoarele de zgomot(21) în ceea ce privește sistemele de evacuare cu amortizare de zgomot de înlocuire.

(12)  Pentru a permite Comisiei să înlocuiascăadapteze cerințele tehnice din prezentul regulament cu o trimitere directă la regulamentele CEE-ONU nr. 51 și nr. 59, o dată ce valorile limită referitoare la noua metodă de încercare sunt stabilite în regulamentele menționate anterior, sau pentru a adapta aceste cerințe la evoluția tehnică și științifică, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei pentru modificarea dispozițiilor din anexeleanexelor la prezentul regulament cu privire la metodele de încercare și nivelurile sonoreprocedurile pentru omologarea de tip din UE în ceea ce privește nivelul sonor al tipurilor de vehicule și al sistemelor de evacuare, metodele și instrumentele pentru măsurarea zgomotului produs de autovehicule, sistemele de amortizare de zgomot, zgomotul provocat de aerul comprimat, verificarea conformității producției, specificații privind spațiile de încercare, metodele de măsurare pentru dispoziții suplimentare privind emisiile sonore și măsurile de asigurare a audibilității vehiculelor hibride și electrice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia trebuie să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu. [AM 20]

(12a)  Prin abordarea sursei zgomotului, ceea ce reprezintă obiectivul prezentului regulament, sunt mai puține șanse de a reduce zgomotul decât prin măsurile de schimbare a structurii suprafețelor rutiere, cele cu care interacționează pneurile autovehiculelor. Din punct de vedere tehnic, reducerea zgomotelor ar fi mult mai simplă în ultimul caz. Datorită tipurilor de asfalt deja existente, precum „asfaltul silențios”, asfalturile cu proprietăți de reducere sau de optimizare a zgomotului, integrate într-o abordare holistică în care se combină o serie de metode de construcție simple, se poate obține deja o reducere a nivelurilor de zgomot cu 10 dB la nivel local. Această abordare eficace a surselor de zgomot strict locale nu este cuprinsă în prezentul regulament deoarece punerea sa în aplicare ar afecta puternic bugetele naționale, în special pe cele ale autorităților publice. Acest lucru ar fi dificil de justificat în perioade de criză fiscală și, de asemenea, ar afecta politica regională și structurală. [AM 21]

(13)  Ca o consecință a aplicării unui nou cadru de reglementare prin prezentul regulament, Directiva 70/157/CEE ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește cerințele tehnice și administrative pentru omologarea UE de tip a vehiculelor noi menționate la articolul 2 cu privire la nivelul sonor și sistemele de evacuare ale acestora, precum și pentru vânzarea și punerea în exploatare a pieselor și a echipamentelor destinate vehiculelor respective.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică vehiculelor din categoriile M1, M2, M3, N1, N2 și N3, astfel cum sunt definite în anexa II la Directiva 2007/46/CE, precum și sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate proiectate și fabricate pentru aceste vehicule.

Articolul 3

Definiții